Sunteți pe pagina 1din 3

S2

Normalitate, anormalitate, sanatate si boala psihica

Normalitate - termen ambiguu, cu numeroase intelesuri - uneori asociata larg cu sanatatea - (OMS) status de buna stare completa fizica, mentala si sociala - (psihiatrica) absenta psihopatologiei este limitata prin definirea sanatatii mintale simplu prin absenta bolii mintale - notiune limita pentru psihiatru in ipostaza de expert judiciar cand trebuie sa convinga instantele de judecata ca persoanele in conflict cu legea sufera/ nu sufera de o afectiune psihica sau de a stabili capacitatea specifica a unei persoane Sanatatea mintala 1) normalitatea ca sanatate = abordarea medical traditionala: normalitatea = sanatate, sanatatea = fenomen aproape universal. Comportamentul e in limite normale in absenta psihopatologiei manifeste. Intr-o scala, normalitate aocupa mjoritatea scalei iar anormalitatea o mica parte. 2) Normalitatea ca utopie = un amestec de diverse elemente ale aparatului mintal care culmineaza cu functionarea optima. Aceasta abordare cauta perfectiunea ce nu poate fi atinsa efectiv si variaza mult in functie de contextul socio-cultural, istoric, geografic 3) Normalitatea ca medie statistica = un fenomen, cu cat este mi frecvent, cu atat este mai normal iar cu cat e mai rar, cu atat e mai anormal. Acest principiu este bazat pe principiul matemtic al clopotului lui Gauss. Variabilitatea este descrisa numai in contextul tuturor grupurilor, nu doar al unuia - anormalitatea pozitiva = ex. inteligenta peste medie - anormalitatea negativa = ex. inteligenta scazuta, capacitate scazuta de a realiza legaturi sociale etc. - in unele contexte, pot aparea frecvent fenomene morbide (ex. caria dentara) fara a fi considerate normale - in psihiatrie e nevoie sa se evidentieze modalitati atitudinale, expresive, reactive, comportmentale si convingerile cele mai frecvente intr-o socio-cultura data, care reprezinta cadrul de referinta pentu manifestarile psihice 4) normalitatea ca si proces (responsiva sau functionala) = comportamentul normal este rezultatul interactiunii sistemelor, reprezinta capacitatea individului de a face fata statuturilor si rolurilor sociale asa cum sunt ele conturate intr-o societate data, de a raspunde adecvat asteptarilor comunitatii prin afirmarea si functionarea ei sociala Omul normal = corespunde cat mai mult normei statisticesi ideale intr-o socio-cultura data, reusind sa indeplineasca normal functiile ce ii revin Normalitatea si sanatatea psihica intelese in raport cu varsta, caracteristicile societatii criterii care nuanteaza sanatatea mentala pentru un adult: - capacitatea de autonomie, independenta constienta si responsabila - corecta autoapreciere, stima de sine adecvata - capacitatea de buna relationare sociala, de evaluare a altora - toleranta suficienta la frustrare si stres - capacitate suficienta de a se bucura, de a trai vinovatia, de a invata din experiente - capacitatea de crestere si dezvoltare armonioasa a individului, in sensul respectului de sine - capacitatea de creatie Anormalitatea psihica inteleasa dpdv al structurii caracteriale si al trairii circumstantiale persoanele anormale au caracteristici tipologice accentuate care atrag atentia celor din jur prin indepartarea de la norma statistica si ideala boala se refera la indepartarea de norma in sens negativ, prin deficit functional si de performanta 1

persoanele particular-anormale prin deficienta creaza unele pertubari in microgrupul social si pot fi vulnerabile pentru dezvoltarea unei stari psihopatologice normopatia = persoane linistite, constiincioase, ordonate, care indeplinesc normele in totalitate dar care sunt fragile, vulnerabile, fara spontaneitate si pot decompensa psihopatologic anormalitatea psihica situationala =stari reactive si dezadaptative ce se pot insoti de depresie, anxietate, iritabilitate, astenie necesita asistenta psihiatrica doar cand ating o intensitate deosebitasau cand apare la personalitati vulnerabile

Sanatatea umana = stare inscrisa in perimetrul care defineste normalitatea existentei individului = mentinerea echilibrului structural al persoanei (biologic si psihic) Sanatatea mintala (klineberg) = stare de dezvoltare intelectuala si emotionala care face individul compatibil cu semenii sai Def. OMS = stare pozitiva de bine, credinta in propria valoare a individului, in demnitatea si valoarea celorlalti, abilitatea individului de a-si gestiona lumea interioara de ganduri si sentimente, de a-si organiza viata si a-si asuma riscuri, de a initia, dezvolta si sustinerelatii personale mutuale satisfacatoare si capacitatea psihismului de a-si reveni dupa socuri si stresuri. Sanatatea presupune si o perspectiva dinamica princare se precizeaza modalitatile normal sanatoase de structurare si functionare a individului la diverse varste, capacitatea de dezvoltare, maturare, independentizare, complexificare si de a depasi sintetic diversele situtii reactive si stresante Premisele sanatatii mintale presupun: - capacitatea de perceptie si cunoastere a realitatii - capacitatea de a lua decizii - capacitatea de autoexprimare prin limbaj verbal si nonverbal - capacitatea de a raspunde la mesajele altora Rol important in patologia psihiatrica il are dimensiunea interpersonala, a capacitatii de iubire si prietenieechilibrata precum si perspectiva sociala, capacitatea individului de a face fata responsabilitatilor comunitare. Pentru evaluarea sanatatii psihice mai sunt invocate: - capacitatea de autonomie, independenta, psiho-constienta - corecta auto-apreciere - perceptia, reprezentarea si intelegerea corecta, adecvata comunitar realitatii - capacitatea de crestere si dezvoltare armonioasa in sensul realizarii de sine in raport cu idealul personal - capacitatea de creatie Sanatatea mintala In conceptia contemporana, mentinerea sanatatii mintale presupune: - diminuarea incidentei si prevalentei bolilor psihice - diminuarea mortlitatii asociate bolilor psihice - ameliorarea severitatii problemelor secundare lor, inclusiv comorbiditatile si proasta functionare sociala - dezvoltarea serviciilor de ingrijire - promovarea unei bunastari de sanatate mintala, reducerea stigmatizarii secundara b. psihice Boala = perturbari la diverse nivele si din variate incidente a structurilor functionale determinand o dizarmonie a ansamblului unitar al persoanei, dificultati obiective si subiective , prezenta, adaptarea si eficienta in cadrulvietii sociale; o evolutie spre dezadptare, involutie (moarte nefireasca) ori spre dezvoltarea unui defect sau deteriorari grave Boala psihica consta intr-un proces care realizeaza un deficit psihic important si prelungit al persoanei constiente, consta intr-o denivelare, destructurare, dezechilibrare a vietii psihice constiente a persoanei, poate fi considerata o anormalitate antropologica ce conduce spre 2

denivelarea si dezorganiozarea structurilor functionale specifice psihismului constient. Psihismul individului se reorganizeaza, prezentand manifestari neevidente in starea normala. Boala psihica greveaza capacitatea individului de a se autoadministra rational, diminua si perturba libertatea lui interioara, comunicarea interpersonala, intersubiectiva, manifestarea si integrarea persoanelor in plan socio-cultural, anuleaza capacitatea de autodepasire si creatie a subiectului si poate conduce la diferite forme si intensitati de defect psihic. Boala este un proces dinamic, desfasurat in timp iar consecinta ei poate fi: - defect se refera la perturbarea posibilitatilor de a efectua anumite actiuni specifice umane, importante pentru existenta persoanei - handicap social dificultatea de a avea roluri sociale (sot, parinte, sef), de a exercita profesiuni / roluri socio-politice - dizabilitati- de ex. vorbirea, mersul, relationarea sociala OMS prefera termenul de deficienta de integrare sociala Doctrina vulnerabilitate-stress a realizat o deschidere in relatia normal - anormal b. psihica snatate mintala, dezvoltandu-se directia de cercetare mintala, psihopatologia neurodevelopmentala care studiaza in paralel variantele normale, deviante, patologice in perspectiva dezvoltarii ontogenetice si a embriogenezei, dezv. corporala generala, relatia mamacopil in primul an de viata, influentele micro si macrosociale, transculturale, etc. Psihopatologia developmentala arata cum aceleasi cauze si influnte negative pot duce in final la diverse perturbari psihice (plurifinalitate) si cum deverse cauze perturbatoare pot duce la acelasi rezultat (echifinalitate). In ontogeneza, procesul psihismului integreaza sintetic fazele anterioare in ansamblu iar daca acestea erau marcate de anumite functii deficitare, pot persista vulnerabilitati latente. Aceasta psihopatologie developmentala realizeaza un program de studiu care a condus la o definire mult mai nuantata a relatiilor si tranzitiilor intre normal anormal b. psihica. Exista anumite legaturi intre teren, boala, episod si defect; terenul se refera la varsta, sex, inteligenta, educatie, tipologie caracteriala, statut social precum si la vulnerabilitatea pe care o aduc factorii genetici si biografici.