Sunteți pe pagina 1din 1

Caracterizarea personajului din romanul Patul lui Procust de C. Petrescu Doamna T.

Doamna T. este un personaj principal al romanului Patul lui Procust de Camil Petrescu. Numele de Maria T. Manescu, este cunoscut in roman sub apelativul enigmatic de doamna T". Are un pic de nervozitate in micri, este hipersensibil si cerebral. Este un personaj ce ine la aparene i este o fire pasional, vie. Ea se caracterizeaza printr-o inteligenta patrunzatoare, o rafinata cultura, cunostinte de specialitate in domeniul sau de afaceri. Era respectat de toi i nimeni nu-i putea reproa nici un comportament viciuos sau vreo fapt ce ar arta o rea educaie. Totul la doamna T. este personal si neliniar, sfidand regula. Frumusetea ei vine din interiorul fiinei sale i din complexitatea alctuire a acesteia: De o tulburatoare feminitate uneori, avea adesea o voce scazuta, seaca, dar alteori cu mangaieri de violoncel care veneau nu sonor- din cutia de rezonanta a maxilarelor, cala primadone, ci din piept si mai de jos inca, din tot corpul, din adincurile fiziologice, o voce cu inflexiuni sexuale, care dau unui barbat ameteli calde si reci. Romanul ne-o arat pe doamna T. degajat, cu o delicata feminitate; vocea rostea cuvintele tulburator iar ochii "frematand de viata", fixati "asupra unui obiect il creau, parca". Prietenii lui Fred Vasilescu o gaseau "urata". Uneori, cand era serioasa, lui Fred insusi i se parea dizgratioasa, dar cand suradea "vag indurerat totdeauna" devenea de "o feminitate fara perche"; il atragea mai ales freamatul ei continuu "nervoasa, vie, mobila, mladioasa psihologiceste, ca o pantera ganditoare" iar corpul ii parea statuia unei zeite Am descoperit atunci un corp de femeie despre care pot spune ca la fel n-am mai intilnit vreodata. n locul femeii atat de sigura de ea, de pana adineaori, atat de constienta de tot, era acum in pat un cap de fetita putin speriata, cu ochii mari umezi, in care tremura nelinistea, gura ii era crispata intr-un suras, care putea fi si indurerat si pedepsit de emotie ne-o arata pe doamna T. hipersensibila si controversata, cu totul altfel decat o vedeau cei din afara, de felul cum se purta in societate, foarte sigura pe sine si pe situatie. Viata launtrica a doamnei T. poate fi cel mult banuita, dar nu descifrata: "Eu n-am nimic de spus", marturiseste la un moment dat. Scrisorile, Confesiunile ei de la inceputul romanului ne-o arat excesiv de feminine si ne introduc numai in universul trairilor sale sufletesti. A pierdut increderea in casnicie dupa divortul incheiat anterior, marturisind despre fostul sot :" nu lam iubit m-a dezgustat cel dintai ". Iubirea, ii raspunde lui Fred, "ma atrage Poate ca e singurul rost al unei vieti marginite, comune, cum e viata noastra. Si-mi place dar stiu ca nu dureaza". Emotia tradata in fata caietelor lui Fred nu este mai putin reala. "De trei ani n-am vorbit cu el". Spera ca manuscrisul sa-i ofere o explicatie a comportamentului singurului om pe care l-a iubit.