Sunteți pe pagina 1din 7

SIMBOLUL

- Purtator al valentelor culturale si componenta a expresivitatii spatiilor muzeale SIMBOLUL PIRAMIDEI. EXTINDEREA MUZEULUI LOUVRE DIN PARIS, ARHITECT I.M.PEI Din punctul de vedere al istoriei constructiilor, piramidele sunt continuarea acelor mastaba dispuse in trepte. Un plan ferm de construire a piramidelor, in Egipt, se cristalizeaza in timpul dinastiei 4-5. Coridorul orientat spre nord tine directia stelelor circumpolare, care sunt considerate "nepieritoare" si sub care defunctul ar vrea sa salasluiasca in lumea de dincolo. Camera sarcofagelor este orientata spre vest, spre imparatia mortilor. Templul inchinat cultului regelui se afla pe acea parte a piramidei unde rasare soarele. In Regatul de Mijloc, aceasta schema nu mai este respectata. Semnificatia simbolica fundamentala a piramidelor trebuie sa fi fost, ca si la simpla movila funerara si mastaba (un tumul dreptunghiular, egalizat in partea de sus, din piatra sau caramida), cea de colina primordiala aparuta din apele primordiale. Varful piramidei, aurit, potrivit unei inscriptii din Regatul Vechi, era pus in relatie cu soarele. Regele ingropat in piramida isi reia functia ca fiul al zeului soare Ra, in lumea cereasca de dincolo. In Regatul Nou, mortilor li se alaturau adesea mici piramide de piatra pe a caror parte superioara era scrijelita, de regula, o rugaciune a defunctului catre Soarele care rasare. In gandirea ezoterica, piramida este nu numai o axa a lumii, ci si un simbol al iluminarii. Varful sau este treapta spirituala la care se poate ajunge numai de la baza, prin urcusul trudnic si anevoios al planurilor ei inclinate si abrupte. Cele patru fete ale piramidei, unite la varf, ar corespunde sintezei alchimice dintre cele patru elemente a caror inaltare ar insemna crearea cercului corespunzator eternului, simbolizat in alchimie prin cerc. Baza patrata si acest cerc simbolizeaza dialectica pamantului si cerului, a materialului si spiritualului. Dupa Hermes Trismegistul, varful piramidei ar simboliza Logosul demiurgic. La capatul ascensiunii piramidale, initiatul se uneste cu Logosul, asa cum faraonul mort se identifica cu zeul nemuritor. Forma piramidala cu baza patrat apare ca "lait-motiv" in extinderea muzeului Louvre din Paris, lucrarea arhitectului american de origine chineza

I.M.Pei, cunoscut autor de muzee. Intrarea principala in muzeu a fost gandita de autor sub forma unei mari piramide transparenta din sticla, avand ca suport o mare retea metalica. Imaginea obtinuta in final este a unui mare "cristal" transparent care isi inalta varful catre cer. In simbolistica mineralogica a antichitatii, cristalul este considerat un embrion ce creste in pamant si reprezinta un diamant necopt. Prin transparenta sa, cristalul este un exemplu al reunirii contrariilor, intermediar intre vizibil si invizibil, simbol al limpezimii, puritatii si inteligentei. In crestinism este simbolul Sf.Fecioare din care s-a nascut lumina adevarata si divina reprezentata de Iisus Hristos. Ori, nu intamplator, in marea piramida din ansamblul egiptean de la Giseh, care este un adevarat calendar uman, data nasterii lui Hristos, anul 3996, corespunde nivelului solului din Camera reginei, al carei nume este, in textele egiptene, "Camera a doua" sau "Noua nastere". In samanism, cristalul este piatra a clarviziunii prin care samanul cauta boala sau pe cel ce a provocat-o. Participa intotdeauna la un simbolism uranian. Tronul zeilor ceresti este de cristal - "lumina solidificata". Optiunea lui Pei pentru o piramida transparenta din sticla care sa fie un mare luminator natural al spatiului central de acces in muzeu este in directa legatura si cu principiul luminii. Lumina, in opozitie cu intunericul, este un principiu al al binelui. Ea este expresia fortelor uraniene fecundate, se degaja din foc si de aceea este legata de nasterea vietii. Multe mituri cosmogonice pun la originea ivirii lumii principiul: "Fiat lux!". Acesta succede intunericului, care simbolizeaza haosul (post tenebros lux). La chinezi, lumina este un principiu ceresc si masculin (yang), intunericul fiind htonian si feminin (yin). Astfel, lumina fecundeaza intunericul ca un mascul femela. Cele doua principii se intregesc, sunt complementare, alcatuind perechea originara din care prin filiatie deriva toate fapturile. Aproape in toate religiile lumii divinitatile sunt luminoase. La vechii evrei, Dumnezeu se arata lumii si poate fi perceput in chip palpabil sub forma luminii. Lumina este simbolul dragostei, vietii, salvarii, elevatiei spirituale. Lumina zilei este Logosul (cuvantul), care prezideaza la crearea Universului. Ea este si simbolul starii extatice in gandirea mistici lor. Ansamblul intrarii in muzeu din curtea Napoleon este gandit de Pei dupa principii geometrizante, asociate cu patratul. Astfel, baza marii piramide centrale este asezata la nivelul solului din curtea Napoleon pe o mare

oglinda de apa, gandita si impartita dupa principii geometrice. Piramida este inconjurata de 7 bazine triunghiulare de granit care permit cerului sa se reflecte in ele. Aceste bazine corespund celor 7 ceruri si celor 7 planete ale astrologiei traditionale. In fata piramidei sunt aranjate 7 paralelipipede avand toate aceeasi caracteristica, au gravat cate un cerc. Apa este unul din cele patru elemente esentiale din care s-a creat universul, in miturile cosmogonice ale popoarelor lumii. Simbol al materiei primare si al izvorului vietii, apa este un simbol ambivalent: substanta primordiala din care iau nastere toate formele si in care ele revin prin regresiune. Apa este arhetipul tuturor legaturilor, este liant universal, dar si un element care separa si dizolva. Este un simbol al perisabilitatii formelor si al scurgerii neincetate a timpului. Tot muzeul subteran este gandit dupa un plan ordonator care coincide cu binecunoscuta axa pariziana, sud-est / nord-vest, pe care se afla, dupa Louvre, cunoscutele monumentele arhitecturale ale Parisului (arcul Carrousel, gradinile Tuileries, marele arc de la Tete-Defense etc.). Intrarea in muzeu se face pe latura de nord-vest a marelui luminator central sub forma de piramida. Celelalte puncte cardinale sunt marcate n acest ansamblu din curtea Napoleon de alte trei piramide mai mici, realizate tot din sticla, transparente, fiind niste luminatoare mai mici ale spatiului muzeistic subteran. Ele marcheaza si cele trei zone importante ale muzeului in care sunt expuse colectiile, galeriile Sully, Richelieu si Denon. Piramida este folosita de Pei in cadrul acestui mare complex muzeistic si cu varful in jos. Functiunea este tot aceea a unui mare luminator de sticla, dar de data aceasta pozitia simbolizeaza nu ascensiunea, ci introvertirea in spiritual. Prin sticla lumina patrunde si lumineaza natural subteranul si mai ales piramida inversata construita sub pamant care completeaza opera de la suprafata a lui Pei. Intre cele doua monumente la nivelul solului, vizitatorii nu observa decat o piata circulara avand in centrul ei un careu de sticla. Acolo este de fapt baza acestei constructii ciudate. Constructia moderna contrasteaza in mod evident cu vechiul palat si curtea imperiala.

Numarul si dispunerea placilor ne indica faptul ca monumentul are semnificatii esoterice. Au existat multe polemici legate de numarul de placi de sticla necesare piramidei moderne din curtea palatului, numarul 666 fiind numarul Bestiei dar si numar solar. Intreg monumentul este o esenta de numere.

Proportiile piramidei franceze respecta proportiile celei de la Giseh, cu unghiul de inclinatie de 50,7. Inaltimea ei este de 21,65m. Baza edificiului este de 35,5m pe laturi. Piramida este flancata de alte trei mici piramide inalte de 5m si cu latura de 8m. acestea

au rolul de ventilatie si iluminare a salilor de expozitie principale aflate sub curtea muzeului, in subteran. In locul Sfinxului de la Giseh avem aici statuia ecvestra a lui Ludovic al XIV-lea, care este si un simbol alchimic si anume acela al aurului, pentru ca stim ca regele era supranumit si Regele-Soare. Intreaga structura din cabluri de otel pe picioare de sticla este conceputa ca o lustra care reflecta lumina zilei in spatiile de expozitie si comerciale din subteran.

Asadar, intrunul din cele mai mari spatii muzeistice din lume care adaposteste "mostre" ale culturilor si civilizatiilor, culminnd cu binecunoscuta Mona Lisa, s-a optat pentru forma piramidala cu diferitele simbolistici. La muzeul Louvre al lui Pei, se regaseste si simbolul spirale concretizat in scara elicoidala ce intregeste imaginea spatiului interior creat. Aceasta scara este gazduita sub impunatoarea piramida pin care se accede in muzeu. Simbolistica spiralei este profunda , plecand de la elemente din natura pana la simbolistica ei din antichitate.

SIMBOLUL CORABIEI IN SPATIUL MUZEISTIC Vom enumera pe scurt simbolisticile cristalizate in jurul unui motiv arhitectural, motivul corabiei. Simbolul corabiei nu este legat de o anumita epoca din arhitectura, ci poate fi identificat in culturi timpurii tot asa cum poate fi regasit in tendintele postmoderniste tarzii. La acest fapt, se adauga simbolul corabiei in teoria arhitecturii. Corabia ca suport functional trebuie sa asigure "transportul pe apa"; prin aceasta, notiunea de corabie ar trebui sa fie invariabila. Motivul corabiei apare insa in diferite contexte arhitectonice care aduc specificatii ale semnificatiei. Kahler (1981) banuieste, in spatele semnificatiilor speciale, existenta unui sambure invariabil, care este fireste de natura abstracta, cum ar fi "concretizarea unei anunute idei de convietuire intr-un organism social ordonat". Semnificatiile reunite de Kahler in definitia sa sunt: corabia ca metafora a trecerii (de exemplu: viata omului ca o calatorie pe marea lumii, la Platon), corabia ca metafora a salvarii (de exemplu: motivul de arca din Vechiul Testament), corabia ca metafora a unei comunitati cu identitate distincta (de exemplu: imaginea bisericii crestine ca o corabie cu Sf.Petru la

carma acesteia), metafora esecului (a naufragiului) si multe alte valente fie de natura filosofica subtila, fie de natura colocviala. La fel de variate sunt si valentele motivului corabiei in arhitectura. Barca sfanta a exercitat in calitate de obiect de cult pentru preamarirea zeului soarelui o influenta puternica asupra templelor cultului egiptean Amon-Ra. In Roma antica, o componenta constructiva a corabiei a fost transferata la obiectul arhitectonic, iar in Asia de sud-est casele au luat forma unei barci trase la tarm, acoperisurile avand deseori forma trunchiului de corabie intoarsa sau a panzelor desfasurate unduite de vant, iar planul corabiei constituie de multe ori modele pentru amplasarea caselor unui sat in aceste zone. Schneider (1989) analizeaza semnificatia simbolisticilor corabiei pentru esoterismul crestin si constructia de biserici. In imagistica crestina, corabia este deseori simbolul bisericii sau al comunitatii crestine. Prin imaginea de arca, biserica ofera refugiu, salvare sau simbolizeaza calatoria dreptcredinciosului prin viata, neclintit in credinta sa. Derivarea formelor constructive bisericesti din o serie de alegorii este la indemana, dar nu intotdeauna si concludenta. Se pune intrebarea daca bisericile sau parti constructive ale acesteia nu au fost investite ulterior cu senmificatii, care nu se regasesc la nivelul intentionalitatii constructive concrete. Este totusi incontestabil faptul ca o serie de imagini privitoare la motivul corabiei au fost convertite in mod constient in principii formative pentru construirea de biserici si este tot atat de adevarat ca legatura dintre forma constructiva a bisericii si corabie (nava bisericii) este motivata si nu arbitrara. Pentru epoca moderna, vaporul devine forma secularizata a corabiei, reflectand mutatiile tehnicii intr-un context nou, vechile semnificatii simbolice supravietuind sub forma de conotatii. Kahler (1981) considera in acest sens ca vaporul ridicat la rang de simbol uneste un mit stravechi cu un nou ev in care mijloace tehnice il ajuta pe om sa depaseasca limitele naturale. In secolul nostru, corabia este folosita ca simbol al sperantei si al orientarii spre viitor. Simbolistica noua a corabiei ca expresie a innoirii capata versatilitate ideologica extrema si ea se regaseste in vocabularul arhitectonic al epocii inaugurate de Revolutia din Octombrie sau la cladirile fasciste. "Navele" lui Le Corbusier, care au invigorat in anii '20 motivul corabiei, au capatat cele mai variate conotatii si reactii emotionale adiacente, cat se poate de contradictorii fata de tehnica. Ceea ce pentru Ernst Bloch exprima "despartire", "mizeria acromata" sau "kitsch cu efecte luminoase", pentru Sigfried Giedion evoca "iesirea in larg", "forma clara", "lumina, aer, soare" (Joedicke, 1987). Kahler (1981) considera ca la ora actuala simbolul corabiei prezinta interes de ordin secundar pentru ca intr-o "anarhie de interese particulare" motivul corabiei poate fi decodificat doar la nivelul iconologiilor proprii arhitectilor postmodernisti. Corabia decade din rangul de simbol la cel de "metafora" (Jencks, 1969) sau de "aplicatie golita de sens" (de Fusco, 1967).

Metafora corabiei in arhitectura moderna nu este asadar in mod exclusiv tributara metaforicii tehnicizante pe care o invoca adesea teoreticienii arhitecturii, ci deschide si o perspectiva arhetipica arhaizanta, mitologizanta, plurisemnificativa. Demersul conceptual arhitectural este cu atat mai spectaculos atunci cand amplasamentul constructiei se afla la marginea unei ape, suportul dintotdeauna pentru orice "corabie". Fiind netarmurite si nestapanite, oceanele sunt de cele mai multe ori asociate atat cu disolutia distructiva, cat si cu faza indistinctului premergator nasterii si inchegarii formelor "solide" ale viului articulat din mediul fluid. In multe culturi antice se credea ca Pamantul a fost creat din apele primare, credinta pe care psihologii o folosesc ca metafora pentru nasterea ideilor in inconstient. "Corpul corabiei" citat in arhitectura moderna este si mandala matriceala a pantecului fertilizat de principiul formei si plutind pe marea care iI "leagana", dar care il si ameninta cu recaderea in indistinct prin disolutie. De aceea, zeul soarelui Ra traverseaza lumea subterana si cerul instelat intr-o barca sfanta, iar Moise pluteste dus de curentul apei intr-o cutie sau intr-un cos, care este in acelasi timp si leagan, si sarcofag faraonic, aratand ca viata si moartea, intrupareainchegare si disolutia sunt doua fatete complementare ale firii. Si corabia-casa a lui Noe face parte din acelasi discurs mitologizant. Si turnul din Babel este implantat ca o casa-corabie in oceanul primar Abzu. In acest sens, majoritatea muzeelor dedicate istoriei navigatiei si a navelor sunt concepute de cele mai multe ori in forma concreta de corabie sau vapor,caz in care semnificatia abstracta cosimbolizeaza in concretetea cladirii. Un prim exemplu ar fi muzeul de coasta din Rervik, Norvegia, proiectat de Gudmundur Jonsson, in care conceptul cladirii deriva din sinteza imaginii traditionale a corabiei trase la tarm cu formele moderne transpuse intr-o structura metalica. Prin folosirea cuprului tratat chimic, arhitectul obtine in mod voit efecte speciale de oglindire, un joc sofisticat de umbre si reflectii pe suprafata apei, trimitand, printr-o "imagine" sensibil prelucrata, la secolul al XVIII-lea, secol caruia ii apartin exponatele din muzeu. Se creeaza un joc tensional intre "lemnul de mahon al vechilor ambarcatiuni si imaginea noii corabii", care, ancorata la tarm, reuseste sa impresioneze, prin prezenta.

Poate doar maretia Operei din Sydney a arhitectului danez Jorn Utzon, simbol cultural fara egal al Australiei, este mai presus de imaginea finala a acestui muzeu. Intr-o alta ipostaza, dar folosind acelasi simbol, se gaseste lucrarea arhitectului Renzo Piano, New Metropolis din Amsterdam, Olanda. Comparata initial cu prova unui petrolier, aceasta dinamica cladire incearca cu mult mai mult de a fi prezenta prin propria imagine; ea este gandita pentru a oferi un dialog vizual cu o parte a centrului vechi al Amsterdamului, aflat in imediata vecinatate a amplasamentului. Astfel, acoperisul acestui Centru National al Stiintei si Tehnologiei este gandit ca o mare promenada verde, asezata pe un plan inclinat, de unde se pot obtine imagini descendente catre zona veche a orasului, in acelasi timp in care ascensiunea catre apa, catre infinit, poate fi maxima. Un superb dialog intre finit si infinit, mijlocit prin intermediul planului inclinat. Este realizat astfel, in mod concret, unul dintre putinele locuri publice din Amsterdam, cu vizibilitate catre centrul istoric, lucru care sporeste conotatia culturala a cladirii. Corabia, ca metafora a unei comunitati cu identitate distincta, poate fi regasita si intr-unul din ultimele proiecte de muzeu ale arhitectului japonez Arata Isozaki. Domus, Muzeul despre oameni (Casa del Hombre) este amplasat pe malul marii la Corunna, oras din Spania, pe o faleza dominata de stanci. Dedicat intelegerii naturii umane, atat din punct de vedere fizic, cat si psihologic, demersul conceptual al spatialitatii interioare si al exprimarii acesteia in exterior, poate fi asociat din multe puncte de vedere cu simbolul corabiei. Definitia lui Platon, in care viata omului este asemenea unei calatorii pe marea lumii a fost unul dintre atuurile optionale ale lui Isozaki. Intr-un mod mult mai subtil, apar in exterior, elemente care pot fi puse in legatura cu "corabia". Masivitatii tarmului stancos, i se opune un puternic ecran curb pe verticala si pe orizontala, inalt de 17 m si lung de peste 90 m, creand o mare suprafata, care de la distanta ar putea fi o parte din epava unei corabii. Modularea acestui ecran realizat din beton este vizibila in spatiul interior, coastele existente intre fasiile de beton, trimitand in mod vadit la coastele interioare ale vechilor ambarcatiuni. Deschiderea spatiului interior catre mare, catre exteriorul infinit, realizata prin intermediul unei fante orizontale vitrate poate fi interpretata si asimilata cu deschiderile practicate in corpul vasului. Interesante sunt si similitudinile pe care arhitectul japonez le evidentiaza, atunci cand asociaza "corpul uman" cu "corpul corabiei". Fatada opusa celei catre mare este tratata in stilul "byobu" japonez. Este un puternic zid de piatra, avand ca traseu linia franta. Zidurile, care impartasesc in mare parte simbolismul fortaretei, inseamna instinctul de aparare si ridicarea barierelor mentale. Intr-o interpretare pozitiva, ele reprezinta si o masura de protectie impotriva posibilelor influente negative.