Sunteți pe pagina 1din 8

Capitolul 1

CONCEPTE DE BAZĂ ŞI CLASIFICĂRI ALE STABILITĂŢII SEE

În general, stabilitatea sistemelor electroenergetice se defineşte prin capabilitatea acestora de a rămâne într-o stare de echilibru după apariţia unei mici perturbaţii şi de a reveni într-o stare de echilibru acceptabilă după apariţia unei perturbaţii mari. O perturbaţie se defineşte ca o modificare bruscă sau ca o secvenţă de modificări bruşte ale unuia sau mai multor parametri ai sistemului electric. În figura 1.1 se prezintă un tablou general al problemelor de stabilitate a sistemelor electroenergetice.

În funcţie de mărimea perturbaţiei considerate – care influenţează metoda de calcul şi predicţia instabilităţii – acestea pot fi clasificate în două categorii:

Perturbaţiile mici – sunt acele perturbaţii care permit o liniarizare a sistemului de ecuaţii care modelează regimul de funcţionare a sistemului în jurul punctului iniţial de funcţionare. Astfel de perturbaţii apar în mod frecvent în sistemul electroenergetic, ca de exemplu, mici variaţii ale puterilor consumate sau generate.

Perturbaţiile mari (puternice sau severe) – sunt acele perturbaţii care nu permit o liniarizare a sistemului de ecuaţii care modelează regimul de funcţionare a sistemului electroenergetic. În acest caz, pentru modelarea fenomenelor dinamice se foloseşte un sistem de ecuaţii neliniare. Astfel de perturbaţii mari pot fi considerate: scurtcircuitele trifazate, deconectările de generatoare, consumatori sau părţi ale reţelei de transport.

O altă clasificare în funcţie de dinamica fenomenelor cuprinde:

(i)

stabilitatea unghiului rotoric (fenomen rapid);

(ii)

stabilitatea frecvenţei (dinamici lente şi/sau rapide);

(iii)

stabilitatea de tensiune (fenomen lent).

De asemenea, problemele de stabilitate pot fi clasificate în funcţie de domeniul de timp (Tabelul 1.1 şi fig. 1.2).

Tabelul 1.1 Clasificarea problemelor de stabilitate dintr-un SEE în funcţie de domeniul de timp

Domeniul de timp

Condiţionată de generator

Condiţionată de sarcină

 

Stabilitatea unghiului rotoric

Stabilitatea tensiunii pe termen scurt

Termen scurt

Tranzitorie

La mici perturbaţii

Termen lung

Stabilitatea frecvenţei

Stabilitatea tensiunii pe termen lung

2 Dinamica sistemelor electroenergetice Stabilitatea sistemelor electroenergetice Capacitatea sistemului de a-şi
2
Dinamica sistemelor electroenergetice
Stabilitatea sistemelor electroenergetice
Capacitatea sistemului de a-şi păstra starea de echilibru
Stabilitatea unghiului rotoric
Stabilitatea
frecvenţei
Stabilitatea tensiunii
(fenomen
rapid)
Capacitatea
de a menţine
frecvenţa într-o
Capacitatea
de a menţine
sincronismul
anumită bandă prin echilibrul puterilor
Capacitatea de (fenomen a menţine un lent) nivel de tensiune
prin echilibrul cuplurilor
generate-consumate
acceptabil prin echilibrul puterilor reactive
Stabilitatea pe
Stabilitatea
la
Stabilitatea
Stabilitatea pe
Stabilitatea de
Stabilitatea de
termen lung
mici
perturbaţii
tranzitorie
termen mediu
te nsiune la
te nsiune la
(fenomene
lente)
(fenomene rapide
perturba ţiimici
perturba ţiimari
şi lente)
Sistemul îşi regăseşte
-
Dup ă apariţia unei
-
Dinamica sarcinii
-
Perturbaţii mari
un regim de funcţionare
perturbaţii mari
- Frecvenţă unică în
sistem
-
Dinamica trafo. cu
-
Variaţii mari de
U
şi
f
Contingenţe
Cvasistatic
identic sau apropiat
sistemul revine la un
reglaj sub sarcină
-
Durata de studiu:
- Durata de studiu:
de regimul anterior
regim permanent
-
Limitarea curentului
câteva minute
până la zeci de minute
perturbaţiei mici
acceptabil;
statoric sau rotoric al
-
Durata de studiu <10s
generatoarelor
Instabilitate
Instabilitate
aperiodică
oscilatorie
Cuplu de
Cuplu de
sincronizare
sincronizare
insuficient +
insuficient
instabilitatea
automaticii
de sistem
Moduri
Moduri
Moduri
Moduri
locale
interzonale
de reglaj
torsionale
Fig. 1.1. Concepte ale stabilităţii sistemelor electroenergetice

Concepte de bază şi clasificări ale stabilităţii SEE

3

Supra tensiuni de tră snet Supra tensiuni de comutaţie Rezonanţă subsincronă Stabilitate tranzitorie şi la
Supra tensiuni
de
tră
snet
Supra tensiuni
de
comutaţie
Rezonanţă
subsincronă
Stabilitate tranzitorie şi la mici perturbaţii
Dinamici pe termen lung
Controlul liniilor de interconexiune
Evoluţia zilnică a sarcinii
10 -7
10 -6
10 -5
10 -4
10 -3
10 -2
10 -1
1
10
10 2
10 3
10 4
10 5
10 6
10 7

Scala de timp [s]

1 μsec. 1 grad la 50 Hz 1 ciclu
1 μsec.
1 grad
la 50 Hz
1 ciclu
1 sec. 1 minut
1 sec.
1 minut
1 oră 1 zi
1 oră
1 zi

Fig. 1.2. Domeniile de frecvenţă ale diferitelor fenomene dinamice

Stabilitatea la mici perturbaţii este proprietatea ca, după apariţia unei perturbaţii mici, sistemul electric să îşi regăsească un regim de funcţionare identic sau apropiat de regimul permanent anterior perturbaţiei.

Stabilitatea tranzitorie a sistemului electroenergetic este asigurată dacă, după apariţia unei perturbaţii mari, acesta revine într-un regim permanent acceptabil de funcţionare.

În ceea ce priveşte semnificaţia fizică a fenomenului de stabilitate se au în vedere următoarele aspecte:

(i) Stabilitatea unghiului rotoric, definită ca proprietatea fiecărei maşini sincrone de a-şi păstra sincronismul în raport cu celelalte maşini, în sensul că unghiul relativ între rotoarele a două maşini sincrone oarecare să nu se modifice semnificativ, adică una dintre maşini să nu efectueze o rotaţie (alunecare a poziţiei polilor rotorului) de 2π radiani în raport cu o altă maşină, în condiţii normale de funcţionare sau după o perturbaţie. Stabilitatea unghiului rotoric vizează două aspecte: stabilitatea la mici perturbaţii şi stabilitatea tranzitorie.

4

Dinamica sistemelor electroenergetice

În analiza stabilităţii unghiului rotoric ecuaţia esenţială este cea de bilanţ al cuplurilor mecanic C m şi electromagnetic C e , care determină accelerarea sau decelerarea rotorului maşinii sincrone (ecuaţia “de mişcare”); diferenţa algebrică dintre C m şi C e constituie cuplul de accelerare C a .

(ii) Stabilitatea de tensiune, definită ca proprietatea sistemului electroenergetic de a menţine un nivel de tensiune acceptabil în nodurile reţelei şi de a evita colapsul de tensiune; stabilitatea/instabilitatea de tensiune este determinată în principal de bilanţul puterilor reactive în nodurile reţelei electrice.

(iii) Stabilitatea frecvenţei se referă la capacitatea sistemului electroenergetic de a-şi menţine frecvenţa într-un domeniu dat ca urmare a unei perturbaţii importante în funcţionarea sa, care poate sau nu să conducă la separarea sistemului în subsisteme. În acest sens, sistemul trebuie să poată menţine echilibrul între puterile generate şi cele consumate cu pierderi minime ale sarcinii; una din măsurile de salvare a stabilităţii este descărcarea de sarcină.

Într-o primă clasă a stabilităţii de unghi rotoric se înscrie stabilitatea la mici perturbaţii, care comportă studiul stabilităţii locale în jurul unui punct de echilibru iniţial, pe baza sistemului de ecuaţii liniarizate. Variaţia cuplului electromagnetic al unei maşini sincrone ca urmare a apariţiei unei perturbaţii mici, conţine două componente:

(1.1)

, denumită

Δ

C

e

= Δ

C

s

+ Δ

C

a

=

k

s

Δδ +

k

D

Δω

în care:

k

s

Δδ

este

componenta în fază cu variaţia unghiului rotoric

Δδ

k

şi cuplu sincronizant; este coeficientul de sincronizare;

s

k

D

Δω

- componenta în fază cu variaţia vitezei de rotaţie Δω , denumită

k

şi cuplu de amortizare; este coeficientul de amortizare;

D

Stabilitatea la mici perturbaţii depinde de existenţa ambelor componente ale cuplului electromagnetic al maşinii sincrone şi anume:

– lipsa unui cuplu de sincronizare suficient conduce la instabilitate prin creşterea (cvasi)-aperiodică a unghiului rotoric (instabilitate aperiodică sau neoscilatorie);

– lipsa unui cuplu de amortizare suficient determină instabilitatea prin oscilaţii ale unghiului rotoric de amplitudine crescătoare (instabilitate oscilatorie).

Natura răspunsului sistemului la mici perturbaţii depinde de un număr de factori care includ punctul iniţial de funcţionare, puterea sistemului de transport, respectiv, existenţa şi tipul sistemului de control al excitaţiei. Astfel, în cazul unui generator sincron în lipsa regulatorului automat de tensiune – RAT (adică tensiunea de excitaţie este considerată constantă):

, atunci oscilaţia se

– dacă ambele cupluri sunt pozitive, adică

C

s

> 0 şi

C

a

> 0

amortizează şi sistemul este stabil (fig. 1.3,a);

Concepte de bază şi clasificări ale stabilităţii SEE

5

Cu tensiunea de excitaţie constantă

Δδ

0

Δδ

0

SEE 5 Cu tensiunea de excita ţ ie constant ă Δδ 0 Δδ 0 t t

t

5 Cu tensiunea de excita ţ ie constant ă Δδ 0 Δδ 0 t t a.

t

a.

Stabilitate

C

s

> 0

C

a

> 0

b.

Instabilitate

non-oscilatorie

Δω ΔC a ΔC e ΔC s Δδ
Δω
ΔC a
ΔC e
ΔC s
Δδ

Δω

non-oscilatorie Δω ΔC a ΔC e ΔC s Δδ Δω C < Δ C e 0

C

< ΔC e

0

 

s

C

a

> 0

C < Δ C e 0   s C a > 0 Δ C s Δ

ΔC s

ΔC a

C e 0   s C a > 0 Δ C s Δ C a Δδ

Δδ

Cu controlul excitaţiei generatorului

Δδ

0

Δδ

0

Δδ Cu controlul excita ţ iei generatorului Δδ 0 Δδ 0 t t c. Stabilitate C

t

Cu controlul excita ţ iei generatorului Δδ 0 Δδ 0 t t c. Stabilitate C s

t

c.

Stabilitate

C

s

> 0

C

a

>

0

d.

Instabilitate

oscilatorie

C

s

> 0

C

a

< 0

Δω ΔC a ΔC e ΔC s Δω ΔC s Δδ ΔC a ΔC e
Δω
ΔC a
ΔC e
ΔC s
Δω
ΔC s
Δδ
ΔC a
ΔC e

Δδ

Fig. 1.3. Categorii de răspuns la mici perturbaţii

6

Dinamica sistemelor electroenergetice

, atunci instabilitatea se datorează lipsei unui cuplu

suficient de sincronizare. Apare astfel o instabilitate printr-un mod non- oscilatoriu (fig. 1.3,b).

În plus, dacă se neglijează cuplul de amortizare (C a = 0), atunci se obţine instabilitate aperiodică.

Dacă generatorul sincron dispune de RAT în funcţiune, atunci problema asigurării stabilităţii la mici perturbaţii este legată de existenţa unei amortizări

suficiente a oscilaţiilor sistemului. Astfel, pentru

sistemul este

stabil (fig.1.3,c). În SEE moderne, în general, pierderea stabilităţii la mici perturbaţii are loc

). Instabilitatea

atunci când variaţia cuplului de amortizare devine negativă (0<

– dacă

C s

< 0 şi

C

a

> 0

C

s

>

0 şi

C

a

> 0

C

a

se produce normal prin creşterea amplitudinii oscilaţiilor (fig. 1.3,d).

Problemele stabilităţii la mici perturbaţii a unghiului rotoric pot fi:

Probleme locale, care cuprind o mică parte a sistemului şi sunt asociate cu

oscilaţiile unghiului rotoric ale unei singure centrale în raport cu restul sistemului.

Astfel de oscilaţii sunt numite moduri de oscilaţie locale. Stabilitatea (amortizarea) acestor oscilaţii depinde de puterea sistemului de transport, de sistemele de control a excitaţiei generatorului şi de puterea centralei.

Probleme globale, care sunt cauzate de interacţiunile între marile grupuri de generatoare şi efectul lor se resimte pe suprafeţe întinse geografic. În acest caz, generatoarele dintr-o anumită zonă oscilează coerent, dar diferit în raport cu oscilaţiile generatoarelor dintr-o altă zonă a sistemului electroenergetic. Astfel de oscilaţii apar în SEE de dimensiuni mari, atunci când zonele respective sunt interconectate prin legături slabe (de mică capacitate) şi sunt numite moduri de oscilaţie între zonele unui SEE.

Caracteristicile lor sunt foarte complexe şi diferă în mod semnificativ de cele ale modurilor de oscilaţie locale. Caracteristicile sarcinilor, în particular, au un efect major asupra stabilităţii modurilor de oscilaţie interzone. În plus, în SEE apar şi alte moduri de oscilaţie, ca de exemplu:

- modurile de reglaj care sunt asociate cu sistemele de reglare ale tensiunii şi turaţiei grupurilor generatoare sau cu sistemele de reglare ale compensatoarelor de putere reactivă, compensatoare sincrone, SVC, STATCOM;

- modurile torsionale de oscilaţii care sunt asociate cu componentele în rotaţie (turbină-generator) şi acţionează asupra arborelui mecanic care face legătura între turbină şi generator. Domeniul de timp pentru studiile de stabilitate la mici perturbaţii este de

ordinul a 10

Instabilitatea poate să apară şi din cauza interacţiunilor dintre frecvenţele de oscilaţie ale rotorului şi frecvenţa tensiunii de pe liniile electrice lungi compensate cu condensatoare în serie (datorită unor fenomene de rezonanţă).

20

secunde după producerea unei perturbaţii.

Concepte de bază şi clasificări ale stabilităţii SEE

7

A doua clasă a stabilităţii de unghi este cea tranzitorie care se referă la revenirea la un nou regim permanent în care majoritatea maşinilor sincrone componente funcţionează “în sincronism”, după ce sistemul electric a parcurs un regim tranzitoriu datorat apariţiei unei perturbaţii mari (scurtcircuite monofazate, bifazate sau trifazate, deconectarea unui grup generator, a unui consumator important sau a unei părţi din reţeaua de transport) (fig.1.4).

Stabilitatea tranzitorie depinde de starea iniţială de funcţionare a SEE şi de severitatea perturbaţiei, dar menţinerea ei este condiţionată şi de performanţele protecţiilor prin relee şi ale sistemelor de reglare automată.

prin relee ş i ale sistemelor de reglare automat ă . Fig.1.4. Cazuri posibile ale stabilit

Fig.1.4. Cazuri posibile ale stabilităţii:

a. stabilitate; b. instabilitate la prima oscilaţie; c. instabilitate oscilatorie.

Răspunsul sau comportarea sistemului electric după apariţia unei perturbaţii mari constă din variaţii importante ale mărimilor fizice (unghiurile rotoarelor generatoarelor, puterile active produse, tensiunile în nodurile reţelei) şi este influenţat în principal de caracteristicile neliniare putere-unghi ale maşinilor sincrone. Astfel, în cazul instabilităţii la prima oscilaţie analiza se efectuează pe un interval de timp de până la 10 s, reprezentând stabilitatea tranzitorie pe termen scurt. Dacă se extinde intervalul de timp între 10 s şi câteva minute se consideră domeniul de studiu al stabilităţii pe termen mediu, iar între câteva minute şi zeci de minute domeniul stabilităţii pe termen lung. În literatura de specialitate aceste ultime două tipuri de stabilitate au fost clasificate în cea de a treia clasă şi anume stabilitatea frecvenţei sau de frecvenţă.

Perturbaţiile puternice ce pot apare în sistemul electroenergetic determină variaţii mari ale frecvenţei, ale circulaţiei de puteri, tensiunilor etc. şi se desfăşoară pe perioade care necesită considerarea unor procese, automatizări şi protecţii ce nu sunt de obicei modelate în studiile de stabilitate a unghiului rotoric. Timpii caracteristici acestor procese şi echipamente variază între câteva secunde

8

Dinamica sistemelor electroenergetice

(automatizările şi protecţiile generatoarelor) şi câteva minute (sistemele de automatizare specifice cazanelor). Instabilitatea sistemului apare din necorelarea dintre generare şi consum şi/sau un reglaj necorespunzător al frecvenţei sistemului.

Stabilitatea pe termen mediu analizează în special oscilaţiile lente de putere între maşinile sincrone, precum şi ale fenomenelor lente asociate variaţiilor mari de tensiune şi frecvenţă.

În cadrul stabilităţii pe termen lung se presupune existenţa unei frecvenţe unice în sistem şi se studiază reacţia centralelor electrice (dinamica cazanelor în centralele termoelectrice, dinamica vanelor şi a conductelor în centrale hidroelectrice, precum şi controlul automat al generării, protecţiilor şi automatizărilor din centrale) la apariţia unor modificări importante în bilanţul de puteri produse şi consumate. În acest caz se neglizează fenomenele dinamice rapide.

Un sistem electroenergetic intră într-o stare de instabilitate de tensiune când o perturbaţie – creşterea sarcinii sau o modificare în topologie – determină o scădere progresivă şi necontrolabilă a nivelului de tensiune într-un nod, într-o zonă sau în tot sistemul. Procesul de degradare a tensiunii este la început lent, apoi din ce în ce mai rapid şi se produce, în general, dacă sistemul funcţionează în vecinătatea limitei de putere transmisibilă. Principala cauză a fenomenului de instabilitate de tensiune o constituie căderile de tensiune datorate circulaţiei de putere prin elementele inductive ale reţelei electrice de transport în urma:

creşterii consumului de putere corelat cu un deficit local sau zonal de putere reactivă;

unor incidente care:

- slăbesc controlul local sau zonal de tensiune ( depăşirea limitelor de putere reactivă la unele generatoare şi/sau declanşarea unor grupuri generatoare);

- slăbesc reţeaua de transport (declanşarea de linii electrice, de transformatoare sau autotransformatoare, defecte pe barele staţiilor electrice etc.);

- măresc puterea tranzitată prin reţeaua de transport (declanşarea unor grupuri generatoare, separarea reţelelor).

prizelor

funcţionării

necorespunzătoare

a

reglajului

sub

sarcină

a

transformatoarelor electrice.

În timp ce stabilitatea unghiulară şi cea de frecvenţă sunt condiţionate de echilibrul cuplurilor, respectiv al puterilor active din sistem, stabilitatea de tensiune este condiţionată de existenţa unei rezerve suficiente de putere reactivă care să asigure menţinerea unui nivel corespunzător al tensiunii în toate nodurile.