Ion

de Liviu Rebreanu
=caracterizarea personajului principal= Liviu Rebreanu a fost un prozator si dramaturg roman, membru al Academiei Romane. Patrunzand in sufletul masei, L.Rebreanu devine un scriitor de o putere neobisnuita, cu neputinda de depasit de altcineva. Analiza logicii si a afectiunilor colective sunt asa de acute, asa de zguduitori de vii, incat simit nevoia sa dai scriitorului un apelativ mai putin banal decat talentul, geniul bunaoara (G.Calinescu) Romanul este specie a genului epic in proza, cu actiune mai complicata, si de mai mare intindere decat a altor specii epice in proza, desfasurata, de regula, pe mai multe planuri, cu personaje numeroasa. nscriindu-se n realism (curent literar aprut n secolul alXIX-lea, a crui trstur dominant este redarea realitii n mod veridic i critic), romanul obiectivse definete ca o oper epic ce prezint un spaiu epic real, determinat geografic, i un timp narativce devine procedeu de disciplinare i factor de structurare a materialului faptic Proza realist- obiectiv se realizeaz prin nara iunea la persoana a IIIa cu un narator obiectiv, detaat, care nu se implic n faptele prezentate,las via a s curg . Naratorul omniscient tie mai mult dect personajele sale i, omniprezent,dirijeaz evolu ia lor ca regizor universal. El pl smuiete traiectoriile existen ei personajelor,conform unui destin prestabilit, cunoscnd de la nceput finalul. De aceea textul con ine semne prevestitoare ale sfritului fiec rui personaj, care este o victim a fatalit i. Naratorul nf ieaz realitatea pl smuit nu ca pe o succesiune deevenimente imprevizibile, accidentale, ci ca pe un proces logic, cu final explicabil i previzibil. nl n uite temporal i cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este deiluzie a vie ii (veridicitate) i de obiectivitate Rebreanu dezvolt o tem social tradi ional : via a satului, dar imprim romanului s u oviziune realist asupra acestuia. Satul Pripas ofer c l torului ce p trunde n lumea rural ntlnireacu o colectivitate uman m cinat de contradic ii puternice ntre boga i i s raci, dezv lute chiar dela nceput, la hor , unde n mod normal ar fi trebuit s fie doar voie bun . Un eveniment care l-a marcat n mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tnar taran

vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetasului, care nu avea pamnt si pronunta acest cuvnt cu atta sete, cu atta lacomie si pasiune, parc-ar fi vorba despre o fiinta vie si adorata ..., in lumea satului ardelenescal sec XX pamantul identificandu-se cu averea respective demnitatea umana. Ion este personajul titular si central din roman, dominand intreaga lume care se desfasoara in legatura cu el (Ana, Baciu, Florica, George) graviteaza in jurul sau, punandu-I in lumina trasaturile, nazuintele. Actiunea romanului se desfasoara mpe doua planuri distincte Glasul Pamantului si Glasul Iubirii. Cele doua femei, conturate antitetic si complementar reprezinta cele doua obsesii alea personajului principal: averea si iubirea. Conflictul interior este relative diminuat deoarece cele doua aspiratii se manifesta succesiv, insa se refelcta in conflictele exterioare ce Ion le are cu Vasile Baciu si Vasile Bulbuc. Ion este un personaj complex cu insusiti contradictorii: viclenie prin modul in care obtine averea lasand-o pe ana gravida si naivitate cand nu face actele in avans pentru obtinere pamantului,gingasie de care da dovada in prezenta Floricai si brutalitae in prezenta Anei dupa casatorie, insistenta si cinism. Initial dotat cu o serie de calitati, in goana sa dupa avere el se dezumanizeaza treptat ajungand sa nu fie afectat nici de moartea propriului fiu, Petrisor. Este personajul realist, tipic pentr categoria taranului sarac care doreste pamant. Exponent al taranimii prin dragostea pentru pamant, el este o individualitate prin modul in care il obtine. Naratorul il caracterizeaza in mod direct pe Ion mandru si multumit ca orice invingator, Ion simtea totusi un gol ciudat in suflet. Caracterizarea directa facuta de catre alte personaje se subordoneaza tehnicii pluraritatii perspectivelor astfel doamna Herdelea spune ca Ion e baiat cumsecade. E munictor, e harnic, e saritor, e istet in timp ce preotul Belciug spune ca esti un stricat si-un bataus, s-un om de nimic Autocaracterizarea evidentiaza framantarile sufletesti prin monologul interior: Ma molesesc ca o baba naroada Caracterizarea indirecta este data de faptele si reactiile sale. Limbajul este adecvat fiecarui interlocutor apartinand totusi registrului popular folosindu-se de expresii populare a sta cu mana-n san, a da cu picioru norocului Gesturile si mimica ii tradeaza pentru observatory intentiile la joc, in timp ce vestimentatia reflecta conditia sociala de taran. El doreste sa atinga fericirea astfel face orice pentru a-si atinge scopurile, iar dup ace obtine pamantul el porneste in cautarea iubirii renuntand la respectarea oricaror norme morale pe care comunitatea le impune.

n final, Ion este pedepsit s moar ca un cine, pentru c s-a fcut vinovat de pcate capitale insotite de dezumanizare, trind vina tragica. In concluzie Ion este un personaj romanesc memorabil si monumental, ipostaza a omului telluric, dar supus destnului tragic de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui neinfranta: pamantul-stihie si legile nescrise ale satului traditional