Sunteți pe pagina 1din 140

eseu

D. R. Popescu

COMPLEXUL GERTRUDEI

S-ar putea ca regina Gertruda sã fie cel mai complex personaj consemneazã convingerea ei, cã Ofelia are minþile zdruncinate,
din piesa Hamlet? Nu, ea nu-ºi pune marile întrebãri cu care iar a treia are în centru duelul-joc dintre Saertes ºi Prinþ. Sã
Prinþul se confruntã ºi asupra ei nu se abat atâtea nedreptãþi zãbovim o clipã asupra duelului, anunþat ca o întrecere sportivã,
cumplite – câte se abat asupra Prinþului! Dar dacã în general, ca un joc. Claudius pariazã în acest joc fals pe sportivitatea
rãul vine asupra Prinþului din exterior, rãul care o dominã pe Prinþului care nu va intui monstruozitatea atentatului pus la cale
Gertruda pânã la moarte vine din interiorul ei: un rãu chiar idilic cu mare minuþie ºi nu va controla legitimitatea floretelor! ªi
ºi inconsistent, pânã la un moment dat. În loc de idilic am planul-pariu pare sã-ºi urmeze cursul diabolic normal – astfel ca
putea spune instinctiv iar în loc de inconsistent – fiindcã regina pânã la urmã moartea Prinþului sã parã un accident sportiv!
nu pare sã fie prea dumiritã de acest fapt! – putem spune Numai cã regele Claudius uitã cã el nu este Destinul. E ºi el,
inconºtient. Deºi ne este greu sã zicem cã Gertruda se acolo, un sforar abil ºi norocos – cãci pânã acum i-au ieºit toate
cãsãtoreºte cu fratele soþului ei fãrã sã ºtie acest lucru! Bine, zarurile, aºa cum le-a mãsluit, trecându-le prin aburii cucutei –
bine, dar cãile Domnului, cutumele, legile unor neamuri sau dar nu este mai mult! Destinul, în Oedip-rege, bunãoarã, este un
seminþii nu sunt întotdeauna aceleaºi! S-au mai întâmplat ºi Personaj – poftim de vezi! – incrimibil Iar jocurile sale odioase
pe la alte case ca un bãrbat sã se cãsãtoreascã, în timp, fireºte, sunt perfecte, în nepãsarea lor faþã de tragedia umanã.
cu douã surori. La evrei chiar ºi azi aºa ceva nu este ceva Crima pusã la cale de Claudius, crima-joc, se va întoarce ºi
neobiºnuit. Atunci de ce nu s-ar putea cãsãtori, în timp, fireºte, asupra sa. Asasinul din umbrã, Claudius, va da ºi el de gustul
ºi o reginã cu doi fraþi, ajunºi, pe rând, regi? Vinovãþia nunþii cucutei ºi al propriului sãu sânge! Însã în aceastã scenã pilonul
Gertrudei cu Claudius este o catastrofã în ochii lui Hamlet, iar principal, dupã noi, este Gertruda! Aici se convinse pentru
bucuria cu care trag tunurile la Elsina, când pocalele se ridicã prima ºi ultima oarã cã viaþa ei a fost un joc greºit! Tragedia ei
voioase, reconsfinþind legãtura dintre actualul rege ºi vãduva nu este pateticã! Teribil mai este acest domn englez,
reginã. Hamlet – o ruºine! Mâncãrurile de la înmormântarea Shakespeare! Nu-i oferã Gertrudei nici mãcar o reflexie retoricã!
tatãlui sãu nu trebuie sã se sleiascã, trebuie consumate, va sã O, ce prilej de imprecaþii, de regrete, de dezvãluiri incendiare!
zicã, la nunta mamei sale!… Gertruda se gândeºte doar la O, ce prilej ratat de Gertruda! Oare? Domnul Shakespeare are
bucuriile ei ºi parcã nici nu-i trece prin minte cã suferinþa ar geniul ratãrii scenelor ce ar putea deveni redundante, are geniul
putea încolþi în Danemarca! Shakespeare posedã ºi geniul împlinirilor tragice prin aparenþa ratãrilor. Lipsa de cuvinte mari
întrebãrilor pe care nu le pune, precum ºi geniul rãspunsurilor o înalþã pe Gertruda în propria sa moarte – o moarte discretã,
pe care nu le dã în mod rãspicat ºi didactic. Aºa cã noi putem ca un somn, ca un joc duios al soþii, al dragostei ºi al întâmplãrii.
bãnui cã Gertruda chiar ºtia de iubirea faþã de ea a mai junelui Gertruda bea din pocalul otrãvit, destinat fiului ei, bea otrava
Claudius – mai june, oricum, decât întregul ºi eroicul rigã Ham- ca ºi cum ar fi vorba de o licoare a fericirii. Moare în fericire –
let. Dar oare nu putea bãnui ºi cã o asemenea iubire ascunsã moare neºtiind nici în ultima clipã a vieþii sale în ce lume a trãit.
putea sã-l împingã spre crimã pe Claudius, ca sã câºtige, cu o E o enigmã? Shakespeare, expert în enigme cu numeroase
singurã sticluþã cu otravã, douã pere-mere, patul reginei ºi sensuri semnificative, contradictorii, complementare, mizeazã
coroana regelui?! Gertruda pare oarecum indiferentã ºi în pe inteligenþa ºi sensibilitatea spectatorilor. ªi bine face! În
privinþa stãrii mintale a fiului ei revenit din Germania…. Nu se întunericul din om orice luminã se poate ivi – de ce nu? De ce
poate sã nu fie la curent cu pãrerile protaicului Polonius, cã nu s-ar prãbuºi – iluminându-se! – toate cortinele ºi perdelele
prinþul Hamlet a tulburat pânã la întunecarea minþii din cauza în spatele cãrora s-au pus la cale, în Hamlet, atâtea planuri de
iubirii pentru floarea Ofelia! De ce sã nu se poatã ca un tânãr fericiri pãcãtoase?? Trecând mai în grabã peste durerea simþitã
sã-ºi piardã echilibrul psihic din prea multã iubire? Polonius e de Gertruda când îºi dã seama de drumul spre moarte – plutind
chiar convins de acest lucru – ºi are un argument ce pare între flori! – al Ofeliei, nu trebuie sã nu punctãm mai apãsat
imposibil de combãtut: scrisorile pline de amar ale Prinþului scena din iatacul Gertrudei, când Prinþul vorbeºte cu Stafia
cãtre Ofelia! Sigur subiacent, Polonius ar fi onorat dacã aceastã regelui Hamlet ºi ea e îngrozitã de certitudinea cã fiul ei ºi-a
iubire regalã faþã de fiica sa, juna copilã Ofelia, s-ar adeveri! pierdut minþile, dacã þipã, se zbate ºi vorbeºte în gol! Ea nu
Însã cel care e convins – în urma înscenãrii puse la cale de putea sã vadã ºi sã audã întruchiparea misterelor altor lumi. Ea
Polonius! – cã Hamlet nu e nebun din dragoste, este Claudius trãia într-un canon sã-i zicem realist, într-un cod explicit, în
asasinul rigãi Hamlet! Claudius poate din dragoste pentru care prezenþa lui Polonius era evidentã, chit cã ºambelanul se
Gertruda îþi ucisese fratele! El ºtie ce e o nebunie din dragoste – ascunsese ºi de aceastã datã – ca în toatã viaþa sa! – în spatele
doar ºi el a trecut prin asemenea stare, când ºi-a otrãvit fratele unor perdele. Complexul Gertrudei circumscrie un fel de haos
pentru pulpele ºi toate celelalte pãrþi anatomice ale Gertrudei! din incertitudini liliale, din tandre ºi neruºinate trãdãri, din
Prinþul e „sondat“ asupra dezechilibrului sãu ºi de cãtre cei doi duioase recunoaºteri târzii. Ridicând pocalul în care se afla
prieteni ai sãi de la universitãþile germane, celebrii fluieraºi R ºi inelul otrãvit ºi înclinând cu otravã în cinstea vieþii învingãtoare
G, componenþii unui dublu de penis Gertruda e cuprinsã de ºi a adevãrului ce se va lumina prin propria sa sinucidere,
suflul tragediei – din care nu va mai scãpa – în trei scene Gertruda nu mi se pare deloc un personaj secund în marea
memorabile: prima se petrece în iatacul ei, în plinã zi, a doua scenã a teatrului ca lume ºi a lumii ca teatru!
PRO

SAECULUM 2/2006 1
eseu

Eugen Simion

DAN HATMANU*

De ce Dan Hatmanu? Pentru cã, aflându-mã la Iaºi, bãrbãteascã, o altã mãnuºã, mai micã, ºi o altã pãlãrie
prietenii mei Andi Andrieº ºi Horia Zilieru m-au dus în etc.) într-o relaþie aproape oniricã. Era vorba de acel
atelierul pictorului ºi ce-am descoperit acolo mi-a plãcut suprarealism al coincidenþelor cultivat de maeºtrii
mult. Nu era evident, prima oarã când vedeam tablourile belgieni. Dan Hatmanu are stilul sãu ºi, lângã ironia
lui Dan Hatmanu, dar era întâia oarã când le vedeam pe întâlnirilor imposibile dintre obiecte, pune ºi o notã de
toate la un loc (mã rog, ceea ce se afla în acel moment sentimentalitate finã. Pe un spaþiu ce pare imens, un
în atelier) ºi, mai ales, întâlneam artistul în ambianþa costum bãrbãtesc rãsturnat þine de mânã un veºmânt
operei sale. Artistul este un veritabil moldovean prin lirism femeiesc graþios, gata sã cadã în gol… O fantezie,
ºi umor ºi cei care îl pun în descendenþa spiritualã a lui desigur, o dramã duioasã în banala vitrinã a unui maga-
Creangã nu greºesc prea mult. Spirit cultivat, altminteri, zin de confecþii. Dan Hatmanu recicleazã, astfel, supra-
cu un condei bun (Amintiri din timp, Autoportret în timp, realismul (în varianta, repet Magritte) ºi face, nu ºtiu cât
Pagini de jurnal
jurnal) ca ºi profesorul ºi maestrul sãu, de programatic, o picturã postmodernistã de mare clasã.
Corneliu Baba. Portretele sale, cu chipuri alungite ºi liniile Ironia de care vorbesc mereu comentatorii lui ascunde
deplasate, indicã o familiaritate cu expresionismul, fapt un lirism fundamental elegiac ºi o fantezie care priveºte
ce n-a scãpat sagacelui Petru Comarnescu. Mai nou, îngânduratã Ozana din interiorul spiritului. Ozana cea
Dan Hatmanu compune niºte parabole plastice pe care frumos curgãtoare, aproape pierdutã…
el le numeºte substituiri. Sunt colaje inspirate, cu un
sens moral ºi o notã ironicã evidentã în organizarea com-
poziþiei. Pe o pânzã fals naivã lucratã de cineva care –
vorba lui Corneliu Baba – îºi pune mereu meºteºugul la
încercare – existã douã chipuri, într-o disproporþie pro-
gramatã. Sus, suspendat ca o lunã plinã, este chipul
impenetrabil ºi astral al maestrului citat mai înainte, jos,
restrâns ºi asimetric, cu urechi mari ºi clãpãuge ºi o
mustaþã neglijentã, stã chipul ucenicului… Între ei se
aflã ºevaletul ca o scarã suspendatã în eter. Maestrul ºi
ucenicul se uitã undeva, într-un punct misterios din afara
desenului. Relaþia dintre ei nu-i, cu toatã diferenþa de
volum ºi de poziþie, zdrobitoare. Este mai degrabã o ºarjã
cordialã, un joc al spiritului tradus într-o parabolã, repet,
plin de naivitãþi calculate. Portretele (autoportretele) trimit
la figurile asimetrice ºi tragice ale lui Soutinne, îndulcite
de o ironie care se strecoarã aproape involuntar în desen.
Iatã, de pildã, parabola dinainte reluatã în alt scenariu:
sus, cu capetele pierdute în norii amintirii, un bãrbat ºi o
femeie, probabil pãrinþii pictorului, jos – un copil cu
urechile mari ºi desfãcute ca niºte antene parabolice ºi
o coroniþã de premiant pe capul teºit. În chipul tragic ºi
înstrãinat al copilului descoperim figura de mai târziu a
pictorului care îºi cenzureazã în acest fel emoþia,
introducând ºi o nouã epicã (un fond narativ scria în 1982,
Ion Frunzetti).
Voiam, în fapt, sã vorbesc nu de portretele lui Dan
Hatmanu (surprinzãtoare, remarcabile), ci de o altã serie
tematicã, Vitrinele Parisului. Le-am vãzut în atelier ºi
m-au încântat pur ºi simplu prin verva, fantezia ºi…
suprarealismul lor bine studiat. Un Magritte moldav care
pune obiectele brutal reale (o mãnuºã, o pãlãrie

El însuºi omul
* Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale pictorului ieºean Dan Hatmanu.
PRO

2 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

Constantin Coroiu

UN EVENIMENT EDITORIAL:
ALBUMUL DAN HATMANU
La finele anului 2005, a apãrut o carte care înnobilea- româneascã, este, dupã pãrerea mea, unul dintre cei mai
zã ºi dã strãlucire ºi consistenþã acelui „perete somptu- însemnaþi pictori contemporani ºi cel mai vrednic urmaº
os de cãrþi“, cum numea Michel Butor biblioteca. Albumul al lui Corneliu Baba ºi Ciucurencu. Arta sa plinã de
Dan Hatmanu, tipãrit în condiþii grafice excepþionale – rafinament, fie cã este vorba de peisaj, fie de portret sau
450 de pagini, format mare – la Editura „ARC 2000“, studiu de corp uman, m-a impresionat întotdeauna prin
constituie el însuºi o piesã de patrimoniu. Nu numai pentru vibraþie spiritualã, profunzime, pitoresc, prin umor ºi
cã este „oglinda“ operei maestrului Dan Hatmanu, duioºie, prin inovaþie. Linia care contureazã atât de original
prezentatã în evoluþia ei, ci ºi datoritã valorii lucrãrii în ideile este condusã de maestru cu mare meºteºug [...]
sine, rod al muncii reputatului cercetãtor al istoriei artei Mã simt legat de studentul ºi colegul meu Dan Hatmanu
ºi experimentatului muzeograf Maria Hatmanu, admirabila ºi de distinsa lui soþie prin preocupãrile noastre comune
sau, cum ar fi spus G. Cãlinescu, incomparabila soþie a din domeniul artei ºi prin statornicã prietenie. Ei sunt la fel
marelui artist cu care avem prilejul sã fim contemporani. de nepreþuiþi ºi de încântãtori prin prezenþa lor, ca ºi prin
În eseul intitulat cu modestie În loc de prefaþã, aºezat arta lor. Îi iubesc din tot sufletul“ – mãrturisea marele artist
dupã o fotografie a artistului în atelierul sãu de creaþie de la înãlþimea unei opere ºi a unei vârste deopotrivã de
din Strada Armeanã a Iaºului, ºi o confesiune olografã a fabuloase.
pictorului, Maria Hatmanu remarcã ºi, totodatã, Lucrare impozantã, riguros conceputã ºi elaboratã,
mãrturiseºte: „Orice studiu asupra operei de artã, a tipãrit la R.A. Monitorul Oficial, albumul este el însuºi un
creaþiei unui artist este un demers îndrãzneþ, în cadrul obiect de artã. Dar sã trec în revistã secþiunile princi-
cãruia cercetãtorul trebuie sã-ºi supravegheze în pale, menite sã dea seamã despre anvergura ºi varieta-
permanenþã propria gândire, sã predomine rigoarea tea unei opere excepþionale: Portretul, care cuprinde însã
muzeografic-ºtiinþificã. Pãtrunzând cu emoþie ºi prudenþã ºi cunoscutul Autoportret cu zarul sau Dublul auto-
în aceastã producþie picturalã, am încercat sã-i refac portret, ambele aflate la Muzeul de Artã din Iaºi; Auto-
periplul creaþiei, sã prind firul care leagã ciclurile aparent portret în timp, în care se cuprind ºi substituiri din arta
ca niºte rupturi, din care se continuã sub alte viziuni, universalã (Pierro de la Francesca, Cranach, Bucher ori
creând acea diversitate stilisticã ºi tematicã, natura repre- Salvador Dali, admirabil fiind Hatmanu par Dali ) ºi
zentând, pentru artist, un obiect de studiu infinit ca portretele în creion sau în cãrbune pe hârtie ori pe carton
dimensiune. Am urmãrit sã pãtrund în spiritul creatorului, – de fapt caractere – ale unor maeºtri precum Corneliu
în sensibilitatea ºi intimitatea creaþiei sale, dezvãluindu-i Baba, Ion Irimescu, ale unor reputaþi critici ºi exegeþi ca
esenþa, forþa de ºoc a operei, originalitatea. ªi... dacã Petru Comarnescu, Ion Frunzetti, Dan Hãulicã, ale unor
ºtim sã citim operele de artã, ele ne vor învãþa cu mari actori: Radu Beligan, Ghiþã Popovici, Constantin
siguranþã lucruri noi asupra epocii care le-a produs, releva ªubã ºi altele, acestea intrate în patrimoniul Muzeului
Pierre Francastel în Peinture et la société“. Realiza- Teatrului Naþional din Iaºi. Urmeazã secþiunea Peisajul
toarea albumului mai subliniazã cã punctul din care a – o naturã îmblânzitã, surprinsã de artist într-o subtilã
întreprins proiecþia asupra unei opere de o frapantã armonie de suflet, specificã unui topos recognoscibil, care
modernitate, bogãþie tematicã ºi varietate stilisticã, cea este Iaºul, cu zidirile sale istorice, dar mai ales casele,
a maestrului Dan Hatmanu, este unul „esenþial“ ºi apoi adeseori de o domescitate umilã, din vechile cartiere. De
„riguros susþinut prin fiecare menþiune, trimitere“. ªi, un spectaculos profund, graþie forþei de transfigurare ºi
într-adevãr, albumul este o naraþiune sui generis, în de evocare este Iaºul în desen, un Iaºi care confirmã,
imagini, a biografiei unei opere – ca ºi a pictorului ce a legitimeazã, prin arta desenului, acea sintagmã definitorie
durat-o – bazatã pe un studiu îndelungat ºi riguros – a genialului Cãlinescu: „Florenþa României“ – Mãnãstirea
sincronic ºi diacronic – al creaþiei celui mai strãlucit disci- Golia, Palatul Culturii, Mitropolia, Teatrul Naþional, Palatul
pol al lui Corneliu Baba. Acesta spusese cã un talent ca lui Alexandru Ioan Cuza (Muzeul Unirii), Biserica Arme-
Dan Hatmanu se naºte la o sutã de ani o datã, iar elevul neascã, Liceul Internat, Liceul Naþional, Sala Voievozilor,
sãu avea sã-ºi însuºeascã deviza ºi definiþia maestrului: Sala Goticã de la Cetãþuia, Casa Dosoftei, Casa
„Port în mine viciul portretului“. La rândul sãu, patriarhul Sadoveanu de la Copou, Palatul Roznovanu. Într-un Iaºi
artei româneºti, care a plecat recent ca sã sculpteze cerul al amintirilor este integratã aºazicând organic, în ordinea
– Ion Irimescu îl caracteriza astfel pe fostul sãu student, spiritului, ªcoala din Scobinþi, acolo unde Dan Hatmanu,
cu puþin timp înainte de a pãºi dincolo: „Dan Hatmanu, ca fiu al învãþãtorului Hatmanu ºi elev al ei, avea sã
mare artist în arta picturalã, nume sonor în arta plasticã picteze o tulburãtoare frescã muralã care repovestea
PRO

SAECULUM 2/2006 3
contemporanii noçtri

istoria Moldovei, dar pe care niºte ignoranþi locali nu au fecunde, altele riscând sã compromitã sensul profund ºi
protejat-o, dimpotrivã, ºi astfel, o lucrare de patrimoniu, mereu întemeietor de umanitate al Artei, sunt datele
ce a necesitat un mare efort, practic s-a pierdut. Avem fundamentale ale biografiei unui artist sigilat de destin,
apoi monumente ºi peisaje din Grecia: Acropole, Vedere cum ar fi spus G. Cãlinescu, ale unui nume menit sã
asupra Atenei, ambele ulei pe carton, portul Pireu ºi aibã rezonanþã peste ºi dincolo de timpul sãu existenþial.
altele. Sã revenim însã în timpul prezent, care este deopo-
Parisul constituie însã al doilea spaþiu privilegiat în trivã al lui Dan Hatmanu ºi al nostru, contemporanii sãi,
creaþia lui Dan Hatmanu, dupã Iaºi. Cum se ºtie, maestrul prin intermediul albumului realizat de Maria Hatmanu, ºi
a studiat la începutul anilor ’60, mai întâi la faimoasa sã spicuim doar câteva aprecieri formulate, cu prilejul
Academie „Repin“ din acel fabulos oraº de la gurile Nevei expoziþiilor sau cu alte prilejuri, inclusiv editoriale, de cãtre
– Leningrad – astãzi Sankt Petersburg – ºi apoi la Paris, critici, scriitori ºi artiºti de prim plan, unii geniali, ca Marin
unde în 1964 i s-a vernisat o expoziþie, care avea sã-l Sorescu de pildã: „Îmi place nestarea picturii lui Dan
consacre cu adevãrat, la celebra „Galerie du Passeur“, Hatmanu, aºezatã cumva în pantã, în aºa fel încât sã
unde au expus cei mai mari pictori ºi graficieni ai secolului nu-þi poþi scãlda de douã ori privirea în acelaºi tablou,
XX. Orele Parisului ºi Vitrinele Parisului sunt vreau sã zic, în acelaºi fel de a picta. [...] Am întârziat o
literalmente fascinante în viziunea marelui artist român, clipã în faþa unei cumetrii de acoperiºuri, unde hornurile
sincronizat în modul cel mai firesc cu miºcarea artisticã de diverse culori parcã joacã ºah, urmând sã mute albul.
modernã europeanã. Vitrinele pariziene, expoziþia din În altã parte, m-au atras niºte copaci, ca niºte pene de
1964, le-au relevat vizitatorilor, ca ºi, mai ales, unor co- cronicar înfipte în cãlimara de grund care a vãzut multe,
mentatori reputaþi o nouã dimensiune a personalitãþii unice iar peste zidurile de cetãþuie, am aruncat o privire
a Oraºului-Luminã. În albumul Hatmanu, sub genericul nostalgicã spre o parte de Iaºi – vãzut de pe o singurã
Vitrine pariziene descopãr cu emoþie ºi o lucrare din colinã în aburealã de clorofilã“. Eugen Simion observã,
colecþia celui care semneazã aici – Les chaises la rândul sãu, cã Hatmanu „recicleazã suprarealismul (în
(Scaunele), Întâlnire cu Eugen Ionescu, ulei pe car- varianta Magritte) ºi face, nu ºtiu cât de programatic, o
ton – pictatã în 1992: parcã un proiector misterios, aflat picturã postmodernistã de mare clasã. Ironia de care
undeva în spaþiul cosmic, lumineazã puternic pe spãtarul vorbesc mereu comentatorii lui ascunde un lirism funda-
negru al unui scaun celebra, celesta Sacré Coeur. N-aº mental elegiac ºi o fantezie care priveºte îngânduratã
vrea sã uit sã amintesc, mãcar în treacãt, secþiunile Ozana din interiorul spiritului. Ozana cea frumos curgã-
Obiecte esenþiale – Mâna ºi Nostalgia fotografiei cu toare, aproape pierdutã...“. Profesorul academician
acel unic, memorabil Paris je t’aime, cu grupul marilor Constantin Ciopraga, care a vorbit literalmente memo-
maeºtri (ulei pe placaj), tablou în care au fost „convocaþi“ rabil la lansarea impozantului album, sintetiza în 1996:
sã-i „pozeze“ lui Dan Hatmanu, alãturi de el ºi de marii „L-au întâmpinat cu laude comentatorii de artã ºi scriitorii.
maeºtri români – Luchian, Baba, Rousseau, Pallady, Petru Comarnescu vedea în deformaþiile figurilor lui repere
Irimescu, Andreescu, Grigorescu – cei ce au creat capo- pentru caracterizarea psihologicã; Corneliu Baba puncta
dopere absolute ale artei plastice universale, de la capacitatea de a surprinde ceea ce este interesant,
Michelangelo la Picasso. amuzant sau tragic în amãnuntul divers, plin de ome-
Dar dintre toate se desprinde, ca o icoanã, portretul nesc al vieþii cotidiene; în autoportretele lui Dan Hatmanu,
sacru – cum se ºi intituleazã de altfel – al Mamei artis- Ion Frunzetti sesiza capacitãþile de dedublare ale unui
tului, cu o lacrimã prelinsã pe obraz. artist în care eul-creator ºi eul--pectator joacã deopotrivã,
Octavian Paler se întreba în recent apãruta sa carte cu egalã îndreptãþire, un rol. Francezul Georges Boudaille
de memorii Autoportret într-o oglindã spartã: „... ce îl considera o revelaþie (cu ocazia expoziþiei din 1964 de
am în urma mea? O biografie? Sau un destin?“. O la celebra „Galerie du Passeur“ din Paris – n. mea.). Dan
asemenea întrebare ºi-ar putea-o pune ºi Dan Hatmanu. Hãulicã, Marin Sorescu, mulþi alþii vin cu nota lor de
Nu ºtiu ce ar rãspunde marele artist. În ce mã priveºte, interpretare participativã. Pe scurt, Dan Hatmanu înscrie
aº rosti fãrã ezitare greul cuvânt destin, care, cum se un capitol luminos în istoria artei noastre contemporane.
ºtie, e cu totul altceva decât ceea ce numim îndeobºte La Paris, Claude Emmanuel afirma, în urmã cu mai bine
soartã. Toþi avem soartã, numai unii, foarte puþini, au de patru decenii (1965): „Biografiei artistului Dan Hatmanu,
destin. Destinul unui mare creator este însãºi opera sa, destul de bogatã [...] i s-a adãugat încã un eveniment
care îl scoate din timpul mãrginit, din contingent, ºi îl important: succesul sãu în confruntarea pretenþioasã cu
instaleazã în duratã. Cele 15 expoziþii personale ale spiritul parizian“.
maestrului Hatmanu, în þarã ºi pe meridianele lumii, Pentru a folosi acelaºi verb, sã adãugãm acum, ºi
participãrile la alte 45, un adevãrat record, lucrãrile purtând noi, la biografia maestrului Hatmanu ceea ce a fãurit în
semnãtura sa în colecþii din þarã ºi de peste hotare sau cei 40 de ani, câþi au trecut de atunci. O operã vastã,
înnobilând aule celebre ºi îmbogãþind mari muzee: diversã, tulburãtoare, care transcende evenimenþialul,
peisaje, portrete, desene, fresce, picturã monumentalã, conjuncturalul, ºi-i ignorã pe ciumeþii aºa ziºi culturali
mozaicuri etc., dar ºi însemnãrile memorialistice pline care pun virgulã între subiect ºi predicat, nu numai când
de miez, de umor ºi de o sinceritate cuceritoare, scriu, ci ºi când se exprimã oral, ºi care ºi-au permis,
dezinvoltura, ingenuitatea ºi forþa de creaþie cu care a fãrã sã înþeleagã nimic ori din rea credinþã, sã-ºi scuipe
„navigat“ într-o epocã artisticã bântuitã de toate – ismele secreþiile scandaloasei lor mediocritãþi pe cãrarea pe care
ºi de cele mai insolite experimente, unele dovedindu-se pãºeºte sandala unui mare artist ca Dan Hatmanu.
PRO

4 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

Dan Hatmanu

„O OPERÃ DE ARTÃ NIMICITÃ SAU MUTILATÃ


ESTE UN JAF COMIS ÎMPOTRIVA ETERNITÃÞII“
Convorbire realizatå de Alexandru Deºliu

* Dan Hatmanu, acest mare artist contemporan, spirit cultivat, – Unde vã sunt rãdãcinile ºi cât datoraþi spaþiului dvs.
cu un condei bun (Amintiri din timp, Autoportret în timp, Pagini natal Maestre Hatmanu?
de jurnal) s-a nãscut la 31 octombrie 1926 în satul Scobinþi – Iaºi. – Pentru mine, centrul lumii este satul natal Scobinþi, spaþiu
Urmeazã ºcoala primarã în satul natal ºi Hîrlãu. A absolvit Liceul sacru, moºia satului ºi vatra satului, fântânele, troiþele, arborii,
Naþional din Iaºi ºi a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase
din Iaºi. La secþia picturã l-a avut profesor pe Maestrul Corneliu biserica, cimitirul, bãtãtura horei, casa. Blaga, referindu-se la
Baba, iar la cea de sculpturã pe maestrul Ion Irimescu. satul idee, nota: „…trãieºte în orizonturi cosmice ºi se
Câºtigã prin concurs bursa „Nicolae Grigorescu“ (1960), prelungeºte în mit“. Este centrul lumii pentru cã straturile cele
decernatã de Academia Românã. Studiazã un an (1962 – 1963) la mai ascunse ale sufletului sunt înrâurite de realitatea
Leningrad la Academia de picturã, sculpturã ºi arhitecturã „I.E. Repin“
ºi un an la Paris (1964 – 1965) la Institutul Internaþional de Studii sufleteascã a satului ºi pentru cã trãieºte în mine ca experienþã
Pedagogice din Sèvres ºi cursurile Academiei Libere cu prof. Lautrec. vie, pentru cã aici prima datã am vãzut lumina zilei, descoperind
Din studenþie participã la expoziþiile naþionale ºi judeþene, la mai natura cu frumuseþile ei, dealurile albastre la orizont, florile,
toate manifestãrile artistice de grup ºi colective organizate în þarã ºi gustul zarzãrilor ºi al miezului de nucã, aici am copilãrit. Aici
peste hotare.
Profesor universitar în cadrul Facultãþii de Arte Plastice Iaºi, mi-am descoperit înclinaþia spre artã.
rector între anii 1984 – 1990. În prezent profesor consultant. Din dragoste pentru satul natal am realizat o frescã
Între anii 1963 – 2002 organizeazã 16 expoziþii personale peste intitulatã Continuitate (40 mp) în 1977, reluând lecþia de istorie
hotare la Leningrad, Paris, Ciudad de Mexico, New-York, Roma, predatã de pãrinþii mei în ºcoalã.
Moscova, Veneþia etc. Expoziþiile sunt comentate elogios de critica
de artã. Începând cu anul 1958 participã la expoziþii de grup la
În 1998 am primit titlul de „Cetãþean de onoare“ al satului
Praga, Leningrad, Sèvres, Skopije, Havana, Portiers, Lublin, Perujia, Scobinþi. La numai câteva sãptãmâni lucrarea a fost distrusã.
Veneþia, Augsburg, iar din 1953 participã la peste 30 de expoziþii de Erostrat ºi-a consfinþit ºi aici nemurirea. Referitor la acest
artã româneascã peste hotare. Apar în presã o serie de articole semnate gest Jean Paul sublinia: „O operã de artã nimicitã sau mutilatã
de recunoscuþi critici de artã. este un jaf comis împotriva eternitãþii“.
Cãlãtoreºte mult, viziteazã multe locuri din toate zãrile pãmântului,
merge pe urmele unor mari maeºtri, poposeºte în muzee celebre din – Care sunt primele dvs. amintiri legate de pasiunea
lume. Impresiile culese s-au materializat într-o suitã de lucrãri.
Ilustreazã o serie de volume semnate de Ionel Teodoreanu, Petre
pentru desen, pentru culoare? De unde au venit primele
Brânzei, Anton Bacalbaºa, Paul Miron, Grigore Ilisei, Alecu Ivan îndemnuri ºi încurajãri?
Ghilia, Maria Hatmanu, Magda Isanos etc. – Toþi copii se exprimã, în primul rând, prin imagine înainte
Obþine Medalia de argint la Festivalul Internaþional al Tineretului de a învãþa sã scrie.
de la Varºovia (1955) ºi la cel de la Moscova (1957). Urmeazã apoi Kokoschka afirma textual cã „toþi copii sunt înzestraþi“,
Premiul „Ion Andreescu“, decernat de Academia Românã (1976),
Premiul Internaþional „Colosseum“, decernat de Centro d’Arte e vorbeºte chiar de un anumit geniu al copiilor atât de repede
Cultura „Nuovo Figurazione“ – Roma (1979), Premiul Criticii Uniunii pierdut, de cele mai multe ori din lipsa de înþelegere a celor
Artiºtilor Plastici din România (1985). Este Membru de Onoare al mari. Sunt cunoscute numeroase exemple când copii înzestraþi
Academiei Europene de ªtiinþã, Arte ºi Litere din Paris (1994). cu talente (picturã, muzicã, poezie) simþeau vajnica împotrivire
Decorat cu Ordinul Naþional pentru merit în grad de Cavaler (2000),
acordat de Uniunea Artiºtilor Plastici Bucureºti. Nominalizat pentru a pãrinþilor. G. B. Shaw denumea „coaliþia pãrinþilor împotriva
Premiul „Prometheus“ (2002). Universitatea de Arte „George Enescu“ copiilor“.
din Iaºi îi acordã în anul 2003 o Diplomã de Excelenþã. Din partea pãrinþilor am avut toatã libertatea ºi înþelegerea
Figureazã cu lucrãri în colecþii de stat din þarã ºi strãinãtate între chiar sã desenez pe pereþi cu cãrbune… Îmi amintesc cã
care le amintim pe cele aflate la Parlamentul României, Colecþia de
Artã a Camerei Deputaþilor, Ministerul Afacerilor Externe a României, desenam mai ales cai în miºcare. Mai târziu, mi-am portretizat
Misiunea României la ONU – Geneva, muzeele de artã modernã din satul într-o suitã de imagini cu care am participat la o expoziþie
Rio de Janeiro, Valetta, Malta, Musée Sainte-Croix-Poitiers, Franþa, de grup la Poitiers, printre acestea aflându-se ºi lucrarea
Muzeul Naþional al Culturii – Ciudat de Mexico, Centrul de Artã ºi Armãsarul roºu . E ºtiut cã acest oraº e renumit pentru
Culturã Roma, Ministerul Culturii Praga, muzeele de artã din Iaºi,
Bucureºti, Cluj, Constanþa, Galaþi, Ploieºti, Braºov, Suceava. crescãtoria ºi pregãtirea cailor de curse, pentru concursuri
Numeroase lucrãri de mare rafinament artistic ale maestrului hipice. Lucrãrile cu imagini din Scobinþi au fost donate
Dan Hatmanu se aflã, de asemenea, în colecþii particulare din Muzeului Sainte-Croix din localitate.
Germania, Elveþia, Franþa, Grecia, Canada, Israel, Italia, Japonia,
România, SUA. – Aº vrea sã-mi povestiþi despre personajele care v-au
Dan Hatmanu este, dupã cum o recunosc criticii de artã, un artist marcat copilãria ºi adolescenþa.
de o valoare incontestabilã, pe care artistul, de o modestie rar întâlnitã, – În liceu l-am avut profesor de desen pe Mihai Cãmãruþ.
însuºi o acceptã cu greu. Fãrã îndoialã, Dan Hatmanu ocupã ºi va
ocupa un loc distinct în istoria artei româneºti. Avea mult tact, era preocupat mai mult de mine, mã încuraja.
PRO

SAECULUM 2/2006 5
contemporanii noçtri

Întrebat de pãrinþi dacã am talent a rãspuns: „are mai mult


decât îi trebuie“. Mã interesa mai ales portretul ºi-mi desenam
colegii.
Încã din liceu mi se încredinþa sã execut portretele unor
personalitãþi ºi astfel am fãcut douã portrete supradimensio-
nale ale Reginei-mamã Elena ºi al Regelui Mihai. Lucrãrile au
fost distruse.
– Liceul l-aþi fãcut la Iaºi într-o atmosferã de efervescenþã
intelectualã de care ne amintim, din pãcate, tot mai rar rar..
Maestre Hatmanu, evocaþi-ne pe scurt acele momente.
– Dupã ce pãrinþii s-au mutat la Iaºi, mi-am continuat
ºcoala înscriindu-mã la Liceul Naþional cu profesori de talie
universitarã. Aici au studiat: Mihail Sadoveanu, Labiº, actorul
De Max, Cotescu, Iosif Sava, cântãreþul de operã Iordãchescu,
Victor Condurache care a reprezentat cu brio þara la
U.N.E.S.C.O., Cristofor Simionescu. Profesorii cu care am
învãþat erau de asemenea de nivel universitar: Traian
Gheorghiu, Valeriu Buþureanu, Marinescu º.a. În însemnãrile
intitulate Autoportret în timp am povestit cu mândrie ºi haz
întâmplãri din liceu de care-mi amintesc cu mare plãcere.
– Aþi studiat la Academia de Arte Frumoase din Iaºi, Autoportret la Paris
sub îndrumarea pictorului Corneliu Baba. Sunteþi considerat
cel mai strãlucit ºi mai preferat elev al sãu. Ce anume îi
datoraþi maestrului dvs. De ce vã prefera maestrul pe dvs.? – Vã mai amintiþi de prima dvs. ieºire în public cu o
– Un artist este puternic când are imitatori. Maestrul expoziþie? Evocaþi-ne acel moment. Îi mai simþiþi emoþia?
Corneliu Baba, prin marele sãu talent avea o influenþã domi- – Student fiind, anul III, am expus alãturi de profesorii
natoare. Am cãutat sã nu-l imit dar ne-am întâlnit prin preocu- mei: Maestrul Baba ºi Maestrul Irimescu în 1948, în cadrul
parea principalã a mea pentru portret în manierea eclerajului Expoziþiei Anuale de Stat a Artelor Plastice organizatã la
ºi prin forþa construcþiei. În lipsa profesorului eram solicitat Bucureºti. Juriul a fost compus din Zaharia Stancu, Lucian
de colegi sã le fac corectura, astfel, în anul III am fost propus Grigorescu. K. H. Zambaccian, Al. Ciucurencu, Boris Caragea,
sã fiu numit asistent. Deoarece Petre Hârtopeanu, care Radu Bogdan.
absolvise Academia, lucra ca profesor de desen la Roman i Am participat cu lucrarea Vãcsitorii pentru care am primit
s-a încredinþat acest post. un premiu ºi am fost remarcat de criticul Radu Bogdan. Pânza
Eram preferatul maestrului Baba, invitându-mã adeseori se aflã în patrimoniul Muzeului Naþional de Artã din Bucureºti.
în atelierul sãu de pe Sãrãrie, chiar pentru a mã consulta ºi Marele meu succes l-a constituit expoziþia de la Galerie du
uneori mã invita sã lucrez alãturi de el. Passeur, Rue du Bac, Paris 1965, galerie cu tradiþie, unde au
expus Picasso, Jean Picart Le Doux.
– În facultate cu cine aþi lucrat, de cine v-aþi simþit mai La vernisaj au participat Ambasadorul României la Paris,
atras, înrâurit? Cu cine vã lãudaþi din promoþia dvs.? dr. Victor Dimitriu, ataºatul cultural Dumitru Mihail, Jean Picart
– Am avut colegi talentaþi, dar unii dintre ei s-au pierdut de Le Doux ºi criticii: Georges Boudaille ºi Christine Gleiny.
tineri. De altfel, erau puþini, ºapte la numãr. Acest succes fusese prefaþat de douã participãri, în 1959
Din facultate s-au evidenþiat ca personalitãþi: Naum la Expoziþia Internaþionalã a Tineretului de la Paris ºi în 1961
Corcescu, Vladimir Florea, Vasile Condurache, Stelian când Zilele culturii româneºti s-au sãrbãtorit la Paris prin
Borteanu, Matcaboje ca scenograf de excepþie încadrat la Cluj, inaugurarea expoziþiei „L’Art roumain de XIX-e siècle a nos
Nicã Moraru. jours“ etalatã în spaþiul Muzeului Naþional de Artã Modernã de
– Aþi fost ani buni profesor la Academia de Arte Frumoase pe av. Prés-Wilson.
din Iaºi. Ce talente deosebite aþi avut printre studenþii dvs.? La prima expoziþie am fost remarcat ºi elogiat de Roland
Au confirmat aceºtia în timp aprecierea dvs.? Desne în revista „La Nouvelle Critique“, iar la a doua participare,
–Dincolo de investigaþiile mele analitice sau sintetice, am fost remarcat de Jean Rollin în articolul publicat în
experienþele proprii nu am cãutat sã le impun studenþilor. De „L’Humanité“.
aici ºi dorinþa mea, de a nu fi imitat, ci de a-mi privi creaþia ca În special Parisul mi-a asigurat un fel de trambulinã
pe o deschidere de drumuri, ca o metodã, prin care alþii sã intelectualã pe care orice artist trebuie sã facã exerciþii fãrã
obþinã alte adevãruri ºi expresii, admiþând sã fiu contrazis ºi întrerupere. Mi-a dat, mai ales, în orele de studiu, conºtiinþa
depãºit de artiºtii viitorului. Am avut studenþi care s-au afirmat direcþiei înspre care trebuie sã-mi îndrept eforturile. Referin-
din facultate prin muncã ºi talent ºi-au continuat lucrul, s-au du-se la aceastã perioadã Frunzetti constata: „…înseamnã
format ca personalitãþi: Stelian Onica, Meriºor Dominte, Eugen certitudinea cã un pictor ieºea din catalogul unei „ºcoale“, ca
Dornescu, N. Suciu, Dan Perjovschi, Eugen Mircea, Gabriel sã se proclame independent ºi sã-ºi încerce, cu ºanse,
Brojboiu, Grig Bejenaru º.a. autodefinirea“.
PRO

6 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

– Aþi avut la un moment dat ºansa sã cãlãtoriþi destul de din Europa ºi nu numai.
mult. Aþi fost invitat la saloane, aþi vizitat muzee, cunoscând, Poate cã datoritã supunerii faþã de aceste locuri printr-un
fireºte, oameni ºi locuri noi. Vã rugãm sã rememoraþi câteva act de voinþã, de tact, de docilitate faþã de inconºtient, ne
dintre aceste ieºiri în alt spaþiu ºi mai ales sã ne mãrturisiþi putem afirma originalitatea.
ce au însemnat, Maestre Hatmanu, pentru dvs. aceste ieºiri
– Ce regrete are artistul Dan Hatmanu?
în lume?
– În primul rând cã nu am folosit timpul la maximum, dar
– Ferestre deschise spre lume. Contactul cu muzeele,
pauzele au fost pentru mine acumulãri necesare oricãrui cre-
galeriile te informeazã asupra fenomenului artistic contem-
ator care nu ajunge la manierism.
poran din acele spaþii: Roma, Veneþia, Sankt-Petersburg, Paris,
Îmi pare nespus de rãu cã mi-am risipit lucrãrile, înstrãi-
Malta, Germania, Cehoslovacia, New-York º.a.
nându-le cu prea multã uºurinþã, dãruindu-le în dreapta ºi
– Unde aþi vrut sã cãlãtoriþi în lume ºi nu aþi avut stânga. Artistul are ºi o atitudine pygmelionicã vis-à-vis de
posibilitatea? lucrãri. Picasso încerca sã ºi le recupereze. Chiar ºi acele care
– Prin toate fibrele ºi cultura plasticã sunt legat de spaþiul le-am donat muzeelor nu au o soartã prea bunã zãcând în
european. Asta nu înseamnã cã nu aº fi dorit sã cunosc cultura depozite cu anii.
asiaticã, dar am avut ºansa ºi am vizitat la Paris Le Musée
– Care este secretul tinereþii dvs. creatoare? Existã un
Guimet din place d’Iena care cuprinde o bogatã colecþie de
astfel de secret?
artã asiaticã. În perioada când l-am vizitat muzeul era condus
– Mobilitatea ideilor mele, acea forþã de a mã metamorfoza,
de Georges Salles care a fost mult timp conservator la Louvre,
de a mã reînnoi continuu, întâlnindu-mã cu personalitãþi din
directorul muzeelor Franþei, personajul care l-a protejat pe
arta contemporanã, în plan mondial. Aºa cum sintetiza Focillon:
Brâncuºi amânând demolarea atelierului ºi la intervenþia lui
„…între maeºtrii lumii, pe care totul îi desparte, natura,
Jean Cassou.
distanþa, secolele ºi care nu au comunicat niciodatã în vreun
– De la prima dvs. expoziþie personalã au trecut mulþi fel oarecare, viaþa formelor stabileºte raporturi strânse“. Iar
ani în care aþi expus constant, atât în galerii de þarã cât ºi Ruskin defineºte un mare artist pe acela care a întrunit în
din afara ei. În tot acest inter val de timp au existat desigur
interval desigur,, întreaga sa operã, cel mai mare numãr de idei…“
perioade distincte în creaþia dvs. Cum vedeþi drumul pe
– Care sunt, Maestre Hatmanu, artiºtii dvs. de suflet?
care l-aþi parcurs, cãutãrile dvs. în artã?
– Nutresc un deosebit respect, un adevãrat cult pentru
– Nu m-a preocupat organizarea unor expoziþii personale
marile valori. Am fost atras de Rembrandt, apoi de Goya, de
când nu veneau cu ceva nou. Nu m-a preocupat numãrul
Dali ºi Picasso. Am învãþat de la toþi, ºi aºa cum susþinea
expoziþiilor, criteriul numeric nu are ce cãuta în judecarea
Roger Bissière: „Nu luãm de la alþii decât ceea ce ne aparþine“.
frumosului, a valorii. Atunci când am avut ceva de spus m-am
Respectul faþã de marea artã îmi aminteºte de atitudinea
confruntat cu publicul prin expoziþiile organizate în þarã ºi
lui Picasso când expune la Louvre, la invitaþia lui Georges
peste hotare (Grafica spaþialã „Mâna“, Om ºi sentiment, Orele
Salles, îi adresa lui Pignon cuvintele: „Crezi cã ei (pictorii de la
Parisului, Materie ºi sens, Vitrine pariziene, Cabarete pari-
Louvre) se vor mânia?
ziene , D’après-uri din arta universalã , Imagini din
Quercy-Franþa, Nostalgia fotografiei º.a.). Sunt expoziþii – Pe dvs. ca artist cum v-aþi defini?
consemnate de critica de artã din þarã ºi strãinãtate. – Am fost preocupat sã cuprind un teritoriu tematic cât
Consider deosebit de important, în cariera ºi evoluþia unui mai vast. Am cultivat portretul, compoziþiile cu mai multe
artist, participãrile la expoziþiile ample de artã româneascã personagii, peisajul, nudul, natura moartã, arta monumentalã
organizate în þarã ºi peste hotare, trecute prin jurii competente în tehnicile: zgraffito-ului, fresca, mozaicul, tapiseria, obiecte
ºi consemnate de critici recunoscuþi. De asemenea, piatra de spaþiale, am ilustrat o serie de publicaþii, am scris. Mã consider
încercare o dau, cu deosebire, participãrile la expoziþiile un artist total.
internaþionale în centre cu tradiþie: Barcelona, Cagnes-sur-Mer, – Vorbiþi-ne despre câteva dintre personalitãþile marcante
Veneþia º.a. cu care aþi avut ocazia sã vã întâlniþi? Ce amintiri profunde
– Cãlãtorind atât de mult prin lume, cred cã nu aþi avut v-au lãsat?
niciodatã sentimentul cã trãiþi în provincie. Este foarte im- La Sankt-Petersburg am avut ocazia sã o cunosc pe Kira
portant pentru artist locul unde stã? Mîtîreva, director adjunct al Ermitajului ºi pe Nikita
– Suntem ataºaþi de unele locuri prin fire invizibile care Nichiforovici restaurator datoritã cãrora am avut acces în
exercitã vrajã asupra noastrã, ca un magnet. Am iubit ºi iubesc depozitele muzeului, interesându-mã, mai ales avangardiºtii
Iaºul unde m-am format ºi unde m-am afirmat. Pentru unii ruºi: Chagall, Pevsner, Gaho, Malevici, Zadkine, Scutine,
pãrãsirea unui oraº, a unui loc, spaþiu e ca un fel de moarte. Se Larionov, Gonciarova º.a. Am asistat ºi la lucrãri de restaurare
ºtie cã Beethoven ca sã compunã se reîntorcea într-o anume într-unul din laboratoare.
casã. L-am avut consultant, în cadrul Academiei I. E. Repin, unde
Acestui spaþiu, care este Iaºul, îi datorez acele imagini pe eram bursier, pe E. E. Moisenko care avea din forþa ºi stilul
care le-am desenat, pentru cã le-am vãzut ºi pentru cã ochii maestrului Baba. Îmi cunoºtea lucrãrile (Loja, Joc de copii,
mei le-au pãstrat în rezonanþa intimã a sufletului meu. O frânturã Autoportret cu þigara), expuse în 1957 la Ermitaj în cadrul
de zid vechi, un copac bãtrân, un gard pãrãginit, o casã cu „Expoziþiei Internaþionale“.
flori la geam. Iaºului i-am închinat o suitã de imagini, îl port în Parisul mi-a oferit întâlniri ºi cunoºtinþe, contacte cu
mine ºi l-am purtat în cãlãtoriile mele prin importante centre personalitãþi la care doar visam. Mai întâi cu Magdalena
PRO

SAECULUM 2/2006 7
contemporanii noçtri

Rãdulescu care locuia în apropiere de Ambasada României în Ressu, Baba ºi mulþi alþii, având o mare tradiþie în cultivarea
vecinãtatea cãreia mã aflam ºi eu. Împreunã am vizitat o serie acestui gen.
de expoziþii de pe rue du Faubourg Saint-Honoré ºi av. Port ºi eu „viciul portretului“. Este un dar care nu-l are
Matignon, pe care le comentam, având multe de învãþat ºi oricine, cu atât mai mult cu cât se bazeazã pe stãpânirea unui
marea mea surprizã, miracol a fost ziua când m-a dus sã vizitez solid meºteºug…
atelierul lui Giacometti. Dupã care au urmat alte personalitãþi
– Ce înseamnã a fi moral în artã?
cu care am venit în contact prin intermediul expoziþiilor. La
– „Când în societatea spiritul moralitãþii ºi al binelui vor
Galerie Beno d’Incelli i-am întâlnit pe Natalia Dumitrescu ºi
prezida la elaborarea legilor, în acea zi va fi instauratã definitiv
Alexandru Istrati, iar la Galerie Stadler de pe rue de Seine pe
libertatea“. (Redon)
Horia Damian care organizase, împreunã cu încã trei artiºti:
Jean Piaubert, Antonio Tapiés ºi Karakalios, expoziþia – Când aþi simþit prima oarã în viaþã gustul celebritãþii?
„Methaphysique de la Matière“. Datoritã lui Ion Nicodim, – Participarea la Bienala de la Veneþia (1954) alãturi de
bursier la Paris, l-am vizitat pe Ionel Jianu stabilit în Franþa. personalitãþi ale artei româneºti contemporane: Ressu, Pallady,
Am cunoscut un renumit colecþionar de artã, Bernard Lucian Grigorescu, I. Iser, Baba, Irimescu, Jalea º.a., fiind
Lespinard din Martel-Quercy, care mi-a organizat o expoziþie remarcat de critica de artã.
la Bretenoux sub genericul „Bonjur Mr. Hatmanu“. Mi-a oferit – Care ar fi deviza de la care nu vã abateþi?
prilejul sã vizitez Muzeul Jean Lurçat de la Saint Ceré, Casa – Sinceritatea dublatã de o disciplinã laborioasã care duce
unde a locuit André Breton la Saint Cirq-Lapopié, aflate în spre afirmarea originalitãþii.
spaþiul Quercy-ului.
Îi sunt recunoscãtor ataºatului cultural Dumitru Mihail de – Dacã aþi fi la început ce drum aþi alege pentru restul
la Ambasada României care l-a invitat pe criticul Georges vieþii?
Boudaille ca sã-mi vadã lucrãrile, oferindu-mi astfel ºansa de – Cel pentru care sunt predestinat.
a mã confrunta cu publicul francez atât de exigent… – Greutãþile din viaþã, suferinþele, tulburã artistul, îl
La Muzeul Bourdelle am fost conduºi de madame Bourdelle plafoneazã?
care se interesa de Anastasie Simu cunoºtinþã veche ºi prieteni. – Drumul Damascului a fost dintotdeauna anevoios. Viaþa
Expoziþia „Om ºi sentiment“ pe care am deschiso la Ciudad artistului, evoluþia carierei lui, destinul aventuros al pânzelor,
de Mexico a fost realizatã cu complicitatea Ambasadorului conflictele cu comanditarul la care se adaugã lupta cu
României în Mexic, Dumitru Mihail ºi pictorul Andrés Salgó materialul (piatrã, granit, bronz, marmurã) sunt subiecte
care a rãspuns invitaþiei noastre ºi a vizitat România, fãcând o consemnate în literatura de specialitate.
donaþie importantã Muzeului de Artã din Iaºi. Condiþia artistului, dupã mine, a fost dintotdeauna grea,
Perioadei mele de studii la Paris, deselor vizite în Franþa, iar recunoaºterea valorii artistului a depins de cei care mãsurau
s-au adãugat alte cunoºtinþe, relaþii cu care þin legãtura, strânse pictura cu metrul ºi sculptura cu kilogramul.
prietenii. Puþini artiºti au fost respectaþi, recunoscuþi: Van Dyck,
– Sunteþi unul din marii portretiºti ai noºtri. Dezvoltând Tizian, iar Leonardo da Vinci a fost tratat ca egalul lui Francisc
tradiþiile frescei medievale moldoveneºti v-aþi portretizat de-a I, rezervându-i castelul de la Amboise.
lungul anilor prietenii ºi cunoscuþii. ªi, mai ales, v-aþi fãcut Cei mai mulþi dintre artiºti Van Gogh, Modigliani, Degas au
numeroase autoportrete. Mai mult chiar un întreg ciclu trãit în lipsuri, iar dupã moarte lucrãrile au fost evaluate la
intitulat sugestiv Autoportret în timp, în fond, aºa cum sume la care artistul nici n-a visat. Arghezi scria: „…lucrãri de
mãrturiseaþi o „autobiografie“ de la vârsta de doi ani pânã Luchian se aflã etalate în cele mai luxoase saloane în care
în prezent. Astfel spus purtaþi în dvs. – asemenea maestrului artistul nu a pãtruns niciodatã…“
Corneliu Baba – viciul portretului. De unde aceastã preferinþã „Literatura, scria Paul Valéry, a devenit atotputernicã,
pentru acest „gen“ de la cine vã revendicaþi? creatoare sau distrugãtoare reputaþiilor“.
– Pentru numãrul mare de autoportrete am fost comparat Valoarea sau stima acordate unei lucrãri de picturã
cu G.A. Cavelini care are cel mai mare numãr de autoimagini. depinde, pentru un timp, de talentul scriitorului care o glorificã
Referindu-mã la portret îl voi cita pe Montaigne „Dacã omul sau o distruge.
vrea sã cunoascã ceva despre om, sã înceapã sã se studieze Greutãþile, piedicile, rezistenþa ºi bararea drumului celui
pe el însuºi ºi firea“. cu talent vor rãmâne aceleaºi. Dragostea înnãscutã pentru
Crearea genului portretistic a fost o problemã de prim ordin artã îi dã forþa necesarã afirmãrii, iar triumful final va fi fructul
pentru arta Renaºterii de pretutindeni. Galienne ºi Pierre Fran- perseverenþei.
castel caracterizeazã portretul ca fiind „…opera civilizaþiilor – Ce sfaturi le-aþi da pictorilor mai tineri?
evoluate deoarece el este rezultatul unei meditaþii de ordin – Sã priveascã spre viitorul artei dar ºi cu privirea spre ce
superior“. s-a creat de-a lungul secolelor, sã nu mimeze, sã aibã
Pasiunea pentru portret pleacã de la preocuparea de a înþelepciunea ºi onestitatea de a rãmâne ei înºiºi, sã-ºi cultive
investiga psihologia celor portretizaþi. În acest sens, am darurile, cu care natura i-a înzestrat, numai astfel pot fi originali.
realizat suita de „caractere“ întâlnindu-mã cu exploratori ai
sufletului omenesc La Bruyère, Rochefoucauld… – La care dintre arte, în afarã de picturã, sufletul dvs.
Arta plasticã româneascã se mândreºte cu o galerie de se simte mai acasã?
mari portretiºti: Grigorescu, Luchian, Andreescu, Pallady, Iser, – Muzica.
PRO

8 SAECULUM 2/2006
fragmente despre traducere

Irina Mavrodin

CAPCANE ªI (FALSE?) DILEME

Existã o zonã a celei mai mari dileme pentru traducãtor: ce intrã în lexicul francez în 1960 (cf. Le Petit Robert). În raport
face el atunci când un cuvânt rãmâne acelaºi, îºi menþine cu fenomenul „mondialisation“, suntem mereu în faþa unor
întocmai forma, dar îºi schimbã radical conþinutul? Ce face el „cultures“ (ºi „civilisations“, dar, dupã cum am spus, acest
mai ales când aceastã schimbare se petrece, într-un fel, chiar cuvânt pierde teren în faþa celui de „cultures“ , care-i furã
sub ochii lui? Menþine forma sau, renunþând la ea, traduce sensul), dar acest plural tinde sã devinã un singular, conform
noul sens? logicii conceptului „mondialisation“ (sã observãm cã acest
Un exemplu ar putea clarifica întrebarea de mai sus. Cel pe termen este tradus în limba românã nu prin „mondializare“, ci
care-l prezintã cuvântul din francezã culture. Sensul pe care l-a prin „globalizare“).
avut în mod stabil cu oarecare timp în urmã, devenit concept, Logica acestei noi utilizãri situeazã cuvântul (ºi conceptul
s-a schimbat sub ochii noºtri. Eu am simþit în mod intens asta „culture“) sub incidenþa imediatã a economicului ºi a politicului,
cu prilejul primei mele cãlãtorii în Franþa, în 1972. La televiziune, cuvinte (ºi concepte) cheie ale globalizãrii (cuvânt pe care ne
în ziare, dar ºi în conversaþia cea mai curentã, cuvântul „culture“ vedem siliþi sã-l adoptãm pentru a-l traduce pe cel de
începea sã fie utilizat cu un sens foarte diferit în raport cu cel „mondialisation“). Un mecanism intertextual va reglementa ºi
ºtiut de mine, cu un sens care avea ciudata (mi se pãrea mie) controla acest raport – problematic –, din aproape în aproape,
tendinþã de a recupera sensul cuvântului „civilisation“. punând mai întâi în evidenþã diferenþele dintre culturi
Constatam cã prin „culture“ nu se mai înþelegea numai ceea ce (mentalitãþi, comportamente), pentru a le integra într-o etapã
eu înþelesesem totdeauna, ºi anume totalitatea cunoºtinþelor urmãtoare.
omeneºti în diferite domenii (citez din Le Petit Robert): „culturã Întrebarea, reformulatã, ar fi urmãtoarea: se aflã oare
clasicã“, „culturã filosoficã“, „culturã artisticã“, „culturã traducãtorul cu adevãrat în faþa unei dileme când nu ºtie dacã
ºtiinþificã“ etc. (acest sens reapãrea ºi în sintagme ca: „culturã trebuie sã traducã „culture“ prin „culturã“ sau prin „civilizaþie“?
greco-latinã“, „culturã occidentalã“, „culturã orientalã“ etc.). Eu una cred cã nu, ºi cã traducãtorul care are ezitãri ºi înclinã
Toate acestea duceau cãtre sintagma concept „culturã gene- sã traducã, ba chiar traduce „culture“ prin „civilizaþie“, îºi
ralã“, care presupunea sensurile cuprinse în enumerarea mea creeazã o falsã dilemã, cãzut fiind pradã mecanismului unei
ºi în alte sintagme create dupã acelaºi model. hiperresponsabilizãri ºi hiperinterpretãri. Traducând „culture“
Treptat, o datã cu trecerea anilor, confruntatã fiind mereu, prin „culturã“ menþinem o formã care încã se aflã într-un
ºi ca traducãtor, cu fenomenul în plinã desfãºurare, am vãzut oarecare conflict cu „civilisation“ (altfel spus, avem nevoie de
cum cuvântul „culture“ ajunsese la o cvasitotalã golire de amândouã aceste cuvinte, pentru a exprima nuanþe ºi subtilitãþi
sensul pe care i-l ºtiam, ºi la umplerea cu sensul cuvântului de sens). Menþinem, de asemenea, amintirea unui traseu istoric
„civilisation“, sens impus printr-un uzaj cãruia nimic nu i se recent parcurs spre un nou sens, amintire care s-ar ºterge total
putea opune: „totalitatea fenomenelor socio-religioase, morale, dacã am traduce prin „civilizaþie“.
estetice, ºtiinþifice, tehnice, comune unei mari societãþi sau Dar mai este ceva. Probabil lucrul cel mai important. În
unui grup de societãþi“ – cf. Le Petit Robert). Acest sens nou, domeniul acesta al limbajelor de specialitate, traducãtorul
destul de uimitor pentru mine într-o perioadã mai îndepãrtatã, trebuie sã adopte forma pe care o impune frecvenþa unui anumit
dar cu care m-am obiºnuit ºi pe care l-am adoptat vrând- uzaj (care þine de factori numeroºi ºi imprevizibili). Dovada cea
nevrând, recupera ºi toatã zona comportamentelor ºi a mentali- mai bunã, care ne dã o nouã temã de reflecþie: de ce în românã
tãþilor societãþilor umane. traducem „mondialisation“ prin „globalizare“?
Utilizarea cuvântului „culture“ cu noul sens (cel de
„civilizaþie“, cu accent pe comportamente ºi mentalitãþi, ºi, de
asemenea, pe imaginarul unui grup uman) devenea aproape o
modã, prin culturã nemaiînþelegându-se tot ceea ce umanitatea
dobândise în domeniul cunoºtinþelor intelectuale, artistice etc.
Imigraþia tot mai mare – fenomen specific epocii noastre – a
contribuit foarte mult, cu siguranþã, la aceastã nouã utilizare a
cuvântului „culture“, cãci datoritã ei s-a putut vedea mai bine
(ºi a fost pusã mai bine în evidenþã) diferenþa (dintre men-
talitãþi, comportamente etc., adicã, la urma urmei, dintre civili-
zaþii), dar ºi asemãnarea pe care, în mod paradoxal, o putem
mai bine surprinde în contextul diferenþei.
Cuvântul „culture“ (cu noul sens de „civilisation“, cuvânt
cu care interfereazã tot timpul în noua lui ipostazã), pãtrunde
Pe Neva
în sfera dominatã de sensul cuvântului „mondialisation“, care
PRO

SAECULUM 2/2006 9
eseu

Magda Ursache

UCENICUL NEASCULTÃTOR
„Este greu ºi frumos sã fii conformist. Este uºor ºi urât sã fii nonconformist. Practicat cu
consecvenþã, nonconformismul ar însemna o recãdere în animalitate. Nu înþeleg de ce
ne-am face un ideal din dezinvoltura cu care câinele, pe stradã, urineazã exact când îi vine,
fãrã sã-i pese de vreo restricþie.“
Alex ªtefãnescu, Laudã conformismului, dupã „Feed-Back“, iulie-august, 2005

Vrei sã cunoºti mentalitatea unei generaþii? Urmãreºte-i Universitãþii din Chicago, Doctor Honoris Causae al Universitãþii
modelele la care se raporteazã. Ce-a însemnat Vasile Pârvan din Yale? Protopopescu are toatã libertatea sã-l huleascã, neim-
pentru Arºavir Acterian; Nae Ionescu pentru Mircea Eliade; presionat de titluri, ci de Lavastine. Eliade? Un hibrid comu-
Eminescu pentru Petre Þuþea. „Urmele“ lui Eminescu, autor- nisto-legionar, care-l adora in petto pe Ceauºescu. Delirul a
cheie în cultura noastrã, ne place ori ba, se vãd în poezia fost gãzduit pe un post de televiziune. Mass media pot construi
multora, de la Vlahuþã la Arghezi ºi Blaga, de la Marin Sorescu (sau dãrâma) nestingherite ºi cu inconºtienþã cariere strãlucite
ºi Nichita Stãnescu la Gheorghe Lupu, autorul unui tulburãtor (cazul Mungiu, frate ºi sorã, e un exemplu).
Bocet pentru Eminescu. În comun dezacord cu Nae Ionescu sunt mulþi ºi mãrunþi:
Ralea l-a aºezat cu precizie pe Arghezi în proximitatea lui „seminþele spirituale“ (formularea lui C. Rãdulescu-Motru) arun-
Eminescu; pentru noi, e „marele zero“, iar Eminescu ºi mai rãu: cate la cursuri n-ar fi fost decât ciuguleli din cãrþile altora.
teleastul Andrei Gheorghe ne toacã obstinant, cu tupeul lui cât Acuzaþia de plagiat e „totalmente fãrã obiect“ dupã Mihai ªora:
Casa Poporului, cã „Eminescu nu-i cel mai mare“, cã „nu-i poet „Cursurile lui Nae Ionescu nu erau texte scrise. Erau texte
naþional“, modele de succes fiind pentru magnificul Gheorghe vorbite. Cursurile publicate nu au fost revãzute de Nae Ionescu,
(fãrã ceilalþi ºase) numai sportivii. nu au bunul lui de tipar. Ele au fost preluate de la stenograful
„Meºter grinda“ lui I.D. Sîrbu a fost Blaga, pentru Dan aflat în sala de curs. Nu Nae a dispus stenografierea cursurilor“.
Petrescu „destul de plicticos ca poet ºi epigon ca filosof“. Altã opinie enerveazã sau nu-i ascultatã. Intelectualii sunt
Maeºtrii lui Sadoveanu au fost Neculce ºi Creangã. Ion Barbu auziþi doar de intelectuali; cei de dreapta doar de cei de dreapta
se mãrturisea: „Am o singurã evlavie, Edgar Poe ºi trei admiraþii: etc. Anumite voci se aud mai tare, altele sunt acoperite de toba
Mallarmé, Rilke, Rimbaud.“ În numele acestei „evlavii“, ca sã-l de eºapament a motoarelor grele. Alexandru Lazlo se înverºu-
citeascã pe Poe în original, a deprins engleza. neazã în exces: un dascãl ducându-ºi discipolii la „frenezie
Dupã învãlmãºeala decembristã, caracteristicã a devenit criminalã“. Criminal a fost declarat ºi Sadoveanu.
agresivitatea cu care au fost anihilate modelele, dar ºi cei care Marianei Codruþ îi repugnã biata Mamã a lui Coºbuc, motiv
se revendicau de la ele. „A, ãla-i þuþer Þuþea“; „Terminaþi cu sã-i înfiereze pe „niºte fãuritori de manuale atât de imbecili,
Vulgata Noica!“; „E o tâmpenie sã construieºti o filosofie, de la încât sã introducã balada asta în citirea de ºcoalã generalã“. Vã
o prepoziþie“; „Între Noica ºi Kant, eu votez Kant“; „Luaþi amintiþi? „În vaduri ape repezi curg / ªi vuiet dau în cale / Iar
tinicheaua Cãlinescu de pe piciorul meu, cã mã supãr“. Toate plopi în umedul amurg / Doinesc eterna jale...“ Oare numai
aceste antifonii le-am auzit în emisiunile lui Iosif Sava, unde retardaþii cultural mai deschid o carte de George Coºbuc?
numai muzicã nu se fãcea. Ramiro Ortiz, care-l aprecia ºi pentru truda de 20 de ani la
Dinostalinozaurii îi gãsesc „suspecþi“ (cum i-au mai gãsit traducerea Divinei Comedii, evoca într-o notã spusa admirativã
de altfel) pe Eliade, pe Nae Ionescu, pe Noica. De repudiat sunt a poetului ardelean: „Mare ºarlatan Dante ãsta al Dumnea-
Nae ºi nãiºtii, Noica ºi noichiºtii, Iorga ºi iorghiºtii lui. Paul voastrã, domnule.“
Cornea, temutul critic de direcþie realist-socialistã din anii Tradiþia nu poate stânjeni, împiedica, bloca, dacã ºtii cum
cincizeci, a fost invitat la „Parte de carte“ sã vorbeascã despre s-o asimilezi; s-a întâmplat ºi se va întâmpla ca tinerii sã se
compromisurile lui Nichita Stãnescu. Procustian cum l-am ºtiut simtã îngrãdiþi de vechiul canon. Buba-i alta: cã suntem împinºi
din „Scânteia“, i-a ocãrât pe „ariviºtii ºi consacraþii“ ante annum sã nu mai credem în capacitatea creatoare a românilor,
1989. Dar ºi mai tinerii relativizeazã totul, pânã la anihilare. „incapabili sã producã nimic original în afarã de neant“. E
Alina Mungiu ne-a invitat sã terminãm odatã cu „trioul sacru“ verdictul unui semnatar în „Ziarul de Iaºi“, Gabriel Horaþiu
Eliade – Cioran – Noica, dând personal o probã de desacralizare Decable pe numele lui. Sã ne intre-n cap: nu suntem popor
cu Evangheliºtii, pentru care ar fi luat-o de nevastã ºi Vlad ales, nici n-am avut de ales.
Þepeº, vorba lui Cãtãlin Mihuleac. Respectul valorilor e taxat drept expresie nomenklaturistã,
Mircea Cãrtãrescu îl vede pe Þuþea ca pe un „tataie excen- ca ºi coborârea ad fontes. „Ei au o mare mitologie, noi – una de
tric“ maicutizând prin cârciumi, cu bascul tras pânã-n sprân- buzunar“, se aratã scârbit de tradiþie un opinioman (mulþu-
cene. Valentin Protopopescu, jurnalist ºi eseist, cum îl reco- mesc, Ion Simuþ!). Cât priveºte Mioriþa ºi Meºterul Manole,
mandã micul ecran, refuzã net sã recunoascã locul lui Mircea „sunt mituri carpato-dunãrene care au la bazã o gândire pri-
Eliade în Istoria religiilor. Ce dacã savantul român a fost mem- mitivã. Amândouã îºi întemeiazã conflictul pe crimã“, scria Nora
bru al Academiei Americane, Distinguished Professor al Iuga. Pasã-mi-te, Copilul care fierbe în mãmãligã e o metaforã
PRO

10 SAECULUM 2/2006
eseu

duioasã. Doar n-o sã subscriem pãrerii unei moºotei cu bascul Cãrtãrescu: „Azi am vãzut o emisiune cu Cãrtãrescu. Mi s-a
pe ochi, Þuþea: „Balada Mioriþa este la fel de genialã ºi de fãcut milã de el. Sfrijit, cu mâinile între picioare pe tot parcursul
surprinzãtoare în observarea timpului veºnic ca oricare poem emisiunii. Un ºoarece de bibliotecã. Dacã ar apãrea mai des în
vedhic sau ca oricare epopee greceascã... Nu-i nimic mai prejos emisiuni, elevii de la ºcoalã ar începe sã se porecleascã cu
în basmul „Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte ca cãrtãrescu în loc de bou. Dar sã-l las în zmeii lui“.
în Faust-ul nemþilor.“ Lui Alexandru Vakulowski Mioriþa îi mi- Paralel cu detonarea unor nume, de la clasicii nemuritori ºi
roase „a zoofilie“ ºi Meºterul Manole, „a necrofilie.“ Altui ucenic reci la ªcoala de la Târgoviºte, se inventeazã înlocuitori, exact
neascultãtor, eiusdem farinae, ultima i se pare „baladã vam- ca-n proletcult: A. Toma ºi Dan Deºliu. Ce spune ºi cum spune
piricã“. un astfel de înlocuitor, nemirizat grafic impecabil? Iatã:
Cerberii post Ody fac liste de persoane non-gratae, com- „Norocul meu este cã am început sã mã piº“. (Dan Chiºu, Singur
pletându-le pe cele vechi. La moment (22 decembrie, desigur), sub duº). Astfel de celebritãþi mai sunt trimise abroad, sã
în balconul revoluþiei din Iaºi a apãrut, fapt semnificativ, un reprezinte cultura românã.
vechi luptãtor cu foarfeca pânã la aºa zisa desfiinþare a Direcþiei „Ce-aº tãia capul la moºnegii ãºtia de profi“, l-am auzit în
Presei, rotat apoi la Agerpres. Cum cenzura ideologic fãrã aba- tramvai pe un bãiat de liceu cu creierul radiat de celular ºi de
tere de la linie, era bun de folosit în lupta pentru exprimare cu joaca pe computer. „De ce, bãiete, pentru cã au cap?“, s-a
totul ºi cu totul liberã. revoltat cineva. Dar asta s-a întâmplat în tramvaiul de Baza 3 pe
Inconformiºti de douã parale încearcã detronarea unor care-l tot recomand sociologilor ºi analiºtilor politici, sã facã o
nume fundamentale, se despart ireconciliabil de ªcoala de la turã cu el), nu ºi la Conferinþa ultimã a USR, unde pe un delegat
Pãltiniº, relaþia maestru-ucenic fiind useless, ca ºi scrisul cu îl agasau la culme „feþele îmbãtrânite“ din salã, care ar publica
pixul. „N-am nevoie de modele“ e un leit-motiv. Fiecare e pro- prea mult, în dauna tinerilor. Fereascã Dumnezeu sã fi pãrut de
fund controversabil pentru fiecare, dorindu-se etalon de intran- 40, dar de 50, 60 ori 70 de ani. La cimitir, birjar! Acolo, la
sigenþã, neapãrat în defavoarea celuilalt. O perioadã, problema conferinþã, n-a protestat nimeni, ca-n tramvaiul de Baza 3, în
presei literare era: „Buzura e mai compromis de pactul cu Puterea sprijinul condamnaþilor la literaturã grea. Ce-i drept, nici nu
decât Pleºu ori invers? arãtau bine scriitorii. Erau dezamãgiþi, triºti, dacã nu disperaþi,
L. Ulici s-a luat la trântã cu Fãt-Frumos ºi l-a biruit: „Fãt-Fru- obosiþi. Par cã nu mai mor pentru cã nu se ºtie când mor.
mos departe de-a întruni însuºirile demne de un model sau Media sunt ocupate cu tragodia lui Botezatu, creatorul de modã
ideal etic“. ªi zeflemeaua a tot curs: flãcãul din basm ar fi „un fãrã chiloþi, care habar n-are cine a scris Roºu ºi negru. Cineva
produs în eprubetã“, „descurcãreþ în indolenþã“, un fel de mesteca o bucatã de pâine, la balcon, oftând ca-n Schiller:
Miticã, pentru... energetismul transilvan. Cine s-ar mai lãsa ajutat „S-au dus frumoasele zile din Aranjuez“, când spera în perpe-
de-o mârþoagã care mãnâncã jãratec? ªi cum sã le mai spunem tuare editorialã ºi-n valorizare corectã în istoria treimiistã a
copiilor astfel de povestioare cu eroi „supradotaþi“? Noi n-avem culturii române. Ce i se întâmplã scriitorului nu-i un „accident
eroi. de parcurs“, ci o constantã: dupã ultima „mutaþie a valorilor
„Homer, Goethe, Eminescu ºi Blaga trãiesc tot mai mult estetice“ a devenit un eurolac.
graþie faptului cã ºcoala nu-i pãrãseºte. ªi cât timp nu-i
pãrãseºte. Un autor consacrat de ºcoalã se numeºte canonic“, P.S. Am fost neplãcut impresionatã de citarea mea într-o
avertiza N. Manolescu în editorialul „României literare“ din „poezie“ intitulatã Boii din universitate, circulând pe Internet:
august 2002, Actualitatea lecturii ºi studiul. „in universitatea care ucide (multumesc magda ursache) / invat
Cu Moartea cãprioarei s-a rezolvat. A fost eliminatã din zi de zi / adorm adumbrita de ganduri / si de aberatii rostite /
manualul de românã o capodoperã, pentru a intra acolo ma bat cu capul de masa si urlu si spun / cu glas tare / gandind...
temiricine era „pe fazã“, ca recent prozatorul Ovidiu Verdeº, cu / universitatea e un car cu boi“ etc. Mai uºor cu dascãlul pe
viitorul literar în faþã. scãri, milaia Ludmila! Dacã n-ai înþeles cã fiecare profesor, mai
„Preþul inculturii va fi barbaria“, trage un semnal de alarmã bun, mai rãu, îþi e un fel de pãrinte, ori rãtãceºti ori nu mi-ai citit
Mihai ªora, dacã o fi cineva sã-l audã. „Milenariºtii“, foarte cartea, Universitatea care ucide, unde accentul e pe modelele
siguri pe ce spun, cred, fac, îºi manifestã deschis dezinteresul de care am avut ºi am nevoie, nu pe canaliile care le-au
pentru tot ce s-a scris înainte de ei, convinºi cã vor termina marginalizat, eliminat, ucis chiar. Am avut privilegiul sã-i am
hârtia cu compoziþii sotadice, vechi de când lumea. Noutatea, profesori pe Alexandru Dima, ªt. Cuciureanu, Mihai Drãgan.
opoziþia modernã o fi romanul Bãgãu? Autoarea îºi exprimã Alexandru Cãlinescu mi-a fost coleg. Iar Luca Piþu, conferenþiar
admiraþia pentru Andrei Gheorghe „care începe emisiunea aia la Catedra de francezã, „plãteºte“ cât o universitate prin erudiþie
bestialã cu halo, naþiune, ce pula mea mai vrei“!? Numai ºi ipseitatea sa. Nu agreez nici comentariul dupã ureche, nici
involuaþii, mãrginiþii, tombaterele nu gustã aºa debut. megalomania: „N-am nevoie sa ma afirme universitatea [...].
„Ce treabã am eu cu Rebreanu, cu Breban, cu.... cu...? se Am intrat in facultate ca redactor la doua reviste culturale
întreba la „Parte de carte“ un autor gonflat de o editurã cu cunoscute“. Spune-mi cât te îndoieºti de tine ºi-am sã-þi spun
renume, prin mari campanii de presã. Junele s-a vindecat de cât de scriitor eºti. Oricum, eºti depãºitã de Alexandru
„sindromul Alecsandri“ violând curcanul. Oare trãieºte cum Vakulovski care a executat ºi el un deful psihic contra ºcolii:
scrie? „Facultatea de Litere (din Cluj, precizarea mea, Magda Ursache)
Cui prodest? Simplu. Descãlecãtorii culturali au nevoie de – facultate de ºobolani, facultate de pizde proaste. O pepinierã
un teren aproape virgin, cum au avut ºi la cealaltã „reformã“, de curve, labagii ºi bãloºi. O facultate de babe sclerozate“.
din 1948 (ciclica, mereu pãguboasa noastrã tabula rasa!). ªi, Mamaaaaaaa!“, cum exclamã internauþii. Victorie zdrobitoare.
cu nimic nu-i bãtut în cuie, revizuitorii sunt revizuiþi, fãrã tact, Recunoaºte cã tabloul tãu cu boi e idilic-grigorescian faþã de-al
dar cu strategie. Vakulovski „îl rade“ predilect pe Mircea lui.
PRO

SAECULUM 2/2006 11
inedit

Eugen Barbu

PAGINI DE JURNAL

Reiau transcrierea Jurnalului de la caietul 6, care începe cu A. mã cheamã la Timiº unde vin alde Tricã, Ozun ºi încã doi
data de 14 ianuarie 1973. Intervenþiile la zi vor fi mai dese, alþi tipi. Masã mare. Nu mã angajez la vin. Vorbim înainte la o
probabil ºi mai dure întrucât viziunea mea asupra celor trãite plimbare prin zãpadã. Aflu cã a cãzut pentru cã era instabil. În
s-a mai schimbat la data când reiau aceste rânduri de demult. China voia sã facã concesii chinezilor, dar asta i-ar fi iritat pe
Romantismul iniþial s-a pierdut pe drum ºi nu din vina mea. ruºi. Pe urmã era cam vedetist (frumos bãiat ce-i drept, dar
*** suficient). Avea un zâmbet cinematografic care pe mine mã
14 ianuarie, 1973 (în Caietul 5 totul se opreºte la o irita de câte ori îl vedeam. Pe postul lui ar fi trebuit sã ºtie cã nu
însemnare din decembrie 1973). Starea sãnãtãþii mele se trebuie sã zâmbeºti decât atunci când îþi permite superiorul.
complicã. Ameþeli repetate, muncã redusã. Iau siropuri Dar, de! Sã te culci cu o suficientã de poetã ca A.B. (care prin
nevrotice, dar trebuie odihnã totalã ºi nu pot sã mã dezvãþ sã anul 85 o face pe Ana Ipãtescu n.a.) înseamnã cel puþin lipsã
muncesc. La lemne în pãdure! zic doctorii. Dar cãrþile mele de bun gust. Mie aceastã fãtucã cu soþ pe post de peºte mi s-a
cine le terminã? Teribilã dilemã. pãrut totdeauna un fel de conservã rãsuflatã, notã – 85). Turbatu
*** ºi el de faþã spune totuºi cã Cineva l-a chemat la o vânãtoare ºi
Breban: 200.000 datorii. De la Fond i se dã lunar, 1200 cã va fi readus la Bucureºti.
lunar, dar nu-i ajung, bineînþeles. Romanul ultim pe care l-a Se pare cã A. ºi B. vor deveni persoane însemnate dacã Nr.
scris nu stârneºte curiozitatea nimãnui. S-a aflat cã a scris 1 devine Preºedinte al României. Cei doi mã cultivã din nu ºtiu
nemþilor cã vrea sã pãrãseascã þara asta de jidani ºi de þigani. ce motive. Sentimentali nu sunt, nici unul, nici celãlalt, dar
Memoriul sãu a fost respins, pe motiv de rasism. Conta pe dacã cineva se poartã bine cu mine eu de ce sã fiu ingrat?
fratele lui, ºoferul mecanic auto. Acesta s-a îmbãtat, a cãzut de Destui m-au mâncat. Lui A. i-am dat în dar 18 volume despre
pe un pod ºi acum munceºte mai puþin. Breban cerºeºte peste Basarabia ºi Bucovina. E un tip care citeºte (pãrere pe care
tot. Ovreii auzind de faptele sale cer sã i se vândã mobila mi-o menþin ºi-acum la atâta distanþã de timp, dovadã cã a fost
cumpãratã tot de ei (notã 85: Bãiatul ºi-a revenit între timp, cel mai longeviv Ministru de Externe, notã 85). Oricum mã
trecând probabil printre picioarele generoase ale Ninicuþei). bucur cã în sânul partidului sentimentul românesc e la fel de
*** viu ca ºi altãdatã. Când le cerem înapoi? îl întreb. El tace
Despre Petru Dumitriu se ºtie cã e la a treia dezalcoolizare. diplomatic. ªi continui: „Eu, unul l-aº încorona pe ªef la Cernãuþi
A fost internat într-un Institut de psihiatrie. Ce ratare magnificã! ca pe Mihai Viteazul!“
*** De fapt A. nu se sfieºte sã mã ducã ºi sã mã aducã de la
Ce crede cineva despre mine (sursa: Tomozei, Nãstase de aeroport ºi înapoi în maºina lui, ceea ce dã naºtere la comentarii
la Piteºti) via Beldeanu: cã vin la ºedinþele CC-ului ºi citesc, mã în aceastã þãþãrie în care trãim.
mai scarpin în nas, dar nu iau cuvântul. Revista „Sãptãmâna“ ***
ar fi trebuit sã fie mai combativã, dar tot e bine cã tac! Pentru Mai nou: sunt ales în Comitetul de partid al Municipiului
asta Mizil meritã laude. M-au potolit. Pe Cineva îl iubesc pentru Bucureºti. Scriitorii prezenþi aplaudã, nici o opoziþie (ce vre-
cã e copilãros. Jebeleanu îl înjurã mascat în volumul Hanibal, muri! notã 85). La U.S. se pune problema drepturilor de autor
dar el se preface cã nu bagã de seamã. „Câinii de pazã“ se fac pe care mereu au promis-o autoritãþile, neþinându-se însã de
a nu înþelege. Lui nu-i plac veºtile proaste ºi totdeauna curierul cuvânt. Aici îºi face apariþia sinistrul Dan Deºliu, pe post de
care aduce ºtirea e scurtat de cap. Mai intrã în socotealã ºi orator revendicativ (el e unul dintre bugetivorii ardenþi ai Fon-
faptul cã J. a luat Premiul Herder anul acesta, ceea ce îl apãrã, dului, întrecut fiind numai de Jebeleanu cu clica sa). Sunt cri-
pentru cã se ivesc complicaþii internaþionale. Pe când urmeazã ticaþi Ion Brad ºi Dumitru Popescu pentru mascarada din teatrele
la podium Cicerone, tot din gaºca Stancu? bucureºtene (existã, acum aud prima oarã, vreo 300 de tipi
*** care aprobã piesele! Se ridicã ºi Pãunescu care apãrã Cenzura!
Ieri, la Otopeni, la întoarcerea ªefului de la Teheran, acesta Mi se pare cã e mort la scriitori din momentul acesta! O tãcerea
a venit spre mine, Beligan ºi Baranga, întrebându-ne: grea se lasã peste salonul cu oglinzi de la U.S.
– Ce mai e pe la Uniunea Scriitorilor? Fãnel, ca de obicei, oportunist, redevine amabil cu mine.
– Bine, zice Baranga. I-am potolit se pare pe toþi. Ei nu ºtiu decât de scaun. Ai un
– Bine, dar nu se vede... scaun sub c.., sunt gata sã-þi spele picioarele. Pânã ºi „Argeºul“,
Dupã care îi trage una ºi lui Beligan cu Teatrul Naþional revista lui Jebeleanu, mã publicã, dar anunþã un comentariu la
unde totul e bine, dar nu se vede. „Caietele Principelui“ care au succes de criticã. „Contempora-
E un om generos pentru cã se preface cã nu vede cã Dumitru nul“, prin Ulici, laudã aceste Caiete. Rezervã doar la „Luceafãrul“
Popescu în volumul sãu: „Un om în Agora“ se leapãdã de el de unde Ilie Constantin, pentru cã nu i-am comentat „opera“, ºi
teama ruºilor. Dar ei, aceºtia din preajma lui îl meritã pe acest om? Mircea Iorgulescu (a vrut sã mã atace în „Argeºul“, dar Tomozei
*** l-a frânat) strâmbã din nas.
PRO

12 SAECULUM 2/2006
inedit

are ºi merite. Am fost consultat. – Da, am zis , omul e talentat,


dar sã nu i se dea putere pentru cã abuzeazã (câtã dreptate am
avut se vede în aceste zile când e anchetat) (notã, 85). Alþii nu
ºtiu ce au spus, dar fapt e cã i-au dat „Flacãra“, plus revista
„TV“.
Ce-a urmat? Megalomanul a transformat totul într-o auto-
reclamã deºãnþatã. Toate emisiunile ºi interviurile, nu vorbeau
decât despre Pãunescu. Locul de pãtrundere a fost Braºovul,
prin dr. Radu Ozun ºi folosirea linguºelii celei mai neruºinate.
Dupã 4 numere ale „Flãcãrii“, la Braºov s-a clacat. Noul
lider al tineretului a promis celor din salã cã pot spune totul.
Totul a fost auzit ºi Pãunescu a fost interzis la TV. Bâlciul,
destul de mare. Individul a debutat aducând-o la „Flacãra“ pe
M-me Gogu Rãdulescu, Dorina care l-a învinuit pe Sãraru de
antisemitism. Ce-i drept, „Flacãra“ e înþesatã de evrei! (Anul
acesta am aflat cum a curãþat redacþia de ei: le-a cerut ca, în 24
de ore, sã scrie fiecare câte o paginã de revistã care sã ilustreze
paginã de revistã pe care o deþineau. Bineînþeles, negustorii de
aþicã s-au dat în piedicã, ei numai scriitori sau gazetari nu erau!
I-a trimis la plimbare ºi ºi-a adus alþi evrei, mai spãlaþi probabil,
dar ºi câþiva români între care Purcaru, care a fost ºi a rãmas un
mare reporter (notã 85). Oricum, chestia seamãnã mai mult cu
o legendã.
Aici a instituit un program feroce: lucru de noapte, trimiteri
pe teren, dacã reportajul nu-i place, gimnasticã pe acoperiºul
Destin Casei Scânteii cu redacþia, câte ºi mai câte. Lumea e speriatã
de aceastã ascensiune. Mitea îmi spune cã nu ºtia cum sã
*** scape de el ºi sã-l scoatã de la „Flacãra“. Nu am nici o soluþie.
Sãraru la B. Bani ai dat, urs ai cãpãtat!
– Dã-mi cheile Pricepelui? Dar cine-i cutare? Dar cutare? ***
S. le dã. Acela râde fericit ca un copil. El crede ca ºi A. cã e 17 iunie: Totul pare neclintit aici. „Flacãra“ a luat avânt.
cazul sã se spunã undeva cã sunt cel mai important scriitor în Tiraj: 160.000 sau 140 sau 150.000). Se pare cã Sãraru a mediat
viaþã (Ce lipsã de modestie pe mine! Ar fi trebuit sã nu reproduc la B. pentru iertarea pãcãtosului. Tipul le place pentru cã-i
poate acest compliment care poate fi o linguºire a Tãþucãi). violenteazã ºi le pupã c...., mãgulindu-i. Are darul tuturor aven-
Asta vom vedea peste 50 de ani, spun eu, cine ºtie de unde turierilor, adicã lipsã de scrupule, linguºeºte. Ca ºi Breban, ca
sare iepurele! Ca outsider de o viaþã, ºtiu asta cel mai bine! ºi Petru Popescu. Ceea ce alþii nu fac, el reuºeºte. Cum am
Numai Marinicã Preda crede altã ceva. Apropos de Preda. Numai venit, am aflat cã hârtie nu mi se mai dã pentru „Sãptãmâna“.
anul trecut a luat de la „Cartea Româneascã“, editura pe care o Nu voi mai trece nici pe la A. nici pe la B. pentru cã ei ºtiu doar
conduce, 480.000 lei. Iatã de ce suntem crezuþi cupizi ºi ni se sã surâdã, dar eu vreau fapte. Casã încã nu am. Zincã face fiþe.
taie macaroana!). În suma respectivã au intrat ºi drepturile de Nu vrea sã se mute, afarã nu-l pot da, continui sã dorm într-un
autor ale lui Rosetti, Cioculescu, Cãlin de la Ediþia Caragiale pe hol, asurzit de maºinile de pe stradã. Mama lui Zincã afirmã pe
care Moromete ºi le-a însuºit fãrã nici o ruºine. O ºtiu de la toate drumurile cã vreau sã-l evacuez! Promisiuni de la Cioarã,
Liviu Cãlin care era indignat de arghirofilia þãranului. Îi seamãnã primarul; a trimis pe careva, acela a mãsurat, Maica Domnului!
lui Stancu de la care toþi au învãþat. Pe mine nu mã cunoaºte Cunosc: spaþiu excedentar. De 4 ani fac treaba asta! O sã merg
nici un editor pe post de cerºetor ºi solicitant al creºterii la Nr. 1, numai el poate sã le dea ordin, dar parcã mi-e ruºine. O
drepturilor de autor. Nu m-a vãzut nici un contabil la faþã. Banii antipatie deghizatã mã însoþeºte. O suport. E moºtenirea lui C.
mi-i aduce, când e înºtiinþatã, Vera Popescu, secretara care se pe care nu-l repudiez, dar care nu a fãcut altceva decât sã
mirã de acest dezinteres (mai târziu aveam sã constat cã nici ea întreþinã legenda noastrã, lucru care nu mi-a folosit niciodatã.
nu era cea mai cinstitã fiinþã din lume, ciupind nu ºtiu de câte ***
ori din unele sume (notã, 85). Ce mai fac scriitorii?
*** Stancu e pe moarte, aratã vânãt. Se bat pentru a fi Preºe-
A fost pe la mine Nelu cu tipa lui, Sanda, cu mutrã de dinþi la Uniunea Scriitorilor. Preda, Fulga, Jebeleanu. Toþi se
securistã. Au plecat. Am trimis Omului de Fier niºte cãrþi ale gândesc la eventualitatea Barbu ca la o ciumã. Mie nici nu-mi
unui rabin evreu din Iaºi. Sã se mai spunã cã sunt antisemit. trece prin cap sã preiau o Societate de demenþi ºi borfaºi.
*** Ce-mi trebuie? La Mogoºoaia unde stã Belphegor e un adevãrat
1 aprilie: Scriu cu neplãcere aici, rar ºi destul de nedecis. Ce iarmaroc. Vin cei din provincie ºi îºi oferã serviciile de pe acum.
mai e nou? Reridicarea lui Pãunescu. Totul a pornit de la o Eu, nimic. Marin stã de vorbã cu ei: promite, mese nu le dã cã
serie de articole din „Magazin“ (a lui Paler), plus o poezie de e zgârcit, are destui lingãi la Editurã. Ce fac eu? se întreabã
adoraþie furibundã pentru Cineva. Atunci s-a stabilit cã bãiatul clienþii. Plus Marin.
– Scrie!
PRO

SAECULUM 2/2006 13
inedit

acest refuz de a colabora cu un tip atât de josnic cum a fost


acest Preda, autorul moral, cu Jebeleanu ºi Bogza, al cazului
„Incognito“ de mai târziu (notã 85).
***
S-au dat Premiile Uniunii Scriitorilor pe 72. Toatã banda, în
frunte cu Preda ºi Jebeleanu. Nu lipseºte Maria Luiza Cristescu.
Au vrut sã fie instituit un Premiu Eminescu în valoare de 100.00
lei. Candidaþii: Stancu, Jebeleanu, Preda, bineînþeles. Nu le mai
ajung banii la aceºti bandiþi! Cu ãºtia sã stai la masã?
***
Belphegor afirmã (minte) cã Fãnuº ar fi vrut sã-mi dea mie
un premiu la Asociaþia de Bucureºti unde e vârât ºi el.
– Asigurã-l cã-l refuzi!
– Aºa s-a gândit ºi el. Le stricai petrecerea!
Asta de fapt ascundea alt gând al colaboratorului meu:
nevastã-sa avea sã-mi cearã premiul „Sãptãmânii“ pentru
Beldeanu!
Zici cã-i prost. Dupã Giurescu-Beldeanu, avea haz Marghi-
Iarna la Copou oala!
Ce tipi, ce concepþii despre artã! Premii, voiajuri, carte-joc!
Asta-i durerea cea mai mare. Merçi de asemenea colaboratori! Mai bine lipsã...
– E adevãrat cã la Poiana Þapului locuieºte lângã un cimitir? ***
Belphegor nu prea ºtie, ºtie în schimb poeta Martha Breban, tot afacerist, tot sigur pe el. Ia împrumut dupã
Bãrbulescu care e de pe aici. Asta în mintea lor ar fi ceva nebu- împrumut ºi i se dã! Lãncrãnjan pãtimeºte cu cãrþile lui, nimeni
los, sã locuieºti lângã un cimitir. nu-l publicã, dar Breban în toate revistele! Nuvelele, „Caloianul“,
– Ce fac cu banii? se discutã în faþa a 30 de martori literari la Popescu, la Minister.
– Cumpãrã cãrþi! ca pe timpul Inchiziþiei. Cine l-a apãrat pe nenorocit? Deºliu ºi
Þãranul gândeºte. Vorba unuia: „Convorbiri cu Marin Preda“. Ivasiuc (vechi pãcate, vor sã-ºi facã partid literar). Eu am lipsit
Trebuia sã mi se spunã de 3-4 ori câte ceva ca sã înþeleg! de la discuþii. Oarecum intenþionat pentru cã Bãdia mi-a retras
*** „Caloianul“ pentru cã nu l-am citit în 20 de zile. Cum nu am
Fãnuº Neagu îl face pe Marinicã de jidãnit, repetându-i timp ºi cum era vorba de o carte cam neartisticã, mi-a fost greu
chestia precum Corbul lui Poe. Nu te alegem Preºedinte! Nu te s-o parcurg atât de repede. Se zice cã totuºi va apare. Dee
alegem Preºedinte! Domnul!
Þãranul suferã. ***
– Ce dacã am avut nevastã ovreicã? Mogoºoaia a strâns toate neamurile proaste pe bazã de
– Da, dar ai prieteni tot ovrei ºi ãºtia ne-au despãrþit de neveste. A lui Belphegor, Aura Andriþoiu (care e o femeie cum-
Barbu. secade, totuºi), Nuþi Preda, agenta sanitarã, plus altele. Motivul?
– Nu-i adevãrat! sare a treia nevastã, un fel de servitoricã, Prezenþa Marei Nicoarã care aratã ca un cal englezesc de
fostã sanitarã sau aºa ceva. expoziþie cabalinã, categorie grea. Scene homerice: fiul lui
Pe urmã promite: Vasilache junior îºi suge degetul cel mare de la picior. Muierea
– Rezolv eu, la „Cartea Româneascã“ n-o sã mai publice rea de muscã venitã de prin Aiud sau din altã parte e asaltatã în
nici un ovrei! odaia ce o ocupã de cohorte de decavaþi. Dar bate bine, e mare,
Fãnel nu-l crede, nici pe el, nici pe nevastã-sa, ºi continuã nu poate fi violatã ºi asta îi excitã pe declasaþi.
sã-i strige: Când a venit la Bucureºti, între alþii, m-a atacat ºi pe mine
– Jidãnitule! sosind în redacþia Sãptãmânii. Nu arãta ca în aceste zile. M-am
Asta sub ochii îngroziþi ai lui Mazilu care se pare cã ºi el e fãcut cã nu înþeleg, genul servitoare nu mi-e agreabil. L-a luat
de-acolo. în primire pe Trompy care avea cam acelaºi calibru ca ea. E
Ce face beþia din om... hotãrâtã sã se stabileascã în Bucureºti deºi are ºi un soþ, o
*** slãbãturã care asistã la atacurile repetate ale confraþilor, dar ce
Belphegor pretinde cã Nuþi Preda (ce nume) deþine benzi nu face un scriitor pentru un buletin de Bucureºti? Toþi promit,
de magnetofon luate de la cineva din redacþia „Sãptãmânii“ în vor s-o aia, dar nu fac nimic pentru ea. (Notã 85). Mai târziu,
care eu îl înjur pe Preda. Susþine cã a dat bani grei pe ele. Ce Mara noastrã povestea cã Monºerul a atacat-o la Mogoºoaia
poveste! Nu înjur în ºedinþe publice pe nimeni pentru cã nu-mi (unde locuiau împreunã în camere separate, bineînþeles). Era
plac polemicele în absenþã. Plus cã am în Radu Georgescu ºi-n iarnã, frig, povestea ea amuzatã. Ne-a trebuit o jumãtate de orã
Dan Mutaºcu doi svoniºti care l-ar vinde ºi pe tac-sãu. Povestiri pânã sã ne dezbrãcãm ºi sã se încingã morometele, cam slab
fantastice în care naivul de Belphegor crede, ca un prost ce e. de doagã. ªi când credeam ºi eu cã începe ceva: el a fãcut: ah!
Oricum, o tentaþie din partea morometului cãtre fotoliul de ªi-atât, avea o juisare prematurã, ca ºi Sãraru, de altfel, care
Preºedinte existã. Eu refuz sã stau la aceeaºi masã cu el la punea mai târziu la TV ºi la teatru actriþele pe birou ºi le viola, a
Capºa cum mi se propune. Ideea e a lui B. ºi a lui Sãraru care au avut chiar el un fel de proces din care l-a scos basma curatã
în vedere ca eu sã iau acest post important. (Nu regret nici azi Brad, care era ministrul culturii pe atunci!
PRO

14 SAECULUM 2/2006
inedit

*** ***
Dar viaþa eroticã de la Mogoºoaia are pitorescul ei. Fãnel Se pare cã Gogu Rãdulescu a fost marcat cu dangaua. I s-a
aduce la castel þigãnci de la „Doi cocoºi“, cu lãutari cu tot. dat alt post, tot mare, dar a ieºit din conducerea CAER.
Cântã cu ei ca la Brãila. Marin le stinge lampa. Fãnel se jurã cã-l ***
ucide. E adus cu taxiul din care e lepãdat ca un pachet în La Paris le-am spus celor de acolo versiunea cu „Jurnalul“
curtea castelului. Doctorul (dentistul de fapt, cel care a devenit lui Miron Paraschivescu care ºi l-a depus în braþele Monicãi
Cutie poºtalã mai târziu, în Federalã) Conþi Bãrbulescu a sosit Lovinescu, care l-a pasat ciuntit unei edituri din Berlin, care
la curte la Mogoºoaia cu helicopterul într-o zi. Pãunul cel alb nici nu l-a publicat. Numai la „Europa Liberã“ s-au citi câteva
despre care Belphegor spune cã ar conþine în splina lui spiritul fragmente nesemnificative. Copia se aflã la Securitate. Bujor
lui Nichifor Crainic era sã moarã de fricã. Pãdureanu l-a ºi citit (dacã nu se lãuda cumva, n.a.). Cei de
*** acolo au cãzut pe gânduri. Totul e posibil, chiar incredibilul
Breban în noul sãu roman îl descrie pe Titus Popovici care lucru ca aceastã doamnã sã aibã grad mare (cât despre bãtaia
citeºte Trotski, bea wisky ºi merge la vânãtoare, se agitã, dar de mai târziu pe care ar fi încasat-o, asta ar face parte din
nu crede în nimic. Îl face de palavragiu, adicã ceea ce este de scenariu, notã 85)
fapt. Dar dacã-l aflã ºulfa asta de la poliþie. Nu ne-a scãpat ***
nimeni de Breban, dar mi-e teamã cã Titus va reuºi (da, de Îl acostez pe Mitea la o ºedinþã. Îi amintesc cã nu am casã,
unde? Se vor împrieteni din nou!) deºi Titus nu l-a mai cunoscut cã nu mi se dau tirajele ce se cer pe piaþã la cãrþile mele.
dupã ce B. a fãcut ce-a fãcut pe unde s-a dus. – Mã cer la ªef, îl ameninþ.
*** – Staþi liniºtit. Vi se dã Complexul de presã. Se studiazã din
La Paris, Tacu ºi cu Jean Pârvulescu îmi spuneau cã Marin nou.
Sorescu denigreazã þara acolo, pe urmã se întoarce în þarã ºi Mi-ar place sã am ºi eu o Editurã pentru a-i publica pe cei
trage limbi nu ºtiu cui, ca orice mason ce se respectã. Nu le obstrucþionaþi de aripa veche. (Notã 85) Ce naiv am fost în
place nici lor jigodia. Mi se pare cã Fãnel l-a zãrit intrând la cazul Mitea, se pare cã are ºi el o Rifcã în pat ca ºi alþii: Ioniþã,
Templul masonic din Paris, ca ºi pe Crohmãlniceanu. Bãiatul Panã etc. D-sa fiind verde, ca ºi soþul lui Catrinel, dupã cum am
declarã cã va lua Premiul Nobel pentru cã e cel mai tradus poet dovedit-o cu o fotocopie primitã de la binevoitori a unei poezii
din România. De altfel, nu lipseºte de la nici un Congres al publicate într-o revistã legionarã.)
Scriitorilor unde e invitat de fraþi, se pare! (notã 85) ***
*** Mihnea mã recomandã sã intru în Academia de ªtiinþe
Am un nou vecin la Poiana. Pe Chiriþã, care a cumpãrat vila Social-Politice ce membru plin. Nu înþeleg bine la ce mi-ar folosi,
„Visul nostru“ sau „Cuibul nostru“ de la un general, vilã pe dar sunt mãgulit. (Notã 85. Era o manevrã de-a lui pentru cã
care eu am refuzat-o pentru cã e prea la drumul mare. Noul eram bine vãzut pe vremea aceea.)
vecin dã sã nãvãleascã peste mine, dar Leu îl sfãtuieºte: ***
– Nu te primeºte dacã nu-l anunþi încã de la Bucureºti! Ion Brad pleacã la Atena ca ambasador. De la A. i se trage. A
Drept care-i cade pe cap acestuia din urmã pânã la orele 24 insultat-o pe soþia lui ºi aceasta, probabil l-a iertat (85: Naivitate,
ºi-l bea bine, punând la cale cine mai ºtie ce. de fapt era avansat ºi va sta acolo cam 8 ani, dovedindu-se
– Barbu citeºte, nu primeºte, mai face el o butadã pe care abil).
mi-o relateazã el însuºi. ***
De altfel, la „crama“ lui Leu se abat regulat ºtãbuleþii, ba Bãlan cu A. la Paris. Angela vorbea despre numirea
chiar ºtabi, între care A., dar mai ales fiul acestuia care e mai grãsunului tot ca ambasador.
boem. Se servesc ºi dame la nevoie. Mi se pare cã la vila lui Leu ***
a ajuns ºi Silvia Popovici într-un raid amoros. De la geamul
meu ºoseaua se citeºte ca-n palmã, ca sã folosesc un termen
militar. (Notã din 85)
***
Belphegor îmi vorbeºte despre Premiul Nobel. A auzit el
cã-l iau eu ºi cu Marin. Nu ºtie cã e indivizibil.
– Îl ia Marin, îi spun, pentru cã el e jidãnit ºi jidani sunt ºi la
Viena. Unde mai pui cã e mai bãtrân ca mine, are 50 de ani.
(notã din 85: Marin nu l-a luat. L-am luat eu în 78)
***
Tot Belphegor:
– Stancu s-a luptat câineºte pentru Premiul Nobel. Cei de la
partid au propus oficial pe Jebeleanu, Preda ºi Barbu (cred cã
B. fabula n.a.)
Stancu spumega de furie:
– De-aia am cheltuit eu atâþia bani? (Banii U.S. pentru cã
ipochimenul a invitat nu ºtiu câþi lideri suedezi la mare pentru
a-i sili sã-i vândã traducerile fãcute în România ºi trimise în
Suedia n.a.) (mai precis i-a invitat pe Yves Gandon, plus 16
librari). Juca tare moºul... Monumentul Sf. Sava
PRO

SAECULUM 2/2006 15
inedit
Zoe Buºulenga pe postul lui Brad. O mãnâncã Dumitru câþiva ani. Engleza în puºcãrie a învãþat-o. Dar noi ce vinã avem?
Popescu. Acesta din urmã nu era prea încântat cã eu vreau sã ***
fac un film. Nu-l voi mai face, bineînþeles. Mi-ajunge ce-am Mihnea îmi spunea asearã cã chestiunea cu Complexul de
pãtimit cu Dan Piþa ºi cu unul Tatos la serial. A fost un calvar. presã e ca ºi fãcutã, Mitea spunea acelaºi lucru. Dar mai pot eu
Niºte imbecili, plini de „idei“, ca ºi Cocea, ca ºi Popescu Doreanu sã-i cred? Cu aceºti nervi ºi cu tensiunea mereu mãritã? Mi-e o
(alt escroc), ca ºi Veroiu. Toþi scriu scenarii dupã ideile autorilor. silã uriaºã cã trãiesc...
Adicã se înfig la tantieme. ***
*** Pãunescu pleacã cu ªeful, marþi în Germania federalã în
Conflict dur între Fulga ºi Dan Deºliu. Acesta din urmã este vizitã oficialã. Autor al acestei invitaþii, probabil B. Ce slabi sunt
acuzat de primul de lipsã de moralitate. Dãnuþ l-a fãcut legionar, copiii în faþa unora...
ceea ce acela ºi fusese. Ei între ei, pentru cã nici Dãnuþ nu e ***
deoparte de aceste fapte. 14 august: Mitache (care se pare cã e agent de securitate,
*** omul lui Pompiliu Marcea, ºi el, ca ºi Romul Munteanu, ca ºi
Iancu îmi spune cã la U.S. falimentul nu-i departe. Banii se Bãlan sau Marian Popa, tot de-acolo? îmi spune cã de fapt
duc vãzând cu ochii. Statul nu mai dã nimic. Au vrut sã facã înlocuirea fostului ministru de Interne, Stãnescu, s-ar datora,
Premiul Eminescu de una sutã mii lei. Nu a þinut. Erau pe listã între altele cã Nr. 1 ar fi aflat cã el a condus acþiunea de racolare
Stancu, Jeby, Preda. Nu era totuºi un premiu pentru golani. a „Jurnalului“ meu!
*** – E adevãrat? a întrebat ªeful.
Vera Lungu la Paris s-a oferit lui Jean Pârvulescu în stilul ei – Da.
caracteristic: – Pãi nu ºtii cã e membru al CC-ului?
– De ce nu mã... – Ba da.
– Trebuie sã mi se scoale, rãspunde înþeleptul. – Pãi, n-are imunitate?
Voia sã rãmânã pe-acolo (85: A rãmas la Londra ca – Are, dar la noi aºa se obiºnuieºte.
prostituatã, dupã cum am aflat. Era o vreme când la Bucureºti – Te pomeneºti cã ai ºi dosarul meu?
se lãuda cã e cea mai frumoasã femeie din România! Avea ceva – Da.
sârbesc în vine). – Adu-l?
*** L-a adus ºi dus a fost...
Între premiaþii Uniunii Scriitorilor: Ben Corlaciu. I s-a plãtit Dacã e adevãrat, totul are haz.
vânzarea de la alegerile ultime la Uniunii Scriitorilor unde m-a ***
cântat cã le iau pensiile la boºorogi. Au scos atunci pânã ºi pe A apãrut romanul lui Breban Îngerul de gips în care se pare
muribunzii din spitale (vezi Ieronim ªerbu, cu care eram prieten cã e descris ªeful (rectorul) ºi Titus Popovici. Îl voi citi.
ºi care se târa pe lângã ziduri ca sã mã taie de pe listã, ca ºi ***
ovreiul meu: Deleanu). Deocamdatã scroafa de Maria Banuº îl atacã violent pe Nr.
*** 1 în volumul Oricine ºi ceva, la pag. 71. E vorba de un pluton
Zincã continuã defãimarea mea. Nu, cã-l evacuez, de parcã care stã la graniþã cu gloanþe gata sã tragã (plutonul ar fi ruºii
aº putea. Mie îmi propune sã-i gãsesc ºi locuinþã ºi în târg afirmã care ne-ar invada).
cã-l scot cu forþa din casã. Baba Zincã mã blestemã de zor. O sã-i trimit lui B. un exemplar ca sã ºtie ce fac editurile
*** noastre la ora asta. Recent, „Tribuna României“ a publicat poezia
Asearã la Baranga acasã cu Mihnea, Radu Popescu, Brunea unui ovrei din strãinãtate în acrostih: Ceauºescu-nasol. „Europa
Fox ºi alþii. Stã în imobilul pe care l-au locuit pe rând: Petru Liberã“ a reluat rapid chestiunea. Te cred ºi eu. Porci mai sunt
Dumitriu ºi Septimiu Sever (o casã de fugari, 85). Vorba lui harcãrii ãºtia... Le dai din palmã ºi ei te muºcã! (85. Din pãcate
Radu Popescu:
– Sã nu se ia! (S-a luat, vezi fuga fiului lui Baranga care
locuieºte în Occident, mai precis la Paris.)
Dupã un sfert de ceas de la sosire, crizã de tensiune. Am
stat culcat în pat pânã la 1.00 noaptea. Abia m-au târât pânã
acasã. Cauze: cu un ceas înainte de vizitã a venit la mine Amza
Sãceanu cu Belphegor ca sã mã anunþe cã în concluzie, Comisia
primãriei a hotãrât cã am un spaþiu excedentar chiar locuind
cele douã încãperi de jos, deci adio extindere!
Nervi, crizã. Le-am stricat petrecerea. Deci la mine metrii
locuibili se numãrã. Pãunescu a obþinut o vilã cu 9 camere.
Jeby are 12 camere. Preda – 7. Foarte bine, dar dacã numãr ºi
eu?
***
Un coleg de puºcãrie cu Ivasiuc spune cã acesta, dupã o
perioadã de detenþie a fost chemat de ºeful închisorii, de unde
s-a întors cu þigãri, dupã ce fusese hrãnit bine. Turna deci! e
mai mult decât probabil cã era pregãtit pentru locul pe care l-a
ocupat mai apoi la Ambasada americanã, unde a funcþionat Peisaj din Iaºi
PRO

16 SAECULUM 2/2006
inedit

la toate sesizãrile de la Burticã pânã la actualul secretar cu familia regalã, va fi groasã de tot! Doamne de ce e vânat omul
propaganda, Enache, nu sunt transmise, de fricã. În loc sã se acesta de toþi ºarlatanii? (totul se va adeveri peste câtva timp,
punã oameni de nãdejde la Edituri pentru ca astfel de atacuri când licheaua de Petru Popescu va rãmâne în America ºi va
sã nu mai fie posibile, ei ascund atentatele. Parcã Jeby, mai scuipa de-acolo pe noi, 85)
încoace nu l-a fãcut în toate felurile în Hanibal? Nici o mãsurã, Ciudat e cã A., în care nu am avut niciodatã mare încredere,
ba l-au mai fãcut ºi „Erou al Muncii socialiste“. Ca sã fie, sã se a trecut ºi el pe partea celorlalþi cu ocazia acestei discuþii dure
gãseascã...) din cramã. Ca sã mã irite sau fãrã sã vrea mi-a spus neted cã
*** Preda este cel mai mare prozator la ora asta! El ºi cu Aninoiu,
În „Scânteia“, Maurer a fost înaintat în grad, ca Preºedinte ambasadorul, iritaþi cã le spun cã au de-a face în realitate cu un
al Consiliului de Stat, de un corector, redactor de serviciu, analfabet care a scris o carte mare ºi atât: „Moromeþii“. M-au
ovreiul Corbu (ºi el fugit mai apoi, 85) Nu e întâmplãtor. Cineva fãcut amândoi sã sunt lipsit de modestie, dar eu nu am afirmat
are o opoziþie bine orchestratã, mai ales din vechea gardã de cã eu sunt cel mai mare autor român în viaþã. Doar l-am contes-
evrei care nu acceptã înlocuirea lor cu olteni. tat pe Moromete, atât. Niciodatã nu fac afirmaþii despre mine ºi
*** de câte ori sunt linguºit, tai macaroana pentru cã vorbele mã
Alte intervenþii pentru casã. Nici o miºcare. Aºtept. iritã. Le-am spus ºi cã nu au nici ei vreo opinie, ei se iau dupã
*** articolele publicate de serviciul de presã al lui Stancu ºi
Dan Mutaºcu, odiosul meu agent de poliþie, dã în toatã Compania. Parcã pe mine nu m-a vânat acesta ca sã mã opunã
lumea ºi cere bani pentru cã publicã pe cine ºtie cine. Ãsta þãranului? Cã m-a curtat! Marinicã era pe linia lui þãrãneascã ºi
poet? Asearã, ca sã mã linguºeascã afirma cã mi se pregãtesc asta îl deranja pe ºacalul cel mare. Am refuzat. La masã era ºi
mari serbãri pentru împlinirea a 50 de ani. Bãlan, adicã tot din aceleaºi arme cu ei, a cãrui soþie a plecat în
– O casã, domnilor, nu serbãri! cãlãtorie numitã pe post de translator. Totul s-a transformat în
ªefului tot nu am sã i-o cer. cele din urmã într-un fel de bal mascat. Cel mai simpatic din
*** grup era Caraman, spionul de la Paris, care s-a lãsat regulat de
Sãraru pe care l-am scos de la rubrica din Sãptãmâna pentru cãtre un pederast care-i aducea documente NATO cu sacul ºi
lipsã de patriotism, mã bârfeºte. Þiganul tot þigan rãmâne! (85. care povestea fermecãtor. Pe Aninoiu l-am certat pentru cã-mi
De altfel, de pe atunci se pregãtea sã treacã cu arme ºi bagaje promisese Herderul pe care l-a luat în cele din urmã, cine altul
dincolo, la inamic. Asta explicã cum a ajuns director de teatru, decât Jebeleanu? Când am auzit ce opinii au despre Preda
faptã la care am pus ºi eu umãrul, ca un cretin ce sunt ºi mi-a sãrit muºtarul. Deci el era candidatul urmãtor la Herder!
membru al CC-ului.) (85: Mã înºelam, în cele din urmã Aninoiu a avut o mare
*** contribuþie la obþinerea Herderului pentru mine ºi, iatã, cã peste
Jocuri în legãturã cu Preºedinþia la U.S. Nu mã intereseazã. 4 ani aveam sã-l iau eu, Marin niciodatã!)
O spun pe toate drumurile ca sã se audã. Se fac sondaje ºi La întoarcere facem pronosticuri despre A. ºi B. Mie îmi
parasondaje. Îmi vãd de treabã. Când îmi amintesc de nuvela place mult B. E ferm, eficace, dar vorba lui Turbatu, A. va face o
lui Rohan Scaunul sau aºa ceva, în care unul dãdea toatã ziua carierã mai mare ca B. (A avut gura auritã, în anii aceºtia, B. a
mânã cu solicitanþii, îmi vine sã urlu. Asta m-ar aºtepta: ºapte ajuns la Ploieºti un fel de directoraº la o fabricã, dupã o cãdere
babe cer pensii, o sutã de beþivi care cer ajutoare, solicitãri de spectaculoasã ºi, zic eu, cam nedreaptã.)
a fi publicaþi niºte nãrozi. Asta e o treabã de oameni bãtrâni, De fapt, mã gândesc cât de lipsit de dorinþa de a parveni
ceea ce nu sunt încã! m-am dovedit totdeauna. Odatã, Trompy era sã mã arunce în
*** braþele lui L. Aº fi ajuns Ministrul Culturii, cu siguranþã, dar am
8 septembrie: Breban a scos Îngerul de gips la „Cartea refuzat sã mã duc la Snagov unde m-aº fi aflat imediat într-o
Româneascã“. Acelaºi agramatism cras, aceeaºi prostie agre- situaþie fãrã ieºire.
sivã, totul condimentat cu atacuri la regim. Cele douã cenzuri ***
funcþioneazã numai pentru unii. Lãncrãnjan e oprit sã publice, Brad ºi cu Amza Sãceanu au luptat destul împotriva
dar cretinul ãsta, nu. Pederestia sã trãiascã! reprezentãrii „Gropii“ la Teatrul din Calea Victoriei (e vorba de
*** music-hal-ul cu acelaºi nume care a þinut afiºul 9 ani ºi l-ar mai
Merg la C.B. cu Turbatu. Duc niºte cãrþi. Omul e amabil, ca fi þinut dacã nu ar fi murit câþiva interpreþi principali (Notã 85,
de obicei. Îmi place francheþea lui, dar e prudent. Era avertizat aceeaºi piesã, într-o regie mai fidelã þine afiºul la Galaþi tot de
de cazul Breban. Îmi cere sã fac un material cu jafurile de la 9 ani! ªi mai continuã sã facã sãli pline. La Bucureºti, anul
U.S., unde Fondul e tocat de banda lui Stancu. Îl caut pe Iancu acesta a avut un succes monstru) Mãciucã, noua relaþie a
cerându-i sprijinul, dar el, fiind amestecat în rahatul de acolo, Angelei îmi povesteºte dedesubturile. Popescu, la cinemato-
devine evaziv, adicã nu spune nimic în afarã de aceastã frazã: grafie, m-a lucrat cât a putut, ca ºi subtilul poet Vasile Nicolescu
– Nu se vor atinge de scrisori. Le este fricã de ei! care a refuzat sã-mi facã o vizitã cu Iancu într-o împrejurare
– Deee... oarecare. Toþi se feresc ca dracul de tãmâie de mine! Breban se
*** þinea de coada acestuia, la mare, umil ca un câine. Ce lichea
Turbatu îmi spune cã A. ºi cu ambasadorul de la Viena au sinistrã! Când se uitã la tine ca la un scuipat de mare ce se dã,
reacþionat violent la niºte glume ale mele la Doina (în cramã) în când pupã c.... fãrã jenã! Tot acolo, la Casa Scriitorilor de la
legãturã cu plecarea lui Petru Popescu cu ªeful în America). mare, la un joc de cãrþi, Ioan Grigorescu (alt ovrei) cu Breban
Acest jidãnaº, dupã mamã, e pregãtit pentru schimbul doi de s-au fãcut de porci ºi de triºori.
Stancu, Macovescu ºi toatã Mafia antiromâneascã. Dacã se Mai lipsea Titus, alt cãrþaº ºi borfaº. O lume de scandalagii,
lasã ºi cu o cãsãtorie cum se zvoneºte, adicã cu intrarea în de beþivi ºi cartofori! Pe ãºtia sã-i preiau eu? Sã-i preia dracul...
PRO

SAECULUM 2/2006 17
memoria documentelor

Gh. Buzatu

N. IORGA – PARLAMENTAR ªI ORATOR

În Pantheonul civilizaþiei române ºi universale, Nicolae „gazetãreºti“ (cum însuºi le-a denumit), inserate cu prioritate
Iorga reprezintã incontestabil o culme. S-a asociat, adeseori, în revista (mai apoi, cotidianul) „Neamul Românesc“, pe care
numele lui acelora ale geniilor Renaºterii sau ale Veacului singur l-a editat vreme de peste trei decenii (1906 - 1940).
Luminilor. Apropierea are meritul de a contura dimensiunile Ca profesor la Universitatea din Bucureºti ºi membru al
unei personalitãþi care, aidoma tuturor ante-mergãtorilor cu Academiei Române, al atâtor alte academii din lume, N. Iorga
care e de obicei comparat, a dominat viaþa spiritualã ºi politicã nu s-a remarcat numai pe tãrâmul ºtiinþei ºi culturii, unde s-a
a timpului sãu. În aceastã privinþã, N. Iorga poate fi, cel mai impus – alãturi de D. Cantemir, B.P. Hasdeu, G. Cãlinescu sau
curând, asemuit cu Voltaire, despre care s-a afirmat cu deplinã Mircea Eliade – drept unul dintre iluºtrii exponenþi ai enciclo-
justificare: „A fost mai mult decât un om, a fost un veac“ (Vic- pedismului românesc. El, în primele patru decenii ale veacului
tor Hugo). Manifestând o curiozitate nepotolitã ºi înzestrat trecut, a fost necontenit prezent pe scena vieþii politice a
fiind cu o memorie fenomenalã, ambele susþinute de o putere României, întruchipând, în cea mai înaltã accepþiune a cuvân-
de muncã neobiºnuitã ºi neîntreruptã, N. Iorga, istoric prin tului, tipul istoricului militant, care s-a aflat alãturi de poporul
vocaþie ºi prin formaþie, a cuprins practic în sfera preocupãrilor sãu în unele dintre cele mai grele momente ale existenþei sale.
sale tot ceea ce putea sã-i foloseascã pentru a arunca luminã Potrivit celor precizate de cãtre N. Iorga însuºi, în viaþa de zi cu
asupra trecutului zbuciumat al omenirii, al poporului român cu zi a unui popor cercetãtorul trecutului nu se poate ºi nu trebuie
predilecþie1. Rezultatele strãduinþelor lui în domeniul studiilor sã se sustragã înaltelor îndatoriri sociale ºi umanitare ale unei
consacrate trecutului sunt de-acum, în þarã sau în strãinãtate, societãþi. „Istoricul – a subliniat Iorga în discursul de recepþie
bine cunoscute: o operã care uimeºte deopotrivã prin vastitate, la Academia Românã, în 1911 – e un bãtrân prin experienþã al
varietate ºi profunzime. Astfel, fie cã a fost vorba de cercetarea naþiei sale. Dacã nu-l întreabã alþii, el e dator sã vorbeascã…“.
epocilor anticã ºi medievalã, modernã ºi contemporanã, de Prin atitudinea adoptatã în decursul întregii sale activitãþi
filosofia istoriei sau de trecutul armatei ºi al bisericii, al publice, savantul nu ºi-a dezminþit nici un moment crezul expus.
conflictelor militare ºi sociale, al artei ºi al învãþãmântului, al Participant nemijlocit la evenimentele cruciale ale timpului sãu,
dreptului ºi al presei, al comerþului ºi al industriei, al literaturii, Iorga a combãtut pe tãrâmul cauzelor nobile ºi a insistat per-
N. Iorga a probat toate calitãþile unui polihistor de calibru, din manent pentru soluþionarea tranºantã a problemelor majore
seria lui Mommsen, Lamprecht ori Toynbee, dovedind aceeaºi de care depindea progresul însuºi al societãþii româneºti. Sub
aprehensiune ºi competenþã, indiferent de faptul cã a tratat acest aspect au constituit ºi vor rãmâne un nepieritor titlu de
aspecte locale, naþionale sau universale, venind întotdeauna glorie pentru Iorga încrederea ºi vigoarea cu care el a acþionat
cu una sau mai multe informaþii inedite sau propunând o pentru apãrarea pãturilor rurale la 1907, pentru unitatea
interpretare nouã, adesea surprinzãtoare în raport cu cele aflate naþionalã deplinã la 1918, pentru rezolvarea problemei agrare
deja în circuitul ºtiinþific ori public. Opera lui N. Iorga impre- ºi acordarea votului universal, iar, dupã primul rãzboi mondial,
sioneazã – astãzi ºi oricând de-acum încolo – prin numãrul pentru consolidarea României Întregite, pentru apãrarea
uriaº de lucrãri (sinteze, monografii, articole, note ºtiinþifice, suveranitãþii ºi independenþei naþionale sau a integritãþii
manuale, articole de ziar, discursuri parlamentare etc.) rãmase teritoriale a þãrii grav ameninþate în anii ’30-’40 de
moºtenire ºi care îmbrãþiºeazã, în afara domeniilor istoriei ºi imperialismele totalitare german ºi sovietic. Simultan, pe plan
ale disciplinelor înrudite (bizantinologie, turcologie, arhivisticã, intern, N. Iorga s-a dovedit un adversar redutabil al „Gãrzii de
heraldicã, numismaticã, artã etc.), pe acelea ale memorialisticii Fier“, din partea cãreia ºi-a atras cele mai profunde nemulþumiri
ºi ziaristicii, poeziei ºi dramaturgiei, criticii literare ºi oratoriei ºi promisiuni de rãzbunare, care, din nenorocire, aveau sã se
universitar-academice ºi, în rândul întâi, dacã nu cumva prin finalizeze în noiembrie 1940 prin asasinarea marelui cãrturar ºi
excelenþã, parlamentare. Potrivit estimãrilor biografilor ºi patriot! Dar N. Iorga nu a fost preocupat numai de soarta po-
bibliografilor savantului, lista bibliografiei complete a creaþiei porului român. O încredere nestãvilitã în triumful final al
lui N. Iorga cuprinde cu mult peste 1400 titluri de cãrþi, 25.000 „solidaritãþii umane“, conceputã ca o treaptã superioarã a
articole sau note ºtiinþifice ºi alte mii de „pagini rãzleþe“ sau apropierii între popoare în scopul asigurãrii condiþiilor optime
pentru progresul accelerat ºi necontenit al civilizaþiei mondiale,
1
Vezi Gh. Buzatu, ed., N. Iorga – Omul ºi opera, I - III, Iaºi - Bacãu, 1971 a fãcut din Iorga un militant înverºunat pentru apãrarea drep-
- 1999. Despre implicarea savantului în viaþa politicã cf. îndeosebi Petre turilor ºi intereselor tuturor naþiunilor, mari ºi mici. Prin aceastã
Þurlea, N. Iorga în viaþa politicã a României, Bucureºti, Editura laturã a activitãþii sale, polihistorul s-a înscris în conºtiinþa
Enciclopedicã, 1991; Mihail Opriþescu, Partidul Naþionalist Democrat popoarelor lumii.
condus de Nicolae Iorga (1910 - 1938), Bucureºti, Fed Print S.A., 2000; Debutul lui N. Iorga în planul vieþii politice a coincis cu
Adrian Sãvoiu, ed., Discursul oratoric românesc. De la începuturi ºi pânã înºiºi zorii veacului al XX-lea. Începând din mai 1906, el a tipã-
la instaurarea regimului comunist, Bucureºti, Editura CNI Coressi, 2003; rit revista „Neamul Românesc“, care, dupã fondarea Partidului
Vistian Goia, Destine parlamentare. De la Mihail Kogãlniceanu la Nicolae
Naþionalist-Democrat (1910), a devenit cotidian al respectivei
Titulescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2004.
PRO

18 SAECULUM 2/2006
memoria documentelor

grupãri, pânã în 1938, deºi ea a continuat sã aparã pânã în sub presiunea notelor ultimative din 26 - 27 iunie 1940, fãrã
toamna sumbrã a anului 1940. În Parlament, Iorga a fost ales luptã ori din teamã pentru o confruntare deschisã dar dreaptã.
pentru prima datã în 1907, dupã represiunea amplei revolte a Ar fi inexact sã reþinem cã respectivul demers a reprezentat
þãranilor, devenind unul dintre apãrãtorii înverºunaþi ai cauzei „cântecul de lebãdã“ al lui N. Iorga pe scena vieþii politicii
celor mulþi ºi nedreptãþi. Cu anume excepþii (de exemplu, în româneºti, de vreme ce ne-am referit doar la coordonatele acti-
1918, istoricul n-a participat la alegerile organizate de guvernul vitãþii lui parlamentare, întrucât, pe toate celelalte planuri, lupta
Al. Marghiloman, în condiþiile þãrii ocupate ori dezmembrate sa a continuat neostoit, pânã în cea din urmã clipã a vieþii sale,
de cãtre Puterile Centrale sau ale „Pãcii de robire“ de la curmatã în chip barbar de o echipã de legionari în noaptea de
Bucureºti), N. Iorga avea sã desfãºoare o activitate parlamentarã 27/28 noiembrie 1940.
nu numai extrem de intensã, ci ºi, practic, neîntreruptã pânã în Orice asociere este, în mod sigur, nepotrivitã, dar nu putem
anul 1940. A preferat, cel mai adesea, statutul de deputat, ignora un fapt esenþial, ºi anume cã, defel întâmplãtor, sfârºitul
desfãºurând timp de peste trei decenii o activitate parlamentarã lui N. Iorga a coincis cu sfârºitul României Mari. Aºa dupã
extrem de complexã ºi de intensã, impunându-se indiscutabil cum a observat G. Cãlinescu, „letopisiþierul participã direct
în galeria oratorilor români celebri. Numeroase dintre la evenimente ºi de aceea a murit bãrbãteºte ca Miron Costin
discursurile sale, de regulã consacrate problemelor presante ºi stolnicul Constantin Cantacuzino“3.
ale timpului (naþionalã ºi agrarã, votul universal, constituþionalã Din întreaga activitatea de parlamentar a lui N. Iorga, care
etc.), toate reþinute în stenogramele oficiale publicate, iar unele s-a prelungit aproape fãrã rãgaz de la 1907 pânã la 1940, nu
cuprinse în diverse culegeri îngrijite chiar de istoric, au jalonat ne-am propus sã stãruim decât asupra unor episoade ºi
istoria Parlamentului României, precum îndeosebi cuvântarea aspecte, mai precis:
rostitã la 14/27 decembrie 1916 în ºedinþa înaltului for aflat 1. În cursul rãzboiului mondial din 1914-1918, la scurt
pentru doi ani (1916-1918) „în retragere“ la Iaºi. Nu a fost, timp dupã angrenarea României în conflict pentru o obþine
desigur, întâmplãtor faptul cã avea sã-i fie dat tot lui N. Iorga satisfacerea idelului naþional integral, evenimentele politice ºi
ca, reprezentând grupãrile politice reunite în aºa-numitul „Bloc militare intervenite în ultimele luni ale anului 19164 nu puteau
Democratic“, sã exercite în sesiunea din 1919-1920 funcþia de sã nu marcheze o nouã paginã în istoria Parlamentului
Preºedinte al Camerei Deputaþilor rezultatã în urma celor dintâi României, mai ales cã, în urma eºecurilor de pe front în faþa
alegeri desfãºurate, în sistemul votului universal, la scara forþelor armate ale Puterilor Centrale, trupele române s-au retras
întregii Românii Mari. În acea calitate, la 29 decembrie 1919, el în Moldova, la sfârºitul lunii decembrie 1916, frontul
a rostit fulminantul discurs prin care anunþa adoptarea legilor stabilizându-se pe un traseu care lega Munþii Oituzului de Valea
privind unirea tuturor provinciilor istorice (Basarabia, Bucovina Siretului ºi, mai departe, de-a lungul râului conducea pânã la
ºi Transilvania) cu Patria-mamã. Peste ani, în 1931-1932, ca vãrsarea lui în Dunãre5 . O parte a populaþiei s-a refugiat în
prim-ministru al României, istoricul avea sã coopereze rodnic Moldova, dar, mai cu seamã, autoritãþile centrale, instituþiile
cu ambele camere ale Parlamentului pentru înfãptuirea operei miliare ºi comandamentul Armatei Române, Bãncii Naþionale a
legislative a propriului cabinet. În sfârºit, în temeiul Constituþiei României, cele mai de seamã instituþii culturale ºi Academia
Regelui Carol II din 1938, N. Iorga, ales membru al Senatului, Românã, cea mai mare parte a corpului bisericesc ºi universitar,
a exercitat temporar (9-13 iunie 1939) funcþia de Preºedinte al presa etc. În atare condiþii, România a fost redusã la limitele
Camerei Superioare. În ºedinþa din 18 martie 1940, el ºi-a rostit unei provincii istorice – Moldova, care a ajuns, vreme de peste
cel din urmã discurs în Parlament, din care n-au lipsit aceste doi ani, sã poarte stindardul luptei întregului popor român
precizãri atât de necesare ºi de semnificative în raport cu pentru eliberarea ºi refacerea Þãrii ºi, mai mult decât atât, pentru
situaþia de moment a României, confruntatã cu ameninþãri din înfãptuirea României Mari. În acest fel, Moldova deveni nu
toate pãrþile în contextul extinderii ostilitãþilor pe strãvechiul numai centru al rezistenþei româneºti6 , ci ºi magnetul care
continent: „Pentru noi fiecare sat cãlcat de piciorul nãvãlitorului avea sã atragã, în condiþiile prãbuºirii Puterilor Centrale ºi Rusiei
a deschis o ranã în noi, care s-a adâncit necontenit, ºi curgea
sângele din inima noastrã pentru fiecare bucatã de pãmânt pe 3
G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent,
care o ocupa duºmanul. Acesta este sensul hotarului nostru. Bucureºti, 1941, p. 543.
Hotarul nostru este o religie. Vã rog, nu este o situaþie politicã 4
Pentru detalii, vezi capitolele întocmite de Gh. Buzatu, Gh. I. Florescu,
momentanã. ªi însãºi povestea neamului nostru aratã cum s-a Vlad Hogea ºi Dana Beldiman, Istoria Senatului României, Bucureºti,
format aceastã þarã. Noi n-am luat nimãnui nimic; suntem Monitorul Oficial, 2004.
singurul popor pe lume, poate, cãruia nu i se poate reproºa cã 5
Cf. Ministerul Apãrãrii Naþionale, Marele Stat Major – Serviciul Is-
a luat ceva dincolo de dreptul sãu“2. Savantul avea sã revinã în toric, România în rãzboiul mondial. 1916 - 1919, vol. I, Bucureºti,
cursul lucrãrilor parlamentare din vara anului nenorocit 1940, Imprimeria Naþionalã, 1934; Gh. Buzatu, A. Kareþchi, D. Vitcu, coor-
mai precis la 2-3 iulie, atunci când, în cadrul reuniunii Co- donatori, Aspecte ale luptei pentru unitate naþionalã. Iaºi: 1600 - 1859
- 1918, Iaºi, Editura Junimea, 1983; Const. Kiriþescu, Istoria rãzboiului
misiilor de politicã externã ale Camerelor, a pregãtit ºi înaintat,
pentru întregirea României, 1916 - 1919, II, ediþia a II-a, Bucureºti,
în numele sãu ºi al liderilor politici de marcã ai momentului Casa ªcoalelor, f.a.; Istoria Românilor, vol. VII/2, Bucureºti, Editura
(Iuliu Maniu, C.I.C. Brãtianu, Ion Mihalache º.a.), un categoric Enciclopedicã, 2003; V. Atanasiu ºi colaboratori, România în primul
protest contra deciziei guvernului Gh. Tãtãrescu de-a accepta rãzboi mondial, Bucureºti, Editura Militarã, 1979; Mircea N. Popa,
evacuarea Basarabiei ºi Bucovinei de Nord în folosul URSS, Primul rãzboi mondial. 1914 - 1918, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, 1979; I.G. Duca, Amintiri politice, I-II, München, Jon
Dumitru-Verlag, 1981; Mareºal Al. Averescu, Notiþe zilnice din rãzboi
2
Apud Discursuri ºi dezbateri parlamentare (1864-2004), editori Gh. (1916 - 1918), ediþia a II-a, Bucureºti, f.a.; Al. Marghiloman, Note
Buzatu ºi colaboratori, Bucureºti, Editura Mica Valahie, 2004, p. 654 politice, I, Bucureºti, Editura Scripta, 1993; Iorgu Iordan, Memorii, I,
ºi urm. Bucureºti, Editura Eminescu, 1976.
PRO

SAECULUM 2/2006 19
memoria documentelor

þariste în 1917 - 1918, restul tuturor provinciilor istorice dornice unul dintre politicienii implicaþi în evenimente, evacuarea
a se uni cu Þara-mamã. Iaºii, strãvechea ºi faimoasa reºedinþã Parlamentului la Iaºi a reprezentat un act „impus ca o necesitate
a domnilor Moldovei, va reprezenta – în perioada 1916 - 1918 de stat“14. Întrucât în cazul în care lucrãrile forumului legislativ
– Capitala României, simbol al încrederii în revanºã ºi în suprem al þãrii ar fi continuat sã se desfãºoare în capitala
reconstrucþia patriei, în unirea tuturor românilor7 mai precis – ocupatã de armatele invadatoare, „erau posibile – observa
astfel dupã cum s-a spus atât de inspirat în epocã – oraºul liberalul C.D.Dissescu – concesiuni de stat ºi descurajarea celor
rezistenþei pânã la capãt 8. Constantin Kiriþescu, autorul rãmaºi. Cu alte cuvinte trebuia înlãturat defetismul“15. Aºadar,
cunoscutei trilogii consacrate rãzboiului unitãþii naþionale din Parlamentul a fost evacuat în zona liberã, întrucât, altfel, ar fi
1916 - 1919, a reþinut inspirat cã: „Viaþa Moldovei în aceºti doi fost obligat sã suporte consecinþele ocupaþiei, ceea ce s-ar fi
ani [1916 - 1918] este o bucatã din istoria României indepen- repercutat, cât se poate de nefavorabil, atât asupra celor care,
dente. Acolo s-a concentrat toatã vlaga þãrii, acolo e mintea cu arma în mânã, încercau sã stãvileascã înaintarea trupelor
care plãnuieºte ºi braþul care loveºte“9. Referitor la noua capi- invadatoare, cât ºi asupra celor rãmaºi în teritoriul ocupat. Iar,
talã a României pentru moment mutilate, nimeni altul decât în împrejurãrile de atunci, când descurajarea luase locul
strãlucitul N. Iorga a observat, cu deplin temei, chiar în cursul entuziasmului din august-septembrie 1916, Parlamentul avea
evenimentelor: „Iaºul e, azi, nu un oraº, ci un simbol de rezis- ºi el menirea de a întreþine în sufletul românilor credinþa în
tenþã naþionalã, de afirmare nezguduitã a unei datorii pe care victorie ºi aspiraþia realizãrii în final a deplinei unitãþi naþionale,
n-o pãrãsim, fiindcã nu voim a o pãrãsi. Steagul României ce convingerea cã va sosi momentul în care România va redeveni
sângereazã din rãnile ei eroice a fost adus aici ºi spre el se ea însãºi. Odatã refugiul încheiat, deputaþii ºi senatorii prezenþi
ridicã ochii ostaºilor care fac supreme sforþãri (pentru a rezista în þara liberã, redusã la Moldova, furã convocaþi pentru
în faþa invadatorilor – n.ns.)“10. Simultan, un cotidian ieºean, deschiderea unei noi sesiuni la Iaºi, la 9/22 decembrie 1916.
care se va remarca în perioada refugiului, a înregistrat situaþia Deschiderea lucrãrilor parlamentare din sesiunea 1916 -
ºi a pronosticat cã, dacã“... aici la Iaºi s-a fãurit în vremuri mari 1917, în împrejurãrile extrem de dificile existente, a fost con-
unirea [de la 1859], aici în vremuri grele se va fãuri România sideratã, fãrã reþineri, drept un moment de importanþã naþio-
nouã“11 . nalã. Convingerea generalã era aceea cã „Parlamentul care a
Cu numai trei zile înainte de intrarea trupelor Centralilor în fost ales pentru înfãptuirea unor mari reforme democratice16
Bucureºti, la 20 noiembrie/3 decembrie 1916, guvernul I.I.C. este chemat sã prezideze la realizarea unui mare ideal naþional;
Brãtianu a pãrãsit oraºul, pentru a se stabili la Iaºi, transfor- Constituanta, care trebuia sã dea þãrii o mai largã viaþã politicã
maþi în Capitala provizorie a României. Acolo, dupã numai câteva ºi o mai dreaptã organizare economicã are misiunea de a da
zile, mai precis la 11/24 decembrie 1916, premierul I.I.C. neamului o nouã viaþã naþionalã ºi de a colabora cu opera de
Brãtianu a constituit un guvern de uniune naþionalã, adecvat statornicire a hotarelor fireºti ale unei Românii noi, sporite în
necesitãþilor momentului, prin cuprinderea unor miniºtri întindere ºi înãlþatã în prestigiu“. Conºtienþi de complexitatea
conservatori – democraþi, în frunte cu însuºi liderul lor, Take împrejurãrilor, toþi cei ce vedeau în tribuna Adunãrilor legiui-
Ionescu. toare o instanþã istoricã relevau cã „deschiderea Parlamentului
În context, un eveniment politic major a constat în faptul se produce în toiul luptei ºi al jertfelor; dar tocmai decorul
cã, odatã cu membrii guvernului ºi personalul ministerelor, au tragic în care se deschide dã Adunãrii Naþionale – evidenþia
luat calea pribegiei la Iaºi aleºii neamului, senatorii ºi deputaþii12, presa localã – coloritul maiestuos al împrejurãrilor grele prin
care urmau a se întâlni la deschiderea unei noi sesiuni a care trecem ºi înþelesul celui mai bun prilej pentru manifestarea
Parlamentului reformelor (Constituanta), deja convocatã pentru solidaritãþii ce leagã toate sufletele româneºti ºi a întregii ener-
cea dintâi decadã a lunii decembrie 191613. Aºa cum a precizat gii morale de care este capabil poporul român“17 . Niciodatã, în
întreaga istorie a Parlamentului român, reunirea sa n-a trezit în
sufletele românilor atâtea speranþe precum în condiþiile
6
Academia Românã, Istoria Românilor, vol. VII/2, coordonator Gh.
deosebit de complexe din 1916 - 1917. Un singur lucru era
Platon, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2003, p. 435
7
Vezi N. A. Bogdan, Iaºul – leagãn al Unirii neamului românesc. 1916
- 1919, manuscris (Arhivele Naþionale Iaºi, colecþia N. A. Bogdan,
dosar 1). fundamentalã a statului stipula cã Parlamentul nu-ºi putea desfãºura
8
Gh. Buzatu ºi colaboratori, Iaºi: 1600 - 1859 - 1918, p. 219 ºi urm. lucrãrile decât în capitala desemnatã – Bucureºti (cf. Barbu B. Berceanu,
9
Const. Kiriþescu, op. cit., II, p. 4. Istoria constituþionalã a României în context internaþional. Comentatã
10
Vezi „Neamul Românesc“, 29.XI.1916. juridic, Bucureºti, Editura Rosetti, 2003, p. 219-220).
11
Iaºul simbolic, în „Miºcarea“, 29.XI.1916. 13
Gh. Buzatu ºi colaboratori, Iaºi: 1600 – 1859 – 1918, p. 230-231;
12
Necesitatea retragerii Parlamentului a fost argumentatã în diverse Paraschiva Câncea ºi colaboratori, Istoria Parlamentului ºi a vieþii
moduri (cf. Gr. Procopiu, Parlamentul în pribegie, 1916-1918. Amintiri, parlamentare din România pânã la 1918, Bucureºti, Editura Academiei,
note ºi impresii, Râmnicu Vâlcea, 1920; Vasile Th. Cancicov, Impresiuni 1983, p. 451-452.
ºi pãreri personale din timpul rãzboiului României. Jurnal zilnic. 13 14
Cf. Gh. I. Florescu, Unitatea naþionalã în dezbaterea Parlamentului de
august 1916 – 31 decembrie 1918, I, Bucureºti, 1921; Pascal Tomescu, la Iaºi (1916-1918), în „Studii ºi comunicãri“, IV, Focºani, 1981, p.
Un an de pribegie, Odessa, 19l7, p. 36). I.G. Duca a avut în vedere legile 202.
de maximã importanþã pe care urmau sã le adopte cele douã camere ºi 15
Apud Gr. Procopiu, Parlamentul în pribegie, p. II.
16
pentru care „va trebui sã se constituie o majoritate, pentru ca legalitatea Aluzie la programul anunþat în anul 1914, privind modificarea
acestora sã nu fie pusã în discuþie“ (I.G. Duca, op. cit., II, p. 68). Unii sistemului electoral ºi problema þãrãneascã (vezi Dezbaterile Adunãrii
parlamentari au avut obiecþii. Aºa, de pildã, D.D. Pãtrãºcanu, deºi ales Deputaþilor, ºedinþa din 21 februarie 1914, p. 1) (în continuare, se va
la Bacãu, deci în zona rãmasã neocupatã de Centrali, credea cã putea cita DAD, ºedinþa din…).
rãmâne în Bucureºti. În ceea ce-l priveºte, Titu Maiorescu argumenta cã 17
Deschiderea Parlamentului, în „Miºcarea“, 9 decembrie 1916.
18
funcþionarea camerelor la Iaºi era neconstituþionalã, de vreme ce legea Cf. „Miºcarea“, 29 noiembrie 1916.
PRO

20 SAECULUM 2/2006
memoria documentelor

clar pentru toþi cei ce aºteptau cu încredere deschiderea se- dezrobirea lui politicã ºi economicã“24. Aºadar, hotãrârea
siunii: hotãrârea de a rezista ºi de a izgoni apoi, dincolo de României era aceea de a continua rãzboiul, alãturi de forþele
fruntariile naþionale, pe cei ce ocupaserã þara în virtutea drep- Antantei, cu convingerea cã eforturile întregii þãri ºi eroismul
tului forþei, dar împotriva drepturilor istorice. Pentru moldoveni, soldaþilor vor impune în cele din urmã realizarea idealului
faptul cã o asemenea sesiune parlamentarã urma sã se naþional. Convingerea aceasta era exprimatã ºi de preºedintele
desfãºoare la Iaºi avea ºi o semnificaþie sentimentalã. Ieºenii Camerei, M. Pherekyde, care, deschizând sesiunea parlamentarã
erau convinºi cã, nu întâmplãtor, în fosta cetate de scaun a lui ieºeanã, declara cã „suntem încredinþaþi cã ziua de mâine va
ªtefan cel Mare urmau a fi adoptate hotãrârile care asigurau vedea România Mare; vom vedea cu mândrie cã s-a asigurat
realizarea României noi. De altfel, N. Iorga a observat cã fosta viitorul þãrii“; insistând asupra rosturilor celor aflaþi în sala
capitalã moldavã devenise simbolul rezistenþei naþionale18. Re- Teatrului Naþional, el arãta cã „în momentul de faþã nu avem cu
luând aceastã afirmaþie, cineva remarca, întrutotul îndreptãþit, toþii decât o singurã preocupare, sã nu privim înapoi, sã fim cu
cã „în Iaºul simbolic dl. Iorga vede întregul trecut al acestui ochii þintã înainte, sã ne facem datoria, astfel cum ºi soldaþii
oraº care a întruchipat ideile cele mai mãreþe de care au fost noºtri ºi-o fac pe câmpul de onoare25.
însufleþite generaþiile trecute. În Iaºul simbolic, dl. Iorga ceteºte O impresionantã manifestare pentru susþinerea luptei
cele mai însemnate acte ºi înfãptuiri din istoria þãrii. Destinul a pentru realizarea aspiraþiilor fireºti ale tuturor românilor s-a
vrut ca ºi acum, când luptãtorii noºtri fãuresc o Românie nouã, desfãºurat la Camera Deputaþilor, în ºedinþa din 14/27 decem-
Iaºul sã participe cu tot sufletul, cu tot avântul, la lupta brie 1916, prilejuitã fiind tot de dezbaterile impuse de redac-
naþionalã. În aceastã luptã mãreaþã, Iaºul, ca ºi în trecut, a luat tarea rãspunsului la Mesajul Tronului din 9/22 decembrie.
locul întâi“19. Atunci, prin glasurile celor care s-au adresat þãrii de la tribuna
În acest climat, la 9/22 decembrie 1916, ora 12, în sala parlamentarã, a vorbit naþiunea însãºi, mai hotãrâtã ca nici-
Teatrului Naþional din Iaºi are loc deschiderea sesiunii Parla- odatã sã facã totul pentru a-ºi vedea toþi fiii adunaþi laolaltã, în
mentului20, în prezenþa Regelui Ferdinand I ºi a Reginei Maria, graniþele fireºti. ªi, parcã, pentru a nu lãsa nici o urmã de în-
a prinþului moºtenitor ºi a membrilor guvernului, în frunte cu doialã asupra adevãrurilor ce urmau a fi rostite într-o zi ce intra
însuºi premierul Ion I.C. Brãtianu. Nimic nu s-a modificat din deja în istorie, cel care s-a adresat mai întâi þãrii a fost N. Iorga26 .
ceremonialul respectat odinioarã la Bucureºti. „Regele – a Nicicând în decursul evenimentelor din 1916 - 1918 nu au
consemnat I.G. Duca – þinuse ca tot protocolul sã nu fie fost expuse în cuvinte mai vibrante, mai simple ºi, totuºi, mai
schimbat, sã nu se dea cu nimic impresia cã restriºtile au ºtir- convingãtoare decizia fermã a României libere de a se opune
bit întru ceva din strãlucirea ºi autoritatea regalã“21. Mesajul triumfãtorilor de moment pânã la atingerea þelului pentru care
Tronului, dupã ce amintea cã în rãstimpul scurs de la închiderea a intrat în luptã: „...Oriunde am fi, oricum am fi, suntem hotãrâþi
ultimei sesiuni România a intrat în rãzboiul unitãþii naþionale, – a declarat strãlucitul cãrturar ºi patriot - sã mergem pânã la
evidenþia faptul cã „armata noastrã a susþinut lupta în aceste capãt, în credinþa cã nu se poate, cu nici un chip, ca, ºi înaintea
grele împrejurãri, cu o vitejie demnã de tradiþiunile glorioase celei mai sãlbatice forþe organizate, sã piarã drepturile unui
ale strãmoºilor noºtri ºi care ne îndreptãþeºte sã privim viitorul popor de a trãi pe pãmântul în care nu este fir de þãrânã care sã
cu desãvârºitã încredere“. Dupã acest elogiu aduse celor aflaþi nu fie acoperit de cel mai nobil sânge“27. Armata românã fusese
pe câmpul de luptã, spre care în acele momente se îndreptau numai momentan învinsã, însã ea stãtea gata „sã se întoarcã
speranþele tuturor, Mesajul reþinea cã „pânã acum rãzboiul ne-a asupra biruitorilor“28, pentru a câºtiga „dreptul nostru întreg.
impus jertfe mari ºi dureroase. Le vom îndura însã cu bãrbãþie Pentru atât, ºi pentru nimic mai mult, nu“29. ªi, încrezãtor în
fiindcã pãstrãm neºtirbitã credinþa în izbânda finalã a aliaþilor faptul cã armata noastrã, care reprezenta „un popor întreg“30 ,
noºtri ºi, oricare ar fi greutãþile ºi suferinþele, suntem hotãrâþi va repurta victoria finalã, singura care într-adevãr conta,
sã luptãm alãturi de dânºii cu energie ºi pânã la capãt“22. Fãcând oratorul, într-un moment de genialã inspiraþie, a încheiat în
apel la sentimentul de unitate naþionalã, Mesajul cerea ca „în aclamaþiile asistenþei amintind cuvintele rostite de Petru Rareº,
faþa pericolului comun sã fim cu toþii însufleþiþi de patriotismul într-o situaþie similarã, cu câteva secole mai de vreme, ºi anume
cel mai cãlduros, sã ne arãtãm uniþi în sentimente ºi în gânduri, cã „vom fi iarãºi ce am fost, ºi mai mult decât atât (subl. ns.)“31 .
sã înconjurãm cu dragoste ºi admiraþie pe soldaþii noºtri care Discursul lui N. Iorga, care reprezintã „una din cele mai
apãrã pãmântul strãmoºesc încãlcat de vrãjmaºi“23. Nu încheia strãlucite pagini de elocinþã din antologia oratorilor români“32,
înainte de a recomanda tuturor: „sã spunem þãranului cã, a avut un puternic ecou în þarã ºi peste hotare. Prin hotãrârea
luptând pentru unitatea naþionalã, el luptã totdeodatã pentru unanimã a Camerei, discursul a fost imprimat ºi afiºat în toate

19
Ibidem. 24
Ibidem, p. 255; cf. ºi „Miºcarea“, 10 decembrie 1916. Mesajul Regal
20
Vezi detalii în Dezbaterile Senatului, ºedinþa din 9 decembrie 1916, fusese întocmit de I.G. Duca ºi avizat de I.I.C. Brãtianu. Despre atmosfera
p. 1-4 (în continuare, se va cita: DS, ºedinþa din…); Anastasie Iordache, în care s-a deschis sesiunea, vezi Memoriile lui I.G. Duca.
25
Parlamentul României în anii reformelor ºi ai primului rãzboi mondial. „Miºcarea“, 11 decembrie 1916. Vezi, de asemenea, Paraschiva
1907-1918, Bucureºti, Editura Paideia, 2001, passim; idem, Take Câncea ºi colaboratori, Istoria Parlamentului, p. 452 ºi urm.
Ionescu, Bucureºti, Editura Mica Valahie, 2001, p. 221 ºi urm.; Arhivele 26
DAD, ºedinþa din 14 decembrie 1916, p. 38.
Naþionale ale României, Bucureºti, fond Casa Regalã, dosar 4/1916, f. 27
N. Iorga, Pentru întregirea neamului. Cuvântãri din rãzboi. 1915-1917,
6. Bucureºti, 1925, p. 230.
21
I. G. Duca, Amintiri politice, II, p. 96. 28
Ibidem, p. 233.
22
Apud Ion Mamina, Monarhia constituþionalã în România. Enciclo- 29
Ibidem, p. 234.
pedie politicã. 1866-1938, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2000, p. 30
Ibidem, p. 235.
254. 31
Ibidem, p. 240.
23
Ibidem. 32
I. N. Lungulescu, N. Iorga. Omul de muncã, oratorul, patriotul, R.
PRO

SAECULUM 2/2006 21
memoria documentelor

satele ºi oraºele României libere ori distribuit trupelor pe front33. 2. Semnificaþia majorã recunoscutã a actului de la 1 De-
Se cunosc cazuri de solicitãri pentru suplimentarea exem- cembrie 1918 nu i-a determinat pe contemporani sã ignore cã,
plarelor trimise armatei34. Astfel, discursul a fost amplu odatã împlinit idealul unitãþii naþionale integrale, obiective noi
comentat, reproducându-se pasaje semnificative. Numeroase se profilau la orizont, în rândul întâi consolidarea Marii Uniri ºi
ziare au calificat în termeni din cei mai elogioºi cuvântarea recunoaºterea ei pe plan internaþional. Cu alte cuvinte, România
marelui istoric: „un discurs patriotic“ („Le Matin“, 30 decem- Mare trebuia sã devinã ºi România Nouã, un stat al tuturor
brie 1916); un discurs în care s-a întreprins „procesul Germa- cetãþenilor, liberi ºi egali în faþa legilor. Nu este lipsit de
niei“ („Le Figaro“, 30 decembrie 1916); un mare discurs („Ga- însemnãtate, în acest cadru, faptul cã lucrãrile Corpurilor
zette de Biaritz“, 6 ianuarie 1917); „un discurs magnific“ rare legiuitoare întrunite în epoca României Mari practic au debutat
exprimã „sentimentele tuturor românilor“ („Le Nouvelliste“ – ºi s-au încheiat, în 1919 ºi, respectiv, în 1940, sub semnul
Bordeaux, 7 ianuarie 1917) etc. Ministrul Franþei la Iaºi, Contele preocupãrilor majore pentru a impune respectul unitãþii naþio-
de Saint-Aulaire, a þinut sã-l felicite pe N. Iorga, la 7/20 ianuarie nale ºi al integritãþii teritoriale40. Este motivul pentru care vom
1917, pentru „emoþionantul discurs“ în care, „cu atâta elevaþie, reveni la ºedinþa istoricã a Camerelor din 29 decembrie 191941.
sunt exprimate conºtiinþa ºi speranþa României“35. Pregãtindu-se sã plece într-un turneu la Paris ºi Londra, pentru
Lui N. Iorga i-au succedat la tribuna Camerei premierul a negocia problemele pendinte rãmase între România ºi Marii
I.I.C. Brãtianu ºi Take Ionescu, vice-premier, care au adus noi ºi Aliaþi, Al. Vaida-Voievod, prim-ministru ºi titular al Externelor,
strãlucite argumente36. Astfel, premierul a declarat cã „oricare care avea sã fie suplinit la Bucureºti de ardeleanul ªtefan Cicio-
ar fi durerile noastre de azi, ºi le simþim tot atât de adânc ca cel Pop, a ales aceastã zi pentru a depune pe birourile Parlamen-
mai îndurerat fiu al acestei þãri, oricare ar fi ele ºi chiar dacã tului proiectele de lege pentru ratificarea unirii tuturor provin-
n-aº avea credinþa neºtirbitã care este în sufletul meu, cã prin ciilor istorice cu România în 1918. Erau documente care –
victoria definitivã vom avea în acest rãzboi despãgubirea acestor considera Vaida-Voievod, fiind confirmat de fapte – aveau sã-i
suferinþi ºi vom avea compensarea lor, chiar dacã n-aº avea slujeascã în cursul misiunii sale în Occident. Aºadar, la 29
aceastã credinþã, cred cã jertfele pe cari le-am fãcut nu sunt decembrie 1919, Regele Ferdinand, în baza rapoartelor lui Al.
sterile, cãci am introdus în conºtiinþa Europei drepturile Vaida-Voievod, preºedintele Consiliului de Miniºtri, ºi miniº-
românilor pe acest pãmânt. A fost în instinctul naþional secu- trilor de stat delegaþi cu administrarea Basarabiei, Bucovinei ºi
lar al poporului nostru drepturile unitãþii sale, de azi înainte ele Transilvaniei (I. Inculeþ, I. Nistor ºi ªtefan Cicio-Pop), a înain-
au fost proclamate ºi recunoscute în Europa prin acte tat, mai întâi Adunãrii Deputaþilor ºi apoi Senatului, separat,
internaþionale care constituie fapte istorice. Oricare ar fi fazele cele trei proiecte de lege, însoþite de câte o expunere de mo-
dureroase ale zilei de azi, când asemenea idealuri sunt tive, prin care decretele-legi nr. 842, 3 744 ºi 3 631 din 1918
consacrate de opinia lumii ºi recunoscute, ele nu pot sã ajungã erau supuse ratificãrii, fiind, astfel, investite cu putere de lege.
la alt rezultat ultim decât la triumful lor“37. În ceea ce-l priveºte Dupã adoptarea în unanimitate a tuturor proiectelor de lege
pe Take Ionescu, vicepreºedintele guvernului a observat: privind unirea provinciilor istorice cu România de cãtre Camerã,
„Trebuie sã spunem þãrii care suferã, trebuie sã spunem armatei sub preºedinþia lui N. Iorga, i-a revenit acestuia misiunea –
care s-a luptat, trebuie sã spunem tuturor, sfântul adevãr, cã credem cã a fost o ºansã a momentului! – de a rosti alocuþiunea
chiar dacã n-am fi crezut în victorie, noi tot am fi intrat în ce anunþa rezultatul votului ºi, totodatã, descifra atot-
rãzboi. Trebuie sã spunem tuturor cã nu a pornit hotãrârea cuprinzãtor semnificaþia lui. Aºa cum ºtia s-o facã numai el,
noastrã dintr-o socotealã materialã care poate uneori sã gre- istoricul de calibru care era. ªi, în adevãr, dovedind o inspiraþie
ceascã, ci a pornit din privirea în faþã a unei probleme seculare, cel puþin egalã cu aceea pe care o etalase ºi în clipele înãlþã-
din supunerea la instinctul naþiunii care niciodatã nu greºeºte. toare de la Iaºi, din 14/27 decembrie 1916, preºedintele în
Trebuie sã spunem þãrii cã dacã nu e nici un preþ, dar nici unul, exerciþiu al Camerei a adãugat, la însemnãtatea excepþionalã a
chiar dacã ar fi ani mulþi de rãzboi, chiar dacã ar fi ruina generalã, actului proclamat, celebritatea unui discurs care, din chiar
o astfel de distrugere încât sã ne rãmânã doar pãmântul negru, momentul acela, a rãmas în paginile de aur ale oratoriei noastre
care sã nu fie un preþ prea mic, pentru ceea ce are sã ne dea parlamentare în ansamblu. Iatã de ce, cu îngãduinþa presupusã
România Mare. Va fi o minune care nu s-a întâmplat încã cu a cititorului, vom reþine – din stenograma dezbaterilor parla-
nici unul din popoarele cari au luptat pentru unitatea lor mentare – cuvintele inegalabilului orator care au strãpuns
naþionalã, ca s-o fi dobândit dintr-o singurã sforþare. Acestea aidoma tunetului peste aplauzele generale ale asistenþei:
sunt adevãrurile cari trebuie sã stea în conºtiinþa tuturor“38 . „...Adunarea Deputaþilor adaugã, o datã cu forma legii,
Desfãºurarea ulterioarã a evenimentelor interne ºi interna- devotamentul absolut al unei þãri întregi în a menþine întregi ºi
þionale, de naturã politicã sau militarã, nu va îngãdui decât a transmite urmaºilor cele dobândite cu sânge ºi lacrimi de
reluarea episodicã a dezbaterilor parlamentare39 . În tot acest fericita generaþiune a Marelui Rãzboi. Ca Preºedinte al ei ºi ca
interval, însã, hotãrârea României a rãmas nestrãmutatã. unul din reprezentanþii acestei Românii dintre Carpaþi ºi Dunãre,

Vâlcea, 1931, p. 23.


33
Biblioteca Academiei Române, fond Corespondenþa N. Iorga, vol.
39
Ibidem; Mareºal Alexandru Averescu, op. cit., p. 290; N. Iorga, O
262, f. 365. viaþã de om aºa cum a fost, II, p. 298-299.
34
Idem, vol. 266, f. 23.
40
Vezi, pe larg, Gh. I. Florescu, 1 Decembrie 1918 în dezbaterile
35
Ibidem, passim. Vezi ºi Paraschiva Câncea ºi colaboratori, Istoria Parlamentului român (1919-1938), în „Anuarul Institutului de Istorie
Parlamentului, p. 452-453. ºi Arheologie «A. D. Xenopol»“, Iaºi, t. XVII/1980, pp. 243- 254.
36
DAD, ºedinþa din 11 decembrie 1916, p. 40.
41
Eufrosina Popescu, Din istoria politicã a României. Constituþia din
37
Ibidem, p. 42. 1923, Bucureºti, Editura Politicã, 1923, p. 65.
38
DAD, ºedinþa din 14 decembrie 1916, p. 44.
42
DAD, ºedinþa din 29 decembrie 1919, p. 306. Vezi textul integral, în
PRO

22 SAECULUM 2/2006
memoria documentelor

care a purtat ºase sute de ani prin cele mai mari primejdii, o acþiunile agresive ale URSS ºi Italiei sã arunce bãtrânul conti-
datã cu steagul românesc, soarta însãºi a neamului întreg, în nent, ºi România asemenea, în pragul catastrofei. La 26-27
numele României mutilate de ieri, care strângea în inima ei iunie 1940, dupã cum este cunoscut, URSS, de conivenþã cu
rãnitã atâta din jalea ºi nãdejdea þinuturilor înstrãinate, în Reichul hitlerist, a pretins prin note ultimative cedarea
numele României care a plâns cu fraþii pierduþi ºi a nãdãjduit Basarabiei ºi a Bucovinei de Nord. Acþiunea brutalã a Moscovei
cu ei ºi în care n-a fost om cinstit care sã nu pãstreze în sfânta a inaugurat procesul prãbuºirii României Mari, întrucât, o datã
sfintelor a sufletului sãu dorul desãvârºitei uniri naþionale ºi satisfãcute pretenþiile teritoriale sovietice, Bucureºtii vor fi
hotãrârea de a ne jertfi toþi pentru aceasta, simt negrãita fericire asaltaþi cu noi cereri din partea celorlaþi vecini revizioniºti47.
de a putea face, în numele dv. al tuturor, acest legãmânt sol- Preocupat sã-ºi salveze cu orice preþ tronul ºi speriat de riscul
emn pentru viitorul neamului în sfârºit ºi pentru vecie unit. unui conflict armat cu URSS, Regele Carol II a impus guvernului
România unitã o avem, o vom apãra ºi o vom întregi“42 . Gh. Tãtãrescu sã accepte notele ultimative sovietice ºi sã
Spre deosebire de ceea ce se va petrece la Senat, la Camerã procedeze, în consecinþã, în zorii zilei de 28 iunie 1940, la
adoptarea proiectelor de legi privind unirea nu a întrunit unani- evacuarea Basarabiei ºi Bucovinei de Nord, ocupate în zilele
mitatea aleºilor. La 30 decembrie 1919, cu sprijinul lui N. Iorga, imediat urmãtoare de forþele Armatei Roºii.
care a îndemnat la „cea mai mare toleranþã“, deputatul Gh. În asemenea situaþie, la 2 iulie 1940, atunci când cedarea
Cristescu a fãcut o declaraþie de abþinere a grupului socialist. teritoriilor rãsãritene practic se încheiase, au fost convocate
Acesta a pretins cã intenþionase sã intervinã în plenul din ajun, comisiile pentru afaceri externe ale Parlamentului de la
dar citirea declaraþiei nu-i fusese… „îngãduitã“43. Vorbitorul, Bucureºti, cu scopul de a-i audia pe oficialii cel mai bine plasaþi
întrerupt de Octavian Goga, A. C. Cuza ºi alþii, a reuºit totuºi sã în derularea evenimentelor în curs. Aºa se face cã, în faþa
motive abþinerea grupului socialist, ºi anume pretinzând cã comisiilor reunite, au ajuns sã depunã mãrturii – în fapt cã
„Unirea de azi“ (în fapt, de ieri!) nu se fãcuse „dupã norme justifice acceptarea notelor ultimative ale Kremlinului –
democratice prin libera exprimare a voinþei celor interesaþi ºi premierul Gh. Tãtãrescu ºi noul ministru de Externe, C.
nedecretându-se, mãcar acum, o datã cu Unirea, ºi demobili- Argetoianu, care nu era altul decât preºedintele în funcþie al
zarea generalã, desfiinþarea stãrii de asediu ºi amnistia politicã Senatului României! Ambii demnitari au motivat, bineînþeles,
ºi militarã“44. În felul acesta, Gh. Cristescu, care avea sã devinã decizia luatã, Gh. Tãtãrescu, de pildã, asigurând comisiile cã,
primul secretar general al comuniºtilor în 1922 - 1924, prefi- dacã se hotãrâse evacuarea Basarabiei ºi Bucovinei de Nord,
gura atitudinea viitorului PCR format în 1921 ºi care, afiliat aceasta se fãcuse pentru a se… salva „fiinþa statului român ºi
Internaþionalei a III-a, se va afirma fãþiº pe poziþia Kremlinului pentru a nu pune în primejdie viitorul românismului“48. Oficial,
în problemele apãrãrii ºi respectãrii unitãþii naþionale ºi integri- sesiunile Corpurilor legiuitoare aveau sã se închidã (ºi, prin
tãþii teritoriale, motiv pentru care, în 1924, avea sã fie scos în aceasta, înseºi activitãþile din vremea României Mari) a doua
afara legii. zi, 3 iulie 194049 , când, la propunerile senatorului Anibal Teodo-
3. Este mai mult decât sigur cã nu a fost nicidecum întâm- rescu ºi deputatului C. Rãdulescu-Motru, cele douã Camere,
plãtor faptul cã, dupã mai mult de 20 de ani, în 1940, activitatea separat, au pãstrat câteva momente de reculegere pentru a
instituþiilor parlamentare ale României Mari avea sã se încheie deplânge soarta provinciilor istorice pierdute50 . În aceeaºi zi,
în condiþiile în care la ordinea zilei se aflau aceleaºi probleme un grup de senatori (Iuliu Maniu, C.I.C. Brãtianu, Ion Mihala-
fundamentale privind manifestarea unitãþii naþionale integrale che, dr. N. Lupu, Mihai Popovici ºi Aurel Dobrescu), care au
ºi respectul integritãþii teritoriale depline. La 1 septembrie 1939, opinat cã „nu-ºi pot exercita mandatul ºi deci participa la lucrã-
declanºarea celui de-al doilea rãzboi mondial, dupã parafarea rile Maturului Corp“, au adresat, prin prof. Alexandru Lapedatu,
monstruoasei coaliþii sovieto-germane prin faimosul pacte de preºedintelui Senatului o declaraþie de protest contra raptului
neagresiune din 23 august 1919, a pus România într-o situaþie teritorial spre a fi cititã în plen51. Nu a fost cazul, întrucât C.
internaþionalã foarte gravã45. În condiþiile în care realitãþile in- Argetoianu nu a admis decât înregistrarea în arhiva Senatului,
terne involuau continuu (viaþa politicã, problema minoritãþilor sub nr. 000824/194052, a protestului, care avea urmãtorul
etc.), România a intrat în plin proces de izolare externã, faþã de conþinut:
care contra-mãsurile adoptate ºi urmate (proclamarea „Corpurile Legiuitoare ºi Comisia afacerilor strãine fiind
neutralitãþii, eforturi susþinute pentru menþinerea status convocate pentru chestia cedãrii Basarabiei ºi parte din
quo-ului teritorial ºi evitarea extinderii agresiunii în sud-estul Bucovina, noi, senatorii de drept, fiind împiedicaþi în mod ar-
Europei) s-au dovedit ineficiente, ele depinzând decisiv de bitrar de a lua parte la lucrãrile Senatului ºi de a ne spune
mersul ostilitãþilor pe vechiul continent. De exemplu, la 15 cuvântul nostru într-o chestiune vitalã a unitãþii noastre naþio-
martie 1940, Titus Czerkawski, reprezentantul minoritarilor nale, declarãm urmãtoarele:
poloni din România, avea toatã bucuria sã constate în Senatul Poporul român, care a fãcut imense sacrificii pentru apãra-
de la Bucureºti cã rãmãsese „unicul parlamentar de origine
etnicã polonã din întreaga Europã“46, pentru ca, în continuare,
succesele militare ale Germaniei în nordul ºi vestul Europei ºi 47
Ibidem, p. 82 ºi urm.
48
Gheorghe Sbârnã, Parlamentul ºi politica externã a României.
1919-1940, Bucureºti, 2000, p. 48-49.
acest volum, doc. nr. 18. 49
DAD, ºedinþa din 3 iulie 1940, p. 1; DS, ºedinþa din 3 iulie 1940, p.1.
43
DAD, ºedinþa din 30 decembrie 1919, p. 311. 50
Ibidem; Gheorghe Sbârnã, op. cit., p. 50.
44
Ibidem. 51
Arhivele Naþionale, fond Senat, dosar 18 106, f. 7.
45
Vezi Gh. Buzatu, România ºi Marile Puteri (1939-1947), Bucureºti, 52
Ibidem, f. 6.
Editura Enciclopedicã, 2003, p. 55-56. 53
Ibidem, f. 8.
46
Ibidem, p. 58. 54
Ibidem, f. 4-5. Documentul a fost înregistrat la Senat sub nr. 000823/
PRO

SAECULUM 2/2006 23
memoria documentelor

rea naþionalã, nu poate sã înþeleagã pentru ce în momentul ietorii României depline, înainteazã prin mine acest MEMORIU
când armata trebuia sã apere fruntariile Þãrii a primit ordin sã DE PROTEST, pe care vã rog sã-l pãstraþi în arhivele Senatului,
se retragã precipitat ºi sã lase vrãjmaºului mânã liberã pentru dându-se o copie fotograficã de pe dânsul.
ocuparea a douã provincii pãrãsind în voia URSS trei milioane Sunt toþi acei care au jucat un rol în realizarea României
de români. întregite ºi care prin anume împrejurãri nu sunt aici, dar care
Nu Corpurile Legiuitoare actuale pot reprezenta voinþa trebuie sã se ºtie cã sufleteºte sunt împreunã cu noi [...].
naþionalã. Ele au fost create printr-o loviturã de stat, printr-un ULTIMATUM-ul de ieri, urmat de o luare în stãpânire ime-
decret-lege, ca emanaþiune a Frontului Renaºterii Naþionale. diat, nu poate gãsi nici un temei istoric ºi legal ºi înstrãinarea
Aceastã organizaþie, strãinã de voinþa alegãtorilor, a fost unei atât de largi pãrþi a României Unite calcã peste dreptul a
dizolvatã printr-un alt decret-lege. Prin urmare Camera ºi Sena- trei milioane de þãrani români ºi al unei pãturi de intelectuali
tul nu au nici din acest punct de vedere fiinþã legalã. devotatã cauzei naþionale.
De aceea, noi, senatorii de drept, care în mai bine de zece Fãrã a pune în discuþie necesitãþi care s-au socotit cã nu se
legislaturi am reprezentat voinþa naþionalã ºi am luptat pentru pot evita, subsemnaþii, dintre care cei mai mulþi sunt înte-
constituirea României Mari, protestãm împotriva cedãrii Basa- meietorii înºiºi ai Statului Român nou în hotarele lui fireºti, nu
rabiei ºi a unei pãrþi din Bucovina. Trimitem fraþilor noºtri din pot admite ca în orice formã sã se dea o recunoaºtere legalã în
aceste provincii salutul nostru frãþesc, profunda noastrã sim- numele statului ºi poporului român la ceea ce nu este decât o
patie pentru suferinþele lor, cu credinþa cã în curând vor fi uzurpaþie determinatã de confuzia de noþiuni, fireºte trecã-
readuºi în sânul Patriei Mume“53 . toare, a unei epoci de crizã fãrã pereche».
Tot atunci s-a adresat senatorilor Mitropolitul Gurie al De asemenea, tot în ºedinþa din 2 iulie 1940 a comisiilor de
Basarabiei, pentru a deplânge ºi protesta în contra ocupãrii politicã externã ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului, acad. prof.
þinutului dintre Prut ºi Nistru de cãtre trupele sovietice, ceea ce ªtefan Ciobanu, senator reprezentând în forumul de la
echivala cu „o mare dramã naþionalã, … o tragedie grozavã, Bucureºti chiar þinutul dintre Prut ºi Nistru, a rostit un amplu ºi
sfâºietoare de inimi creºtineºti ºi româneºti“54 . hotãrât protest contra „încãlcãrii nelegiuite a celor mai sfinte
În fapt, încã în ajun, la reuniunea comunã din 2 iulie 1940 drepturi ale noastre – istorice, etnice ºi umane“. De remarcat
a comisiilor de politicã externã ale Camerelor, se înregistraserã cã documentul a fost grabnic acoperit cu mai multe mii de
vehemente proteste verbale ori scrise ale unor remarcabile semnãturi57, iar ulterior a vãzut lumina tiparului în diverse îm-
personalitãþi politice, culturale ºi religioase, acþiuni ce s-au prejurãri, inclusiv în prestigioasa „Revistã a Fundaþiilor Re-
bucurat de un impact profund în rândul opiniei publice naþio- gale“58.
nale, mai cu seamã cã documentele transmise purtau zeci sau 4. Este evident cã, nu din dorinþa de a abuza cumva de
sute de semnãturi ale celor care, cu adevãrat, reprezentau – în bunãvoinþa cititorului ori din plãcerea de divaga, ne vom referi,
rând cu elita politicii ºi culturii naþionale – însãºi „talpa þãrii“. în încheierea acestui studiu ce prefaþeazã o serie de discursuri
Cel dintâi document despre care facem vorbire era Protes- ºi dezbateri parlamentare, la arta oratorilor români
români. Fãrã a
tul înaintat Preºedintelui Senatului de ilustrul N. Iorga, fost judeca nici o clipã lucrurile din perspectiva raportãrii lor la
prim-ministru al României, deputat în majoritatea legislaturilor Demostene ori la Cicero, deci la atingerea perfecþiunii, ne vom
de dupã 1907 ºi senator de drept în funcþie, preºedinte al limita în a susþine – deopotrivã cu Henri Stahl, care a avut
Senatului în iunie 1939, el însuºi unul dintre întemeietorii prilejul fericit, decenii la rând, sã urmãreascã ºi sã comenteze
României întregite în 1918, fapt pentru care a fost proclamat prestaþiile oratorilor români din elita primei jumãtãþi a veacului
de opinia publicã Apostol al neamului românesc. Istoricul, trecut – cât de îndreptãþitã era observaþia sa, în sensul cã:
semnând la 2 iulie 1940 în nume propriu ºi adãugând numele Românul se naºte nu numai poet, ci ºi orator; mai cu seamã
unora dintre fãuritorii de marcã ai României Mari55, þinea ca orator!59 În temeiul experienþei sale de la 1906-1916, autorul
orator
documentul, prezentat în ºedinþa comisiilor pentru afacerile ne-a lãsat consideraþii, portrete ºi clasificãri demne de tot
externe ale Parlamentului, sã fie pãstrat în arhiva Senatului, interesul ºi peste care, astãzi, nu putem trece oricum. Din mo-
probã incontestabilã cã, în zilele dezastrului naþional din vara tive lesne de explicat, mai precis prezenþa unor oratori în acest
anului 1940, liderii politici proeminenþi ai þãrii respinseserã volum, vom apela la distincþia pe care a stabilit-o Henri Stahl
ultimatumul URSS, cãruia nu-i aflaserã „nici un temei istoric ºi dupã cum urmeazã:
legal“56. Având în vedere splendoarea textului, redactat mai - oratorii care puteau oricând improviza un bun discurs
mult ca sigur de N. Iorga, consistenþa argumentelor politico- (Barbu ªtefãnescu Delavrancea, Take Ionescu, Nicolae Iorga);
istorice ºi lista semnatarilor Protestului
Protestului, reþinem din textul - oratorii care þineau discursuri bune, dar ne-improvizate
documentului de referinþã depistat în arhive: (Mihail G. Cantacuzino, Simion Mehedinþi);
Domnule Preºedinte, - oratorii care-i citeau discursurile aidoma unor lucrãri lite-
Un numãr de bãrbaþi politici români, care ºi ei sunt înteme- rare (Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman);
- debaterii, adicã cei care, fãrã pretenþii de talent oratoric,
3 iulie 1940. þineau discursuri bune asupra unei teme (P.P. Carp, Spiru C.
55
Documentul în copie – Arhivele Naþionale, fond Senat, dosar 18 106, Haret, N. Filipescu);
ff. 23-25.
56
Textul, cu recomandarea lui C. Argetoianu ºi semnãturile originale
ale lui Iuliu Maniu, C. I. C. Brãtianu, Ion Mihalache, A. C. Cuza, G. G. septembrie 1941, pp. 704-710.
Mironescu º.a., a fost înregistrat în arhiva senatului, sub nr. 000822 din 59
Cf. Henri Stahl, Schiþe parlamentare, vol. I, Bucureºti, Editura
3 iulie 1940 (ibidem, f. 1-2). „Naþionala“ S. Ciornei, f.a., p. 5.
57
Ibidem, ff. 12-16. 60
Ibidem, p. 16-17.
58
Vezi „Revista Fundaþiilor Regale“, Bucureºti, nr. 7-9/august- 61
Ibidem, p. 17, 21.
PRO

24 SAECULUM 2/2006
memoria documentelor

- oratorii care gesticulau în chip exagerat (Petre Missir); când Nicolae Iorga nu strãlucise încã de la tribuna Parlamentu-
- oratorii imposibil de stenografiat (P. S. Aurelian, A. D. lui, deºi convingerea autorului era aceea cã istoricul avea sã
Xenopol)60. devinã „cel mai puternic orator al neamului“66. Sã-l urmãrim
Preferinþele lui Stahl se îndreptau, de fel surprinzãtor, spre însã pe N. Iorga aºa cum a fost surprins de Henri Stahl67:
cei din capul listei. Barbu ªtefãnescu Delavrancea, de exemplu, „Speriat, stângaciu, în redingota-i strânsã ce-i prinde trupul
era – dintre toþi – „cel mai iubitor al formei, cel mai stãpân pe înalt, înainteazã d-l Niculae Iorga la tribunã ºi începe a vorbi
arta oratoricã ºi ºtie, prin gesturi largi, prin intonaþiile vocii, pripit, uneori prea pripit, sunând pe R într-un chip special,
prin mlãdierea trupului, sã dea o deosebitã putere cristalizãrii tulburat de aplauzele cu care este întâmpinat.
ideilor“, ajungând la „forma impecabilã“ a stilizãrii textului61. Fraze de efect nu face, intonaþiuni cãutate de voce nu are,
În schimb, Take Ionescu, cel poreclit în epocã „Guriþã de aur“, gesturi nu face de loc, ba chiar îºi prinde mâna stângã de cea
dovedea un „mai mare talent de improvizator“, secretul inspira- dreaptã trecutã pe la spate. Vastele-i cunoºtinþe în domeniul
þiei sale aflându-se „în inteligenþa-i superioarã, în activitatea-i istoriei, al literaturii, numeroasele cãlãtorii ce a fãcut, tempera-
prodigioasã, în sesizarea instantanee, divinatoare, a esenþei mentu-i de artist apreciator a tot ce este mare ºi frumos, imagi-
unei chestiuni cu toate punctele ei ºubrede sau tari, într-o naþiunea-i puternicã, o memorie prodigioasã ºi un spirit de
sensibilitate femininã, într-o emotivitate de fiecare clipã con- contrazicere original ºi hazliu, sunt secretul copleºitorului sãu
tra cãreia luptã dar care-l consumã, în marea-i tenacitate de talent oratoric; iar ochii lui mari, negri, aici ironici, aici inspiraþi,
rezistenþã combativã, în conºtiinþa ce are despre valoarea sa, aici furibunzi, strãlucitori de superioarã inteligenþã ºi claritate,
în ambiþia lui, proteguitoare“62. Dar socotim cã este preferabil au atâta putere de convingere; vocea-i, la evocarea unui trecut
sã-l urmãrim pe biograful consacrat al lui Take Ionescu, pe duios, la batjocorirea usturãtoare a unui prezent dubios, sau la
Constantin Xeni, surprinzându-ºi eroul în momentele sale de întrevederea unui viitor glorios, vibreazã de atâta sincerã
triumf parlamentar incontestabil la finele anului 1915: emoþiune, încât aceastã emoþiune cuprinde ºi stãpâneºte o alã
„Atunci, în decembrie 1915, în zilele de 16 ºi 17, rosti Take întreagã ºi sunt momente când nu poþi opri lacrãmile sã-þi
Ionescu cel mai important, cel mai rãsunãtor, cel mai elocvent înece ochii.
discurs din viaþa lui: discursul politicii instinctului naþional63. La Iaºi, la Teatrul Naþional, am vãzut pe orator întrerupt de
Acesta a fost tradus în francezã ºi englezã64 ºi conþine adevãrate o salã întreagã, elita societãþii ieºene, spre a intona Deºteaptã-te
pagini de antologie. Camera era ocupatã pânã în ultimul loc. Române!
Române!, ºi am auzit doamnele în lojã cântând imnul nostru
Senatorii abandonaserã ºedinþa Senatului, care trebui sã fie naþional. Care este oratorul care, fãrã mijloace artificiale, a putut
ridicatã. Tribunele publice erau supraîncãrcate. Banca comunica altora în acest grad, emoþiunea sincerã de care este
ministerialã în completul ei, cu Ion Brãtianu în cap, palid ºi cuprins?
copleºit de o emoþie pe care ºi-a stãpânea cu greu. Take Îi place sã presare în cuvântarea sa biciuiri usturãtoare,
Ionescu, în redingotã, se urca la tribunã. Într-o tãcere caracterizãri lapidare, comparaþiuni hazlii care fixeazã în minte
impresionantã, oratorul începe astfel: «Domnilor deputaþi, un adevãr ºi, atunci, ochii sãi râd înainte de a fi ajuns la compa-
dezbaterile Adresei din anul acesta…» Camera fu ridicatã în raþiunea hazlie, iar sala râde ºi ea, presimþind-o. Creier intuitiv,
picioare. O furtunã de entuziasm se descãrcã în lungi ovaþii cu zvârlã din belºug, tumultuos, idei noi, vederi originale; fire adânc
care amicii, ca ºi adversarii, acoperirã ultimele lui cuvinte. impresionabilã, de copil nervos ºi susceptibil în multe privinþe,
ªedinþa se ridicã imediat. O rumoare îndelungatã plutea deasu- redã cu o curagioasã sinceritate toate impresiunile sufletului
pra valului de lume, care încet-încet se îndrepta spre ieºiri. sãu, cucerind inimile prin necontenitele asalturi ce le dã spre a
Niciodatã Parlamentul românesc nu trãise astfel de clipe. La goni apatia sau viþiile de care le crede cuprinse; mintea însã cu
ieºire E. Costinescu, ministrul Finanþelor, radia de fericire. greu poate urmãri ideea diriguitoare care ar trebui sã înlãnþuie
Vechiul adversar politic al marelui orator, spunea la ieºire: mai strâns seria de impresiuni; iar idei secundare, aluzii ºi
- S-a fãcut. Vom intra [în rãzboi]. Aºa discurs n-a rãsunat înþepãturi, prea subtile ºi prea personale, te abat de la esenþa
încã în acest Parlament. cuvântãrii. Ai dori parcã mai puþinã bogãþie, mai puþine
Un scriitor francez, analizând acest discurs, scrie: «Nu s-a digresiuni ºi aluzii prea subtile, în favoarea unei aºezãri mai
gãsit niciodatã mai mult idealism, în nici un discurs antic, nici strategice a ideilor ce luptã pentru a infiltra în inimã ºi în minte
mai mult realism în nici o discuþie precisã de afaceri. Politica se convingerea“.
împleteºte cu morala, calculul cu sentimentul, istoria trecutului În diverse volume au fost cuprinse, în primul rând datoritã
cu perspectivele viitorului, ironia cu pateticul, fãrã ca inspiraþia temeiniciei analizelor ºi frumuseþii paginilor, cele mai multe
largã ºi puternicã a oratorului sã aibã o ezitare sau o slãbiciune. dintre cuvântãrile parlamentare ale celebrului nostru polihis-
E elocinþa clasicã cea mai desãvârºitã ºi mai seninã…». Iar un tor68. Ele trebuie citite ºi recitite, fãrã a ignora opiniile ºi impre-
altul scrie: «Era cu neputinþã sã se vorbeascã mai de sus ºi sã siile celor care, dintre personalitãþile noastre de elitã, l-au „vãzut“
se vadã mai departe»“65. ori l-au „interpretat“ pe savant ºi patriot – George Cãlinescu,
Henri Stahl, la care revenim, ºi-a compus textul pe atunci ªerban Cãlinescu, Dimitrie Anghel, Pompiliu Constantinescu,
Constantin Ciopraga º.a., unii referindu-se fie la „efectul
hipnotic“ al discursurilor sale, alþii fie la ... „Moise spãrgând
62
Ibidem, p. 25.
63
Vezi Discursuri ºi dezbateri parlamentare (1864-2004), doc. nr. 9.
64
În mod semnificativ, discursul în discuþie avea sã fie inclus de Take 66
Henri Stahl, op. cit., p. 29.
Ionescu ºi în volumul sãu de amintiri acoperind epoca primului rãzboi 67
Ibidem, p. 26-28.
mondial (cf. Take Jonesco, Souvenirs, Paris, 1919). 68
Vezi Discursuri ºi dezbateri parlamentare (1864-2004), doc. nr. 12,
65
Constantin Xeni, Take Ionescu, Bucureºti, Editura Tritonic, 2002, p. 18, 48, 52 ºi 58.
148-149. 69
Vezi Florin Mihãilescu, N. Iorga interpretat de ..., Bucureºti, Editura
PRO

SAECULUM 2/2006 25
memoria documentelor

tablele legii“69. Fapt remarcabil, în anii Rãzboiului din Est, mai


precis în 1941 - 1944, figura legendarã a lui N. Iorga, inclusiv
calitãþile de excepþie ale oratorului, au fost evocate, la Academie
ori la Universitate, la Radio ori la Institutul ce-i purta numele,
de savanþi precum I. Petrovici, Gh. Brãtianu, N. Bãnescu ori de
I. V. Gruia, fost ministru al Justiþiei70 . Reþinem, din conferinþa
N. Iorga – oratorul, þinutã la Radio în 4 august 1943 de prof. I.
V. Gruia, care – dupã ce a elogiat contribuþiile din 1931 ale lui
I. Petrovici ºi H. Stahl pe aceeaºi temã – a evidenþiat: „...Prins în
vârtejul pasiunilor politice, în asprimea luptelor naþionale ºi
politice, în descrierea suferinþelor neamului, în puterea
creatoare a izbânzilor lui ºi în silinþele tuturor rãscolirilor din
adâncuri, N. Iorga a folosit, ca nimeni altul, puterea cuvântului.
Toatã fapta ºi tot cugetul sãu s-au desprins din aceastã uriaºã,
vijelioasã, zguduitoare virtute a cuvântului. Durerile ºi bucuriile,
îngrijorãrile ºi certitudinile, resemnãrile ºi suferinþele ieºeau
Peisaj Km 20 lângã Iaºi
larg din zgura ºi puterea misterioasã a veacurilor, prin cuvântul
însufleþit ºi luminos al profesorul Iorga. El devenea fãpturã de parlamentari, alãturi de care sau împotriva cãrora a fost. Sã
luminã cãlãuzitoare pentru un neam întreg, în faþa cãruia toate amintim cã N. Iorga a fost orator în acelaºi timp cu câteva
frãmântãrile josnice, toate interesele mãrunte, toate ambiþiunile generaþii de mari oratori ai catedrei, ai parlamentului, ai întru-
fãrã conþinut ºi toate rãzbunãrile fãrã înþeles erau strivite de nirii publice: Titu Maiorescu, Nicolae Filipescu, C.C. Arion, P.P.
aceastã putere a cuvântului, deschizãtor de cale“71 . Au Carp, Gh. Panu, Alexandru Lahovary, Take Ionescu, Dela-
succedat, în 1944, studii ºi comunicãri despre N. Iorga, vrancea, Alexandru Djuvara, Al Marghiloman, iar dupã primul
datorate lui Gh. Brãtianu, Alexandru Lapedatu, Tudor Vianu, M. rãzboi mondial cu Nicolae Titulescu, Grigore Iunian, Vasile
Berza, D. M. Pippidi, Dimitrie Gusti, Barbu Theodorescu ºi N. Pârvan, Simion Mehedinþi, Constantin Stere, Armand Cãlinescu,
Bãnescu, pânã când scriitorul ratat I. Ludo, la 15 decembrie Virgil Madgearu, Octavian Goga, Ion Petrovici, I. G. Duca, Vic-
1944, sã publice în fiþuica proletcultistã „Rãspântia“, la tor Iamandi, Petre Andrei, Ion Mihalache etc. Cu toþi a fost
comemorarea a patru ani de la asasinarea savantului de cãtre comparat, cu cei mai mulþi s-a înfruntat, deoarece a fost
legionari în noiembrie 1940, un odios articol împotriva marelui adversarul unora dintre ei ºi, în primul rând, al celor ce susþineau
istoric72. Materialul, alãturi de altele de acelaºi gen, a inaugurat o politicã de dreapta, conservatoare, antipopularã. Pentru cã,
în fapt holocaustul roºu în cultura românã, de influenþele cãrora spre deosebire de cei mai mulþi amintiþi, N. Iorga avea ºi darul
se resimte parþial – dupã cum ºi preþuirea în ansamblu a operei de a fascina, de a þine sub puterea magneticã a cuvântului sãu
magistrale a lui N. Iorga73 – pânã în prezent! auditorul, de a-l face sã participe. Iorga întrunea înzestrãrile
Mai aproape de noi, istoricul literar Valeriu Râpeanu, care oratorului care capta auditorul cu o idee, îl însufleþea putând
ar fi fost preferabil sã nu-i fi ignorat pe Brãtieni, Vasile Conta, chiar sã declanºeze miºcãri colective. Dar nu în sensul facil al
Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voievod, Vasile Goldiº, M. Manoilescu unui Nicolae Fleva, «tribunul poporului», unul dintre acei care,
sau Gh. Tãtãrescu, l-a încadrat admirabil pe N. Iorga în galeria dupã cum spunea Caragiale, instaurase «tirania vorbei».
ilustrã a celor „cari au fost“ maeºtri ai elocinþei la româniromâni: Oratorul N. Iorga reuºea sã creeze acea stare de spirit fascinantã
„...Dacã oratorul e pentru noi o abstracþiune, pentru contem- despre care am vorbit prin ceea ce se credea atunci a fi puþin
porani a fost una dintre cele mai fascinante apariþii. Aºa se «popular», adicã prin caracterul primordial savant al
explicã ºi faptul cã cele mai semnificative pagini despre Iorga cuvântãrilor sale, încãrcate de acea erudiþie ramificatã pe toate
pun în prim plan portretul oratorului care a dominat epoca meridianele gândului, ale cunoaºterii, ale sensibilitãþii, mereu
într-o vreme în care oratoria cunoºtea la noi reprezentanþi de învolburatã, deoarece rãscolea straturile cele mai adânci ale
mare clasã, maeºtri ai genului fiind prezenþi în parlament sau la trecutului ºi aducea la luminã faþa acoperitã pe care o releva cu
catedrã. El nu l-a mai ascultat pe Kogãlniceanu, ale cãrui forþa unui mag. A fost oratorul popular prin excelenþã,
discursuri i-au servit drept model ºi a cãror tehnicã o regãsim servindu-se de darurile unei erudiþii neobiºnuite. Aici, la
câteodatã în structura discursurilor lui Iorga, dar a fost contem- confluenþa elocvenþei, a plasticitãþii ºi a erudiþiei copleºitoare,
poran, a putut fi comparat cu colegi de universitate, cu oratori toate retopite într-un farmec aparte ce fãcea din apariþia lui la
tribunã un spectacol în sensul superior al cuvântului, s-a nãscut
Eminescu, 1979, p. 90 - 91. acest fenomen: oratorul Iorga“74 .
70
Vezi mai ales Valeriu Râpeanu, Nicolae Iorga 1940 - 1947, II, În sfârºit, nu putem încheia mai nimerit aceste rânduri con-
Bucureºti, Editura Gramar, 2002, p. 14 ºi urm., Ion ªtefan Baciu, sacrate lui N. Iorga fãrã a face trimitere la excelenta biografie
Constantin Dobrescu, N. Iorga in memoriam. 1871-2001. Prezenþa în datoratã lui de Pamfil ªeicaru, marele contemporan al Apos-
Prahova,Ploieºti, 2001, p.238 ºi urm. tolului neamului românesc într-ale ziaristicii ºi scrisului istoric:
71
Valeriu Râpeanu, Nicolae Iorga 1940 - 1947, II, p. 16. „N. Iorga, anahoret al unui cult, istoria românilor
românilor,, rã-
72
Ibidem, pp. 141-152. mâne în amintirea generaþiilor viitoare grandios ºi ne-
73
Vezi Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române. Ipoteze de
verosimil“75.
verosimil
sociologie literarã (1944 - 1989), Bucureºti, Editura DBH, 1999, p. 44
ºi urm.
74
Ibidem, p. 87 - 88. Vezi ºi N. Iorga, Sfaturi pe întuneric. Conferinþe româneºti, ediþie ªtefan Lemny ºi Rodica Rotaru, p. 341 ºi urm.
la radio, I-II, Bucureºti, 1936 - 1940; idem, Conferinþe. Ideea unitãþii
75
Pamfil ªeicaru, Nicolae Iorga, Bucureºti, Editura Clio, 1990, p. 142.
PRO

26 SAECULUM 2/2006
limba noastrã

Marcel Ferrand *

ETIMOLOGIILE MELE ROMÂNEªTI** (I)

Prezentarea articolelor
articolelor. Tradiþia ºtiinþificã cere ca o E incontestabil cã, deºi cu acest proces sistematic de
etimologie nouã sã fie precedatã de menþiunea cât mai creºtinare, rãmân la toate popoarele creºtine urme de pãgânism.
completã a tuturor soluþiilor propuse înainte, de aici decurge, Însã, sub ce formã? Se pot observa obiceiuri locale, limitate la
de multe ori, confuzie ºi plictisealã. Vrând – rog pe cititor sã unele regiuni îndepãrtate, practicate discret, lipsite de
nu fie prea sever cu mine – sã expun în mod clar ideea pe care semnificaþie stricto sensu religioasã, de exemplu, în Bulgaria,
o propun eu, am separat în fiecare articol douã pãrþi: 1. obiceiul legat de solstiþiul de varã, descris de Gerov, v. Crãciun.
expunerea etimologiei mele; 2. referinþele ºi soluþiile prece- În cazul lui asfinþi ar fi vorba de un fapt privind chiar temelia
dente, trimiþând la notele de subsol. Subsolul articolului, deci, pãgânismului, manifestat deschis, expresia amintitã fiind
se dã nu sub articol, ci în continuare, ca o completare a arti- folositã zilnic ºi absolut explicitã.
colului propriu zis ºi în aceleaºi caractere. În aceastã presupusã persistenþã a cultului solar se
neglijeazã în special rolul organelor bisericeºti2.
Transcrierea alfabetelor
alfabetelor. Alfabetul grecesc e transcris în
Românul ar fi slãvit în trecut soarele când apune: n-ar fi
litere latine dupã regulile observate în etimologie, cf. Dauzat,
mai logic sã-l fi slãvit când rãsare?
Dicþ. etim. fr.
Soarele pentru pãgâni era un zeu. Nu s-a luat în seamã cã,
Alfabetul chirilic, ca la Rosetti, ILR III; în special x = /h/.
în amintita expresie, soarele nu e fãcut „zeu“, ci „sfânt“. Un
Ierurile sunt pãstrate în slavonã ºi vechea slavã: , ; ca la
popor câtuºi de puþin religios ar fi confundat aceste douã
Rosetti bulgar e redat prin ã; în rusa modernã e redat
noþiuni fundamentale3?
printr-un apostrof.
Propun o explicaþie care sã nu facã apel la un substrat
precreºtin ºi sã nu intre în opoziþie cu dogma creºtinã: soarele
Asfinþi
e comparat cu un „sfânt“ fiindcã în acest moment al „traiectoriei
Soarele asfinþeºte, var. sfinþeºte „soarele apune“: aceastã
„ lui seamãnã cu un „nimb“ al sfinþilor pe icoane4:
expresie ar fi o rãmãºiþã a cultului precreºtin al soarelui1.

* Temeinic cercetãtor, Marcel Ferrand a împlinit 82 de ani. Profesor


Universitar la Paris-Sorbona, cercetãtor la Institutul de studii slave
Paris, încã ne surprinde prin studiile sale lingvistice, prin cãrþile sale cu În neogreacã (Sandfeld, LB, p.67) soarele apunând e identi-
caracter ºtiinþific. Specialist în limbile slave ºi romanice, cunoscãtor a ficat cu un împãrat: O hêlios basileuei. Explicaþia este cã împã-
cinci limbi moderne, Marcel Ferrand ºi-a construit parcursul de cer-
cetãtor, începînd cu studierea temeinicã a limbilor slave ºi romanice la
Universitatea Paris Sorbona, obþinînd licenþa în 1947. Pregãtirea acestuia arãtãm pânã unde s-a mers în interpretarea „substraticã” a lui asfinþi, îl
continuã de-a lungul timpului, instruindu-se prin aulele universitãþilor putem cita pe Hasdeu: „Cuvântul însemneazã literalmente ’ad sanctos
europene, obþinînd diverse burse. Publicaþiile dumnealui, datoritã abeo’ sau ’ad sanctum abeo’, ’se sanctifier, devenir saint’ [...], o regiune
acribiei intelectuale, dar ºi complexitãþii temelor lingvistice abordate, unde locuieºte zeul cu sfinþii [...]. Noþiunea de sanctificare a Occidentului
au fost fie traduse în mai multe limbi, fie se aflã în bibliotecile era la noi atât de înrãdãcinatã, încât [...], ideea e cu totul necreºtinã [...].
universitãþilor europene. Din acestea subliniem doar cîteva, amintind, Un rest paganic din acea epocã precreºtinã, când la Apus erau [...]
în acelaºi timp, cã numãrul paginilor scrise ºi publicate de acesta depãºesc Hesperidele [...].” (Etymol. Magnum Romaniae, B., 1893, s.v.).
2
cu mult imaginaþia unui om: Un suffixe est ausi un signe signe, articol Cultul soarelui rãmase un reflex la primii creºtini romani, cãrora
semnalat de „Bulletin de la Société de Linguistique“ de Paris, t.LXXXI, sf. Leon, în secolul al V-lea, le reproºeazã cã ei salutã Soarele înainte de
1968; Le Suffixe-nja en russe moderne
moderne; Les particules énonciatives a intra în Basilica Sfântului Petru, cf. N.M. Denis-Boulet, Le calendrier
en russe contemporain
contemporain; Pour Comprendre Le Russe Russe, Editeur Doin, chrétien, P., 1959, p. 34-35, 51-52. Sf. Leon în secolul al V-lea: cu atât
1967; À propos de la conjugaison russe moderne: pour un mai mult în secolele urmãtoare e puþin verosimil ca episcopii sã fi arãtat
grammaire punctuelle et intégrale
intégrale; La grammaire de la phrase o oarecare indulgenþã faþã de acest cult, cãruia creºtinismul i se opune
russe ancienne
ancienne. prin definiþie. Tocmai cultul Soarelui, numit Sol invictus, e abjurat de
** Studiul prezent face parte din cartea aflatã în manuscris, intitu- Constantin când se converteºte la creºtinism, în secolul al IV-lea, ibi-
latã Etimologiile mele româneºti, pe care Marcel Ferand a încre- dem.
dinþat-o spre publicare Editurii „Risoprint“, urmînd ca în cursul acestui Privitor la rolul organelor bisericeºti, reamintesc cã episcopos =
an sã vadã lumina tiparului. supraveghetor.
3
1
Date lexicale: DA: „Despre soare ºi p. ext. despre lunã ºi stele; în Soarele e „sfânt”, nu „zeu”, în expresia citatã de Puºcariu în
Þara Româneascã: a asfinþi; despre lumina ochilor, neobiºnuit, poet.; sprijinul originii pãgâneºti: „C’est encore à l’ère pa enne que remonte
Trans. ºi Soarele asfinte; pe vremea tendinþelor de latinizare a limbii l’habitude de jurer sur (sfântul) soare ’le saint soleil’”. (Puþcariu, Etudes
scris ºi asânþi”. Sfinþi „a deveni sfânt” a fost probabil forma primitivã, de linguistique roumaine, C.-B., 1937, p.398).
4
la care s-a adãugat a- dupã apune, amurgi etc. Sfânt-sfinþi e de acelaºi Capidan comparã soarele când apune cu un nimb, fãrã însã sã dea
tip cu veºted-veºteji, alb-albi, negru-(în)negri etc. Asfinte: ezitare clasicã acestei imagini o semnificaþie în sine: „Soarele primeºte nimbul unui
verb sufixat-nesufixat, cf. lucrã-lucreazã, socoate-socoteºte. Sfinþi = sfânt” (Conv. lit., 1939, p. 519 - 520).
5
asfinþi pare viu, cf. MALR II, h.58: pe la sfinþeala soarelui (Tulcea). Ca sã „Dans l’iconographie des premiers temps, seul le Christ est nimbé.
PRO

SAECULUM 2/2006 27
limba noastrã

raþii bizantini, în reprezentarea lor iconograficã sau numisma-


ticã, aveau dreptul la un nimb, ca ºi sfinþii. (E posibil ca expresia
româneascã popularã Soarele e pe scaun sã fie un calc gre-
cesc).5
În limba maghiarã, unde soarele „se cuminecã“: áldozik a
nap, ar putea fi vorba de o altã metaforã creºtinã, ritualã, soarele
asfinþind fiind comparat cu o ostie, mai ales cu cea mare a
preotului (la catolici), pe care el, ridicând-o deasupra capului,
o expune credincioºilor.6

Aþipi
Aþipi, „a adormi“ < *adtepire <*tepire = tepere, tepesco „a
deveni cãlduþ“7: etimologia aceasta consacratã se bazeazã 1. Grãdinile Versailles-ului
Versailles-ului
pe o întrebuinþare izolatã a verbului tepere cu sensul de „a
lâncezi“; 2. pe o reconstrucþie problematicã, nu numai ca formã, s-a redus pe urmã, prin metonimie, la vârful ascuþit, de unde:
ci ºi ca sens, deoarece se atribuie unei forme ipotetice un sens înþepa, þãpos, þepos, „pointu, aiguisé par la pointe“ (Damé).
rar (pe cât se pare, literar) al formei clasice tepere8. (A)þepi, din contra, ar deriva de la sensul neredus „par“:
Pe de altã parte, etimologia amintitã postuleazã o trecere
de la sensul „a lâncezi“ la sensul „a adormi“, care nu pare a fi
deloc uºoarã. Aºteptãm un proces mai concret ºi mai direct.
Adormirea se caracterizeazã printr-un fel de letargie, de pier-
dere a sensibilitãþii corporale. Verbul românesc sinonim moþãi
pune accentul pe pierderea motricitãþii corporale. Dacã pentru
aþipi plecãm de la ideea aceasta, ne putem gândi la o derivare
de la þeapã „par“, care nu prezintã nici o dificultate formalã:
þeapã > *þepi > *aþepi > aþipi.
Þeapã9 Apropierea cu albaneza nu dã decât o soluþie
Noþiunea de „par“ evocã prin excelenþã imobilitatea,
parþialã: thep „ascuþiº”. De la „ascuþiº” cu greu ajungem la
insensibilitatea, cf. stâlpit „imobil“, a rãmâne stâlp, adicã
„par”, pe când „par” (ascuþit) dã uºor „ascuþiº”. E evident cã
„împietrit“.
þepeº în Vlad Þepeº se referã la un „par ascuþit”, nu la un
A- dupã adormi. Verbul *þepi aparþine formaþiei (în)cremeni
„ascuþiº”. Explicaþia prin „par”, prin urmare, e inevitabilã; o dã
< cremen, (în)lemni < lemn, verbe în -i, incoative, derivate de la ^

slava, unde cep „bãþ” e atestat cu diferite întrebuinþãri:


un nume de materie inertã.
„îmblãciu (r.)”; „bãþ care se pune între aþele urzelii la þesut”
Þeapã „par lung ºi ascuþit la un capãt; p. restr. vârful unui ^

(bulg.) etc. Cep e legat de verbul cepati, cepja „a spinteca


astfel de par“ (DEX): deci în primul rând un par; însã, noþiunea
(lemne)”, de unde avem în bulg. ºi scr. cepanica sau cepenica
„bucatã dintr-un lemn despicat”.
^

Après le IIIème siècle [...] les apôtres, la Vierge, puis les saints obtiennent ^
Cep a pãtruns în limba românã sub forma adjectivului
cet attribut, ainsi que les notabilités la ques: empereurs, dignitaires cepenú, de unde þeapãn, din care s-a nãscut (în)þepeni. Dacã
^

etc.” (Grand Larousse universel, P., 1989, t. XI, s.v.). într-adevãr þeapã e ºi el de la cep , *þepi < þeapã „a deveni
6
Sandfeld, loc. cit., aduce ºi un exemplu german (m.h.all.): diu imobil” de unde (a)þipi, formeazã o pereche de dublete cu
sunne gêt ze genâden, care, citat împreunã cu cel unguresc, poate fi (în)þepeni.
înþeles ca „soarele se cuminecã”. Pasajul la Sandfeld e confuz. Mã refer
în ceea ce mã priveºte la dicþ. lui Grimm, unde, la Gnade I „Ruhe” se dã
expresia (în germ. literarã) die sonne geht zu gnaden «die sonne geht primitiv: ’bãþ’. Cepenet’ ’a se înþepeni’: derivat de la cep ’bãþ’”. ( anskij,
unter», egalã cu zur Ruhe, adicã, nici mai mult, nici mai puþin fr. se Dicþ. etim. r.).
couche etc. Vasmer la r. cep: „Dial. cepinka ’bãþ’; bulg. cep ’bãþ’ care se pune
7
DA: „Aþipi (dial. aþâpesc ºi aþãpesc; la Anon. Car. ºi aþip). Et. între aþele urzelei la rãzboiul de þesut’ [...]”. Cepenet’: „[...] vsl. ocìpenìti
necunoscutã.” Candrea-Densuºianu: „< *lat. Attepire = ad.- + clas. [...], scr., v. sl. cìpenú ’imobil’ [...]. Protosl. cìpenìtü, de la cìpú ’bãþ’.
tepere languir, être languissant”. Cf. sub raportul semantic okolet’, de la kol [kol ’par’, okolet’ ’a crãpa’,
M.F.].”
^

S-au mai propus etimologiile urmãtoare: Cihac: „v. sl. supati, zasipati
„Scr. cepati, cepanica; bulg. cepja ’a spinteca’, cepenica ’bucatã
^

’obdormiscere’, nsl. zasipati ’sopire’ [s pati ’a dormi’, M.F.]”; Spitzer


(DR III, p. 646 - 649): „Eine onomatopoetische Bildung vom Stamm ì dintr-un lemn despicat’ (Dicþ. scr.-rom. ºi bulg.-rom.).”
þip- (=zip), der im Rumänischen in þipa ’jeter, lancer, jaillir’, þip ’fontaine În LR Puºcariu, p. 178, 179, numãra þeapã printre elementele
jallissante’ vorliegt”; ªtefãnescu-Scheludko (ARH XXXI, p. 149): „< autohtone.
ucr. zacipnuty ’a adormi’”. Apropierea cu albaneza: Rosetti, ILR III, p.106-121: „O serie de
8
Tepere, tepesco „a începe sã devinã cald, a se încãlzi”. Însã acest termeni nu pot fi explicaþi prin albanezã [...], lui th albanez îi corespund
verb, opus lui caleo, calidus, poate desemna o „cãldurã insuficientã” de trei sunete în românã [...]. Cuvintele înºirate aici mai jos fac deci parte
unde tepor „1. chaleur douce; 2. chaleur insuffisante (d’un bain); 3. din cel mai vechi fond al limbii române [...]: alb. th: rom. þ: thep: þeapã
(fig.) langueur du style” (Gaffiot, Dict. latin-fr. ). Gaffiot la tepeo mai [...].”
menþioneazã: „(fig.) être tiède, aimer froidement // être languissant: Se poate obiecta cã rãmâne neexplicatã diferenþa de sens: alb.
Quint., 6, 1, 44”. „pointe” = rom. „pointe ou pieu”. Nu existã posibilitatea unui împrumut
9
Despre originea lui þeapã: Limbile slave: R. cep „îmblãciu”. slav comun? ªi ce înseamnã „cel mai vechi fond”?
„Panslav [...]. Probabil indoeuropean. Origine obscurã. Sensul Alb. thep „pointe, saillie (Fjalor shqip frengjisht, T. 1977).
PRO

28 SAECULUM 2/2006
limba noastrå

Marius Sala

ISTORIA CUVINTELOR

VI. Nume de mâncãruri franþuzeºti a rãspândit cultura cartofului în Franþa, aºa cã toate
mâncãrurile în care apare acest nume existã ºi cartofi!).
Spre deosebire de numele de mâncãruri orientale, în Existã însã ºi cuvinte frecvente azi în terminologia gas-
cazul numelor de origine francezã multe dintre ele au la tronomicã româneascã luate din francezã fãrã a avea la
bazã un nume de persoanã, fie al bucãtarului care le-a bazã nume de persoanã. Amintesc acum doar pe soté <
inventat, fie al individului pentru care le-a fãcut. Acest fr. sauté care are dupã DEX sensul „(mâncare, zarzavat)
nume se cunoaºte pentru cã bucãtãria occidentalã a apã- care este fiert la un foc mic ºi înãbuºit în unt”. Mai
rut mai târziu decât cea orientalã, cu istorie ce se pierde interesant este cazul lui croasant.
în timp. Câteva exemple. Croasant „corn preparat din foitaj” oferit în restaurantele
Chateubriand, numele unui muºchi de vacã la grãtar, franceze, la micul dejun, la cafeaua de dimineaþã, ºi pe
are la bazã numele scriitorului francez François René care îl gãseºti ºi în restaurantele româneºti era un cuvânt
viconte de Chateaubriand, mare poet romantic. Pe când ce însemna „timpul în care luna creºte” ºi apoi „forma
era ambasador la Londra (1822), bucãtarul lui a inventat lunii numitã croissant”. Sensul „prãjiturã, corn” este o
o reþetã de grãtar pentru el. Deci numele scriitorului a traducere dupã germ. Hörnchen „corn mic”. Primele
fost dat unui fel de mâncare preferat de el. prãjituri numite aºa au fost fãcute la Viena, pentru a
Savarinã este numele unei prãjituri fãcute dintr-o pastã sãrbãtori victoria din 1689 asupra turcilor (celebrul asediu
moale îmbibatã în sirop dulce ºi servitã cu friºcã. În al Vienei, care a fost lichidat de I. Sobieþchi, regele
francezã, de unde românii au luat cuvântul, are forma Poloniei). Emblema naþionalã a turcilor a fost o „lunã în
savarin. La început (1856) i s-a spus brillat-savarin, dupã creºtere”.
numele unui magistrat, gastronom ºi scriitor, Anthelme
Brillat-Savarin, autor al cãrþii „Fiziologia gustului” (1825).
Prãjitura a fost creatã de fraþii Julien, celebri patiseri fran-
cezi, care au primit reþeta de la Brillat-Savarin. Ca recu-
noaºtere, fraþii Julien au botezat prãjitura cu numele
scriitorului-gastronom francez.
ªarlotã „cremã fãcutã din lapte, ouã, friºcã ºi gelatinã
(cãrora li se adaugã fructe)” vine din fr. charlotte, cu acelaºi
sens. În francezã apare la 1804 într-o carte a lui A. von
Kotzebuc. Nu se ºtiu exact motivele care au dus la
alegerea unui nume de femeie pentru crema respectivã.
Se crede cã e vorba de Charlotte Sophia de Meeklenburg
Streitz, soþia regelui George III al Angliei, patroana
cultivatorilor de mere.
Madeline, chiar dacã nu este înregistrat în dicþionarele
româneºti, apare însã într-o traducere din Proust pentru
a denumi o „prãjiturã micã, dulce, din pastã moale, de
formã ovalã ºi umflatã deasupra”. Numele prãjiturii ar veni
de la Madeline Paulmier, bucãtãreasa doamnei Perotin
de Barmond, care ar fi inventat reþeta (anul 1806, prima
atestare).
Lista ar putea continua. Subliniez faptul cã numele
de mâncãruri franþuzeºti menþionate au la bazã nume de
persoane. La acestea se pot adãuga multe altele din
meniurile marilor restaurante în care numele de persoanã
apare dupã termenul comun (Stroganof, Parmentier).
Uneori pentru a fi mai „sofisticaþi” dau chiar numele fran-
cez al mâncãrii (carré d’agneau Parmentier, côte de veau
Autoportret
Parmentier; Antoine Augustin Parmentier a fost cel care
PRO

SAECULUM 2/2006 29
contemporanii noçtri

Irina Petraç

„AM CUNOSCUT MULÞI SCRIITORI,


DAR RAREORI I-AM PREFERAT CÃRÞILOR LOR“
Convorbire realizatå de Alexandru Deºliu

– Care a fost cel mai fascinant scriitor român pe nomothetul sau onomaturgul, ºi-a alãturat Poetul atunci
care l-aþi cunoscut? când, la capãtul trudei sale numitoare, a înþeles cã
– Apropo de fascinaþie, sã spun de la început cã nu rãmãseserã fãrã nume ºi fãrã de rãspuns cele mai tainice
mã fascineazã nici un scriitor în carne ºi oase. Îmi plac dintre simptomele vieþii ºi morþii sale. Poetul ficþioneazã
din cale afarã cãrþi ori secvenþe din cãrþi, uneori un autor de atunci neobosit nãscocind nume pentru nenumit.
aproape întreg, cu suiºurile ºi coborâºurile lui, dar nu Ficþiunea sa polimorfã pãºeºte în restriºte, îndrãznind
omul întreg, opera întreagã, necondiþionat. Nu cred cãi multiple, întâlnindu-se când ºi când cu ficþiunea
nicidecum cã poeþii, de pildã, sunt coborâþi din ceruri – religioasã, monodromicã ºi posacã. Numele se incantau
nici chiar ei n-au argumente suficiente ºi solide pentru a la început, suficiente sieºi. Simpla lor rostire fãcea sã
se „înstãpâni pe Dumnezeu”, cum ar zice Gabriel fie lumea. O lume rezumatã, neclintitã, fãrã nuanþe. Când
Liiceanu. Nu trebuie automat þinut la mare cinste orice nuanþa, acel ceva în plus, a apãrut – zic grãmãticii –,
versificator doar pentru cã e convins de harul sãu divin. numele dintâi ºi-au spus masculine ºi s-au repliat lãsând
Iar respectul, ei, respectul mã tem cã se câºtigã, nu se loc gureºelor, pestriþelor feminine, numele diversitãþii ºi
pretinde. Cetatea nu poate fi obligatã sã-ºi recunoascã ale diferenþei. Ale ne-stãrii. Aºezate în nominativ – în
poeþii. Ei, poeþii, au în sarcinã sã-ºi dovedeascã rostul simplul (?) act al numirii, o vreme au stat astfel, mulþumite
ºi valoarea de întrebuinþare. Ca orice meseriaº. Poetul de isprava lor. Când starea nu le-a mai fost de-ajuns,
nu e sfânt ºi nici poezia nu e sfântã. Marea lor ºansã ºi cãci lucrurile ºi întâmplãrile se buluceau în jur, au deprins
frumuseþea le stau în omenesc... Mai mult, sunt de acord declinarea... º.a.m.d. Cu alte cuvinte, au învãþat sã
cu Umberto Eco: istoria literaturii ne aratã cã mulþi dintre moarã trãind.
marii scriitori pe care i-a reþinut omenirea pentru zestrea Apoi, nu cred nici în aceastã mereu reluatã fundãturã
ei prelungã au fost truditori pentru propria existenþã/ a lamentãrii. Scriitorii/poeþii nu mai sunt (oare chiar au
subzistenþã, au muncit ca orice om obligat sã se întreþinã fost vreodatã?) înþelepþii satului fiindcã satul e în plinã
ºi au scris marile cãrþi, Opera, în timpul lor liber. ºi cam haoticã transformare. Încercarea de a gãsi
Pe un fundal al „depresiei filosofiei”, de fapt „poeþii rãspunsuri la întrebãrile încuietoare ale existenþei nu mi
îºi iau ca sarcinã proprie substanþiala ambiguitate a se pare abandonatã, doar cã „vitraliul” mai sus pomenit
limbajului ºi încearcã s-o exploateze ca sã facã sã iasã se cade restaurat. Am citit fraze stupefiante despre
din ea nu atât un surplus de fiinþã, cât un surplus de pãcatul de „a ignora poezia, a o dispreþui ºi chiar a o
interpretare [...] iar Fiinþa coincide cu caleidoscopul de urî”. Nu pricep cu cine se polemizeazã, despre cine e
adevãruri pe care le formulãm încercând s-o numim” vorba, cine urãºte poezia? Cã sunt oameni care nu citesc
(Umberto Eco). Mai ales aceastã din urmã descriere îmi poezie ºi pot trãi ºi aºa nu e nicidecum totuna cu a urî
convine: poezia / literatura profitã sim-fonic de ambigui- poezia. Vorba lui Ovidiu, ignoti nulla cupido. Nu-mi pot
tatea limbajului. Adicã, poetul nu încearcã sã spele imagina societãþi, popoare întregi cuprinse brusc de
„geamul” ceþos al cunoaºterii, mereu ºi destinal incom- patima poeziei. Clujul plin de sute de mii de oameni
pletã, a aici-ului nostru, ci îl înlocuieºte cu un complicat înaintând nãuci pe strãzi cu o carte de poeme în mânã
ºi surprinzãtor (uimirea e condiþie obligatorie!) vitraliu. ori recitând cu ochii mijiþi, în transã, versuri – iatã o
Gest în care un fel de vrajã ºi conflictul nu se exclud. priveliºte, pentru mine, hilarã dacã nu chiar horror. Cititorul
Dar, pentru mine, nu intrã în calcul fascinaþia, dacã prin împãtimit de poezie a fost ºi rãmâne o raritate...
asta înþelegi punerea între paranteze a gândului activ. Revenind, am cunoscut mulþi scriitori ºi m-am bucurat
Laura îºi imagina, la un moment dat, râzând, o scenã, de întâlnire, dar rareori i-am preferat cãrþilor lor. Sã-þi fac
dupã ea, hazlie: cineva încercând sã mã hipnotizeze. câteva schiþe de asemenea întâlniri.
Când e vorba de starea mea de veghe, sunt încãpãþânatã Prima (dublã) întrebare a profesorilor mei de românã
ca un catâr lucid (ce zici de combinaþie?) ºi nu las nimic agniþeni, Elena ºi Emil Muscã, în prima vacanþã de
de la mine. studentã la Filo, a fost: „L-ai citit pe Sorescu? Ce pãrere
Sã mai adaug, într-o parantezã – îmi plac parantezele, ai?” Îl citisem, îmi plãcea, dar eram departe de a pricepe
digresiunile, conexiunile întâmplãtoare –, cã închipuisem, de ce. Era în 1965 ºi mã întorsesem acasã cu un braþ
cândva, o Poveste despre cuvintecuvinte. Dãtãtorul de nume, de cãrþi tocmai apãrute: Estetica basmului, Poeme-le
lui Sorescu , Iarna bãrbaþilor , Hronicul lui Blaga,
Francisca, Paznic la armonii. Apoi Literatura românã
* Dintr-o carte de interviuri aflatã în pregãtire
azi (Manolescu ºi Micu) ºi Studii de literaturã românã
PRO

30 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

(Vianu). Mã pregãteam sã vãd Pãdurea spânzuraþilor hohote, uimit, parcã, el singur de libertãþile pe care ºi le
în regia lui Ciulei. Da, pe Sorescu îl citeam ºi reciteam lua. Fireºte, s-au desenat ºi reciproc. Nu ºtiu dacã mai
cu o încântare fãrã nume. Simþeam o furnicãturã pe vârful existã pe undeva desenul Laurei, dar Laura desenatã de
limbii ºi o nevoie teribilã de a boteza gustul exotic ºi Sorescu stã la loc de cinste printre amintirile dragi. Când
extrem de familiar, în acelaºi timp, al versurilor lui. Zece a venit la Cluj, ne-a vizitat. Am stat la o tacla, Laura,
ani la catedra de limbã românã pentru strãini, am repetat îndemnatã anume, i-a arãtat desene (era elevã la Liceul
un experiment: dupã „demutizare”, le duceam studenþilor de Artã) ºi el a ales câteva sã le publice. A debutat-o în
mici poeme de Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Ramuri.
Sorescu, Nichita Stãnescu. Invariabil, aleºii erau Bacovia Altã datã, ºi-a lansat o carte la Cluj ºi eu l-am pre-
ºi Sorescu. Le învãþau versurile pe de rost, le traduceau, zentat la Librãria Universitãþii. L-am condus la hotel, pe
li se pãrea cã sunã perfect în greacã, germanã, swahili, jos, povestind. Era bucuros de re-întâlnire, dar deja obosit
arabã, francezã, chinezã ori englezã (Jacqueline de multele amãrãciuni pe care i le adusese funcþia de
Chambon nu spune altceva – dintre românii publicaþi de ministru. Se ºtia bolnav ºi avea privirea celui care ºtie.
ea la Paris, doar ediþia din Liliecii lui Sorescu s-a epuizat). Bunãtatea lui, neînþeleasã de atâtea ori, îºi lingea rãnile
Aºa mi s-a ivit bãnuiala cã fac parte din aceeaºi familie cu o discreþie rarã, pe jumãtate întoarsã spre dincolo.
de spirit: înregistrarea cu dez-mirare a cotidianului ba- Pe scriitorii neclujeni i-am întâlnit mai ales la mare,
nal, nespectaculos, umil; simplitatea tragicã a compo- la Casa Scriitorilor de la Neptun, unde am fost vreo 15
ziþiei, monotonia ca dimensiune funciarã a fiinþei; refa- ani varã de varã. La taclale mai în tihnã, ºi cu clujenii tot
cerea drumului înspre corespondenþele prime; exersarea acolo s-a întâmplat sã stau. Am fost mereu un om plin
unei comunicãri imediate, de o sinceritate disperatã. de treburi ºi în crizã de timp, iar statul îndelung de poveºti
Amândoi încetinesc trecerea noastrã prin cuvinte... nu m-a atras niciodatã cu adevãrat. N-am stare, cum se
Întâlnirea adevãratã, în carne ºi oase, cu Sorescu zice.
s-a întâmplat la Neptun, la Casa Scriitorilor. Varã de varã, Alte câteva secvenþe de la mare. Varã de varã, ne
ne regãseam acolo mereu aceiaºi, cu odraslele dupã noi regãseam acolo, cum spuneam, mereu aceiaºi: Marian
ºi cu comportament cam tribal. Despre asta, mai multe Papahagi ºi Luci, Adrian Popescu ºi Angela, Luci ºi
amãnunte ceva mai jos. Eugen Uricaru, Doina Uricariu ºi Paul Drogeanu, Grete
Într-o varã, s-a nimerit în seria noastrã ºi Marin Tartler ºi Stelian Tãbãraº, Gheorghe Schwartz ºi Ileana,
Sorescu. Îl salutam cu toþii când ne întretãiam drumurile, Ion Mircea ºi Livia, câteodatã Dinu Flãmând, cu odraslele
dar era atât de singuratic, de timid, de retras, cã þi-era respective. Stãteam împreunã la plajã pe locul împrejmuit
teamã sã-l scoþi din ale lui. Stãtea deoparte ºi desena. din zori de Paul Drogeanu: foarte matinal, lucra nisipul
Din când în când, trãgea curios cu urechea la glumele în aºteptarea noastrã ca un grãdinar, îl curãþa ºi îl
noastre, dar nu intra în vorbã („Vorbim anapoda sau netezea meticulos de parcã se pregãtea sã ne semene
tãcem ani în ºir, / Penibil ºi inestetic / ªi nu ºtim unde pe toþi în straturi ferite de intruºi. Masa de prânz era ºi
dracu’ sã ne þinem mâinile”). Simþindu-l dornic sã spargã prilej de pelerinaj de la unul la altul, cu ultima ºtire ori
gheaþa, m-am apropiat de ºezlongul lui ºi l-am întrebat, vreun mic proiect pentru dupã amiazã. Ne luam cafeaua
zâmbind: „Ce mai face Marin Sorescu?” Nu puteam sã-i pe terasã, tot împreunã, prilej de admirat toaletele
vorbesc cu dumneavoastrã, Ce mai faceþi, din mai multe doamnelor: eram într-o veºnicã ºi inegalã concurenþã
motive: îmi era prea apropiat, mie, cititoarei, apoi mai-ul cu Ileana Schwartz care scotea minunãþii din lada de
presupunea cã el ºtie deja cã eu ºtiu ce face de obicei, zestre a bunicii. Erau frumoase ºi rochiile noastre – Grete
din eventuale, repetate convorbiri anterioare. Persoana ºi cu mine aveam tot felul de pânze ºi dantele vopsite în
a treia era soluþia cea mai bunã. Nu-l exilam, pur ºi simplu, degradeuri ºi decorate cu petece de catifea ori mãrgele
în postura ingratã a celui despre-care-se-vorbeºte, ci îi de lemn (într-o varã, fãcusem furori cu sandalele mele
propuneam sã intrãm în vorbã (ce expresie minunatã ºi de pânzã, ieftine, pe care lipisem macrameuri fãcute
cât de potrivitã cu cel trãind în/prin cuvinte!), complice, anume de mama), Doina Uricariu era cea mai tare în
despre un personaj pe care îl cunoºteam amândoi foarte bijuterii bogate, grele, parcã împrumutate din vreun sipet
bine, dar din unghiuri diferite. Oricum, s-a luminat tot de domniþã medievalã –, dar Ileana, ei, Ileana apãrea
sub fruntea înaltã ºi pânã ºi mustaþa i s-a zbârlit a chef înfãºuratã în cearºafuri ºi perdele din alte vremuri,
de vorbã. Am început sã povestim câte în lunã ºi în sidefiu-marmorate, brodate cu migalã ºi croite cu
stele, de parcã asta fãcusem o viaþã întreagã. Dupã simplitate anticã. Brunã ºi picantã, cobora treptele ca o
mesele, nu ieºea mai nimeni pe plajã. Mie îmi era milã împãrãteasã, jucând anume distanþa ºi contând pe
de orice ceas „pierdut” la umbrã. Am coborât împreunã admiraþia noastrã cutremuratã de invidie... Citeam, pe
în câteva rânduri ºi am desenat toþi trei pe plaja aproape rând, aceleaºi policier-uri, exerciþiu de limbã francezã,
pustie: Marin Sorescu ºi Laura, fiica mea, se întreceau englezã ori italianã, în tempo de vacanþã. Serile le
în crochiuri ºi caricaturi. Un pic stângaci, la început, cu petreceam, fireºte, împreunã. Ni se alãturau cei de-o
politeþea înnãscutã a þãranului faþã de strãin, de ne- generaþie, Gabriela Negreanu (oscilând periculos între
cunoscut, s-a lãsat prins curând în jocul nostru nevinovat neagrã depresie ºi veselie nestãpânitã, îndrãgostitã de
de târgoveþe puse pe cârtit, cãci a înþeles cã nimic nu lungi plimbãri pe falezã, seara târziu), Papilian (repetând
urma râsului ºi caricaturii, adicã nimic rãu pentru cel cu haz discret de fiecare datã ritualul rafinatului parizian
þintuit. Simplu exerciþiu al ochiului ºi al vorbei desenate. tocmai rãtãcit printre muritori de rând) ori Dinescu (mereu
Ne întreceam în gãsit asemãnãri hilare, porecle, carac- în vervã), de pildã, dar ceilalþi ne recunoºteau cercul ºi
tere. Sorescu se dovedea mare meºter ºi râdea în nu-l tulburau. Ana Blandiana ºi Romulus Rusan aveau
PRO

SAECULUM 2/2006 31
contemporanii noçtri

programul lor tainic. Cu cozi împletite copilãreºte,


Blandiana ne arunca un zâmbet cald ºi o vorbã cu miez,
fãrã sã se opreascã. Ileana Vulpescu ne onora cu o tacla
scurtã ºi subþire, de înþeleaptã femeie de lume, dar se
retrãgea ºi ea curând. ªtefan Bãnulescu apãrea cu pletele
lui rare, pe jumãtate pleºuv, ca un condor. Nu se oprea,
pãrea sã nu vadã pe nimeni, cu mintea la cine ºtie ce
dropii. Secondat de soþie ºi de fiicã, ne lãsa sã admirãm
alaiul de pe altã lume în drum spre un loc secret de
plajã.
Fãnuº Neagu ne saluta ceremonios ºi mucalit,
trecând spre „Cireºica“ – unde îl aºtepta Ion Bãieºu –, ºi
ne rãsfãþa ades cu vreun dar rarisim: piersici cât un cap
de copil, raci (avea furnizori misterioºi la Casa cea pãzitã
din vecini...). Mare ºi alb (nu cobora la plajã niciodatã),
se strãduia sã nu ne stea în cale ºi reuºea mult mai bine
decât Al. Piru, cel mereu pus pe harþã ºi cârtitor.
Într-o zi, îndatã dupã masa noastrã de prânz, „nea
Fane” a primit oaspeþi. Eram pe terasã la o poveste cu
tâlc cu Dinescu. Nepoþelul lui Petre Bucºa s-a apropiat
de noi cu sufletul la gurã: „Nenea Mircea, dã-mi, te rog,
5 lei sã-mi iau pepsi”. Mircea i-a întins o hârtie de 25:
„Vezi, mã, sã-mi aduci restu’”. Dupã o vreme, noi tot la
poveºti. Mircea îl vede pe puºti trecând ºi-l ia la rost:
„Unde-i restul, mã?” „N-a rãmas rest, nenea, cã i-am luat
ºi lui domnu’ Cãmãtaru pepsi cã mi-a dat autograf!” Atât
i-a trebuit lui Dinescu. S-a dezlãnþuit, sufocat, doar pe
jumãtate în glumã, vorbindu-ne nouã, tuturor: adicã stãm Clochard
aici sub nasul lor, al puºtilor, zi ºi noapte, toatã floarea
cea vestitã a scriitorimii în viaþã ºi nu ne cere unu’, de tratorul, se mânca neînchipuit de bine (mai bine, se zicea,
sãmânþã, autograf? Adicã bea Cãmãtaru pepsi pe banii decât la celebrele „hoteluri ale partidului”!), însã în þarã
lui, ai lui Dinescu? S-a rãcorit doar când ºi-a dat seama nu se mai gãsea aproape nimic „la liber”. Aºa cã, în
cã puºtimea, adunatã roatã atrasã de zarvã, îl privea ciuda bunãtãþilor cu care ne ospãtam, într-o mirare, zi
lung, neînþelegând deloc, se vedea de la o poºtã, ce-l de zi, salamul lui Ghiuri rãmânea un personaj.
roade... Ei, bine, cum tocmai citeam un spumos roman poliþist,
Astfel de mici întâmplãri ne ocupau zilele ºi le fãceau nimic mai firesc decât sã-mi treacã prin minte comèdia:
sã parã/sã fie pline. Ba dispãrea Andreea, gâgâlicea de „Çterpeliþi salamul, sã vedem cum reacþioneazã”. Zis ºi
doi ani a Doinei Uricariu, ºi ne punea pe toþi pe jar, pânã fãcut. Prinse de joc, fetele au încropit rapid un plan: au
o descopeream, într-un târziu, urcând de-a buºilea zãrit la recepþie o pompã de bicicletã lãsatã, cu bilet de
treptele de piatrã spre Casã. Ba ne luam la întrecere mulþumire, pentru Ghiuri. Cum totul se întâmpla ca în
care reuºeºte sã-l convingã pe prâslea lui Uricaru – familie ºi nu dispãruse niciodatã nimic deºi cheile erau
coborât printre noi cu un peltic accent moldovinesc de lãsate vraiºte, au cerut degajat pompa s-o ducã înãuntru,
la bunicii din Bacãu –, sã-ºi dea jos hãinuþele de pe el ºi cu aerul cã ºtiu exact ce fac. Au luat cheia, au intrat în
sã încerce apa mãrii. Ana Stanca, domniºorica de 4 ani garsoniera cu pricina, au luat salamul cel ancorat cu
a Gretei Tartler, îi ºoptea împãciuitor la ureche cã ea nu sfoarã de balustradã, au lãsat pompa pe pat ºi au ascuns
are nevoie de „pozarã” („pozarii” cutreierau toatã ziua prada în dulapul lui Uricaru. Apoi s-au întors pe plajã,
plaja în cãutare de muºterii pentru instantanee bronzate, mustãcind, ºi au stat cuminþi la soare. La ceasul amiezii,
la concurenþã cu „clãtitarii”), cã ele au, nu-i aºa, cuvintele. ne-am ridicat tabãra ºi am pornit încet spre Casã. ªi
Tatãl, Estrel Tãbãraº, cioplea tacticos amulete din pietre atunci s-a dezlãnþuit furtuna. Toatã Casa vuia: a dispãrut
de mare. Într-o vreme, dãduse molima în noi: colindam salamul lui Schwartz! Catastrofa era teribilã. Giani urla
toþi plaja cocoºaþi, în transã, în cãutare de „pietre rare”, ca din gurã de ºarpe, Ilenei i se fãcuse rãu de supãrare
sub privirile bãnuitor-intrigate ale „strãinilor”. ºi se încuiase în baie, Ghiuri se plimba de la unul la altul
Într-o varã, Laura, fiica mea, ºi Ioana Uricaru, sãtule întrebându-se furibund cine a putut face un lucru atât de
sã mai zacã la soare, cu neastâmpãrul celor 12 ani ai odios. Toatã lumea era indignatã. Fetele ºi cu mine am
lor, m-au întrerupt din lectura toropitã ºi mi-au cerut o intrat în joc, comentând în pas cu lumea: scandalul era,
idee: ce sã (mai) facã? În acel an, Ghiuri Schwartz venise dintr-o datã, atât de mare, încât nu se mai punea problema
de la Arad cu un trofeu: o rudã de salam de Sibiu. Mândru sã mãrturiseºti, pur ºi simplu, gluma. Uricaru a propus
de achiziþie, ne povestise tuturor cã-l þineau de merinde sã se scrie un anunþ ºi sã se afiºeze la recepþie. Se
pe drum, la întoarcere – Giani, bãieþelul lor cel blond, nu promiteau recompense, vinovatul era asigurat cã nu i se
mânca altceva. Îl atârnase în balcon, la etaj, ºi-l pãzea va întâmpla nimic, cã fapta infamã avea sã fie uitatã
ca pe ochii din cap. La Casã, graþie ºi lui Acsin, adminis- dacã restituie, discret, salamul. Pompa de bicicletã
PRO

32 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

apãrutã singurã în camerã l-a pus într-o luminã neagrã Alt loc al memoriei ºi al întâlnirilor, de o încãrcãturã
pe cel ce o împrumutase. Se jura cã nu ºtie nimic, cã o aproape magicã: Sibiul. Neîndoielnic, un personaj în
lãsase la recepþie. Fata de la recepþie nu-ºi amintea cultura românã. Sibiul lui Cioran, Goga, Blaga, Radu
nimic. Strãini nu treceau niciodatã prin curtea Casei Stanca sau Mircea Ivãnescu, Ion Mircea (o vreme),
(vecinãtatea cu reºedinþa lui Ceauºescu o þinea departe Dumitru Chioaru. Vraja oraºului e impregnatã în
de curioºi). Misterul era de nedezlegat. În vânzoleala semnalmentele cavalerilor „Cercului de la Sibiu”. Oraºul
generalã, salamul a fost scos din dulap ºi agãþat de cu multele sale peceþi sãseºti a fost resimþit întotdeauna
mânerul uºii lui Ghiuri, spre searã. Vestea cea mare a de români ca un loc securizant al propriei lor culturi.
fãcut imediat înconjurul Casei. Toatã lumea era fericitã. Pentru mine, el înseamnã (aproape) acasã. Altfel stau
Nimeni nu mã bãnuia ºi nici nu mã putea bãnui nimeni, lucrurile cu Clujul, mereu departe, înstrãinat („lung e
iar fetele jucau tare, cu îndrãzneala, în fond, a drumul Clujului”), de recucerit...
nevinovãþiei, ba chiar încântate de proporþiile pe care le La Sibiu ne aºteptau, toamnã de toamnã, gazdele
luase mica aventurã. Oricum, fusese o glumã... Colocviilor revistei Transilvania (despre care þi-am mai
La cinã, o nouã avalanºã de presupuneri ºi versiuni, povestit câte ceva), Mircea Tomuº ºi Mircea Braga
care mai de care mai fanteziste, plus blesteme aruncate (primitori, atenþi, fermecãtor de... ubicui), dimpreunã cu
pe capul hoþului, pocãit, se vede treaba, sub presiunea Romul Munteanu (respectat pentru faptele bune – mai
opiniei publice. Însã, dupã un scurt sobor, Ileana ºi Ghiuri ales traducerile de la Univers care ne umpleau, tuturor,
au declarat cã nu sunt în stare sã mai îndure tensiunea. zilele ºi ne fereau de tristeþea celor rupþi/uitaþi de lume –
Sã pãzeºti un salam de Sibiu pãrea sã depãºeascã ºi iertat pentru uitãrile de sine), Dan C. Mihãilescu ºi
puterile unui om. Hotãrârea fusese luatã: îl sacrificã. Tania Radu, pe atunci deopotrivã ºi paradoxal de guralivi
Îndatã dupã cinã, ne-am adunat cu toþii la Doina Uricariu. ºi timizi, Gelu Ionescu, titularul cronicii traducerilor la
Tãiat felii subþirele, salamul a fost rumegat pe îndelete, Steaua (rubricã pe care avea sã mi-o lase moºtenire
cu vodcã ºi bere, la o agapã prelungitã târziu în noapte când aerul sãu, de pe-atunci occidental, îºi va afla locul
ºi întreruptã de noi poveºti inventate despre cum trebuie pe mãsurã), Ion Ianoºi, Cornel Ungureanu (mustãcios ºi
sã se fi întâmplat lucrurile. bonom, plãnuind deja geografii literare), Ecaterina
N-a ºtiut nimeni niciodatã adevãrul. Târziu, prin 98, Þarãlungã, Mircea Martin, Smaranda Vultur, Laurenþiu
Ghiuri a venit la Cluj cu treburi. Ne-am întâlnit la Filialã. Ulici (glumind galben despre greutatea de a þine pasul
Vreau sã-þi spun ceva, i-am zis. ªtiu, a rãspuns. Ce cu cei fugiþi din þarã pe care trebuia sã-i scoatã din istoriile
ºtii? Cã tu ai fost cu ideea. De unde ºtii? Ioana îi spusese sale), Irina Bãdescu, Mihai Zamfir, Radu Toma, Dan
de foarte curând lui Uricaru, iar acesta, lui. De altfel, a Cristea, Victor Ivanovici, N. Barbu, Ion Cristoiu („filosof”
adãugat el, am avut de mult o bãnuialã cã despre tine e adoptat de filologi încã de pe vremea cursului special
vorba. Trebuia sã fie cineva deasupra oricãrei bãnuieli „Camil Petrescu” al lui Mircea Zaciu), Dan Culcer, Anton
ºi, mai ales, nevinovat, în fond... Cosma, Ioan Holban (aducând de la Iaºi o interpretare
La încheierea seriilor, se þineau baluri (câteodatã, nouã ºi cu accent la matricea narativã a lui Ion Creangã),
mascate) cu concursuri ºi tombole („Tombola nejî”, anunþa Constantin Criºan, Alexandru George (de la care am aflat,
afiºul colorat, amintind, fireºte, de celebrul cântec despre la cinã, poveºti despre familia regalã) ºi aºa mai
zãpezi melancolice al lui Adamo), foarte gustate de toatã departe... Zile mirabile, seri împinse pânã în miez de
lumea. Toþi copiii primeau diplome, semnate de toþi noapte, plimbãri prin „oraºul vitraliu” ºi excursii în
scriitorii prezenþi, pentru cele mai închipuite merite. Laura împrejurimi (Gura-Rîului, Rãºinari, Pãltiniº). Unde sunt...?
le mai are încã (pe una dintre ele semneazã, într-o Încã un loc de întâlnire cu scriitori, de data asta de
devãlmãºie foarte democraticã, Al. Papilian, Laurenþiu hârtie. În primãvara lui 1990, bibliograf fiind la Biblioteca
Fulga, Adrian Popescu, Traian Iancu, Fãnuº Neagu, Al. judeþeanã din Cluj, mi s-au fãcut, aproape deodatã, douã
Oprea, Doina Uricariu, Marin Sorescu,Dan Horia Mazilu, propuneri: sã preiau „Comitetul de culturã” ori sã fiu
Marian Papahagi, Dan Rotaru, D. Matalã, Eugen Uricaru, redactorul de românã al reînfiinþatei filiale a Editurii
Radu Boureanu, Ion Miloº, Gheorghe Schwartz, Ion Didactice ºi Pedagogice. Fire practicã ºi plãcându-mi
Mircea, Zigu Ornea, Gabriela Negreanu, Gabriel Chifu, fãcuturile de mâna omului, nu puteam accepta un post
Iulian Neacºu, Florin Bãnescu, Gretre Tartler, Emil administrativ în care lucrurile nu depindeau direct de mine,
Brumaru, Valeriu Cristea, Ileana Vulpescu, Augustin ci de cei care, la eventualele mele ordine, ar fi trebuit sã
Buzura, Marius Ghica, Al. Piru, Mihai Stoian, V.F. le facã. Redactor de românã la o editurã legatã de ºcoalã
Mihãescu, Stelian Tãbãraº, Paul Drogeanu, Mihai Gafiþa, suna ispititor pentru dascãlul din mine. Hotãrârea am
Marcel Runcanu, Cornel Popescu, Gheorghe Pituþ ºi alþii, luat-o în aprilie, la Bucureºti, unde mã aflam la Conferinþa
cu semnãturi indescifrabile). Se dansa, se glumea, se Scriitorilor. Am refuzat scurt numirea, inventând o
râdea în hohote de catrenele cu adresã (eu pãstrez unul problemã de sãnãtate, ºi, dupã o întâlnire cu Constantin
de la Fãnuº Neagu, drept consolare cã, dupã o vizitã de Floricel, directorul celei mai mari, pe atunci, edituri din
o zi la Varna, m-am întors înfrântã – bulgarii nu mã þarã, am devenit editor. Doctor în ºtiinþe economice, s-a
lãsaserã sã cobor pe Nisipurile de aur; adusesem, în potrivit sã aibã o mare pasiune pentru literaturã. În 1992,
schimb, ceaiuri englezeºti pentru degustarea cãrora Gusti toamna, venea cu ideea de a deschide o colecþie pentru
Buzura stabilise ritualuri ºi porþii stricte, cãci descoperise dascãli scriitori. Avea ºi numele, Akademos, avea ºi
cã o ceºcuþã te remonta miraculos, mai ceva ca o primul autor: Ion Toboºaru, cu un volum de versuri. Pânã
alergãturã chinuitã prin nisip. La balul din „anul salamului”, ºi autorul copertei era stabilit: fiica mea, Laura, medic,
plutea, parcã, în aer o eliberare în plus. dar ºi grafician. De aici încolo, totul cãdea în seama
PRO

SAECULUM 2/2006 33
contemporanii noçtri

mea. Aveam nevoie de un nume care sã dea credibilitate apare numele lui Nichita Stãnescu, revizorul canadian
„grãdinilor”, un nume care sã fie urmat. Apãruserã pune o steluþã, coboarã în subsolul paginii ºi noteazã,
Paradoxele politice ale lui Paul Dimitriu ºi Rememorãrile încântat de descoperire: „Il s’agit d’un célébre caricaturiste
lui Gabriel Þepelea. L-am rugat pe Mircea Zaciu sã-mi roumain”. Îl confundã, desigur, cu Mihai Stãnescu ºi nu
devinã girant. Fãcea naveta Cluj–Bonn, era mereu pe scrie nicãieri cã nu eu dau nãstruºnica explicaþie...
fugã. I-am explicat, într-un antract la o premierã, despre În 1998, filiala clujeanã se desfiinþeazã. Tocmai
ce e vorba. Mi-a dat mânã liberã: sã aleg din volumele puneam la cale cu Cornel Regman o carte („Am luat în
anterioare texte despre mari scriitori, sã las deoparte serios propunerea dumneavoastrã ºi am trecut la treabã.
secvenþele datate (vreo trei rânduri!). Am fãcut întocmai. Prin amabilitatea domnului Balotã, vã trimit volumul...
Profesorul îmi scria, sceptic: „... ce se mai aude cu Pentru moment, m-am oprit [la titlul] De la Junimea la
cartea? Neaflând nimic, mã gândesc cã nimic nu s-o fi Pavel Dan”). N-avea sã fie. Akademos se închide cu
ales...” I-am scris cã „s-a ales” totul. „Nu ºtii câtã bucurie ultima carte antumã a lui Mircea Zaciu: Departe /
mi-ai fãcut!... Eu sper – dacã sãnãtatea greu încercatã aproape. În numãrul 100 al Colecþiei, membrii „clubului”
îmi permite – sã vin la Cluj în aprilie ºi sã fiu acolo când recunosc în adunarea de la Akademos un loc privilegiat.
apare cartea. Îþi rãmân profund recunoscãtor pentru gestul Alþi scriitori întâlniþi de-a lungul anilor. În 1965, în
de nobilã prietenie... pentru cartea pe care þi-o datorez primul meu an de studenþie, Ana Blandiana era deja o
integral... Cu drag, M. Zaciu.” Îmi mulþumea când tocmai legendã. Trecea pe coridoarele Facultãþii de Litere zveltã
îmi fãcuse el un mare serviciu, iar de veste se bucura ºi încordatã ca o mânzã de rasã. Ameþitor de frumoasã
ca un debutant... Aºa s-a nãscut volumul Clasici ºi ºi de elegantã – mi-o amintesc într-o rochie de un mov
contemporani. Miºcarea mea/a noastrã s-a dovedit, intens, un pic putred, cu capul zvâcnind în sus, nestãpâ-
curând, inspiratã. Au urmat, unul dupã altul, Marian nit, cu o miºcare mândrã a umerilor, ieºind pe poarta
Papahagi, Ion Pop, Mircea Muthu, Ion Vartic, Monica facultãþii, invadând strada ºi oraºul, care pãreau sã nu
Spiridon, Aurel Rãu (despre Ion Creangã), Ioana Bot, aºtepte altceva decât sã i se supunã („Doamne, ce risipã!
Ovidiu Pecican (cu o antologie Nicolae Breban), Adrian / Cum aruncam cu secundele, cu minutele, / Cu orele,
Mihalache, Marta Petreu, Rodica Lascu-Pop, Gheorghe cu zilele, cu sãptãmânile, cu anii! / Trecãtorii se îngrãmã-
Doca, Constantin Cubleºan (Eminescu în conºtiinþa deau sã le prindã din aer, / Nu le venea sã creadã, /
criticã), Adrian Popescu (o carte despre Radu Gyr), Mihai Prietenii încercau sã mã opreascã, / Duºmanii spuneau:
Vasiliu, George Lãzãrescu, Mircea Popa, Cornel Moraru, / Are ea vreun motiv, vreun câºtig, / Nu e nimeni atât de
Ion Vlad, Cornel Munteanu, Gheorghe Glodeanu, Dorin nebun... / Dar eu eram...”). O vedeam astfel ºi fiindcã
ªtefãnescu, Mihai Cimpoi. Au debutat în Akademos supuºi pãreau ºi cei doi-trei flãcãiandri care o însoþeau,
Gheorghe Perian, ªtefan Borbély, Diana Adamek, Laura tropotind în jurul ei ca niºte fauni timizi. Am revãzut-o în
Pavel, Ion Maxim-Danciu, Mircea A. Diaconu... Au apãrut cîteva rânduri la mare („Nimic nu-i mai înrudit / Cu mine
câteva volume de memorii: Valeriu. L. Bologa, D.D. decât marea”), în pârgul vârstei, cu cozi zvârlite ºtrengã-
Roºca, Dina Cocea. Când Ioana Bot mi-a adus manus- reºte sub bãtaia brizei, caldã ºi distantã, deopotrivã. Apoi,
crisul volumului de corespondenþã din Statele Unite al iarãºi la Literele clujene, unde o invitasem în anii 80 sã
Ioanei Em. Petrescu, Molestarea fluturilor interzisã, am le vorbeascã studenþilor ºi-i cucerise cu poeme despre
fost încântatã cã puteam lucra mãcar aºa, târziu ºi indi- destinul nostru de copaci plecaþi sub vremi. În fine, în
rect, la o carte a ei. A fost o întâlnire prelungã cu feþe, 90, la Bucureºti, cu un aer un pic aiurit, dar plinã de
pentru mine, mai puþin cunoscute ale Ioanei. O Ioanã nu încredere ºi gata sã sfarme munþi în pumni.
doar inteligentã ºi curioasã, cum o ºtia toatã lumea, ci Pe Nicolae Breban l-am cunoscut alãturi de Dumitru
ºi caldã, plinã de umor, gata de ironii ºi autoironii subþiri, Þepeneag, în 1990, la o lansare de carte la Cluj, într-o
dornicã sã afle ºi sã înveþe, deloc copleºitã de noutatea cafenea cu viaþã scurtã la Teatrul de pãpuºi. Remar-
lucrurilor, nicidecum complexatã ori timidã. Stãpânã pe casem de la început, la cel dintâi, o superbã ºi generoasã,
ea ºi pe reacþiile ei nuanþate ºi lucide ca o intelectualã totodatã, izolare, o viaþã în platou. Mi-l imaginam, la o
de clasã ce era. Apoi versuri (Costache Olãreanu, Ion altã lansare la Cluj, asemeni insului din genericul unor
Cristofor, Mircea Petean, Teohar Mihadaº), prozã (ªtefan documentare despre cãlãtorii pe Planeta singuraticã (pe
J. Fay, cu ediþia integralã a romanului Moartea baroanei, „Discovery“), cel care deseneazã pe nisip, cu un ram,
Paul Lahovary, cu Vântoasele). Traduceri din Vîsoþki, un cerc în jurul sãu. Ca ºi în cazul siglei unei colecþii
Mohammad Iqbal, Virgil Tãnase, poezie brazilianã. Am editoriale franþuzeºti, „Le Promeneur“; sensul se iscã din
tradus un volum Poeþi din Quebec (1997) ºi am pregãtit, paradox. Plimbãreþul e un ins aºezat temeinic ºi tacticos
în replicã, o antologie Poètes roumains contemporains pe un scaun, cu o carte deschisã pe genunchi, tot aºa
(apãrutã abia în 2000, la Écrit des Forges; am aflat de cum Cãlãtorul deschis spre cele patru zãri tocmai se
curând cã antologia mea are, tot din 2000, o ediþie apãrutã închide în propria reverie singuraticã. Ambele gesturi sunt
la Autres Temps, Marseille!). Traducerea e semnatã de molipsitoare ºi incitante. Înþelegi cã departele ºi aproapele
Ioana Crãciunescu ºi Alexandru ªtefãnescu ºi e revizuitã ies din opoziþia aparentã dacã rolurile lor se joacã la
de Donald Alarie, Michelle Fiset ºi Bernard Pozier. Am nivelul minþii omeneºti. Nicolae Breban are acest har al
primit-o fãrã corecturile mele. Frumoasã, elegantã. Dar mesajelor paradoxale. Romanele sale þintesc mereu spre
lipsesc câþiva poeþi importanþi de la care nu s-a putut o mizã obscurã la început, dar tot mai pregnantã ºi de
obþine, direct ori indirect, acceptul pentru introducerea neocolit, în urmã. El ia distanþã pentru a se aºeza în
în volum ºi nu se menþioneazã nicãieri întâmplarea. Apoi, miezul lucrurilor, revarsã potop de vorbe pentru a atinge
în argumentul meu sunt sãrite vreo 2-3 rânduri, iar când Cuvântul. „Scufundarea de plãcere” în ambiguitãþile
PRO

34 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

textului infinit, în vârtejul sãu abisal, are o dozã de prezenþa sa caldã, neobositã ºi patern-vigilentã pentru
visceralitate. „Carnea gânditoare”, oximoronicã, defineºte scriitori abia cu 2-3 ani mai nevârstnici decât el. Obsedat
gesticulaþia dublã a scrisului brebanian, starea de de temei ca un ardelean cumpãnit ce se afla, privea drept
cumpãnã. Frustul, organicul, natura sunt obligate sã joace în faþã orice întâmplare omeneascã ºi fãcea planuri
pe aceeaºi scenã cu rafinamentul aristocrat al ideii, al aparent „utopice ºi monstruoase”, conºtient de truda
spiritului. Carnea exerseazã puritatea muzicalã a uriaºã („dar omeneascã!” îl aud exclamând, pe datã, în
gândului, acesta îngãduindu-ºi sã sângereze ºi sã doarã. parantezã) ce i se cerea ºi gata s-o plãteascã, zâmbind
Alãturi, un Dumitru Þepeneag liber ºi dezinhibat cum ghiduº în barbã. Cele ºase volume proiectate, „însumare
apare ºi în Clepsidra rãsturnatã. Dialog cu Ion Simuþ, de profiluri, bibliografie comentatã ºi sintezã ideologicã”,
o carte alunecoasã ºi incitantã. Cum nimic nu e cum visate ca drum spre „mereu amânata hartã complexã ºi
pare a fi când e vorba de D.Þ., pusul pe gânduri începe completã a literaturii naþionale”, Istoria sa, aºadar, era
încã de la titlu: clepsidra e rãsturnatã, aºadar într-o rânã conceputã ºi promisã într-o evidentã stare de alertã, cu
ºi, deci, timpul stã, încremenit în text? A fost tocmai o neliniºte abia stãpânitã, cu nerãbdarea, parcã, a celui
întoarsã ºi mãsoarã ritmurile capricioase ale unui lung care-ºi simte timpul prea strâmt ºi cu o discretã, cuceri-
dialog? Rãsturnarea ei e mai definitivã, în sensul cã tot toare, aproape copilãreascã fãloºenie sfidând chiar
ce se spune are o alerteþe anume ºi o urgenþã destinalã? aceastã strâmtorare. Nu vreau sã spun cã-ºi presimþea
Oricum, cuvântul nisiparniþã e mereu în prim plan ºi te sfârºitul prematur – cum sunt destul de înclinatã sã cred
obligã la remanierea portretului autorului ºi a existenþei în predestinare, sfârºiturile îmi par cã se întâmplã toate
sale metaforale. Fiecare nou obiect de vorbe scrâºneºte la timpul lor, nici prea devreme, nici prea târziu. Vreau
sub imagini gureº-taciturne, mustind de înþelesuri ºi sã spun doar cã se putea citi din afarã o grabã preves-
subînþelesuri. Înscenãri dintr-o îndelung exersatã artã a titoare, o ardere nestãpânitã, o tensiune cuprinzãtoare
fugii se propun ca metodã de obþinut simultaneitatea, de ºi lacomã – aºa cum puteau fi descifrate ºi la Marian
depãºit handicapul succesivitãþii, ca-n oglinda lui Ching Papahagi, de pildã… Nu moartea în sine sperie ºi doare.
Nung, care-þi aratã tot ce este, ce a fost ºi ce va fi dintr-o Nu-l credeam nemuritor, chiar dacã planurile lui puteau
datã, iar, dacã-i mai arunci o privire, îþi mai aratã ºi ceea acoperi încã multe decenii de trudã dãruitã. Sperie ºi
ce nu poate fi, dar este.. dor ne-rãspunsurile care o însoþesc. Cine sã-i poatã þine
Nicolae Balotã (fãrã nici o legãturã cu prejudecãþi ºi locul în jocul-ghicitoare în care era neîntrecut? Ca un
protocoale, mie cu totul antipatice) îmi vine automat în magician amuzat de propriul har, îþi ghicea din câþiva
minte, când mi-l evoc, alãturi de Bianca Balotã, proza- paºi/întrebãri scriitorul la care te gândeai, gata sã te prindã
toarea finã ºi subtilã, neîntrecutã maestrã a interioarelor la cotiturã cu vreo informaþie trunchiatã. Cine sã-þi mai
întreþesute cu o artã de prea mulþi uitatã. Fireºte, asta ºi povesteascã despre farmecul bridge-ului, despre Nobelul
fiindcã aºa i-am întâlnit, alãturi, completându-se ºi îngã- pe care-l meritã literatura românã? Nimeni ca Laurenþiu,
duindu-te, cumva, cu nesfârºitã delicateþe ºi un pãien- „prietenul cârtitor” al scriitorilor români. E de neînlocuit
jeniº de vorbe bune, în bogata lor intimitate. De prea nu la modul patetic al necrologului superlativ cu orice
puþinele ori când am stat la o poveste, am avut senzaþia chip, ci într-un fel mult mai grav ºi mai implacabil, aºa
cã tocmai am întrerupt o melodie secretã, dar cã nu mi cum orice om care pleacã e, pentru cei din jurul sãu, de
se reproºeazã în nici un fel intruziunea. Ba, dimpotrivã, neînlocuit. Iar în jurul lui Laurenþiu nu erau multe locuri
cã din deschideri repetate, îndelungi ºi generoase cãtre goale…
ceilalþi ei par sã extragã / sã compunã variaþiuni surprin- – Pe la cenacluri literare umblaþi? ªi dacã da,
zãtoare ale temei lor tainice. cine mai venea pe acolo?
Pe un exemplar din Literatura românã contem- – Am fost, în studenþie, la câteva ºedinþe ale Cena-
poranã I - Promoþia 70 70, Laurenþiu Ulici semna o dedi- clului „Tribuna“. Era lume multã ºi, poate, ºi bunã, dar
caþie cu veche „prietenie cârtitoare”, descriind perfect nu m-a câºtigat pentru multã vreme. Sesiunile ºtiinþifice
ale Facultãþii, mai târziu, sau participãrile la simpozioane
naþionale la Iaºi, Sibiu, Suceava mi se pãreau mai
interesante. Erau câteva, puþine, zile în care totul se
petrecea la temperaturi ridicate, fiindcã era un prilej anual
de a te întâlni, de a cunoaºte oameni, de a schimba
pãreri. Cenaclul sãptãmânal cãpãta o rutinã mie antipa-
ticã – am fost, de când mã ºtiu, în crizã de timp. Prea
conºtientã, mereu, de muritudine, simt nevoia sã-mi
drãmuiesc timpul. Nu prea îmi plac taclalele. Cu cât mai
rare, cu atât mai bune. Oricum, aveam 23 de ani când
s-a nãscut Laura ºi rãspunderile îmi sporiserã invers
proporþional cu timpul liber. Pe la 40 de ani, s-a instalat
hipoacuzia ºi nu mai eram oricum bunã de poveºti în
grupuri largi. Neauzind ce spune unul mai din fundul sãlii,
nici nu puteam intra în dialog ori controversã. Cele mai
multe dintre întâlnirile mele cu ceilalþi sunt de lucru.
Iaºul noaptea Încape oricând o parantezã liberã ºi de oarecare intimitate,
gustoasã tocmai fiindcã drãmuitã, dar nu mã dau în vânt
PRO

SAECULUM 2/2006 35
contemporanii noçtri

dupã omorât timpul. Am convenit de la început o relaþie Caragiale”, ci ºi la a secvenþelor „vulgatei retorice”
ireversibilã: numai el, timpul, mã omoarã pe mine, dar o prezente în cãrþile multora dintre mai vârstnici. Cã ºtiau
face pe faþã, fãrã ascunziºuri ºi farduri inutile. sã se aºeze într-o descendenþã semnificativã în
– Acceptaþi ideea de generaþie literarã? Dacã da încercarea de a impune, ficþionând, „condiþionarea omului
din ce generaþie credeþi cã faceþi parte? Cât datoraþi de cãtre om” (Radu Cosaºu).
generaþiei din care faceþi parte? Care scriitori din Totuºi, fac parte din generaþia 70, din generaþia
generaþia dvs. sunt cei mai vii? Echinoxului prim, originar. Anii mei de facultate s-a
– Cum cred cã totul depinde de tot, în ecuaþii de multe întâmplat sã coincidã cu cea mai deschisã ºi mai
ori nu întru totul descifrabile, fireºte cã locul ºi timpul în promiþãtoare perioadã a României postbelice: 1965-1970.
care creºti ºi trãieºti sunt importante ºi lasã urme. Aºadar, Au fost ani de o seninãtate absolutã (dacã e ceva absolut
generaþiile existã, vrei nu vrei, iar circumstanþa lor largã în lumea muritorilor) care ne-au marcat definitiv. Îmi
ºi complicatã te modeleazã oricât de imperceptibil. La plãcea oraºul cu grãdinile lui, bibliotecile erau locuri
nivelul omenescului, însã, lucrurile se încurcã. Dorothy privilegiate ºi mirabile – chiar ºi obþinerea (fãrã prea mare
L. Sayers spunea, apropo de rãzboiul dintre sexe, cã: greutate) a unei cote secrete fãcea parte din minunile
„Primul lucru ce frapeazã observatorul neatent este faptul acelei vremi – nu erau decât obstacole fireºti ale iniþierii.
cã femeile sunt diferite de bãrbaþi [...].Însã esenþial este Aveam abonament ieftin la teatru ºi la filarmonicã,
faptul cã femeile sunt mai asemãnãtoare bãrbaþilor decât puteam sã-mi cumpãr toate cãrþile noi (aproape zilnic
orice altceva pe lume.” Înlocuieºte femeile cu generaþiile apãrea o carte nouã, pânã nu de mult prohibitã, ori o
de poeþi/scriitori ºi vei descoperi un alt mare adevãr: traducere de rangul întâi din literatura universalã). La
esenþial este faptul cã optzeciºtii, de pildã, sunt mai Arizona, o cafenea celebrã printre filologii câtorva
apropiaþi de ºaizeciºti, de ºaptezeciºti, de nouãzeciºti generaþii, botezatã astfel de Virgil „Bil” Stanciu,
decât de orice altceva pe lume când despre om este excelentul traducãtor ºi profesor anglist, aveam „pile” ºi
vorba ºi traducerea lui în cuvânt. puteam primi cafeaua ºi fãrã friºcã (!). În 1968, apãrea
În fine, cred cã se consumã multã cernealã degeaba Echinoxul. Toate visurile pãreau sã se transforme, ca
în lupta pentru ºi despre generaþii. Voci grele atacã, uneori de la sine, în realitate. Greutãþile nu ne speriau. Aveam
violent, pretenþia de a numãra generaþiile pe decenii. o privire larg înþelegãtoare asupra lumii care nu ne-a
Desigur, ofensiva „în haitã” (nu are nimic peiorativ sau pãrãsit niciodatã cu totul. Doar cei din generaþia mea
injurios expresia) a dat roade. Chiar dacã mãcinatã de pot înþelege exact ce vreau sã spun. Pentru ceilalþi, am
orgolii individuale (absolut legitime) ºi de disidenþe, pãrut adesea niºte ciudaþi. De curând, se întreba cineva
intrarea grupatã în arena literarã a obligat publicul sã de ce tac ºaptezeciºtii. Nu despre tãcere e vorba. În
recunoascã, vrând-nevrând, modificarea de paradigmã general, cred cã suntem o generaþie aºezatã, în sens
ºi oferta de „ideologie” literarã pe care optzeciºtii, de ardelenesc. O generaþie care îºi vede de treabã fãrã ieºiri
pildã, le aduceau cu ei. Propunându-le ca viiturã, au adus zgomotoase în prim plan. Excepþiile nu fac decât sã
cu ei multe valori indiscutabile ºi durabile – care, de confirme regula.
altfel, s-au detaºat net de grosul puhoiului –, dar ºi alu- Atunci, la început, nu simþeam nici o nevoie de
viuni cu respiraþie scurtã, degrabã reîntoarse în mâlul revoltã. Lucrurile îmi pãreau a fi cum trebuia/puteau sã
originar. Stilul bãtãios, dar mai ales concentrarea vocilor fie. La Litere, eram 200 numai la „românã purã”; pentru
au fãcut ca optzeciºtii sã parã periculoºi ºi subminatori. un loc „bun” în cãmin, pentru cartela de masã ºi bursã
Focuri de paie ameninþând sã punã în umbrã spuza grea stãteai la cozi prelungi în fiecare toamnã. La Facultate,
ºi rezistentã. Din dosarul lui Ion Bogdan Lefter la Dicþio- sãlile de curs ºi coridoarele zumzãiau în permanenþã.
narul sãu, aflu cã generaþia decenalã le repugnã ºi lor, Puncte de accent: Biblioteca (trezitul în zori îþi promitea
cã se revendicã de la accepþiunea Vianu a generaþiei de un loc în sala de lecturã ºi un exemplar din bibliografie
creaþie. Cã emblema „generaþia ’80”, necesarã la un ori din cãrþile cu cote de fond secret, pe care nu le ºtia
moment dat pentru marcarea intensã a apariþiei unui nou decât cine nu-ºi dorea sã le ºtie); Filarmonica, Teatrul ºi
val scriitoricesc, nu mai e operantã, cã fenomenul noului Opera,, la care aveam abonament, cu preþuri derizorii;
val e în fazã de maturizare ºi acoperã ºi aºa-zisa Grãdina Botanicã, loc de plimbãri ori de studiu tihnit, ºi
generaþie ’90. Schimbarea de sistem din ’89 n-a adus Casa de Culturã a Studenþilor. Între ele, opriri la o prãjiturã
schimbarea bruscã ºi simultanã a creativitãþii artistice. (deliciosul cremºnit de-acasã era aici cremeº, iar
Asta fiindcã literatura (arta, în general) nu respectã gãluºtele cu prune, gomboþi!), la o cafea ºi o bârfã literarã
calendarul evenimentelor politice, nu se pliazã automat, (la Arizona, la Sala 30 – Facultatea avea 29!, ori la Croco).
nu se supune, fiind prin definiþie rebelã ºi personalizatã. Casa de Culturã era (în) inima vieþii studenþeºti
De cele mai multe ori, precede schimbãrile de sistem, le (fusese construitã ºi cu sute de ore de muncã patrioticã;
presimte, le chiar pregãteºte în subteran. Când scriam amãnuntul nu mi se pãrea de ruºine – nu m-am ferit
în ’83 despre prozele „desantiºtilor”, cum îmi plãcea sã-i niciodatã sã pun umãrul la lucruri bune ne-trecute anume
numesc, îmi dau seama, iarãºi, semnele se puteau citi în „fiºa postului” meu). Seara, pãrea un vapor cu toate
pretutindeni. Îmi era clar atunci, cum îmi este ºi acum, luminile aprinse. Aici se þineau balurile balicilor
cã tinerii de atunci ºtiau sã perceapã „zgomotul liniºtei” (bobocilor), primul contact fiind, aºadar, unul încãrcat
(titlul unei conferinþe a lui G. Cãlinescu despre emoþional. Tot aici, dansurile de sfârºit de sãptãmânã,
elefantiasisul epic – „tumefiere a cotidianului cãreia îi cele mai spectaculoase (cãci erau nenumãrate), unde
corespunde în ordinea subiectivã setea de a percepe”), ne etalam fustele de tergal plisat ºi ciorapii de nailon cu
cã îºi executau partitura nu doar „la uºa domnului dungã, ori pletele abia desfãcute din cozi. Toatã Piaþa
PRO

36 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

Pãcii rãsuna de muzici – Beatles, Led Zeppelin, dar ºi nimeni nu i-a promis omului fericirea eternã, vorba lui
Adriano Celentano ºi Adamo, Tom Jones ºi Joan Baez Pascal Bruckner. Nu vãd nici acum în ton de catastrofã
ori Charles Aznavour –, pânã mult dupã miezul nopþii, ceea ce se întâmplã în jurul meu. Trebuie sã ai despre
când porneam spre casã/cãmin pe jos, printre armate tine o pãrere deºãnþat de bunã ca sã þi se parã totul
de mãturãtori de stradã (pe atunci, zãpada nu adãsta pe ilegal, duºmãnos, pretext numai bun de declanºat un
strãzi mai mult de o orã, douã, iar eu eram indignatã cã rãzboi, mãcar mediatic. Generaþia mea cântãreºte
e socotitã gunoi, adunatã degrabã ºi cãratã în afara lucrurile cu mai multã îngãduinþã, cu rãbdare, cu bunul
oraºului... les neiges d’antan.) simþ al lungului nasului. Nu e vorba de resemnare ºi nici
Tot la Casa de Culturã, asistam, uneori, la repetiþiile de oportunism, ci de calmã înþelepciune, dacã vrei. În
Cercului de teatru (în Capul de rãþoi, jucau Mircea Muthu, ce mã priveºte, niciodatã n-am crezut cã familia, lumea,
Viorel Pãltineanu, încã studenþi). Prunã, un student universul, soarta îmi sunt datori cu ceva, cã merit mult
frumuºel ºi curtat de alaiuri de fete, devenise vedetã cu mai mult decât îmi oferã. Nu aºtept daruri, pomeni nici
monologuri comice. Într-o searã, Phoenix , într-un atât, ºi, tocmai de aceea, sunt recunoscãtoare pentru
spectacol dezlãnþuit – cânta toatã sala, plinã ochi, era o tot ce primesc. Nici un gest al unui om pentru alt om nu
hãrmãlaie nemaipomenitã. Foarte bune spectacole de mi se pare datorie, ci generozitate. Îi spuneam odatã
teatru (precum Lecþia lui Ionescu interpretatã de cei din unui coleg cã nu trebuie sã i se parã normal cã soþia îi
Grupul Ars Amatoria , un pic mai târziu) ºi multe, calcã ori îi spalã cãmaºa, cã trebuie sã mulþumeºti
nenumãrate filme de cinematecã (Antonioni, Fellini). Atât celuilalt pentru tot ce face pentru tine/în locul tãu. A fost
de mulþi erau mereu doritorii, încât intrãrile se fãceau, mirat peste mãsurã. Dacã priveºti lumea ºi pe tine la
firesc!, numai cu hei-rupul. Am descoperit cã lucrul nu dimensiunile reale, binele ºi rãul sunt, deopotrivã, fireºti
era de tot firesc abia când, prin 76, am însoþit-o pe lectora ºi vei ºti sã te bucuri de cel dintâi ºi sã lupþi cu cel din
de românã din Varºovia la un spectacol. Eu îmi numãram urmã fãrã orgoliu mângâiat/rãnit peste mãsurã. Nu ºtiu
calm nasturii lipsã, iar ei nu-i venea sã creadã cã tinerii dacã înþelegi ce vreau sã spun. Vorbesc despre echilibru
din România îºi sfâºie hainele, într-o veselie, pentru o ºi luciditate...
piesã de teatru... Spectacolele folclorice erau deja În 1966, eram în anul doi de facultate. Marian
vestite, iar formaþiile studenþeºti de muzicã ºi dansuri Papahagi, Eugen Uricaru, Adrian Popescu, în anul întâi.
(celebrul „Mãrþiºorul”) erau râvnite ºi pentru turneele peste Marian locuia atunci pe Moþilor, aproape de cãminul de
hotare. fete „Elena Sârbu”. Eugen (înalt ºi foarte subþire, ei, da!)
Casa de Culturã era ºi centru politic. Acolo îºi avea o curta asiduu pe Lucia, colega mea de camerã, viitoarea
sediul ASC-ul, Asociaþia Studenþilor Comuniºti, cu ºefi lui soþie. Dimineþile mergeam la cursuri cu autobuzul –
plini de ifose ºi visând cariere înalte graþie „punctelor” înghesuiala era nebunã, sã reuºeºti sã urci era o
adãugate pentru activitãþi obºteºti. Pãstrând încã gustul performanþã. Ei, dar dupã cursuri, în lungile toamne
de acasã, nu-mi plãcea mâncarea de la cantinã (bãieþii senine ale Clujului, veneam spre casã alene, în haitã,
o înfulecau pe nemestecate, cerând supliment pe vorbe cu opriri scurte la cofetãrii ori la un corn cu sana, dar
dulci aruncate bucãtãreselor). Am scris în condicã despre mai ales cu poveºti nesfârºite ºi râzând cu lacrimi din te
supa chioarã, gustul rânced al prãjiturii ºi fada garniturã miri ce. Într-o vreme, Marian, Eugen ºi Marcel Runcanu
a fripturii la tavã. Am semnat protestul dimpreunã cu luaserã obiceiul de a ne citi din „revistele” lor scrise de
Luci Uricaru, mândre de ispravã. A doua zi, am fost citate mânã, cu rubrici ºi caricaturi, cu ºtiri ºi comentarii
la postul de radio studenþesc (în fiecare camerã de cãmin parodice, cu polemici zdrobitoare între „La castronul
era un difuzor) ºi chemate la ºeful ASC (din pãcate, nu-i aburind” ºi „Opozantul întristat”, puterea ºi opoziþia. Mai
mai ºtiu numele, semn cã n-o fi ajuns atât de mare cât era ºi o a treia „foaie”, am uitat cum se chema ºi nu ºtiu
spera). Ne-a þinut în picioare, mustrându-ne superior. Atât de a mai rãmas pe undeva vreo urmã din acei strãmoºi
de fudul era, încât nu-mi puteam stãpâni râsul. A înþeles ludici ai „Echinoxului”. „Revista presei” se petrecea de
cã nu ne impresionase ºi ne-a dat pace cu un multe ori pe podul Someºului – un fel de scenã de pe
avertisment... care se puteau lansa mai lesne ideile ºi hohotele. Deºi
Îmi dau seama cã vorbesc despre un adevãr al meu, eram toþi plini de vervã ºi fãrã stare, era limpede pentru
amestec de alb ºi negru, niciodatã tragic ºi apocaliptic oricine cã zumzãiam, de fapt, în jurul lui Marian. Marian
(înþeleg perfect mãrturisirea lui Al. Paleologu cum cã pânã cel vorbind în rafale atât de concentrate cã, atunci când
ºi puºcãria e o aventurã biograficã ºi atât, nicidecum era în vervã, greu prindeai un interstiþiu sã strecori ºi tu
rãul intolerabil, cel care pune în pericol echilibrul inte- o vorbã. Îmi amintesc de o searã de mai târziu, de prin
rior). Aceeaºi perioadã poate fi privitã (ºi a fost deja) ’80, când, la mine acasã, Grete Tartler, invitatã la Cluj,
dinspre alintaþi ai regimului. Aceºtia o pot descrie ori cu ºi Mircea Muthu se ofereau, nãuci, sã plãteascã o taxã
un efort de obiectivare, spunând despre privilegii pierdute, numai sã poatã spune ºi ei ce aveau de spus – Marian
ori cu un subînþeles nostalgic bine deghizat ºi manipula- conferenþia dezlãnþuit ºi captivant, cu conexiuni
tor. Oricum, experienþa le e atipicã, statistic vorbind, ºi surprinzãtoare, pe subiectul în care ceilalþi doi erau
nu poate fi decât parte dintr-un adevãr (mozaicat, ca specialiºtii...
toate micile ºi marile adevãruri omeneºti) care îºi mai Prindea din zbor „prima vedere”, „prima impresie”,
aºteaptã încã descrierea/descrierile. indiferent ce-i cãdea sub reflector. Confruntarea adevãratã
Vreau sã-þi spun cã nu eram nici orbi, nici orbiþi. o amâna, voluptos, câteva clipe. Urma cea de-a doua
Vedeam toate câte se întâmplau în jurul nostru, dar le vedere, analiticã, evoluând centripet, panoramând mai
receptam ca pe lucruri fireºti, mai bune ºi mai rele, cãci întâi ºi þintind anume, pe urmã, obiectul. Dotat cu o
PRO

SAECULUM 2/2006 37
contemporanii noçtri

memorie puþin obiºnuitã, controlatã, desigur, ºi întreþinutã poruncilor se îndulceºte sub adaosuri metaforale,
de biblioteca uriaºã din spatele mesei de lucru, Marian asprimea îi e prefãcutã ºi capricioasã ca o femeie.
Papahagi avea o prospeþime uluitoare a discursului. Era Sã repet aici cã, într-o împrejurare festivã ºi emoþio-
în stare sã conexeze ameþitor, ca-ntr-o doarã, teme, nantã, obligat sã vorbeascã despre sine, Ion „Jean” Pop
motive, constante, simptome. Combina, decanta, doza, – mai vârstnicul adoptat de generaþia mea fãrã reþineri ºi
regla lentilele pânã când identifica o coerenþã, un fir, o fãrã rest – glumea, nu fãrã o dozã de discretã/secretã
decurgere logicã. Înainta în orice subiect deschizând uºi mãrturisire, cã i-au fost ursite dintru început douã feþe ºi
în stânga ºi în dreapta, rãscolind totul. Constela oricând datoria de a intermedia convieþuirea lor paºnicã. Debutul
într-un soi de „ubicuitate lectoralã”, numind înrudiri, din 1969 a fost el însuºi dublu, studiul despre Avangar-
vecinãtãþi, apropieri, contacte. Rareori polemiza cu dismul poetic românesc ºi volumul de poezii Biata mea
adevãrat, cãci era interesat mai degrabã de întâlniri decât cuminþenie concurând în a recomanda, pe de-o parte,
de despãrþiri de perspectivã, de viziune criticã. un cercetãtor sobru, în stare sã se miºte cu dezinvolturã
Ascultându-l, aveai mereu sentimentul cã rãmâi un pas printre concepte ºi sã gãseascã cele mai nete cãi de
în urmã, cã eºti pe punctul de a pierde cadenþa. Ritmul abordare a unei zone literare dintre cele mai rebele ºi,
era drãcesc, performanþele – sclipitoare. Cu sufletul la pe de altã parte, un poet delicat ºi reticent, retras în
gurã, lacom, nesãþios, dar pedant ºi exigent totodatã, te filigrane ale unor sentimente abia îndrãznind sã-ºi asume
invita/te provoca la o bârfã subþire, la o clevetire verbalizarea. Aceastã „întâmplare” din tinereþe, trãitã
inteligentã. Cu el, te simþeai în siguranþã, alãturi de o mereu la înalta tensiune a menirii asumate, s-a consolidat
cãlãuzã pe care puteai conta. Dupã ’75, când eram cu fiecare nouã carte pânã la a deveni marcã destinalã
asistentã la Filo, coboram în pauze la o cafea, în subsolul ºi „înregistratã”, cãci trãsãtura definitorie a scrisului lui
facultãþii. Zece minute cu Marian valorau cât o încãrcare Ion Pop este tocmai dubla privire pe care o acordã textelor
a bateriilor. Erau celebre farsele pe care le punea la cale comentate: una dinãuntru, cu recunoaºteri ale instrumen-
(în colaborare cu Vartic). Mã întreb dacã le pomeneºte tarului secret al marii poezii, alta din afarã, cu disecãri la
în jurnal. Dar dincolo de aceste momente senine elabo- rece ale aceluiaºi instrumentar. Oglindindu-se una în
rate ºi premeditate, Marian ºtia sã punã un accent cald cealaltã, cele douã priviri promit de fiecare datã o lecturã
pe toate lucrurile mici ºi mari care ni se întâmplau. Nu care-ºi subordoneazã, deopotrivã, fineþea cutremuratã
doar sã relaþioneze adânc, ci ºi sã relativizeze înalt. a unei stãri ºi tãietura neºovãielnicã a unui concept.
Întâmplãri care îmi întunecau zilele îºi pierdeau Pentru Ion Vartic, teatrul lumii ºi al scriiturii constituie
însemnãtatea pe care, oricum, doar privirea inutil agãþatã marea provocare, marea aventurã ºi metafora ultimã.
de ele le-o dãdea. Textele sale – cele scrise, dar ºi cele diurne, ale vieþii
Plãnuisem, pe vremuri, cu Marian, într-o pauzã – pure ºi simple – însceneazã cu o migalã de împãtimit.
aveam ceva examene cu studenþii –, sã scriem o carte Cel cercetat prinde viaþã, iese sub reflectoare, afirmã,
gen Zece negri mititei a Agathei Christi. Cei 10 trebuia se apãrã, dialogheazã. Cu exegetul implicat – aº zice
sã fie scriitori, uciºi rând pe rând de unul dintre ei, care chiar „împieliþat“ (cu un termen repus în circulaþie ºi de
se dovedea, în final, Timpul. Am renunþat: n-am putut Mircea Ghiþulescu, ºi el om de teatru, „împieliþarea“
alege scriitorul român care ar merita sã rãmânã singur însemnând ºi deghizare, disimulare, dar pãstrându-ºi ºi
în viaþã/posteritate. Ar fi fost prea crud pentru prea nuanþa extrem de activã, de fertilã, drãceascã, a
mulþi... capacitãþii de a fi mai mulþi, de a fi altul, ubicuu ºi deschis
Vârstele traversate de Adrian Popescu pentru a atinge la toate semnele fondatoare) –, dar ºi cu înaintaºii,
fãrã de vârsta încep de la copilul rãtãcitor prin „pulberea contemporanii ºi urmaºii sãi. Decorul nu se construieºte
lumii”, îmbãtat de apartenenþa la „seminþia de stele” niciodatã doar din recuzitã literarã, scripturalã, ci îºi
(„odatã am ºtiut sã zbor, odatã / Dovadã n-am, dar îmi adaugã priviri sociologice, psihanalitice, psihologice. Are
aduc aminte”), continuã cu iluminãri secrete ale celui un trecut ºi plãnuieºte discret un viitor. Regia vine sã
pariind pe flacãrã ºi cuvânt („cine nu crede în cuvânt / pãstreze tensiunea, suspansul. Ca în binecunoscutele
nu crede în el însuºi”), cu strania cutremurare, „dosare“ apostrofice, Ion Vartic are mereu un as în
blând-ezitantã a unei metafizici încã tulburatã de mânecã, poate aduce o luminã nouã, ºtie despica un
visceralitate, lumina fericitã alternând cu penumbra ºi perete fals pentru a se întrezãri inevitabilele ºi atât de
prevestind un grãbit crepuscul, o încuibare în sine. Cu utilele inepuizabile culise. Mai mult decât atât, e vizibilã
privirea tot mai aþintitã asupra a ceva „mereu în scrisul sãu plãcerea spectatorului. Eseul sãu e, atunci,
indescriptibil”, îºi exerseazã „tãria de a rãmâne aºteptând teatru total, iar Ion Vartic, om-orchestrã. Ca spectator,
pânã la capãt”, în murmurul tainic al elementelor, ºi de a degustã toate detaliile spectacolului chiar de el pus la
tenta decuparea cãrnii muritoare dupã un „tipar sideral”. cale ºi nu-ºi iartã nici o ezitare, nici o deviere de ritm.
Delicat, prelins printre lucruri, dar luând mereu seama la Oricum – deºi de o indiscutabilã ºi largã actualitate în
fiinþe, Adrian îºi þine cu amândouã mâinile lipitã de chip scrisul sãu, am senzaþia cã Ion Vartic aparþine unei alte
o mascã a sobrietãþii, a morocãnoasei, canonicei lumi, una care, poate, nici n-a existat vreodatã decât ca
bune-cuviinþe, a supunerii ºi umilinþei. Însã îi alunecã ideal. O lume a responsabilitãþii totale, sfâºietoare
neîncetat printre degete un surâs ºi o ºãgãlnicie, o aproape, faþã de lucrul care se face prin mâinile sale. ªi
copilãrire sau o caldã duioºie înþelegãtoare. Nimic el ºtie cã e aºa, altfel n-ar fi ales pentru aripa copertei a
prefãcut în aceastã împerechere a mãºtii cu cea mai IV-a a unei cãrþi acest fragment dintr-o scrisoare primitã
nãucitoare sinceritate. Verticalitatea sa e uºor adusã de de la Adolfo Bioy Casares în 1987: „Cred cã sunteþi cel
umeri, gata sã îngãduie plecãri ºi aplecãri, stricteþea mai atent dintre cititori (ºi dintre critici). În timpul ºederii
PRO

38 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

mele la þarã, m-am îndeletnicit cu scrierea unui capitol supunerea, în cele din urmã, la cea mai în vogã, mai
autobiografic despre capacitatea de atenþie, cheia magicã rentabilã atitudine faþã de exact aceleaºi subiecte, cu
a inteligenþei...“. riscul de a lãsa în umbrã trendul de dragul modei, lucruri
Pe Aurel Sasu îl leg definitiv ºi definitoriu de o lungã pentru care o certam cu alte prilejuri, sunt atât de habotnic
poveste, de vreo trei ore, despre bibliotecile americane. slujite carte de carte, încât mã vãd silitã sã descriu un
Supravegheam amândoi, prin anii 80, admiterea la modus vivendi, inventat cândva, la începuturi, foarte
Facultatea de ªtiinþe Economice – an de an eram chemaþi autentic în urmã. Ruxandra Cesereanu experimenteazã
sã dãm o mânã de ajutor economiºtilor, potopiþi de ipostaze, mãºti, roluri, cu dezinvoltura ºi nesãbuinþa
candidaþi într-o vreme când filologii îºi subþiaserã tare personalitãþii multiple – alteri dintre cei mai surprinzãtori
de tot rândurile. Din amãnuntele pe care mi le înºira pe ºi mai excentrici îi procurã aventuri inedite ºi-i pun la
ºoptite despre sãli de lecturã cu fotolii comode ºi unghere îndemânã teritorii virgine în care exuberanþa sa se poate
luminate pentru lecturi solitare, cu fonduri de carte desfãºura în voie. Lolitã pe dos, povestind ea toatã istoria
miraculoase (îmi spunea cã pânã ºi Muncitorul sanitar seducþiei din plãcerea nesãþioasã de a rosti vorbele/
din anii 50 se afla la Biblioteca Congresului!), cu reguli, verbele neruºinate, Alisã într-o lume de minunãþii
pentru noi, pe dos – n-aveai voie sã pui singur cartea la interzise, inventate cu chef livresc ºi senzual în egalã
loc, urma s-o facã bibliotecarul, dupã rânduialã, te puteai mãsurã, Ruxandra trece/saltã, dezinvoltã ºi amuzatã în
plimba ºi în parcul din jur cu cartea subsuoarã ºi s-o sinea sa de perplexitãþile pe care le provoacã, de la
laºi. la plecare, într-un coº din cele anume presãrate la cãlugãriþã la femeia cu sâni de kiwi, precum în
colþuri de alei – am putut deduce portretul interior al unui Tricephalos
Tricephalos, cu o plãcere a spectacolului derutantã ºi
cititor de rasã ºi în stare de proiecte care cer punerea degustându-ºi neruºinarea cu delicii evidente ºi
osului, a minþii ºi a sufletului, deopotrivã. molipsitoare. Dincolo de toate acestea, rãmâne poezia.
Mai tânãrul Mircea Petean e un personaj luminos al – Cum priviþi critica româneascã din acest mo-
Clujului: când te întâlneºte, pare gata sã-þi asculte ment? Este ea pe mãsura literaturii care se face sau
minunile, lumea cea largã e, cumva, neîndoielnic, a lui, care s-a fãcut? Pe cine îl consideraþi criticul literar
locuieºte într-o acasã vastã, unde celãlalt e oaspete de cel mai de seamã al momentului?
seamã, dar ºi ciudãþenie de cercetat cu întrebãri – Dacã sunt perfect lizibile ºi astãzi cãrþi dinainte de
lãturalnice ºi pe lãturiº. Pare sã nu ºtie nimic ºi totul în ’89, ºi sunt, dovadã multele reeditãri care au ºi cititori,
chiar aceeaºi clipã. Îi vorbeºti cu o permanentã temere ºi succes, ele îºi probeazã tocmai neapartenenþa la
cã poate nu te înþelege, ca sã descoperi cã înþelege „est-eticã”, un concept, acesta, cu totul nefericit: dincolo
prea bine, oricât de dus în lumile lui senine, de umbre de ambiguitatea sa alunecoasã (simplu joc de cuvinte,
zâmbitoare, pare. Mircea Zaciu l-a prins exact în „ames- lansat cu uºurãtate spre a eticheta teribil de simplist o
tecul de bucolic ºi citadin, ingenuu ºi livresc, speculativ realitate de o complexitate încã aºteptându-ºi descrierile
ºi direct, ironic ºi grav, sentimental ºi tãios, schimbând adecvate), „est-etica” scuteºte rapid, superficial ºi, deci,
registre ºi stiluri cu destulã degajare...” Pânã ºi acel vinovat de obligaþia oricãrei nuanþãri ºi exileazã în zona
destulã e adevãrat, cãci Mircea Petean are o gesticulaþie
uºor poticnitã, de parcã ar sta în prag ºi n-ar ºti, o clipã,
cît de larg sã-þi deschidã poarta. Te scruteazã cu vaga
neîncredere a þãranului ºi te disecã tãios ºi net ca un
intelectual sadea.
Mai vârstnicul Marcel Mureºeanu, sãgetãtor, ca ºi
mine, poet singuratic ºi asiduu cultivator de prieteni,
discret ºi ubicuu într-o manierã inducãtoare de neliniºti
– dacã nu chiar Neliniºtea îi dicteazã înaintarea pe
muchie de cuþit ce pare sã-i fie structuralã; bun ascultãtor,
dar cu o ureche alipitã de cine ºtie ce zid abisal, când
Celãlalt vorbeºte numai vorbe; reticent, dar vorbáreþ,
aproape exuberant, subminat, însã, de tãcerea lãrmu-
ritoare dinlãuntru; îngãduitor, dar nereprimându-ºi mârâitul
dezaprobator; ironic (ºi autoironic!), muºcãtura sa
semãnând izbitor cu mângâierea, se aflã în toate aceste
chipuri ºi în multe altele ce pot fi uºor desluºite în versurile
sale, dar îndatã rãtãcite în hãþiºul interpretãrii hãrþuite
de oximoroane. Firescul ºi simplitatea enunþurilor sale
poetice ºi existenþiale vin din foarte elaborata ºi pusa pe
jocuri limbuþie a unui taciturn...
Provocatoare mereu, Ruxandra Cesereanu (cea
senzualã ºi picantã în tinereþea ei conºtientã de sine –
studentã, alãturi de Corin Braga) îmi pare neobosit tentatã
sã-ºi încarce experienþele textuale cu licori rare ºi
ºocante. Ne-cuminþenia (în sensul îndrãznelii de a ataca
Paleta
subiecte parþial tabu) ºi auto-pedepsirea, adicã
PRO

SAECULUM 2/2006 39
contemporanii noçtri

ideologicului primar literatura unei bune bucãþi din Europa.


Cãci literatura mai sus pomenitã (vezi cãrþi semnate de
Marin Preda, Gabriela Adameºteanu, Alexandru Ivasiuc,
Mihai Sin, Sorin Titel, D.R. Popescu, Nicolae Breban,
Mircea Cãrtãrescu ºi ceilalþi optzeciºti etc.) scruta
normalitatea unor existenþe în condiþiile orei istorice,
politice, sociale date. Ca orice operã literarã de calitate.
Fundalul pe care se miºcã eroii e, pe de-o parte, des-
cifrabil la o privire sociologicã, sã zicem, dar perfect
ignorabil la una existenþialã. Oamenii au trãit mereu, de
când existã oameni, în niºte împrejurãri: nu vãd de ce ar
fi jalnicã ºi demnã de marginalizare „est-etica” ºi, în
schimb, ar merita un tratament privilegiat „v-est-etica”.
Literatura adevãratã, nu încetez sã cred, nu opune o
tezã altei teze. Ea vorbeºte despre omenesc în condiþiile
orei sale istorice. Nici o societate ºi nici un sistem nu
sînt perfecte pentru toate fiinþele omeneºti. De la aceastã
banalitate pornind, ficþiunea de bunã calitate înregis-
treazã, cu mijloacele sale specifice ºi mereu nuanþabile,
starea omului în lume. ªi o face de fiecare datã fãrã
greº când e vorba sã reþinã ceea ce meritã sã fie reþinut
fiindcã are mari ºanse de dãinuire. Când existã deja o
generaþie proaspãt-maturã care nu poate înþelege cum
O temps! Suspends ton vol!
era lumea (româneascã, în cazul acesta) acum 15 ani
fiindcã interpretãrile mai vârstnicilor nu sînt în stare sã Valea, Marian Popa, Sanda Cordoº, dar ºi de Ion
se dezbare de apartenenþe ºi partinitãþi confuze (cãci Negoiþescu ºi Nicolae Manolescu, aceºtia din urmã
pretind deformãri ºi jumãtãþi de adevãruri în numele unor printr-o revenire fãrã farduri proaspete la aserþiuni rostite
profituri de moment ºi „bisericã”), datoria oricui e sã facã la chiar locul faptei ºi al orei istorice. Trebuie sã spun
efortul obiectivitãþii neapãrat nuanþate. Existã un cã, în ce mã priveºte, nici una dintre cãrþile despre litera-
anticomunism lucid ºi dezinteresat, cel care va ºi desena tura postbelicã româneascã deja apãrute nu mi se pare
portretul cel mai aproape de adevãr al trecutului, ºi un cu totul satisfãcãtoare. Utile toate prin þinta pe care ºi-o
anticomunism de întârziatã, interesatã bravadã, care e propun ºi aducând frânturi de rãspuns, rãmân încã, din
sortit sã se înece în propriile emanaþii. varii motive, înfierbântate (participiul îmi convine, el
De aceea, din cartea lui Eugen Negrici (Literatura conþine ºi o dozã de neimplicare adevãratã, de supunere
românã sub comunism. Proza, 2002), de pildã, reþin pasivã la comandamente exterioare). Efortul de obiec-
doar comentariile la scriitori ºi cãrþi, foarte nuanþate, tivare e insuficient. Autorii îºi fac o datorie (de nimeni,
frumoase, exacte. ªi, mai ales, contrazicând cu totul cerutã, de altminteri, decât poate de oportunismul funciar
cele susþinute în studiul introductiv. Acolo, purtat de o al omului sub vremi) din a rosti anateme ºi din a da
mânie – proletarã, era sã zic –, criticul vede, la propriu, verdicte pripite, însã, cred ei, foarte corecte politic. Voca-
negru înaintea ochilor. La fiecare paragraf sunt de notat bularul nu se poate elibera de amintirea diatribelor coman-
exagerãri, îngustãri de perspectivã, pãrtiniri ori persecuþii. date de ideologia deceniilor imediat postbelice, aºa încât
Cãci, ca-n celebra dilemã, dacã era totul atât de manipulat analiza nu rãspunde credibil ºi pedant (pedanteria cere
(textul criticului sunã de-a dreptul a elogiu la adresa sânge rece ºi minte limpede) la chestionarul anamnetic
diabolicei inteligenþe subversive a regimului, toþi activiºtii ºi, prin urmare, dã, cel mai adesea, un diagnostic previ-
lui, mari ºi mici, pãrând sforari de geniu ºi minþi atotcuprin- zibil, nu ºi neapãrat real. „Procesul comunismului” se va
zãtoare, vizionare: nu le scãpa nimic ºi puneau la cale face cu adevãrat doar când dosarul va fi instrumentat
totul, pânã în cele mai mãrunte detalii – complotul uni- de judecãtori ºi avocaþi care nu vor avea nimic de plãtit
versal descris de Umberto Eco pare, prin comparaþie, o ori de rãscumpãrat. Rupturile n-au fost niciodatã în istoria
simplã glumã), complotat, terorist ºi tiranic, cum de poate omenirii atât de dramatice cum pãreau în texte aºezate
descoperi acelaºi critic atâtea lucruri bune când se pe o anume poziþie, inevitabil pãrtinitoare (ca sã nu spun
aºterne pe fãcut ceea ce ºtie sã facã foarte bine: pe citit partinicã). Regim samavolnic, cumplit, paralizantã
ºi cântãrit cãrþi? Se iscã, vrând-nevrând, o bãnuialã: prea teroare, ferocitate, fãrã cruþare, aserviþi ºi prozeliþi sunt
multele detalii de culise despre epocã pot avea doar douã expresii deja excesive ºi goale. Vreau sã spun cã numai
explicaþii – ori se afla foarte aproape de aceste culise ºi o descriere logicã ºi tãioasã poate promite un portret al
ºtie în mod firesc, ori ºtie câte ceva, ca tot românul, epocii atât de aproape de adevãr cât ne este nouã,
bãnuieºte restul ºi ficþioneazã copios. oamenilor, la îndemânã.
Florin Mihãilescu în De la proletcultism la postmo- Concluzia anticipatã a autorului ar fi cã „fãrã libertate,
dernism. O retrospectivã criticã a ideologiei literare fãrã democraþie, fãrã demnitate nu existã, în sensul pro-
postbelice (2002), atacã, ºi el, poate cel mai spinos priu al cuvântului, creaþie”. O concluzie mai degrabã teo-
subiect al zilei, oferind o variantã de interpretare de reticã ºi optativã, de vreme ce „îºi aºteaptã mai departe
aºezat lângã cele propuse deja de Eugen Negrici, Lucian argumentele”. Cãci volumul pune faþã în faþã adevãruri
PRO

40 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

parþiale, recunoaºte cã libertatea suportã mai multe îndoialã, în care aºeazã F.M. lucrurile în paginã oferã un
accepþiuni, tot aºa demnitatea, cã sensul propriu al bun punct de pornire. Lucrurile se petrec la fel în cazul
creaþiei e greu de hotãrât, cã lumea, chiar ºi cea a literelor, tuturor celor trei etape. Relativizarea e cel mai sigur câºtig
e mereu imprevizibilã, contradictorie, surprinzãtoare ºi al încercãrii de sintezã a autorului. Sunt luate în discuþie
nicidecum definitivã. Marxismul e o ideologie ca oricare cãrþi ale epocii, în primul rând (mãrturisindu-se, tacit, o
alta, cu bune ºi rele. Proletcultismul însuºi (pe care F.M. neîncredere în fidelitatea oglindirii unei realitãþi complexe
nu-l delimiteazã net de jdanovism, cum o face Sanda în presã, aceasta din urmã mizând pe accentul clipei
Cordoº, cu fine precizãri de terminologie ºi ideologie) se istorice ºi contribuind doar dupã complicate decantãri la
comportã, la o adicã, asemeni oricãrei avangarde, în portretul orei istorice), dar ºi alte surse documentare, de
regim de rupturã ºi voitã exagerare. Periodizarea e o diversitate ambiguizând conturele ºi aruncând în
subminatã, apoi, de precizarea cã abia prin 1947-48 se derizoriu tentativa de a alege o singurã culoare pentru
instaureazã dictatura ideologicã, iar din 1954 sunt deja desenat cele cinci decenii. Schiþa pe care o propune
semne clare de ameliorare. În durata lungã ºi capricioasã F.M. conþine piese importante pentru „dosarul” de
a istoriei, o „teroare” de vreo 6-7 ani nu poate arunca o instrumentat în viitorul proces al comunismului.
culturã întreagã în deºert, în cumplite gãuri negre, în Într-un interviu despre cele ºapte volume ale enciclo-
neant. Nici legãturile nu se rup cu una cu douã din pricina pediei Lieux de mémoire. Les France (sic!) Mona
unor înguste ºi stupide texte ideologice. Literatura Ouzouf, unul dintre coordonatori, alãturi de Pierre Nora,
românã a evoluat constant, cu oricâte ezitãri ºi ocoliºuri. precizeazã: „Memoria e cu totul indiferentã la derularea
Jumãtatea de secol mult hulitã e, în cele din urmã, o linearã, calendarul nu e religia sa. Ea triazã dupã bunul
împrejurare. Discuþia trebuie sã se aplece asupra detaliilor plac materia istoricã, îºi acordã dreptul de a izola un
ºi sã priceapã, în fine, cã orice încercare de a ºterge, anume episod revelator, de a întârzia asupra unor noduri
scurt, cinci decenii din viaþa noastrã literarã e sortitã temporale, de a ignora, totodatã, lungi secvenþe. Ea face
eºecului. Vorbele mari ºi teribile n-au ce cãuta într-o sã se schimbe noþiunea pe care o avem despre aproape
analizã care îºi respectã numele. Nici mãcar noaptea ºi departe. Pentru memorie, toate conþinuturile sînt
nu e perfect ºi desãvârºit neagrã. Adevãrurile nu pot fi actuale […] A trata obiectul istoric ca loc al memoriei
enunþate global, nici o încheiere trimiþând la epoca înseamnã a da cuvântul prezentului nu ca moºtenitor al
întreagã ºi la literatura ei nu poate fi expediatã în fraze trecutului, ci ca utilizator de trecut, mereu susceptibil de
axiomatice. Nuanþa e instrumentul obligatoriu. De aceea, a reanima mize care somnoleazã, de a refolosi materiale
de pildã, adevãrul artistic ºi cunoaºterea prin artã mi se îngropate. Pe scurt, de a recompune peisajul dupã nevoile
par discutate cam superficial. Mie îmi sunã, în continuare, momentului”. Mai departe, considerând cã trecutul singur
ca adevãruri etern valabile, fãrã legãturã cu vreo ideologie nu e niciodatã fondator dacã nu intervine „exigenþa
ori cu vreun sistem politic. Nu intru în detalii, cãci ar fi actualã” care sã-l fondeze, conchide cã existã douã
necesare prealabile definiri ale termenilor. De altminteri, maniere de a citi istoria (trecutul): catedrala ºi labirintul.
aceasta a fost senzaþia de-a lungul întregii cãrþi. Meritã Cea dintâi respectã cronologia, aºeazã piatrã dupã piatrã,
sã discutãm, e chiar necesar s-o facem, dar ar trebui înãlþând rãbdãtor edificiul de la temelii la turlã fãrã a-ºi
pornit la drum cu un foarte bine pus la punct glosar. Nu lãsa libertatea de a mai modifica sensibil vreun nivel al
de alta, dar s-ar putea prea bine ca cearta din ultimii 14 construcþiei. Solidã, stabilã, suficientã sieºi, catedrala
ani sã nici nu fie ceartã, ci o simplã confuzie e constrângãtoare, ºi în sensul impunerii unei anume
terminologicã... vederi, ºi în cel al strângerii împreunã, spre un centru
F.M. se întreabã dacã nu cumva critica literarã este autoritar ºi sever, a tuturor vederilor colaterale, radiante.
înruditã „intim, organic ºi obiectiv” cu ideologia. Rãspunde Dimpotrivã, labirintul înseamnã o „utilizare ireverenþioasã,
singur cã „activitatea criticã este marcatã de reale ºi în zig-zag, aºa cum fac copiii sau fluturii”, a trecutului.
uneori profunde opþiuni ideologice. Critica nu se mulþu- Revenirile sunt legitime, accentele inedite sunt îngãduite,
meºte decât în rare cazuri sã rãmânã o simplã operã de divagaþiile, de asemenea.
consemnare ºi descriere neutrã, ea tinde sã devinã dintr-o Pe scurt, cred cã nici o valoare impusã la un mo-
registraturã subalternã o nobilã ºi admirabilã registraturã, ment dat prin concertare în numele unor interese de grup
sã promoveze idealuri literare ºi sã le argumenteze cât (partid), individ, timp ºi loc n-a rãzbit dincolo de timpul ei
mai convingãtor. O criticã de direcþie, cum a fost la noi trecãtor ºi „fãcut”. Sã crezi cã o nouã ierarhie se impune
aceea a lui Maiorescu, dar ºi a lui Gherea, sau mai apoi prin acþiunea colectivã ºi unanimã a criticii literare e ºi
a lui Ibrãileanu, dar ºi a lui Lovinescu, va fi întotdeauna mai bizar – cum sã aibã chiar ºi numai doi critici (nu
superioarã unui oficiu de recenzare binevoitor ºi mereu zece, nu o sutã, nu o mie cât îmi ies mie la socotealã în
egal cu sine, gen Perpessicius, ºi va avea asupra imperfecta / perfectibila Panoramã a criticii literare
dezvoltãrii literaturii o influenþã mult mai puternicã ºi româneºti) exact aceleaºi opinii ºi gusturi despre o zonã
oricum mai referenþialã, chiar când orientarea promovatã a literaturii? Dacã se unesc pentru a scoate în faþã o
nu se va dovedi cea mai fecundã.” Însã, precizare impor- carte, un nume, o direcþie fãrã valoare (dar cine s-o stabi-
tantã: „Bineînþeles cã acapararea criticii de cãtre ideolo- leascã infailibil?!), mint ºi contra-fac – iar contra-facerile
gie, condiþionarea judecãþilor de valoare de opþiunile exe- se des-fac de la sine dupã o bucatã de vreme. Altminteri,
getului sau ale scriitorului echivaleazã cu autodesfiin- coincidenþele de vederi, întâlnirile pe câmpul hermeneu-
þarea ei ca disciplinã autonomã a spiritului.” Din cele de tic se întâmplã firesc, în ignorarea „ordinii de zi”. Sã fii
mai sus, se înþelege cã nu-i prea clar dacã ideologicul e în top þine de un vedetism snob ºi superficial care poate
personaj negativ ori pozitiv. Felul, intenþionat, fãrã nici o descuraja uneori valori serioase, dar nu unele cu
PRO

SAECULUM 2/2006 41
contemporanii noçtri

majusculã – acestea vor rãzbi prin valenþele multiple ºi cei care au citit Baltagul în original. Nu mã simt, pentru
adaptabile pe care le au, nu prin valenþa succesului de asta, nici provincial, nici depeizat. ªi nu din asta – fiindcã
suprafaþã, unicã ºi firavã întotdeauna; V.I.P. nu mai Gide n-a ºtiut cine-i Vitoria Lipan ºi nici Sadoveanu n-a
înseamnã, din pãcate, „personalitate foarte importantã”, dat semn cã ar ºti cine-i Castorp sau Kyo – ni se va
nici mãcar personalitate (care nici nu se ia în calcul), ci trage sãrãcia, sau insolvabilitatea, sau insisificarea!” În
figurã des vizibilã „pe sticlã”, cum zic bucureºtenii. Nici fine, sã crezi cã lucrurile se întâmplã ºi în ierarhiile literare
ierarhia impusã de manuale nu rezistã în absolut – fãrã dupã legi care scapã vrerilor de moment ori de epocã nu
a mai pomeni cã prezenþa în manual nu consacrã înseamnã nici resemnare, nici comoditate – cel mult
automat, cã, pe de altã parte, manualul conþine ºi valori luciditate. Însã, repet, discuþiile sunt absolut salutare,
importante pentru istoria literaturii, nu pentru Valoarea în mai ales dacã ele vizeazã readucerea sub reflectoarele
sine. Un manual îl poate reþine (fãrã sã-l „consacre”) ºi analizei competente ºi inedite opere ale trecutului,
pe A. Toma, de pildã, ca reprezentant al proletculturii, prezentului ºi viitorului. Dacã e, aºadar, chiar viaþa Cãrþilor
sã zicem, o perioadã realã oricât de condamnabilã. Poþi în joc!
forþa intrarea în manuale, dar nu ºi intrarea în posteritate. În ce mã priveºte, recunoºteam, în argumentul la
Disfuncþionalitãþile pieþei cãrþii româneºti (ºi mondiale), Cãrþile deceniului 10, cã fireºte, n-am citit toate cãrþile
ca ºi concurenþa – cu totul fireascã! – a altor mijloace de ultimilor ani, pe unele n-am apucat nici sã le rãsfoiesc.
informare ºi delectare – „veacul înainteazã” ºi n-a promis Cu toate acestea, numele adunate în acel volum mi se
s-o facã pe placul tuturor! – sunt vinovate de puhoiul de par destul de reprezentative pentru a putea discerne niºte
cãrþi proaste, dar ar fi necinstit sã nu observi foarte trãsãturi ale perioadei (împinsã, perioada, tacit, pânã în
multele cãrþi bune care zac (ei, da!) pe tarabe ºi în librãrii. preajma intrãrii cãrþii sub tipar). E vorba, aºadar, despre
Nevoile de lecturã, informare, delectare ale cititorilor n-au cãrþi pe care le-am citit, cu o subiectivitate, i-aº zice,
fost influenþate decât în micã mãsurã de opinia criticii, hazardatã ºi manipulatã. Subiectivitate istoricã o numea
de opinia lui Nicolae Manolescu le pãsa celor care citeau cineva. Cronicar literar la „Steaua”, „Tribuna”, „Apostrof”,
oricum cãrþile ºi cãutau în „România literarã” doar dialogul „Contemporanul”, am ales eu însãmi cãrþi, au ales
imaginar cu un cititor ºi mai competent. Populaþia globului redacþiile sau, nu în cele din urmã, autorii care mi le-au
creºte, nu ºi numãrul cititorilor „tradiþionali” – cãci ºi asta trimis. Au fost cãrþi la care n-am reuºit sã ajung, deºi
e o problemã de lãmurit: cei care citesc/vor citi pe Internet ºtiam cã apãruserã. Apoi, n-am lãsat deoparte scriitori
sînt neapãrat „personaje negative”? Cred cã, dupã ’89, tineri sau de mai micã suprafaþã în favoarea elitelor. În
românii (ºi nu numai ei, sper) s-au dovedit foarte dornici Panorama criticii literare româneºti (2000), am inclus ºi
sã schimbe, sã rãstoarne, sã iasã din trecut ºi sã intre tineri cronicari literari, fãrã nici o carte, ºi nu-mi pare rãu.
rapid ºi fãrã traume în „viitorul luminos” – lucru niciodatã Printre ei, Daniel-Cristea Enache, Costi Rogozanu, Iulia
posibil. Tranziþiile sunt grele fiindcã intrã în joc „ingredien- Popovici, Claudiu Groza, Horea Poenar, Mircea Þicudean,
te” imprevizibile – ca sã nu mai vorbim de graba româ- Cãlin Teutiºan, Lionel Decebal Roºca. Nu i-am lãsat
neascã de a ajunge care-i face pe români sã fie, para- deoparte nici pe debutanþi ca Laura Pavel, Nicoleta
doxal, mereu pe drum! Topul e o copilãrie – deºi, recu- Sãlcudeanu, Cristina Pop, Izabella Badiu, Mihaela Ursa
nosc, ancheta cu romanul din „Observator cultural” a scos ori Nora Rebreanu-Sava – prima lor carte era pentru mine
la ivealã niºte trenduri ºi a pus în discuþie destul de suficient de convingãtoare ca sã nu mai stau pe gânduri.
largã, pânã ºi în rândul cititorilor neprofesioniºti, „ces- Cred în continuare cã peisajul – ºi cel literar – e „mai”
tiunea”. În nici un caz nu pariez pe cãrþile de conjuncturã, întreg dacã are ºi înãlþimi, ºi vãi. E foarte adevãrat cã
pe cele axate pe subiecte la modã, de pagina întâi – textul unui scriitor de primã mãrime te incitã la polemici,
dacã sunt bine fãcute, sunt cãrþi de arhivã, de avut în cãci intri cu el într-o discuþie serioasã, în vreme ce în
vedere de istorici ºi sociologi care ar þine cont de toate cazul cãrþilor unor începãtori sau ale unor scriitori de
punctele de vedere ºi de întreg dosarul problemei, mai scurtã respiraþie te bucuri (câteodatã excesiv) de
instrumentat la rece. Despre realitãþi dramatice, tragice orice semn de literaturã bunã. Urmarea ar putea fi bãnuiala
ale deceniilor trecute s-a vorbit de multe ori oportunist, de tulburare a scãrii de valori. Iatã o primejdie pe care o
fãcând concesii modei ºi sperând, neglijent, un „ce profit”. socotesc minorã, puþin probabilã ori chiar nulã: nu cred
Într-o parantezã fie spus, discutatele liste cu nume propriu cã un cititor avizat (care altul citeºte cãrþi de comentarii
rãsunãtor ºi occidental sunt opinii personale, subiective, ºi analize?) va fi mãcar o clipã pus în derutã.
de luat în seamã ca atare. Cã literatura estului european Cãrþile deceniului 10 e cartea în care am aplicat tot
nu e prea luatã în seamã e un adevãr parþial ºi cu multe ce cred despre critica literarã – selecþia, alcãtuirea, tonul
faþete de discutat – eu rãmân la pãrerea cã un scriitor spun despre criticul literar care sunt. Astfel, am adãugat
naþional mare, în sensul aprecierii ºi asumãrii sale de un la fiecare secþiune fiºe de lecturã ale unor cãrþi pe care
mare numãr de oameni, e, implicit, universal, chiar le-am citit cu creionul în mânã fãrã sã scriu despre ele
netradus ºi nerãsplãtit cu Nobel. Renumele e o valoare (scriseserã alþi cronicari, au ajuns prea târziu la mine,
relativã. Ar fi minunat ºi mãgulitor sã avem sumedenie am amânat eu, îndelung, scrisul), rezumate ale unor
de scriitori de ieri ºi de azi traduºi ºi premiaþi aiurea, dar prefeþe ºi postfeþe (deja apãrute într-o carte, ele puteau
asta ne-ar mângâia orgoliul, nu ºi spiritul... Limba românã lãsa locul din prim plan altor texte), dar ºi liste de cãrþi
e „blocatã paroxistic în propria expresivitate”. Radu semnificative pe care le-am citit/rãsfoit ºi despre care
Cosaºu îmi vine în ajutor: „Personal, sunt un resemnat cred cã au un rost în portretul deceniului vizat (numele
calm ºi senin. Universalitatea e o problemã cu prea multe autorilor sunt trecute în Cuprins, acesta þinând, astfel,
silabe. ªtiu cã La râpa Uvedenrode e numai pentru ºi locul unui Indice de nume). Nu mi-am forþat mâna
PRO

42 SAECULUM 2/2006
contemporanii noçtri

scriind acum cronici amânate atunci. Apoi, am ales ºi cãrþile „proaste”, din perspectiva mea ori a ta, sã zicem,
aici (ca în Panorama criticii), oricât de condamnabilã ar îºi au cititorii lor. E în firea lucrurilor. Însã nici o carte
fi alegerea, sã nu transcriu editurile ºi locul de apariþie al impusã la un moment dat în numele unor interese strãine
cãrþilor (în bulversatul peisaj editorial contemporan, de literaturã n-a rãzbit dincolo de timpul ei trecãtor ºi
aceste date ºi-au pierdut, din pãcate, relevanþa – apariþia „fãcut”. În fond, scriitor-scriitor ori scriitor-critic, scrii
la o editurã sau alta nu mai este semn sigur al valorii, dintr-o nevoie interioarã, iar dacã ai ºi cititori, critici ori
marca e rareori garantatã). M-au interesat aici autorul, nu, eºti un norocos. „Temele” sunt ºi pentru critic la
cartea ºi timpul ei. Atât. alegere. Nu (mai) cred cã criticul are neapãrat ºi anume
În locul unui studiu introductiv monolitic, am ales datoria de a asigura „sãnãtatea” literaturii contemporane
formula, mereu mie la îndemânã, a fragmentelor. La lui. Poate sã aleagã sã nu citeascã o carte fiindcã
vremea lor, au fost rãspunsuri la anchete ºi chestionare, proiectul sãu de lecturã nu o vizeazã. ªi scrisul sãu e
interviuri, digresiuni (etimologic, digresiunea e plecare, liber ºi personal(izat). Oricum, totul duce, cumva de la
pãrãsire, despãrþire, deviere de la drumul mare, al tuturor, sine, încotro trebuie sã ducã. Promovarea criticã mai
încãlcare a unei datorii; toate constrângerile ivite când conteazã de vreme ce scriitorii ºi-o doresc ºi tânjesc
citeºti o carte cu creionul în mânã se vindecã prin dupã ea. Criticii, scriitori ºi ei, nu fac excepþie.
digresiuni: nimic mai încântãtor decât visarea lãturalnicã, Promovarea comercialã n-ar trebui decât sã fructifice
ispitirea unei cãrãrui personale în rãspãr faþã de unicalea votul pozitiv al criticii de analizã printr-o instituþie care,
textului celuilalt) etc. La temele deceniului, am câte ceva la noi, întârzie sã aparã: agentul literar. Acesta ar gãsi
de spus, de contrazis, de adãugat, de cârtit. escorte „cu lipici” pentru coperta a patra ori pentru
Relaþia scriitor/critic are, cred, cel puþin douã feþe: banderola publicitarã (am citit una englezeascã minunatã:
una de egalitate, amândoi fiind scriitori ºi având interese „Dacã aceastã carte nu e un best-seller, mã las de
ºi probleme comune, a doua, de contract liber consimþit. meserie” – scurt ºi convingãtor!), ar purta autorul în turnee
Criticul e cel care alege sã urmãreascã scrisul celorlalþi de promovare, ar organiza lansãri ºi conferinþe cu public
ºi sã-l secondeze cu scrisul sãu. Existã scriitori care cumpãrãtor etc. Literatura tânãrã de azi seamãnã leit
pretind sã li se dea neapãrat o notã bunã, altfel n-are cu literatura tânãrã de acum un sfert de veac ºi, probabil,
rost sã mai scrii. E ca ºi cum ai zice cã nu mai poþi ºi cu cea de peste alt sfert de veac. E doar ceva mai
gusta un apus de soare fiindcã poetul X nu scrie poezii nerãbdãtoare. În era unei industrii publicitare agresive ºi
despre apusuri. Valorile nu se triazã ºi nu se impun prin nãucitoare, cu stele confecþionate peste noapte, nu mai
acþiunea impersonalã ºi infailibilã a unei Instanþe Critice. au decât prea puþini rãbdarea ºi înþelepciunea lucrului
Mecanismul lecturii – pus în miºcare de toþi cititorii, critici temeinic ºi rãbduriu. Febra îi cuprinde pe mulþi, de
ori nu, ai unui anume moment istoric – e extrem de altminteri, indiferent de vârstã. Dacã citeºti atent revistele
complicat ºi scoate la suprafaþã autori ºi cãrþi dupã reguli literare, vei vedea cã tinerii scriitori nu sunt deloc absenþi.
subsumabile Acordului Fin din cosmologie. Inflaþia din Iar prezenþa lor e adesea plinã de bun gust ºi aplomb,
zona cãrþii e aparentã fiindcã neglijabilã. Maculatura nu dezinhibatã ºi netã, cu nerv ºi cu stil. Direcþii bine stabilite
încurcã pe nimeni. Cititorul cultivat va ºti sã aleagã, e cam mult spus. Ar fi ºi bizar sã existe aºa ceva per-
ezitãrile îi vor fi vindecabile ºi nu vor lãsa urme. Apoi, ºi fect valabil pentru toþi tinerii scriitori. Asta nu înseamnã
cã nu e întotdeauna loc pentru încã o dezbatere, pentru
încã un accent. Critica literarã româneascã e absolut
competitivã. La criticã literarã ºi la traduceri am stat
mereu foarte bine, în pas cu lumea bunã. Însã, nu poþi
mâna nici scriitorii, nici cititorii într-o parte ori în alta
dupã placul tãu, ca pe o turmã. Singurãtãþile lor alãturate
dau, firesc, rezultanta fireascã. Nu cred cã poate fi
impusã durabil o non-valoare ºi nici cã poate fi dãrâmatã
iremediabil o valoare. Totul e relativ, la urma urmei. ªi
trecãtor. O combinaþie pe care nu mã mai satur
degustând-o!
Am primit mereu cãrþi de la tineri ºi despre mulþi am
ºi scris. Hai sã înºir, iute, câteva nume: Cristina
Alexandra Pop, Mihaela Sârbu, Ioana Macrea-Toma,
Florin Rogojanu, Carmen Dãrãbuº, Constantina Raveca
Buleu, Cipriana Petre, Izabella Badiu, Dan Eugen Raþiu,
Horea Poenar, Oleg Garaz, Mihaela Ursa, Claudiu
Komartin, Dora Bunta, Bogdan Mihai Dascãlu,
m.cris.nedeea, Mihaela Bidilicã-Vasilache, Nicoleta
Sãlcudeanu, Alexandra Ciocârlie, Ana-Stanca Tabarasi,
Alex Moldovan, Mihaela Vârlan, Salvina Adam, Sorin
Stoica, Dorin David... Am pus de-a valma nume de critici,
eseiºti, poeþi, prozatori, foarte tineri ori numai tineri, fãrã
Infinit nici o rânduialã, anume pentru a se înþelege cã, în
PRO

SAECULUM 2/2006 43
contemporanii noçtri

interstiþii, încap oricând alte zeci ºi zeci de nume. Oricum, potriveºte foarte bine nu pot sã nu reþin respectiva
încerc sã-i citesc atent ºi dezinhibat ºi sã mã feresc de paginã, secvenþã, capitolul ºi aºa mai departe ºi sã o
lauda care ucide. Lucrurile stau cam ca la ºcoalã: adevã- comentez favorabil, cu adaosuri foarte personale ºi chiar
ratul profesor / critic bun e cel care te ceartã, luându-te confesive. Pe de altã parte, când ceva este cu totul
în serios, nu cel care te laudã deºãnþat fiindcã nu-i prea împotriva vederilor mele reacþionez violent, mai violent
pasã de tine. decât se cuvine. Recunosc, sunt scãpãri, scãpãri bune
Au apãrut dupã ’89 o sumedenie de edituri. Posibili- ºi rele. De fiecare datã când îmi citesc cronica le descopãr
tatea de a scoate o carte a devenit uriaºã, aºa încât ºi, înainte de a o trimite la tipar, mai îmblânzesc acolo
cãrþile au apãrut mai ceva ca ciupercile dupã ploaie – unde este evident cã am fost acidã numai pentru cã
cãrþi bune ºi cãrþi rele. Cred cã e cea mai importantã bietul om nu e de acord cu mine. Sunt lucruri pe care
caracteristicã a acestei perioade: cantitatea de carte din le-am þinut în frâu, dar nu pânã la capãt, pentru cã trebuie
toate domeniile. La o aºa mare cantitate sunt cãrþi care sã rãmânã ideea cã un critic literar e un cititor, un
vor rãmâne în urmã, potrivit principiului hoardei cum îl îndrãgostit de cãrþi, ºi mai e ºi om. Are scãpãrile lui
numea Marcel Moreau. Cele bune merg înainte, hoarda bune ºi rele. Sã scriu neimplicat nu mi-a plãcut niciodatã.
nu se uitã niciodatã în spate, cucereºte depãrtãrile. Ei, Stilul îngrozitor de sobru ºi distant, lucrând numai cu
cam aºa se întâmplã ºi cu cãrþile bune. Ele merg înainte instrumente deja verificate, cunoscute, consacrate, fãrã
chiar dacã în jurul lor sunt la ora aceasta cãrþi mai slabe sã intre acolo nimic din sângele care a curs printre degete
ºi unele chiar proaste… când ai scris sau printre gene când ai citit, deci fãrã sã
Mãrturisesc, într-o parantezã, cã tot ce înseamnã intre ceva din înfiorarea pe care ai simþit-o în faþa unei
lucrare de sintezã, lucrare enciclopedicã, dicþionar, cãrþi, nu-mi place. Trebuie sã transparã ceva din tine.
acumulare de date la care sã poatã apela oricine pentru Pot fi ºi alte pãreri, le accept, dar a mea asta este. Chiar
a afla mai multe despre o anumitã perioadã, despre un ºi-n cel mai sobru text, dacã ai rãbdare, descoperi ceva
anumit aspect, mã intereseazã, acestea sunt cãrþile de din cel care a scris; descoperi o obsesie. O parantezã.
care sînt îndrãgostitã. Prin urmare, Cãrþile deceniului 10 La Dicþionarul analitic de opere literare româneºti,
a fost conceputã ºi aºa, ca sursã de informare, ca un fel coordonat de Ion Pop, sunt redactorul de carte ºi-l cunosc
de bibliografie adnotatã, dacã vrei. S-a întâmplat sã scriu foarte bine. Una dintre calitãþile clare ale acestui dicþionar
mult despre cãrþile altora ºi uite cã pot deja sã numãr este, dupã mine, libertatea de exprimare. Sigur cã
totul în decenii, dar dacã stau bine ºi mã gândesc, ideea dicþionarul are stilul lui academic incontestabil, dar în
de a spune altora ce am citit este îngrozitor de veche. spatele frazelor observi obsesiile, preocupãrile fiecãruia,
Criticul trebuie sã fie un bun conducãtor de carte, cel ºi astfel dicþionarul este un fel de buchet foarte colorat
care citeºte ºi este capabil sã povesteascã ºi celorlalþi ºi viu ºi cu atât mai bun de model tocmai pentru cã nu
ºi sã-i provoace la lecturã, la dialog, atunci când o carte are o singurã schemã folositã de toþi, nu sunt puºi toþi în
meritã. În Teoria literaturii am simþit nevoia sã dau extrem acelaºi Pat al lui Procust
Procust. Ei, aceastã libertate sporeºte
de multe exemple, tocmai din aceeaºi nevoie de a foarte mult valoarea cãrþii. Asta este frumuseþea lecturii
provoca pe celãlalt sã-mi fie pãrtaº la bucuria de a fi citit ºi totul se întâmplã, vorba lui Cioran, prin furt de extaze.
un poem extraordinar, o secvenþã, o metaforã ºi aºa mai Furi extazele celuilalt, le duci mai departe cu nuanþa ta.
departe. Panorama criticii literare nu face altceva decât E furtul cel mai legitim ºi mai creator.
sã adune de data aceasta secvenþe din critica literarã, Astãzi criticul literar lucreazã la întâmplare, ºi-a
pe o jumãtate de secol. Cronicile, evident, conþin trimiteri pierdut perspectiva panoramicã. Acum zece ani, ºtiam
la text ºi foarte multe dintre ele sunt scrise foarte aproape tot ce se tipãreºte în þarã. Biblioteca judeþeanã
de text. Am ales întotdeauna o perspectivã nu foarte achiziþiona prompt mãcar un exemplar din fiecare titlu.
academicã ºi bãtrânicioasã, ci ceva nou, ceva prin care Acum îmi încropesc informaþia cum pot. Despre multe
cel care citeºte sã fie tentat sã verifice dacã este cãrþi aflu din vreo referinþã bibliograficã, la ani buni de
adevãratã bucuria mea, sã vadã ºi el cã am sau nu la apariþie. Depozitul legal nu se mai respectã. Cititorul
dreptate ºi chiar ºi atunci când va descoperi cã nu am obiºnuit se descurcã, ºi el, cum poate, fãrã „cicerone”
dreptate am câºtigat, l-am trimis la carte, a citit o carte. Alege – ºi mi se pare firesc sã fie aºa! – cãrþile
Acesta este criticul literar, cel care îºi îndeplineºte necesare: pentru examene, pentru desãvârºirea
menirea de bun conducãtor de carte. profesionalã, pentru vacanþã. În general, nu le cumpãrã,
Interpretarea nu înseamnã altceva decât încercarea ci le împrumutã de la bibliotecã (apropo, ºtiai cã în þãrile
de a-l face pe celãlalt sã priveascã cu ochii tãi. Aceasta nordice scriitorii sunt plãtiþi an de an pentru cãrþile lor
se poate face prin cuvântul potrivit, prin culoarea potrivitã, aflate în biblioteci, la dispoziþia publicului?). Scriitorii
dacã vrei, prin piatra bine ºlefuitã ºi aºa mai departe. români, ca-ntotdeauna, se citesc mai ales între ei.
Indiferent care este instrumentul cu care lucreazã artistul, Cititorul nu s-a îndepãrtat de literatura contemporanã –
e limpede, este manipulator. Dar nu o face din nici o atâta doar cã e mai derutat. Economia de piaþã îl asistã
intenþie subversivã ºi ticãloasã – ce-ºi doreºte este ca asiduu când e vorba despre detergentul ideal, despre
ceilalþi sã vadã lumea prin ochii lui. Ai mai multe feþe pe ºamponul miraculos ori margarina cea mai uºoarã. Nu-l
care le poþi pune la lucru în aºa fel încât cuprinderea sã îmbie nimeni cu o carte. Aici, legile pieþei înceteazã
fie desãvârºitã. Evident, ca toatã lumea, am temele mele brusc. Oferta se face în ignorarea desãvârºitã a cererii.
preferate, abordãri preferate, perspective preferate. În În fond, lucrurile sunt aºa cum trebuie (pot) sã fie. Nu
momentul în care descopãr la celãlalt ceva care se sunt resemnatã, ci lucidã.
PRO

44 SAECULUM 2/2006
eseu

Petru Ursache

CÂND „VREMEA – VREMUIEªTE“

Cucul ºi lupul sunt simboluri sezoniere în societãþile trimis de „colo“ sau de „colo“, sã vinã în faþa naþiunii cu un
agro-pastorale. Fiecare se rânduieºte sã domine, prin prezenþã, program de ameliorare pe care sã-l urmãreascã punct cu punct
fie un anotimp bun, frumos ºi roditor, dorit de toatã lumea pânã la capãt ºi, pe deasupra, sã fie în beneficiul tuturora.
(cucul), fie unul greu de suportat, urât ºi împovãrãtor (lupul). Dacã se anunþã o candidaturã nouã, individul, pânã atunci (de
Primãvara, cucul este vestitorul mult aºteptat. El cântã din regulã) necunoscut, se înconjoarã de o echipã preferatã ºi
pom în pom cu dãruire, iar vietãþile, de la mic la mare, se înve- joacã circul schimbãrii, iar în fondul general al problemei nu se
selesc ºi intrã în normalitate, dupã rânduiala îndãtinatã de întâmplã nimic. Nebunul râde, iar marea comunitate priveºte
naturã ºi de lume. Iarna este vremea lupului, iar cu aceasta se neputincioasã. În epoca satului tradiþional, a cucului, comu-
instaleazã o altã ordine, infernalã, de frig ºi de îngheþ. Un proverb nitatea continua sã se conducã dupã datinã ºi dupã obiceiurile
ca „Acu(m) nu cântã cucul, ci urlã lupul“ aratã cã s-a produs juridice ale obºtei, moºtenitã din moºi strãmoºi. Societatea
rotaþia calendaristicã fireascã, urmând ca toatã suflarea sã se româneascã mai nouã ºi „ne-tradiþionalã“ era clar divizatã: pe
adapteze dupã împrejurare ºi dupã putinþã. Natura este de o parte un grup restrâns ºi profitor urcat cu ajutoare din
înzestratã cu destulã inteligenþã ºi prevedere de sine, ca sã-ºi afarã la conducere; pe de alta, marea majoritate sãteascã
punã la adãpost puterile vitale. neparticipantã. Aceastã situaþie anormalã a fost calificatã drept
Adverbul de timp acu(m) îndeplineºte, gramatical, rolul de „boicot al istoriei“. ªi astãzi satul este þinut în umbrã, adicã
„operator“, cum se întâmplã adesea în paremiologie, printr-o jumãtate din populaþia þãrii nu apare nicãieri: în legi protec-
simplã rotaþie dupã cursul vremii. „Acu nu urlã lupul, / Ci cântã þioniste, în programe mass-media, în planuri ºcolare, etc.
cucul“. Operatorul îºi schimbã ritmic obiectivul pentru cã ºi Niciodatã prãpastia dintre sat ºi oraº nu a fost mai adâncã.
existenþa se aflã în permanentã miºcare, iar stãpânul Cronos Nu trebuie sã se creadã cã schimbarea nu s-ar dori în spaþiul
supravegheazã cu grijã aceastã lege. Pe de altã parte, se resimte tradiþiei autentice. Ar fi prea grav dacã s-ar ajunge atât de
certitudinea, deci mai mult decât speranþa, cã dupã vremea rea departe. Din fericire, situaþia de pe teren aratã faþa adevãratã a
vine vremea bunã, dupã domnia lupului urmeazã primãvara, lucrurilor: „Anotimpu-i aºa, cã vine o datã cu vremea care nu
cu forþã de renaºtere. Cântecul ºi urletul, primãvara ºi iarna stã pe loc; vremea se schimbã, dar se schimbã ºi anotimpul.
constituie o bi-unitate care alimenteazã ºi asigurã circuitul vieþii Dumnezeu a rânduit ca lumea sã se prefacã mereu; o putere
în ansamblul ei. nevãzutã împinge mugurele sã da frunzã ºi mugurele sã se
Fãrã ca ordinea lexicalã sã fie modificatã, se pot produce coacã. Fiecare anotimp are faþa lui ºi puterea lui“. Este pãrerea
mutaþii de sens dacã operatorul „acu“ intrã în altã „vreme“, cu unui þãran, consemnatã la mijlocul secolului trecut de etnologul
înþeles social, nu calendaristic. Dualismul bine / rãu Ernest Barnea. Altul i se asociazã: „Calendaru-i aºa, sã fie lucrul
funcþioneazã ºi aici. Vremea lupului echivaleazã cu îngheþul cu rost, cã nu poþi merge la întâmplare. Calendarul e rânduiala
social, cu domniile rele, cu nesocotirea legii, cu distrugerea vremii, sã ºtii când sã faci un lucru. Fãrã calendar, unul ar face
armoniei între oameni, în baza abuzului de putere „cine e mare într-un fel, altul în altfel. Calendarul are zile de tot felul, de nu
ºi tare“, ºi trebuie sã stea în frunte cu orice preþ. De aici seamãnã una cu alte. Nu poþi face marþi ce faci duminicã ºi în
imposibilitatea construirii, la noi, a unui organism social aprilie ce faci în septembrie“. Nu sunt simple afirmaþii izolate ºi
normal, cu implicaþie în toate formele de activitate creatoare, la spontane. Ele fac parte dintr-un sistem de gândire constituit
nivel înalt ºi pentru folosul tuturora. Semnificativ pentru dez- temeinic în baza unei experienþe îndelung acumulate ºi
binarea, în interior, mi se pare proverbul „Schimbarea dom- transpuse în forme esenþiale de comportament, cu aplicaþie în
nilor / Bucuria nebunilor“. Un apusean nu ar înþelege din douã diferite domenii ale existenþei. Omul s-a convins cã nimic nu
motive un asemenea text. În primul rând, de ce sã nu se schim- se face la întâmplare, în naturã, în viaþa de familie ca ºi în
be domnii, conducãtorii, ºefii de state, la anumite intervale de societate, ci dupã rânduialã bine aºezatã. Schimbarea se
timp ºi dupã regulile general-acceptate ale democraþiei? observã peste tot, cãci lucrurile ºi lumea nu stau încremenite.
Schimbarea e o condiþie a progresului. Rãspunsul nu poate fi Dar ce fel de schimbare ar fi aceea care nu aduce nimic în bine?
decât ºi el incredibil. Sã vedem cum ar replica nebunul, ca fiind În asemenea situaþie nu se poate replica decât: „Schimbarea
implicat direct. În accepþiune paremiologicã nebun nu înseamnã domnilor / Bucuria nebunilor“. Nu se mai poate spera nici mãcar
numai ne-bun, adicã opus bunului, ci acel ins care face parte în rotaþia aceea mecanicã a lui acu. Adverbul a înþepenit ºi nu
dintr-o familie aparte de înþelepþi ºi are darul de a spune se mai aude decât o voce: „Acu ’urlã lupul!...“ Neschimbarea
adevãruri fãrã drept de replicã. Râsul nebunului nu este, nu înseamnã „boicot“ ci orgoliu. Anonimul carpatic preferã sã
totdeauna, expresie a comicului, cum aflãm în cãrþi, ci semn al se retragã în cuvânt ºi în culturã, decât sã punã mâna pe bâtã
disperãrii. Se râde ºi în situaþii extreme, iar nebunul ºtie de ce: ori sã aducã laudã puterii. Este o mare deosebire ºi de demnitate
orice schimbare de domnie, la noi, nu aduce vreo noutate, umanã între el ºi confratele din sediul orãºenesc, de mai târziu
doar în rãu. La români nu existã obiceiul ca noul „ales“, adicã trecut prin ºcoli, dar gata oricând sã intre în slujba puterii
PRO

SAECULUM 2/2006 45
eseu

pentru un blid de linte. elabora legi ºi de a împãrþi dreptate. Principalul cap de acuzaþie
Analiza organismului social pe terenul paremiologiei este cã legile sunt dictate de interesele puterii: „Legea e cum o
continuã sever ºi cu luciditate sub semnul aceloraºi douã fac domnii“, („Dreptatea-i cum o fac domnii“), „Unde este
sentinþe pomenite pânã aici. Lor li se adaugã formula consa- puterea, acolo-i ºi dreptatea“, „Legea înainte, ºireþii dupã ea“,
cratã „A se strânge ca lupii la hoit“. Ce înseamnã asta decât a „Cel mai tare / E ºi mai mare“. Þinta, ca sã nu spun cauza, a fost
se aduna pentru jaf ºi profit? ªi cine sunt aceºtia? Domnii! bine aleasã de observatorul atent din mediul tradiþiei: legea (ºi
Conducãtorii! Cei care fac legile ºi împart „dreptatea“. Ei între dreptatea) care se face sau nu prin aplicarea juridicului. Cãci
ei se înþeleg de minune; partidele se fac, se desfac, dar afacerile existã o parte a dreptului, din sfera mare a acestei categorii,
continuã, ceea ce se traduce în limbajul maliþios ºi figurat al care iese la ivealã în lumina legii. La fel se poate gândi ºi despre
paremiologiei prin sentinþa „corb la corb nu-ºi scoate ochii“. adevãr. ªi adevãrul ºi dreptul (dreptatea) au deschidere spre
Modelul animalelor, cel arhicunoscut prin rapacitate, este social, adicã o laturã pragmaticã; în vreme ce frumosul, din
invocat pentru a-i indica pe cei cãzuþi în patima rãului, se aceeaºi familie axiologicã, reglementeazã fenomenele de
confirmã una din observaþiile cãrturarilor de altã datã, pe alocuri contemplaþie esteticã, legea, dacã existã ºi este corect aplicatã,
entuziastã, cum cã anonimul are pregãtitã câte o vorbã de duh în spiritul în care a fost elaboratã, are capacitatea de a-i uni pe
pentru orice situaþie de viaþã. Dar vorba, cum se observã, este cetãþeni sau de a-i dispersa. Legea juridicã decide în plan social
de duh ºi mai ales de nãduh. Se cunosc seturi de formule sfera binelui ºi sfera rãului. Depinde în ce întindere se aflã una
paremiologice, distincte în tematica lor, care ar putea constitui în raport cu cealaltã. Dar, pentru cã domnii decid legea, sub
repere teoretice pentru micromonografierea problemei în toate aspectele ei, anonimul a avut prilejul, fãrã s-o doreascã,
detaliu. Dispuse în ordine hermeneuticã, ies în evidenþã sã observe unele deficienþe pe care sã le consemneze:
momentele importante din istoria temei în miºcare dialecticã „De-atunci se-nmulþesc lotrii, de când se-nmulþesc legile“, „Hoþii
ºi sub tensiune dramaticã. Se poate spune cã anonimul a nu sunt azi prin pãduri sunt prin cãnþãlãrii“, „Tâlharul cel mic
întreprins adevãrate studii de sociologie, de moralã, de esteticã, se spânzurã ºi cel mare scapã“.
de agrotehnicã, de astrologie, despre viaþã, despre moarte, Trebuie sã-i dãm crezare anonimului ºi sã-l aprobãm pentru
muncã, petrecere, despre tot ceea ce a intrat în orizontul vorba disperatã pe care o rosteºte dupã asemenea observaþii:
existenþei sale. „Bunã þarã, rea tocmealã“. Nu þara este de vinã (cum îi auzi pe
Un alt reper în spiritul celor afirmate îl poate constitui sen- unii pomenind de rãu România, limba, cultura) ci, vorba lui
tinþa: „Vai, când ajunge coada cap!“, dublatã de urmãtoarea: Eminescu: „…cei ce te-au vândut“. Aºadar, tocmeala rea (re-
„De atunci e rãu în lume, de când a ajuns coada cap“. Ele clamã de zor paremiologia) care vine de la coada-cap ºi îm-
circulã separat. Prima are sens moral: a ajuns prostul în frunte pânzeºte oraºele cu tâlhari. Nu se cere nimic extraordinar ºi
sau a trecut minciuna înaintea adevãrului. Citite împreunã, cele neomenesc decât sã se respecte legea, ordinea; altfel rãmânea
douã sentinþe întãresc ideea moralã prin evocarea rãului fereastrã a tuturor vânturilor, dacã se lasã deschisã. Vremea
cuprinsã în ultima. Totodatã, angajeazã ºi un sens social, dat idilicã, pe când se fura un ou, boul fiind amânat pe anul viitor,
fiind obiectul vizat; se presupune cã este vorba despre s-a dus demult. Pare de pe timpurile lui „a fost odatã“. Dacã
conducãtori, domni, „aleºi“. Ei par sã se ivit din necunoscut, dispãruse ruºinea, mai exista frica, voinþa de-a pedepsi pe
de la marginea societãþii, de la „coadã“, fiinþe cu totul nepotrivite fãptaº: „De te-or prinde, / Rãu te-or bate; / De-i scãpa, / Bune-i
pentru poziþiile înalte la care au ajuns. Aici intrã în rol proverbul: mânca“, „Cerºetorii se miluiesc / Iar hoþii se pedepsesc“. Aºa
„Când cei de jos greºesc este nãdejde de tãmãduire, iar când cum coada a ajuns cap, ºi hoþul a crescut, a devenit tâlhar,
cei mai de sus greºesc, nici o nãdejde nu mai este“. Coada „mare“ ºi „tare“ prin „cãnþãlãrii“. O lume pe dos. Fiind res-
transformatã în cap aratã grotesc ºi cu urmãri grave la toate ponsabil de legi, îºi poate permite sã joace rolul cum îi convine:
nivelurile de existenþã. Anonimul a insistat asupra acestei idei „Tâlharul cu un pãcat, pãgubaºul cu zece“, „Tâlharul neprins,
pentru a menþine mereu în actualitate prima parte a sentinþei negustor cinstit“; „Tâlharul cel mic se spânzurã ºi cel mare se
„Acu’ e vremea când urlã lupul, / Nu când cântã cucul“). Aºadar: scapã“; „Dacã n-ar fi hoþi, n-ar exista puºcãrii“. Perfect. Astãzi,
„Pilda rea o dau oamenii mari“, „Pilda rea stricã obiceiurile puºcãriile au devenit camere luxoase pentru „oaspeþi“. ªi iatã,
bune“, „Peºtele de la cap se-mpute“, „O vacã râioasã stricã aºa se confirmã sentinþa pomenitã“; „Legea-i cum o fac domnii“.
toatã cireada“. Iatã rezultatul schimbãrii nedorite. Lipsitã de Cum se vede, formulele paremiologice, deºi îºi schimbã adesea
potenþã, coada devenitã cap nu se ridicã la înãlþimea de model, semantismul dupã împrejurãri, se dovedesc a fi unitare ºi
adicã nu se dovedeºte a fi creatoare în sistemul vieþii coerente în înfãþiºarea unui anume aspect al realitãþii. Ce le
socio-umane, aºa cum s-ar cuveni în condiþiile normalitãþii; nu face invincibile este exactitatea relatãrilor, nu în surprinderea
poate fi elaboratã o lege dreaptã, necesarã ºi oportunã, pentru accidentelor, ci a stãrilor esenþiale ºi simbolistice cu bãtaie
a fi urmatã de mulþimea interesatã. Dacã pilda este rea, deci cu lungã. Faptul simptomatic astãzi se poate recunoaºte fãrã
posibilitatea de rãspândire la toate nivelurile, situaþia se aratã dificultate ºi mâine, ca ºi cum timpul ar sta pe loc. De aici
cu atât mai agravatã pentru cei de sus. Aceºtia, „lupii“ poartã decurge actualitatea proverbelor, sentinþelor, maximelor.
rãspunderea rãului, cum rezultã din acuzatorul mintal Nu i-a scãpat paremiologiei nici comedia formãrii actorilor
folcloristic. Se poate ca domnii sã se comporte necorespun- sociali: cum a devenit coada cap. În aceastã privinþã, farsã
zãtor din nepricepere sau din rea voinþã (ceea ce se întâmplã erorilor îºi mutã mereu scena, va sã arate cã rãul odatã instaurat
prea adesea în ultima vreme); altfel spus, în opoziþie cu sus are putere de contaminare pânã la capãtul celãlalt. Imaginea
interesele generale. În acest punct al evoluþiei înþelesului din saltului la putere aparþine fantasticului: „Adormi buºtean
sentinþa „Acu e vremea când urlã lupul / Nu când cântã cucul“), (duºman) / ªi te trezeºte mare ban“, „Asearã mã culcai bolocan
anonimul pune sub acuzaþie modul deficitar al domnilor, de a / ªi azi, iatã-mã mare han“. Cuvintele buºtean ºi bolocan sunt
PRO

46 SAECULUM 2/2006
eseu

prin ele însele aducãtoare de imaginar negativ. Dar, ca sã nu fie lumea se împarte între tari ºi slabi, între mari ºi mici, între
îndoialã în privinþa calitãþii morale a celor vizaþi, anonimul bogaþi ºi sãraci. Întâi sunt anunþate principiile ºi modurile de
alterneazã bolocan cu duman (ºi bou). Ne aflãm în plin onirism. aplicare, fie în sens alegoric fie în forme mai lãmurite.
Într-adevãr, somnul naºte monºtri: s-a culcat omul liniºtit, Lévi-Strauss a observat cã mitologicul dirijeazã sociologicul.
ºtiindu-se la locul lui, obosit poate de muncã, poate de prostie Autorul se referea la societãþile tradiþionale. Dar, cum mecanis-
ºi a visat cã a ajuns domn, han, cãpitan, „mare“ în orice caz. mele gândirii mitice se prelungesc ºi în epoca modernã (Mircea
Întrebarea se pune: trezirea e realã? Cele douã sentinþe amintesc Eliade) este de presupus cã legea încã funcþioneazã. Adicã:
de alta, în care narcoticul buclucaº îl constituie beþia: „Vinul „Apele mari înghit pe cele mici“ (Varianta: „Apele mici fac râurile
face pe sãraci bogaþi, / Pe ciungi cu mâini, / Pe ologi cu picioare mari“ este de pe vreme cucului). Sau: „Se bat cei mari ºi rabdã
/ ªi pe orbi cu ochi“. Evident, omul nu ia în rãspãr infirmitãþile, cei mici“; „Mare cu mare grãieºte, ºi mic cu mic mai nimic“; „Cei
ci starea de decãdere a beþivului stãpânit de halucinaþii bahice. mari pe cei mici picerele ºi le ºterg“. Încet, încet se lumineazã.
Nu se râde de orb sau de olog, de defecte fizice, întrucât acestea Generalul se retrage în favoarea concretului, iar acesta începe
intrã în altã ordine a realului: „Sã nu râzi de oameni sluþi, / De sã se iveascã: „Cei mici muncesc pentru cei mari ºi cei sãraci
orbi, de ºchiopi ºi de muþi; / Ci când vezi aceºti calici, / Doamne, pentru cei bogaþi“. Un verset biblic, cu sensul proiectat în
fereºte sã zici“. Se va spune cã omul este egoist: dacã îi vine în escaton: „Cã unul este semãnãtorul ºi altul secerãtorul“ (Ioan,
mintea acel „Doamne, fereºte“, înseamnã cã se gândeºte sã nu 4.37), este reformulat sociologic semnalând „lupta de clasã“.
cadã nãpasta ºi asupra lui. Aºa stau lucrurile, dar privindu-l cu Astfel: „De unde arã boii, mãnâncã caii“. Deja existã „boieri“ ºi
sensibilitate pe nenorocit, tot înseamnã un pas spre umanitate „sãraci“ ºi, totodatã, bogaþi ºi sãraci, sãtui ºi flãmânzi, cei din
ºi înþelegerea lui „celãlalt“. urmã, tot aceiaºi, fie la sate, fie la oraºe, pentru cã, între timp,
Numai pãcatele morale îºi au motivarea în paremiologie. coada-cap ºi-a adjudecat teritorii noi. Paremiologul indicã ºi
Prostia este ºi ea eliminatã din circulaþie. Din „Asearã mã culcai relaþiile dintre cele douã partide. În privinþa raporturilor
bolocan / ªi azi, iatã-mã, mare han“ ori „Azi, Stan, / Mâine, decriptabile de forþe – 3/1 pentru primii. Tot se fabricã în
cãpitan“ rezultã cã prostul nu are astâmpãr. El se dã în spectacol, sociologie statistici fictive. Drept urmare, punctajul trebuie sã
lãudându-se spre paguba altora, ceea ce determinã fie în favoarea celui mare ºi tare: „La domni n-ai ce cãuta cu
paremiologia sã revinã mustrãtor cu ºi mai mare putere. Dorinþa mâna goalã“. Aici nu mai e ficþiune. „Fereºte-te de boierii noi ºi
prostului de-a se aºeza în frunte („A fi îmbrãcat domn / ªi a nu de fetele bãtrâne“, „Ciocoiul ca câinele de multe uºi“, „Averea
avea minte de om“), þine de instincte primare, parazitare, de bogatului mãmâncã bucãþica sãracului“. Aici este rezumatã
nivel zoo, de comportamente dereglate în ce-l priveºte direct lecþia din Capitalul lui Marx, cum cã proprietatea privatã este
pe om. Dar, pentru a-ºi pãstra locul obþinut pe nemerit, prostia un furt. „Cel bogat face cum vrea, cel sãrac face cum poate“,
devine agresivã ºi dãunãtoare, în aºa fel încât rãul se face „Când bogatul vorbeºte, / Lumea amuþeºte“. Microtextul: „Cel
simþit de întregul organism social: „Azi mlãdiþã de tufan, / Mâine încãlþat cu papuci / Nu-l cunoaºte pe cel cu opinci“ s-a „aburit“
coadã de ciocan“. Coada a ajuns o forþã de temut. Deocamdatã, mult astãzi. Pe vremuri, purtãtorul de papuci era om cu vazã,
potrivit sentinþei anterioare, rãul prostiei se menþine la un înþeles ajuns ºi cu puterea. Trãia la oraº, iar opincarul la sat, cu sãrãcia.
abstract ºi general, ca sã poatã omologa toate cazurile Se mai aud voci, dar fãrã a fi ascultate: „Lacrimile sãracilor, nici
particulare care îºi corespund ca sens, pe o întindere mai mare soarele, nici vântul nu le poate usca“, „Nãpasta cade tot pe
de timp. Alteori, microtextul îºi permite nominalizarea rolurilor: sãrac“, „Cãile celor ce ºed fãrã lucru sunt acoperite cu spini“.
„S-a ales ºi el primar, / A umplut satul de amar“. Corpus-ul Se simte uneori ºi un curent înviorãtor, destinat sã refacã
paremiologic aratã cã aºa se întâmplã totdeauna când ajunge demnitatea umanã a sãracului: „Cine capãtã stãpân devine
coada cap. Dacã sentinþa vizeazã direct doar un primar de slugã“, „Cine-i slugã nu-i om“. Chiar accente de revoltã, de
comunã, ea cuprinde, totuºi, toatã seria: îndemnul rãului vine rãzbunare, de schimbare radicalã: „Nevoia schimbã legea“,
de sus, cum s-a vãzut: „Pilda cea rea o dau oamenii mari“, „Celui fãrã lege, cel fãrã suflare în vine de hac“, „Scara de sus
„Peºtele de la cap se-mpute“. Un anume set de sentinþe aratã se mãturã, iar nu de jos în sus“. Asemenea zicale sunt în ton cu
cum s-a format ceea ce se numeºte în sociologia mai nouã cântecele sociale ºi de haiducie, care ocupã un spaþiu destul
clasa de mijloc, ceea care, ajunsã la maturitate, asigurã echilibru de întins în literaturã folcloricã. Dar sã reþinem ºi formula de
ºi armonie în viaþa internã a unui stat. Aflãm cã „începuturile“ tipul urmãtor, învecinate ca ideologia cu cele anterioare: „A fi
au fost grele ºi penibile, iar actorii sociali purtau cu ei povara vacã de mult“, „A lua cuiva ºi cenuºa din vatrã“, „A lua cuiva
comicului. Totuºi sunt priviþi cu blândã ironie, întrucât nu pielea de viu“. Sunt semnalate practici cunoscute din istorie.
forþeazã nota, presteazã o muncã cinstitã ºi perseverentã: Ele confirmã cã stãpânirea domnilor, dupã inversiunea
„Domn cu sula- traistã“; „A fi chiabur cu trei cãmãºi“, „E de coadã-cap, este aceeaºi cu zodia lupului. Câmd se spune: „A
neam mare ºi are rude-n piaþã: pe Stan lãptarul ºi pe Dobre lua cuiva ºi cenuºa din vatrã (aici, vorba lui Noica, ºi-ul spune
cimpoiaºul“. tot), iar seria jafului diabolic nu înceteazã, nu se poate imagina
De vreme ce chipul domnii aratã precum capul-coadã, având un îngheþ mai grozav.
rãul ca stemã, urmeazã sã ne închipuim imaginea restului, ce Aceasta este o schiþã sociologicã opritã la generalitãþi,
fenomene au loc la suprafaþã ºi în interior. Nimic mai simplu, pentru cã paremiologia nu permite încursiuni în detaliu. Ori
ne spune paremiologia, în zodia lupului, „cine poate oase cum, dacã pot fi recunoscute aluzii concrete ºi mai ales pre-
roade…“. Cu alte cuvinte, lumea se împarte în douã , unii iau zente, cititorul sã-ºi aducã aminte de o anume formulã
portul ºi obiceiurile celor de la conducere, ceilalþi stau deoparte. diplomaticã, uzitatã în prozã: orice asemãnare cu viaþa realã,
Este un fel de sociogonie. Cum în cosmogonie se aleg întâi pe acre o trãim chiar în momentul de faþã, clipã de clipã, nu
puterile, ziua ºi noaptea cu alaiurile lor opozante, dincoace este deloc întâmplãtoare. „Acu’ e vremea când urlã lupul…“
PRO

SAECULUM 2/2006 47
eseu

Lucia Dãrãmuº

MEDICINÃ ªI FILOSOFIE
ÎN ANTICHITATEA GRECO-LATINÃ
În ultimii ani, parcã mai mult ca oricând, s-a vorbit despre medicamente, desigur, în forma lor arhaicã, precum ºi denu-
medici, lumea medicalã, ºi nu întotdeauna de bine: flama est mirea unor plante cu acþiune curativã, cum ar fi asplerionul, o
proxima fumo, spunea Plautus. specie de ferigã, din familia Polypodiaceae, întrebuinþatã de
Articolul de faþã nu îºi propune o abordare subiectivã, o egipteni ºi greci în diverse afecþiuni ale splinei.
oglindire a stãrii de fapt actuale, ci un excurs pur cultural, Relaþia dintre medicina primitivã ºi credinþele antice este
asumându-ºi imparþialitatea istoricului Tacitus – sine ira et mult mai adâncã. Trocul pe mare favorizeazã un alt schimb la
studio. nivel spiritual. Are loc o migraþie a mitologiilor, a credinþelor
În toatã antichitatea greacã, ºi nu numai, medicina este religioase. Bunãoarã, Hecate, fiica lui Perses ºi a Asteriei,
strâns legatã de ºcolile filosofice ale momentului. Fenomenul protectoare a vrãjitoarelor, vrãjilor, magiei ºi descântecelor,
este unul mult mai amplu ºi complex, implicând atât factorul descoperã aconitum, plantã otrãvitoare. ªi, poate nu în mod
economic, cât ºi pe cel istoric, explicându-se nu doar prin ceea întâmplãtor, protectoarea farmecelor este cea care descoperã
ce s-a numit la un moment dat miracolul grec. „calitãþile“ acestei plante, dacã ne gîndim la substratul
Medicina nu grecii au inventat-o. Dacã ºtiinþe ca astrono- termenului farmacie, care provine din gr. pharmakeia – leac,
mia, geometria, botanica s-au nãscut în Grecia, având nume descântec. Pe aceeaºi rãdãcinã greceascã existã pharmakon –
greceºti, ei bine, medicina vede zorii în Egiptul antic, fiind în descântec, leac, otravã, dar ºi farmec.
directã legãturã cu progresul politic ºi economic. E drept, Aconitum, ca simbol al Hecatei, este întâlnit destul de des
avântul medical ulterior îl identificãm în Vechea Eladã, medicina în scrierile antice, având rol curativ, dar ºi distructiv. Planta era
hipocraticã reflectând evoluþia istoricã, evoluþia unei societãþi folositã la prepararea unguentelor halucinogene, recomandate
timp de câteva secole. împotriva durerilor. Extractul de aconitum era întrebuinþat ºi
Primele trepte de dezvoltare s-ar înscrie în perioada ca otravã pentru sãgeþi. Despre aceasta anticii credeau cã se
determinatã de Minos, regele din Cnossos, ºi Agamemnon. E dezvoltã doar în grãdina Hecatei. Legenda acesteia, aºa cum
vorba de cele douã civilizaþii, minoicã ºi micenianã, multe apare la Ovidius în Metamorfoze, spune cã s-ar fi nãscut din
amãnunte despre acestea parvenindu-ne o datã cu sãpãturile spuma cleioasã cãzutã din botul lui Cerber pe iarba dintre
realizate de Arthur Evans (The Palace of Minos at Knossos, bolovani. Planta este asociatã cu zeiþa Hecate, datoritã
I-IV, Londra, Macmillan, 1921-1936) ºi Heinrich Schliemenn înfãþiºãrii ei, floare cu trei capete (trei petale), cum, de altfel,
(Pe urmele lui Homer, Editura Meridiane, Buc.). este descrisã ºi fiica lui Perses, numitã Trivia, zeitate cu trei
Descoperirile arheologice moderne, dar ºi scrierile istorice capete.
ale vremii, cum ar fi textele lui Tucidide ºi Herodot, constituie În doze foarte mici, în apã fierbinte, planta era întrebuinþatã
dovezi ºtiinþifice care mãrturisesc despre o realã dezvoltare în rãceli, dar devenea letalã în fierturi cu destinaþie exactã.
socialã ca urmare a talasocraþiei minoice. Mãrturii ale puterii Apuleius, în Mãgarul de aur, o asociazã magiei, având puterea
maritime în perioada Micenianã avem în special la Homer, în de a transforma un om în animalul dorit.
Iliada. Altã zeitate legatã de medicinã este Apollo, una dintre cele
Se ºtie foarte bine cã drumul pe mare a favorizat progresul, mai cunoscute divinitãþi ale mitologiei greceºti. El este înteme-
chiar dacã acesta a fost neunitar, dupã cum aratã dovezile ietorul Jocurilor Pitice, de unde apelativul Pythius. El este cel
arheologice. În urma descifrãrii textelor de pe tãbliþele de lut, care a ucis ºarpele Python, el este cel care i-a rãpus pe ciclopi.
în 1952, de cãtre J. Chadwick (Corpus of Mycenaean Despre acesta se spune cã ar fi un zeu rãzbunãtor, dar ºi un
Inscription from Knossos, Cambridge University Press, 1986) vindecãtor priceput, transmiþând acest talent fiului sãu,
ºi M. Ventris (Documents in Mycenaean Greek, Cambridge Asclepius. Controversat, ca orice spirit înalt, nu se limiteazã
University Press, 1973), avem date, deºi evazive, cu privire la doar la arta lecuirii, ci îmbrãþiºeazã artele frumoase ca muzica
administraþie. Este perioada palatelor cum a fost numitã, ºi poezia.
cunoscând trei faze: Într-o lume osmoticã, puternic înrãdãcinatã în credinþele
– 2000-1700 perioada palatelor Cretane ancestrale, dominatã de zei puternici cu însuºiri vizionare, nu e
– 1700-1450 a II-a perioadã a palatelor Cretane. Cu privire de mirare cã cei ce practicau arte precum medicina, poezia,
la acest moment, textele egiptene vorbesc despre relaþia dintre erau consideraþi profeþi, crezându-se cã peste ei s-a coborât o
Babilon ºi Creta, consemnatã de egipteni sub numele de Keftiu. divinitate. Despre poeþi, nu de puþine ori, s-a spus cã prin
Aceastã perioadã marcheazã expansiunea civilizaþiei minoice. vocea lor vorbeºte un zeu.
– 1450-1180 epoca palatelor Miceniene. Melampus, de asemenea, prezicãtor care înþelegea graiul
Conlucrarea, schimbul material ºi spiritual între Egipt ºi jivinelor, era un cunoscut vindecãtor. Cu ajutorul lui, Bias
Creta este vizibil. Medicina se va hrãni din aceastã expansiune reuºeºte sã o ia de nevastã pe Pero, fiica lui Neleus, care se
socio-culturalã, din aceste timpuri datând numele unor învoi în privinþa cãsãtoriei cu condiþia ca acesta sã-i ofere tinerii
PRO

48 SAECULUM 2/2006
eseu

mirese cirezile lui Phylacus, drept dar de nuntã.


Ca în orice mit trebuie sã existe ºi un factor miraculos. Ei
bine, nu erau tocmai obiºnuite, ci pãzite de un câine fioros, cu
puteri amplificate, pe care nimeni nu le putea doborâ. Phylacus
avea un fiu, Iphicles, bolnav de o boalã rarã. Melampus intervine
ºi, fiind dãruit de divinitate cu arta lecuirii, îl vindecã pe tânãr.
Regele, ca rãsplatã, îi dã acestuia cirezile, care, în cele din urmã,
ajung la fratele lui, Bias, la rându-i dãruindu-le frumoasei Pero.
Lui Melampus i se atribuie ºi alte vindecãri miraculoase.
Acesta vindecã nebunia fiicelor regelui Proetus. Cu adevãrat
dãruit acest Melampus, dacã þinem cont de aspectul nebuniei
la greci. Platon, în Phaidros, 244A aruncã un paradox prin
vorbele „cele mai mari binefaceri ajung la noi prin calea
nebuniei.“ În fapt, este vorba de nebunia divinã ºi, Socrate, în
aceeaºi operã (Phaidros 244A, 245A, 265A ), creeazã o
adevãratã tipologie a nebuniei, identificând patru tipuri ale
acesteia:
– nebunia dionisiacã, a cãrui zeu este Dionysos ºi þine de
ritul acestuia
– nebunia poeticã, protector fiind Apollo, dar ºi muzele
– nebunia profeticã, protector este Apollo
– nebunia eroticã, patroni fiind Afrodita ºi Eros.
Trebuie menþionat cã Platon fãcea distincþie între aceste
patru tipuri de nebunie, înscrise în nebunia divinã, ºi nebunia
obiºnuitã.
Un alt caz special este Musaeus, prieten, învãþãcel al lui
Orpheus, iniþiatorul misterelor orfice. Musaeus era deprins în
arta muzicii, a poeziei, dar ºi a medicinii, vindecând bolnavii Zbor
prin versul lor.
Iliada ºi Odiseea , cele douã epopei homerice, aduc sugerate, fãrã a fi explicit puse pe seama factorului
amãnunte remarcabile despre arta vindecãrii ºi vindecãtori. În transcendental.
acest sens, Chiron este un personaj special al poemelor, prieten Dimensiunea lingvisticã permite o astfel de abordare. În
devotat al oamenilor, meºter în arta muzicii, dar ºi desãvârºit Odiseea, cântul XVIII. 327, Melantho, sora lui Melanteu, la
lecuitor. Îi educã ºi-i iubeºte pe Peleus, pe Iason, Achilles, pe vederea lui Ulise travestit în cerºetor, îl întâmpinã pe acesta cu
Asclepius ºi-l dãdãceºte chiar pe însuºi Apollo. termenul ekpepatagménos, adicã „ieºit din minþi“, care, în
Cel mai apropiat de Chiron este, însã, Asclepius, cunoscut subsidiar, implicã intervenþia daimonicã: „oare, poate, þi-ai ieºit
ºi sub numele Aesculapius. Nãscut din Apollo ºi muritoarea din minþi?“
Coronis, Asclepius este introdus în arta tãmãduirii de cãtre Tot în lumina acestui subiect – nebunia –se cuvine a fi
centaurul Chiron, încã de mic. Aceastã tainã o va da mai departe amintit Empedocle, care fãcea distincþie între nebunia „ex
celor doi fii ai sãi, Machaon ºi Podalirius, dar ºi uneia dintre purgamento animae“ (din purificarea sufletului) ºi nebunia ca
fiice, cunoscutã ca zeiþã a sãnãtãþii – Hygiea. Geniul acestuia a boalã biologicã. Desigur, acestea sunt idei la a cãror esenþe s-a
atras asupra sa mânia lui Zeus. ajuns în urma unui proces filosofic. De asemenea, este
Un tablou al bolilor, cu tot fastul, îl întâlnim la Homer. cunoscutã credinþa anticilor cu privire la epilepsie, numitã de
Descrierea acestora apare în Odiseea, dar mai cu seamã în ei epílepsis, pe care o considerau de origine divinã, „boala
Iliada, unde cauzele nu sunt provocate de conflictele dintre sacrã“. Filologii clasici, cum ar fi Curtius, Hofmann, Meillet,
cele douã tabere. Frölich, specialist în scrierile homerice, atrag atenþia asupra idiomului comun dintre maínomai – a fi
inventariazã traumele rãzboiului troian din Iliada ºi, pe baza nebun ºi mántis – profet, care este indo-european, ceea ce
unui studiu amãnunþit, gãseºte 147 de plãgi, implicând diverse înseamnã cã nebunia sacrã ar aparþine acestui fond bazã, acestei
pãrþi ale corpului. De menþionat cã rãnile provocate de spadã matrici, care s-a transmis ulterior la diferite popoare.
erau mai uºoare, pe când cele provocate de suliþã ºi sãgeþi În general, pânã sã aparã ºcolile medicale care au legãturã
erau grave, uneori chiar mortale, dacã vârful acestora era uns cu direcþiile filosofice, putem vorbi, dupã cum s-a vãzut, de
cu otravã. tãmãduitori.
Afecþiunile care apar în Iliada sunt diverse, de la rãni la ªcolile filosofice vor trasa o direcþie ºtiinþificã. Asistãm la o
dureri gastrice, de la traume la malformaþii, toate fiind descrise delimitare progresivã de elementul mistic, deºi reminiscenþe
în amãnunt, cu obiectivitate, putându-se realiza chiar un glosar ale acestuia încã mai întâlnim.
medical pe baza scrierilor homerice. Protagoniºtii din Iliada Despre aceastã ºtiinþã André Bonnard afirmã: „[…] medicina
sunt pe rând chirurgi, interniºti, tãind, pansând, pregãtind se lovea încã, în secolele V ºi IV, de prejudecãþi religioase ºi
diverse elixiruri din plante. Se observã în scrierile homerice populare, care o împiedecau sã progreseze în direcþia
traume, boli ale trupului, având cauze biologice, dar ºi boli cunoaºterii exacte a organelor corpului omenesc ºi funcþiilor
mintale, care, însã, au origine supranaturalã. Acestea sunt doar lor. Disecþia corpului dupã moarte era riguros interzisã
PRO

SAECULUM 2/2006 49
eseu

pretutindeni în Grecia. Aristotel, care a disecat animale în mare sã-i adauge o idee oarecare de divinitate, neºtiind sã-i
numãr, era obligat, pentru a-ºi reprezenta funcþionarea desluºeascã natura, ºi îi aplicã tratamentul potrivit cu neºtiinþa
mecanismului nostru corporal, sã tragã concluzii pornind de lor… Socotesc pe cei care au sacrificat epilepsia ca pe niºte
la alte mamifere, ceea ce lãsa mult loc unor ipoteze aventuroase“. oameni de aceeaºi speþã cu magii, cu vrãjitorii, cu ºarlatanii, cu
(A. Bonnard, Civilizaþia Greacã, vol. III, Editura ªtiinþificã, impostorii, cu toþi oamenii care vor sã facã sã se creadã cã ei
Bucureºti, 1969, p.217) sunt extrem de pioºi ºi ºtiu mai mult decât restul oamenilor. Au
Inscripþiile din Epidauros, redactate de preoþi, poartã cu aruncat mantia divinitãþii asupra neputinþei în care se aflã de a
ele peste timp, mãrturii ale unor vindecãri magice, petrecute aduce ceva folositor bolnavilor lor.“
de fiecare datã în timpul somnului ºi sub influenþa unui zeu. De precizat cã tratatul amintit mai sus face parte din Colecþia
Putem vorbi, deja, de douã direcþii. O direcþie este bazatã pe hippocraticã, transmisã de la alexandrini, fiind un ansamblu
observaþia obiectivã ºi cealaltã a tãmãduitorilor de ocazie. de aproximativ 70 de scrieri, în care se disting trei grupuri de
Hesiod, deºi poet, în poemul didactic Munci ºi zile, dincolo medici: teoreticienii, cu pretenþii filosofice; cei care þineau de
de descrierea metaforicã a ciclicitãþii timpului, dincolo de ªcoala din Cnidos ºi, a treia orientare, cea hippocraticã.
privirea filosoficã asupra vieþii ºi morþii, dincolo de descrierea Louis Bourgey, în Obser vation et Experience chez les
Observation
celor patru vârste umane reflectând ritmicitatea biologicã a tot Médecins de la Collection hippocratique –1953, face distincþie
ce este viu, lasã posteritãþii un manual de igienã. Versurile pot între aceste trei categorii de medici ºi medicina practicatã în
fi citite nu doar ca viziuni filosofice, ci ºi ca sfaturi practice cu sanctuare, subliniind în special efortul hippocraticilor care pun
privire la îmbrãcãminte, alimentaþie, alternanþa timp de muncã- bazele medicinii ca autenticã ºtiinþã.
timp de odihnã etc. Istoricul Herodot, în scrierile lui, adaugã amãnunte atât cu
Cronologic vorbind, încã o treaptã spre desãvârºirea ºtiinþei privire la preocuparea pentru observaþia detaliatã, cât ºi cu
este pusã de Pythagoras, filosof, matematician, astrolog. privire la caracterul ocult.
Discursurile sale îmbracã o formã dualã, raþionalist-misticã. „Iar Alyattes, în loc de un singur templu, ridicã la Assesos
Nici nu-i de mirare, deoarece se formeazã pe lângã Pythia pe de douã temple în cinstea Atheinei, ºi abia atunci putu sã se ridice
o parte, iar pe de altã parte sub îndrumarea lui Anaximandros. de pe patul de boalã.“ (Herodot, Istorii
Istorii, I,22)
Se remarcã prin discursurile sale axate în jurul unor teme din „[…] dacã loveºti în cutia cranianã aparþinând unui persan,
domenii variate, ca filosofie, medicinã, matematicã, astrologie, chiar ºi cu o pietricicã, este atât de slabã, încât poþi da o gaurã
punând bazele unor ªcoli Pitagoreice. Multe idei ale acestuia în ea; în schimb, craniile egiptenilor sunt atât de puternice,
sunt considerate ca fiind precursoare ale psihoterapiei. Poate, încât ºi o piatrã mai mare, cu greu le va fisura.“ (Herodot,
primul filosof care se orienteazã cel mai mult spre metodele Rãzboaiele persane, vol. III, cap.12)
experimentale, dovedindu-se a fi, mai degrabã, fizician ºi medic, Despre Hippocrate, ºtim puþine lucruri, în special din textele
este Alkmaion, format la ªcoala Pitagoreicã. autorilor antichitãþii târzii.
Iubind în special disecþia, specializându-se în fãurirea Se pare cã s-a nãscut în insula Cos, ca fiu al Phenaretei ºi-al
pieselor care aduceau împliniri metodei lui, Alkmaion este primul lui Heraklides. Medicina, mai întâi, a învãþat-o de la tatãl sãu. În
care, în privinþa aparatului circulator, distinge între venele jurul acestei personalitãþi s-au brodat foarte multe legende,
phlebes ºi arterele pneuma. printre care amintim de incendierea bibliotecii medicale, care
Ca orice elev format de pitagoreici, Alkmaion era adeptul se afla lângã asclepionul din Cos, de alungarea ciumei prin
moderaþiei, considerând cã orice exces poate declanºa o boalã. arta sa, de sãnãtatea de invidiat care l-ar fi dus cãtre 87 de ani
Conform tradiþiei culturale, se pare cã acesta a scris ºi un tratat, dupã unii, 130 dupã alþii etc.
Asupra Naturii, care, însã, nu s-a pãstrat. Trebuie semnalat cã, deºi ªcoala din Cos se remarca în
Unele precepte filosofice greceºti, care au favorizat, printre special printr-o viziune raþionalã, scrierile din Colecþia
altele, dezvoltarea medicinii, se întâlnesc în teoriile hipocratice. hippocraticã au ºi un caracter vãdit filosofic, termeni tehnici
Bunãoarã, se pare cã ideea contrariilor dezbãtutã în Efesos de
Heraklit a fost preluatã de Hippocrate, care ºi-a construit teoria
dezechilibrului umoral.
Cel mai cunoscut concept heraklitian este cel al curgerii
eterne, al circuitului natural – panta rei. Desigur, ºtiinþa lui
Heraklit nu a influenþat doar medicina, ci ºi fizica, biologia ºi
alte ºtiinþe exacte. Medicii teoreticieni, care îmbinã cuvântul
cu elementele ºtiinþei, apelând la pluralitatea cunoaºterii, sunt:
Anaxagoras, Diogene, Gorgias etc. Toþi aceºtia provin, însã,
din ºcoli de filosofie diferite, având propriile idei filosofice. Cu
toate acestea, un fapt este cert – cercetarea cunoaºte o orientare
raþionalistã. Interesant în acest sens este textul din tratatul
Despre rãul sacru, în greacã nosos hiera, în care se vorbeºte
despre natura epilepsiei.
„Cred cã epilepsia, noteazã autorul, numitã ºi boala sfântã,
nu are nimic mai divin ºi nu este mai sfântã decât celelalte.
Natura ei este aceeaºi. Oamenii i-au dat, mai întâi, o origine ºi
o cauzã divinã, din neºtiinþã, uimiþi de efectele sale, care nu
seamãnã cu acelea ale bolilor obiºnuite. Ei au perseverat, apoi, Acropole
PRO

50 SAECULUM 2/2006
eseu

ca dunamis, nomos, túhe, arhe etc. sunt uzitaþi. „Socrate: Crezi tu cã e cu putinþã sã pricepi cum trebuie
Iatroistoriografii, apelând la metoda comparaþiei stilistice, natura sufletului fãrã sã cunoºti natura întregului Univers?
au constatat cã tratatele din Corpus Hippocraticum nu sunt Phaidros: Dacã e sã ne luãm cât de cât dupã Hippocrates,
unitare, ceea ce înseamnã cã nu pot fi atribuite, în totalitate, din neamul Asclepiazilor, nu e cu putinþã sã cunoaºtem nici
unui singur autor.. mãcar trupul fãrã o astfel de metodã..
L.Bourgey cosiderã cã unele scrieri ca Despre natura Socrate: ªi multã dreptate are, prietene. Dar, pe lîngã
omului, Despre vechea medicinã ºi altele ar fi scrise, mai Hippocrates, sã mai întrebãm ºi raþiunea noastrã; sã vedem
degrabã, de retori. Ludwig Edelstein, un celebru iatroistoriograf, dacã e de aceeaºi pãrere.
pe baza cercetãrilor proprii întreprinse de-a lungul timpului, Phaidros: S-o întrebãm.
ajunge sã susþinã cã numele Hippocrate nu se poate lega de Socrate: Atunci vezi ce spune despre naturã Hippocarates
nici o carte din Corpus
Corpus. Alþi hippocratiºti, în frunte cu Galenos, ºi cuvântul cel adevãrat. Nu oare, astfel trebuie sã cugetãm
nu au o asemenea viziune sumbrã. Tratate ca Epidemiile, Despre despre natura fiecãrui lucru, în care ºi noi vrem sã ajungem
articulaþii, Prognosticul, Despre boala sfântã, Despre regim maeºtri ºi în care dorim sã-i învãþãm ºi pe alþii; apoi, în caz cã e
în bolile acute, Despre vechea medicinã, Despre aer aer,, ape ºi un lucru simplu, sã cercetãm ce însuºire are el de a influenþa
locuri sunt atribuite „pãrintelui medicinii“. alt lucru, sau de a se lãsa influenþat de el; ºi, dacã are mai multe
H. Haeser ºi P. Lain Entralgo, în funcþie de trãsãturile înfãþiºãri, trebuie sã le enumerãm pe acestea, ºi apoi sã ne
Colecþiei Hippocratice, au realizat o clasificare a tratatelor, întrebãm, la fiecare din ele, cum ne-am întrebat la lucru simplu:
propunând nouã tipuri: prin ce influenþeazã sau se lasã influenþat, care sunt aceste
general: Iusiurandum – Jurãmântul; Lex –
– cu caracter general influenþe ºi de unde provin?“ (Platon, Phaidros, 270 C-D).
Legea; De arte – Despre meºteºug; De medico – Despre medic; Un comentariu asupra scrierilor hippocratice ar necesita
De decente habitu – Despre comportarea decentã; Praecepta – un studiu separat ºi extrem de aplicat. În privinþa operelor
Preceptele; Aphorismi – Aforismele. complete, ediþia care nu a fost depãºitã pânã astãzi ca acurateþe
– anatomo-fiziologice
anatomo-fiziologice: De anatomia – Despre anatomie; filologicã aparþine lui Ë. Littré, din 1839-1861.
De corde – Despre inimã; De musculis – Despre muºchi; De Indiferent de polemicile nãscute pe marginea acestor scrieri,
glandulis – Despre glande; De natura ossium – Despre natura Corpus hippocraticum ne ofer o perspectivã asupra vieþii
oaselor; De natura hominis – Despre natura omului; De genitura ºtiinþifice, filosofice ºi morale a ªcolii din Cos.
– Despre zãmislire; De natura pueri – Despre natura copilului; Hippocrate a servit ceea ce þine de natura omului cu mult
De alimento – Despre aliment. devotament ºi pasiune, observând trupul uman, cãlãtorind în
– cu privire la regim
regim: De victu – Despre regim; De salubri interiorul Greciei, dar ºi în afara ei, înscriindu-se în tradiþia a
victu - Despre regimul sãnãtos ceea ce ei numeau periodeutai – ambulanþi.
– patologie generalã
generalã: De aere aquis et locis – Despre aer, Faima pãrintelui medicinii a trecut graniþele insulei, încã
ape ºi louiri; De crisibus – Despre crize; De hebdomadis – din timpul vieþii.
Despre cifra ºapte; De humoribus – Despre umori; De flatibus Platon, care era mai tânãr ca Hippocrate, consemneazã în
– Despre vânturi; Prognosticon – Prognosticul; Praenotiones unele din cãrþile lui celebritatea acestuia, considerând medicina
coacae – Prognozele din Cos; Praedicta – Prezicerile. o artã egalã celorlalte arte alese, iar pe descendentul lui
– patologie specialã
specialã: Epidemiorum lib. VII – Epidemiile; De Asclepios îl comparã cu celebrul sculptor Phidias al Atenei.
affectionibus – Despre afecþiuni; De moribus – Despre boli; De Platon – Protagoras 311 B-C: „Hippocrates, spune-mi,
affectionibus internis – despre afecþiunile interne; De morbo rogu-te, ce consideri cã este pentru tine Protagoras de mergi
sacro – Despre boala sfântã; De locis in homine – Despre locuri sã-i plãteºti sã te înveþe? Ce-ai dori sã ajungi? De exemplu,
în om. dacã te-ai gîndi sã mergi la tizul tãu, Hippocrates din Cos, din
– terapeutice
terapeutice: De diaeta in acutis – Despre regim în bolile neamul Asclepiazilor, ca sã-i plãteºti, ºi te-ar întreba careva:
acute; De liquidorum usu – Despre folosinþa lichidelor Spune-mi, Hippocrates, în ce calitate vrei sã-l plãteºti pe
– chirurgicale
chirurgicale: De officina medici – Despre oficina Hippocrates, ce i-ai rãspunde? I-aº rãspunde în calitate de
medicului; De articulis – Despre articulaþii; De fracturis – Despre medic, spuse Hippocrates. ªi ca sã ajungi ce, am întrebat eu.
fracturi; Vectiarius – Pîrghia; De capitis vulneribus – Despre Ca sã ajung medic, rãspunse el.“
rãnile capului; De ulceribus – Despre rãni; De haemorroidibus Pentru cã a ºtiut sã practice firesc medicina, fãcând din ea
– Despre hemoroizi; De fistulis – Despre fistule. un instrument pur de cunoaºtere a fiinþei în întregul ei,
– oftalmologice
oftalmologice: De visu – Despre vedere. aplecându-se nu doar asupra organului bolnav, ci ºi asupra
– obstreticã, pediatrie
pediatrie: De his quae ad virgines spectant – omului cu tot ceea ce înseamnã el, înþelegînd cã orice boalã a
Despre bolile fecioarelor; De natura mulieri- Despre natura trupului poate fi, la un moment dat, o boalã a sufletului ºi
femeii; De morbis mulierum – Despre boli de femei; De invers, Hippocrate a adunat chiar din timpul vieþii legende
superfoetatione – Despre suprafetaþie; De septimestri partu – hiperbolice, care i-au pus personalitatea într-o luminã miticã.
Despre fãtul de ºapte luni; De octimestri partu – Despre fãtul Este drept cã toate acestea rãmân, uneori, la stadiul de
de opt luni; De embryonis excisione – Despre embriotomie; De legendã. De pildã, cu privire la faimoasa ciumã din Atena, unde
dentitione – Despre dentiþie. s-ar fi aflat medicul ºi ar fi fãcut minuni, istoricul Thucydide,
Aram M. Frenkian, în studiul La méthode hippocratique care inventariazã asemenea molime, nu oferã nici un amãnunt
dans „Le Phèdre de Platon“, 1941, evidenþiazã neconcordanþa despre vreun Hippocrate care sã fi fost în mijlocul încercatei
dintre scrierile hippocratice ºi concepþiile medico-filosofice Atena. Legendele au sporit, de-a lungul timpului, ºi datoritã
esxpuse de Platon în Phaidros, concepþii care îi sunt atribuite medicilor specializaþi în istoria medicinii, care au preferat sã
pãrintelui medicinii, dar care nu au putut fi identificate în tratate. oglindeascã în studiile lor doar partea aureolatã, omiþînd, fie
PRO

SAECULUM 2/2006 51
eseu

din pãrtinire, fie din neºtiinþã, studiile aplicate ale istoriografilor, demonstra o calificare minimã în domeniu, iar actele lor sunt
filologilor care au la îndemânã instrumentele lingvistice, adevãrate catastrofe.
arheologilor, într-un cuvânt, studiile specialiºtilor în limbile De fapt, începând cu secolul III a. Chr. apar la Roma medici
vechi ºi istorie anticã. greci instruiþi.
Trecând peste micile „istorii“ confecþionate, autenticitatea Marcus Porcius Cato, strãnepotul lui Cato Cenzorul,
scrierilor hippocratice rãmâne. preocupat de binele social, într-o scrisoare adresatã fiului sãu,
Efervescenþa practicãrii medicinii, bazatã pe observaþie ºi se aratã intransigent faþã de ºarlatanii veniþi din Grecia, care
raþiune, e cuprinsã într-un aforism celebru, atribuit, desigur, erau pricepuþi la scientia herbarum – ºtiinþa ierburilor.
lui Hippocrate: „viaþa este scurtã, arta este lungã, prilejul „Acolo unde acest popor apare, susþine acesta, cu cãrþile
trecãtor, experienþa lunecoasã, judecata dificilã.“ sale distruge totul ºi mai ales când ne trimite medicii sãi.“ În
În acest aforism se ascunde înþelegerea sa cu privire la aceeaºi epistolã, Cato din Utica îi interzice fiului sãu orice
boalã. El nu va scoate bolnavul din contextul în care se aflã, nu legãturã cu medicii.
va face abstracþie de ceea ce este, nu va tranºa organul bolnav Tradiþa aminteºte despre un anume Arhagatus (219 a. Chr.),
de om, cum se practicã astãzi, nu va uita cã cel examinat este originar din Sparta, care, se pare, a reuºit sã se instaleze la
o persoanã, cã tot ceea ce-l înconjoarã, la un moment dat, se Roma ºi sã practice medicina, impunîndu-se prin vindecarea
poate constitui într-un factor de risc pentru sãnãtate. Aºadar, rãnilor, de unde cognomenul Vulnerarius.
avem medicina holisticã, pe care unii o încearcã astãzi, avem Abia în sec. I a.Chr., medicul ºi filosoful Asclepiade din
evidenþiate bolile psihosomatice, dupã cum sunt numite de Prusa reuºeºte sã înfiinþeze o ºcoalã medicalã, care este, însã,
medicina modernã. susþinutã prin directa lui implicare. Scola Medicorum oficialã
În viziunea pãrintelui medicinii, aºa cum citim în Epidemii va fi înfiinþatã abia dupã domnia lui August. Cunoºtinþele
I , examinarea bolnavului aratã astfel: „în ceea ce priveºte bolile, medicale, de altfel ca toate celelalte ºtiinþe, cu excepþia
iatã cum diagnosticãm: cunoaºterea noastrã se sprijinã pe dreptului, erau predate în limba greacã. Medicina trece ºi aici
natura umanã comunã tuturor ºi pe natura proprie fiecãrui prin fazele ei de filosofie, tratatele lui Pliniu cel Bãtrân, Celsius,
individ, pe boli, pe bolnavi, pe substanþe administrate, pe cel expunând, mai degrabã, precepte filosofice decât medicale.
care le-a prescris, deoarece aceasta a putut sã contribuie la o La sfârºitul sec. II. a. Chr. apare unul dintre cei mai
schimbare în bine sau în rãu, pe starea generalã a atmosferei ºi impunãtori medici din istoria medicinii, Galienus, alãturi de
pe condiþiile particulare ale fiecãrei clime ºi fiecãrui loc; pe Hippocrate, desigur. Acesta, originar din Pergam, devine
obiceiurile bolnavului, regimul de viaþã, ocupaþiile, vârsta medicul particular al lui Commodus.
fiecãruia; pe cuvintele, manierele, tãcerile, gândurile care îl Format la înaltele ºcoli greceºti cu tradiþie, lucrãrile acestuia,
preocupã, somnul, insomniile, natura ºi momentul viselor; pe redactate în limba greacã, peste patru sute, vor aborda cele
gesturile dezordonate ale mâinilor, pe mâncãrimi ºi lacrimi; pe mai diverse teme, demonstrând spiritul sãu deschis. Cum era
paroxisme, ºale, urini, scuipãturi ºi vomã; pe natura bolilor de aºteptat, din toatã opera a rezistat timpului cam un sfert,
care s-au succedat la bolnav, ca ºi pe depunerile lor, principii prima ediþie tipãritã a scrierilor lui Galienus datând din 1541 –
de distrugere sau de crizã, pe sudoare, rãcealã, tuse, sughiþ, ediþia Justina.
râgâieli, gazele liniºtite sau zgomotoase, hemoragii ºi Cu toatã faima acestuia, medicina la Roma nu se bucurã de
hemoroizi. Aceste date ºi ceea ce ele îngãduie sã înþelegem aceeaºi receptare ca în Grecia, tinerii îmbrãþiºînd, mai degrabã,
trebuie sã le examinãm cu grijã.“ disciplina militarã decât arta medicalã, care, la începutul
Pânã ºi tãcerile îi transmit lui Hippocrate informaþiile pe Imperiului, trece în rândul artelor liberale.
care el le prelucreazã, le coreleazã cu restul, dar în faþa cãrora În acest timp apar medici castrenses – midici militari;
un spirit lipsit de înãlþime, de capacitate exhaustivã s-ar pierde. archiatri populares – medici care primeau un salariu din partea
Surprinzãtoare în întreaga Colecþie Hippocraticã este voinþa, statului ºi care erau împãrþiþi pe regiuni; archiatri Palatini – cei
puterea de „traducere“, de a pãtrunde datele obþinute, de pe lângã palatul imperial. Aceste categorii erau instruite ºi
îmbinându-se, de fiecare datã, inteligenþa cu spiritul. beneficiau de recunoaºtere.
În spaþiul latin, lucrurile stau uºor altfel, putându-se vorbi Cu secolul II a.Chr. are loc o specializare pe domenii în
despre o oarecare terapie începând cu etruscii, asimilaþi de interiorul medicinii. Apar oftalmologi, chirurgi, generaliºti etc.
italici. O seamã de termeni specifici domeniului medical sunt Este, de asemenea, interesantã evoluþia medicinii,
de origine etruscã. transformãrile care au loc, pânã în Renaºtere, când, pe scena
– Femur de origine etruscã, în latinã femur, oris, neutru, cu culturalã, iese Erasmus. Care era statutul medicului în societatea
varianta femen, inis, mai existând ºi genitivul feminoris. La timpului lui?
autorii clasici, de regulã, apare forma care s-a impus femur – „[…] fizicienii trag frig, astrologii suferã batjocuri,
ex: Virg. „Attolit in aegrum se femur“ – Se ridicã pe coapsa-i dialecticienii trãiesc uitaþi de toatã lumea, numai bãrbatul vraci
bolnavã. este preferat altora, dar ºi printre doctori acela care-i mai
– Tibie din tibia, ae, feminin, de origine etruscã, însemnînd ignorant, mai obraznic, mai nesocotit decât alþii, acela-i
fluerul piciorului, dar ºi fluer instrument muzical. preþuit…„
– Fracturã din fractura, ae, feminin, bucatã, rupturã, þandurã. Revenind la conexiunea factor raþional, factor spiritual,
Totuºi, deºi moºtenitori ai unei civilizaþii dezvoltate, italicii medicinã ºi filosofie în antichitatea greco-latinã, aceasta
practicã vindecarea primitivã, printr-un pater familias. reprezintã un teritoriu generos din punct de vedere tematic
Mai mult, la Roma se creeazã, în timp, o adversitate faþã de pentru dezbaterile din aulele universitãþilor, o temã de gândire
medicii greci, care, dornici de câºtiguri imediate, iau cu asalt pentru medicii postmodernitãþii, un teren încã nedefriºat în
þãrmurile italice. E drept cã aceºti vindecãtori greci, nu pot totalitate pentru lingviºti.
PRO

52 SAECULUM 2/2006
lector

Mircea Dinutz

DE LA MARGINE SPRE CENTRU SAU PÂNÃ


UNDE MERGE DRAGOSTEA PENTRU
LITERATURA ROMÂNÃ CONTEMPORANÃ *
Am sã încep cu o întâmplare, e adevãrat, nu prea operei lor pe care ºi-o admirã reciproc, nemaiavând timp
plãcutã. Cronicarul „României literare“, oricine ar fi fost, ºi dispoziþie pentru a mai citi, cu un ochi proaspãt, dincolo
a discutat, cu vreo 10-12 luni în urmã, un numãr al revistei de orice prejudecãþi, cãrþile celor aflaþi în afara zonei lor
„Pro Saeculum“ (octombrie 2004), an al cãrei colectiv de de influenþã... pentru cã, din pãcate, mai existã ºi aºa
redacþie mã aflu. Nu era nici o surprizã faptul cã revista ceva! Întâmplarea mi-a lãsat un gust amar, tocmai pentru
apãrutã la Focºani nu satisface nici pe departe înaltele cã un atare gest, neonorant, venea din partea unor
exigenþe ale Cronicarului, odatã ce – aici – semneazã, personalitãþi viabile ale culturii noastre, culturã – sã zicem
alãturi de poeþii, prozatorii, eseiºtii vrânceni, Eugen – în curs de nominalizare...
Simion, D.R. Popescu, Marius Sola, Theodor Codreanu, În ciuda valului de proteste – atenþie, suntem doar la
neagreaþi de cunoscuta revistã bucureºteanã. În început – a sudalmelor ºi obiecþiilor venite din toate pãrþile,
consecinþã, comentatorii severi cârtesc, cârcotesc într-o oarecare mãsurã justificate, nu consider inoportunã
„rãsfoiesc“, cautã „nod în papurã“ ºi, dacã nu-l gãsesc, îl apariþia acestei sinteze, de mult timp promisã, ce poartã
inventeazã... oricum ai da-o, tot rãu iese, pentru cã aºa semnãtura lui Alex ªtefãnescu, acelaºi care dã verdicte
trebuie sã fie, zeii nu greºesc niciodatã! pripit negative în paginile revistei, lãsând impresia cã
Poate e util sã precizez cã revista „Pro Saeculum“ nimeni nu ar mai avea dreptul la opinie, odatã ce – nu-i
n-a avut vreodatã, în cei patru ani de existenþã, nici cea aºa?! – „Magister dixit“. Cred cu tãrie cã, oricât ne-ar
mai micã deviaþie spre politicã, niciun rând, niciun cuvânt, scandaliza multele omisiuni ºi tonul prea ridicat, de ultimã
niciosilabã! Dar ce conteazã?! Antipatiile nu trebuie sã ºi hotãrâtoare judecatã criticã, cartea sa are reale ºi nu
aibã cauze concrete (la vedere), nu trebuie explicate, puþine calitãþi: þinutã elegantã ºi demnã, o foarte temeinicã
trebuie doar sã funcþioneze!! În situaþia mai sus amintitã, informaþie, acurateþe stilisticã, prestanþã, un ritm alert ºi
cel „executat“ a fost Adrian Botez, un distins doctor în seducãtor, pe scurt, o carte ce se citeºte cu plãcere ºi
litere, poet, prozator ºi eseist, care a avut un dublu ghinion: cu destule foloase în plan intelectual, cel puþin pânã la
sã nu aibã buletin de Bucureºti, ci de Adjud (Vrancea) ºi pagina 620, pentru cã de aici încolo încep problemele ºi,
– culmea – sã aibã alte pãreri decât avea Cronicarul, mai ales, multele întrebãri! Alex ªtefãnescu nu este,
insolenþã ce se cerea pedepsitã! Colegul meu comenta – poate, criticul ideal al perioadei contemporane, dar în mod
între altele – manualele de istorie ºi se arãta revoltat de sigur – unul dintre cei mai buni cu putinþã atunci când are
modul în care au fost gândite ºi realizate. Nu discut aici în vedere literatura afirmatã în perioada 1960-1978,
dacã avea sau nu dreptate – era pãrerea lui! Nimeni nu dincolo de împãrþirea arbitrarã pe promoþii ºi generaþii.
era obligat sã ºi-o însuºeascã, dreptul la opinie fiind Mai cred cã de mare utilitate sunt capitolele ce
garantat. Demersul sãu se afla, indiscutabil, în limitele analizeazã detaliat, nuanþat ºi judicios, demontând atent
urbanitãþii ºi bunului simþ. mecanismele, contextul politic ºi cultural, fãrã de care
Cronicarul, iritat, a respins brutal pãrerea acestuia cu multe lucruri ar fi cu mult mai greu de înþeles pentru pro-
o propoziþie / enunþ care începea astfel: „Un oarecare moþiile mai noi. Gãseºti aici, vorba autorului, o adevãratã
Adrian Botez...“ – mai mult decât jignitor ºi asta în Arcã biblicã, chiar dacã ne îndoim cã noul Noe a adunat
condiþiile în care acesta / aceasta n-a citit în viaþa lui / ei „tot ce era mai frumos, semnificativ ºi demn de salvat
cel puþin o carte sub semnãtura celui incriminat. În primul din literatura românã contemporanã“. N-am putut sã cred
rând, nu prea ar fi avut de unde, iar, în al doilea rând, – în naivitatea mea – cã poþi scrie o Istorie a literaturii
pentru cã oricum, cu ãºtia din provincie nu meritã sã-þi române contemporane... fãrã Gheorghe Crãciun ºi Al.
baþi capul. Nu e nici o îndoialã cã, în cunoºtinþã de cauzã, Muºina (Braºov), fãrã Octavian Paler ºi Gheorghe Istrate
oricine poate agrea sau respinge un text, o carte, o operã, (Bucureºti), fãrã Petru Cimpoeºu ºi Ion Tudor Iovian
dar nu cu suficienþã ºi aroganþã ca în cazul de mai sus. (Bacãu), C. Ciopraga, Ioan Holban ºi Luca Piþu (Iaºi) sau
Ce sã mai vorbim de „fair-play“!? Mã îndoiesc, cã în anii fãrã Liviu Ioan Stoiciu, scriitor nãscut ºi afirmat în Vrancea,
din urmã, redactorii „României literare“ – revista la care când a publicat primele sale patru cãrþi, dupã care – din
sunt abonat, pe care o citesc cu plãcere ºi un constant martie 1990 – s-a mutat în Bucureºti, calificat, alãturi de
interes de foarte mulþi ani – mai vãd dincolo de înãlþimea G. Cuºnarencu (?!?), ca fiind „insignifiant“. Un calificativ
drastic ce þine loc de... argumentaþie. Numãrul omisiunilor
* Alex ªtefãnescu, Istoria literaturii române contemporane. de neînþeles este atât de mare, încât nu-ºi mai are rostul
1941-2000, Editura „Maºina de scris“, Bucureºti, 2005 sã facem o listã ce ridicã foarte multe întrebãri ºi nu
PRO

SAECULUM 2/2006 53
lector

oferã nici un rãspuns. Crohmãlniceanu, fiind un optzecist cu acte în regulã, dar


Chiar ignorarea paradigmei lirice propuse de poeþii „uitat“ de istoricul literar, n ciuda marelui sãu talent, probat
optzeciºti / postmoderniºti trezeºte în noi suspiciunea, – în câteva cãrþi – reper pentru deceniile din urmã, în
poate întemeiatã, de cecitate criticã. Una e sã nu accepþi ciuda premiilor obþinute din partea Uniunii Scriitorilor ºi a
un program scriitoricesc, sã dai un verdict negativ argu- Academiei Române între 1985-1996.
mentat, cu „cãrþile pe masã“, cum s-ar spune, ºi alta e În schimb, aºa cum era de aºteptat, ceilalþi membri
sã ignori cu suficienþã o întreagã miºcare literarã (cu bune ai redacþiei se regãsesc în poziþii foarte confortabile: N.
ºi rele), indiferent cum i-am spune, a cãrei esenþã nu Manolescu, G. Dimisianu, Adriana Bittel, Ioana
poate fi mascatã ºi nici nu suportã vreo etichetã. Eu Pârvulescu... Nu au fost uitaþi nici colaboratorii de bazã
însumi am rezerve faþã de conceptul de postmodernism, ai revistei: Gheorghe Grigurcu, Constantin Þoiu, Daniel
un generic strategic sub care se ascunde, nu de puþine Cristea Enache, Mircea Mihãieº, Tudorel Urian... Nu-mi
ori, impostura, veleitarismul, experimentul de dragul ex- trece prin minte sã le contest poziþiile obþinute în actuala
perimentului, teama de dimensiunea gravã a existenþei, sintezã, dar – mã întreb – de ce n-au funcþionat aceleaºi
vânarea succesului (fie ºi de criticã) cu orice preþ. E simplu criterii în cazul altor scriitori, cu merite incontestabile
ºi la îndemânã sã spui cã e doar un „slogan publicitar“ ce câºtigate în timp, grupaþi în jurul unor reviste din provincie:
seamãnã – de departe – cu avangardismul perioadei Al. Cistelecan (Târgu-Mureº), Corin Braga ºi ªtefan
interbelice... Nu cred cã realitatea vie a literaturii scrise Borbely (Cluj-Napoca), Gheorghe Schwartz (Timiºoara),
dupã 1978 se reduce la atât. Nici nu cred cã aceastã Constantin Cãlin (Bacãu) sau – de ce nu? – singuraticul
miºcare literarã atât de coerentã, merituoasã cu adevãrat, ºi atât de prolificul Theodor Codreanu (Vaslui)?!... Mã
poate fi reprezentatã de ultimii veniþi în jurul anului 1990, înºel eu sau nici un nemþean nu pãtrunde în aceastã
mobilizaþi cu strãºnicie pentru realizarea unui discurs vidat Istorie a literaturii române contemporane... ?!
de substanþã, lubric ºi acefal. Stupefiant!! Sau, alt lucru de mirare, singurul scriitor
Din punct de vedere tipografic, sã recunoaºtem, vrâncean, beneficiind chiar de cinci pagini, este... Ion
sinteza lui Alex ªtefãnescu este o realizare de excepþie: Cristoiu!!! Fireºte, mi se spune, Alex ªtefãnescu nu avea
o tehnoredactare echilibratã ºi rafinatã, un material în nici un fel obligaþia sã þinã cont de factorul geografic,
ilustrativ de cea mai bunã calitate, cu fotografii (majori- de criteriul distribuþiei valorilor pe zone de creaþie... ºi-apoi,
tatea executate de Ion Cucu, ceea ce reprezintã deja o dacã nu existã, e limpede cã nu avem ce discuta! În
garanþie) ºi fotocopii dupã manuscrise, coperte de cãrþi ceea ce mã priveºte, alta – cred – e problema!
ºi desene, constituind un suport iconic admirabil pentru Când afirmã, când subliniazã meritele unui scriitor,
suita de portrete scriitoriceºti realizate. Ca amuzament, când îºi exprimã rezervele faþã de opera acestuia, Alex
la pagina 909 apare o imagine însoþitã de o identificare ªtefãnescu, în ipostaza de istoric literar, este – în majori-
greºitã: „În anii Cenaclului de luni: Mircea Mihãieº, Mircea tatea cazurilor – convingãtor. Pentru A CITIT, pentru cã a
Cãrtãrescu, Radu Cãlin Cristea“. Cu adevãrat în fotografie meditat îndelung asupra cãrþilor, pentru cã le-a gândit
se aflã Sorin Preda, coleg de promoþie ºi cenaclu, care a într-un context mult mai larg, cu atenþia concentratã ºi
avut reaua inspiraþie sã poarte o mustaþã asemãnãtoare pe dimensiunea social-politicã, dar ºi pe aceea a interi-
aceleia pe care o poartã autorul „Levantului“. oritãþii. Dar când constatã sau când ignorã... are aceeaºi
În „Argumentul“ sãu, Alex ªtefãnescu declarã non- acoperire?!? Mã foarte gândesc de acest lucru: în primul
ºalant cã ºi-a „compartimentat scriitorii pe baza unui cri- rând pentru cã multe dintre cãrþile apãrute dupã 1990 nu
teriu mixt, politico-literar“. Se impune o clipã de medi- au ajuns la el, datã fiind lipsa de comunicare realã între
taþie: oare numai „compartimentarea“ lor? Oare nu existã, Bucureºti ºi celelalte zone literare ale þãrii; în al doilea
pe ici pe colo, mici deviaþii de la criteriul valorii în sensul rând, pentru cã – omeneºte – nu poate fi cititã toatã
unui mixaj nedorit? Întreb ºi mã întreb: Stelian Tãnase, producþia literarã la nivel naþional, chiar dacã ºi-ar dori
Emil Hurezeanu, Alina Mungiu-Pippidi, Adrian Cioroianu acest lucru, ceea ce, categoric, nu e cazul! Atunci se
au fost selectaþi exclusiv pe criteriul valorii? Nu a contat recurge la metoda foarte comodã, dar contraproductivã,
oare nici faptul – minor în aparenþã – cã un autor a debutat a „rãsfoitului“, aºa cum a demonstrat-o de atâtea ori în
sau a publicat cel puþin o carte la o anume editurã paginile „României literare“. Rãsfoitul, ca metodã, are douã
bucureºteanã – „Maºina de scris“?! Mã gândesc cã aºa solide avantaje: nu te obligã sã citeºti cartea ºi, mai ales,
s-ar explica prezenþa câtorva nume (din câteva sute, sau, nu te obligã sã argumentezi. Ce simplu e sã negi în
poate, mii) la capitolul „Renaºterea confuzã“. Sunt douã-trei fraze... cine sã te conteste când tu priveºti lumea
suspiciuni întemeiate, pentru cã „opera“ acestora nu ar literarã din ameþitoare înãlþimi olimpiene?! Alex
justifica prezenþa lor într-o istorie a literaturii române. Asta ªtefãnescu suferã – înclin sã cred – de complexul
pentru a nu exista nici o confuzie... „capitalistului“ care priveºte Provincia cu un aer distant
Pe de altã parte, e de admirat consecvenþa cu care ºi dispreþuitor, un „je m’en fiche“ ce nu suportã vreo replicã
sunt respectate unele principii, în sensul cã autorul nu ºi, nici într-un caz, dialogul, lucru vizibil mai cu seamã în
face concesii atunci când e vorba de colegii sãi de paginile în care se ocupã de literatura ultimului deceniu.
redacþie, mult mai uºor de observat de cãtre orice Din atare motive – sugerate mai sus – am fãcut o
comentator. Cam asta se întâmplã în cazul Constanþei statisticã a scriitorilor înregistraþi ºi discutaþi începând
Buzea, din aceeaºi promoþie cu N. Stãnescu, Ana cu anul 1960, cu observaþia cã acei scriitori debutaþi ºi
Blandiana ºi Cezar baltag, ignoratã cu totul, sau în cazul afirmaþi imediat dupã „momentul N. Labiº“ beneficiazã
lui Cristian Teodorescu, din motive mai uºor de înþeles: a de o privire lucidã ºi echilibratã, de o judecatã criticã
frecventat cenaclul „Junimea“, patronat de Ovid. S. îmbrãcatã în haine sãrbãtoreºti. Aici autorul a riscat cel
PRO

54 SAECULUM 2/2006
lector

poeþi, 13 prozatori, 6 critici, 2 dramaturgi ºi... 14 eseiºti),


dintre care – atenþie!! – 22 sunt nãscuþi ºi formaþi în
capitalã, ceea ce ar însemna aproximativ 47 % din totalul
scriitorilor reprezentativi – din punctul de vedere al lui
Alex ªtefãnescu – pentru aceastã perioadã. Iatã un nou
moment când se impune sã meditãm. Din douã una: ori
în provincie au secat valorile ºi atunci trebuie sã ne
resemnãm, ori criticul nu mai are timp, rãbdare, ochi,
urechi ºi dispoziþie sã le discearnã ºi sã le comenteze,
deºi rãmâne, un mare semn de întrebare cum de s-a
ajuns la o atare sicitate taman în anii unei glorioase
democraþii când s-a putut scrie ºi publica aproape orice
de la un capãt la altul al þãrii.
Într-o foarte amabilã ºi (de tot) obiectivã cronicã
publicatã în „România literarã“, revistã recunoscutã – nu-i
aºa?! – pentru lipsa de tendenþiozitate, rectitudinea moralã
ºi respectul pentru valoare, de oriunde ar fi ea (s.n.), de
Ion Simuþ, poziþionat convenabil în mult comentata
sintezã, scrie urmãtoarele: „Istoria lui Alex ªtefãnescu
Loja este scrisã cu o mare dragoste pentru literatura românã
contemporanã, vizibilã de la un capãt la altul al cãrþii“
mai puþin, pentru simplul motiv cã ierarhiile erau deja („România literarã“ nr. 2/2006, p. 14 - 15). Oare aºa sã
decantate... de alþii. Micile sale „cârteli“ nu schimbã prea fie? Impresia noastrã este cã dragostea a existat cu ade-
mult eºafodajul ridicat de critica acelor ani, cu mici clãtinãri vãrat în punctul de plecare, pe vremea când îºi încânta
ºi repoziþionãri în deceniile urmãtoare. cititorii, publicându-ºi capitolele într-o proiectatã istorie a
Pentru perioada 1960 - 2000, autorul ia în discuþie, literaturii contemporane în „Tomis“, în urmã cu douãzeci
dacã am calculat eu bine, 149 de scriitori, dintre care 41 de ani, cã aceastã dragoste s-a pãstrat nestinsã atâta
(ceea ce reprezintã 29 %) sunt nãscuþi ºi formaþi în timp cât se apleca asupra cãrþilor cu o lacomã curiozitate
Bucureºti, la care trebuie sã adãugãm 15-20 % dintre ºi devoþiune, urmãrind cu pasiune constantã fenomenul
aceia care au pãrãsit Provincia, dupã ce s-au impus literar, cu tandreþe ºi competenþã, în spiritul adevãrului ºi
atenþiei în lumea literarã, stabilindu-se în capitalã pentru al valorii. Nu-i vorbã, Ion Simuþ semnaleazã – în treacãt
a-ºi urma destinul scriitoricesc. Lucrurile devin interesante – unele neajunsuri ale cãrþii, face observaþii critice,
din momentul în care avem în vedere scriitori formaþi pe reproºeazã unele erori de informaþie, precum ºi
secvenþe temporale limitate. Spre exemplu, în deceniul subiectivitatea prea adânc marcatã a discursului critic,
1960 - 1971 sunt discutaþi 15 poeþi, 16 prozatori ºi 17 dar face totul cu tact ºi diplomaþie: ba acroºeazã, cu
critici, istorici literari ºi eseiºti, deci un total de 48 de abilitate, în ultimul moment, loviturile prea directe,
condeieri, la care se adaugã alþi 8 scriitori înregistraþi ºi fandeazã elegant, netezeºte ºi amortizeazã în aºa fel
discutaþi, ceva mai sumar, la „Panoramic“.Dintre aceºtia încât, la suprafaþã, sã rãzbatã doar sunetul curat al laudei
(56)doar 15 sunt nãscuþi ºi formaþi în capitalã, ceea ce atent cumpãnite ºi al respectului „sine qua non“ faþã de o
înseamnã 23 %. Subliniez, ca o curiozitate, cã ei sunt atare întreprindere – e adevãrat – plinã de riscuri pentru
prozatori, eseiºti, critici ºi, mai puþin poeþi. Tocmai aceºtia oricine ar îndrãzni-o.
din urmã, care au dat vigoare ºi substanþã unei întregi Din momentul în care a ajuns redactor (1990), iar mai
generaþii de luptãtori pe baricadele esteticului, au venit apoi redactor-ºef la „România literarã“, încrederea în sine
taman din (acum) ignorata provincie. Astfel, ªtefan a sporit pânã într-atât, încât s-a transformat într-o
Augustin Doinaº este originar din judeþul Arad, Nichita mistuitoare ºi vibrândã iubire de sine, aceasta adãugân-
Stãnescu din Ploieºti, Ana Blandiana din Timiºoara, Marin du-se unui adânc respect faþã de orice judecatã de valoare
Sorescu din Dolj, Ion Caraion din Buzãu, Ileana proprie, pe care a ajuns sã o considere adâncã ºi
Mãlãncioiu din judeþul Argeº... Ca sã nu mai vorbim de definitivã. În consecinþã, e uºor de înþeles ºi de acceptat
Ovidiu Genaru care nu s-a deplasat în capitalã decât cã acest gest al sãu, de o mare nobleþe, ce constã în a
pentru a-ºi publica poemele! face – în sfârºit – ordine în literatura românã contem-
Pentru perioada 1972 - 1989 sunt consideraþi emble- poranã, va rãmâne peste veacuri ºi, de aici, recunoºtinþa
matici 47 de scriitori (19 discutaþi la „Panoramic“), dintre noastrã pentru eternitate. Nu-mi închipui, nu am cum
care doar 9 sunt nãscuþi ºi formaþi în Bucureºti, la care sã-mi închipui cã autorul acestei istorii literare are niscaiva
se adaugã, fireºte, cel puþin 12 scriitori afirmaþi în provin- îndoieli sau cã ar fi dispus sã-ºi recunoascã unele erori
cie, dar care ºi-au desfãºurat cea mai mare parte a activi- de percepþie, de gust... Centrul a decis, iar marginea se
tãþi lor în capitalã. ªi de aceastã datã, provincia a consti- cuvine sã-ºi respecte condiþia... Pentru cã, indiscutabil,
tuit o sursã generoasã de valori, întãrind rândurile Aso- dincolo de meritele sale reale (fãrã nici o ironie), Istoria
ciaþiei Scriitorilor din Bucureºti, în momentul de faþã for- literaturii române contemporane, în viziunea lui Alex
mând o falangã de temut ºi, cu deosebire, de spectacu- ªtefãnescu, dã o grea loviturã ºi nedreptãþeºte – cu voie
loase „dihonii“. Pentru ultimul deceniu al mileniului al II-lea sau fãrã voie – Provincia cea veºnic aducãtoare de energii,
(1990 - 2000) sunt luaþi în discuþie 46 de condeieri (11 substanþã ºi valoare.
PRO

SAECULUM 2/2006 55
lector

Adrian Botez

UN AUTOR ÎN PATRU IPOSTAZE:


VALERIA MANTA-TÃICUÞU – POET ªI PROZATOR

Auto-Pygmalion-ul sau Pygmalion-ul Curtea-Veche – IORDÃCHEL, care o violeazã / scufundã în


inversat temniþa propriei conºtiinþe a Feminitãþii Ultragiate – „acvariul“:
p. 83 – „Mare cu valuri strivite [...] Camera s-a scufundat în
O lecturã neatentã a romanului Valeriei Manta-Tãicuþu, acvariu. Nu mai existã puncte de reper, în afara nisipului alburiu,
Slalom sentimental, apãrut, în 2001, la editura „Rafet“, din din strãfunduri“).
Râmnicu-Sãrat, ar putea da verdictul greºit: un roman proustian c – în cele din urmã, drumul cãtre LOGOS-ul pur, UNIC ºi
sau neo-proustian – în bunã descendenþã camilpetrescianã. absolut angajant, absolut reiterant fiinþial-expresiv – CARTEA
Existã, de altfel, nu-i vorbã, douã-trei trimiteri, în text, la celebra – p. 153: „Cãci publicul dintr-o salã de spectacol te iartã, dacã
„madeleine“, la introspecþie ºi la memoria involuntarã – la p. într-o searã joci în alt ritm, crispatã, fãrã convingere. El are
67: „Bunã fatã, Elena... Ce ºtie ea de ceai, madelene ºi memoria experienþa altor spectacole, în care te-a aplaudat pentru
proustianã?“ (reflecþia interioarã a Elvirei Mavrodin), respectiv simbioza trãirilor cu personajul. Dar publicul, care-þi citeºte
p. 255: „ªi, fiindcã n-are cine vã clãdi obstacole, vi le clãdiþi cartea, nu te iartã. O carte nu reprezintã un accident în viaþa
singuri, din exces de zel introspectiv“ (replica lui Prisãcaru) ºi nimãnui. Un început, da. ªi nu-i el cel mai plin de semni-
p. 306: „Iarna mã izoleazã în cuib cãlduþ, aromat, canã de ceai ficaþii ºi riscant, ci urmarea (s.n.). De aceea sunt atât de puþini
ºi madlene pe tava memoriei [...] (reflecþie interioarã a Elvirei romancieri, fiindcã fiecare se întreabã, înainte de a pune mâna
Mavrodin). pe condei: ºi pe urmã? Romancierul stã sub semnul lui Sisif,
Proust afirma posibilitatea recuperãrii /regãsirii fiinþei prin nu al lui Pan sau Dyonisos. Dacã ai avut curajul primei pagini,
recuperarea / regãsirea timpului trecut / pierdut – consecinþa sã-l ai ºi pe cel al miilor de pagini urmãtoare. Laºitatea n-are ce
fiind reconstrucþia „Palatului Timpului“. Actriþa Elvira Mavrodin cãuta aici. Ori mergi pânã la capãt, ori nici nu mai porneºti la
(personajul central al romanului – „eul“ narator ºi introspectiv drum, ci îþi vezi de alte treburi“ – declarã, sentenþios,
al romanului – cu o singurã excepþie: p. 127 – 128, în care „rezoneurul“ Mircea-Ramiro.
MIRON-UL ALTER-EGO-ul, în egalã mãsurã, al lui Pygmalion, VMT reuºeºte, prin aºa-zisa tehnicã proustianã, nu sã
cât ºi al ipostazei introspective a unei Elvire nesigure de propria recupereze, ci sã scape / evadeze de timpul istoric (transgre-
identitate: de observat cã, asemeni Marilenei, cea fãrã identitate sându-l prin ARTÃ – ºi nu prin cea plasticã, ci prin cea Vibratorie,
paternalã, înfiatã / adoptatã de familia lui Miron-Somnul lui Logos-ul Demiurgic, de ultimã gravitate / severitate / eroism –
Pygmalion – ºi Elvira stã sub semnul unei legende despre CARTEA). Sã înlocuiascã istoria aleatorie-formalã – cu
lipsa de identitate originarã: p. 133: „– Mãrgãrit pomenea de o autoritatea eternitãþii
eternitãþii. Dacã, aparent, la început, timpul
melodramã cu tot tacâmul: copil abandonat pe treptele romanului fixeazã (de fapt, exploreazã potenþele de evadare
bisericii catolice dintr-un orãºel din Moldova Moldova...“ – (s.n.) din
din) „realitatea socialistã“ – în final, cititorul asistã la un Ritual
urmãreºte, cu disperare, ieºirea de sub MASCA, din teatrali- Atemporal al Impunerii Liturghiei Logos-ului / Mithos-ului, prin
tatea mistificãrii propriei personalitãþi, a disimulãrii propriei Mitul Cãrþii – sub semnul Izvorului TTransfigurat
ransfigurat în ªipotul
realitãþi interioare – ieºirea din SOMNUL / CEAÞA fiinþei / Veºniciei – mitul lui Fãt-Frumos din ªipoteni , spus
memoriei, ieºirea din starea de „accident“ („accident“ aparent Tatãlui-Ravvi, în locul, sau completând mitologia paremiologicã
de maºinã, în realitate, infarct al acceptãrii stãrii dispersive a popularã româneascã, despre Fiinþa Umanã care trebuie sã se
fiinþei). Ieºirea din „nisipul memoriei (s.a.) scrâºnind în tropot exprime existenþial prin „Casã, Pom, Copil ºi Fântânã“ –
enunþiativ ori interogativ. SOMNUL, CEAÞA, MASCA – sunt Cartea
adãugând „Cartea
Cartea: O CARTE?! – Adâncul contemplaþiei
armele defensive ale Femeii care cautã: generator de inerþie“ – de fapt, din „slugã la curþile dorului“,
a – întâi, revelaþia Fiinþei, ca dezrobire a inerþiei materiale – Scriitoarea-Antiactriþã devenind, prin carte, Regina Logos-ului
motivul PYGMALION; Neîntrerupt: p. 286 – „sapã, numai sapã, sapã / Pânã dai de
b – apoi, revelaþia ANDROGINULUI – despãrþire
despãrþire, pentru stele-n apã“...) – dar ºi sub semnul Mitului despre Soare ºi
regãsirea absolutã (p. 92 – „Platon vorbea de mitul andro- Lunã (ilustraþi, în discursul cãtre Victor-al-Ritmului, prin Copiii
ginului, la el m-am gândit când am vãzut cele douã pãrþi identice, Mituri: Mir cea-Solarul ºi Diana-Lunara – având drept Tatã Dorul
Mircea-Solarul
unite ºi gata parcã sã se desprindã în orice moment, sã se Cosmic – pe DORIN... – veºnicul doritdorit, niciodatã împlinit, decât
caute iar, într-o goanã nebunã dupã reîntregire...“ – ºi, dupã ce dincolo de stele, în Androginul Sfânt.
Miron-ul cade în somn / despãrþire, va constata ratarea ºi De aceea, titlul acestei cãrþi atât de angajate în statutul
damnarea androginului – p. 198: „De acea androginul e veºnic mitologic al Omului Cosmic ºi, în special, al Scriitorului-Cãutãtor
damnat?... Doarme Miron, doarme...“) – de dincolo de orice de Absolut (deplasarea semanticii incipitului – „Am o figurã de
formã umanã din contingent (cele trei ipostaze, de manifestare mumie egipteanã“ – la afirmaþia obiectivului-Victor-Fiul
a Eros-ului masculin: ION, MIRON ºi VICTOR – la care se adaugã, Ceasornicarului, deci Stãpânul Ritmului Cosmic: „Ai o figurã
ca fundal de evidenþiere, precum Pirgu, din Craii de de mumie egipteanã“ – este decisivã: MASCA de „smacuri“ –
PRO

56 SAECULUM 2/2006
lector

artificialitãþi ale defensivei timid-feminine se transformã în VIZIUNE: pentru vizionara Elvira, care se iniþia / scutura de
MASCA DIVINÃ, atât de autoritarã, încât devine semnul Actriþa-Fiinþã Teatralizantã – IZVOR ªI ANDROGIN AU FOST
solemnitãþii damnate a Demiurgului Feminin, care ºi-a asumat, IEªIT DIN PIATRÃ... La p. 89: „Încep sã se contureze acolo 2
în egalã mãsurã, Creaþia ca binecuvântare ºi blestem blestem!) – jumãtãþi identice, simetric înclinate de-o parte ºi de alta a unei
SLALOM SENTIMENT
SENTIMENTAL AL – sugereazã jumãtãþile de opturi, pe albii de râu, ºerpuitoare (n.n.: „slalomatoare“ – adicã, de a
care le deseneazã zborul orizontal al schiorului: deci, se cautã, doua jumãtate a sinelui cãutãtoare...), fãrã început ºi fãrã sfârºit
CU OBSTINAÞIE, ca semn al revelãrii sacralitãþii destinului – marcat“ – pentru ca, în prezenþa stimulatoare, dar nu creatoare,
alipirea / armonizare a jumãtãþilor de opturi ale Fiinþei Erotice, a Miron-ului / Somnorosului Pietrei, sã aibã VIZIUNEA
în Optul Culcat – semnul infinitului! – punerea, în stare de TRANSFIGURATOARE DE FIINÞÃ / SINE (ºi de finalitate
armonie-SFERÃ, a ANDROGINULUI. A SLALOMA – adicã a existenþialã): „am vãzut cele 2 pãrþi identice, unite ºi gata parcã
desena S-uri, ispita ªarpelui Luciferic – cu care Femeia-Evã sã se desprindã în orice moment, sã se caute iar, într-o goanã
este extrem de familiarã; ambiþia Femeii-Eva de a cunoaºte eternã dupã reîntregire“... Da, pentru Miron-ii Somnului – cele
PERFECÞIUNEA. Actriþa Elvira Mavrodin (numele ei trimite la 2 jumãtãþi sunt / rãmân 2 protuberanþe ale bulbului de cartof /
Grecia, deci la Misterele Eleusine, Orfico-Pytagoreice etc.) – materie sclavã terestricitãþii...
vede, pânã ºi în sala de mese a unei cantine – semnul Cea care se cautã ca fiinþã divino-umanã, efectuând
PÃTRATULUI: „Pãtratul – mã duce cu gândul la simbolul „slalomul printre îngeri“ – p. 80 – este Elvira. FEMEIA-PYGMA-
cunoaºterii ºi al desãvârºirii
desãvârºirii...“ (s.n.). LION este, sub discretul botez al „Mãriilor“-Parce (deºi apar ca
De fapt, romanul stã sub semnul cifrei 77, deci al demiur- tinere, în tabãra de sculpturã – pãrul le este alb!
alb!), o adevãratã
giei ºi al transfigurãrii: PÃTRATUL Pãmântului + TREIMEA Preoteasã a Creaþiei, obsedatã nu de încarnarea statuii, ci de
Cerului. Treimea este obþinutã din cele 3 ipostaze ale Eros-ului Dez-încarnarea Omului – pânã la Fiinþa Sacralã – „Figura de
masculin: Ion-al-Tãcerii, Miron-al-Muncii-Nocturne, întru Mumie Egipteanã“. „Efectul (primar / primitiv) Pygmalion“ (p.
Atemporalitate (p. 288 – „A mai existat un sculptor cu numele 184: „Devenim adeseori ceea ce dascãlii noºtri ºi microstruc-
acesta... Demult, în mãgura unui mileniu“ – este litania înþe- turile sociale, în care ne dezvoltãm, prezic“) – este „dezghio-
leaptã a Tatãlui-Învãþãtor-Ravvi – p. 240: „Ei doi sunt bucãþicã carea“ fiinþei umane conforme cu idealul lumii sociale – dar
tãiatã“ – spune Mama, despre Tatãl Actriþei ºi Actriþã...) – ºi Femeia-Eva se rãzvrãteºte împotriva oricãrui „dat“, fals,
Victor-al-Ritmului-Cosmic (fiul Ceasornicarului...) – dar ºi din prefabricat, artificial – ºi nu se lasã pânã nu trece de Porþile
cele trei piese de teatru
teatru, propuse de Elvira, lui Prisecaru – ca Interzise (CEÞILE
CEÞILE / SOMN
SOMN), de prejudecãþile ºi cutumele sociale
tot atâtea ipostaze ale cãutãrii sufletului / personalitãþii ei: ºi chiar artistice: pânã când nu transfigureazã Miron-ii ºi Ion-ii
Pygmalion, Acei îngeri triºti ºi Inocentul... Patru sunt ºi Marile în JALOANE ALE SLALOMULUI (deloc sentimental!!!) SPRE
Mituri ale romanului: Mitul Mãºtii
Mãºtii, Mitul lui Pygmalion
Pygmalion, Mitul INIMA EXPRESIVÃ / CREATOARE A ABSOLUTULUI – nu se lasã!
Androginului ºi Mitul Cãrþii Cosmice (ºi, implicit, al Fiinþei). Pygmalionul-Bãrbatul AMANT (Miron) – este fiinþa slabã,
Cifra 7 aparþine atât istoriei personale, cât ºi mitului în care acceptând Cãderea. Ei bine, tocmai EVA, prin care s-a realizat
intrã ºi din care iese (transfiguratã în MUMIE ETERN-COSMICÃ) Cãderea – se rãzvrãteºte / împotriveºte teribil, pânã la
Actriþa: autoanihilare umanoidã, ºi pânã la transfigurare sacerdotalã
1 – De ªAPTE ani o ceruse în cãsãtorie Ion-al-Tãcerii: p. 38 (Preoteasã a Cãrþii-Logos!): prin Eva, spre Mântuirea / Logos
– i-a refuzat, „acum 7 ani, cererea în cãsãtorie“. De la Ion îi Restaurat în Mithos! Bãrbatul-VIS, Ion-al-Tãcerii, poate al
rãmâne Elvirei imaginea obsesivã a sculpturii Tãcere I...: p. 27 Disimulãrii Sacrale – este obnubilat – poate lãsat, mistic, în
– „Era un braþ de adolescentã perfect lucrat. [...] Brusc, mi-am umbra Neo-Demiurgiei... Dar, la p. 202, Bãrbatul-AMANT
dat seama cã braþul acela voia sã mângâie, cã gestul era al primeºte replica strivitoare: „Nu, Miron, eu n-am sã fac pe
meu, cã Ion dãltuise în marmurã, ca pe-o metaforã, întâlnirea modelul!“ – amintindu-ºi de porunca divinã a Sinaiului, poruncã
noastrã“) pe Actriþã – Femeia Cãutãrii Absolutului, sub justificatoare de non-plasticitate – p. 287: „Sã nu-ºi faci chip
„smacurile“ proprii ºi ale lumii contingente; cioplit!“, pe când lui Victor al Înfrângerii Bãrbatului (Bãrbatul
2 – ªAPTE ani lucrase Pygmalion la Galateea, ca timp de SOÞ) îi porunceºte, de trei ori: „Citeºte!“ – apoi, ca-n templele
iniþiere „însângeratã“, întru Revelaþia Vieþii Divino-Umane (p. buddhiste: „Cu glas tare, Victor. Vreau sã te aud!“ – adicã, sã se
32: „Sunt 7 ani de când Pygmalion ciopleºte cu înfrigurare un audã în MIT. Sã-þi aud acel AOUM – pentru re-chemarea omului
bloc de marmurã albã. Sunt 7 ani de când din piatra aceea întru umanitatea divinã. Pygmalion-ul grecesc (eminamente
informã, colþuroasã ºi rece, a þâºnit din apãsarea degetelor lui, masculin) – devine Pygmalion-ul englezesc al piesei lui G.
adeseori însângerate – viaþa...“). Bernard Shaw – cu un „doctor Higgins“ feminin – Elvira
Cine, în lumea asta, nu este silit sã fie ACTOR? Cu mai Mavrodin, care, paradoxal, prin piesa de teatru, se opune
multe sau mai puþine „smacuri“. Cei sensibili, cu mai multe. Cei TEATRALITÃÞII!!!
obsedaþi / însetaþi (camilpetrescian sau nu) de Absolut – cu O Elvirã care se bate (înainte de a asalta ºi supune, ritualic,
cele mai multe ºi jenante „smacuri“. Interesant este, în romanul Lumea ºi Oamenii-Bãrbaþii Neînþelegerii Logos-ului – cu excep-
VMT, cã PYGMALION nu este, în primul rând, Bãrbatul: þia Tatãlui-Ravvi, care, dupã o primã carte, dispreþuitã, a fiicei
Ion-al-Tãcerii sau Miron-ul Obsesiei Plastice a Lumii – pentru sale – proclamã, sacerdotal, Misiunea Fiicei – p. 302: „Ai fãcut
sora
care, atât Elvira-iubita, cât ºi Marilena-„sora
sora“ înfiatã ºi apoi, ceea ce trebuia sã faci“ – ºi se pregãteºte pentru ascultarea
soþia – nu sunt decât „saci de cartofi“ – nu rãmân decât niºte Mitului Izvorului / Obârºiei Victorioase: Fãt-Frumos din ªipoteni)
sculptori
sculptori, iar nu obsedaþi de Absolutul ºi Transfigurarea / – cu Elvira
Elvira: „Elvira Mavrodin contra Elvira Mavrodin“ – p. 255.
Metanoia Fiinþei. Miron-ul, care, la început, recunoºtea / admitea Ca ºi vulpea lui Antoine de Saint Exupery, Elvira vrea / afirmã
Izvorul Obârºie a Fiinþei-Lume – la final (dupã SOMNUL unicitatea personalizãrii prin Dragostea-Iniþiere, ca rãbdare
dezintegrator de fiinþã divinã – îl neagã – p. 292: „Lucrarea reciproc-(re)cunoscãtoare a Emisferelor Androginice: „Grâul,
aceea nu se numeºte IzvorIzvor. Niciodatã nu s-a numit aºa“. Aici se care e auriu, o sã-mi aducã aminte de tine. ªi are sã-mi placã
vede deosebirea esenþialã între cel care „vede“ ºi cel care are foºnetul vântului prin grâu“. Mai mult ºi mai interesant, Elvira
PRO

SAECULUM 2/2006 57
lector

Mavrodin are un Dublu Real: este Elvira de la ºcoala-spital, TREZIRII / TRANSFIGURÃRII EVEI, care ºi-a asumat Pãcatul /
fiica adoptivã a Marilenei (viitorul „sac cu cartofi“-soþie terestrã, Crima, nu doar Vina
Crima Vina! – p. 291: „Între crimã – nu vinã – este un
al Miron-ului...) – handicapatã la nivelul Logos – ºi strãluminatã raport dialectic“. Conºtientã cã „Bãrbaþii care-ºi vãicãresc
de Flacãra-Fãclia-Helene – logopedul smerit (deci Demiurg amorul lor defunct ºi rozele juneþii“ nu meritã decât batjocurã
Mistic) Elena... Actriþa trebuie sã se confrunte cu embrionul – Eva face „slalom printre statui“, adicã printre inerþiile
Blestemului ºi al Minunii, simultan – pentru a înþelege cã soarta spectacular-teatrale ale lumii – ºi îºi alege ca Demiurg Plastician
ei nu se leagã de Bãrbatul-Pygmalion, ci de Helene-Fãclia pe moº SOFRONIE („Pân-oi muri voi ciopli. Cu dalta ºi ciocanul
Strãluminãtoare Sacrã a Logos-ului. Dacã Miron-ul a adormit în mânã“) – „Sfarmã-Piatrã“ – adicã lichideazã inerþia Pietrei, în
singur – Elvira Mavrodin trebuie sã-ºi adoarmã, în ea însãºi, pe cãutarea / descoperirea Pietrei Filosofale-Logos – p. 284 –
ea, pe Elvira-Actriþa („adoptata“ / falsificata Fatã a Împãratului...) 285: „Nu mai am nimic de împãrþit cu sculptura. Îl las pe tata sã
– spre a se revela pe EA-ELVIRA-IREPETABILA... rãtãceascã ºi sã mângâie cu gesturi blajine închipuirile izbucnite
Femeia ca (p. 174) „balans între douã sfere semantice: a de sub daltã ºi ciocan. Eu ascult ce povesteºte moºul, cu ochii
pompei de vid ºi a sfinxului (s.n.)“ – se rãzvrãteºte, în egalã duºi departe, în adâncimea ferestrelor bãtute de soare“. Fiul
mãsurã, împotriva Vidului ºi împotriva Sfinxului – ºi se auto- Pietrarului Lumii este Arheologul, care sapã pãmântul (castrul
extrage din voinþele ºi viziunile ei înseºi despre EA-FEMEIA. vechimii-MIT) – pânã la STELE... Pygmalion-Eva a descãtuºat,
Ea-Eva refuzã sã fie „Pãpuºã“ (p. 55: „cãci pãpuºa înseamnã, din Piatrã, Logos-ul divin, prin care CLEPSIDRA / NISIPUL
neapãrat, un obiect dintr-o serie, cu trãsãturi schematizate, MEMORIEI (p. 284), dupã „cotrobãieli“ – prin asumarea Crimei
obiect de distracþie, nu unicat“ – iar Ea-Eva Trezitã din CEAÞA Regale a Naºterii Cosmosului-Mit al Soarelui / Lunii – ajunge
/ SOMN al non-asumãrii Crimei Auto-Creaþiei – are – „ambiþia nu sub mascã de „smacuri“ falsificatoare (paleative ontologice)
nemãsuratã a nonrepetabilitãþii propriului eu“. – ci întru FIGURA MUMIEI EGIPTENE. Care – curios! – pentru
Ea-Eva este sorã bunã cu vitalismul superior (din care se cei ce nu citesc atent romanul VMT, poate însemna „pompã de
împãrtãºeºte solar ºi plenar, dar ritualic
ritualic, ca orice Fãt-Frumos – vid“ – dar pentru cei care-ºi asumã, ca Elvira Antiactriþa, Crima
mã rog, sub „mascã“ femininã, dar în nici un caz, efeminatã!: Cãutãrii de Sine (ba, în limbaj noician: a Sinei Imper-
euharistia cu ROªIA SOLARÃ ºi cu „arsul“ COVRIG-SEMNUL sonal-Sacerdotal-Hieratice!) – devine „Sfinx“ – dincolo de care
INFINITULUI
INFINITULUI...). Sultanei, Boboacei, þiganilor...: p. 170: „Zlãtarii începe „jupuirea de vie“ a Fiinþei contingentului – ºi transfi-
de pe malul drept al Râmnicului toarnã în acelaºi tipar de lemn gurarea în Zeiþã (toate citatele poetice din roman se integreazã
cantitãþi egale de pãmânt galben frãmântat cu nisip, paie ºi într-un supratext impersonal, care-ºi depãºeºte, întru supra-
bãlegar. Ar trebui sã iasã chirpici absolut identici. Nu ies. uman, autorii-actorii...). De observat cã Victor, cel mai imper-
Intervine, de fiecare datã, ceva, care-i distanþeazã infinitezimal: sonal (nonparticularizat) dintre cei trei bãrbaþi ai Eros-ului
o eroare de calcul. De apreciere“. Din partea Demiurgului Sacru, romanului – tocmai pentru cã simbolizeazã Ritmul Impersonal
deci LUCID – completãm noi. ºi Vital Cosmic – este singurul care are acces – ºi profitã de
Ea-Eva nu rãmâne un vis, ci o impunere imperativã, cãtre acest tacit acces!!!) – la textul sacru al Mitului Evei... ªi Victor
lume: Bãrbatul-Soþ (Victor) se supune, devine un hierofant ( de la Victorie? – oricum, o victorie neatribuitã, deci, ºi ea,
discret, al Templului-Instituþie a Logos-ului, care a devenit (prin impersonalã...) este nepotul Stãpânului Albinelor / Stele-n Apã:
transfigurare volitivã, de fapt, prin forþarea limitelor Pietrei – Prisãcaru... Eva, copilul abandonat pe treptele unei biserici –
cãtre Piatra Filosofalã!!!) – soþia sa, Anti-Actriþa. Cea care, se transformã în Manole, ctitorul Bisericii Fiinþei Cosmice
preluând, aproape parodic, sculptatul perpetuu-nocturn al miti- (urmând un model sugerat doar, de Miron-al-Somnului...).
cului. Mironului – devine Scriitoarea Impersonalitate Divinã, Va fi fiind, cum prea-smeritã (ca sã nu fie suspectã...)
Perpetuu Nocturnã („cineva a scris toatã noaptea“ – care-l declarã autoarea, romanul Slalom sentimental, un „roman de
transfigureazã pe „Cineva a cioplit toatã noaptea“), preluând, tinereþe“ – dar acest roman oferã perspective filosofico-mi-
aproape parodic, „degetele subþiri“ ale Tãcerii Ion-ului – devine tologice încã nebãnuite. Iar stilul acestui roman este desãvârºit
Pãdurea de Degete (ca indicaþii teleologice) ale Cuvintelor adaptat stãrilor de spirit, situaþiilor, specificului personajelor.
Cosmice: „Degete subþiri, încordate pe claviatura maºinii (de Dialogul – incredibil de viu ºi alert – ºi citatele pseudo-post-
scris – n.n.). O literã. Altã literã. Una câte una, litere. Milioane moderniste – iatã MASCA, prin care trebuie sã se strecoare
de nebãnuite posibilitãþi combinatorii. Cuvinte. Spaima ºi hermeneutul romanului VMT, dincolo de snobismul „câmpurilor
prudenþa în faþa cuvintelor. Unde vei gãsi cuvântul care exprimã semantice“ – în viziunea mitologicã a opului...
adevãrul. Popas. Alt popas. Dibuire în panicã prin hãþiºul cãtre
un enunþ“ – cf. p. 307. O carte pentru copii, imperativã
Cartea VMT pare a fi câmpul de bãtãlie dintre Dumnezeul pentru cei maturi
Plasticitãþii / Explicitãrii – ºi Dumnezeul Logos-ului, al Implici-
tãrii, al Profundului de Neconfundat / de Nedublat. Barierele Micro-romanul Zece la puterea infinit este o carte pentru
SOMN / CEAÞÃ, motive obsesive în roman, devin, de fapt, rã- copii, dar nu pentru ca s-o citeascã ei, copiii – ci este una
copii
gazurile de introspecþie, de interogare a divinului din Eva-Crea- dintre cele mai patetice cãrþi, care s-au scris în literatura românã,
toarea. Elvira este denumitã FUNCÞIONAL (aparent „porecli- în favoarea copiilor
copiilor. A tuturor copiilor lumii. Personal, nu
tã“...) de cei doi „Demiurgi plasticieni“ – Ion ºi Miron-al-Mãgurii recomandãm copiilor lecturarea (cu limbaj, deseori, ºocant...,
mileniului (1000: 1 = Unicitatea + cele trei aspecte ale Lumii...): cu evenimente / evenimenþial, deseori, de un cinism înfiorãtor...)
„Grãdiniþã“, dar nu de la înþelegere / nedesãvârºire, ci de la micro-romanului Valeriei Manta-Tãicuþu, Zece la puterea infinit,
Grãdina Edenului, care veºnic o ademeneºte, chinuitor / apãrut la Editura „Alpha“, Buzãu, 2002 – cu toate cã autoarea
obsesiv / autodistructiv (ca Actriþã / Teatralitate / Artificialitate lui crede, probabil, cã a scris un roman „pentru pentru copii
copii“ – în
a Smacului) – apoi, „Boabã de Rouã“ (ea-Eva nu doarme doarme, ci se sensul clasic al expresiei. Noi considerãm cã este o carte pentru
PURIFICÃ / UNITARIZEAZÃ / UNICIZEAZÃ, dincolo de orice lectura (IMPERIOS NECESARÃ! – orice pãrinte sã ºi-o ia pe
SOMN / CEAÞÃ...). Slalom sentimental este, mai curând, romanul fiºã, de la bibliotecã!) oamenilor maturi, carte care are drept
PRO

58 SAECULUM 2/2006
lector

scop intrinsec (ºi puþin conºtientizat de autor /creator) sã-i coborând domol spre pãmântul înnoit ºi primenit sã-i
facã pe cei ce se cred doar maturi – deplin maturi, cu adevãrat primeascã pe copii“.
maturi. ªi, mai ales, cu adevãrat OAMENI. În nici un caz un Zece la puterea infinit, în ciuda finalului extatic – este,
copil nu va deveni mai bun, dupã ce va citi micro-romanul VMT asemeni unor mari romane din literatura universalã (Povestea
– pentru cã nu e de ajuns sã-i pui în faþã, unui om, propria unui mic zdrenþãros, al lui James Greenwood, sau Alte glasuri,
fotografie – pentru a-l determina sã fie bun. Fotografia îl aratã alte încãperi, al lui Truman Capote etc.) – viziunea lumii, prin
urât, înconjurat de Mediul Urâtului (pãrinþi degeneraþi, violenþi, ochii unui / unor copii. Sub aparenþa / masca unui roman SF
monstruoºi, abrutizaþi, de mediul social ºi de propriile (lucru tentat ºi de vizionarul roman Anul lui Irod, al aceleeaºi
slãbiciuni – înconjurat de copii / tovarãºi de gaºcã
gaºcã, nu de joacã, VMT – apãrut în 2003, la Editura „Tempus Dacoromania
deveniþi aurolaci / drogaþi, mult prea precoce obsedaþi de Conterra“ din Bucureºti) – se construieºte universul, de un
sexualitatea ca înjosire a fiinþialului uman, criminali inconºtienþi, realism halucinant, al lumii noastre – urâtã, violentã, fãrã milã,
prea rar solidari întru bine, ºi mult mai rar conºtienþi de existenþa fãrã înþelegere – ºi, mai ales, un deºert de necredinþã... Cei zece
Binelui, de dincolo de gratiile închisorii Rãului / Lume Terestrã copii, claustraþi (de cãtre o divinitate protectoare asepticã,
a Pãcatului Brutal-Sfidãtor, Ostentativ-Neghiob, Întãrâtat-Cretin invizibilã ºi subtil-moralizatoare, disimulatã – ciudat ºi pilduitor!
etc.) – ºi, deci, trebuie sã-i explici de ce existã urât ºi care este – într-un calculator
calculator... – deci: tehnica, fiind creaþie umanã, în
frumosul, ºi de ce frumosul nu este urât, ºi de ce frumosul e de cursul unei istorii divino-umane – nu este bunã sau rea în sine,
preferat urâtului... O grãmadã de probleme / întrebãri, pe care ci efectele tehnicii depind de sufletul celui care foloseºte
cartea le pune – dar nici un copil nu le va putea rezolva vreodatã, tehnica!) într-un cub uriaº – povestesc (conºtientizând abia
dacã nu va fi ajutat de un „traducãtor“ (pãrinte, pedagog sau... pe parcursul povestirii, prin REVELAÞIA PROPRIULUI LOGOS-
„om de bine“) moral ºi harnic-îndumnezeit, conºtient de CUVÂNT MÂNTUITOR!!!), prin intermediul monitorului de calcu-
tragedia de care este pânditã umanitatea, dacã nu rezolvã lator (cu excepþia copilului-povestitor-resonneur, care po-
aceste probleme / întrebãri, în favoarea copiilor ei, prezenþi ºi vesteºte „live“, cu spatele la calculator ºi cu faþa la copiii-
viitori... Se sugereazã, chiar de cãtre VMT – cã dacã rezolvarea, oameni) – despre crimã, trãdare, neomenie – dar, mai cu seamã,
din partea „traducãtorilor“ maturi nu va veni, efectul (spiritual despre ateismul pãrinþilor lor. Glisarea înjositor-spiritualã se
ºi fizic) al nevenirii / nerezolvãrii va semãna (ºi chiar va depãºi produce, deci, pe fundalul pierderii percepþiei sacrale asupra
în destructibil!) cu acela al unei supreme explozii nucleare, lumii, deci a pierderii esenþei divin-terestre a Creaþiei. Un copil
aneantizatoare de planetã Pãmânt („Ultima mea amintire din este martor inconºtient la demonismul magic („închinãtor la
afara cubului însumeazã zgomote asurzitoare, nori de fum, o chip cioplit“... – regãsim în cele 10 povestiri auto-soteriologice,
cãldurã de iad ºi oameni murind pe strãzi ca muºtele [...]. Malul prin Logos conºtientizator, ale celor 10 copii – poruncile încãl-
fierbinte al lacului ºi apa începuse sã fiarbã“) – ºi creatoare de cate ale Decalogului Sfintelor Scripturi!) al mamei sale, altul,
cuburi-purgatorii (de tip catolic), în care Dumnezeu va la respingerea ideii de „botezare“ / purificare (respingere tot de
determina auto-purificarea prin descifrarea sincerã a imaginilor cãtre pãrinþi!) – iar cel care pãrea cel mai recalcitrant, era, de
ºi semnificaþiei imaginilor dinamice ale propriei noastre vieþi, fapt, blindat în propria-i oroare faþã de Crima pe care, prin
de copii teribil frustraþi de mediul social (fost...), dar ºi privirea sa cãtre crucifixul de la gâtul potenþialului ucigaº – o
îndãrãtnici ºi leneºi, þinând cu dinþii de moºtenirea geneticã a oprise...
acestei îndãrãtnicii / inerþii / leni spirituale ºi de acþiune… Când Talentul narativ al VMT este, cum am mai spus-o ºi altãdatã,
(ne) vom decide sã scãpãm de moºtenirea geneticã, deci ne unul de excepþie. Poate cã, în disperarea de a avertiza asupra
vom înfrânge biologicul, în favoarea spiritualului – atunci cubul realitãþii infernului-lume, pe care noi îl confundãm, mult prea
claustrant ºi, totodatã, protector (în sensul finalitãþii ultime: des, cu normalitatea – VMT foloseºte un limbaj care depãºeºte
autoreflectarea conºtientizatoare, spovedania deplin sincerã, limitele „realismului“ – devenind prea „expresiv“ – naturalist.
în faþa propriului suflet, dar ºi în faþa lui ZECE – simbol, aici, al Opinia noastrã este cã autoarea are prea mult talent, pentru a-ºi
divinitãþii-colectivitate: „Unde veþi fi doi ºi trei, strânºi întru îngãdui sã se coboare pânã la modele buruienoase ale zilei /
iubire – acolo voi fi ºi Eu cu voi“, spune Hristos – „iar de- vremii prezente... Dar nu acesta este motivul pentru care în-
clanºarea filmului de re-amintire anamnezicã, a fiecãrui copil, demnãm maturii, iar nu copiii, sã citeascã aceastã carte (sufi-
se produce în prezenþa „spectatorilor“: ceilalþi nouã semeni / cient de subtil moralizatoare, pentru a nu deveni moralistã). Am
martori ºi inculpaþi, totodatã – dar ºi agenþi soteriologici!) – fi îndemnaþi, în final, sã exclamãm, cu maximã îngrijorare, precum
atunci cubul-purgatoriu se va dizolva / deschide întru Noul profeþii Vechiului TTestament
estament – „Pãrinþi (ºi pedagogi, deopotrivã!),
Ierusalim (noul ciclu existenþial, purificat de tarele biologicului citiþi-vã, în liniile decalogului pilduitor al cãrþii Zece la puterea
saturnian) – iar lumea „fostã“, în care ne-am zvârcolit cu infinit – pãcatele, reale, probabile sau posibile – citiþi Apocalipsa,
inconºtienþã ºi cu o obstinaþie (demnã de o cauzã nemãsurat care poate coborî oricând, prin copii – mai exact, prin negrija,
mai bunã!), va dispãrea din memoria noastrã, a chinuiþilor orbi, prin dispreþul chiar, în legãturã cu cei ce vã sunt OGLINDA ºi
de parcã nici n-ar fi fost vreodatã – iar numãrul patru-cubul nu CONTINUITATEA TERESTRU-EXISTENÞIALÃ: copiii – nu doar ai
va mai fi simbolul Pãmântului, cãci cuburile la „puterea infinit“ voºtri. Copiii, din totdeauna pentru totdeauna, aparþin umanitãþii
trebuie sã devinã, prin miracol ceresc, divizibile prin Sfânta terestre, civilizaþiei terestre – iar dacã nu – NEANTULUI terestru,
Treime a Cerului: „Pereþii cubului devin transparenþi, prin tavan ºi, deci, al vostru... al nostru, al tuturor...
se vede cerul senin, cu umbre roºietice care vestesc rãsãritul
de soare. Spre mirarea noastrã, cubul începe sã se miºte. Anti-irodiada prin copii –
Coborâm spre o întindere imensã de verdeaþã, nimic altceva sau o mântuire anunþatã
nu vedem, decât verde proaspãt peste tot, iar undeva, în
dreapta, un râu în care sclipeºte deja lumina dimineþii. Cubul Foarte uºor, oamenii zilelor noastre confundã opera de
se deschide ºi pãºim pe mal. E rãcoare încã, aerul e ameþitor de science fiction cu VIZIUNEA / VIZIONARISMUL. Existã simple
tare ºi, când ridic privirea, vãd mii de cuburi ca al nostru fantezii, puse pe hârtie, existã desene „miºcate“, cu „miºcã-
PRO

SAECULUM 2/2006 59
lector

tura“ orientalã (prioritar) cãtre viitor – dar existã ºi sinteze confundãm. „Nu Nu vã fie fricã – dar vegheaþi!
vegheaþi!“ – este mesajul
implicite ale trecutului, ca extracte de concluzii asupra legitãþii esenþial al romanului. Despre necesitatea credinþei / speranþei
existenþial-umane – trecute, firesc, în proiecþii cãtre viitor – (între care iubirea
iubirea, conform Apostolului Pavel, trebuie sã fie
iar proiecþiile fireºti cãtre viitor sunt „ajutate“ la scriere, sau liantul fãrã de care nimic n-are sens – a se vedea iertarea prin
chiar rescrise, de cãtre o mânã nevãzutã. Probabil, responsa- uitare / iubire, a Profesorului, pe care-l trãdeazã, involuntar,
bilii-îngeri se implicã (cu gravitate…). Letiþia / Stultiþia-soþia...) ºi despre dovada devoþiunii absolute
Distinsul cãrturar Mircea V. Homescu, postfaþator al a Creatorului cãtre Creaturã (direct sau prin Mesageri), despre
romanului Anul lui Irod, scris de Valeria Manta-Tãicuþu – apãrut dovada veghii divine eterne asupra creaturilor / Creaturii Sale...
la Editura „Tempus Dacoromania Conterra“, Bucureºti, în 2003 – vorbeºte acelaºi Daniel / Ioan Înaintemergãtorul. Daniel se
– face trimiterea la „julesvernisme“; noi n-am putea face trimi- adreseazã Profesorului, care ar putea re-deveni, printr-o recu-
terea decât la foarte gravul, amarul ºi cvasi-vizionarul micro- perare funcþional-sacralã, din tolerant pasiv al fariseilor – Ravvi,
roman Eternul Adam al lui Jules Verne – ºi aceasta fãrã aco- Învãþãtorul întru Sacru, Învãþãtorul Re-Învãþat ca Învãþãtor, de
perire deplinã: acolo, Jules Verne expune concluzii sintetice cãtre Mesagerul-Daniel – prin acþiunile de Purificare, de la Lacul
asupra legitãþii manifestãrii uman-terestre, dar continuã Oraºului ºi de la Cãminul de Nefamiliºti): „N-am o casã a mea,
investigarea destinului uman-terestru (supus ciclicitãþii) întru iar familie îmi este lumea largã. Prin ea trebuie sã cãlãtoresc
mecanismul logic – iar nu mânat /orientat de vizionarism
vizionarism: nu de-a pururi ºi sã îndrept ce-au stricat oamenii, în orbirea ºi-n
recunoaºte cã, dincolo de ciclicitatea mecanicã de expresie infinita lor lãcomie“. Sã transformãm Terra, din Oraºul cu Formã
destinalã, se „amestecã“ planul inefabil-divin. Nu se poate de Târfã (remarca Arhitectului Nebun ºi Imoral, simbol al
creatura sã-ºi definitiveze destinul fãrã Creator – ar fi ilogic... deturnãrii sacral-semantice a lumii, prin Masoneria crezãtoare
– în logica sacralã. exclusiv în Marele Arhitect... – dar Albãstriþa ºi Arhitectul îl
Or, romanul Valeriei Manta-Tãicuþu îºi înscrie discursul nasc pe mucenicul-copil GeorgeGeorge... – deci, se sugereazã cã Rãul
într-o dinamicã foarte alertã (cititorul se trezeºte, la finalul nu este, cu necesitate, ereditar, cã ne putem înfrânge / modela,
lecturii, gâfâind) – tocmai pentru cã totul „curge“ conform spiritual, mihaelic, Fiinþa!) – în Oraºul cu Formã de Munte
unui plan ºi unei logici impecabile. O logicã a terestricitãþii (ARIMEN – probabil o anagramã a lui Iisus Renãscãtorul –
zilelor noastre, fuzionatã organic cu o logicã a planului divin – AMEN...). Roman al transfigurãrilor sacrale – Anul lui Irod se
AMEN...
în care, niciodatã, Irod / Irozii nu pot câºtiga, cãci ei aparþin încheie cu propoziþia simplã ºi absolut afirmativã: „Hristos Hristos
exclusiv contingentului. Iar contingentul nu este decât „coaja“ înviase
înviase“ – care urmeazã unei liturghii a re-semantizãrii lumii ºi
de pãcat, pe care a prins-o corporalitatea invizibil-sacralã a oamenilor. Acum aflãm adevãratele nume, de sub mãºtile
Omului (Daniel ºi Alesul Prunc vor dispãrea, dupã re-orientarea contingentului / Istorie a Coºmarului, fiecare fostã victimã a
/ botezarea spiritualã a Omenirii Oraºului, operaþiune fãcutã în Coºmarului („Somnul Credinþei, nu cel al Raþiunii – naºte
adâncul Muntelui Arimen). Ciclicitatea existenþial-umanã este, Coºmare-Monºtri“...) re-botezându-se („Lumea cea veche se
în mod necesar, dublatã de ciclicitatea de manifestare, în isprãvise, cu toatã murdãria, decadenþa ºi ifosele ei“), înãuntrul
terestru, a ipostazelor sacrului. Muntelui Arimen – modelul oferindu-l întâi rãtãcitul Cãrturar-cu-
Romanul are nevoie, deci, de o dublã lecturã simultanã, în bunãvoinþã (Profesorul), imediat dupã el – soþia-Letiþia-greºi-
cele douã registre: uman ºi sacral – în cel de-al doilea, se reia, toarea inconºtientã – ºi apoi Pungãreasa – care, din numele
sub forme noi, dar întru eterne esenþe, scenariul evanghelic – Golului, ia numele Desãvârºirii Plinãtãþii Divine – Elisabeta
Elisabeta:
în care Daniel = Sânge Sacru este Ioan Botezãtorul, care-L „Mã lepãd de numele vechi, cu silabele lui de metal coclit, de
vesteºte, copiilor întâi! – pentru ca maturii sã reînveþe sã fie urã ºi pustiul prin care l-am purtat, cu sufletul zdreanþã, prin
copii-puritate (sã rememoreze Paradisul, deci Reala Finalitate þãrâna atâtor ani strâmbi ºi nelegiuiþi. Mã lepãd de mine, cea
a Vieþii!) – pe Iisus-Emanuel („Emi...“) = Cu Noi este Dumne- veche, cum te lepezi de-o povarã cu ierburi pentru vite [...].
zeu
zeu. Deci, romanul V.M.T., chiar dacã nu este un tratat de meta- Chip nou, luminat, hãrãzeºte-mi mie, Doamne, ºi nume nou, sã
fizicã sau misticã – este mai mult decât atât: este dovada nece- mã cunosc ºi sã mã strig simplu, atunci când mai cad în pãcat
sitãþii ca divinul sã devinã dimensiunea unicã, deci realã, a – nume nou, sã mã întorc din drumul rãtãcirii la chemarea lui,
existenþei uman-terestre. Dacã ne trãdãm esenþa divinã din noi nume nou, ca prin el sã mã recunoºti la judecata cea din veac
– simbolizatã, în roman, prin ºansa telepatiei, a comunicãrii – ºi sã mã ierþi, cãci Tu eºti Învierea ºi Viaþa, acum ºi pururea ºi
supra-verbale
supra-verbale, deci ante-Babel (calitate care dispare odatã cu în vecii vecilor, amin [...]“.
coºmarul demonic / irodian: Dumnezeu predã omului, din nou, Roman-misteriu, precum Cartea Milionarului a lui ªtefan
liberul arbitru...) – ne supunem Terorii Coºmarului ºi Crimei Bãnulescu, ori scrierile Marelui Orb al Lumii (din Lumea Argin-
Aberante ºi Ierarhiilor False. Iatã ce spune Daniel /Ioan tului-Argentina) – Jorge Luis Borges1 – romanul VMT afirmã
Botezãtorul, cãtre Albãstriþa (ipostaza Mariei Magdalena, pros- rãspicat cã NOI ÎL CHEMÃM, DE FIECARE DATÃ, PE IROD-
tituata care se transfigureazã în instrumentul Fugii în Egiptul COªMARUL – prin laºitatea, iresponsabilitatea, inconºtienþa,
Piramidei – Muntele Arimen): „În situaþii excepþionale, de rãu lãcomia noastrã „infinitã“. „Maturitatea“ noastrã pãguboasã,
absolut, de exemplu, oamenii capãtã puteri excepþionale. Când ca îmbãtrânire-degenerare-întunecare iresponsabilã a Binelui-
trece criza, lucrurile se întorc în matca lor fireascã“. Sacralitate din noi. Noi ºi numai noi suntem responsabili de
Sã-L recunoaºtem, ca unic creator de destine, pe Dum- chinul ºi coºmarul nostru – pentru cã noi determinãm apariþia
nezeu-Hristos – altfel, ne supunem viaþa aleatoriului criminal, ºi dezvoltarea structurilor ierarhice false, parazitare ºi crimi-
în care mor-cei-a-cãror-vreme-este-a-Vieþii – COPIII. Adicã, nale. Ierarhiile Inverse, Demonice – în care apare, ca vârf, Supre-
urmaþi-L pe cel care este Logica Vieþii – altfel se inverseazã mul Oracol – sugestia regresiei spirituale, pânã la pãgânismul
logica Vieþii, în Logica Morþii. Altfel, ne întoarcem, ciclic ºi revolut ºi suspect, în care Tradiþia este manipulatã / falsificatã,
necesar, la Anul lui Irod – la victoria trecãtoare, dar ciclicã ºi
monstruos-chinuitoare, a lui Irod. Rãul ºi Binele, Coºmarul ºi
Lumina – sunt în noi – iar Alesul vegheazã sã nu le uitãm /
1
Cf. Jorge Luis Borges, Moartea ºi busola ºi Cartea de nisip
PRO

60 SAECULUM 2/2006
lector

spre a servi intereselor „mlaºtinii“ criminale (p. 98: „Tradiþia de Scenele sunt alerte – dar, uneori, pentru a sublinia semnifi-
a-l consulta vine din vremuri foarte îndepãrtate. [...] Înainte sã caþii ºi prin vizualitate – se opereazã „ralenti“-ul imaginii – în
moarã, orice Înãlþime îºi desemneazã succesorul Oracolului, special, în cazurile extreme: Orgia
Orgia, indusã prin droguri, la Cate-
care, de fapt, este cheia tuturor bogãþiilor ºi reuºitelor noastre
noastre“ dralã – respectiv Re-Botezarea omenirii Polis-ului reseman-
– s.n.) – iar ca autoritate localã (aparent absolutã, ºi ea...) – tizat, în adâncul Muntelui Arimen. Am putea afirma chiar cã
Stãpânul Colectorilor – (p. 97): „Suntem Colectori
Colectori, nu politicieni scena Orgiei de la Catedralã conþine puternici germeni vizio-
(s.n.). Ne intereseazã banul ºi nu puterea în sine, care-i o vanitate nari-anticipativi, cãci cuvintele care descriu locul cu oameni
pãcãtoasã“. Iatã, deci, o ierarhizare mai subtilã, „pe dedesubt“ adormiþi în propria cloacã moralã-mlaºtinã a pãcatului – conþin
– în fruntea frunþii demonismului terestru sunt Politicienii (mai semnele viitorului incendiu al Catedralei, incendiu apocaliptic,
exact, trãdãtorii-desemantizatorii Polis-ului...) – demonii cataclismic, precum cel sodomit / gomorit2 : purificator de
luciferici ai Puterii – sub care se situeazã demonii primitivi, exces demoniac: „Cele trei cupole ale naosului învãluie în fu-
Colectorii-Acumulatorii de Forme Cantitative („bogãþii ºi ioare negre ºi grase de la fumul sutelor de lumânãri, catape-
reuºite“). Imediat dupã dispariþia oamenilor, care-ºi abando- teasma strâmbã, muºcatã de ºerpii groºi cât braþul, iederã
neazã cipurile de supraveghere – scufundându-se în Muntele pofticioasã […] cioburile sutelor de becuri explodate de
Înãlþãrii-Renaºterii Spirituale – impostorii / irozi, Colectorii (dar, dogoare“ etc. Scenele de mare cruzime sunt „rulate“ alert, pentru
implicit, ºi Oracolul) – se retranºeazã în alte zone terestre, în a se sugera cã însãºi Crima cea mai abominabilã, dacã îºi are
care omenirea încã n-a ajuns la Revelaþia lui Hristos-Calea- rãdãcina în inconºtienþa / pãcat neasumat al omenirii, devine
Adevãrul ºi Viaþa: „Cicã trebuie sã strângem repede tot ce avem, banalitate cotidianã.
pentru cã s-a ivit Alesul ºi toatã breasla noastrã-i în mare Tot ce spune romanul actual al VMT s-a întâmplat (deja!)
primejdie. [...] Mergem în altã þarã, unde o luãm de la capãt“ – ºi, datoritã vizionarismului autoarei, duce consecinþele întâm-
p. 97: (sunt vorbele spuse de Stãpânul Social-Colector – Aman- plãrilor istoriei pânã la ultimele consecinþe terestre: existã,
tului sãu, homosexualul fascinant Mercenarul Auriu – forma spune, prin opera ei, VMT, o ciclicitate monstruoasã ºi crimi-
imperialã ºi hipnoticã a Satanei – care, deci, e Stãpânul Mistic, nalã a DICTATURILOR TERESTRE, o continuitate, pe care
întru amoralitate, al Stãpânului Oficial...). Iar Irozii care nu mai omenirea o cheamã ºi acceptã (sau, cel puþin, „achieseazã“ la
au, în supuºenia abjectã / complicitate, a oamenilor, reazem ea) – între perioadele comunistoide ºi cele pseudo-liberale,
pentru acþiunea de-semantizatoare (sau fals-semantizatoare: sau neoliberale. Cãci, comunism ºi liberalism, dacã nu se
camerele de supraveghere „selective“ sunt puse în …însemnele întemeiazã pe creºtinism, pe spiritualitate – tot Coºmarul Crimei
sacre ale dacilor – semnul Cristului-Umbrã – Lupul Fenrir!) – ºi Absurdului (ca desemantizare a Sacralului) nasc / se naºte,
primesc ordinul „sã nu se mai atingã de ei“ (!!!). Clar: numai prolifereazã, migreazã, ameninþãtor, de colo-colo, pândind
umanitatea rãtãcitã în labirintul Pãcatului Acceptãrii Crimei Somnul Credinþei / Speranþei / Iubirii, din umanitate.
Iresponsabilitãþii-Laºitãþii-prin-Pasivitate – este creatoarea Acest superb roman (în general, foarte sobru, în semnifi-
Ciclului (Anului) lui Irod! caþii, cât ºi în expresie – finalul este de-a dreptul imperial /
Timpul rezolvãrii Crizei Irodice – Crãciunul, cu Carnava- sacerdotal!) – pierde energie, din aceleaºi pricini din care se
lul lui Lixandru (grec. alexo = a îndepãrta, pentru a proteja) – mai chircesc unele dintre sonetele VMT: stângãcii de expresie,
Carnaval la care iau parte toþi factorii soteriologici din roman – ºovãieli (perdante) în fixarea, prin limbaj, a spaþialitãþii – ºi,
Implicitul Nevãzut este Copilul Iisus). Mesajul: OAMENI, FIÞI implicit, din pãcate – a unei istoricitãþi de nedorit, din punct de
IARêI (MEREU!) COPII, ªI IROD VA DISPÃREA (de la vedere artistic…: da, prea directele trimiteri la pãcãtoasa istorie,
sine)!!! Da, Starea de Irod nu poate fi combãtutã eficient scârbavnicele urme ale unei istorii precise ºi jalnice, exilate în
decât prin Starea de Copil-Iisus, de Fiinþã a Puritãþii-Iubirii cotidian (România, veacul XXI, dupã cel de-al XX-lea…) –
(ca Altruism Desãvârºit – Eros – Agapé!). produc „scãderile de nivel“ ale romanului. (Noroc cã prozatoa-
Înainte de Misticul Botez din Muntele Arimen, personajele rea ºi-a fixat „ºtacheta“ spiritualã la înãlþimi atât de aspre!).
pur terestre, dinãuntrul aparentei „lumi reale“ (de fapt, Interiorul Mult mai profitabilã, în plan estetic ºi director-spiritual, era
Coºmarului Hipnotic, indus de ne-veghea spiritual-umanã) nu simularea unei utopii
utopii, multifuncþionale, în registru semantic
au nume, ci indiciul Funcþiei Social-Despiritualizante (sau, (cum ºi este acest frumos roman, prin majoritatea paginilor
dimpotrivã, ca indicii ale ªansei de dupã Re-Spiritualizare): sale!) – decât trimiterile la penibilitãþile neamului românesc:
Profesorul, Chirurgul, Zugravul, Profesoara de Informaticã „Duminica Orbului, în calendarul bisericesc“, „Sã aºtepþi, ca
(singura Voce a Adevãrului, ºi, deci, primul Martir al Adevãrului, strãmoºii noºtri, sã vinã americanii sã ne scape?“ etc. Când
la Începutul Pustiului / Pustiire), Pungãreasa – ba chiar porecle vom scãpa noi, românii, de aceste complexe de inferioritate,
sugestive pentru funcþii trecute, de restaurat în funcþii viitoare prin care punem, în faþã, provincialismul, ca sã nu ni se
(cf. Albãstriþa – transfiguratoarea „aurului“ Negustorului – cea confunde vocea etnicã? De ce sã fie necesarã înjurãtura
care are mesajul dublu orientat ºi formulat – unul pentru „cagu- neaoº-ferentãreascã, pentru a marca „topos-ul românesc“ –
laþii“ Stãpânului, ºi altul pentru Profesorul cãlãuzit de Daniel). precum fiarele, spaþiul de vânãtoare… Noi socotim cã topos-ul
Chiar ºi personajele, ca intruziuni ale sacralului în profan / românesc este mult mai autentic, ºi promite mult mai clar
profanizat / profanat, tot nume ca funcþii au (cf. Daniel
Daniel). Teoria dezagregarea irodismelor – când îi pãstrãm „þãrãnismul“ lui –
Psihotronicii, respectiv metoda manipulãrii prin cipuri – sunt
simboluri ale Rãului Modernitãþii, ca luciferizare – iar nu semne
ale evoluþiei spirituale: dovada constã în limbajul ante-Babel, 2
Interesantã ar fi analizarea de profunzime a funcþiei de referit simbolic
regãsit, întâi, de copii – care, astfel, devin, paradoxal, faþã de a sodomismului, în romanul Valeriei Manta-Tãicuþu – scena hipnozei
Noul TTestament
estament, Lichidatorii lui Irod! – ºi descoperitorii Soldatului Cagulat, în dormitorul Mercenarului Auriu (Mamona
vulnerabilitãþii „ºtiinþifice“ (ºi a primitivismului agresiv ºi Banului-Aur Nesfinþit – cf. Matei 23, 13: „Nebuni ºi orbi, ce e mai
criminal, prin „ºtiinþã“) – sugerându-se cã singura ªtiinþã mare? Aurul, sau Biserica care sfinþeºte aurul?“), alãturi de cea a
Autenticã este întru Dumnezeu-Hristos. Stãpânului Stãpânit de Mercenarul Auriu.
PRO

SAECULUM 2/2006 61
lector

atât de impresionant-decent, la VMT, când redã bocetul-impre- – asta nu o va putea hotãrî, definitiv, decât „posteritatea“…
caþional, neaoº românesc, al mamei Profesoarei de Informa- Ceea ce este cert, Poeta ne spune: Poþi sã fii plictisit de
ticã… (cf. p. 24). Nu s-a temut Shakespeare de Verona, când a pictura cotidianului – dar nu ai dreptul sã treci pe lângã
scris Romeo ºi Julieta – cã-i va face uitatã etnia saxono-en- semnele apocaliptice ale tragediei cosmice cosmice, implicate în
glezeascã – nici ªtefan Bãnulescu de însemnele Bizanþului, ori semantica cotidianului: „piaþã de pãsãri baruri magazine /
Italiei, în Cartea Milionarului (cum nici Eugen Barbu, în buticuri izolate-n termopane / bãtrâni ce scormonesc prin
Sãptãmâna Nebunilor…), cum nici Vintilã Horia nu s-a temut tomberoane / aurolaci ascunºi printre ruine“…– p. 86. Oricum,
cã uitã lumea cã e român, când a scris /descris Spania lui Goya ceea ce pãrea explozie dispersivã imagisticã, devine, înþelept,
– ca sã nu mai vorbim de utopiºtii pur-sânge, Swift ori Butler… repliere ºi retranºare, restructurare a fiinþei, pe poziþii
Uneori (ºi nespecific) romanul VMT face chiar concesii neper- meditative, post-analitice ºi metafizice: „pereþi cu solzi albaºtri
mise profanului aºa-zis „modernizant“: nu sunã deloc bine, de hârtie / noian de praf ocean nevertebrat / duzini de îngeri
pentru Sacrul Emanuel (Cu noi este Dumnezeu), frivolul-sclifo- scoase la mezat / ºi timp tãiat felii de sonerie / absenþe teme
sealã de liceeni – „Emi…“. Nu e o probã de maximã reverenþã lecþii nepredate / trãdarea plantei din ghiveci sãrac / cocori
(ºi logicã sacralã! – de care logicã romanul Anul lui Irod este ademeniþi cu flori de mac / karate kids ºi cãrþi ultragiate /
plin!) sã-L „înseriezi“ pe Dumnezeu-Iisus – printre Mimi, Suzy, profesori triºti elevi cu celulare / maºini de lux ce izbãvesc
Adi, Luci etc. din jug / ciorchinii beznei grei de nepãsare / oraºul îºi îmbracã
Oricum, suntem încredinþaþi cã, dacã profesionalismul critic în scântei / când învãþaþii lui se sting pe rug / tichia de nebun
din România îºi va mai face, vreodatã, apariþia ºi datoria lui cu clopoþei“ (p. 9). În 14 versuri avem o lume întreagã, cu tot
sacrã, romanul Anul lui Irod ar trebui plasat undeva în partea cu istoria ei ºi comentariile ºi subsolurile de rigoare: claustrarea
cea de frunte a prozei vizionare româneºti – în zona lui Zahei lumii în propria mizerie; transfigurarea involutivã a lui
Orbul, al lui Voiculescu, sau al macedonskienei cãrþi de prozã Hristos-Peºtele (cuprins în metonimia Solzului); aneantizarea
– Cartea de aur (cu barochistul roman Thalassa…) sau, mai finalitãþii ºi idealurilor-rectitudini spirituale umane, într-o lume
aproape, deºi prea sumbru ºi disperat: Biserica Neagrã, a lui A. întoarsã la un ocean originar hipermaculat
hipermaculat; disjuncþia tragicã
E. Baconski… ºi ireconciliabilã a regnurilor, din pricina pãcatului adamic
Cu dispreþ suveran, VMT se desprinde din mrejele post- neasumat (ºi cotidian, cu îndãrãtnicie, hiperbolizat ºi exhibat
modernismului cãrtãrescian – ºi ne dã o carte de un puternic ºi de cãtre omul de-sacralizat, cu o trufie mai curând neghioabã
(în multe pagini) imperial clasicism
clasicism. Finalul, atât de curat ºi ºi grotescã, decât lucifericã); compromiterea ideii de zbor zbor,
înãlþãtor, al cãrþii, face dovada (gravã ºi imperioasã) a soterio- prin hipnotismul fascinatoriu al formelor satanizate; însãºi
logiei prin credinþã ºi stãruinþã, iniþierea paradisiacã fãcân- ideea de progres compromisã
compromisã, prin decãderea în irespon-
du-se prin anterioritatea (necesarã) a strãbaterii infernului (ca-n sabilitate ºi violenþã (devenite mode ºi moduri de existenþã
Ciuma lui Camus – dar, la VMT, mult mai înalt, clar ºi pur! – cãci ultra-comode!) – în fine, grava interogaþie: Rãul este sinonimul
autoarea este o creºtinã – foarte sincerã). Nimic tezist – totul, Nepãsãrii? Nepãsarea este forma supremã de Nebunie a
de un firesc cuceritor – devenit, în final, firesc hieratic – Vremii? ªi, în subsidiar, poate: Intelectualul-Învãþatul (urban,
transcendere. Poate cã, primitivi spiritual, unii s-or fi gândit cã evident! – „oraºul l-a ucis pe Dumnezeu“ – p. 86) e Ctitorul
romanul VMT ar trebui sã devinã lectura preferatã a SRI-ului: ºi Directorul Balamucului Lumii? El, intelectualul, este,
nimic mai prostesc! Romanul VMT trebuie sã devinã romanul cumva, ipostaza litotizatã (pentru hipnozã generalizatã,
cel mai adânc rãsfoit al preoþilor creºtini (ºi nu numai!) ºi al cosmic-distructivã!) – a Satanei? Va fi fiind Salamandra cu
filosofilor serioºi (dac-o mai fi rãmas ceva, pe undeva, din Ochi Luciferic (de jad sau smarald), aducãtoare a jarului
aceastã specie…). Apropo: nici unii, nici alþii, nu vor gãsi, în implicit, pentru apocalipsa explicitã – cãci zidurile ne-au închis
paginile frumoasei cãrþi a VMT, elemente de sprijinire a în prizonieratul propriei lipse de conºtiinþã, unde martirajul
„valorilor“ globalismului. Ba din contrã: irod-ianismul este (deci sacrificiul re-semantizant de Lume) este aruncat în gol gol,
directa consecinþã a tulburãrilor de identitate spiritualã!!! obscen ºi derizoriu
derizoriu, prin pervertirea Vieþii Sacre: „iar viaþa
cutrã sânii grei sub salbã / ºi-i saltã pe morminte goale de
Apocalipsa la zi martiri“ – p. 87.
Dacã, la început, cititorul cade în capcana detaºãrii de text
Volumul celor o sutã treizeci de sonete, Citeºte, Ulise, ºi ºi de „istoricitatea“ textului – adicã „dacã ar veni Ulise, în
plângi, al scriitoarei din Râmnicu-Sãrat, Valeria Mantu-Tãicuþu contemporaneitate…“ – pe parcursul lecturii îºi dã seama cã
– apãrut la Editura „Premier“, Ploieºti, 2005 – este o carte de Ulise este ipostaza bunã a omului-omenire, este el însuºi însuºi,
revolte ale privirii (ºi de auto-otrãviri ale simþirii) – scrisã, Cititorul, obligat sã se confrunte cu faþa sa rea – obligat, deci,
uneori, aparent, în stil neo-avangardist. Un nou fel de „dicteu precum miticul Harap-Alb, fratele de cruce al Crãiesei-Albine
automat“, tip Ilarie Voronca (urmând tiparul formal sonetist (Fiica Soarelui!) sã-ºi confrunte cele douã feþe: cea a înþelep-
„bloc“, al lui Vasile Voiculescu) – dar aproape perfect, din ciunii fãrã istorie (omul mitic – devenit, la Valeria Manta-Tãi-
punctul de vedere al prozodiei sonetistice. În fapt, poeta, cuþu, sinonimul omului de bun-simþbun-simþ!) – ºi cea a nebuniei
precum extrem de gravul Caragiale (autoarea are un teribil istorico-umane (omul de-sacralizat, creator al categoriei JAL-
simþ al grotescului, dublat de curajul donquijotesc al NICULUI). Cititorul este pus în faþa unei probe prin scripturã
cuvintelor – duritate ºi extremã melancolie, într-un melanj cu – proba mãºtilor
mãºtilor, asemãnãtoare cu proba inefabil-mitologicã
totul surprinzãtor ºi benefic), „simte enorm ºi vede a Filei de Carte
Carte: nu poþi sã aparþii unei pagini, fãrã sã nu aparþii
monstruos“: aglomeraþia de imagini percepute (cu maximã de ºi sã respiri în cealaltã, geamãna, siameza paginã. Nu poþi,
intensitate dramaticã ºi revoltã delirantã) ar putea deveni o ca om modern, sã nu aparþii (paralel ºi simultan) ªI de anistoria
bâlbâialã divinã ºi divinatorie (bine ritmatã-rimatã), dacã n-ar mitului din tine. Huma (ca noroi ºi zoaie) din tine nu are dreptul
interveni un foarte subtil filon clasic autocenzurator
autocenzurator, al sã se lepede-dezbare de Cerescul din tine.
elegantei autoare. E spre paguba ori spre folosul scrisului ei Pe mãsurã ce citeºti cartea, îþi dai seama cã n-ai dreptul la
PRO

62 SAECULUM 2/2006
lector

Indiferenþã-Detaºare ºi Râs – ci îþi capeþi numai dreptul la Plâns, concept al unei filosofii existenþiale ºi religioase de cea mai
ca tresãrire a Amintirii Paradisiacului, ascuns (adormit-uitat) în înaltã rasã: „crucificatã între douã curve / precum Iisus între
fiecare din noi. Amintirea Feþei Esenþiale – fãrã de care nu te cei doi tâlhari / la rãsãrit de nesãtula urbe / iar la apus prin voia
poþi arãta în lumea de peste lumile istorice: Judecata Divinã. celor mari / schiloadã ºi bolnavã de iubire / þi-e viaþa uniform
Cu alte cuvinte: Citeºte-þi, Cititorule (Degradatule Ulise), însângeratã […]“ – p. 29. Se poate glosa, hermeneutic ºi
urâþenia din tine – ºi plângi dupã ce ai fi putut fi (Resta- Resta- teologic, la nesfârºit, pe marginea convertirii inverse a Sfântului
uratorul Ulise
Ulise)! Sau, cine ºtie – dupã ce ai mai putea salva din Dismas (trecut la cultul trãdãrii ºi violenþei, Hestas – înstrãinând
/ întru fiinþa ta, dacã… (posibil Restauratul Ulise). ªi urmeazã Lumina Lumii: „urãsc lumina rece ºi perfidã“ – p. 102), pe
uluitor, istovitor de mulþi de „dacã“, dintre care se desprind marginea opoziþiei, din ce în ce mai exasperate, a „urbei“, faþã
doi, fundamentali: de identitate – de ce trebuie ca viaþa noastrã (inclusiv, sau cu
a – DACÃ ai nega, în tine, goana-peregrinare-rãtãcire (de osebire, a românilor…) sã se orienteze, heliotropic, spre Rãsãrit
fapt, FUGA DE TINE-FIINÞA!!!) dupã / în van ºi vanitate („în – iar nu spre Amurgul Zeilor Însângeraþi – de ce Iubirea e
goana mea am prins în plase fluturi /sunând rãpuºi de odisei (trebuie sã fie!) singura „pharmakos anastasias“ – pe când
scârbite […] cu slava neºtiutei guri a porþii / înspre abis cãscând iluzia iubirii
iubirii, combinatã cu raptul dreptului omului de a fi Om,
poeme vane“ – p. 135) – ºi creeazã premisele crimei: „illuzie-a iubirii ce-i omoarã / când lui
b – DACÃ am redescoperi, în noi, estetica Paradisului
Paradisului, Ulise vor sã-i ia nevasta“ – p. 127 – etc. etc. etc.
numitã ºi dreapta mãsurã
mãsurã, numitã ºi iubire
iubire, pasiune-a pãsa- Poate cã singurul defect al superb-întunecatelor, clar-
pãsare
pãsare, numitã ºi responsabilizare faþã de orice orice… („Sunt obscurizatelor poeme (rembrandt-iene) ale Valeriei Manta-
vinovat de toate pãcatele lumii“ – spunea Bãtrânul Miturilor, Tãicuþu este tocmai acela cã ne obligã sã ne gândim la prea
creºtinul fantastic, Dostoievski…). Altfel, ne vom îmbolnãvi, multe – dintr-odatã… Cã pot fi traduse în aproape orice registru
incurabil, nu doar de moarte, ci, infinit mai rãu – de NEANT semantic…
(cãci îmbolnãvirea miturilor, uitarea miturilor ºi a responsa- Poate ar mai fi ceva: când ai curajul ºi plenipotenþa poeticã
bilitãþii faþã de miturile care ne-au creat-construit, la acest final de a-i iscodi pe zei ºi pe Dumnezeu-Hristos, cu privire la
duce!!! – orice „modã-modernizare“, ca proces conceput în orizontul de aºteptare la care are dreptul umanitatea – nu mai
chip de rãzvrãtire-pãrãsire a temeliei spirituale-MIT – ne goleºte meritã nici mãcar amintit pãcatul politicii autohton-balcanice…
semantic, ne azvârle în cel mai jalnic derizoriu, în cea mai Nu trebuie coborât în „semantica“ derizoriului – cãci derizoriul
pustie-pustiitã singurãtate…): „pe drum de fier de piatrã ºi de nu are semanticã, dar are capacitatea de aneantizare. A
oase / cetatea îºi mai plimbã mãtrãguna / în cercuri imperfecte înregistra nimicul-desemantizarea – DA! – cãci dai, astfel,
precum luna […] siliþi suntem prin legi ºi-avertismente / sã alarma ºi avertismentul
avertismentul. Dar Poetul se fereºte de picajele
bem otrava porþii mãsurate / din dozatorul sadicei Hecate / (finalizate) din Parnas, în nihilismul formal – care-l detroneazã
distribuind forþat abonamente / la circul ei cu saltimbanci chiar ºi pe Dumnezeu! E ca ºi cum un cocor ºi-ar aþinti privirea
politici / cu-n ochi crescut pe fruntea fãrã cutã / nemuritori regalã – asupra puricilor din blana unui obez ºi nesimþitor
nãtângi ºi sifilitici / cu veºnicia-n zdrenþe prefãcutã / pe trupul cotoi domestic, putrezind de viu în bãtãturã sau în poala unei
descãrnat de vremea slutã / ºi vlãguit în somn de monºtrii „babe cu tarabe“ (p. 31)...
mitici“ – p. 114). Cum poate, oare, Ulisele din noi sã ne salveze de falsa
Universul uman-istoric este falsificat – sub semnul a – identitate (cea desemantizatã), readucându-ne la altarul Mitului,
„siliconul“ sânilor anti-materni ai unei Poezii Ucise prin sau mãcar sã amâne Apocalipsa-Sfârºitul (Jalnic ºi Josnic) al
Istoricizare-Contemporaneizare-Satanizare („nu râd de Poezie Lumii? Nu poate nimic fãrã Scripturã – adicã, traduce Valeria
cãci îºi plimbã / prin baruri sânii plini de silicon“ – p. 16 – ºi b Mantu-Tãicuþu: nu poate nimic fãrã Poezie Poezie. Funcþia soterio-
– al kitsch
kitsch-ului continuu, reunind vinile-orbiri ale noastre, ale logicã a Poeziei este afirmatã, cu tãrie, chiar în cele mai grele
tuturor, de pretutindeni ºi de oricând („un kitsch imens cu circumstanþe (criza Iubirii!) – dar, aparent paradoxal – Poezia
nebunii pictate / de-un orb ce-n tine pensula-ºi înmoaie / poate sã-ºi vindece chiar premisele nefaste (la p. 102 se face
apocalipse jinduiesc în lesa / pãcatelor cu bot rãpus de lunã“), trimitere la cel care s-a sinucis, pentru a se mântui de lumea-
în mijlocul cãruia nou ºi etern-rãstignitul Iisus este martirizat kitsch sinistru ºi criminal
criminal!!! – Serghei Esenin…): refãcând,
conform dementei ºi alienatei „averi“ (psihotronica!) a lumii / prin Potenþa Regãsitã a Verbului Sacru, elementaritatea Lumii
omului veacului nostru. Nu Iisus e nou, El este garanþia unicã – valul spãrgând spre veºnicie
veºnicie, iar zborul-pescãruº înlocuind
a eternitãþii – ci nebunia formelor desemantizat-criminale, între urmele-rãni ale trãdãrii Androginului – minciuna poate redeveni
care vrem sã-l prindem-zidim-sufocãm: „cãci ºi-au pierdut Logos Atot-Întemeietor
Atot-Întemeietor, sub semnul celui care, frecvent, îl
demult controlul minþii / un balamuc asediat de jale / ºi-un nou înlocuieºte, cosmico-funcþional, pe Zeus – Dionysos cel cu
Iisus ostatic suferinþii / cu spot de psihotroni prin catedrale“ – Douã Feþe, cea Apocalipticã ºi cea Demiurgicã (entropicã ºi
p. 15. New Age-ul înlocuind religia revelatã – cumplit! De fapt, neg-entropicã): „hai, minte-mã frumos, de-aºa þi-e vrerea / cu
asta-i „apocalipsa la zi“: pericolul indistincþiei semantice, versuri scrise când erai paharnic / la case de magnaþi cu nume
non-discernãmântul existenþial, mental, senzorial, conceptual falnic […] / n-am timp sã-þi plâng deplin ipocrizia / ºi nici sã te
etc., „amestecãtura“ cataclismicã a semanticii lumii – asupra omor nu am curajul / cãci sacrã lângã tine vegheazã Poezia /
cãreia avertizeazã aparentul „voroncianism“ din sonetele dar fiindcã m-am decis sã cer partajul / te las sã spargi cu valul
Valeriei Manta-Tãicuþu. veºnicia / ºi sã-þi presari cu pescãruºi siajul“ – p. 97.
O atât de crud de lucidã luminã pluteºte asupra „apocalipsei Cine se aventureazã spiritual-odiseic ºi crede crede, citeºte ºi
la zi“, comunicatã nu cu apelpisealã, ci cu maxim discernãmânt purificã plângând-citind lumea, dimpreunã cu Ulisele Lucid al
– o atât de mare grijã pentru cum spune, deasupra lui (dar în Valeriei Mantu-Tãicuþu – poate ajunge sã trãiascã, spiritual, o
armonie cu) ce spune, o dominã pe Valeria Manta-Tãicuþu, experienþã paradoxalã –de dincolo de seismele cumplite ale
încât, spre exemplu, cuvântul (ostracizat de snobismul „hight vizionãrii-viziunii: sã-ºi DOREASCÃ, din punct de vedere estetic
estetic,
life“) „curvã“ dezvoltã un polisemantism agonic, devenind apocalipsa la zi!…
PRO

SAECULUM 2/2006 63
eseu

Theodor Codreanu

REDIMENSIONÃRI CRITICE

Probabil, cel mai interesant fenomen care a luat amploare, ale lui Mircea Dinutz se exercitã asupra unor valori sigure,
dupã 1989, este descãtuºarea energiilor creatoare ale clasicizate sau în perspectiva de a se clasiciza, atunci când e
provinciei. Potenþele existau ºi mai înainte, dar nu ºi mijloacele vorba de scriitori în viaþã. El crede chiar cã vocaþia literaturii
concrete de manifestare, acestea fiind centralizate în capitalã române este aceea a unui clasicism fundamental cãtre care
ºi în unele oraºe mari, de tradiþie. Acum existã edituri ºi reviste aspirã mai toþi scriitorii ajunºi la vârsta maturizãrii. E acel spirit
culturale în mai toate oraºele din þarã. Numai în Focºani apar, de sintezã despre care s-a vorbit atâta ºi cãruia un Constantin
în momentul de faþã, nu mai puþin de trei reviste care tind sã Ciopraga i-a închinat lucrarea Personalitatea literaturii române
române.
depãºeascã interesul strict local: „Oglinda literarã“, „Pro „De la Eminescu la Nichita Stãnescu, de la Duiliu Zamfirescu la
Saeculum“ ºi „Salonul literar“. Evident, asemenea publicaþii Marin Preda – apreciazã Mircea Dinutz –, literatura noastrã a
n-ar avea cum rezista fãrã existenþa unor personalitãþi locale în resimþit irezistibil fascinaþia formelor clare ºi armonioase“. (Po-
stare sã coalizeze energii ºi chiar rivalitãþi benefice, în stare sã pasuri critice
critice, Editura „Psyhelp“, Bacãu, 2001, p. 10).
nu eºueze în provincialism. În Focºani, trãiesc ºi se manifestã Vrânceanul Duiliu Zamfirescu, pe care focºãnenii îl cinstesc în
personalitãþi ca Dumitru Pricop, Ioan Dumitru Denciu, Mircea mod deosebit printr-un festival naþional anual, este un exemplu
Dinutz, Virgil Panait, Gheorghe Neagu, Al. Deºliu, Florin ideal de clasicism luminos, venind dintr-un neoromantism
Paraschiv, Florinel Agafiþei, Adrian Botez, Ion Panait, Culiþã sãmãnãtorist. Ba chiar s-ar putea susþine cã neoromantismul
Uºurelu º.a. sãmãnãtorist e o formã de înseninare ºi de armonie grefatã pe
În notele care urmeazã voi zãbovi asupra prezenþei critice a temperamente de aspiraþie clasicã. Din pãcate, în istoria literaturii
profesorului Mircea Dinutz, figurã oarecum contrastantã cu române, sãmãnãtorismul a fost receptat depreciativ din consi-
firea unui intelectual de provincie. De regulã, un asemenea derente ideologice ºi mai puþin estetice. Mircea Dinutz opereazã
intelectual se agitã în variate moduri, cu dorinþa vãditã de a cu douã concepte, preluate, probabil, de la Mihai Ungheanu,
atrage atenþia: e cârcotaº, teribilist, orgolios, vrea sã se ºtie care le-a utilizat în cartea despre Marin Preda: vocaþie ºi aspiraþie.
neapãrat despre dânsul nu numai în urbe, dar ºi mai „sus“. Astfel, vocaþia lui Duiliu Zamfirescu este una clasicã, pe când
Nimic din toate acestea la Mircea Dinutz, temperament aspiraþia îi este romanticã. În acest mod, criticul poate surprinde
echilibrat, aparent închis în sine ºi dificil tocmai pentru cã atât vitalitatea interioarã a operei, cât ºi asigura tensiunea
refuzã „agitaþia“ provincialã ºi, de aceea, riscând a trezi intelectualã a propriului demers hermeneutic, care, altfel, ar fi
suspiciuni confraþilor locali. Mircea Dinutz este un critic literar pândit de platitudinea unei raþionalitãþi de tip „spaþial“ spre care
îndelung format, cu o culturã criticã solidã, scrupulos în tot ce tinde spiritul clasic. Iatã cum se prezintã situaþia în capodopera
scrie, dar „neproductiv“ din atare pricinã, ieºind cu greu la lui Duiliu Zamfirescu, Viaþa la þarã: „naraþiunea cea mai semni-
rampa editorialã. El practicã un clasicism critic nespectaculos ficativã din întreaga operã (epicã) a lui Duiliu Zamfirescu este,
ºi, de aceea, menit sã nu atragã atenþia în mod deosebit. Chiar mai degrabã, rezultatul unor tendinþe contradictorii: aspiraþia ºi
ºi titlul unuia dintre ultimele volume pare a grãi de la sine: vocaþia sa intimã spre clasicitate îl conduc pe autor spre romanul
Popasuri critice
critice. Într-adevãr, Mircea Dinutz este specializat în de iubire“, pe când voinþa, în concurenþã cu „formaþia sa
„popasuri critice“, de o tihnã intelectualã care-i permite sã ideologicã, de esenþã junimistã, îl vor conduce spre romanul
urmeze preceptul formulat de G. Ibrãileanu conform cãruia social, realizat prin opunerea antiteticã a douã lumi: cea a lui
actul critic înseamnã înþelegere ºi supunere la obiect. El evitã, Dinu Murguleþ ºi a Diamandulei, legatã prin tradiþie de pãmânt
astfel, alunecarea în criticism, cãreia cu greu criticii de meserie ºi cea a lui Tãnase Scatiu ºi a cucoanei Prohira, personaje
îi fac faþã. Sã ne gândim doar la T. Maiorescu, cel ce propovãduia rapace ºi amorale, aflate în marginea tradiþiei“ (p. 13). „Romanul
impersonalitatea ºi obiectivitatea criticului, fãrã, însã, a le putea de iubire“ al cuplurilor Mihai-Tincuþa, Matei-Saºa îi prilejuieºte
respecta cu stricteþe faþã de adversari. Dar Maiorescu era un lui Mircea Dinutz sugestive apropieri de luminozitatea clasicã
critic de direcþie, milita în numele unei teorii culturale („formele a romanului antic grec al lui Longos – Dafnis ºi ChloeChloe. Astfel,
fãrã fond“) ºi a crezut cã e de datoria lui sã strige public celebrul Viaþa la þarã i se înfãþiºeazã criticului drept „cel mai semnificativ
sãu În lãturi! Azi, ne gãsim într-o altã vârstã a criticii româneºti, produs al clasicismului românesc“ de la sfârºitul secolului al
cea a unei maturitãþi aºezate, încât temperamentul lui Mircea XIX-lea. (p. 17).
Dinutz se poate exersa în voie. Bogata activitate didacticã la Însã Mircea Dinutz este atent ºi la devierile de la normã,
niºte licee prestigioase din Focºani i-a disciplinat scriitura în care pot fi la fel de fecunde ca împlinirea vocaþiei unui autor.
sensul clasicismului critic de care vorbeam. A ºi îngrijit mai Dialectica vocaþie / aspiraþie, în cazul lui Duiliu Zamfirescu, dã
multe apariþii (din Eminescu, Duiliu Zamfirescu ºi Camil rezultate neaºteptate în romanul Lydda, catalogat de critica
Petrescu) într-o colecþie destinatã elevilor, la Editura literarã drept cel mai evident eºec al autorului. O restituire mai
„Porto-Franco“ din Galaþi. De asemenea, este coautor la o lucrare dreaptã a început dupã Al Doilea Rãzboi Mondial ºi Mircea
cu scop didactic – Textul literar
literar.. Orizonturi de lecturã (Editura Dinutz realizeazã nu numai o sintezã a receptãrii critice a operei
„Corgal Press“, Bacãu, 1999). În genere, „popasurile critice“ zamfiresciene, dar ºi o ultimã situare a acestui roman în proza
PRO

64 SAECULUM 2/2006
eseu

românescã. Lydda atestã un remarcabil efort de înnoire a


romanului chiar în sânul seninãtãþii sãmãnãtoriste, propunând,
avant la lettre, formula romanului-eseu, ceea ce ºi explicã lipsa
de receptivitate a criticii.
Trebuie spus cã Mircea Dinutz procedeazã aproape
„monografic“ în „popasurile“ sale critice, alt aspect al
clasicismului sãu. El reuºeºte ca în foarte puþine pagini sã
parcurgã cvasiintegral atât situarea criticã a autorilor, cât ºi
panoramarea sincronicã ºi diacronicã a întregii opere, lãsând
loc ºi propriei contribuþii la înþelegerea axiologicã a acesteia.
În cazul romanului Pãdurea spânzuraþilor, accentul cade pe
comparaþia cu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
rãzboi
rãzboi, pentru ca atunci când supune discuþiei romanul lui
Camil Petrescu, atenþia sã se concentreze spre conceptul mai
larg european al condiþiei umane, impus de Malraux.
Mult mai interesantã mi s-a pãrut abordarea romanului
Moromeþii din perspectiva interogaþiei. De altfel, tema l-a
acaparat atât de mult, încât a dezvoltat-o într-o monografie
(Marin Preda. Patosul interogaþiei
interogaþiei, Editura „Pro Juventute“,
Focºani, 1997). De constatat cã grila de pornire este tot cea
clasicã, autorul procedând la o comparaþie cu Ion Creangã, al
cãrui clasicism este unul al vârstei de aur, în care nimic nu
ameninþã, dupã spusa lui George Munteanu, „coerenþa ºi
curgerea neîntreruptã a existenþei în anumite fãgaºe, oricum
în forme excluzând haosul“. „Or, adaugã Mircea Dinutz, în Atracþia Parisului
universul Moromeþilor
Moromeþilor, tocmai aceastã coerenþã ºi ordine sunt
ameninþate“. (p. 45). Clasicismul percepe fiinþa spaþial, iar aproape dat uitãrii. Mircea Dinutz crede cã în ambele date ale
spaþialitatea purã este euforicã, pentru cã oculteazã rupturile ecuaþiei e vorba de o nedreptate. De aceea, o evaluare de
agresive ale timpului. Armonia din spaþiul mitic al Amintirilor ansamblu a operei lui George Bãlãiþã i se pare o necesitate,
din copilãrie se vede ameninþatã de intruziunea timpului, încã cãci Lumea în douã zile (1975) este „unul din romanele de
„rãbdãtor“ cu oamenii, la începutul primului volum din referinþã ale deceniului opt“ (p. 71). Totuºi, argumentele nu
Moromeþii, dar intrat în nebunia cronofagicã a lui Saturn spre mai au forþa de penetraþie ca în cazul Moromeþilor. Nici afirmaþia
sfârºit, acea mult invocatã nerãbdare a timpului. Mircea Dinutz cã Dimineaþã pierdutã
pierdutã, cunoscuta carte a Gabrielei
observã, însã, bine cã Marin Preda este tot un perceptiv spaþial Adameºteanu, este „unul dintre cele mai bune romane ale
al lumii, încât tensiunea temporalã se manifestã ca un spaþiu al ultimelor decenii“ (p. 81) nu mã convinge, chiar dacã aºa vor fi
interogaþiei, aici având semnificaþia subtilã a agresiunilor lui stând lucrurile în realitate. Ceva mai persuasiv este simþul
Cronos, dar surdinizate, încât violenþa timpului se manifestã justiþiar în cazul lui Ioan Dumitru Denciu, scriitor aproape total
interogativ, adicã „filosofic“, de unde structura ineditã de þãran ignorat, care a dat un roman istoric valoros, Luminile zeiþei
filosof a lui Ilie Moromete, om al înrebãrilor ºi al rãspunsurilor Bendis (1983), într-o vreme când piaþa literarã era ocupatã
ambigui, sucite ºi derutante. Ilie Moromete îºi pune întrebãri, aproape exclusiv de moda textualistã: „De aici drama acestei
pe când ceilalþi doar pun întrebãri. Dar a-þi pune o întrebare nu cãrþi de excepþie ºi, nu mai puþin, a autorului“. (p. 106).
e la îndemâna oricui. Ilie îl sfãtuieºte pe Paraschiv ca, odatã În ultima parte a cãrþii sale, Mircea Dinutz se opreºte la
ajuns la Bucureºti, sã întrebe, dacã se aflã în impas. Ultimele cinci Poeþi ºi critici: Liviu Ioan Stoiciu, Ion Tudor Iovian,
întrebãri pe care ºi le pune eroul se gãsesc în celebra scenã din Gheorghe Grigurcu, Constantin Cãlin ºi Ioana Pârvulescu. ªi
volumul al II-lea, la sãpatul unui ºanþ, în ploaie, când se aici, cum se vede, selecþia se remarcã prin diversitate ºi
adreseazã, cu o ultimã ºi sfâºietoare milã, unui imaginar Bâznaie, completitudine. Deºi are obiecþii în ceea ce priveºte unele prea
probabil, îndoctrinatul fiu Niculae. Cred cã intuiþia criticã a lui aspre contestãri ale lui Grigurcu privitor la Nichita Stãnescu,
Mircea Dinutz a avut aici o contribuþie remarcabilã la exegeza Marin Sorescu sau Marin Preda, nu poate sã nu-i recunoascã
operei lui Marin Preda. Surprinzãtor, însã, aceasta apare ca o talentul poetic ºi pe cel critic al cãrui dimensiune moralã e
rupturã în simetria spiritului clasic. absolut necesarã într-un moment cultural ca acela pe care-l
A doua secþiune a cãrþii lui Mircea Dinutz se ocupã de cinci parcurgem (p. 173). Ioana Pârvulescu, ºi ea în dubla ipostazã
Profiluri epice contemporane : George Bãlãiþã, Gabriela de poet ºi critic, îi atrage atenþia prin mobilitate de spirit,
Adameºteanu, Sorin Preda, Ioan Dumitru Denciu, Gheorghe eleganþa scriiturii, iconoclastia ideilor îndreptate împotriva
Stroe. Selectarea unor nume destul de diferite (norma e urmatã prejudecãþilor ºi prostiei, prin definirea postmodernismului ca
ºi-n ultima parte a cãrþii) atestã încã o datã capacitatea de dezlegãtor al nodului gordian al originalitãþii în literaturã, în
detaºare a autorului în faþa tendinþelor partizane. În bunã sensul cã aceasta a rupt definitiv cu „prejudecata originalitãþii“,
mãsurã, opþiunile criticului nu sunt strãine de un anume spirit o utopie stârpitã o datã cu recuperarea creatoare a tuturor
justiþiar, cel puþin relativ la Bãlãiþã, Denciu ºi Stroe. Primul a cliºeelor ºi locurilor comune ale literaturii din toate timpurile.
fost un rãsfãþat al criticii câtã vreme s-a aflat în scaunul lui Aici, Mircea Dinutz îndrãzneºte sã aducã o corecþie, anume cã
Marin Preda la Editura „Cartea Româneascã“, dupã care a fost „exprimarea e prea tranºantã ºi cã, mai degrabã e un alt fel de
PRO

SAECULUM 2/2006 65
eseu

a înþelege originalitatea, nu de a o anula“. (p. 185). Altminteri adicã ceea ce Rimbaud a numit alchimie du verbe. Optimismul
nu poate fi vorba decât de a înlocui un cliºeu cu altul. în forþa mântuitoare a poeziei a fost atât de mare, încât s-a
Constantin Cãlin, singurul care nu e ºi poet, este apreciat creat iluzia unei noi transcendenþe, fãrã Dumnezeu, ceea ce
superlativ pentru recenta sa biografie închinatã lui G. Bacovia, poeticienii moderni au numit transcendenþã goalã, asumatã ºi
operã de neocolit, de-acum înainte, pentru toþi cei interesaþi de postmodernism, iar, în cele din urmã, eliminatã ºi aceasta.
de bacovianism. Dar cele mai consistente studii din ultima Dar Rimbaud a presimþit eroarea ontologicã a substituirii lui
secþiune a cãrþii mi se par a fi cele despre Liviu Ioan Stoiciu ºi Dumnezeu cu dumnezeul poeziei ºi de aici pãrãsirea bruscã a
Ion Tudor Iovian, mari poeþi, în primul rând, fãrã a fi ocolit poeziei la numai 21 de ani. Bacovia al nostru n-a pãrãsit poezia
exerciþiul critic. ªi în cazul lor, Mircea Dinutz opereazã ca Rimbaud, ci s-a lãsat pãrãsit de aceasta, cum fericit a intuit
„monografic“, considerând, totodatã, cã e necesarã o Gh. Grigurcu. Or, Bacovia a pãrãsit, în realitate, alchimia pozitivã
„reparaþie“ criticã, întrucât nu s-a scris despre ei pe mãsura a lui Rimbaud, culminândã în Mallarmé, transformând-o în
locului pe care-l meritã în ierarhiile ante- ºi postdecembriste. alchimie negativã, oglindã de plumb dezvãluind criza spiritului
Ce-i drept, despre Liviu Ioan Stoiciu s-au pronunþat mai toþi european modern. La Bacovia, agonizeazã deopotrivã
criticii importanþi ai ultimelor decenii, primul volum fiindu-i pãmântul, cerul ºi poezia.
rãsplãtit cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (La Liviu Ioan Stoiciu reface întreaga aventurã a liricii moderne
fanion, 1980), dar a existat o „abþinere“ oficialã în ce-l priveºte,
fanion ºi postmoderne, cu mult mai semnificativ decât au putut-o
din pricina insurgenþei viguroase care l-a împins în postura de face colegii sãi de generaþie: el parcurge drumul de la alchimia
disident. Abia premiul Uniunii Scriitorilor din 1991 (Poeme pozitivã a verbului (cu minunata încredere în putinþa
aristocrate) ºi premiul „Mihai Eminescu“ al Academiei Române mântuitoare a poeziei) pânã la augmentarea maximã a
(Singurãtatea colectivã
colectivã, 1996), urmat de Marele Premiu al negativului stilistic bacovian, fãcând-o, însã, nu cu detaºarea
Festivalului Internaþional de Poezie, Oradea, 1997, pentru neutralã a înaintaºului sãu, ci cu o furie kynicã extraordinarã,
volumul Ruinele poemului , i-au rãsplãtit cum se cuvine pânã la tablourile coºmareºti având punct de sosire ruinele
contribuþia la patrimoniul naþional. Mai mult decât în cazul poemului. Partea cea mai „spectaculoasã“ a experienþei lirice
altor scriitori, se dezvãluie acum un Mircea Dinutz – portretist stoiciene mi se pare a fi kynismul ei. Mircea Dinutz subliniazã,
avizat. Discursul liric al lui Liviu Ioan Stoiciu este unul „viguros, pe bunã dreptate, brutalitatea expresiei din ultimele cãrþi. Ea
bine articulat, epatant ºi insurgent, aproape întotdeauna este a unui Diogene liric. Liviu Ioan Stoiciu are presimþirea, dar
convingãtor ºi energic, peste care stãpâneºte – în egalã mãsurã ºi conºtiinþa, cã lumea în care trãieºte e aceea a ordinii instituite
– gloria concretului, ca ºi superbia livrescului“, harul poetic de Marele Inchizitor anunþat de Dostoievski. De fapt, din vremea
venind „dintr-o foarte specialã alcãtuire mentalã ºi sufleteascã“, lui Dostoievski ºi a lui Nietzsche se produce ruptura definitivã
dublat fiind „de o remarcabilã inteligenþã artisticã“ înzestratã dintre filosofia cinicã (hiperrealistã) a Marelui Inchizitor ºi
cu „un ochi ciclopic care înghite totul“, într-o „gesticulaþie filosofia kynicã (a realismului grosier) moºtenit de la Diogene
largã, dezarticulatã ºi explozivã“, susþinutã de „cuvântul Câinele, singurul care mai poate avea acces la adevãr, dincolo
înãbuºit, gâfâit, sictirit, ºoptit cu patimã sau privit cu de bine ºi de rãu. A umbla cu lampa aprinsã în piaþa publicã, în
neîncredere, îndepãrtat în ultima clipã ca neputincios ºi înlocuit cãutare de oameni, devine o mare primejdie pentru cel ce
cu atât de concentratul spaþiu alb tipografic“ (p. 131-133). se-ncumetã a o face într-o democraþie oblãduitã de Marii
Sau evolueazã, în Singurãtatea colectivã, spre „simplitatea Inchizitori moderni. Peter Sloterdijk, cel mai avizat critic al
energicã a unor rechizitorii“, încât autorul nu mai simte nevoia raþiunii cinice, o spune astfel: „De teama instituþiilor psihiatrice,
„sã transfigureze, sã construiascã un aparat metaforic pentru Diogene s-ar teme sã umble, în miezul zilei, pe stradã cu lampa
a sugera, ci preferã exprimarea brutã, surprinzând realitatea în aprinsã“. (Critica raþiunii cinice
cinice, I, Editura „Polirom“, Iaºi, 2000,
aspectele ei bizare, crude, caricaturale, disproporþionate, ca o p. 232). Astfel, butoiul lui Diogene devine ospiciul.
formã de contestare a unei lumi absurde, alienate ºi Ceea ce mi se pare excepþional e cã Liviu Ioan Stoiciu a
dezarticulate“ (p. 144). înþeles ceva din întreaga tragedie a anilor de ospiciu ai lui
Interesant e cã Liviu Ioan Stoiciu nu a involuat, ca alþi Eminescu, consecinþã a kynismului social ºi filosofic din publi-
confraþi, dupã 1989, ci a atins o culme în Singurãtatea cistica de la „Timpul“, dar ºi a lirismului kynic din Scrisori ºi
colectivã ºi în Ruinele poemului: „Este drumul aspru de la din alte texte. Stau mãrturie nu doar poemele kynice ale lui
edenul infantil, în proiecþie miticã, la infernul fiinþei degradate Liviu Ioan Stoiciu, dar ºi un volum ca Post-ospicii (1997),
iremediabil sub imperativul unei furii atotstãpânitoare, drum îndeobºte secþiunea Amintiri din vis-ospiciu, evocând tragedia
la capãtul cãruia“ ne aºteaptã o dezarticulare ºi „o depresie Eminescului, asupra cãreia atrage atenþia ºi Mircea Dinutz (p.
ontologicã, ce nu-ºi mai aflã izbãvirea ºi nici salvarea prin 149).
poezie , atinsã ºi aceasta de putreziciunea generalã“ (p. Poeþi ca Liviu Ioan Stoiciu ºi Ion Tudor Iovian trec prin
146-147). aventura generaþiei lor postmoderniste pentru a o depãºi, cãci
Mircea Dinutz îmi confirmã, prin studiile despre Liviu Ioan ei nu se împotmolesc în ispita ludicului, la care tinde sã se
Stoiciu ºi Ion Tudor Iovian, concluziile asupra evoluþiei reducã poetica postmodernistã. Cred, altminteri, cã asta îi ºi
„bacovianismului“ literaturii române din ultimul capitol al cãrþii desparte pe optzeciºtii moldoveni de confraþii lor bucureºteni.
mele Complexul Bacovia (2003). Dacã pe Ion Tudor Iovian Ei refac diferenþa dintre simbolismul miticist (G. Cãlinescu) al
l-am încadrat firesc în ansamblul „resurecþiei“ ultime a lui Ion Minulescu ºi simbolismul profund agonic, hyperionic,
bacovianismului, pe Liviu Ioan Stoiciu doar l-am amintit. Acum al lui G. Bacovia.
e momentul unei succinte „reparaþii“. Într-adevãr, poezia Fãrã a fi un critic de prim-plan, neproductiv editorial, Mircea
modernã începe, dupã declararea „morþii lui Dumnezeu“ de Dinutz lucreazã cu onestitate ºi echilibru la o mai dreaptã
cãtre Nietzsche, ca nouã alchimie în planul cuvântului poetic, receptare a unor valori clasice ºi contemporane.
PRO

66 SAECULUM 2/2006
lector

Dumitru Matalã

BLESTEMUL MOªTENIT DIN TATÃ-N FIU

„Omul este suma nenorocirilor sale.“ Cam aºa suna Ar însemna, dupã cum iarãºi ne asigurã scriitorul,
morala pe care i-o lãsase, drept moºtenire, lui Quentin, într-o postfaþã a romanului, cã atât Candance cât ºi
tatãl sãu. Ar însemna cã nu totalul încãpãtor al bucuriilor Quentin erau niºte blestemaþi, niºte damnaþi. Dar asta
ºi necazurilor, ori al durerilor ºi mulþumirilor, ori mãcar al numai pentru singurul motiv cã familia Compsonilor, în
speranþelor ºi deziluziilor agonisite într-o viaþã – ci numai întregul ei, era o familie damnatã, lucru pe care Faulkner
ºi numai suma nenorocirilor. El însuºi, Quentin, încearcã îl ºi dovedeºte, cu probe culese din existenþa mai multor
totuºi sã adauge câte ceva la aceastã draconicã sentinþã, strãmoºi ai lor, încã de prin anul 1700 de la Christos
numai cã fãrã sã-ºi facã iluzii cu privire la rezultat. „Omul încoace. De unde rezultã, într-un mod absolut inevitabil,
este suma a tot ce pofteºti: partidã remizã între dorinþe cã toþi membrii de astãzi ai familiei Compson, aºa cum îi
ºi un pumn de þãrânã.“ Prin urmare, în cel mai rãu caz o regãsim în Zgomotul ºi furia, sunt obligatoriu ºi ei niºte
remizã. Cel puþin aºa ne asigurã, de la primele pagini, damnaþi, pentru cã pur ºi simplu n-au încotro; nu se pot
cel ce le-a dat naºtere ºi unuia ºi celuilalt, adicã William abate, oricât ar încerca ei, de la condiþia lãsatã moºtenire
Faulkner. de strãmoºi.
Aºa cã nici lui Quentin nu-i rãmâne de fãcut altceva Ca dovadã. De departe cel mai izbutit personaj al
decât sã se supunã regulii sau moralei moºtenite de la romanului, Jasson este singurul membru al familiei care
tatãl sãu. Într-o frumoasã zi de iunie, în anul de graþie cuteazã sã se împotriveascã blestemului, numai cã, de
1910, dupã ce mai întâi avusese rãbdarea sã-ºi termine bunã seamã, n-are nici o ºansã. Toate încercãrile se vor
anul universitar la Harvard, se sinucide pur ºi simplu întoarce cu timpul împotriva lui, preschimbându-l într-un
azvârlindu-se în apele unui râu. O face poate ºi pentru om egoist, un cinic, insensibil la suferinþele celorlalþi.
cã se îndrãgostise de sora sa, Candance, ºi n-avea chiar Mama lor, Caroline, deºi se apãrã mereu cã ea nu este
îndrãzneala sã meargã pânã la sãvârºirea incestului. Dar un Compson, ci o Bascomb, intrã treptat în osândirea
o face, cu siguranþã, ºi pentru cã, „mai presus de orice, familiei, terorizându-i pe cei din jur cu numeroasele sale
iubea moartea, iubea numai moartea, iubea ºi trãia într-o boli, mai toate închipuite. Ca sã nu mai vorbim de Benjy,
anticipare deliberatã ºi aproape perversã a morþii“. La care, nãscut arierat mintal, nici mãcar nu-ºi realizeazã
rândul ei, Candance, deºi pleacã de-acasã ºi se mãritã propria suferinþã. Pe bunã dreptate deci Luster, unul dintre
tocmai pentru a zãdãrnici pericolul incestului, nu va înceta servitori, cu naivitatea ºi inocenþa lui de negru, necruþã-
niciodatã, în prelunga ei viaþã, sã-ºi iubeascã fratele. toare, îi judecã fãrã drept de apel: „útia-s oamenii
dracului. Îmi pare bine cã nu-s ºi eu din familia lor.“
Dar ar însemna, mai mult ca sigur, o mare nedreptate
fãcutã altor cãrþi dacã m-aº opri numai la Zgomotul ºi
furia. În opera lui Faulkner întâlnim în repetate rânduri
acelaºi motiv al blestemului, ceea ce poate demonstra
cã obsesia nu era doar a personajelor sale, ci a scriitorului
însuºi. Între fraþii Horace ºi Narcissa din Sartoris existã
de asemenea sugestii, discrete dar insistente, ale unei
nevinovate dragoste incestuoase, ori ei nu se mai numesc
Compson, ci Benbow. Iar personajul central al romanului,
Bayard Sartoris, îºi cautã ºi el cu înverºunare moartea,
de-a lungul unor curse nebuneºti cu maºina, singura sa
vinã fiind aceea cã, în rãzboi, fusese martor îngrozit ºi
neputincios al morþii fratelui sãu. Sã nu uitãm, însã:
Sartoris este romanul care inaugureazã un întreg ciclu,
vestita saga despre þinutul imaginar al Yoknapatawphei.
Aºa cã el va da naºtere, mai târziu, unui alt clan, ºi el
celebru, cel al Snopesilor, care, cu toate cã nici ei nu vor
fi niºte Compsoni, asta nu-i va împiedica sã suporte sau
sã provoace o sumedenie de nenorociri în Jeffersonul
natal.
Încã vreo câteva exemple vor fi, cu siguranþã, ºi mai
convingãtoare. Mai toate personajele din Luminã de
Pescari august, în orice zodie s-ar fi nãscut, au de plãtit o datorie.
PRO

SAECULUM 2/2006 67
lector

Se ºi spune, explicit, în roman: „Trebuie sã plãteºti ºi care îºi cere ºi ea rãspunsul. Odatã ce asta se petrece
dacã eºti bun, ºi dacã eºti rãu; trebuie sã plãteºti. […] mereu, pretutindeni în opera lui Faulkner, care sã fie mâna
Poate cã dureazã mai mult ca sã plãteºti când eºti bun aceea care se lasã neîntrerupt asupra tuturor? Acea putere
decât când eºti rãu“. De plãtit, însã, trebuie sã plãteºti care îi obligã mereu sã facã aºa cum vrea ea ºi nu aºa
oricum. Asta fac, în întreaga carte, ºi Joe Christmas, ºi cum ar dori ei? Ce-i drept, într-un roman sau altul apare
Byron Bunch, ºi Lucas Burch, ºi Hightower. Iar dacã Joe câte un Jason Compson ori câte un Snopes ori câte un
Christmas ar avea, cât de cât, o justificare, pentru cã s-a Thomas Sutpen, îndeajuns de puternici ºi despotici pentru
nãscut cu sânge negru în vine ºi deci face parte dintr-o a-ºi impune propria voinþã asupra celor din jur – însã nu
rasã, la rândul ei, „condamnatã ºi blestematã în vecii doar ei se aflã acum în discuþie. Pentru a-i supune pânã
vecilor“, ceilalþi sunt albi cu toþii ºi n-ar avea motive sã ºi pe ei, cei puternici, este nevoie de o putere cu mult
suporte ceea ce au sãvârºit înaintaºii. mai mare, capabilã sã se facã prezentã nu doar într-o
Sau, mã rog, ar avea ºi ei cel puþin unul, dacã citim carte sau alta, ci de-a lungul întregului ciclu despre þinutul
ceva cu mai multã atenþie cartea: „Unui om nu-i este dat Yoknapatawpha. Ceva de genul unui destin implacabil,
sã aibã multe de ales. Alegerea þi-a fost oferitã mai înainte al unei fatalitãþi similare celei din tragediile antice, cu
de a te fi nãscut, ºi ai fãcut-o înainte ca eu sau ea sau el care au ºi fost adeseori comparate romanele lui Faulkner.
sã se fi nãscut“. Ar fi, prin urmare, ca ºi cum ai plãti fãrã Or, o asemenea instanþã, atotputernicã – ºi necruþãtoare
sã ºtii mãcar care þi-e datoria. – ºi discreþionarã nu poate fi decât una singurã.
Concluzia mi se pare cã se relevã de la sine. Toatã Tot în Luminã de august întâlnim un posibil rãspuns,
opera lui Faulkner este populatã de o mulþime de personaje însã fãrã sã fie totuºi cel la care ne-am aºtepta. Deºi
care nu sunt altceva decât o sumã de nefericiri. Clanuri pastor, aºadar slujitor al lui Dumnezeu, Hightower rosteºte
întregi de Compsoni – de Sartoriºti – de Snopeºti – de la un moment dat urmãtoarele cuvinte: „Nu sunt omul lui
Sutpeni îºi duc existenþa sub apãsarea unei peceþi puse Dumnezeu. ªi nu din propria mea alegere nu mai sunt
demult pe destinele lor, încã înainte de a se fi nãscut. Ei omul lui Dumnezeu. Asta s-a întâmplat din voinþa, mai
trãiesc în permanenþã ca ºi cum ar ispãºi niºte pãcate mult decât atât, din ordinul oamenilor, ca tine ºi ca ea ºi
care nici nu sunt ale lor. O vinã imensã, cu atât mai mult ca el, cel din închisoarea aceea, ºi ca acei care l-au
cu cât e ºi necunoscutã, le va face viaþa de nesuportat. bãgat acolo, ca sã-ºi impunã voinþa lor asupra lui.“ Rãmas,
O mânã, o putere mai presus decât ei îi va înghionti oricum, om al bisericii, Hightower încearcã sã-l ocroteascã
mereu, de undeva din afara ºi de deasupra lor. Iar ei sunt pe creatorul însuºi de rãutatea ºi cruzimea oamenilor,
împãcaþi deja cu propria soartã, mai înainte de a cuteza însã fãrã sã-ºi dea seama cã nici el ºi nici ceilalþi nu erau
sã se înfrunte cu ea. De unde ºi convingerea, rostitã, tot nicidecum o creaþia a lui Dumnezeu cel Atotputernic. Ei
aºa, mai înainte de a o descoperi, cã totul este o lungã toþi fuseserã aduºi pe lume de un alt creator, unul care,
serie de suferinþe – neºanse – nenorociri. Cel mult îndulcite dupã cum îi plãcea lui însuºi sã se numeascã, cu vanitate
de o micã favoare pe care tot tatãl lui Quentin o formu- sau nu, era „singurul stãpân ºi proprietar al þinutului
leazã, de-a dreptul: „Într-o zi ai putea sã crezi cã ºi neno- Yoknapatawpha“. Singur, adicã fãrã sã împartã nimic cu
rocirea mai oboseºte, dar atunci timpul este nenorocirea nimeni; þinutul, adicã locul unde tot el, singur, îºi exercitã
ta.“ Timpul, adicã viaþa pe care o mai ai de trãit, dacã toate drepturile, pentru simplul motiv cã el este Demiurgul
n-ai avut îndrãzneala sã þi-o curmi tu singur; adunarea aici.
care, la sfârºit, îþi dã aceeaºi sumã de nefericiri. Fireºte, Dumnezeu rãmâne pe mai departe creatorul
O singurã concluzie nu-i totuºi suficientã pentru o universului ºi al omenirii ºi al tuturor celor vãzute ºi
operã de asemenea dimensiuni ºi pentru o asemenea nevãzute. Pentru districtul Yoknapatawpha, însã, pânã
galerie de personaje. Lângã ea se ridicã imediat o întrebare ºi El va trebui sã poarte un alt nume.

CONCURENÞA CU DIVINITATEA

Am afirmat aºadar, în eseul anterior, cã cel puþin pe obligat sã reiau, de undeva mai dinainte, ºi datele
teritoriul comitatului Yoknapatawpha, creatorul nu mai problemei, ºi propria mea concluzie, pentru a le
poate purta numele lui Dumnezeu, ci cu totul alt nume; re-descoperi semnificaþiile, dintr-un alt unghi de vedere.
cel al autorului sãu real. Aºa cum o fãceam, însã, în Punctul de plecare rãmâne, oricum, acelaºi. Practic,
încheiere, putea sã parã mai curând o metaforã, o întreaga operã a lui Faulkner este populatã de personaje
„gãselniþã“, numai bunã pentru finalul unui articol. Ulterior care îºi suportã fãrã crâcnire destinul, ca pe o fatalitate
am înþeles eu însumi cã un adevãr precum ãsta, ºi mare cãreia n-au cum sã i se împotriveascã. Ele sunt
– ºi grav – ºi solemn, are nevoie de o demonstraþie mai însemnate înainte de a se naºte cu un blestem al cãrui
susþinutã, mai detaliatã, de o cer-ce-ta-re deci, ºi nu de povarã le este rezervatã, pre-des-ti-na-tã, de-a lungul
expedierea în finalul unui articol. Aºa cã m-am simþit întregii vieþi. Faptul a fost, nimic de zis, insistent scos în
PRO

68 SAECULUM 2/2006
lector

evidenþã de majoritatea comentatorilor operei faulkneriene, la capãt acuzarea sau cã dezvãluie pânã la ultima...
numai cã fãrã a se insista cum se cuvine ºi pe o anumitã picãturã nedreptatea. Lucrul acesta îl va face, fireºte, nu
gradaþie a situaþiilor; pe e-vo-lu-þi-a modului cum îºi înþeleg întâmplãtor, un pastor, aºadar un slujitor al bisericii,
chiar ele, personajele, propria damnare. Or, din punctul Hightower, pe numele sãu, atunci când, în Luminã de
acesta de vedere, datele problemei se anunþã ceva mai august, va proclama: „Nu sunt omul lui Dumnezeu. ªi
complexe, mai nuanþate. nu din propria mea alegere nu mai sunt omul lui Dumnezeu.
Pentru multe dintre personaje lucrurile sunt aºa cum “ Dupã care, speriat el însuºi de ceea ce putuse sã scape,
sunt ºi nu se întreabã nici mãcar o clipã cum altfel ar se corecteazã: „Asta s-a întâmplat din voinþa, mai mult
putea fi. Joe Christmas, cel din Luminã de august, îºi decât atât, din ordinul oamenilor“: al unor oameni care, ºi
explicã vitregiile soartei sale prin aceea cã are câteva ei, „au fost creaþi de acelaºi Dumnezeu“, dar care, dupã
picãturi de sânge negru în vine. Nu e vina lui cã-l are, dar aceea, s-au semeþit împotriva divinitãþii ºi au complotat,
nici nu poate scãpa de blestem, aºa cã nu-i rãmâne decât „prin insulte ºi violenþe“, pentru a-ºi impune voinþa lor
sã-ºi trãiascã nefericirile fãrã sã caute în ele vreo asupra tuturor celorlalþi; prin urmare ºi asupra lui.
nedreptate revoltãtoare. La rândul ei, Temple Drake, cea Ajungem astfel, încet-încet, la relaþia omului cu
din Sanctuar, altminteri o fatã ºi frumoasã ºi bogatã, din divinitatea, o problemã pe care, desigur, o regãsim în fel
clipa când este violatã cu cruzime de un vagabond îºi ºi chip în opera lui Faulkner. Aºa cum am vãzut, unele
pãrãseºte profitabila condiþie socialã ºi devine pur ºi personaje nici nu-ºi mai pun întrebarea care poate fi
simplu prostituatã. ªi nici ea nu dã vina pe vreo nedreptate puterea aceea supremã ce se amestecã despotic în vieþile
a soartei, nu se întreabã de ce sau de ce tocmai ea – lor ºi le dicteazã destinele; o putere dinaintea cãreia nici
nimic. Ar fi, asta, cea dintâi treaptã de înþelegere – sau nu te poþi prezenta, pentru a cerºi mai multã dreptate
de neînþelegere, mai bine zis – a teribilei vine de a se fi sau mãcar îndurare. Altele se adãpostesc într-o credinþã
nãscut. misticã fãrã de margini, cum este negresa Dilsey care,
Ar urma la rând exemplu lui Jason Compson, cel din dupã ce ascultã o predicã duminicalã, ºopteºte transfigu-
Absalom, absalom! ºi Zgomotul ºi furia, cu morala dupã ratã: „Am vãzut începutul ºi sfârºitul.“ În schimb, altele
care se conduce el în viaþã: „Omul este suma nenorocirilor pun în discuþie însãºi legitimitatea dumnezeiascã, aºa
sale“. Singura învãþãturã pe care o desprinde din existenþa cum o face, cu fricã, dar o face, pastorul Hightower, sau,
sa ºi pe care, de altfel, i-o lasã moºtenire ºi fiului sãu ceva mai energic, domniºoara Rose Coldfield, tot ea:
Quentin. Tot el ºi tot fiului sãu îi mai mãrturiseºte ceva. „Dacã aº fi Dumnezeu, aº crea ceva din haosul acesta
Transcriu paragraful în întregime ºi pentru strania lui clocotitor cãruia îi spunem progres.“ În realitate, în spa-
frumuseþe: „Te naºti în acelaºi timp cu o mulþime de alþi tele unor asemenea credinþe ºi poziþii variate se ascunde
oameni, laolaltã, amestecat cu ei, ca ºi cum ai încerca o abilã manevrã de diversiune. Cãci, cel puþin în cazul
sã, ca ºi cum ar trebui sã dai din mâini ºi din picioare ºi oraºului Jefferson ºi al þinutului Yoknapatawpha, Dumne-
miºti mâinile ºi picioarele cu niºte sfori, numai cã aceleaºi zeu nu este nicidecum una ºi aceeaºi persoanã cu cel al
sfori sunt prinse de toate braþele ºi picioarele celorlalþi ºi tuturor oamenilor. Aici, instanþa supremã este o alta;
toþi ceilalþi încearcã ºi ei în acelaºi timp ºi nici ei nu ºtiu singura care dispune de viaþa ºi soarta supuºilor sãi.
de ce, decât cã firele se încurcã toate între ele ca ºi cum Aº aminti, abia acum, o ciudãþenie, mãruntã poate, la
ar fi cinci sau ºase oameni care încearcã sã þasã un prima vedere, dar care îºi are semnificaþia sa. Nicãieri
covor la acelaºi rãzboi, numai cã fiecare vrea sã facã nu vom întâlni, în opera lui Faulkner, vreuna din acele
covorul dupã modelul lui“. Ar fi, acum, aici, un pas înainte nevinovate mãsuri de precauþie pe care ºi le iau de multe
pe calea conºtientizãrii, prea puþin însã pentru a porni ori colegii lui de breaslã. Ceva de genul: „Numele ºi per-
mai departe. Sã susþii totala zãdãrnicie, a oricãrei soanele din aceastã carte sunt exclusiv rodul imagina-
încercãri, presupusã numai, nu-i decât o simplã þiei.“ ªi, mai departe: „Orice asemãnare cu situaþii sau
constatare, rostitã, ºi ea, cu o resemnare care face ºi persoane din realitate este absolut întâmplãtoare.“ De
mai greu de suportat ideea neputinþei de a te împotrivi cele mai multe ori, în spatele unor asemenea precizãri
cumva. ipocrite se ascunde tocmai dorinþa scriitorului de a-ºi
Tot la Absalom, absalom!, însã, întâlnim un personaj camufla micile rãutãþi sau de a-ºi achita, prin intermediul
care izbuteºte sã ducã ceva mai departe limpezirea de unei singure cãrþi, cine ºtie câte poliþe neonorate în
sine, ca sã-i zic aºa. Este domniºoara Rose Coldfield, existenþa sa socialã. La Faulkner, dupã cum spuneam,
un fel de raisonneur, ori, cu o denumire mai frecvent aºa ceva nu existã. Din contrã, el procedeazã exact invers.
agreatã astãzi, un narator care este purtãtorul de cuvânt De pildã: la Zgomotul ºi furia anexeazã ºi o postfaþã
al lui Faulkner însuºi. Cam tot aºa cum, în Sartoris, în care ne prezintã toatã genealogia familiei Compson,
avea sã fie o altã domniºoarã bãtrânã, Jenny du Pre, începând de la 1699 ºi pânã în 1945; cu toþi strãmoºii
sau, mai târziu, voiajorul Ratliff pentru binecunoscuta celor de astãzi, cu rudele ºi cu evenimentele cele mai
trilogie Cãtunul – Conacul – Casa cu coloane . importante, într-o veritabilã monografie colectivã. În
Domniºoara Rose Coldfield, aºadar, este cea care pune Absalom, absalom!, la fel. Aici gãsim însã nu numai
punctul pe i, când afirmã, surprinsã ºi ea de descoperirea genealogia familiilor Sutpen ºi Coldfield ºi Jones, ci ºi un
fãcutã: „Ca ºi cum ar fi fost o fatalitate, un blestem pe tabel cronologic: anii de naºtere ºi de cãsãtorie ºi de
familia noastrã ºi Dumnezeu însuºi ar fi avut grijã sã fie moarte, precum ºi diverse întâmplãri din viaþa lor. Apoi,
dus pânã la capãt ºi sorbit pânã la ultima picãturã.“ pe mãsurã ce ia naºtere ºi se dezvoltã districtul
Ceea ce nu înseamnã, totuºi, cã ºi ea îºi duce pânã Yoknapatawpha, proprietarul adaugã, la o carte sau alta,
PRO

SAECULUM 2/2006 69
lector

dar orgoliul îl înghiontea s-o zicã, totuºi, fie ºi în glumã.


La urma urmei, chiar era, de-adevãratelea, creatorul unui
þinut, al unei lumi, tot aºa cum ºi Dumnezeu fusese, al
alteia. N-avea poate pretenþia sã-l concureze pe
Dumnezeu, dar sã-l continue, da. Nu crease ºi Demiurgul
o lume devoratã în egalã mãsurã de ambiþii ºi pasiuni, de
aspiraþii ºi neputinþe, de puritate ºi mârºãvie? Nu-i rãmânea
decât sã facã ºi el acelaºi lucru, în þinutul pe care-l
întemeiase, cu drepturi depline asupra lui. Ce altceva
sunt, în definitiv, Quentin – ºi Candance – ºi Bayard – ºi
Joe Christmas – ºi Thomas Sutpen – ºi domniºoara Rose
- ºi Flem Snopes – dacã nu alte chipuri ale aceleiaºi
înfãþiºãri? Pentru noi, muritorii, cei care n-avem altã cale
decât aceea care nu duce, pânã la urmã, nicãieri, nici nu
mai existã vreo speranþã. Pentru ceilalþi muritori, cei din
þinutul Yoknapatawpha, existã oricum încã o instanþã
supremã. Una la care, cu siguranþã, nu vor gãsi nici mai
multã dreptate, nici înþelegere, nici milã, nici duioºie, nimic
în plus. În schimb, pentru toate vitregiile – ºi blestemele
– ºi nedreptãþile pe care le vor suporta, li se va dãrui, cu
mãrinimie, nemurirea.
***
Nu. Nu mai este, de data asta, nici vreo metaforã,
Anya (nepoata artistului) d. Th. Gainsborough
nici vreo figurã de stil. E, pur ºi simplu, realitatea cea de
toate zilele. Cel din urmã roman al lui Faulkner, O
ºi o hartã a provinciei, cu toate punctele demne de interes: parabolã, demonstreazã, cu prisosinþã, ca sã zic aºa,
cu Suta lui Sutpen, cu locuinþa pastorului Higthower, cu toate cele susþinute pânã acum. Un roman, într-adevãr,
locul unde a murit Bayard Sartoris, cu banca pe care a cu tezã, cum au pledat, în deplinã cunoºtinþã de cauzã,
jefuit-o Flem Snopes ºi chiar cu suprafaþa exactã a regiunii comentatorii. Un roman „al ideii ºi al speranþei“, cum l-a
– 2400 de mile pãtrate. numit Faulkner însuºi, cu menþiunea: „Dacã Iisus s-ar fi
Cel puþin un lucru, deocamdatã, sper sã fie cât se ivit de douã ori, ar fi fost rãstignit de douã ori pe cruce“.
poate de limpede: discret, însã stãruitor, Faulkner îºi Numai cã dincolo de ce susþin comentatorii ºi scriitorul
asumã în întregime rãspunderea. Nu se refugiazã, precum chiar, nu-i vorba numai despre Iisus aici, ci ºi despre
alþi confraþi, în spatele unor formule consacrate ºi Demiurg în persoanã. Fãrã cea mai micã îndoialã,
strãvezii, ci chiar pretinde identitatea deplinã a romanelor Comandantul suprem, personaj în roman, este una ºi
sale cu realitatea. Nu e nimic invenþia mea, pare sã aceeaºi persoanã cu Dumnezeu; ºi cu Faulkner, evident,
spunã, totul e întru totul adevãrat. Iar în sprijin aduce în acelaºi timp.
comitatul al cãrui membru fondator este, cu locuri ºi Asta pentru cã nu-i pui în gurã, unui personaj oarecare,
denumiri bine precizate, pe o hartã minuþios desenatã. fraze pe care tu însuþi le-ai rostit, atunci când ai fost
Or, dacã lucrurile existã cu adevãrat, e normal sã existe încununat cu Premiul Nobel – ci numai dacã te reprezintã
ºi locuitorii. Mai de-a dreptul ori mai pe ocolite, Faulkner în cel mai propriu sens al cuvântului. ªi nu i te adresezi,
are pur ºi simplu pretenþia cã scrie nu roman, ci cronicã. unui caporal oarecare, cu fiul meu, decât dacã ai cu
Cã îl concureazã pe creatorul suprem, în felul ãsta, adevãrat încredinþarea cã el este, pe pãmânt, purtãtorul
fireºte, se mai poate discuta. Poate n-are chiar o de cuvânt al celui ce eºti tu, sus, în ceruri; ba mai mult,
asemenea pretenþie, prea scandaloasã, totuºi, pentru câteodatã chiar opusul tãu. Romanul ar deveni, în cazul
mulþi, dar ambiþia cu siguranþã a avut-o. „Începând cu ãsta, nu atât o parabolã a revenirii lui Iisus pe pãmânt,
Sartoris – mãrturiseºte chiar el – am descoperit cã micul cât una a dãinuirii tatãlui sãu, deasupra. Tot el,
meu þinut natal, de mãrimea unui timbru poºtal, meritã Atotputernicul, ar avea deci dreptate, când afirmã cã
sã fie explorat prin scris, ºi cã nu-mi va ajunge viaþa sã-i bãtrânul general, Comandantul suprem, este Satana în
dau de capãt“. Aºa cã, dupã ce l-a descoperit, i-a dat ºi persoanã; sau, cu propriile sale cuvinte, „cel izgonit din
un nume þinutului: Yoknapatawpha. Pe urmã a început ceruri pentru cã Dumnezeu însuºi se temea de el.“ O
sã-l populeze cu oameni adevãraþi, nãscuþi ºi crescuþi frazã, o încheiere pe care n-o putea formula decât un alt
tot acolo. Dupã care, pe bunã dreptate, ºi-a revendicat demiurg, ajuns cu bine la sfârºitul misiunii sale pe pãmânt.
opera, de vreme ce tot el îi dãduse naºtere: „Singurul Era, ce-i drept, o misiune mai modestã, limitatã la raza
stãpân ºi proprietar – William Faulkner Esquire“, dupã unui district anonim, „de mãrimea unui timbru poºtal“,
cum îi plãcea pânã ºi lui sã declare. Singur – adicã nimeni dar acesta era locul unde se hotãrâse Creatorul sã-l
altul în afarã de el; esquire – adicã Domnia sa; Excelenþa exileze.
Sa, William Faulkner. Pentru cã doar acolo ar mai fi putut încãpea o lume
Sã fi fost o glumã nevinovatã, doar uºor ironicã, la tot aºa de plinã de patimi ca ºi cea zãmislitã, cândva, de
adresa lui? Bunul simþ îl îndemna s-o traducã tot aºa, El.
PRO

70 SAECULUM 2/2006
contemporanii noºtri

Vasile Andru

„CÂND MERGI ÎN INDIA, PêEªTI OBLIGATORIU


PE URMELE LUI ELIADE”
Convorbire realizatå de Gabriel Stãnescu

– În ce împrejurãri, Vasile Andru, ai plecat în India? Ai cãci mare e ispita erudiþiei. Am învãþat sanskrita cât sã-mi pot
avut intenþia sã mergi pe urmele lui Mircea Eliade? lua examenele acolo (cu „foarte bine“, totuºi); dar nu aspiram
– Am fost în India cu o bursã de studii, bursã acordatã de la erudiþie, ci la o practicã a suiºului. Eliade este un mare erudit.
Academia Sivananda. N-am avut intenþia sã merg pe urmele lui ªtim cã, dupã experienþa sa tantricã, a fost sfãtuit de maestrul
Eliade. Ci mergeam atras puternic de acel pãmânt promis ºi sãu, sã evite practica dharana. Eliade este prin excelenþã un
adeverit al înþelepciunii. N-am avut nici o intenþie sã calc pe magistru, iar nu un ascet. Se pare chiar cã undeva i-a ºi avertizat
urmele cuiva! Dar când mergi în India, calci obligatoriu pe pe europeni asupra unor neadecvãri la practici meditative
urmele lui Mircea Eliade: pentru cã, dintre toþi românii care au indiene. Pentru mine, n-a fost un mentor; dar a fost o autoritate,
cãlãtorit acolo, Eliade a lãsat cele mai adânci urme, la propriu, un omniscient. O minte româneascã mare. O cuprindere
dar mai ales în imaginarul românilor. Urmele sale sunt mai religioasã mare. Cineva a scris, un pic speriat, cã eu l-aº fi
apãsat în Nord, în Bengal, în Rishikesh. Eu am bãtãtorit întâi propus pe Eliade pentru canonizare (alãturi de Eminescu…).
Sudul; stagiul Vedanta l-am fãcut în Munþii Sahiadri, lângã N-am fãcut asemenea propunere; ci doar am pus o întrebare
Trivandrum, statul Kerala. Sunt ataºat fierbinte de Sudul Indiei, cu tâlc, un challenge. Fac uneori sublinieri hagiografice.
ºi nu numai. Dar, ziceam, Eliade a lãsat urme fosforescente în
Nord, le-am simþit ºi vãzut. Am simþit ºi urmele ascetului Alecu Cãutarea ºi gãsirea absolutului
Ghica, ºi urmele aviatorului Radu Beller cel care s-a prãbuºit cu – Ai plecat ºi tu, ca ºi Eliade, „în cãutarea absolutului“,
avionul lângã Varanasi, ca ºi cum voia sã-ºi aleagã mormântul ºi te-ai întors „însetat de relativitãþi“ – aºa cum declara
acolo, ºi a fost înmormântat la Varanasi. Am simþit ºi urmele savantul cãtre Arºavir Acterian la întoarcerea din India?
discrete ale lui Sergiu Al-George, ºi ale doamnei Amita Bhose, – A fost diferit. Eliade a plecat în India foarte tânãr. Dacã aº
tot din Bengal, care a devenit româncã în ultimii ei ani de viaþã. fi mers ºi eu acolo la 23 de ani, se putea vorbi cã merg sã caut
– Când a fost acea cãlãtorie a ta? absolutul. Eu sunt nãscut lângã chilia lui Daniil Sihastrul ºi
– Prima oarã am plecat de Crãciunul 1991. Aveam 49 de cred cã aici se întrezãreºte absolutul meu. În India, aveam 50
ani. Era dupã prãbuºirea dictaturii la noi – atunci am ieºit noi în de ani când terminam primul stagiu. Dupã alt stagiu de Vedanta,
lume, cu sete, reparând frustrãri de jumãtate de veac. Am în ashramul de la Neyyar Dam, o junã din Grecia mi-a zis
obþinut bursa ca ºi Mircea Eliade: am aflat dintr-o publicaþie înflãcãratã: „Ananda (aºa mã strigau acolo), eu rãmân în India!
strãinã despre posibilitatea unui stagiu de Vedanta, am con- Am gãsit Calea, aici. Tu nu rãmâi?“ I-am rãspuns: „Athina, eu
curat, am fost admis. În ianuarie 1992, începeam stagiul la am venit în India cu Calea gãsitã de-acasã!“ ªi juna m-a întrebat:
Neyyar Dam. Eram o serie de 144 de cursanþi, din 22 de þãri. Un „Atunci de ce-ai mai venit aici, dacã aveai Calea?“ I-am rãspuns:
tânãr din Canada îmi zice: „Mã aflu aici datoritã unui român, „Am venit aici ca ºi la neamuri indo-europene. Mi-s tare dragi
Mircea Eliade“. Întreb: „Cum aºa?“ Zice: „Am citit cartea lui aceste rude cuminþi de la tropice!“
Eliade despre Yoga ºi asta mi-a dat aripi spre India!“ Iatã o
mãrturie semnificativã. Un strãin venea în India stârnit de Rishikesh: un Vatican al Indiei
Eliade.
– Ai ajuns la mãnãstirea Rishikesh, ultimul pas al ascezei
Eliade a fost un magistru, nu un ascet lui Eliade. Cum þi s-a pãrut acel loc?
– Magic. Fiecare zi a ºederii la Rishikesh a fost un eveni-
– Înainte de a lua decizia plecãrii în India, ai cunoscut ment psihic. Totul îmi era eveniment acolo: meditaþia, puja,
opera ºtiinþificã a indianistului Mircea Eliade, iar memoriile Gangele …Pe vremea lui Eliade, acolo era mai sãlbatic, mai
ºi jurnalele sale, probabil, þi-au servit drept ghid spiritual? tãinuit. Acum acolo este un adevãrat oraº cãlugãresc, un
– Nu tocmai. Cunoºteam numai proza sa, tratatul despre conglomerat de aºezãri pentru practicã; este un fel de Vatican
Yoga, ºi Istoria religiilor. Dar jurnalele ºi memoriile lui Eliade nu al Indiei. Eliade a stat la o mãnãstire de pe malul drept al
le-am cunoscut decât târziu, prin 1995, aºa cã n-au putut sã-mi Gangelui: la Swarga ashram (swarga înseamnã „cerul“, în
serveascã de „ghid spiritual“. De altfel, eu m-am apropiat de sanskritã). Eu am stat pe malul drept, peste Gange faþã de
India ca un practician al sapienþiei. M-am apãrat de erudiþie, Eliade, în ashramul Sivananda, numit „Divine Life Society“.
PRO

SAECULUM 2/2006 71
contemporanii noºtri

Aproape zilnic, vizitam Swarga Ashram. ªi schitul Lakshmi, 11 ianuarie 1974). Maitraye e o luminoasã!
unde Eliade stãtea de vorbã cu Sivananda. Pe Sri Sivananda nu Cred cã femeile sunt adevãratul altar care pãstreazã flacãra
l-am prins în viaþã, ci mi-a fost îndrumãtor ucenicul acestuia, dragostei. Am scrisorile Doamnei Maitraye cãtre Sergiu
Swamiji Vishnudevananda. Al-George din perioada aceea, 1972-1973. Doamna Dorina
Al-George ne-a îngãduit sã le facem o copie. Sunt emoþionante.
Nimeni nu-ºi amintea de Eliade Dar iatã, astãzi, toate aceste personaje ale dramei sunt amintiri
… Sau, cum zice un oriental: actori dintr-o piesã care þine mai
– Cu cine ai stat de vorbã? κi mai aminteaºte cineva de
puþin decât un vis …Trãind doar prin ce-au lãsat în noi: o
el, dintre cãlugãri sau laici?
vibraþie religioasã.
– Nimeni. Eliade este cunoscut la Universitãþi, nu în medii
monahiceºti. La Rishikesh, în biblioteca ashramului Sivananda,
- nici o carte de Eliade. Le-am vorbit, au fost impresionaþi,
Un schit ortodox în Himalaya
mi-au cerut sã le trimit cãrþi de Eliade. Dar trebuie sã ne gândim – Am înþeles cã intenþionezi sã ridici un schit ortodox în
la o donaþie de cãrþi. Nimeni nu ºi-l amintea. De altfel, con- India, sã fie un spaþiu de meditaþie isihastã, într-o þarã unde
templativii, acolo, trãiesc transportaþi în alt timp, într-o eter- existã deja o mare tradiþie a cãutãrii înþelepciunii prin
nitate liturgicã. Dar nici Eliade nu s-a preocupat sã-ºi menþinã meditaþie…
prezenþa, imaginea, acolo. Nu s-a mai dus niciodatã în India. – Da, un schit ortodox, dacã va îngãdui Domnul ºi ne va
Am fost uimit de acest fapt. Cãci, în ce mã priveºte, eu sufãr ajuta. Am discutat concret proiectul cu Mitropolitul indienilor
enorm când trece ceva timp fãrã sã revãd India. De ce Eliade ortodocºi, Gheevarghese Mar Osthathios. Financiar, am o pro-
n-o fi simþit nevoia s-o mai revadã? Poate fi acelaºi motiv pentru misiune de susþinere din partea unui mitropolit grec. ªi asta ar
care Cioran n-a vrut sã-ºi revadã Rãºinarii: locul din minte era trebui s-o fac repede, cât India mai este o þarã realmente to-
mai viu, mai arzãtor, decât toposul geografic … Eliade este lerantã, îngãduitoare cu tot buchetul de religii al lumii … (Sã-i
cunoscut doar în Universitãþi, ziceam. Peste tot. De la New þinã Domnul aºa o veºnicie!). Aº vrea sã fie un loc unde cãlãtorii
Delhi pânã în… New Zeeland. În efemera mea rezidenþã în New sau pelerinii români sã adãsteze, sã aibã un adãpost, un
Zeeland, am mers la Universitatea „Victoria“ din Wellington, pronaos, sã simtã un acasã. Nu sunt expres misionar, deºi,
cãutam un post; ºi, la catedra de antropologie, am cunoscut pentru vecinãtate ºi întãrire, sunt în relaþie cu misionariatul
un lector care studiase cu Eliade, la Chicago. Îl iubea pe Eliade. grecesc. Vãd cã India e primitoare. Când Înaltul Mar Osthathios
ªi mi-a deschis multe uºi, pentru cã eram compatriotul lui m-a luat, o sãptãmânã, prin dioceza sa (Niranam), ºi când
Eliade. Ne-am simþit deodatã „consãteni“, pentru cã eram vedeam biserici creºtine în plinã junglã, mã trezeam repetând
tutelaþi de Eliade. ªi am simþit acolo, în Oceania, cã planeta propoziþia acelui împãrat-copil: „Ai învins, Galileanule!“. Am o
devine domesticã pentru mine, când ai un Eliade! bucurie mare sã vãd cum jungla se întâlneºte cu creºtinismul,
Himalaya se întâlneºte cu Hristos. Dacã proiectul meu va reuºi,
Chitrita Devi îl blameazã pe Eliade aceasta ar fi mai mult decât orice carte de prozã a mea, ar fi
cununa vieþii.
– Singura persoanã în viaþã, care este legatã de India
lui Eliade, este o sorã a lui Maitreyi. Ai cãutat s-o întâlneºti,
sã vorbeºti cu ea?
Sacrul în profan
– Când am ajuns eu în Calcutta, am fost la „mãnãstirea“ – Crezi cã teza lui Mircea Eliade potrivit cãreia „sacrul
Maicii Teresa, aºa s-au ales lucrurile. Despre sora Doamnei este cel mai adesea camuflat în profan“, rãmâne emblematicã
Maitreyi, am aflat prin prietenii mei Adelina Patrichi ºi Vlad pentru vremurile pe care le trãim, sau ea e valabilã doar la
ªovãrel; aceºtia au vizitat-o pe Chitrita Devi, alintatã Chabu, nivel teoretic?
sora lui Maitreyi. În romanul lui Eliade, Chabu moare la 11 ani. – Este o intuiþie capitalã. Sacrul este la vedere pentru cei
ªi iatã, tocmai dânsa a supravieþuit tuturor. Chitrita Devi este cu ochii deschiºi ºi cu mintea deschisã; ºi stã camuflat de
scriitoare, traducãtoare, editoare. Ea nu vorbeºte cu plãcere profan pentru omul opacizat, grãbit, hãituit de griji, drogat de
despre Eliade. Acesta a lãsat o amintire grea, deprimantã, în funcþii mari, somnolent, nevrozat, alienat. Revelaþia lui Eliade,
familia ei ºi între cunoscuþi. Eliade, în roman, a pãstrat numele despre sacrul voalat de profan, are rol de ºocare iniþiaticã.
reale ale prototipurilor, dar a inventat alte vieþi. Chitrita Devi Enunþul acesta, auzit de cineva poate naºte uimirea cãutãrii,
gãseºte scandalos acest lucru. Ori faci ficþiune, ºi atunci naºte întrebãri precum: „Unde este? Cum sã–l gãsesc?“ Este o
schimbi numele reale, ori faci prozã non-fiction, ºi atunci nu idee metanoicã, transformatoare. O gãsire din acelea care au
inventezi vieþile …N-are dreptate? Chitrita crede cã Eliade n-a schimbat vieþi, au propulsat oameni spre desãvârºire. Vasile
mai revenit niciodatã în India din jenã pentru dezastrul produs cel Mare zicea: „Toatã lumea vãzutã este ºcoalã ºi imagine a
în familia Dasgupta. În acest timp, Chitrita e uimitã de rãceala lumii nevãzute!“ Acest aforism spune acelaºi lucru: sacrul este
cu care Eliade a primit-o pe Maitraye Devi care, bãtrânã, i-a peste tot, trezeºte-te la cunoaºterea lui, la dulceaþa lui. Aºa ºi
fãcut o vizitã la Chicago. Maitraye (aºa grafiazã dânsa) a scris Eliade, în acest caz: el prilejuieºte contemporanilor un ºoc
dupã aceea cartea „Na hanya te“ (It does not die = „Aceasta nu iniþiatic. Restul, depinde de noi.
moare“). Dragostea s-a reaprins în inima ei. Eliade era rece, – Cu ce sentiment te-ai întors din India?
asta a decepþionat încã o datã. Maitraye a venit la Bucureºti, în – Cu acelaºi sentiment cu care mã pregãtesc iarãºi de o
decembrie 1973, iar Eliade s-a înfuriat când a auzit aºa ceva. cãlãtorie în India: Cu sentimentul cã mai am o patrie pe lume,
(Sergiu Al-G. îl împacã într-o scrisoare foarte inteligentã, din pe lângã cele douã – România ºi Raiul – pe care le aveam dinainte.
PRO

72 SAECULUM 2/2006
poesis

Gheorghe Istrate

ºi mã absoarbe-un orologiu Ritual


eu scriu carte (vatra)
ºi mã miroase seul din moarte
sã nu ºtii numãrul trei
ce ai Doamne cu mine ce ai sã nu ºtii numãrul unu
cã ºi azi te ajutai pedeapsã mai mare decât zero
sã-þi duci crucile toate nu va mai fi
prin limpeziºuri ºi sate elastica cifrelor este elasticã albã a
de ce mã urãºti ºi îmi pui creierelor
sufletul ca pe o traistã-n cui? numãrul unu îmbãtrâneºte numãrul
eu te-am vãzut de demult doi
din pruncie ºi astfel dominoul lumii sfârºeºte
cum strãluceai în carnea mea vie eu þip în megafoane: e fals, e fals
e un joc trivial mincinos
acum m-au înnegrit bãtrâneþile e un joc ce spalã picioarele diavolului
ia-þi înapoi zorile ºi dimineþile.
nimic mai înalt decât creºtetul Crucii
vatra mãrului este în mãr
Fotografie de Vasile Blendea
vatra crucii este în Cruce.
Ritual
Ritual (cult)
(prohod)
la minus – Sud eram cu faþa mea Ritual
acolo (glonþul)
e miezul nopþii
ºi m-aºtepta în tronul lui Apollo
ºi nu-mi mai amintesc de mine
era-ncruntat pe lirã ºi mã am adus albul am adus negrul
ora s-a dezlipit de pe cer
greu geloza cã eu gãsisem rimã... dublul lor s-a dublurizat
tu umbrã întârzii sã descui steaua
e ora liniºtii absolute ochiul drept îmi este în stânga
pieriserã acordurile mari unde nu-s sufletul drept s-a dublat
se vede numai vuietul universului
nici Afrodita calmã ºi nici Venus patria vocii e verbul a fi
rotindu-se ca un ºerpe
ºi îmi urcam icnind cuvântul greu eu intru în el ºi sap minereºte
pe creierul ºi pe creionul meu
lovindu-mã în umeri cu Anteu pulpa pãmântului mã sapã în zi
mi-am uns trupul cu vin
ºi carnea mi s-a întunecat glonþul fix al zorilor mã nimereºte...
se va sfârºi ºi-aceastã neagrã Missis
veºmintele s-au desprins de pe mine
sã mã aºez în poala dulce a lui Isis
ca niºte coji putrezite
voi reîncepe alba mea virginitate
surâde mormântul mamei
cãlugãrindu-mi numele Istrate
care mã absoarbe în pântecul ei Ritual
când vom fi doi vom fi întotdeauna (ochii lui Dumnezeu)
hai vino îngere ºi destupã-mi steaua
unul
fiindcã Dumnezeu încã nu a aflat voi vorbi din nou cu Semnele –
în care-ºi vârã cornul spart nebunul
litera trupului meu. cu multiplele mele cuvinte
voi repeta legende forme arte
mã voi supune cultului Astarte. care mi-au îmbrãcat fiinþa
în pelerinele morþii
le voi invoca la un cin secret
Ritual în capela ermeticã a visului
acolo sunt lumini benevole
Ritual acolo punctul nu are sfârºit
etape
(Narcis) acolo curcubeul îºi suflecã tandru
metafore
de dat de-a-ndaratelea culorile
sã vinã glaciaþiunea acolo renaºte iluzia albul din zori
eu scriu chiparos
joia sau lunea – laptele florilor taina pãrinþilor
ºi-mi iese rãsufletul din os
mã voi îneca în colile scrise voi vorbi din nou cu Semnele cerului:
eu scriu elogiu
precum Narcis în oceanele lui Ulise. cu Ochii orbi ai lui Dumnezeu.
PRO

SAECULUM 2/2006 73
poesis

Lucian Vasiliu
Vasiliu

URGO
Am bãtãturi.
Merg la farmacie.
Nu-l întîlnesc pe Homer.
Nici pe Ovidiu Genaru…

Constat cã se pun accente greºite


în limba românã.
Mã gîndesc la Mama
care spunea scumuierã/ scrumuiere
în loc de scrumierã

Sînt bolnav.
Fãrã accente.
Cineva pune virgulã
între subiect ºi predicat

Devin predicat-or.
Or, ori –
de infinite ori,
pînã la epuizare, în zori…

POEM BAHLUIANO-DANUBIAN
În prima noapte de sabat
l-am visat,
în plin Ev Mediu,
LUCIANOGRAMÃ 2006 pe Mitropolitul Dosoftei –
traversa rîul Bahlui (precum Iordanul)
Mã ridic din þãrînã, ºi etimologiza:
ascensor Vaslui, Cãlmãþui, Hurjui…
de la… Pogor,
între etajele SUPER, ULTRA, În a doua noapte,
TRANS-silvania, TRANS-nistria chiar în miezul ei sud-european,
TRANS-humanþã l-am visat
pe logofãtul-poet Costache Conachi –
(Brichetele îmi þin loc de lumînare. citea, cu glas evlavios,
În þintirim din psalmii traduºi de luminatul Dosoftei
þintim
crucea migratoare) În a treia ºi ultima noapte,
m-am trezit
Vorba unui poet grec parodiat: Doamne, onorat cu ordinul „Cavaler danubian”.
multã hîrtie ne-ai oferit Promiteam bunului meu tatã din ceruri
sã te scriem, descriem cã îmi voi cumpãra o mîrþoagã –
rescriem împreunã, vom traversa Europa,
mã voi opri în Spania
Mã rostesc, rostogolesc ºi voi culege cãpºuni
cu propriul craniu
între nord ºi sud ºi mã voi întoarce acasã
pe un cîmp bacovian – cu umbra lui Don Quijote
verde crud în chip de lance
PRO

74 SAECULUM 2/2006
poesis

DANIEL LA 7. 04. 2005


În ziua aceea,
numitã, nuntitã, numismaticã
zambilele cãutau loc de odihnã
în bojdeuca plãmînilor lui de hidalgo

Explodau clepsidrele
în amiaza
de sub nucul-muzeograf de serviciu

Un OZN
exilat de pe malul Ozanei
eºuase
în parcul cu mierle,
Melancolie în aºteptarea padiºahului Don Caesar

Astfel,
Academia liberã
DU-TE VINO. TRENUL îºi pregãtea ienicerii ºi spahiii
„MIHAI EMINESCU”
în ziua aceea,
Poetei Constanþa BUZEA cu morþii ºi viii…
Uite-aºa m-a înhãþat ºtreangul
ºi mi s-a pus un nod în gît
acum, la semicentenar,
cînd barba mea de scandinav
a devenit
un cîmp minat în Bagdad…

Trec prin Ploieºti. Nu plouã.


Trec de Buzãu ºi mã gîndesc
la Tache, Ianke ºi Cadîr –
berladnicii neamului meu…

În Bacãu nu mai locuieºte


unchiul George Bacovia (Vasiliu)…

În oraºul Roman tunã.


Sergiu Celibidache
dirijeazã
în ceruri
orchestra celestã…

În Paºcani fulgerã
la întretãiere de cãi ferate.
Ne despãrþim de oºtenii
care se îmbarcã pentru Suceava

Aº aprinde o lumînare
la mormîntul lui Mihai Ursachi
(trecem prin localitatea Strunga,
în care s-a nãscut poetul)…

Pînã la Iaºi
e-o cale-atît de lungã
încît mã las sedus Café-Concert pe Champs-Elysées
de pagina aceasta imaculatã,
nibelungã…
PRO

SAECULUM 2/2006 75
poesis

Florentin Popescu

Azi, ca ºi ieri
ca ºi mâine
prin parlament se vânturã vorbe
în care nu mai crede nimeni,
se vând pe ecrane iluzii
despre þara de mâine,
se fluturã drapelul Europei unite
ºi-n vremea asta foamea se-ntinde
temeinic, ca o pecingine.

Început de veac,
început de mileniu: pe masa de biliard a lumii
þãrile bile risipite care-ncotro
aºteaptã miºcarea
tacului de peste ocean

Început de veac,
început de mileniu:
buimac, rãtãcit
ºi lipsit de-orizont
stã românul
ca un plop singuratic
acoperindu-ºi crengile
de arºiþa verii,
de arºiþa vremii

Început de veac,
început de milenii

De la o vreme vieþuiesc
Letopiseþ printre pãsãri
Început de veac, De la o vreme vieþuiesc printre pãsãri
început de mileniu: la etajul ºase dintr-un bloc mãrginaº,
prin canalele urbei ascult ºi privesc pescãruºii
tremurã copiii nimãnui, mici corãbii plutitoare pe aer,
ziarele scriu despre-averi fabuloase guguºtiucii mici ºi umili
ºi oameni politici corupþi venind sã-ºi ia tainul de pâine,
vrãbiile ciugulind speriate
Început de veac, ca un român de ziua de mâine,
porumbeii hulpavi ºi obraznici
început de mileniu:
ca-n filmul lui Hitchok;
la colþuri de stradã
doar ciorile în stoluri ignorã
mâini întinse,
tot ce se-ntâmplã în stradã
feþe pierdute; ºi trec undeva înspre sud,
la porþile continentului mereu înspre sud
conducãtorii se bucurã stãpâne ºi sigure
aidoma maidanezilor precum destinul nostru
de firimiturile-aruncate de alþii spre un punct cardinal neºtiut.
De la o vreme vieþuiesc printre pãsãri,
Început de veac, îmi ascult inima mutându-se-ncet
început de mileniu: într-una din ele
valori rãsturnate, ºi din clipã în clipã
aer greu ºi-mbâcsit aºtept sã-mi dau trupul
de violenþã, hazard pe un cânt ºi-o aripã.
ºi prostie. De la o vreme vieþuiesc printre pãsãri.
PRO

76 SAECULUM 2/2006
poesis

A murit prietenul meu ºi se temea sã n-o alung


În memoria lui Vasile Blendea din camera mea capitonatã
pe toþi pereþii cu cãrþi ºi hârtii.
A murit prietenul meu „ªezi aici pe fotoliu,
cel ce ne-a privit pe toþi respirã calm
cu ochiul al treilea ºi adunã-þi gândurile!“
prin rotundul de sticlã i-am zis dumirindu-mã
al aparatului de luat vederi; cã nu-i vis ori himerã,
a murit ºi l-am plâns dar ea tot cãta spre fereastrã
precum odinioarã Ghilgameº l-a jelit ca o pasãre prinsã-n pãdure
pe prietenul lui, Enkidu. ºi-adusã acasã;
N-am frânt împreunã grumazul „Rãmâi pentru totdeauna cu mine!“
taurului ceresc, i-am zis
el n-a lovit cu ciozvârte-n zeiþa Iºtar ºi-ncercam s-o mângâi,
ci numai cu zâmbetul dar ea tot cãta spre fereastrã
a deschis porþi ºi zãvoare; ca ºi cum ar fi vrut
fiarele din luptele noastre sã se-arunce prin pãtratul de-acolo.
le-a gonit fiecare „Uite, i-am zis, am aici adunatã
dupã puterile, dupã priceperea lui. o lume de gânduri în cãrþi
sunt gata sã þi-o pun la picioare
A murit prietenul meu pe toatã, stai cu mine sã vezi
cel ce putea sã-i vadã pe toþi cum putem alerga
cu ochiul al treilea, pe nisipuri, pe munþi
vrãjitorul ce ºtia sã alunge pânã ne-om face amândoi
mâhnirea ºi norii zbor de pasãre, ºoaptã de vânt
doar cu o creangã de sunete. în lumina rãsãrind din cuvânt!“
A murit prietenul meu i-am mai zis,
ºi clinchetul vorbelor lui dar ea rãmãsese buimacã
a-ngheþat pe vecie; de parc-atunci se trezea
a murit ºi l-au dus dintr-un vis, dintr-un somn,
printre cruci, într-o bibliotecã de piatrã dintr-o floare
pecetluindu-i gura de aur „Stai cu mine, i-am zis
cu un morman de þãrânã. ºi pânã la ziuã
A murit prietenul meu vom cãlãtori împreunã
ºi chipurile fixate de el pe mãri ºi prin stele!“,
pe imaculate, nesfârºite cartoane dar ea nu m-asculta,
au vãrsat câte-o lacrimã ci, privind împrejur
aidoma icoanelor fãcãtoare de minuni. o vedeam cum îºi înnegurã faþa
ºi catã mereu spre fereastrã
A murit prietenul meu „Stai cu mine!“ i-am zis,
a murit ºi l-am plâns dar vorbele mele
precum odinioarã Ghilgameº ca de-o trestie blând se loveau
pe prietenul lui, Enkidu. de trupul ei de fecioarã
L-au dus printre cruci ºi-atunci am vãzut
într-o bibliotecã de piatrã cum începe sã scadã
ºi s-a fãcut pustiu ºi se face treptat
ºi s-a fãcut searã din ce în ce mai mãruntã
ºi se-auzea cãþelul pãmântului cum latrã lângã scaunul meu topindu-se-ncet
A murit prietenul meu... precum ceara-n biserici
ºi-apoi în podea dispãrând...

Într-un târziu am alergat afarã


Fecioara-n straie de frunze s-o caut, s-o vãd ºi s-o strig,
dar nu era nimeni acolo.
Azi-noapte, pe neaºteptate prin vãzduh lunecau
m-a vizitat liniºtea îndepãrtate zvonuri de sunete
în straie de frunze ºi-n ierburi era ºi n-am mai ºtiut
ºi tãcea, de fecioara în straie de ierburi ºi frunze
tãcea speriatã fugise topindu-se-n lume
ca ºi cum ar fi fost urmãritã ori sta ascunsã în mine.
PRO

SAECULUM 2/2006 77
poesis

Marcel Mureºanu*

Oare când? Totul e ca înainte.


Cui sã mulþumim c-am învins moartea?
Sufletul meu se va reîntoarce oarecând Iatã trupurile noastre,
la aceastã masã. douã cãdelniþe goale,
De pe acum îl învãþ rugãciuni ºi deodatã din ele iese fum de tãmâie!
ºi oratorii, rãbdarea cerbului Locuieºte cineva acolo! zic toþi
pânã-i cresc coarnele. lãsându-se înºelaþi de ceea ce aud
De pe acum îi spun ºi unda invizibilã e ca o cenuºã
unde-i voi lãsa cheia ce stã laolaltã
de la sticla cu vin de Chianti neprefirabilã!
ochelarii mei care au schimbat lumea
când nimeni n-o mai putea face. Un semn de foc
Sufletul meu se va aºeza
pe scaunul de lemn Azi s-a mutat veºnicia la oraº.
ºi va înãlþa un turn Toate i-au încãput într-o cãruþã
din creioanele mele trasã de un asin ºchiop.
dimineaþa îl va prinde citind Bine c-am scãpat de ea,
chiar pagina asta strigau sãtenii,
ºi se va mira de unde-am ºtiut rãguºiþi de cheful de-asearã,
ºi cât de puþin am stat împreunã. ne-am sãturat,
Dar tocmai atunci soarele va ajunge nici moartea nu mai venea la noi!
în dreptul ferestrei, O sã vã parã vouã rãu!
va sclipi prin toatã încãperea suspina copilul din susul cãruþei,
plinã de lucruri uitate surugiul adicã.
ºi-i va sãgeta ochii Cine-o sã vã mai suie
iar el va fi nevoit sã lãcrimeze. cu pãpãdiile la cer?
Cine-o sã vã mai facã
O dragoste lungã haine albe?
Dar pe vreme ce se depãrta
De abia dupã ce am terminat de vorbit nu se mai vedea în urmã
mi-am dat seama ce dragoste nebunã decât o ceaþã ca un animal mare,
se poate lega între douã glasuri. cu buricul netãiat atârnând dupã el,
Vocile se iubesc dincolo de noi! iar în cârpele din cotiga aceea
Iatã-ne viaþa adunatã, se afla o lãcruþã de aur
în aceastã panglicã incolorã, ºi în lãcruþã un lucru atât de frumos
în unda sonorã încât numai orbilor
zornãie seminþele cuvintelor. le era îngãduit sã-l priveascã.
Miracolul e dus pânã la capãt.
Insinuarea þine loc îmbrãþiºãrii cu tine, Un loc anume
e chiar ea,
ºoapta are mierea sãrutului, Tocmai a picat vestea, iubite cititorule,
râsul e mersul degetelor tale cã la Huºi au dispãrut merele creþeºti
pe vertebrele mele. ºi cã nu mai au mult
nici Sântiliile ºi pruna de Avrame,
iar de pe dealuri au fugit
* Marcel Mureºeanu (n. 28 noiembrie 1938, Cluj). Facultatea de salcâmul ºi sãlcioara.
Filologie a UBB Cluj. Poet, prozator, membru al U.S.R. Debut absolut
Scriitorul îmi scrie toate astea
cu poezii în „Tribuna“ (1975). Volume: Pe adresa copilãriei
copilãriei, versuri,
Bucureºti, 1969; Versuri de vacanþã
vacanþã, versuri, Bucureºti, 1973; Cel cu inima împunsã de un spin
din urmã
urmã, versuri, Cluj, 1974; Scrisori cãtre prieteni
prieteni, versuri, Cluj, fãrã sã fi trecut pe limbã
1978; Amurgul furtunilor
furtunilor, versuri, Cluj, 1983; Matineu
Matineu, Bucureºti, nici un strop de zghiharã,
versuri, 1984; Viziune cu porumbei cãlãtori
cãlãtori, versuri, Iaºi, 1987; numai cu ochii la un liliac sãlbãticit
Cãlãtor în insomnii
insomnii, versuri, Sibiu, 1991; Am fost de faþã faþã, versuri, ºi la vântul de iulie
Turnu Severin, 1993; Capriciile sãgetãtorului
sãgetãtorului, versuri, Timiºoara; care întinde drumul ca un fum
ªarpele casei
casei, Suceava, 1998; Pe mine mã cautã
cautã, Cluj, 1998; Monede spre Vetriºoaia!
ºi monade
monade, Cluj, 2001; Hãrþuire textualã
textualã, Cluj, 2001; Memoria lui Dar noi, la cele ce au rãmas,
Orfeu
Orfeu, prozã, Timiºoara, 2002; Schimb de întuneric
întuneric, versuri, Cluj, într-o toamnã dintr-un veac
2003; Pregãtit pentru a greºi
greºi, Suceava, 2003; Valea TTaurisauris
auris, Cluj,
tot ne vom duce!
2004; Ochiul pãmântului, versuri, 2005.
PRO

78 SAECULUM 2/2006
poesis

Cu cosmobuzul decât dupã ce l-ai împãrþit în silabe.


Poporul e mândru de fiii ºi de fiicele sale
Stãm amândoi pe o bancã din Univers dar cu sine nu se mândreºte.
aºteptând cosmobuzul. Din când în când poporul trece
Tu îmi propui sã intrãm pe sub Icoana Maicii Domnului
în Melcul Urechii Galactice ºi o vreme, ah cât de puþin,
la un pahar de Chianti pare altul!
(vine ploaia! zici)
eu îþi propun sã rãmânem aici Orã de vârf
unde îmbrãþiºãrile sunt permise.
Dacã o mai þinem aºa, ne scrântim! Cei mai mari duºmani ai îngerilor
zicem amândoi deodatã. sunt poeþii: deconspirã tot,
O astronavã veche, de linie, scriu despre îngeri ca despre vaci:
opreºte în staþia goalã. dimineaþa, la amiazã ºi seara!
Parcã era cineva! se mirã pilotul. Nu-i de mirare cã Dumnezeu
I-o fi luat Dumnezeu cu limuzina Lui, i-a retras în Cazarmã.
continuã el. Pisica Neagrã a Galaxiei Ne-a lãsat cu umerii goi.
tocmai atunci sare pe capota noastrã. Ei erau însãºi imunitatea noastrã!
Cine ºtie când le va mai da drumul!
Pisica neagrã Cine ºtie dacã vor mai dori sã se întoarcã!
Cel Rãu stã ºi râde
Suprafaþa pe care mãnânci i se vãd dinþii rari
se numeºte masã, ºi între ei urme de ananas
ceea ce mãnânci se numeºte masã, ºi de fecioare albe, cu pielea pistruiatã.
ceea ce nu mãnânci Iatã ce-aþi fãcut, tâmpiþilor,
tot masã se numeºte. aþi supãrat pe apãrãtorii noºtri!
Ceea ce ne aruncã în aer Acum staþi singuri
împreunã cu cele de dinainte, sau cu neagra vietate
trãgându-ne cu ochiul, ºi vã molfãiþi visele
în vreme ce stropeºte clipa cu benzinã, în vreme ce toate se scumpesc!
se numeºte masã criticã. Acum n-aveþi decât sã inventaþi
Nu se cunoaºte dacã e vorba cãrþile cu foi albe
de un fenomen autorizat ºi sã clamaþi deºertãciunea.
sau de o simplã patimã
a materiei! Refren pentru mai multe cântãri
Drumul Damascului Azi-dimineaþã a venit luna mai!
M-am uitat în oglindã:
Poporul este un animal peste barba albastrã
care nu ºtie decât vocifera a crescut barba albã.
bastonul din mâna lui e alb Nu sunt eu.
el nu obiºnuieºte sã treacã drumul Cineva mi-a cheltuit toate celulele
decât prin locurile unde cad stânci viaþa pe sine se vede pierind.
ºi umblã maºini infernale. Ah, plânge ea,
El doarme noaptea la gura sobei unde e bãsmãluþa mea
din care ies aburi reci. cu pupiºori roºii?!
Cândva a stat în peºteri O ploaie rea ia glia de pe mine.
pânã le-a terminat de desenat Pe când roata lumii se învârte în gol,
cu invenþiile minþii lui slabe. câinele maculeazã
Coada nu aflã ce face capul, paraliticul nuc!
capul trimite coada
sã se înnoade cu alte cozi Joc (I)
pe viaþã ºi pe moarte.
Poporul se trezeºte dimineaþa Ce scrii tu?
ºi se freacã la ochi cu mâinile murdare Ce n-a scris nimeni!
apoi se culcã iar pe o rânã. Cum scrii tu?
Când se scoalã de tot e noapte Cum n-a scris nimeni!
ºi întunericul se zburleºte la el. Ce vrei tu?
Poporul nu rãmâne dator Ce n-a vrut nimeni!
ºi aºa lucrurile se liniºtesc. Cum eºti tu?
Un popor nu poate fi condus Ca toþi ceilalþi!
PRO

SAECULUM 2/2006 79
poesis

Virgil Diaconu

Dragostea
Linia vieþii din palma ei se pierde în zare,
în privirea ei poþi vedea ºi acum clãtinarea de ierburi,
Dragostea mea va merge la muzeu.
florile de sulfinã. Pãdurea. Florile de cireº.
Ea va fi pusã sub sticlã
ca sã poatã fi vãzutã de oricine.
Dragostea mea va merge la muzeu.
Ea va fi plantatã în mediul ei natural,
De fapt, ea a fost scoasã încã demult din viaþa publicã,
printre dinozauri ºi velociraptori.
dintre fãlcile lui Tiranossaurus Rex, care a rãmas
Printre tiranossauri ºi diplodoci,
sã facã politicã mai departe, în Grãdina Domnului,
pentru a înþelege mai bine cum a trãit ea
printre diplodoci ºi velociraptori. Printre florile de
de la începuturi ºi pânã în vremurile noastre.
sulfinã.
ªi pentru a ne uimi peste veacuri de firul de iarbã
Printre steagurile înroºite de sânge ºi trandafirii
care a rãzbit printre bolovanii istoriei.
sãlbatici.
Care a rãzbit printre dinozaurii pe care îi poþi vedea
chiar ºi astãzi, sub felurite chipuri ºi mãºti.
Ca orice lucru neînþeles, dragostea mea va fi pusã sub
Dinozauri de-a dreptul adaptaþi noilor vremuri
sticlã.
ºi tocmai de aceea de nerecunoscut. Niºte vietãþi
Ea va fi prinsã în acele de insectar ale raþiunii
care au luat, de la o vreme, în stãpânire Grãdina.
cunoscãtoare,
Grãdina Domnului. Grãdina din care
raþiune care ºi-a propus sã dezlege misterul florii de
numai Domnul lipseºte, de la o vreme.
cireº
care îi joacã în ochi cu cireaºã cu tot; ºi misterul
Dragostea mea va merge la muzeu.
liniei vieþii care se pierde în zare…
Ea va fi pusã sub sticlã, ca o ceramicã veche.
Da, raþiunea cunoscãtoare ºi-a sã propus sã dezlege
Într-un cub de sticlã, aºa, ca sã poatã fi vãzurã de
misterul
oricine,
picioarelor lungi ºi de piersicã ce au trecut pe la mine
din toate unghiurile minunãþiei sale,
asearã.
din toate unghiurile credinþei sale în minunile
Domnului.
Dragostea mea va fi pusã sub sticlã.
Iatã, în cubul acesta puteþi vedea cu ochii voºtri
Dragostea mea va fi plantatã în mediul ei natural,
speranþa.
în mediul ei velociraptor.
Speranþa, fãptura care a scãpat evoluþiei diplodoce.
Ea va rãzbi peste veacuri, ca o dovadã a puterilor
Puteþi vedea surâsul în forma lui naturalã! ªi lacrima!
Domnului.
Puteþi vedea credinþa, chiar acum dezgropatã
O fãpturã care s-a strecurat printre fisurile istoriei
dintre fãlcile lui Tiranossaurus Rex.
pânã în camera mea; pânã la floarea de cireº a
Puteþi vedea dragostea! Un ciob de istorie,
singurãtãþii mele.
o fãpturã în jurul cãreia cei mai mulþi se învârt
O fãpturã care a scãpat, vai, evoluþiei. ªi care
stingheriþi
a trecut singurã ºi cu tãlpile goale prin deºertul
ºi construiesc ipoteze. Construiesc ipoteze,
istoriei.
bine prinºi în acele de insectar ale raþiunii
Din deºert în deºert, pânã în camera mea.
cunoscãtoare.
Fireºte, încã nu s-au pus de acord asupra surâsului.
Care a rãzbit pânã în vremurile noastre,
ªi cu atât mai puþin asupra speranþei, ale cãrei origini
în toatã splendoarea firului de iarbã,
au rãmas cu totul necunoscute. Ce sã mai spun
în toatã splendoarea cireºului.
de floarea de cireº, care le dã adevãrate insomnii?
Floarea de cireº, care îmi joacã în ochi cu cireaºã cu
Dragostea mea va fi pusã sub sticlã.
tot!
Ea va fi pusã sub sticlã exact aºa cum a fost gãsitã
Fireºte, încã nu s-au gãsit explicaþii. Încã nu.
între fãlcile lui Tiranossaurus Rex, aºadar în mediul
Sã mai spun cã în ultima lor vizitã sub sticlã
ei natural.
iubitorii de curiozitãþi au gãsit cubul gol?…
Dacã priveºti cu atenþie vei vedea cã nu are nici o
Urma tãlpilor în iarba cubului era caldã încã,
zgârieturã
afarã înnebuniserã cireºii…
ºi cã încã mai poartã pe trup minunea Domnului.
PRO

80 SAECULUM 2/2006
poesis

Femeia secretã
(Poemul numelui)

Locuiesc într-o bãtaie de inimã.


De când ai trecut pe la mine cu norul de vrãbii,
aici locuiesc. De când þi-ai uitat mâinile pe masa de scris
ºi picioarele printre cearºafuri…
Libelula, desigur, ar fi prea puþin pentru freamãtul
pe care l-ai lãsat la mine asearã…
Da, prezenþa ta îmi face de prisos toate armele pe care
le-am trezit din somn pentru a da piept cu întunericul.
Cu întunericul, care vrea sã punã stãpânire pe mine.
Vezi, de când râsul tãu mi-a intrat în casã
întunericul bate-n retragere; tot mai mult în retragere.
Râsul tãu decapiteazã capetele balaurului cu ºapte capete,
singurãtatea. Nu mai am nici o grijã,
lumina picioarelor tale intrã în mine.
Da, ele îmi dau peste cap toate planurile de viitor,
toate victoriile care mã aºteaptã cu surle ºi trâmbiþe la uºã.
Lumina picioarelor tale! Freamãtul dintre perne!
Floarea soarelui ascunsã între pulpe.

Iatã, aºadar, freamãtul pe care îl port întotdeauna cu mine.


Mai ales atunci când dau ocol lumii, prin camera mea.
Încã mai þin pumnii strânºi, libelula nu are scãpare.

Vezi, pânã ºi zilei i-am închis toate ferestrele,


de teamã sã nu pleci. Oricum, sunt cu ochii pe tine,
ai grijã ce faci! Sunt cu ochii pe floarea soarelui, iubito,
ai grijã ce faci!

Iubito, ai grijã ce faci!


Les heures de Paris
ªi coboarã mai repede din florile de cireº, pe pãmânt,
unde te-aºtept de câteva ceasuri. Coboarã,
pânã nu pun leii pe tine.

ªi nu mai veni la întâlnire cu norul de vrãbii!


Prea se uitã toatã lumea la tine când vii cu norul.
Prea stã toatã lumea cu ochii pe tine, ca la vânãtoare.
Vezi, eu voiam sã rãmânã totul secret,
sã rãmânã totul o tainã, aºa cum o tainã a rãmas naºterea ta,
da, naºterea ta din gândurile mele puse cap ca cap,
vrabie lângã vrabie ºi floare de cireº lângã floare.
Da, eu voiam sã rãmâi o femeie secretã,
ca sã nu mai stea lumea cu ochii pe tine, ca la vânãtoare.
Eu visam sã rãmânã totul secret, deºi zãpãcitele astea de vrãbii
cu care ieºi pe stradã au dat încã de la început sfoarã-n þarã
cu clinchetele lor, iar floarea de cireº þi-a fãcut public
încã de la început surâsul. Surâsul tãu secret, floarea de cireº…

Atât îþi mai spun: nu mai chicoti prin camera mea! Vezi
sã nu trezeºti întunericul…
Flautul
PRO

SAECULUM 2/2006 81
poesis

Nadia Cella Pop*

Toate sunetele îmi par un bâlci


al închipuirilor naive,
o achiziþie tardivã
a visului flagelat de vise.
Oglinda râsului rebel
îmi spune cã jocul s-a isprãvit
într-o metafizicã asprã
ce mã uimeºte, mã înãbuºã.
Vreau sã rãmân însã
fulgul dus de brizã
când plutind te rog:
Lasã-mi lacrima zorilor
sã poposeascã pe trezirea ta.

Trãirile timpului
Imaginaþia poate crea prezenþe
domestice sau protestatare,
ale cãror umbre ne privesc
reconstituind meticulos ºi rafinat
o galerie de ipostaze reale.
Orele inegale lasã semne
pe pietrele arse ale dorinþei
rãscolind scânteia instinctelor.
Minutele pot parcurge triumful
tot ce a plãnuit natura,
cu aceeaºi energie magicã
pe care o împrumutãm uneori
în momente de descurajare.
Chip în asfinþire Secundele au crize ºi slãbiciuni
îºi respirã aerul din pagini,
din sãlcii despletite-n vânt.
Lasã-mi lacrima zorilor
Precum litaniile celor pedepsiþi.
sã poposeascã pe trezirea ta.
În distanþa memoriei
În albul nefiinþei,
lãsãm amprente intacte
mistuitoarea singurãtate
ca hranã a trãirii timpului.
mã sugrumã ca o pedeapsã.
Asfinþirea are chipul tãu,
bolnav sau eretic,
comoara a tristei atingeri. Acum ºi peste vremuri
În singurãtatea ostenitã
de prea multe coborâºuri,
* S-a nãscut la 13 martie 1948, la Ariusd, Covasna. Absolventã
a Facultãþii de Filologie din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai“,
ascult vaietul ploii
Cluj. Debut în revista „Presence“ ºi Menþiune de Onoare a pe aripile rostitoare
Societãþii Literare „L’Amitie“ par le Livre, Bordeaux, Franþa. ale versurilor.
Poeme publicate în reviste din þarã ºi din Franþa, Italia, Belgia, Din gânduri ºi glasuri
America, India, Brazilia, China, Australia etc. smulg doar arcadele
Prezentã în antologii din Franþa, Italia, Australia, Luxem- înþelesurilor de luminã
burg, România. Numeroase premii ºi distincþii în þarã ºi strãi- din poalele genezei.
nãtate. Pe versurile sale s-au compus lieduri interpretate la ªi...
Festivalul Internaþional de muzicã Bucureºti (2001), apoi în
somnul trestiilor line
concerte la Viena ºi Braºov. Inclusã în nouã dicþionare biogra-
fice din Anglia ºi SUA. Membrã a 19 societãþi ºi academii din
atârnând ca flamuri moarte
lume. Volume publicate: Gânduri de veghe, Bucureºti, 1997; vor troieni cuvinte-ºoapte
Din simfonia vieþii, Bucureºti, 2001. când vreme trece, vreme vine.
PRO

82 SAECULUM 2/2006
poesis

Ofteazã pãdurile ºi izvoarele Proporþii neîmblânzite


când muzica vieþii apune,
suspinã crângurile ºi valurile Din cupele în albastru de Prusia
când braþe reci ºi parfumate se izoleazã inocent
dezmiardã chipul de fildeº al nemuririi. de toate primejdiile,
O înlãnþuire de speranþã ºi amor acele falnice porniri
în dans de soarte ºi noroc ale muncii câmpului.
brãzdeazã cerul, purpurã de tainã. Din cãsuþa din Auvers-sur-Oise
ªi... se aclamã mirific ºi tonifiant
somnul trestiilor line un fascicul de emoþii
atârnând de flamuri moarte stârnite în vulcanismul solar.
vor troieni cuvinte-ºoapte Proporþii neîmblânzite
când vreme trece, vreme vine. lovesc esenþialul
degajând farmecul
rostit în tuºe de forþã
al unui protest eroic,
Fantasma visului al artistului monarh.
Duhul peisajelor rãzbate viu
Adorm în fântâna visului, îmbogãþind patrimoniul
în amurgul cãþãrãtor spre basme, de viaþã ºi adevãr –
simþind gustul apei limpezi de giuvaer. al tuturor muritorilor.
Atunci, mã desfãt plutind
ca o iubitã rãsfãþatã de clipa
ce se alãturã unei aurore.
Marginile zilei aleargã
prin crochiuri repezi de umbre,
spre somnul emoþiilor
are puterea granitului
ºi delicateþea aripilor de efemeride.

Imn misionar
Venirea ta îmi cântã azi la poartã
concert eolian prin adieri
ºi ochi felini coboarã mângâieri
peste îngheþul suportat odatã.
Proaspãta boare, frageda cãdere
în falduri vorbitoare de colind
sunt azi un imn misionar ºoptind
o dezmierdare, ocrotitã vrere
Într-un secol veºted ce s-a dus,
bântuit de vulturi ºi ninsori
se mai aºterne nimbul uneori
peste cãrãri ivite din apus.
Pãºi-vom pe un drum nepãmântean,
împovãraþi de-o dragoste mãreaþã,
îmblânzind un orizont în ceaþã,
ca pe un roib sãlbatec ºi viclean.
Copacii fi vor lãutari strãbuni,
ocrotitori de raze pribegind,
pe tãrâmuri biblice trezind
din libaþii, doi frumoºi nebuni.
Iaºul amintirilor
PRO

SAECULUM 2/2006 83
strategii culturale

Manuèle Debrinay-Rizos*

O NOUÃ VIZIUNE ASUPRA CULTURII


Convorbire realizatå de Lucia Dãrãmuº

– Ca administrator cultural, producãtor de spectacole ºi imaginat proiectul, apoi l-am gândit în mod practic, ne-am
festivaluri pe de o parte, iar pe de altã parte ca persoanã creat strategii prin care sã poatã fi pus în aplicare. Am avut ºi
care aþi predat la universitãþile din Lyon managment cul- ºansa sã ne aflãm pe teritoriul uneia dintre lucrãrile de mare
tural, tot acest ansamblu de competenþe dobândite în timp importanþã ale lui Jules Verne. S-a pornit de la ideea Castelului
v-au ajutat în munca pe care aþi început-o ca directoare a din Carpaþi, s-a construit itinerariul conform acestei cãrþi,
Centrului Cultural Francez? pornind de la Cluj ºi pânã la Craiova, trecând prin numeroase
– Experienþa mea ca producãtor de spectacole ºi ca profesor oraºe din Transilvania ºi cele din zona Retezatului.
în management-ul cultural mi-a servit foarte mult pentru a – Un proiect generos ºi complex în acelaºi timp, având
coordona activitãþile unui centru cultural. Este adevãrat cã, în vedere dimensiunile geografice care apar în carte. Firele
pentru a antrena în permanenþã Centrul Cultural Francez în acestui roman se fundamenteazã pe o dualitate. Planul so-
activitãþile culturale propuse, trebuie sã ai proiecte, idei, care cial bazat pe psihologia popularã, pe credinþele primitive ºi
sã contribuie la conceperea unui spectacol, la pregãtirea de la abia spre finalul romanului apare planul ºtiinþific. Desigur
Desigur,,
început pânã la sfârºit a unei expoziþii, la organizarea de multitudinea tematicã se întretaie ºi nu excludem din discuþie
conferinþe, la traducerea unor cãrþi etc. Management-ul cul- alienarea omului de creaþie.
tural te determinã sã înveþi cum sã aplici un proiect la un plan Itinerariul a venit în întâmpinarea celor care cunosc par-
financiar, sã administrezi un proiect în concordanþã cu un plan cursul ideatic al cãrþii? S-a avut în vedere dimensiunea
financiar. Nu în ultimul rând, cum sã gãseºti finanþãri, cum sã misticã sau atmosfera încãrcatã de mistere?
decizi sã cheltui, sã împarþi banii, luând în calcul angajamentele, – Dacã îmi permiteþi, mai întâi îmi voi termina rãspunsul la
dar urmãrind cu stricteþe bugetul. Toate acestea prind viaþã întrebarea precedentã. Echipa Centrului Cultural Francez a fost
când o echipã coopereazã. în cazul nostru, e vorba de Centrul preocupatã de punerea în aplicare a acestui proiect Jules Verne,
Cultural Francez. care, la nivel naþional, a fost unul amplu, incluzând foarte multe
– Într-o viziune mai aplicatã, anul acesta este anul activitãþi. A început în martie ºi s-a sfârºit în toamnã, antrenând
francofoniei, dar 2005 a fost marcat de personalitatea Jules toate centrele din þarã. Având în vedere cã a abordat toate
Verne. Cum s-a concretizat proiectul conceput în jurul laturile culturale posibile –expoziþii, dezbateri, mese rotunde,
scriitorului francez? lansãri de carte, ateliere de creaþie, proiecþii de filme etc. –
– În lumea întreagã aniversarea a fost marcatã prin implicând ºi o parte a ludicului, da, din acest unghi proiectul a
publicarea cãrþilor lui Jules Verne sau republicarea acestora, atins ºi misterul.
prin ecranizãri, proiecþii de filme. Proiectul pe care Centrul Cul- Revenind la personajele romanului ºi la itinerar, trebuie sã
tural Francez l-a prezentat nu a fost singurul pe care Ambasada subliniez cã Itinerariul Jules Verne a fost marcat fizic în
Franþei l-a sprijinit. Atât Ambasada Franþei cât ºi centrele localitãþile principale, aºa cum se întâlnesc în roman. Prin
culturale din Iaºi, Cluj, Bucureºti, Timiºoara am acordat o marcarea acestui itinerar, fiecare persoanã, care a intrat în con-
atenþie deosebitã acestui proiect, anului Jules Verne. Fãrã sã tact cu explicaþiile oferite de noi, a avut libertatea sã-ºi
fim vanitoºi, Intinerariul Jules Verne a reprezentat una din cele imagineze un personaj sau altul, în funcþie de propriile interese,
mai importante acþiuni legate de acest eveniment. Ne-am de sensibilitatea cu care a tratat sau trateazã subiectul din
roman.
* Manuèle Debrinay-Rizos
Debrinay-Rizos, specialistã în politicile culturale europene, – Intrãm pe un fond comun, cel al mentalitãþilor primi-
din anul 2002 este Directoarea Centrului Cultural Francez. Vasta tive. Romanul atinge ºi acest aspect. Sesizãm o mentalitate
experienþã, în teatru, dans, muzicã, arte plastice ca administrator cul- popularã, foarte bine conturatã, care îºi configureazã
tural, consultant, consilier ºi director de programe culturale, i-a facilitat viziunea asupra lumii dinspre credinþele populare. De
implementarea unor astfel de programe culturale ºi în alte spaþii exemplu, ciobanul Frig, personaj al romanului Castelul din
geografice, nu numai în Franþa. Atât pregãtirea profesionalã riguroasã
Carpaþi, ghiceºte în naturã, prezice ploaie uitându-se la lâna
– Marketing et gestion financière (Diplomã IFG Paris); Licence de
Sociologie (Universitatea Lyon II); Etudies d’histoire et sociologie du oilor
oilor.. Prezice chiar ºi cãderea castelului, privind un fag,
Monde Arabe (Universitatea Lyon II); Maîtrise de Sociologie (EHESS) – examinând crãcile acestuia. Credeþi cã mentalitatea primitivã
cât ºi cunoaºterea limbilor italianã, englezã, arabã, i-au configurat o comunã spaþiului european a venit în întâmpinarea scriiturii
concepþie clarã în privinþa marketing-ului cultural, contribuind cu suc- lui Jules Verne?
ces la orizontul cultural–artistic deschis, prin difuzarea spectacolelor, – Sã nu uitãm cã societatea francezã a fost mult timp o
organizarea lor, schimbul de idei între artiºti, urmãrind cu stricteþe societate ruralã. Este o suprapunere de mentalitãþi rurale, o
politicile culturale europene. În acest sens, nume vizibile – Carles Santos,
Germaine Acogny, Danseurs Logwé, Silviu Purcãrete, Waidiko Ichiro societate cu multe regiuni, cu obiceiuri deosebit de vii. Când
etc. – vorbesc despre colaborarea fructuoasã, despre capacitatea de a vorbiþi de capacitatea pe care o avea ciobanul Frig sã simtã,
elabora ºi implementa strategii cultural-artistice. noi spunem cã e credinþa popularã. Aceste credinþe existã ºi
PRO

84 SAECULUM 2/2006
strategii culturale

astãzi la þarã, în Franþa. în viaþa urbanã, probabil, se întâmplã dimensiunea istoricitãþii, acesta e, mai degrabã, de facturã
mai rar. Dar, sã nu uitãm, viaþa este traversatã ºi de astfel de clasicã, fundamentat pe ºcoala sovieticã, în particular
obiceiuri care-ºi au pornirea în credinþa popularã, o credinþã revendicându-se din Stanislavski. Astãzi, însã, teatrul românesc
bazã, comunã întregii Europe. Aceste credinþe prin baza lor, a îndepãrtat acel defazaj de care vorbeaþi, asumându-ºi caracte-
sunt convinsã, duc la o înþelegere comunã, e o comuniune risticile contemporane ale teatrului european, integrându-se
extraordinar de puternicã. Aceste credinþe fac apel la mister, acestuia, jucând atât autori români, francezi, cât ºi strãini.
prin referire la folclor. ªi în raport cu extraordinarul, în variantã – Marcel Proust spunea cã „adevãratul act al descoperirii
beneficã sau sumbrã, acest fapt se gãseºte în credinþa popularã. nu consistã în a gãsi pãmânturi noi, ci în a vedea cu ochi
E baza comuniunii europene. noi.“ Pentru cã suntem foarte aproape de momentul
– Poate fi vorba de metafora primordialã, prin intermediul integrãrii, politicile culturale occidentale ne pot servi drept
cãreia omul interpreteazã universul în care dominã. E aceea model în „a vedea cu ochi noi“ diferenþa dintre ceea ce
metaforã cocon, care se aflã la baza gândirii umane. suntem ºi ceea ce înseamnã „a fi european“?
– Da, desigur. Diferind de la un limbaj la altul, modul în care – Sunt cu totul de acord cu zicerea lui Marcel Proust.
spui se regãseºte în aceeaºi bazã. în Europa, în cazul nostru. Politicile culturale occidentale nu sunt uniforme, ele sunt, mai
– Rãmânând la ceea ce avem comun, tipul de mentalitate degrabã, extrem de variate, deoarece rolul unui stat în materie
popularã, subliniez ºi gândirea eufemisticã a acestui palier de culturã în þãrile Europei Occidentale variazã foarte mult,
din roman. Þãranii apeleazã la acest subterfugiu lingvistic. potrivit cu þãrile respective, cu specificitatea lor. Fiecare þarã
Cred în magia logos-ului care instituie. Jules Verne a surprins trebuie sã-ºi gândeascã propriile politici culturale ºi nu neapãrat
foarte bine acest aspect. O asemenea conºtiinþã se manifestã dupã un tip anume. Singura politicã culturalã comunã, care ne
ºi astãzi la români. La francezi, în spaþiul occidental unde poate reprezenta, este de a avea capacitatea deciziei în vederea
avem o evidenþã a procesului de desacralizare, este construirii unui loc important pentru creaþia contemporanã ºi
perceptibil? pentru artiºti. Dupã aceea, fie statul se implicã direct, fie
– Probabil. Fac apel la ce-am menþionat anterior, la încredinþeazã aceea sarcinã unui sector privat, care se implicã
societatea ruralã. Existã superstiþii cu certitudine ºi le întâlnim indirect, prin diverse mijloace fiscale sau prin anumite facilitãþi.
pretutindeni. Superstiþia are o naturã primarã. – În toatã aceastã ecuaþie a politicii culturale, multicul-
– Suntem în puterea cuvântului, dar la alt palier palier.. în ce turalismul unde se plaseazã? Aici l-aº parafraza pe Jean-Fred
mãsurã un astfel de proiect cultural ar putea veni în sprijinul Bourquin care considerã cã multiculturalismul se reflectã
unui proces socio-economic. Mai concret, mã gândesc la foarte bine în societate. Atunci, normele valorice ale
distrugerea bazinului aurifer al Roºiei Montana, þinut descris pluriculturalismului pot controla realitatea în care trãim? Sub
de romancierul francez. Fãrã a implica în discuþie factorul acest aspect, unde se înscriu fenomenele de stradã din
politic, neapãrat. Franþa?
– Sã vorbeºti de Roºia Montana fãrã sã ai implicaþii politice – Multiculturalismul este o ºansã pentru toatã societatea.
e foarte dificil. Da, o astfel de descriere vine în sprijinul acestui El provoacã consecinþe pozitive, extrem de favorabile:
loc, din toate punctele de vedere. Atât din punct de vedere împãrþirea valorilor din solidaritate, prin schimburi, prin
cultura, dar ºi economic. Semnalez doar turismul. descoperirea celorlalþi, prin îmbogãþire culturalã... Dupã cum
– Revenind la construcþia unui proiect, acesta implicã ºi unele fenomenele sociale pot provoca aspecte extrem de
factori de decizie ºi etape cu o greutate majorã? Pe Jules negative: dificultãþi în a coabita, dificultãþi de comunicare,
Verne îl fascinau legendele, amintesc doar de – Legenda neînþelegeri pe mai multe planuri, rasism ºi xenofobie, separare,
Fortãreþei Deva, Legenda Detunatei, munte care seamãnã cu apariþia ghetourilor etc.
o uriaºã vioarã, la care dracul cântã noaptea pe timp de Din toate acestea derivã un aspect foarte important –
furtunã. Care sunt elementele ce interfereazã pentru ca astfel responsabilitatea. Suntem rãspunzãtori pentru tot ce facem. E
de lumi fantastice sã intre în dialog? vorba despre responsabilitatea noastrã individualã ºi, de
– Un proiect implicã mulþi factori, factorul uman – elevi, asemenea, responsabilitatea celor care conduc.
profesori, artiºti, scriitori, primari, turiºti etc., dar ºi un plan – În ce mãsurã va exista Europa Culturalã în ansamblul
financiar. Cultura, economia ºi turismul converg. În anul globalizãrii; existã proiecte, viziuni concrete, la nivel european,
UNESCO „Jules Verne“ – 2005, toþi am fãcut apel la aceºti care sã antreneze toate naþiunile cu specificitatea lor într-un
factori. În 2006, Anul Francofoniei, vom apela, de asemenea, astfel de proces?
la politici culturale. Sã ne amintim ºi de Colocviul Internaþional – „Europa culturalã“ nu a existat sub aceastã formulã, în
„Jules Verne“ de la Cluj, de întâlnirile, de lansãrile de carte de la schimb a existat o culturã europeanã. Aceste valori culturale
Bucureºti, Iaºi. Toate au configurat, într-un fel sau altul, lumea sunt transmise prin intermediul þãrilor europene Continentului
lui Jules Verne, apelându-se la imaginaþie ºi imaginar, încã din Evul Mediu. Aceste valori sunt reprezentate de un
antrenându-se foarte multe oraºe, instituþii, oameni, idei, decizii numãr mare de artiºti sau de opere, care constituie fundamentul
ºi, nu în ultimul rând, bani. nostru comun. Valorile culturale europene poartã în ele, foarte
– ªtiu cã aveþi o disponibilitate aparte pentru teatru, bine de exemplu, conceptele marilor scriitori, marilor fondatori
pentru tot ce înseamnã artã. TTeatruleatrul românesc – încã pe o de idei ºi limbaj, ca Dante, Goethe, Cervantes, Jules Verne ºi
axã conser vatoare, în care dialogul este clar
conservatoare, clar,, jocul scenic mulþi alþii, care ne aparþin, deopotrivã, tuturor. în ceea ce priveºte
aparþinând actorului – vine în întâmpinarea posibilului dum- România, pentru 2006 ºi pentru anii urmãtori, îmi imaginez o
neavoastrã imaginar
imaginar,, construit într-o culturã în care miza þarã care-ºi consolideazã democraþia, care-ºi coordoneazã
cade în special pe experiment? Defazajul cultural este frapant? dezvoltarea prin crearea unui loc propriu pentru fiecare român
– Adevãrul este cã, dacã e sã privim teatrul românesc în ºi care poartã grija extraordinarului sãu patrimoniu cultural.
PRO

SAECULUM 2/2006 85
strategii culturale

Benoît Paumier*
Clara Wagner**
Wagner

ROMÂNIA RÃMÂNE, ÎN UNIUNEA EUROPEANÃ,


UNA DIN PRINCIPALELE ÞÃRI FRANCOFONE
Convorbire realizatå de Ecaterina Þarãlungã

Pintilie, ultimul lui film a avut mare succes aici. Avem, de


asemenea colaborãri ºi în zona media. Prin urmare avem
schimburi actuale, se dezvoltã reþele între artiºti, între
profesioniºti, care nu mai au nevoie de acorduri de la stat la
stat. Ceea ce e natural fiindcã aparþinem, aº zice, aceluiaºi spaþiu
cultural. Ceea ce nu exclude ºi un anumit numãr de schimburi
cu caracter mai instituþional, mã gândesc la schimbul de
studenþi, de restaurarea patrimoniului, la schimburi între Centrul
de Înalte Studii de la Chaillot, iar în România Facultatea de
Arhitecturã Ion Mincu, relaþii dezvoltate în mod special în
domeniul restaurãrii patrimoniului, mergând pânã la chestiuni
de arheologie, precum la Târgoviºte, la Alba Iulia. Pe lângã
toate acestea aº menþiona schimburile pe care le avem în
domeniul muzeografiei. De fapt nu vrem sã oprim aici schim-
burile instituþionale, aº vrea sã le continuãm. Când vorbim de
scriitori tradiþionali precum Ionesco, Cioran, trebuie sã adãu-
gãm ºi noua generaþie de scriitori români, dinamicã în mod
deosebit. Acesta este motivul pentru care ne-am înþeles cu
– Stimate domnule director
director,, aº dori mai întâi sã vorbim omologii ºi prietenii noºtri români ºi în toamna anului trecut
puþin despre programele culturale franco-române: literaturã, am organizat un mare festival de literaturã românã la Paris,
arte plastice, muzicã etc. care se numeºte „Le Belles Etrangères”. În fiecare an are onoa-
– Avem o cooperare directã ºi foarte bine dezvoltatã cu rea o altã þarã, ei bine, în 2005 a fost noua generaþie de autori
România, ceea ce este ºi rezultatul faptului cã legãturile noastre români, deci în toamna lui 2005 au fost la Paris o serie de
sunt, aº zice, strãvechi ºi legate de apartenenþa comunã la manifestãri, texte care se vor traduce, expoziþii, de asemenea
spaþiul latin din centrul Europei ºi, mai apoi, spaþiului francofon, filme aparþinând toate acestei generaþii. Prin urmare, dupã cum
fiindcã România rãmâne, în Uniunea Europeanã, una din princi- vedeþi, este o panoramã cu totul amplã ºi nu pot încheia fãrã
palele þãri francofone, ceea ce se va exprima prin întâlnirea la sã vorbesc despre audio-vizual.
vârf a Francofoniei, care va avea loc la Bucureºti în acest an. – Aº fi foarte interesatã sã aud câte ceva despre asta.
Apoi, sã nu uitãm de expoziþia de artã francezã, de picturã mai – Pãi in ce priveºte audiovizualul eu sunt interesat în mod
exact „Umbre ºi lumini“ – patru secole de picturã francezã –, deosebit pentru cã în calitatea mea de director la Radio France
gãzduitã toamna trecutã, timp de trei luni de Muzeul de Artã al International am fost preºedintele Radio Delta RFI, ceea ce
României. Aº spune deci cã toate acestea creeazã un teren m-a fãcut sã cunosc în mod deosebit þara dumneavoastrã. Aº
comun, favorabil pentru a se exprima mulþi artiºti, mulþi spune cã e un exemplu foarte bun de diversitate culturalã,
profesioniºti. Cred cã mulþi scriitori români ºi-au adus aportul douã popoare care se întâlnesc la acelaºi post, cel român ºi cel
la cultura francezã ºi un aport esenþial la cultura francofonã. francez, cu bune rezultate chiar pentru dezvoltarea RFI, fiindcã
Mai ales în domeniul literaturii, toatã lumea ºtie de Ionesco ºi acum Radio Delta s-a întins la Craiova, la Cluj, la Iaºi ºi succesul
Cioran, dar aº zice ºi cã pe planul artelor contemporane trebuie ei aratã cã este ceva care merge, care funcþioneazã fiindcã,
observat cã una din cele mai mari personalitãþi ale lumii într-adevãr, culturile noastre sunt foarte apropiate ºi aparþin
cinematografice ale Franþei este cineva de origine românã, Marin aceluiaºi spaþiu.
Kamitz, unul din principalii producãtori de cinema din Franþa, – Oare ne puteþi spune ceva ºi despre televiziune? Aveþi
ºi încã de cinema de foarte bunã calitate. Avem de asemenea în vedere vreo colaborare?
coproducþii de cinema, mã gândesc mai ales la filmele lui Lucian – ªtiþi, în ce priveºte televiziunea ºtiu cã existã un acord
între televiziunea dumneavoastrã ºi ARTE, de fapt avem ambiþia
sã facem din ARTE nu numai o televiziune franco-germanã, ci
* Benoît Paumier – Director al Delegaþiei pentru relaþii
mai mult europeanã. Prin urmare cred cã putem avea programe
internaþionale al Minsterului Culturii ºi Educaþiei din Franþa
româneºti care sã poatã mãri programul de la ARTE ºi sã se
** Clara Wagner – Director de comunicare internaþionalã
în Ministerul Culturii ºi Educaþiei din Franþa
PRO

86 SAECULUM 2/2006
strategii culturale

poatã difuza în Europa, iar pe de altã parte, un program la


ARTE care sã se poatã difuza la Televiziunea Românã la
Bucureºti. Personal cred cu tãrie cã audio-vizualul, adicã tele-
viziunea ºi radioul, joacã un rol major în schimburile culturale.
– Stimatã doamnã W agner
agner,, aþi lucrat la Institutul Cul-
Wagner
tural Francez din Bucureºti. Cum continuaþi aici programele
de acolo?
– Am avut ºansa sã mã întorc la Paris pentru a lucra la
Departamentul de Afaceri Internaþionale al Ministerului Culturii
ºi de a construi astfel o punte de cooperare culturalã bilateralã
între Franþa ºi Europa Centralã ºi Orientalã, între altele Româ-
nia, pentru care pãstrez un ataºament personal. Când eram la
Bucureºti depindeam de Ministerul Afacerilor Externe, deci
programele erau puþin diferite. ªtiþi, în Franþa sistemul de coope-
rare internaþionalã e puþin împãrþit între Ministerul de Externe
ºi Ministerul Culturii. Iar acum lucrez la programe care sã
permitã culturii române sã fie promovatã în Franþa. De pildã
„Les Belles Etrangères” despre care a pomenit adineauri
domnul Paumier, program care a fost onorat de România. – Sunteþi pentru o discriminare pozitivã a minoritãþilor
minoritãþilor,,
– Dacã-mi amintesc bine, aþi început sã lucraþi la acest ori pentru o selecþie dupã criterii valorice comune?
program de la Bucureºti. – Chestiunea discriminãrii pozitive este efectiv o chestiune
– Sunteþi prea amabilã. Eu am fost efectiv la Bucureºti când de actualitate, dar în materie de culturã lucrurile se pun puþin
ministrul francez al Culturii l-a anunþat. Am avut contacte cu o diferit. Nu ne aflãm într-un sistem ierarhic, unde existã o culturã
serie de scriitori dominantã ºi culturi minoritare, ci ne aflãm într-un sistem aº
– Dar spuneþi-mi, care ar fi rolul culturii în integrarea zice, mai degrabã, de reþea, de schimb, de dialog intercultural
României? ºi misiunea noastrã e sã facem sã funcþioneze acest dialog de
– Cred cã domnul director vã poate rãspunde la aceastã schimb reciproc. Deci mi se pare important ca fiecare culturã
întrebare. sã poatã fi respectatã pentru ca acest schimb sã funcþioneze.
– Vã rog. – Care credeþi, stimatã doamnã Clara W agner
agner,, cã este
Wagner
– Eu cred cã, în general, cultura trebuie sã aibã un rol major locul României, ca þarã din Est, în procesul de integrare
în Europa, fiindcã pe culturã se bazeazã identitatea noastrã culturalã?
comunã, a noastrã, a europenilor. Cred cã în ce ne priveºte pe – Nu existã ierarhii de fãcut. Din punct de vedere cultural
noi, oamenii de culturã, nu putem vorbi de intrarea României România îºi are locul sãu recunoscut în Europa, aºa cã ea
în Europa, ci de reunificare, deoarece aparþinem aceluiaºi participã din plin la creaþia artisticã ºi culturalã de astãzi.
spaþiu. Iar acest spaþiu cultural european este caracterizat – În ce mod sunt finanþate programele culturale
tocmai prin diversitatea lui. Deci ideea, pariul nostru este cã în româno-franceze? Se poate vorbi de cofinanþare? Cum se
sânul Uniunii Europene culturile se asociazã prezervându-ºi procedeazã ca sã faci o expoziþie, de exemplu, domnule
identitatea pe care o au în acest spaþiu cultural comun. Prin Paumier
Paumier......
urmare dupã cum ºtiþi e un fel de standardizare culturalã în – Avem acorduri de coproducþie cinematograficã, de pildã,
lume, iar pariul nostru mizeazã tocmai pe diversitate culturalã, care sunt ºi un exemplu de cofinanþare. Un alt exemplu, este
adicã pe capacitatea fiecãrui stat de a-ºi putea apãra o anumitã expoziþia de picturã despre care am vorbit ºi care a avut loc la
autonomie, o identitate a propriei sale culturi. Credem cã Europa Bucureºti în toamna trecutã, unde România a participat finan-
este chiar cadrul potrivit nu numai pentru a permite apãrarea, ciar oferind locaþia ºi toate garanþiile de securitate, apoi e vorba
pãstrarea autonomiei culturale, ci promovarea culturii. Creaþia de efortul Franþei, care a trimis exponatele, tablourile în
fiecãrei þãri trebuie sã participe la aceastã culturã mondialã, România. Schimburile culturale, de studenþi, de artiºti se fac
care sã nu fie una unilateralã, ci una pluralã ºi diversificatã. pe aceeaºi bazã: luãm în antreprizã în Franþa studenþi români în
– Dar unde plasaþi aici minoritãþile: culturale, religioase, domeniul arhitecturii, al artelor ºi în contrapartidã trimitem
etnice? studenþi francezi în România care sunt întreþinuþi de instanþele
– Cred cã chestiunea minoritãþilor este parte a diversitãþii româneºti. Eu cred cã aceastã primire a profesioniºtilor din
culturale, þine de acceptarea celuilalt, de acceptarea toleranþei, strãinãtate stã la baza schimburilor culturale. Fiindcã mai ales
sunt bazate pe valori comune. Prin urmare aº spune cã, în ce prin oameni, prin persoane se produce sentimentul de aparte-
priveºte Franþa, e o þarã deschisã tuturor culturilor strãine. În nenþã la o reþea ºi un spaþiu cultural comun.
orice caz, ceea ce este mai ales important este sã existe un – Dacã aveþi ceva special de transmis cititorilor noºtri.
dialog inter-cultural. Sunt de conceput deci þãri pluraliste în – Aº repeta acest mesaj, cã suntem într-un spaþiu cultural
materie de culturã, minoritãþi, majoritãþi etc. care aparþin toate comun, marcat prin diversitatea sa, prin schimburile dintre
unui dialog cultural ºi nu, aº zice, unei dezvoltãri separate. culturi, pe care dorim sã le dezvoltãm ºi mai mult. Cred cã este
Deci tot efortul nostru, al Ministerului Culturii, este sã facem vorba despre întoarcerea României la identitatea ei europeanã,
astfel ca diferitele minoritãþi care pot compune cultura ceea ce va permite un nou elan.
naþionalã sã poatã dialoga, sã se poatã schimba, fiindcã se – Doamnã W agner
agner,, dacã aveþi ceva de adãugat.
Wagner
poate de asemenea constata cã marile trasee culturale – Vreau sã spun cã nici la Paris n-am uitat România ºi cã
înseamnã schimburi permanente ale cãror dialoguri sunt bazate mã bucur s-o vãd reluând drumul pe care, de fapt, nu l-a pãrãsit
pe egalitate. niciodatã.
PRO

SAECULUM 2/2006 87
eseu

Florinel Agafiþei

CINE CAUTÃ NIRVANA?

De când a fost descoperitã cealaltã jumãtate spiritu- sa pur livrescã, crede cã poate dobândi adevãruri la care
alã a omenirii de cãtre europeni – aproximativ, din vre- ajunge indianul, nu doar prin teoretizarea lor ci, mai ales,
mea Renaºterii – e vorba de Orient, s-au emis nenumã- prin practicã, ascezã, meditaþie, plonjare în lumea
rate opinii privind efervescenþa intelectualã manifestatã coincidenþei contrariilor cu conºtiinþa limpede, eliberatã
în Asia, în general, în India, în mod special, încã din de adevãrurile convenþionale, tipice cunoaºterii umane.
timpuri arhaice ºi pânã târziu, spre evul mediu al acelor Gurul nostru foarte îndepãrtat, care a pãºit în Maha-
pãrþi. parinirvana de mai bine de jumãtate de deceniu, S.
Europenilor nu le-a fost teamã, cã emiþând propriile Balakrishnan din New Delhi, ne avertiza, cã a ajunge la
lor pãreri privind curentele darshanice, ºcolile ortodoxe adevãrurile upanishadice, spre exemplu, doar prin simpla
sau neortodoxe din India, de pildã, vor contribui – sub lecturare a acestora, reprezintã un adevãrat miracol, care
imperiul unui entuziasm pe care suntem dispuºi sã-l poate sã aibã loc doar o singurã datã în mileniu, în cazul
pricepem pânã la un anumit punct – la distorsionarea unei singure persoane.
multor sensuri ale unor puncte de vedere orientale pri- Aºadar, teoria fãrã practica meditaþiei, fãrã metamor-
vind, sã zicem, ideea de sine, absolut, vacuitate, ubicui- fozarea sinelui – ºi aici, ar trebui discutate toate accep-
tate, adevãr, paradis (a nu se uita, cã termenul este unul þiunile sale, în parte, din diferitele ºcoli, de la Nyaya ºi
sanskrit – pardesha!) Nirvana etc. pânã la Vaisesika, de la Upanishade ºi pânã la tantrism
Aceastã modã s-a perpetuat de-a lungul vremii, ajun- – nu poate produce decât simpla stocare a unor informaþii
gând ºi pânã în zilele noastre, deºi au existat câþiva euro- seci, reci, livreºti, dar nimic mai mult.
Mircea Eliade, H.Oldenberg, Guenon
peni (Mircea Guenon) care au Prin urmare, atunci când citim o carte, fie cã este
atras atenþia asupra derapajelor intelectuale spre zãri semnatã de un Moretta, fie de un Paul Muss, fie de un
greºite, atunci când se trece prin experienþa europeanã a Conze, nu trebuie decât sã înþelegem cã acolo sunt
cunoaºterii, cealaltã modalitate de cunoaºtere, specific cuprinse pãrerile altora, care au practicat diferite forme
indianã, asiaticã. de yoga, au întemeiat diverse ºcoli, cu puncte specifice,
Nu s-a þinut ºi nu se þine cont de un elementar aspect darshanice, asupra marilor teme ale omenirii, ºi cã nu
al abordãrii problematicii cunoaºterii asiatice, de cãtre vom fi niciodatã capabili sã pãtrundem sensul ascuns al
europeanul împãtimit de speculaþii, teoretizãri, creator de acestora, atât timp cât ne aflã într-un birou bine luminat,
sisteme filosofice riguroase: cã, în India, (ºi am rãmas la într-un scaun comod ºi cu o ceaºcã de cafea în faþa
acest exemplu, pe care-l considerãm clasic!) tot ceea ce ochilor; cel mult, vom lua act de ºtiinþa altora ºi ne vom
se emite ca adevãr darshanic este rezultatul umple de adevãrurile altora, fãrã sã putem spune cã au
metamorfozãrii sinelui – chiar dacã înþeles ca agregat, în contribuit la transformarea noastrã, aºa cum acestea
buddhism! – în urma unor anevoioase procese indicate contribuie la transformarea altora, în subcontinent, când
precis, a unor paºi de urmat în cel mai strict mod, fãrã de sunt practicate corespunzãtor.
care împlinirea teoreticului n-ar fi posibilã. Nu e mai puþin adevãrat, cã exportarea cunoaºterii
Or, europeanul ce face? El nu face decât sã emitã indiene – din care toate celelalte cunoaºteri au împru-
pãreri personale, izvorâte din lecturarea mai multor cãrþi mutat câte ceva (ºi ne referim, aici, la cunoaºterea chi-
editate ºi reeditate în diverse limbi ale bãtrânului conti- nezã, japonezã, vietnamezã etc.) a însemnat diluarea ºi
nent; de cele mai multe ori, el nu cunoaºte limba sanskritã, decãderea sa treptatã, transmutarea sa forþatã ºi în Oc-
ori pali în care s-au redactat unele documente spirituale, cident fiind o nouã greºealã a europenilor, care n-au
cuprinse în cãrþile lecturate, dar redate în limba în care a priceput alte lumi, tot aºa cum n-au înþeles nici la 1 500,
fost editatã cartea – adesea, germanã, francezã, italianã, de pildã – ºi dãm acest exemplu, forþând lucrurile! – cã
englezã, mai nou ºi românã, dar prin preluare din limbile amerindienii descoperiþi de Columb, reprezintã o lume
date drept exemplu! – aºa încât, mesajul transmis iniþial aparte, care nu trebuie trecutã prin tãiºul baionetei ºi fumul
îºi pierde din sens, din valoare, sub imperiul vorbelor seci, prafului de puºcã.
traduse de diverºi, în diferite graiuri. Ne-au fost prilejuite aceste gânduri de faptul cã se
Asta ar fi una dintre chestiuni; cealaltã, mai impor- mai scrie, încã, ºi în România, despre India, despre spiri-
tantã ºi cu care ar fi trebuit sã pornim în încercarea tualitatea acesteia, despre ce naºte atingerea de cuge-
noastrã, este legatã de imposibilitatea europeanului de a tarea specific hindusã, lucru care nu este de condamnat,
practica, la modul indian, upanishadic, buddhist, jainist, atât timp cât existã o libertate de opinie, de scriere etc.
tantric etc., învãþãturile care pot fi transmise de un învãþat Cu un singur amendament, însã: sã nu persiste ºi încre-
serios, unui discipol pe mãsurã. derea cã autorul rândurilor – cu excepþia faptului cã a
Europeanul ºcolit, oarecum orgolios de cunoaºterea fost sau este un practicant al înaltelor meditaþii yoginice
PRO

88 SAECULUM 2/2006
eseu

unde primul înseamnã „fãrã“, „lipsit de“, iar al doilea se


poate asocia „Vidului“, „lipsei“, ca o complementare a
celui numit „nir“, deºi este departe de aceastã „stare“,
noi fiind conºtienþi cã termenii întrebuinþaþi nu fac nici un
serviciu luminãrii înþelesului acestui cuvânt. (Sã nu uitãm,
cã ºi în limba noastrã românã, de chintesenþã
indo-europeanã s-a pãstrat termenul „van“ – vezi ºi
expresia, „Nimic nu e în van!“.
S-a vorbit de un anume nihilism în cadrul ºcolilor
budhiste nãscute din doctrina marelui Iluminat: Hinayana,
Mahayana etc., deºi trebuie înþeles cã, însuºi Buddha
nu s-a nãscut, el fiind o „prezenþã absolutã“, în felul ei,
întrepãtrunderea periodicã fãcutã milenar cu omenirea
situatã dincoace de Soare, neavând drept scop decât
aducerea sa pe calea cea corectã.
Buddha nu face decât, ceea ce în sanskritã se defi-
neºte cu dharmacakrapravartana, adicã sã reporneas-
cã Roata Legii într-un moment de derutã totalã a omenirii,
ºi asta o face din illo tempore.
Yoginii cunosc acest lucru, ºi intraþi în reculegere, vor
In familie lua cunoºtinþã de Nirvana, de natura acesteia. Existã un
anumit ochi, numit al sfinþilor – ariya cakku – care poate
– oricare ar fi ele, privind spiritualitatea din India, va putea sã vadã ceea ce nu vede un ochi obiºnuit, cãci este un
fi, vreodatã, crezut pe cuvânt. organ transcendent, dezvãluitor al necondiþionatului.
Livrescul rãmâne livresc ºi nimic mai mult. Mântuirea noastrã – extraordinar de greu de atins –
Pentru a nu lãsa, totuºi, impresia cã discutãm în lipsa nu se poate face decât prin însuºirea Nirvanei, respectiv
unui exemplu concret, ne vom raporta la cel mai sensibil prin surmontarea nivelului experienþei umane profane,
ºi controversat concept nãscut de doctrina budhistã, concomitent cu reintegrarea nivelului celui Necondiþionat.
anume Nirvana. Dupã Nirvana se poate trãi, ca jivanmukta, pânã la
Termenul poate fi împãrþit în douã: „NIR“ ºi „VANA“, Mahaparinirvana. În rest, totul este turiya.

Carmen Sãpunaru

NOILE MITOLOGII
În urmã cu mai bine de un an, cartea lui Dan Brown, adepþi ar avea, este privitã cu scepticism în epoca
Codul lui Da Vinci, se vânduse deja în 100 milioane de internetului ºi a manipulãrii cu iz de science-fiction a
exemplare. Despre ea ºi aºa-zisele secrete pe care le-ar genelor umane, o întoarcere cãtre vechile credinþe ºi o
dezvãlui se scriseserã alte cãrþi ºi se realizaserã re-interpretare a ideilor antice devine complet acceptabilã.
documentare. La o bibliotecã din Osaka existã o listã de Înainte de cartea lui Dan Brown, ciclul Harry Potter
aºteptare de ºase luni pentru aceeaºi carte. O carte care ºi cele trei filme din seria Stãpânul inelelor iniþiaserã
a dat naºtere la dezbateri ºi controverse, constituind dezvoltarea globalã a acestui fenomen, care continuã
indiscutabil un fenomen, nu atât literar, cât antropologic. acum cu numeroase cãrþi de literaturã fantasticã ºi cu
Orice aspect al vieþii cotidiene, artistic ºi nu numai, care noul Harry Potter , precum ºi recenta producþie
capteazã atenþia unui numãr atât de însemnat de locuitori cinematograficã, Cronicile din Narnia. Explicaþia acestor
ai planetei reprezintã un fenomen care nu poate fi neglijat. manifestãri culturale este cât se poate de simplã ºi
Or, ce semnificaþie are succesul acestei cãrþi? Sau, de evidentã: fiinþa umanã are nevoie, la nivel cel mai adesea
ce a generat o nouã modã culturalã? Pentru specialiºti inconºtient, de mit. Mitul, în calitatea sa de arhetip ºi de
este clar cã nu reprezintã o descoperire sau o revelaþie, idiosincrazie comportamentalã, continuã sã existe subtil
ci pur i simplu o popularizare cu tente ficþionale a unor în societatea contemporanã. Fiecare petrecere despre
adevãruri mitice. În istoria omenirii creºtinismul este o care se ºtie de la bun început cã va degenera într-o beþie
religie relativ nouã, însã extinderea sa excesivã a creat generalã, cu cântece ºi gesturi cât se poate de libere,
senzaþia de perimare: fiinþa umanã are nevoie de noutate, duce aminte de orgiile dionisiace care au valoare de mit
însã societatea contemporanã nu este favorabilã apariþiei tocmai pentru cã pãstreazã în memoria colectivã un ritual
unei noi religii de o asemenea amploare. ªi totuºi, religia existenþial ºi programat în creierul uman de la începuturile
trebuie sã se înnoiascã. Dacã orice nouã sectã, oricâþi sale. Fiecare portmoneu din piele de crocodil ori din ºarpe
PRO

SAECULUM 2/2006 89
eseu

ignorat), în timp ce Christian Jacq oferã romanelor sale


(fãrã a fi vorba de artificii post-moderniste, ci de o realã
dorinþã de autentificare a demersului literar)trimiteri
bibliografice concrete. Cu toate acestea, deºi aleg
modalitãþi diferite (lucru perfect normal), cei doi scriitori
obþin rezultate similare: crearea unor noi mitologii. Anne
Rice hrãneºte nevoia de ficþiune umanã reinstaurând în
acelaºi timp vechile arhetipuri: supraomul, semizeul care
trãieºte printre oamenii obiºnuiþi, devenind fie erou, fie
zeu temut care are nevoie periodic de sacrificii – nevoia
de sânge uman pe care o simt vampirii „evoluaþi“, cei
care au experimentat fãrã a avea de suferit soarele
deºertului Gobi. Însã sacrificiul pe care ºi-l iau singuri
aceºti zei nerecunoscuþi se încadreazã în modelele tipice
ale jertfelor umane: rãu-fãcãtori sau criminali (acesta
constituind, desigur, un model, la extrema cealaltã
aflându-se sacrificiile care implicã fecioare sau copii).
Christian Jacq descrie într-o manierã unicã ºi absolut
Acoperiºuri roºii surprinzãtoare vechile ritmuri egiptene: rituri zilnice,
înmormântare, sacralizarea unui loc sau a unei construcþii
º.a.m.d. Un alt aspect pe care îl mai au în comun cei doi
aminteºte de balaurul magic a cãrui piele era menitã sã scriitori este explorarea psihologiei vampirilor, demonilor,
aducã bogãþie fãrã sfârºit celui care o va cãpãta. Sau de vrãjitoarelor sau a egiptenilor care au trãit acum mii de
ºerpii care pãzesc în cuibul lor comori inepuizabile. De ani. Elementul prezintã un interes deosebit deoarece
fiece datã când un funcþionar vamal întreabã plictisit numai ficþiunea poate re-crea individul, sursele istorice
„Scopul vizitei?“, se repetã practica magicã a întrebãrilor sau arheologice fiind insuficiente pentru acest demers.
Sfinxului, a întrebãrilor care permit trecerea într-o altã O, tocmai mentalitatea individualã, a celui care reprezintã
lume. Omenirea a evoluat, însã tiparele mentale au vârsta jertfa sau a celor care participau la ritual suscitã interesul
primelor mituri. – este vorba de inexplicabil, intangibil, nedefinibil. ªtiinþa
De acea, din perspectivã deopotrivã antropologicã ºi ne poate spune cu exactitate acum câþi ani au fost
literarã, doi autori contemporani meritã atenþia noastrã: realizate anumite picturi rupestre sau ce obiecte erau
americanca Anne Rice ºi francezul Christian Kacq (multe folosite la ritualurile funerare în Egiptul antic, însã motivele
dintre lucrãrile lor au fost deja traduse în limba românã). care au provocat gesturile oamenilor de odinioarã sau
Douã stiluri cât se poate de diferite cu un rezultat comun: modul lor de gândire vor rãmâne o enigmã. Senzaþia de
descoperirea ºi reinventarea miturilor. autentic este produsã de Rice ºi Jacq prin precizarea
Anne Rice a devenit celebrã cu Cronicile vampirilor, unor detalii aparent minore legate de traiul cotidian, care
un ciclu epic de amploare legendarã în care autoarea oferã o personalitate realã ºi credibilã personajelor. Ashlar,
inventeazã o întreagã istorie, psihologie ºi fiziologie a atotputernicul taltos, se hrãneºte doar cu mâncãruri albe
vampirilor, care capãtã astfel dimensiunile ºi manifestã ºi pãstoase, adorând laptele rece; mesele egiptenilor
comportamentul unor semizei clasici. În paralel cu includ permanent o mâncare de fasole cu bobul mare ºi
Cronicile vampirilor dezvoltã Ciclul Mayfair – istoria pâine caldã, iar prãjiturile sunt deliciul suprem.
unei familii de vrãjitoare care re-aduce în lumea vizibilão S-ar putea crede cã aceste detalii sunt mult prea
creaturã aparent umanã, un ultim descendent al unei rase concrete ºi duc la desacralizarea figurilor mitologice. E,
dispãrute din timpuri imemoriale. oare, mai puþin zeu un vampir care are o slãbiciune pentru
Christian Jacq este un egiptolog ºi un scriitor extrem hainele de epocã ºi manºetele de dantelã, sau un faraon
de prolific, care, pe lângã lucrãrile ºtiinþifice, încearcã sã iremediabil îndrãgostit de soþia sa? Miturile clasice din
reînvie prin ficþiune lumea fascinantã a Egiptului antic. În Grecia anticã ne confirmã cã nu. Aºa-zisa umanizare a
operele sale literare, Christian Jacq simplificã ºi oferã zeului îl face sã devinã real, credibil. Or, societatea
coerenþã numeroaselor date obþinute de arheologi despre contemporanã are nevoie de tangibil, de un real
viaþa ºi credinþele Egiptului de acum cinci mii de ani. demonstrat ºi palpabil în care sã creadã fãrã a avea
Aparent, nu existã nici o legãturã între cei doi scriitori. îndoieli. Un alt scriitor de limbã englezã, Jonathan Stroud,
Anne Rice este adepta noului stil gotic: frazele sale sunt propune în Trilogia Bartimeus o lume vãzutã din
la fel de opulent-rafinate precum jachetele de catifea ºi perspectiva unui demon, care aduce niºte explicaþii inedite
cameele pe care le confecþioneazã personajele. Christian pentru diverse evenimente istorice. ªi toate aceste cãrþi
Jacq, dimpotrivã, preferã o retoricã simplã ºi un limbaj au devenit best-selleruri, iar filmele bazate pe ele – uriaºe
elegant care transmit în maniera textelor sacre de succese de box-office. Ceea ce înseamnã cã omenirea
odinioarã rituri de mult uitate. Mai mult, Anne Rice îºi are ºi a avut întotdeauna nevoie de mituri. Miturile
prelucreazã sursele pânã când acestea devin aproape reprezintã, fie cã suntem sau nu conºtienþi de acest
neindentificabile (deºi legãtura dintre numele fiinþei fenomen, o parte integralã a vieþii noastre, deoarece homo
chemate de cãtre vrãjitoare din tãrâmul limburilor, taltos, religiosus s-a nãscut în acelaºi timp cu homo sapiens
ºi denumirea vechilor ºamani maghiari este greu de sapiens.
PRO

90 SAECULUM 2/2006
eseu

Ana-Maria Cornilã

FICÞIUNILE NECESARE – LECTURA


ÎNTRE REVERIE ªI REFLEXIVITATE
„Existã un «acolo» al credinþei: Ierusalimul ceresc, un «acolo» al cunoaºterii:
adevãrul absolut; un «acolo» al vieþii zilnice: fericirea. Fãrã aceste chipuri ale departelui,
fãrã atracþia halucinatorie pe care o exercitã asupra noastrã aceste «puncte de fugã»
ale lumii, ne-am pierde însufleþirea, am aluneca într-un regn inferior. «Departele» e
materia primã a tuturor utopiilor, dar e ºi intuiþia cea mai la îndemânã a transcendenþei.
Acolo se preschimbã pe nesimþite în dincolo. Pe scurt nu se poate nega rostul stimulator,
provocarea beneficã pe care acest «acolo» le implicã“. (A. Pleºu, Despre îngeri)

Nevoia de ficþiune îºi gãseºte sorgintea într-o mai în sensul situãrii lor într-un „dincolo“ de imediatul palpabil,
nobilã nevoie metafizicã de „dincolo“, de depãºire, de independent de adevãrurile cunoscute ºi demonstrabile,
transcendere, determinatã de un apetit al omului pentru eternizat prin faptul cã supravieþuieºte atât autorului, cât
perfecþiunea inaccesibilã în limitele realului. Într-una din ºi cititorilor.
prozele lui Borges intitulatã Cartea de nisip, personajul Omul contemporan, cantonat în concret, se îndepãr-
primeºte o carte infinitã, a cãrei primã paginã (la fel ca ºi teazã de orice transcendenþã, fie ea a religiei sau a lec-
ultima) nu putea fi gãsitã niciodatã; o altã prozã a lui turii, rãmânând totuºi, inexplicabil, în zona de fascinaþie
Borges, Biblioteca Babel, debuteazã cu o analogie între a celor douã dintr-o necesitate ontologicã: aceea a lui
Univers ºi bibliotecã, cele douã putând fi suprapuse prin „dincolo“, invizibil, intangibil, dar benefic ºi compensator,
„nemarginile“ pe care le oferã. Cartea / scriitura / ficþiunea o proiecþie a visurilor (dar ºi a coºmarurilor) noastre.
este infinitã ºi îi face astfel accesibil cititorului Infinitul. Intuiþia invizibilului, a inexistentului constituie „un
Iatã de ce, lumile ficþionale sunt o transcendenþã, una exerciþiu spiritual“ necesar pentru a exista ca fiinþe inteli-
golitã de sacralitate, însã în continuare o transcendenþã gente: „sã trãieºti cotidian cu ideea cã funcþionarea vizibi-
lului presupune cu necesitate existenþa unui invizibil, care
este în mod necesar neconvertibil în vizibilitate. Inexis-
tenþa fizicã a generalului ºi existenþa fizicã doar a indivi-
dualelor, deoarece realitatea nu poate funcþiona aºa cum
o vedem decât prin afirmarea în vizibil a ceva ce este
invizibil, implicã un continuu exerciþiu spiritual.1 Ficþiunea
ºi imaginarul pot cãpãta demnitate ontologicã în lumina
afirmaþiilor lui H. R. Patapievici în mãsura în care constru-
iesc lumi invizibile, i-reale. Arhetipurile sunt dovada cea
mai clarã a unei permanenþe a imaginarului, devenit el
însuºi o altã realitate care subîntinde realitatea obiectivã.
În cartea sa Despre îngeri, Andrei Pleºu distinge între
„imaginaþio vera“ (imaginaþie „divinã, liberã de amprenta
corporalitãþii, orientatã nu spre eludare ºi substituþie ar-
bitrarã a realului, ci spre instaurare de realitate“) ºi imagi-
naþia comunã („cea care produce vedenii, care delireazã,
uneori ºarmant, alteori smintitor, cea de care uzeazã ºi
abuzeazã frecvent artiºtii, mincinoºii ºi beþivii“). Demni-
tatea metafizicã a imaginaþiei (comune) dispare în mo-
mentul în care aceastã facultate aparþine nu doar artiºtilor,
ci ºi beþivilor ºi mincinoºilor. De fapt, valoarea imaginaþiei
comune, aºa cum o numeºte A. Pleºu, se diminueazã
doar prin raportarea la viziunile revelatoare ale omului
religios; pentru ceilalþi, nedotaþi pentru sacru, imaginaþia
este calea regalã de distanþare faþã de real. Gilbert Durand2

1
Horia-Roman Patapievici, Omul recent, Editura „Huma-
nitas“, 2001, p. 419 - 420
Champs de Mars (Parizianul) 2
G. Durand, Structurile antropologice ale imaginarului,
Editura „Univers Enciclopedic“, 1998, p. 429
PRO

SAECULUM 2/2006 91
eseu

face o afirmaþie care reabiliteazã valoarea imaginaþiei /


imaginarului de toate felurile: „Întrucât adevãrata libertate
ºi demnitate a vocaþiei ontologice a personalitãþii umane
nu se bazeazã decât pe aceastã spontaneitate spiritualã
ºi pe aceastã expresie creatoare care constituie aria
imaginarului“. Poate cã nebunia, cu diversele ei grade de
distanþare de real, este o formã a transcendenþei.
Nevoia de ficþiune este nevoia de alteritate ºi de eva-
dare, de interpretare ºi de reflexivitate, de reverie. Ima-
ginaþia medievalã inventeazã tot felul de fiinþe fabuloase
(oameni cu cap de câine, blemi, sciapozi etc.) pe care le
plaseazã în teritoriile neexplorate încã. Medievalii au
inventat astfel o „alteritate radicalã“3, izvorâtã din spaimele
ºi visele lor cele mai complicate ºi distorsionante pentru
a suplini o lacunã a orizontului lor de cunoaºtere. Lumea
îndepãrtatã, nefamiliarã, nu poate fi decât un loc al ciu-
dãþeniilor. Ficþiunea satisface astfel pofta omului de a se
întâlni cu „altul“ sau „celãlalt“, diferit în mod radical de
oamenii obiºnuiþi.
Pe lângã faptul cã mediazã întâlnirile cu realitatea,
ficþiunea oferã posibilitatea evadãrii dintr-un cotidian care
poate intoxica sau ucide. Decameronul este tocmai
povestea unei astfel de evadãri; istorisind poveºti pline de
tâlc timp de zece zile, cele ºapte doamne ºi cei trei cavaleri
reuºesc sã se sustragã dintr-o lume pe care spectrul ciumei
o luase în stãpânire. Realitatea monstruoasã poate fi
îmblânzitã prin poveste, aºa cum la fel de bine cei mai
înspãimântãtori monºtri pot irumpe din tãrâmul ficþiunii.
Timpul însuºi poate fi îmblânzit cu o poveste despre „odatã Portret (d. Fr
Fr.. Boucher)
ca niciodatã“, despre iluzia vieþii veºnice, clipele pot fi
încetinite sau accelerate dupã ritmul magic al poveºtii. explicatã în chiar interiorul romanului (textul fiind per-
Ficþiunea dubleazã existenþa realã a omului. Lucian manent dublat de metatext): de fapt, acþiunea are loc în
Boia observã aceastã capacitate a omului de a duce o creierul / imaginaþia scriitorului, teritoriu al tuturor posi-
existenþã dublã, în real ºi imaginar, arãtând cã nu se poate bilelor. Lumea este, deci, suma subiectivitãþilor noastre:
trãi în afara imaginarului. „One is perfectly apt to live – in ea este aºa cum o vedem, cum o interpretãm, cum o
fact this is what mankind has been doing since its spunem. În romanul lui V. Eco, Baudolino, personajele
inception – on two planes at the same time: one real and inventeazã o scrisoare în care descriu Þara Preotului Ioan
the other imaginary, in a world both prosaic and fabulous. ºi apoi pleacã în cãutarea acelei þãri care trebuie sã existe
There is only one thing one cannot do: live without the întrucât a fost cu atâta exactitate descrisã în scrisoare.
imaginary or outside it“.4 Romanul lui V. Eco, Insula din Ficþiunea circumscrie ºi o plãcere a reveriei. G.
ziua de ieri este construit pe aceastã imagine a omului Bachelard5 vorbeºte despre „reverii de lecturã“, o trãire
care îºi alungã singurãtatea obsedantã prin inventarea în imaginar care însoþeºte actul lecturii. Lectura este
unui al doilea eu, care, prin forþa imaginaþiei, capãtã o prelungitã în teritoriul personal, inexprimabil, incontrolabil
consistenþã aproape realã, depãºind statutul de simplã ºi infinit al subiectivitãþii fiecãruia: „ªi aceastã lume visatã
fantasmã a unei fiinþe cu mintea rãtãcitã de singurãtate. ne învaþã cum putem sã ne extindem în acest univers al
Romanul lui John Fowles, Mantissa, face un joc subtil nostru“.6 Realul ºi irealul se contopesc, conferind plenitu-
cu imaginaþia ºi aºteptãrile lectorului, propunându-i dine ºi autenticitate fiinþei umane. „ªi totuºi, cum sã negi
acestuia o alegorie a actului creaþiei: scriitorul ºi muza cã marile pasiuni îºi au izvorul în mari reverii? Ar însemna
sa (Erato, muza poeziei de dragoste ºi, prin extindere, a sã mutilezi realitatea dragostei dacã ai desprinde-o de
literaturii erotice ºi a pornografiei în viziunea scriitorului întreaga ei irealitate“.7
englez), în ipostazã de amanþi, neagã reciproc capacitatea Între ficþiune ºi realitate nu existã hiatus, cele douã
de a inventa literatura de valoare. Acþiunea se petrece completându-se, armonizându-se, interogându-se.
într-o camerã cu pereþi cenuºii, a cãror simbolisticã este Fantasmele ºi filosofiile lecturii / ficþiunii dilatã cercul
strâmt al realului, eliberând spiritul ºi, într-un anume sens
3
L. Boia, Explorations into the imaginary, nr. 1-2 / 1999 ºi trupul, proiectându-l într-o pluralitate a posibilitãþilor:
4
„Omul este perfect capabil sã trãiascã – de fapt omenirea ale gândului ºi ale emoþiilor.
face acest lucru încã de când a fost creatã – pe douã planuri
în acelaºi timp: unul real ºi altul imaginar, într-o lume deo-
potrivã prozaicã ºi fabuloasã. Un singur lucru nu poate face 5
G. Bachelard, Poetica reveriei, Editura „Paralela 45“, 2005
omul: sã trãiascã fãrã imaginar sau în afara lui“ (L. Boia, 6
G. Bachelard, op. cit., p. 17
Explorations into the imaginary, p. 36) 7
G. Bachelard, op. cit., p. 16
PRO

92 SAECULUM 2/2006
eseu

Leo Butnaru

ANGOASA CA REMEDIU

În (Co)Eternitatea luminii ºi întunericului, a binelui ºi rãului matizare. Când scria cã: „Dumnezeu-Omul este un semn“,
ºi, posibil, a cunoscutului ºi nicicând cunoscutului, în acest Kierkegaard realiza concomitent o destãinuire ºi o dez-tãinuire,
cvasi – cred – maniheism, destul de mulþi oameni nu prea în al doilea caz – simplu vorbind – anulând misterul, enigma ºi
gãsesc motive de a fi optimiºti. Periodic, gândul lor de milioane, „punând bazele“ unei semiotici a transcendenþei sau, altfel
ba chiar de miliarde de poºte cuprindere disperã, trecând prin spus, dezvãluind, in nuce, conceptul de semioticã în general,
neºtiinþa neantului sau, maniheist/dihotomic raþionând, ca ºi avant la lettre.
cum s-ar afla, vorba unui francez, entre le chien de la Apoi, de ce n-ar oferi motive pentru optimism concepþia
conaissance et le loup du non-savoir. hindusã (mãgulitoare, ce mai!) a eternei rotative a reîncarnãrii
Însã, în „nevoia fundamentalã a sufletului uman de a prinde individului, oricare? Sau cea creºtinã a vieþii de apoi, a raiului,
sensul lumii“ (G. Cãlinescu), bineînþeles cã nu lipsesc optimiºtii a reînvierii etc.? Cel ce crede în atare promisiuni nu are de ce se
sau relativ optimiºtii care cred într-o intuiþie vizionarã de gândi la un viitor care, de la un punct încolo, ar putea sã nu-i
sorginte ºtiinþificã a omului. Oarecum curios, dacã nu de-a mai fie dat. Aceasta ar însemna, poate, starea de graþie în care
dreptul paradoxal ar pãrea faptul cã la optimism se poate ajunge „atemporalul din noi este conºtient de fãrã-de-timpul vieþii“
ºi prin asumarea... angoasei ºi a neliniºtitoarei incertitudini ºi (Kahlil Gibran), trezindu-ne sentimentul cã trãirile sufleteºti
a lipsei siguranþei de sine. Spre exemplu, pornind de la fireasca parcã ar crea în spaþiul intimitãþii noastre niºte supradimen-
impacienþã a omului în faþa (sau în miezul!) enigmaticului sionate sfere / atmosfere de... altfel de cosmicitate sau, simplu
spaþio-timp, a Universului în general, filosoful Rollo Mag spunând: niºte fabuloase sfere/atmosfere de spaþiu / cosmos...
conchidea cã „anxietatea este experienþa Fiinþei care se afirmã personal(e) în interiorul infinitului spaþiu... comun, astral, uni-
pe sine împotriva Nefiinþei“. versal.
Aºadar, cu toate premisele de a dispera, chiar ºi în faþa (în... Ne e deloc mai puþin adevãrat cã, în încercarea omului de a
atoateîmprejurul sferic al) de-ne-pãtrunsului DINCOLO, defini, de a „povesti“ aceastã stare de cosmicitate... personalã
pãmânteanul, în persoana omului-filosof, cautã motive de cuvintele sunt neputincioase. Intervine (brutal?) indicibilul. Ca
consolare, iar, uneori, timid, – motive de optimism lejer, nesigur, ºi cum acest gen de cosmicitate intimã ar însemna „exact“ ceea
însã oarecum consolator, tonic, precum în cazul lui Sören ce rãmâne în exteriorul cuvântului, spre a se revãrsa transcen-
Kierkegaard, care trata neliniºtea ºi îngrijorarea ca forme esen- dental în Absolutul Cosmic ca o imediateþe în abundentele ei
þiale ale existenþei. În concepþia sa, a-þi asuma, ca trãire, cu dãri de ºtire despre sine – prin simþuri, vãz, auz, respiraþie etc. ªi
fermitate ºi cutezanþã angoasa (cosmicã, aº zice), ar însemna prin interogaþii, dacã vreþi, referitoare anume la Universul etern
sã-þi deminuezi cu mult deznãdejdea, pentru cã a dispera creator, autocreator, întru Eternitatea care nu ar fi valabilã barem
echivaleazã cu: a pãcãtui. Drept unul din preceptele supreme ca termen, ca Semn (ºi) la infima duratã a existenþei ºi inteligenþei
ale credinþei, ne-pãcãtuirea exclude deziluzia. Iar C. T. Dragomir sale. Fãrã dimensiunea ºi semnificaþia umanului în contextul
conchide cã: „Chiar fãrã a te lãsa sã devii atât de kierkegaardian Marelui Mister Cosmic, în contextul Infinitului, cel puþin aici, pe
(gaardian!! – n.m.) nu poþi sã nu sesizezi – în bun spirit existen- Pãmânt, Eternitatea nu ar putea fi pusã în chestiune.
þialist – cã angoasa poate fi un remediu, un mecanism de
apãrare împotriva agresivitãþii proprii, a indiferenþei, a
rinocerizãrii“.
Adicã, nu întreaga lume cade în pesimism, o parte a ei
neîmpãcându-se cu gândul cã în vecii vecilor fapta umanã n-ar
putea trage în balanþa vreunei Grile Cosmice; nedorind sã admitã
cã va sosi ºi momentul în care ziua va muri pentru ultima oarã,
precum zice un suprarealist, cã, dupã cine ºtie ce cataclism,
din populata Planetã Pãmânt s-ar putea alege doar pulberea
astralã a anonimatului etern.
Relativ optimiºtii considerã însã cã, transcendentalmente,
conºtiinþa omului ar reprezenta (ºi) un sistem de pre-facere a
Eternitãþii în timp valabil/viabil în formele ºi dimensiunile
existenþiale terestre, inclus ºi el, timpul valabilviabil, în unica
vârstã eternã – cea a Demiurgului. Iar acest sistem de transfor-
mare ar însemna ºi creaþie sau o co-participare a omului la
creaþia divinã; ar însemna construcþie. Pentru cã sistemul in-
clude ºi Semnul (în pluralitatea cea mai diversã a acestuia),
rezultã cã anume Semnul ar fi elementul de asamblare ºi siste- Atena
PRO

SAECULUM 2/2006 93
eseu

Titi Damian

LEAC LA MUªCÃTURA COBREI

Ipoteza: ºi nu l-a pus niciodatã în vârf...“, „Dacã a luat condeiul în mânã


„Eminescu n-a avut nici un fel de intuiþie ºi simþ politic. ºi s-a pus el contra lui Eminescu, asta-i altceva, trebuie dat
Eminescu este primul scriitor român care face compro- jos“, mi-ar fi sugerat celebrul personaj moromeþian.
misuri politice greþoase. Sucind un rãspuns pe toate pãrþile, gândul mi s-a întors cu
Eminescu este primul antisemit, primul antiliberal ºi primul vreo treizeci de ani înapoi, rãscolind din adormire o întâmplare
antimodern vehement. pe care memoria mea o stocase, presimþind momentul revoltei
N-a înþeles nimic din istorie. din mine de cum. Student fiind, mã aflam în timpul unui exa-
E o capcanã uriaºã pentru poporul român. men cu regretatul Al. Piru. Noi, studenþii, învãþaserãm pe rupte,
Eminescu este idiotul nostru naþional“ (Cãlin Vlasie în de ruºine, tocmai cã nu punea note mici. Nu acceptam sã ne
revista „Feed back“, citat de Mircea Radu Iacoban în articolul umileascã, dându-ne o notã mare pe care nu o meritam. Recita
Idiotul Eminescu din revista „Pro Saeculum“, anul IV, nr. 2(16) versuri din poezii pe care nu le aºteptai, sau pe care încã nu le
– martie 2005). descoperiseºi, de parcã-l ºtia pe tot pe dinafarã, ori fãcea
„Eminescu este cadavrul nostru din debara“ (H.R. Pata- observaþii surprinzãtoare pe text, împreunã cu studentul, uneori
pievici, citat de Gheorghe Istrate în articolul Sã apãrãm împre- chiar în timpul examinãrii, de te încântau. Aºteptam liniºtit
unã catedrala Eminescului – Convorbire realizatã de Al. Deºliu rândul la rãspuns, când colegul de dinaintea mea se aºeazã la
în revista „Pro Saeculum“, anul IV, nr. 8(22) – decembrie 2005) banca din faþa catedrei ºi, dupã o oarecare stingherealã,
adunând de pe jos cãrþi, caiete, hârtii scãpate, de emoþie
probabil, în loc sã rãspundã, numai îl aud cã se adreseazã
Argument – contraargument: examinatorului cu glas schimbat: „Domnule profesor, nu-l ºtiu
Într-o anume împrejurare (un examen psihologic dificil), pe Eminescu. Este atât de mare, mã tulburã ºi, de câte ori îl
inteligenþa unui cunoscut i-a fost testatã cu sute de întrebãri- studiez, de fiecare datã descopãr altceva. Uitaþi-vã, am
capcanã la care trebuia sã rãspundã într-un timp limitat. Printre conspectat bibliografia – îi arãta volumul cu sublinierile, cu
ultimele întrebãri, a apãrut ºi aceasta: „Cu ce poþi compara adnotãrile, cu citate, cu extrase – am participat la seminarii,
trecerea unui avion cu reacþie la câteva sute de metri deasupra n-am lipsit de la cursuri, am toate fiºele. Cred cã trebuie sã mã
ta?“. „Cu iminenþa muºcãturii unei cobre“, a fost rãspunsul. mai pregãtesc. Dacã stau ºi mã gândesc bine, zicea el cu
Calculatorul a decretat sec: admis. seriozitate, oftând, mi-ar trebui o viaþã întreagã, poate chiar
Mã întreb dacã ºi eu aº putea trece un aºa dificil examen, mai mult...“. Profesorul îl urmãri la fel de serios, fãrã sã lase sã
ca iubitor al lui Eminescu, în faþa unui ºoc pe care mi l-au i se citeascã vreo reacþie pe chip, dar îl fixã cu o întrebare: „Ce
produs asemenea propoziþii pe care hârtia le mai suportã ºi nu versuri din Eminescu «te-au tulburat» mai mult?“ Turma
se înroºeºte încã. Prima reacþie, de revoltã, a fost cuvântul visurilor mele eu le pasc ca oi de aur / Când a nopþii întuneric –
spus tare: „inepþii!“. Apoi, am fost tentat sã exclam: „Dã-i înstelatul rege maur – lasã norii lui molatici înfoiaþi în pat ceresc
dracului, niºte idioþi!“, dar un gând ascuns mã zgâlþâia: „Îl bagi / Iarã luna argintie... „Ajunge“, l-a oprit. „Altele?“ Nu credeam
pe Eminescu în aceeaºi oalã cu ei?“. Ulterior, am fost tentat sã sã-nvãþ a muri vreodatã / Pururi tânãr... sosi prompt rãspunsul,
rostesc, copilãreºte: „Ba tu eºti!“. Dau sã citeascã articolul pe care îl lãsã sã se producã pânã la finalul celebrei poezii. „Dã
unui prieten, ºi-mi spune scârbit: „Cretini sunt mulþi în lumea carnetul, 10“ – fãrã nici un comentariu.
asta. Eminescu se apãrã singur. Poezia sa e un hohot imens, Nu asupra elementului anecdotic al întâmplãrii mi s-au
disreþuitor, la adresa mediocritãþilor. Sã le fi auzit el, nici nu s-ar întors gândurile, cât asupra semnificaþiilor celor douã atitudini,
fi sinchisit. Indivizii aceºtia acum ies din grotã ºi, în loc sã se a Profesorului ºi a Studentului, care se întâlniserã într-un punct
deºtepte descoperind izvoare ale gândirii ºi râuri de cântãri din comun: responsabilitatea faþã de un patrimoniu pe care-l
Grãdina Eminescului, se sperie, iar când dau de luminã, în loc gestionau amândoi, dar de pe poziþii diferite: de examinator ºi
sã se bucure, zbiarã. Nu fac literaturã decât urlând!“. Îmi vine de examinat. Faptul, în aparenþã banal, m-a obligat sã mã întreb:
în sprijin o propoziþie rostitã de Arghezi, încercând sã le aducã ca sã arunci o anatemã asupra Poetului, trebuie sã-i cunoºti
o scuzã: „Eminescu nu poate fi tradus nici mãcar în româneºte“. opera, adicã sã citeºti ºi sã gândeºti, iar dacã vrei sã mai ºi
În felul acesta, apar niºte circumstanþe atenuante: existã ºi scrii, trebuie sã ai conºtiinþa ºi responsabilitatea scrisului, aºa
indivizi fãrã „glagorie“ (cum ar fi zis Creangã). Trebuie sã-i cum constata acum câteva sute de ani în urmã Miron Costin:
tolerãm printre noi. Mã consolez cu gândul cã Marin Preda „Când ocãrãsc într-o zi pe cineva, este greu a rãbda; darã în
le-ar fi adus o justificare, compãtimindu-i, cu propoziþii de tipul veci?“. Nu cred cã existã propoziþie mai frumoasã scrisã de un
celor din celebrul testament moral al lui Moromete: „Prostul e român referitor la menirea cãrþii, pe care tot el o considerã
dat ºi el de la Dumnezeu ºi trebuie sã trãiascã ºi el, dar nu sub „iscusitã oglindã a minþii omeneºti“.
denumirea de deºtept, sã nu se mai înþeleagã cine e, ci sub Este, într-adevãr, Scrisoarea III o astfel de oglindã?
denumirea lui de prost. Aºa cum l-a ºtiut din totdeauna lumea „Eu voi da seama de ale mele, câte scriu“, ca sã-l citez tot
PRO

94 SAECULUM 2/2006
eseu

pe cronicar, iubite cititorule, ºi nu polemizând – adicã aruncând doctorat. (G. Cãlinescu nu ºi-a luat doctoratul pe un singur
otrãvuri peste gard ca o certãreaþã de mahala cu braþele în text în prozã de Eminescu, Avatarii faraonului Tla?)
ºolduri, vecinei – ci propunându-þi o „incursiune“ literarã pe Te rog, reciteºte textul împreunã cu mine ºi vei fi uimit cum
acest text foarte actual, de Eminescu, text care nu numai cã-l îþi va apãrea sub privire chipul politicianului contemporan
apãrã, ci ºi-l menþine pe acelaºi piedestal, acolo unde-l ºtim cu poetului (nu nouã, Doamne fereºte!), asemenea unui monstru
toþii. Este un text poetic ocolit de manualele ºcolare, dar ºi de – Sybaris, locuind într-un oraº degradat – Sybaris. Stilistic
cãtre critica literarã, mai ales de cea de acum. Bãnuiesc cã vorbind, Poetul realizeazã un portret fizic ºi moral, individual ºi
tocmai acest text a determinat eliberarea deliberatã a otrãvurilor colectiv – adicã un monstru politic, recurgând la un suprem
citate la adresa poetului. Sã urmãrim împreunã partea a doua a procedeu artistic, satira, însoþitã permanent de o abia reþinutã
Scrisorii III. indignare.
Procedând didactic, adicã metodic, sã facem câteva preci- Pentru început, sã descoperim din ce medii îºi recruteazã
zãri necesare unui cititor care se implicã în demersul nostru. poetul acest monstru politic pe care îl numeºte delicat falnic
Poezia a fost publicatã la 1 mai 1881 în revista „Convorbiri juvaer? Rãspunsul: gloriile politice se nasc pe stradã ºi la uºa
literare“ ºi are ca problematicã, alãturi de celelalte Scrisori – cafenelii, între ai noºtri, între canaliile de uliþi. Care este arma
geniul – aflat în diverse ipostaze (savantul, gânditorul, omul lor politicã? Rãspuns: retoricele suliþi, adicã, pe ºleau – dema-
politic, poetul, îndrãgostitul). În textul propus spre analizã, gogia. Aici e cazul sã facem o parantezã, amintindu-ne de studiul
geniul e omul politic (Mircea) pus în antitezã cu falsul patrio- contemporanului sãu, Titu Maiorescu, Oratori, retori, limbuþi
tism al politicienilor contemporani sieºi (sã precizãm, nu cei (ce corect face el diferenþa între ei, parcã te ademeneºte sã-l
de acum!), care transformaserã mecanismul guvernãrii într-o citeºti!).
sursã de îmbogãþire, iar pentru faptele lor trebuiau pedepsiþi. Sã observãm împreunã (subliniazã pe text, te rog!) cum
Soluþia o dã în finalul poeziei, chiar poetul: Þepeº! (parcã am aratã acest monstru fizic în viziune eminescianã, urmãrind
mai auzit de aceastã soluþie!). Omisesem sã-þi spun cã Scri- epitetele (însuºirile deosebite). Apare, mai întâi, ca o urâciune,
soarea III a fost precedatã de un articol numit Hidoasa poci- având privirea împãroºatã, fiind la fãlci umflat ºi buget, negru,
turã, publicat în ziarul „Timpul“ (din lipsã de spaþiu, nu-l pot cocoºat, având cãmeºi cu mâneci lunge iar pe capete scufie
reproduce, iar trunchiat, n-are farmec!). Aº mai avea o rugã- (Arghezi, unde eºti?). Când este vorba de portretul moral, Poetul
minte, cititorule: tot din lipsã de spaþiu, nu pot reproduce nici este mai zgârcit în epitete, dar sugestive: fãrã suflet, fãrã cuget,
acest fragment din poezie, dar sunt sigur cã în biblioteca lacom, izvor de ºiretlicuri, adicã cinic, prost, ºmecher, hrãpãreþ.
personalã vei gãsi un volum cu versuri de Eminescu pe care-l Acum, sã fii mai atent (ascute-þi creionul ºi subliniazã cu
vei deschide împreunã cu mine. douã linii!), pentru cã vom descoperi portretul colectiv al
Mai trebuie fãcute doar câteva precizãri: acestor monºtri politici, cu accent pe latura moralã. Þi-aº
Una – sã te concentrezi pe textul poetic, astfel încât sã te propune sã te detaºezi, sã nu te indignezi, aºa cum o face
transpui în interiorul lumii politice de acum 125 de ani ºi sã Poetul.
gândeºti o datã cu mine, aºa cum e firesc ºi cum se obiºnuieºte: Într-o primã constatare, politicienii vremii sale apar ca
orice asemãnare cu lumea (este text de ficþiune artisticã!) panglicari în ale þãrii care joacã ca pe funii (sic!), mãºti cu toate
politicã de azi este întâmplãtoare. de renume în comedia minciunii, spune la tovarãºii sãi veni-
A doua – sã observãm structura întregului text poetic: prima noasele-i nimicuri, toþi pe buze având virtute, iar în ei monedã
parte face referire la trecutul glorios ºi la patriotismul înainta- calpã (traducem: ipocriþi, mincinoºi, superficiali, falºi, circari)
ºilor, în sensul cã, cine i-a înfruntat pe turci în momentele lor într-o formulare concentratã, chintesenþã de mizerii de la creºtet
de glorie, este deopotrivã mãreþ, glorios ºi, mai ales, înþelept, pânã-n talpã.
precum Mircea cel Bãtrân; partea a doua pune în prim-plan Într-o altã ipostazã, aflãm cã ei sunt cei care ne fac legi, ne
falsul patriotism al politicienilor contemporani scriitorului. pun biruri, ne vorbesc filozofie, ctitoresc aºezãminte unde spu-
A treia precizare are în vedere semnificaþia numelui propriu megã desfrâul, se adreseazã cu evlavie de vulpe (da ce lacrimi!),
Sybaris din debutul satirei, termen cheie, situat într-un vers- aplaudã frenetic, schime, cântece ºi jocuri (ba ºi danseazã, am
cheie, necesar înþelegerii ulterioare a textului: „Au la Sybaris zice noi!), iar dintre ei se aleg solii þãrii azi în lume. Sã nu trecem
nu suntem lângã capiºtea spoielii?“ Pe scurt – Sybaris era un superficial peste aceste sintagme fãrã sã le înþelegem: furã
monstru care trãia într-o peºterã din Parnas. Oracolul a hotãrât legal prin impozite, dau sfaturi ipocrite, sunt desfrânaþi, duc în
sã-i fie jertfit ºi Alciomen, fiul lui Dionysos, dar în locul lui a lume „renumele“ þãrii, joacã un circ politic gratuit. Sunt uºor
fost introdus în peºterã Euriblat, care a reuºit sã-l ucidã. Altã de identificat: bulgãroi cu ceafa groasã, grecotei cu nas subþire,
semnificaþie: Sybarisul era un oraº din Magna Graecia (Calabria mutre pretinse de roman, toatã greco-bulgãrimea e nepoata
de azi), cu vreo 300.000 de locuitori (foarte populat pe vremea lui Traian! (care?), pentru ca în final sã fie etichetaþi sec: spuma
aceea!) care ajunsese la prosperitate maximã, dar care va asta-înveninatã, astã plebe, ãst gunoi (cât dispreþ pune Poetul
decãdea datoritã degradãrii morale a cetãþenilor sãi. (Observã în demonstrativul astã!).
cum asociazã Eminescu monstrul cu degradarea moralã!). O explicaþie este necesarã, cititorule: Eminescu n-avea nimic
Sã mai ºtii ceva, dragã cititorule, cã n-am sã te plictisesc de împãrþit nici cu grecii, nici cu bulgarii (vezi augmentativele!),
analizând textul pe toate feþele aºa cum se procedeazã la ºcoalã, nici cu romanii, deoarece considera cã politicienii de la con-
adicã având în vedere nivelul fonetic, sintactic, morfologic, ducerea þãrii erau urmaºii, travestiþi în haine româneºti, ai
lexical, de idei (de cel politic nici nu mã ating!), ci þi-aº propune fanarioþilor de la 1800. De observat cã ºi colegul sãu gazetar
doar stratul stilistic – asta ca sã nu ne îndepãrtãm de la ce de la „Timpul“, Caragiale avea aceeaºi opinie, din moment ce
ne-am propus iniþial. Dacã l-am aborda din toate perspectivele multe dintre personajele sale purtau nume greceºti, sau dacã
ºi am avea în vedere cele cinci Scrisori, ar ieºi o lucrare de nu, sufixe: Agamemnon, Farfuridi, Trahanache, Caliopi etc. (doar
PRO

SAECULUM 2/2006 95
eseu

nu se limiteazã doar sã prezinte mascarada politicã a vremii


(sale!), ci constatã cã a venit ceasul judecãþii. Urmãreºte câtã
indignare ºi câtã amãrãciune pune el în acest cuvânt simplu,
PREA, pe care-l plaseazã la început de vers: Prea v-aþi arãtat
arama sfâºiind aceastã þarã / Prea fãcurãþi neamul nostru de
ruºine ºi ocarã / Prea v-aþi bãtut joc de limbã, de strãbuni ºi
obicei!. Aºadar, sã traducem: politicienii sunt jefuitorii þãrii,
ipocriþi, aroganþi, dispreþuitori de limbã, de istorie ºi de tradiþii.
Dupã o aºa judecatã asprã, dar dreaptã, urmeazã sentinþa –
realizatã artistic printr-o strãlucitã ºi sincerã invocaþie: Cum de
nu vii, Þepeº Doamne, ca punând mâna pe ei, / Sã-i împarþi în
douã cete: în smintiþi ºi în miºei, / ªi în douã temniþi large cu
de-a sila sã-i aduni / Sã dai foc la puºcãrie ºi la casa de nebuni!
Aici este necesarã o precizare: soluþia este radicalã, adicã ºi
puºcãria ºi casa de nebuni sã fie incendiate, deci purificarea
prin foc echivaleazã cu o purificare moralã.
O ultimã precizare, pentru a limpezi raportul dintre autor ºi
cititor, între care eu sunt doar un intermediar, este necesarã:
aici nu „vorbeºte“ Eminescu, ci eul liric, acea voce interioarã a
lui care se indigneazã la nelegiuirile politicienilor, fãcându-se
purtãtorul de cuvânt al adevãraþilor patrioþi (mulþi ºi anonimi),
dupã cum nici eu nu „vorbesc“, ci vocea mea interioarã, de
cititor indignat la atâtea nelegiuiri debitate furibund astãzi,
într-un concert bine orchestrat, la adresa lui Eminescu.

N.B. Abia acum realizez de ce o fostã elevã, aflatã la jumã-


tatea vieþii, mi-a mãrturisit într-o întâlnire întâmplãtoare, sur-
prinzãtoare (ce banal, într-un autobuz!): „Domnule Profesor,
Café de la Paris sã ºtiþi cã eu am la culcare, la cap, un volum de Eminescu din
care mai citesc ºi copilului meu!“.
De-abia conºtientizez de ce fiecare aventurã literarã cu clasa
nu vei pãrãsi lectura poeziei sã vezi dacã spun adevãrul, precum pe care o preiau la început de liceu, o încep cu Odã (în metru
G. Ibrãileanu în studiul Numele proprii în opera lui Caragiale!) antic). („Statuia în bronz a lui Eminescu“, cum o numea blândul
Într-o a treia treaptã a satirei sale, Poetul abia îºi mai reþine ºi bunul Nichita, un alt oropsit al programelor ºcolare).
sarcasmul, adãugând alte trãsãturi (determinãri stilistice) mon- Abia acum înþeleg de ce mai marii învãþãmântului de azi,
ºtrilor sãi politici (vezi cã foloseºte pluralul!), enumerând: fonfii, dar ºi de vreo zece ani în urmã, trec în programa ºcolarã doar
flecarii, gãgãuþii, guºaþii, bâlbâiþi cu gura strâmbã, niºte rãi, patru texte, obligatorii pentru Bac, ºi acelea la alegere, din
niºte fameni (mai e nevoie sã mai explicãm?), explodând: niºte Mihai Eminescu ºi nicãieri nu se mai rosteºte sintagma „poet
miºei. Ei se pretind stãpânii astei naþii, numai banul îl vâneazã naþional“. Ce subtil eºti eliminat, puþin câte puþin, Eminescule,
ºi câºtigul fãrã muncã. Indignat la culme, Poetul îi adunã sub din conºtiinþa generaþiilor de azi, pânã când cineva din
umbrela pronumelui TOT (TOÞI), urmat de o cascadã de generaþiile viitoare (ce premoniþie a avut Poetul!) te-o strânge-n
construcþii atributive: ce-n þãrile vecine e smintit ºi stârpiturã, douã ºiruri, aºezându-te la coadã, / În vreo notã prizãritã sub o
ce e perfid ºi lacom, ce-i însemnat cu pata putrejimii de naturã, paginã neroadã! (Scrisoarea I ).
tot fanarul, toþi iloþii, se strânserã aicea ºi formeazã patrioþii! În Abia acum mãrturisesc, cu mare mâhnire, cã scâncetelor
final, concentreazã în douã sintagme ultimele trãsãturi: aceastã de cãþei jigãriþi, bolnavi de jigodie, care cântã prohodul lui
ciumã-n lume ºi aceste creaturi. Eminescu, e necesar sã le opunem niºte gânduri rostite sincer
Se cuvine (procedând tot didactic) sã ne reamintim treptele de marele truditor al cuvântului românesc, Tudor Arghezi: „Pãºiþi
fizice ale evoluþiei monstrului politic: urâciune, pociturã, încet, cu grijã tãcutã, feþii mei, / Sã nu-i cãlcaþi nici umbra, nici
creaturi. Treptele devenirii lor morale sunt ºi mai interesante: florile de tei! / Cel mai chemat s-aline din toþi ºi cel mai teafãr,
glorii pe stradã ºi la uºa cafenelei (de unde sunt recrutaþi) / ªi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în Luceafãr“.
chintesenþã de mizerii de la creºtet pânã-n talpã, spuma Memoria îmi scoate din ascunziºurile ei un gând curat ºi
asta-nveninatã, astã plebe, ãst gunoi, aceastã ciumã-n lume, sincer al unui aproape uitat (dar vizionar) scriitor, la fel de
niºte miºei, adicã niºte trãdãtori. iubitor de Eminescu: „Inimã în inima poporului român,
Au ºi admiratori pe mãsurã, canaliile de uliþi, care îi aprobã Eminescu va întineri mereu, cu fiecare clipã ºi cu fiecare an. Va
zgomotos, în aplauze frenetice. Dincolo de aceastã faunã de îmbãtrâni timpul. Prezentul va deveni trecut. Trecutul va fi
circari (unde am auzit noi cuvântul?) Poetul situeazã, într-o cândva antichitate. Dar Eminescu va fi mereu tânãr ca viitorul“.
sintagmã genialã, pe cei care vegheazã ºi sancþioneazã, ca un (E. Camilar, Farmecul depãrtãrilor)
judecãtor absolut, mascarada politicã a vremii, compãtimindu-i ªi acum, în loc de concluzie, douã ultime întrebãri pentru
tot ironic: faþa noastrã sceptic rece. tine, cititorule: Nu e aºa cã Eminescu este printre noi? Va deveni
Apropiindu-ne de final, cititorule, vom observa cã Poetul Eminescu praf în deºertul timpului?
PRO

96 SAECULUM 2/2006
contemporanii noºtri

Gheorghe Istrate

TOTALITATEA MEA LITERARÃ


NU ARE DECÂT UN SINGUR TITLU: POEZIA
Convorbire realizatå de Alexandru Deºliu

– Dle Gheorghe Istrate, ºi chiar credeþi cã am pus punct ironie a sorþii, împiegat de miºcare cheferist, dirijor de trenuri...)
acestui interviu? Aceastã violenþã celestã, metamorfozatã, s-a prelins ºi în
– Dragã Dle Deºliu, eu am sentimentul clar cã „anga- literatura mea ce avea sã vinã. Debutul meu poetic din 1968,
jamentul“ nostru tânjeºte cãtre o iliminarã prelungire, cu „Mãºtile Somnului“, dupã comentariile extatice ale câtorva
fatalmente finalã! E ca ºi cum am schimba prologul cu postfaþa, critici (N. Manolescu, I. Caraion, M. Popa, D. Micu º.a.) fapt
dar asemenea întâmplãri fac „jocul“ frumos al literaturii. Fiindcã despre care am mai pomenit avea sã fie sfâºiat, cu o duritate
noi, aici, ne jucãm totuºi, de-a literatura sincerã, adevãratã. grosolanã, de Costin Tuchilã, Mircea Iorgulescu, Gh. Grigurcu,
Poezia are, însã, tenacitatea ei. Poezia este strânsã într-un N. Motoc, Mirela Roznoveanu, ba chiar ºi de dulcea mea
abecedar ca un marsupiu – de acum adult ºi neimitabil. Abece- buzoianã Magda Ursache!
darul – iatã ce chemare ºi iniþiativã fantasticã pe care ºi Ion Niºte aeroplane razante care m-au întristat. Printre rândurile
Creangã a regerminat-o! – s-a aºezat pe creºtetul literaturii paginilor dintâi ale acestor spovedanii am mai adiat ceva detalii,
române ºi a miºcat astfel ºi definitoriu – frazele ºi chipurile cu sfioºenia de rigoare.
spuselor noastre ºcolãreºti. Amintirile conservã, ca un sâmbure, tot amarul faptelor ºi
Dle Deºliu, cuvântul ne cãlãuzeºte vãzduhurile iubirii în tot anilor de odinioarã. Infatuarea, dorul de eu, ambiþia de-a fi în
ceea ce facem. Scrisul este în primul rând un Semn. Semnul banca-ntâi, n-au fost niciodatã gândurile mele. Eu ºi aºa sunt
poate fi ºi un început ºi un obstacol. Semnul este o memorie a mereu într-o mirare, cum un þãran în teniºi (gumari), pornit din
tuturor începuturilor. Precum litera A (Alfa). zariºtea Limpeziºului natal, îºi gãseºte numele caligrafiat în
Eu nu sunt un erudit (abia iniþiat) în aceste vibratile dicþio- toate dicþionarele literaturii române actuale. N-am râvnit cu un
nare de simboluri – ci doar un simplu cititor stângaci care se scop anume sã fiu acolo. Valul vieþii m-a aruncat ºi peste aceste
uluieºte, adeseori, de sintagmele reuºite, dar ºi de literaturile maluri „planetare“, aproape fãrã voia mea.
întregi scrise de alþii. Eu þin mult mai mult la ceilalþi, cei de Totalitatea mea literarã nu are decât un singur titlu: poezia.
dincolo de cortina mea personalã. Adiacenþe: tablete, micro-eseuri, publicisticã, medalioane, iar,
O mãrturie amarã: în ultima vreme mi s-a vulgarizat puterea uneori (amical), encomiastice. ªi multe autografe (adeseori
(verbul) ºi port stihialul în mine – adicã blestem ºi înjur. Adicã somptuoase).
scriu o poezie de pãmânt pãmântiu, o poezie îndureratã de ea M-am încuiat de mult în religia mea: cuvântul scris –
însãºi. martorul. Cel adevãrat ca bobul de grâu: sãnãtos ori ºiºtav.
Ce sã mã fac, Doamne, cu aceºti dedesubþi, cu lumea lor Eterncuvântul.
dedesubtã? Pânã ºi sãrãcia este o instituþie. Eu o administrez de mult.
Ce sã mã fac, Doamne, cu acest dedesubt care troneazã Am devenit expert: împrumut din stânga ºi restitui în dreapta –
perpetuu deasupra noastrã? ºi apoi repet gestul, multiplicat, dupã nevoie. Aceasta a fost ºi
Într-o zi mai veche eram copil ºi nu mã interesa decât lumina tehnica de o viaþã a lui Balzac, numai cã el miza pe sume
copilãriei cu toate canoanele ei cu tot. astronomice (îl obseda luxul), realmente poate de cel mai
Mi-aduc aminte de o întâmplare de pe la 4-5 ani. Ne aflam, producãtor geniu al prozei lumii din totdeauna.
eu ºi una din surioarele mele, vara, la „locul de casã“ din veci- Mã miºc printre cãrþile mele ºi unele se dãruiesc de la sine,
nãtatea satului, unde culegeam tutunul: palele de mai jos, cele cãzându-mi la picioare, ca un semn, ca o superstiþie pulsatã
mai coapte. ªi, ca un tunet, a izbucnit peste noi un avion (eu din neantul cuvintelor ºi, întra-adevãr, faptul acesta accidental
ºtiam cã ele zboarã ºi în cer), care a retezat vârfurile lizierei de se dovedeºte a fi o revelaþie, o renaºtere a lecturii, a redesco-
salcâmi, umbrindu-ne greoi cu matahala sa, înfingându-se apoi peririi unor scriituri întârziate-n memorie, pline de eclatãri, dar
în cerul lui speriat. De fricã, ne-am acoperit cu bãlãriile câmpului, mai ales, de entuziasmele adolescenþei mult prea grãbite. ªi
sub faldurile de gãrdurariþã, ºi am aºteptat pe cineva sã ne talentele cresc asemenea arborilor, pânã când unele (foarte
aºeze sufletele la loc. puþine), capãtã statutul definitiv de sequoia...
Nu ºtiu ce o fi fost cu avionul acela, duhnind a metal înnegrit, Bibliotecile trebuie cât mai des aerisite ºi reîmperecheate.
de o agresivitate de reptilã înfricoºãtoare. O fi fost o simplã Bibliotecile sunt, de fapt, pulmonul literaturii de orice gen.
glumã aviaticã a unui pilot dement, de a ne speria, sau un „Ai furat vreodatã cãrþi?“ m-a întrebat cineva (celebrul
impas al comenzilor? Octavian Stoica), specializat în acest act din totdeauna iertat.
Acest incident a introdus în biografia mea simbolul fricii, o „Da i-am rãspuns, dar numai din propria mea bibliotecã pe
spaimã multiplã de fiinþele metalice, chiar ºi de cinetica care ºi tu o ºtii atât de bine – în care am un compartiment
pistoanelor locomotivelor „Pacific“ (deºi aveam sã ajung ca o central „donat“ lui Eminescu, rafturi întregi, din care tu mi-ai
PRO

SAECULUM 2/2006 97
contemporanii noºtri

furat câte ceva ºi apoi ai mai adãugat altceva. Mi-am furat – din ce în ce mai crescãtor. Foile cerului s-au dezlipit de pe
cãrþile sã le citesc, ca apoi sã le uit pentru o nouã relecturã, mine, ocrotitoarele, ºi acum mi-e frig în semnul meu de întrebare
care, din pãcate, se produce tot mai rar. Existenþa ne-a prins în care mã urmãreºte ca un cârlig înºelãtor ºi rãsturnat al
chingile ei încorsetate“. spânzurãtorii.
Relectura este o reîndrãgostire (târzie). respiratorie. Aerisitã. Iar ceea ce scriu eu aici nu e un poem în prozã – ci adevãr.
Stimulativã. Optimã. Primenirea ideilor (sau reîntinerirea lor) Iubite Dle Deºliu, precum ºi Dvs. observaþi, sfârºitul
pare a se reface, ºi oasele noastre stricate ºubrezind pe „colocviului“ nostru a alunecat tot mai mult pe o pantã eseisticã
transversala trotuarelor politice nemarcate. Deh! ºi mult confesivã. Lucru care pe virtualul nostru cititor probabil
Deseori nu ºtim cine mai suntem. Întrebãm verbul ºi verbul cã nu-l intereseazã. dar eu mãs imt dator, faþã de invitaþia Dvs
stã mut. Literele stau înghemuite în ele însele, ca într-o generoasã, ca ºi pânã acum, sã-mi deºert povara sacului de
întunecare. spovedanii.
S-ar putea sã plictisesc cu asemenea negre adaosuri. Dar Într-o zi voi îmbãtrâni total în tunelul ultim ºi în
literatura pare a se fi desprins din ea. Literatura actualã – cel insignifiantul vârstei mele agonice. Acolo, pe prispa mea de
puþin la noi – nu mai face epocã. neliniºti ºi singurãtãþi, mi se vor arãta în ochii apoºi pãrinþii ºi
Vom aºtepta pe condeierii viitori care vor oxigena etuvele, surioarele, copiii ºi nevasta, ºi generaþiile de animale care mi-
care vor arunca la gunoi dezastrul sexual al unor manufacturi au mângâiat genunchii – ºi generaþiile de verbe care m-au
literar-libidinoase, cu care vor reîmprospãta vãzduhul literar provocat.
pe meridianele lui coerente. ªtiu: eu sunt un scriitor „necalificat“ pe coperte aurifere
Deocamdatã e prea mult jeg ºi prea multã râie. precum ale atâtor corifei contemporani – ºi nici nu gelozez o
Literatura se ascunde în sufletele unor inºi subþiri care vor astfel de ipostazã. M-ar sufoca. Eu trãiesc într-o floare terestrã
pãºi cu tãlpile lor de argint pe hârtiile viitoarelor cãrþi, ºi perenã, precum nalba sau troscãtul care sparge pânã ºi
predestinate. Ei existã. Eu cred în ei! pietrele cu miraculosul lui pickamer înmugurit. N-am râvnit
În definitiv, literatura e o aventurã pe cont propriu. niciodatã la etaje de argint. Eu m-am mãsurat cu ploaia în
În scris, uneori ai propriile tale retorisme – care, ºi ele, fac noroiul nostru gleznier – ca o mãduvã a pãmântului care ne-a
parte din arsenalul stilistic al tuturor obsesiilor „necesare“. aºezat brãþãri de lut civil ºi civilizat pe firava noastrã anatomie
De ce, Doamne, mereu ºi mereu, când am vrut sã scriu astralã.
semnul exclamãrii, mi-a ieºit totdeauna cel al întrebãrii? Atât Eu n-am scuipat niciodatã în stele ci doar în borâtura celor
de curat scriu semnul interogaþiei clare, precise ºi înfipte în care spurcã pãmântul cu greþoºeniile lor bestiale ºi bahice,
sternul gravitãþilor mele – ºi iatã cum condeiul meu aproape cã pãmântul din care se înalþã sfântul spic de grâu ºi narcisa, ºi
nu ºtie sã scrie semnul final al unui extaz artificial. chiar cucuta din care suge, în locul lui Socrate, ºiragul de furnici
Semnul exclamaþiei e un plâns de claun, un ochi prelung cãlãtorind cãtre cuibarele lor de noapte ascunse subteran. ªi
cu o lacrimã închisã în punct. Niciodatã nu pot fi fraþi aceste cãrora le sãrut picioruºele harnice ºi sãrate (ºtiaþi cã furnicile
semne contrarii, deºi ele pornesc din chemarea aceleiaºi fiinþe sunt sãrate?), trecute curat prin toate mizeriile acestei þãrâni.
armonice. Mi s-a subþiat frica? Mi s-a îngroºat frica? Da, eu sunt un
Cifra unu poate avea ºi plus ºi minus, deºi cantitatea ei plop fricos în faþa furtunii.
rãmâne aproape mereu aceeaºi, având greutatea unei aripi de La aproape 66 de ani, începi uºor-uºor sã-þi faci bilanþul.
fluture. Ca o cloºcã îmi apãr cãrþile cu toate beteºugurile lor pre-
Doar zero-ul nu poate primi catehismele valorilor minus ºi vizibile ºi le împing în fereastra lui Dumnezeu, arãtându-i cã,
plus, el, în sine, fiind insensibil la asemenea energii matematice. totuºi, am încercat, cã n-am stat de pomanã la borna podului,
ªi cu toate acestea, el rãmâne, el formeazã frontiera dintre cã am trecut ape prin ciurul meu ºi am lins pagini albe, ca pe o
douã neanturi rivale, opozante. Obsesiile mele au însã un volum zãpadã, înainte de a-mi deºerta cuvintele din tâmplã...
Mirosul nopþii, ah, mereu ºi mereu mireasma Nopþii!
Ziua am scris incidental (în zori), strecurându-mã printre
zgomotele metalice ºi de umanoizi în erecþii grosier-verbale,
împroºcând strãzi, pieþe, autobuze, metrouri, parcuri, ecrane,
nouri etc.
Nopþile îmi sunt tot atâtea altare în care scriu cu sufletul
îngenuncheat, gurã în gurã cu Dumnezeu.
Serafica poezie pâlpâie pe la porþi cu aripi de fluturi, pe la
unghiuri vulnerabile ºi prãbuºitoare. Vom descrie, cândva,
alfabetul ca pe o coloanã vertebralã a literaturii care a obosit.
Sã vinã, aºadar, cãþeii tineri! Cu multã rouã-n condei. Tinerii
scriitori care spãla ruºinea treptelor unsuroase ale edificiului
actual al literaturii. Pe ei îi aºtept atât de mult, ca pe o salvare.
Poetul este un rest de epopee...
Dle Alexandru Deºliu! Acestei cãrþi (chiar va fi o carte?) va
trebui sã-i facem ºi o a doua ediþie lãrgitã. Pe aceasta am scris-
o amândoi aproape gâfâind, pe un traseu uºor impropriu. Între
timp, îmi voi desface ºi cele 65 de caiete „secrete“, însumând
sute ºi sute de pagini, din care, cu penseta, vom extrage ceea
La nunta mea ce credem cã meritã sã dãruim cititorului ideal. Mulþumesc!
PRO

98 SAECULUM 2/2006
prozã

Philippe Jones*

PROZE**

ªuºotiri „Nu-i rãu, nu?“ i-am spus noului venit. Mi-a aruncat o privire
opacã ºi am stat la taclale. Ne-a dus la el sã ascultãm solo-ul lui
Stropi de ploaie ezitã la marginea frunzelor, apoi se sparg Goodman din China boy. ªi acolo, în mansarda lui, l-am întâlnit
deodatã pe frunte ori preumblã un deget indiscret de-a lungul pe adevãratul Tabusien. A deschis uºa foarte încet ºi s-a auzit
unui obraz. Pneurile ºuºotesc, semafoarele animã cu o clipire ca un foºnet de scoici stârnite de valuri. Apoi, sub acþiunea
de ochi verde ºi roºu sporovãiala intersecþiilor. întrerupãtorului, încãperea deveni un pom de Crãciun. O ploaie
(Sã fi fost acum douãzeci de ani? Mai degrabã treizeci; de culori brãzda spaþiul. Roºul, auriul, verdele, argintiul,
nimic nu s-a schimbat sau, poate, doar pomii au mai puþine albastrul se chemau, îºi rãspundeau, dãnþuiau, alcãtuind
frunze, asfaltul a înecat pietrele de caldarâm, sunetul nu mai e constelaþii furiºe, clipeau parcã nesigure de prezenþa lor. Globuri
chiar acelaºi.) de culoare surâdeau pe etajere ºi pe mese, sfere râdeau agã-
Tabusien þine paharul cu toatã palma, degetele mângâie þate de tavan, lumi îmbãtate deschideau un ochi în toate un-
încet curbura. „Dacã ar fi culoarea asta, culoarea asta de toamnã gherele încãperii. „Sunt frumoase, aºa-i?“, murmura Tabusien.
lichidã, caldã încã, dar deja un pic tristã. ªtii, fãrã sã vreau sã te Iar globurile de sticlã pãreau sã gângureascã sub luminã. „ªi
supãr, nu-mi place romul. Culoarea îmi place. Deunãzi nu era sunt blânde...“
nimeni aici, servea patronul. Mã instalez, adulmec din când în (Blândeþea nu e, în definitiv, senzaþia esenþialã ºi, de aceea,
când, cãci mirosea bine... Uite cã patronul îmi face temenele: cea mai rarã? Cea a pielii materne, a unei plimbãri mânã în
«Trebuie spus, domnule, dacã miroase dopul, vã servesc altul.» mânã, a soarelui în asfinþit. Lucruri atât de simple cã par ridi-
Ca sã vezi!“ cole. Poate fi ascuþitã violenþa, dar blândeþea poate fi ea
(Exista o anume duratã a lucrurilor. Clipa îºi schimba modulatã?)
grosimea dupã momentele zilei. Fireºte, timpul n-a încetat sã Vorbi îndelung, cu o voce surdã, despre cãutãrile lui pe la
fie subiectiv, dar nu se alerga dupã amãgirea asta care te poartã consignaþii ºi despre sentimentele care îl tulburau. Dispreþul,
acum spre galopul final.) adicã ura pentru femeile care le cumpãrã ca sã-ºi împodo-
Brick-ul ºi atmosfera lui, deopotrivã grea ºi brãzdatã de beascã salonul. Ce gãsesc ele, oare, zicea el, obiecte pur mascu-
râsete. Vin nou, încã tulbure, dar sigur pe forþa lui. Sãrutai line... Moda? E destul ca un lucru sã fie la modã ºi-ºi pierde
fetele cu dezinvolturã, cu condescendenþã chiar, iar ele îþi erau orice urmã de sens...“ Dar era copleºit de tandreþe evocând
credincioase. Jacques sufla în clarinetul lui, iar eu îmi scriam gãselniþele care-i îmbogãþeau „roiul“, o secretã pudoare când
cronicile cu sentimentul cã domin toate marionetele lumii. pomenea de „regina“ încã neaflatã. Mansarda devenea sufo-
(Greutatea pe care crezi cã o exerciþi asupra lucrurilor e cea cantã. „Mângâiaþi-le, cântã sub degete.“
care decide, la un moment dat, orientarea în viaþã. Sã fie vorba (Sã fie vorba de a gãsi ori e vorba de un transfer? Orice
de o altã capcanã? Succesul, cu totul relativ, pe care-l poþi cãutare cere un complice, cãruia sã-i poþi spune ce aºtepþi,
avea depinde, oare, de forþa exercitatã sau de persistenþa cãruia sã-i predai ºtafeta sau care sã accepte sã meargã acolo,
credinþei?) un pic mai departe. Dacã doar gãselniþa conteazã, filonul de
Jacques tocmai cânta So long blues când a intrat Tabusien. aur, versul consacrat, vei muri mulþumit ori vei descoperi ceea
ce încã îþi lipseºte?)
Ieri ca ºi azi, paharul lui de rom. „ªi regina?“ Tabusien îºi
* Philippe Jones (n. 1924, la Bruxelles) a debutat în 1947 cu un volum ridicã încet privirea spre mine: „A trecut doar, poate era prea
de versuri: Le Voyageur de la nuit. Opera sa poeticã numãrã, pânã în frumoasã sau n-am tânjit eu destul dupã ea. Printr-o întâmplare,
2004, peste 20 de titluri presãrate de-a lungul a ºase decenii, titluri care am zãrit-o într-o odãiþã în spatele unei prãvãlii. Mare ºi rotundã
i-au asigurat prestigiul de poet de prim rang al literelor belgiene. În ºi albastrã ca miezul nopþii. Cu dâre luminoase ca niºte bãnuieli
1956, publicã primul sãu eseu, despre presa satiricã ilustratã. Profesor de zori. Perfectã ºi dulce. Am luat-o, iar la mine pãrea încã ºi
de Istoria artei la Universitatea din Bruxelles ºi coordonator al muzeelor mai mare. Însã, dimineaþa, fereastra era larg deschisã, iar
regale de artã din Belgia, publicã aproape 30 de volume despre Daumier, podeaua presãratã cu cioburi. Am crezut cã le voi face þãndãri
Lautrec, Bruegel, Magritte, despre pictura secolelor 19 ºi 20, despre pe toate care mã priveau încã.“
realism ºi suprarealism, care îl aºazã printre cei mai de seamã comentatori
Bãtu orologiul Trinitãþii: „Mã ierþi? Trebuie sã plec, am
ai fenomenului plastic. Este membru al Academiei de Arte Frumoase,
întâlnire cu Lucia.“ Un surâs, pleacã. Tabusien ºi globurile lui
Comandor al Legiunii de Onoare, Comandor în Arte ºi Litere, laureat al
Marelui premiu pentru poezie al Academiei Franceze. În 1991, la aproape de sticlã, dar cine o fi oare Lucia?
70 de ani, îºi descoperã vocaþia de prozator. Arta privirii ºi ºtiinþa
metaforei sunt traduse în „ficþiuni” târzii foarte bine primite de criticã ºi Paºi în gol
de public. Iatã câteva dintre ele, incluse în volumul ProzeProze, în curs de
apariþie în Colecþia „Belgica.ro“ a Editurii „Casa Cãrþii de ªtiinþã“ din Sfârºit de zi, raze cãzând pieziº, pale de aer ce clatinã cireºii
Cluj (I.P.) bãtuþi ai Japoniei, înãlþând cortine de petale pe terasã, acesta
** În româneºte de Irina Petraº e spectacolul. Nu prea profund decorul ãsta pe care îl zãresc
PRO

SAECULUM 2/2006 99
prozã

pe fereastrã, nici un zvon nu-mi vine din afarã, nici un ciripit nu


salutã asfinþitul.
Apare un copil jucându-se cu o minge. Subþiratec, graþios în
gesturi, face mingea sã salte ºi o prinde cu mâinile împreunate
deasupra capului. Miºcarea e repetatã cu seriozitate, ca ºi cum ar
fi vorba de un rit. În contre-jour, trupul întunecat se decupeazã
perfect cu un soi de eleganþã orientalã. O accelerare lentã, dar tot
mai vizibilã, animã copilul.
Mingea sare mai repede, mai sus, detenta muºchilor
însoþeºte ºi dezvoltã ritmul. Rãsunã în mine ºi mã leagã pe
dinãuntru. Se presimte, oare, un incident, e inevitabil? Eºti
þintuit, hipnotizat de aºteptarea a ceea ce trebuie sã se
întâmple? Sau spaima de acest posibil inhibã orice reflex?
Conºtienþa pune piedicã reacþiei spontane? „N-am avut timp
sã mã gândesc“, se zice adesea dupã un act anume. Poate
tocmai în asta stã salvarea. Gândul nu e o forþã continuã, ci Acropole
coordonata unei serii de sondaje, fãrã îndoialã inconºtiente,
care suspendã automatismul preþ de o fracþiune de timp. luni. Crima, crimele avuseserã loc în martie, la intervale scurte
Lucrul de care te puteai teme se petrecu. Mingea prea unele de altele.
înãlþatã fu deviatã de o palã de vânt, copilul sãri s-o prindã ºi „Sinuciderea ori asasinarea principalilor responsabili pune
se rãsturnã peste parapet. Odatã cu cãderea, fereastra se capãt actualitãþii faptelor ºi interesului lor mediatic. Rãmâne
deschide, izbit de þipãt mã precipit, prea târziu. Ciudat, copilul misterul.“ Raymond împãturi ziarul cu enervare.
cade legãnându-se parcã între golurile diverselor etaje, nu ca o Astfel, doar evenimentul singur are relief din unghiul
piatrã, ci ca o frunzã, nu în gol, ci purtat parcã de un val. informaþiei. Motivele care scapã constatãrilor ºi dãrii de seamã
Mã regãsesc în casa scãrilor, spirala pare sã se afunde foarte nu prezintã decât o micã importanþã. Curioasã viziune a
departe ºi mã aspirã într-un vârtej cenuºiu în care nu mai simt lucrurilor în care cauza atârnã mai puþin decât efectul sãu!
treptele, nici picioarele nu mi le mai simt, prins cu totul de Morþile provoacã titluri mari, dar de ce-ul, când evidenþa sa nu
angoasa spectacolului la care mã aºtept. Coborârea pãrea sare în ochi, devine un mister care pluteºte aiurea ºi se dilueazã,
interminabilã. scãldat într-un halou din ce în ce mai difuz ºi mai palid.
Uºile blindate ale beciurilor se deschid spre exterior. ªi e ºi În cazul de faþã, moartea a vreo zece bãrbaþi ºi femei era,
strada, trotuarul ºi copacul cu trunchiul prãfuit, împrejmuit cu fãrã îndoialã, puþin lucru în comparaþie cu masacrele etnice ºi
grilaj de fier. Iar acolo, ca într-o mlaºtinã, trupul. Nu al copilului religioase, cu foametea ºi epidemiile care brãzdau planeta.
care dansa, ci al unui peºte, un peºte mare, roºu, dar mai Publicul nu dorise, totuºi, sã afle motivele care au adunat un
portocaliu, mai auriu decât roºul sângelui. Nu-i strivit, dislocat, grup de oameni, aparent fãrã legãturi de familie sau profesio-
cum mã temeam. nale, într-un sãtuc, departe de lume ºi în afara sezonului, pentru
Respirã greu, zguduit de frisoane, ochiul, fix deja, devine a-ºi afla sfârºitul violent care semãna a reglare de conturi.
opac, dar branhiile se deschid ºi se închid, i se introduc tuburi, De ce-l frapase pe Raymond, atunci, acest eveniment? Nu
ºi în gurã de asemenea. Îngrijirile sunt rapide: oxigen, perfuzie. mai ºtia. Dar în sãptãmâna urmãtoare primi, printr-un anume
Un om se apleacã. „Doctore, îi zic eu, e fiul meu, a cãzut sub Marcel, o scrisoare de la tatãl sãu.
ochii mei din înalt.“ κi amintea încã ºi astãzi, foarte clar, câteva fraze: „Misiunea
Omul mã priveºte ºi am senzaþia cã mã micºorez ca ºi cum, cu care m-au însãrcinat se dovedeºte altfel de cât mã
treptat, aº retrãi scena din cealaltã parte a unei lunete. Doctorul, aºteptam... Nu pot spune mai multe fãrã a pune în primejdie pe
peºtele, copacul, strada sunt departe, foarte departe, revãzute aducãtorul acestei scrisori ºi pe tine însuþi... Se poate sã nu mã
de sus, din capãtul tuturor etajelor. Fenomenul creºterii ºi întorc multã vreme... Dacã aº fi ºtiut, poate aº fi ezitat, dar era
îndepãrtãrii se repetã în mai multe reprize, sacadat. Unde sunt vorba de o chestiune de onoare... Am încredere, sã avem, aºadar,
lucrurile? Departele ºi aproapele sunt un acelaºi timp îndurat încredere împreunã... Un sfat: nu te lãsa pradã indolenþei tale...“
simultan? Când vezi ceva anume dacã totul coexistã? Aceastã ultimã frazã îl duru rãu. Tatãl lui nu bãgase de
Izbit de aceastã miºcare ºi de frângerile ei, respir ºi eu greu. seamã eforturile lui din ultimul an? Se schimbase, nu mai era
În nisipurile patului în care am eºuat în cele din urmã, însoþi- leneºul de altãdatã; da, sigur, mai zicea ºi acum „am timp destul“
toarea mea mã prinde de mânã. Îmi zice: „Am nevoie de tine.“ sau „nici o grabã“, dar tânjeala ºi distracþia tâmpã sunt de
Un loc, un timp, o prezenþã, toate astea împreunã se conjugã, domeniul trecutului!
ºi viaþa merge înainte. Angoasa era puternicã. Scrisoarea, nici datatã, nici semnatã,
putea fi anterioarã masacrului. Tatãl sãu mai era oare în viaþã?
Scrisoarea tatãlui Încã trebuia sã afle dacã era amestecat în toate astea ºi de ce.
Patruzeci ºi opt de ore mai târziu, i se fixã o întâlnire la
Linia de trecere era aproape. Se aºtepta sã vadã, dacã nu numãrul 145 pe strada Royale. Bãrbatul care se apropie de el
un zid, mãcar sârmã ghimpatã ºi miradoare. avea un chip foarte net desenat, sculptural, iar Raymond avu
„Ora e bunã, patrula a trecut de curând, zise omul pipãind impresia cã îl mai vãzuse.
cu degetele urmele drumului, nici o problemã dacã nu „Nu te lãsa pradã indolenþei tale, zise necunoscutul
întârziem...“ strângându-i mâna firesc ca unei cunoºtinþe întâlnite din
Mergeau de câteva zile, dar aventura dura deja de mai multe întâmplare în drum.
PRO

100 SAECULUM 2/2006


prozã

– ªi tata? întrebã Raymond. încerca sã se desprindã, dar el o þinea; mâinile lui sub ea se
– Liniºteºte-te, a fost exfiltrat. ªi tu vei fi, dacã doreºti, dar agãþau de umeri ºi miºcãrile ei îi accentuau dorinþa. Tãcerea se
nu-i lipsit de riscuri ºi trebuie s-o doreºti. Dacã eºti de acord, lãsã din nou, el o privi: „N-ai avut grijã? – Am uitat, rãspunse ea,
adãugã omul cu uºurinþa cu care vorbeºti despre ploaie ºi am fost atât de fericitã cã te revãd.“
timp frumos, plimbã-te pe aici mâine la aceeaºi orã. Vei primi, El se ridicã, se îmbrãcã iute ºi, fãrã o privire, o luã spre
pe urmã, instrucþiuni. drum. Cu ochii plini de lacrimi, ea îl vãzu îndepãrtându-se.
– ªi tata? repetã Raymond. Mergea deja de o orã, când porni vântul. La orizont se
– Pentru cine crezi cã mã aflu aici? Trezeºte-te! vedeau câteva strãfulgerãri, exalaþii, gândi el. Aerul devenise
Rãspunsul fusese sec, ca o punere în gardã, dar un surâs apãsãtor, iar sufocarea pe care o pusese în seama enervãrii, a
larg ºi o bãtaie pe umãr încheiarã întâlnirea. contrarietãþii, era cât se poate de realã. Furtuna izbucni cu o
Tulburat de întâlnire, Raymond, întors acasã, cãutã în zadar bruscheþe înspãimântãtoare. Fulgerul cu mai multe braþe pãrea
în dicþionarul lui termenul „exfiltrat“. O expresie tehnicã? Îi sã loveascã din toate pãrþile, desenând cu o linie de foc copacii
ghici sensul: o ieºire, dar fãrã control, ºi o voinþã de a ieºi. pe care îi dobora cu rostogoliri de avalanºã. I se pãru cã muntele
Hotãrârea fu repede luatã. explodeazã, cã un bombardament continuu îl prefãcuse în nori
Iar acum graniþa era aici. de steluþe.
„Haide, îi spuse omul, fã-te cât mai mic cu putinþã, e o Era imposibil sã evaluezi durata care se scursese pânã când
groapã plinã cu apã peste care trebuie sã sari!“ cerul însuºi nu se deschise sub apãsarea unei trombe de apã.
Raymond se simþi deodatã stãpân pe efortul sãu, îºi luã Bãrbatul abia de avu timp sã se refugieze în despicãtura unei
avânt ºi, trecând hotarul, îºi lãsã în urmã adolescenþa. stânci care domina malul. Ameþit, asurzit, îi venirã în minte
imagini.
Rãdãcinile furtunii Se afla în camerã, la cãpãtâiul lui Sébastien. Era în august,
într-un hotel breton care spânzura deasupra plajei. Furtuna
Coborârã spre plajã. Bãrbatul, uriaºul blond, venise s-o þinea de douã zile ºi de douã nopþi, încercuind acest punct al
caute în coliba ei, un pic mai departe de centru, în cartierul coastei; venind dinspre uscat, pãrea sã se îndepãrteze spre
rezervat. Contrar obiºnuinþelor, nu se anunþase. Pânã la aceastã larg pentru a se întoarce ºi a-ºi relua rondul. Sébastien gemea.
primã întâlnire, ea fusese intimidatã, speriatã chiar de acest Cu ochii ficºi, cu faþa arzând, uscatã, trupul îi era cuprins de un
necunoscut de altã rasã, instalat de puþinã vreme la celãlalt tremur care pãrea sã se încarce la fiecare înteþire a furtunii.
capãt al insulei ºi al cãrui vocabular se reducea la câteva Ziua fusese extrem de toridã ºi bãrbatul se gândea cã mama lui
cuvinte. Sébastien se ocupa de copil. Când se întoarse din golf, unde
Se profilã deodatã în uºa colibei ºi îi dãdu de înþeles, fãrã era monitor sezonier, camera era goalã. Coborî pe plajã, cãldura
ocoliºuri, scopul vizitei sale. Ea îi rãspunse cã sunt obiceiuri era încã jilavã ºi apãsãtoare. Lume puþinã, vremea nu era bunã
de respectat, riguros prescrise de tradiþie ºi de zei. El îi ceru sã pentru distracþiile locului; câþiva înotãtori cãutau în valuri o
le ignore, cã el venise de aiurea, cã o remarcase ieri la piaþã ºi o senzaþie de rãcoare. Îl gãsi pe Sébastien într-un golfuleþ, singur-
urmãrise pânã acasã. Ea îl privi cu mai puþinã ostilitate; strãinii, singurel, roºu ca un rac, agitat, fugind în jurul unui castel de
dupã obicei, dacã nu dãdeau nici un semn de agresivitate, nisip. La hotel, soþia lui îi spuse cã, dupã masã, copilul plecase
aveau dreptul la consideraþie ºi la bunã primire. Îl primi, deci, îi cu micii lui prieteni ºi cã ea crezuse cã-l luaserã cu ei la vilã sã
explicã riturile pe care era obligatoriu sã le împlineascã ºi fu se joace. Seara, la masã, Sébastien fu apucat de vãrsãturi ºi de
surprinsã deopotrivã de înþelegerea lui ºi de ardoare. Asta o febrã. „O insolaþie gravã“, diagnosticã doctorul staþiunii, înainte
emoþionã. Se despãrþirã pe urmã dupã ce schimbarã câteva ca furtuna sã izbucneascã tãind curentul ºi izolând hotelul. În
fraze despre viaþã ºi despre raporturile pe care le avuseserã cu zorii celei de-a treia zile, copilul înþepeni brusc, rãsuflarea se
o clarã grijã de a pricepe. opri. Bãrbatul ajunse pe plajã; era presãratã cu resturi ºi grãmezi
Zece zile mai târziu, el reveni, fãrã sã uite de data asta sã o de alge, de arbori rãsuciþi ºi lemne aduse de ape. Micul râu care
previnã cu o floare aºezatã pe o coajã de eucalipt, cu data ºi se vãrsa în radã sãpase o albie adâncã ºi încãrcatã de resturi
ora gravate pe ea. venind de pe uscat. O vacã înecatã, culcatã într-o rânã, cu
Coborârã, aºadar, pe plajã, soarele apunea, blândeþea serii picioarele þepene, pãrea eºuatã nu departe de spuma încã
începea sã se risipeascã, dar nisipul era încã cald sub mareea puternicã.
în creºtere. Cãderea continuã a ploii scãzu ºi bãrbatul îºi veni în fire în
Ea se scãldã, ca toate cele din rasa ei, înainte de a face adãpostul lui de sub stâncã. Curios, liniºtea se fãcuse adâncã,
dragoste, ºi culese douã pietre, una rotundã, alta alungitã, dar, în fundalul ei, bãrbatul presimþi prezenþa unei alte primejdii.
pentru a îmblânzi soarta, a evita vreo eventualã contaminare ºi Era ca o lentã sfâºiere de pânzã care se auzea dinspre munte.
a conjura procrearea. Se culcarã la umbra primilor copaci, pe Reuºi sã pãrãseascã în fugã adãpostul, sã urce pe panta abruptã
cearºafuri deasupra cãrora aºezã pietrele care se alãturarã altora, a malului, înainte ca un val enorm sã se spargã, iar apele acumulate
acumulate dupã timp ºi dupã legãminte. Se iubirã astfel în faþa sã acopere albia râului. Trebui sã aºtepte mai multe ore pânã
mãrii, privirã apoi stelele care rãsãreau în amurg, plonjarã când curentul se liniºti sã poatã traversa vadul, înot de data asta,
împreunã ºi înotarã o vreme în larg înainte de a se întoarce la nu fãrã efort.
colibã pentru o gustare ritualã. Ieºiserã zorii când ajunse la colibã, pãmântul începea sã
El îi spusese cã nu-ºi dorea copii ºi cã, dacã se petrecea fumege sub un cer perfect senin ºi pur. Orizontul cãpãtase o
vreun incident, el n-o va mai vedea. Or, în seara aceea, o cuprinse tentã de albastru intens. Împinse uºa, un dreptunghi de luminã
neliniºtea. „Stai, stai, mã vei iubi, apoi mã vei ocoli iarãºi“, striga cãzu pe culcuºul unde dormea ea, încovrigatã. El se dezbrãcã, se
ea, clãtinându-ºi capul în stânga ºi în dreapta. Ea ºtia cã orgasmul strecurã lângã ea. Ea þipã scurt, îl recunoscu, îl cuprinse în braþe.
ei îl va declanºa pe al lui. „Stai, zeiþa e în mine, s-a deschis...“ Ea O pãtrunse blând. „O sã-i spunem Sébastien“, îi spuse el.
PRO

SAECULUM 2/2006 101


prozã

Laura Husti Rãduleþ *

POVESTEA TELEFOANELOR**

Ioanei faptul cã i-am ascultat convorbirile telefonice.


Când ne-am mutat la bloc, ºi telefonul ºi-a schimbat culoa-
Telefonul din casa în care am locuit atâþia ani avea o carcasã rea… Tata a cumpãrat un aparat alb, tot cu disc, dar foarte
de plastic, galbenã ºi-un disc negru cu cifre mari – îmi plãcea curat ºi lucios, de þi-era mai mare dragul sã vorbeºti la el. De
la nebunie sã le rostesc cu voce tare, pe rând, de la cea mai data asta ºi discuþiile pe care le auzeam erau altfel. Eram cuplaþi
micã, cifra unu, la cea care pãrea cea mai mare, zero, tocmai cu vecina de la etajul 4, o doamnã bãtrânã ºi foarte grasã, care
pentru cã în dreptul ei discul se rotea la maxim, un cârâit lung discuta ore-n ºir la telefon. Când vroiam sã-mi sun prietenii,
(ºi foarte plictisitor), ºi vocea mea de fetiþã „Ze- ridicam receptorul ºi-n loc sã vinã tonul, auzeam vocea ei de
rrrrrrrrroooooooo“. spart borcane. Închideam, nu mi-era drag s-o ascult, iar peste
Degetul arãtãtor încãpea la fix în cercurile mici care 15 minute, când vroiam sã sun iar, ea încã mai vorbea.
înconjurau cifrele, dar bunicul, dacã vroia sã dea un telefon, Închideam iar, ºi mai îmbufnatã, ºi tot aºa, apoi mã plictiseam
trebuia sã formeze numãrul cu unghia sau cu buricul degetelor, ºi renunþam sã mai dau telefoane. Dupã un timp, s-a stricat
cãci mâinile lui butucãnoase, cu degetele aspre, cu care curãþa aparatul ºi ne-am cumpãrat unul maro. Mama zicea cã are o
viþa de vie, acopereau jumãtate din telefon, ba îi mai trebuiau ºi culoare frumoasã ºi cã rezistã la murdãrie. De pe noul aparat
ochelarii ca sã poatã forma numãrul dorit. îmi sunam colegii, în special pe Ioana, cu care îmi plãcea sã
Ce sã mai zic de receptor, ºi el din plastic galben, jilav, cu povestesc despre bãieþi, despre discotecã ºi alte minuni. ªi de
pete de murdãrie pe ici ºi colo, trebuia sã-l þii neapãrat în mâna fiecare datã când o sunam, discuþia se termina cu o invitaþie, o
dreaptã, de teamã sã nu-l scapi, iar firul încreþit, ca o omidã chemam la mine sau ne dãdeam întâlnire sã mergem la
rãsucitã, se încâlcea ºi-atunci lãsam receptorul sã cadã pe jos, spectacole de operã, la agãþat de bãieþi stilaþi (hahaha), sau mã
ºi firul se învîrtea ºi revenea la starea proaspãtã, de râmã, la invita pe la ea, în zilele în care bunicã-sa fãcea prãjiturã.
telefonul ãsta am auzit poveºti fantastice. Se întâmpla sã sune Când venea pe la mine, ne distram cântând la pian sau
scurt, o datã, iar când ridicam, auzeam voci necunoscute ºi le ascultând muzicã, la casetofonul meu pe care învãþasem sã-l
ascultam discuþia, tãrãnci transmiþând salutãri familiei de la repar singurã ori de câte ori îi sãrea elasticul de pe motoraº. O
oraº, femei discutând despre feluri de mâncare ºi câte ºi mai datã mi-a venit ideea sã dãm telefoane la necunoscuþi. Eram
câte. Eram cuplaþi, ascultam în receptorul ãla jegos cele mai singurã acasã ºi-am râs de ne-am prãpãdit. Vorbeam cam aºa:
banale ºi totuºi seducãtoare poveºti de viaþã. Mama, cu privirea (Noi) – Alo, bunã ziua!
pe jumãtate asprã, îmi zicea, ºoptit, „Ai ascultat destul. Acum – Bunã ziua.
închide!“. Dar eu îi fãceam semn sã tacã ºi ascultam mai departe, (Eu) – Suntem de la Telefoane. Alo, alo! (mã prefãceam cã
câteodatã discuþiile erau lungi ºi mã plictiseam ºi dacã nu aud prea bine)
închideam telefonul se termina cu convorbirea ãlora, le tãiam – Da, eu vã aud. Spuneþi, vã rog.
macaroana, hahaha. Apoi, la sfârºit, mama mã întreba despre (Eu) – Alo, alo, nu vã aud deloc. Alo, sunteþi pe fir?
ce-a fost vorba ºi n-aveam nici un chef sã-i povestesc. – Da, da.
Când telefonul suna scurt, o singurã datã, alergam prin (Eu) – Atunci þineþi-vã bine, ca sã nu cãdeþi.
casã ca nebuna, sã ridic receptorul ºi sã ascult ce vorbesc alþii, (Râsete, ºi înjurãturi).
cu respiraþia stinsã ºi cu mâna care acoperea difuzorul. Cel mai Sau o discuþie purtatã de Ioana, foarte amuzantã...
palpitant era atunci când auzeam discuþiile pe care le purta (Ioana)– Alo, servus, ce mai faci?
Marica, mãtuºa mea din casa vecinã, cu telefonul cãreia era – Bine. Cine-i la telefon?
cuplat al nostru. Aflam pãrerile ei despre tata, planurile lor de (Ioana) – Prietena ta, ce, nu mã recunoºti?
viitor ºi multe altele de care nu-mi mai aduc aminte. – Lasã glumele. N-am prietenã.
ªi când o întâlneam îi zâmbeam cumva de sus, ca ºi cum (Ioana) – Cum n-ai? Doar mi-ai dat întâlnire.
i-aº fi cunoscut secretele, iar ea se uita cu o privire ºmecherã la – Unde ºi la ce orã, c-am uitat?
mine ºi tãcea. Nu ºtia nimic ºi nici n-ar fi interesat-o prea tare (Ioana) – La ºase, la cinema. Sper cã vii.
– Dar îmi spui, te rog, cine eºti?
(Ioana) – Þi-am spus, sunt prietena ta.
– Care prietenã? Alina? Þi-am recunoscut vocea.
* Laura Husti-Rãduleþ (n. 30 noiembrie 1980, Cluj). Facultatea de (Ioana) – Nu mã cheamã Alina. Ai uitat cum mã cheamã?
Litere a Universitãþii „Babeº-Boyai“ Cluj-Napoca. Publicã prozã scurtã,
... închide...
eseuri, recenzii etc. începând cu anul 1999 în revistele: „Echinox“
(Cluj), „Vatra“ (Târgu Mureº), „Steaua“ (Cluj), „Renaºterea“ (Cluj), Discuþiile mele erau mai banale:
„Sud“ (Giurgiu), „Calende“ (Piteºti), „Caietele Lucian Blaga“ (Sibiu). (Eu) – Alo, bunã ziua.
Numeroase premii la concursuri naþionale de creaþie. – Bunã ziua. Cine-i la telefon?
** Fragment din volumul de prozã scurtã, aflat în curs de pregãtire, (L.) – Familia Iepure?
cãruia i s-a acordat bursa de creaþie a Uniunii Scriitorilor, pe anul 2005.
PRO

102 SAECULUM 2/2006


prozã

– Nu, dragã, greºealã. eram eu), zisã Bip-Bip, din formaþia „Sendvici cu usturoi“ (ãsta
(Eu) – Aici Lupul. Am sunat ca sã vã mãnânc. era numele trupei noastre, inventam cântece, ca ºi cel cu carnea
Sau discuþia cu Paul, colegul nostru de ºcoalã, tipul ãla de broascã ºi cu o cacofonie de care râdeam în neºtire)...
negricios care scria poezii de dragoste ºi le publica prin reviste... Telefonul maro s-a stricat, într-o bunã zi. Tata a primit, de la
(Eu) – Alo, cu Paul, vã rog. un coleg, un telefon cu butoane gri, micuþ ºi enervant, plat ºi
– Eu sunt. fãrã personalitate. Noroc cã avea un cablu lung, ºi-atunci când
(Eu)– Salut, Paul. vorbeam cu Cristi de la Bucuresti cablul ajungea pânã în camera
– Salut, cine eºti? mea ºi puteam sã-nchid uºa ºi sã discut ore-n ºir despre iubire.
(Eu) – O fatã. Pânã când maicã-sa a tãiat celãlalt cablu, de la telefonul lor
– Bine, mi-am dat seama. Te cunosc? de-acasã, supratã foc pe facturile cu multe zerouri. Atunci Cristi
(Eu)– Poate. Spune-mi, te rog, în ce esti îmbrãcat acum. mi-a facut o vizitã la Cluj, dar am descoperit numai nepotriviri,
– Într-un maieu ºi niºte chiloþi negri, faini de tot. ºi-aºa au luat sfârºit convorbirile noastre kilometrice.
(Eu) – Eu am chiloþi roz bombon cu picãþele, iegãri, un Pe urmã am avut bacalaureatul ºi ultima vacanþã dinaintea
tricou foarte decoltat. admiterii, ºi-atunci stãteam ca pe ace aºteptând telefonul lui
– Oau. Nu-mi spui cine eºti? Silvan, care, bineînþeles, cã a sunat când eu nu eram acasã.
(Eu)– Ghiceºte tu. Mai povesteam cu Nicolae, zis Geta Heta Bioenerheta, sau
– Diana? cu Sosolino, „sos de vanilie“, sau cu Mirciosul sau cu maicã-sa,
(Eu)– Nu. nervoasã cã-i corup fiul, sau cu individul ãla care mã suna ºi
– Ramona? nu zicea nimic...bleach, ce enervant...
(Eu) – Nu. Apoi am primit primul meu telefon mobil... Motorola, negru,
–Ioana? pe care l-am agãþat într-un cui, la cãmin. Îl foloseam pe post de
(Eu)– Nu. telefon fix ºi nu mã suna nimeni, doar tata, ºi el rar, ca sã
Apoi m-am emoþionat ºi-am închis. Ioana era un pic întrebe ce mai facem.
îmbufnatã, ar fi vrut sã-l mai þinem de vorbã... A urmat un Nokia, pe care l-am scãpat pe jos de milioane de
Pe urmã a fost o perioadã în care n-am prea vorbit la telefon. ori, când cautam cheia în geantã, ca sã pot intra in casã. Noroc
Nici de ascultat nu prea mai aveam ce sã ascult, fiindcã ca nu s-a stricat.
scãpaserãm de cuplaþi. Singurele discuþii oarecum ieºite din De pe telefonul ãsta puteam sã trimit mesaje, de dragoste
tipar erau atunci când cineva apela numãrul nostru ºi cãuta pe mai ales, vorba poetului. Cea mai irealã a fost dragostea elec-
altcineva. Greºelile astea erau delicioase, mã simþeam foarte tronicã, prin mesaje, preludiul meu enervant care a culmiant
bine când vreo doamnã spunea cã vrea sã vorbeascã cu X ºi eu cu un bip primit pe post de îmbrãþiºare...
o repezeam ºi o fãceam sã se simtã prost cã a greºit numãrul... O nebunie de îndrãgostealã de litere ºi radiaþii pe care le
Pe urmã mai erau telefoanele cãtre Dana ºi Adela. Vorbeam trimiteam sau le primeam cu voie bunã...
ore-n ºir, discuþii lungi ºi absolut plictisitoare, numai ºi numai Telefonul mobil mi-a devenit indispensabil, îl port înghesuit
despre bãieþi. La fel ºi cu Biba, cealaltã Miss Escroacã (una în geantã, obiect de preþ, chiar dacã nu are valoare în sine...
În agendã am un numãr preþios, la care trimit, uneori,
cuvinte de iubire...Rãspunsurile pe care îmi doresc sã le primesc
vin greoi, dar atunci când se culcuºesc în patul cald al
mesageriei de pe telefonul meu mã simt fericitã ºi înþeleg cã
am reuºit sã comunic, cu dragoste...
Pe urmã am descoperit Internetul...

Raymi
Într-o dimineaþã m-am trezit mai devreme decât de obicei,
ºtiam cã plec în tabãrã ºi de-asta am azvârlit cât colo pãtura, cu
picioarele, ºi m-am dezmeticit iute, iute, iute ºi gata. Mai departe
nu mai ºtiu cum a fost.
Dar într-una din zile mã plimbam cu Lavinia prin sat ºi nu
mai aveam nici un leu. Târgul era în toi, iar noi, din ultimii
mãrunþi gãsiþi prin buzunare, ne-am cumpãrat douã bilete
pentru caruselul cel mare. ªi, ca sã fie mai interesant, eu m-am
aºezat pe-o bãncuþã, ea pe alta ºi-am pornit, iu-hu, lumea pãrea
aºa de frumoasã de sus… Ne-nvârteam ºi urcam ºi coboram,
dar nu a durat prea mult, câteva minute, ºi-apoi gata, nu mai
aveam chiar nici un bãnuþ, nimic, buzunarele goale. Atunci
lângã Lavinia s-a aºezat, pe bãncuþa caruselului, un bãiat. Nu
mai ºtiu cine. Iar lângã mine s-a aºezat ciudatul de Raymi. I-am
spus cã nu mai am bilet ºi sã-mi dea voie sã cobor. Dar el a
zâmbit ºi, când a venit þiganul care vindea bilete, a cumpãrat
Place du Tertre
Tertre douã, unul mie, unul þie, unul la bucãtãrie.
PRO

SAECULUM 2/2006 103


prozã

sorizeaza, un urât, ha, ãsta era, totuºi, semn bun, mai rãmã-
seserã câteva zile de distracþii, ºi nu pe banii noºtri. Mi-a spus
cã m-a vãzut alergând ºi i-am povestit, pe scurt, partea intere-
santã a întâmplãrii.
Apoi am trecut pe lângã cortul lui Raymi. Fãcuse un foc ºi
cocea cartofi în jeraticul aprins. Lucius, îmbrãcat tot în bluza
aia neagrã, incredibil de jegoasã, a întrebat „Asta-i?“,
uitându-se cu un zâmbet larg spre mine. Raymi a spus „Da, dar
nu vrea sã-mi spunã cum o cheamã“. Pe urmã: „Hei, spune-mi
mãcar cum te cheamã“, dar eu m-am prefãcut cã nu-l aud.
ªi-am mers mai departe ºi el mã tot întreba, agasant, ºi-atunci
am spus „Mã cheamã Cluj sau Nu ºtiu. Ce preferi…“
ªi i-am zâmbit urâcios ºi am vãzut cã l-am dezamãgit. Cu
toate astea, la întoarcerea de la bar, pe când mâncam din
îngheþata pe bãþ ºi-am trecut iar pe lângã cortul lor, Raymi mi-a
spus: „Vã invitãm, în seara asta, la cartofi copþi“. Lavinia, auzind
cã-i vorba de mâncare, a spus „bine, chiar foarte bine, o sã
venim“.
ªi iatã-ne seara lângã focul lor mirosind a cartofi. Raymi
mã privea pe furiº, sã nu-l vadã Lucius, sã nu observe nimeni,
doar noi doi, privirile ascunse ºi foarte insistente (din partea
lui). Apoi ºi-a luat o þigarã, m-a întrebat dacã vreau, l-am refuzat.
ªi m-a întrebat când plec. ªtia cã mai stãm, dar târgul era pe
sfârºite ºi el ar fi vrut sã rãmânã încã un pic, însã Lucius avea
alte planuri, sã plece în urmãtoarea zi ºi gata. De-asta era Raymi
trist. Pe foiþa de staniol din interiorul pachetului de þigãri a
scris, în fugã, o adresã ºi mi-a spus „Aºtept sã-mi scrii“.
Am luat staniolul, sclipea argintiu cu reflexe aurii în lumina
Jardin des tuileries focului ºi apoi, când am ajuns în tabãrã, am copiat adresa în
jurnal. Locuia pe strada Liliecilor.
N-am povestit cu el nimic, chiar nimic. Dar simþeam privirea Dupa ce-a plecat, mi-a fost dor de el. Dar au mai trecut
lui, agresivã, enervantã, ºi mã gândeam cum sã scap când ne multe zile pânã sã-i scriu. ªi nici nu ºtiam ce sã-i spun, ce
vom opri. ªi mai era ºi fusta prea scurtã ºi mi-era pe jumãtate minciuni sau ce prostii, uf, aºa cã i-am scris un banc, ceva cu
teamã sã nu-mi observe cineva chiloþii albaºtri. lilieci, nici nu mai ºtiu, ceva foarte aiurea.
Apoi ne-am oprit. ªi, la sfârºit, când am vrut sã cobor, Raymi Mi-a rãspuns în aceeaºi sãptãmânã, scria urât, aproape
m-a luat de mânã, nesimþitul, ºi mi-am smucit palma din mâna indescifrabil ºi foarte, foarte mult. Era aºa de þãran ºi scria cu
lui ºi-am luat-o la fugã. La început îmi venea sã râd ºi râdeam greºeli multe de tot, ºi, la un moment dat, am reuºit sã înþeleg
tare, înecãcios, pentru cã alergam ºi nu puteam sã respir din din textul sãu corupt un fragment din cântecul cu „Laura, spune,
cauza acestui foarte enervant râs (bine cã nu era leopard sau mã iubeºti, Laura, îþi mai aminteºti“…
altã sãlbãticiune…) Un cântec pe care nu l-am auzit niciodatã, dar pe care-l ºtia
Dar Raymi a luat-o la goanã dupã mine, el uriaº ºi eu piticã, Sebi, vecinul de la doi, ºi pe care ori de câte ori mã vedea mi-l
ºi alergam cât mã þineau picioarele, printre oameni, pe lângã cânta, aºa, ca un fel de salut ºtiut numai de noi…
tarabele cu mici ºi mustar, aburi ameþitori ºi vatã de zahãr. Apoi În fine…
am ieºit din târg ºi mi-am întors privirea ºi l-am vazut, la doi Am povestit multe sãptãmâni cu Raymi, în scrisori. Ne-am
paºi în spatele meu. Mi se fãcuse fricã, o fricã aproape trimis ºi poze: eu, o pozã în care eram roºcatã ºi cocoþatã pe
nebuneascã ºi-atunci am hotãrât sã mã întorc brusc ºi sã o iau pian, ºtiam cã o sã-l impresioneze; iar el mi-a trimis o fotografie
direct prin pârâu ºi-apoi peste gard, pânã la cãsuþe. Acolo aº fi în care avea ochelari de soare, negri, ºi blugi largi ºi-un tricou
fost în siguranþã. pe care scria CAT ºi þinea mâinile în buzunar, era lângã niºte
Aºa am fãcut. Raymi nu a vrut sã-ºi ude picioarele ºi n-a schele. Raymi era muncitor. Construia clãdiri ºi avea chiar ºi
mai alergat dupã mine. Iar când m-am cocoþat pe gard, am accidente, dar nu foarte des. Când a cãzut de pe schelã, l-am
reuºit sã-mi agãþ rochiþa, uf, fir-ar sã fie, ºi mi-a mai ºi vãzut sunat; ºi a ridicat o doamnã, ºi când m-am prezentat, mi-a
chiloþii. A început sã râdã, în timp ce eu i-am arãtat, nervoasã, spus: „Tu eºti frumoasa aia cocoþatã pe pian?“ Atunci am ºtiut
degetul mijlociu de la mâna dreaptã. ªi-apoi nu mi-a mai pãsat. cã lui Raymi i-a plãcut mult poza mea. Dar m-am ºi ruºinat un
Cu picioarele curgãtoare, lãsam urme de melc pe asfaltul pic…
cenuºiu, aºa am intrat în cãsuþã ºi-am întâlnit-o pe Dana, juca Raymi nu pãþise nimic, ºi-a rupt vreo douã coaste, dar
poker pe pedepse cu Bogdan. Nici nu m-au observat, nici eu supravieþuise, era bine de tot, mi-a spus cã a început sã asculte
pe ei, sã zicem, ºi mi-am luat o altã pereche de sandale ºi-am rock’n’roll ºi cã se gândeºte mereu la mine.
ieºit iar sã mã plimb, poate sã o caut pe Lavinia, nici nu mai Mare i-a fost surpriza când i-am spus cã voi merge cu tata
ºtiu. la el în oraº. Într-o zi ne-am urcat în maºinã, mama, tata ºi cu
Uite-o pe Lavinia, îmbrãþiºatã, agãþatã de cel care o spon- mine, ºi-am pornit la drum. În câteva ore am ajuns, pe cer norii
PRO

104 SAECULUM 2/2006


prozã

erau atât de negri ºi emoþia mea foarte mare. Raymi mã cãuta prin mulþime, mã vãzuse fãrã sã ºtie ºi
Tata a plecat sã repare un calculator, mama a mers cu el, acum credea cã nu voi mai merge sã-l întâlnesc. ªi chiar aºa
aºa cã l-am sunat pe Raymi sã ne intâlnim. Purtam inelul frumos am fãcut, mi-am continuat drumul, fãrã sã mã uit înapoi, ca ºi
cumpãrat de la bazarul din oraºul meu. ªi eram foarte încântatã cum aº fi fost altcineva, ca ºi cum aº fi vrut, brusc, sã termin
de cum arãtam, în bluziþa albã, croºetatã, împrumutatã de la povestea asta mult prea enervantã ºi gata.
Bibi. De-atunci nu ne-am mai scris nici o scrisoare.
Pe strada Liliecilor am trecut din întâmplare, de fapt trebuia Pe strada Liliecilor nu ºtiu dacã mai locuieºte, astãzi, Raymi.
sã ne întâlnim în altã parte. Am vãzut blocurile cenuºii, triste,
ºi-am ºtiut cã acolo locuieºte Raymi, ºi apoi am mers mai departe Dragostea
ºi dupã câteva minute ne-am întâlnit. M-a pupat pe obraz ºi eu
pe el, tot pe obraz, ºi-am pornit la plimbare. Vântul sufla E întuneric la depozitul de fier vechi. Portarul a adormit în
îngrozitor de tare, auzeam crengile castanilor vajâind, aºa cã cabina de serviciu, cu picioarele pe masã, sprijinindu-ºi ºosetele
am ºtiut cã începe furtuna ºi am intrat în scara unui bloc, sã ne maro, rupte la cãlcâie, de bucata imensã de slãninã, înfãºuratã
adãpostim. Mi-a observat inelul ºi l-am scos de pe deget, sã i-l în „bilete de voie“. În curte, un felinar schizofrenic, gãlbui,
arãt. Dar el n-a vrut sã mi-l înapoieze pânã nu-l sãrut. Bineînþeles zgârie asfaltul, într-o tentativa eºuatã de a-l viola. Câinii de
cã nu l-am sãrutat ºi, pânã la urmã, a trebuit sã mi-l dea înapoi, pazã îºi lãbãrþeazã testiculele pe imaginate femele. Somn
era deja târziu, trebuia sã ajung la maºinã ºi sã mã întorc acasã. gelatinos, cu gust de savarinã siropoasã, învechitã.
Ne-am pupat iar, tot pe obraz ºi m-a strâns în braþe aºa de tare În Daciile fãrã capote, cu cauciucuri dezumflate, s-au insta-
cã am crezut cã-mi rupe oasele. Dar n-am pãþit nimic, chiar lat femeile. Îmbrãcate-n rochii verzi, lungi, cusute cu fir auriu,
nimic. dânsele, greoaie, fac echilibristicã pe arcurile banchetelor din
Scrisorile lui Raymi erau tot mai enervante. Declarative, spate. Uneori cad în arcuri ºi-ºi prãfuiesc corsetele sau îºi po-
încãrcate, pompoase. Peste tot, cuvinte mari: „te iubesc, mi-e cesc ghetuþele cu tocuri subþiri ºi ºireturi scumpe. Atunci ei,
dor de tine“ etc., etc. „salvatorii“, bãrbaþii, sar gardul. Intrã în curtea depozitului,
Mi-era tot mai greu sã-i scriu lucruri banale, pentru cã aºtepta atraºi de chiloþeii tip budigãi pe care-i observã, cu binoclul,
altfel de vorbe de la mine. M-am abþinut, totuºi, cu chiu cu vai, sub transparenþa rochiilor. κi întind braþele ºi le ajutã pe cu-
sã nu-l mint. coane sã se ridice. Doamnele, domoale, îºi pocnesc oasele,
Într-o dimineaþã de varã m-am trezit mai devreme, ºtiam cã dezmorþindu-se. Zâmbesc, ca niºte obsesii spurcate ce sunt!
plec în tabãrã. De data asta la Sarmisegetusa, la sãpat dupã În fiecare maºinã zace câte o pereche de þâþe fieroase.
comori, cu Adela ºi Ioana. Am sãpat ºi-am sãpat, ºi n-am gãsit Femeile îºi lungesc degetele inelate, iau þâþele de pe bordul
decât o amãrâtã de monedã, mai rãmãseserã 3 zile ºi ne maºinii ºi le lipesc, cu salivã, de piept. Pe oglinda lateralã atârnã
plictiseam de moarte, aºa cã ne-am gândit sã plecãm în oraºul cârlionþi negri, femeile îi iau în pumnii micuþi ºi îi lipesc, tot
lui Raymi, de capul nostru, ºi de-acolo sã luãm trenul ºi sã aºa, pe sub rochii, deasupra pulpelor, la mijloc. Fetele bãtrâne
mergem la mãnãstirea Cozia. se mai ºi machiazã cu dermatografe unsuroase, îºi întind, pe
Într-adevãr, am reuºit sã-l convingem pe directorul taberei pleoape, firicele de sclipici în reflexe rogvaiv, apoi ascund
cã trebuie sã venim urgent acasã, minciuni, ºi-am plecat. L-am fardurile în frâna de mânã ºi sub acceleraþie. Pe buze au ruj
sunat pe Raymi, ne-a aºteptat la autogarã ºi Ioana, de cum l-a strident, îl pipãie cu limba, îl gustã – da, sunt satisfãcute.
vãzut, gata, s-a-nroºit la faþã si-a rãmas îndrãgostitã de el. Tacticos coboarã din maºini, ca sã-ºi aleagã amanþi. Bãrbaþii,
Raymi ne-a dus la garsoniera lui taicã-sãu, plinã de goange. aliniaþi în ºir indian, fac pe „curtezanii“: unii zâmbesc, pe sub
Umblau insectele peste tot, mai ales prin bucãtãrie, pe masã, mustaþã. Alþii îºi miºcã fesele în ritmuri asiatice sau trag cu
pe pereþi, pe lângã chiuvetã. Mi-era foarte, foarte scârbã ºi nu ochiul, aruncând steluþe în privirile doamnelor (ceva asemã-
vroiam sã ating nimic, dar Raymi m-a chemat în bucãtãrie ºi nãtor cu artificiile scânteiate neaºteptat de troleibuze, atunci
nici nu-i pãsa de goange ºi m-a îmbrãþiºat ºi m-a cerut de când îºi ating antenele de sexul firelor electrice). Ele se apropie
nevastã. A spus cã vrea sã fugã cu mine în Germania, eu am râs încet, aud bãtaia ritmicã a tocurilor pe ciment obosit. „Hau“,
ºi l-am lãsat sã-ºi spunã visele ºi apoi am mers la culcare, zice Lili, cãþeaua portarului. „Hei, n-auziþi? Am fãcut hau. Hau,
bineînþeles, am dormit pe fotolii, Ioana si Adela în pat, iar între hau, hau!“ Dar tocurile, încãpãþânate, bat toaca. Nici cã le pasã
mine ºi Raymi era masa, peste care Raymi ºi-a-ntins mâna ca de „Hau“. Sau îndrãgostelele, sunt „in love“, vorba ºcolarilor.
sã mã atingã ºi eu n-am vrut ºi apoi am adormit. Eram ameþitã Chiar acum o femeie deseneazã un cerc pe asfalt, îl împarte
de la aºa de mult lichior de ciocolatã. De dimineaþã ne-a condus în bucãþi egale, ca niºte felii de tort ºi mâzgãleºte acolo numele
la garã ºi am plecat la mãnãstire. bãrbaþilor. Apoi eu mã aºez în centrul cercului ºi-arunc o minge
Apoi ne-am mai scris, câteva sãptãmâni. în aer, strigând „la foc, la foc, sã vinã, sã vinã C.!“. ªi C. Se
Într-o zi mi-a spus cã vine în oraºul meu. Ne-am dat întâl- apropie de mine, mã ia de mânuþã ºi ne oprim pe bordurã.
nire pe o terasã, pe-o stradã plinã de oameni, la o orã impo- Celelalte femei îºi urlã infernal amanþii: „Sã vinã, sã vinã
sibilã. Mi-am îmbrãcat fusta de þigancã, mi-am schimbat cu- Tavi, Dan, Radu...“ Mingea, în cãdere, se loveºte de câteva ori
loarea pãrului ºi machiajul, am luat o geantã de pânzã, brodatã de asfalt ºi alunecã, diafan, în spatele cauciucurilor sparte.
cu mãrgele ºi uite-aºa am mers la plimbare pe mijlocul strãzii, Amorezeazã cu ele (i se fãcuse poftã).
nu erau maºini, era circulaþia opritã din cauza unui meci de Doamna Adela s-a aºezat lângã Tavi, pe o barã de bãtut
fotbal. ªi am trecut pe lângã terasa la care mã aºtepta Raymi. covoare. Þine ceva în mâini ºi, din când în când, îºi întinde
Privea înspre mine ºi nu m-a recunoscut. Am observat o arãtãtorul, pânã-l loveºte de fundul paharului cu pascã ºi
privire mai lungã, pe care am simþit-o ca pe o loviturã, ºi-apoi începe sã-l lingã, odios, râzând. El îºi continuã poveºtile.
mi-am întors capul ºi-am mers mai departe. „Semeni cu o lostriþã“, îi spune. Încã o înghiþiturã de vin, ca ºi
PRO

SAECULUM 2/2006 105


prozã

cum trupul ºi sângele s-ar mutila (sado-masochiºtii!) aºa, pe ºi-l aºtept sã mã devoreze. El, bãrbatul, s-a ascuns în urechea
nesimþite. Tavi ºi Adela încep sã desacralizeze. Se strâng în mea, între ciocan ºi „nicovalã“, nu e comunist defel... Stã, comod,
braþe de foºnesc toþi hormonii din cartier, se lostriþesc zdravãn, în ureche, dezbrãcat, da, e foarte frumos. κi întinde mâna pe o
sprijiniþi de o maºinã veche din parcare. Pasca este consumatã pãturã albastrã ºi-ºi miºcã degetele sublim.
înainte de a expira, înainte chiar de a fi bunã de tipar. În acea Se-apropie ziua mea de naºtere. El împacheteazã cadoul,
stare, de zbor frânt, Adela ºi Tavi ºerpuiesc jalnic, alunecã pe îmi oferã o mânã, ca sã dorm pe ea, sã-mi aºez minþile în palma
trotuar, pe umbra reclamei roºii a Complexului Universal. Trecem sa. Eu, pregãtindu-mã pentru Crãciun, îi ofer un picior. „ªi ce-ai
pe lângã ei ºi le furãm paharul cu pascã. „De Paºti se doarme, sã faci cu el?“ îl întreb, zâmbind. „Am sã-l dau la câini“ ºi râde.
nu-i aºa?“ îl întreb, sfioasã, pe domnul Pascã. „Nu, nu, nu, nu Continuãm sã ne amorezãm pe noi înºine. Vorbim despre
trebuia sã spui asta. Hai, nu fi...“, îmi zice. „Cum sã nu fiu?“ mâncare, îmi cumpãr o brânzã „topilã“ ºi mã topesc de tot, ca
Însã domnul Pascã, ghemuit în cilindrul gãlbui, de plastic, ºi-atunci când l-am vãzut în pragul unei oarecare uºi, înconjurat
nu-mi rãspunde. Nu aºtept nici o explicaþie, îl beau înainte de de mulþi indivizi zâmbãreþi ºi tare mi-a plãcut „þigãncuºa“ de pe
a apuca sã mai spunã ceva. buzele lui. Ha.
Amantul meu are mustrãri de conºtiinþã. Se spovedeºte, Se apropie de noi doamna Dana, cu Mihai. Auzim muzicã
apoi mã strânge în braþe. Lângã noi, Irina ºi Radu, androginizaþi de lãutã, probabil de la vreo nuntã. Da, îi ºi vedem pe miri, cam
sublim (cãci ea s-a strecurat în haina lui, el în fusta ei ºi-acum bãtrâni ºi în stare de ebrietate.
au, împreunã, 2 capete, 4 mâini ºi 4 picioare) zâmbesc. Doamna „Veniþi cu noi“, zice Dana, în timp ce se strãduieºte din
îi propune bãrbatului sã facã o plimbare prin cimitir. Noi, rãsputeri sã-ºi lãrgeascã puþin corsetul. Ne alãturãm alaiului
plictisiþi, ne hotãrâm sã mergem cu ei. Ieºim din depozit ºi nupþial, bãlãngãnindu-ne de pe un picior pe altul. Fusta mea,
urcãm pe lângã morminte negre. Ne aºezãm pe o bãncuþã cu trenã lungã, ºterge polenul pãpãdiilor care n-au sã creascã
îngustã, faþã-n faþã cu androginul întins ca un cadavru pe niciodatã în depozitul de fier vechi. Perlele veritabile lucesc la
lespedea de piatrã, rece. Îmi sãrut, pe furiº sau nu prea, iubitul. gâtul meu, care nu le va purta niciodatã. ªi verdele bluziþei nu
C. mã îmbrãþiºeazã puternic ºi-mi spune cã vroia sã facã asta vrea sã se identifice cu înverzirea naturii. C. crede cã e toamnã,
de mult timp, aflu, cu efect întârziat, cã mã spionase de câteva eu þin morþiº sã-l conving cã e primãvarã. „Dar nunta? Nunþile
zile prin binoclul antic, cumpãrat din oser. ªtiam, oricum, toate se þin doar toamna“, îmi spune. Aprob, timid. În sinea mea ºtiu
astea, dar sunt fericitã sã aud cuvintele rostite de el, cã e primãvarã. ªi-mi place enorm sã sfidez natura.
rostogolindu-se, ca niºte rulmenþi, spre urechile mele. Îi ating, Intrãm în maºina scheleticã, schelãlãind. Câþiva licurici s-au
sfios, epiderma. Îmi plimb vârful limbii peste buzele lui mov. Îl instalat pe parbrizul din faþã ºi ne spioneazã. Studiem cuplurile
gust. Fiindcã suntem timizi, ne ascundem în gluga hainei sale de amorezaþi, care se joacã de-a mama ºi de-a tata. „Ora 10 a
ºi stãm aºa, nemiºcaþi, foarte, foarte apropiaþi. Ni se face frig, sosit, omul negru n-a venit“. Râsete. Tanti Þunþi renunþã la
natura ne stoarce de orice fel de cãldurã. Îi lãsãm pe Irina ºi hainele de galã, rãmâne goalã, doar cu niºte adidaºi în picioare.
Radu în cimitir, încã îmbrãþiºaþi. Bântuim pe strãzile umede, Apoi se aºeazã în cercul împãrþit în felii ºi, în loc sã-ºi strige
coborâm la subsolul unei clãdiri, unde descoperim un colþiºor amantul, face pipi. Bãltoaca dintre adidaºii ei roºi ºterge, discret,
izolat, pat nupþial metamorfozat în trepte. Ne aºezãm ºi ne liniile desenate cu cretã BCA. „Doamnelor ºi domnilor, spune
iubim frenetic, pasional (el nu vrea sã creadã cã avem, totuºi, o piþigãit, nu-i aºa cã n-aþi vãzut nimic?“ Nu i se rãspunde, ceilalþi
camerã numai a noastrã). Stãm pe covor ºi jucãm ºah, eu sunt încã danseazã printre bucãþi de fier vechi, fac piruete ºi zâmbesc
regina, el nu-mi spune ce este. strident. Un domn mai curajos s-a cãþãrat pe firele electrice ºi,
Urmeazã îmbrãþiºarea, „sunt al tãu“, zice, ºi ºtiu cã îi era brusc, s-au stins luminile în tot cartierul. Licuricii de pe parbrizul
teamã de asta, dar s-a întâmplat. La urma urmei. Trãim în maºinii tremurã de fricã. Pâlpâie din ce în ce mai stins, de
prezentul fantomatic, plin de incertitudini. Sã-l cred pe cuvânt? teamã sã nu fie uciºi. Eu ºi C. suntem, în sfârºit, doar cu noi
Avem chef de o plimbare. Reuºim sã ajungem pânã la colþul înºine. Domnul mã trânteºte pe banchetã ºi se apleacã asupra
strãzii ºi acolo, în intersecþie, ne ciocnim de o mulþime de maºini mea, sãrutându-mã pãtimaº. Pieptul sãu luceºte în genericul
invizibile umplute cu amanþi. Dintr-o Dacie veche, care tot emisiunii. E cald ºi bine în îmbrãþiºarea noastrã.
claxoneazã, coboarã L. ºi C. Se apropie de noi, învârtindu-se ca Afarã ninge discret. Lili, cãþeaua, se ascunde sub maºinã,
ºi cum ar dansa. Nu ne privesc, dimpotrivã, lucru care mã iritã, în toba de eºapament. Geme de frig. Cuplurile de îndrãgostiþi
trec prin noi, bãlãngãnindu-se ºi sãrutându-se din ce in ce mai ancoreazã maºinãriile Dragostei în diferite conducte, arcuri sau
iraþional. Îmi spun, în sine, cã vor sã facã dragoste ºi cã acolo maºini ruginite. N-a mai rãmas aproape nimeni afarã. Doar tanti
unde este iubire, raþiunea nu are ce cãuta. Le aud ºoaptele, ea Þunþi, bãtrâna, zburdã, ca ºi cum ar avea 19 ani, prin curte. κi
spune „de ce nu vrei sã fiu a ta?“ ºi i se rãspunde cã s-ar putea întinde braþele spre cer, bolborosind aiurea. Este ninsã. Tremurã.
sã se complice prea mult, mai sunt ºi celulele prea ameþite Deschid repede uºa îndoitã a maºinii ºi o aduc înãuntru, la noi.
uneori, se mai nasc ºi monºtri etc., etc. Nu mai vreau sã-i ascult, Pornesc motorul ºi îi fac un ceai cald. „Mulþumesc, dragu’
prefer sã simt respiraþia iubitului gâdilându-mi urechea. „Danga mamii“, îmi ºopteºte, fragil. Bea din sticluþã (trebuia sã cumpãr
langa, langa danga / sunã-n asfinþit talanga“, îi cânt bãrbatului de la Complexul Universal cîteva ceºcuþe, dar n-am avut
ºi plecãm. Ajungem iar la depozitul de fier vechi, descoperim, suficienþi bani) ºi-adoarme între noi. Peste pântecul ei supt, L.
pe jos, un stilou ºi simt nevoia sã-i scriu: „Distanþele dintre ºi C., în trupurile noastre, se þin de mânã. Într-un târziu, tanti
douã puncte oarecare din spaþiu sunt relative, adicã depind de Þunþi se trezeºte, râde molcom, arãtându-ne ultimul dinte pe
sistemul de referinþã din care sunt mãsurate. Aceste distanþe care-l mai are în spatele buzelor rujate în roz ºi spune:
au valori maxime în sistem propriu“. Cred cã între noi nu existã „Doamnelor ºi domnilor, vã mulþumesc pentru atenþie, la
nici un fel de distanþe, asta pentru cã sunt în el, într-o cãmãruþã revedere!“ Deschide uºa, coboarã ºi-o suflã vântul, pânã
din suflet, m-am instalat, confortabil, într-un fotoliu, zac goalã departe, pe alte tãrâmuri. Rãmânem, în sfârºit, doar noi doi,
PRO

106 SAECULUM 2/2006


prozã

elastic. 0 vezi ºi pe Andrada, care-þi aratã întotdeauna degetul


mijlociu ºi te-njurã. Speri sã treci neobservatã, mai e puþin,
câþiva metri, puþin de tot, gata, ai cãpat.
Între tine ºi ºofer liniºtea e grea, în luna a noua. Apoi maºina
parcã se opreºte, se opreºte de-adevãratelea, fix sub geamul
de la bucãtãria lui Petriºor. Plãteºti mai mult decât ar fi trebuit
ºi uºurezi maºina de kilogramele tale. Parcã mai grãbitã sã-þi
întâlneºti „micuþul“ zâmbitoare, cochetã apeºi butonul de la
sonerie. Uºa se deschide brusc. „A, tu erai“ zice bãrbatul, pupi-
cindu-te ºi te pofteºte înãuntru.
Tu pofteºti pralinele pe care le-ai ºi zãrit pe masã. Mai întâi
te descalþi, pe urmã intri în sufragerie. „Ia te uitã, zici, ai fãcut
curãþenie“. Petriºor nu-þi rãspunde, mândru se umflã-n pene ºi
te-ndeamnã sã mãnânci praline. Apoi se culcuºeºte în braþele
tale, pe burdihan. „Þi-a fost dor de mine?“ te-ntreabã, un pic
curios. „Cum sã nu, îi spui, m-am gândit în fiecare zi la tine,
iubitule“. Apoi îl sãruþi cald pe frunte ºi mai jos, spre ureche, în
timp ce mâinile lui cotrobãie prin sutien, sã-l desfacã. „Vânjoaso,
eºti aºa de primitoare“, îþi spune ºi vrea sã te rãstoarne pe
canapea. Noroc ca þi-ai dat seama la timp ºi te-ai rãsucit singurã,
lãsându-l sã te dezbrace; tot mai înfierbântat acest Petriºor,
aproape de o sutã de grade. Privirea lui te arde, aºa cã-þi închizi
ploapele ca pe niºte jaluzele, treptat, cuminte. Îl dezbraci ºi tu
Copacul de halatul albastru, aºteptând.
«Iubito, îþi zice, pãsãrica te e-o prunã cu douã buci». Îi
într-o gogoaºã amoroasã ºi...naºtem mãtase. Afarã ning, albe, zâmbeºti, teribil de încântatã, închipuindu-þi pomii din grãdina
dragostele noastre. de la þarã, caiºii, piersicii ºi prunii cu fructe cãrnoase, dulci, ca
tine de dulci (fiindcã-i placi, Petriºor te soarbe din priviri).
Vânjoasa Þi-e greu sã accepþi cã Petriºor te-ntrece-n pofte, te con-
(poveste de dragoste) soþului meu, C sumã (ca pe un amor oarecare) pânã la glezne, apoi pânã la
ºold ºi chiar pânã-n gât. «În pofte sã ne batem, ca vitejii!» îi
Pui fript, la cuptor, pastã pe periuþã ºi-ncepi sã cureþi dinte ºopteºti, în timp ce Petriºor devine molcom, bleg ºi slãbãnog,
dupã dinte, scuipi în chiuvetã stratul gãlbui care-þi baricada obosit, adormit, sforãitor, «noapte bunã». Rãmasã singurã pe
caninii ciobãneºti germani (ham-ham). câmpul de luptã, dar Vânjoasã, admiri urmele de þânþari morþi,
Cu dosul palmei, lânced, greoi îþi ºtergi buzele afrodisiace, de pe tavan, tapetul gãlbejit ºi mustaþa iubitului, þepoasã, tufã
pudrezi mai întâi obrazul stâng, apoi ºi pe celãlalt, întinzi de gard viu.
dermatograf vernil peste pleoapã ºi gata. Pregãtitã de întâlnirea Te ridici de pe canapea, îmbraci sacoul («tãu de Pepsi» –
hamoroasã cu micuþul Petriºor. aºa cânta o femeie, pe stradã, mai demult, înainte de a-l cu-
Un pipi grãbit, dupã care încalþi cizma maronie cu toc lat, noaºte pe Petriºor, «ºi geanta ta de gaz»), încalþi cizmele ma-
pe cap – pãlãria ºi închizi bine, cu cheile, uºa de la apartament, ronii ºi înainte de-a pãrãsi apartamenul ºi pe bãrbãþel – definitiv,
ca sã nu intre hoþii. De coborât pânã la parter nu-i tocmai uºor, doar eºti dezamãgitã!-, formezi un numãr de telefon, 444444,
trebuie sã fii atentã la fiecare treapã, pe care cu greu o zãreºti «Alo, aº dori un taxi, bla, bla, bla».
din pricina bãlãngãnitului absurd al burþii; noroc cu balustrada «Coborâþi peste douã minute». Mai serveºti un pumn de
roºie de care-þi sprijini încheietura unei mâini. Înainte de a ieºi praline, câteva arunci în buzunar, apoi eºti gata de plecare.
din bloc admiri, pentru a zecea mia oarã, lista cu cheltuielile de Maºina claxoneazã scurt, huþa în grabã ieºi din bloc, urci în
întreþinere ºi numele tãu scris mare, la restanþieri. Respiri, maºina luxoasã ca o limuzinã (seamãnã ºi chiar rãsare). «La
încântatã, aerul de pe-afarã. Farmec, blocul Spray, vã rog, tot înainte» îi spui ºoferului,
Taxiul a parcat chiar în faþa scãrii. Unu, doi, trei, patru paºi, bucuroasã cã vei ajunge în curând acasã. ªoferul porneºte
te instalezi comodã pe comodã, haina ta de iarnã peste husa motorul, apoi îl opreºte (de-abia-l pornise), maºina se opreºte
banchetei din spate. De cum þi-a adulmecat mirosul, motorul ºi ea. «S-a întâmplat ceva?» întrebi uºor temãtoare, întor-
maºinii s-a zburlit, chinuind cu sunete grave urechile tobei de cându-þi privirea spre ºofer. «Da’ ºtii cã-mi placi?» îþi zice ºoferul,
eºapament. bãrbat bine, peste 100 de kilograme, fãrã mustaþã, cu vreo doi
Maºina porneºte greu; scapã un pârþ cu mult fum violet, dinþi de aur, ca niºte lingouri, ºi fãrã verighetã. «Ascultã,
destinat trecãtorilor cu nas borcanat domnule, te-aº invita la o cafeluþã, dar e trecut de miezul nopþii
ªi nu numai. ºi nu se cade... Du-mã acasã ºi, dacã vrei, lasã-mi numãrul tãu
„Unde sã vã duc?“ întreabã ºoferul, acru ca o gogonea, de telefon, am sã te caut eu, poate chiar mâine». «Vorbeºti
mai puþin rotunjimea. serios?» întreabã ºoferul, rânjind sclipitor, ºi adaugã «mie-mi
„Bloc Liracristal, tot îninte“ îi rãspunzi, rotund. convine». Porniþi iar, aproape c-aþi ajuns, ºi ce sã vezi: în faþa
Maºina merge codobelc, prilej de a privi prin parbriz strada blocului tãu-douã maºini de pompieri ºi mulþi vecini speriaþi,
alungitã, parcul cu tomberoane ºi potãi, fetiþele jucandu-se unii in pijamale, holbându-se-n sus.
PRO

SAECULUM 2/2006 107


prozã

Te uiþi ºi tu – la etajul ºase arde ceva, chiar lângã aparta- iubesc, ar fi ca ºi cum aº agãþa o hainã în cuier ºi aº uita-o
mentul tãu, bucãtãria vecinului, fum negru, gros, rãsufli uºu- acolo. Mai bine tac, nu zic nimic, nimic; când e liniºte, trupurile
ratã. ªoferul se oferã sã te însoþeascã pânã la uºa blocului. noastre moleºite se amestecã ºi parcã ochii îþi sunt iar cãprui
Treceþi printre vecinii agitaþi, o vezi ºi pe Andrada, somnoroasã, ºi-ai mei verzi, foarte, foarte verzi.
grãbitã sã-þi sarã-n faþã ºi sã se strâmbe, arãtându-þi degetul
mijlociu (fac iu, iþi zice). Roºeºti, în timp ce ºoferul, noul tãu Din poianã, pentru tine
prieten, o urechiazã zdravãn pe fetiþã, aºa cã eºti din nou fericitã
ºi-l pofteºti, totuºi, la o cafea. El acceptã, încântat. „Ascultã, Deschide cartea, rãsfoieºte un pic ºi-apoi opreºte-te ºi
domnule, cum te cheamã?“ îl întrebi, curioasã. citeºte-mã, astãzi sunt o poveste scrisã pentru tine… Magnolia
„Petre“, rãspunde bãrbatul ºi pe tine te pufneºte râsul, râzi de la tanti ºi-a deschis larg petalele mov ºi sunt douã flori la
tare, tare de tot ºi-i sari în braþe. „Pot sã-þi spun Petriºor?“ îl mine-n pahar, una tu, cealaltã eu, aceeaºi crenguþã ºi prevestirea
întrebi printre sughiþurile de râs, iar el, înfometat ºi pofticios, ofilirii din urmãtoarele zile.
te sãrutã pe buze ºi-þi spune, ca la cãsãtorie, cu o seriozitate de În copilãrie vopseam narcise cu cernealã albastrã. Ce urâte
porþelan, „daa!“. se fãceau, aºa vopsite, mereu am senzaþia cã sunt ºi eu urâtã,
atunci când îmi colorez pãrul în nuanþele curcubeului. Dar e o
Acasã simplã senzaþie, un clãbuc care se sparge.
Cel mai mult îmi plãcea sã mã întind pe iarbã, pe câmpuri,
Într-una din zile plictiseala a fost aºa de mare cã am mâncat printre flori mici, albastre ºi margarete ºi lucernã. Astãzi vei sta
ºi-am mâncat ºi burta mi-a ajuns pânã sub bãrbie. ªi tot am cu mine în iarbã, în Poiana Florilor, vrei?
rãmas plictisitã. Ce cald eºti ºi cât de bine mi-e în lenevirea asta a noastrã, îþi
Zilele trec ºontâc, ca melcul în drumul sãu spre baltã, sã ºtiu privirile pe de rost ºi ochii tãi la fel de tare mã tulburã, ce
bea apã caldã ºi-n drumul lui spre Dunãre o sã vadã cã apa-i bine cã-i liniºte ºi tu nu-mi simþi emoþia.
tulbure ºi-o sã vinã înapoi unu-doi, unu-doi. Cine nu-i gata? Îi Dacã închid ochii, totul îmi pare aievea, nu pot sã mã
dau cu lopata. gândesc la mine, nu pot sã mã mai simt singurã, ºi nici n-aº
Supãrãrile inutile mi-au înþepat tenul ºi-au lãsat dâre adânci, vrea…
încercãnãri penibile ºi deloc dureroase... Frumuseþea zilelor Trebuie sã mã opresc aici, sã nu te mai þin de mânã, sã nu-þi
însorite se duce ºi ea, vântul mã pãleºte drept în faþã ºi mi- cerºesc sãrutare, pur ºi simplu sã mã opresc aici, lângã tine,
roase-a lemn ars, ca ºi cum muntele ºi-ar fi ars copacii, s-ar fi tot lângã tine…
dezbrãcat cu totul de pãduri ºi-ar fi rãmas în pielea goalã, prea Despre Dragoste înþeleg cã este oarbã. ªi cã îmi seamãnã,
puþin provocator, ºi cu toate astea... vine când o chemi, e ascultãtoare ºi uneori nebunaticã ºi, cum
Peste trupul meu alunecã mâna ta, din ce în ce mai adânc, nu poate sã vadã în stânga ºi-n dreapta, se întâmplã sã ne
tocindu-mi epiderma de la un capãt la altul. Umerii-mi tremurã, ciocnim. Uite, chiar acum m-a tras de pãr, auu, ºi nu-i spun sã
foarte albi. Printre cãrãrile zdrenþuite ne poticnim, la fiecare plece, o las sã-mi împleteascã ºuviþele în cozi ºi sã-mi ºopteascã
pas, ºi dacã ating din greºealã vreo creangã cu umerii, rãmâne „întinde-i mâna, îmbrãþiseazã-l, sãrutã-l“. Dar eu tac ºi mã prefac
o dungã subþire de tot, ºi-mi fac rochie foarte interesantã din cã nu înþeleg nimic, iar ea mã îmbie iar ºi iar, doar atunci când
zeci de dungi pe care le împletesc, câte douã. ªi-mi þin braþele eºti lângã mine, ºi mâinile mele nu mai vor sã asculte, dar
lipite de trup, ca sã nu alunece noua mea rochie ºi sã rãmân în într-o clipã reuºesc sã le potolesc, staþi cuminþi pe lângã trup,
þâþucile goale. aºa e mai bine, da, mult mai bine.
Peste toate astea, tu treci cu vederea. Mergem mai departe, Apoi pleci ºi mi-este dor de tine.
ºi ne aºezãm undeva pe iarbã, într-un loc foarte frumos, de Atunci când iubesc, timpul îmi joacã feste, se întoarce
unde se vãd toate acoperiºurile din sat. Uite, din hornul ãla împotriva mea, curge invers. Îmi încep incheierea, o dragoste
iese fum. care ar trebui sã se nascã începe sã moarã odatã cu prima
Asearã am vrut sã mergem la horã, la cãminul cultural. Dar atingere. Sau poate cã nu-i aºa.
nu au mai venit sãtenii, cred c-a fost doar una din închipuirile Tanti Dragoste a venit iar lângã mine. Îmi dicteazã ce sã
mele; dansam ºi Cornel cu Maria þineau în mânã paharul cu scriu, îmi spune sã mâzgãlesc vorbe mari, mâinile mele tac ºi
þuicã, ce ascuþit e chipul lui Cornel, atunci când nu bea. Se tac ºi nu vor sã scrie nimic. Dacã mã îmbrãþiºezi acum, voi fi
uitau la noi ca la niºte ciudãþenii, noroc cã am luat ºi noi iubita ta.
paharele ºi ne-am muiat buzele, gustul înþepãtor mi-a ajuns pe Viseazã cu mine: poate o cãmaºã de noapte, foarte, foarta
limbã, de-atunci vorbesc numai ºi numai prostii. Apoi am largã, în care sã încãpem îmbrãþiºati. O cãmaºã de forþã din
dansat, ca nebunii. Cu toþii, înºiraþi ca mãrgelele, înainte care sã nu poþi scãpa, o cãmaºã în care sã ne fie foarte cald ºi
ºi-napoi, ºi învârtiri spectaculoase pe ritmuri populare. Dar bine, ºi dimineaþa s-o facem praf ºi s-o luãm de la capãt.
nimic nu s-a întâmplat cu adevãrat. Sau: niºte pantofi speciali, care sã meargã în direcþii opuse,
De-aici, de pe munte, lumea pare piticã. Cerul îºi schimbã sã se caute, sã se ciocneascã, sã danseze step ºi sã se calce pe
culoarea ºi din sãrutul nostru urcã un noriºor mic, aburind, vârfuri, cât sunt de îndragostiþi pantofii mei de-ai tãi, iubite…
care se sparge în crengile copacilor. Îmi culc tâmplele pe burdi- Poate o nouã frizurã, în care sã te încâlceºti ºi sã nu mai
hanul tãu, ºi-mi vine sã dorm, dar nu-mi pot dezlipi privirea de poþi scãpa, prin pãrul meu a trecut uraganul ºi dacã mã atingi…
pe imaginea sãtucului, îndepãrtat ºi totuºi la o aruncãturã de Þi-aº cumpãra, dar mai bine þi-aº face, o prãjiturã dulce ca
piatrã. un sãrut, când o mãnânci, sã-mi simþi gustul.
Apoi ne ridicãm ºi ne întoarcem. Iarba scârþâie sub paºii Suntem ca niºte rufe puse la uscat în bãtaia vântului, ºi cu
noºtri, ce moale-i obrazul tãu, iubite. Dacã þi-aº spune cã te toate astea…
PRO

108 SAECULUM 2/2006


prozã

Maria Niþu

ROGVAIV – CROMCOLOR SRL


Moto: „ Inkolan - vopsea lavabilã - „Numai noi vã colorãm casa”

Esthera îºi potriveºte atent pandantivul în decolteul bluzei: hainele sunt parcã spãlãcit decolorate. Parisul are culoarea
„mi-aº dori clãdiri colorate, în roz coral par exemple, sã fie una roºie, Londra e albã, de fapt e o culoare lãptoasã de ceaþã, New
grande allegria sã ieºi pe stradã, mã iritã, ca o alergie la praf de York-ul pentru mine e galben…Am vrut sã dau examen la arte
gândaci, gri-ul caselor, e mohorât aici la voi…în Israel totul e plastice, sã pictez un tablou al oraºelor în explozie expresionistã
luminos…“ de culori, ºi apoi sã le scald impresionist în pointilism, pasteluri
de acupuncturã…“
Închid pagina ziarului peste ºtirile de la Media Fax: „În Is-
rael trupe palestiniene atacã centrul Ierusalimului…“ ºi Esthera îl priveºte în ochi fix, sã-i fixeze pe retinã începutul
continuu sã privesc liniºtitã pãrul ondulat natural al Estherei. frazei, în peisajul bucureºtean: „…toþi sunt cenuºii (repetã
murmurat ea) ºi toþi cu ochii mereu plecaþi… nici n-ar putea sã
Nu mã gândisem, pânã în clipa asta, cã trãiesc într-un oraº vadã vreo culoare în jur, bãltire continuã încã în culoarea
gri, cred cã nici nu l-am observat, aºa m-am nãscut ºi am crescut comunismului, îmbrãcaþi toþi în uniforme de muncã voluntarã
în el, cred cã nici nu-mi imaginasem cã pot exista altfel de pe ºantierele patriei, toate salopete gri… Culorile au ºi ele
oraºe, în alte culori, parcã din lipsa de imaginaþie a unei afectivitãþile lor, tristeþea, lipsa curajului fugãrit în gãuri de
þãrãncuþe naive, care nu a apucat sã iasã din graniþele satului ºobolan, deziluzia, sunt gri-ºoarece, alb-murdar, kaki-ºobolan…
sãu. Pesemne cã fiecare perioadã are o culoare a istoriei ei, poate
perioada familiilor de Medici era verde, culoarea otrãvirilor, la
Chelnerul de la restaurant (localul nu prea avea muºterii), noi gri e o culoare perpetuã…
un tânãr imberb cu ochii lui Peter O’Toole, îºi povestea Trecãtorii sunt grãbiþi ºi crispaþi, nu mai ºtiu sã zâmbeascã,
cãlãtoriile: „Fiecare oraº are o culoare, Bucureºtiul e într-adevãr parcã ar vrea mereu sã se ascundã chiar de agresivul gri-moloz,
gri, orice culoare s-a decolorat în gri, toþi sunt cenuºii, chiar ºi gri ºobolan…
În lumea asta de mucava parcã s-a pierdut ºi feminitatea,
femeile ºi-au uitat surâsul, la container un câine a gãsit o pungã
cu un avorton, era pruncuciderea unui surâs, fie ºi timid, ascuns,
dar avortat din prea multã mizerie, nu aveau cu ce sã-l mai
întreþinã…
Nu mai vezi o femeie în rochii înflorate, vezi tu, cochetãria
nu poate fi gri, gri-ul n-are volane colorate ºi focuri de artificii,
pânã ºi copiii, nici nu mai învaþã mãcar despre haine înflorate…
ca într-un scenariu SF, de film thriller…“

Mi-aratã o fotografie, de la nunta ei… Într-o lateralã a


imaginii, ca pe un franjure de bananã, apare o patã rozacee: „e
sufletul bunicii mele, am simþit cã a fost alãturi de mine… ea
m-a învãþat sã citesc culorile, sufletele rele apar într-o aurã
astralã neagrã ori violacee…“
Nici nu-ºi pune speriatã gândul cã s-ar putea sã-i aparã
în fotografii astfel de coleoptere negre ori violacee, developeazã
liniºtitã fotografiile, gândindu-se pe sine sigur apãratã de cãtre
cei dragi…

Zâmbetul meu tandru pentru puterea naivitãþii ei credule îl


interpreteazã cum vrea ea: „nu mã iei în serios, eºti bãºcãlioasã,
toatã viaþa o trãim înfãºuraþi în culori, ne naºtem înveliþi în
culoare, ca o pupã de larvã în vãluri de mãtase, ca un cocon de
omidã, în gogoaºa ei din frunzã de dud, convieþuim se pare tot
în culoare, ca o scamã într-un covor de lânã cu atâtea desene
în covor, pe care nu le vedem, nici când se fãrâmiþeazã mâncat
de molii, trãim în culoare, pânzã de pãianjen în jurul nostru, din
Radiaþii (unde)
culori sãnãtoase ºi culori bolnave…“
PRO

SAECULUM 2/2006 109


prozã

Începe sã-ºi alunece mâinile de-a lungul corpului meu,


conturându-l de la distanþã, fãrã sã mã atingã ºi eu mimez o
chicotire: “atenþie sã nu mã gâdili“.
Ea îºi vãlureºte palmele încet, ca-ntr-o adiere de vânt: „Îþi
conturez corpul astral, nu þi-l simþi, nici nu þi-l vezi, chiar dacã
te uiþi în oglindã, nu trece nici ea dincolo de simþurile tale,
reproduce vederea ta, oglinda e chiar mai oarbã decât tine…
Corpul ãsta al tãu, la care þii, nu? prosteºte de mult,
are ºi el aura lui spectralã…ºi umbra ta e coloratã… Îmi tremurã
mâna, vezi? când îþi pipãi culorile bolnave… Ai auzit de chakre?!
fiecare e un donjon de teritoriu ºi fiecare are o culoare a ei de
mireasã…“
Intru în joc: „culoarea mea sãnãtoasã, rumenã în obraji, cu
obraji rubiconzi a fost pesemne culoarea din înserarea de 29
decembrie când m-am nãscut în zãpadã, pe drumul spre
maternitate.
Acum, rotula genunchiului meu e verde mlãºtinos de
reumatism cronic, încheietura braþului e maro închis ca un
gândac de bucãtãrie, dolofan, doldora de boli. Rinichiul meu
nu poate fi roz ori violaceu, pentru cã violetul combinat cu
jocuri de ape roz e pastel divin, sunt culori divine, de ce oare?!“

Esthera hotãrãºte: „trebuie sã treci printr-un salon de


cromoterapie… Fiecare avem nevoie de câte un salon, suntem
salonarzi, nu te gândi la un salon alb în care sunt þintuiþi la pat Solidaritate
bolnavii, gândeºte cum a fost la început, o camerã întru primirea
oaspeþilor, ori ca o salã de bal… creuzet-mozaic numai din tuburi de culori, ca-n babilonia lui
Salonul ca un lãcaº de întruniri mondene, numai cã acum, Iahve înainte de a începe jocul creaþiei timp de ºase zile, nu
acolo, trebuie sã stai goalã, hainele au fost totdeauna o piedicã ºtiu dacã Dumnezeu a pictat fãrã retuºuri, cu precizie, dacã ar
a comunicãrii, sã stai goalã, aºa cum ai voluptatea trupului gol fi avut timp lejer la dispoziþie, fãrã restricþii ca de reþete medicale,
doar pentru tine, când te plimbi singurã, goalã prin camerã în din ºase în ºase ore, sigur ar fi putut sã se mai rãzgândeascã,
zilele de arºiþã prin geamurile camerei… Vino spre mine cu poate salcia ar fi fost gri ºi mãrul albastru, iarba violet ºi
trupul gol, ºi te voi vindeca prin culoare, îþi voi proiecta ºi albatroºii n-ar mai fi fost albi, ºi s-ar fi numit altfel…
concentra pe corp radiaþii colorate.
Vino într-un anumit timp, vino într-un anumit loc, desfã-þi Tânãrul imberb rãmãsese fascinat de privirea ei, ca un
trupul într-un anumit fel, într-o anumitã zonã, pe înserate, îþi fluture prins în insectar, înºelat de lampa portocalie ºi îi continuã
voi vindeca globii oculari, pânã spre dimineaþã se vor vindeca propunerile, nicidecum „indecente“, sprijinindu-ºi capul pe
din somnambulie picioarele de drumeþ spre Damasc, cuvertura fitilului lãmpii: „Vom merge apoi la Clubul „Celor
melancolia þi-e mai galeºã... Care Vãd Viaþa în Roz“. La masã se serveºte ºampanie rozé, în
Voi focaliza pe corpul tãu gol radiaþii colorate, tot altele grãdina interioarã, flori roz de mãr, de trandafir, de pãducel, de
dupã cum vei veni dimineaþa, ori seara, ori la asfinþitul soarelui, mãceº, de scoruº, în alcov, intimitate rozã, pereþi în tapet roz,
ele vor amuºina pe trupul tãu o anumitã zonã, pe care se vor pat, faþã de masã, pernã, perdele, covor, decor roz pentru visãri
concentra apoi tot cu o altã intensitate, tainicã ºi tandrã…nu roz-bombon…“
mã crezi cã te voi vindeca?! Te voi vindeca de omizile de pe
pielea rozalie, chiar ºi de funigeii din dupã amiezile senine de Terasa localului se metamorfoza ca o meduzã dupã vorbele
toamnã, când îþi iritã ochii…, ºi culorile au psihologia ºi forþa ce se-nvolburau printre ei. Esthera închise ochii ºi-ºi plecã
lor, de parcã ar fi niºte suflete din ether, cu care ai vrea sã întru autorãsfãþ capul pe spate, abandonându-se parcã luminii
comunici, cu cele calde te provoc, te excit, te stimulez pentru cerului, care vedea pentru ea.
ceea ce nu ai îndrãznit pânã acum, cu cele tari ori reci, reci în Tânãrul imberb închise la fel ochii, o luã parcã plutind, ºi o
singurãtate, te pot calma… … sã nu crezi cã sunt insensibile lãsã ca pe o filã de pergament în budoarul ei materializat din
culorile, chiar dacã sunt simple vibraþii magnetice, ce ºtii tu senin în jurul trupurilor lor.
despre un corp de femeie din vibraþii magnetice doar?! Parcã erau în afara timpului: „timpul se spune cã e verde, ºi
Orice student la arte plastice, având cobai un Van Gogh, Dumnezeu - Mahomed la fel prefera culoarea verde, nu ºtiu de
Monet ori Picasso, îþi poate povesti ªeherezadã despre ce, poate pentru cã verdele e o culoare neutrã, se spune, ºi
sensibilitatea culorilor, ca sensibilitatea plantelor la muzica lui timpului, neutru fiind, nu-i pasã de noi, e indiferent, se
Mozart, culori neutre, ori culori calde, culori reci ori culori proclamã obiectiv, dar cum noi antropomorfizãm totul, ºi râul
fierbinþi, metalice, violente, dure, tari, sau catifelate, mãtãsoase, care curge sous le Pont Mirabeau, pânã ºi pe Dumnezeu,
pastelate, pure sau metise, din mezalianþe desigur onorifice… colorãm sentimental timpul pretins verde-neutru, ca sã-l putem
Simt o voluptate de gheiºã în atelierul unui pictor, un imagina, iluzionare cã astfel îl putem vedea. Timpurile
PRO

110 SAECULUM 2/2006


prozã

subiective ale fiecãruia sigur sunt tot altele. Timpul meu e de mânã: „taci, sã auzim ce zice Daian“ …
albastru - marin, pentru cã-mi place marea, acum nu mai am
voie la mare, medicul mi-a interzis. Pânã mai ieri eram mereu la Rãmãsese convinsã cã nimic nu e în afara culorilor,
Mamaia, la Eforie, de fapt în nici un loc, o luam pe plajã de la un universul e policrom: „cum ar fi un univers monocrom?! Poate
capãt la altul, cu picioarele goale pe nisip… Ultima datã mi s-a ca un film alb / negru, din timpul filmelor mute, de pe vremea
furat ºi libertatea asta, apãrea câte o plajã privatã, îngrãditã, lui Charlie Chaplin, Dar ºi glasul are culoare, atunci, glasul lui
plãteºti pentru balansoar, pentru loc de plajã, pentru umbrelã, Charlie Chaplin intuit în spatele panoului cu replicile scrise,
plãteºti pentru paºii pe nisip, trebuie sã ocoleºti pe stânci…“ frumos caligrafiate, cu arabescuri de flori, poate era ca un
curcubeu de culori, pentru fiecare telespectator… În filmele
Tânãrul imberb gândeºte sã-i dãruiascã Estherei un colier, mute limbajul era intens colorat: „îmi place rochia ta roºie,
o diademã, o brãþarã sau o centurã de castitate cu toate pietrele albastrul ochilor tãi mã fascineazã“, acum limbajul e mai sec,
preþioase, denumitã în limbaj mafiot, de traficant de pietre ajunge “culoarea rochiei tale“, poþi reveni firesc la filmele mute,
preþioase, Rogvaiv
Rogvaiv,, iradiind cele ºapte culori cosmice, fiecare dar sã fie colorate, dacã sunt culorile, sunt inutile replicile …
cu radiaþia sa: roºu înstãpâneºte rubinul, portocaliul-orange e
sclavul perlei, coralul iradiazã galben, smaraldul se scaldã în Pusã pe ºotii, Esthera îmi lipeºte pe masã, lângã nota de
verde, topazul în albastru, indigoul e respiraþia diamantului, Kraft Paints „trãim în culori“:
platã, o etichetã de reclamã: „Kraft
violetul a safirului… „Kraft acrylic, creeazã o peliculã elasticã, rezistentã ºi protejeazã
Esthera se simte adoratã: „Eu sunt una din cele ºapte radiaþii pereþii exteriori de ploaie, îngheþ, umiditate. Se aplicã pe orice
cosmice, ºi am piatra mea preþioasã, smarald, stãpânul meu e suprafeþe noi sau vechi, de ciment, ipsos, în orice condiþii
Saturn, vreau un colier de smarald, ºi mã voi numi Esmeralda…“ vitrege, la munte sau la mare“.
Imagina delirant, ca într-un carnaval veneþian, ori la curtea Parcã întreg Clubul era în vopsea Kraft…Cu crema antirid
regelui Arthur, o sãrbãtoare la gãsirea Graalului, cu mãºtile Kraft pe feþe, cei din jur îºi protejau pereþii exteriori de ploaie,
timpului, un dans tribal cu zeitãþi, Mahomed înveºmântat în de îngheþ, nu se vedea cã sunt plictisiþi sau iritaþi de invidie,
verde, Budha învãluit în galben, Zeiþa Isis la fel în rochie galbenã erau protejaþi de vopseaua Kraft, toatã numai zâmbet!!
cu trenã prelungã, întru mãrire a forþei spirituale a pãmânturilor, „Vopseaua Kraft, odatã instalatã pe perete, apucã acolo,
ºi Osiris în costum roºu urzind vitalitatea supuºilor, Ceres în nu mai pleacã, cu apã n-o scoþi nici pe atâta, au contrairecontraire,
pocalul macului roºu, floarea ei sacrã, ºi un alai de iudei în devine mai proaspãtã, ca nouã, ori de câte ori ai senzaþia cã ai
roºu, albastru, purpuriu, alb, culorile sfinte: … obosit“….
O sarabandã a temperamentelor dezlãnþuite, colericul în Bineînþeles, existã sistem de nuanþare Kraft Mix, pentru
galben ºi roºu, un melancolic vãlurindu-se în bleu ºi negru, un pereþi interiori, autocompãtimire, sau paranoia, eul
flegmatic dãnþuind arlechin în verde, sanguinul trâmbiþând supergonflabil, ca produsele de plastic de la Mc Donald’s…
roºu… „Kraft o vopsea care-ºi doreºte sã scape din cutii ºi sã se
întindã pe toþi pereþii, cucerindu-i, ca în imperiul lui Alexandru
Tânãrul imberb, valsând, toarnã, prelungind încet picãturile, cel Mare, unde mergem ne lipim, „Druckfarben“.
ºampania rozé peste ºerveþelul colorat ºi contururile petei se Am o miºcare de recul, o vopsea atât de indiscretã, nu
lãþesc, se întind surprinzãtor de independent ºi agresiv, respectã deloc intimitatea oamenilor, atât de agresivã, nu e
fantasmagoric… deloc modestã sã stea cuminte în cutiile sale. Îmi vine sã o iau
Esthera dã la o parte paharul, îºi înmoaie degetul în pata la fugã, sã nu fiu acoperitã de vopseaua care a sãrit din cutii,
invadatoare, sã-i opreascã expansiunea, ºi-ºi udã buzele cu fiecare þipã acum, se încing spiritele, nu poþi decât sã te dai cu
picãtura culeasã ca o sugativã, uitându-se spre mine: „ai vopsea Kraft, ca în dansurile triburilor de amerindieni, când
dreptate, nu e chiar aºa, nu „stau chiar pe roze“ (de parcã mi-ar trebuia sã te vopseºti la fel, în culorile ºi tatuajele tribului ºi nu
fi citit gândurile, le-ar fi vãzut într-un mesaj de culori, poate ºi altfel, fiecare trib avea marca sa de vopsea Kraft.
gândurile au o culoare, o aurã spectralã cum spunea cã are un
om rãu ori unul bun, un om sãnãtos ori unul bolnav, unul Esthera, cãlãtoritã mult prin lume, cu frenezie, voia sã mã
bolnav de gânduri, ori bolnav de rãu, când bunãtatea e o scoatã din autismul meu: „am un chef grozav sã-mi vopsesc
boalã…). faþa, pãrul, aºa ca la incaºi, când auriul era doar culoarea zeilor,
Privirea îmi cade fãrã voie pe mâinile ei, pe care voia sã ºi le ei doar puteau avea faþa, trupul ºi chiar ochii în culoarea aurului,
ascundã sub eºarfa rozalie: pete roºietice, uºoare, de erupþie, ºi firele de urzealã aveau culorile lor, într-un mesaj tainic,
alergie la cãpºuni poate, nu putea fi rujeolã la vârsta ei. „Ce te iniþiatic, ºtii cã am ajuns ca numai în bazaruri la indigeni sã mai
miri? Rozã sifiliticã“. gãsesc haine colorate cu rost, nu aºa, aiurea, fãrã limbaj, ca o
râgâialã de culori. Vreau mã îmbrac în urzeli colorate, vreau sã
Esthera a plecat în Israel… N-am mai ºtiut nimic despre ea merg la un ghicitor în urzeala þesãturilor, cum sã-mi urzesc
mult timp. destinul în fire dupã placul meu, cum sã despic firul în patru,
A revenit la un moment dat, sã-ºi publice o carte de versuri, bucurie, jale, noroc ºi nenoroc, sã-l despic de urzealã vrãjmaºã,
în limba românã. Se practicã asta pe scarã largã, de parcã ar fi dar ultimul ºaman mi-a spus cã tot eu mi-am urzit firele de
vârsta rujeolei poetice. nenoroc ºi jale, nu ºtiu cum, n-am vrut, din nesãbuinþã,
Am reîntâlnit-o la Clubul Prometheus îmi cerea sã-i neghiobie, orbire, zicând „aºa mi-a fost scris“…
spun cine-i Paul Daian, îl vãzuse la Târgul de Carte Gaudeamus, ªtii, preistoricii chiar ºi când scriau vieþuiau întru culoare,
un fel de mascotã-trâmbiþaº, vornic al Târgului, când se distra chiar ºi ideogramele erau colorate.
sã-l repereze dupã sunetul trompetei, ºi mã trãgea golãneºte
PRO

SAECULUM 2/2006 111


prozã

Nu ºtiu de ce, filosofii culorii spun cã albastru e culoarea cunoscuþilor, ci tuturor din jur, unii or sã vã înjure: „Uite al
feminitãþii, iar roºu a bãrbaþilor, mie îmi place la nebunie roºul, dracului, eu nu-mi vãd urechile de necazuri ºi lui îi arde de
sigur ºi lui Carmen, diva lui Bizet, îi plãcea pãtimaº roºu. Am zâmbit“. Chiar ºi fetiþa oarbã care vindea chibrituri ºi cânta la
fost derutatã de inversarea de pe stradã: mã pregãteam pentru muzicuþã, când un ins de bine i-a pus o lamã în muzicuþã, umor
o vizitã la o vecinã, proaspãt-fericitã mãmicã, ºi vânzãtoarea negru, zâmbea în continuare ºi cânta, sã câºtige bani pentru
mã consilia pe un ton funcþionãresc de expertã: „dacã e fetiþã mama bolnavã în camera rece, cu viscol prin ferestrele cu un
luaþi un costum cu roz, roºu, dacã e bãieþel luaþi cu albastru, ziar în geam.
avem chiar ºi pentru douã-trei luni…“ Poate cã unii vã vor rãspunde la fel, zâmbind, cu o strângere
de mânã din priviri, vã veþi simþi mult mai bine…
Când se simte singurã în dragoste Esthera devine feministã:
„nu e nevoie de o pledoarie pentru feminitate, pentru cã cerul Culoarea sufletului meu din clipa asta de dimineaþã are o
e albastru, ºi nu roºu, oceanul e albastru, totul e nostalgie de vibraþie electromagneticã de dorinþã ºi dor de ducã, corpul
pace ºi nu de rãzboi, deci bãrbaþii ar fi o anomalie a firescului meu e energie de un nu ºtiu ce ºi nu ºtiu unde ºi un nu ºtiu
naturii… Cântecul de leagãn al Americii negre e blues-ul, cum, aura spectralã a corpului meu a rãmas timidã în faþa
„Rapsodie in blue“, aºa cum imnul continental al Europei e ecranului TV, stã la uºã ca un pocãit care nu-ndrãzneºte sã se
“Dunãrea albastrã“, Gershwin ºi Chopin, vestale ale feminitãþii. uite la TV cã nu are voie.
Newton a des-tãinuit spectrul luminii printr-o prismã, o
Orice femeie ar trebui sã aibã o nuanþã de albastru. Nu lentilã convergentã ºi lumina albã, eu îþi în-tãinuiesc speranþa
pricep voga culorilor la modã, monopolizând orice fantã de într-o picãturã de apã, atâta doar, nu am nevoie de Potop.
altã culoare. Impresioniºtii au ºtiut cel mai bine subiectivismul culorilor,
Priveam într-o dimineaþã pe fereastra Universitãþii, la ora relativismul lor, Einstein mã învãþase despre relativism,
începerii cursurilor, parcã eram într-un þinut al cioclilor, negrul ...
relativismul timpului subiectiv al culorilor...
jubila drept culoare a modei. Era iarnã, nici urmã de zãpadã, de Am aflat, descoperind ºi eu gaura de la macaroanã, culoarea
mult n-au mai fost Sãrbãtori cu zãpadã, Santa Klauss fãrã nu e un dat fizic al lucrurilor constant, e firesc sã nu fiu sigurã
zãpadã, Moº Crãciun cu renii pesemne fãcea pe Casanova pe de culorile din jur, cã cerul e sigur albastru ºi situaþia sigur e
patine cu rotile… Studentele aveau costume negre, paltoane albastrã, culoarea e roz sau violaceu dupã intensitatea luminãrii,
lungi ºi crãpate pânã la ºold, ca niºte patrafire negre, parcã dupã momentul zilei, lumina reflectatã de o anumitã lungime
treceau pe sub geam plutoane de ciocli, armata femininã a de undã ºi unde luminoase, roºii, galbene, dupã compoziþia
Ioanei D’Arc în negru… molecularã, sec ºtiinþific, ce atâta filozofie de o para chioarã,
Vara fusese la fel, nu se mai purta nici mãcar o bulinã de când culoarea e o simplã vibraþie magneticã ...
alb, sã pareze soarele, cum îmi plãceau crâmpeiele de fuste ale
jucãtoarelor de pe terenul de tenis de câmp. Pânã ºi minþile oamenilor sunt odalisce ale culorilor, mintea
Treceau toate în þinutã stas, cocoþate pe sandale negre mea ca sub unde electromagnetice drogate, Ulisse cu sirenele
supraetajate (la modã era supoziþia cã, dacã voiai sã te sinucizi, în pat, ori agãþate de gât, la bara de streep tease...
te aruncai dupã asemenea sandale), tricouri negre deasupra
buricului, nu-ºi mai bãteau capul cu sofisticate combinãri de Atâta literaturizare, când te gândeºti cã de fapt culoarea e o
culori, nici mãcar o eºarfã albã, ori o patã de culoare de oricare… iluzie opticã, tot misticismul culorilor þine de un rest de luminã,
Poate anul viitor vor introduce ºi ceva alb, e mai simplu, în care nu e poezie fata morgana, ci o energie electromagneticã
combinaþie banalã, sandale cu bretele albe ºi negre, haine în de la soare, cu lungimi de undã diferite. Dupã frecvenþa lor se
dungi, ca marinarii pe orizontal, ori ca puºcãriaºii pe vertical, percepe o culoare sau alta care e reflectatã, dupã ce obiectele
ba nu, invers dungile, nu le încurca Bulã, care Bulã, chiar ºi absorb din ea cât vor, dupã cât îi þin muºchii lor, nu pot avea
Bulã a sucombat, e al cioclilor, acum e Murphy, sunt But ºi gabarit depãºit, când buretele e saturat, basta, ceea ce rãmâne
Head, ªtrul ºi Piranda… se reflectã ºi e perceput ca senzaþia unei culori, o pãcãlealã, o
iluzie a momentului zilei, o absorbþie mai mare, mai multã
ªi emoþiile au culori, ºi amintirile au câte o culoare, e îngurgitare în burdihan, presupune un rest mai mic, mãrunþiº
sado-masochist sã trãieºti simþind culorile, încât, uneori, când de piaþã pentru culoare, o reflecþie mai micã, adicãtelea culori
sunt abulicã, îmi doresc un univers tern, fãrã agresiunea închise.
culorilor, care sã mã provoace la reacþie, vreau sã fiu ignoratã Dumnezeul culorilor e lumina, culorile existã în funcþie de
în pacea, aþipirea mea, în amorþeala, moþãiala, picoteala mea. reflexia sau absorbþia luminii, trebuie sã-i ridice sanctuar de
Repede mi se dã la cap cu energia pozitivã ºi cea negativã, veneraþie, fãrã luminã lumea ar fi fãrã culoare, ºi atunci?! nu
care pesemne au ºi ele câte o culoare… Eºti trist, ºi contaminezi ne-am mai putea juca cu mãrgele colorate…
împrejurul cu o culoare de tristeþe, când eºti focar de energie
negativã, obiectele din jur sunt vopsite în culoarea revãrsatã Misticismul culorilor e poate ºi datoritã curcubeului ºi a
din cutia trupului tãu… când eºti vesel, o iradiezi pe cea fiefului sãu seniorial, natura, natura - curcubeul spectacol
pozitivã, împrejurul tãu sã fie vesel… cromatic, instanþã supremã, prin naºtere divinã, de necontestat,
Þi se indicã imperativ sã fii reactor de energie pozitivã, sã fii nu e un bastard al universului... Dupã ploaie iese curcubeul,
vesel, „învaþã de la soare cãldurã, zâmbetul multicolor, sã fii „l’arc en-soleil“, se spune cã aduce noroc când îl vezi, chiar ºi
mereu aprins, învaþã alergatul în întâmpinarea soarelui. când e o fantasmagorie coloratã arcuitã peste te miri ce bolþari
Zâmbiþi vã rog, nu doar la fotograf, viaþa nu e un zâmbet de ºi ziduri din beton armat.
fotograf doar pentru o clipã, zâmbiþi pe stradã, nu doar Dupã Potop, gãsind pãmânt, Noe i-a adus jertfe Domnului,
PRO

112 SAECULUM 2/2006


prozã

ºi Dumnezeu a promis sã nu mai distrugã niciodatã pãmântul, calde, roºie, portocalie, galbenã, la început a fost galben bengal,
iar ca semn al legãmântului, a fãcut sã aparã pe cer un curcubeu. ºi apoi portocala… Îþi aminteºti de gri-ºoarece, gri-moloz,
deziluzie ºi laºitate, de aventura de a vedea viaþa în roz, o iluzie,
Ies din casã ca o cârtiþã zãludã, îmi pun mâinile la ochi ºi când de fapt puºcãriaºul nu poate vedea viaþa în roz, uneori
apoi un bandaj fãrã culoare, în rãstimpul cât sã-mi scot ochelarii sunt neagrã de supãrare, când nu sunt albã de anemie ºi vânãtã
de soare, nu ºtiu cât îmi mai poate orbi ochii mei orbi, soarele de frig ori de furie, roºu e fierbinte, îl simt arzându-mã când
ãsta nici de primãvarã, nici de toamnã, de un timp fãrã sunt roºie de mânie, ori roºu-îmbujoratã de bucurie, ori altã
anotimpuri… emoþie bezea, pãcãlealã a sorþii…
De atâtea ori am plecat aiurea pe strãzi dupã ploaie, sã vãd Sunt uneori culoare rece, rece de necunoaºtere, înstrãinare
un curcubeu, tot cu ochii spre cer, dar se lãsa aºteptat, de ºi înfiorare, neutrã -–ar însemna sã fiu maro, indigo, violet,
parcã m-ar fi pedepsit, nu-l meritam, nu ºtiam ce fãcusem rãu, albastru, nu pot fi culoare pastelatã decât în dimineþile când
dar terminam drumul cu capul plecat vinovat, culpabilitate sunt încã în somn cu vise ºi n-am intrat în zi, o altã lume strãinã
confuzã. de mine, îþi scriu violent, când albastrul nu trece de roºu,
se-mpiedicã de el ºi disper în el cu violet de Parma...
Primesc o scrisoare de la Esthera, dintr-un „salon“ alb, era
toatã în ghips, ºi-mi scria cum ghipsul se colora cameleon, în În viaþã n-am ºtiut sã folosesc culorile, nu mi-a fost dat
convulsia ei de sentimente, stãri, gânduri, toate înstãpânite de darul acesta, nici sã le descifrez la alþii, ºtii, existã un cod uni-
câte o culoare: „îþi scriu verde, vernil, vert de Nil, un galben versal la pãsãri, animale, insecte, salamandre, în combinaþia
albastru, alabastru, e ipocrizie sã spui cã verdele e o culoare galben – negru, e un avertisment cinstit, îþi spun pe faþã cã
neutrã, când de fapt „eºti verde de invidie“, de fiere, venin, posedã otravã ca apãrare, în þepii galbeni, în petele galbene,
verdele culoare secundarã, din galben ºi albastru, când verdele pentru mine oamenii învãluiþi în galben pozau drept oameni
e la malul oricãrei ape, unde e apã e vegetaþie, e verde, limita calzi, iubitori pânã la gelozie, din dragoste gelozie, galbenul ca
albastrului, a curgerii apei, caldul galben n-a fost anihilat arhetip al comunicãrii, al înþelegerii, mã învãþase Fieling, l’enten-
complet de recele albastru ca sã dea un neutru verde, ºi de ce dement, complaisance, dacã roºu e arhetipul tatãlui-sursã,
ar fi rece albastrul, dacã suferi când „situaþia e cam albastrã“, poate de aceea îl doresc pãtimaº, când mã simt orfanã, fãrã
dar poate pentru cã nobilii cu sânge albastru nu ºtiu sã trãiascã nici un Dumnezeu, fãrã Dumnezeu–tatãl, Goethe îmi spusese
patima roºie, portocaliul la fel e ipocrit cald, acum eu nu mai odatã cã pentru el culoarea e cea mai importantã, „e sensualã
pot provoca, stimula, chiar dacã mã înveºtmântez în culori ºi moralã“, mã vedea senzualitate în verde, blândã ºi
comprehensivã în bleu, ºi vârtej de imaginaþie în purpurã, când
nu eram raþiunea însãºi în galben…

Pesemne a plouat, dacã se arcuieºte un curcubeu, în


spãrtura de fereastrã dintre zidul blocului ºi macaraua rãmasã
de ani de zile în piaþã, de la demolãri ºi reconstrucþii.
Pesemne administratorul, pe afiºajul de la scara blocului,
scrisese cã acordã ca bonus pentru stoicismul cu care s-a
suportat ploaia, un timp de curcubeu, mai promisese cândva
cã va repara þevile de la conducte, ori promite acum un timp cu
centralã proprie de cãldurã, dupã ce a ars costumele
termoizolatoare la crematoriul de la subsol.
Când stau aici, între pereþii coliviei salonului, dintr-un bloc
înghesuit între alte blocuri, pe fereastrã vãd zidul zgrunþuit ºi
balconul închis al vecinului, când plouã deschid fereastra, simt
aerul rãcoros de ploaie, dar nimic mai mult, nu calc în bãlþi, nu
învârt umbrela alãturi de capul meu, sã-mi spãl faþa, ori sã-mi
frãgezesc pãrul cu apã de ploaie.
Nu ºtiu când e curcubeu, nici când mã copilãream la þarã,
când ieºeam în grãdinã, nu vedeam curcubeul, pesemne e un
privilegiu pentru oamenii buni, inocenþi.
Femeia din patul de la geam se uitã pe fereastrã, plouase,
„uite curcubeul“, apoi închide ochii iar, moþãind în hamacul
patului: „Cum? N-ai mai vãzut curcubeu? Dar e ceva banal!“.
Poate mã înºelasem, curcubeul e acelaºi pentru toþi,
hazardul nu alege oamenii curcubeului, îi nimereºte aºa, tocmai
pe ei, la jocul cu zaruri, în acel loc al curcubeului...
Poate aºa e fair play, oameni coloraþi ºi oameni inodori,
incolori,insipizi, sã fie la fel ai curcubeului…, un curcubeu de
mucava…

P.S.: Am vãzut o reclamã pe un banner prin hublou:


„Inkolan-vopsea lavabilã: noi vã colorãm casa“, sã nu uiþi sã
Printre mari maeºtri mi-o trimiþi într-un pachet, „Cromcolor SRL“.
PRO

SAECULUM 2/2006 113


prozã

Gheorghe Filip

NEPOTUL LUI MEFISTO

De a doua zi, cartierul meu general a devenit bucãtãria. asta, dar nu i-am spus nimic. Surpriza avea sã fie de proporþii.
Mi-am luat un top de coli, am renunþat la vodcã, pentru cã Oricum, pentru ea era mai bine sã mã vadã astfel, decât sã mã
trebuia sã am mintea limpede, dar nu ºi la tutun ºi cafea, ºi am ºtie în bucãtãrie mototolind hârtii ºi fumând în draci. Intuia cã
început sã fac calcule. Am luat toate cifrele câºtigãtoare din se întâmplase ceva ºi cã, probabil o sã ne fie bine.
ultimii ani, le-am analizat pe fiecare în parte, de câte ori ºi la ce Nu mã mai puteam gândi la nimic, decât la mulþimea banilor
interval a ieºit, peste câte trageri ar putea sã se repete, apoi pe pe care îi voi încasa. Îmi treceau prin minte tot soiul de afaceri,
o altã coloanã am notat numerele norocoase ºi, printr-o mate- de la tiruri de struþi ºi turme de vaci olandeze pânã la fabrici de
maticã savantã, am calculat ºansa fiecãruia. Mã simþeam ca un elicoptere ºi obuze de tun. Poate, ca sã-mi susþin societãþile pe
întemeietor al matematicii, ca unul dintre vechii ºi ciudaþii cerce- care le voi crea ºi ca sã le dau o altã imagine, n-ar fi rãu sã intru
tãtori porniþi în cãutarea numãrului de aur cu care sã dezlege în politicã, sã ajung senator, ceva, pentru cã astfel m-aº putea
tainele universului. Alteori mi se pãrea cã sunt aidoma unui învârti prin cele sfere înalte ºi aº lega o sumedenie de relaþii,
astronom ºi cã toate cifrele care albãstreau hârtia alcãtuiau un care mi-ar putea fi mai mult decât utile. E drept cã aº avea mai
nesfârºit cer de stele, prin care umblam nestingherit eu, crea- puþin timp, dar m-aº înconjura de oameni pricepuþi ºi de încre-
torul suprem. Când am ajuns la câteva formaþiuni câºtigãtoare, dere, capabili sã rezolve prompt toate problemele, aº reinvesti
capul meu arãta precum colivia acea în care se agitã – aparent profitul, în doi-trei ani aº dubla capitalul ºi, Doamneee... În
haotic! – sãltãreþele biluþe, care pot înãlþa sau prãbuºi destine. vacanþe, aº gãti-o pe Rita ca pe o primã-doamnã, cu pãlãrioare
Rita intra câteodatã ca din întâmplare ori prefãcându-se cã ºi etcetera de la cele mai renumite firme, aº urca-o în avion ºi
vrea sã ia ceva, îºi întindea gâtul peste umãrul meu, se uita ºi p-aci þi-e drumul spre Las Vegas sau Bahamas.
nu înþelegea nimic, ºi-atunci mã gândeam cã, dacã mai are Visam din nou, întemeiat pe matematica aceea, care mã
neobrãzarea sã vinã peste mine cu veterinarul acela parfumat, chinuise zile ºi nopþi în ºir, dar care avea, iatã, sã-mi schimbe
n-o sã am încotro ºi o s-o strâng de gât. radical viaþa. Aºteptam nerãbdãtor ziua cea mare, umblam prin
Când a sosit ziua, mi-am lustruit îndelung pantofii, mi-am casã ca un zãbãuc, aci mã încruntam, aci chicoteam, dãdeam
pus cel mai bun costum ºi cea mai frumoasã cravatã, mi-am sã fluier, sã þopãi ºi mã uitam la Rita cu mai mult drag. Te-a
luat mapa sub braþ ºi am ieºit sub privirile nedumerite ale Ritei, scãldat mumã-ta în lapte dulce, îi spuneam în gând, habar n-ai
care nu pricepea unde mã duc eu aºa gãtit într-o zi obiºnuitã avut când ai spus da la primãrie pe ce mândreþe de bãrbat ai
din sãptãmânã. Habar n-avea cã se putea considera deja o pus mâna! ªi a venit ºi ziua aceea, când mi-am lustruit din nou
milionarã în dolari! Am intrat în cea mai rãsãritã agenþie din pantofii, mi-am pus acelaºi costum ºi aceeaºi cravatã – îmi
oraº, mi-am scos hârtiile ºi am început sã-mi completez poartã noroc – ºi am ieºit la fel de misterios ca prima datã.
formulare, dar cu grijã, ca la ºcoalã, sã nu tragã cu ochiul Cãlcam þanþoº, uitându-mã de sus la cei care treceau pe lângã
vecinul de bancã. Mai erau vreo ºase-ºapte inºi, la care mã mine. Niºte prãpãdiþi. La agenþie, mi-am notat toate numerele,
uitam cu milã, pentru cã ei mergeau efectiv pe mâna norocului dupã care am intrat în acelaºi bar ºi i-am cerut aceleeaºi fetiºcane
ºi, de regulã, jucau data de naºtere a lor, a copiilor, a soþiilor, a cu cercelul înfipt în buric o cafea ºi o vodcã. Dupã care, cu
amantelor. Nimic ºtiinþific. Am dat o groazã de bani, pentru cã þigara în colþul gurii, am desfãcut mapa ºi am scos toate biletele,
nu voiam sã-mi parã rãu cã n-am folosit ºi numerele care pãreau care, puse unele peste altele, aveau grosimea unei cãrþulii.
cu mai puþine ºanse. Când am terminat, era cât pe ce sã-mi Cred cã aveam o pozã de visãtor desprins de lumea muritorilor
anunþ victoria; v-am curãþat, puiºorilor! M-am abþinut însã ºi, de rând, de intelectual rasat, dedat la adânci filosofãri în sin-
ca sã mã relaxez, m-am îndreptat, cu o minã gravã, solemnã, pe gurãtate, pentru cã fetiºcana cu cercel înmãrmurise pe fundalul
care nu o au decât miliardarii, cãtre unul dintre multele baruri, sticlelor din bar. O fascinasem. ªi am început sã compar. Pe
care împânzeau centrul. mãsurã ce stivuiam biletele cu susul în jos, simþeam un vuier
M-am aºezat la o masã ºi am cerut unei fâþe cu un cercel crescând în cap ºi o transpiraþie rece îmi izvora din creºtet ºi se
înfipt în buric o cafea ºi, pentru cã meritam dupã atâta efort ºi desfãcea în pârâiaºe pe tâmple. Era neverosimil. Cu matematica
atâta abstinenþã, o vodcã. Un milion de dolari! M-am apucat sã aceea savantã cu care pãtrunsesem, practic, în intimitatea fie-
fac calcule, sã-i transform în lei, sã-i aºez pe contingente – era cãrei cifre, nu aveam cum sã dau greº. ªi totuºi, o mânã vicleanã
o cãruþã de bani – ºi m-am lãsat pe speteaza scaunului. Îmi îmi jucase festa. Abia dacã nimerisem pe un bilet întreg unul
vârâsem degetele în beteliile pantalonilor, fumam cu þigara în sau douã numere. Asta nu putea fi decât crunta ironie a unui
colþul gurii ºi mã vedeam cu alaiul acela de maºini, ºi pe primar Dumnezeu, care îºi batjocoreºte pur ºi simplu creaþia. Când
– o piticanie cu fruntea atingând asfaltul. Mã gândeam la ceilalþi l-am întors pe ultimul eram galben ca turta de cearã, sângele
capitaliºti – niºte tarabiºti, niºte amãrâþi, doar câþiva mai acãtãrii îmi pulsa în vene mai-mai sã le spargã, iar inima pãrea sã nu-mi
ºi îmi închipuiam luminoasele firme „Jeanicom“ cotropind mai încapã în coºul pieptului. Am dat pe gât restul de vodcã,
oraºul. Aºa da, Georges, asta da loviturã! am pocnit mapa cu furie, de parcã ea era vinovatã ºi am ajuns
Acasã, m-am arãtat vioi ca o gãinã care tocmai a ouat, doar acasã beat criþã, cum Rita nu mã mai vãzuse niciodatã. Nu i-am
cã nu cotcodãceam, am fluierat niºte melodii alandala ºi am rãspuns la nici o întrebare, o priveam tulbure, ºi cu mânie, ºi cu
învârtit-o pe Rita în paºii unui dans, pe care atunci îl inventam. milã, nu i-am spus cã vacanþa ei în Bahamas se amânã ºi m-am
Ea mã privea zãpãcitã, nu înþelegea de unde-mi vine veselia culcat aºa cum eram, adicã îmbrãcat în cel mai bun costum.
PRO

114 SAECULUM 2/2006


teatru

Emanuel Ciocu*

A SUNAT MARI

Personaje: braþe ºi o mângâie pe spate.


Ea: femeie între douã vârste, deprimatã, inconsecventã, El (calm): Gata. Gata. Sã ne liniºtim ºi sã vedem ce putem
lipsitã de vlagã ºi voinþã face.
El: bãrbat între douã vârste, calm, blând, prudent, serviabil Ea dã din cap a înþelegere ºi se cuibãreºte la pieptul lui
Mama: femeie în vârstã, volubilã, naturalã plângând în continuare potolit.
Alte personaje: El (prudent): Þi-a spus ce s-a întâmplat?
Femeia: femeie între douã vârste Ea (plângând): Medicii au spus cã prezintã simptome de
Fetiþa
Fetiþa: balerinã în vârstã de 8-10 ani schizofrenie.
El (precaut): Schizofrenie?!
ACTUL I