Simbolismul Simbolismul este o miscare certistica si literara de la sfarsitul secolului XIX care se opunea naturalismului si parnasinismului, potrivit caruia

valoarea fiecarui obiect si fenomen din lumea inconjuratoare poate fi exprimata si descifrata cu ajutorul simbolurilor. Desi simbolismul francez a durat foarte putin, el a fertilizat poezia moderna, negand gandirea stiintifica rationalista. Pe drumul deschis de symbolism au pasit ulterior Arthur Rimband cu experienta clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor si una din temele poeziei lui Stephane Mallarme in care lumea intreaga e doar o imensa carte. La baza tehnici simboliste sta sugestia, corespondentele, clarobscurul, spleen-ul, starea de inefabil, simbolul se realizeaza prin sugestie, de aceea Baudelaire numea poezia o specie de vrajitorie evocatoare. Denumirea curentului Termenul de symbolism intra in ciculatie dupa 1856 cand Jean Mareas publica un manifest intitulat Le simbolisme (in suplimentul literar alziarului Le Fifaro din 18 septembrie). Poetii care impartasau acelasi idei si dorinte de schimbare estetica se recunosteau pana atunci prin eticheta de decadenti. Termenii simbolism si simbolist vor fi preluati si impusi treptat de critica si istoria literara. Vor fi astfel numiti simbolisti poeti anteriori care ei insesi nu s-au intitulat niciodata astfel, este cazul lui Baudelaire sau poeti ai epocii care au ignorat sau au refuzat eticheta, Verlaine. Grupari si cenacluri Poetii francezi ai vremii se grupeaza in jurul catei unei personalitati: Verlain, frecventeaza anumite cafenele. Particularitati ale simbolismului Preferinta pentru o poezie de cunoastere, care sa faca inteligibila fata nevazuta a realului. Intrebuintarea simbolismului (figura de stil care consta in intrebuintari ale imaginii unui obiect pentru sugerarea unei anumite idei). Principiul corespondentelor Corespondentele sunt un mod de sondare, de luminare a zonelor ascunse ale realitatii.Ideea fundamentala a simbolismului consta in exprimarea unor raporturi intre eul poetului(universal unic) si lumea(universal mare) care se traduc la nivelul receptivitatii prin simboluri. Ele tind sa exprime relatiile ce exista, pe baza unor afinitati secrete, intre partile componente ale totului cosmic in caetgoria corespondentelor intra si analogiile dintre senzatii, emotii, imagini de notiuni diferite. Predilectia pentru starile vagi, reverie, melancolie, gustul pt macabre, exotismul, intrebuintarea versului liber Charles Baudelaire Nascut in 1821, ramas orfan de tata la varsta de 6 ani, Baudelaire a trait intr-o atmosfera familiara apasatoare

Face o calatorie lunga in locuri exotice, leaga prietenii literare cu Balzac, V.Hugo, umbla si prin alte medii, duce o viata de demilux. Antipatia sa puternik fata de egoismul si conformismul burghez il indreapta un moment spre convingeri democratice. In 1857 I apare volumul Florile raului, iar ziarulLe Figaroa dezlantuit impotriva sa considerand acestea poezii adevarate monstruozitati. Verlaine si Mallairme scriu despre el landativ si il considera inaintasul lor.Baudelaire insusi se defineste: sunt rana si cutitul ciunt! Obraz sip alma totodata! Sunt bratele, dar sunt si roata, Victima si calaul sunt! Ion Minulescu Celei care pleaca In poezia sa(eminomente urbana) pot fi intalnite mai toate elementele simbolismului: muzicalitatea, refrenul, mistik numerelor, nostalgia necunoscutului, tentative evadarii in marile spatii de geografie exotica. celei care pleaca este o romanta avand o forma simpla si usor de transpus muzikl titlul sugereaza sfarsitul unei iubiri, poezia fiind inchinata unei iubiri fara nume, care rupe prin plecarea ei vraja dragostei intreaga poezie este strabatuta de un abur melancholic, iubirea dovedindu-se si acum fragilitatea de bibelou de portelan George Bacovia - Decar Tema poeziei ilustreaza o lume sfasietor de trista in care sentimeltul insingurarii poetului este exprimat prin cuvinte symbol si mijloace cromatice ;iar starea de disperare este create printr-o imagine de pustietate a lumii reale, in care nu mia exista viata. Tema poeziei este moartea si inexistenta ca sugestii ale neputintei de comunikre a eului poetic cu lumea. Cuv decar inseamna un ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului in care se desfasoara actiunea.Bacovia sa acestui cuvant valoarea de symbol sugerand viata, lumea exterioara in care poetul se simte timorat, izolat, pustiit, din cauza imposibilitatii de a comunik spiritual cu aceasta. Baudelaire Spleen Sentimentul dominant al poeziei este atmosfera indefinite, mesajul negative al durerii, starea de regres..Poezia exprima o senzatie de plictiseala, o zi friguroasa, trista, de toamna tarzie, cerul este trist si posomorat, iar poetul nu mia poate respire. Este dispretul pt conditiile terestre, aversiunea catre o viata banala. Cerul este symbol interior si exterior, este cerul sufletului care apasa greu.