Sunteți pe pagina 1din 2

In prima parte a visului eram undeva cu copiii, parca intr-o vacanta, intr-o excursie, unde ne targuiam parca intr-o

piata sa cumparam niste lucruri. Trebuia sa cumpar cate ceva pentru fiecare si nu gaseam lucruri potrivite pt toti trei. Aveam un drum lung de facut si nu iesea nimic asa cum fusese programat, si aveam un sentiment de frustrare, dar nu foarte grav, ma adaptam cu multa acceptare fata de niste situatii pe care nu le controlam eu. (Partea asta coincide cu prima zi cand n-am avut transport de la Viena la Tamsweg, si m-am simtit pacalita de Angela cu aranjamentel ei neclare. Pana la urma am ajuns cumva la pesniune). Am ajuns insa pana la urma undeva intr-o casa cu etaj, unde era o petrecere la care mai multi barbati se ingramadeau sa danseze cu mine. Aveam o mare siguranta de mine si nu ezitam sa ii refuz pe cei bruneti de care nu imi placea, - tot aparea colegul de facultate pe care l-am respins violent la petrecerea de Craciun- si sa ii resping. Ma simteam insa si magulita in acelasi timp in orgoliul meu de femeie. Am iesit nu mai stiu de ce din casa care se facea ca era intr-un bloc, unde ocupa parterul si etajul I. Casa era a Angelei, colega cu care am mers in vacanta. Cand m-am intors catre casa am observat ca eram in centru, la fantana de la Universitate, vis-a-vis de Universitate si ca apartamentul era in blocul de langa fantana (unde e un restaurant pescaresc la parter si un casino alaturi). Cand m-am intors cu fata catre bloc am auzit o bubuitura si am vazut ca fatada blocului se daramase, exact in dreptul apartamentului asta, pt ca avusese loc o explozie. Se vedea interiorul apartamentului cu oamenii care petreceau si se distrau copios ca nu mai erau pereti catre strada, dar interiorul casei inca statea in picioare. Am intrat printre daramaturi si am inceput sa o caut pe Oana - pe Vlad l-am gasit repede la parter si iesise din casa inainte sa-i spun eu, m-am si gandit ca uite el are un mecansim bun de autoconservare - Am gasit-o si pe Oana la etaj, intr-o camera mai dosita, se juca. I-am spus sa isi adune lucrurile ca sa plecam ca s-a daramat casa, si atunci m-am gandit ca ar fi bine sa le adun si pe ale mele, si sa ma fardez ca parca ma luase petrecerea pe nepregatite si nu apucasem sa ma machiez. M-am dus intr-o baie parca unde era o oglinda si mi-am vazut chipul. M-am gandit ca in sufeltul meu sunt mult mai tanara decat femeia imbatranita, cu riduri multe pe chip mai ales pe la ochi, pe care o vedeam in oglinda, si m-am gandit ca nu era rau sa ma fardez putin. M-am mirat ca mai inainte barbatii dansasera cu mine si pareau sa fie atrasi de mine, desi eu aratam asa de batrana... M-am gandit ca poate doar se distrau pe seama mea si nu erau in realitate atrasi de mine. Pana sa apuc sa ma machiez m-a chemat cineva din camera de alaturi, muzica tot mai canta, iar eu incercam sa fiu amabila cu toti cei care vorbeau cu mine. Prin casa oamenii adunau lucruri incercand sa plece, altii insa continuau sa petreaca sa glumeasca si sa rada de faptul ca apartamentul nu mai avea fatada si se vedea strada. Un barbat blond cu ochi albastri si cu trup gros, puternic, masiv (Niculescu psihologul :-) ) mi-a zis sa las machiajul ca nu imi trebuie si m-a invitat la dans: I-am spus ca ar fi ciudat sa dansam asa in casa explodata, dar a zis ca e ultimul dans, si eu m-am lasat induplecata: ok, ce daca e casa fara pereti, putem sa fim fericiti si sa ne bucram chiar si asa! Am fost de acord sa dansam: atunci a inceput sa cante o muzica foarte foarte frumoasa, lenta, pe care am inceput sa dansez cu partenerul de dans un tango lent. Am inchis ochii, si m-am lipit strans de barbatul masiv care ma tinea bine in bratele lui puternice si cu incredere totala m-am predat parca, lui, toata. Mi-am spus ca daca las muzica sa curga prin mine si simt cu toata fiinta ritmul si miscarile trupului barbatesc de care ma lipisem, dansul nostru avea sa fie perfect. Si asa a fost. Simteam dansul cu toata fiinta mea, si ma miscam la unison cu barbatul puternic care ma tinea atat de fest incat nu aveam nicio teama ca as putea cadea. Ma topisem toata in bratele lui, ma contopisem cu el si ma miscam una cu el in ritmul muzicii, intr-o unduire lina, rotunda, perfecta. Barbatul facea figuri si poze de tango tot mai complexe, pe care eu insa le anticipam si le urmam cu o docilitate de artista profesionista. Parca dansasem toata viata mea cu el. Ma apleca usor cand intr-o parte cand in cealalalt, cand pe spate, si ma simteam de parca nici nu ma miscam macar. De fapt doar el se misca. Eu nu. In raport cu el eu nu ma miscam, eu eram purtata de miscarea lui. Catre sfarsitul cantecului, insa, poza de final a fost o ghemuire ciudata a mea, pe pamant, intr-o pozitie din care nu reuseam sa ma mai ridic decat daca ma ajuta el. Dar era si el ghemuit la fel langa mine, si ma tinea si pe mine fixata de podea. Si desi era cumva deasupra mea, I'll simteam ai mult langa mine, intr-o reciprocitate corecta. Ma tinea acolo la pamant, nu ma puteam ridica. S-a terminat muzica si am deschis ochii mirata. L-am intrebat din priviri ce inseamna asta, de ce nu

imi da drumul si i-am vazut ochii albastri dar goi, lipsiti de emotie, reci. (Ma tintuia asa cum ma tintuieste Niculescu cu privirea uneori cand mi se pare ca ia distanta, ca nu e de acord cu ce spun/fac eu, cand ma judeca, cand simte ca nu avansez in directia buna, sau cum ma privea Dan cand ma mintea... :-) ). Distant si rece dar fix si sigur barbatul ma tinutia cu privirea la fel cum ma tinea fix cu bratele. Am incercat sa ma ridic. El m-a lasat sa ma misc, dar pana sa reusesc sa ma ridic eu, am simtit cum cadem amandoi, el deasupra mea, tinandu-ma bine sa nu ma scape, cu tot cu podea, in gol - se daramase plafonul parterului (noi dansam la etaj) si cazusem gramada cu totul. Am stiut insa in cadere ca daca nu ne speriem si nu ne agitam, vom fi ok. L-am strans in brate si eu, si el pe mine, si stiam ca el avea sa ma fereasca pe mine, si sa ma protejeze sa nu cada moloz pe mine. Aveam incredere totala in el. Eu trebuia doar sa astept sa se opreasca caderea, sa atinga 'fundul' haului. Plafonul a cazut cumva c^sh, sprijinit de o parte in partea de sus a peretelui blocului. Constientizam deja pericolul de a cadea tot blocul. Le-am spus tuturor ca e vremea sa opreasca muzica si sa iasa incet din casa. Sa ia fiecare ce are de luat si sa plece. M-am intors la Oana sa o scot din camera din dos. Se machia cu fardurile pe care I le-a cumparat Dan. I-am spus ca se va putea machia si acasa, si ca oricum e frumoasa asa cum e ea, naturala, ca nu are nevoie de nicio corectura. M-a urmat cuminte tinandu-ma de mana si am plecat. Pe barbatul care dansase cu mine nici nu l-am mai bagat in seama. Pana sa iesim, s-a daramat scara dintre parter si etaj. Si parea ca se vor darama si scarile dintre celelalte etaje. Dar am scos-o pe Oana de acolo, si cand am iesit, in strada, cineva m-a intrebat ce vor face stapanii casei: Angela, fiu-sau si iubitul ei, care cautau printre daramaturi sa isi adune si ei lucruri si comentau ca n-au unde sa se duca si or sa ramana acolo. Persoanei care vorbea cu mine despre ei si care zicea ca ar putea sa-i ia sa stea la ea, i-am spus ca nu stiu ce vor ei sa faca - nu ma simteam responsabila ptr ei, mai ales ca explozia avusese loc din cauza ca ei facusera nu stiu ce instalatie de gaze improvizata - dar daca nu gaseau unde sa mearga, puteau sa vina cateva zile si la mine. Dar doar cateva zile, pana aveau s-si gaseasca altceva, si ma gandeam cum aveam sa ii culc pe copii cu mine in pat ca sa le dau alora voie sa doarma in camera copiilor mei. Eram insa decisa: nu simteam mila sau compasiune ptr oamenii aceia. Puteau sa ramana si in casa aia daramata din partea mea, nu mi s-ar fi parut deloc in neregula. Pt ca era insa periculos, le ofeream ajutorul meu insa limitat! Doar atat pot eu sa le dau: trei zile de cazare la mine acasa. :-) m-am trezit fericita ca am scos-o pe Oana din casa!