1. Omul obiect de studiu al flosofiei Existena uman. Preocuparea omului pentru cunoaterea de sine este una permanent.

. Discipline precum biologia, istoria, sociologia au ca obiect de cercetare fie corpul uman, fie evoluia omului de-a lungul timpului, fie existena omului n societate. ns toate aceste discipline ofer puncte de vedere limitate, ntruct au n vedere trsturi particulare ale omului. De aceea, era necesar o cunoatere general a fiinei umane. Filosofia va ncerca s ofere o perspectiv de ansamblu asupra problematicii ridicate de existena omului. Ce este omul? n ce const natura uman? Dac existena are sens? sunt ntrebri la care filosofia ncearc s rspund. Prima interogaie - ce este omul? - este o interogaie asupra esenei omului: oare exist o trstur care este specific doar omului? Exist o natur, o esen prin care omul se deosebete de regnul animal sau vegetal? Interogaiile despre sensul vieii sunt legate de cele despre natura uman. Ceea ce confer sens existenei nu este oare acea trstur care ne caracterizeaz n mod propriu? Filosofia nu ofer rspunsuri ultime pentru aceste interogaii. Filosofia menine ns, interesul permanent n cunoaterea de sine a omului. Natura uman. Atitudinea autoreflexiv a omului l conduce pe acesta la ntrebarea asupra diferenei dintre sine i celelalte entiti - obiecte, natur, semeni: n ce const deosebirea dintre un om i un lucru sau un animal? Mai mult, exist vreo diferen ntre mine i cellalt seamn al meu? Astfel de interogaii sunt definite ca fiind despre natura uman. Sunt interogaii eseniale, cci ncearc s cuprind acel set de atribute specifice doar naturii umane. n filosofie ns nu exist o rezolvare univoc a acestei probleme. Despre natura uman sunt dou teorii importante: cea politic i cea metafizic. Teoria politic consider caracteristica esenial a omului capacitatea sau incapacitatea acestuia de a tri n mod social, de a fi parte component a unui sistem guvernant. Teoria metafizic trateaz gndirea i capacitatea acesteia de reflectare asupra lumii ca element distinctiv al naturii umane2. Omul nu este, n primul rnd, un animal (a )social, ci o fiin meditativ, reflexiv. Aristotel (384-322 a.Ch.) Omul este un animal politic. Teoria lui Aristotel despre natura uman este influenat de concepia sa teleologic, conform creia natura nu creeaz nimic fr un scop3. Din acest punct de vedere, i existena omului deine un scop, i anume acela de a tri laolalt cu semenii si n vederea unei viei bune. ns o via bun, n care actele morale i cele intelectuale sunt posibile, nu se poate obine, dup Aristotel, dect n msura n care oamenii sunt parte component a unui stat, adic a unei comuniti de fiine cu simirea binelui i a rului, a dreptului i a nedreptului. Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). Teoriile politice despre natura uman de pn la J.J. Rousseau considerau c omul este o fiin social, care i ndeplinete atributele sale eseniale supunndu-se unei ordini sociale i trind alturi de semenii si. Sufletul omenesc era modificat, modelat n interiorul societii. Rousseau i pune ns ntrebarea dac aceast modificare cauzeaz fericirea sau nefericirea omului. 2. Raportul dintre biologic i social n om Prin antropogeneza (din gr. "anthropos" - om; "genesis" - nastere) se ntelege procesul aparitiei si dezvoltarii omului. Ct priveste originea omului, exista diferite conceptii si teorii (creationista, a evolutiei biologice, a evolutiei sociale) . Evolutia umana esential se deosebeste de celelalte linii evolutive. Asupra intensitatii antropogenezei influenteaza att factorii biologici (organici), ct si cei sociali (culturali).

Ca factori biologici ai antropogenezei pot fi mentionati: 1. Ereditatea - asigura pastrarea caracterelor ereditare si transmiterea lor urmasilor n cadrul reproducerii sexuale (ereditatea determina existenta omului ca specie); 2. Variabilitatea - asigura capatarea de noi caractere n cadrul existentei omului n anumite conditii de trai (variabilitatea determina adaptarea organismului uman la factorii mediului (temperatura, umiditate, tipul de hrana etc.); 3. Selectia naturala - asigura alegerea celor mai adaptati oameni sub actiunea factorilor selectivi naturali (selectia naturala la om poate fi individuala, de grup, demica (prin dem se ntelege o grupa izolata de indivizi ntre care se instaleaza panmixia - ncrucisarea libera); 4. Lupta pentru existenta - asigura supravietuirea celui mai apt n conditiile de concurenta (lupta pentru existenta poate avea loc att ntre indivizii unei populatii umane, ct si ntre om si alte specii de plante si animale. Omul, de asemenea "lupta" cu factorii climaterici, care n multe cazuri pot determina nsasi existenta lui. Lupta pentru existenta poate avea un caracter relativ, fiind nlocuita cu competitia); 5. Selectia sexuala - asigura pastrarea dimorfismului sexual n cadrul populatiei umane (selectia sexuala capata o deosebita valoare pentru acele populatii n care este dereglat raportul de sexe (1:1)); 6. Exercitiul - asigura dezvoltarea (sau reducerea) anumitor organe care ofera un avantaj persoanelor ce le poseda; 7. nmultirea - asigura transmiterea caracterelor urmasilor si capatarea de noi caractere ca rezultat al noilor combinari de gene. Ca factori sociali pot fi mentionati: 1. Munca sau capacitatea de a produce unelte de munca - asigura perfectionarea continua a omului (F.Enghels n lucrarea sa "Rolul muncii n procesul de transformare a maimutei n om" afirma: "Munca este izvorul oricarei avutii . ntr-un anumit sens, trebuie sa spunem ca ea l-a creat pe om nsusi"); 2. Organizarea sociala - asigura supravietuirea oamenilor n conditii nefavorabile, precum si mbogatirea lor de avutia societatii (Enghels afirma despre viata n colectiv: "instinctul social a fost una dintre prghiile cele mai importante ale descinderii omului din maimuta"); 3. Limbajul articulat - asigura comunicarea ntre membrii populatiei si schimbul de experienta;

4. Constiinta - reprezinta rezultatul unei lungi evolutii n decursul careia se formeaza pe baza proprietatii de reflectare a materiei mai nti sensibilitatea elementara a fiintelor celor mai simple, apoi activitatea nervoasa superioara a animalelor, culminnd cu gndirea umana. Constiinta umana este forma superioara de reflectare n sistemul nervos uman al realitatii nconjuratoare. Factorii biologici si sociali se completeaza reciproc, fiind interdependenti. De exemplu, marirea volumului creierului la om a impus schimbari n diametrul cailor fatului, largirea bazinului la femei si pierderea capacitatii lor de alergare. Ca rezultat, a crescut responsabilitatea societatii fata de femei si copii. Aparitia graiului articulat a provocat modificari n pozitia corpului si structura maxilarelor, a atras coborrea laringelui si reorganizarea coardelor vocale.

n concluzie, omul este o fiinta biosociala, fiind dependenta att de factorii biologici, ct si de cei sociali. Astazi evolutia speciei Homo are un curs stabilizator, evolutia fizica fiind n linii mari ncheiata, dar mai este nca posibila evolutia pe plan social, economic si cultural, cu accentuarea actiunilor sale inteligente si iesirea progresiva de sub imperiul instinctelor si emotiilor sexuale, cu o crestere marcanta a rationalului n toate demersurile sale. 3 Omul ca individ individualitate i personalitate Omul, evoluand din lumea animala datorita muncii si, dezvoltandu-se in societate, desfasurand o activitate comuna cu alti oameni si comunicand cu ei, devine personalitate, subiect al cunoasterii si reorganizarii active a lumii materiale, societatii si a sine insasi. Omul se naste pe lume deja om. In notiunea "individ" este intruchipata apartenenta de origine a omului. Individ poate fi considerat si noul nascut si cel matur la etapa primitiva si locuitorul foarte instruit al tarii civilizate. Nascandu-se individ, omul treptat capata o anumita insusire sociala, devine personalitate. Prin personalitate in psihologie se desemneaza calitatea de sistem (sociala), dobandita de catre individ intr-o activitate concreta si comunicare si ce caracterizeaza masura reprezentarii relatiilor sociale in individ. Prin urmare, personalitatea poate fi conceputa doar in sistemul relatiilor stabile dintre personalitati, care se exprima prin continut, valori, sensul activitatii comune pentru fiecare participant. Aceste relatii intre personalitati se manifesta in particularitati individuale concrete si faptele oamenilor, formand o calitate deosebita a insasi activitatii in grup. Anumii teoreticieni, ca J. Dollard, consider c studiul personalitii de baz trebuie s se ntemeieze pe studiul caracteristicilor omului de rnd, considerat a fi om mediu". Individualitatea personalitii, dup cum am reinut, se formeaz din particulariti specifice ale diferitelor trsturi ale personalitii, ns influena socialului i a biologicului, n cazul dat, este diferit. Exist caliti ale personalitii, la dezvoltarea crora biologicul a avut un rol deosebit (spre exemplu, temperamentul), ns sunt caliti (raiune, memorie, imaginaie, cunotine, deprinderi, abiliti), la dezvoltarea crora un rol dominant 1-a avut nvmntul. Un grup specific l constituie calitile orientative (direcionale) ale personalitii (interese, idealuri, convingeri) la formarea crora rolul biologicului este nesemnificativ, iar rolul experienei sociale, mai ales al educaiei - este enorm.