Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul de debut, Poemele luminii 1919 i constituie o ars poetica. Poezia este o meditaie filosofic cu accente lirice, o confesiune elegiac pe tema cunoaterii, care poate fi paradisiac, misterul fiind parial redus cu ajutorul logicii, al intelectului, al raiunii i luciferic, se poteneaz misterul, l reveleaz prin tririle interioare, prin imaginaie i stare poetic. Titlul este o metafor revelatorie care semnific ideea cunoaterii luciferice, exprimnd crezul c datoria poetului este s poteneze misterele universului (corola de minuni a lumii), ci nu s le lmureasc, s le reduc (nu strivesc), accentul punndu-se pe confesiunea eu. Demersul liric nu este conceptual, ci poetic, Blaga nemotivnd concepia sa cu argumente raionale, ci cu metafore revelatorii. Confesiunea lui se organizeaz n jurul unor opoziii cu sens figurat: lumina mea lumina altora, pronumele personal eu, fiind cuvntul-cheie al ntregii poezii, exprimnd metaforic conceptul de cunoatere. Ideea poetic exprim atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvort la el din iubire: Cci eu iubesc/ i flori i ochi i buze i morminte., ilustrat de Blaga prin metafore revelatorii, prin imagini ce reliefeaz nu att opoziia filozofic ntre raional i iraional, ct o diferen ntre gndirea raional i gndirea poetic. Poetul ii prezinta cititorului, in aceasta poezie o lume vazuta ca o unitate, ipostazele fenomenale constituind adevarate minuni sintetizate de metafora "corola de minuni a lumii" acesta figura de stil este deosebit de sugestiva, datorita semnificatiilor corolei se poate vorbi asadar despre ideea de perfectiune a acestor fenomene. Relatia eului cu lumea este acum de protejare a tainelor, eul nu doreste sa profaneze valorile pure ale acestei lumi, dimpotriva acesta se simte dator sa le ocroteasca, aceasta idee este exprimata chiar de titlu. Eul poetic este adeptul unei lumini aparte si al unui anumit mod de cunoastere, poetic, eul intra in relatie cu lumea prin ratiune si iubire. Astfel acesta nu ucide "cu mintea" tainele lumii fata de care-si manifesta afectiunea spunnd ca iubeste "si flori si ochi si buze si morminte". Termenii acestei enumeratii nu sunt alesi la ntmplare, ei sugernd in mod metaforic cele mai importante taine care-i sunt oferite omului spre cunoastere: florile simbolizeaza natura, ochii omul,cunosterea sufletului, buzele cuvntul sau chiar iubirea si mormintele taina moartii, a trecutului, a istoriei. In aceasta poezie lumina apare in doua ipostaze antitetice, prima este "Lumina altora" care rapeste frumusetea lumii, idee sugerata de personificarea "sugruma vraja nepatrunsului ascuns". Folosind conjunctia adversativa "dar" autorul insista asupra opozitiei

fundamentale dinte cele doua ipostaze ale luminii, cea de a doua ipostaza, lumina eului potenteaza, adanceste misterul lumii. Acesta idee este foarte bine ilustrata de comparatia: "eu cu lumina mea sporesc a lumii taina/...cum cu razele ei albe luna /.../mareste si mai tare taina noptii". Ideea de neinteles apare in aceasta opera literara ca un element cu un farmec aparte care se pierde odata cu gasirea unei explicatii rationale, logice de aceea eul se disociaza de ceilalti care abordeaza realitatea pe cale rationala, distrugand misterul, el prefernd sa priveasca aceste neintelesuri in mod subiectiv, prefera explicarea lor prin prizma propriilor valori, astfel nascndu-se mult mai multe neintelesuri, ipoteze care sporescfrumusetea lumii. Structura antitetic marcat prin termenii principali este adncit prin distribuia verbelor. n propoziiile n care subiectul este "eu" verbele predicate sunt: nu strivesc, nu ucid, nu ingrum ci sporesc, mbogesc, iubesc. Pentru lumina altora exist un singur verb predicativ: Sugrum, dar prin asociaii subnelese i se pot ataa i altele: strivete, ucide, nu sporete, nu mbogete, nu iubete. Pornind de la premisa c termenul "eu" e cheia de nelegere a ideii poetice, tot textul poate fi redus la doua propoziii: "eu nu strivesc corola de minuni a lumii / cci eu iubesc i ochi i flori i buze i morminte". Atitudinea de protejare a misterelor este explicat prin iubire, care la Blaga nu are doar o funcie sentimental, ci este un instrument al cunoaterii, o cale de ptrundere n misterele lumii. Poezia este alcatuita din 20 de versuri, alternand 6 versuri scurte si foarte scurte cu 14 versuri lungi si foarte lungi. Intregul discurs liric este construit pe opzitia termenilor principali, cunoasterea poetica, luciferica, si cunoasterea poetica, lumina mea. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se constituie astfel intr-o marturisire lirica a unui crez artistic si a unei conceptii filozofice depsre cunoastere. Ea este semnificativa si pentru lirismul reflexiv, metaforic a lui Blaga.