Scrisoarea III de Mihai Eminescu

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limb, Ce cu-a turmelor pune, a ei patrie -o schimb, La pmnt dormea inndu-i cpti mna cea dreapt; Dar ochiu-nchis afar, nluntru se deteapt. Vede cum din ceruri luna lunec i se coboar i s-apropie de dnsul preschimbat n fecioar. nflorea crarea ca de pasul blndei primveri; Ochii ei sunt plini de umbra tinuitelor dureri; Codrii se nfioreaz de atta frumusee, Apele-ncreesc n tremur strveziile lor fee, Pulbere de diamante cade fin ca o bur, Scnteind plutea prin aer i pe toate din natur i prin mndra fermecare sun-o muzic de oapte, Iar pe ceruri se nal curcubeele de noapte... Ea, eznd cu el alturi, mna fin i-o ntinde, Prul ei cel negru-n valuri de mtas se desprinde: - Las' s leg a mea via de a ta... n brau-mi vino, i durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o... Scris n cartea vieii este i de veacuri i de stele Eu s fiu a ta stpn, tu stpn vieii mele. i cum o privea sultanul, ea se-ntunec... dispare; Iar din inima lui simte un copac cum c rsare, Care crete ntr-o clip ca n veacuri, mereu crete, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lete; Umbra lui cea uria orizontul l cuprinde i sub dnsul universul ntr-o umbr se ntinde; Iar n patru pri a lumii vede iruri munii mari, Atlasul, Caucazul, Taurul i Balcanii seculari; Vede Eufratul i Tigris, Nilul, Dunrea btrn Umbra arborelui falnic peste toate e stpn. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri i corbiile negre legnndu-se pe ruri, Valurile verzi de grie legnndu-se pe lanuri, Mrile rmuitoare i ceti lng limanuri, Toate se ntind nainte-i... ca pe-un uria covor, Vede ar lng ar i popor lng popor Ca prin neguri alburie se strevd i se prefac n ntins-mprie sub o umbr de copac.