Finanele ntreprinderii

1. Coninutul finanelor ntreprinderii:

definirea finanelor ntreprinderii finantele reprezinta expresia valorica, prin bani, a proceselor si relatiilor economice, a caror semnificatie sa conturat sub impactul dezvoltarii schimbului de marfuri si organizarii sociale a comunitatii umane. Finantele relatii economice care imbraca forma baneasca si care apare si se manifesta in mod obiectiv la nivelul intreprinderilor in legatura cu formarea si repartizarea fondurilor banesti necesare procesului de productie, in scopul obtinerii profitului maxim, satisfacerii unor nevoii sociale ale salariatilor si formarii fondurilor financiare la dispozitia statului. sistemul de relaii financiare dintre ntreprindere i mediu; Procesele de transformare care au loc in legatura cu producerea si vinzarea bunurilor si serviciilor reflecta multitudinea de fluxuri care se desfasoara continuu la intreprindere. Principalele fluxuri ce apar la nivel de intreprindere sunt de 2 feluri : reale si financiare, care in ansamblu formeaza circuitul economic. Flurile reale aprovizionarea cu materii prime si vinzarea produselor; fluxurile financiare achizitionarea capitalului finnaciar necesar finantarii mijloacelor materiale, incasarea produselor livrate, efectuarea platilor cxatre proprietari, salariati, stat si alte persoane terte. Relatii financiare sunt : relatiile de credit apar intre intreprindere (debitori) si institutiile financiare specializate (creditori) si se manifesta prin trasferul de mijloace banesti catre intreprindere. Ralatiile de asigurari apar intre intreprindere (asigurat) si societatile de asigurari (asigurator) si se manifesta prin plata primelor de asigurare a bunurilor sau a unor riscuri de catre intreprindere societatilor de asigurari si achitarea despagubirilor. Riscul de trasfer se manifesta prin trasferarea unei parti din profitul creat la intreprindere statului. Relatii cu salariatii, actionarii plata salariilor, dividentelor rolul finanelor la nivel macroeconomic i micro-economic; Intreprinderea este unitatea de baza a economiei nationale, acea componenta a societatii in care se concepe cea mai mare parte a bunurilor si serviciilor necesare existentei si dezvolatrii acesteia. Rezultatele obtinute de intreprindere, pozitiv sau negativ, ansamblul activitatii economice a tarii, bunastarea populatiei acesteia. La nivel macroeconomic : complecatrea veniturilor bugetului de stat, constituirea si largirea capitalului social, crearea si atragerea mijloacelor financiare necesare desfasurarii activitatii, constituirea unei structuri financiare optime, mobilizarea creantelor si efectuarea platilor, formarea si repartizarea profitului, remunerarea actionarilor. funciile finanelor ntreprinderii, Functia de asigurare asigurarea intreprinderii in cantitate optima si la timpul oportun, cu resursele financiare necesare prin apelarea la o gama larga de surse. Functia de repartitie consta in alocarea resurselor acumulate si constituirea unui sitem de fonduri necesare indeplinirii programelor economice, financiare si sociale ale intreprinderii; Functia de control se urmareste organizarea si functionarea in conditii de eficienta a intreprinderii. Urmareste modul de constituire si de repartizare a fondurilor banesti, asigurarea integritatii si utilizarii eficienta a capitalului, asigurarea echilibrului financiar pe TS. Se executa prin diferite pirghii economico fianciare: controlul preventiv se exercita asupra documentelor care angajeaza plati din resursele financiare ale intreprinderii ; controlul curent se efctuiaza in timpul realizarii obiectivelor fixate in programele economice si financiare cu scopul de a furniza informatie operativa asupra dereglarilor care apar in legatura cu nerespecatraea termenilor de inacasari si plati ; controlul posterior - obiectivul e analiza rezultatelor obtinute, analiza obiectivelor propuse, formularea concluziilor necesare luarii deciziilor privind activitatea de viitor a intreprinderii. principii de organizare a activitii financiare. Eficienta si rationalitatea-acest principiu deriva din teoria comportamentului ratioanl a lui homo oeconomicus, care considera profitul drept cea mai puternica motivatie a intreprinzatorului. Obtinerea de profit e obiectivul principal. Investitorul trebuie sa obtina un venit net final mai mare decit investitia initiala, care sa ii permita cresterea consumului viitor. Rentabilitatrea reprezinta raportul dintre surplusul de valoare si investitia initiala, trebuie sa fie mai mare de cit rata inflatiei. Demarcarea neta a acivitatilor de previziune financiara de cele de executie si organizarea desfasurarii acestor doua categorii de lucrari in compartimente diferite respectarea acestui principiu impune o anumita diviziune a muncii intre compartimente si posturi, astfel in cit o singura persoana sa nu detina controlul asupra unei tranzactii.

2. Capitalul ntreprinderii: concept i coninut;

Capitalul intreprinderii ansamblul de resurse folosite de aceasta pentru finantarea activitatii. Aceste resurse pot fi diverse: aporturile actionarilor la crearea intreprinderii, profitul net al anului curent, resursele de origine fiscala. Capitalul contribuie la amplificarea dotarii tehnici cu masini, utilaje, dar si la finantarea necesarului de materii prime, materiale, a cheltuielilor cu salariile si alte finantari. structura financiar a ntreprinderii - caracteristica, elementele structurale; Structura financiara a intreprinderii reprezinta o compozitie complexa si coordonata a diverselor surse de finantare la care managementul financiar recurge pentru a acoperi necesarul de finantat. Capitalul se clasifica, dupa criteriul provinientei in capital propriu si capital imprumutat. Structura financiara = Capital propriu/capital imprumutat. Capitalul propriu provine de la actionari in urma subscrierii initiale, care conduc la cresterea capitalului social. Ca sursa de formare este profitul net destinat dezvoltarii. Capitalul imprumutat are menirea sa acopere nevoile curente si de lunga durata care sa depaseasca posibilitatile proprii de acoperire. Aceasta are surse diverse de provinienta: credite bancare, comerciale, leasingul. criterii de formare, Costul mediu ponderat (CMP) e o medie a costurilor capitalurilor propriu si imprumutat, ponderate cu proportia pe care o ocupa fiecare dintre acestea in totalul resurselor financiare a le intreprinderii. CMP = WiKi + WpKp , Wi ponderea activelor finantate prin intermediul resurselor imprumutate, Ki capitalul imprumutat, Kp capital propriu. Rentabilitatea (Rc) = profit/capital. Daca intreprinderea este rentabila, iara rata rentabilitatii e superioara ratei dobinzii, e indicata apelarea la credite. Randamentul marginal (Rmarg) = delta venit/delta capital. Comparea Rmarg cu costul marginal ne permite sa facem aprecieri asupra oportunitatii angajarii unor fonduri mai mari in investitii, ofera solutii pentru alegerea surselor celor mai ieftine. Daca marimea surplusului e inferioara costului capitalului, se produce fenomenul de decapitalizare consecinta a unor acumulari anterioare pentru achitatreea pretului importurilor. Daca procesul decapitalizarii e continuu, intreprinfderea e condamnata la pierire. Cit surplusul monetar e superior costului capitalurilor, diferenta poate fi utilizata pentru modernizare. Criteriul destinatiei fondurilor presupune ca activele pe TL, care reprezinta imobilizari pe fonduri financiare pentru o perioada mai mare de un an sa fie finantate din capitaluri permanente, iar activele curente din surse tempoarare care cuprind fondul de rulment si datoriile pe Ts. Capitalul permanent = capital propriu + DTL factori de influen, Stabilitatea vinzarilor intreprinderele care au vinzari stabile si o profitabilitate ridicata se afla intr-o situatie de alegere a surselor de finantare. Ele pot sa se abtina de la imprumuturi pentru ca profiturile acumulate sunt suficiente pentru finantarea activitatii lor, dar pot angaja si capitaluri imprumutate. Structura activelor intreprinderele ale caror active sunt adecvate pentru a fi folosite ca garantie bancara, tind sa utilizeze cit se poate de mult capitalul imprumutat. Rata de crestere intreprinderele care adopta o strategie de crestere trebuie sa se bazeze, in adoptarea deciziei de finantare, pe surse externe, deoarece cresterea economica implica finantari suplimentare ale sporului de active curente, pentru crearea de noi capacitati de porductie. Conditiile pietii - se manifesta prin intermediul ratei dobinzii, conditiilor de creditare, variabilitatii pretului de intrare a factorilor de productie. indicatori ai capacitii de ndatorare; Gradul de indatorare globala (Ggl ) = datorii totale/total pasiv < sau = cu 2/3 sau Ggl = datorii totale/capital propriu <sau = 2. daca e mai mic decit limitele stabilite, indica posibilitatile de indatorare a intreprinderii. Capacitatea mazima de indatorare = 2*capital propriu. Capacitatea de indatorare efectiva = 2*capital propriu datorii totale. Gradul de indatorare la termen (Gtr) = datorii pe TL/capital pemanent < sau=1/2 sau Gtr = DTL/capital propriu <sau=1 masoara capacitatea de imprumut pe Tl a intreprinderii. Randamentul capitalului = venit/capital indica venitul obtinut pentru fiecare unitate baneasca de capital investit. Rentabilitatea capitalului total (Rec) = profit pina la impozitare/capital total *100% indica capacitatea capitalului intreprinderii de a produce profit. Rentabilitatea capitalului propriu (Rfin) = profit net/capital porpriu*100% Efectul de levier financiar. Impactul indatorarii asupra rentabilitatii financiare a intreprinderii este pus in evidenta prin prisma efectului de livier, care exprima sporul rentabilitatii capitalului propriu pe seama recurgerii la imprumuturi. Rcp = Rec+(Rec-d)*datorii totale/capital propriu, Rcp rata rentabilitatii capitalului porpriu, Rec rata renatabilitatii economice, d- rata dobinzii. efectul de livier se va produce doar in cazul in care rata rentabilitatii economice e superioara ratei dobinzii. daca Rec e mai mare decit rada dobinzii e preferabila spelarea la credite.

3. Politici financiare ale ntreprinderii:

politica de finanare - surse de finanare proprii i mprumutate; Politica de finantare cuprinde ansamblul de decizii privind modul de acoperire a nevoilor de finantare ale programelor economice, sociale si financiare ale intreprinderii. Activele intrepirnderii se pot finanta din doua resurse : interne si externe. Sursele interne : de la proprietari, din propria activitate profitul net , din dezinvestitii sub forma de incasari banesti ce rezulta din vinzarea activelor ca urmare a incetarii activitatii unei sectii, din rezerve, din subventii de stat. Majorarea capitalului poate avea loc si ca urmare a beneficierii intreprinderii de anumite inlesniri fiscale precum: facilitati la impozit pe venit, crearea de noi locuri de munca. El se poate realiza prin urmatoarele metode: aporturi noi in numerar, aporturi in natura, incorporarea rezervelor, fuziune, absorbtie. Surse imprumutate : politica de dividend coninut, tipuri, factori de influen, surse de plat a dividendelor, indicatori politici de dividend; Politica de dividende hotarirea adunarii generale a actionarilor privind distribuirea profitului net intre plata dividentelor si finantarea viitoare a intreprinderii. Tipuri : politica de participare directa presupune o rata relativ constanta de acordare a dividendului din profitul net; politica de stabilizare sau prudenta asigura un devidend constant sau o rata constanta de crestere anuala a dividentului indiferent de variatia marimii profitului; politica reziduala marimea dividentului depinde de deciziile de investitii si de finantarea intreprinderii. Factorii de influenta : situatia financiara a intreprinderii nivelul de lichiditate, nivelul profitului net, rata de indatorare; preferintele actionarilor; influentele pietii rata dobinzii, cererea la produsele oferite intreprinderii, pretul factorilor de productie. Indicatori: rata distribuirii dividentelor = volumul total al dividentelor platite intr-un an/profitul net anual; div/actiune= volumul total anual al dividentelor platite/nr act emise; rata cresterii dividendelor=D1/D0;randament pe actiune= dividend/actiune/valoarea bursiera a actiunii; rata capitalizarii= (pretul unei actiuni/ profit pe actiune)/20. Forma de plata: in bani, in actiuni, in natura. politica de investiii - coninut, criterii i metode de selectare a proiectelor investiionale, surse de finanare a investiiilor. Investitiile reprezinta ansamblul de cheltuieli antrenate in constituirea de noi mijloace fixe, in dezvoltarea sau modernizarea celor existente cu scopul de a obtine venituri suplimentare in viitor. Criterii: necesitatea- e data de masura in care intreprinderea nu si poate indeplini programul economic pe capacitatile de productie existente. Investitiile in acest caz se concentreaza asupra inlocuirii echipamentului de productie complect uzat; oportunitatea e legata de necesitate, de crearea si dare in functiune a capacitatilor de productie, vor permite obtinerea unei rentabilitati optime; eficienta criteriul de baza ce sta la baza implementarii unui sau altui proiect investitional. Factorii ce determina eficienta investitiei sunt: volumul total al cheltuielilor pt investitii, durata de viata, profitul. Surse proprii de finantare: fondul de investitii format din profit net, fondul de uzura, aporturi noi de capital, sumele obtinute din inlesniriule fiscale. Surse externe: credite bancare pe Tl, credite comerciale, leasingul, cresteri de capital propriu.

4. Mijloacele fixe ale ntreprinderii:

caracteristica general, clasificare, metode de calcul a uzurii; Mijloacele fixe sunt bunuri materiale al caror pret unitar depaseste plafonul stabilit de legislatie, aflate in sfera productiei, comercializarii si prestatiilor de servicii o perioada mai mare de un an. Uzura fixa constituie baza materiala a pierderii valorii mijlocului fix, fiind determinata de intrebuinatre, de actiunea unor factori naturali. Ca urmare a uzurii fizice, mijloacele fixe trebuie sa fie supuse unui regim de intretineri si reparatiei care necesita cheltuieli. Uzura morala are loc atunci cind mijloacele fixe se demodeaza, se invechesc din punct de vedere tehnologic. Metoda liniara : uzura = Vuz-nu, Nu=100%/numarul de ani de functioanre utila, Vuz=Vintrare-Vpr.ramasa. Metoda in raport cu volumul de produse fabricate : UZURAu/p=Vuz/Qtotal. Metoda degresiva cu rata descrescatoare: Nu=numarul de ani ramasi/suma anilor de functionare utila. Metoda soldului degresiv : Uzura = Vbil.*Nu eficiena utilizrii mijloacelor fixe - indicatori de structur, gradul de folosin, randamentul mijloacelor fixe; Rata imobilizarii = ATL/TA <sau = 2/3 masoara gradul de investire a capitalului in active pe TL. Rata mijloacelor fixe (Kmf) = mijloace fixe/ATL. Compozitia mijloacelor fixe (Kmfactive) = mijloace fixe active/mijloace fixe total . Gradul de utilizare a capacitatii de porductie Cp=Q/Qmax. Coeficientul de utilitate K = valoare de inventar-uzura acumulata/valoarea de inventar a mijloacelor fixe. Coeficientul de uzura acumulata Kuz = uzura acumulata/valoarea de inventar a mijloacelor fixe. Coeficientul de reinnoire a MF Kinnoire= valoarea MF intrate in perioada raportata/valoarea MF la sfirsitul perioadei. Randamentul mijloacelor fixe Rmf= Q/N. Valoarea productie marfa care revine la

1000 lei Mf = profit brut/Mf*100%. Volumul vinzarilor ce revine la 1000 lei Mf = VN/MF. Rentabilitatea mijloacelor fixe = rezultatul operational / valoarea medie anuala a mijloacelor fixe. surse de finanare a mijloacelor fixe. Fondul de uzura, profitul net pentru dezvolatre, credite bancare pe Tl, creditul obligatar, leasingul, cresteri de capital propriu si atragerea de noi actionari.

5. Gestiunea activelor curente:

coninutul economic, clasificare, gestiunea ciclului de exploatare(operaional); politici de gestiune i control a stocurilor; Activele curente componenta esentiala a mijloacelor economice ale intreprinderii ce au scopul sa asigure functionalitatea curenta a cestuia. In functie de fazele procesului de exploatare in care se gasesc: active curente aflate in faza de aprovizionare mijloace banesti, amterii pirme, combustibil, ambalaje ; active curenta in faza productiei; in faza desfasurarii. In functie de forma pe care o detin in cadrul intreprinderii : in forma materiala, in forma baneasca. In functie de sursa de finantare: procurate din surse proprii, procurate din fonduri imprumutate. Prin ciclul operational se inetelege ansamblul operatiunilor realizate de intreprindere in vederea procurarii de bunuri si servicii destinate vinzarii. Ciclul operational cuprinde 3 faze: faza aporvizionarii, in care are loc achizitia de materii prime si materiale; faza de productie in care are loc trasformarea materiei prime in produse finite sau semifabricate si faza comercializarii. Politica agresiva presupune stabilirea unei rentabilitati inalte cu pretul unor riscuri mari legate de lipsa de stoc, de .lipsa de lichiditate si de insolvabilitatea intreprinderii. Cresterea rentabilitatii in acest caz va fi favorizata de reducerea cheltuielilor de depozitare, de reducerea pierderilor. Politica defensiva e practicata de conducatorii prudenti si propune obtinerea unui nivel de produse si servicii prin detinerea unor stocuri inalte. Adoptarea acestei policiti elimina riscul intreruperii procesului de productie, reduce riscul economic. Politica echilibrata presupune asigurarea ritmica a activitatii intreprinderii prin crearea unui stoc curent de materii prime si materiale. avantajele i dezavantajele generate de insuficiena de stoc sau de existena unor stocuri excesive; Stocuri excesive : Avantaje: 1Rabaturi

acordate de furnizori clientilor pentru cumpararea unor anumite cantitati de stocuri sau la anumite perioade.2 Speculatii cu stocuri pe perioade de inflatie sau de crestere a preturilor 3 Venituri din vinzari suplimentare Dezavantaje: 1 Stocuri invechite, folosirea carora ar duce la peturbarea procesului de productie, cresterea stocurilor de produse lipsite de piata de desfacere 2 Deteriorarea, degradarea stocurilor 3 Chletuilei importante de depozitare Stocuri minime: Avantaje: 1 Evitarea stocurilor invechite, a imobilizarilor de resurse financiare 2 Evitarea pierderilor ce pot aparea in legatura cu deteriorarea, degradarea stocurilor 3 Reducerea, lipsa cheltuielilor de detinere a stocurilor Dezavantaje:1 Pierderea unor oportunitati de afacere 2 Cresterea riscului intreruperei procesului de productie 3 Cresterea cheltuielilor de aprovizionare

costuri generate de deinerea stocurilor; eficiena utilizrii activelor curente - coninut, efecte financiare, modaliti de cretere a vitezei de rotaie. Numarul de rotatii ale activelor curente (n) = volumul vinzarilor/valoarea activelor curente. Durata unei rotatii a activelor curente (Dr) = active curente/volumul vinzarilor *360 zile 6. Finanarea activelor curente parte component a gestiunii financiare pe termen scurt. Fondul de rulment-semnificaia i formarea acestuia, modaliti de calcul. Fondul de rulment reprezinta excedentul de capital permanent fata de imobilizarile in active pe TL. Fondul de rulment = active curente-datorii TS Alte surse de finanare a activelor curente, caracteristica acestora, interdependena cu fondul de rulment i trezoreria ntreprinderii 7. Organizarea circulaiei bneti la ntreprindere: coninutul i structura ncaasrilor i plilor, motivaia, avantajele i dezavantajele deinerii numerarului de ctre ntreprindere. Incasarile reflecta miscarile de resurse banesti care asigura alimentarea curenta a conturilor de disponibilitati. Incasarile banesti pot fi : Incasari generate de activitatea operationala avansuri primite de la clienti, incasari porvenite din vinzari, arenda curenta, restituirea sumelor din buget; incasari generate de activitatea investitionala din vinzarea activelor TL, dividende din investitii financirae, dobinzi primite din credite acordate; incasari generate de activitatea financiara. Platile se ordoneaza in 3 grupe : plati generate de activitatea operationala plata salariilor, plata dobinzilor, plata arendei curente, investitii TS ; plati generarte de activitatea investitionala procurarea activelor pe TL,

obligatiunilor; plati realizate de activitatea financiara plata dividentelor, rascumparraea actiunilor proprii. Motivatia detinerii mijloacelor banesti : asigurarea activitatii curente - - plata furnizorilor, plata salariilor, plata dividendelor, achitarea dobinzilor, impozitelor ; pentru a putea beneficia de avantaje - rabaturi acordate de furnizori, achizii de bunuri sau servicii la pret avantajos, investitii profitabile ; pt efectuarea unor plati nepravazute; pt a avea accces la anumite inlesniri acordate de banci.
Nivelul soldului de numerar Sold de numerar mare Avantaje Aparitia unei comenzi suplimentare de productie ; acordarea rabaturilor comerciale pt plata imediata a marfurilor Evitarea costurilor de oportunitate legat de blocarea numerarului Dezavantaje Intreprinderea suporta costuri sub forma dobinzilor, acre s-ar fi cistigat daca fondurile nar fi fost blocate in contul current Aparitia costurilor la comanda; sporirea cheltuielilor legate de vinzarea valorilor mobiliare; costuri ocazionate de contractarea unui imprumut.

Sold de numerar mic

Coninutul i obiectivele trezoreriei, funciile trezoreriei. Trezoreria ansamblul de activitati si operatiuni, efectuate de un aparat specializat, referitoare la gestiunea incasarilor si platilor, astfel incit sa fie asigurata, in permanenta, o armonie corespunzatoare intre cele doua categorii de oparatiuni. Trezoreria = active curente-DTS sau = incasari banesti plati curente. Obiectivul principal : e optimizarea permanenta a raportului dintre incasari si plati banesti. Sarcinile: accelerarea incasarilor si evaluarea variantelor de investire pe TS a excedentului de trezorerie; aprecierea si evaluarea diferitelor surse de finantare pe TS; alegerea mijloacelor de plata adaptate nevoilor intreprinderii; elaborarea bugetului de trezorerie. Alte forme i modaliti de plat efectuate de ntreprindere pe teritoriul Republicii Moldova conform legislaiei n vigoare. Instrumente de plata cunoscute si utilizate in relatii de schimb sunt: moneda si platile fara numerar. Instrumentele de plata utilizate in RM sunt: dispozitia de plata, dispozitia de plata trezoriala, dispozitia de plata acceptata, dispozitia incaso, acreditivul documentar, cardul. Gestiunea i previziunea ncasrilor i plilor la ntreprindere elementele structurale ale acestora pe tipuri de activiti ale ntreprinderii, coninutul i obiectivele gestiunii lor Metode de gestiune i control a clienilor Modelul lui Altman elaborat pe baza studiilor privind starea financiara a 66 de intreprinderi, ofera informatii pertinente in privinta precizarii starii de faliment. Modelul lui Joel Conan si Michel holder elaborat pe un esantion de 200 de intreprinderi industriale. Modelul consta in constructia unei functiii matematice din 5 indicatori de eficienta, cei mai semnificativi care ofera informatii asupra riscului de faliment al clientului. Modelul celor 5 C : caracterul (informatii privind corectitudinea acestuia, se poate judeca dupa intentiile sale de a isi indeplini obligatiile), capacitatea clientului( se evalueaza printo analiza a situatiei privind gestiunea propriului patriminiu, posibilitatile sale financiare), capitalul clientului(capacvitatea de indatorare, stabilitatea finaciara), aspectele colaterale, conditii general. Metoda ABC a clienti importanti,carora le revin 60% din volumul creantelor, 10 % din total clienti, B 30% total clienti si 30 % din valoarea creantelor, C clienti de mica importanta. metoda indicatorilor de analiz a creanelor. Bugetul de trezorerie - caracteristica i semnificaia acestuia, etapele elaborrii. Elaborarea bugetului de trezorerie e ultima etapa a procesului bugetar la nivel de intreprindere, reprezentind rezultanta sub forma de fluxuri banesti, a previziunilor efectuate de intrepindere cu privire la politica comerciala, la politica de productie si de aprovizionare, la politica de personal si a salariatilor, la politica de investitii pe TL. Elaborarea bugetului trezorial presupune: previziunea fluxurilor de trezorerie in actiunea de estimare a fluxurilor de trezorerie il reprezinta determinarea incasarilor, in cadrul celor provenite din vinzari care ocupa un loc central deoarece in functie de acesata se diminuiaza fluxurile de iesire, precum si marimea resurselor ce pot fi atrasse pe canale decit cele referitoare la vinzari ; detreminarea si acoperirea sau plasarea soldului de trezorerie care rezulta din compararea incasarilor cu platile. 8.

9. Analiza financiar a ntreprinderii:

necesitatea i obiectivele analizei financiare; Analiza financiara e un intsrument managerial care contribuie la cunoasterea situatiei financiare a intreprinderii, a factorilor si cauzelor care au determinat-o in vederea fundamenatarii obiectivelor strategice de mentinere si de dezvolatre a intreprinderii intr-un mediu concurential. Obiectivele : acumularea informatiei privind situatia intreprinderii pe piata interna si externa, informarea intreprinderii despre cerintele standartelor si nivelul concurentei pe piata, diagnoza si reglarea

activitatii intreprinderii, cresterea eficientei economice, fundamentarea deciziilor financiare. Functii ; de informare, de evaluare a potentialului tehnico-economic, de apreciere a eficientei patrimoniului intreprinderii, de realizare a relatiilor cu mediul extern. metode de analiz financiar; Metode ale analizei calitative asigura cunoasterea asentei fenomenelor si rezultatelor studiate, stabilirea elementelor si relatiilor structurale a factorilor si cauzele care le-au generat, a relatiilor de conditionare dintre fiecare factor si fenomen studiat. Metoda comparatiei informatie de baza poate servi rezultatele obtinute de concurenti, rezultatele medii pe ramura, anumite norme , criterii, rezultatele perioadei precedente. Metoda diviziunii si descompunerii rezultatelor presupune divizarea si descompunerea rezultatelor in elemente cormponente in scopul localizarii rezultatelor favorabile sau nefavorabile si evidentierii posibilitatilor de imbunatatire a lor. Metoda de stabilire a relatiilor cauzale stabilirea factorilor care determina modificarea rezultatelor activitatii intreprinderii are la baza cunoasterea activitatii acesteia, a relatiilor cauzale dintre fenomenele economico-financiare. Metode ale analizei cantitative permit cuantificarea influentelor pe care le exercita asupra fenomenului economic diferetile elemente componente sau diversi factori. Metoda substiuirii in lant se aplica in cazul cind intre factori care influenteaza fenomenul analizat exista o legatura matematica de produs sau raport. Metoda bilantiera e aplicata in cazul cind intre elementele fenomenului economico-financiare supus investigatiei exista relatii de natura sumei si deiferenmtei. Analiza permite evidentierea cauzelor care au determinat modificarea uneui rezultat prin compararea valorilor efective ale elementelor balantei de valori prevazute sau cele ale perioadei precedente. Metoda calcului matrical e utila si eficienta in cazul cind intre rezultatul analizei si factorii de influenta exista relatii functionale de produs. sistemul de indicatori utilizai n analiza financiar, clasificarea acestora n funcie de scop i utilitate, relaii de calcul a indicatorilor. Indicatori ai rezultatelor activitatii economico financiare, indicatorii rentabilitatii, indicatorii lichiditatii, indicatorii gestionarii datoriilor si a stabilitatii financiare, indicatorii gestionarii activelor, indicatorii valorii de piata.

10. Rezultatele financiare ale ntreprinderii pe tipuri de activiti i analiza acestora (profit brut, rezultatul
economico-financiar, profit net) - coninut economic, modaliti de calcul, semnificaie. Volumul vinzarilor exprima valoarea productiei fizice in decursul unei perioade. VV = Q*P-TVA Profitul brut PB = VV-CV reprezinta rezultatul obtinut in urma vinzarii productiei, prestarii serviciilor si executarii lucrarilor. Rezultatul activitatii operationale Rop = PB+alte venituri operationale-cheltuieli comerciale-cheltuieli generale si administrative-alte cheltuieli operationale. Rezultatul activitatii investitionale Rinv = venituri investitionale- cheltuieli investitionale rezultatul ne permite sa facem aprecieri asupra competentei echiepi manageriale de a estima si plasa capitalurile pe TL R activitatii financiare= venituri cheltuieli financiare. Rezultatul exceptional = venitul exceptional- pierderi. Rezultatul perioadei de gestiune pina la impozitare = Rezultatul activitatii economico-financiare+rezultatul exceptional. Preofitul net = rezultatul periaodei de gestiune pina la impozitare-impozit pe venit. Indicatorii rentabilitii ntreprinderii i semnificaia acestora (rentabilitatea vnzrilor, activelor, resurselor consumate, financiar). Msuri de sporire a indicatorilor. Rata rentabilitatilor veniturilor Rv = profit brut/VV*100% indica profitul obtinut la un leu vinzari. Rata rentabilitatii activelor Ra = profit pina la impozitare/total active * 100% sau = profit net/total active * 100%. Rata rentabilitatii fata de resursele consumate Rcost = profit brut/costul vinzarilor*100%. Rentabilitatea mijloacelor fixe Rmf = profit pina la impozitare/valoarea medie anuala a MF *100% Rentabilitatea activelor curente Rac = profit pina la impozitare/valoarea medie a AC*100% Rentabilitatea capitalului permanent Rcp = profit pina la impozitare/capital permanet*100% Rentabilitatea financiara Rf = profit net/capital propriu*100 % Analiza pragului de rentabilitate. Pragul de rentabilitate indica nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situeze intreprinderea pentru a nu lucra in pierdere.

Timpul la care e atins pragul de rentabilitate = VVpr/VVmax*365 zile. Pr = CF/100-CV%