INSTALATIA DE SALVARE A NAVELOR

1.A. ROLUL, COMPONENA sI FUNCIONALITATEA INSTALAIEI DE SALVARE Instalatia de salvare a navei este destinata 757p1520h a servi salvarii oamenilor aflati la bord in cazurile de forta majora (esuari, coliziuni, incendii, explozii, etc.). Mijloacele de baza pentru salvare sunt constituite din barci si plute numite si mijloace colective de salvare. In afara mijloacelor colective de salvare, fiecare nava si cu mijloace individuale de salvare (in functie de numarul persoanelor aflate la bord). O instalatie de salvare cuprinde: totalitatea echipamentelor de salvare, a mijloacelor pentru pastrarea lor la bord, precum si mecanismele pentru lansarea si ridicarea lor. Instalatia trebuie sa raspunda in intregime prescriptiilor cuprinse in "Conventia internationala pentru ocrotirea vietii umane pe mare" SOLAS (Safety of life at sea). Mijloacele colective si individuale de salvare sunt astfel construite si prevazute cu diverse dotari incit sa permita supravietuirea de lunga durata a omului pe mare. 1.B. BARCI DE SALVARE, INSTALAIA BARCILOR DE SALVARE SI MECANISMELE DE ACTIONARE

1. BARCILE DE SALVARE

Constructia, armamentul si amplasarea barcilor de salvare sunt prevazute in prescriptiile conventiei SOLAS. Barcile pot fi executate din lemn, metal, materiale plastice si din combinarea acestora. Barcile din lemn. Lemnul desi are greutate specifica mica si pret relativ scazut prezinta dezavantajele unor rezistente scazute, a pierderii etanseitatii imbinarilor precum si a efectului de putrezire. Bordajul acestora poate fi in constructie Klinker (fig. a de mai jos), plan (fig. b) si in diagonala (fig. c)

. Invelisul barcilor din lemn. Constructia Klinker este folosita la barcile mici si mijlocii in timp ce la barcile mari se aplica constructia in diagonala care prezinta avantajul unei bune rezistente si etansari. Impotriva efectului de putrezire se impregneaza lemnul cu ulei de in fiert.

Barcile metalice. Se executa din otel si mai ales din aliaje de aluminiumagneziu. Barcile executate din aluminiu (figura de mai jos) sunt construite in sistem transversal, chesoanele lor constituind totodata elementele de osatura. Interiorul chesoanelor este separat prin pereti. Sectiune transversala printr-o barca de salvare de aluminiu: 1 - perete transversal cheson; 2 - copastie; 3 - bru; 4 - cheson aer; 5 - chila de ruliu; 6 - coasta; 7 - carlinga laterala; 8 - chila masiva.

Barcile din materiale plastice. Materialele plastice, date fiind calitatile lor apropiate metalului, sunt din ce in ce mai utilizate. Luindu-se in considerare si greutatea specifica rezulta avantajul barcilor din materiale plastice si sub aspect tehnic, dar nu si sub aspect economic (materialele plastice fiind mai scumpe). Barcile din materiale plastice (figura de mai jos) sunt executate cel mai adesea din poliesteri sau smoala epoxidica armate cu fibre sau tesatura din sticla.

Barca de salvare din material plastic: 1 - copastie; 2 - centura; 3 - cheson cu umplutura; 4 - nvelis; 5 - chila de ruliu; 6 rezemator pentru picioare; 7 - carlinga laterala; 8 - chila; 9 - varanga; 10 bancheta; 11 - tin-te bine. Barcile din materiale plastice au avantajul de a nu fi supuse coroziunii si putrezirii, de a fi antimagnetice si rezistente la foc. Alaturi de materialele plastice in constructia acestor barci se utilizeaza cu pondere mica atit lemnul cit si metalul. Barcile de salvare ale navelor petroliere. De cele mai multe ori operatia de salvare pe navele petroliere este insotita de incendii la bord precum si de petrol arzind pe suprafata apei. Astfel, salvarea este dificila dattorita temperaturilor inalte dezvoltate precum si datorita fumului. In aceste conditii se impune folosirea unor barci de salvare de constructie speciala care sa permita un timp de trecere prin zona cu petrol arzind fara cresterea excesiva a temperaturii in interiorul barcii.

Barca de salvare pentru petroliere. Aceste barci (figura de mai sus) se supun la termoizolarea corpului precum si la stropirea operei moarte. Grosimea izolatiei termice ajunge pina la 200 mm. Stropirea operei moarte este deservita de o pompa actionata de motorul de propulsie sau actionata pneumatic (barca de salvare de poductie engleza Watercraft). Pentru sccesul persoanelor in interiorul barcii se prevad inchideri rapide. Pentru asigurarea pasagerilor cu aer curat precum si pentru crearea unei suprapresiuni in interiorul barcii (in scopul impiedicarii patrunderii fumului) se folosesc butelii cu aer comprimat. Termoizolatia corpului si stropirea fac ca in interiorul barcii temperatura sa nu depaseasca 30 - 50 C. (uneori 80 C la nivelul banchetelor si 95 C pe plafonul barcii - dupa un interval de 10 minute). In acelasi timp concentratia gazelor in interiorul barcii se pastreaza in limite admisibile. Elementul hotaritor in protectie il prezinta izolatia termica, stropirea avind o eficienta mai redusa mai ales ca in conditii de valuri ruliul barcii conduce uneori la aspiratia petrolului de la suprafata apei de catre pompa de stropire (arosaj). Barcile pentru navele petroliere se executa din aluminiu sau materiale plastice, ca element izolant folosindu-se azbestul.

2. PROPULSIA BARCILOR DE SALVARE.

In functie de numarul pasagerilor barcile de salvare se prevad cu propulsie umana (cu rame sau mecanic cu elice) sau cu propulsie mecanica cu motor cu ardere interna. Propulsia manuala se efectueaza prin pirghii oscilante (figura a de mai jos), sau un gen de arbore cotit (ambele pentru actionarea cu miinile). Se mai poate realiza propulsia umana cu ajutorul pedalelor. Propulsia umana mecanica se cere a fi compacta (pentru a nu reduce din spatiul disponibil), simpla, spre a nu fi supusa eventualelor defectari si a nu solicita o pregatire speciala si un effort insemnat in manipulare. In acelasi timp propulsia umana mecanica trebuie sa ofere o actionare ritmica din parte pasagerilor.

Propulsia manuala a barcii de salvare:

a - ansamblu;

b - reductorul In cazul in care barcile de salvare sunt dotate cu elice, aceasta are pas reglabil (comandat de un dispozitiv special) astfel incit permite mersul atit inainte cit si inapoi. Pentru amplificarea miscarii, barcile de salvare se doteaza cu reductoare (figura b de mai sus). Cind propulsia se face cu motoare Diesel, acestea trebuie sa asigure posibilitatea de pornire in orice conditii si sa aiba o rezerva de combustibil pentru un mars de cel putin 24 de ore. Exista barci cu propulsie mixta - motor plus actionare manuala - acestea fiind utilizate mai rar. 3. DOTAREA BARCILOR DE SALVARE. Pentru a permite supravietuirea persoanelor salvate, pe un interval de citeva zile Conventia prevede dotarea barcilor cu echipament de navigatie, alimente, apa, trusa medicala, mijloace de semnalizare - orientare, complet pentru pescuit, etc. De cantitatea de apa existenta la bord depinde in primul rind supravietuirea, motiv pentru care barcile de salvare se doteaza cu instalatii proprii de preparare a apei potabile din apa de mare. O atentie deosebita se acorda bunei pastrari a dotarilor (cutii etanse, etc.) precum si amplasarilor corecte si sigure. 4. CIRLIGELE BARCII DE SALVARE. Barcile de salvare pot fi suspendate de cirlige fixe. Daca la lansare marea este montata atunci o extremitate a barcii se poate afla pe creasta valului, cu palanul slabit in timp ce cealalta extremitate va fi suspendata deasupra golului de val. Aceasta constituie o situatie foarte periculoasa. Din aceste motive barcile de salvare se doteaza cu cirlige patent de tip Angrove, Mc Kay si Robinson (figura de mai jos): Dispozitive pentru eliberarea barcii:

a - cirlig Angrove; b - cirlig Mc Kay; c - cirlig Robinson

5. MIJLOACE PENTRU RIDICAREA, LANSAREA SI REZEMAREA BARCILOR DE SALVARE. Pentru lansarea si ridicarea barcilor de salvare se folosesc gruiele de barci. Manipularea barcilor poate fi facute nu numai cu gruie ci si cu ajutorul bigilor si macaralelor. Rezemarea barcilor se face prin cavaleti si prinderi cu dispozitive flexibile de gruiul propriu - zis sau de puntea navei. a. Gruiele de barci. In general se disting trei tipuri constructive de gruie: gruie rabatabile (basculante), gruie gravitationale si gruie radiale. Conventia SOLAS contine o serie de prescriptii obligatorii pentru gruiele barcilor de salvare precum si pentru amplasarea lor. Gruiele rabatabile (basculante). La aceste gruie bratul se rabate (basculeaza) in jurul axului orizontal al lagarului gruiului. Dupa forma bratului gruiele pot fi cu brat drept sau cu brat curbat. Gruiele rabatabile se monteaza in afara lungimii barcii (pentru a permite trecerea ei in afara bordului) si astfel planul de suspendare este inclinat sub sarcina. Pentru a nu avea planul inclinat se prevede uneori bratul cu o portiune in consola sau se dispune inclinat. Mecanism cu surub pentru gruie rabatabile:

Rabatarea bratului gruielor se realizeaza cu ajutorul macanismelor cu unul sau doua suruburi (figura de mai sus). Gruiele cu surub tip Lum (figura de mai jos) solicita lungimi mai mici de brat si timpi de manipulare redusi:

Gruie rabatabila cu surub tip Lum. Gruiele rabatabile cu brat frint au deschideri mari la lungimi relativ mici ale bratelor. Gruiele rabatabile cu surub avind o rigiditate mica sunt deficiente in functionare pentru nave avind inclinari. Gruiele gravitationale, sunt cele mai folosite in manipularea barcilor chiar si a celor mai grele. Pentru barcile de salvare cu o greutate la lansare de peste 2 300 daN, gruiele se cer a fi numai de tip gravitational (acestea permitind o lansare foarte rapida).

Desi se realizeaza in constructii foarte diverse, ele se pot grupa dupa principiul de lucru in urmatoarele categorii: gruie care lucreaza prin rabatare avind una sau doua articulatii; gruie care lucreaza prin rostogolire; gruie care lucreaza prin miscari combinate (rostogolire plus rabatere) gruie de constructie speciala.

Avantajul esential al gruielor gravitationale este rapiditatea lansarii barcii (au insa dezavantajul de a fi complicate, grele si scumpe). Sub influenta greutatii proprii, fara nici o alta interventie (evident dupa eliberarea prinderilor) bratul gruiei aduce barca in afara bordului, dupa care continua miscarea de coborire a barcii pe verticala. Din punct de vedere cinematic gruiele cu articulatie au o miscare de rotatie in jurul unei axe determinate, in timp ce gruiele cu rostogolire realizeaza o miscare de rotire-translatie pe o traiectorie cunoscuta. Viteza de lansare a barcilor cu ajutorul gruielor gravitationale se controleaza prin frina vinciurilor gruielor. Gruie gravitationale cu articulatii: a - cu o articulatie; b - cu doua articulatii si cu rezemare dubla:

Gruiele cu o articulatie (figura a de mai sus) sunt cele mai simple si mai sigure desi au inaltimi mari. Gruiele cu rostogolire si cele combinate sunt susceptibile funtionarii nesigure datorita inghetului, depunerilor de praf, etc, care pot impiedica lansarea in anumite conditii. Gruiele cu doua articulatii (figura b de mai sus) sau cu dubla rabatare realizeaza mai intii rabaterea in jurul articulatiei mai apropiate de P. D. al navei dupa care se continua rabatarea in jurul articulatiei din apropierea bordului. Gruiele cu doua articulatii asigura deschideri mari (fara o crestere prea mare a fortelor) si desi sunt mai complicate au inaltimi mai mici care le fac utilizabile mai ales la barcile foarte mari. La gruiele care lucreaza prin rostogolire, bratul este dotat cu role care se deplaseaza pe una sau doua cai de ghidare. Daca gruia are o singura cale de rulare, in miscarea sa bratul isi schimba deschiderea si rabate barca. Daca insa exista doua cai de ghidare, rabaterea este insotita si de o miscare de translatie ca urmare a deplasarii diferite a rolelor (figura de mai jos):

Gruie gravitationala cu rostogolire pe doua cai. Gruiele radiale au in prezent o utilizare limitata numai la navele fluviale. Aducerea barcii din afara bordului se fac prin rotirea gruielor, prin intermediul saulelor manevrate manual (figura de mai jos). Deschiderile fiind limitate, pentru lansare se cere ca nava sa fie pe chila dreapta.

Gruie rotativa cu barca de serviciu. b. Mecanismele gruielor de barci. Pentru lansarea barcilor complet echipate si cu pasageri la bord precum si pentru ridicarea barcii fara pasageri se utilizeaza vinciuri pentru gruie de barci. Puterea de antrenare a vinciurilor este determinata de conditia de ridicare la bord fara impunerea unor timpi limita. Cum lansarea se face in majoritatea cazurilor gravitational, dotarilor de siguranta a vinciurilor li se da o atentie deosebita. De obicei se prevede o frina manuala si o frina centrifuga pentru turatia limita a tamburului. Actionarea vinciului se realizeaza manual sau mecanic.

Actionarea mecanica se obtine de la motoare electrice stabile sau portative, motoare pneumatice portative sau motoare hidraulice. Actionarea manuala se foloseste numai la barci mici (sub 20 persoane). Vinciurile cu actionare mecanica se prevad si cu actionare manuala de rezerva care se foloseste la aducerea completa la post a bratelor gruielor dupa ce au actionat limitatoarele de cursa precum si pentru cazurile cind reteaua energetica a navei este defecta. Daca in apropierea gruielor exista un tambur de manevra al unui mecanism de punte se pot folosi vinciuri fara motor prevazute in acest caz cu un al treilea tambur pe care se infasoara un cablu de antrenare (figura de mai jos). Astfel, cablul de antrenare pune in miscare vinciul gruielor de barci.

Vinci fara motor pentru gruie: 1 - toba pentru cablurile gruielor; 2 - toba auxiliara pentru antrenare; 3 - reductor; 4 - frina. c. Rezemarea si armarea barcilor. Pentru rezemarea barcilor in pozitia de repaus constructiile utilizate sunt deosebite la barcile de salvare fata de cele ale barcilor de serviciu.

Barcile de salvare se pastreaza in pozitie asemanatoare plutirii cu rezemarea la punte sau la bratele gruielor. Pentru sprijinirea barcilor se folosesc cavaleti din lemn prevazuti, la partea de contact cu barca, cu perne moi care iau forma respectivei sectiuni transversale a barcii (figura de mai jos):

Cavaleti pentru barci:

a - constructie fixa; b - constructie unilaterala; c - construcie speciala.

Armarea barcilor pe cavaleti trebuie sa ofere o prindere sigura la oscilatiile navei, sa evite ambarcarea de apa si in acelasi timp trebuie sa permita o eliberare rapida (absolut necesara mai ales la barcile de salvare). Eliberarea rapida se obtine prin prevederea prinderii cu un cioc de papagal. 1.C. PLUTELE DE SALVARE In functie de constructia lor, plutele de salvare sunt de doua feluri: rigide si elastice.
Plutele rigide sunt executate din metal (otel si aliaje de aluminiu) si materiale plastice in timp ce plutele elastice sunt executate din cauciuc pinzat.

Conventia SOLAS prevede conditiile de disponibilitate a plutelor de salvare.

Plutele de salvare indiferent de constructia lor se doteaza cu echipament de navigatie, semnalizare, trusa medicala, trusa de pescuit, rezerve de alimente,etc.

Problema cea mai importanta a plutelor de salvare este stabilitatea pe valuri. Pentru aceasta se iau o serie de masuri constructive, iar la utilizare este absolut obligatoriu ca repartizarea ocupantilor pe pluta sa fie echilibrata.

Plutele au marele avantaj ca solicita un spatiu mic de depozitare pe punte si in acelasi timp sunt usoare. Aceste avantaje permit ca la nave mici mijloacele colective de salvare sa fie asigurate de plute. Mai mult chiar, plutele de salvare pot inlocui partial barcile de salvare.

1. PLUTELE RIGIDE DE SALVARE.

Aceste plute pot fi: circulare, ovale sau dreptunghiulare. Desi complicate constructiv, plutele circulare prin simetria lor asigura o buna stabilitate pe toate directiile.

Plutele dreptunghiulare ofera o buna utilizare a materialului dar la deriva se rasucesc si partea lunga ia o pozitie transversala pe directia miscarii, ceea ce mareste si mai mult viteza derivei si reduce stabilitatea.

Din punctul de vedere al materialului utilizat plutele pot fi: metalice (figura a de mai jos) compartimentate prin pereti despartitori, forma acestora fiind in cele mai multe cazuri ovala, sau din materiale plastice (figura b de mai jos) cu o umplutura de masa plastica spongioasa, foarte usoara, neinflamabila, neabsorbanta si nesupusa putrezirii. Invelisul acestora este constituit din tesatura de fibre de sticla.

Plute rigide de salvare:

a - metalica; b - din material plastic; 1 - tenda; 2 - lampa de semnalizare; 3 - inel; 4 - corp; 5 - tin-te bine; 6 - umplutura; 7 - fund.

2. PLUTELE ELASTICE DE SALVARE.

Pluta elastica (figura de mai jos) are drept element de baza camera de plutire astfel compartimentata incit la umplerea cu apa a jumatate din compartimente, pluta cu echipaj trebuie sa pluteasca inca.

Pluta elastica de salvare:

1 - cadru-arc; 2 - camera de plutire; 3 - fund; 4 - buzunare de apa; 5 - tenda; 6 - lampa; 7 - intrare; 8 - scarita de acces.

Tenda (acoperisul) se confectioneaza din cauciuc pinzat, ea rezemindu-se pe niste cadre-arc in care se insufla gaz. Ea are o forma semisferica astfel incit sa permita unui singur om de a aduce pluta in pozitie normala (din situatia de rasturnare).

Plutele elastice in general au o forma circulara sau ovala.

Pentru umflarea plutei se folosesc butelii (cu amplasament convenabil) in care se afla bioxid de carbon sau amestec de bioxid de carbon cu azot.

Pastrarea plutelor se face in anvelope de plastic amplasate pe punte.

3. LANSAREA PLUTELOR DE SALVARE.

Plutele montate de regula pe puntile superioare se arunca la apa, iar accesul pasagerilor se face dupa aceea.

Odata aruncate la apa, anvelopa plutei elastice se autodesface si pluta se umfla automat in circa 20 s.

Anumite constructii de plute se prevad cu relee hidrostatice, care elibereaza automat pluta la contactul cu apa.

4. PLUTE SPECIALE.

Accesul persoanelor in pluta aflata la apa prezinta mari dificultati pentru persoane neantrenate si mai ales in conditii de mare montata.

Pentru a inlatura acest dezavantaj, sau executat plute in care accesul persoanelor se face la pluta aflata inca la bordul navei. O astfel de pluta (cu persoane la bord) se lanseaza cu ajutorul unei bigi sau grui rotativ. Astfel, se aduce pluta elastica in afara bordului si datorita tensiunii din parima de legatura a plutei la nava se produce umflarea ei automata, dupa care se face ambarcarea persoanelor si lansarea propriu-zisa.

1.D. MIJLOACE INDIVIDUALE DE SALVARE

Acestea sunt reglementate de Conventia SOLAS, prescriptiile IMO si ISO. Colaci de salvare. Acestia trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte: - de a fi executati din pluta masiva, material plastic sau orice alt material stabil la hidrocarburi si actiunea mediului marin (colacii cu compartimente pentru insuflare prealabila sunt interzisi a fi folositi); - colacul trebuie sa fie astfel construit incit sa sustina in apa dulce o greutate de fier de cel putin 142 N timp de 24 ore. O parte din colaci se doteaza cu aparate luminoase cu aprindere automata care trebuie sa functioneze minim45 minute:

Colac de salvare cu lampa.

1.E. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII

Locul de montare a barcii trebuie sa asigure accesul suficient necesar pentru deservirea gurilor de barca.

In locurile de instalare a barcilor, marginea exterioara a puntii se va prevedea cu o rama care sa impiedice alunecarea picioarelor persoanelor ce deservesc gruile de barca si barcile.

Constructia balustrazii detasabile in zona de instalare a barcilor trebuie sa asigure montarea si scoaterea ei comoda, pe masura necesitatilor.

Constructia fixarii barcilor la post trebuie sa asigure posibilitatea eliberarii si infasurarii saulelor fara ca omul sa iasa in partea dinspre mare.

Pe culoarele si in compartimentele navei se vor prevedea sageti si inscriptii care sa indice caile cele mai scurte de evacuare spre mijloacele de salvare.

In locurile intunecate, sagetile si inscriptiile vor fi luminate sau executate cu vopsea luminiscenta.