Psihicul uman

Psihicul ca un continuum Ca modalitate informationala specifica si, implicit, ca o noua forma a vietii de relatie la nivelul regnului animal, psihicul ne apare ca un continuum pe care se delimiteaza si se individualizeaza un numar imens de gradatii si trepte evolutive. Psihicul uman reprezinta segmentul superior al acestui continuum. Sub el se intinde universul" psihicului animal. Prin urmare, psihicul uman trebuie considerat si ca facand parte din continumul general al psihicului, dar si ca reprezentand un moment de discontinuitate evolutiva. Lui ii vor fi proprii toate trasaturile si determinatiile psihicului in general, dar va dobandi si trasaturi si determinatii specifice, calitativ noi, superioare. Trasaturile si determinatiile generale le putem rezuma in urmatoarele: - natura informationala, functie a sistemului nervos; - constituirea in procesul comunicarii organismului cu mediul extern; - functie de semnalizare-designare, cu rol de reglare in dinamica relatiei organismului cu mediul. Asemanari si diferente intre psihicul uman si cel animal Intre anumite limite, studiul comportamentului animal poate oferi date importante pentru intelegerea unor aspecte ale comportamentului uman. In cursul comparatiei, nu trebuie sa se piarda din vedere faptul ca insesi trasaturile si determinatiile generale ale continuumului psihic au inregistrat modificari semnificative, in ceea ce priveste valorile si modalitatea concreta de realizare, ele nefiind, asadar, identice pe toate treptele evolutiei. Cu cat doua trepte sunt mai indepartate una de alta, cu atat diferentele dintre ele sunt mai mari, si invers, cu cat ele sunt mai apropiate, cu atat aceste diferente vor fi mai mici, iar asemanarile mai mari. Treapta animala cea mai apropiata de treapta umana este cea a maimutelor antropoide si, in primul rand, a cimpanzeului. Diferentele dintre cele doua trepte sunt incomparabil mai mari si din punct de vedere cantitativ si calitativ decat diferentele dintre treapta maimutelor antropoide si treapta imediat de sub ea a maimutelor inferioare sau a delfinilor. Putem afirma ca aparitia omului reprezinta un moment de discontinuitate, de salt calitativ pe traiectoria evolutiei. Factorii dezvoltarii psihice umane: mediul (natural, sociocultural), ereditatea Si cum aparitia psihicului o punem pe seama constituirii unui nou mod de existenta, prin desprinderea regnului animal din regnul vegetal, si aparitia psihicului uman se leaga de desprinderea din seria animala a unei noi ramuri evolutive, ramura lui homo sapiens sapiens si de constituirea unui nou mod de existenta - cel sociocultural. Evolutia naturala, biologica a creat ceea ce, in termenii informaticii, am putea denumi hardware-ul capabil sa ridice la un nivel superior relationarea organismului cu mediul (si procesarea informatiei). Principalele elemente de hardware, care asigura premisele indispensabile ale realizarii noii forme a psihismului - psihismul uman - sunt creierul (creierul uman, a carui superioritate in organizarea structural functionala am demonstrat-o mai sus) si pozitia bipeda, care a permis largirea orizontului vizual si folosirea membrelor superioare exclusiv pentru functii instrumental-obiectuale, de creare si utilizare a uneltelor. Mediul sociocultural este cel care determina elaborarea software-ului, adica a programelor logice interne de procesare integrare si interpretare a continuturilor informationale. Caracteristicile psihicului dinamism evolutiv Organizarea psihica de tip uman are un caracter evolutiv-istoric, multistadial. Forma initiala a

acestei organizari este embrionara, ea fiind mai apropiata de cea a cimpanzeului decat de cea a omului adult din epoca moderna. Spre deosebire de seria animala, unde patternul de baza al organizarii psihocomportamentale ramane relativ acelasi de la o generatie la alta in cadrul aceleiasi specii, in seria evolutiva umana acesta va suferi modificari semnificative de la o etapa istorica la alta. Sursa principala a unei atare variabilitati o constituie insasi dinamica mediului sociocultural. Ritmul si amplitudinea schimbarilor in configuratia mediului sociocultural au sporit aproape in progresie geometrica, impunand restructurari tot mai profunde in sfera vietii psihice a noilor generatii. In epoca actuala, aceste schimbari au devenit atat de rapide (volumul informatiei se dubleaza la fiecare 10 ani), incat chiar una si aceeasi generatie este obligata sasi restructureze de mai multe ori in timpul vietii sistemele de cunostinte, de atitudini si mentalitati elaborate in cursul anilor de scoala si al adolescentei. Putem, asadar, afirma ca prima caracteristica definitorie a psihicului uman o constituie pregnantul sau dinamism evolutiv. Daca, in plan biologic, evolutia omului se considera demult incheiata, nemaifiind inregistrate modificari semnificative nici in constitutia fizica, nici in anatomia creierului de cand a aparut homo sapiens, in plan psihic, evolutia a ramas permanent deschisa, amplificandu-si tot mai mult spatiul de variabilitate intergeneratii si interindividuala. Caracteristicile psihicului complexitate structurala si functionala O a doua caracteristica a psihicului uman, care-1 deosebeste fundamental de psihicul animal o constituie extraordinara lui complexitate. Este unanim admisa teza ca psihicul uman reprezinta cel mai complex sistem dintre toate sistemele reale cunoscute noua pana la ora actuala. Aceasta complexitate se realizeaza atat in plan structural-arhitectonic, cat si in plan functional. Din punct de vedere structural, sistemul psihic uman (SPU) poseda componente primare: - cea mai mare eterogenitate modala - cea mai intinsa plaja de variabilitate valorica a componentelor de baza in plan interindividual. Pe langa componentele primare, care sunt, intr-o forma sau alta, prezente si la animale, psihicul uman are in alcatuirea sa, in cea mai mare parte, componente proprii numai lui, de genul proceselor secundare superioare: - gandirea logica, bazata pe principiul generalizarii, abstractizarii si formalizarii, - imaginatia creatoare, - memoria istorica, - limbajul articulat, - functia decizionala, - vointa deliberativa, - motivatia socioculturala, - functia de valorizare (axiologica), - emotiile si sentimentele superioare de ordin estetic si sociomoral, - trasaturi caracteriale, - complexe structuri aptitudinale de executie si creatie. Acestea vor genera si vor sustine din interior o gama aproape infinita de comportamente si activitati, dupa care, se obiectiveaza in ultima instanta superioritatea omului in raport cu animalul. Complexitatea structurala a sistemului psihic uman iese si mai pregnant in relief daca prezentam schema logica de organizare interna a lui. Aceasta se dispune atat pe verticala (ierarhic), cat si pe orizontala.