definitii
Imunizare-raspunsul organismului la un antigen strain Allo-imunizare- imunizare in cadrul aceleeasi specii Antigen substanta chimica straina organismului care poate det un raspuns imun Ac sau Ig- proteine care se fixeaza specific pe antigen
Definitii
grupe sanguine eritrocitare-antigene allotipice pot fi localizate : pe membrana celulara celulare si solubile (A,B,H) solubile si absorbite pe membrana er (Lewis)
Definitii
functie de repartitie:
la toate speciile sau la anumite specii la anumiti indivizi- antigene private la toti indivizii- antigene publice sisteme de grupe sanguine: ex sistemul ABO, sist Rhesus-ansamblu de grupe sanguine reunite pe linie genetica
Determinarea antigenelor-de regula prin reactii de aglutinare (celulele purtatoare de Ag sunt puse in contact cu serul care contine ac specifici)
Sistemul ABO
Ag se gasesc pe eritrocite sau pot fi secretate in saliva de celulele mucoase (secretori) Genele A si B induc sinteza unei enzime (glicosiltransferaza) care fixeza sau nu o grupare glucidica pe o matrice proteica (H) Antigenele sist ABO: trei allele A,B, O care det 4 fenotipuri A (AA sau AO), B (BB sau BO), AB (AB), O(OO).
Sistemul ABO
Anticorpii sistemului ABO: Anticorpii naturali sau regulari-natural si constant, un subiect lipsit de Ag (B )poseda ac anti B Ac naturali sunt de tip Ig M, aglutinanti in mediu salin la 4C A anti B B anti A O- anti A si B
Sistemul ABO
Determinarea se face obligatoriu prin 2 metode, concomitent 1.identificarea Ag de pe eritrocite (metoda BethVincent) 2.identificarea ac serici (naturali) (metoda Simonin).
Sistemul Rhesus
Ag sunt prezente pe er, leucocite, plachete si anumite tesuturi Genetica: 3 gene pe un cromozom =haplotip Genotip= 2 haplotipuri D, Cc, Ee Determinarea: hematii de studiat + ser anti D standard Determinarea C, c, E, e, se face in anumite situatii (det fenotip).
Sistemul Rhesus
In practica curenta, determinarea sist Rhesus standard (Ag D) este suficienta si permite clasificarea indivizilor in Rh pozitivi si Rh negativi. Spre deosebire de sist ABO, nu exista ac naturali in plasma Ac apar numai dupa imunizare ac de tip imun Este suficienta determinarea Ag eritrocitare
Alte Ag eritrocitare
Alte antigene eritrocitare cu importanta transfuzionala: Kell (K, k)- ac anti Kell imuni apar rel frecventhemoliza Duffy-ac de tip imun, apar rar, pot fi periculosi. Kidd- ac de tip imun; apar rar.
Accidente transfuzionale
Accidente imediate- imune si nonimune: hemoliza, soc septic (transfuzia de sange contaminat), r. alergice, r. frison hipertermie, EPA de supraincarcare, EPA lezional, metabolicesupraincarcare cu citrat sau potasiu Accidente intarziate Complicatii tardive: hemosideroza
Accidente intarziate
Imunologice: icter hemolitic postransfuzional, transfuzia ineficienta, purpura posttransfuzionala, R grefa contra gazda, alloimunizarea. Infectioase: hepatite virale post-transfuzionale (A, B, non A ), lues, agenti bacterieni; bruceloza, ricketioza, babesioza.
Accidente hemolitice
declansate de ac naturali regulari (eroare ABO) sau ac iregulari (naturali sau imuni) poate avea 2 aspecte: hemoliza intravasculara hemoliza extravasculara
Accidente transfuzionale
este important sa observati pacientul cel putin primele 15 minute de la inceputul transfuziei pentru a detecta primele semne clinice date de incompatibilitatea transfuzionala sau contaminarea bacteriana
R hemolitice intarziate
Pacienti imunizati anterior de o transfuzie sau sarcina Nivelul pretransfuzional de ac este f scazut si ac nu pot fi detectati Dupa transfuzia de hematii cu acest Ag, apare un raspuns imun secundar, creste nivelul de ac, si apare hemoliza tardiva (z5-z10)
Conduita R transfuzionale
Supraveghere TA, puls , frecventa respiratorie, diureza Preventie acidoza (bicarbonat) Supraveghere hemostaza (CID) IRA- dializa
Transfuzia contaminata
Conduita preventiva: eliminarea donatorilor care prezinta infectii Asepsie cutanata riguroasa la recoltare Conservare la 4C Manipulare sterila Nu se incalzeste unitatea de sange care nu poate fi utilizata
Transfuzie contaminata
Se trimite la lab bacteriologie pt ex direct si pt. hemoculturi, punga de sange si probe de la pacient Tratament: se opreste imediat transfuzia, se initiaza masuri de resuscitare, antibiotic iv cu spectru larg.( cefalosporina + aminoglicozid), HHC. Tt complicatiilor: CID, IRA.
2. Izoimunizare antitrombocitara
a. transfuzie de trombocite ineficienta b. Purpura posttransfuzionala tardiva Apare la 5-7zile, mai frecvent la femei multipare Determinata de alloac. specifici antiplachetari Poate fi severa, Tr asociate cu sangerari Conduita: Ig iv, plasmafereza.
EPA lezional
Accident rar, dar extrem de grav 2 componente sanguine sunt incriminate: leucocitele si PPC Clinic: frison, hipertermie, tuse seaca, dispnee, durere toracica, tahicardie, cianoza
EPA lezional
Conduita preventiva: produse deleucocitate Conduita curativa: -Oprirea transfuziei -HHC iv -Transfer urgent in serviciul de reanimare (suport respirator)
Preventie
Folosirea de filtre pt reducerea leucocitelor din transfuzia de hematii sau concentrat plachetar Indicatia de a folosi produse/fractiuni de sange deleucocitate Se reduce imunogenicitatea transfuziei data de dezvoltarea ac anti HLA, riscul transmiterii de CMV, si a r. febrile.
Reactii nonimune
EPA de supraincarcare 1. Supraincarcarea volemica - risc crescut la persoane in varsta, +/- afectare cardiaca cand se adm sg integral/MER Simptome: dispnee, tuse-tablou de EPA Tratament: se opreste transfuzia, se adm diuretic, O2
Reactii tardive
1.Supraincarcarea cu Fe -Clinic devin simptomatici dupa ani de transfuzii (hemocromatoza sec) -Preventie: folosirea de chelatori de Fe desferioxamina 2.Infectii transmise prin sange