Sunteți pe pagina 1din 4

Artistul pierdut in ale sale ganduri A fost o data un baiat pe nume Stefan.

Avea nouasprezece ani si era la liceu in clasa a12-a .Era un baiat visator,traia pentru arta pentru povesti,pentru scrisori de dragoste ca pe vremuri cu petice de ceara ce pastrau pergamentul in plic.Ii placea sa picteze si sa scrie. Camera lui era plina de schite aruncate parca intentionat ca sa dea un aer mai rebel si carti cu citate subliniate pe care apoi le scrilejea pe pereti.Desii poate la prima vedere parea un tip dur nu era asa,trupul si chipul il tradau.Avea plete negre ca smoala pana la baza gatului cu mici carlionti naravasi , cu tenul alb ca faina si in jurul pometilor umbre ce ii conturau chipul sau angelic..Doi ochi mari de un albastru parca pictat cu mici urme de "cerneala" si buzele,buzele canoase rosii ca ciresele primavara.Nu era foarte atent cu hainele pe care le purta dar neglijenta cu care le arunca pe el il faceau si mai special. Intr-o zi venind de la scoala o lua prin padure pana se opri in dreptul unui lac.Se aseza langa o salcie plangatoare care parca de fiecare data cand venea ii povestea trairile ei.Acolo statea Stefan pentru a-si putea gasi linistea interioara,pentru a putea sa compuna pentru acea fata speciala la care el visa de mult.Pe aceasta fata o picta in fel si chip ,scria despre ea,pentru ea si pentru dragostea lor nemuritoare.El pierdea notiunea timpului pentru ca se lasa dus de val,de susurul apei cristaline,de frunzele salciei ce-l mangaiau si cantul pasarelelor.Era ca o simfonie de culori si sunete care adunate la un loc erau ca o vraja din care nu puteai iesi.La un moment dat in timp ce scria vazu' o fata.O fata asa de frumoasa asa de gratioasa.Era divina, era inalta,cu o silueta de invidiat,cu tenul la fel de alb ca al baiatului,cu parul lung si blond cu suvite castanii si bucle foarte bine definite.Ochii ei plini de tristete si parca plansi ii evidentiau culorile sidefate din pupila acesteia,buzele mari de culoarea scoicilor zdrobite si prafuite cu suflarea perlelor.Era mirifica asa ca baiatul nu se putu' abtine si o striga cu un glas subtire ,nu cumva sa o sperie: -Hei,stai!Cine esti?! Insa fata cu un zambet viclean dar si inocent in acelasi timp mari pasul asa fel in cat sa dea impresia ca fuge.El in transa ei o urmarea cand...ea se impiedeca de o ramura a unui copac cazut din pricina unei furtuni. -Esti bine?!Nu aveam de gand sa-ti fac rau,de ce fugeai? -Mmm,era intuneric asa ca nu te-am putut vedea,m-am speriat! -Ok, stiu ca nu sunt eu Fat-Frumos dar nici asa rau nu cred ca arat incat sa te sperii!!(radea) -Nu,nu esti...

-O dar ce frumoa..ahh si ce cauta o fata la miezul noptii in padure,chiar daca acea fata nu pare a fi o simpla fata ci o zeitate trimisa de luna pentru a ne umili pe noi muritorii de rand !!!Scuze m-am pierdut cu firea. -Este in regula si-ti multumesc pentru cuvintele frumoase care m-au flatat.Dar ce fel de fiinta esti tu de asezi asa frumos cuvintele incat orice fraza pe care o spui e ca si cum ai interpretao intr-o piesa de tatru? -Se poate oare sa fie adevarat? Sa fi tu oare perfectiunea intruchipata?Sa fie oare maturitatea si frumusetea sufleteasca prinsa in acest trup de copila? -Ce frumos vorbesti tu despre mine,despre viata... -As vrea sa-ti ating chipul tau de portelan dar imi e frica sa nu-ti distrug perfectiunea cu atingerea mea. Asa ca baiatul nostru pe de plin fermecat incerca sa se apropie de ea .Atunci ca o suflare a vantului ea disparu .Uimit de cele intamplate si speriat tot odata dar indragostit pleca ingandurat spre casa.Parintii il vedeau umbland ca o naluca insa nu erau suspiciosi caci tanarul era la acea varsta critica si se puteau asteptau la orice din partea lui.Trecu o saptamana de la intamplarea aceea si baiatul inebunea pur si simplu.O picta non-stop,ii facea schite dupa care le arunca ,ii scria scrisori dar nu stia unde sa le trimita,o visa ,o vedea in orice fata ...Asta se vedea prin note si prin socializarea cu prietenii lui.Acestia isi faceau griji pentru el dar nu aveau cu ce sa-l ajute.Stefan astepta momentul potrivit pentru a o revedea pe fata visurilor lui mai exact astepta acea noapte cand luna plina va fi pe cer si la miezul noptii el ii va putea simti suflarea buzelor ei moi,catifelate,ii va putea mangai fruntea dandu-i parul la o parte pentru ai putea vedea ochii.Eii si iata ca acea zi veni .Era la film cu amicii si cu o fata care il admira de mult insa ii era frica sa-si arate sentientele pentru el caci nu stia daca ii va raspunde la fel.Baiatul nu era sigur de ceea ce simte dar era atsat de ea ,adica ea nu disparea ca o nalucire si nici nu-l ispitea cu privirea ei.Era o fata speciala insa Stefan stia ca emotiile pe care le simtise in acea seara cu luna plina langa lac nu le putea compara cu nimic alt ceva ... stand la film parca auzi o soapta :"Ma mai tii minte..stiu ca nu ma poti uita asa ca vin-o langa mine,vin-o in locul une ne-am intalnit privirile!"Baiatul fara sa mai stea pe ganduri o lua la goana spre padure. Dar cand a ajuns acolo nu era nimeni si incepu disperat sa tipe: -Tuuuu, tu de ce imi faci asta?!De ce ma urasti,de ce ma torturezi cu privirea ta.Nu mi-te pot scoate din minte.De ce vrei sa ma distrugi? -Nu vreau sa te distrug... -Atunci de ce nu ma lasi in pace?De ce nu pleci? -Tu nu-mi dai voie.

-De ce imi spui asta ?Nu esti a mea de ce nu poti pleca? -Nu sunt a ta dar iti apartin ! Cu lacrimi in ochi baiatul nedumerit si cu o disperare nemai vazuta o intreba pe aceasta fata care pana acum cateva clipe era dragostea lui pentru care ar fi dat totul,ce vrea de la el si de ce a ales sa-i faca tocmai lui asta. -Uite ce este,eu nu te cunosc,nu stiu cine esti si nu stiu ce am facut sa merit asta!! Cum pot scapa de tine? -De ce ai vrea sa scapi de mine? -Pentru ca stiu ca nu te pot avea,simt asta si imi sfasie sufletul sa fiu constient ca fata pe care o iubesc nu are aceleasi sentimente pentru mine! -Nu este adevarat!Ce te-a facut sa crezi asta? -Iti place asa mult acest joc?Eu nu vreau sa mai iau parta la asta !Nu ma pot vedea cu prietena mea pentru ca eiii bine cand ma uit la ea te vad pe tine, sunt bolnav tu intelegi?!Defapt tu ce vrei de la mine si cine esti pentru ca un om in niciun caz!? -Tu chiar nu intelegi?Fata pe care o pictezi,pe care o implici in lucrarile tale...Eu sunt!Sunt muza ta! -Ce?!Nu este posibil asa ceva!Eu te-am creat? - Da tu m-ai creat.Mai intai mi-ai facut un univers al meu care defapt este universul tau si dupa aceea pe mine.Pentru ca ai sufletul bun asa cum am mai spus si nu ai putea face rau nici unei muste ai reusit sa-mi dai viata pentru ca tu te implici foarte mult in munca ta, in lucrari,in poezii,in sculpturi.In acel moment se declanseaza un vartej de ganduri care in universul nostru iau amploare. -Nu este posibil asa ceva si chiar de ar fi lasa-ma in pace.Nu ma mai bantui!!! -Tu nu-mi dai voie sa plec pentru ca ma iubesti... -Ba nu..nu esti reala! -Vin-o cu mine!In lumea noastra in care vom fi fericititi mereu.In care vom fi noi insine fara prejudecatile celorlalti...Va fi perfect!Eu sunt perfecta. -Hahaha,nu vreau perfectiune,vreau o persoana careia sa-i dedic tot ce am si care la randul ei sa faca la fel,care cu micile imperfectiuni sa-mi atraga atentia caci aceea va fi cea predestinata mie nu perfectiunea intruchipata far pic de suflet. -Cum poti spune asta?Am sentimente... -Eu stiu mai bine ce ai pentru ca eu ti-am dat viata pana la urma .Sti din ce?!Din

regrete si din vise spulberate,esti un monstru. -Huh,dar acele clipe petrecute impreuna? -Clipe bine zis..poate cele mai frumoase clipe dar eu nu pentru clipe traiesc ci pentru viata in sine.Esti asa cum mi-am dorit si asta imi indisplace cel mai mult.Iti sunt recunoscator ca m-ai facut sa inteleg ca iubirea e mai presus de orice si de oricine.Trebuie sa renunt la tine pentru... -Pentru ce?Pentru familia ta care nu te intelege,pentru prietenii tai carora nu le pasa de tine sau pentru fata aia pe care nici de o saptamana nu o cunosti si deja spui ca simti ceva?! -Nu am spus ca as simtit dar cred ca simt si tu sti cel mai bine din moment ce esti conectata cu mine si te hranesti din sentimentele mele.Poate ca ea nu va fi marea mea iubire dar mai am timp si un om se poate indragosti si iubi tot o data si intr-un minut caci atat mi-a luat mie gand te-am vazut pe tine. -Daca plec eu tu nu vei mai putea scrie sau picta.Arta ta va fi in zadar deoarece eu sunt muza ta,numai ai alta. -Muza mea este natura si eu te-am creat din iubirea pentru natura,pentru arta.Numi poti lua darul. -Esti sigur ca vei mai puta crea fara mine penru ca alta muza nu vei mai putea concepe. -Sunt sigur si daca ma iubesti asa mult cum spui pleaca fii libera caci eu te-am lasat... Cu o voce subtire murmura :"Chiar daca te iubesc iti ofer libertatea." Cu mii de lacrimi in ochi fata atat ii mai sopti:"Pentru ca iubirea mereu injinge !Voi fi sus te voi veghea."O lumina puternica in lacul noptii si al intunericului o lua incet pe fata catre cer si o strapungerea a inimii simti baiatul terifiat de toate cele intamplate.De atunci totul a mers bine in viata lui Stefan si crede-ma nu mint caci eu sunt aceia ce am incercat sa-l ispitesc si sa-l alunga din a voastra lume,sa-mi fie cu iertare si rogu-va sa ma intelegeti.Cand iubesti nimic nu te poate opri nici chiar distanta dintre cele doua lumi ale fantasticului si a lumii reale.

S-ar putea să vă placă și