Simona Brădiceanu Procuror Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

ISTORICUL FORMĂRII COMUNITĂŢILOR EUROPENE ŞI A UNIUNII EUROPENE SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE

I. IDEEA UNITĂŢII EUROPENE. TRATATE Ideea Unităţii Europene Uniunea Europeană este un concept utilizat destul de des, în prezent având, totodată, rădăcini la nivelul istoriei continentului. O abordare istorică a acestei problematici ne demonstrează că procesul integrării europene – inclusiv extinderea şi amplificarea sa – a fost de la bun început conceput ca un proces evolutiv. „Confederaţia europeană – scria Napoleon la 6 noiembrie 1816 – va sosi mai curând sau mai târziu prin forţa lucrurilor”. De altminteri, încă din antichitate, cetăţile greceşti organizează între ele un sistem de rezolvare paşnică a diferendelor. Platon a fost primul gânditor care a susţinut ideea păcii prin organizarea de confederaţii. În acea vreme, confederaţia cetăţilor greceşti dispune de instituţii religioase şi politice comune, forumul de soluţionare a diferendelor dintre cetăţi constituindu-l Consiliul amficţionilor. Ideile generoase ale creştinismului au oferit temeiul reluării propunerilor de soluţionare paşnică a diferendelor în spiritul religiei creştine şi de organizare a unor instituţii care să permită menţinerea păcii când aceasta era ameninţată. În această perioadă, papii au servit deseori ca arbitri în litigiile dintre diverşi suverani, un celebru caz de arbitraj constituindu-l arbitrajul papei Alexandru al VI-lea în litigiul dintre Spania şi Portugalia, care s-a soldat cu o împărţire practică a lumii noi între aceste două mari puteri ale vremii. Filosoful german, Immanuel Kant, a elaborat în 1795 un proiect de pace veşnică, proiect care însuma principii valoroase, printre care renunţarea la forţă, neamestecul şi altele. Secolul XIX este, prin excelenţă, secolul unor propuneri federaliste. La Congresul pacifist de la Paris din 1849, Victore Hugo rosteşte celebrele cuvinte: „Va veni ziua când armele vor cădea din mâini şi bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul şi cu dreptul de vot universal al popoarelor ….Va veni o zi când tunurile nu se vor mai vedea decât prin muzee şi lumea se va mira că au fost vreodată cu putinţă….Şi va veni ziua când vom vedea două grupări uriaşe:

Viorel Marcu . Belgia.O. dându-şi mâna prietenoasă peste ocean…” 1 După primul Război Mondial. 1 2 2 . În perioada celui de-al doilea război mondial. iar în 1944 s-a desfăşurat la Geneva o reuniune a reprezentanţilor militanţilor germani antinazişti. Pe baza acestui plan. P. Presses Universitaires de France. care a ţinut un prim congres la Viena în anul 1929 şi unde au participat 2000 de reprezentanţi din 24 de state. prin crearea unei pieţe comune în câteva domenii. fiind creat şi un birou permanent de coordonare a acţiunilor pentru eliberarea ţărilor cărora le aparţineau şi pentru organizarea unei „Uniuni Federale a Popoarelor Europene” 3 .E. Editura Lumina Lex.U. crearea de alianţe militare. care a fost urmată de alte patru astfel de reuniuni şi care au elaborat un proiect de declaraţie al unei rezistenţe europene. Tratate Începutul procesului de integrare europeană poate fi considerat anul 1950 când ministrul francez de externe. R. Franţa şi Germania.Drept instituţional comunitar. Paris. pag. Institut universitaire d´études européennes de Géneve). pentru a le permite reconstrucţia şi să facă faţă concurenţei dintre blocurile ideologice. înfăptuirea uniunii vamale. 1988. la 27 martie 1951.9 mai 1950 – moment al declarării procesului de unificare europeană a fost declarată ca „Ziua Europei”. momentul respectiv fiind considerat ca primul act politic al federaliştilor europeni şi primul apel la coordonarea mişcărilor de rezistenţă.Statele Unite ale Europei şi Statele Unite ale Americii.. Coudenhave-Kolergi. 22. împreună cu Olanda.C. pag. Robert Schuman a prezentat un plan privind implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă. Ziua în care Robert Schuman a prezentat declaraţia inspirată de J. în anul 1923 a apărut ideea unei frăţii europene într-o publicaţie a lui R. 8. Franţa oferea Germaniei şi tuturor celorlalte state din Europa Occidentală posibilitatea de a-şi unifica economiile.C. stabilirea unei monede comune etc. 2 S-a iniţiat. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C. Monnet . ale cărei decizii leagă cele şase state din punct de vedere juridic în domeniul producţiei de Dr. L´avenir fédéraliste de l´Europe. pus la punct împreună cu Jean Monnet. 2001. Tratatul a fost semnat pentru 50 de ani. „arhitectul” integrării europene. comisar al planului de modernizare a Franţei de după război. ia naştere o organizaţie internaţională atipică. Înalta Autoritate. securităţii şi suveranităţii confederale. după aproape un an de negocieri. 3 Dusan Sidjanski.F.E. intitulată „Pan – Europe” în care se prevedea constituirea unei Europe federale pe baza renunţării la suveranitate de către state.O) al cărui prim preşedinte este numit chiar Jean Monnet. 1992. înzestrată cu o instituţie de decizie supranaţională. astfel. Cu ocazia acelui congres s-a adoptat un manifest Pan-European care prevedea principalele direcţii ale unei confederaţii europene: garantarea egalităţii. 139 – 140. Perioada următoare celui de-al doilea război mondial a marcat trecerea de la proiecte la realizarea efectivă a ideii de uniune europeană. Prin Tratatul C. Prin această declaraţie. o mişcare în favoarea constituirii unei uniuni europene. pag. în mai multe ţări europene au apărut manifestări ale unor idei de unificare europeană. Luxemburg şi Italia au semnat la Paris. Coudenhave – Kalergi (1894 – 1972). Pan Europe (Coll.

E.E. respectiv C. deşi rămân distincte din punct de vedere juridic. 34.C. realizarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe interne unice europene. Office de publications officielles des Communautés européennes. b) al doilea „pilon” are un caracter interguvernamental şi se referă la politica externă şi de securitate comună. respectiv.E. c) al treilea „pilon”. Menit să completeze dispoziţiile Tratatului de la Maastricht.O. comunităţile.E. Aceleaşi state (Franţa. aşadar. Germania. 2001.O. W. 6 W. şi EURATOM au funcţionat separat din 1958 până în 1967. Luxemburg) semnează la Roma alte două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (C. Curtea Europeană de Justiţie şi Adunarea Parlamentară.E. era vizată crearea unei pieţe unice pentru cărbune şi oţel şi prevenirea exploatării excesive a materiilor prime. 4A. produsele şi mijloacele de producţie legate de dezvoltarea paşnică a energiei nucleare şi controlul acesteia. fără ca acestea să fuzioneze integral. C. erau expansiunea economică şi ocuparea forţei de muncă. contribuie la consolidarea politicilor din justiţie şi poliţie. semnat la 8 aprilie 1965. pe crearea unei cetăţenii europene. 16.cărbune şi oţel. 5 Dacian Cosmin Dragoş – Uniunea Europeană. precum şi creşterea nivelului de trai al celor care lucrau în industria minieră şi siderurgică 4 . pe unele domenii specializate şi pe întărirea controlului exercitat de Parlamentul European. Tratatul EURATOM reglementează crearea unei pieţe comune pentru materialele nucleare de bază. 1997. Ed. pe unitatea economică şi monetară. Italia. Sunt create. de asemenea. pag. are ca scop realizarea unei uniuni mai strânse din punct de vedere economic între statele membre. All Beck.E). Oficial. unele aspecte particulare cum Topan – The european integration process.E. Consiliul Comunităţilor Europene. Tratatul privind Uniunea Europeană este considerat „cea mai importantă reuşită din istoria Comunităţilor Europene de la semnarea Tratatului de la Roma” 6 . însă. până la crearea Uniunii Europene a fost utilizată sintagma Comunitatea Europeană şi abrevierile C. Datorită faptului că numai sistemul informaţional al celor trei comunităţi a devenit comun. De asemenea. pentru a permite libera circulaţie a persoanelor. pag. Bucureşti 2005.Wessels . Instituţii. Weidenfeld.E. pag. Olanda.L´Europe de la A à Z – Guide de l´intégration européenne. când a intrat în vigoare Tratatul de fuziune a executivelor.A sau EURATOM). desemnată indirect. obiectivele C. De la acest moment. recunoscut în relaţiile dintre Uniune şi statele membre. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (C. un Consiliu de miniştri.E. Belgia.E. Luxemburg. şi o Curte de Justiţie. în mod uzual.E.E. Edition LIT Verlog. format dintrun „frontispiciu” şi trei „piloni”: a) primul pune accentul pe principiul subsidiarităţii. 5 Adoptat în 1992 la Maastricht.E. de asemenea. Cele trei comunităţi: C. Tratatul C. Tratatul de la Amsterdam (1997) reglementează. vor avea ca instituţii comune Comisia Europeană (formată din fuziunea Înaltei Autorităţi cu Comisia C.E.E.).C. Structura tratatului poate fi comparată cu un „templu”. Münster – Hamburg-Berlin-London. o Adunare parlamentară cu rol consultativ. în documentele oficiale s-a păstrat denumirea de Comunităţile Europene. 12. Ed. cu caracter interguvernamental. a historical and comparative institutional analysis. Mecanisme. 3 .

1994. Mecanisme. Tratatul introduce. atât în privinţa organizării lor. La acestea mai trebuie adăugat şi Consiliul European. s-a schimbat ponderea voturilor în Consiliul Uniunii Europene. SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE.ar fi: crearea unor instituţii comunitare care să facă faţă unei Uniuni Europene lărgite şi eliminarea ultimelor obstacole în calea liberei circulaţii a persoanelor. pag. iar Curtea de Conturi asigură controlul legalităţii folosirii resurselor financiare. cât şi a competenţelor: a crescut numărul parlamentarilor europeni. Guy Isaac . Masson. numărul comisarilor europenei poate fi schimbat prin decizia Consiliului Uniunii Europene. Majoritatea instituţiilor Uniunii Europene au suferit modificări. fiind considerată ca având un caracter paracomunitar. deşi nu este o instituţie a comunităţilor are o importanţă covârşitoare asupra evoluţiei acestora. 7 8 Dacian Cosmin Dragoş . de asemenea. Curtea de Justiţie răspunde principiului statului de drept. Instituţiile fundamentale ale Comunităţilor Europene au următoarele caracteristici principale: 8 a) fiecare dintre le ocupă un loc distinct în organizarea comunităţilor. 2. 85. II. Parlamentul.Droit communautaire général. 4 . Comisia. răspunzând unor nevoi fundamentale: Consiliul reprezintă interesele statelor membre. Tratatul de la Nisa conţine prevederi menite să adâncească integrarea europeană prin perfecţionarea mecanismului decizional. interesul comun Parlamentul. menit a încuraja statele membre dispuse să facă eforturi mai mari pe calea integrării europene 7 . care. Ed. Ed. În organizarea Comunităţilor Europene sunt două mari categorii de instituţii şi organe: 1. cooperarea întărită. Instituţiile care formează structura de bază sunt cinci: Comisia. All Beck. Instituţii de bază. etc. pag. interesele popoarelor din Uniunea Europeană. în perspectiva lărgirii uniunii la 27 de state. Bucureşti 2005. INSTITUŢIILE ŞI ORGANELE COMUNITARE Instituţiile principale Instituţiile principale şi organizarea lor generală sunt stabilite de tratatele constitutive. un concept nou. 22. Consiliul. Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi. Instituţii.Uniunea Europeană. Organele complementare.

Ed. 2005. câte unul pentru fiecare stat. la care mai pot fi adăugate cele exercitate în cadrul cooperării interguvernamentale din cadrul Uniunii Europene. o dată cu cele două tratate C. politicile şi programele de acţiune şi pune în aplicare deciziile Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene. După marea extindere. cu excepţia statelor mari. semnată la Roma în 1957.E. Tratatul asupra Uniunii Europene şi Regulamentul 9 10 Ovidiu Tinca – Drept comunitar general. Bucureşti. 92. c) atribuţii de organ executiv al Uniunii Europene. Numirea Comisie Europene se face pentru un mandat de 5 ani. 1. desemnaţi de către preşedinte. Marea Britanie. 2005. La baza activităţii Consiliului stau tratatele institutive ale comunităţilor europene. Editura Lumina Lex. pag. dintre comisari.C. Pe baza Convenţiei referitoare la unele instituţii comune. în ansamblul său. Totuşi. 5 .O) 9 . 2. denumiţi „comisari” sunt personalităţi ale vieţii politice a statelor membre. c) Instituţiile fundamentale sunt comune pentru cele două Comunităţi (EURATOM şi C. şi EURATOM. Drept. Spania). Conducerea Comisiei este formată din Preşedintele Comisiei şi 2 vicepreşedinţi. Instituţii. începând cu 1 august 1967. Comisia Europeană avea 20 de comisari.E. s-a instituit o singură Adunare şi o Curte de Justiţie pentru cele trei comunităţi. Practic.E. Consiliul Uniunii Europene Cu sediul la Bruxelles. Italia.Uniunea Europeană. ea este inima mecanismului instituţional al Uniunii Europene pentru că propune legislaţia . s-a decis ca fiecare stat să desemneze doar un singur comisar 10 .). Bucureşti. Vicepreşedinţii au ca rol suplinirea preşedintelui atunci când împrejurările o cer. deoarece principalul organ legislativ este Consiliul care cumulează şi atribuţii executive. b) atribuţia de „gardian al tratatelor”. 102. pag. iar prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965. Franţa. aceştia acţionează numai în interesul Uniunii Europene şi nu pot primi instrucţiuni de la guvernele lor naţionale.b) Repartizarea funcţiilor între aceste instituţii nu respectă schema tradiţională a exercitării funcţiilor statului. All Beck. Membrii Comisie Europene. rolul acestuia este de reprezentare a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. exprimând practic legitimarea statală a comunităţilor şi de principal organ de decizie al Uniunii Europene. Stelian Scăunaş . care desemnau câte 2 (Germania. comisia este instituţia independentă care reprezintă şi apără interesele Uniunii. Comisia unică a înglobat şi Înalta Autoritate instituită de Tratatul de la Roma din 1951 în cadrul C. Atunci când Uniunea Europeană număra 15 state.E. Atribuţiile Comisie Europene: a) atribuţiile în procedură legislativă. Construcţie. Comisia Europeană Ca executiv al Uniunii Europene. d) atribuţia de reprezentare.

iar Consiliul European îndeplineşte atribuţii de natură politică 11 . .interior. op. . Consiliul Europei are un rol consultativ. toate statele membre ale Uniunii Europene sunt şi membre ale Consiliului Europei. pe baza căruia ia fiinţă Consiliul Europei.încheie acorduri internaţionale între Uniunea Europeană şi state sau organizaţii internaţionale.Consiliul a apărut pe cale convenţională. precum şi adoptă legislaţia Uniunii Europene. . urmată de constituirea Curţii Europene a Drepturilor Omului (C. organizaţia cuprinde majoritatea statelor europene. .).O. respectiv prin tratatele originare ale Comunităţilor Europene. pag. Consiliul dispune de mai multe organisme şi organe auxiliare. cit. Consiliul european a apărut pe cale neconvenţională prin voinţa şi practica şefilor de state şi de guverne ale statelor membre ale Uniunii Europene de a se întâlni periodic. . cât şi prin componenţa şi atribuţiile sale. astfel: . începând abia cu anul 1974. Drept. Uniunea Europeană.D. Consiliul se deosebeşte de Consiliul european atât prin modalitatea în care a fost creat. W. Ed.Consiliul este alcătuit din miniştrii afacerilor externe sau din miniştrii de resort ai statelor membre. All Beck. organizaţia se poate mândri cu câteva realizări deosebit de importante. Secretarul general. când este alcătuit din miniştrii de externe. ia forma Consiliului general.coordonează cooperarea între instanţele judiciare şi forţele de poliţie naţionale în materie penală. Instituţii. For de cooperare interparlamentară. cu toate acestea. Consiliul Europei La propunerea Franţei. de dialog politic în vederea creării „Marii Europe” federale. Preşedinţia Consiliului. asistaţi de miniştrii afacerilor externe şi de un membru al Comisiei. Bucureşti. 92. precum: Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER). 10 ţări europene semnează în 1949 Tratatul de la Londra. cu sediul la Strasbourg 12 . Construcţie. coordonează marile orientări ale politicilor economice ale statelor 11 12 Stelian Scăunaş. 6 . În prezent.Consiliul îndeplineşte atribuţii legislative (decizionale). W. 2005. dintre care se detaşează Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950).aprobă bugetul Uniunii Europene împreună cu Parlamentul European. Wessels. . Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene membre.E. 8. ia forma comisiilor specializate (sectoriale). pag. iar când este alcătuit din miniştrii de resort. Consiliul european are o alcătuire diferită – şefii de stat şi de guvernare ale statelor membre ale Uniunii Europene şi preşedintele Comisiei.defineşte politica externă şi de securitate comună. grupurile de experţi sau comitetele. Weidenfeld. Pentru buna desfăşurare a activităţii sale.

Numărul minim necesar pentru formarea unui grup parlamentar este de 19 membri. 13 14 Dacian Cosmin Dragoş – op. Estonia . organ executiv . Grupul Verzilor. Grupul Partidului Popoarelor Europene. fiind legiferată prin Actul Unic European. Portugalia. Irlanda şi Lituania – 13. Comitetele parlamentare sunt formaţiuni specializate de lucru ale instituţiei. De atunci. doar în 1962. adică multinaţional. Austria – 18. dacă provin din cel puţin 1/5 din statele membre. Italia – câte 78. Grecia. Preşedintele şi vicepreşedinţii sunt aleşi de membrii Parlamentului. Slovenia – 7. existând şi parlamentari neînscrişi în nici un grup parlamentar. pag. Letonia – 9. Finlanda. Mecanisme. 14 vicepreşedinţi . Danemarca. Parlamentul European Interesant de ştiut este faptul că denumirea oficială a acestei instituţii comunitare. pe o perioadă de 2 ani şi jumătate 14 . Editura All Beck. iar din 2004 (o dată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor Tratatului de la Nisa şi a Protocolului anexat acestuia). în urma aderării la Uniunea Europeană a României şi Bulgariei.semnarea în 1980 a colectivităţilor locale 13 . Olanda – 27. Bulgaria – 18). 63. Democratic şi Reformator European. Ungaria. Bucureşti. Parlamentarii europeni sunt grupaţi în grupuri politice cu caracter mixt. prevăzută în tratatele institutive a fost „Adunarea generală”. care pregătesc decizia luată de Plenul Parlamentului european. 7 . Grupul Partidului Liberal. noua denumire a fost folosită şi în actele comunitare. numărul locurilor alocate fiecărui stat va fi din nou schimbat.care împreună cu cei 5 chestori formează Biroul parlamentului european. Suedia . cit. Până în anul 2004 a avut 626 membri.19. Cipru. Franţa. Malta – 5). deşi rolul conferit prin tratatele institutive era doar unul consultativ. 5 Dacian Cosmin Dragoş – Uniunea Europeană.6. instituţia a decis să se numească „Parlament”. Luxemburg. suma fiind 786 (România – 36 parlamentari. Polonia – câte 54. cele mai importante grupuri parlamentare sunt Grupul Socialiştilor Europeni. 2005. Grupul Uniunii pentru Europa. Parlamentul european este format din reprezentanţi ai popoarelor statelor membre. Spania. cu toată opoziţia Consiliului Uniunii Europene care-şi vedea ameninţate atribuţiile de legislator european. Din anul 2007. Conducerea instituţiei este asigurată de un preşedinte. Instituţii. Marea Britanie. nu în delegaţii naţionale. Cehia şi Belgia – câte 24. Convenţiei privind cooperarea transfrontalieră a 3. 732 de membri (Germania – 99 parlamentari. pag. Slovacia – câte 14.şi de un secretariat general. în final. Prin adoptarea denumirii de „Parlament european” s-a dorit sporirea importanţei acestei instituţii şi apropierea ei de un parlament naţional.

Dallaz. interpretarea şi respectarea dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene 17 . 4. Ed. 16 Dacian Cosmin Dragoş. J. deci. pe teritoriul propriului stat se aplică legislaţia naţională. prin vot secret. Toate litigiile cu natură administrativă sau civilă.Membrii Parlamentului european pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel de parlamentar naţional. Judecătorii europeni nu pot fi influenţaţi în deciziile lor de apartenenţa la un stat membru. ei apropiindu-se prin atribuţii mai degrabă de clasicul procuror decât de avocaţii pledanţi din sistemele naţionale. pag. un preşedinte al cărui mandat este de 3 ani şi poate fi reales. J. Paris. 1979. b) atribuţii legislative. concluzii motivate asupra cauzei în care este obligatorie prezenţa lor. cu toată imparţialitatea şi total independent.L. 220 din Tratatul Uniunii Europene. Marea Cameră şi Camerele. Mandatul judecătorilor este de 6 ani şi poate fi reînnoit. Judecătorii sunt desemnaţi de Consiliul Uniunii Europene.Jaqué. jumătate din judecători sunt schimbaţi din 3 în 3 ani. pag. op.. Formaţiunile de lucru ale Curţii sunt Plenul. asistând astfel Curtea în activitatea sa. ei trebuie să urmărească interesul comunitar. fie între Comisia Europeană şi statele membre. 15. Parlamentarii beneficiază de imunitate în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor şi voturilor în exerciţiul funcţiei şi nu pot fi arestaţi sau urmăriţi judiciar pe teritoriul altui stat. cit. dintre persoanele „a căror independenţă este mai presus de orice îndoială şi care au pregătirea necesară numirii în cele mai înalte funcţii judecătoreşti în ţările lor. ori sunt universitari de competenţă recunoscută”. Litigiile aduse în faţa sa sunt fie între instituţiile comunitare. fie între statele membre. 67. între persoane fizice sau juridice şi Uniunea Europeană. însă nu pot fi membri în guvernele naţionale sau în alte instituţii comunitare 15 . Prin Tratatul de la Nisa s-a stabilit ca principiu. are menirea de a garanta aplicarea. Judecătorii sunt ajutaţi în îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale de către grefieri şi referenţi. Preşedintele Curţii are rolul de a prezida audierile şi deliberările din Camera de consiliu şi de a dirija activitatea Curţii. Judecătorii aleg dintre ei. Curtea Europeană de Justiţie. 34. ei pot fi arestaţi dacă nu sunt şi parlamentari naţionali. pentru a se asigura o anumită continuitate în activitatea Curţii. 15 8 . cu sediul la Luxemburg. fie. Burbon. Avocaţii generali sunt o prezenţă originală în mecanismul judiciar comunitar. desemnarea a câte unui judecător pentru fiecare stat membru. 17 Art. Parlament européen. pag. Bruyllant. Avocaţii stagiari (în număr de 8) sunt numiţi (şi reînnoiţi) pe aceleaşi principii ca şi judecătorii şi au rolul de a prezenta public.P. Curtea neavând competenţe de instanţă penală. Le Parlament eupéen et son election. la propunerea statelor membre. în fine. c) atribuţii bugetare 16 . Atribuţiile Parlamentului european: a) atribuţii de supraveghere şi control.

Hotărârea se ia cu majoritate simplă iar limba în care se desfăşoară procesul este. Marea Cameră se întruneşte atunci când statul membru sau instituţia comunitară. treptat. prin decizii ale Curţii sau prin tratatele comunitare. În principiu. însă.. care nu mai îndeplineşte condiţiile de exercitare a funcţiei .atunci când acţionează ca o curte de apel. . manifestându-se în diferite modalităţi. de regulă. limba pârâtului. Camerele doar instrumentează cauzele. parte în litigiu. Dacă acţiunea vizează un stat membru sau o instituţie comunitară.Camerele sunt compuse din 3 până la 5 judecători. . reclamantul poate decide „limba de procedură”.atunci când acţionează ca o curte constituţională. iar Marea Cameră este compusă din 11 judecători. 18 Dacian Cosmin Dragoş – op. o solicită în mod expres.atunci când se comportă ca o curte administrativă. Tribunalul de Primă Instanţă Actul Unic European a prevăzut înfiinţarea unui tribunal ataşat Curţii de Justiţie. d) când ia act de demisia unui membru al Curţii de Conturi. c) când se pronunţă asupra sesizării de către Comisie sau Consiliu prin comiterea de către un comisar european a unor greşeli grave sau privind neîndeplinirea condiţiilor necesare exercitării funcţiei sale. în cazurile în care complexitatea cazului dedus judecăţii o cere. . în plenul sau. judecând recursurile contra unei instituţii comunitare sau a unui stat membru care nu-şi respectă obligaţiile din tratate sau când interpretează tratatele comunitare. 71. în funcţie de ipostaza în care se află: a) o funcţie jurisdicţională . 9 . Dimpotrivă. Curtea judecă. acestea au primit şi atribuţii de judecată (litigii între persoane fizice sau juridice care nu prezintă dificultate). în cazul în care pârât este o instituţie comunitară. b) când se pronunţă asupra sesizării Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene în legătură cu nerespectarea obligaţiilor de onestitate şi prudenţă după încetarea funcţiei de către un fost comisar european.atunci când exercită atribuţiile unei jurisdicţii civile. soluţionând cauzele ce au ca obiect acordarea daunelor-interese. pag. cit. Curtea îndeplineşte două funcţii. b) o funcţie consultativă. care să judece în primă instanţă litigiile în care reclamanţii sunt persoanele fizice şi funcţionarii comunitari 18 . competenţa va aparţine însă Plenului Curţii. precum şi în alte patru situaţii: a) când judecă cererea Parlamentului european de demitere a Mediatorului european (Ombudsman). întrucât emite avize în cazul în care se pune problema revizuirii tratatelor comunitare sau a încheierii unor acorduri internaţionale. controlând legalitatea actelor comunitare şi judecând recursurile funcţionarilor comunitari. judecând recursurile împotriva hotărârilor date de Tribunalul de primă Instanţă.

117. Prin excepţie de la aceste reguli de competenţă. în faţa Tribunalului de Primă Instanţă 20 . Prin Tratatul de la Nisa s-a prevăzut posibilitatea înfiinţării. op. Manolache . cu sediul la Luxemburg. Curtea poate cere documente sau să facă propriile investigaţii. responsabilitatea extracontractuală a Comunităţilor. Jurisdicţia financiară aparţine doar Curţii Europene de Justiţie. a actelor emise de Consiliul Uniunii Europene şi Banca Central Europeană: . 21 O. .Drept instituţional comunitar. atribuţia jurisdicţională 22 . precum şi cea contractuală când s-a stabilit clauza compromisorie. a unor Camere jurisdicţionale. 12/1992. Tribunalul judecă în Camere de câte 3 sau 5 judecători. pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă. pag.. organele fiscale naţionale sunt ţinute să-i acorde sprijinul necesar. Editura Lumina Lex.acţiunea în carenţă împotriva instituţiilor comunitare. pag. Manolache – op. de statele membre sau de Banca Central Europeană sunt de competenţa Curţii Europene de Justiţie. 2001. . cit. Curtea de Conturi Înfiinţată în 1975. 19 O. cit. exercitat asupra instituţiilor comunitare. 74. Statutul de „instituţie comunitară” i-a fost atribuit prin Tratatul de la Maastricht 21 . În activitatea de control. şi anume. atunci când acţionează pe teritoriul statelor membre. 22 V. fără ca în primă instanţă soluţionarea litigiilor fiscale să fie încredinţată unui corp specializat de judecători financiari. este cea mai puţin cunoscută dintre instituţiile Uniunii Europene.acţiunile în anulare contra actelor adoptate prin codecizie de Consiliul Uniunii Europene şi Parlament. acţiunile introduse de instituţiile comunitare. fără a exista şedinţe ale plenului. 5. În competenţa Tribunalului intră: . Dreptul nr. 10 .contenciosul funcţiei publice comunitare. În ciuda asemănărilor pe care le găsim între Curtea de Conturi Europeană şi instituţiile similare acesteia din statele membre.recursul împotriva hotărârilor camerei jurisdicţionale. 73. Curtea de Conturi. 20 Dacian Cosmin Dragoş. De asemenea.chestiunile prejudiciale de interpretare şi de apreciere a validităţii. asupra modului de încasare a veniturilor comunitare şi de realizare a cheltuielilor din bugetul comunitar. primei îi lipseşte o componentă specifică oricărei curţi de conturi moderne. 97. pag. Ediţia a II-a. Curtea controlează managementul financiar al conducerilor instituţiilor şi organismelor comunitare. . pag. Relaţia dintre Tribunalul de Primă Instanţă şi Curtea Europeană de Justiţie este similară relaţiei dintre un tribunal şi o curte de apel dintr-un sistem de drept naţional.Structura şi funcţionarea Tribunalului de Primă Instanţă sunt similare celor ale Curţii de Justiţie 19 . Rolul ei este acela de instituţie specializată în controlul financiar.Competenţa şi regulile de procedură ale Curţii de Primă Instanţă a Comunităţilor Europene. Marcu . specializate pe anumite domenii şi ale căror hotărâri să fie supuse recursului pentru chestiuni de fapt.

este o instituţie financiară independentă .). a primit prin Tratatul de la Maastricht şi alte competenţe legate de susţinerea statelor candidate la aderare. după obţinerea avizului cu caracter consultativ al Parlamentului european şi pe baza propunerilor înaintate de statele membre.O. cit. al cărui mandat poate fi reînnoit.C.I. B.E. * * ALTE ORGANISME Banca Centrală Europeană a luat fiinţă la 1 iulie 1998 pentru a înlocui Institutul Monetar European. În lipsa avizului consultativ al acestui organ * Dacian Cosmin Dragoş. Numirea se face de către Consiliul Uniunii Europene. Banca Europeană de Investiţii (B. 86 25 O.S. sau de Comisia Europeană înainte de luarea unei decizii. prin finanţarea unor proiecte de reducere a decalajelor economice între regiunile din spaţiul comunitar.I. în scopul unei mai uşoare tranziţii spre economia comunitară.Curtea de Conturi este compusă din câte un reprezentant al fiecărui stat membru. op. iar din 2002 dispariţia treptată a monedelor naţionale în favoarea generalizării euro 24 . Camere interne specializate 23 . are un rol consultativ la nivelul Uniunii Europene. consultarea E. numit pe o perioadă de 6 ani. instituită iniţial (1958) cu scopul sprijinirii pieţei comune europene 25 . şi are ca membri statele membre ale Uniunii Europene. mai ales în domeniul pieţei unice comunitare. cu sediul la Luxemburg. finanţând proiecte de investiţii care să contribuie la o dezvoltare echilibrată a Uniunii. Manolache. cu majoritate calificată.. el putând fi consultat de Consiliul U.C. op. La început. exclusiv facultativă. pag. 23 24 11 . pag.O. Ibidem. cu sediul la Bruxelles. dotată cu personalitate juridică proprie. a devenit. Din anul 2001 Banca a gestionat folosirea în paralel a monedelor naţionale şi a euro. ca structuri de lucru.E. Pentru adoptarea unor anumite categorii specifice de rapoarte sau avize.C). Curtea are un preşedinte ales dintre membrii acesteia pentru un mandat reînnoibil de 3 ani. pag.O. cit. 76.. atunci când aceste instituţii consideră necesar sau când tratatele o impun.O. în ultimul timp.E. 119.C.S. obligatorie. ORGANISME CONSULTATIVE Comitetul Economic şi Social (E. instituţia îşi poate organiza. a armonizării fiscale şi a noilor politici comunitare care sunt lansate în cadrul spaţiului european comunitar.

op. cit. 100. 26 27 12 . pe toată durata legislaturii sale. în probleme cum ar fi fondurile structurale. 32 Dacian Cosmin Dragoş. 28 Jurisprudenţa Isoglucose. Mediatorul prezintă anual un raport general. pag. 29 Dacian Cosmin Dragoş. Weidenfeld. lipsa avizului putând fi sancţionată de Curtea Europeană de Justiţie prin anularea actului comunitar 28 . Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. În faţa Parlamentului. care are ca şi atribuţii primirea şi soluţionarea plângerilor cetăţenilor europeni vizând ilegalitaţile săvârşite de instituţiile şi organele comunitare în activitatea lor 30 . creat prin Tratatul de la Maastricht ca organ consultativ. întreprinde o anchetă administrativă şi redactează un raport pe care îl prezintă Parlamentului european şi instituţiei în cauză 31 .comunitar. op. după modelul Ombudsman-ului nordic. Wessels.. Mediatorul european Instituţia Mediatorului este o inovaţie a Tratatului de la Maastricht. pag. însă. cooperarea transfrontalieră. avizul fiind consultativ 29 . Droit institutionnel de l´Union et des Communautés européennes. 87. ori de câte ori consideră necesar. Dacian Cosmin Dragoş. pag. format din reprezentanţi ai diferitelor entităţi locale sau regionale din statele membre. 31 W. 263. cit. în care arată modul de soluţionare a plângerilor primite 32 . autonome faţă de aceste state 27 . Manolache. Astfel. tineret şi formare profesională. pag. pag. op. cultură. socialiştii. la fel ca şi Parlamentul european. liberalii şi radicalii. Mediatorul (cu sediul la Strassbourg. cit. O. În cazurile specificate expres în tratatele comunitare. nici un fel de sancţiuni juridice instituţiei în culpă. Mediatorul nu poate impune. poate fi anulat de către Curtea Europeană de Justiţie 26 .. De asemenea. cit. 30 Ridean. 1980. cit.. pag. Marcu. 435. cit. distingându-se patru astfel de grupuri: popularii. totodată. Comitetul Regiunilor... pag. 3eme édition. un Mediator european. sănătate publică. Comitetul regiunilor are menirea de a apăra principiul subsidiarităţii. V. cit. este organizat pe grupuri politice. op. el fiind consultat. actul adoptat de Consiliul U. op. el fiind doar un organ de conciliere şi de rezolvarea amiabilă a litigiilor administrative.. Marcu. în sediul Parlamentului european). op. În urma sesizărilor primite. W.80. V. Parlamentul european numeşte.E. 83. Comitetul poate emite avize din oficiu. 83. 80. 1999. op. pag. consultarea Comitetului regiunilor este obligatorie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful