Besleaga

Natalia Lungu: Caut romanul Durere de Vladimir Beleag. L-am citit cnd nvam la coal i extraordinar de mult mi-a plcut, mi plac scriitorii notri, moldoveni. Europa Liber: Dac unii dintre cititori nu tiu de acest roman, cum i-ai intriga s l citeasc? Natalia Lungu: Eu l-am citit 10 ani n urm, apoi 5 ani n urm, acum m-am ntors la plaiurile natale pentru romanul Durere. Romanul, dup cte mi amintesc, este despre o mam care nu avea copii i a nfiat o feti de la casa de copii. Cnd a crescut fetiia mare, nici ea nu putea s aib copii. Mama i-a spus: Du-te i nfiaz un copil. Fetia i-a rspuns brutal: Eu nu vreau s cresc un copil strin. La care mama i-a rspuns: Tu tot eti o strin pentru mine, dar eu i-am dat totul de ce ai avut nevoie, tot ce i-a lipsit. Sunt nite cuvinte extraordinar de frumoase care mi-au rmas, probabil, pentru toat viaa n inim. Sunt persoane care nu pot avea copii. Domnul Beleag a descris extraordinar nite lucruri care mi-au rmas n inim. Europa Liber: Din cte am neles, Dvs suntei plecat de mai muli ani peste hotare. Gsii timp pentru cri, pentru lectur? Natalia Lungu: Cine dorete, gsete ntotdeauna timp. Mcar o or, dar trebuie pentru lectura noastr s ne recrem creierul, s ne mbogim vocabularul. Europa Liber: Se crede c n Republica Moldova nu se prea citete i scriitorii autohtoni nu sunt preuii. n Italia, unde muncii Dvs, este la fel? Natalia Lungu: Nu, nu este la fel. n Italia sunt scriitori talentai i mai puin talentai, dar toi sunt ridicai i toi sunt susinui. Deja citesc romane traduse, de exemplu romanul Inim de cine de Mihail Bulgakov. L-am citit, exact ceea ce a fost scris n limba rus, a fost tradus n limba italian. Europa Liber: Dar ai gsit autori moldoveni tradui n italian? Natalia Lungu: Nu, nc nu am gsit. Acum e la putere banul care a distrus tot. Dar ca s ridici literatura, trebuiesc resurse, trebuiesc finane, din pcate totul e mort, i e foarte ru. I. Lumea artistic, personaje, tehnici narative

Un scriitor se impune n contiina cititorului prin lumea artistic, prin personajele lui. Lumea artistic i personajele lui Vladimir Beleag sunt oarecum stranii, diferite de alte lumi i alte personaje ale prozatorilor basarabeni. De unde i nedumeririle fireti: Un scriitor att de puin liric, att de dificil i tragic n contextul unei proze lirice, baladescmioritice? i ce o fi nsemnnd osrdia lui de a crea o galerie ntreag de sucii, inadaptai, nvini? Sau poate Isai nu este un nvins? La ce bun strategiile i tehnicile narative neobinuit de complexe pentru cititorul de romane clasice, tradiionale, structurile cu nenumrate puneri n abis? Dar stilul contorsionat, fr elegan, cu

nflorituri baroce? Care ar fi raiunea plsmuirii orenizatului Filimon, a altor protagoniti din romanele sale? Toate personajele lui Beleag au ceva comun, sunt nrudite genetic, sunt introvertite i reflexive, trind n subteranele timpului istoric. n contextul euforiilor i utopiilor anilor 60 ai secolului trecut, cnd U.R.S.S. se luase la ntrecere cu America, era dificil nelegerea unei lumi bizare, centrate pe existena mrunt, banal, cu drame subiective ale cunoaterii i revelri ale unor adevruri care nu mai puteau fi escamotate. Fr cunoaterea istoriei societii i a regimului totalitar, a background-ului anilor 60-80, este imposibil receptarea adecvat a operei lui Beleag. Ion Simu, n articolul Vrful ierarhiei n proza basarabean (Romnia literar, 2005, nr. 20, 25-31 mai), conchide cu mult competen: n complexitatea sintactic a frazei narative, Vladimir Beleag concureaz cu D. R. Popescu, N. Breban sau Aug. Buzura. E parc mai apropiat de cel dinti, n caracterul difuz i oral al exprimrii, n amestecul de timpuri i senzaii, avnd n comun, fr ndoial, o origine faulknerian. Sensurile multiple ale narativitii creeaz complexitate la toate nivelurile (sintactic, psihologic, existenial, moral). Dinamica sensurilor e susinut de densitatea verbal, repudierea adjectivului, micarea asociativ n dou-trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent i trecut, investigaia de profunzime a unei contiine morale rscolit de reacii negative fa de o greit nelegere social a individului ultragiat. Beleag este unul dintre puinii scriitori basarabeni care se integreaz firesc n literatura romn, cu cel puin dou romane. n acest sens, criticul de la Romnia literar remarc: Dificil la lectur pentru c e dificil ca scriitur, elaborat cu efort apreciabil i cu voin de concentrare a intensitilor afective,Zbor frnt e un roman de virtuozitate narativ, cu o bun tehnic a analizei psihologice. i distinge cu exactitate: Ionicul basarabean (aici i n continuare sublinierile ne aparin A.B.) nu are un exemplu mai bun dect, poate, un alt roman al aceluiai autor : Viaa i moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoaterii de sine (de acesta mi rezerv plcerea s m ocup separat alt dat). Zbor frnt este, din punctul meu de vedere, unul dintre primele patru-cinci romane care pot reprezenta convingtor literatura basarabean afar. Mihai Cimpoi l-a selectat n antologia sa de apte romane din literatura basarabean a secolului XX.... n opinia lui Ion Simu ...Vladimir Beleag este cel mai important prozator basarabean al secolului XX, mai important pentru c e modern, mai tehnic i mai complex dect Ion Dru i dect oricare alt scriitor al provinciei noastre de est. Romanul lui Beleag este unul experimental i se sincronizeaz cu noul roman francez, aspect la care va reflecta, mai trziu, scriitorul nsui. Desigur,Zbor frnt este, din perspectiva zilei de astzi, un roman vulnerabil, cu anumite neadevruri prin care autorul a ncercat pe ici, pe colo s-i fac mai raionali pe ai notri, de pe malul nostru. Nu ntmpltor a fost interpretat ca o oper despre rzboi, iar protagonistul vzut ca cerceta. Spaiul acordat acestei viziuni pare a fi covritor. Dar numai la prima vedere, cci motivele paniei lui Isai sunt mult mai profunde i mai intime dect cele evocate n interpretrile din critica timpului, fascinat de aparene. Altfel spus, gndirea captiv, opernd cu conceptele oficiale de atunci, avea afazie la valorile etern-umane, iar n limbajul de lemn al epocii acestea erau calificate prin aberantul umanism abstract. Miza prozei despre rzboi, n sistemul de convenii al canonului romanului istoric, o constituie, cum spune N. Manolescu, evenimentul, cronica, fresca, preponderena moralului asupra psihologicului, continuitatea, tipicitatea. Dar nimic din acestea n romanul lui Beleag. Complexitatea tehnicilor narative e condiionat n cazul lui Beleag nu att de un mimetism artistic, ct de o intuiie exact dac e s ne referim la contextul socialpolitic a microcosmosului uman, a sufletelor unor nvini, ratai, dezrdcinai. Numai

raportat la epoca redactrii, romanul lui Beleag devine mai limpede n structura lui adnc, mai accesibil n explicarea performanelor tehnice, n (re)ontologizarea discursului narativ i a imaginii unei societi n deriv. 1.1. Zborul frnt fa n fa cu dogma Contiina schimbrii a accelerat i procesul de democratizare a literaturii romne care, refuznd dogmele realismului socialist i stilul proletcultist, redescoper formele moderniste, iar metamorfoza romanului basarabean ncepe odat cu a doua jumtate a anilor 60 ai sec. XX i cuprinde, n termenii lui Nicolae Manolescu, tipurile doric i ionic, n timp ce corinticul este ca i cum inexistent, manifestndu-se prefigurativ i indecis doar n Povestea cu cocoul rou (1966) de Vasile Vasilache. Zbor frnt (1966), alturi de Singur n faa dragostei(1966) de Aureliu Busuioc, urmate de Disc(1969) de George Meniuc i Vmile (1972) de Serafim Saka, nfieaz foarte nesigur tipul de roman ionic n literatura din Basarabia, cu ntrziere de trei-patru decenii de la apariia romanelor semnate de Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Garabet Ibrileanu, Anton Holban, Mircea Eliade, dar contemporane cu n absena stpnilor (1966) de Nicolae Breban, Vestibul (1967) de Alexandru Ivasiuc, Absenii (1970),Feele tcerii (1974) de Augustin Buzura .a., scrieri care preiau elemente i convenii ale romanului ionic, formul afirmat i explorat plenar n anii treizeci ai secolului trecut. Pot fi amintite i alte mostre, inclusiv din poezia aizecitilor, care, ntr-o literatur cu o evoluie anormal, revine, dup cum consider M. Crtrescu, la canonul modernist interbelic, la un soi de neo-modernism. Dintre romanele lui Vladimir Beleag poate doar Zbor frnt i Viaa i moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoaterii de sinesunt reprezentative pentru proza basarabean din secolul trecut. Sunt opere care trebuie interpretate, dimpreun, ca expresie artistic, fie i uor confuz, a intuirii unei concepii asupra vieii i destinului istoric al neamului, dar i ca o concepie artistic diferit i chiar potrivnic celei oficiale, cu obsesia celor trei nopi (cenzura a fost totui vigilent!) care ilustreaz, pe ct admitea / respingea (cu voie de la partid) cenzura, tipul subversiv de roman, n bun msur ionic, dar, s recunoatem, uor asincron cu canonul postmodernist dominant n literatura occidental din a doua jumtate a secolului al XX-lea. Sunt revelatoare n acest sens destinuirile scriitorului dintr-o anchet (De ce scriu? n ce cred? / Revist de istorie i teorie literar, 1987, nr.3-4): Adevratul debut n literatur a venit... pe la treizeci de ani. Parcursesem o lung perioad de ucenicie, n care au ncput anii de studenie, cei de doctorantur (am lucrat la teza: Liviu Rebreanu i arta romanului), anii de ziaristic. Beleag este contient de faptul c romanul ntrzie n formele depite: Am fost totdeauna un ntrziat i cnd zic aa am n vedere nu doar faptul c am cunoscut pe clasicii notri abia pe la douzeci i cinci de ani (atunci au fost editai), ci i pentru c tot ce am acumulat i asimilat cultur lingvistic i literar s-a depozitat n mine ncet, greu, suprapunndu-se peste nenumratele i dureroasele experiene ale vieii personale: tatl judecat i condamnat la 20 de ani nchisoare, mama secerat de o boal incurabil. Loviturile destinului veneau s amplifice o ran mai veche, aceea pe care o aveam din tineree, cnd descopeream c nu numai eu unul sunt mut, ci ntreg neamul meu este lipsit de frumoasa lui limb literar, fagure de miere, cum a numit-o poetul. Pe atunci impostorii vremii dezlnuiser o adevrat vntoare de cuvinte, iar marii naintai ai spiritualitii noaste erau inui ca i sub lact. 1.2. Despre geneza romanului Aproape nimic din scrierile de nceput ale lui Vladimir Beleag nu anun metamorfozele narative ulterioare din romanul care l-a consacrat. Criticii autohtoni au insistat mult asupra anticiprii unor subiecte de roman n prozele scurte din volumul La

fntna Leahului (1963). E adevrat, unele tehnici pot fi atestate n Drumul visurilor, La fntna Leahului, Glas de frunze, dar acestea sunt utilizate cu inocen i cu o simplitate dezarmant. Simplu de tot e i fondul propriu-zis al volumului, care, alturi de Zbnuil(1959), Vacana mea (1959), Buftea (1962), Gluca lui Iluca (1963), dar i de Vrei s zbori la lun? (1964), sunt cri pentru copii, marcate puternic de spiritul timpului i care ar mai putea prezenta interes doar pentru un istoric literar. Zbor frnt, redactat n trei luni, n aprilie-iunie 1965, este editat n anno Domini 1966, n perioada apariiei altor romane: Povara buntii noastre(1961-1967) de Ion Dru, Povestea cu cocoul rou(1966) de Vasile Vasilache, Singur n faa dragostei(1966) de Aureliu Busuioc,Podurile(1966) de Ion Constantin Ciobanu; ultimul un roman mai puin romnesc, dar cu mare trecere n epoc. Explicaia acestei rodnicii trebuie cutat ntr-un complex de fenomene, specifice perioadei dezgheului hruciovist, care venise cu ntrziere ntr-o lume totalitar dominat de dogme, orice noutate fiind privit cu mefien. Noutatea romanelor (desigur, cu o anumit defazare temporal) e reductibil, ntr-o ultim analiz, la evitarea mai multor cliee, poncifuri ale literaturii oficiale, suprapopulat de personaje tipice, pozitive, ptrunse pn n mduva oaselor de optimismul ideologic. Se pare c prima consemnare despre geneza romanului Vladimir Beleag o face ntr-o anchet (Revista Moldova, 1968, nr. 8. pag. 11): Ca orice autor la apariia primei sale cri (i eu consider cLa fntna Leahului este prima mea carte serioas) se cuvenea s am o bucurie. Vai, n-am avut-o, poate de aceea c manuscrisul a zbovit prea mult prin fel de fel de sertare sau c procesul de editare a durat prea mult... Din contra, am prins imediat ur pe ea. Aadar..., cutrile mele s-au desfurat sub semnul negrii, distrugerii tuturor principiilor i dexteritilor pe care mi le formasem lucrnd asupra acelor povestiri . Reinem i alte cteva specificri, extrem de importante pentru nelegerea efortului su de radicalizare a scriiturii: Primul lucru pe care l-am neglijat a fost deprinderea de a ciocni, de a cizela fiecare fraz, fiecare cuvnt. Am optat deci pentru spontan, pentru firesc. Simeam c pot mai mult, dar nu ndrzneam. i iat c, intervenind anumite mprejurri de ordin biografic, pomenindu-m ntr-o stare psihic de mare tensiune, am pornit la scrierea romanului Zbor frnt (care, de altfel, are la baz un episod, un subiect la care revenisem n cteva rnduri cu ani n urm, dar de realizarea cruia nu eram satisfcut, bnuind, pesemne, n el surse mai bogate dect cele valorificate de mine). Subiectul romanului a fost anticipat ntr-o proz scurt i de mai multe ori. E un episod contientizat mult mai trziu. Aflm dintr-un dialog cu Serafim Saka i alte detalii ocante despre modul n care a fost conceput Zborul frnt: N-am tiut i nu m-am gndit niciodat s-l scriu. Romanul ca specie presupune fie o arhitectonic bine armonizat, fie un haos regizat. Asupra construciei romaneti, un novator al unei structuri centrate pe diferena dintre durata timpului cronologic i durata timpului psihologic, cum este Vladimir Beleag, a meditat, cu siguran, ndelung. i ne-o spune indirect, n urmtorul fragment: A fost o idee schiat ntr-o povestire de vreo cteva pagini, pe care am pierdut-o. Odat ns, fiind ntr-un moment de mare durere sufleteasc, am nceput s scriu ca s scap de ea. Ieea sau nu ieea, asta nu avea nici o importan. Era un moment de descrcare a sufletului. Cam acesta a fost contextul psihologic interior. De multe ori nu import subiectul pe care i-l alegi, ci propria ta stare sufleteasc interioar, n care te afli n momentul scrisului. Cineva spunea c un artist trebuie s-i doreasc toate nenorocirile care pot exista n viaa asta. E o idee crud, dar ce s-i faci, asta e. Uneori nenorocirile l ocolesc pe om i atunci te pomeneti c le caut. Este o aluzie la propria biografie? Un semn c s-a cuminit scriitorul (n limbajul tranzitiv, naionalistul, unionistul) Beleag? Ideea cu nenorocirile (rmas pe drumuri fr mijloace de subzisten) trebuie neleas ca fiind expus n limbaj esopic? Fiind n

conflict cu sistemul, cu cenzura, cum puteai spune ceva? Din aceste raionamente vine probabil i urmtoarea aseriune: Creaia merge mn n mn, a zice, se sincronizeaz cu durerea. ntr-o atmosfer de calm, linite sau, cum spuneau grecii ataraxie, nu se nate nimic de seam, valoros. i ntruct am fcut aici uz de erudiie, a vrea s spun c i Platon susinea o tez potrivit creia operele celor posedai vor avea parte de via mai lung, vor cuceri sufletele n timp i spaiu, ca s folosesc un termen mai apropiat nou. Pe cnd scrierile calculate, reci, lipsite de frmntrile i zbuciumul vieii, au, dac au, o via scurt. Renunarea la experienele stilistice anterioare nu a nsemnat i lepdarea de trecutul literar, acesta fiind metamorfozat i asimilat n prezentul romanesc. Psihologia creaiei ne ofer multe exemple foarte ciudate n acest sens. Corelaia dintre emoional i raional este explicabil n acest caz. Lesne explicabil devine i reluarea n roman a unor tehnici i strategii narative predilecte, cum este tehnica punerii n abis, principiul teleologic, structura inelar etc. Oricum, prozatorul (dup 16 ani de suplicii literare) are senzaia c i-a redactat romanul n stare de trans, fapt firesc, menionat i mai trziu, de repetate ori. Mai mult, Beleag nu recunoate (se pare, din anumite considerente deloc neglijabile ntr-un regim totalitar) nici substratul (auto)biografic al romanului, chiar ironizeaz uor pe seama unor cititori care au vzut n roman o lucrare mimetic, nu una de imaginaie. Mult mai trziu, aflm detalii revelatorii pentru nelegerea acestui roman, dificil i neobinuit pentru cititorul basarabean. ntr-un alt interviu, acordat Antoninei Callo, prozatorul insist asupra strii de incontien cu care a fost redactat Zborul frnt: A fost o carte, pe care nici eu nsumi nu-mi dau seama cum am scris-o. A fost ca o revelaie. Cred c aa ceva i se poate ntmpla unui autor o singur dat. n orice caz, unuia ca mine. Dei, mai trziu, am putut descoperi n ea unele locuri mai puin realizate. ns fuziunea total dintre idee, sau concept, i form o face vie, vibrant, de via lung. Pe parcursul anilor, autorul revine, nu o dat, cu precizri despre geneza romanului, dezvluind noi detalii. ntr-un interviu cu Andrei Hropotinschi (Tiparele prozei moderne), romancierul afirm: n 1963 m-am retras de la Cultura Moldovei, dup ce am fost luat la armat pe trei luni... M-am dus la mine n sat mama era n via, tria i tatl meu, i am nceput s lucrez la carte. Am lucrat cteva luni, dar n timpul acesta se mbolnvete mam-mea. Am ncercat s continuu lucrul la acea carte, dar n-am reuit. A venit n viaa mea momentul acesta, boala mamei, foarte grav i... tragic pn la sfrit. Am nceput s umblu cu ea pe la spitale. S-a dovedit c boala este incurabil. A fost o perioad complicat, despre care mi vine greu s-mi dau seama. Starea de spirit a fost exprimat mai nuanat, mai elocvent, n urmtoarea confesiune: n perioada aceea aveam un subiect de povestire, o mic povestire despre un biat care, n timpul rzboiului, aflndu-se pe malul Nistrului, unde s-a oprit frontul, a fcut cteva treceri la nemi, la inamic, i napoi. ntr-un fel, s-a inclus n lupt, n aciunile militare, n pregtirea operaiei de la Nistru. Episodul acesta mi fusese relatat de o persoan concret, o rud de-a soiei, un brbat cu familie. Era ntr-o toamn ploioas. mi povestea el despre tot felul de lucruri, i, ca printre altele, mi-a vorbit i despre ntmplarea asta care, cznd n memoria mea, s-a dus n adncuri. Pe urm, a aprut la suprafa. M-am agat de ea i am scris o mic povestire. Apoi m-au preocupat alte subiecte. i iat c n situaia psihologic foarte grea, cnd maic-mea s-a stins din via, am simit c trebuie s aflu ieire ca s nu m desfiinez. Maic-mea a fost pentru mine i a rmas cel mai scump om de pe pmnt. A fost un om de o rar puritate sufleteasc. Despre durata scrierii romanului aflm tot aici: n cteva sptmni dup moartea mamei am elaborat subiectul acestei cri, n trei luni a fost scris. Dintr-odat, cu foarte mici redactri. S-a cristalizat n mine uimitor de repede i clar. Modelul este i sub acest aspect Rebreanu, care i data manuscrisele: Lucram n fiecare zi.

Manuscrisele s-au pstrat, acolo sunt datate toate zilele. Cu privire la uurina cu care a fost redactat manuscrisul, prozatorul ne mrturisete: Cartea s-a nscut, cum se zice, dintr-o rsuflare. Desigur c starea mea sufleteasc s-a rsfrnt n textura crii, n pnza ei, n frazele ei, n tot. Acesta a fost momentul biografic...Dincolo de acest moment, cred c mai sunt muli ali factori care vin s lumineze faptul apariiei ei. Eram la vrsta cnd trebuia s ncerc de ce sunt n stare i, uite, a coincis aceast pierdere a mamei cu apariia acestei cri. Se justific nc o dat adevrul Meterului Manole, c pentru a realiza ceva frumos, superior n msura n care-i este dat, pentru a dura ceva, viaa, firea, natura ne cere jertfe, niciodat i nimic nu ni se d fr jertf... Dac n-ar fi fost acest moment al pierderii unui om att de apropiat pentru mine, poate c a fi scris o alt carte, aceea pe care o ncepusem, i ar fi fost altfel...Ca orice scriere, cartea mea cuprinde evenimentele oglindite, subiectul i aciunea ei are, deci, aa-zisa parte vizibil, adic ceea ce ne influeneaz prin ochi, prin imagini. Dar e i ceva care este invizibil, aa-zisulmetafizic, ceea ce este dincolo, ceea ce constituie suflarea acestei cri, trirea mesajului ei profund... Partea aceea vzut s-a adunat din observaii de rzboi, cci copilria mea a coincis cu perioada aceea de rzboi, foarte agitat.... n contextul unor nvinuiri de umanism abstract, prozatorul le respinge, n surdin, plednd pentru acel ceva care este invizibil, pentru ceea ce constituie suflarea crii: ...n cartea mea eroul caut, umbl, se zbucium... Plecrile lui, trecerile erau ndreptate spre cutarea i gsirea fratelui su. Probabil, aici s-au rsfrnt i propriile mele cutri, cutrile mele din adolescen de a gsi frumuseea limbii, de a descoperi literatura naintailor, de a cuta pe fraii mei, pe colegii, pe prietenii mei, cu care s m adun i s fac ceva pe lumea asta... De unul singur nu poi s faci nimic pe lume, trebuie s caui pe ai ti, cu care s mergi umr la umr . Retorica i demagogia sistemului totalitar, bine cunoscute, dar jucate pe muchia ambiguitilor, toarn, ntr-o alt lectur, ap la moara unei idei inocente, dar care la Moscova era privit ca una foarte periculoas (mai ales pe fundalul congresului naionalist din 1965 al scriitorilor din Moldova). Parc timorat de eventualele consecine, prozatorul se grbete s dezmint orice bnuieli: Dei cititorii din satul meu au fcut paralele ntre relaiile dintre tatl meu i fratele lui cu cele dintre Isai i Ilie, eu nu de la asta am pornit. Accentul, dup prerea mea, cade pe mrturisirea tatlui n faa fiului, care abia crete i cruia tatl e dator s-i transmit experiena sa de via, trirea acelor vremi de foc, s i-o toarne n suflet, ca fiul, crescnd mare, s-l neleag. Mereu nemulumit de receptarea romanului, Vladimir Beleag deschide i nchide, adeseori, anumite perspective, orientnd/ dezorientnd critica/ cenzura. Examinarea atent a interviurilor acordate pe parcursul anilor pune n lumin mai mult semiotica romanului dect geneza lui.

Interviu cu Vladimir Beleag: "Totdeauna am avut un fel de regret ca m-am nscut n acest timp n care mi-a fost dat s m nasc"
SCRIS DE ADMIN

/ 22 SEPTEMBRIE 2010 / 1 COMENTARIU Numele lui Vladimir Besleaga este prea putin cunoscut in Romania. A scris toata viata in grafie latina, chiar si atunci cind obligatorie era grafia chirilica, dar cartile sale nu au aparut niciodata aici. Dupa ce publicarea romanului Zbor frint, in 1966, il impune ca pe unul dintre cei mai buni prozatori de pe teritoriul Basarabiei, urmatorul roman, Noaptea a treia, nu va putea aparea decit in liberalizarea de sub Gorbaciov, in 1988, cu titlul Viata si moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoasterii de sine.

Vladimir Besleaga are acum 79 de ani. Dupa ce a incercat si viata politica la inceputul anilor 90, dupa ce a ajuns membru in Comisia pentru Studierea si Aprecierea Regimului Totalitar in Basarabia, Vladimir Besleaga priveste usor nostalgic in urma, recunoscind ca timpul i-a fost vitreg. O mare parte din cariera dumneavoastra s-a desfasurat sub dictatura. Cum faceti sa opuneti rezistenta inevitabilului sentiment de irosire? La drept vorbind, totdeauna am avut un fel de regret ca m-am nascut in acest timp in care mi-a fost dat sa ma nasc. Inca din adolescenta visam alte orizonturi, alte medii, alti profesori, dar nu am avut parte de ele. Abia tirziu, cind s-au deschis frontierele si am vazut ca tineretul nostru poate sa mearga la studii nu doar in Romania, ci in Europa, in America, mi-am zis: Ce fericire, ma bucur enorm pentru ei. Dar, ce sa-i faci? Am trecut prin al Doilea Razboi Mondial, am apucat sa fac trei clase primare la sovietici pe atunci, zona in care sint eu nascut facea parte din Ucraina, eu sint transnistrean. Deci am facut trei clase inainte de razboi acolo, la scoala din satul meu natal, apoi din 41 pina in 44, am facut clasa a patra primara romaneasca, aveam scoala romaneasca de-acuma sub administratia civila romana. Programele erau deacuma romanesti. Am facut clasa a patra primara si doua clase de liceu. Bun, liceu de razboi, improvizat, cum era, dar era liceu Avem manuale, carti, biblioteci. P-orma or venit iar rusii si ne-au dat cu doi ani inapoi, am pierdut doua clase. Asa incit in loc sa termin scoala la 17 ani, am terminat-o la 19, cind deja eram bun de insurat, gata sa am familie. Cum va spuneam, timpul irosit e o mare durere. Intotdeauna mam intrebat: De ce, Doamne, a fost asa sa fie? . Lucruri, carti, adevaruri pe care eu trebuia sa le cunosc la 12, la 14, la 16 ani le-am cunoscut abia tirziu, la 26, la 28 de ani, foarte tirziu. Am pierdut decenii. Ca o concluzie: ma consider unul dintre cei intirziati. M-am maturizat, nu din punct de vedere fizic, dar ca om de cultura, m-am maturizat tirziu si m-am format incet-incet. Si nu atit prin educatie, cit prin propriile mele descoperiri, prin propriile mele eforturi. Eu zic ca, pe de o parte, e trist ca sint un intirziat. Pe de alta parte insa, consider un avantaj ca le-am cunoscut eu, pe toate, prin propriul meu efort. Abia pe urma le-am gasit confirmate in lecturi, in conversatii cu altii. Timpul mi-a fost vitreg, dar Dumnezeu a vrut sa am o viata oarecum mai lunga, pentru ca am avut colegi care demult s-au calatorit si care nu au mai apucat sa vada deschiderea de dupa ce s-a darimat imperiul. Ce a fost mai rau decit cenzura pentru scriitorii de aici, din Basarabia? Cenzura a functionat in decade. Dupa razboi, a fost o cenzura foarte drastica, ceea ce a dat nastere la o literatura proletcultista, primitiva, agramata, mincinoasa, schematica, plictisitoare, respingatoare. A venit perioada de dupa moartea tiranului Stalin cind s-au scos la lumina toata faptura lui si toate faptele lui criminale si cu ocazia aceasta s-a produs o destindere, care a durat vreo 6-7-8 ani. Atunci s-a produs o explozie de talente, de libertate, a inflorit ceea ce pina atunci fusese tinut sub obroc. Dupa care iar a venit o perioada, asa-zisa restauratie, si iar a pornit cenzura. Eu am avut norocul si am profitat de acel moment de destindere si am publicat acea carte de care stii si care a reusit sa reziste timpului (Vladimir Besleaga se refera aici probabil la Zbor frint, carte publicata in 1966 n.r.). Dupa care am mai scris una, de-acum fusese dat jos Hrusciov si venise la putere Brejnev, iar asta a insemnat restaurarea regimului opresiv totalitar. Brejnev era general, generalii au pus la cale detronarea lui Hrusciov. Desi si el, in primii ani, a fost mai liberal, apoi a inceput sa stringa surubul. De la el au pornit lupta cu intelectualitatea si cu libertatea de creatie, campania de inchidere a manastirilor si a bisericilor, iar asta se intimpla in 59, iar el a fost detronat abia in 64. Totusi, o perioada a fost o destindere, o liberalizare. Perioada de dupa a fost teribil de grea, brejnevismul. La centru, se afla, in capul piramidei, Brejnev, care venise sa schimbe totul radical si sa reinstaureze dictatura, stalinismul. Incepind din 70, poate ceva mai devreme, 69-68, si pina la moartea lui Brejnev a fost cea mai neagra perioada, atunci a functionat cenzura cea mai drastica. Desi se vorbea ca nu exista cenzura, dar asta era fatada. In 69-70, eu am scris a doua mea carte. Cind am simtit ca gata, s-a terminat cu libertatea si cu creatia autentica, am scris Noaptea a treia. A fost citita si discutata de mai multi colegi, au fost entuziasmati, dar cind a venit vorba sa fie publicata, a incaput pe mina unor cenzori, au distrus-o complet, a fost nevoie sa treaca 18 ani ca ea sa apara. Asta se intimpla in 88, in plina restructurare, plina liberalizare a lui Gorbaciov. Destinul ei era sa apara atunci, sa fie in actualitate, sa aiba rezonanta si cititori. Asa, a fost citita de vreo opt-zece colegi si atit. Ce se facea in perioada cenzurii? Era asa un mecanism diabolic ca orice carte, orice manuscris inainte de a fi publicat se discuta la sectia respectiva a Uniunii Scriitorilor. Inainte de a fi editat sub forma de carte, trebuia sa apara intr-o publicatie periodica, dar publicatie periodica era una singura, revista Nistrul a Uniunii Scriitorilor. Dupa asta, cartea era prezentata la editura; aici un alt colegiu, alcatuit din toti cenzorii aia

secreti. Dupa ce mergea la editura, calvarul continua. Daca se gasea un redactor bun, cartea aparea. Chipurile, acum ar fi trebuit sa mearga spre vinzare, in librarii. Da de unde?! Nu se termina cenzura. Dupa aparitia cartii, se organiza un fel de control. La comitetul pentru presa, erau angajati recenzenti. Se socotea in asa fel incit sa scrie o recenzie cineva care era in relatii proaste cu autorul. Daca cineva semnala ceva in neregula cu acea carte, ea imediat era scoasa din circulatie. Asa s-a intimplat cu cartea unui autor pe care-l cheama Petru Carare, el inca mai traieste, de la 20 de ani a tot batut in sistemul asta, are niste carti fenomenale, cartea lui se numea Sageti. In 72 au permis ca aceasta carte sa apara, au retras-o in doua zile. Au existat forme de samizdat aici, pe teritoriul Basarabiei? Nu. In Rusia, da, aici nu. In Rusia, au existat si mijloace de a trimite manuscrise in Occident. Noi am fost complet izolati. In schimb, cartea asta, a lui Petru Carare, a circulat in manuscris, a fost un fenomen. Cind s-a produs deschiderea, se vorbea despre literatura de sertar. Cind colo nu s-au gasit decit citeva carti de literatura de sertar, printre care si cartea asta a mea, Noaptea a treia. Dar samizdat nu a existat. Grafia chirilica? Intotdeauna a fost chirilica, dar intotdeauna au fost scriitori care au scris cu caractere romanesti. Cartea asta, Noaptea a treia, a fost scrisa in 13 caiete a cite 40 de foi. Eu le-am pastrat si acum citiva ani le-am donat Muzeului Literaturii Romane din Iasi pentru ca nu am siguranta ca la muzeul nostru nu se produce vreodata vreo inundatie si nu dispar. Am zis: Hai sa le las sa fie acolo. Au fost autori care au facut scoli, facultati in perioada interbelica si care au scris tot timpul in caractere latine. Doar cind au prezentat manuscrisul la editare, atunci l-au trecut in chirilica. Textul dumneavoastra, Mortii cei vii si viii cei morti, este unul dintre putinele care abordeaza tema relatiei dintre intelectuali si KGB. De ce continua sa fie tabu o astfel de tema? Textul asta al meu a fost gindit si suferit foarte, foarte multi ani. Totdeauna am avut senzatia ca anumite morti au fost puse la cale. Dar piesa mea nu este o judecata, nu este un proces, ci un mare semn de intrebare. A fost un sir intreg de morti tragice, neelucidate nici pina astazi, asa cum a fost si moartea lui Ion si a Doinei Aldea Teodorovici sau a lui Gheorghe Ghimpu. Cea mai vizibila a fost lichidarea lui Nicolae Costin, fostul primar al capitalei. Pe timpul lui au fost scoase toate insemnele sovietice din oras. El a fost iradiat. I-au pus o fiola cu substanta radioactiva in masina, se spune ca si in birou, si el in citeva luni a fost gata. Aceasta piesa pune niste probleme foarte acute. M-ati intrebat daca relatiile intelectualilor cu KGB ramin tabu. Ramin tabu pentru ca la noi nu a existat deschiderea arhivelor. Eu acum sint in comisia pentru studierea si aprecierea regimului comunist. Avind dreptul de a studia arhivele, m-au interesat in primul rind scriitorii. Cum s-au manifestat ei, pentru ce au fost ei arestati, deportati, executati cei de dinainte de razboi. Pentru ca in Republica Autonoma au fost executati cel putin 20 de intelectuali, printre ei cei mai multi scriitori. Am gasit numai citeva dosare, celelalte Nu sint, spun ei, le-au luat si leau dus la Tiraspol sau la Moscova si aici nu s-a mai pastrat nimic. Unul dintre responsabili chiar a venit si ne-a aratat rafturile goale: Iata, aici au fost. Nu cu mult timp in urma, am fost la Bucuresti si am vizitat centrul asta, CNSAS, dar nu arhivele, unde am inteles ca sint 22-28 de kilometri de dosare, ci am fost unde se lucreaza. Pai, este in regula, poti sa vezi, nu s-a distrus ca aici. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, dupa caderea comunismului noi am avut la conducere numai fosti nomenclaturisti. Uita-te numai la presedintii de republica. Pai, cine a fost presedinte? Snegur. Secretar al Comitetului Central. Lucinschi. Secretar si membru al biroului politic la Moscova. Voronin. Ministru de Interne, membru al Guvernului. Ei nu au fost nici interesati sa se stie. Dar nu numai ei. Majoritatea celor din Parlament faceau parte din fosta nomenclatura. Hai sa vedem in Polonia. Cine a venit in fruntea statului polonez? A venit Lech Walesa, un disident, un luptator. In Cehia: Vaslav Havel. Si noi am avut asemenea oameni. Fratele acestui Mihai Ghimpu, care acum este presedinte interimar, Gheorghe Ghimpu, a facut sase ani de puscarie. Impreuna cu alti citiva, el a fondat un front al rezistentei nationale (Frontul National-Patriotic din Basarabia si Nordul Bucovinei, infiintat in 1972). Au incercat sa mediatizeze situatia din Moldova, au incercat sa ajunga la Europa Libera, au fost depistati, tradati. Le-a fost organizat un proces, iar el a incasat sase ani de puscarie. A rezistat si s-a intors. A fost printre fondatorii Frontului Popular, abia a ajuns deputat, apoi a fost marginalizat. O mica parte din deputati il propuneau pentru functii inalte, dar cei mai multi Daca in primul parlament au fost presedinti de colhozuri, directori de intreprinderi Proportia era de unu la trei. O parte era pentru reforme si democratizare, iar doua parti pentru mentinerea sistemului. Simbolic, au acceptat pentru inceput o serie de modificari, chiar si Desteapta-te, romane! .

Trei ani a fost imnul nostru, l-au acceptat. In concluzie, la guvernare a ramas fosta, vechea nomenclatura. De altfel, si in Romania s-a intimplat la fel. Abia Constantinescu a incercat, sarmanul, sa faca ceva. Dar el a recunoscut: sistemul m-a invins. Asa si aici: sistemul a invins. Altfel, s-au scris multe, mai ales cei care au avut de suferit in Gulag au scris. Si Dumitru Crudu, in publicatia lui Stare de urgenta, a avut o serie intreaga de materiale unde a fost dezbatuta pe larg problema si au fost scoase la iveala o serie de elemente interesante. Asa ca nu ramine tabu tema ca atare, dar arhivele nu sint deschise. Ei spun ca nu exista. Eu cred ca ele exista pe undeva. Spuneti ca faceti parte din aceasta comisie care analizeaza regimul comunist. Exista si aici pericolul manipularii dosarelor, asa cum se intimpla in Romania, adica ies la iveala anumite informatii, dar oricum, nu suficiente? In Romania totusi, au fost transmise dosarele comisiei. Aici nu s-a transmis nimic, dosarele continua sa stea sub lacate. Ca sa intelegeti care e situatia: la inceputul anilor 90, a fost adoptata o lege pentru deschiderea arhivelor. Dupa citiva ani, cind au venit agraro-comunistii la putere, ei au modificat legea. Cind au venit neocomunistii lui Voronin, iar au modificat legea. Cind au venit acum cei din Alianta pentru Integrare Europeana si au vrut sa patrunda pina acolo, li s-a spus: Noi va permitem, legea nu ne permite, schimbati legea! . Dar asa cum e acum, legea nu poate sa treaca, nu merge. Lucinschi, care a fost al doilea presedinte, a fost intrebat de ce nu se deschid arhivele. A, daca se deschid, raminem fara intelectualitate, a raspuns, in sensul ca acolo sint toti compromisi. Si avea dreptate? Nu! Pe de alta parte, vreau sa spun altceva. Intr-un eseu al lui Adam Michnik din Lettre internationale el ia in dezbatere ce au facut guvernantii de pe timpul lui, referindu-se la Lech Kacinski. Kacinski, Dumnezeu sa-l ierte, ar fi dat directiva unor cercetatori, arhivisti sa dezgroape povestea lui Lech Walesa, sa caute ce a facut el in 81, cum de a organizat acea masa rotunda. Si aceia au gasit ceva. Ceva au gasit. Ca ar fi promis ceva, ca ar fi facut niste concesii Si Michnik spune: eu, care am facut puscarie, care am trecut prin atitea interogatorii, eu stiu. Un dosar redactat de securisti nu este adevarul absolut. Ei fac ceea ce vor. Ei spun ceea ce le convine lor. Tu spui una, dar nu poti fi sigur ca ei au consemnat ceea ce ai spus tu. Deci nu poti sa crezi dosarului si inscriptiilor lui. Daca incepi sa te bazezi pe ele si sa te crezi in ele, dosarele te pot duce sa-l executi pe omul respectiv. La inceputul anilor 90 ati facut politica. Ati mai repeta aceasta experienta astazi cind Republica Moldova pare a intra intr-o zodie mai buna? Vreau sa va spun ca intotdeauna m-am ferit de functii. Prima oara cind m-am ars a fost cind mi-am dat acordul sa devin secretar la Uniunea Scriitorilor. Cu sistemul n-ai sa lupti! Poti doar individual sa lupti. Bietul de mine, am stat cinci ani batuti pe muchie si am facut secretariat. Mai erau doi secretari, erau deputati, umblau pe la sedinte de soviet suprem, eu faceam cancelarie. A doua oara m-am lasat convins de Gheorghe Ghimpu sa devin deputat, el era unul dintre liderii Frontului Popular. Am stat jumatate de an intr-o circumscriptie pe malul Prutului si am vazut ce era acolo, ce mincarime era in Parlament, ce lupte pentru interese, cum spuneau pe de o parte ca ei lupta pentru tara, pentru popor, iar pe de alta parte nu luptau decit pentru interesele lor personale. Mi-am dat seama ce e cu clasa asta politica si m-am scirbit. Asa ca, pentru viitor, nici nu-mi doresc, nici n-as vrea. Dar fac si eu politica. Sint in permanenta invitat la emisiuni de radio si la televiziunile astea ale noastre, ore intregi de discutii. Si asta e tot politica. Autor: Elena Vldreanu Sursa: Ziarul de Iai

Prezene basarabene, Vladimir Beleag 80 Vocea interioar

18/07/2011 de talex

ntr-o literatur poetocentric (cum, negreit, este cea basarabean), apariia lui Vladimir Beleag ca reper al prozei ivit acolo sun cumva paradoxal. n primul rnd datorit faptului c viitorul scriitor, beneficiind de o copilrie norocoas (cu trei ani decisivi! de coal romneasc), tritor n universul mitologic al Mlietiului, viersuia de pe la 16 ani! i, desigur, poezia, alungat din textele sale prozastice (austere), triete n sufletul scriitorului, refugiat o vreme n spaiul literaturii pentru copii, ndrznind zicea chiar domnia-sa un pas riscant n 1956. Constatm apoi

c metafora zborului frnt, cum e botezat marele su roman (1966), ar putea defini chiar soarta literaturii romne din Basarabia, nnmolit lung vreme n anacronism i provincialism, supus bruiajului ideologic. n fine, discuiile (abundente!) despre proz se poart ntr-un peisaj pauper; nct, Al. Burlacu putea conchide amuzat: Proz nu exist, dar discuii putem face Iat, aadar, contextul n care prezena lui Vladimir Beleag, sfidnd defazajul, otrava sentimentalismului moldav, pitorescul etnografic, moionologist (dup vorba lui M. Cimpoi), impune. colit la uzina Rebreanu n anii de aspirantur (cnd, sub conducerea lui V. Coroban, se ocupa de arta romanului), transnistreanul Vladimir Beleag (n. 25 iulie 1931, la MlietiGrigoriopol) a absolvit, reamintim, Facultatea de Litere a Universitii de Stat din Chiinu (1955), construindu-i destinul literar sub pecetea unei Istorii traumatizante; dar, important, nu i-a maltratat vocaia pactiznd cu ispitele oportuniste. Cititor insaiabil, mereu nemulumit de sine, se consider chiar un ntrziat. Iar creaia, n optica celui care s-a perindat pe la diferite reviste (Scnteia leninist, Cultura, Chipru, Nistru) i a fost deputat pe listele Frontului Popular (1990-1993), se sincronizeaz cu durerea, cu marile ncercri ale vieii. Evident, necazurile nu l-au ocolit. Trecut prin infernul suferinei, acumulnd varii experiene n anii de ziaristic sub jugul realismului socialist, ascultnd, ns, de vocea interioar, Vladimir Beleag s-a simit un om liber, imun la semnele rioase ale timpului i sfaturile anti-nvtorilor. A prins trei ani de carte romneasc (1941-1944) i memorabilul Congres scriitoricesc din 1965, cernd revenirea la alfabetul latin; a luat not aflm din Dialoguri literare(2006) de moleeala cenzurii (uneori), ideologia stagnrii i disidena leinat din fosta RSSM. n fine, atent la suflul vremii (1981), aplaud apariia optzecitilor, reformnd paradigma (cultism, eticism), se implic n hara generaionist i deplnge comunismul postmodern, vorba lui V. Grne. Ca i soarta unui neam mut, deposedat de limb, cu un destin supus sfierii. De fapt Vl. Beleag a avut parte de trei debuturi (1948, 1956, 1966)! S-a chinuit cu nsuirea limbii, producnd, la nceput, versuri ironice, sltree i debutnd la 17 ani (cu o poezioar) n ziarul raional. A publicat, totui, puin. Dup Zbnuil (1956), evident o carte pentru copii, a tiprit La fntna Leahului(1963), amintitul Zbor frnt, marea sa carte, roman care a schimbat faa prozei basarabene, apoi Acas (1976), Ignat i Ana (1979), Durere (1979), Viaa i moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoaterii de sine (1988),Snge pe zpad (1985). Un destin ntortocheat, n plin comunism clasic, ncercnd a elibera proza de elementaritate, oralitate, paseism congenital. Mai ales c Dru impusese o nou tachet. Analiznd starea prozei (rev. Nistru, 1979), Vl. Beleag va recunoate ca imperioas ieirea din ruralismul tradiional (neaoism, folclorizare, etnografism), blamnd producia n serie. Discerne c literatura aservit, controlat de satrapii ideologici, produce autori fosilizai. Spirit torturat de ntrebri, tiind prea bine c poezia este punctul forte al literaturii basarabene i c triajul valorilor este inevitabil, Vl. Beleag a scris numai cnd la ars la suflet, n momente de criz, salvndu-i fiina. O tent tragic se insinueaz, dealtminteri, n scrisul su, populat cu personaje introvertite, reflexive, interogative, confiscate de mari dileme morale

ntr-o lume bizar. Dar pe axa rememorrii el poate fi i jovial, combinnd comentariul eseistic cu filosofarea, experimentul cu mrturia documentar (v. Hoii din apartamente, 2006). Oricum, o fire ludic mbibat de tragism, de permeabilitate postmodern, cobornd ns n adncurile fiinei. Doar acolo afl impulsul scrisului; doar o mare durere (precum pierderea mamei) l face s se ncredineze paginii albe. Dac se tia c Vl. Beleag este un nume de referin n spaiul prozei basarabene (omologat ca atare), iat c placheta iptul lstunului ( Cartier, 2006) ne rezerv o aparent mare surpriz. n selecia lui Andrei urcanu, poetulVladimir Beleag scoate din nchisoarea sertarului acele nsilri risipite n ani, decantate (notaii lirice, cum plin de modestie le spune), toate fr titlu, purtnd un aer funebru. Este un gest de rzvrtire al poetului sugrumat atta vreme, ne explic nsui autorul. Fiindc, reamintim, Vl. Beleag a debutat cu poezle i acum alaiul cuvintelor (care i sunau n urechi), ieind din bezna timpului cer somativ a fi aternute pe hrtie. Fie rememornd orgile cereti ale adolescenei, fie ateptnd noaptea prvlit ca un munte negru, cu sperana rectigrii puritii: poate va ninge n sfrit i se / va face / lumea alb. Ca o curiozitate, s notm parantetic, c un alt poet moldav, tritor la Paris, actorul i regizorul Victor Voinicescu Sotski Dumonceau (n. 22 octombrie 1945 la Floreti) publica n trei limbi Cntecul lstunului / Le chant du passereau(Litera, 1998). Iar n Lheure vanescente de minuit / Evanescena miezenopii or(Lyceum, 2004), purtndu-i dorul, nostalgiile i tristeile n cheie eminescian i bacovian, cerind chemat de repaos un pumn de toamn, el va include i poemul scurtisim Zborul frnt, scris la Paris, n decembrie 2000. Am fcut trimiterea deoarece celebrul roman al lui Beleag, ivit n 1966, cunoscnd acum un nou timp al gloriei i un binemeritat ecou critic, purta titlul (iniial, de lucru)iptul lstunilor, titlu pstrat n traducerile de care s-a bucurat n spaiul unional. Dar Vl. Beleag l-a abandonat tocmai sub rezerva c ar fi prea poetic! Avem de-a face, se confesa autorul, cu un subiect latent. n fond rememorrile lui Isai, folosind substan autobiografic vorbesc despre destinul unei provincii: Basarabia, o colonie sovietic i loc de ruptur n oceanul slav. Cum Vl. Beleag iubete spontaneitatea nu cizelarea, aceast carte de via lung s-a cristalizat rapid, n vreo trei luni. Dispariia mamei i-a pricinui o mare durere sufleteasc i, astfel, un subiect pierdut n hurile memoriei, brusc reactivat, a fost eliberat n stare de trans. n schimb Viaa i moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoaterii de sine (roman scris n 1969-1970) a fost publicat dup 18 ani! Un realism dur (fr a-l avea pe Rebreanu ca model), proustianismul (frmiarea, dilatarea timpului), examenu moral i problematica etic fac din aceast carte o apariie de top. Iar autorul se instaleaz merituos la vrful ierarhiei n proza basarabean (cf. I. Simu). Introspectivul Filimon reconstituie n Noaptea a treia (cum fusese botezat manuscrisul) o via i o lume prin cronic evenimenial i pulverizare epic, n vecintatea reetei lui D.R. Popescu, cultivnd stranietatea. Stranie a fost ns i soarta acestui manuscris ngropat de H. Corbu printr-un referat intern (1971), denunnd aberaia delirant a prozatorului. nct mariajul cu cenzura (o absen omniprezent, va scrie ironic-amar Vl. Beleag) a ntrziat nepermis apariia unei cri care

ar fi nviorat peisajul editorial, obedient, de regul i ocupat, strivitor, de rozaceea maculatur propagandistic. n replic, oferta lui Vladimir Beleag vizeaz alte zone. Din promisa trilogie despre Miron Costin au aprut dou volume, dar prozatorul se gndea s le retopeasc n Capul lui Miron, urmnd un sfat (vechi) al lui Liviu Damian. DinPlria lui Sofronie (un text-embrion, 1974) ar trage o carte vorbit, gndit la timpul viitor cu un titlul de policier: Dublul suicid din Zona Lacurilor. n fine, lunga spovedanie pe care o va ncredina volumului de memorii, publicnd deja Jurnal(2002), va strni, previzibil, un enorm interes, dincolo de zestrea anecdotic. Fiindc, observa Al. Burlacu, la polivalentul Vladimir Beleag intereseaz deopotriv geneza, dar i semiotica volumelor, ncapsulnd tocmai zbuciumul vieii. Personaj incomod, cu o evoluie lent, cunoscnd sedimentri temeinice, autorul urmnd sfnta pedeaps a creaiei i apr bunul nume. Vrea, nelepit, strin de fnoasa demiurgie s fie n primul rnd cititor. Viseaz, nainte de marea plecare (cnd va fi gol i singur) la o carte a crilor nescrise. Regret c nu s-a nscut mai trziu, c aparine unei generaii naive, ncasnd loviturile destinului i nrolndu-se unor idealuri strine; totui, i-a valorificat timpul, reuind va mrturisi deseori s se oblige. Iar recolta prozastic impune. Aproape clasicizat (i nu doar dup vrerea lui V. Grne), i amprenteaz cu un tragism difuz poezia, tiind prea bine c fiina mea adevrat/ e doar n noapte/ mprat Sau: cu sufletul trist i bolnav ar dori s umple lumea (un bo de lut devenit ulcior) cu vise i lacrimi. n scrisul lui Vladimir Beleag zace ferecat un poet reprimat. Dar universul su prozastic, aducnd n prim-plan personaje nrudite genetic (constata Al. Burlacu), acea lume bizar, populat de inadaptai, sucii, nvini etc. a trezit nedumeriri n tagma criticilor. S fie vorba de jocul influenelor? S fie un trend la mod, o concepie de creaie, o tendin blamabil? Spirit analitic, preocupat de radiografierea strilor de criz, propunnd personaje labirintice, Vl. Beleag a fost i a rmas un scriitor incomod. Romanul din 1966, vdind deschidere spre modernitate i complexitate, se anuna ca adevratul nceput acceptabil n micarea prozei (cf. I. Simu). Dar, nainte de orice, Vl. Beleag se vrea un cititor profesionist, receptiv i, negreit, critic. Iar scriitura sa, mprtindu-nevocaia suferinei, vrea s prind ritmul i zbuciumul vieii; fiindc, ne reamintea prozatorul (cel care s-a construit greu, cu depozitri lente, repudiind fraza ciocnit, cizelat), creaia merge mn n mn cu durerea (v. Suflul vremii). Adic, preocuparea obsesiv de a capta vocea interioar, dorindu-se spontan, firesc; i tiind c, din pcate, scap fluizii secrei, scrisul fiind i rmnnd o aproximaie. Important pentru un autor ar fi, crede Vl. Beleag, s-i gseasc propria-i crare, s aduc n pagin lucruri profund trite, s ofere cri scrise cu snge. Adevrata literatur nu se face cu suflet rece, nu fugind de vltoarea vieii, nu prsind temele i problemele pe care trecutul le aduce, eruptiv, spasmodic, la suprafa. n rzboi cu critica (cea dogmatizat, schematic, ideologizat), pe baricade nc (atacnd chestiunile fierbini ale prezentului nebulos, confiscat de hara generaionist),oferind titluri de via lung, Vladimir Beleag este salvator un critic sever al propriilor cri. i fiindc nu ascult dect de vocea interioar, disciplinndu-i scriitura, trecut prin refrigerentul inteligenei (reprimnd pnza

freatic a lirismului), permeabil la nou, conservndu-i tinereea spiritului (nc btios), Vladimir Beleag este un nume competitiv, urmnd grabnic a fi recuperat, adus acas. Adic n matca literaturii romne, mbogit cu zestrea basarabean, cercetat, desigur, cu ochi critic. i acuznd, astfel,inevitabile pierderi colaterale Prezene basarabene, Adrian Dinu Rachieru Axis Libri, Galai, An IV, nr. 11, iunie 2011 Vladimir Beleag 80 Vocea interioar,