Sunteți pe pagina 1din 3

Coaching - noua tarta cu crema a managementului Coachingul, sau antrenamentul este un fenomen al managementului modern care isi face

loc si pe piata romaneasca, mai ales in companiile multinationale. Desi incercarile de a defini domeniul sunt numeroase, cel mai simplu mod de a privi coachingul este ca proces ce raspunde unei nevoi. Nevoia de performanta in management. Relatia de coaching duce de multe ori la rezultate neasteptat de bune pentru beneficiarii sai. Povestea coachingului In traducere libera, coaching inseamna actiunea de antrenare, indrumare, instruire, iar coach desemneaza persoana care face acest lucru. In vreme ce multe sisteme de dezvoltare personala sau profesionala au "parinti legitimi", coachingul nu are un astfel de istoric. El a aparut in SUA ca rezultat al unei evolutii in care a preluat foarte multe tehnici din diverse sisteme. Trei dintre domeniile de care coachingul este legat, dar fata de care se diferentiaza in mod evident, sunt sportul, psihoterapia si managementul. Sa le luam pe rand: Coaching / Sport Coachingul in management include mai multe principii din antrenamentul sportiv, cum ar fi lucrul in echipa sau obtinerea randamentului maxim la un moment dat. Fiecare sportiv are un antrenor care sta langa jucator si il incurajeaza sa se perfectioneze in mod constant, neezitand sa ii arate greselile facute si sa le analizeze impreuna cu acesta. Noua abordare a coachingului a fost aplicata pentru prima data in sport de catre Timothy Gallwey cu lucrarea sa devenita clasica: "The Inner Game of Tennis". El este poate cel mai apropiat de notiunea moderna a coachingului, prin faptul ca a preluat principii dezvoltate in antrenamentul sportivilor si lea transferat in mediul organizational in traininguri pentru manageri. Abordarea nu este noua. Monty Roberts, celebrul imblinzitor de cai american cunoscut si sub numele cel care le sopteste cailor foloseste principiile descoperite in munca sa pentru a transfera noi competente managerilor.

Coaching / Psihoterapie Coachingul poate fi apropiat de procesul terapeutic, dar se diferentiaza de acesta. El are o tinta foarte precisa si anume obtinerea unui comportament dorit intr-o situatie data. In psihoterapie o asemenea tinta precisa este rar intalnita. In al doilea rand coachingul se adreseaza mai mult aspectelor punctuale, pur comportamentale. Desi antrenorul are o buna intelegere a modului in care trecutul contribuie la crearea viitorului, focalizarea sesiunilor de coaching este pe situatia prezenta (unde te afli acum) si pe starea dorita, respectiv modul cum se poate face trecerea de la una la cealalta. Astfel, desi are puternice radacini in procesele psihoterapeutice, coaching nu e terapie.

Coaching / Management Coachingul a devenit la inceputul mileniului III noua tarta cu crema a managementului. Sintagma apartine lui Sir John Whitmore, autorul unei biblii moderne a domeniului: Coaching for Performance. Managementul are ca dimensiune esentiala ideea de conducere: o persoana cu autoritate conduce o

alta persoana sau un grup pentru realizarea unui rezultat. In coaching, accentul este pus pe relatia intre egali care se realizeaza intre doua persoane. Este un parteneriat, nu o relatie de subordonare. Pe de alta parte, abilitatile specifice coachingului sunt absolut necesare managerilor. Un manager bun trebuie sa aiba abilitatea de a-si trata subordonatii ca pe niste egali cel putin in anumite momente ale activitatii pentru a crea coeziunea echipei. In sens invers, managerul nu trebuie sa se identifice cu un coach, pentru simplul motiv ca functiile celor doua abordari sunt diferite. De aceea, in lume exista meseria de coach (antrenor), dar exista si situatii in care managerii devin pentru o vreme antrenori in propriile echipe. Un astfel de manager trebuie sa fie instruit special pentru a evita confuzia intre cele doua roluri. Coaching - noua tarta cu crema a managementului (continuare) Relatia de coaching Toate definitiile coachingului se rezuma, in final, la un element de fond: realizarea unei stranse colaborari (alianta) intre expertul in coaching si individ pentru descoperirea, atingerea si dezvoltarea acelui potential menit sa duca la performanta profesionala si satisfactie personala. Cu ajutorul coach-ului se declanseaza un proces de schimbare interioara, de trecere de la o anumita abordare la alta. Pentru manageri, poate fi vorba de o schimbare a paradigmei de la a conduce oamenii pentru a obtine rezultate la a-i sustine implica si dezvolta pe tot parcursul activitatii lor. Ce face un coach? Un coach bun se cunoaste pe sine in primul rand. El beneficiaza de o bogata experienta si un proces de dezvoltare personala. Un studiu efectuat recent printre coacherii de prestigiu din Marea Britanie si publicat in revista AMED a relevat interesele majore ale acestora pentru o buna evolutie in cariera. Pe locul doi dupa teoriile coachingului, studiului a relevat nevoia pentru un cadru de referinta o teorie concreta a interactiunii umane (Gestalt, Analiza Tranzactionala, Programare Neuro-Lingvistica, etc.) Majoritatea coacherilor au invatat meserie "la locul de munca", parcurgand din mers anumite formari si probabil trecand prin multe procese de tip incercare-eroare. Trainingurile actuale in coaching tind sa fie bazate pe abilitati si nu aloca mult timp pentru teorie. Coacherii care au raspuns acestei cercetari doresc genul de abordare teoretica ce sa ofere un cadru de referinta pentru practica. In coaching esentiala este abilitatea de a pune intrebari si focalizarea discutiei catre obiectivul propus. Un coach va stabili impreuna cu cel pe care il asista obiectivul de atins si apoi il va asista si indruma pentru atingerea acelui obiectiv. Iata o metoda de stabilire a obiectivelor propusa de experta britanica Julie Hay, care foloseste procese puternice din Programarea Neuro-Lingvistica: Afirmatia Pozitiva (Positive statement) Expune rezultatele in termeni pozitivi ceea ce doresti mai degraba decat ceea ce nu doresti, deoarece creierul nu lucreaza in termeni negativi. Ce doresti, cand, unde, si cu cine?

Posesia initiatorului (Owned by initiator) Te poti schimba numai pe tine insuti. Mai mult, orice schimbare trebuie pusa in legatura cu tine, nu trebuie sa depinda de actiunile altcuiva. Verifica daca rezultatul dorit este ceva asupra caruia ai responsabilitate si asigura-te ca ai controlul asupra resurselor de tipul: cum te simti, ce crezi si cum te comporti.

Ce resurse ai la dispozitie pentru a obtine rezultatele?

Dovada bazata pe simturi (Sensory-based evidence) Un obiectiv bine formulat include informatia asupra acuratetii cu care il vei evalua cand a fost obtinut. Aceasta trebuie sa se bazeze pe perceptia senzoriala. Enuntarea rezultatelor in termenii limbajului simturilor serveste de asemenea pentru a declansa in creier actiune in asa fel incat va incepe sa lucreze in directia respectiva. Cand rezultatul sau dorinta enuntata este obtinuta: Ce vei vedea, auzi si simti? Ce vor vedea si auzi altii? Care va fi reprezentarea ta interna?

Pastrarea intentiei (Intention preserved) Fiecare nou rezultat trebuie sa mentina intentia pozitiva (castigul) care se afla in spatele comportamentului tau obisnuit. TOATE comportamentele au o intentie pozitiva sunt motivate de un anumit castig. Altfel, de ce oamenii ar continua acele comportamente? Noul rezultat trebuie sa prevada si o noua cale de obtinere a acestui castig. Verifica de asemenea ca orice rezultat secundar al comportamentului tau sa fie pozitiv. Care este castigul din comportamentul existent? Cum il vei obtine totusi din noul comportament? Ce se va intampla cand vei obtine noul rezultat? Ce nu se va intampla?

Verificare ecologica (Ecology check) Fiecare noua stare va avea un impact in ecosistemul tau, familie, prieteni, colegi de munca, si asa mai departe. Verifica daca rezultatul va fi unul ecologic si nu va cauza noi probleme pentru tine. Care va fi pentru tine diferenta cnd vei obtine rezultatul dorit? Cine va fi afectat? Cum?