P. 1
13318523 Cotarea in Desenul de Constructii

13318523 Cotarea in Desenul de Constructii

|Views: 7|Likes:
Published by adrianmihaila
desen tehnic exemplificat pentru elementele de constructii si citirea planurilor
desen tehnic exemplificat pentru elementele de constructii si citirea planurilor

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: adrianmihaila on Feb 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/20/2013

pdf

text

original

DESEN DE CONSTRUCTII SI LUCRARI PUBLICE

COTAREA IN DESENUL DE CONSTRUCTII

Prin cotarea unui desen de construcţii se înţelege înscrierea în acel desen a dimensiunilor parţiale şi totale necesare pentru determinarea precisă şi clară a tuturor elementelor construcţiei.

Elementele cotării.
Elementele cotării în desenul de construcţii sînt: cota care indică valoarea numerică a dimensiunii considerate; linia de cotă, care indică lungimile sau unghiurile la care se referă cota şi pe care se înscrie valoarea cotei respective; liniile ajutătoare, care delimitează porţiunile cotate şi se folosesc în cazurile cînd linia de cotă nu taie conturul elementului; liniile de indicaţie sau de referinţă (liniile frînte), care se folosesc cînd spaţiul dintre extremităţile liniei de cotă nu este suficient pentru înscrierea .

Cotarea pereţilor
Pereţii se cotează în planul de secţionare în funcţie de caracteristicile materialelor din care sînt executaţi, dimensiunea grosimii pereţilor exprimîndu-se în unităţi metrice (centimetri sau milimetri). Pe desenele de ansamblu, cotele vor fi cele ale dimensiunilor de coordonare, iar pe desenele de detaliu elementele se va cota cu dimensiunile lor de bază. Exemplu: grosimea pereţilor de cără-midă din desenele de ansamblu se va cota cu 75, 125, 255, 375 cm etc, iar în desenele de detaliu cotele vor fi: 65, 115 245, 365 cm sau 63, 115, 240, 365 mm. Dimensiunile urechilor de zidărie în planurile de ansamblu se cotează separat pentru cîteva locuri caracteristice, iar în desenele de execuţie se reprezintă în detaliile de montaj ale tîmplăriei. în planuri de clădiri, elementele de construcţie care nu ajung pînă la tavan se indică şi se cotează prin trimitere la nota explicativă. în cazul pere-ţilor despărţitori izolaţi, înălţimea lor se poate indica şi prin notaţia h ==...scrisă în lungul peretelui.

Cotarea golurilor pentru uşi şi ferestre
Cotarea golurilor pentru uşi şi ferestre. Cotele tîmplăriei (uşi şi ferestre) se dau numai în desenele de execuţie şi reprezintă dimensiunile modulate ale golurilor zidăriei scrise sub formă de fracţie; de exemplu, 2,00/1,40 înseamnă că lăţimea este egală cu 200 cm, iar înălţimea cu 140 cm. Aceste cote reprezintă dimensiunile efective exterioare ale tîmplăriei plus locul liber (jocul) necesar pentru montaj. Cotele golurilor pentru ferestre şi uşi exterioare se înscriu în exteriorul conturului clădirii sub formă de fracţie pe liniile de cotă, iar cele pentru uşi interioare se înscriu de asemenea sub formă de fracţie pe linia de cotă a golurilor. Poziţia golurilor din pereţii exteriori se va indica prin cotarea succesiunii de plinuri şi goluri. Facultativ se pot cota şi distanţele de la axele lor la un reper determinat. Golurile suprapuse se reprezintă şi se cotează separat după cum sînt cuprinse în planul de secţionare sau situate deasupra planului de secţionare Pentru golurile cu forme variate, se dau cotele dreptunghiului de gabarit, cu trimitere la detaliu. în cazul golurilor în zidărie în care nu se montează tîmplarie, se păstrează acelaşi sistem de cotare fără a se mai înscrie indicativul. Poziţia golurilor din pereţii interiori se va indica prin cota de la marginea golului la reperul cel mai apropiat (zid, stîlp etc.) înălţimea de la care începe golul unei ferestre se notează, în dreptul fiecărei gol prin p=...faţă de cota pardoselii (de exemplu, p=90). Dacă parapetele sînt toate la fel, în acelaşi desen înălţimea lor se scrie numai în cîteva locuri, iar dacă sînt variate, înălţimea lor se scrie la toate golurile.

Cotarea usilor si ferestrelor in plan

Cotarea golurilor suprapuse : a. Vedere b. Sectiune

Cotarea golurilor cu forme variate : a. vedere b. sectiune

Cotarea stîlpilor In desenele de construcţii, poziţia şi dimensiunile stîlpilor se indică prin cote.Poziţia se determină fie prin distanţa dintre axele stîlpilor fie prin distanţa dintre feţele lor acest tip de cotare se numeşte cotarea plinurilor şi a golurilor. In cazul unui şir de stîlpi cu aceeaşi secţiune şi aşezaţi la distanţe egale, în locul şirului de cote identice se procedează prin cotarea a trei sau patru elemente de la capătul şirului, iar poziţia se determină prin cota distanţei între axele stîlpilor marginali sub forma unui produs între numărul de distanţe egale şi distanţa care se repetă

Cotarea stalpilor: a.Cotarea intre axe b. Cotarea golurilor si plinurilor

Cotarea stalpilor asezati la distante egale

Cotarea secţiunilor elementelor mici.

Secţiunile elementelor mici desenate în planuri se cotează fie obişnuit, fie prin înscrierea pe o linie de referinţă a cotelor celor două laturi înmulţite între ele. Prima cotă va fi latura de bază a elementului, după poziţia sa în construcţie sau din poziţia normală a desenului . Inălţimea de la care începe golul faţă de nivelul pardoselii se înscrie sub cota secţiunii lui, precedată de notaţia h = . .. Literele sau cifrele romane din dreptul acestor goluri indică nivelul pe care-l deservesc, şi anume: S — pentru subsol; P — pentru parter; I— pentru etajul I ; II— pentru etajul II ,etc. Golurile de aceeaşi secţiune şi echidistanţă se poziţionează prin cotarea distanţei totale între axele sau feţele elementelor marginale, sub formă de produs între numărul de repetări şi dimensiunea care se repetă; daca valorile celor doi factori sînt apropiate şi pot da naştere la confuzii, se cotează şi dimensiunea care se repetă o dată la capătul şirului

Cotarea sectiunii elementelor mici: a. Sectiuni de stalpi b. Sectiuni de goluri

Cotarea golurilor cu aceeasi sectiune asezate la distante egale

Cotarea scărilor şi a rampelor de circulaţie

La scări, dimensiunile treptelor se înscriu pe linia pasului, astfel: lăţimea deasupra, iar înălţimea dedesubt . Sensul urcării se indică prin săgeţi înguste desenate pe linia pasului. Treptele se numerotează pentru fiecare palier separat sau în continuare. Lăţimea podestelor se cotează pînă la linia contratreptei (linia întreruptă). în cazul scărilor fără contra trepte cotele se dau pînă la vîrful treptei. Nivelul planului de secţionare se indică prin îngroşarea liniei treptei respective. înălţimea de la care începe golul unei ferestre în casa scării se notează prin p=...faţă de cota palierului respectiv. Pe podeşte se înscriu obligatoriu cotele de nivel.

Cotarea unei scari

Indicarea pantelor
Pantele se indică printr-o săgeată paralelă cu panta, astfel: avînd sensul de urcare pentru scări, rampe de circulaţie etc. avînd sensul de coborîre pentru pantele de scurgere (acoperiş, terasament, canalizare etc.) Valoarea pantei se scrie sub formă de raport sau de procent, deasupra săgeţii. în planuri săgeţile indicînd direcţia pantelor la rampe şi scări au lungimea elementului respectiv

Indicarea in desen a pantelor : a.Rampa (in sectiune si plan) ; b. acoperis ( in vedere si plan) c. Profilul unui drum

Indicarea cotelor de nivel
Cotele de nivel se indică în metri, cu două zecimale (chiar dacă acestea sînt zero). Cota-reper se indică prin ±0,00; cotele de deasupra cotei reper sînt precedate de semnul plus (+), iar cotele de sub acest nivel sînt precedate de semnul minus (— ) fig. IV.46). Drept nivel de reper se consideră, în general, nivelul pardoselii finite de la parterul corpului principal al clădirii. în cazuri speciale se poc lua şi alt nivel caracteristic. Pe desenele unor detalii de execuţie se indica, în centimetri sau milimetri, unele de nivel locale, în raport cu un reper Ic: (de exemplu, cota de nivel a sifonului de pardoseala în raport cu faţa finită a pardoselilor orizontale de la etajul respectiv). Pentru înscrierea cotelor de nivel se utilizează, atît în secţiuni şi faţade cît şi în planuri, simbo-luri triunghiulare (triunghi echilateral cu înălţimea egală cu a cifrelor de cotă). Simbolurile se utili-zează astfel: pentru cote în raport cu nivelul-reper, simbolul înnegrit pe jumătate (fig. IV.46, a); pentru cote în raport cu un alt nivel decît cel de reper stabilit, simbol neînnegrit, menţio-nîndu-se care este acest nivel (fig. IV.46, b); în planuri, simbolul se completează cu un dreptunghi, în care se înscrie cota (fig. IV.46, c). Simbolurile pot fi reprezentate şi numai prin jumătate triunghi echilateral folosind pe acelaşi plan o notaţie unitară (fig. IV.46, d). Pentru claritatea, indicării cotei de nivel, se poate distanţa, după necesitate, braţul orizontal pe care se scrie cota, sau se înscrie pe o linie de referinţă, cu indicarea simbolului triunghiular. în funcţie de claritatea desenului braţul poate fi orientat Ia stînga sau la dreapta, iar vîrful săgeţii în sus sau în jos (fig. IV.46, e).

Inscrierea cotelor de nivel : a. In raport cu un nivel – reper ; b. In raport cu un alt nivel decat cel de reper c. In planuri d. Simbol simplificat

Indicaţii generale
Trimiterile la detalii sau note explicative se indică prin fracţii înscrise în cerculeţe; la numărător se trece numărul sau indicativul detaliului, iar la numitor numărul planşei în care este desenat detaliul . Scrierea cotelor şi delimitările lor pe desenele executate în creion se va face, de preferinţă, în tuş.

Notaţia pentru trimiteri la detalii.

Aplicatie : sa se deseneze Plan birouri , scara 1 : 50

Aplicatie : sa sa deseneze Sectiune , scara 1: 50

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->