Scrnciobul de Alexandru Costache Doamne dumnezeule, doctorii tia nu sunt n stare s lege dou vorbe ca lumea, vorbesc la fel

cum i semneaz reetele, n aa fel nct, atunci cnd i asculi ncercnd s-i explice - mpiedicat i negsindu-i cuvintele - despre leucocite i trombocite, ai senzaia stranie c discut aa ntr-o doar, ca s fac conversaie, dei tiu c n-avei subiecte comune i din acest motiv apar acele pauze stnjenitoare n care fiecare dintre voi prei s v cutai febril n minte urmtoarea fraz (tocmai din cauza asta tu simi mereu imboldul s i ajuti i schimbi subiectul, da, dar e o toamn neobinuit de secetoas i pentru agricultur nu e deloc bine, c dac nu plou culturile sunt compromise, i iar explodeaz preul porumbului la anu, iar ei nu reuesc niciodat s priceap c glumeti i te privesc de fiecare dat stupefiai, i trec secunde, uneori minute pn cnd sunt n stare s-i pun din nou ordine n idei i s continue cu trombocitele lor), cu toate c n-ai putea s-i acuzi c nu i-au dat interesul, mai ales doctorul Eftimescu, cel grizonat, care te privete aa cu un soi de tristee n ochi atunci cnd are impresia c eti dus pe gnduri, ca i cnd s-ar nvinovi c nu poate face mai mult ca s-i calmeze durerea n dimineile n care te trezeti transpirat i cu ameeala acea plcut dat de febr, care ns te mpiedic s te ii pe picioare, iar el se apleac deasupra patului tu i-i zmbete cu zmbetul lui ciudat doar din colul gurii, n timp ce restul feei rmne serios, i-i spune c-o s te faci bine n curnd, ce dumnezeu, eti fat tnr, ai toat viaa nainte; i zmbeti i tu dei i-e greu pentru c ai buzele crpate i abia poi s-i ii ochii deschii, bine, domnu doctor, s-mi completai foaia de externare, apoi nchizi ochii i faci o pauz ca s-i tragi sufletul o clip i cnd i deschizi din nou el nu mai e lng tine i afar e ntuneric i linite, nu se mai aud nici mcar mainile pe strad, semn c trebuie s fie trecut de miezul nopii, iar tu te simi vlguit i singur i nu dup mult timp ncep s-i vjie urechile, la fel ca atunci cnd te ddeai cu ochii nchii n scrnciobul din gutuiul bunicilor i aveai impresia c nu tu te miti, ci c lumea ntreag din jurul tu alunec pe lng tine, dar tu te simeai n siguran pentru c auzeai vocea bunicului n spatele tu ntrebndu-te dac i-e fric, i dac vrei mai tare, i ie nu i-era niciodat fric, mai tare, taicule, mai tare, pentru c aa ai fost toat viaa, ai vrut mai tare, mai sus,

mai mult, dar acum simi c lumea se prbuete prea repede i nu mai auzi nici vocea bunicului n spatele tu, ci doar vjitul scrnciobului, i te scufunzi iari n noapte i-n febr murmurnd mi-e fric, taicule, mi-e fric. 13.11.2012