Sunteți pe pagina 1din 9

Teoria Culorilor

Teoriile moderne ale culorii pleaca de la observatia lui Sir Isaac Newton ca lumina alba contine toate culorile vizibile (rosu , oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet). Newton a

studiat frecventele luminii, spectrul solar, proprietatile culorilor si felul in care ochiul le percepe. Lumina este o radiatie sub forma de unde

electromagnetice care fac posibila vederea atat pentru om cat si pentru celelalte fiinte. Radiatiile electromagnetice pot fi clasificate in functie de frecventa lor. Lumina cu o frecventa inalta (400 pe scala nanometrica) ne apare violet in timp ce lumina cu o frecventa joasa (aproximativ 700 nm) ne apare ca fiind rosie. Frecventele intermediare corespund celorlalte culori spectrale.

Culorile suprafetelor, asa cum le percepem noi, sunt de fapt capacitatea respectivelor suprafete de a absorbi anumite unde luminoase si de a le reflecta pe celelalte.

Masuram culorile dupa caracterul in sine, valoare (luminozitate)

si intensitate (saturatie).
In functie de componenta calorica pe care o au, culorile se impart in calde si reci.

Aceasta componenta a fost studiata in relatie cu efectul pe care il au culorile


asupra psihicului uman. Astfel, s-a observat ca albastrul da o senzatie de racoare in timp cegalbenul si oranjul una de caldura.

In functie de proprietatile culorilor pot fi create scheme armonice.

Roata culorilor
Roata culorilor sau steaua cromatica nu este altceva decat o conventie

pe care artistii, designerii si in general persoanele care lucreaza cu culorile o


utilizeaza pentru a gasi cele mai bune acorduri cromatice. Triunghiul culorilor principale se formeaza din Rosu, Galben si Alba stru.

Atunci cand adaugam culorile secundare (Oranj, Violet,Verde) triunghiului principalelor obtinem urmatoarea figura.

Acum, daca ne inchipuim si un al treilea nivel cromatic (cel tertiar) vom descoperi o roata din ce in ce mai complexa si mai simpatica. O adevarata prietena cand vine vorba de combinatii de culori. Acest tip de ilustrare a

relatiilor dintre culori ii apartine lui Itten, cel mai important teoretician al
cromatologiei.

Nonculorile
Pe scurt, cand vorbim despre nonculori, vorbim despre ALB si NEGRU dar si despre combinatiile dintre ele, care rezulta in nenumarate tonuri de GRI neutru.

Culorile, asa cum le percepem noi, nu sunt nimic altceva decat proprietatea obiectelor din jurul nostru de a reflecta undele electromagnetice ale luminii intr-o anumita proportie. Albul este rezultatul reflectiei totale in timp ce

negrul este rezultatul absorbtiei totale a luminii.


Albul, negrul si griurile derivate sunt considerate neutre, de aceea ele pot fi combinate cu orice culoare fara a pune in pericol calitatea raportului cromatic. In pictura sunt folosite tocmai pentru a pune in valoare culorile pure si au scop de acompaniament. Un alt rol pe care il pot juca albul, negrul sau griurile neutre este acela de pauza cromatica, ele neavand caracter cromatic propriu zis. Pot fi folosite

pentru

tempera

culoare

pura,

pentru

desparti

culori

ce

nu

creaza armonie sau cand se doreste obtinerea contrastului simultan. Atunci cand combinam o singura culoare cu alb, negru sau gri fara a mai adauga nici o alta culoare rezulta monocromia.

Tonurile si nuantele
De foarte multe ori acesti termeni sunt utilizati ca si cum ar fi sinonimi. Ei bine, nu sunt!

Tonurile unei culori sunt drumul pe care o culoare il poate parcurge catre alb sau negru.
Ex.: rosul vireaza catre negru

Nuantele unei culori sunt obtinute prin virarea unei culori catre o alta culoare. Ex.: rosul vireaza catre galben, prin oranj:

Atat tonurile cat si nuantele unei culori sunt nelimitate ca si numar iar combinatiile sunt de ordinul sutelor de mii, iar lucrurile se complica si mai mult in momentul in care apar in ecuatie si tonurile nuantelor, pentru ca fiecare nuanta rezultata din amestecul dintre doua culori poate vira la randul ei catre alb sau negru.