Sunteți pe pagina 1din 22

Promovarea educației incluzive în Republica Moldova

Strategie de Comunicare

Cuprins

Scop general

3

Obiective comportamentale

3

Obiectivele de comunicare

3

Segmentarea audiențelor și influențatorii

3

Analiza situațională

4

Analiza de forțe

6

Analiza părților interesate

8

Analiza de cunoștințe, atitudini și comportamente

10

Poziționarea și direcțiile strategice

12

Comportamente, stereotipuri, atitudini, mesaje concurente și direcții de intervenție

19

Contextul de comunicare

21

Scop general

Scopul general al prezentului plan de comunicare este de a contribui la implementarea Programului Național de Dezvoltare a Educației Incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011 – 2020, utilizînd instrumente de comunicare.

Obiective comportamentale

Gradul de acceptare de către publicul general a incluziunii educaționale a copiilor cu dizabilități va crește d acceptare de către publicul general a incluziunii educaționale a copiilor cu dizabilități va crește de la 5,2 % în 2009 1 la 20% în 2017.

Nivelul de ostilitate al elevilor față de incluziunea școlară a copiilor cu dizabilități va scădea de la 28% în 2008 2 pînă la 15% în 201 7. 28% în 2008 2 pînă la 15% în 2017.

Obiectivele de comunicare

Obiectivele de comunicare sunt:

Modificarea stereotipurilor legate de incluziunea școlară și promovarea ideei că diversitatea este o oportunitate, că putem învăța legate de incluziunea școlară și promovarea ideei că diversitatea este o oportunitate, că putem învăța din diversitate.

Schimbarea percepțiilor personalului instituțiilor de învățămînt, elevilor și părinților față de incluziunea educațională ș i promovarea mesajului ”Fiecare copil poate învăța” (Every child can learn) incluziunea educațională și promovarea mesajului ”Fiecare copil poate învăța” (Every child can learn)

Promovarea ajutorului reciproc și a susținerii prin intermediul mesajului general ”Ajutorul reciproc es te o șansă pentru fiecare dintre noi – fiecare dintre noi are nevoie reciproc este o șansă pentru fiecare dintre noi – fiecare dintre noi are nevoie de susținere la un moment dat”. (Supporting each other is a chance – one day we will also need support).

Segmentarea audiențelor și influențatorii

Prezentul plan se va axa pe următoarele audiențe:

Public generalPrezentul plan se va axa pe următoarele audiențe: Copii (3-7 ani, 7-11 ani, 11-18 ani) Profesori

Copii (3-7 ani, 7-11 ani, 11-18 ani)plan se va axa pe următoarele audiențe: Public general Profesori Părinți Personalul auxiliar / tenhic din

ProfesoriPublic general Copii (3-7 ani, 7-11 ani, 11-18 ani) Părinți Personalul auxiliar / tenhic din institutiile

Părințigeneral Copii (3-7 ani, 7-11 ani, 11-18 ani) Profesori Personalul auxiliar / tenhic din institutiile de

Personalul auxiliar / tenhic din institutiile de invatamantCopii (3-7 ani, 7-11 ani, 11-18 ani) Profesori Părinți Influențatorii principali ai prezentei campanii sunt:

Influențatorii principali ai prezentei campanii sunt:

EducatoriInfluențatorii principali ai prezentei campanii sunt: Profesori Directori 1 National Survey on Early Childhood

Profesoriprincipali ai prezentei campanii sunt: Educatori Directori 1 National Survey on Early Childhood Care and

Directoriprincipali ai prezentei campanii sunt: Educatori Profesori 1 National Survey on Early Childhood Care and

1 National Survey on Early Childhood Care and Development: Family Knowledge, Attitudes, and Practices (KAP), Chișinău,

2010

2 Sondaj sociologic ”Basic education in the Republic of Moldova”, Institutul de Politici Publice, 2008

Mediatori comunitari (Roma)P rofesioniști – asistenți sociali, medici etc. Administrația publică locală ONG, aliante de ONG Biserică

Profesioniști – asistenți sociali, medici etc. rofesioniști – asistenți sociali, medici etc.

Administrația publică locală(Roma) P rofesioniști – asistenți sociali, medici etc. ONG, aliante de ONG Biserică Mass media Analiza

ONG, aliante de ONGsociali, medici etc. Administrația publică locală Biserică Mass media Analiza situațională Cea mai mare

Bisericăetc. Administrația publică locală ONG, aliante de ONG Mass media Analiza situațională Cea mai mare parte

Mass mediapublică locală ONG, aliante de ONG Biserică Analiza situațională Cea mai mare parte a copiilor şi

Analiza situațională

Cea mai mare parte a copiilor şi tinerilor excluşi şi cu acces limitat la educație sînt cei afectați de sărăcie: patru din zece copii sub vîrsta de zece ani trăiesc în sărăcie extremă. Din cauza problemelor socio-economice, multe familii se confruntă cu problema insuficienței de hrană, a lipsei de haine şi încălțăminte, de cărți şi rechizite şcolare sau de bani necesari pentru transport. Ponderea cheltuielilor pentru educație în totalul cheltuielilor de consum ale populației este cea mai mică din toate categoriile de cheltuieli – 1,5%. În aceste condiții, o mare parte din familii trăiesc sub pragul sărăciei, într-un anturaj în care personalitatea copilului nu se poate dezvolta plenar şi armonios.

Conform datelor statistice naționale în Moldova există mai mult de 16,000 de copii cu dizabilități, dintre care aproape 3,500 în vîrstă de pînă la 7 ani. Rata de dizabilitate la copii a crescut de 17,9 la 1000 copii în 2008 la 19,1 la 1000 de copii în 2009.

Numărul copiilor cu diferite grade de incapacitate psihofizică (invalizi), cu vîrsta de pînă la 16 ani a crescut de la 12,2 mii în anul 1995 pînă la 12,5 mii în anul 2008. Sistemul educațional asigură instruirea copiilor cu dizabilități/cerințe educaționale speciale în instituții de învățămînt special, prin instruire la domiciliu sau prin încadrare în învățămîntul general. Deşi există forme alternative, educația copiilor cu cerințe educaționale speciale se realizează, preponderent, pe principii de segregare, în instituții de învățămînt special: 27 de şcoli auxiliare pentru copii cu probleme de cunoaştere şi învățare, 8 instituții speciale pentru copii cu deficiențe fizice şi senzoriale şi o instituție pentru copiii cu devieri în comportament.

Un număr de 3413 copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părinților, copii din familii vulnerabile, incomplete, cu vîrste între 7 şi 16 ani sînt instituționalizați în 16 instituții de tip internat. Instituționalizarea are un şir de efecte negative asupra copiilor, care reduc şansele de integrare şcolară şi socială.

Totodată, conform Raportului UNDP referitor la situația romilor în Moldova, ratele de școlarizare a copiilor romi sunt mai mici decît ratele de școlarizare a copiilor ne-romi. Educația primară acoperă mai puțin de 70% din copiii romi, iar educația secundară acoperă mai puțin de 50% din acești copii. O diferență semnificativă există între copiii de origine romă și ceilalți copii în privința frecventării școlii:

43% dintre copiii romi nu frecventează regulat școala, față de 6% dintre copiii de alte origini. În baza raportului UNDP, o rată atît de înaltă a abandonului școlar poate fi explicată printr-o multitudine de motive obiective și subiective. Costul înalt al studiilor a fost invocat de 34% din respondenți, după care urmează accesibilitatea redusă. Totodată 14% dintre părinți consideră că copilul lor a atins deja nivelul de cunoșințe necesare. De notat că discriminarea la școală a fost invocată doar de 2% dintre părinți.

În categoria copiilor şi tinerilor cu risc de excludere se înscriu şi cei implicați în diverse infracțiuni. Cauzele proliferării comportamentelor delincvente la copii şi tineri depind de situația social-economică în ansamblu, de oportunitățile limitate ale acestora, de mediul social deviant în care se află şi de insuficiența unor intervenții specializate.

Incluziunea este de cele mai multe ori asociată cu copiii care au dizabilități, sau care au „nevoi educaționale speciale”. De fapt, această strategie se va axa primordial pe promovarea incluziunii copiilor cu CES, dar și va servi ca un cadru general de includere a tuturor copiilor cu risc mare de excludere, conform Programului Național de dezvoltare a educației incluzive.

Totodată conform Programului de dezvoltare a educației incluzive, beneficiarii educației incluzive sînt toți copiii, indiferent de starea materială a familiei, mediul de reşedință, apartenența etnică, limba vorbită, sex, vîrstă, de apartenența politică sau religioasă, starea de sănătate, de caracteristicile de învățare, de antecedente penale, inclusiv:

a) copiii orfani, abandonați, lipsiți de îngrijire părintească;

b) copiii din familiile defavorizate;

c) copiii instituționalizați;

d) copiii, tinerii şi adulții cu dizabilități;

e) copiii străzii;

f) copiii şi tinerii în conflict cu legea;

g) copiii şi tinerii traficați;

h) copiii şi tinerii supuşi violenței;

i) copiii şi tinerii care consumă droguri, alcool, alte substanțe toxice;

j) copiii afectați de HIV/SIDA,

k) copiii cu maladii somatice cronice;

l) copiii şi tinerii cu tulburări psihice, devieri de comportament sau emoționale, alte stări patologice; m) copiii cu dificultăți de învățare şi comunicare;

n) copiii şi tinerii supradotați;

o) copiii şi tinerii, victime ale exploatării prin muncă;

p) copiii minorităților naționale, grupurilor religioase sau lingvistice;

q) copiii refugiaților sau copiii persoanelor intern deplasate.

Beneficiari ai educației incluzive pot fi şi alte categorii de copii, tineri şi adulți care, din diferite motive, sînt marginalizați sau excluşi în procesul accederii şi realizării unui program de educație.

Situația copiilor în dificultate va fi îmbunătățită considerabil prin extiderea principiilor incluzive în școli. Factorii primordiali care ar putea periclita procesul de incluziune școlară sunt condițiile neadecvate existente la moment în instituțiile de învățămînt. Doar 41% din școli au beneficiat de reparații și doar 11,2% din acestea sunt adaptabile la utilizarea de rampe pentru accesul copiilor cu dificultăți locomotorii. De asemenea stereotipurile existente în mentalitatea colectivă vor constitui un impediment esențial în promovarea incluziunii. 69% din personalul didactic indică prezența copiilor cu dizabilități în școala lor, dar doar jumătate din aceștia consideră că acești copii trebuie să studieze în școli generale. Din păcate situația existentă nu asigură aceeași calitate a serviciilor în diverse regiuni.

Conform politicii de dezinstituționalizare, mulți copii cu CES, care erau plasați în instituții de tip internat sau în școli auxiliare au fost dezinstituționalizați și ulterior plasați în familii și înscriși în școlile generale din comunitate. O includere reușită a acestor copii în școlile generale depinde de capacitatea lor de

integrare și de capacitatea familiei și școlii să susțină această integrare. Educația bazată pe performanță, care a fost istoric promovată la noi, trebuie înlocuită cu educația bazată de competențe, iar fiecare copil trebuie să concureze cu propriile rezultate, și nu cu cele ale colegilor.

Analiza de forțe

Pe parcursul ultimilor ani, în Republica Moldova au fost promovate mai multe inițiative de soluționare a problemelor copiilor şi tinerilor cu risc de excludere educațională şi socială (Centrul de zi „Speranța”, Complexul de pedagogie curativă „Orfeu”, Centrul „Motivație”, ”Voinicel”, ”Keystone Human Services”, ”Femeia și copilul – protecție și sprijin” etc.), în cadrul cărora, cu suportul donatorilor străini, au fost create modele de educație incluzivă. Au fost elaborate programe adaptate la potențialul copilului cu diverse probleme de sănătate, dezvoltare, educație etc., au fost organizate cursuri de formare pentru cadrele didactice, au fost diseminate practicile pozitive în asistența psihopedagogică a copiilor cu dizabilități.

Majoritatea practicilor de incluziune sînt episodice, dezvoltate, în special, cu eforturile părinților şi cu sprijinul societății civile şi finanțate din partea donatorilor. Multe din asemenea inițiative nu au progresat din cauza nivelului insuficient de finanțare, lipsei suportului din partea autorităților publice locale responsabile de instituțiile de educație, a părinților şi profesorilor. Practicile pozitive înregistrate urmează a fi instituționalizate şi promovate la nivel național.

Educația incluzivă nu are, actualmente, caracter şi capacitate sistemice, nu este asigurată cu resurse financiare şi umane necesare, cu structuri adecvate şi suport tehnic necesar. Mecanismele de implementare a politicilor şi practicilor de educație incluzivă sînt subdezvoltate. Atitudinea reticentă şi necorespunzătoare a mediului educațional, a societății, este refractară la ideile şi practicile din domeniul educației incluzive.

Conform analizei situației actuale prezentate în programul de dezvoltare a educației incluzive sunt scoși în evidență un şir de factori care determină şi accentuează excluderea copiilor, tinerilor şi adulților din sistemul educațional.

Factorii de ordin normativ:

a)

lipsa cadrului conceptual-normativ pentru dezvoltarea educației incluzive;

b)

lipsa coerenței între legislația în domeniul educației şi cea din domeniul protecției sociale;

c)

lipsa mecanismelor pertinente de evaluare a dezvoltării copiilor şi determinare a cerințelor

educaționale speciale;

d) imperfecțiunea procedurilor de referire a copiilor cu cerințe educaționale speciale la instituția de

învățămînt;

e) implementarea inadecvată, la nivelul autorităților administrației publice locale şi a furnizorilor de

servicii educaționale, a cadrului normativ adoptat; f) insuficiența mecanismelor de implementare intersectorială eficientă a legislației în domeniul protecției drepturilor copilului;

g) lipsa mecanismelor de colectare şi prelucrare a datelor statistice valide privind numărul şi

categoriile de copii, tineri şi adulți, excluşi actualmente din sistemul educațional.

Factorii de ordin socio-economic:

a) diferențe de acces şi de calitate a serviciilor educaționale pe medii de rezidență;

b) subestimarea şi diminuarea importanței cheltuielilor pentru educație în structura cheltuielilor de

consum ale familiilor;

c) nivel insuficient de informare a părinților privitor la oportunitățile de educație existente pentru

diferite grupuri de copii şi tineri;

d) număr crescînd de familii dezintegrate şi de copii lăsați în grija rudelor sau abandonați în legătură

cu migrarea peste hotare a părinților;

e) maltratarea, neglijarea şi abuzul copiilor şi tinerilor în familie şi în instituțiile sociale;

f) insuficiența şi utilizarea ineficientă, nerațională a resurselor bugetare alocate.

Factorii de ordin pedagogic:

a) lipsa modelelor de practici incluzive fundamentate teoretic şi validate experimental;

b) curriculum suprasolicitant, neflexibil, neorientat spre valorificarea potențialului fiecărui copil,

tînăr, adult, manuale neadaptate la cerințele educaționale speciale;

c) sistem de evaluare neadaptat cerințelor individuale de educație;

d) lipsa sau insuficiența serviciilor specializate (psihologice, psihopedagogice, logopedice, sociale

etc.) în instituțiile educaționale pentru copii, tineri şi adulți;

e) sistem incoerent de formare inițială şi continuă în domeniul educației incluzive;

f) lipsa cadrelor didactice de sprijin şi a personalului calificat în asistența specială: psihologi, logopezi,

psihopedagogi, asistenți sociali, psihoterapeuți, kinetoterapeuți, psihoneurologi etc., necesari pentru asigurarea educației incluzive;

g) insuficiența/lipsa colaborării între instituțiile de învățămînt de la diferite niveluri şi trepte, între

învățămîntul general şi special, între şcoală şi familie, familie şi comunitate.

Factorii de ordin instituțional:

a) lipsa instituțiilor preşcolare în 230 de localități ale țării şi a instituțiilor şcolare în 250 de localități;

b) insuficiența bazei didactice corespunzătoare: manuale, cărți, echipamente, materiale ilustrative,

didactico-metodice, jucării etc.;

c) necorespunderea infrastructurii instituțiilor de educație cerințelor specifice de acces al copiilor şi

tinerilor cu dizabilități: lipsa rampelor de acces, a ieşirilor largi, lifturilor, grupurilor sanitare adaptate,

echipamentelor adecvate etc.;

d) administrarea ineficientă şi nerațională a resurselor (materiale, umane, de timp etc.) în instituțiile

educaționale în raport cu necesitățile reale ale comunităților;

e) lipsa managementului educațional participativ (cadre didactice, elevi, familie, comunitate), bazat

pe rezultate şi calitate în cadrul instituției educaționale;

f) lipsa autonomiei financiare a instituțiilor educaționale în gestionarea resurselor financiare în

conformitate cu cerințele educative speciale ale diferitor categorii de copii;

g) insuficiența colaborării între instituțiile publice şi serviciile sociale, între sectorul guvernamental şi

cel neguvernamental în domeniul dezvoltării şi promovării implementării educației incluzive.

Alături de factorii menționați, marginalizarea şi/sau excluderea educațională este determinată şi de factori biopsihosociali perturbatori, cum ar fi incidența sporită a diferitelor tulburări organice, fiziologice, senzoriale, psihosociale, psihice şi de comportament, a maladiilor sociale, precum şi de factori de ordin cultural-atitudinal: stereotipuri, atitudini preconcepute, intoleranță față de diferențe,

participarea insuficientă a părinților în educația copiilor.

Procesul de dezinstituționalizare a copiilor din instituțiile rezidențiale presupune obligatoriu și schimbări majore la nivel social, inclusiv în școlile de cultură generală. Procesul în sine este inevitabil, dacă ținem cont de măsurile întreprinse la nivel internațional de organismele implicate în apărarea și promovarea drepturilor persoanelor/copiilor cu CES.

Analiza părților interesate

Apariția serviciilor de susținere a incluziunii în Republica Moldova este rezultatul obținut prin eforturile organizațiilor nonguvernamentale. Printre cele mai cunoscute organizații nonguvernamentale, care își axează activitatea pentru copiii cu CES sunt: Asociația obştească „Femeia şi Copilul – Protecție şi Sprijin” , Centrul „Mugurel”, CCF Moldova/HHC Marea Britanie, Keystone, Every Child, A.O. Lumos, ONG Verbina, Centrul Speranța și Centrul Voinicel. Organizațiile de mai sus vor fi parteneri în implementarea diverselor componente ale strategiei.

Activitatea de comunicare realizată de ONG-uri în domeniul incluziunii educaționale se referă în primul rind la activități media: pagini web întreținute, emisiuni radio și TV, buletine informative, filme de sensibilizare, spoturi radio și TV, reviste. Sunt de asemenea utilizate canale de comunicare directă prin intermediul posterelor, pliantelor, rapoartelor de activitate și activităților tematice. Toate aceste instrumente existente déjà trebuie utilizate pentru distribuirea mesajelor campaniei.

Parte interesată

Interesul

Condiții de implicare a părții interesate

Participarea potențială

(negativ/pozitiv)

Ministerul Educației

Interes sporit. Program Național aprobat. Plan de Acțiuni elaborate.

În

implementarea

Toate materialele, informațiile și instruirile în domeniu vor fi realizate și distribuite prin intermediul ME

acțiunilor

de

comunicare

ME

va

fi

 

actorul principal.

 

Ministerul Sănătății

Interes față de copiii cu dizabilități. Abordarea este mai degrabă de excluziune.

Medicii de familie pot fi cei care ar distribui mesaje de incluziune mai ales părinților cu copii cu CES.

Informațiile

și

materialele vor fi distribuite medicilor de familie prin intermediul

 

MS

Administrația școlilor

Atitudine preponderent

Administratorii școlilor vor participa în procesul de incluziune ca unul din actorii principali.

Realizarea planului de

negativă.

Vor

apărea

incluziune la nivel de

probleme

în

plus.

școală

și

Formula

actuală

de

implementarea principiilor de comunicare eficientă în domeniul educației incluzive va cădea în responsabilitatea administratorilor.

finanțare

cu

susține

 

incluziunea.

Profesori

Atitudine

neutră

și

Profesorii vor fi actorii

Profesorii vor fi atît în

 

negativă. Complicații prea mari. Salarii mici. Lipsă de instrumente de lucru cu copii în dificultate. Lipsa cadrelor de sprijin.

schimbării implementarea incluziunii școlare.

în

ipostază

 

de

influențatori, care vor transmite mesaje incluzive elevilor, cît și în ipostază de audiență

 

primară.

 

Elevi

Atitudini

diferite.

Elevii vor fi implicați de rînd cu profesorii în activități incluzive.

Elevii vor fi audiența primară a strategiei.

Abordare

în

stereotipuri

și

 

preconcepții.

 

ONG

Interes sporit. Activități multiple organizate în domeniul incluziunii.

Se recomandă utilizarea grupului de lucru creat

Ar fi dezirabil ca ONG implicate să adere la principiile și mesajele campaniei.

de

ME

pentru

 

coordonarea

 

activităților

de

 

comunicare a

ONG

implicate.

Părinți/tutori cu copii care urmează a fi incluși

Interes sporit. Atitudine sceptică. Lipsă de încredere în sistemul de educație.

Părinții copiilor în dificultate urmează a fi incluși în activitatea școlară de rînd cu copiii lor, astfel încît să se asigure o comuniune.

Părinții cu

copii în

dificultate ar putea fi

 

implicați în activități comune împreună cu alți părinți.

Părinți – public general

Interes sporit. Atitudine sceptică. Gîndire în stereotipuri.

Părinții

ca public

Pentru a

asigura

general pot fi implicați pentru distribuire de mesaje incluzive către copiii lor.

corectitudine transmiterii mesajelor către audiența primară,

 

părinții

trebuie

 

sensibilizați referitor la

responsbilitatea social pe care o are fiecare față de persoanele în dificultate.

Biserica

La moment realizează

Liderii religioși trebuie informați despre campania preconizată și invitați la colaborare, cu atît mai mult că incluziunea/egalitatea în fața lui Dumnezeu este unul din principiile creștine.

Poate

fi

implicată

în

activități de binefacere

distribuția

de

mesaje

pentru

copii cu

incluzive

pentru

dizabilități

și

copii

publicul general.

 

abandonați.

 

Mass media

În goana după senzații, mass media de multe ori încalcă principiile etice. La moment un club de presă a fost

Instruirile

pentru

Subiectul incluziunii

jurnaliștii

specializați

este unul sensibil social și mass media poate fi

vor

asigura

corectitudinea

relatării

mobilizată implicații financiare.

fără

faptelor.

 

organizat și o campanile media a fost realizată pentru susținerea incluziunii școlare.

   

Organizații internaționale / străine

UNICEF,

Banca

Coordonare la nivel de strategii și mesaje.

se realizează activități diverse în domeniul incluziunii școlare, dar ele nu sunt coordonate și mesajele sunt răzlețe.

La moment

Mondială,

Fundația

 

Pestalozzi etc.

 

Analiza de cunoștințe,atitudini și comportamente

Conform Studiului Comparativ privind Cunoștințele, Atitudinile și Practicile în Domeniul Incluziunii Educaționale a Copiilor cu Cerințe Educative Speciale la Nivel de Familie, Școală și Comunitate se atestă că un număr semnificativ de elevi şi părinți nu cunosc conceptul de incluziune educațională. Termenul de incluziune şcolară nu este cunoscut de către 40,6% din elevi, 38,1% din părinții cu copii de vârstă şcolară şi 3,2% din cadrele didactice. Elevii care nu cunosc specificul incluziunii şcolare sunt preponderent din clasele mai mici 7-a – (42,9%) şi a 8-a (44,0%).

Cadrele didactice percep incluziunea şcolară ca frecventare a şcolii de cultură generală de către copiii cu CES (68,3%), acceptarea copilului cu CES de către colegii de clasă (56,6%), adaptarea şcolii la nevoile copilului cu CES (48,7%), adaptarea materialului didactic la necesitățile copilului cu CES (44,4%), frecventarea şcolii speciale de către copiii cu CES (22,2%). În acelaşi timp, există cadre didactice care nu cunosc acest termen (3,2%), lucru caracteristic profesorilor cu experiență didactică mai mică de 5 ani. Constatăm că un număr semnificativ de elevi şi părinți nu cunosc conceptul de incluziune educațională.

Problematica incluziuni școlare este cunoscută elevilor de la profesori (69,2%), din familie (46,2%), din sursele mass-media (39,6%), de la colegii de clasă (26,0%), de la seminarele de instruire petrecute în şcoală (9,5%), de la rude (4,1%), din viața de zi cu zi (3,0%), altele (1,2%). Datele indică că profesorii şi familia sunt actori cheie în acest proces, în acelaşi timp, un rol deosebit îl au organizațiile neguvernamentale care organizează asemenea seminare de instruire în şcoli.

Pentru cadrele didactice sursele de informare, în ordinea importanței, sunt: seminarele de instruire (69,8%), mass-media (53,3%), colegii (34,1%), activitatea educațională practică (10,4%), alte surse 3,3%. Datele colectate denotă că sursa primordială de informare a cadrelor didactice o constituie seminarele de instruire.

Astfel, studiul indică necesitatea valorificării unor astfel de surse de informare, precum seminarele de instruire organizate de colegii care au experiență în domeniu sau au beneficiat anterior, paralel cu sursele mass-media. Este salutabil faptul că 10,4% din profesori s-au informat şi au căpătat experiență la acest capitol din activitatea lor zilnică.

Elevii consideră că această problemă este actuală pentru Republica Moldova, deoarece: (i) o

țară nu se poate dezvolta cu oameni fără studii; (ii) toți copiii trebuie să învețe şi nimeni nu trebuie exclus din sistemul de învățământ; (iii) aceşti copii au nevoie de ajutor, întrucât au mai puține posibilități de a învăța.

Cadrele didactice care cunosc specificul incluziunii şcolare, în proporție de 86,3% au menționat că incluziunea educațională este o problemă importantă pentru toată țara, 8,7% consideră că problema dată este importantă pentru copiii care locuiesc în mediul rural, 2,7% - pentru copiii din mediul urban, iar 2,2% că nu este o problemă importantă pentru țara noastră. Argumentele aduse de cadrele didactice în favoarea importanței problemei pentru întreaga țară se referă la: (i) prezența numărului mare al copiilor cu CES în republică; (ii) faptul că copiii cu CES au aceleaşi drepturi ca şi toți copiii; (iii) necesitatea integrării şcolare; (iv) marginalizarea acestor copii de către populație. În cazul când profesorii consideră că problema este importantă pentru medul rural, ei au relatat că la sate lipsesc şcolile care să fie adaptate cerințelor copiilor cu necesități speciale.

Aşadar, deşi în ultima perioadă de timp se discută despre incluziunea educațională, problema dată nu este abordată în rândul copiilor, respectiv, o parte semnificativă din ei nu cunosc nimic despre existența acesteia.

În concluzie, cunoştințele elevilor şi ale părinților în domeniul incluziunii educaționale trebuie îmbunătățite. Un rol deosebit în acest proces revine şcolilor de cultură generală, mass-media şi organizațiilor neguvernamentale din acest domeniu.

Peste 88 la sută dintre elevii care au declarat că şcolile în care învață sunt incluzive, nu au nimic împotrivă față de faptul că în şcoală îşi fac studiile şi copii cu CES, peste 6 la sută au relatat că sunt unele momente care îi deranjează că şcoala este una incluzivă şi peste 5 la sută nu sunt de acord cu faptul că în şcoală îşi fac studiile şi copii cu CES.

67,7% dintre cadrele didactice intervievate au relatat că în raionul în care activează există şcoli incluzive. În rândul profesorilor, observăm aceiaşi tendință: 85,1% au indicat că nu au nimic împotrivă față de faptul că în şcoală să-şi facă studiile şi copii în dificultate, 13,0% - că sunt unele momente care îi deranjează că şcoala este frecventată şi de copii în dificultate şi doar 1,9% nu sunt de acord cu faptul că şcoala promovează practici incluzive.

Cadrele didactice au fost întrebate ce trebuie schimbat în condițiile existente în şcoala în care activează pentru facilitarea educației incluzive. 40,9% dintre profesori au menționat că nu trebuie de schimbat nimic, întrucât în şcolile unde activează există un colectiv deschis pentru a oferi asemenea servicii, 22,0% că sunt necesare cadre de sprijin şi alți specialişti, 12,4% că există un centru ce oferă servicii, 8,1% că există o atitudine pozitivă a elevilor, prezența materialelor didactice etc. Pentru o incluziune educațională de succes, profesorii susțin că în şcoli trebuie să existe unitatea de psiholog (95,8%), cea de educator de sprijin (92,6%), logoped (91,0%) şi asistent medical (90,5%). 60 la sută dintre cadrele didactice au menționat că ei acceptă educatorul de sprijin, inclusiv la orele pe care le conduc, alte peste 30 la sută că îl acceptă doar pentru unele ore.

Pentru a cunoaşte eforturile depuse de către profesori în promovarea şcolilor incluzive, elevii au fost întrebați dacă au discutat în anul 2010 la şcoală despre incluziunea școlară.

72,3% dintre elevi au răspuns că aceste probleme au fost discutate, comparativ cu 27,7% care au

indicat că problema în cauză nu a fost discutată niciodată.

Frecvența abordării acestei tematici indică că, 15,4% dintre elevi au discutat o singură dată, 38,2% - de câteva ori, 10,5% - că se discută regulat, 6,3% - că tema de discuție este una regulată şi actuală şi doar 1,8% sunt de părerea că tematica dată nu este necesar de discutat în şcoala în care-şi fac studiile.

Un aport deosebit în formarea unei concepții şi atitudini față de copiii în dificultate îl are familia, ceea ce a determinat cercetarea gradului de abordare a problemei date în familie. S-a constatat că în 62,1% din familii, tema a fost analizată pe parcursul anului 2010. Or, 14,0% dintre elevi au indicat că tema a fost discutată o singură dată, 36,8% - de câteva ori, 4,9% - regulat, 3,2% - regulat pentru că este actuală familiei şi 3,2% - tema dată nu e necesar de discutat în familie.

În scopul facilitării incluziunii educaționale, elevii susțin că trebuie promovate aşa valori precum respectul (96,1%), responsabilitatea (91,1%), hărnicia (80,4%), generozitatea (75,7%), toleranța (71,8%), religiozitatea (68,2%), independența (60,4%).

Părinții au selectat următoarele calități ce trebuie formate copiilor: respect (98,2%), responsabilitate (94,6%), toleranță (88,6%), generozitate (85,7%), hărnicie (79,3%), religiozitate (78,2%), independență (73,7%).

Cadrele didactice susțin, de asemenea, că virtuțile ce trebuie formate copiilor, în scopul obținerii incluziunii educaționale, sunt respectul (96,8%), responsabilitatea (93,1%), toleranța (89,9%), generozitatea (82,5%), hărnicia (80,4%), independența (72,5%) şi religiozitatea (65,6%).

În același timp profesorii sunt critici față de gradul lor de pregătire pentru procesul de incluziune, întrucât doar 32,8% dintre ei au menționat pregătirea în acest scop a cadrelor didactice.

59,3% dintre cadrele didactice au relatat că au participat la seminare de informare sau de instruire privind incluziunea educațională sau problematica copiilor cu CES. 26,5% dintre aceştia au participat la asemenea seminare în ultimul an o dată, 12,2% - de 2 ori, 5,3% - de 3 ori, 3,7% - de 4 ori.

Necesitatea organizării seminarelor de instruire în cadrul şcolii unde activează ca profesori, a fost expusă de 92 la sută de cadrele didactice intervievate. Asemenea seminare, în mod obligatoriu, trebuie să fie organizate cu elevii şi cu părinții, în viziunea a 94 la sută dintre profesori. Pentru ca şcoala în care activează să devină una incluzivă, cadrele didactice au menționat că, în primul rând, trebuie de adaptat curriculumul (40,7%), seminare de instruire cu cadrele didactice (20,1%), de construit pante de acces (16,9%), seminare de instruire cu părinții (10,6%), adaptate WC- urile, instruirea elevilor.

Poziționarea și direcțiile strategice

Ca principii generale, incluziunea în educație presupune:

Ca principii generale, i ncluziunea în educație presupune: Valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului.

Valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului.

Creşterea participării tuturor elevilor la educație şi, totodată, reducerea numărului celor excluşi din cultura, curricula şi valorile comunității promovate prin şcoala generalăRestructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât ele să răspundă diversității

Restructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât ele să răspundă diversității elevilor din localitate.şi valorile comunității promovate prin şcoala generală Reducerea barierelor în învățare şi participare pentru

Reducerea barierelor în învățare şi participare pentru toți elevii, nu doar pentru cei cu dizabilități sau cei etichetați ca având „nevoi educaționale speciale”.ele să răspundă diversității elevilor din localitate. Înțelegerea diferențelor dintre elevi ca resursă pentru

Înțelegerea diferențelor dintre elevi ca resursă pentru procesul de învățare, nu ca o problemă ce trebuie depăşită.etichetați ca având „nevoi educaționale speciale”. Recunoaşterea dreptului elevilor la educație în propria

Recunoaşterea dreptului elevilor la educație în propria lor localitate.de învățare, nu ca o problemă ce trebuie depăşită. Evoluția gradului de incluziune în şcoli, atât

Evoluția gradului de incluziune în şcoli, atât în privința personalului, cât şi în privința elevilor.dreptului elevilor la educație în propria lor localitate. Creşterea rolului şcolilor în construirea comunităților

Creşterea rolului şcolilor în construirea comunităților şi a valorilor lor, precum şi în creşterea performanțelor.în privința personalului, cât şi în privința elevilor. Cultivarea unor relații de susținere reciprocă între

Cultivarea unor relații de susținere reciprocă între şcoli şi comunități.a valorilor lor, precum şi în creşterea performanțelor. Recunoaşterea faptului că incluziunea în educație este

Recunoaşterea faptului că incluziunea în educație este un aspect al incluziunii în societate.de susținere reciprocă între şcoli şi comunități. Participarea şcolară înseamnă învățarea alături de

Participarea şcolară înseamnă învățarea alături de ceilalți copii şi colaborarea cu ei, prin împărtăşirea experiențelor de învățare. Ea presupune implicarea activă în învățare şi dreptul la opinie în ceea ce priveşte modul în care educația este trăită de către individ. Mai mult, participarea înseamnă recunoaşterea, acceptarea şi valorizarea ca personalitate. Incluziunea începe de la recunoaşterea diferențelor dintre elevi. Dezvoltarea abordărilor incluzive ale învățării şi predării respectă şi se clădeşte pe asemenea diferențe. Ea presupune schimbări profunde în aspectul claselor, al terenurilor şi în construirea relațiilor cu părinții/persoanele care îngrijesc copiii. Pentru a răspunde cerințelor includerii copiilor sau tinerilor, trebuie să fim preocupați de ei ca personalități integre. Acest aspect este neglijat atunci când efortul de incluziune se concentrează pe aspectul de dizabilitate al unui elev, sau pe o anumită dificultate a sa. Presiunile de excludere asupra unui copil cu dizabilități pot fi inițial direcționate asupra condițiilor speciale necesare integrării acestuia – cum ar fi cele legate de o medicație sau de o dietă specială, amenajare specială a spațiului – sau pot apărea deoarece programa nu îi stimulează interesele. Regulile de bază în promovarea principiilor de incluziune la nivel de școală și comunitate trebuie respectate pentru asigurarea consolidării comunității profesorale și de elevi:

Fiecare se simte bine primit în şcoală.consolidării comunității profesorale și de elevi: Elevii se ajută unul pe alt ul. Membrii personalului

Elevii se ajută unul pe altul. ul.

Membrii personalului colaborează.bine primit în şcoală. Elevii se ajută unul pe alt ul. Personalul şi elevii se respectă

Personalul şi elevii se respectă unii pe ceilalțise ajută unul pe alt ul. Membrii personalului colaborează. Există un parteneriat între personal şi părinți/tutori

Există un parteneriat între personal şi părinți/tutori. .

Personalul didactic şi pedagogii muncesc bine împreună.un parteneriat între personal şi părinți/tutori . Toate comunitățile locale sunt implicate în şcoală.

Toate comunitățile locale sunt implicate în şcoală.. Personalul didactic şi pedagogii muncesc bine împreună. Personalul didactic, pedagogii, personalul auxiliar, elevii

Personalul didactic, pedagogii, personalul auxiliar, elevii şi părinții/îngrijitorii împărtăşesc filozofia incluziunii. elevii şi părinții/îngrijitorii împărtăşesc filozofia incluziunii.

Elevii sunt prețuiți în mod egal.împărtăşesc filozofia incluziunii. Personalul şi elevii se respectă atât pentru calitatea de

Personalul şi elevii se respectă atât pentru calitatea de ființe umane, cât şi pentru rolul îndeplinit în şcoală.filozofia incluziunii. Elevii sunt prețuiți în mod egal. Personalul caută să înlăture barierele în învățare

Personalul caută să înlăture barierele în învățare şi participare în toate aspectele ce țin de şcoală.umane, cât şi pentru rolul îndeplinit în şcoală. Şcoala se străduieşte să reducă toate formele de

Şcoala se străduieşte să reducă toate formele de discriminare și promoveaz ă toleranța și acceptarea diversității . ză toleranța și acceptarea diversității.

Toți elevii noi sunt ajutați să- şi găsească locul în şcoală. -şi găsească locul în şcoală.

Şcoala se preocupă să organizeze grupuri de predare- învățare astfel încât toți elevii să se simtă valorizați. -învățare astfel încât toți elevii să se simtă valorizați.

Activitățile de perfecționare a personalului ajută cadrele didactice să răspundă diversității nevoilor elevilor. nevoilor elevilor.

Atitudinile şi măsurile privind copiii cu „nevoi educaționale speciale” sunt incluzive.didactice să răspundă diversității nevoilor elevilor. Se folosesc toate instrumentele legale pentru a reduce

Se folosesc toate instrumentele legale pentru a reduce barierele în învățare şi participare ale tuturor elevilor. a reduce barierele în învățare şi participare ale tuturor elevilor.

În sprijinul oferit copilului sunt coordonate aspectele de comportament, de adaptare curriculară şi de sprijin n sprijinul oferit copilului sunt coordonate aspectele de comportament, de adaptare curriculară şi de sprijin în procesul învățării.

Presiunile pentru excludere din motive disciplinare sunt scăzute.curriculară şi de sprijin în procesul învățării. Violența de limbaj este redusă la minimum. Predarea este

Violența de limbaj este redusă la minimum.pentru excludere din motive disciplinare sunt scăzute. Predarea este planificată ținând cont de procesul de

Predarea este planificată ținând cont de procesul de învățare al tuturor elevilor.sunt scăzute. Violența de limbaj este redusă la minimum. Lecțiile încurajează participarea tuturor elevilor.

Lecțiile încurajează participarea tuturor elevilor.cont de procesul de învățare al tuturor elevilor. Lecțiile stimulează înțelegerea şi acceptarea

Lecțiile stimulează înțelegerea şi acceptarea diferențelor.Lecțiile încurajează participarea tuturor elevilor. Elevii sunt implicați activ în propriul lor proces de

Elevii sunt implicați activ în propriul lor proces de învățare.stimulează înțelegerea şi acceptarea diferențelor. Elevii învață prin cooperare. Evaluarea co ntribuie la

Elevii învață prin cooperare.implicați activ în propriul lor proces de învățare. Evaluarea co ntribuie la creşterea performanțelor

Evaluarea contribuie la creşterea performanțelor elevilor. ntribuie la creşterea performanțelor elevilor.

Profesorii de sprijin susțin învățarea şi participarea tuturor elevilor.co ntribuie la creşterea performanțelor elevilor. Toți elevii participă la activitățile organizate în

Toți elevii participă la activitățile organizate în afara clasei.susțin învățarea şi participarea tuturor elevilor. Diferențele dintre elevi sunt folosite ca resurse pentru

Diferențele dintre elevi sunt folosite ca resurse pentru predare şi învățare.participă la activitățile organizate în afara clasei. Standardele de bază în comunicarea intrașcolară trebuie

Standardele de bază în comunicarea intrașcolară trebuie să țină cont de aspectul umanist al incluziunii:

Primul contact pe care noii copii îl au cu școala trebuie să fie prietenos și primitor.trebuie să țină cont de aspectul umanist al incluziunii: Ș coala este primitoare față de toți

Școala este primitoare față de toți elevii, inclusiv față de cei cu dizabilități sau în coala este primitoare față de toți elevii, inclusiv față de cei cu dizabilități sau în dificultate.

Toți părinții se pot adresa la școală pentru ajutor și susținere.față de cei cu dizabilități sau în dificultate. Trebuie să existe ceremonii pentru primirea noilor elevi

Trebuie să existe ceremonii pentru primirea noilor elevi și noilor profesori.se pot adresa la școală pentru ajutor și susținere. Elevii simt că aparțin claselor din care

Elevii simt că aparțin claselor din care fac parte.ceremonii pentru primirea noilor elevi și noilor profesori. Elevii so licită și oferă ajutor unii altora

Elevii solicită și oferă ajutor unii altora la nevoie. licită și oferă ajutor unii altora la nevoie.

Rezultatele muncii de colaborare a elevilor este incurajată de rînd cu performanțele individuale.Elevii so licită și oferă ajutor unii altora la nevoie. Prieteniile cu rol de susținere sunt

Prieteniile cu rol de susținere sunt încurajate activ.este incurajată de rînd cu performanțele individuale. Cooperarea dintre elevi este mai mare decît concurența.

Cooperarea dintre elevi este mai mare decît concurența.Prieteniile cu rol de susținere sunt încurajate activ. Elevii și cadrele didactice și personalul auxiliar nu

Elevii și cadrele didactice și personalul auxiliar nu folosesc limbaj rasist, sexist sau discriminatoriu. și cadrele didactice și personalul auxiliar nu folosesc limbaj rasist, sexist sau discriminatoriu.

Elevii înțeleg că performanțele lor sunt absolut individuale și incomparabile cu ale altor copii.nu folosesc limbaj rasist, sexist sau discriminatoriu. Personalul se adresează în mod respectuos tuturor

Personalul se adresează în mod respectuos tuturor elevilor, folosind numele preferate de ei şi cu pronunția corectă.absolut individuale și incomparabile cu ale altor copii. Elevii respectă întregul personal, indiferent de statut.

Elevii respectă întregul personal, indiferent de statut. respectă întregul personal, indiferent de statut.

Părinții/tutorii simt că există o bună comunicare cu personalul.Elevii respectă întregul personal, indiferent de statut. Părinții/tutorii sunt informați despre prioritățile din

Părinții/tutorii sunt informați despre prioritățile din planul individual. ual.

Părinții/tutorii se implică activ în activitățile din școală.informați despre prioritățile din planul individ ual. Școala este implicată în activitățile comunității

Școala este implicată în activitățile comunității locale.se implică activ în activitățile din școală. Profesorii încurajează elevii să fie mîndri de

Profesorii încurajează elevii să fie mîndri de performanțele proprii și să aprecieze performanțele celorlalți.se implică activ în activitățile din școală. Școala este implicată în activitățile comunității locale. 14

Consolidarea comunității şcolare este privită ca fiind la fel de importantă ca ri dicarea performanțelor şcolare. ății şcolare este privită ca fiind la fel de importantă ca ridicarea performanțelor şcolare.

Diferențele familiale sunt recunoscute şi apreciate. iferențele familiale sunt recunoscute şi apreciate.

Părinții sunt priviți ca fiind în egală măsură valoroşi pentru şcoală, indiferent de statutul lor de angajat. ent de statutul lor de angajat.

Elevii şi angajații cu dizabilități sunt la fel de bine primiți în şcoală ca cei levii şi angajații cu dizabilități sunt la fel de bine primiți în şcoală ca cei fără dizabilități.

Școala are un program pentru fam iliarizarea elevilor noi cu şcoala. coala are un program pentru familiarizarea elevilor noi cu şcoala.

Există un program destinat facilitării acomodării elevilor şi a părinților lor nou sosi ți în şcoală. sosiți în şcoală.

Elevii noi sunt puşi în contact cu elevii cu mai multă experiență atunci când aceştia intră pentr u puşi în contact cu elevii cu mai multă experiență atunci când aceştia intră pentru prima dată în şcoală.

Implementarea educației incluzive în occident a relevat o serie de bune practici în domeniu. Astfel, transformarea şcolilor speciale în centre de resurse, formarea unor atitudini pozitive ale părinților şi promovarea învățării prin cooperare constituie doar câteva exemple de succes. În multe țări școlile speciale au fost transformate în centre de resurse sau centre comunitare care urmăresc atingerea următoarelor obiective:

Oferirea de cursuri de formare continuă a cadrelor didactice şi altor profesionişti.tare care urmăresc atingerea următoarelor obiective: Elaborarea şi diseminarea de materiale şi metode de lucru

Elaborarea şi diseminarea de materiale şi metode de lucru moderne.continuă a cadrelor didactice şi altor profesionişti. Oferirea de sprijin şcolilor incluzive şi părinților

Oferirea de sprijin şcolilor incluzive şi părinților copiilor cu dizabilități.şi diseminarea de materiale şi metode de lucru moderne. Oferirea de sprijin individualizat elevilor, pe termen

Oferirea de sprijin individualizat elevilor, pe termen scurt.incluzive şi părinților copiilor cu dizabilități. Sprijinirea accesului tinerilor în dificultate pe piața

Sprijinirea accesului tinerilor în dificultate pe piața muncii. în dificultate pe piața muncii.

La momentul actual se simte nevoia de o pregătire mai largă şi pozitivă a profesioniştilor implicați în educație. Este vorba de cadrele didactice, de managerii şcolilor de cultură generală şi a şcolilor speciale, dar şi de toate categoriile de cadre didactice care trebuie să cunoască fețele diferite ale realității umane şi să înțeleagă dificultatea ca o stare umană reală şi nu ca o stare inferioară. În legislație este prevăzut rolul pe care trebuie să îl joace părinții în opțiunile pentru programele de educație şi de recuperare. Când este vorba însă de practică, folosind argumentul că părinții nu pot să ia decizii sau nu au dorința de a sprijini în mod real copilul, se neglijează sau chiar este eliminat rolul acestora în recuperarea şi în orientarea spre serviciile necesare. Practic, părinții nu pot decide pentru că nu au informația necesară, iar profesioniştii aleg şi direcționează alegerile pentru a urmări binele persoanei prin prisma propriilor informații şi nu din punctul de vedere al nevoilor acestora.

Principiul de EI nu este unul separat. De fapt incluziunea este o abordare a întregului sistem educațional. Respectarea principiilor incluziunii de fapt demonstrează capacitățile statului în gestiunea serviciilor de educație. Serviciile educaționale oferite de stat trebuie să țintă cont atît de punctul de vedere al ofertantului de servicii, cît și de punctul de vedere al ”clientului”, clientul în acest caz fiind cetățeanul care prin contribuțiile fiscale sau prin sistemul de distribuție echitabilă procură serviciile educaționale ale statului. Cu astfel de abordare, statul este responsabil să ofere ”clienților” servicii de calitate în mod egal, indiferent de profil, proveniență și venituri.

În implementarea principiilor de incluziune școlară trebuie analizate 4 principii esențiale: dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea resurselor umane, accesibilitatea și advocacy. Pentru fiecare domeniu strategic vor fi identificate acțiuni specifice.

Reieșind din principiul egalității promovat de Convenția privind Drepturile Omului la care Moldova este parte, cît și de religiile și cultele prezente în țară (care au un grad de influență major în stabilirea stereotipurilor), promovarea conceptului de EI va fi bazat pe promovarea responsabilității sociale comune. Astfel, atît documentele internaționale, cît și principiile majorității religiilor prezente în țară confirmă ideea egalității: toți se nasc egali și sunt egali în fața legii/a lui dumnezeu etc. Atkinson propune promovarea egalității și diversității prin inducerea unui sentiment colectiv de vină. Societatea în sine și implicit fiecare membru al ei creează dezavantaje pentru alți membri. Astfel responsabilitatea pentru dezavantaje și dezavantajați revine fiecărui membru al societății, și nu revine statului în sine, așa cum a fost promovat ani de-a rîndul. Cu cît discrepanțele sunt mai mari, cu atît gradul de responsabilitate este mai mare, astfel contribuția de la cei avantajați spre cei dezavantajați este mai mare.

ONG nu trebuie să înlocuiască eforturile Guvernului, ci să le complementeze prin îmbunătățirea unor servicii sau oferirea de servicii suplimentare.

Trebuie îmbunătățit sistemul de evaluare și evidență, astfel încît să fie creat un sistem eficient de gestiune a informațiilor despre copiii în dificultate.

Abordarea ME, MMPSF și MS trebuie uniformizată atunci cînd este vorba despre incluziunea școlară, astfel încît specialiștii subordonați să conlucreze la nivel local și să transmită aceleași mesaje. Pentru a asigura succesul EI trebuie ca toți profesorii, directorii, psihologii, asistenții sociali și medicii să mențină o atitudine pozitivă față de incluziune. Toți ei trebuie să fie convinți de beneficiile incluziunii. Chiar dacă legea îi va obliga, acest proces nu va reuși fără entuziasmul actorilor. Acest entuziasm implică schimbăti de comportament și atitudine.

Se propune utilizarea următoarelor instrumente grupate după audiențe:

1. Pentru profesori și profesioniști:

În cadrul școlilor se va realiza instruirea continuă a profesorilor.după audiențe : 1. Pentru profesori și profesioniști: În mod ideal un Centru Național de Educație

În mod ideal un Centru Național de Educație Incluzivă sau cel puțin un centru de suport va fi creat, care să aibă misiunea de instruire, observare, monitorizare și evaluare a practicilor incluzive, avînd ca personal experți în domeniu. Acest centru ar putea gesiona comunicarea cu REI și colecta datele la nivel central. Astfel s-ar evita problemele datorate lipsei de cadre la nivelul direcțiilor raionale de educație. Atîta timp -ar evita problemele datorate lipsei de cadre la nivelul direcțiilor raionale de educație. Atîta timp cît EI este o prioritate națională, acest proces trebuie abordat diferit de alte procese educaționale, mai ales la etapa inițială, cînd prin procesul de incluziune va trece un număr foarte mare de copii.

Se recomandă desemnarea în fiecare școală a unui Responsabil Educație Incluzivă (REI), care ar putea să aibă statutul de director adjunct. Acesta unui Responsabil Educație Incluzivă (REI), care ar putea să aibă statutul de director adjunct. Acesta are rol de instruire a profesorilor. Totodată el va cumula și rolul de consilier. Prin REI se vor distribui mesaje și se vor realiza sesiuni metodice permanente. REI va ajuta profesorii să elaboreze PEI pentru fiecare copil în cu cerinte educationale speciale și totodată va organiza activități incluzive pentru copiii nou-veniți. REI va raporta în baza indicatorilor stabiliți de ME.

În același timp REI va fi Coach pentru profesori. Ca etapă inițială REI va trece un curs de instruire, după care un expert în EI va veni în fiecare școală și va realiza o demonstrație de coaching: vor asista împreună cu REI la o lecție incluzivă, realizată în baza Planurilor Educaționale Individuale. După lecție expertul va face o demonstrație de coaching pentru profesor de față cu REI – se va discuta planul lecției, tehnicile și metodele deva organiza activități incluzive pentru copiii nou- veniți. REI va raporta în baza indicatorilor stabiliți de

instruire folosite etc. REI învață, după care folosește modelul pentru a organiza singur sesiunile de coaching. Periodic se organizează ședințe comune la nivel de școală pentru colectarea de sugestii și discutarea problemelor existente.

REI trebuie instruiți în următoarele domenii: comunicare; metode de incluziune a diverșilor copii; elaborarea și utilizarea PEI, monitorizarea și evaluarea incluziunii; consilierea ode de incluziune a diverșilor copii; elaborarea și utilizarea PEI, monitorizarea și evaluarea incluziunii; consilierea profesorilor; metode de incluziune socială a copiilor dezavantajați.

Conform teoriei lui Gardner există 7 tipuri de inteligență și fiecare om are unul sau mai multe tipuri de inteligență: lingvistică, logico - matematică, muzicală, re om are unul sau mai multe tipuri de inteligență: lingvistică, logico-matematică, muzicală, spațială, kinestetică, interpersonală și intrapersonală. Profesorul împreună cu REI determină tipul de inteligență al fiecărui nou-venit și stabilesc obiectivele personale de dezvoltare. Profesorii vor crea un mediu de studiu care va încuraja dezvoltarea tuturor tipurilor de inteligență prin: utilizarea sarcinilor complexe, cerințe de timp flexibile, includerea de activități alternative, axarea pe strategii și nu pe detalii, utilizarea tutoringului și învățarea în grupuri.

Evaluarea profesorilor se va efectua de către REI după următoarele criterii: dacă noul venit este tratat la fel ca ceilalți copii; cel nou- venit se consideră parte integrantă a colectivității de copii; dacă celui venit îi place -venit se consideră parte integrantă a colectivității de copii; dacă celui venit îi place la școală; gradul de încredere a celui nou- venit este mai mare, iar obiectivele stabilite în PEI sunt atinse.

2. Pentru elevi:

La nivel de școală se vor organiza activități pe echipe în care se vor încadra și copiii nou- veniți, astfel încît aceștia să se simtă parte integrantă a colectivității de elevi. - veniți, astfel încît aceștia să se simtă parte integrantă a colectivității de elevi.

Va fi instituit un sistem de ”tutelă”, atunci cînd cel nou-venit este tutelat de un coleg de clasă, numit Prieten. Obligațiile Prietenului vor fi să -venit este tutelat de un coleg de clasă, numit Prieten. Obligațiile Prietenului vor fi să includă noul coleg în tot ceea ce trebuie să cunoască despre școală, să îl ajute la studii și în relațiile cu alții. Într-o colectivitate de copii Prietenul noului-venit va fi selectat de către profesor, dar va fi desemnat de către REI, astfel va fi asigurată credibilitatea și transferul de autoritate. Prienului va fi desemnat în dependență de interese, astfel încît cei doi să aibă interese comune. A fi membru al Cercului de Prieteni al școlii trebuie promovat ca un lucru la modă. Astfel poate fi transferată autoritatea potențial negativă care poate să apară într- o clasă în una potențial pozitivă. ”Prietenii” vor fi un fel de lideri neformali. Totodată acest lucru concordează cu principiul de ”prieten” utilizat în rețelele de socializare online și este unul deja intrat în vocabularul tinerilor. Cercul de Prieteni din școală va consta din nou-veniți și din cei desemnați ”Prieteni”. Prin aceștia se transmit mesaje grupului de copii, se vor organiza competiții pe Echipe de Prieteni. Toate aceste activități vor fi concepute de REI și se va ocupa de implicarea acestora în activități extrașcolare de incluziune. Oricine poate fi parte a Cercului de Prieteni. Un Prieten ”Nou” poate să aibă mai mulți Prieteni ”Vechi” (dacă mai mulți copii anunță că vor să fie prieteni cu noul venit). Această rețea socială va fi implicată în diverse activități de incluziune și participare: radio/ziar școlar, cercuri extracurriculare, consiliul consultativ de copii al școlii, etc. Rolul REI este primordial.

Evaluarea performanțelor copiilor integrați se va realiza în baza obiectivelor individuale stabilite și nu în baza curriculei generale sau prin comparație cu alți baza obiectivelor individuale stabilite și nu în baza curriculei generale sau prin comparație cu alți copii.

Profesorii vor planifica interacțiunea socială între elevi prin: utilizarea Cercului de Prieteni; ghidarea spre crearea grupurilor neformale inclu zive; utilizarea în comun a materialelor didactice; Prieteni; ghidarea spre crearea grupurilor neformale incluzive; utilizarea în comun a materialelor didactice; învățarea în grup. Cei nou-veniți vor primi responsabilități și implicit autoritate în clasă și în școală.

Pentru crearea unei comunități de elevi pot fi folosite următoarele: întîlniri săptămînale Cercul de Prieteni; obligațiuni în clasă pentru fiecare elev; prezentarea publică a celor mai bune Cercul de Prieteni; obligațiuni în clasă pentru fiecare elev; prezentarea publică a celor mai bune lucrări ale elevilor; cel mai bun elev al săptămînii; activități neformale care ar include toți copiii, cu responsabilități împărțite în baza capacităților și intereselor fiecărui copil.

Se va organiza concurs de eseuri și desene pentru Echipe de Prieteni pe tema ”Vrem să fim prieteni” – cu mediatizare extinsă, istorii video și audio.în baza capacităților și inte reselor fiecărui copil . 3. Pentru părinți: Parteneriatul Școală - Părinți

3. Pentru părinți:

Parteneriatul Școală- Părinți este unul esențial în promovarea principiilor EI. Părinții copiilor integrați trebuie informați și -Părinți este unul esențial în promovarea principiilor EI. Părinții copiilor integrați trebuie informați și consiliați în ceea ce ține de PEI al copilului lor.

Părinții vor fi implicați în activități realizate de școală prin includerea lor în comitetele de părinți sau în grupurile de inițiativă ale părinților. Din comitetele de părinți la nivel de școală și clasă vor face parte obligatoriu și părinți cu copii în dificultate.și consiliați în ceea ce ține de PEI al copilului lor. Grupuri interdisciplinare de suport /

Grupuri interdisciplinare de suport / echipe mobile la nivel de raion vor fi organizate și vor acorda asistență și susținere părinților și școlii.parte obligatoriu și părinți cu copii în dificultate. 4. Pentru publicul general: Mesajele pentru publicul general

4. Pentru publicul general:

Mesajele pentru publicul general vor fi difuzate prin intermediul mass media. Va fi creat Clubul Jurnaliștilor pentru EI. Se vor organiza instruiri pentru jurnaliști, vizite în teritoriu, concursuri ale Clubul Jurnaliștilor pentru EI. Se vor organiza instruiri pentru jurnaliști, vizite în teritoriu, concursuri ale relatărilor despre EI.

Prin campania media va fi accentuată necesitatea educației incluzive, toleranță, acceptarea diferențelor, promovarea potențialului fiecărui copil și acest subiect va fi pe agenda publică. De asemenea se va colabora cu mass media care care ca grup țintă profesorii și părinții. Liderii de opinie, inclusiv reprezentanții mass media vor servi ca instrument de distribuire a informației. Aceștia se vor implica în dezbateri publice, interviuri și prezență media, cluburi de discuții la nivel de comunitate. ate.

Pentru a atrage suporteri și a promova ideea de incluziune vor fi utilizate rețelele sociale și comunitatea de bloggeri. Evenimente speciale de advocacy vor fi organizate implicînd copiii cu dizabilități pentru a promova incluziunea (ex. Competiții sportive, mese rotunde etc.) ortive, mese rotunde etc.)

Vor fi organizate Consultări Naționale în EI, care vor asigura un proces participativ al întregii societăți și al comunităților în promovarea EI. Ședințe de consultări vor avea loc la nivel de raion, la care vor participa actorii principali. Se va promova in continuare la nivel de raion, la care vor participa actorii principali. Se va promova in continuare principiul inlcuziunii ca unul din principiile de baza ale scolii prietenase copilului. Se vor prezenta Programul și Planul de dezvoltare a EI, se va discuta rolul profesioniștilor – profesori, asistenți sociali, psihologi. Va fi fortificat rolul psihologului în școală. Scopul Consultărilor Naționale va fi sensibilizarea actorilor principali, uniformizarea abordării EI, schimbul de experiență; transfer de ownership și credibilitate.

Mesajele preconizate vor fi promovate activ prin intermediul mobilizării comunitare – ONG- urile la nivel local și național vor ate activ prin intermediul mobilizării comunitare – ONG-urile la nivel local și național vor fi implicate în implementarea acestei strategii. De asemenea vor fi mobilizate centrele comunitare, biserica, posturile de radio și ziarele școlare.

Comportamente, stereotipuri, atitudini, mesaje concurente și direcții de intervenție

Audiențe

Stereotipuri, atitudini, mesaje, comportamente existente

Schimbări prognozate

 

Profesori

Copiii în dificultate creează probleme profesorilor și colegilor. Unii profesori pot manifesta violență verbală, derîdere, izolare, neincludere în activități școlare și extrașcolare, descurajare. Copiii în dificultate trebuie plasați în instituții speciale. Dacă nu vor să vină la școală, nu este nevoie să fie impuși. Copiii cu dizabilități sunt bolnavi și trebuie tratați ca atare. Copiii în dificultate sunt periculoși social.

Noi suntem responsabili de toți copiii. Noi învățăm copiii să lucreze împreună și să se ajute reciproc. Nu copiii poartă vina pentru situația în care se află. Fiecare copil poate învăța. Fiecare copil se dezvoltă în baza potențialului de care îl are.

Elevi general

Copiii în dificultate trezesc dezgust, repulsie, discriminare, derîdere, agresiune și violență din partea unor colegi, devin obiect de glume, trezesc milă, compasiune, evitare, excludere, tachinare. Copiii țin distanța față de semenii lor nou-veniți în colectivitate. Copiii în dificultate sunt izolați. Colegii nu vor să fie prieteni cu copii în dificultate.

Vrem să fim prieteni! Stiu cum imi pot ajuta colegul. Diversitatea oferă oportunități tuturor. Toți copiii sunt deosebiți și toți vom beneficia de aceste diferențe.

Elevi în dificultate

Alți copii rîd de mine. Sunt disconsiderat. Oricum nu am nici o șansă să reușesc, mai bine renunț.

Poți găsi ajutor în comunitate. Cînd ți-e greu, cere ajutor În viața trebuie să poți oferi și primi prietenie/ajutor.

Părinți cu copii în dificultate

Părinții în dificultate interzic propriilor copii să frecventeze școala. Frica de comunitate, de stigmatizare si discriminare.

Copiii tăi merită să aibă tot ce-I mai bun. Eu trebuie sa-i ofer o șansă copilului meu. EU știu cui mă adresez pentru ajutor

Părinți general

Copiii

în

dificultate

trebuie

Oricine

poate

avea

o

situație

 

plasați în instituții speciale. Copiii în dificultate sunt bolnavi, neîngrijiți, murdari, retardați, desfrînați, agresivi, violenți, needucați. Părinții sunt de vină dacă nu-și pot da la școală copiii. Eu am grijă de copiii mei, lasă și ei să aibă grijă de copiii lor. Profesoara va acorda mai multă atenție copiilor cu CES în detrimentul celorlalți. Copiii în dificultate îi vor învăța pe ceilalți copii lucruri periculoase sau social distructive. Copiii în dificultate sunt periculoși social.

dificilă. Se poate întîmpla și cu copiii tăi. Eu pot să-i ajut și sunt privilegiat pentru că pot ajuta Copilul meu va avea de câștigat învățind să fie mai bun cu cei din jur Educația incluzivă aduce beneficii pentru toți copiii.

Administrația școlilor

Copiii în dificultate trebuie plasați în instituții speciale. Copiii în dificultate sunt periculoși social. Copiii cu nevoi speciale ne trag în urmă, ne strică reușita școlii Incluziunea e prea scumpa, nu avem bani

Școala e pentru copii, nu copiii pentru școală Școala e pentru toți copiii din comunitate Și eu sunt repsonsabil de crearea condițiilor pentru incluziunea copiilor.

Public general

Copiii în dificultate trebuie plasați în instituții speciale. Fiecare primește după merit. Nu este vina noastră că acest copil nu vine la școală. Dacă ar lucra și nu ar fi alcoolici, copiii nu ar fi lăsați în voia sorții. Copiii cu dizabilități sunt bolnavi și trebuie tratați ca atare. Copiii în dificultate sunt periculoși social. Nu-mi pasa

Noi toți construim viitorul împreună. Viitorul fiecăruia dintre noi depinde de noi toți. Fiecare copil merită să fie fericit, să învețe în condiții bune și să aibă prieteni. Eu pot să-i ajut și sunt privilegiat pentru că pot ajuta Copiii cu CES sunt membri egali ai societății noastre, ca cetățeni, suntem obligați să-i susținem - Noi toți vom avea de câștigat Educația incluzivă aduce beneficii pentru toți copiii

Stereotipuri ale școlii față de părinții copiilor în dificultate:

Acești părinți nu știu să- și crească copiii. -și crească copiii.

Acești părinți vor fi adversari mai degrabă decît parteneri.Acești părinți nu știu să - și crească copiii. Acești părinți sunt mai puțin perceptivi și

Acești părinți sunt mai puțin perceptivi și inteligenți.Acești părinți nu știu să - și crească copiii. Acești părinți vor fi adversari mai degrabă

Prioritățile și așteptările părinților față de copii vor fi diferite față de cele ale profesioniștilor.

Prioritățile și așteptările părinților față de copii vor fi diferite față de cele ale profesioniștilor.

Mesajul identitar al campaniei va fi:

Suntem prieteni!” Acest mesaj va sugera comuniune, va anihila diferențele și va egaliza percepțiile. Mesajul este în primul rînd unul de solidaritate și egalitate. Mesajul identitar poate fi precedat de mesaje individuale în dependență de grupurile țintă.

Pentru profesori va fi promovat principiul lui Gardner referitor la 7 tipuri de inteligență. În context, mesajele pentru profesori ar putea fi:

”Toți copiii pot învăța.”

Pentru publicul larg, inclusiv părinți, mesajele pot fi următoarele:

”Toți copiii sunt inteligenți. Nu toți copiii știu asta.” ”Construim viața împreună”

Mesajele cheie care vor fi promovate în cadrul campaniei sunt:

1. Suntem prieteni. Diversitatea e frumoasă.

2. Suntem prieteni. Suntem împreună și la bine, și la greu.

3. Suntem prieteni. Învățăm toți împreună să facem lucruri bune.

Contextul de comunicare

Problematica incluziunii școlare este cunoscută elevilor de la profesori (69,2%), din familie (46,2%), din sursele mass-media (39,6%), de la colegii de clasă (26,0%), de la seminarele de instruire petrecute în şcoală (9,5%), de la rude (4,1%), din viața de zi cu zi (3,0%), altele (1,2%). Datele indică că profesorii şi familia sunt actori cheie în acest proces.

Pentru cadrele didactice sursele de informare, în ordinea importanței, sunt: seminarele de instruire (69,8%), mass-media (53,3%), colegii (34,1%), activitatea educațională practică (10,4%), alte surse

3,3%.

Astfel se indică necesitatea valorificării unor astfel de surse de informare, precum seminarele de instruire organizate și sursele mass-media.

Următoarele instituții media selectate după acoperire și audiență pot fi potențiali parteneri ai campaniei.

TV naționale și locale: Moldova 1, Prime, Pro TV, Jurnal, Publika, Euro TV, NIT, TV7 Local TV: AICI TV Network (Media TV (Cimislia), Sor TV (Soroca),VTV (Ungheni), Drochia TV(Drochia), Elita TV(Rezina,Orhei, Șoldănești, Dubăsari, Criuleni), Eni Al (Comrat, Ceadâr-Lunga, Congaz) Radio: Radio Moldova, Europa Liberă, Vocea Basarabiei, Noroc Presa națională: Adevărul, Timpul, Jurnal de Chișinău, Ziarul de Gardă, Săptămâna, Moldova Suverană, Panorama

Presa locală: API network (Cuvântul (Rezina, Șoldănești), Cuvântul liber (Leova,Hâncești), Ecoul Nostru (Sângerei), Est Curier (Criuleni, Dubăsari), Gazeta de Sud (Cimișlia, Leova, Basarabeasca, Hâncești), Expresul de Ungheni (Ungheni), Gazeta de Vest (Nisporeni), Observatorul de Nord (Soroca), Ora Locală (Ialoveni), SP (Balti) Presa specializată: Făclia, Univers pedagogic, Florile Dalbe, Tribuna Copiilor Reviste: Odorașul, Sănătatea Altă media: agențiide presă (Info prim, Infotag, Deca Pres), portaluri informaționale (Unimedia), rețele sociale (face-book, bloguri), pagini web.

În baza rezultatelor raportului de audiență executat de Centrul pentru Jurnalism Independent următoarele surse media pot fi folosite pentru distribuirea mesajelor:

Prime, Moldova 1, PRO TV pentru toate mediile, TNT și TV7 în mediul urban. O TV pentru toate mediile, TNT și TV7 în mediul urban.

Makler, Komsomoliskaia Pravda, Argumentî i Factî, Timpul și Săptămîna sunt ziarele cu cea mai înaltă notorietate.PR O TV pentru toate mediile, TNT și TV7 în mediul urban. Posturile de radio care

Posturile de radio care au cea mai înaltă audiență sunt: Radio Moldova, Radio Noroc, Russkoe Radio. sskoe Radio.