Sunteți pe pagina 1din 40

DINAMICA UNOR SPECII

- Jurnalul.Memoriile.Aparitii editoriale dupa 1990 -

GENUL BIOGRAFIC
Genul biografic reprezinta literatura de granita, confesiva. El desemneaza un tip de scriere aflat la granita dintre realitate si fictiune, ce se incadreaza totodata in literatura subiectiva. Autobiografia nu are destinatar precis,este scrisa cu scopul de a fi publicata , ea reconstituind formarea unei personalitati.

JURNALUL

Termenul jurnal provine din limba franceza veche,journal, care, la rndul sau, descinde din latinescul trziu diurnalis. Un jurnal este, de obicei, un caiet n care exist nite intrri aranjate, de cele mai multe ori, n ordine cronologic. Poate fi folosit pentru a planifica nite activiti viitoare sau doar pentru a nregistra ceea ce s-a ntamplat n cursul unei zile. O varianta a acestora sunt jurnalele literare, de obicei jurnalele intime ale unor scriitori , care formeaza o specie literara aparte a genului memorialistic. Acestea sunt o forma a scrisului autobiografic, o inregistrare regulata a activitatilor si reflectiilor unui diarist.

Tipuri de jurnal:

Jurnal intim; Jurnal istoric; Jurnal personal; Jurnal documentar; Jurnal de calatorie; Jurnal marturie; Jurnal mixt.
In cazul jurnalului intim, cele trei instante narative coincid: autorul este tot una cu cel care povesteste si se identifica, in egala masura, cu acela despre care se povesteste.

Jurnalul este o aditiune de fragmente , cu pauze temporale, mai mari sau mai mici, si fara nicio preocupare de linearitate,continuitate in cronologie;este istoria unei vieti ,de la inceputuri pana in momentul scrierii. Jurnalul mizeaza pe poetica spontanului si a autenticitatii,dar sinceritatea nu poate fi probata pentru ca intervine subiectivismul . Jurnalul intim respinge toate conventiile literaturii , dar isi construieste propriile conventii ce-i permit sa functioneze. Respingand sistematic fictiunea, confesiunea diaristica devine,adesea,o fictiune , si anume: o fictiune a nonfictiunii, o fictiune a realului , a autenticului. Jurnalul intim este cronica fidela a lui le dedans,dar si a lui le dehors. Este scris cu regularitate, fara mari pauze si conform cu legile diarismului:calendaritate,cotidianitate,simultaneitate, fictiunea nonfictiunii.

Jurnalul nu are o misiune literara ;in acest sens, R. Barthes afirma Jurnalul nu este proiectat sa devina o Carte, si de multe ori, e condamnat sa raman un Album.

Jurnalul este luat in considerare abia in secolul XIX,insa momentul de inflorire il constituie aparitia unor noi filosofii de existenta, o filosofie despre om,despre personalitatea si libertatile lui. Emergenta jurnalului are legatura si cu aparitia romantismului care se bazeaza pe cultul eului ,pe o filozofie de existenta fundamentata pe ideea de unicitate a eului in univers.

Alain Girard identifica 4 functii ale jurnalului :


-psihoterapeutica; -etica; -estetica; -religioasa.

Jurnalul

este un discurs fragmentar. Fragmentarismul reprezinta o forma de scriitura in care eul vorbeste despre sine ca si cand ar fi vorba de un altul si marcheaza ritmurile timpului subiectiv in raport cu orologiul cosmic. In jurnalul intim esential este pactul autorului cu sine. Autobiograficul sau autorul de jurnal intim se are in vedere in primul rand pe sine si istoria reprezinta ,de cele mai multe ori, rama acestor evenimente ale interioritatii.

Intre

memorii si jurnale nu exista decat o mica diferenta: primele vor sa restituie, in chip coerent, o istorie a sufletului, celelalte vor sa surprinda o cronologie a sufletului in momentul desfasurarii ei. In cazul autobiografiei se resimte o mai mare concentrare asupra subiectului narator,pe cand , in cazul naratiunii memorialistice, accentul cade pe lumea ce poarta naratorul. In memorii prevaleaza pactul cu istoria,in timp ce jurnalul intim are in vedere pactul autorului cu sine. Daca jurnalul este scris sub impulsul evenimentului, memorialul este o istorie intamplata cu mult timp in urma .

MEMORIILE

Memoriile (din substantivul masculin francez memoire, cu sensul de nregistrare a unui eveniment,) sunt o specie a literaturii autobiografice, n care evenimente istorice sau de alt natur sunt recompuse pornind de la observaii i experine strict personale. Memoriile formeaz o subclas a genului autobiografic. Legate strns de, i adeseori confundate cu autobiografia, memoriile difer de acesta prin faptul c accentul este pus pe evenimente exterioare.Ele se concentreaz uneori asupra unui episod punctual al vieii autorului, asupra unui eveniment istoric la care acesta a fost martor i nu nareaz viaa n ordinea ei cronologic, aezand evenimentele ntrun ir, de la natere i pan la moarte.

Autorul

de memorii se comporta ca un martor dublu: al existentei sale si al epocii sale;ceea ce este personal este punctul de vedere individual,dar obiectul discursului este istoria grupurilor sociale si istorice carora el le apartine. La fel ca si in cazul jurnalului intim, sinceritatea memorialistilor este relativa din cauza subiectivismului, dar si a distantei mari dintre momentul trairii si momentul scrierii. O carte de memorii cuprinde povestea unei vieti si, indirect, povestea unei istorii.

Memoriile

tind sa transforme o viata intr-un destin prin intermediul unei povestiri care nu respecta legile fictiunii. Acestea intra in logica naratiunii confesive prin rupturile temporale. Memorialistul noteaza intamplari de demult, astfel ca naratorul se bazeaza pe ceea ce isi aminteste. Memorialistii apar,de obicei, dupa mari catastrofe ale istoriei. Dupa prabusirea comunismului, a aparut un nou tip de memorialist: cel care a trecut prin experienta detentiei.

Anii postcomunsti

Dupa schimbarile politice majore de la inceputul deceniului,lumea culturala romaneasca s-a vazut pusa in fata unei dileme noi,nemaiintalnite care au produs o stare de panica, scepticism si ,in fine, resemnare.Chiar din primii ani de dupa prabusirea comunismului a devenit limpede ca literatura cunostea un fenomen rapid de devalorizare si de insolutie. Cea mai spectaculoasa evolutie a lumii editoriale romanesti in intervalul 1990-2000 a fost, fara indoiala, explozia documentului si a literaturii confesive sub toate formele: memorii, jurnal, corespondenta, evocari, interviuri. Sute si sute de volume, fie cu scrieri inedite, fie cu primele reeditari dupa 50-60 de ani, acoperind aproape doua secole de istorie si cultura si apartinand oamenilor politici

(ex.:de la Casa Regala a Romaniei Carol I si Carol al IIlea) inclusiv figuri ale comunismului din epoca Gh.Gheorghiu-Dej si N.Ceausescu (precum Belu Silber) victimelor persecutiilor si inchisorilor comuniste(din zecile de titluri s-au detasat Ion Ioanid, Adriana Georgescu etc.) scriitorilor, gazetarilor si artistilor afirmati intre cele doua razboaie mondiale (precum C. Noica), ori in anii de dupa instaurarea comunismului (Alexandru Paleologu), ca si unor mari personalitati ale exilului romanesc (Mircea Eliade). Toate stilurile, toate culorile politice, oameni din toate provinciile romanesti si de toate varstele, unii reprimati deopotriva de totalitarismul de dreapta si de cel de stanga, apoi literati si actori, academicieni si tarani, filozofi, preoti, studenti sau oameni de stiinta, au alimentat aceasta extraordinara foame de adevar, de viata cruda, de document si marturie nevoalata a cititorului roman,

obosit de fictiune, ostil la orice tentativa de reinstaurare a evazionismului si mitologizarii istoriei, intoxicat de manualele oficiale, malformat de propaganda, frustrat de trairea religioasa si tinut riguros departe de culisele istoriei mici. Multa vreme s-a crezut ca nu exista literatura de sertar in Romania comunista. Cu putine exceptii, aceste opere nu sunt de fictiune. Majoritatea apartin memorialisticii ori jurnalului intim. In acest sens, Annie Bentoiu, in partea a doua a memoriilor ei ,"Timpul ce mi s-a dat", afirma: "Dupa 1989,s-au publicat in Romania si probabil in toate tarile din Estul Europei o sumedenie de carti de amintiri. Unele erau deja scrise si asteptau in sertare ;majoritatea au aparut mai tarziu ,pe masura ce acumularea informatiilor dezvaluia o perspectiva mai larga asupra celor intamplate cu decenii in urma.

Annie Bentoiu explica de ce rectificarea nu s-a facut prin opere de fictiune , ci prin memorii: " Ani de zile, am pregatit fise si insemnari pentru un roman al vietii sub comunism, la care intr-o buna zi am renuntat brusc. La ce bun sa inventezi personaje fictive cand stii ca faptul brut,detaliul concret,decizia administrativa,hotararea judecatoreasca si viata politica reala, ar alcatui , la un loc, cel mai exact si cel mai halucinant tablou de societate ? In timpul comunismului, publicarea de memorii, de jurnale, ale clasicilor sau ale autorilor contemporani, era privit cu mefien de cerberii ideologici. Genul li se prea excesiv de liber, prezentnd riscul de a face s circule judeci prea subiective, neortodoxe, fie privitoare la trecut, la istorie, fie la realitile zilei. Ceea ce nu convenea era pur i simplu eliminat, extirpat, scos din text, uneori indicndu-se operaia mutilant prin nefastul semn al croetelor, iar alteori nici mcar prin att.

n ce privete epoca postbelic, pn n 1990, aceasta a fost cu totul neprielnic afirmrii genului memorialistic. A ine atunci jurnale, a scrie memorii era o ndeletnicire care l expunea, pe cel care ndrznea s o practice, unor mari primejdii, mergnd de la pierderea libertii pn la pierderea vieii (Gheorghe Ursu). Astfel, jurnalele, crile de memorii i crile-document, epistolarele erau cutate cu fervoare de cititorii primului deceniu postdecembrist i mai sunt cutate i azi. Scriitori precum: Adrian Oprescu, Mircea Cartarescu, Neagu Djuvara, Nicolae Steinhardt si Sorin Stoica sunt memorialisti si jurnalisti ce publica in aceasta perioada si se bucura de un real succes.

ADRIAN OPRESCU
S-a nascut pe 24 august 1929 Varul Alexandru si alte povesti adevarate (2008) Titlul este dat de una dintre cele 19 povestiri ale cartii, in care autorul vorbeste despre experientele traumatizante din inchisoarea de la Craiova si din lagarul de la Canal, unde a fost detinut intre 1949 si 1951 . Adrian Oprescu era, la 20 de ani, un tanar ferches, destul de sigur pe el, caruia viata i se asternea la picioare, dupa cum si-l aminteste Gabriel Liiceanu,cel care i-a publicat volumul si care este si varul acestuia. Pe 15 octombrie 1949, a fost arestat si i s-a inscenat un proces politic, fiind condamnat doi ani pentru atitudine dusmanoasa la adresa regimului popular.

Distana consistent ntre anii de nchisoare (1949-1951) i anii de reproiecie memorialistic a deteniei l ajut pe autorul-personaj s vad lucrurile n perspectiv i ntr-un mod stilistic necontaminat de febra rzbunrii. Aversiunea fa de figurile "de neuitat" ale gardienilor scelerai, informatorilor zeloi, brigadierilor lai din penitenciar i de la Canal se resoarbe ntr-o sil, aa zicnd, sistemic. Accentul personal, implicarea individual sunt diminuate, fcnd posibil executarea veritabilei radiografii. Cartea surprinde in vorbe de o simplitate care taie in carne vie, fara patetisme, chiar cu nuante de umor, secvente cutremuratoare : Murdar, imbracat in haine murdare si care put, fara posibilitatea de a le indeparta, la care se adauga foamea sfasietoare. Pentru mine, mai rele decat foamea erau plosnitele. (...). Fiecare isi pastra, in gamela, dupa asa-zisa cina, putina apa de baut. De fapt, nu aveai dupa ce s-o bei. Dimineata, cand lumina patrundea prin ferestruica, gaseai in gamela mai multe plosnite inecate. Pentru ca nu suportam plosnitele, eram mai chinuit decat ceilalti. (...)

Nu mai incapea nicio indoiala. Destinatia era Canalul. (...) Terminaseram hrana rece pentru trei zile si ne chinuia foamea. (Fragmente din carte)

Gabriel Liiceanu a evitat multa vreme sa se uite peste povestiri si nu le-a dat initial vreo sansa, considerand ca nau nici cea mai mica valoare literara. Totusi, cand le-a citit, a inteles ca s-a inselat. Povestile varului Adrian s-au dovedit a fi un miracol in viata sa de editor, care nu are nicio legatura cu legatura lor de sange. Sangele din randurile boierului Adrian Oprescu, care-si priveste cu demnitate trecutul, este mai puternic. De unde a invatat el sa scrie, la peste 70 de ani? Am scris pentru ca mi se parea ca am ceva de spus. (Adrian Oprescu) Publicndu-i mrturia nu imediat dup Revoluia din 1989, ca majoritatea celor eliberai de fric i scpai de cenzur, ci dup aproape dou decenii, Adrian Oprescu se detaeaz, spre meritul lui, de moda rememorrilor zguduitoare i de nota previzibil a unor amintiri n serie, autovictimizante i autoeroizante.

MIRCEA CARTARESCU(n.1 iunie 1956)

Este un poet, prozator si important publicist roman, considerat de Nicolae Manolescu cel mai important poet al generatiei optzeciste. Printre cele mai representative opere ale lui Cartarescu se numara si volumul Jurnal, publicat in 2001. Este vorba, dup cum sugereaz i titlul, despre un jurnal propriu-zis care cuprinde gnduri i triri ale lui Mircea Crtrescu, n cea mai mare parte legate de opera sa, de calitatea sa de scriitor. Evenimentele cuprinse se petrec pe parcursul a 7 ani, din 1990 pn la sfritul anului 1996, fiecare an reprezentnd un capitol. nsemnrile nu sunt fcute zilnic

cteodat trec sptmni ntregi fr ca personajul Mircea Crtrescu s noteze ceva n jurnal. Anul cu care ncepe, 1990 a fost un an foarte dificil pentru Mircea Crtrescu. Acesta a trecut printr-o perioad de criz, n care nu mai putea scrie aproape nimic, era nemulumit de tot ceea ce fcea, perioad din care a ieit foarte greu. Exist elemente care evidenializeaz aceast criz de personalitate a autorului, printre care strile de spirit oscilante de la o zi la alta sau contradiciile. Pe parcursul ntregului volum autorul face foarte multe referiri la crile sale, la acea perioad considernd c ,,Levantul i ,,Nostalgia sunt cele mai reuite.De asemenea, are oarecum o obsesie pentru visele sale, pe care le reine i le descrie pn la cel mai mic amnunt, cteodat ncercnd chiar s le analizeze. Exist i aspecte biografice ale lui Mircea Crtrescu mai importante ce reies din ,,Jurnal: n 1990 a participat la

Programul internaional pentru scriitori (International Writers Program) n SUA. Din 1991 devine lector la catedra de Istoria literaturii romne a Facultii de Litere din Bucureti. ntre 1994-1995 este visiting professor la Universitatea din Amsterdam, iar la sfritul anului 1996 ajunge i n Marea Britanie, n Anglia i Irlanda. ,,Jurnal se ncheie n acelai ton n care ncepe, cu o stare confuz a autorului, din nou Mircea Crtrescu nu se regsete, e nemulumit de modul n care scrie, i n general de tot ceea ce face. Jurnalul lui Mircea Crtrescu a adus dovada anularii confidenialitii. Sprijinul acordat de elemente postmoderne, precum discontinuitatea ideilor,ingeniozitate egocentrismul se adaug la fragmentaritatea specific genului diarist, conducand spre ideea c jurnalul, destinat sau nu publicrii, nscut in linitea reveriei, de un eu izolat in acel moment de orice influen extern sunt doar cateva caracteristici ce sustine incadrarea operei in genul memorialisticii.

Mircea Cartarescu afirma despre opera sa : De fapt, motivul principal pentru care m-am hotarat sa public "Jurnalul" acesta este unul pur estetic: pentru expresivitatea lui literara. Pentru mine conteaza frazele, nu evenimentele. Pe de alta parte, "Jurnalul" exprima bunul meu cel mai de pret, viata interioara.Ceea ce apare aici este doar o parte din personalitatea mea, nici mai profunda, nici mai adevarata decat celelalte zone ale ei. In cartile mele de fictiune apar alte fete ale fiintei mele, uneori foarte diferite de cea din "Jurnal". E o mare greseala si o mare capcana sa crezi ca intr-un jurnal intim gasesti eul cel adevarat si profund al celui care scrie. Nu, aici e doar un organ vital, unul dintre multe altele.

Cartarescu

scrie un jurnal atipic, separat de opera literara, instrumentalizat ca rezervor de proiecte, caiet de schite, bruion discontinuu, dar pastrnd ntotdeauna un loc secund n raport cu "creatia de viziune", antumitatea lui ,aparand la fel de deranjanta ca si asa-zisul sau autism. Jurnal II este o scriere de nisa, de rezistenta interioara, dar si de conturare - aproape disperata - a unei identitati narative mereu n criza, ce se misca, se schimba, supravietuieste.

(n. 18 august 1916, Bucureti)

NEAGU DJUVARA

Neagu Djuvara a publicat n principal despre istoria Romniei i a poporului romn. O bun parte din crile sale se refer la filosofia istoriei, concentrndu-se n jurul problemei obiectivitii istoriei i istoriografiei.

Djuvara este un susintor al continurii cercetrilor referitoare la istoria romnilor, punnd la ndoial calitatea cercetrii din perioadele interbelic i comunist, afirmnd c anumite pri ale istoriei au fost accentuate sau suprimate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara atrag deseori controverse i sunt vzute ca subminnd identitatea naional romn, cum este de pild teoria c nobilimea din formaiunile statale medievale romneti ar fi fost de origine cuman.

Neagu Djuvara a analizat n multe dintre crile sale relaiile pe care Romnia le-a avut cu Europa, plasnd-o politic i cultural "ntre orient i occident", caracteriznd-o ca fiind "ultima [ar] intrat n ceea ce se numete Concertul European", referindu-se nu att la aderarea Romniei la Uniunea european din 2007 ct la orientarea politic a rii ctre un model politic i cultural de natur occdental. Acesta i-a exprimat scepticismul fa de politica multiculturalismului din Europa, pe care o consider duntoare pentru stabilitate n cadrul UE. Neagu Djuvara este perceput ca un popularizator i demistificator al istoriei, publicnd cri adresate celor tineri, precum i cri care i propun s explice originea istoric a unor figuri de mit ca Dracula sau Negru Vod. ia publicat de asemeni i memoriile, istorisindu-i viaa din exil la Paris i Niamey.

Amintirile din pribegie (2002) ale lui NEAGU DJUVARA (n. 1916), al cror titluri pastieaz, vorba autorului nsui, titlul celebru al lui Ion Ghica (cu care era rud bun), sunt rodul unei memorii fabuloase i descriu o pribegie desprit prin exact un veac de aceea de dup revoluia din 1848 a lui Ghica. Neagu Djuvara n-a inut niciodat jurnal intim, nici nu s-a putut constitui, din cauza vitregiilor soartei, o arhiv personal, rtcind pn i scrisorile primite n cei aproape 50 de ani la care se refer Amintirile. Istoricul care este Neagu Djuvara, autor al unor ncnttoare, nu se dezminte: evenimentele sunt situate exact, personajele i au, toate, mica istorie personal, iar genealogia e, pe ct de abundent, pe att de ncnttoare. Biografia nsi a autorului este excepional. Relatarea debuteaz cu o ntmplare i cu o coinciden care anun turnura senzaional pe care a luat-o, dup al Doilea Rzboi, viaa lui Neagu Djuvara. Acesta numai revine n ar dect n 1990, dup cealalt lovitur de palat, numit, ca i precedenta, revoluie. n pofida greutilor de tot felul, a nesiguranei cotidiene, mbrcnd deseori cele mai aventuroase veminte, Neagu Djuvara i povestete viaa cu o anume obiectivitate de istoric, dar i cu haz, pe alocuri. N-are savoarea de povestitor al strmoului, ori paleta lui haute en couleur, dar are tonusul lui, bucuria amnuntului i mai ales, rezultat al formaiei, precizia informaiei. Amintirile sunt o lectur captivant i deopotriv un document de prim mn pentru exilul romnesc din anii 50 i, din nou, n anii 80, ai secolului trecut, completat de o exotic experien diplomatic n Niger, n plin destrmare a imperiului colonial francez din Africa subsahariana petrecut n deceniul intermediar.

Lucrri publicate

Le droit roumain en matire de nationalit , Paris, 1940 Dmtrius Cantemir, philosophe de l'Histoire, n Revue des tudes roumaines, Paris, 1973 Civilisations et lois historiques, Essai d'tude compare des civilisations, Mouton, Paris Haga, 1975 (carte premiat de Academia Francez) ntre Orient i Occident. rile romne la nceputul epocii moderne, Humanitas, 1995 Aromnii: istorie, limb, destin, ed. Fundaiei Culturale Romne, 1996 O scurt istorie a romnilor povestit celor tineri, seria Istorie, Humanitas, 1999 Cum s-a nscut poporul romn, seria Humanitas Junior, 2001 Mircea cel Btrn i luptele cu turcii, seria Humanitas Junior, 2001 De la Vlad epe la Dracula vampirul, Humanitas, 2003 Scrisorile sptarului Nicolae Milescu, roman, Humanitas, 2004 Exist istorie adevrat?, Humanitas, 2004 Amintiri din pribegie, Humanitas, 2005 Thocomerius - Negru Vod. Un voivod cuman la nceputurile rii Romneti, Humanitas, 2007 Rzboiul de aptezeci i apte de ani i premisele hegemoniei americane (1914 - 1991), Humanitas, 2008 Amintiri i poveti mai deocheate, Humanitas, 2009 Ce-au fost boierii mari n ara Romneasc? Saga Grditenilor, Humanitas, 2010

NICOLAE STEINHARDT(n. 29
iulie 1912 - d. 30 martie 1989)
A fost un scriitor, publicist, critic literar i jurist romn. . De origine evreiasc, s-a convertit la religia cretin ortodox n nchisoarea de la Jilava, i va lua numele de fratele Nicolae, i se va clugri dup punerea sa n libertate. Este autorul unei opere unice n literatura romn, Jurnalul fericirii. "Jurnalul fericirii", volum aparut postum (1991),este, in principal, un memorial al anilor de detentie ai autorului. Amintirile despre intamplari si oameni din infernul diverselor inchisori, datate precis, dupa conventia jurnalului, alterneaza cu altele mai vechi, din copilarie si adolescenta. Pagini de comentariu moral si spiritual, de multe ori interpretari ale unor texte evanghelice, nsoesc rememorrile.

Din cand in cnd comentariile i interpretrile sunt datate separat, cu date ulterioare anilor de detenie. Intr-un scurt preambul autorul justific astfel construcia textului: "De vreme ce nu l-am putut insera n durat, cred c mi este permis a-l prezenta pe srite, asa cum, de data aceasta n mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele n acel puhoi de impresii cruia ne place a-i da numele de contiin. Desigur, efectul bate nspre artificial; e un risc pe care trebuie s-l accept". Riscul artificialului pe care memorialistul si-l asum - si care e determinat nu numai de construcie, ci i de utilizarea timpului prezent - e acela de receptare a textului ca roman, un roman la persoana I. In locul materialului ficional autorul utilizeaz unul strict autentic, furnizat de
memoria sa.

Romanul-memorial "Jurnalul fericirii", e ordonat de tema enunat prin chiar titlul: fericirea. Paradoxul acestui titlu n fruntea unui volum ce cuprinde n principal amintiri din infernul nchisorii- expresie limit a universului concentraionar - e legat de specificitatea experienei mistice. Calea credinei -una din cele patru despre care vorbete n testamentul su politic - a fost gsit i, deopotriv, i s-a druit "acolo, n celula de la Securitate". "Atunci - noteaz memorialistul - am cunoscut groaza fa ctre fa, am tiut ce este "zidul" lui Sartre, ntunericul, derderea, colul [...]. i atunci m-am aruncat n apa netiut, fr a fi nvat s not i cu ochii nchii; "n cuptorul ncins". Creznd numai pe jumtate, ori pe sfert, ori i mai puin, aproape deloc, dar att de nenorocit nct, nenorocirea nsi substituindu-se credinei, m-am ncredinat. Fr ruine. Nu mi-a fost ruine s m rog. Poate c de aceea am fost ascultat".

Detenia n ansamblul ei i n fiecare moment al ei este o ncercare, att n nelesul capcanelor la care sant supui cavalerii ciclurilor medievale ale "questei", ct i n cel religios, de ispit. Incercarea implic un risc, de aceea depirea ei se constituie ntr-o aventur, iar "Jurnalul fericirii" poate fi citit ca roman al aventurii spirituale.

SORIN STOICA
Este un tanar prozator se naste la Banesti moare la doar 28 de ani la 6 ianuarie 2006. In mod evident jurnalul lui Sorin Stoica nu ar avea aceeasi valoare daca tnrul scriitor din Banesti nu ar fi murit prematur si neateptat si mai mult ca sigur ca Editura Polirom nu i-ar fi publicat jurnalul ultimului su an de viata ceea ce ni se pare un lucru nedrept, moartea unui scriitor netrebuind, in mod teoretic, sa afecteze receptarea scriiturii lui. Evident, aceasta s-ar putea intampla doar intr-o societate ideala. Autor al mai multor volume, colabornd la redactarea altora, Sorin Stoica este confruntat cu aceeasi atitudine mercantilista a celor din jurul sau care nu pot pricepe cum cineva poate sa-i dedice cea mai mare parte a timpului unor ocupaii neserioase, recte neaducatoare de (cat mai muli) bani.

Este remarcabila capacitatea tanarului scriitor de a transforma oralitatea unor personaje pitoresti si vesnic prezente in lumea satului romanesc in portrete bine trasate. Poate ca din acest punct de vedere personajele din Banesti, descrise ironic, caustic, cinic de catre autor ar trebui sa treaca peste umorile conjuncturale datorate penitei ascutite a constateanului lor si sa aprecieze la justa valoare rmnerea lor n paginile unor cri, privilegiu destul de rar in satele romanesti. O alt serie de remarci ne dezvalui degradarea (aproape) iremediabila a satului roamnesc care duce lipsa acuta nu numai de investitii in infrastructura dar care se depopuleaza rapid. Nu stim cat de intemeiat este informatia lansata de autor conform carei 500 de consateni de-ai lui, la o populatie de 2500 de oameni ar fi plecati in Spania insa nu ne-ar mira s fie adevarata. Degradarea umana a satului poate fi

urmarita si prin imputinarea copiilor. Urmarirea betelor de chibrit la marginea strazilor dup ploile toreniale de var pare acum doar un joc infantil. Am revenit dupa vreo patru zile de spital (). M-am intors in Banesti si am regsit acelai sat, cu un ritm al vietii mai potrivit pentru lauze. Un alt aspect important al acestui jurnal il constituie aversiunea autorului (intru totul mprtit i de noi) fa de mass-media valaha si servanii ei semidocti. L-am ascultat ca prostul asear pe Basescu cum btea cmpii. Cum trece timpul, am tot mai mult dispre pentru alde Marie Jeanne Ion si toi pgarii din presa. Adevarul e c presa e plin de analfabeti i ini cu o moralitate dubioas, multi produsi chiar de facultatea pe unde mai predau si io. Indivizi care nu se pricep la nimic. Unori mi se face jena ca am contribuit si io la sporirea numarului de vite nclate din presa. 80% dintre ziaristii din presa romana nu prea au nimic in cap. Ii vad venind in anul intai, intrati pe pile sinistre, copii fara nici un pic de experienta de via sau de cultura generala. Nu stiu nici macar cine e presedintele

Frantei, se mira ca trebuie sa citeasca ziare. De carti nici nu poate fi vorba sa le pomenesti. Cri trebuie s citeasca tocilarii de la Litere. Jurnalismul e altceva, desi nimeni nu stie prea bine ce. In plus, se vorbete mult de ce sunt privilegiate in presa subiecte din astea cacacioase, cu Mitica Dragomir si curul siliconat al nu stiu carei vedete. Oamenii astia de 19-20 de ani atat inteleg, nu-i duce mintea mai mult. Sunt subiecte ceva mai abordabile, la care nu trebuie sa-ti storci creierii prea mult. Parca in TV lucreaza oameni crescuti in eprubeta, care prefera sa se vaite in loc sa bea o bere sau sa faca un dus. In stransa conexiune cu atractia autorului fata de fenomenul televiziunilor se afla fenomenul fotbalistic din Romania. Sorin Stoica a avut de altfel si o rubica de specialitate in saptamanalul Suplimentul de Cultura in care analiza acest torent abatut asupra Romaniei dupa 1990. Sorin Stoica a cazut la fel ca multi alti scriitori in capcana fotbalismului si a personajelor abjecte care-l populeaza. Cu cat aceastea sunt mai aberante cu atat mai multi scriitori romani simt nevoia sa le analieze intoxicand i spaiul cultural cu prezena lor.

Nu in ultimul rand trebuie subliniat umorul extraordinar care razbate din acest volum, un umor al situatiilor care depaseste morbidul legat de starea de sanatate aflata n continua degradare. Chiar si in spital, spiritul de observatie nu-l paraseste el descriind cu maxim umor ritualul drii pagii sau al intlnirii unui adevarat clan oltean.

In final

Desi privita ca o descatusare, Revolutia de la 1989 a produs un nou cutremur si schimbari radicale,perecepute nu de putini scriitori ca prea brutale,pentru ca se face o trecere brusca in literatura.Acest fapt a determinat cresterea valorii speciilor genului memorialistic: jurnalul,memoriile, care au fost anterior cenzurate sau,pur si simplu uitate. Ele au imbogatit considerabil istoria literaturii , conferind o noua viziune asupra vietii, si in special una autentica. In schimb ,sentimentul frustrant al unei prea lungi izolari istorice ,au accelerat procesul recuperarii si al modernizarii.In cativa ani,au fost vizitate superficial parcelele ramase neacoperite in vremea comunismului auster si ateu si care ne lipseau din panoplia fuduliei nationale,spre a ne simti pe de-a-ntregul europeni.

Memorialistica

postmoderna nu-si propune sa faca pe om mai intelept, ci doar sa-l seduca, iar memorialistul intelept, izolat de zgomotul si furia lumii contemporane este inlocuit, incetul cu incetul, cu imaginea individului de succes, care scrie doar pentru beneficiile financiare.

Bibliografie
Manolescu ,Nicolae,ISTORIA CRITICA A LITERATURII ROMANE, Ed. Paralela 45,Bucuresti,2008 Simion, Eugen,Genurile biograficului, Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002 Simion, Eugen,Timpul taririi, timpul marturisirii, Ed. Corint, Bucuresti, 2006 www.wikipedia.org