PUFULITA-CU-FLORI-MICI (Epilobium parviflorum)

Am primit odata o scrisoare de la un tata de familie in care scrie textual: ,,Va implor cu miinile impreunate si ridicate, poate imi mai puteti indica un drum inapoi spre sanatate si darui familiei mele, care sufera din greu alaturi de mine, un tata sanatos." inainte imi evoca drumul suferintei sale: In anul 1981 devine acuta o prostatita cronica (inflamatie cronica a prostatei) din cauza imbaierii intr-o apa care continea radiu. A umblat din spital in spital, dar nici un medic nu l-a operat; era disperat. La fiecare scaun elimina singe si puroi. Din cauza numeroaselor medicamente a capatat ulcer duodenal si o afectiune grava la ficat, iar flora intestinala i-a fost distrusa. Era mai aproape de moarte decit de viata si a trebuit, la indica|ia doctorului, sa suspende orice medicament. Apoi a fost operat, dupa cum scrie, pe cale electrica. in ciuda operatiei, inflamatiile au ramas pina astazi. Medicamentele si injectiile i-au inrautatit din nou starea. A recurs la ceaiul de urzici si la ceaiul diuretic care i-au ameliorat boala in asa masura, incit astazi poate lucra din nou. De acest drum chinuitor ar fi fost probabil crutat mult incercatul tata de familie daca ar fi stiut de pufuliuta-cu- flori-mici care poate vindeca din temelie bolile de prostata. Pufulita-cu-flori-mici, necunoscuta pina acum ca planta medicinala si nementionata in nici o carte obisnuita despre plante medicinale, a intrat intr-un adevarat mars triumfal ca planta medicinala contra bolilor de prostata. In cel mai scurt timp a devenit cunoscuta in intreaga Europa si in afara ei, nu in ultima instanta din cauza ca a ajutat deja multi oameni in maladiile susmentionate. Din cauza numeroaselor varietati ale acestei flori s-a ivit insa o anumita incertitudine. Dintre subspeciile cu actiune tamaduitoare trebuie insirate urmatoarele: cirligei sau racitoaica (Epilobium roseum), pufulita-cu-flori-mici (Epilobium parviflorum), pufulita (Epilobium montanum), numita si fata-n-fata, pufulita-verde-inchis (Epilobium obscurum), pufulita lanceolata (Epilobium lanceolaturri), pufulita-de-colina (Epilobium collinurn), pufulita-de-mlastina (Epilobium palustre), pufulita-de-pietris (Epilobium fleischeri) si pufulita-alpina (Epilobium anagallidifolium). Varietatile tamaduitoare se recunosc toate dupa florile lor mici in culori rosiatice, roz pal sau albicioase. Ele stau ca batute-n cuie pe silicvele (fruct capsula) lunguiete, inguste, din care tisnesc la plesnire semintele pavoazate cu peri albi, asemanatori bumbacului. In Tirol, pufulita este cunoscuta in mod surprinzator sub numele de ,,Frauenhaar" = parul femeii. Din varietatile enumerate si care au putere lecuitoare se colecteaza intreaga planta, deci

tulpina, frunze si flori, cu grija ca planta sa fie culeasa din mijloc - de altfel, ea se rupe foarte usor - pentru ca sa poata forma noi mladite laterale. Ceea ce s-a cules se taie cit este in stare proaspata. Din ceaiul de plante se beau, si in cazurile cele mai grave, numai 2 cesti pe zi, si anume 1 ceasca dimineata, pe stomacul gol, si 1 ceasca seara. Acest lucru nu inseamna insa ca se poate renunta la controlul medical. Oricum, sfatul medicului trebuie cerut in orice boala grea. Doua subspecii de Epilobium, care pot fi doar cu greu confundate cu celelalte soiuri cu flori mici, nu au voie sa fie colectate. Este vorba de cea numita rascoage, limbricas, pufulita sau sburatoare (Epilobium hirsutum) si de sburatoare (Epilobium angustifolium). La prima dintre ele, florile ajung de marimea unghiei degetului mare si stralucesc purpuriu. Ea se gaseste adesea in stocuri mari, stufoase, pina la 150 centimetri inaltime, in si Iinga apele putin adinci; tulpina si frunzele sunt carnoase si acoperite usor cu par pe partea inferioara. Cunoscutul botanist austriac Richard Willfort, care cunostea foarte bine pufulita ca planta de leac, nu o mentioneaza in cartea sa. Ar putea, dupa cum a sustinut ei, sa fie confundata cu rascoagele (Epilobium hirsutum); acestea au, insa, spre deosebire de pufulita-cu-flori-mici, niste flori cel putin de cinci ori mai mari, tije si frunze mai carnoase, o inaltime sensibil mai mare si declanseaza un efect contrar. - Sburatoarele (Epilobium angustifolium) cresc inalte de 150 centimetri si prefera luminisurile, lizierele si vecinatatea tufisurilor de zmeura. Florile mari, de culoarea purpurei, sunt dispuse in ciorchini lungi, piramidali, neindesati pe o tulpina rosietica la baza. Florile acestei varietati foarte des intilnite stralucesc in timpul infloririi, formind niste suprafete rosii ca focul. Denumirea germana populara ,,Unholdenkraut" = iarba-diavolului este, cred, un indiciu destul de clar ca nu poate fi folosita contra prostatitei. <<Eram femeie tinara cind socrul meu a murit in puterea virstei de hipertrofie a prostatei, deci de o marire patologica a prostatei. Un vecin care era expert tn materie de plante medicinale mi-a aratat aceasta pufulita-cu-flori-mici, spunfndu-mi: ,,Daca socrul dumneavoastra ar fi baut ceai din aceasta planta, astazi ar mai fi fost in viata. Tineti-o minte! Sunteti femeie tinara si puteti ajuta multi oameni cu ea." Dar dupa cum se intimpla cind esti tinar si sanatos, nu m-a mai preocupat aceasta planta. Nu la fel a facut si mama! Ea a cules-o in fiecare an si a ajutat multi oameni suferinzi de vezica urinara si de rinichi. Forta sa curativa este atit de mare, incit adesea inlatura fulgerator toate supararile si durerile legate de bolile de prostata. Au existat cazuri cind oamenii se aflau in preajma operatiei si nu puteau urina decit picatura cu picatura; o singura ceasca a si adus o usurare. Ceaiul trebuie baut, bineinteles, mai mult timp, pentru a obtine o reala insanatosire. Mi-a relatat odinioara mama mea despre un pacient care suferise deja trei operatii de cancer vezical - cancer vezical dovedit clinic - si care se gasea intr-o stare fizica foarte proasta. L-am sfatuit sa bea ceai de pufulita. Am aflat ulterior de la medicul sau ca s-a vindecat. Era pe vremea cind inca nu ma ocupam de plantele medicinale. Aceasta vindecare m-a impresionat profund. Mama mea m-a rugat deseori sa nu uit niciodata sa culeg aceasta planta medicinala cind ea n-o sa mai fie in viata. In 1981, de ziua Intrarii Maicii Domnului in biserica, a murit mama mea cea draga si eu am uitat in vara aceea sa adun pufulite. In cabinetul de consultatii al medicului meu am aflat ca un barbat pe care-l cunosteam zacea fara sperante in spitalul nostru, bolnav de cancer vezicat. ,,Nu", am exclamat, ,,acest barbat vrednic n-are voie sa moara!" M-am gindit la pufulita. Medicul, desi avea o

atitudine pozitiva fata de plantele medicinale, a fost de parere ca in acest caz nu mai putea ajuta nimic. Eu nu culesesem snsa pufulite si m-am gtndit cu groaza ca la mijlocul lui octombrie totul o fi ofilit si uscat. M-am dus totusi sa caut. Stiam un loc unde infloreau in timpul verii. N-am mai gasit, ce-i drept, decft citeva tulpini vestejite, pe care le-am cules totusi, le-am taiat marunt si le-am trimis sotiei boinavului. I-a dat sa bea 2 cesti pe zi, una dimineata si una seara, si dupa 14 zile am aflat de la medic, printr-un anunt telefonic, ca in starea bolnavului survenise o mare schimbare in bine. Mi-a spus rizind: ,,Deci plantuta ta ajuta!" De-atunci am putut ajuta sute si sute de oameni, asa cum imi spusese odinioara batrinul din locul meu natal: ,,Tineti minte aceasta planta; puteti ajuta multi oameni cu ea.">> Un farmacist din Munchen mi-a aratat intr-o carte veche si groasa de farmacie locul in care in jurul anului 1880 pufulita mai era consemnata in mod oficial. Medicamentele chimice au izgonit-o total. Prin preiegerile mele, drumetiile in scopul descoperirii plantelor medicinale, pufulita a devenii din nou cunoscuta in toate rindurile populatiei. indrumarile mele gasesc ecou puternic in sufletele multor oameni, caci pretutindeni unde ajung, fie in munti, pe drumuri de padure, la margini de piraie, fie in luminisuri vad, spre bucuria mea, ca a fost culeasa numai mladita central a pufulitei in scopul de a cruta planta. Oricine cunoaste aceasta planta medicinala o apreciaza si o apara de pieire, culegind-o astfel cu multa bagare de seama. Planta mai creste, dupa cules, inca de 2-3 ori. Daca rizomul ramine in pamint, atunci va inmuguri din nou in primavara urmatoare. Aflu cu bucurie din scrisori ca in multe gradini pufulita-cu-flori-mici creste acum printre capsuni, legume si arbusti decorativi. Inainte era smulsa din pamint ca orice buruiana suparatoare. Citor suferinzi le-ar fi putut aduce in acest rastimp vindecare si un nou curaj de a infrunta viata! De curnd am avut posibilitatea de a ajuta un preot care era considerat de medici incurabil, avind cancer la prostata si la vezica si care se dedica astazi din nou cu intreaga putere de munca profesiei saie. 0 scrisoare din Schwarzwald: ,,Cumnata mea a fost tratata de un cancer al organelor pelviene cu raze care i-au daunat, provocindu-i o fisura in intestin si in vezica. A capatat asemenea dureri vezicate, incit medicul a fost nevoit sa-i prescrie morfina. Atunci am cautat pufulita-cu-flori-mici, am descoperit-o si dupa o saptamina de cura cu ceai, toate durerile au disparut. Multi dintre cei care sufera de prostata se pot insanatosi cu ajutorul pufulitei-cu-florimici, deseori chiar fara sa mai fie nevoie sa se opereze. Daca operatia s-a efectuat deja, ceaiul de pufuiita fnlatura usturimile si celelalte inconveniente care se ivesc de mutte ori ulterior. Trebuie consultat insa fn drice caz medicul.' Un barbat vindecat de o boala a prostatei scrie din Coburg: ,,Pufulita-cu-flori-mici m-a ajutat in durerile mele de prostata. Zaceam in spital in Coburg, bolnav de infarct miocardic. Pe linga aceasta, aveam dureri de prostata si nu puteam fi operat din cauza starii proaste a inimii. Mi s-a spus ca mi se va pune o sonda permanenta, daca situatia mi se va inrautati. - Am aflat despre minunata pufulita-cu-flori-mici care a ajutat pe atitia in suferinte asemanatoare. Am inceput sa beau cite 3 cesti pe zi; in citeva zile am scapat de orice dureri de prostata. Acum mai beau pentru ca sa ma refac cite 2 cesti pe zi. - ii multumesc lui Dumnezeu din toata inima. Va doresc, sa mai ajutati cu pufulita-cu-florimici multi oameni care sufera de acelasi chin. Este incredibil ca planteie medicinale ale Domnului aduc - cind medicina nu mai are solutii -un ajutor atit de mare."

MOD DE FOLOSIRE Prepararea ceaiului: Se opareste 1 lingurita (cu virf) de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. Numai 2 cesti pe zi - prima, dimineata, pe stomacui gol, iar a doua, seara, 1/2 ora inainte de cina.

Pufulita ajuta (de dr. Dirk Arntzen, Berlin)

O scrisoare de la dr. Arntzen, medic practician, antropozof: ,,La baza urmatoarei evocari sta o intelegere a plantelor, asa cum a fost ea stimulata de Rudolf Steiner si dezvoltata in continuare de diferiti biologi si botanisti. Aceasta intelegere este de fapt o imagine si se numeste: Omul invers triarticulat. Asta inseamna ca radacina corespunde organizarii nervi-simturi, deci mai ales capului omului, zona frunzelor - sistemului central, ritmic, iar zona fiori-fruct, partii metabolism-membre. Aceasta reprezentare, ca toate lucrurile vietii, nu se poate aplica mecanic. Ea trebuie prelucrata in mod individual pentru fiecare planta in parte si invers, si pentru fiecare pacient in parte. Dar, odata extstenta chiar daca este inteleasa mai intii doar pe baza citorva exemple, ea ofera un fundament solid, temeinic pentru intelegerea relatiilor dintre om si planta, care altfel ramin intotdeauna putin neclare. Principiul acestui procedeu va fi ilustrat pe baza unui exemplu. Sa luam Hamamelis virginica. Aici, florile apar iarna direct din scoarta. Nu are loc legatura normala prin frunza. Scoarta trebuie considerata ca apartinind zonei minerale a radacinii. Avem deci o situatie in care principiul metabolic al florii da direct de principiul nervi-simturi al radacinii si scoartei, fara a trece prin echilibrarea sanatoasa, normala prin frunza. Aceasta situatie exista si la om (si natural, la animal), de exemplu in cazul ranii, dar mai ales in zona anala. Hamamelis este un model pentru rana, pentru -hemoroizi. Aceasta planta poate trai cu aceasta situatie o viata intreaga, fara sa insemne ca se imbolnaveste; s-ar putea chiar spune ca ea traieste din si prin aceasta situatie de exceptie. De aceea, planta poate deveni un mijloc de leac pentru noi. Caci ne arata cum putem jongla o viata intreaga cu o situatie anumita, care exista, fara a ne imbolnavi. Si intrucit astfel de situatii sunt realitati ale vietii, deci deja ceva spiritual, nu este atit de mult vorba de materialitate, de substanta, ceea ce poate da o explicate pentru efectul diluarilor homeopatice (potente). Si acum referitor la Epilobium, pufulita. Aceasta planta se caracterizeaza mai ales prin faptul ca ceea ce este considerat la inceput drept o tulpina florala mica si nevinovata este in realitate un ovar de fruct hipogin care, asa cum e normal la un fruct, se umfla sensibil dupa inflorire, se decoloreaza si creste in lungime. Toamna sunt eliberate apoi seminteie inconjurate in abundenta de bumbac. Pufulita in toate varietatile sale este o planta relativ raspindita. Planta infloreste si rodeste destul de puternic, adica se desfasoara destul de puternic in acest domeniu; frunzele, tulpina si radacina devin in schimb mai putin importante, mai neinteresante in comparatie cu aceasta. Totul raportat la om inseamna: Putem cauta efectul principal in partea de jos a omului, din care fac parte in mod esential organele urinare si de reproducere. Prin alte reflectii se poate oarecum exclude zona intestinala (acestea sunt mai cu seama plantele cu gust amar). Ovarul de fruct ca parte esentiala, batatoare la ochi se afla spre inauntru. Prin acest lucru

se poate inteiege faptul ca in el se vede clar un raport pozitional cu prostata. Dezvoltarea fructului toamna te duce cu gindul si la toamna omului, omniprezenta sa - la o boala cam la fel de frecventa. Ceva foarte asemanator se intilneste la pepene, la dovleac: ovar de fruct hipogin, marire uriasa dupa inflorire si, ca sa spunem asa, in mod necesar, actiune asupra organelor urinare. La fel si la para (Pyrus). Si pentru specialisti: Hypoxis rooperi are tot ovar de fruct hipogin. Demn de remarcat este fenomenul ca anumite plante urogenitale importante, ca plopul, ca bumbacul (Gossypium), prezinta si ele o formatie cu aspect de bumbac puternica, batatoare la ochi. Explicatia acestui fenomen inca nu s-a gasit. Cea mai eficace, este prepararea ceaiului. Acest mod de preparare aromat, apos da puterilor tamaduitoare si directia speciala catre partea de jos a omului cu aparatul sau urinar. Si, ceea ce este eel mai important, pufulita ajuta! Multe multumiri redescoperitoarei acestei plante medicinale din farmacia Domnului, pina acum neglijate."