Sunteți pe pagina 1din 3

eseu eseu

Magda Ursache

COMPLEXUL GOMA

„Libertatea nu poate fi circumstanþialã”. mi se pare de apreciat), ca sã nu acuzãm iarãºi, ca-n


Tudor Þopa (în dialog cu Iolanda Malamen) stalinism, când prima vina naºterii, a originii sociale;
importantã e întoarcerea cãmãºii proprii: cãmaºã de
Datoria de a rememora e, la noi, una moralã, de vreme ideolog ºi ce ideolog!
ce memoria colectivã este în suferinþã. Toþi cei – noteazã Nu putem aºterne pe uitare-iertare, cei cu memoria
Goma în Jurnal de iarnã , februarie-martie ’77 – corectatã o sã ne construiascã viitorul, dar mai ales
„nemulþumiþi de istoria-cum-a-fost-ea (…) au încercat sã trecutul (mai ºtii, o sã-l ierte Pleºiþã pe Goma).
re-scrie cu mâna lor istoria-cum-le-ar-plãcea-lor-sã fi-fost”, Paul Goma a refuzat autoamnezierea (cuvântul sãu).
ca sã nu mai ºtim ceea ce ºtim. Într-o Românie N-a intrat în Comisia lui Tismãneanu, deºi, cum scrie în
desmemoriada, torþionarul Al. Drãghici e lãsat sã se Jurnal, 2006, „între noi se stabilise o atmosferã
stabileascã la Budapesta ºi sã moarã liniºtit în pãtucul «împãciuitoristã», ca sã mã exprim în limbajul tatãlui sãu,
lui, în ’93, iar Gh. Goran devine, în ’90, consilierul lui ºeful catedrei de marxism-leninism de la Universitatea
Gelu Voican Voiculescu. La 19 ani, acest Goran partici- Bucureºti”. I-a fost limpede cã anume capitole de istorie
pase la anchetarea bestialã a lui Paul Goma, ca duºman vor fi mãsluite. Dupã Goma, nu s-a vorbit de miºcarea
al regimului comunist. „I-am ucis, bineînþeles. Asta studenþilor Universitãþii Bucureºti din ’56 (ecou al revoluþiei
fãceam noi”, a declarat „direct” la OTV durul anchetator, din Ungaria), pentru cã papa Leon era nu numai ºeful
generalul Pleºiþã, fãrã umbrã de vinovãþie. acelei Catedre, dar ºi securist în civil. Adevãr integral.
„Aþi vãzut cum m-a bãtut?”, a cãutat Goma un martor Altfel ne vom întreba mereu: „A fost sau n-a fost?”.
în Goran. Dacã din comisie ar fi fãcut parte Gomagomagoma,
„Nu, eu sânt aici ca sã nu vãd nimic”. cu Goma în frunte, ºi nu academizantul de la „ªtefan
Era, atunci, în ’77, „organ de cercetare la Rahova”. Gheorghiu”, nu s-a fi fãcut iarãºi compromisul cu
Acelaºi Goran a formulat proiectul de decret pentru compromisul (mulþumesc, Gh. Grigurcu!). Poate cã
înfiinþarea Consiliului Siguranþei Naþionale: „La comanda „securoºii cu stele roºii” n-ar lua pensii uriaºe; inºi cu
Municipiului Bucureºti se numeºte colonel Goran înaltã ªcoalã de Partid, care au cercetat „imperialismul
Gheorghe”. putred”, nu s-ar fi prefãcut în kapitaliºti; cei care au slãvit
A avut alt þel Ion Iliescu decât sã-ºi conserve tovarãºii Puterea ceuºistã nu s-ar fi re-socializat ideologic în
de drum? analiºti politici ºi-n directori de cotidiane de mare tiraj ºi
Altã chestiune de „nesimþitorism etic”, spre a spune de mare manipulare; n-ar continua sã ia indemnizaþii de
ca Goma? Din nebãgare de seamã, preºedintele Emil merit scriitori-aparatcici.
Constantinescu l-a decorat pe torþionarul Vasile Ciolcan, „Voi vorbi când nu voi fi întrebat”, a promis Goma ºi
iar „decomunizatorul” preºedinte Bãsescu, cavaler de s-a þinut de cuvânt. „Este incontrolabil”. Spusa Monicãi
Malta, a permis sã se formeze o Comisie Prezidenþialã Lovinescu la necaz a declanºat o conspiraþie a tãcerii,
pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România, unde sã cu victime colaterale. Una dintre ele e Ioan Liviu Stoiciu,
intre, de-a valma, disidenþi autentici ºi mai puþin autentici, penalizat pentru publicarea în „Viaþa Româneascã” a
turnãtori ºi turnaþi: un mitropolit fost colaborator zeci de câtorva pagini din jurnalul-dinamitã gomic. Va fi trimis
ani, contra cost, un „gãinar”, buricul nostru cultural LIS la vreo comisie de reeducare sau se vor mulþumi cu
budapestan ºi, luând marele pot, Tismãneanu Apostatul, injurii ca „sãptãmânac”, „ipochimen” „cu tupeu clinic” ºi
un „model de salamandritudine”, spre a spune iarãºi ca cu „cinci tentative de sinucidere” etc.? Nu numai LIS, dar
Paul Goma. ºi Tatiana Slama Cazacu este – cum observã Paul Goma
„Un capitol sumbru din istoria României se încheie”, însuºi – „cam pusã la index” pentru cã îi recunoaºte talentul
s-a rostit preºedintele în Parlament, 18 decembrie 2006. ºi anume modul unic de compoziþie, stil, limbaj.
Comunismul poate fi trimis la muzeu (e vorba de Într-un interviu luat de Rodica Binder, Mariana ªora
proiectatul Muzeu al Dictaturii Comuniste din România, acrediteazã ideea scriitorului fãrã talent:
cu sediul la Bucureºti). Condamnare necesarã ºi atât, „Eu îl respect mult pe Paul Goma, am respect faþã de
nu, Doamne fereºte, penalã. Trãiþi (bine) în prezent, ce-a curajul pe care l-a arãtat, însã trebuie iarãºi sã distingem
fost a fost! Tema de Conºtiinþã a fost bifatã, chiar dacã – vrem sã tot citim despre aceste orori sau la un moment
Raportul e o sursã de confuzie, dar ºi de dezbinare, slujind dat sã zicem: «Vreau sã citesc o carte bine scrisã ºi
neocominternismul. ªi asta pentru cã Tismãneanu a fost interesantã pe alt plan decât cel al denunþãrii unor fapte
un adaptat ºi a beneficiat de comunism. Nu-i important oribile»?!”.
al cui fiu a fost (deºi nici condamnarea propriului tatã nu Dacã vrem ca ororile sã nu se mai repete, o condiþie
PRO

SAECULUM 7/2008 23
eseu
este sã le cunoaºtem. „Se poate întîmpla din nou! De ispãºit toatã pedeapsa. ªi pentru cã desfãºurase activitate
aceea vã zic: aduceþi-vã aminte, þineþi minte ºi luaþi duºmãnoasã contra regimului, a fost expediat, la data
aminte! avertizeazã Vladimir Bucovski, la fel ca Goma. expirãrii condamnãrii, în DO, în Bãrãgan (Lãteºti). ªi acolo
Aºadar, Goma cade la examinare literarã, deºi a avut comportare rea, aºa cã a încasat alt DO, pentru
universul închisorilor, cum l-a înfãþiºat în Ostinato, înainte 24 de luni.
chiar de Soljeniþîn, nu-i mai puþin realizat artistic decît O Pentru ceilalþi deoiºti, scrie Paul Goma în Adameva,
zi din viaþa lui Ivan Denisovici. „bãtaia era o torturã – pentru mine era o iniþiere, o
Dupã Mariana ªora, valoarea unei opere literare este: «documentare»”. Or, „documentarea” asta a fost temeinic
„expresia literarã valabilã, transpusã estetic, a unei trãiri fãcutã, aºa fel ca temerea Martei Petreu, cum cã Goma
autentice”. Întrebare: la Goma nu-i? N-o fi fiind trãire va muri ca Dumnezeul lui Nietzsche când n-ar mai scrie
autenticã, n-a cunoscut viaþa intra muros ºi n-a transpus-o despre el însuºi, e nejustificatã: sursa biograficã e
estetic? Ba da. Numai cã anume cobreslaºi, destul de inepuizabilã.
flotanþi politic sînt dispuºi sã-i minimalizeze lecþia de Acelaºi Pleºiþã, fostul ºef al Departamentului de
rezistenþã moralã ºi intelectualã, acuzând lipsa unui ta- Informaþii Externe al fostei Securitãþi, care iese pe OTV
lent pe care îl are cu carul. Un vertical opunându-se la tot sã se laude cã l-a bãtut pe „bãrbos” ºi care a pus la cale
ce este cãzut, aplecat, strâmbat provoacã resentimente atentatul la viaþa Monicãi Lovinescu din 18 noiembrie ’77,
celor construiþi altfel. Se rãzbunã ºi ei cum pot, criticându-l l-a „atenþionat” la plecarea în Franþa: „Mâna Securitãþii e
pentru texte ne-literare, pentru elemente non-estetice, lungã”. Au urmat destule: înjunghierea lui Emil Georgescu,
pentru trivialitãþi (inestetice, desigur) la adresa scriitoru- explozia din clãdirea Europei Libere de la München… Alte
cilor (cuvânt derivat din politruc), feloni ºi cameleoni. „atenþionãri” ale Organului? Ameninþãri la viaþa copilului
În fapt, Goma e-n topul scriselor/ spuselor memorabile. Filip, tentative de lichidare (una prin securistul Haiducu),
Deþine o perfectã ºtiinþã a limbii române, rãu vorbitã, dar sub formã de salutãri… explozive din Bucureºti etc. ªi-i
ºi vorbitã de rãu. Ca sã vedeþi cum supune materia limbii, de recitit cartea Marianei Sipoº, Destinul unui disident:
deschideþi Alfabecedar (editura Victor Frunzã, 2004), unde Paul Goma, editura Universal Dalsi, 2005.
îºi previne cititorii cã „vor rãmâne vreo 33 de cuvinte noi „E bunã cafeaua rece!”, ofteazã autoironic autorul
în limba românã, slujitã de noi toþi, dar de nimeni Patimilor dupã Piteºti, rãmas în stare de exilat, de refugiat
satisfãcãtor stãpânitã. politic. Îi rãspund cã din extrateritorialiatate (e cuvântul
La urma urmei, scriitorul va fi mulþumit ºi cu a zecea- lui Marian Popa) se vede mai bine ce (ni) se întâmplã.
mia-parte: sã îmbogãþeºti – tu, cu mâna ta – limba Oricum, din apartamentul de la Paris cotropit de cãrþi,
maternã cu trei cuvinte ºi a treia parte din al patrulea…?” aparent izolat, se vede mai bine decît din avionul prezi-
Discursul lui Paul Goma e, da, contaminat, dar denþial sau de pe nava amiral.
vocabula asta eu o folosesc altfel decât detractorii. Mi s- Goma a ales o datã pentru totdeauna activismul civic.
a întâmplat sã uzez de un cuvânt omologat de el, dar În iepocã, ºi indiferenþa civicã era un mod de a te opune,
intrat în fondul meu principal de cuvinte. ªi asta spune dar cît de puþin stimabil faþã de implicarea sinucigaºã
multe despre expresivitatea limbii lui Goma, a stilului chiar, ca adversar al Puterii comuniste, conform opþiunii
Goma. ªi nu probeazã romanele sale, Gherla, Gardã lui Bertrand Russel: „mai bine mort decât roºu”.
inversã, Din calidor, Justa, Adameva, ca sã numesc doar Goma îºi asumã constant scrisul ca sinucidere
câteva, cã memoria vie are o fantasticã forþã creatoare? socialã, acuzând devertebrarea, prostituþia politicã a
Goma, o repet, ar fi putut scrie o Maxima Moralia. „scriitoristului” ajuns iarãºi „soldatul câinelui”. Nu se mai
Mereu cu voce limpede ºi cu atitudine clarã, mereu în învaþã scriitorul român cã funcþia nu creeazã valoare,
dizgraþie, nicicând în graþiile Puterii (geaba încearcã CTP doar receptare criticã afinã; cã toleranþa faþã de politicieni
sã-i sape credibilitatea, susþinând în falº, cã ar fi fost ascunde rãu interesul care poartã fesul. Ion Simuþ propune
linguºitorul lui Ceau), a rãmas acelaºi ne-vânzãtor de sine, pentru proletcultism ºi realism socialism sintagma
ºi-n socialism, ºi-n neo-socialism, neintimidat de nimeni literaturã oportunistã. Întrebare: acum nu se mai scrie
ºi de nimic. Iar travestiul în personaj l-a refuzat tocmai literaturã oportunistã? Cum sã nu! Temele oportuniste s-
pentru a replica ºi mai clar, ºi mai limpede intelighenþiei au ivit pe valul loviluþiei.
flotante. Confraþii îi înghit greu lecþia de verticalitate, mai ales
Numai cã Paul Goma e, dupã spusa lui Théophile cã Goma dã cu zacherlinã în „turnãtorii notorii”, unii –
Gautier, om înainte de a fi scriitor: urãºte ºi iubeºte, nume mari: Ivasiuc îl turna pe Goma, Doinaº pe
respinge cu mânie, cu dezgust, cu scârbã, e impulsiv. Negoiþescu („nu: sic! sic, ci: sec! sec!”), cele trei trepte
Nu cunoaºte detaºarea de toate, despuierea de tot, acel ale realului fiind: a turnat din zel, de bunãvoie; din crizã
dénuement camusian. Omul din Belleville (din familia de înfricoºare; din ºantaj. Sã ne amintim spusa lui Virgil
Petre Pandrea ºi Pamfil ªeicaru) scrie încrâncenat, acuzã Mãgureanu, notatã de Goma în Jurnal 1999-2000: „Eu n-
cu uriaºã energie polemicã. E ne-cuminte. Iar curajul cu am distrus dosare – dimpotrivã!” Ce va sã însemne acest
care a trecut prin anchetele ºi puºcãriile comuniste i-a dimpotrivã? Cã rolul de victimã ºi cel de cãlãu sînt
rãmas intact. Aide-mémoire : „civilul” Goma a fost interºanjabile prin grija „arhivarilor”; cã notele informative
condamnat (era în stare de arest) de Tribunalul Militar ºi rapoartele conþin deliberat erori.
Bucureºti, în martie ’57, la doi ani închisoare corecþionalã Sã revin, însã, la raportul literaturã document/ literaturã
pentru delict de agitaþie publicã. N-a fost „redat societãþii”, fiction. Realitatea bate ficþia, e ºtiut, l-a bãtut pe nenea
cum a cerut apãrarea. „Contrarevoluþionarul agitator” ºi-a Iancu însãºi: nu avem numai o scrisoare pierdutã, ci multe
PRO

24 SAECULUM 7/2008
eseu

hârtii pierdute. Mai ales dosare DUI. Nu-i numai o piaþã memorialiºtii îºi propun sã inventeze, iar ficþionarii invers,
(pentru pupat), ci douã, ca-n episodul Anului Nou politic. sã copieze viaþa-le, ca-ntr-o oglindã, de multe ori spartã.
„Verzii” noºtri voteazã pentru folosirea ceanurii în mineritul „Am integrat în jurnal texte impure, strãine: eseuri,
de aur. articole, „invenþii” tehnice (…), prin asta am fãcut (din
Caragiale îºi imagina domesticirea/ prãsirea/ educarea jurnal-ul meu – precizez) genul total, romanul integral”.
de licurici pentru iluminarea oraºelor. Nouã ni se Ficþie/ document/ eseu/ istorie/ aforisme/ notaþii
recomandã pe ºosele prãºirea de struþi, buni în loc de. cotidiene plus publicisticã, toate intrã în formula unui
Doar importãm mãlai din pustã ºi pãtrunjel din Israel. „jurnal-roman total”, pentru care Virgil Podoabã folosea
Tabacherea norocoasã a Ipistatului se trage la loterie de termenul ego-literaturã. În felul acesta, normele unui gen,
multe ori pe ceas, ca sã cîºtige mereu Ipistatul. La um- convenþiile jurnalului stricto sensu, începînd cu data
bra polimerilor în floare, era o Elenã-mult-iubitã; acuma-s publicãrii, antum, nu postum, sînt aruncate-n aer. Goma
mai multe. Avem din belºug Mitici, dar ºi Hopa-Mitici, iar naveteazã între biografem ºi documentul verificat la
cetãþeni turmentaþi – gârlã. Cine s-ar fi aºteptat ca Doina sânge, iar confesiunea sa de martor – pieziº ºi pieptiº –
Cornea sã ne sfãtuiascã sã-l votãm pe Ion Iliescu? nu eludeazã nimic. Fãrã teamã de castranta corectitudine
„Sînt un om care iubesc adevãrul ºi fiindcã-l iubesc politicã, Goma nu-i indulgent (eºti indulgent, ai parte de
ºtiu unde sã-l caut”, scria nenea Iancu Caragiale. ªi Goma indulgenþã/e) cu nimeni, mai ales cu aceia care-ºi folosesc
ºtie tot, exact aºa cum scrie pe manºeta ziarului „Ziua” rãu-deliberat-memoria. Pentru cã, spune Oscar Wilde:
de Iaºi: „Noi ºtim tot ce miºcã”. „Memoria este jurnalul pe care toþi îl ducem peste tot cu
De ce-am mai ficþiona când trãim în Epoca Fabulo? noi”.
Fabulopoliticieni, fie ei iliescani, emiliani, bãsescani ne Michnik a scris Istoria onoarei în Polonia. Zice Mircea
trag fabuloþepe. Traversãm fabulodezastre ºi Mihãieº cã o carte despre onoarea românilor „n-ar depãºi
fabulocalamitãþi. De ce-am mai ficþiona, când realitatea câteva paragrafe”. Nu-l cred: biografia exemplarã a lui
se aratã peste posibilitãþile ficþiunii: ca temã, ca intrigã, Paul Goma ar fi singurã materia pentru un volum. Unul
ca personaje ºi conflicte dintre ele? Culmea e cã dintre reperele fiinþei noastre morale e Goma, iar Goma e
mereu Goma.

Teodora Zaharia-Bentz

FUNCÞIILE COMUNICÃRII
ªI ZICEREA POPULARÃ
Fiecare dintre categoriile folclorice cheamã la viaþã înþeles ca asumare a conþinutului unui text, demonstreazã
un anumit sistem de expresie ºi o anumitã parte a cultura sa livrescã ºi capacitatea decodãrii. Deþinerea
limbajului colectiv în raport cu performerul (responsabil codului este esenþialã în realizarea lecturii, vãzutã în
de structura, stilul, gesturile ºi recuzita utilizate în timpul calitatea ei de comunicare. ªi nu în ultimul rând, opera
zicerii), receptorul (implicat ºi el prin comentarii orale, literarã nu existã în sine, în afara unui context a cãrui
gesturi, recuzitã), cadrul (ocazia), mediul. Faptul cã doina cunoaºtere este necesarã pentru înþelegerea textului
se cântã pe un ton monoton, iar strigãtura se chiuie face însuºi: un text nu poate fi receptat dacã este rupt de
ca versurile lor sã poarte destinaþii formale: prima impune «fundalul» lui extratextual.1 Însã puterea cuvântului
o sintaxã poeticã ºi o metaforã deschisã cãtre o lume tradiþional rostit nu poate fi perceputã decât prin alt tip de
întreagã, pe când cea de-a doua se fundeazã pe antitezã lecturã, cea interpretativã la nivelul textului – mesaj. N.
ºi ironie. Altfel se petrec lucrurile cu balada declamatã Constantinescu 2 în lucrarea Lectura textului folcloric
de cântãreþul profesionist, însoþitã de modulaþiile melodice expliciteazã în termenii teoriei comunicaþiei relaþia
ale unui instrument, ca ºi colinda cântatã în grup, ori emiþãtor – receptor (mai exact executant – beneficiar,
hora jucatã º.a.m.d. Împrejurãrile, de oricare naturã ar fi, datã fiind funcþionalitatea declaratã a faptelor de culturã
hotãrãsc structura formalã, impun un corpus procedural, popularã) prin referire la patru categorii ale folclorului literar:
organizeazã ºi statueazã opera popularã ca literaturã cu pentru caloian, emiþãtorul este grupul de copii, iar
valori estetice tipice, caracterul practic fiind trecut cu mult receptorul colectivitatea; pentru descântec: emiþãtorul
în penumbrã. este insul specializat, iar receptorul – eventualul pacient;
Literatura textului folcloric presupune transformarea pentru colind – emiþãtorul este reprezentat de cãtre ceata
semnficatului carte în semnificat. În aceastã situaþie de colindãtori, iar receptorul se dovedeºte a fi fata (fetele)
autorul este pasiv sau absent, fiind reprezentat doar de de mãritat; în cazul cântecului liric existã de asemenea
produsul muncii sale, care devine obiect al literaturii, un executant ºi un beneficiar. Numai cã formulele de
PRO

SAECULUM 7/2008 25

S-ar putea să vă placă și