Dificultatile delimitarilor in istoria presei se datoreaza imensitatii sale in timp si in spatiul jurnalistic. In 1700.

Pierre Bayle deja afirma: Numarul jurnalelor si al altor lucrari care ar merita acest nume (de ziar), s-a multiplicat atat de mult incat ar fi timpul sa le studiem istoria. In occident, avem de-a face cu o timpurie aglomerare de jurnale, de altfel, despre amploarea fenomenului de presa, Pierre Albert scria: Inca din secolul al XVII-lea notiunea de presa periodica acoperea o masa puternica de publicatii, iar in secolele urmatoare, categoriilor lor s-au diversificat intr-o asemenea masura incat varietatea titlurilor ascunde cel mai adesea unitatea ansamblurilor. In acelasi timp, autorul unei recente istorii de presa, tiparita la Institutul European din Iasi, afirma ca ziarele reprezinta adevarate arhive ale cotidianului. Altfel spus, ele sunt o adevarata sursa obiectiva de istorie generala. Dar pana a vorbi despre semnificatia presei, despre menirea si desfasurarea ei in timp, sa vedem pe unde sunt primele inceputuri. Cat de veche este comunicarea si cum s-a manifestat ea de-a lungul timpului? In fond, scrisul nu a existat dintotdeauna, iar omul a constientizat de timpuriu ca nu este singur pe terra, si ca trebuie sa comunice cu semenii lui de aproape sau de departe. In orice timp, nevoia de stiri, de informatii a fost imperioasa. In procesul gandirii evoluate, omul a intut ca omul care stie este puternic. De aici apare si expresia: informatie egal putere, pentru ca omul stiind, poate sa previna. Prin urmare, cum va spune Pierre Albert, nevoia de informatii este una dintre datele fundamentale ale omenirii. Din cele mai vechi timpuri, valoarea stirilor creste atunci cand este sunt exclusive. Forma cea mai primitiva a comunicarii reprezenta semnele si semnalele. O crestatura facuta intr-un copac putea sa insemne: Fereste-te! un mesaj pentru primii oameni putea sa fie o piatra colorata, o crenguta rupta, etc. Capitolul 2 1. Primele semne dupa Guttenberg Incepand cu secolul al XV-lea, in marile orase ale lumii se formeaza o adevarata retea de vehiculare a stirilor, a vestilor de orice fel. Stirile vor fi adunate si apoi copiate de scribi care in acelasi timp multiplica papirusul in zeci de exemplare difuzandu-le. Dupa unii cercetatori, la Venetia aceste reproduceri se vor numi avissi in timp ce in Olanda aceluiasi timp, astfel de inscrieri vor purta numele de zeytungen. Exemplul lor se extinde si la Anvels, la Frankfurt, la Lyon dar si in alte zone ale Europei, demonstrand pretutindeni nevoia acuta de informare, de scriere si de multiplicare rapida. Aceasta indeletnicire era destul de greoaie, si se astepta o solutie salvatoare. Ea a venit sub forma unei masini de tiparit care apare la Strasbourg in 1438, apoi la Mainz in 1454. Inventatorul era Johann Guttenberg, cel care prin masina sa de tiparit, avea sa revolutioneze cunoasterea, dand stiintei si literaturii un adevarat impuls.

Aceasta mare asteptare la nivelul Europei s-a manifestat cu o deosebita inversunare, desi in continentul alaturat, in China mai precis, tiparul exista de mai multe secole deja. Astfel, in timpul dinastiei Tang (618-907), se tiparea o gazeta destinata publicului larg, gazeta avea si un nume Ti pao, ceea ce inseamna in presa un serios pas inainte. Revenind la subiectul nostru, precizam ca incepand cu secolul al XV-lea, tipografii europene au editat publicatii sub forma unor caiete adeseori ilustrate pe gravuri din lemn. Caietele cuprindeau istorisiri privind bataliile unor feudali, funeraliile princiare, o serie de comemorari si aniversari. Caietele mai cuprindeau si unele reproduceri din acele avisso. Aceste foi se numeau occasionnales, si aveau avantajul de a fi vandute in librarii. Dimensiunile acestor foi fiind reprezentate de fascicole, aveau dimensiuni limitate. Ca numar de pagini, erau destul de consistente (numarau pana la 8-16 pagini). Din punct de vedere al modului de tiparire, aceste publicatii se insereau in categoria brosurilor, dar cele mai multe erau situate intre brosuri si ziar. Aceste occasionnales, au trecut granita, putand fi intalnite si in Italia aceluiasi timp sub denumirea de gazette, cuvant care deriva de la substantivul gazetta care nu inseamna gazeta ci moneda mica, acesta fiind banutul care era dat drept contravaloare a publicatiei. Mai tarziu, in Franta vor apare cu un caracter popular, asa numitele canards, care insemnau zvonuri, adica stiri mincinoase. In fapt, acelea erau foi de scandal, in general aduceau la cunostinta cititorului stiri reale dar si inchipuite care se adresau sensibilitatii si puterii de a imaginatie a marelui public (efecte exagerate ale unor cutremure sau intamplari cu personaje misterioase). Era vorba de exploatarea pasiunii omului pentru senztional. De aceea toate crimele, faptele de razboi, epifaniile, figurau frecvent in aceste foi, si inca in capul listei. Din acele vremuri dateaza expresia canard care desemneaza si astazi o stire neadevarata. In urma cu mai bine de un deceniu, Maurice Leverne publica o antologie a acestor documente de scandal. Vis--vis de aceste stiri, se fac comentarii dezvaluind atitudinea contemporana. In aceasta perioada, occasionnalele si celelalte publicatii, au trebuit sa indure cenzura, o cenzura mult mai aspra decat oricand. Au fost cazuri cand gazetarii lor au fost condamnati la moarte pentru delicte de presa. Istoria presei retine mai multe nume: Nicolo Franco, spanzurat din ordin papal pentru ca a publicat comentarii critice la adresa desfraului familiei nobiliare Fornese (Victor Visineanu Istoria presei romanesti). Viata publica intre timp in marile orase ale lumii va da semne ca un materie de informatii ar fi nevoie de cu totul altceva, poate de publicatii mai mari, mai bine organizate. In occident, presa periodica nu va aparea imediat dupa ivirea tiparului asa cum era de asteptat, ea va apare insa dupa un secol si jumatate de la inventia lui Guttenberg (inceputul secolului al XVII-lea) timp in care presa periodica a fost precedata de o veritabila inflorire a scrierilor informative. Se poate aprecia ca inventia tiparului a preluat o mare parte din sarcina copistilor sau a unor tipografi cum a fost Laurens Janszoon din Olanda care in 1420, folosind litere din lemn, a tiparit gramatici ale latinii elementare dar si alte lucrari cum ar fi Biblia.

In aceasta perioada, revolutiile industriale din Franta, Anglia si Germania au determinat perfectionarea tiparului concomitent cu tehnica producerii hartiei si a cernelei tipografice. Intr-un cuvant, lumea se pregatea pentru o noua era, cea cu adevarat a lui Guttenberg, despre inventia acestuia Marshal McLuhan afirma ca odata cu Guttenberg, Europa intra intr-o faza tehnologica a programului, faza in care schimbarea insasi devine norma arhitepala a vietii sociale. 2. Primele periodice in Europa Intaile periodice sunt socotite de mai toti specialistii a fi almanahurile derivate din calendarele imprimate la Mainz. Mai concret, primul almanah cunoscut a fost cel tiparit in Franta anului 1486. intre periodice amintim: Relation (Strasbourg, 1609), La Gazette (Franta, 1631), I successe del mondo (Parma, 1645). Isi facusera aparitia saptamanale ca cele din Madrid, Viena, Petersburg dar si Londra. Un asemenea periodic apare in aceste vremi (1650-1700) la Timisoara, si anume publicatia Temesvarer Nabrichten. Intre primii ziaristi, lumea presei l-a retinut pe Theophraste Renaudot (1563-1653), redactorul periodicului La Gazette. El avea sa fie considerat in timp parintele ziaristilor francezi si unul din parintii presei mondiale. Acest Theophraste s-a nascut la Montpellier. El va scriein primul numar un adevarat crez jurnalistic: Bucurati-va deci dupa voie de aceasta libertate franceza , si fiecare sa poata zice cu indrazneala ca el ar fi scos asta si ar fi schimbat pe cealalta, ca ar fi putut-o face si mai bine eu sunt de acord. Intr-un singur domeniu nu voi ceda in fata nimanui, in cautarea adevarului. Acest fapt prefigureaza datoria jurnalistului de a cauta si a scrie in orice timp numai si numai adevarul, indiferent de numele celui care il trag de maneca. Intr-o stampa de epoca, profilui publicatiei La Gazette era infatisat printr-o alegorie deosebit de sugestiva. Ea infatisa ziarul in cauza intr-o sala de tribunal, intr-o rochie alba, cu chip de femeie. Dar pe rochia gazetei sunt brodate perechi de ochi, de urechi si de limbi omenesti precum si reprezeintari ale adevarului nud. Pe postul de grefier in stampa respectiva, la o masa se afla Theophraste care simbolizeaza intransigenta. Gravura de jur imprejur inscrie zeci de catrene de genul: eu colind peste tot in acest univers, sceptrul meu face sa domneasca proza si versurile si pentru tronul meu este prea mic. Febra periodicelor cuprinde in acel timp si lumina slava la Sankt Petersburg. Tarul Petru cel Mare, fascinat de occident, fondeaza in 1703 propriul sau ziar, conturand si prin aceasta personalitatea sa de reformator al Rusiei, de adevarat spirit enciclopedist in istoria Rusiei, tara care avea sa dea lumii una dintre cele mai mari literaturi si culturi. In vremea periodicelor europene se naste un evantai al scrierilor publiciste.