Simona Brădiceanu Procuror Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

ISTORICUL FORMĂRII COMUNITĂŢILOR EUROPENE ŞI A UNIUNII EUROPENE SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE

I. IDEEA UNITĂŢII EUROPENE. TRATATE Ideea Unităţii Europene Uniunea Europeană este un concept utilizat destul de des, în prezent având, totodată, rădăcini la nivelul istoriei continentului. O abordare istorică a acestei problematici ne demonstrează că procesul integrării europene – inclusiv extinderea şi amplificarea sa – a fost de la bun început conceput ca un proces evolutiv. „Confederaţia europeană – scria Napoleon la 6 noiembrie 1816 – va sosi mai curând sau mai târziu prin forţa lucrurilor”. De altminteri, încă din antichitate, cetăţile greceşti organizează între ele un sistem de rezolvare paşnică a diferendelor. Platon a fost primul gânditor care a susţinut ideea păcii prin organizarea de confederaţii. În acea vreme, confederaţia cetăţilor greceşti dispune de instituţii religioase şi politice comune, forumul de soluţionare a diferendelor dintre cetăţi constituindu-l Consiliul amficţionilor. Ideile generoase ale creştinismului au oferit temeiul reluării propunerilor de soluţionare paşnică a diferendelor în spiritul religiei creştine şi de organizare a unor instituţii care să permită menţinerea păcii când aceasta era ameninţată. În această perioadă, papii au servit deseori ca arbitri în litigiile dintre diverşi suverani, un celebru caz de arbitraj constituindu-l arbitrajul papei Alexandru al VI-lea în litigiul dintre Spania şi Portugalia, care s-a soldat cu o împărţire practică a lumii noi între aceste două mari puteri ale vremii. Filosoful german, Immanuel Kant, a elaborat în 1795 un proiect de pace veşnică, proiect care însuma principii valoroase, printre care renunţarea la forţă, neamestecul şi altele. Secolul XIX este, prin excelenţă, secolul unor propuneri federaliste. La Congresul pacifist de la Paris din 1849, Victore Hugo rosteşte celebrele cuvinte: „Va veni ziua când armele vor cădea din mâini şi bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul şi cu dreptul de vot universal al popoarelor ….Va veni o zi când tunurile nu se vor mai vedea decât prin muzee şi lumea se va mira că au fost vreodată cu putinţă….Şi va veni ziua când vom vedea două grupări uriaşe:

Tratatul a fost semnat pentru 50 de ani.9 mai 1950 – moment al declarării procesului de unificare europeană a fost declarată ca „Ziua Europei”. împreună cu Olanda. pag. comisar al planului de modernizare a Franţei de după război. Editura Lumina Lex. ia naştere o organizaţie internaţională atipică. Luxemburg şi Italia au semnat la Paris. după aproape un an de negocieri. intitulată „Pan – Europe” în care se prevedea constituirea unei Europe federale pe baza renunţării la suveranitate de către state.E. înzestrată cu o instituţie de decizie supranaţională. 1988.F. la 27 martie 1951. Viorel Marcu . în mai multe ţări europene au apărut manifestări ale unor idei de unificare europeană. iar în 1944 s-a desfăşurat la Geneva o reuniune a reprezentanţilor militanţilor germani antinazişti. Institut universitaire d´études européennes de Géneve).O. 3 Dusan Sidjanski. înfăptuirea uniunii vamale.C. stabilirea unei monede comune etc. Prin această declaraţie. pag. Pe baza acestui plan. Înalta Autoritate. momentul respectiv fiind considerat ca primul act politic al federaliştilor europeni şi primul apel la coordonarea mişcărilor de rezistenţă.E.U.Statele Unite ale Europei şi Statele Unite ale Americii.Drept instituţional comunitar. Paris. pus la punct împreună cu Jean Monnet. L´avenir fédéraliste de l´Europe. 1992. 8. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C. prin crearea unei pieţe comune în câteva domenii. 2001. o mişcare în favoarea constituirii unei uniuni europene. 2 S-a iniţiat. crearea de alianţe militare. În perioada celui de-al doilea război mondial. „arhitectul” integrării europene. Monnet . Robert Schuman a prezentat un plan privind implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă. 1 2 2 . Pan Europe (Coll. Ziua în care Robert Schuman a prezentat declaraţia inspirată de J. ale cărei decizii leagă cele şase state din punct de vedere juridic în domeniul producţiei de Dr. 139 – 140. Presses Universitaires de France. 22. P. Coudenhave-Kolergi. Franţa oferea Germaniei şi tuturor celorlalte state din Europa Occidentală posibilitatea de a-şi unifica economiile. Franţa şi Germania. astfel. Coudenhave – Kalergi (1894 – 1972). dându-şi mâna prietenoasă peste ocean…” 1 După primul Război Mondial. fiind creat şi un birou permanent de coordonare a acţiunilor pentru eliberarea ţărilor cărora le aparţineau şi pentru organizarea unei „Uniuni Federale a Popoarelor Europene” 3 . Prin Tratatul C. securităţii şi suveranităţii confederale.C. Tratate Începutul procesului de integrare europeană poate fi considerat anul 1950 când ministrul francez de externe. R. Belgia. Cu ocazia acelui congres s-a adoptat un manifest Pan-European care prevedea principalele direcţii ale unei confederaţii europene: garantarea egalităţii. care a ţinut un prim congres la Viena în anul 1929 şi unde au participat 2000 de reprezentanţi din 24 de state. pag. pentru a le permite reconstrucţia şi să facă faţă concurenţei dintre blocurile ideologice. în anul 1923 a apărut ideea unei frăţii europene într-o publicaţie a lui R.O) al cărui prim preşedinte este numit chiar Jean Monnet.. Perioada următoare celui de-al doilea război mondial a marcat trecerea de la proiecte la realizarea efectivă a ideii de uniune europeană. care a fost urmată de alte patru astfel de reuniuni şi care au elaborat un proiect de declaraţie al unei rezistenţe europene.

E.A sau EURATOM). un Consiliu de miniştri.O.). are ca scop realizarea unei uniuni mai strânse din punct de vedere economic între statele membre.E. b) al doilea „pilon” are un caracter interguvernamental şi se referă la politica externă şi de securitate comună. 5 Dacian Cosmin Dragoş – Uniunea Europeană.L´Europe de la A à Z – Guide de l´intégration européenne. semnat la 8 aprilie 1965. Curtea Europeană de Justiţie şi Adunarea Parlamentară. Luxemburg. de asemenea. 34. Münster – Hamburg-Berlin-London.E.E. format dintrun „frontispiciu” şi trei „piloni”: a) primul pune accentul pe principiul subsidiarităţii. Sunt create.E. pe crearea unei cetăţenii europene.E. 2001. 12. Belgia. obiectivele C. All Beck. precum şi creşterea nivelului de trai al celor care lucrau în industria minieră şi siderurgică 4 . Italia. Oficial. pag. 5 Adoptat în 1992 la Maastricht. în documentele oficiale s-a păstrat denumirea de Comunităţile Europene. 3 . desemnată indirect. Weidenfeld. realizarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe interne unice europene. Instituţii. Office de publications officielles des Communautés européennes. Ed.C. Bucureşti 2005. Tratatul C.E).C. 16. pe unele domenii specializate şi pe întărirea controlului exercitat de Parlamentul European. De asemenea. 1997.E. c) al treilea „pilon”. până la crearea Uniunii Europene a fost utilizată sintagma Comunitatea Europeană şi abrevierile C. Datorită faptului că numai sistemul informaţional al celor trei comunităţi a devenit comun.E. pe unitatea economică şi monetară. Tratatul privind Uniunea Europeană este considerat „cea mai importantă reuşită din istoria Comunităţilor Europene de la semnarea Tratatului de la Roma” 6 . C. aşadar. fără ca acestea să fuzioneze integral. Edition LIT Verlog. Aceleaşi state (Franţa. în mod uzual.E. 4A. Cele trei comunităţi: C. Structura tratatului poate fi comparată cu un „templu”. o Adunare parlamentară cu rol consultativ. recunoscut în relaţiile dintre Uniune şi statele membre. pentru a permite libera circulaţie a persoanelor. Ed. respectiv. Tratatul de la Amsterdam (1997) reglementează. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (C. şi o Curte de Justiţie.O. respectiv C. comunităţile. W.E. unele aspecte particulare cum Topan – The european integration process. când a intrat în vigoare Tratatul de fuziune a executivelor. erau expansiunea economică şi ocuparea forţei de muncă. deşi rămân distincte din punct de vedere juridic. de asemenea. Olanda. Germania.cărbune şi oţel. De la acest moment. a historical and comparative institutional analysis. Mecanisme. produsele şi mijloacele de producţie legate de dezvoltarea paşnică a energiei nucleare şi controlul acesteia. pag. Consiliul Comunităţilor Europene. contribuie la consolidarea politicilor din justiţie şi poliţie.E. vor avea ca instituţii comune Comisia Europeană (formată din fuziunea Înaltei Autorităţi cu Comisia C. 6 W. şi EURATOM au funcţionat separat din 1958 până în 1967.E. pag. era vizată crearea unei pieţe unice pentru cărbune şi oţel şi prevenirea exploatării excesive a materiilor prime. Luxemburg) semnează la Roma alte două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (C. cu caracter interguvernamental.E.Wessels . Menit să completeze dispoziţiile Tratatului de la Maastricht. Tratatul EURATOM reglementează crearea unei pieţe comune pentru materialele nucleare de bază. însă.E.

Majoritatea instituţiilor Uniunii Europene au suferit modificări. interesul comun Parlamentul. All Beck. un concept nou. Instituţii de bază. menit a încuraja statele membre dispuse să facă eforturi mai mari pe calea integrării europene 7 . Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi. Guy Isaac . Instituţiile care formează structura de bază sunt cinci: Comisia. deşi nu este o instituţie a comunităţilor are o importanţă covârşitoare asupra evoluţiei acestora. s-a schimbat ponderea voturilor în Consiliul Uniunii Europene. răspunzând unor nevoi fundamentale: Consiliul reprezintă interesele statelor membre. 7 8 Dacian Cosmin Dragoş . atât în privinţa organizării lor. Masson. cooperarea întărită. numărul comisarilor europenei poate fi schimbat prin decizia Consiliului Uniunii Europene. Organele complementare. Curtea de Justiţie răspunde principiului statului de drept.ar fi: crearea unor instituţii comunitare care să facă faţă unei Uniuni Europene lărgite şi eliminarea ultimelor obstacole în calea liberei circulaţii a persoanelor. Tratatul de la Nisa conţine prevederi menite să adâncească integrarea europeană prin perfecţionarea mecanismului decizional. La acestea mai trebuie adăugat şi Consiliul European. 85.Droit communautaire général. Ed. Tratatul introduce. care. cât şi a competenţelor: a crescut numărul parlamentarilor europeni. 4 . INSTITUŢIILE ŞI ORGANELE COMUNITARE Instituţiile principale Instituţiile principale şi organizarea lor generală sunt stabilite de tratatele constitutive. în perspectiva lărgirii uniunii la 27 de state. fiind considerată ca având un caracter paracomunitar. 2. Comisia. Ed. 1994. Instituţii. SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE. Consiliul. II. În organizarea Comunităţilor Europene sunt două mari categorii de instituţii şi organe: 1. interesele popoarelor din Uniunea Europeană. Parlamentul. Bucureşti 2005. pag. de asemenea. iar Curtea de Conturi asigură controlul legalităţii folosirii resurselor financiare. pag. Instituţiile fundamentale ale Comunităţilor Europene au următoarele caracteristici principale: 8 a) fiecare dintre le ocupă un loc distinct în organizarea comunităţilor.Uniunea Europeană. etc. 22. Mecanisme.

desemnaţi de către preşedinte. Vicepreşedinţii au ca rol suplinirea preşedintelui atunci când împrejurările o cer. exprimând practic legitimarea statală a comunităţilor şi de principal organ de decizie al Uniunii Europene. denumiţi „comisari” sunt personalităţi ale vieţii politice a statelor membre.). 1. c) atribuţii de organ executiv al Uniunii Europene.E. pag. politicile şi programele de acţiune şi pune în aplicare deciziile Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene. Construcţie. Comisia Europeană avea 20 de comisari. pag. care desemnau câte 2 (Germania. ea este inima mecanismului instituţional al Uniunii Europene pentru că propune legislaţia .O) 9 . la care mai pot fi adăugate cele exercitate în cadrul cooperării interguvernamentale din cadrul Uniunii Europene. c) Instituţiile fundamentale sunt comune pentru cele două Comunităţi (EURATOM şi C. comisia este instituţia independentă care reprezintă şi apără interesele Uniunii. Conducerea Comisiei este formată din Preşedintele Comisiei şi 2 vicepreşedinţi. Italia. b) atribuţia de „gardian al tratatelor”. începând cu 1 august 1967. Atribuţiile Comisie Europene: a) atribuţiile în procedură legislativă. d) atribuţia de reprezentare. Numirea Comisie Europene se face pentru un mandat de 5 ani. Atunci când Uniunea Europeană număra 15 state. 102. Ed. 2.b) Repartizarea funcţiilor între aceste instituţii nu respectă schema tradiţională a exercitării funcţiilor statului. Marea Britanie. Drept. Bucureşti. 5 . Stelian Scăunaş . Comisia unică a înglobat şi Înalta Autoritate instituită de Tratatul de la Roma din 1951 în cadrul C. 92. şi EURATOM. deoarece principalul organ legislativ este Consiliul care cumulează şi atribuţii executive. cu excepţia statelor mari. După marea extindere. Instituţii. s-a decis ca fiecare stat să desemneze doar un singur comisar 10 . Practic. Totuşi. Franţa. Consiliul Uniunii Europene Cu sediul la Bruxelles. rolul acestuia este de reprezentare a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. în ansamblul său. 2005.E. iar prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965. Spania). Membrii Comisie Europene. câte unul pentru fiecare stat.E. semnată la Roma în 1957. s-a instituit o singură Adunare şi o Curte de Justiţie pentru cele trei comunităţi. dintre comisari.E. La baza activităţii Consiliului stau tratatele institutive ale comunităţilor europene. Bucureşti. o dată cu cele două tratate C. Tratatul asupra Uniunii Europene şi Regulamentul 9 10 Ovidiu Tinca – Drept comunitar general. Comisia Europeană Ca executiv al Uniunii Europene. All Beck. Editura Lumina Lex.Uniunea Europeană. aceştia acţionează numai în interesul Uniunii Europene şi nu pot primi instrucţiuni de la guvernele lor naţionale.C. Pe baza Convenţiei referitoare la unele instituţii comune. 2005.

Wessels. All Beck. pag. Consiliul Europei La propunerea Franţei. precum şi adoptă legislaţia Uniunii Europene. . 10 ţări europene semnează în 1949 Tratatul de la Londra.aprobă bugetul Uniunii Europene împreună cu Parlamentul European. dintre care se detaşează Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950). For de cooperare interparlamentară. .interior. coordonează marile orientări ale politicilor economice ale statelor 11 12 Stelian Scăunaş. . Consiliul european a apărut pe cale neconvenţională prin voinţa şi practica şefilor de state şi de guverne ale statelor membre ale Uniunii Europene de a se întâlni periodic. grupurile de experţi sau comitetele. În prezent. cit. 6 . iar când este alcătuit din miniştrii de resort. Bucureşti.O.Consiliul îndeplineşte atribuţii legislative (decizionale).Consiliul este alcătuit din miniştrii afacerilor externe sau din miniştrii de resort ai statelor membre. urmată de constituirea Curţii Europene a Drepturilor Omului (C. . cât şi prin componenţa şi atribuţiile sale.). cu toate acestea. Construcţie.defineşte politica externă şi de securitate comună. Weidenfeld.coordonează cooperarea între instanţele judiciare şi forţele de poliţie naţionale în materie penală. respectiv prin tratatele originare ale Comunităţilor Europene. 2005. Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene membre. Consiliul Europei are un rol consultativ.încheie acorduri internaţionale între Uniunea Europeană şi state sau organizaţii internaţionale. Pentru buna desfăşurare a activităţii sale. iar Consiliul European îndeplineşte atribuţii de natură politică 11 . de dialog politic în vederea creării „Marii Europe” federale. ia forma Consiliului general. Secretarul general. Instituţii. Preşedinţia Consiliului. asistaţi de miniştrii afacerilor externe şi de un membru al Comisiei. Consiliul se deosebeşte de Consiliul european atât prin modalitatea în care a fost creat. Ed. op. .Consiliul a apărut pe cale convenţională. cu sediul la Strasbourg 12 . W. Consiliul european are o alcătuire diferită – şefii de stat şi de guvernare ale statelor membre ale Uniunii Europene şi preşedintele Comisiei. precum: Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER). 8.E. . pe baza căruia ia fiinţă Consiliul Europei. organizaţia cuprinde majoritatea statelor europene. astfel: . Uniunea Europeană. Drept. W. pag. Consiliul dispune de mai multe organisme şi organe auxiliare.D. organizaţia se poate mândri cu câteva realizări deosebit de importante. ia forma comisiilor specializate (sectoriale). toate statele membre ale Uniunii Europene sunt şi membre ale Consiliului Europei. 92. când este alcătuit din miniştrii de externe. începând abia cu anul 1974.

fiind legiferată prin Actul Unic European. Danemarca. Spania. Grupul Partidului Popoarelor Europene. Bulgaria – 18). Editura All Beck. adică multinaţional. Austria – 18.19. Parlamentul european este format din reprezentanţi ai popoarelor statelor membre. Irlanda şi Lituania – 13. Marea Britanie. dacă provin din cel puţin 1/5 din statele membre. iar din 2004 (o dată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor Tratatului de la Nisa şi a Protocolului anexat acestuia). 14 vicepreşedinţi . Conducerea instituţiei este asigurată de un preşedinte. Grecia. în urma aderării la Uniunea Europeană a României şi Bulgariei. Olanda – 27. Estonia . pag. Slovacia – câte 14. în final. Grupul Verzilor. care pregătesc decizia luată de Plenul Parlamentului european. Cehia şi Belgia – câte 24. Democratic şi Reformator European. Cipru. 5 Dacian Cosmin Dragoş – Uniunea Europeană. cu toată opoziţia Consiliului Uniunii Europene care-şi vedea ameninţate atribuţiile de legislator european. numărul locurilor alocate fiecărui stat va fi din nou schimbat. Slovenia – 7. cele mai importante grupuri parlamentare sunt Grupul Socialiştilor Europeni. 13 14 Dacian Cosmin Dragoş – op.care împreună cu cei 5 chestori formează Biroul parlamentului european. Malta – 5). cit. deşi rolul conferit prin tratatele institutive era doar unul consultativ. instituţia a decis să se numească „Parlament”. Letonia – 9. prevăzută în tratatele institutive a fost „Adunarea generală”. Prin adoptarea denumirii de „Parlament european” s-a dorit sporirea importanţei acestei instituţii şi apropierea ei de un parlament naţional. pe o perioadă de 2 ani şi jumătate 14 . Instituţii. 732 de membri (Germania – 99 parlamentari. doar în 1962. Din anul 2007. existând şi parlamentari neînscrişi în nici un grup parlamentar. Portugalia.şi de un secretariat general. Până în anul 2004 a avut 626 membri. De atunci. Italia – câte 78.6. Bucureşti. organ executiv . 2005. pag. Grupul Uniunii pentru Europa. Preşedintele şi vicepreşedinţii sunt aleşi de membrii Parlamentului. suma fiind 786 (România – 36 parlamentari. Convenţiei privind cooperarea transfrontalieră a 3.semnarea în 1980 a colectivităţilor locale 13 . 7 . Luxemburg. Ungaria. nu în delegaţii naţionale. noua denumire a fost folosită şi în actele comunitare. Mecanisme. Parlamentarii europeni sunt grupaţi în grupuri politice cu caracter mixt. Numărul minim necesar pentru formarea unui grup parlamentar este de 19 membri. Comitetele parlamentare sunt formaţiuni specializate de lucru ale instituţiei. 63. Finlanda. Polonia – câte 54. Grupul Partidului Liberal. Parlamentul European Interesant de ştiut este faptul că denumirea oficială a acestei instituţii comunitare. Franţa. Suedia .

concluzii motivate asupra cauzei în care este obligatorie prezenţa lor. prin vot secret. Judecătorii sunt desemnaţi de Consiliul Uniunii Europene. cu sediul la Luxemburg. între persoane fizice sau juridice şi Uniunea Europeană. pentru a se asigura o anumită continuitate în activitatea Curţii. fie între Comisia Europeană şi statele membre. pag. Formaţiunile de lucru ale Curţii sunt Plenul. Litigiile aduse în faţa sa sunt fie între instituţiile comunitare. Curtea Europeană de Justiţie. b) atribuţii legislative. 16 Dacian Cosmin Dragoş. fie. Judecătorii aleg dintre ei. c) atribuţii bugetare 16 . Toate litigiile cu natură administrativă sau civilă. Ed. în fine. Judecătorii europeni nu pot fi influenţaţi în deciziile lor de apartenenţa la un stat membru. Bruyllant. dintre persoanele „a căror independenţă este mai presus de orice îndoială şi care au pregătirea necesară numirii în cele mai înalte funcţii judecătoreşti în ţările lor. Prin Tratatul de la Nisa s-a stabilit ca principiu. Judecătorii sunt ajutaţi în îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale de către grefieri şi referenţi. Dallaz. Parlament européen. Parlamentarii beneficiază de imunitate în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor şi voturilor în exerciţiul funcţiei şi nu pot fi arestaţi sau urmăriţi judiciar pe teritoriul altui stat.P. însă nu pot fi membri în guvernele naţionale sau în alte instituţii comunitare 15 . 34. ei pot fi arestaţi dacă nu sunt şi parlamentari naţionali. Avocaţii generali sunt o prezenţă originală în mecanismul judiciar comunitar. desemnarea a câte unui judecător pentru fiecare stat membru. 15. Le Parlament eupéen et son election. Burbon. J. ei trebuie să urmărească interesul comunitar. Avocaţii stagiari (în număr de 8) sunt numiţi (şi reînnoiţi) pe aceleaşi principii ca şi judecătorii şi au rolul de a prezenta public. Paris. pag. are menirea de a garanta aplicarea. 1979. cit. ei apropiindu-se prin atribuţii mai degrabă de clasicul procuror decât de avocaţii pledanţi din sistemele naţionale. Mandatul judecătorilor este de 6 ani şi poate fi reînnoit. 4.Membrii Parlamentului european pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel de parlamentar naţional. jumătate din judecători sunt schimbaţi din 3 în 3 ani. un preşedinte al cărui mandat este de 3 ani şi poate fi reales. op. asistând astfel Curtea în activitatea sa. Curtea neavând competenţe de instanţă penală. la propunerea statelor membre. deci. pe teritoriul propriului stat se aplică legislaţia naţională. 15 8 . Preşedintele Curţii are rolul de a prezida audierile şi deliberările din Camera de consiliu şi de a dirija activitatea Curţii. pag. interpretarea şi respectarea dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene 17 .. cu toată imparţialitatea şi total independent. 17 Art. Marea Cameră şi Camerele.Jaqué. 220 din Tratatul Uniunii Europene. ori sunt universitari de competenţă recunoscută”. fie între statele membre.L. 67. Atribuţiile Parlamentului european: a) atribuţii de supraveghere şi control. J.

d) când ia act de demisia unui membru al Curţii de Conturi. prin decizii ale Curţii sau prin tratatele comunitare.. reclamantul poate decide „limba de procedură”. pag. . o solicită în mod expres. însă. Curtea îndeplineşte două funcţii. parte în litigiu. Marea Cameră se întruneşte atunci când statul membru sau instituţia comunitară. limba pârâtului. .atunci când acţionează ca o curte constituţională. manifestându-se în diferite modalităţi. c) când se pronunţă asupra sesizării de către Comisie sau Consiliu prin comiterea de către un comisar european a unor greşeli grave sau privind neîndeplinirea condiţiilor necesare exercitării funcţiei sale.Camerele sunt compuse din 3 până la 5 judecători. de regulă. Hotărârea se ia cu majoritate simplă iar limba în care se desfăşoară procesul este. 71. treptat. Curtea judecă. soluţionând cauzele ce au ca obiect acordarea daunelor-interese. în cazurile în care complexitatea cazului dedus judecăţii o cere. iar Marea Cameră este compusă din 11 judecători. judecând recursurile contra unei instituţii comunitare sau a unui stat membru care nu-şi respectă obligaţiile din tratate sau când interpretează tratatele comunitare. 9 . în funcţie de ipostaza în care se află: a) o funcţie jurisdicţională . Dacă acţiunea vizează un stat membru sau o instituţie comunitară. precum şi în alte patru situaţii: a) când judecă cererea Parlamentului european de demitere a Mediatorului european (Ombudsman).atunci când se comportă ca o curte administrativă. 18 Dacian Cosmin Dragoş – op. b) o funcţie consultativă. controlând legalitatea actelor comunitare şi judecând recursurile funcţionarilor comunitari. cit. În principiu. . Tribunalul de Primă Instanţă Actul Unic European a prevăzut înfiinţarea unui tribunal ataşat Curţii de Justiţie. Dimpotrivă. competenţa va aparţine însă Plenului Curţii. judecând recursurile împotriva hotărârilor date de Tribunalul de primă Instanţă. în cazul în care pârât este o instituţie comunitară. care să judece în primă instanţă litigiile în care reclamanţii sunt persoanele fizice şi funcţionarii comunitari 18 .atunci când acţionează ca o curte de apel. acestea au primit şi atribuţii de judecată (litigii între persoane fizice sau juridice care nu prezintă dificultate). Camerele doar instrumentează cauzele.atunci când exercită atribuţiile unei jurisdicţii civile. b) când se pronunţă asupra sesizării Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene în legătură cu nerespectarea obligaţiilor de onestitate şi prudenţă după încetarea funcţiei de către un fost comisar european. întrucât emite avize în cazul în care se pune problema revizuirii tratatelor comunitare sau a încheierii unor acorduri internaţionale. în plenul sau. care nu mai îndeplineşte condiţiile de exercitare a funcţiei .

atunci când acţionează pe teritoriul statelor membre. În ciuda asemănărilor pe care le găsim între Curtea de Conturi Europeană şi instituţiile similare acesteia din statele membre. fără a exista şedinţe ale plenului. Manolache . 2001. Manolache – op. 10 .. organele fiscale naţionale sunt ţinute să-i acorde sprijinul necesar. 74. pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă. responsabilitatea extracontractuală a Comunităţilor. 12/1992. Rolul ei este acela de instituţie specializată în controlul financiar. 22 V. a actelor emise de Consiliul Uniunii Europene şi Banca Central Europeană: . atribuţia jurisdicţională 22 . 73. În competenţa Tribunalului intră: . Statutul de „instituţie comunitară” i-a fost atribuit prin Tratatul de la Maastricht 21 . 97. Tribunalul judecă în Camere de câte 3 sau 5 judecători. Prin excepţie de la aceste reguli de competenţă. În activitatea de control. Curtea de Conturi.acţiunile în anulare contra actelor adoptate prin codecizie de Consiliul Uniunii Europene şi Parlament. 20 Dacian Cosmin Dragoş. specializate pe anumite domenii şi ale căror hotărâri să fie supuse recursului pentru chestiuni de fapt.chestiunile prejudiciale de interpretare şi de apreciere a validităţii. Editura Lumina Lex. pag. Curtea de Conturi Înfiinţată în 1975. 5. în faţa Tribunalului de Primă Instanţă 20 . fără ca în primă instanţă soluţionarea litigiilor fiscale să fie încredinţată unui corp specializat de judecători financiari.Drept instituţional comunitar. Relaţia dintre Tribunalul de Primă Instanţă şi Curtea Europeană de Justiţie este similară relaţiei dintre un tribunal şi o curte de apel dintr-un sistem de drept naţional. 19 O. cu sediul la Luxemburg.Competenţa şi regulile de procedură ale Curţii de Primă Instanţă a Comunităţilor Europene. acţiunile introduse de instituţiile comunitare. . cit. cit. pag. op. Marcu . asupra modului de încasare a veniturilor comunitare şi de realizare a cheltuielilor din bugetul comunitar.acţiunea în carenţă împotriva instituţiilor comunitare. Curtea controlează managementul financiar al conducerilor instituţiilor şi organismelor comunitare. 21 O. de statele membre sau de Banca Central Europeană sunt de competenţa Curţii Europene de Justiţie.contenciosul funcţiei publice comunitare. Prin Tratatul de la Nisa s-a prevăzut posibilitatea înfiinţării. De asemenea. exercitat asupra instituţiilor comunitare. precum şi cea contractuală când s-a stabilit clauza compromisorie. Ediţia a II-a. pag. Curtea poate cere documente sau să facă propriile investigaţii.Structura şi funcţionarea Tribunalului de Primă Instanţă sunt similare celor ale Curţii de Justiţie 19 . şi anume. 117. pag. primei îi lipseşte o componentă specifică oricărei curţi de conturi moderne. . a unor Camere jurisdicţionale.recursul împotriva hotărârilor camerei jurisdicţionale. . Jurisdicţia financiară aparţine doar Curţii Europene de Justiţie. Dreptul nr. este cea mai puţin cunoscută dintre instituţiile Uniunii Europene.

Curtea de Conturi este compusă din câte un reprezentant al fiecărui stat membru. pag.). pag.C. cit. op. ca structuri de lucru. 119.S. 76.I. Din anul 2001 Banca a gestionat folosirea în paralel a monedelor naţionale şi a euro. pag. al cărui mandat poate fi reînnoit. exclusiv facultativă. sau de Comisia Europeană înainte de luarea unei decizii. şi are ca membri statele membre ale Uniunii Europene. cit. În lipsa avizului consultativ al acestui organ * Dacian Cosmin Dragoş. are un rol consultativ la nivelul Uniunii Europene. obligatorie. cu sediul la Bruxelles. el putând fi consultat de Consiliul U.E. 23 24 11 . a armonizării fiscale şi a noilor politici comunitare care sunt lansate în cadrul spaţiului european comunitar. Ibidem.C. iar din 2002 dispariţia treptată a monedelor naţionale în favoarea generalizării euro 24 .O. op. Banca Europeană de Investiţii (B. mai ales în domeniul pieţei unice comunitare. atunci când aceste instituţii consideră necesar sau când tratatele o impun. în scopul unei mai uşoare tranziţii spre economia comunitară. este o instituţie financiară independentă . Camere interne specializate 23 . numit pe o perioadă de 6 ani.. prin finanţarea unor proiecte de reducere a decalajelor economice între regiunile din spaţiul comunitar.O.C). * * ALTE ORGANISME Banca Centrală Europeană a luat fiinţă la 1 iulie 1998 pentru a înlocui Institutul Monetar European. ORGANISME CONSULTATIVE Comitetul Economic şi Social (E. Pentru adoptarea unor anumite categorii specifice de rapoarte sau avize. consultarea E. a primit prin Tratatul de la Maastricht şi alte competenţe legate de susţinerea statelor candidate la aderare. 86 25 O.O. instituţia îşi poate organiza.S. cu majoritate calificată.E.I. La început. Numirea se face de către Consiliul Uniunii Europene. în ultimul timp.C. dotată cu personalitate juridică proprie. Manolache. a devenit. instituită iniţial (1958) cu scopul sprijinirii pieţei comune europene 25 .E.O. Curtea are un preşedinte ales dintre membrii acesteia pentru un mandat reînnoibil de 3 ani. cu sediul la Luxemburg.. B. finanţând proiecte de investiţii care să contribuie la o dezvoltare echilibrată a Uniunii. după obţinerea avizului cu caracter consultativ al Parlamentului european şi pe baza propunerilor înaintate de statele membre.

distingându-se patru astfel de grupuri: popularii. 26 27 12 . 1999. Astfel. V. op.... pag. 83. Weidenfeld. 1980. tineret şi formare profesională. 29 Dacian Cosmin Dragoş. care are ca şi atribuţii primirea şi soluţionarea plângerilor cetăţenilor europeni vizând ilegalitaţile săvârşite de instituţiile şi organele comunitare în activitatea lor 30 . lipsa avizului putând fi sancţionată de Curtea Europeană de Justiţie prin anularea actului comunitar 28 . 100. Manolache. după modelul Ombudsman-ului nordic. Comitetul poate emite avize din oficiu. autonome faţă de aceste state 27 . însă.comunitar. op. 3eme édition. el fiind consultat. nici un fel de sancţiuni juridice instituţiei în culpă. liberalii şi radicalii... op. Mediatorul european Instituţia Mediatorului este o inovaţie a Tratatului de la Maastricht. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. op. pag. el fiind doar un organ de conciliere şi de rezolvarea amiabilă a litigiilor administrative. În urma sesizărilor primite. op. în care arată modul de soluţionare a plângerilor primite 32 . Parlamentul european numeşte. cit. Comitetul regiunilor are menirea de a apăra principiul subsidiarităţii. cit. poate fi anulat de către Curtea Europeană de Justiţie 26 . 435. 31 W. este organizat pe grupuri politice. pag. socialiştii. În faţa Parlamentului. O. 32 Dacian Cosmin Dragoş. consultarea Comitetului regiunilor este obligatorie. W.. Marcu. pag. ori de câte ori consideră necesar. 28 Jurisprudenţa Isoglucose. op. creat prin Tratatul de la Maastricht ca organ consultativ. 87. întreprinde o anchetă administrativă şi redactează un raport pe care îl prezintă Parlamentului european şi instituţiei în cauză 31 . 30 Ridean. V. cit.80. un Mediator european. în sediul Parlamentului european). Wessels. totodată. Dacian Cosmin Dragoş. format din reprezentanţi ai diferitelor entităţi locale sau regionale din statele membre. Mediatorul prezintă anual un raport general. Comitetul Regiunilor. 263. cit. În cazurile specificate expres în tratatele comunitare. cit. în probleme cum ar fi fondurile structurale. pag. Droit institutionnel de l´Union et des Communautés européennes. cooperarea transfrontalieră. la fel ca şi Parlamentul european. op. pag. cultură. cit. 80. actul adoptat de Consiliul U. cit.E. De asemenea. Mediatorul nu poate impune. Marcu. pag. sănătate publică. avizul fiind consultativ 29 . pe toată durata legislaturii sale. 83. pag. Mediatorul (cu sediul la Strassbourg.