Sunteți pe pagina 1din 9

NOTIUNEA PE MIJLOACE DE PROBA SI IMPORTANTA LOR Din continutul dispozitiilor articolul 63 rezulta ca mijloacele de proba sunt acele mijloace

prin care se constata elementele de fapt ce potservi ca proba, iar in literatura de specialitate sunt definite ca mijloace legale prin care se administreaza probele sau mijloacele legale utilizate pentru dovedirea unui fapt. Potrivit articolului 64 C.pr.pen nijloacele de proba sunt: - declaratiile invinuitului sau inculpatului - declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente - declaratiile martorilor - inscrisurile - inregistrarile audio sau video - fotografiile - mijloacele materiale de proba - constatarile tehnico-stiintifice - constatarile medico-legale a) Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului Sunt mijloace de proba in care se constataelementele de fapt ce pot servii la aflarea adevarului in procesul penal. Invinuitul sau inculpatul este persoana care cunoaste cel mai bine imprejurarile in care a fost savarsita infractiunea, declaratiile sale au o mare insemnatate in solutionarea justa si temeinica a cauzei. Declaratiile invinuitului sau inculpatului pot ficlasificate in: - judiciare si extrajudiciare Declaratia extrajudiciara este cea facuta in afara procesului penal, caz in care continutul ei ajunge la cunostinta organului judiciar prin alte mijloace de proba. Declaratia judiciara este aceea pe care inculpatul sau invinuitul o face in cadrul procesului penal in fata organelor judiciare, cu respectarea procedurii legale, constituind prin ea insasi mijloace de proba. Declaratiile invinuitului sau inculpatului pot fi privite pe de o parte ca mijloc de proba cu valente informative necesare aflarii adevarului, iar pe de alta parte ca o modalitatea de exercitare a aflarii dreptului de aparare. C.pr.pen constituie obligatia pentru organele judiciare de a-l asculta pe inculpat sau invinuit in cele mai importante momente ale procesului. De exemplu in faza de urmarire penala invinuitul este ascultat la inceputul urmarii penale (articolul 70 alineatul .3 C.pr.pen ), si la sfarsitul urmaririi penale (articolul 255 C.pr.pen), iar inculpatul este ascultat cu ocazia luarii masurii arestarii preventive (articolul 236 C.pr.pen).

Potrivit legii obligatia ascultarii invinuitului sau inculpatului inceteaza atunci cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare, sau nu locuieste in tara (articolul 237 alineatul 4 C.pr.pen) ori cand inculpatul nu se prezinta la judecata, desi a fost legal citat (articolul 291 alineatul 2 C.pr.pen). Asculatrea inculpatului sau invinuitului constituie un moment foarte important in economia procesului penal motiv pentru care cuprinde un complex de reguli de ordin procesual si tactic. Regulile de tactica ascultarii invinuitului sau inculpatului sunt studiate de criminalistica sau de psihologia judiciara. Regulile de ordin procesual sunt impartite in reguli generale, comune atat organului de de urmarire penal, cat si instantei de judecata si reguli specifice pentru fiecare organ judiciar in parte. Una din regulile generale, este aceea ca in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata ascultarea invinuitului sau inculpatului se desfasoara de regula la sediul organului judiciar si cuprinde doua etape: a) prima etapa are in vedere cunoasterea datelor personale ale inculpatului sau invinuitului; inainte de a fi ascultat invinuitul sau inculpatul este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumelel parintilo, cetatenia, studii, situatia militara, ocupatie, adresa antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale prsonale Acestuia i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta(articolul 70 alineatul 2 C.pr.pen). Organul judiciar trebuie sa-i aduca la cunostinta invinuitului sau inculpatului si incadrarea juridica a faptei si trebuie sa-i asigure posibilitatea pregatirii si executarii apararii. b) a doua etapa este consacrata ascultarii propriu-zise. Astfel potrivit articolului 71 alineatul 3 C.pr.pen, invinuitul sau inculpatul este lasat mai intai sa declare tot ce stie in cauza, declaratia fiind o expunere libera a imprejurarilor in care s-a savarsit fapta. In acest timp daca se indeparteaza in mod vadit de la subiect, i se atrage atentia sa revina la acesta. Legea interzice a I se citi sau reaminti declaratiile date anterior in cauza dupa cum nnici nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte(articolul 71 alineatul 4 si 5 C.pr.pen). In faza de urmarire penala, inainte de ascultare, invinuitului i se cere sa dea o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce(articolul 70 alineatul 3 C.pr.pen). Cu ocazia ascultarii, organele judiciare au obligatia sa instiinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de ai se lua prima declaratie, despe dreptul de a fi asistat de on aparator, consemnandu-se aceasta in procesul verbal de ascultare.

Daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati, acestia sunt ascultati separat. Potrivit articolului 73 alineatul 3 C.pr.pen, declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la asculatrea invinuitului sau inculpatului, ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret, atunci cand declaratia a fost luata printr-un interpret. Legea numarul 32/1990 permite ca declaratiile invinuitului sau inculpatului sa fie inregistrate pe abnda magnetica, cu conditia ca cel ascultat sa cunoasca acest aspect si sa fie asigurate exactitatea si corectitudinea inregistrarii. Cand cel ascultat nu mai are nimic de declarat, inregistrarea se transcrie si intr-un proces verbal semnat si de cel ascultat. Declaratiile invinuitului sau inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Faptele si imprejurarile de natura sa confirme declaratia facuta de invinuit sau inculpat pot fi, de exemplu: - relatarea unui martor care confirma imprejurarile aratate de acesta - gasirea corpului delict asupra sa - confirmarae datelor de amanunt relatate prin efectuarea unei reconstituiri, a unei cercetari la fat locului Atunci cand declaratiile de invinuit sau inculpat in diferite momente ale procesului penal sun contradictorii, organul judiciar le retine numai pe cele pe care le considera verosimile(care se coroboreaza cu alte probe), indiferent de momentul in care au fost date(in faza de urmarire penala sau de judecata). Articolul 76 alineatul 1 C.pr.pen prevede obligatia organului de urmarire penala sau instantei de judecata de a chema in fata lor spre a fi ascultate, persoana caer a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana responsabila civilmente, iar daca a suferit o paguba materiala, poate sa se constituie parte civila. I se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de judecata, pana la citirea actului de sesizare. Articolul 75 C.pr.pen prevede ca declaratiile partii civile, partii vatamate si persoanei responsabila civilmente, facute in cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente. Declaratiile martorilor Potrivit articolului 78 C.pr.pen persoana care are cunostinta de vreo fapta sau vreo imprejurare sau natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata ca martor. Declaratiile martorilor sunt relatarile facute in fata organelor judiciare de catre persoanele care au cunostinta de natura sa serveasca la aflarea adevarului

intr-un proces penal. Pentru dobandirea calitatii procesuale de martor, trebuie indelpinite cumulativ urmatoarele conditii: - existenta unui proces penal in curs de desfasurare - existenta unei persoane fizice care cunoaste fapte si imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului, in procesul penal respectiv - ascultarea acelei persoane de catre organele judiciare cu privire la faptele si imprejurarile pe care le cunoaste. C.pr.pen prevede ca exista 2 categorii de persoane care nu pot avea calitatea de martor intr-un anumit proces penal si anume: a) persoanele care nu pot fi ascultate ca martor b) persoanele care nu pot fi o bligate sa depuna ca martor a) Nu poate fi ascultata ca martor persoana obligata sa pastreze secretul profesional cu privire la faptele si imprejurarile de care au luat cunostinta in exercitiul profesiei: avocatii, medicii, notarii, preotii etc. Deasemenea nu poate fi ascultata ca martor in procesul penal, partea vatamata care se constituie parte civila sau participa in proces ca parte vatamata(articolul 82 C.pr.pen). Anumite categorii de persoane pot fii ascultate ca martori numai daca ele contin acest lucru.. Articolul 80 C.pr.pen prevede ca sotul si rudele apropiate ale invinuitului asu inculpatului sa depuna ca martori; daca sotul sau una din rudele apropiate este de acord, poate fi ascultata ca martor.

b)

Obligatiile si drepturile martorilor a) Obligatii - persoana citata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul si ziua si ora indicate in citatie, in fata organelor judiciare(articolul 83 C.pr.pen) - persoana chemata ca martor intr-un proces penal, este obligata sa dea declaratii tot ce cunoaste cu privire la faptele si imprejurarile despre care este intrebat b) Drepturi - martorul are dreptul de a fi protejat impotriva violentelor sau amenintarilor care s-ar putea exercita asupra sa in vederea obtinerii de declaratii(articolul 68 cpp) - martorul are dreptul de a cere sa se consemneze declaratia in modul cum o considera reala(articolul 68 combinat cu articolul 73 C.pr.pen) si dreptul de a refuza sa raspunda la intrebarile care nu au legatura cu cauza(articolul 86 alineatul 2 C.pr.pen) - potrivit articolul 190 C.pr.pen martorul are dreptul la restituirea cheltuielilor facute cu deplasarea, intretinerea si cazarea sa, precum si la

venitul nerealizat din lipsa sa de la serviciu prilejuita de chemarea la organul judiciar. Procedura de ascultare a martorilor Se desfasoara in 2 etape: 1) in prima etapa organul judiciar stabileste: identitatea martorului(nume, prenume, adresa, etate, ocupatie), se verifica daca are vreun interesin cauza intrebandu-l daca este ruda cu vreuna din parti, si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii(articolul 84 C.pr.pen) Daca cel audiat este sot, asu ruda apropiata, invinuitul sau inculpatul I se pune in vedere ca nu este obligat sa depuna ca martor(articolul 80 alineatul 2 C.pr.pen) . Inainte de a se trece la ascultarea propriuzisa, martorul va depune urmatorul juramant: Jur ca voi spune adevarul si nnumai adevarul, si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu, asa sa m=ajute Dumnezeu, tinand mana pe cruce sau biblie(articolul 85 C.pr.pen modificat prin legea nr 45/1993). In cazul martorilor care nu depun juramant din motive de constiinta sau confesiune se foloseste urmatoarea formula: Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Acestuia i se va atrage atentia ca daca nu va spune adevarul, va savarsi infractiunea de marturie mincinoasa. Minorului care nu a implinit 14 ani nu i se cere sa depuna juramant, deci declaratia martorului va cuprinde si mentiunea referitoare la depunerea juramantului. 2) a doa etapa consta in ascultarea libera a martorului Potrivit articolul 86 alineatul 1 C.pr.pen mai intai se aduce la cunostinta obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele si imprejurarile, pentru dovedirea carora a fost propus ca martor cerandu-i-se sa declare tot ce stie in legatura cu acesta. Dupa accea i se vor pune intrebari cu rivire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza cu privire la persoana partilor precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate(articolul 86 alineatul 2 C.pr.pen). Organul judiciar consemneaza in scris cele declarate de martor dupa care ii citeste declaratia sau la cererea acestuia, ii permite sa o citeasca personal. Daca acesta este de acord cu continutul declaratiei, semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit; daca nu poate sau refuza sa semneze se face mentiunea despre aceasta in declaratia scrisa. Declaratia va fi semnata si de organul judiciar precum si de interpert(daca a fost folosita). Forta probantaa declaratiilor martorilor este egala cu a celorlalte mijloace de proba. Martorii asistenti sunt persoane care nu au cunostinta despre faptele si imprejurarile cauzelor; numarul lor este de cel putin 2. Anumite categorii de persoane nu pot fi martori asistenti:

- minorii sub 14 ani - cei interesati in cauza si cei care fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural Inscrisurile, inregistrarile audio/video Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului. In doctrina notiunea de inscris are doua sensuri: - un sens larg orice act scris, inclusiv formele scrise in care se consemneaza celelalte mijloace de proba(declaratiile partilor sau ale martorilor, raportul de expertiza, etc.). - sens restrans ce are in vedere numai actul care prin continutul sau contribuie la aflarea adevarului. Sunt inscrisuri: chitantele, corespondenta, registrele, etc. Inscrisurile ca mijloace de proba sunt clasificate in doctrina dupa unele criterii: a) dupa sursa din care provin: inscrisuri care provin de la parti sau alte persoane(scrisori, inemnari, etc.) si inscrisuri care provin de la diverse institutii(acte de stare civila, diplome, certificate, hotarari judecatoresti). b) modul cum pot fi folosite: unele sunt folosite in original, iar altele in copiii certificate. c) - dupa scopul urmarit prin intocmirea lor: inscrisurile caracterizate si inscrisurile necaracterizate. Procesele verbale sunt acele instrumente scriptice in care sunt consemnate datele si elementele de fapt constatate de organul care a facut cercetarea sau care a efectuat actul procedural. Potrivit articolului 91 inregistrarile pe banda magnetica ale unor convorbiri efectuate cu autorizatia motivata a procurorului desemnat de primprocurorul Parchetului Curtii de Apel, in cazurile si in conditiile prevazute de lege daca sunt date sau indicii teminici privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, iar interceptarea este utila pentru aflarea adevarului, pot servi ca mijloace de proba daca din continutul convorbirilor inregistrate, rezulta fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului. Conditii: - inregistrarile se fac cu autorizarea prealabila a procurorului destinat de prim procurorul Parchetului Curtii de Apel. - autorizarea se acorda numai daca exista date sau indicii temeinice, privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu.

- procurorul care va emite autorizatia trebuie sa aprecieze ca interceptarea este utila pentru aflarea adevarului. Articolul 91' alineatul 2 stipuleaza ca autorizarea procurorului se da pentru durata necesara inregistrarii pana la cel mult 30 de zile in afara de cazul cand legea dispune altfel. Autorizarea poate fi prelungitain aceleasi conditii pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Inregistrarile pe banda magnetica ale unor convorbiri pot fi facute si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, insa numai cu autorizarea procurorului anume desemnat de procurorul general(articolul 91 alineatul final). Articolul 91 indice 5 alineatul final stipuleaza ca inregistrarile, atat audio cat si cele de imagini prezentate de parti(obtinute fara autorizarea procurorului) pot servi ca mijloace de proba. Convorbirile inregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se atasaza la procesul verbal cu certificarea pentru autenticitate efectuata de catre organul de urmarire penala, verificat si consemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. La procesul verbal se ataseaza caseta sau rola care contine inregistrarile la convorbirile in original, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala. Mijloacele materiale de proba Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului sunt potrivit articolului 94 C.pr.pen mijloace materiale de proba. Potrivit articolului 95 C.pr.pen sunt de asemenea mijloace de proba obiectele care au fost folosite sau au fost detinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni precum si obiectele care sunt produsul infractiunii. Potrivit articolelor 94 si 95 C.pr.pen mijloacele materiale de proba pot fi cuprinse in 4 subgrupe: a) obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la comiterea infractiunii(de ex. cutitul, de care s-a folosit faptuitorul la savarsirea omuciderii) b) obiectele care sunt produsul infractiunii(ex. monedele false, arme fabricate, alimente sau bauturi false) c) obiecte care contin sau poarta urma afaptei savarsite(ex. hainele infractorului pe care se gasesc pete de sange, inscrisul contrafacut in cazul falsului material) d) orice alte obiecte care servesc la aflarea adevarului in cauza penala.

Constatarile tehnico-stiintifice si medico-legale In anumite cauze penale, in vederea deslusirii unor aspecte care au o importanta majora in aflarea adevarului, se impune ca organele judiciare penale, sa ceara concursul unor specialisti. Constatarea tehnico-stiintifica, se realizeaza de regula de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala. Constatarea tehnico-stiintifica se dispune numai in timpul urmarii penale, iar in faza de judecata se poate dispune refacerea sau completarea constatarii potrivit dispozitiilor articolului 115 alineatul 2 C.pr.pen. Operatiunile si concluzile constatarii tehnico stiintifice se consemneaza intr-un raport. Constatarile medico-legale trebuie sa fie efectuate intr-un moment apropiat de momentul savarsirii infractiunii, astfel acestea putand ramane fara obiect. Constatarile medico-legale prin exceptie pot fi refacute sau completate conform articolului115 alineatul 2, in timpul fazei de judecata, daca instanta apreciaza ca raportul medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise. Cazurile in care pot fi efectuate constatari medico-legale sunt prefigurate in dispozitiile articolului 114 unde se arata ca in caz de moarte violenta, de moarte a carei acuza nu se cunoaste ori este suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori a persoanei vatamte pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala, dispune efectuarea unei constatari medico-legale si poate cere organului medico-legal caruia ii revine competenta potrivit legii sa efectueze aceasta constatare. Constatarile medico-legale se pot dispune prin rezolutie de catre organele de cercetare penala si de catre procuror, uneori efectuarea constatarii medicolegale poate fi dispusa si de catre instanta de judecata care nu coopereaza insa in mod direct cu organul de constatare(medic legist), ci prin intermediul procurorului(articolul 115 alineatul 3 C.pr.pen). Constatarea se efectueaza asupra persoanelor sau cadavrelor indicate de organele de urmarire penala. Expertizele Expertizele ca mijloacele de proba au numeroase puncte comune cu constatarile tehnico-stiintifice si constatarile medico-legale dar in acelasi timp prezinta multe deosebiri. In ceea ce priveste asemanarile dintre cele doua categorii de mijloace de proba mentionam ca si unele si celelalte sunt efectuate de catre specialisti din

diverse ramuri de activitate, obiectul constatarilor si expertizelor fiind fixat de organele judiciare, iar concluziile specialistilor fiind cuprinse intr-un raport etc. In privinta deosebirilor, subliniem mai intai faptul ca toate constatarile tehnico-stiintifice si constatarile medico-legale se fac de urgenta adica intr-un moment foarte apropiat savarsirii infractiunii. O alta deosebire consta in aceea ca toate constatarile tehnico-stiintifice si constatarile medico-legale pot fi dispuse numai in faza de urmarire penala, pe cand expertizele se pot face si in fata de judecata. Organele judiciare penale pot dispune efectuarea urmatoarelor expertize: - expertiza criminalistica - expertiza medico-legala - expertiza psihiatrica - expertiza contabila - expertiza tehnica Expertizele pot fi facultataive sau obligatorii. a) expertizele facultative sunt cele mai frecvente in practica judiciara, ele fiind dispuse la cererea partilor interesate, atunci cand organele judiciare socotesc ca sunt necesare cunostintele unui expert pentru lamurirea anumitor aspecte ale acuzei penale. b) expertiza e obligatorie potrivit articolului 117 in urmatoarele situatii: - in cazul omorului deosebit de grav, cand trebuie efectuata o expertiza psihiatrica - efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie ori de cate ori organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sa inculpatului. Desi este mijoc de proba in care sunt expuse opiniile unor specialisti cu privire la anumite aspecte de care depinde rezolvarea cauzelor penale, expertiza nu are o forta probanta deosebita fata de a acelorlalte mijloace de proba. De regula organele judiciare acorda o deosebita incredere acestor mijloace de proba, dar, in cazul in care informatiile pe care expertizele le contin nu se coroboreaza cu celelalte probe, expertizele pot fi inlaturate printr-o motivare tehnica.