Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creang - demonstraie ca opera este un basm In Creang triesc credinele ,eresurile, datinile,obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului, cum s-au format in mii de ani de adaptare la imprejurarile pamantului dacic,dedesuptul fluctuatiunilor de la suprafata vietii nationale,Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare;al sufletului moldovenesc intre romani;al sufletului taranesc intre moldo-veni;al sufletului omului de munte intre taranii moldoveni.(G.Ibraileanu) Despre opera lui Creanga s-au scris de-a lungul timpului numeroase studii si interpretari critice, la care se angajeaza si reputati cercetatori straini, precum francezul Jean Boutiere, care scrie in 1930La vie et loeuvre de Ion Creanga.In mit il impinge George Calinescu prin extraordinara sa monografie Viata lui Ion Creanga,1938,unde modifica pentru prima data imginea consacrata a sciitorului poporal,primitiv si instinctual.Pe langa relevarea spiritului nastratinesc al omului,Calinescu atinge problema cea mai delicata a prozatorului,care sub o forma sau alta,va fi preluata de toti comentatorii:prozatorul este un erudit in linia lui Rabelais si Sterne,un artist in esenta,creator de exceptie,comparabil cu Eminescu sau Caragiale(in randul marilor clasici romani).Studii importante despre Ion Creanga scriu si Vladimir Streinu,Zoe Dumitrescu-Busulenga,G.I.Tohaneanu,G.Munteanu. Creanga este exponentul artei narative populare duse pana la rafinament, alternativa in fata tragismului vietii devenind rasul sanatos, ca forma de aparare impotriva unei lumi guvernate de legi inflexibile si nemiloase. Fantasticul din povestiri este o modalitate de a innobila realul , de a insera in banalitatea vietii elemente de mit sau de basm , marele povestitor roman reluand si personalizand teme si motive existente in toate literaturile lumii.Limbajul lui Creanga este comic, dus uneori pana la grotesc, in sensul pe care il confera G .Schneegans in Istoria satirei grotesti. Prozatorul aduce in literatura romana un spirit festiv si primar contrar literaturii epocii,pe cale de a se maturiza la sfarsitul secolului al XX-lea.Solemnitatii el ii opune o atmosfera carnavaleasca,libertina si populara,bazata pe unsistem de imagini extrem de complex.Daca principiul suprem al universului carnavalesc ramane coborarea lumii la materialitate,la imaginea corporala a acesteia,unde ideea fertilitatii,a regenarii apare imediat,limbajul insusi tinde spre o asemenea corporalitate si o scena reprezentativa in acest sens este carta din casa de arama din basmul Povestea lui Harap-Alb.Monstrii de aici,Ochila,Setila,Gerila,Flamanzila,Pasari-Lati-Lungila,mai degraba decat personaje fantastice sunt niste persoanedeghizate;sunt personaje carnavalesti a caror cearta propune cel mai carnavalesc limbaj;cuvintele sunt stalcite,alese dupa tiuitul lor nastrusnic;sonoritatea lor e coborata la o materilitate densa si groteasca.Tot astfel,ocarile sunt insotite de miscari ale trupului grotesti.Toate rasturnarile de planuri se fac,in general in conformitate cu un principiu unic:punerea in evidenta a miezului realitatii si rasul popular,cum remarca Bahtin,are din aceasta cauza o functie transformatoare.Lumea carnavaleasca nu este gratuita.A rasturna toate covienientele si a reduce lumea la materialitatea ei primara inseamna,in ultima instanta a gasi fertilitatea si a dori schimbarea. Creanga, in spiritul lui Swift, efectueaza o rastunare a principiilor lumii,motivul lumii pe dos fiind prilej de reflectii amare sau de ras fara restrictii,uneori homeric.Cu toate acestea,lumea lui Creanga se intemeiaza pe o sarbatoare perpetua a spiritului,intr-o incercare continua de a transforma si sentimentele negative in prilej de veselie, de ras, ca revers al fragilitatii si al bulversarii intregului ansamblu social. In consecinta , el incearca sa contracareze aceste aspecte neplacute ale vietii prin revelarea in faptele cotidiene a miraculosului si fabulosului inspirat dintr-un fond mitic, indepartat.Mitul devine un prilej de intoarcere intr-o lume in care granitele spatiale si temporale sunt abolite in care moartea e un personaj comic,grotesc,putand fi infranta,in care iadul si raiul nu mai au imaginea unei viziuni dantesti fiind dimpotriva locuri unde umorul este intalnit la fiecare pas si petrecerile se pot tine la nesfarsit. Prin tot ce a scris marele prozator roman ramane cel mai tipic reprezentant al veseliei populare din literatura romana.

Povestile lui Creanga se dezvolta din acelasi orizont fabulos in care se proiecteaza intreaga sa opera literara .Procesul creatiei este complex ca si arta scriitorului caci in majoritatea povestilor se toarna intr-o forma noua,inimitabila,originala,un fond preexistent de motive si de idei universale,caracteristice tuturor basmelor lumii.Ion Creanga nu este un simplu povestariu ,cum s-a spus(Vladimir Streinu)care,in naratiune,se lasa condus de simpla succesiune de motive,de functii ale basmului fantastic(V.I.Propp,Morfologia basmului),mai putin atent la conexiunea lor fluenta si indeosebi la expresia literara, ci este un creator autentic si total, care integreaza in universul imaginar numai acele elemente ce slujesc, ca si in Amintiri din copilarie, cel mai bine ideea artistica fundamentala. Aceasta este o trasatura evidenta a basmului cult,care nu opereaza numai cu magma primordiala a naratiunii, cu miticul pur, ci presupune elaborare, minutie, precizie a expresiei, o perfecta functionalitate a ei in ansamblul textului. Basmele se clasifica in basme despre animale si basme propriu-zise,clasificate la randul lor in basme fantastice,legende basme nuvelistice si basme despre uriasul/diavolul cel prost.Basmul propriu-zis din clasificarea lui Aarne este fregvent asimilat cu basmul fantastic.O alta clasificare cunoscuta si preluata de manuale este cea a lui V.F.Miller,lingvist si folclorist rus:fantastice care prezinta o lume neobisnuita,fara legaturi evidente cu realitatea, precum Povestea luiHarap-Alb, Ivan Turbinca,Povestea porcului etc.;animaliere- in care animalele au atribute umane,dar nu ascund un om transformat, precum Capra cu trei iezi, Punguta cu doi banietc. ; si nuvelistice- care asimileaza ,in moduri fabuloase sau hiperbolice,aspecte din existenta cotidiana: Povestea lui Stan Patitul,Soacra cu tei nurori.Clasificarea lui Miller este asemanatoare cu cea facuta de fratii Grimm in 1835,in cadrul scolii mitologice germane si combatuta de V.I.Propp pe motivul confuziei intre fabulos si fantastic.In conditiile in care luam in consideratie sensul termenilor,reiese ca sintagma basm fantastic este un nonsens.Daca luam in consideratie alt criteriu,basmele se pot clasifica in : populare-ai caror autori sunt anonimi, s-au transmis pe cale orala,sunt creatii colective si traditionale (conserva adica un tipar narativ,formule specifice,motive literare,tema etc.) si culte- care au un autor cunoscut,nu sunt conservatoare, ci inovatoare.Reprezentanti in literatura romana-Mihai Eminescu,Ion Creanga,Ioan Slavici,Ion Luca Caragiale,Barbu Stefanescu-Delavrancea,Mihail Sadoveanu. Publicarea primelor basme romanesti dateaza din 1860 (Povesti culese si corese de E.B.StanescuAradeanul),iar antologia lui Petre Ispirescu (Legendele si basmele romanilor),din 1872,a relevat un foarte talentat povestitor,de alta factura decat Ion Creanga,in basmele sale culte. O adevarata opopee a poporului roman(G.Ibraileanu), fara indoiala cel mai frumos basm al lui Creanga si din intreaga sa literatura(O.Barlea),veritabil bildungsroman fantastic al epocii noastre (G.Munteanu), cel mai complex,nu cel mai bun basm al lui Creanga(N.Manolescu)-parerile despre Povestea Harap-Albsunt ,cum se vede impartite,dar cert ramane faptul ca acesta ramane cel mai cunoscut basm al humulesteanului,o naratiune cu adevarat emblematica pentru intregul sau scris. APARITIE Basmul Povestea lui Harap-Alb a fost publicat pentru prima data in revista Convorbiri literare,in 1877,apoi in ziarul Timpul.A fost tradus in limba germana si publicat in Rumanische Revue in 1886, apoi transpus in franceza,italiana si engleza,incat a capatat repede circulatie europeana. Ca surse de inspiratie, Creanga ia din folclor teme,eroi si scheme,dar modul sau de localizare,individualizare si povestire e asa de original,incat folclorul ramane doar punctul de plecare,ca realitate curenta pentru orice scriitor.Povestea lui Harap-Alb poate fi recunoscuta in culegerea de povesti populare grecesti a lui Emil Legrand (Omul fara barba ) si in basmul polonez din culegerea Glinski ,Printul Slugobil si cavalerul invizibil (Slugobil, adica sluga alba, explica numele Harap-Alb:in basmele orientale imparatii au slugi de culoare, harapi, dar fiul de imparat ajuns harap,sluga, e alb). Din multitudinea de texte si de variante, pe linga motivul probelor initiatice si al incercarii barbatiei, retinem citeva personaje si episoade tipice.Cel cu spanul figureaza in versiunile grecesti si sarbe ale ciclului amintit .Fat-Frumos,cazut in slujba unui personaj inferior, aminteste de eroii mitologiei grecesti.Spinul, ca personaj apare si in basme neogrecesti, Fiul imparatului si spanul , Spanul . Tovarasii nazdravani, corespunzatori lui Gerila,Flamanzila,Setila,Ochila (care cu un singur ochi vedea si 2

in maruntaiele pamantului ) , Pasari-Lati-Lungila ( care umbla vanand la pasari ) ; la Ispirescu:Flamandul,Setosul,Gerosul,Ochila(care voia sa doboare cu sageata un tantar tocmai din vantul turbat) si Pasarila(carebombanind cu gura si amenintand cu toiagul,se facea sute de pasarele);iar la Arsenie figureaza un Sarila,care se ia la intrecere cu un iepure. Pe aceiasi tovarasi auxiliari ii intalnim in numar de trei intr-un basm ceh,Lungul, Largul si AgerulOchilor,corespunzand lui Lati-Lungila si lui Ochila din povestea lui Creanga. Iar intr-un basm roman din Moravia,Cum rotarul se facu imparat,figureaza un om cu picioare lungi sau alergaci,un om cu gura cascata sau mancau si unul cu doua ghiulele de aur.Ei ajuta pe fiul rotarului sa castige pe domnita. In povestile rusesti intalnim asemenea agenti auxiliari de o tarie prodigioasa.Intr-o versiune paralela cu Tugulea,tarul,ca sa scape de un ginere ca Ivan,ii impune,intre altele,sa manance doisprezece boi si sa soarba dintr0o data patruzeci de butoaie cu vin.In locu-I le mananca si le beau tovarasii sai,Flamanzila(Obiedalo) si Setila(Opivalo).Imparatul poruncind lui Ivan sa intre intr-o baie fierbinte,Gerila(Moroz trezkun),cum o atinge,se face potrivita.(Lazar Saineanu) Intr-o poveste bretona, Les compagnons,personajelor din Povestea lui Harap-Alb le corespund le Mangeur (Mange-Tout), le Buveur(Boit-Tout),le Coureur (Attrape-Tout), le Tireur si Fine-Oreille. Parerea cunoscutului romanist G.Weigard ca denumirea de Harap-Alb s-ar explica prin insusirea arapului dintr-un basm bulgar de a se metamorfoza,dupa voie intr-un om alb,devine plauzibila numai in cazul cand s-ar dovedi ca basmul- fiindca pana acum nu e atestat in alte tipuri- a venit la noi numai prin Bulgaria,ceea ce deocamdata ramane o simpla ipoteza.Frecventa remarcabila a basmului in Balcani, apoi detaliile etnografice semnalate,cimenteaza presupunerea ca basmul a venit la noi din Orientul Apropiat prin tarile din sudul Dunarii.Aceasta nu exclude posibilitatea ca el sa fi fost zamilislit de lumea greaca din Mediterana, de unde ar fi fost radiat si spre partile noastre. TEMA Conform celor mai cunoscute definitii,tema basmului este lupta dintre bine si rau,cu triumful binelui.Cu alte cuvinte, eroul lupta pentru impunrea unor valori morale si etice: corectitudine, onoare, iubire liber consimtita etc.Cel care nu respecta codul este pedepsit,dar si iertat uneori,oferindui-se sansa reintregarii. In basmul cult lucrurile se pot complica.Nu intotdeauna raul este pedepsit cum se cuvine,sau in orice caz pedepsirea lui este interpretabila,ca de exemplu in Ivan Turbinca. Povestea lui Harap-Alb este un basm cult,care ar putea fi o nuvela simbolista sau o alegorie in care tema este lupta dintre bine si rau,iar ideea este ca binele invinge raul. Tema se caracterizeaza printr-o complexitate tematica,este un basm cu aspect de roman al educatiei,prezinta nasterea si formarea unei personalitati umane,un bildungsroman in contact cu experienta vietii,sensul milei crestine, viata este o scoala fara gres cu probe mitice ale maturizarii. SEMNIFICATIA TITLULUI Arap e un om de rand, de culoare,chiar tigan; aici prin acest termen se desemneaza conditia de sluga la Span. Alb este semnificativ pentru caracterul integru al personajului.Fiul de imparat dobandeste numele de Harap-Alb in momentul in care este subjugat de span. In scena in care spanul se substituie fiului de imparat,atragandu-l in capcana oferita de fantana,eroul principal al basmului traverseaza o experienta initiatica.Coborarea in fantana este echivalenta cu coborarea in lumea lui Hades.El iese de acolo cu un alt statut social si va trebui sa actioneze pe calea relevarii adevarului. Numele de Harap-Alb este o asociere paradoxala sau un oximoron.Termenul harap provine de la arap, numele este comentat si de Ovidiu Barlea: arap insemnand prin extensiune si om de rand,de culoare ,chiar tigan,in opozitie cu nobil,printr-o evolutie de sens analogica cu cea de roman din epoca feudala de la noi.Harap trebuie sa precizeze starea de sluga,de sclav,in care este plasat eroul.Spanul adauga epitetul alb,contradictoriu,poate pentru a scadea putin din umilinta conditiei de servitor.Epitetul devine semnificativ pentru caracterul integru al eroului,concordant cu infatisarea sa exterioara. Albul,simbol al puritatii este si emblema adevarului si a dreptatii.Eroul, incalcand sfatul patern,ajunge sluga la omul span,el insa trebuie sa lupte cu raul pentru a restabili dreptatea. 3

Totodata numele personajului central ar putea avea mai multe semnificatii :Harapsemnifica fatacunoscuta,vizibila a personajului care dupa juramantul din fantana devine sluga spanului ;albsemnifica fataascunsa a eroului si ar putea indica nemurirea,la aceasta idee ar putea conduce si finalul basmului,punct in care Harap-Alb poate fi asemanat cu Fat-Frumos,in ultima fraza naratorul sugereaza ca nunta se prelungeste in etern,iar cei care ajung acolo se impartasesc din vecie.Albreprezinta de asemeni cel care raspandeste lumina,prima care va descoperi aceasta este Sfanta Duminica,in gradina craiului cand I se adreseaza repetat luminate craisor.Eroul va ajunge la aceasta treapta dupa al doilea moment al initierii,cand a adus capul cerbului ucis se parea ca Harap-Alb,soarele cu el il ducea.Conform opiniei lui Eugen Lovinescu,alaturarea negrului cu albul ar insemna unirea celor doua principii Yin siYang, fiu al craiului si urmas al lui Verde Imparat,Harap-Alb este ales de soarta sa-I reuneasca pe frati asa cum doua jumatati de cer formeaza intregul.Harap-Alb ,al carui nume este format din doua nonculori,uneste in el raul si binele,intunericul si lumina. Autorul este creatorul unei opere literare.In Povestea lui Harap-Alb,autorul este propriu-zis,este cel de pe coperta;corespunde fiintei biologice,persoanei biografice.Ion Creanga este omul care a trait in a doua jumatate a secolului al IX-lea si care a acumulat o experienta de viata. Naratorul din Povestea lui Harap-Alb la inceput se prezinta ca narator auctorial,traitor in alt timp decat cel al diegezei:pe vremurile acelea drumurile erau cu primejdie,nu ca in ziua de astazi,pentru ca la sfarsit sa sa sugereze ca a fost invitat la ospat: un pacat de povestitoriu fara bani in buzunariu. Aceasta atitudine ludica se pastreaza pe parcursul tuturor secventelor narative, cand poti avea impresia ca se povesteste la persoana a treia,ca naratorul este de extradiegetic in raport cu istoria relatata si heterodiegetic in raport cu actorii.In fagmentele de tranzitie intre doua secvente insa,naratorul e mult mai implicat.Se adreseaza direct ascultatorilor/naratarilor,isi spune parerea despre cele intamplate,sau se declara necreditabil,desi pana atunci fusese creditabil: Lumea asta e pe dos,toate merg cu capu-n jos;putini suie,multi coboara,unul macina la moara.Sapoi acel unul are si painea si cutitul si taie de unde vre si cat ii place, tu te uiti si n-ai ce-I face.Vorba ceea:Cine poate oase roade,cine nu,nici carne moale. Ase cu Harap-Alb si cu ai sai;poate-or izbuti sa ieie fata imparatului Ros,poate nu,dar acum, deodata,ei se tot duc inainte si,mai la urma,cum le-o fi norocul.Ce-mi pasa mie?Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ascultati. Textul acesta evidentiaza mai bine decat altele talentul lui Creanga,stilul insidios si mai ales inclinatia ludica.Stilul este sententios;naratorul bazat pe intelepciunea populara da sentinte, nu admite alternativa atunci cand caracterizeaza lumea..Naratorul este aici necreditabil,se preface ca nu stie daca eroul va izbuti;afirma ca actorii diegezei sunt supusi hazardului,norocului,ignorand faptul ca in basm eroii izbutesc intotdeauna. Comportamentul naratorului din Povestea lui Harap-Alb este interpretat de Lovinescu tot in cheie mitica:In treacat atragen atentia asupra expresiei a depana firul povestii,care asimileaza basmul cu o panza a Penelopei, identica cu valul Mayei,ceea ce face din povestas un Mare Arhitect,cu atribute demiurgice.Pe de alta parte,dimensiunea ralista a acestui basm sesizata de G. Calinescu ,aduce in discutie conditia precara a intelectualului din vremea lui Creanga, prin sintagma un pacat de povestitoriu,fara bani de buzunariu. Rema este un interesant joc intre obiedienta/ascultare si indrazneala.Pe de o parte Creanga respecta forma obligatorie a unui basm,pe de alta parte inoveaza si contrazice.Opera poate fi interpretata ca o creatie realista(asa cum este abordata de G.Calinescu),sau una cu substrat mitic. (V.Lovinescu,Creanga si creanga de aur). Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative/a episoadelor este redata prin inlantuire. Dupa opinia mai multor cercetatori, intre care si V.I.Propp, G.Calinescu, Ovidiu Barlea, basmele,mai ales cele populare,au o constructie a subiectului stereotipa.Desfasurarea evenimentelor urmareste cu strictete un tipar narativ in patru secvente,inegale ca lungime si consistenta,dar la fel de importante. Orice basm incepe cu stare de echilibru (un crai care avea trei feciori traia linistit la curtea sa). Tulburarea echilibrului are drept cauza o lipsa, o nedreptate (Imparatul Verde, fratele craiului,nu are mostenitori la tron si cere un nepot).Se desfasoara o actiune de recuperare a echilibrului( fiul cel mai mic 4

al craiului pleaca spre unchiul sau.Primeste o lectie de viata, fiind supus la mai multe incercari). Se restabileste echilibrul si este rasplatit eroul (Harap-Alb devine imparat si se insoara cu fata de imparat ). Tiparul acesta este asemanator ,in linii mari cu, cu a oricarei povestiri epice.O povestire ideala afirma T.Todorov in Poetica.Gramatica Decameronului-incepe printr-o situatie stabila pe care o perturba oforta oarecare. Rezulta de aici o stare de dezechilibru; prin actiunea unei forte dirijate in sens invers,echilibrul este restabilit ;al doilea echilibru este asemanator primului, dar cele doua nu sunt niciodata identice. In Povestea lui Harap-Alb, tiparul narativ este respectat in linii mari,asa cum s-a vazut mai sus.

Subiectul este simplu,specific basmelor populare, cu eroi si motive populare, in care supranaturalul este impletit cu realul personajelor taranesti din Humulestii lui Creanga.Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale/momentele subiectului (modelul structural al basmului). Spre deosebire de basmul popular, aciunea este mai complex i implic un numr relativ mare de personaje. Expoziiunea este reprezentat de hotrrea tatlui de a-i supune pe cei trei fii la o proba a curajului, pentru a vedea care este vrednic s-i urmeze la tron fratelui su, mpratul Verde. Singurul care trece aceasta prob, ajutat si de Sfnta Duminic, este mezinul. El pleac de acas promind a nu uita de sfatul printesc, acela de a se feri, in drumul su, de omul ro i de omul spn. Intriga o constituie nclcarea, din naivitate, a sfatului, ceea ce are drept consecin schimbarea identitii eroului. El devine sluga Spnului i primete numele Harap-Alb. Desfurarea aciunii cuprinde ncercrile la care a fost supus protagonistul ca pedeaps moral pentru ignorarea nvturii printeti. Ajuns la curtea lui Verde mprat, va fi trimis de Spn s aduc slile din Grdina Ursului, pilea cu pietre nestemate a cerbului i pe fata mpratului Ro. Ultima ncercare presupune parcurgerea unui alt drum. Acum i va ntlni pe cei cinci tovari care l vor ajuta n ndeplinirea misiunii sale: Geril, Flmnzil, Setil, Ochil, Psri-Lai-Lil. Tot acum ctig recunotina reginei albinelor i a reginei furnicilor. La curtea mpratului Ro sunt supui la alte ncercri, pentru a-i pedepsi pentru ndrzneala lor de a-i cere fata. Acesta i pune s doarm n casa de aram nroita n foc, s aleag macul de nisip, s bea i s mnnce n cantiti foarte mari, s o gseasc pe fata lui i s o ghiceasc dintre dou fete identice. Biruind toate ncercrile la car sunt supui, o primesc pe fat i pornesc spre curtea lui Verde-mprat. Punctul culminant este reprezentat de demascarea Spnului de ctre fata mpratului Ro. Drept rzbunare, Spnul i taie capul lui Harap-Alb, ins acesta va fi nviat de fata de mprat (cu ajutorul celor trei smicele, al apei vii i al apei moarte). Deznodmntul l prezint pe Spn care moare, fiind prbuit din naltul cerului de calul lui Harap-Alb, iar eroul se cstorete cu fata mpratului Ro i motenete mpria unchiului su. FUZIUNEA REAL-FABULOS Pe canavaua unor teme si motive fantastice,Ion Creanga reuseste sa faureasca umaginea unei lumi tipic taranesti.Cateva dintre povesti sunt, cum observa G.I.braileanu adevarate nuvele din viata de la tara in care miraculosul joaca un rol secundar.De fapt fantasticul este antromorfizat, in sensul ca personajele fabuloase se comporta ca oameni, sunt umanizate.Fuziunea real-fabulos este caracteristica mentalitatii populare.Aparent, povestea lui Harap Alb se petrece intr-un spatiu geografic conventional; avem de-a face cu imparati, curteni, sfinte, monstri, fiinte nazdravane. Fabulosul folcloric abstractizeaza, prin eliminarea amanuntelor, pentru a nu stanjeni desfasurarea epica. Basmul lui Creanga dimpotriva, in pofida aparentelor,ne introduce intr-o lume vie, autentica, reflectata la nivelul conturarii unui cadru specific, la nivelul individualizarii personajelor si la nivelul limbajului. a) la nivelul unui cadru specific; Localizarea schemei abstracte a basmului traditional consta in integrarea evenimentelor fantastice intro lume cunoscuta-realitatea sociala si etica a satului humulestean.Fratii mai mari ai lui Harap-Alb iau,inainte de a porni la drum, bani de cheltuiala,straie de primeneala si saruta mana tatanesau.Harap-Alb,dupa sfatul Sfintei Duminici, se suie in pod si coboara de acolo un capastru,un frau,podul palatului amintind de cel al grajdului unde gospodarul isi oranduieste cele trebuincioase pentru a le avea la indemana. Petitorii intra in curtea imparatului Ros care de care mai chipes si mai 5

imbracat,de se taraiau atele si curgeau oghelele dupa dansii.Imparatul Ros cauta prin asternut sa vada ce l-a piscat, de I-a stricat somnul etc. Pe langa asemenea sugestii ale unei realitati sociale, basmul reflecta si o anume sensibilitate etica,o anumita psihologie.Filozofia lui Ion Creanga este filozofia poporului. Spanul ilustreaza proverbulFa-te frate cu dracul pana treci puntea, iarHarap-Alb Unde nu-I cap ,vai de picioare; ajutorul pe care uriasii, albinele si furnicile i -l dau eroului adeveresc zicatoareaDumnezeu nu lasa pe omul bun. b) la nivelul individualizarii personajelor Localizarea fantasticului rezulta din atitudinea eroilor: ei se comporta taraneste si vorbesc moldoveneste. Harap Alb nu are nimic din stralucirea lui Fat-Frumos; plange cand se simte batjocorit de apasatoarele cuvinte ale parintelui sau ,se manie si loveste calul cu fraul in cap, ca un flacauan de la tara, se dovedeste mai fricos decat o femeie,cand se duce in Padurea Cerbului,se bate cu mana peste guraetc. Craiul apare ca un taran dezamagit de purtarea fricoasa a feciorilor sai.Imparatul Verde este un om naiv, Imparatul Ros este acru, carcotas.Flamanzila,Gerila si ceilalti sunt galcevitori si pusi pe ciorovaiala. Toate aceste detalii nu numai ca au rolul de a particulariza, dar in acelasi timp au efectul de a degrada si minimaliza fantasticul, de a-l umaniza, sacrul si profanul, cum ar spune Mircea Eliade, coexistand intr-o desavarsita interferenta. c) la nivelul limbajului Amestecul de real si fabulos este relevant si la nivelul limbajului, expresie a unui mediu bine cunoscut cititorilor din Amintiri din copilarie.Craiul isi ironizeaza astfel fiii pentru lipsa lor de curaj:Apoi, drept sa va spun, ca atunci degeaba mai stricati mancarea, dragii mei.La fel si Imparatul Ros isi avertizeaza petitorii:Iara de nu, luati-va catrafusele si incepeti a va carabani de la casa mea , caci nu va mai pot suferi! Autorul cult acorda o mult mai mare extindere dialogului, realizand adevarate scene dramatizate:<<Aceasta insusire de a dramatiza realistic basmul a facut sa-I iasa lui Creanga renumele de scriitor poporal>>(G. Calinescu). Este antologica,, in acest sens ,cearta dintre tovarasii lui Harap-Alb care apar ca niste flacai sugubeti si ai dracului, ca si dascalii Mogorogea, Trasnea si ceilalti din Amintiri din copilarie scriitorul imprumutandu-le eroilor de basmo viata curata,omeneasca si anume taraneasca(Garabet Ibraileanu):Ia ascultati, maiziceGerila-de cand a-ti pus voi stapanire pe mine ?Apoi nu ma faceti din cal magar, ca va veti gasi mantaua cu mine ! Exprimarea mucalita,eruditia paremiologica, expresiile idiomatice,lexicul pitoresc,toate aceste procedee au ca efect crearea unei lumi care ne este familiara, accentuand realismul basmului. Coordonatele actiunii sunt vagi,prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei:Amu cica era o data intr-o tara un crai,care avea trei feciori.Si craiul acela mai avea un frate mai mare ,care era imparat intr-o alta tara,mai indepartata.Tara in care imparatea fratele mai mare era tocmai la o margine a pamantului, si craiia istuilalt la cealalta margine.Spatiul este precizat,de asemenea ,de la inceput:doua imparatii, marcate simplu,prin cuvinte comune, o tara initiala,condusa de un crai care avea trei feciori,de unde si porneste firul narativ,si alta tara mai indepartata, a lui Verde Imparat,fratele craiului care avea numai fete imparatiile sunt situate la antipozi si nu mai comunica intre ele,caci pe vremea aceea drumurile erau porimejdioase,iar lumea era bantuita de razboaie grozave.Spatiul naratiunii porneste dintr-un plan real si nici personajele nu se maiinscriu in aura mitica a basmului popular.Totusi,mai misterioasa si mai apropiata de fabulos este tara lui Verde-Imparat,in care se petrece si cea mai mare parte a actiunii. FORMULELE INITIALE au rolul de a introduce cititorul in lumea basmului.Dupa a fost odata ca niciodata,urmata eventual de argumente menite sa atraga atentia asupra minciunii fictionale.Aici Ion Creanga se multumeste cu un simplu amu cica a fost odata,dupa care se straduieste pe o pagina intrega sa explice de ce rudele nu se cunosteau intre ele si sa justifice substituirea persoanei.Desi naratorul se comporta ca intr-un univers verosimil,iar cuvantul cica sugereaza ca nu a fost martor la evenimente si arunca asupra lui o umbra de indoiala. Formulele mediane sunt menite sa intretina atentia ascultatorului/cititorului.In Povestea lui HarapAlb formule casi merg ei, si merg cale lunga sale ajunga,trecand peste noua mari,peste noua tari si 6

peste noua ape mari,si intr-o tarzie vreme ajung la imparatie;porneste spre imparatie, Dumnezeu sa ne tie,ca cuvantul din poveste ,inainte mult mai este au rolul clar in delimitarea segventelor narative.Apar de fiecare data cand s-a terminat o intamplare si urmeaza alta.De altfel,un basm atat de lung are nevoie de advertismente repetate care sa anunte continuarea firului povestirii. Formulele finale au rolul de a scoate ascultatorul/cititorul din lumea fictiunii si de a-l aduce in lumea reala in care binele nu mai invinge intotdeauna,pentru ca aici se joaca dupa alte reguli.In basmul lui Creanga,desi formula finala este cu totul originala,totusi ea isi indeplineste rolul.Iesirea e dura si neasteptata:Si a tinut veselia ani intregi,si acum mai tine inca;cine se duce acolo bea si mananca.Iar pe la noi,cine are bani bea si mananca,iar cine nu,se uita si rabda.Formula are un umor amar si ascunde o obsesie ancestrala:procurarea hranei.In lumea povestilor fericirea este asimilata si cu belsugul gastronomic,dar cititorul trebuie sa se trezeasca la realitatea in care banul este stapan absolut. PERSONAJELE suntfiinte de hartie,cum le numea Roland Barthes.Traiesc numai in lumea fictiunii,nu au consistenta,dar mimeaza realitatea si uneori concureaza starea civila.Alteori nu au nici o legatura cu realitatea,sau e doar o legatura simbolica,bazata pe o idee-zmeii.Clasificarea personajelor,in orice tip de proza,se poate face dupa diverse criterii.Vladimir Propp in Morfologia basmului,gasea sapte mari tipuri:eroul,raufacatorul,donatorul,ajutorul,fata de imparat,trimitatorul si falsul erou.

CARACTERIZAREA LUI HARAP-ALB

G.Ibraileanu spunea ca :Opera lui Creanga este epopeea poporului roman,iar Pompiliu Constantinescu afirma :Basmul Harap-Alb este o sinteza a basmului nostru si cel mai frumos basm romanesc,prelucrat de un artist crescut si el insusi ca o forta mitica din geniul subcnstient al rasei. Povestile lui Creanga,care par a fi adevarate nuvele de tip vechi,fie naratiuni fabuloase,sunt dezvoltari ale unei observatii morale milenare :In Soacra cu trei nurori aflam de vesnicul conflict intre nora si soacra,care tine mai mult la fecior ; Capra cu trei iezi este ilustrarea iubirii de mama; Danila Prepelea dovedeste ca prostul are noroc ; Punguta cu doi bani da satisfactie mosilor care nu traiesc bine cu baba ; Povestea porcului arata,ca pentru o mama,si cel mai pocit prunc e un Fat-Frumos ; Fata babei si fata mosneagului este vestita drama a copiilor vitrgi ; Povestea lui Stan Patitul cuprinde morala barbatilor cu privire la femei ; Ivan Turbinca demostreaza ca moartea a fost lasata de la Dumnezeu cu socoteala ; Povestea lui HarapAlb e un mod de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la orice varsta(G.Calinescu) Personaje reale-Harap-Alb,Craiul,Imparatul Verde,Imparatul Ros,Spanul; fabuloasecalul,batrana,cei cinci giganti,fata imparatului Ros Personaje tipice :Harap-Alb-Fat-Frumos, cazut in slujba unui personaj inferior, aminteste de eroii mitologiei grecesti :Heracle este sclavul lui Euristeu,Perseu se afla in serviciul regelui Plyctet,Poseidon se supune lui Laomedon,Apollo lui Admet ;expeditiile lui Harap-Alb,asociat cu tovarasii nazdravani,fac trimitere la calatoria Argonautilor in cautarea lanii de aur. Harap-Alb este un Fat-Frumos din basmele populare,destoinic si curajos,dar ramane in zona umanului,fiind prietenos,cuminte si ascultator,ca un flacau dih Humulesti. Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii pe care urmeaza sa si-o intemeieze,nu mai colinda lumea in cautare de faptevitejesti,adevaratul sau scop fiind desavarsirea spirituala. HARAP-ALB este personaj principal (apare in toate momentele subiectului), functional, pozitiv(pentru ca intruchipeaza fortele binelui), protagonist (in raport cu Spanul care este antagonist) si personaj eponim (da titlul operei). El este personaj rotund deoarece nu este doar fiul de crai si mezinul mai inzestrat decat ceilalti, ci de o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Este atat de mult ajutat de ceilalti incat cititorul naiv/lectorul inocent il poate considera o simpla marioneta. Totusi, calitatile ii sunt relevate in fraze ezoterice: inteligent, intelept, bun, sociabil, vesel. Invata din greseli si progreseaza. Cu fiecare secventa e mai aproape de summumul initierii. Harap-Alb este personaj tridimensional deoarece 7

iese din tipar, te surprinde ca atunci cand da calului cu fraul in cap, cand rade la fel cu ceilalti de Gerila. Este un personaj real. Nu are nici o calitate supranaturala. Este un erou ales,dar nu poseda valente fabuloase. G.Calinescu il aseamana unui flacau de la tara datorita mentalitatii sale. Se comporta taraneste. Harap-Alb nu are nimic din stalucirea lui Fat-Frumos, dar devine un erou exemplar prin extraordinara lui autenticitate umana: plange cand se simte batjocorit de apasatoarele cuvinte ale tatalui sau(incepe a plange in inima sa),se manie si loveste calul cu fraul in cap,ca un flacauan de la tara,se dovedeste mai fricos decat o femeie,cand se duce in Padurea Cerbului,se bate cu mana peste gura. Fiul de imparat dobandeste numele de Harap-Alb in momentul in care este subjugat de Span.Coborarea in fantana este echivalenta cu coborarea in lumea lui Hades,el ieind de acolo cu un alt statut social.Protagonistul are o dubla identitate :o identitate reala(de tanar print) si una aparenta(de sluga a spanului). Numele Harap-Alb este o asociere paradoxala sau un oximoron,care combina contrariile :se spune caHarap ar putea fi fata vizibila a personajului,cea de sluga supusa,iar termenul Alb ar desemna fata ascunsa a eroului si ar putea indica namurirea.Sau ar mai insemna cel care raspandeste lumina,pentru ca Sfanta Duminica I se adreseaza cu apelativul luminate craisor.Eroul va ajunge la aceasta treapta dupa al doilea moment al initierii sale,cand,aducand capul cerbului ucis,se parea ca Harap-Alb soarele cu el il ducea'.Sau se mai crede ca alaturarea negrului(Harap) cu albul ar insemna unirea celor doua principii Yin si Yang ;fiu al craiului si nepot(urmas) al lui Verde Imparat,Harap-Alb este ales de soarta sa-I reuneasca pe frati,asa cum doua jumatati ale cerului formeaza intregul. Harap-Alb al carui nume e format din doua noncolori,uneste in el binele si raul,intunericul si lumina. Eroul basmului popular are numai calitati,este puternic si curajos.Harap-Alb,insa,nu are experienta,se ia dupa aparente,pe cand eroul de basm popular este atotstiutor,suficient de intelept pentru a urma intocmai sfaturile,chiar si pe cele care I se par fara sens.Toate aceste intamplari au,evident,rolul unui test de maturitate.Daca asculta sfaturile,el dovedeste chiar prin aceasta,intelepciune,daca nu,va trebui sa strabata intregul drum la capatul caruia il asteapta examenul final. Eroul nu cunoaste viata si de aceea crede ca un simplu impuls initial este de ajuns pentru a reusi.Sfaturile,ca orice copil,le uita insa repede. Harap-Alb este o fiinta aparte,ceea ce se sugereaza si prin faptul ca e al treilea dintre frati,mezinul,si deci predestinat prin nastere sa fie un invingator. Este inzestrat cu o psihologie aparte,ceea ce-l individualizeaza este impresionabilitatea:dezilusionat-lovit in adancul sufletului de apasatoarele cuvinte ale parintelui suparat de nereusita fiilor mai mari,Harap-Alb se inroseste ca o botca,iese afara in gradina si incepe a plange. La aparitia babei care-I cere sa o miluiasca, se dovedeste ursuz si accepta de-abia dupa ce aceasta ii descopera faptul ca e inzestrata cu puteri neobisnuite.La sfarsitul dialogului el priveste cu spaima si mirare disparitia batranei in vazduh,invaluita intr-un horbot alb.Calul dobandit la indemnul ei este un mijloc de transport fantastic ;el devine tanar,se regenereaza pentru ca mananca jaratec,amintind de locuitorii miticei Atlantida sau ai Hiperboreei,care se pastrau tineri,vreme de o mie de ani,prin descarcari de fulgere.Calul asteapta aventura,este metamorfozabil,pare a fi uitat acolo din timpuri strvechi,predestinat pentru astfel de actiuni :timpul nu-l poate ucide,ii poate schimba numai aparenta. Devenind Pegas,prin proba focului,calul il urca pe tanarul stapan in inaltul cerului (transformandu-l in Omul universal pentru ca a atins centrul Universului cu picioarele si luna cu mana.). Si calul si baba trebuie sa-I probeze mai intai puterile miraculoase,caci pentru fiul de crai fapta singura are efect.Dupa ce-l poarta prin nori inspaimantandu-l de maorte,el I se adreseza calului cu dragul meu tovaras,desi doar cu cateva clipe inainte il lovise si-l suduise. Isi arata latura umana si da dovada de intelepciune atunci cand calul ii cere sa-l duca ori ca gandul,ori ca vantul,prefera prima varianta(de mi-i duce ca vantul tu mi-i folosi ),considerand cu prudenta ca daca mi-i duce ca gandul tu mi-i prpadi. El este inteligent deoarece la intreberea ironica a tatalui :Dar aista cal ti l-ai ales ?,baiatul raspunde invaluit,in aceeasi maniera in care i s-a pus intrebarea,ca merge printre straini si nu vrea sa bata la ochi(nu vreau sa ma ieie oamenii la ochi). Drumul lui Harap-Alb nu este un drum fizic, geografic,ci un drum spiritual de perfectionare si purificare,un drum de initiere.La inceputul drumului el este un neofit,el trebuie sa traverseze cateva probe 8

pentru a deveni un initiat si deci,capabil a imparati peste o tara mare. El este un Fat-Frumos juvenil si inexperimentat(N.Manolescu) : boboc de felul sau. Se poate spune ca drumul din Povestea lui Harap-Alb este o metafora incarcata de semnificatii.Una din semnificatii ar pute fi aceea de emblema a Haosului(drumurile pe apa si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate).Imaginea lumii bantuite de razboaie grozave este aceea a unui Haos,care asteapta sa fie cosmicizat prin instaurarea unitatii si a ordinii,iar folosirea imperfectului fixeaza actiunea intr-un timp fara durata,un timp etern. Metafora drumului capata forma unei incursiuni in fabulos si in mit :fiul craiului/Harap-Alb are o ursitoare care-i tese destinul,Sfanta Duminica..Aceasta apare sub chipul unei batrane cersetoare,baba sdrenturoasa,garbova de batranete,care umbla dupa milostenie.Ea-i prevesteste un viitor stralucit.Sfanta Duminica,prin puterile magice pe care le are(stiu dinainte ceea ce au de gand sa izvodeasca puternicii pamantului si adeseori rad cu hohot de nepriceperea si slabiciunealor),este un agent al destinului si il determina pe fiul de crai sa priveasca lumea cu alti ochi,sa cunoasca in adevarata ei esenta. Este mai mult ajutat de altii decat viteaz.El izbuteste sa treaca proba curajului la care-l supune craiul,insa numai datorita sfaturilor batranei milostivite(de te-a invatat cineva,bine ti-a priit,iar de-ai facut-o din capul tau,bun cap ai avut). Exista cateva puncte obligatorii de trecere,a caror semnificatie simbolica este evidenta. Podul este locul de patrundere intr-o alta lume.Trecerea are mereu un singur sens.Nu este vorba insa de o succesiune spatiala,ci de una in plan spiritual.O etapa o data parcursa,revenirea nu mai este posibila.Peste un pod va trece eroul in momentul plecarii la drum,dupa lupta cu tatal travestit :acesta este momentul intrarii in lume.A doua trecere va fi la intalnirea cu nunta furnicilor.Acum semnificatia se amplifica datorita prezentei apei vijelioase pe care o trece primejduindu-si viata. Padurea-plecand spre Verde Imparat,fiul craiului trece printr-o padure in care cararile I se incurca.Acest drum e un labirint,spanul fiind o metamorfoza a diavolului,care-l atrage pe feciorul de crai in ciudata fantana fara roata si cumpana-de fapt o parta a Infernului.Drumul labirintului va constitui prima etapa a initierii fiului de crai-este un spatiu malefic in care tanarul incheie un pact cu diavolul(ca Faust al lui Goethe). Fantana este grota,pestera aflata in mijlocul labirintului.Harap-Alb intra ca fiu de imparat pentru a iesi rob.Este deci un nou-nascut,iesirea marcand primul moment al cresterii. Se pot observa atat calitati cat si defecte.Un prim defect este slabiciunea de care da dovada atunci cand nu reuseste sa treaca de proba labirintului.Naiv si increzator in vorbele lingusitoare si viclene ale Spanului,ignora indemnul tatalui :dar sa te feresti de omul ros,iar mai ales de cel span cat ii pute,dand dovada de instabilitate psihica si nesupunere,caci il ia sluga pe span in ciuda interdictiei verbale a tatalui sau(n-am incotro,mort-copt,trebuie sa te ieu cu mine).Ca o cosecinta a naivitatii sale devine HarapAlb,adica sluga a spanului. Chiar greutatile prin care trece Harap-Alb sunt adesea motivate cu argumente care tin de etica poporului roman :cand Harap-Alb i se plange Sfintei Dumineci de purtarea spanului care i-a pus gand de moarte,aceasta ii spune sa mai rabde pentru ca din fiecare situatie ei trebuie sa invete ceva :cand vei ajunge si tu odata mare si tare,ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir a par si vei crede celor asupriti si necajiti,pentru ca stii acum ce-I necazul -sensul didactic al Sfintei Dumineci.Se arata speriat,disperat si pesimist :si de-as muri mai degraba,sa scap odata de zbucium ;decat asa viata mai bine moarte de o suta de ori. Primele doua probe incep cu cate un popas in Insula Verde,la casa Sfintei Dumineci.Cele doua calatorii ale tanarului sunt drumuri ale destinului lui, iar popasurile au caracter ritualic,Harap-Alb primind putere de la muschiul pletos,de-o podina de gros care crestea pe casa batranei.Aici pregateste Harap-Alb planul uciderii ursului-care in unele mitologii simbolizeaza clasa razboinicilor.Sfanta Duminica torna in fantana ursului o fiertura din lapte,miere si somnoroasa pentru adormirea constiintei de razboinic.In acest mod,fluidul vital(apa) este trnsformat in apa Lete a uitarii(din care beau sufletele mortilor,pentru a uita viata anterioara).Dupa ce ursul sosise cu o falca-n ceriu si cu una in pamant adorme,Harap-Alb se invasmanteaza cu pielea de urs(daruita de tatal sau la trecerea podului) semn al investirii cu atributele Luptatorului,Razboinicului,culege salata si cand ursul se trezeste ii arunca pielea de urs si fuge-fricos. 9

Cea de-a doua proba initiatica este aducerea nestematelor cerbului nazdravan,care ii ucide pe cei pe care le priveau.Se vorbea prin lume ca acel cerb este tot batut cu pietre scumpe si ca are una in frunte de straluceste ca un soare.Aceasta piatra aminteste de perla frontala din simbolismul hindus,care le confera purtatorilor privilegiul eternitatii. De altfel,forta ei dadatoare de viata se vadeste pe drumul de intoarcere al eroului,cand multimile se pun in miscare,,atrase de lumina ei.Ucigand cerbul,Harap-Alb omoara o ipostaza a Raului etern,instaurand pacea in lume(scena trimite la mitologie:uciderea Meduzei de catre Perseu).La intoarcere ,drumul ii confera eroului dimensiunea de erou civilizator. Iese in evidenta vitejia eroului in Padurea Cerbului,deoarece are curajul sa se lupte cu cerbul(ii zboara capul cat acolo de la trup).Rezista tentatiei de a iesi din groapa si nu mai incalca cuvantul dat. Cand groapa se umple de sange,Harap-Alb ca si Singfried,eroul din Cantecul nibelungilor,dobandeste botezul eternitatii,de aici si stralucirea de soare a capului cerbului(atunci sangele cerbului o data a si-nceput a curge galgaind si a se repede in toate partile,indreptandu-se si naboind in groapa peste Harap-Alb,de cat pe ce era sa-l inece). Cinstit din fire,Harap-Alb nu-l tradeaza niciodata pe span,desi un stapan tiran ca acesta nu ar fi meritat.O singura data a sovait voinicul atunci cand,indragostindu-se de fata imparatului Ros,mai nu-i venea s-o duca spanului. Ramane totusi fidel Spanului caci isi respecta juramantul,rod al unei solide educatii capatate in copilarie,de a fi integru si demn,capabil sa-si asume vinovatia,cu toate ca urmarile ce decurg din fapul ca nu a urmat sfatul tatalui.Astfel nu divulga identitatea Spanului si aduce capul cerbului desi i se fac oferte extrem de tentante(Harap-Alb ca de foc se ferea si,urmandu-si calea inainte,la stapane-sau se ducea).Fiind rasa nobila, prin to ce face isi atrage admiratia celor din jur(lumeaalerga sa vada ce minunatie poate sa fie). Contactul direct cu Raul si plasarea in situatia umilitoare de sluga sporesc procesul de initiere a eroului,care devine astfel mai bun,mai inteligent,mai intelegator.Pozitia de sluga il initiaza pe HarapAlb in maruntele taine existentiale,intelegand astfel alcatuirea scarii sociale,suferintele si umilintele celor simpli(sluga-i sluga si stapanu-i stapan). Atat la inceputul drumului cat si la final este sigur in fata lui Dumnezeu,deci hotararea ii apartine.Astfel va castiga cel care are credinta.Adevaratele incercari au fost milostenia,credinta si prietenia. Drumul catre imparatul Ros poate fi considerat drumul cunoasterii de sine ;eroul descopera o anumita fata a lumii,dar se descopera si pe el insusi.Eroul invata ca individul nu poate sa invinga de unul singur si ca sub cea mai umila fiinta se poate ascunde un prieten.Este permanent animat de sentimentul ca binele,adevarul si dreptatea trebuie sa triumfe. In trecerea acestor probe,Harap-Alb este umanizat,el se teme,se plange de soarta,cere numai ajutorul acelora in care avea incredere,semn ca invatase ceva din experienta cu Spanul. De asemenea,altruismul,sufletul lui bun,dragostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau,chiar daca pentru asta trebuie sa treacaprin apa(dar tot mai bine sa dau prin apa,cum a da Dumnezeu decat sa curm viata atator gazulite nevinovate) ori sa zaboveasca pentru a le construi adapost(rastoarna albinele frumusel din palarie in bustean).De asemenea binele pe care Harap-Alb il face se intoarce atunci,cand el insusi se afla in impas,craiasa furnucilor si a albinelor salvandu-i viata. Este sociabil,are capacitatea de a-si face prieteni adevarati,loiali precum cei cinci nazdravani.Fiecare dintre aceste personaje conturate uneori cu elemente grotesti,semnifica omul dominat de o trasatura de caracter,viciile pe care oricine le poate avea si pe care flacaul,ca si Ion Creanga insusi,le priveste cu o intelegere bonoma si jovialitate.De aceea,Harap-Alb are capacitatea de a-si face prieteni adevarati,loiali,care sa-l ajute in orice imprejurare dificila a vietii sale,acestia folosindu-si tocmai trasaturile dominante,devenite la nevoie,adevarate talente :tot omul are un dar si un amar,si unde prisoseste darul,nu se mai baga in seama amarul. Contactul direct cu Raul si confruntarea cu moartea il fac pe erou mai intelegator ,mai bun si foarte rabdator cu oamenii. Dovedindu-se rabdator, perseverent,depasind toate momentele disperate si recapatandu-si de fiecare data increderea in sine,a adunat destula intelepciune pentru a fi demn de acum inainte sa stapaneasca imparatia unchiului sau.La sfarsitul drumului atinge ultima treapta a 10

initierii,erosul,caci Harap-Alb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata de imparat,care vine din aceeasi lume cu el,pregatindu-l pentru casatorie,care este unul din reperele finale ale devenirii sale.Probele de la imparatia fetei trimit catre ritualurile taranesti ale petitului,intre care insotirea mirelui de un alai de tineri,trecerea lor prin foc,alegerea motivata a miresei,ospatul oferit de gazda sunt tot atatea incercari la care il supune viitorul socru,si carora mirele trebuie sa le faca fata.Ultima proba la care este il supune fata este,de data aceasta,o demonstrare a calitatilor miresei,care va sti sa aiba grija de barbatul ei,sa-i stea aproape la bine si la rau acest fapt fiind ilustrat atunci cand ea ii salveaza viata,trezindu-l din morti. Aceasta intamplare simbolizeaza ideea ca acum Harap-Alb redevine el insusi,fiul craiului,viitorul imparat care isi poate asuma raspunderea inchegarii unei familii si conducerii unei gospodarii,intrucat experienta capatata ii confera statutul pregatit pentru viata. Daca acceptam asimilarea calatoriei lui Harap-Alb ca o lectie de viata,toti cei din jurul sau sunt pedagogi. Craiul este primul pedagog. L-a invatat sa aiba simtul onorii, sa fie mandru si corect. Tot de la el a desprins descifrarea subintelesurilor din vorbele altora. Sfanta Duminica e pedagogul bun care face totul in locul lui,ii da problema gata rezolvata.Este pedagogul donator. Calul este pedagogul rezervat,care supervizeaza totul si intervine numai cand e strict necesar. Spanul este pedagogul rau. E neiertator si il pune mereu in primejdie. Efectul este insa contrar asteptarilor. Este pentru Harap-Alb un antimodel de la care eroul invata sa nu fie inuman, crunt, ticalos si infumurat. Spanul va face din el un erou. Spanul poate fi chiar un alter-ego al eroului,fata lui urata si rea. Imparatul Ros este strainul care il trateaza cu duritate si indiferenta. El il invata sa nu astepte mila de la nimeni. In conturarea trasaturilor personajului intervin modalitati de caracterizare: directa facuta de catre narator (Fiu de crai,boboc de felul lui), de catre alte personaje(Sfanta Dumineca :slab de inger) , autocaracterizare(m-am deprins a tari dupa mine o viata ticaloasa) si caracterizare indirecta realizata prin nume,fapte,limbaj,relatiile cu celelalte personaje. Ca si Nica,Harap-Alb parcurge o perioada de formare a personalitatii,care desi inzestrat cu importante calitati,are slabiciuni omenesti,momente de tristete si disperare,de satisfactii ale invingatorului,toate conducand la desavarsirea loa ca oameni. Harap-Alb simbolizeaza un cod moral national.Ca personaj literar memorabil,el a strabatut un drum de initiere,a acumulat experienta,s-a format pentru viata in lupta cu fortele malefice si a dobandit o intelepciune in care a inculcat filozofia populara despre viata,adevar,dreptate,lupta,iubire,prietenie. Geniul humulestean este aceasta capacitate extraordinara de a-si lua in serios eroii(fabulosi sau nu,oameni sau animale),de a le retrai aventurile,de a pune cu voluptate in fiecare ,propriile lui aspiratii nerostite,slabiciuni,vicii,tuldurari si uimiri,adica de a crea viata.(N.Manolescu) Eroul este sprijinit de ajutoare(personaje nazdravane care se pun la dispozitia eroului) si donatori(personaje intalnite absolut intamplator pe drum,in padure):fiinte cu insusiri supranaturale(Sfanta Duminica),animale fabuloase(calul nazdravan,craiasa furnicilor si a albinelor),fapturi himerice(cei cinci tovarasi)sau obiecte miraculoase(aripile craieselor,smicele de mar,apa vie,apa moarta),si se confrumta cu raufacatorul(personaje avand rolul de a tulbura linistea familiei fericite,de a aduce cu sine o nenorocire,de a dauna,de a aduce o paguba),personajul antagonist(Spanul),care are si functie de trimitator.Personajul cautat este fata de imparat. CRAIUL, TATAL lui Harap Alb este un personaj de basm prin motivul imparatului aflat in impas.Ion Creanga scoate insa in evidenta ,prin caracterizare indirecta,trasaturile umane al taranuluitata,in ipostaza lui pedagogica.Pentru a verifica daca fiii lui au depasit varsta infantilismului,el se deghizeaza intr-o piele de urs,se ascunde pentru a-i observa,iar limbajul sau este tipic humulestean,cu pilde si proverbe populare:lac de-ar fi,broaste sunt destule,fiecare pentru sine ,croitor de paneetc.Ironia amara a tatalui dezamagit de fiii lui este tot de natura taraneasca,umana:Sa umblati numai asa de frunza frasinelui toata viata voastra si sa va laudati ca sunteti feciori de crai,asta nu miroasa a nas de om.Om trecut prin viata,cu o experienta solida,el nu-si pune in pericol fiii,pana nu se convinge ca sunt in stare sa invinga piedicile iminente unei calatorii in necunoscut.Ca orice tata responsabil si preocupat de soarta fiilor,le verifica nu numai curajul,cutezanta,ci si istetimea de a face fata intamplarilor.Sfatul pe care-l da mezinului,acela de a se feri de omul span si de omul ros,se dovedeste esential pentru maturizarea flacaului,care trebuia totusi sa treaca personal prin aceasta experienta de viata. 11

IMPARATUL VERDE,FRATELE craiului si unchiul lui Harap Alb,strabatuse in tinerete acelasi drum initiatic pana la statutul actual de conducator recunoscut,energic,care isi castigase dreptul de a sedea la ospete,inconjurat de oameni de vaza,de a colectiona pietre pretioase,scumpe,de a organiza mese luxoase,cu fast.Trasaturile morale reies indirect,din faptele si vorbele personajului.Mandru de imparatia sa vestita in toata lumea,isi educase fetele in respectul cuvenit parintilor,chiar daca acestea aveau alte opinii,ele nu indrazneau sa incalce poruncile tatalui.Pastrator al traditiilor strabune,imparatul Verde apeleaza la fratele lui pentru a-i trimite un fiu care sa-l urmeze la tron,intru-cat el avusese numai fete.Ospitalier si increzator in oameni,el primeste cu cinste pe nepotul sau,pe fata imparatului Ros si se comporta necrutator cu minciuna,atunci cand este demascat spanul. SFANTA DUMINICA este un personaj secundar fabulos prin aparitiile ei ciudate,o data ca cersetoare,apoi locuind pe o insula misterioasa,in ipostaza Sfintei Duminici.Ea este menita a face sa invinga binele,ajutand pe cei care merita,care au calitatile necesare sa razbata in viata. Ea este in acelasi timp femeia inteleapta a satului,la sfaturile careia apeleaza taranii atunci cand se afla la ananghie,trasaturi ce reies indirect din faptele si vorbele ei.La inceput,Harap Alb este neincrezator,ia lasa-ma-ncolo,matusa,nu ma supara,desi ea ii da un sfat,devenit adevar universal valabil nu te iuti asa de tare,ca nu stii de unde-ti poate veni ajutor.Sub infatisarea unei babe garbovite,care umbla dupa milostenie,Creanga sugereaza umilinta inteleptului care vazuse destule in viata lui si sub care se ascunde harul proorocirii,dezvaluindu-i lui Harap Alb destinul si secretul reusitei,prin reconsiderarea si valorificarea traditiilor stramosesti,pe care tinerii le ignora,sfatuindu-l sa ia armele si hainele tatalui sau de cand acesta fusese ginere. Sfanta Duminica are rolul de a testa calitatile eroului.La prima intalnire,in gradina palatului,acesta se dovedeste necopt la minte,lasandu-se inselat de aparente si respingandu-i de trei ori oferta de ajutor.Reintalnirea pe ostrovul din mijlocul marii confirma constatarea.Ramai aici noaptea asta,ca sa vad cei de facutii spune ea lui Harap Alb.Este factor sacru-vegheaza ca eroul sa se purifice pentru atingerea predestinarii sale.Mircea Eliade arata,in Aspecte ale mitului,ca izbanda repetata asupra somnului si veghea prelungita constituie o proba de initiere destul de frecventa.Vorbele personajului sunt ambigue:sfanta pare ca doreste sa-l protejeze pe erou,dar de fapt il pune la incercare,caci,scrie Mircea Eliade,a nu dormi nu inseamna numai a birui oboseala fizica,ci mai ales a da dovada de forta spirituala.Eroul este insa gasit dormind chiar in miezul noptii.Este evident ca se afla abia la inceputul drumului. FATA IMPARATULUI ROS, personaj fabulos, este la fel de faimoasa ca si tatal ei, se spunea despre ea ca e farmazoana ( vrajitoare, sireata ), ca stia sa poartelumea pe degete, dar din toate aceste vorbe , nu se dovedise care este cea adevarata (caracterizare indirecta ). Ea pare o zgatie de fata (ca Smarandita din Amintiri) sau un drac bucatica rupta tata-sau in picioare ,ba inca si mai si, dar atunci cand se convinge de vrednicia lui Harap-Alb, dovedeste demnitate si onoare : trebuie sa merg cu Harap-Alb si pace buna . Indragostindu-se de ea ca un nebun, Harap-Alb o caracterizeaza direct: un boboc de trandafir din luna lui mai ,scaldat in roua diminetii, dezmerdat de cele intii raze ale soarelui, leganat de adierea vintului si neatens de ochii fluturilor, portret fizic asemanator cu cel al Ilenei Cosinzene din basmele populare . Ion Creanga transpune idila pastorala in basm, evidentiind ideea ca Harap-Alb ,ca un flacau din Humulesti, o vede ca pe o fata de la tara, frumoasa de mama focului :la soare te puteai uita ,iar la dansa ba sio prapadea din ochi de draga ce-i era. Fata il in drageste si ea pe voinic , ghiceste adevarul despre Harap-Alb si-l dezvaluie imparatului Verde , apoi , pentru ca fusese prevazatoare , adusese cu ea cele trebuincioase (smicelele,apa moarta si apa vie),reuseste sa-si salveze barbatul,atunci cand spanul il ataca pe neasteptate. Umorist de talent si scriitor senzational, Ion Creanga zugraveste cu elemente fantastice ,dar cu realismul propriu taranilor din Humulesti personaje care ,desi supranaturale,reprezinta simboluri concrete ale vietii oamenilor:frigul,foamea,setea,prin Gerila,Flamanzila,Setila si dimensiunile timpului si ale spatiului,prin Ochilasi Pasari-Lati-Lungila. 12

Primul pe care-l intalneste Harap Alb in drumul sau este GERILA,o dihanie de om care,la poalele unui codru se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stanjeni de lemne si tot atunci striga,cat il lua gura,ca moare de frig.Portretul lui Gerila aminteste de Gargantua si Pantagruela lui Rabelais.Comportandu-se ca si Oslobanu,Trasnea si alti tarani din Amintiri,Gerila ,insotindu-l pe Harap Alb,ii va fi de mare folos. Elementele portretului mai mult decat hiperbolice si umoristice sugereaza o reprezentare de carnaval,de teatru enorm.Astfel,omul acela care era ceva de sparietavea urechi clapauge si niste buzoaie groase si dabalazate.Si cand sufla cu dansele,cea de deasupra se rasfrangea in sus peste scafarlia capului,iar cea de dedesubt atarna in jos de-i acoperea pantecele..Si,ori pe ce se oprea suflarea lui,se punea promoroaca mai groaza de-o palma.Tremura asa de tare de frig,de parca-l zghihuia dracul.Pentru a intari prezenta lui Gerila in enorma sa infatisare,tot ce era in jurul sau capata aspect apocaliptic,pentru ca toata suflarea si faptura de primprejur ii tinea hangul:vantul gemea ca un nebun,copacii din padure se vaicareau,pietrele tipau,vreascurile tiuiau si chiar lemnele de pe foc pocneau de ger.Nu-l paraseste umorul,fiindca in acest tablou al spaimei veveritele zavozdite una peste alta in scorburi de copaci,suflau in unghii si plangeau in pumni,blestemandu-si ceasul in care s-au nascut.Si fiindca era foc de ger,Harap Alb a facut turturi la gura numai o tara cat a stat de s-a uitat.Identificandu-l pe tartorullanga care si focul ingheata,il indeamna sa-l insoteasca sub pretextul ca se va incalzi la drum,nefiind bine cand e frig sa stai locului.Au devenit proverbiale cuvintele acestei intalniri;Razi tu,razi,Harap Alb zise atunci Gerila tremurand,dar unde mergi ,fara mine n-ai sa poti face nimica. Scena de la curtea imparatului Ros este relevanta pentru caracterizarea lui Gerila.Astfel,Gerila nazdravan cum era isi chema tovarasii,avertizandu-idiscret despre ce ar trebui sa faca pentru a se apara de casa de arama rosie ca jaratecul,pe care le-o pregatise credinciosul imparat ,cu gandul de a scapa de ei. Simbolizand dimensiunea umana a foamei,FLAMANZILA este al doilea personaj pe care-l intalneste Harap Alb:foamea,sac fara fund sau cine mai stie ce procopseala ar fi,de nu-l mai poate satura nici pamantul.Prin de har ca si tovarasii lui de drum care-l insotesc pe Harap Alb,Flamanzila,vorbeste amenintator la adresa lui Ros imparat :s-a pus el,imparatul Ros,boii in card cu dracul,dar are sa-I scoata fara coarne. Plina de umor,scena ospatarii lui Flamanzila este relevanta pentru simbolistica personajului:Si atunci unde nu incepe Flamanzila a carabani deodata in gura cate o haraba de pane si cate o ialovita intreaga si repede mi ti le-a infulecat si le-a forfacat,de parca n-au mai fost.Dupa aceea,Flamanzila a inceput a striga in gura mare ca moare de foame si a zvarli cu ciolane in oamenii imparatesti,care erau acolo de fata . Simbolizand dimensiunea umana a setei, SETILA este al treilea personaj intalnit de Harap Alb in drumul lui:Alta minunatie si mai mare.Aceasta aratare de om bause apa de la douazeci si patru de iazuri si o garla pe care umblau numai cinci sute de mori si tot atunci striga in gura mare ca se usuca de sete.Caracterzarea este memorabila:-Mai,daal dracului omenie de om e si acesta, zise Harap Alb.Grozav burdahan si nesatios gatlej,de nu pot sa-l potoleasca setea nici izvoarele pamantului;se vede ca aceasta-i prapadenia apelor,vestitul Setila,fiul secetei,nascut in zodia ratelor si impodobit cu darul suptului. In mod simetric,pentru toate personajele nazdravane,intrarea lor in scena se realizeaza printr-o memorabila replica :-Razi tu,razi ,Harap Alb,zise atunci Setila,cand incepu a-i tasni apa pe nari si pe urechi,ca pe niste laptoace de mori,dar,unde va duceti voi,fara de mine degeaba va duceti La ospatul imparatului Setila striga ca crapa de sete,iar imparatul il considera ,alaturi de Flamanzila o curata saracie trimisa pe capul lui .Pus si el in fata celor doisprezece harabale cu pane ,douasprezece ialovite fripte si doisprezece buti pline cu vin de cel hranit,de care,cum bei cate oleaca pe loc ti se taie picioarele,iti sticlesc ochii in cap,ti se incheie limba-n gura si-ncepi a bolborosi turceste,fara sa stii bechiu macar.Setila termina vinul horp()de na mai ramas nici o picatura de vin pe doage.Folosirea onomatopeei horpsustine arta narativa ,o raritate a ei si completeaza caracterizarea,prin gestica ,a personajului . 13

Simbolizand dimensiunea timpului, OCHILA, asemanator uriasilor cu un ochi in frunte(ciclopi),apare in drumul lui Harap Alb si a celor trei;Gerila,Flamanzila si Setila ca o schimonositura de om care avea in frunte numai un ochi,mare cat o suta,si,cand il deschidea,nu vedea nimica:da chair peste ce apuca.Viziunea pe care Ochila o are asupra lumii este aceea a enormului,a halucinantului,si a lumii pe dos;toate lucrurile mi se arata gaurite,ca sitisca,si stravezii,ca apa cea limpedeConsiderandu-l un om nebun,Harap Alb,il deplange si ,vazandu-lca pe un vis de care-ti vine sa plangi sau sa razi,dar lasat de Dumnezeu,il boteza si pe acesta.Folosind asociatii de cuvinte si mai stranii si o ritmicitate a spunerii,creeaza un adevarat suflu euforic:Poate ca acesta-i vestitul Ochila,frate cu Orbila,var primar cu Chiorila,nepot de sora cu Pandila,din sat de la Chitila,peste drum de Nimerila..Prin chemarea pe care i-o adreseaza Harap Alb,scriitorul subliniaza calitatile de a vedea totul ale personajului:Hai si tu cu noi,daca vrei,zise Harap Alb,ca doar n-avem a te duce de mana ,ca pe un orb. Si in cearta din casa de arama,Ochila intervine cu talc si cu har,incercand sa-i potoleasca.Ochila deosebeste firele de mac de cele de nisip,chiar daca era intuneric;ii da de veste lui Pasarila cand o vede pe fata imparatului Ros,o urmareste in zborul ei si,dupa ce a tras o durdura bunacautand-o,au luat-o s-o duca impreuna cu Pasarila,spre culcus:Si odata mi t-o insfaca ei,unul de-o mana si altul de cealalta ,si hai,hai,hai,hai!in zori de ziua ajung la palat,si trecand cu dansa printer straji,o silesc sa intre in odaia ei,tot cum a iesit. Si astfel Nazdravanul de Ochila si-a luat si el ramas bun impreuna cu ceilalti,de la Harap Alb,dupa ce i-au fost fiecare de ajutor Simbolizand dimensiunea spatiului si vechea indeletnicire vanatoarea,PASARI-LATI -LUNGILA se infatiseaza ca o pocitanie de om care umbla cu arcul dupa vanat,dupa pasari,ca un mestesug dracos si o putere mai presus decat isi poate dracul inchipui.Se latea asa de tare de cuprindea pamantul in brate .Cand se desira si se lungea ajungea cu mana la luna,la stele,la soare si la cat voia de sus.Pasarile le prindea cu mana din zbor le rasucea gatul cu ciuda si apoi le manca asa repede cu pene cu tot. Botezandu-l dupa modelul celorlalti,scriitorul confirma marea arta de a portretiza, nelipsind hiperbola,comparatia,ironia,:sa-i zici Pasarilanu gresesti:sa-i zici Latilanici atata;sa-i zici Lungila asemenea;sa-i zici Pasari-Lati-Lungila,mi se pare ca e mai potrivit cu naravul si apucaturile lui,zise Harap Alb,induiosat de mila bietelor pasari.Se vede ca acesta-i vestitul Pasari-Lati-Lungila,fiul sagetatorului si nepotul arcasului;braul pamantului si scara cerului;ciuma zburatoarelor si spaima oamenilor,ca altfel nu te pricepi cum sa-I mai zici. Avertizandu-l pe Harap Alb de utilitatea lui ,Pasari-Lati-Lungila se asociaza celor cinci,sub rezerva de a-i fi de folos.Cu ajutorul lui Ochila,reuseste sa o prinda pe fata imparatului Ros,transformata in pasare.Intr-o replica plina de intelepciune si de umor se incheie misiunea lui Pasarila,motivata de Ochila , recunoscuta de Harap Alb si de ceilalti:-Ei Harap-Alb,daca nu eram eu si cu Pasarila,ce faceati voi acum?Iaca asa tot omul are un dar si un amar. Spnul este un personaj secundar si negativ nu atat prin insusiri supranaturale. ca in basmele populare, ci mai ales prin autenticitatea lui umana. Ca personaj de basm, Spanul intruchipeaza fortele raului (raufacatorul), un fel de Zmeul-Zmeilor, care seamana in lume teroare, rautate si violenta. Ca personaj real, el intruchipeaza individul perfid, deprins a obtine avantaje si bogatie prin inselaciune. Falsificandu-si un statul social, la care altfel n-ar fi avut acces, el este, prin nastere, un om rau si de proasta conditie sociala, "vita de boz tot ragoz". Personajul este conturat atat prin caracterizarea directa facuta de narator sau de celelalte personaje, cat si prin caracterizare indirecta, comportamentul sau si relatiile cu ceilaiti compunand un portret urn an infricosator. Portretul fizic se reduce la o singura trasatura, exprimata direct, "un om span", (barbat caruia nu-i creste barba - n.n.\ naratorul sugerand concepfia populara potrivit careia unei anomalii fizice ii corespunde o deficienta caracteriala majora. Conform acestei idei stravechi, "omul insemnat" este periculos si trebuie sa te feresti de el: "De obicei, acestia (oamenii insemnati - n.n.) sunt rai, cruzi, perfizi si lingusitori" (O.Barlea). Portretul moral reiese in mod indirect, din faptele, vorbele si atitudinea personajului, precum si din relatiile cu celelalte personaje. 14

La intalnirea cu Harap-Alb, Spanul este lingusitor si umil, "sa nu-ti fie cu suparare, drumetule", "nu ai cumva trebuinta de sluga, voinice?", laudandu-se cu harnicia: "muncesc, muncesc si nu s-alege -nimica de mine, pentru ca tot de stapani calici mi-am avut parte". Se autocompatimeste, plangandu-se de ghinionul care se tine scai de el si exprima, cu prefacuta modestie, filozofia sa de viata,: "la calic slujesti, calic ramai. Cand as da odata peste un stapan cum gandesc eu, n-as sti ce sa-i fac sa nu-l smintesc" (sa nu-l supar - n.n.). Viclean peste masura, nu se da in laturi sa pacaieasca un "boboc" (nepriceput, lipsit de experienta - n.n.) cum era mezinul craiului si-l atrage in capcana din fantana prin minciuni si tentatii ce dovedesc o buna cunoastere de oameni, o pricepere uimitoare de a sesiza si de a profita de siabiciunile celorlalti. De indata ce pune capacul pe gura fantanii in care se afla flul craiului, Spanul devine rautacios si amenintator si-l sileste sa jure pe palos: "Daca vrei sa mai vezi soarele cu ochii si sa mai calci pe iarba verde, atunci jura-mi-te pe ascutisul palosului tau ca mi-i da ascultare si supunere intru toate, chiar si-n foc de ti-as zice sa te arunci". Numele de Harap-Alb, pe care i-l da Spanul, intregeste umilinta la care este supus fiul de crai: "D-acum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb; aista ti-i numele, si altul nu". Dupa ce "pune mana pe cartea, pe banii si pe armele fiului de crai", principiul dupa care se conduce Spanul este acela al stapanului tiran, avid de putere, considera ca slugile seamana cu animalele, "ca si intre oameni, cea mai mare parte sunt dobitoace care trebuiesc tinuti din frau, daca ti-i voia sa faci treaba cu dansii". Din proprie experienta, stie ca "sa te fereasca Dumnezeu, cand prinde mamaliga coaja", deoarece el, cum vede ca "i s-au prins minciunile de bune" si ca este primit cu toate onorurile de catre imparatui Verde, devine amenintator si violent cu sluga, li da o palma, cu scopul "sa faca pe Harap-Alb ca sa-i ieie si mai mult frica". Asadar, relatia Spanului cu Harap-Alb contureaza un individ impulsiv si agresiv, cu un caracter degradant, definit prin invidie, perfidie, viclenie diabolica. Vazandu-se ajuns urmas, la tronul imparatesc, Spanul devine arogant, dispretuitor si laudaros, toate meritele lui Harap-Alb si le insuseste el, pentru ca stie sa fie stapan adevarat si sa-si struneasca slugile, astfel ca acestea sa indeplineasca intocmai toate poruncile, oricat ar fi de greu de dus la bun sfarsit: "Nu stiti dumneavoastra ce poama-a dracului e Harap-Alb aista. Pana l-am dat pe brazda, mi-am stupit sufletul cu dansul. Numai eu ti vin de hac. Vorba ceea: frica pazeste bostanaria. Alt stapan in locul meu nu mai face branza cu Harap-Alb cat ii lumea si pamantul". Adept al principiului "sluga-i sluga si stapanu-i stapan", Spanul este dictatorial si aspru cu supusii, ca "nu-mi sufia nimene in bors; cand vad ca mata face marazuri (nazuri, mofturi - n.n.), \-o Strang de coada de mananca si mere padurete, caci n-are incotro...". Alte insusiri reies indirect din vorbele personajului si din relafia lui cu imparatul Verde. Obraznic, infatuat si cu totul lipsit de bun simt, Spanul nu se sfieste sa-i spuna imparatului Verde ca daca o vrea Dumnezeu "sa ma randuiesti mai degraba in locul dumitale" o sa schimbe regulile acestuia care, "prea intri in voia supusilor", iar imparatia nu va mai arata atat de pasnica, "n-or mai sedea lucrurile tot asa moarte, cum sunt", pentru ca "omul sfinteste locul...". Limbajul Spanului este popular, ca si al celorlalte personaje ale basmului, pe care Creanga le-a umanizat, sugerand o intreaga galerie umana humulesteana: "Da-mi, doamne, ce n-am avut,/ Sa ma mier ce m-a gasit". Uneori zicalele capata sensul unor adevaruri universal-valabile, ca aceea rostita de Span "de ce te-ai pazit n-ai scapat" - exprimand ideea ca omul este supus sortii, ca nimeni nu poate evita sau schimba destinul si ca fiecare trebuie sa treaca prin ceea ce i-a fost scris. Punctul culminant al basmului ilustreaza destinul Spanului, care, vazand cat este de frumoasa fata imparatului Ros, se repede sa o ia in brate, dar ea il imbranceste si-i spune ca a venit acolo pentru HarapAlb, cad "el este adevaratul nepot al imparatului Verde". Turbat de furie ca a fost dat in vileag, Spanul se repede la Harap-Alb "si-i zboara capul dintr-o singura lovitura de palos", strigand ca asa trebuie sa pateasca cel ce-si incalca juramantul. Atunci, calul lui Harap-Alb se repede la Span, il insfaca de cap, "zboara cu dansul in inaltul ceriului" de unde ii da drumul si acesta se face "praf si pulbere", in timp ce fata imparatului Ros, il invie pe Harap-Alb cu leacurile miraculoase. CALUL nu este doar un simplu insotitor.El are rolul de a-l ajuta pe erou sa-si dezvolte posibilitati existente latent,obligandu-l sa depaseasca singur obstacole dificile.Greseala o sanctioneaza prompt:Ia asa am ametit si eu stapane,cand mi-ai dat cu fraul in cap ca sa ma prapadesti,si cu asta am vrut sa-mi rastorc cele trei lovituriAcum cred ca ma cunosti si de urat si de frumos,si de batran si de tanar,si de slab si de puternic.Rezultatul,am vazut,este tot atat de prompt:va deveni de indata dragul meu 15

tovaras,dupa ce putin mai inainte fusese numit ghijoaga uricioasa-de fapt indrumatorul si protectorul eroului. MOTIVE MITOLOGICE ZOOMORFE Animalele simboluri ale vieii instinctuale, sunt proiectate n numeroase sectoare ale existenei, unele sunt benefice, l ajut pe erou s treac diferite probe, s nving obstacolele aprute n drumul su, de multe ori o albin i d aripa sa, o pasre i aduce vestea cea bun, furnicile selecteaz grmezi de semine, n locul eroului, altele sunt ru-prevestitoare sau amenintoare, animalele acvatice simbolizeaz forele abisale i monstruoase; considerate simboluri selenare, arpele i balaurul sugereaz sensuri legate de trecerea timpului. Ursul reprezint fora, iar cerbul frumuseea. Totodat, ele(ursul i cerbul) fac referire la ndeletniciri strvechi, cum ar fi vntoarea, devenind simboluri ale acestora. Albina este considerat (n credinele multor popoare) o miraculoas ntrupare a spiritului; ea poart mesajul divin i este asociat cunoaterii i iniierii; n mitologia romneasc, albina rmne mesagerul nvestit cu puteri magice, deoarece face miere/mierea se face cear/ceara se face fadie/fadia se aprinde/raiul se deschide/Maica Domnului n brae pe toi ne cuprinde, dup cum se spune ntr-un text popular. n multe legende, poveti sau colinde, albinele sunt legate de crearea lumii; ele apar ca ajutoarele creatorului. Simbol solar, albina s-a nscut din lacrimile Maicii Domnului i este ocrotit de Snziene sau de alte fpturi miraculoase, dar poate fi socotit i un nsemn nefast cci i-a fost sortit acul nveninat, aductor de moarte. Albinele i furnicile sunt idealuri terimofere ale umanitii, furnica reprezentnd idealul de munc, iar albina idealul de hrnicie. alul nsoitorul i sftuitorul eroului, este prin excelen n spaiul indiano-european, animalul benefic. n tradiiile funerare, el conduce sufletul mortului, cluzindu-l spre lumea cealalt, iar n basm se revitalizeaz periodic, hrnindu-se cu jratec, protejat de SnToader i binecuvntat de Sfntul Ilie, el ntrupeaz att forele selenare, ct i fore solare, aprnd n credinele noastre i ca animal al lumii subpmntene i ca fiin naripat: de pild, n basme, el poate ptrunde pe cellalt trm, zboar cu gndul, se revitalizeaz periodic i cunoate toate vicleniile lumii. De srbtoarea patronat de Sfntul Toader exist tradiia de a fi lsai liberi toi caii satului, s alerge i s scape de toate frustrrile: n sensul acesta, calul poate fi considerat un depozit de nemulumire, sau cum i spune G. Durand, un perfid i un nrva, pe care doar eroul l poate mblnzi; dualismul acestui simbol vine tocmai din aceast dubl ipostaz, de animal liber i de animal domesticit cu greu, nesupus de om, el este un pericol, dar i un animal care impune team. Ca animal nvins de erou, calul se transform n aliat i cluzitor, un fel de alterego raional. Namilele (Ochil, Setil, Flmnzil, Psri-Li-Lungil) sunt simboluri ce reprezint idealurile umanitii, dorina de a depi limitele. Ele pot reprezenta i principiul lumii pe dos (dincolo de fizicul nspimnttor se afl o buntate uimitoare) sau renunarea la convenii. Ursul In mitologie:-totem al geto-dacilor,ipostaza reversibila a omului(pielea de urs) -simbol teluric fertilizator -masca si jocul ursului in teatrul popular -realizeaza medierea intre lumea naturala;ocupa un loc intermediar intre acestea,dar si intre cer si pamant,vii si morti,luna si soare,iarna si primavara In basm:-gradinar(simbol teluric);obtine roade miraculoase(salati);adormirea fortata a ursului poate fi asimilata hibernarii specifice acestuia -este invins de catre Harap-Alb travestit,care devine simbolic urs prin transfer de putere Cerbul In mitologie :-simbol mitic solar -animal totemic(celti,germani) -simbol heraldic,craniul si coarnele de cerb au valoare apotropaica Ipostaze :masca de capra si cerb in teatrul popular 16

In basm :-asociat luminii(petre pretioase, manunchi de raze) -desi decapitat,moare numai la apusul soarelui Pasarea In mitologie :-arhetip universal al sufletului,incarnare a spiritelor tutelare Ipostaze :colacii rituali(pupeze) ofrande mortilor Cucul,turturica-simboluri ale dragostei Corbul,cucuveaua-mesageri ai mortii Soimul,vulturul-simboluri heraldice ale eroilor In basm :-ipostaza metamorfozata a fetei imparatului Ros,personaj feminin spiritualizat,cu puteri supranaturale mare farmazoana Furnica In mitologie:-furnica este simbol al harniciei si ploii -aripa de furnica are puteri magice si transmite agilitate In basm:-mijloc de umanizare a fantasticului(nunta furnicilor) -aripa de furnica reprezinta o imagine concentrata,metamorfozata a reginei furnicilor(personaj alegoric exponential) MOTIVE MITOLOGICE ANTROPORMOFE OMUL ROS,OMUL SPAN In mitologie :-ipostaze demonice,poarta ghinion -sunt vicleni -in mentalitatea poporului roman,oamenii insemnati aduc ghinion(piaza rea),au puteri nefaste si pot deochia lumea ;printre acestia se numara spanii,roscatii,infirmii,cei cu cicatrice.Diavolul se intrupeaza adeseori in oameni infirmi sau care au un semn distinct,avertizand astfel asupra pericolului pe care il reprezinta In basm :-personaje negative ;intriga-foarte sugubeti -exceptie care da semnalul dezordinii,omul care poarta un semn fatal reprezinta un avertisment OBIECTE MAGICE Nunta reprezint consacrarea binelui, ultima etap din maturizare, ntlnirea i mplinirea iubirii, nunta face ca ciclul s fie complet, astfel, Harap-Alb se afl acum n faa ultimului moment important din viaa unui om (pentru c trecuse deja de natere, botez, moarte), acum el i primete drepturile, iar maturizarea sa poate fi considerat complet. Apa vie si apa moarta reprezinta alternativele eroului in lupta.In multe basme si mituri apare simbolul celor doua izvoare,unul datator de putere si celalalt molesitor sau mortal;element primordial,prezent cu aceasta semnificatie in aproape toate mitologiile,apa este substanta nasterii si a mortii;avand functii germinative si purificatoare,apa sintetizeaza sensul inceputului si al regenerarii prin dizolvare;ablutiunile,botezul,potopul,descantecele cu apa neinceputa au sensul stergerii pacatelor,rautatilor de tot felul,a istoriei insesi.Exista o serie de mituri cosmogonice in care apa apare ca matrice a lumii.In basm, apa vie da duh eroului,iar apa moarta vindeca ranile. Smicelele de marul In mitologie:-simbolul al fertilitatii si rodniciei -marul raiului;pe ramuri de mar se joaca voalul miresei In basm:-trei smicele de mar, vindeca miraculos eroul decapitat DARURILE SACRE -motiv specific basmului,ofera eroului sansa de a restabili contactul cu lumea de dinainte de istorie,deoarece in cele mai multe cazuri,darurile au apartinut stramosilor.Si in epopeea antica apare acest 17

simbol:personajul homericAgamemnon detine un sceptru faurit de Hefaistos si care a trecut prin mainile mai multor zei,eroi,regi;in Eneida vergiliana personajul invinge in momentul in care primeste de la zeita Venus armele divine.In mai toate traditiile religioase,preotul este investit prin daruri sfinte,care pot fi vestminte,obiecte-hainele,armele si calul tatane-sau din tinerete,pe care eroul le primeste inainte de marea calatorie;nu este vorba despre un dar pur si simplu,ci despre o dobandire a identitatii,caci eroul afla de la cineva despre existenta acestora,apoi trebuie sa le redea functionalitatea:calultrebuie hranit cu jaratec,hainele trebuie sa i se potriveasca si,de asemanea,curajul sau sa fie pe masura armelor Orice obiect vechi inmagazineaza o experienta,poarta insemnele unei biruinte asupra timpului si de aceea reprezinta o veriga a traditiei;cel care se dovedeste capabil sa restabileasca lagatura cu stramosii,capata viziune si poate cladi viitorul intr-un sens deja creat

Triplicarea
Basmul este construit in intregime pe principiul cifrei trei:confruntarile fiilor de crai cu ursul de sub pod;aparitiile spanului;incercarile la care il supune pe Harap Alb(salata,cerbul,aducerea fetei imparatului Ros);probele petitului(casa de fier,ospatul pantagruelic,separarea macului de nisip);probele la care il supune fata insasi(s-o identifice,s-o pazeasca, sa aduca apa vie si apa moarta). Construirea subiectului pe principiul cifrei trei econsiderata de V.I.Propp o trasatura specifica basmului si o numeste triplicare.Cifra magica trei are initial un sens negativ,pentru ca deriva din patru care contine si luna neagra,apoi un sens pozitiv:trei va fi in cele din urma cu noroc deoarece din el a fost eliminat raul. Triplicarea este un element auxiliar in structura basmului,prin care se repeta de trei ori unele actiuni(de exemplu incercarile la care este supus eroul)sau sunt in numar de trei unele detalii(fiii,ficele,capetele de zmei,etc.).Considerata de formalistii rusi ca manifestare a retardarii narrative,triplicarea are doua functii:una estetica si una practica. Functia estetica a triplicarii este aceea de a amplifica substanta basmului ,de a constitui o taraganare tactica si o gradatie in plan compositional.Deoarece aproape orice consumator de basme stie ca acestea au un final fericit,naratorul isi rezerva dreptul de a intarzia drumul spre deznodamantul cunoscut si de a spori,paradoxal,placerea ascultatorului.. In povestea lui Harap Alb incercarile initiatice ,triplicate nu sunt foarte vizibile.Luptele cu zmeii din alte basme au o stiuta gradatie ascendenta prin dificultatea lor sporita de la treapta la treapta;aici,climaxul(figura textuala care presupune o gradatie ascendenta,finalizata intr-un summum /punct culminant)consta in independenta pe care Harap Alb o capata in raport cu ajutorul Sfintei Duminici.Tot ca marca a basmului cult este si supralicitarea triplicarii:cea de-a treia incercare ordonata de span,aducerea fetei,contine alte trei incercari la care il supune imparatul(casa inrosita,masa excesiva si alegerea macului din nisip) si trei la care il supune fata(recunoasterea,pazirea si aducerea apei). Functia practica a triplicarii- triplicand,naratorul isi domina mai bine materialul.El dozeaza efectele fiecarei secvente in drumul spre maturizare al protagonistului. Tema este concretizata prin motive tipice:al imparatului fara urmasi pe linie barbateasca,al mezinului,cel mai destoinic dintre frati,al interdictiei,dar si al incalcarii,al calatoriei,al impostorului,al tovarasilor devotati,al probelor depasite,al petitului,al apaei vii si al apei moarte,al pedepsirii raului si al casatoriei. 1. MOTIVUL IMPARATULUI FARA URMASI PE LINIE BARBATEASCA. Verde imparat, care nu avea decat fete ,ii cere fratelui sa-i trimita pe cel mai viteaz dintre cei trei feciori ai sai,ca sa-l lase la tron dupa moarte.Se sugereaza dorinta omului din popor de a avea un urmas care sa-i poarte numele mai departe,reflectand mentalitatea taranului ca un barbat este mai util la dificilele treburi gospodaresti si in lupta cu greutatile vietii.Sfatuit de sfanta Duminica sa revigoreze timpul fast al tineretii Craiului,el isi alege calul(supunandu-l la proba jaratecului)si le reda armelor tatalui sau vechiul aspect,indepartand rugina,care la adusese degradarea.Odata incheiate aceste preparative,fiul craiului este botezat intru soare si luna,prin cele trei zboruri cosmice ale calului;numai dupa acest ritual,el va fi 18

capabil sa depaseasca proba curajului(la care si-a supus Craiul feciorii)si sa porneasca in lume pentru a-si cauta norocul. 2. MOTIVUL IMPOSTORULUI/PACTULUI CU DIAVOLUL Este sugerat inca dinaite de plecarea la drum,Craiul sfatuindu-si mezinul sa se fereasca de omul Ros si mai ales de cel span.In calatoriaprin viata,destinul nu se reliefeaza in functie de intamplarile si oamenii ce ne apar in cale pe neasteptate.Astfel spanul iese inaintea fiului de crai de trei ori,folosind toate tertipurile spre a fi acceptat ca tovaras de calatorie.Speriat de greutatile drumului si bobocin astfel de lucruri,mezinul craiului este atras in fantana malefica in care va incheia pactul cu diavolul.Gestul de acceptare al lui Harap Alb semnifica slabiciunea,nerecunoasterea firii oamenilor,fapt ce-i va provoca o lunga suferinta,feciorul naiv devenind din print,sluga supusa;iar spanul impostor ,pretendent la tronul liber de imparat. 3. MOTIVUL DEPASIRII PROBELOR INITIATICE: Are cea mai lunga desfasurare epica(de la sosirea lui Harap Alb la curtea imparatului Verde si pana la sfarsitul actiunii).Este un frgment unitar, cu toate ca fiecare proba constituie o micro-nuvelacare poate fi analizata separat:Unitatea epica a scrierii rezida in inefabila fuziune dintre partitura realist-stranie,de o parte,si partitura miraculos-fabuloasa,de alta parte. Cu gandul ascuns de a scapa de un posibil rival,Spanul ii primejduieste viata lui Harap Alb,trimitandu-l sa aduca salati din gradina ursului,pielea cu pietre scumpe a cerbului fermecat si fata imparatului Ros.Ajutat de calul nazdravan,de Sfanta Duminica si de cei cinci insotitori,Harap Alb izbuteste,nu fara multe riscuri,sa iasa cu fata curata din fiecare incercare.Avand un caracter ezoteric(prin folosirea cifrei trei),probele sunt necesare pentru ca Harap Alb sa dobandeasca rolul de erou civilizator.Aceste probe au menirea sa marcheze devenirea eroului,ce se va maturiza si-si va imbogati experienta de viata spre a fi demn de imparatie.Ultima proba (aducerea fetei imparatului Ros)va instaura in aceasta lume reintregita,pacea(prin uciderea diavolului)si armonia(prin savarsirea nuntii). 4.MOTIVUL TOVARASILOR DEVOTATI SI AL NATURII CE VINE IN SPRIJINUL EROULUI In incercarile prin care trece,Harap Alb este povatuit tot timpul si sprijinit de Sfanta Duminica,de aceimonstri simpatici(Gerila,Flamanzila,Setila,Ochila,Pasari Lati- Lungila)si de natura ,reprezentata de calul sau,de craiasa furnicilor si a albinelor.In afara de calul nazdravan care-l slujise si pe tatal eroului si care,din acelasi devotament,il slujeste acum pe fiu ,toate celelalte personaje vin in sprijinul acestuia,din recunostinta:Sfanta Duminica,fiind ca fusese miluita cand se aratase ca cersetoare,cei cinci nazdravani,fiinca au fost acceptati ca prieteni de calatorie,furnicile,deoarece au fost ocrotite,iar albineleadapostite.Se adevereste zicatoarea:bine faci bine gasesti. 5.MOTIVUL PEDEPSIRII RAULUI Cand fica imparatului Ros dezvaluie celor de fata ca,de fapt,Harap Alb este adevaratul nepot al imparatului Verde,spanul riposteaza,omorandu-l,pentru ca slugasi-ar fi incalcat juramantul.Acesta va fi reanviat cu apa vie si apa moarta,ir calul nazdravan il apuca pe span si-l zvarle din inaltul cerului pe pamant.Raul,in viziunea poporului nostru,nu poate dura vesnic.

SEMNIFICATII ALE METAFOREI DRUMULUI

Inca de la inceput,povestind despre cei doi frati care imparateau in tari asezate la doua capete ale pamantului,autorul mentioneaza ca,in acel timpdrumurile pe ape si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate,iar lumea era bantuita de razboaie;intermenii mitului,aceaste lume fiind comparabila cu un Haos convulsive,rezulta ca drumul reprezinta o emblema aHaosului.In mod necesar,cel harazit sa-l invinga va instaura,in final,ordinea si unitatea lumii. Cea de-a semnificatie a metaforei drumului poate fi desprinsa din cuvintele autorului:Da ia sa nu ne indepartam cu vorba si sa incep a depana firul povestii.Aceste cuvinte amintesc de mitul autohton al ursitoarelor.In termenii mitului,autorul ii deapana destinul lui Harap Alb,drumul pe care acest personaj il parcurge fiind o incursiune in fabulos. 19

Sfatuit de Sfanta Duminica,fiul de crai isi va alege calul,caruia ii va reda adevarata infatisare prin proba focului.Devenind Pegas,calul il urca pe tanarul sau stapan in inaltul cerului,pana cand acesta atingesoarele cu picioarele ,luna cu mana,devenind Om Universal. Botezat astfel intru luna si soare,mezinul Craiului va sta sub semnul puterilor magice ,aceasta fiind cea de-a treia semnificaie a metaforei drumului. Plecnd spre mpratul Verde,fiul craiului trece printr-o pdure in care crrile i se ncurc. Acest drum este un labirint,avnd semnificaia unui drum capcana in care domnea Spanul. Cea mai importanta semnificaie a drumului o constituie aceea a destinului,a crui principala menire este cea iniiatica. Drumul intru iniiere a lui Harap Alb este predestinat purificrii si cosmicizrii lumii,el fiind un erou civilizator,de almintere,cea care l va ajuta sa depeasc probele la care este supus va fi sfnta Duminica(factor sacru).Prima dintre probele iniiatice este necesara pentru ca Harap Alb sa fie investit cu atributele rzboinicului. La cea de-a doua proba, ucignd cerbul, Harap Alb ii va lua eternitatea,atribut cu care va fi investit spre a-l drui oamenilor si totodat omoar o ipostaza a rului etern,instaurnd pacea in lume. La ntoarcere,fiul de crai este condus de mulimi de oameni;acum drumul ii confer dimensiunea de erou civilizator,prometeic. Ultima parte a cltoriei iniiatice a eroului o constituie drumul spre tara lui Ros imparat. Acum ,Harap Alb se ntovrete cu cinci apariii bizare,reprezentnd tot attea ntrupri ale forei cosmic:gerul(Geril),foamea(Flamnzil),setea(Setil);Ochil este Ciclopul din epopeea homerica,iar Psri-Li-Lungil este un sgettor cobort pe pmnt. mpreun vor izbuti s treaca prin ncercrile focului(scena din casa de arama),apei(cercai marea cu degetul-gndea mpratul naintea ospului fabulos la care ii inviat)si recunoaterii fetei mpratului Ros. In final,ucis de Spn,Harap Alb este inviat cu apa moarta si apa vie,adic renate in alt mod de existena.Nunta este mijloc de realizare a unitii. Acum drumul are semnificaia revelrii adevrului,Harap Alb revenind la adevrata sa esena. Spre deosebire de basmul popular,unde predomina naraiunea,basmul cult presupune mbinarea naraiunii cu dialogul si cu descrierea,Creanga nu da naraiunii sale simpla forma a expunerii epice ci topete povestirea in dialog,reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor dialogul personajelor(Tudor Vianu) Registrul stilistic folosit n basm este cel popular. Limba folosit de autor reprezint chintesena vorbirii noastre populare din aceeai epoc. Apar fonetisme moldoveneti: aista, aiasta, hlgie pentru glgie. Valoarea estetic a ntregii opere a lui I. Creang , n mod particular a basmului "Povestea lui Harap-Alb", const n arta narativ i n limbajul acesteia. "Arta lui Creang const n a aduce n scena oameni vii,care vorbeasc cu repeziciune i gesticuleaz exprimndu-se n tlcuri, zictori, formule idiomatice, glume, aluzii,maxime, ca ntr-o epopee comic dramatizat." (Al. Piru) Fora narativ a scriitorului se manifest n momentul n care acesta ncepe s povesteasc, cci exprimarea prinde culoare,e vie,autentic. Funcia estetica a limbii nu const n frumuseea elementelor ei luate n parte, ci n arta povestitorului de a face din observarea modalitii de vorbire a personajelor un criteriu al autenticitii lor. Stilul sau neobosit de a povesti este asemntor celui unui actor care intr n pielea fiecrui personaj, placndu-i s exagereze i s parodieze. Ritmul naraiunii este rapid, exist un anumit dinamism anecdotic, aciunea fiind dramatizat prin dialog. Ca modaliti ale narrii n acest basm ntlnim reprezentarea i povestirea, aceasta din urma fiind de multe ori nsoit de comentariile naratorului. Spre exemplu, Cerbul fermecat care vine "boncluind", este nuanat in micarea lui de multe amnunte date de narator: "i ajungnd la izvor, odat i ncepe a be halpav la ap rece; apoi mai boncluiete, i mai be un rstimp i iar mai boncluiete i iar mai be, pan ce nu mai poate".O alt trstura a textului narativ al lui Creang este dramatizarea prin dialog a aciunii. Prin dialog, Creang caracterizeaz personajele, individualizndu-le prin limbaj. 20

Creang devine original prin abundena detaliilor specifice, prin insistena asupra aspectului particular prin nuanarea micrilor. A gesturilor. A vieii sufleteti. Personajele i aciunile lor devin astfel de neconfundat, capt individualitate. La povestitorul popular, faptele sunt mult mai puin reliefate. La Creang, apar amnunte concrete sugestive, care ndreapt atenia nu doar asupra peripeiilor, ci i asupra strilor sufleteti ale tipurilor morale prezentate. De pild, scena n care feciorii craiului, supui unei probe a curajului, se dovedesc fricoi. Scoate n eviden suferinele unui tat dezamgit, care le ine o lecie de moral ncheiat cu dojana ironic: La plcinte nainte , la rzboi napoi. Scena n care Harap-Alb se vicrete c spnul i face viaa amar reliefeaz nelepciunea calului care vorbete cu demnitate unui btrn al satului. Obinuit s nfrunte greutile prin propriile mijloace i cu ajutorul lui Dumnezeu , el i d lui Harap-Alb o lecie despre ce nseamn acceptarea destinului i libertatea omului n limitele acestuia: Ce-i scris omului, n frunte-i e pus, dar mare-i cel de sus! S-or sfri ele i aceste de la o vreme. Cu toate c cititorul este surprins de nvala ntmplrilor, arta povestirii lui Creang nu este dominat de aciune. Acesta devine mult mai mult un pretext pentru reliefarea unor elemente de via sufleteasc i a unor caractere. Scriitorul are ochi pentru ceea ce este particular, iar auzul lui reine cu exactitate schimbul de cuvinte dintre oameni. Prin detalii particulare, Creang face ca basmul s nu mai poat fi repovestit dect n pierdere. El trebuie citit ca o oper cult individual. O alt trstur a artei de povestitor a lui Creang este tendina de a dramatiza aciunea prin dialog. La povestitorul popular, utilizarea dialogului este urmarea unei opiuni ntre stilul indirect sau cel direct. La Creang, dialogul are funcie dubl, ca n teatru: prin el se dezvolt aciunea i se caracterizeaz personajele, care triesc i se individualizeaz prin limbaj. Dac se ncearc transformarea n stilul direct al unui fragment din cearta lui Geril cu ceilali sau din dialogul ntregii cete cu mpratul Ro n legtur cu ospul promis, se reuete reconstrucia povestirii, dar nu se poate sugera felul de a fi al personajului dect venind cu explicaii suplimentare, inexistente n text. Clinescu afirm n acest sens Prea mult atmosfer, prea mult umor dialogic, prea mult desfurare coloristic n paguba micrilor lineare epice. Omul de la ar vrea epicul gol, fr minuie de observaie. Creang este un autor crturresc, ca Rabelais. El are plcerea cuvintelor. El este un erudit, un estet al filologiei. Eroii lui nu triesc din micare, ci din cuvnt. Principalele mijloace prin care se realizeaz umorul sunt: exprimare mucalit, constnd din fraze construite printr-o tehnic a ateptrii frustrate, care contrariaz pentru c ncep ntr-un fel i se termin n altul, cu totul surprinztor:S triasc trei zile cu cea de alaltieri, se ntindea de cldur de-i ajungeau genunchele la gur; ironia n stilul lui Rabelais, adic fr tente de sarcasm; poreclele i apelativele caricaturale: mangosii, farfasii, Buzil ; zeflemisirea: Tare-mi eti dragTe-a vr n sn dar nu-ncapi de urechi; diminutive cu valoare augmentativ: Geril are Buzioare, pentru Setil, rul de vin este Buturic; caracterizri pitoreti: nfiarea lui Geril, Ochil; scene comice: cearta uriailor, discuia dintre mpratul Ro i ceata peitorilor; citate n rime, cu expresii i vorbe de duh, cu proverbe i zictori populare: La plcinte nainte, la rzboi napoi. Acest procedeu se refer la erudita paremiologic. Ion Creang citeaz la tot pasul astfel de ziceri populare, introducndu-le prin expresia vorba ceea, citatul, care condenseaz o experien anterioar, se potrivete perfect cu ntmplarea povestit, dnd impresia c este scos din condiia momentului. n realitate. Creang este un erudit care tie ntotdeauna tot ceea ce face, n popor se cheam tiina vieii i cnd e nevoie de autoritatea acestei nelepciuni, o aduce ca argument. George Clinescu l compara n acest sens cu Anton Pann i cu Rabelais, numindu-l Arhivari de tradiii. Erudita paremiologic aeaz ntmplrile n perspectiva umanismului popular. Limbajul cuprinde:termeni si expresii populare,regionalisme fonetice sau lexicale,ziceri tipice/erudiia paremiologica(frecventa proverbelor, a zictorilor introduse in text prin expresia vorba ceea.Citatul paremiologic are o serie de efecte artistice: da rapiditate povestirii,produce haz,confer perspectiva umanismului popular asupra ntmplrilor Economia de mijloace artistice consta in absenta metaforei ,generalizarea comparaiei strlucete ca un soare.In schimb,frecventa epitetului de caracterizare confer expresivitatea si umorul. Umorul in proza lui Creanga este dat de starea permanenta de buna dispoziie a autorului,de jovialitate,verva si plcerea lui de a povesti pentru a strni veselia asculttorilor. Absenta satirei 21

deosebete,umorul lui Creanga de comicul lui Caragiale,povestitorul avnd o atitudine de nelegere fata de pcatele omeneti,ba chiar fcnd haz de necaz cu optimism si vitalitate,creznd intr-o stare a defectelor umane. Exprimarea mucalita:sa triasc trei zile cu cea de alaltieri. Ironia:Doar unu i mpratul Ros,vestit prin meleagurile aceste pentru buntatea lui cea nepomenita si milostivirea lui cea neauzita. Porecle si apelative caricaturale:Buzil,mangosii,farfasii. Diminutive cu valoare augmentative:buzioare, buturica Caracterizari pitoreti (portretul lui Geril,Ochil). Scene comice: cearta dintre Geril si ceilali,in csua de arama. Expresii:da-i cu cinstea,sa piar ruinea. . Oralitatea stilului - expresii onomatopeice(Si odat pornesc ei,teleap,teleap,teleap) - verbe imitative si interjectii(Mai Pasarila,iacata-o,ia !colo dupa luna,zise Ochila) - expresii narative tipice(si atunci,si apoi, in sfarsit,dupa aceea) - si narativ - exprimarea afectiva(implicarea subiectiva a naratorului):propozitii interogative(Ca alta,ce pot sa zic ?) si exclamative(Ma rog,foc de ger era :ce sa va spun mai mult !) - dativul etic(Si odata mi ti-l infasca cu dintii de cap) - inserarea de fraze ritmate(portretul lui Ochila)versuri populare(De-ar sti omul ce-ar pati,/Dinainte s-ar pazi !) sau versuri construite dupa model popular(Lumea de pe lume s-a stans de privea,/Soarele si luna din cer le radea) - exprimarea locutionala: locutiuni si proverbe/expresii idiomatice(Pana l-am dat la brazda,mi-am stupit sufletul cu dansul.Numai eu ii vin de hac.Vorba ceea : Frica pazeste bostanaria ) Povestea lui Harap Alb este fabula lumii pe dos,o lume in care non-valoarea ocupa,prin impostura,locul valorii autentice.Numai printr-un rau necesar se dezvaluie adevaratele valori umane.Spatiul fiind degradat prin aparitia spanului si a omului ros,a lucraturii diavolesti in lume,este necesara o purificare spirituala ,sugerata prin muncilelui Harap Alb si prin a doua sa nastere din finalul basmului,cand insusi spatial se purifica,lasandu-se loc nuntii,ca spectacol al armoniei din univers:o noua intemeiere. Basmul cult este o specie narativa ampla,cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice,cu actiune implicand fabulosul/supranaturalul,si supusa unor stereotipii/actiuni conventionale,care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.Personajele indeplinesc,prin raportare la erou,o serie de functii(antagonistul,ajutoarele,donatorii) ca in basmul popular,dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj.Reperele temporale si spatiale sunt vagi,nadeterminate.Sunt prezente cliseele compozitionale si obictele magice.In basmul cult,stilul este elaborat,se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea. Ca o piatra pretioasa la ale carei carate naturale slefuitorul-artist a adaugat valoarea lucrarii giuvaericale, opera lui Ion Creanga se lasa adesea admirata,apreciata,cantarita,dar niciodata luata intrutotul in posesie,pentru ca pe masura apropierii de ea,stralucirile sale il orbesc pe temerar.Doar Harap-Alb a reusit sa ia pielea batuta cu pietre scumpe a cerbului,din padure si sa scape navatamat,dar acesta-i un basm si in basm totul e posibil.

22