Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea de Stat din Piteti Modul psihopedagogic - nivel I

Educaia permanent

Ptru Ana-Maria

1. INTRODUCERE Educatia nu trebuie (nu poate) sa se rezume la ceea ce ofera scoala de toate gradele, oricat de elevata ar fi ea. Educatia trebuie sa continue concomitent cu scoala, exercitata de alti factori educativi (familia, mass media) cat si dupa absolvirea scolii si facultatii, sa continue tot timpul si toata viata. Aceasta pentru a feri omul de suficienta, de limitele instruirii si dezvoltrii personalitii sale. Educaia permanenta este un sistem educaional deschis, compus din obiective, coninuturi, forme si tehnici educaionale, care asigura ntreinerea si dezvoltarea continua a potenialului cognitiv, afectiv si actional al personalitatii, al capacitatilor si deprinderilor de autoeducaie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta este nemijlocita legata de diagnoza si prognoza educatiei, de programare si de inovare pe termen lung a educatiei. Educatia permanenta ne fereste de imbatranirea timpurie din punctul de vedere cerebral si psiho-social, ne mentine tineretea spirituala. Savantul japonez Matsuzawa spunea: sa gandesti activ, continuu si intens caci opresti imbatranirea creierului (desigur, pentru o anumita perioada) si obtii performante deosebite, pana la creatii de mare valoare si eficienta. Educatia permanenta, pentru a fi de valoare si eficienta, trebuie sa se bazeze pe educatie, fapt care cere invatamantului sa pregateasca tineretul studios pentru autoeducatie. Educatia permanenta a devenit o speranta a scolii contemporane, scoala supusa excesiv perspectivei ingust-specializate. Ea se impune, de asemenea, ca o idee cluzitoare a elaborrii formelor de educaie a adulilor. De aceea, analiza cercetrilor actuale in domeniul educaiei permanente este o necesitate obiectiva pentru promovarea gndirii si aciunii pedagogice. In primul rnd, pentru ca prin aciunile in spiritul educaiei permanente devine posibila o sinteza a gradelor si profilelor de invatamant, a institutiilor scolare, ntemeiata pe logica proceselor educationale si desfasurata potrivit unui sistem format din unitati functionale integrate. Conceptul si sistemul educatiei permanente ofera raspunsuri la numeroasele probleme ale relatiei predare-invatare. Cea mai larga acceptie a educatiei permanente exprima aria sa sociala, ca tendinte si perspective ale vietii educationale contemporane: Educatia permanenta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor. Educatia ca activitate complexa, incepe din primul an de viata si se continua pe tot parcursul vietii prin cele trei forme: educatia formala, informala si non-formala. De aici rezulta caracterul permanent al educatiei.

Necesitatea permanentei educatiei in plan individual si istoric a fost intuita de mult timp. Comenius afirma: Pentru fiecare om, viata sa este o scoala de leagan pana la mormant. Fiind un fenomen social si societatea fiind supusa unei permanente deveniri fiinta umana este si ea supusa aceluiasi proces de educatie pe tot parcursul vietii. 1.2. CONSIDERATII GENERALE Conceptul si sistemul educatiei permanente se leaga indisolubil de principiile educatiei integrale, omnilaterale, pe care se intemeiaza elaborarea continutului si metodelor invatamantului. In mod esential, educatia permanenta este conditionata de libertatea tuturor cetatenilor de a participa la viata culturala si, intr-o masura mereu largita, descientizarea muncilor profesionale, de participarea directa si responsabila a maselor la conducerea si organizarea vietii colectivitatilor. Inscrierea dreptului la cultura si educatie a tuturor cetatenilor in constitutia statelor socialiste constituie o mare cucerire a timpurilor noastre, atat pe linia promovarii educatiei generalizate si continue, cat si pe linia desavarsirii culturii intregului popor. 1.3. CONCEPTUL DE EDUCATIE PERMANENTA Necesitatea educatiei permanente a fost intuita cu mult timp in urma, inainte de a se constitui intr-un principiu fundamental de abordare si considerare a educatiei contemporane. Comenius apreciaza ca "pentru fiecare om, viata sa este o scoala, de la leagan pana la mormant", considerand ca "tot ceea ce facem, ce gandim, vorbim, auzim, dobandim si posedam nu este altceva decat o anumita scara pe care ne urcam din ce in ce mai mult, spre a ajunge cat mai sus, fara sa putem atinge vreodata suprema treapta". Educaia permanent reprezint un principiu organizatoric i filosofic care presupune c educaia se suprapune pe dimensiunea ntregii existene a omului. Educaia permanent reprezint o direcie important de evoluie a activitii de formaredezvoltare a personalitii, care urmrete valorificarea tuturor dimensiunilor i formelor educaiei proiectate i realizate pe tot parcursul existenei umane i n orice moment a existenei umane. Ca semnificaie strategic educaia permanent poate fi definit la nivel funcionalstructural-operaional, nivel care evideniaz: - "scopul su final" ("a menine i a mbunti calitatea vieii"); - "caracterul su universal ("reprezint democratizarea educaiei") i dinamic" ("permite adaptarea materialelor i a mijloacelor de nvare la noile condiii impuse de dezvoltare"); - Sensul su managerial ("educaia permanent este un principiu organizator pentru toate tipurile de educaie"). 3

La nivel funcional, educaia permanent angajeaz trei categorii de funcii: funcia de adaptare; funcia de inovare; funcia de corectare. La nivel structural, educaia permanent angajeaz dou componente principale, aflate n raporturi de interaciune: componenta general i componenta profesional. La nivel operaional, educaia permanent angajeaz resursele de dezvoltare pedagogic/educabilitate ale fiecrei personaliti umane, valorificabile n termeni de oportunitate i de motivaie individual i social. Educaia permanent reprezint astfel simultan: - Un concept pedagogic fundamental, de tip integrator, care nglobeaz toate resursele activitii de formare-dezvoltare a personalitii umane (stadii, coninuturi, forme, factori), valorificabile pe verticala i pe orizontala sistemului educaional; - Un concept pedagogic operaional care extinde aplicaiile sale "asupra tuturor aspectelor educaiei" (vezi Thomas, Jean, 1977, pag.79-81); - Un principiu pedagogic care susine organizarea global a unui sistem educaional integral, deschis pentru toate tipurile de educaie; - O orientare la nivel de politic a educaiei, care urmrete perfecionarea activitii de formaredezvoltare a personalitii umane pe toat perioada vieii prin valorificarea deplin a resurselor acesteia de autoinstruire i de autoeducaie. 1.4. PRINCIPIILE EDUCATIEI PERMANENTE Principiile educaiei permanente "fundamenteaz organizarea global a sistemului de nvmnt" care angajeaz toate ciclurile vieii, de la faza pregtirii - care promoveaz asimilarea valorilor colare i extracolare la faza activ - care implic profesionalizarea n regim de mobilitate social - pn la faza retragerii - care permite personalitii asumarea de noi roluri prin continuarea nvrii. La nivel de politic a educaiei pot fi evideniate urmtoarele principii: - Principiul asigurrii continuitii n activitatea de formare-dezvoltare a personalitii umane; - Principiul adaptrii programelor colare i postcolare la cerinele unei societi n continu transformare; - Principiul pregtirii personalitii, la toate nivelurile sistemului de nvmnt, n vederea adaptrii optime la condiii de schimbare rapid; - Principiul mobilizrii i a valorificrii tuturor mijloacelor de informare disponibile n limite instituionale i noninstituionale; Principiul corelrii funcionale ntre obiectivele-coninutuhle-formele activitii de educaie/instruire. 4

2.1. OBIECTIVELE EDUCATIEI PERMANENTE Obiectivele generale ale educaiei permanente au fost definite de Paul Lengrand, n 1970, ntr-o "carte-manifest" cu valoare programatic: A) crearea structurilor i a metodelor favorabile formrii-dezvoltrii personalitii umane pe tot parcursul existenei sale; B) pregtirea personalitii umane pentru autoinstruire i autoeducaie. Realizarea acestor obiective generale, solicit o nou politic a educaiei, capabil s anticipeze "sistemul de nvmnt de mine care va fi mai mult dect juxtapunerea a dou pri astzi separate: instituia colar, pe de o parte, educaia adulilor, pe de alt parte, constituind un singur proces continuu" (Thomas. Jean. Pag.79-80). Acest proces, care angajeaz o ampl reform social, susine (re) proiectarea unui sistem e-ducaional global, conceput ca "cetate educativ" (vezi Faure. Edgar i colab., 1975). In cadrul unui sistem educaional global, fiecare nivel, treapt, disciplin, dimensiune, form a educaiei presupune elaborarea unor obiective specifice educaiei permanente, operaionalizabile n funcie de particularitile fiecrei comuniti educative naionale, teritoriale, locale. Obiectivele specifice educaiei permanente sunt prezentate n literatura de specialitate la nivelul unor "obiective convenionale mprite n patru grupe" (vezi Dave, R.H., sub redacie, 1991, pag.406-410): - Grupa I: nsuirea deprinderilor sociale fundamentale (lectur, calcul matematic/informatic, noiuni elementare pentru meninerea sntii); - Grupa a II-a: dezvoltarea capacitii de adaptare la o societate bazat pe anumite valori fundamentale: pace, democraie, libertate, fericire, eficien, umanism, solidaritate; - Grupa a III-a: cultivarea unor trsturi de personalitate care asigur "o nou calitate a vieii": stabilitate intrapsihic, vigoare emoional, "avnt tineresc luntric", capacitate de opiune responsabil, angajare sociaal, capacitate de autodepire/angaja-re personal, nsuirea i rennoirea cunotinelor; - Grupa a IV-a: obiective instrumentale/"nvarea de a nva". nternvarea. nvarea autodirijat. 2.2. EDUCATIA PERMANENTA IN CONCEPTIA LUI JEAN PIAGET Pana la J.J.Rousseau, intre copil si adult nu se concepeau deosebiri esentiale. A urmat o perioada in gandirea psihopedagogica in care copilul era considerat o fiinta autonoma, originala, cu totul deosebita de omul adult (Ellen Key). In vremea noastra se releva deosebirile calitative intre copil si adult, si similitudinile, corespondentele, liniile dezvoltarii continue. 5

Una din aceste linii continue ale dezvoltarii psihice, deosebit de importanta pentru problematica educatiei permanente o aduce constatarea ca si adultul este nedesavarsit. Conceptia veche pleca de la ideea ca adultul atinge o stare plenara, o suficienta si mai ales o autoritate social-statutara, pe care copilul trebuie abia sa o cucereasca. Dupa Jean Piaget pe parcursul vietii omului se inregistreaza functiuni constante, intru cat actiunea presupune totdeauna un interes care sa o declanseze si o inteligenta care sa o inteleaga si sa raspunda nivelelor dezvoltarii. Totodata, dezvoltarea in timp a personalitatii inregistreaza structuri variabile: intresele se schima si explicatiile evolueaza intre individ si mediul sau se stabilesc circuite si distante tot mai mari si, prin continutul lor, tot mai complexe. Notiunea de maturitate nu exprima un moment unitar, o stare de imobilitate, si nu semnifica o fixare, dupa cum se afirma in vechea psihologie adultul are tot atat de largi si de multiple probleme noi de rezolvat si de inteles ca si copilul. Aceasta varsta isi are perioadele ei de tranzitie crizele ei. Pe o perioada a dezvoltarii aproape de acelasi rang ca si copilaria si adolescenta. 2.3. SCOALA SI EDUCATIA PERMANENTA Scoala, invatamantul reprezinta o etapa indispensabila in dezvoltarea personalitatii umane. Educatia scolara este menita sa deschida caile unei instruiri continue, sa determine un proces de autoinstruire si autoeducatie. Ea asigura formarea deprinderilor de munca intelectuala prin care sa dobandeasca posibilitatea de a invata pe tot parcursul vietii si dezvoltarea sistemului de operatii intelectuale indispensabile unei activitati creatoare. Foarte importanta este intelegerea de catre elevi a necesitatii invatarii pe tot parcursul vietii, prin dezvoltarea motivelor de tip superior. Instruirea si educarea elevilor in vederea crearii posibilitatii de autoinstruire si autoeducare presupun raporturi noi intre profesor si elev. Considerarea elevului ca element activ, participant direct si permanent la propria sa formare, ca subiect al educatiei, modifica pozitia profesorului care va avea astfel un rol mai complex. Educatia scolara ca forma organizata in mod stiintific, planificata dupa planul de invatamant si programele scolare se raporteaza la obiective generale cu caracter formativinformativ specifice tuturor componentelor educatiei: educatia intelectuala, educatia moralcivica, educatia estetica, educatia fizica si educatia profesionala. In perspectiva educatiei permanente, prioritate capata obiectivele formative ale acestor componente exprimate prin a invata sa inveti -deprindere de munca intelectuala, prin motivatie pentru invatare care se reflecta in atitudinea fata de invatare. Educatia morala vizeaza formarea comportamentelor si atitudinilor morale fundamentale pentru viata sociala, cultivarea trairii sentimentului religios. Educatia estetica vizeaza 6

sensibilizarea gustului estetic si cultivarea sentimentului estetic si a creativitatii valorilor estetice. Educatia profesionala formeaza atitudinea fata de profesie si munca, ajuta la cultivarea unei gandiri specifice mobilitatii profesionale si a unei motivatii a individului in raport cu mobilitatea profesionala. Educatia scolara trebuie sa pregatesca un tineret sanatos cu rezistenta la efort fizic, vointa, posibilitatea de adaptare la conditii mai dure de viata. Educatia permanenta implica procese de invatare fundamentate stiintific si nu poate fi confundata cu expresia educatie de-a lungul vietii care vizeaza mai mult procesele invatarii spontane. Educatia permanenta inseamna invatare continua, creativa, novatoare si este posibila in toate formele scolare si postscolare. Educatia permanenta promoveaza o pregatire si perfectionare profesionala care permite fiecarui individ sa-si insuseasca cunostintele si deprinderile necesare autoeducatiei. Ea este o inventie sociala, caracteristica societatii contemporane in care mobilitatea profesionala este foarte rapida. Educatia permanenta cotribuie la dezvoltarea procesului de instruire si cultivare; faciliteaza posibilitatea fiecarui om de a-si completa studiile, de a se perfectiona in munca, de asi insusi o cultura superioara. CARACTERISTICILE EDUCATIEI PERMANENTE Principalele caracteristici ale educaiei permanente: - Educaia nu se termin la sfritul instruciei colare, ci acoper ntreaga existen a unui individ; - Educaia permanent nu este dedicat exclusiv adulilor, ea cuprinde i unific toate etapele educaiei: precolar, primar, liceala, universitar, postuniversitar; - Educaia permanent include n acelai timp modalitile formale i nonformale. Ea ncorporeaz att nvarea planificat, ct i pe cea accidental; Comunitatea, grupurile sociale, ntregul mediu deine un rol foarte important n educarea individului; - Educaia permanent mbrac un caracter universal i democratic. Ea reprezint democratizarea educaiei. - Educaia permanent are dou laturi componente: general i profesional. Aceste componente nu sunt diferite una de cealalt, ci sunt ntr-o relaie de interdependen i interactivitate; - Educarea permanent exercita o funcie coercitiv, remedieaz dificultile educaiei actuale; - Principalele funcii ale educaiei permanente sunt: integrarea, inovarea i adaptarea reciproc a individului i a societii; - Sunt trei condiii eseniale pentru a realiza educaia permanent: ocazia, motivaia i educabilitatea; - Scopul final al educaiei permanente este s amelioreze i s ridice calitatea vieii. IMPACTUL EDUCATIEI PERMANENTE ASUPRA EDUCATIEI SCOLARE

Educatia formala (scolara) se desfasoara in mod organizat si planificat, avand la dispozitie planuri de invatamant, programe si manuale scolare, necesare realizarii obiectivelor educationale. Conceptul de educatie permanenta are o pregnanta valoare euristica, el determinand ample si profunde reconsiderari si regandiri atat in sfera conceptuala (teoretica), cat si in cea actionala (practica) a educatiei contemporane. El a permis o mai corecta intelegere si definire a scopurilor si obiectivelor educatiei, reconsiderarea si organizarea pe alte baze a continuturilor invatamantului, introducerea unor noi modalitati si forme de instruire si educare, asigurarea coerentei si unitatii sistemului educational. In reformele actuale privind sistemele educationale din toate tarile se observa preocupari de articulare a diferitelor niveluri si tipuri ale educatiei, urmarindu-se continuitatea acestora in timp si spatiu, incercand sa transforme punctele terminale ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si universitar in descrieri spre invatarea continua, spre autoeducatie (G. Vaideanu). Scoala este o etapa initiala a educatiei permanente, care trebuie sa pregateasca elevii in acest scop si, ca urmare, din aceasta perspectiva trebuiesc regandite obiectivele educationale, continutul si metodele de predare invatare - evaluare. In acest scop se va pune accent pe folosirea pe scara larga a metodelor activ-participative, pe tehnicile de invatare eficienta, pe folosirea unui stil didactic integrat, pe cresterea efortului de invatare al elevilor si pe formarea capacitatii de autoevaluare. CONCLUZII Invatarea permanenta nu reprezinta numai un aspect al educatiei si formarii, ci ea devine, pe zi ce trece, un principiu fundamental al participarii active a individului in societate, de-a lungul intregii sale vieti. Educaia permanent reprezint un principiu organizatoric i filosofic care presupune c educaia se suprapune pe dimensiunea ntregii existene a omului. Educaia permanent reprezint o direcie important de evoluie a activitii de formare-dezvoltare a personalitii, care urmrete valorificarea tuturor dimensiunilor i formelor educaiei proiectate i realizate pe tot parcursul existenei umane i n orice moment a existenei umane. Volumul de cunotine cptat de individ n coala nu-i poate sluji eficient toat viaa, el fiind obligat ca la scurt timp dup terminarea studiilor prin obligaiile profesionale, sociale i culturale s deprind priceperi i nvturi noi, n acord cu noile date ale tiinei i tehnicii. 8

Noile mutaii din viaa economico-social, politica i cultural au dus la schimbarea n mare msur a statului economic i social al oamenilor prin trecerea n sectorul secundar, teriar (servicii) i apoi n cel cuaternar (cercetare). Aceste mutaii, coroborate cu schimbrile survenite n structura i funciile familiei, necesit din partea tuturor eforturi susinute i permanente de adaptare la condiiile mereu schimbtoare. Schimbrile n structura demografic indic o cretere a populaiei vrstnice. Prin educaia primit, ei pot fi influenai, ca i dup prsirea cmpului muncii, s rmn activi, productivi i creatori. Educatia permanenta a aparut si s-a impus ca un raspuns la solicitarile vietii contemporane, ca singura solutie pentru adaptarea omului la epoca noastra. Revolutia tehnicostiintifica este insotita de numeroase explozii -informationala, tehnica -, de sfidari aruncate in fata omului-cum numeste Paul Lengrand exigentele la care contemporaneitatea constrange fiinta umana. Gaston Berger rezuma tabloul epocii actuale la cateva trasaturi care sunt tot atatea probleme pentru educatia omului aflat in acest tablou: interdependenta crescanda din lume; mobilitatea indivizilor, maselor si situatiilor; accelerarea istoriei, care actioneaza ca factor de diferentiere si de selectie.

BIBLIOGRAFIE Ioan Jinga Educatia Permanenta Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti-1979. Ioan Bontas Pedagogie Editura All, Bucuresti-1996. Ioan Nicola Pedagogie Editura didactica si pedagogica, Bucuresti-1969 Paul Lengrand Introducere in educatia permanenta Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti-1973. Leon Topa Sociologia educatiei permanente Editura stiintifica, Bucuresti-1973 Tiberiu Popescu Educatia adultilor Editura didactica si pedagogica, Bucuresti-1974. Bertrand Schwartz Educatia maine Editura didactica si pedagogica, Bucuresti-1976. Pavel Muresan Educatia Permanenta Educatia stiintifica si enciclopedica, Bucuresti-1983. Gaston Berger Omul modern si educatia sa Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti-1973. Hans Lowe Introducere in psihologia invatarii la adulti Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti-1978 9

S-ar putea să vă placă și