Simona Brădiceanu Procuror Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

ISTORICUL FORMĂRII COMUNITĂŢILOR EUROPENE ŞI A UNIUNII EUROPENE SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE

I. IDEEA UNITĂŢII EUROPENE. TRATATE Ideea Unităţii Europene Uniunea Europeană este un concept utilizat destul de des, în prezent având, totodată, rădăcini la nivelul istoriei continentului. O abordare istorică a acestei problematici ne demonstrează că procesul integrării europene – inclusiv extinderea şi amplificarea sa – a fost de la bun început conceput ca un proces evolutiv. „Confederaţia europeană – scria Napoleon la 6 noiembrie 1816 – va sosi mai curând sau mai târziu prin forţa lucrurilor”. De altminteri, încă din antichitate, cetăţile greceşti organizează între ele un sistem de rezolvare paşnică a diferendelor. Platon a fost primul gânditor care a susţinut ideea păcii prin organizarea de confederaţii. În acea vreme, confederaţia cetăţilor greceşti dispune de instituţii religioase şi politice comune, forumul de soluţionare a diferendelor dintre cetăţi constituindu-l Consiliul amficţionilor. Ideile generoase ale creştinismului au oferit temeiul reluării propunerilor de soluţionare paşnică a diferendelor în spiritul religiei creştine şi de organizare a unor instituţii care să permită menţinerea păcii când aceasta era ameninţată. În această perioadă, papii au servit deseori ca arbitri în litigiile dintre diverşi suverani, un celebru caz de arbitraj constituindu-l arbitrajul papei Alexandru al VI-lea în litigiul dintre Spania şi Portugalia, care s-a soldat cu o împărţire practică a lumii noi între aceste două mari puteri ale vremii. Filosoful german, Immanuel Kant, a elaborat în 1795 un proiect de pace veşnică, proiect care însuma principii valoroase, printre care renunţarea la forţă, neamestecul şi altele. Secolul XIX este, prin excelenţă, secolul unor propuneri federaliste. La Congresul pacifist de la Paris din 1849, Victore Hugo rosteşte celebrele cuvinte: „Va veni ziua când armele vor cădea din mâini şi bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul şi cu dreptul de vot universal al popoarelor ….Va veni o zi când tunurile nu se vor mai vedea decât prin muzee şi lumea se va mira că au fost vreodată cu putinţă….Şi va veni ziua când vom vedea două grupări uriaşe:

Coudenhave-Kolergi. astfel. crearea de alianţe militare. P.O. pag. fiind creat şi un birou permanent de coordonare a acţiunilor pentru eliberarea ţărilor cărora le aparţineau şi pentru organizarea unei „Uniuni Federale a Popoarelor Europene” 3 . Institut universitaire d´études européennes de Géneve). Pe baza acestui plan. pag. Monnet . prin crearea unei pieţe comune în câteva domenii.. Belgia.E. pag.Drept instituţional comunitar.U. pentru a le permite reconstrucţia şi să facă faţă concurenţei dintre blocurile ideologice.E. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C. 22.O) al cărui prim preşedinte este numit chiar Jean Monnet.C. înfăptuirea uniunii vamale. o mişcare în favoarea constituirii unei uniuni europene. comisar al planului de modernizare a Franţei de după război. Coudenhave – Kalergi (1894 – 1972).C. Tratate Începutul procesului de integrare europeană poate fi considerat anul 1950 când ministrul francez de externe. pus la punct împreună cu Jean Monnet. împreună cu Olanda. 1 2 2 . dându-şi mâna prietenoasă peste ocean…” 1 După primul Război Mondial. stabilirea unei monede comune etc. Viorel Marcu . 139 – 140. momentul respectiv fiind considerat ca primul act politic al federaliştilor europeni şi primul apel la coordonarea mişcărilor de rezistenţă. „arhitectul” integrării europene. Prin această declaraţie. în anul 1923 a apărut ideea unei frăţii europene într-o publicaţie a lui R. în mai multe ţări europene au apărut manifestări ale unor idei de unificare europeană. Franţa şi Germania. la 27 martie 1951. 3 Dusan Sidjanski. Cu ocazia acelui congres s-a adoptat un manifest Pan-European care prevedea principalele direcţii ale unei confederaţii europene: garantarea egalităţii. care a fost urmată de alte patru astfel de reuniuni şi care au elaborat un proiect de declaraţie al unei rezistenţe europene. 2 S-a iniţiat. Robert Schuman a prezentat un plan privind implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă. ia naştere o organizaţie internaţională atipică. securităţii şi suveranităţii confederale. care a ţinut un prim congres la Viena în anul 1929 şi unde au participat 2000 de reprezentanţi din 24 de state. după aproape un an de negocieri. Perioada următoare celui de-al doilea război mondial a marcat trecerea de la proiecte la realizarea efectivă a ideii de uniune europeană. Pan Europe (Coll. Prin Tratatul C. Paris. intitulată „Pan – Europe” în care se prevedea constituirea unei Europe federale pe baza renunţării la suveranitate de către state. Ziua în care Robert Schuman a prezentat declaraţia inspirată de J. Franţa oferea Germaniei şi tuturor celorlalte state din Europa Occidentală posibilitatea de a-şi unifica economiile. Tratatul a fost semnat pentru 50 de ani. 1988. R. iar în 1944 s-a desfăşurat la Geneva o reuniune a reprezentanţilor militanţilor germani antinazişti. 2001.Statele Unite ale Europei şi Statele Unite ale Americii.F. Înalta Autoritate. În perioada celui de-al doilea război mondial. L´avenir fédéraliste de l´Europe.9 mai 1950 – moment al declarării procesului de unificare europeană a fost declarată ca „Ziua Europei”. înzestrată cu o instituţie de decizie supranaţională. Editura Lumina Lex. Luxemburg şi Italia au semnat la Paris. ale cărei decizii leagă cele şase state din punct de vedere juridic în domeniul producţiei de Dr. Presses Universitaires de France. 8. 1992.

E. desemnată indirect. 1997. cu caracter interguvernamental. Structura tratatului poate fi comparată cu un „templu”. Tratatul C. semnat la 8 aprilie 1965. precum şi creşterea nivelului de trai al celor care lucrau în industria minieră şi siderurgică 4 . 16. respectiv. comunităţile.cărbune şi oţel. pag. 12.E. deşi rămân distincte din punct de vedere juridic. Tratatul EURATOM reglementează crearea unei pieţe comune pentru materialele nucleare de bază. pag.E. Instituţii. fără ca acestea să fuzioneze integral. W. şi EURATOM au funcţionat separat din 1958 până în 1967. contribuie la consolidarea politicilor din justiţie şi poliţie.E. o Adunare parlamentară cu rol consultativ. Tratatul privind Uniunea Europeană este considerat „cea mai importantă reuşită din istoria Comunităţilor Europene de la semnarea Tratatului de la Roma” 6 . şi o Curte de Justiţie.O. pe unitatea economică şi monetară. Datorită faptului că numai sistemul informaţional al celor trei comunităţi a devenit comun. De la acest moment.E. pag. Bucureşti 2005. un Consiliu de miniştri. C. unele aspecte particulare cum Topan – The european integration process. pe crearea unei cetăţenii europene. b) al doilea „pilon” are un caracter interguvernamental şi se referă la politica externă şi de securitate comună. când a intrat în vigoare Tratatul de fuziune a executivelor.). produsele şi mijloacele de producţie legate de dezvoltarea paşnică a energiei nucleare şi controlul acesteia. 5 Adoptat în 1992 la Maastricht. Sunt create.E. obiectivele C. Ed. realizarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe interne unice europene. Olanda.E. are ca scop realizarea unei uniuni mai strânse din punct de vedere economic între statele membre. 2001. vor avea ca instituţii comune Comisia Europeană (formată din fuziunea Înaltei Autorităţi cu Comisia C. pe unele domenii specializate şi pe întărirea controlului exercitat de Parlamentul European. pentru a permite libera circulaţie a persoanelor. 3 . respectiv C. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (C. 34. erau expansiunea economică şi ocuparea forţei de muncă. de asemenea. însă. format dintrun „frontispiciu” şi trei „piloni”: a) primul pune accentul pe principiul subsidiarităţii. Ed. Aceleaşi state (Franţa. Münster – Hamburg-Berlin-London. era vizată crearea unei pieţe unice pentru cărbune şi oţel şi prevenirea exploatării excesive a materiilor prime. Weidenfeld.L´Europe de la A à Z – Guide de l´intégration européenne. Luxemburg. a historical and comparative institutional analysis. Cele trei comunităţi: C.E.E). până la crearea Uniunii Europene a fost utilizată sintagma Comunitatea Europeană şi abrevierile C.E. în mod uzual. c) al treilea „pilon”.E. Oficial. 6 W.C. Edition LIT Verlog.C. Curtea Europeană de Justiţie şi Adunarea Parlamentară.E. Consiliul Comunităţilor Europene. Mecanisme.Wessels . recunoscut în relaţiile dintre Uniune şi statele membre. Office de publications officielles des Communautés européennes. Luxemburg) semnează la Roma alte două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (C. All Beck. în documentele oficiale s-a păstrat denumirea de Comunităţile Europene. Menit să completeze dispoziţiile Tratatului de la Maastricht. 5 Dacian Cosmin Dragoş – Uniunea Europeană.A sau EURATOM). de asemenea. Belgia. Tratatul de la Amsterdam (1997) reglementează.E.E.E. De asemenea. Germania.O. Italia. aşadar. 4A.

Masson. s-a schimbat ponderea voturilor în Consiliul Uniunii Europene. Majoritatea instituţiilor Uniunii Europene au suferit modificări. interesele popoarelor din Uniunea Europeană. INSTITUŢIILE ŞI ORGANELE COMUNITARE Instituţiile principale Instituţiile principale şi organizarea lor generală sunt stabilite de tratatele constitutive. Tratatul introduce. 85. 1994. interesul comun Parlamentul. pag. un concept nou. fiind considerată ca având un caracter paracomunitar. Guy Isaac . iar Curtea de Conturi asigură controlul legalităţii folosirii resurselor financiare. SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE. răspunzând unor nevoi fundamentale: Consiliul reprezintă interesele statelor membre. Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi. 7 8 Dacian Cosmin Dragoş . Mecanisme. 2. II. Ed.Droit communautaire général. Ed. Parlamentul. atât în privinţa organizării lor. Bucureşti 2005. În organizarea Comunităţilor Europene sunt două mari categorii de instituţii şi organe: 1. pag. Tratatul de la Nisa conţine prevederi menite să adâncească integrarea europeană prin perfecţionarea mecanismului decizional. All Beck. Curtea de Justiţie răspunde principiului statului de drept. La acestea mai trebuie adăugat şi Consiliul European.ar fi: crearea unor instituţii comunitare care să facă faţă unei Uniuni Europene lărgite şi eliminarea ultimelor obstacole în calea liberei circulaţii a persoanelor. Instituţii de bază. Comisia. Organele complementare. cooperarea întărită. Consiliul.Uniunea Europeană. Instituţiile fundamentale ale Comunităţilor Europene au următoarele caracteristici principale: 8 a) fiecare dintre le ocupă un loc distinct în organizarea comunităţilor. deşi nu este o instituţie a comunităţilor are o importanţă covârşitoare asupra evoluţiei acestora. numărul comisarilor europenei poate fi schimbat prin decizia Consiliului Uniunii Europene. menit a încuraja statele membre dispuse să facă eforturi mai mari pe calea integrării europene 7 . Instituţii. etc. Instituţiile care formează structura de bază sunt cinci: Comisia. cât şi a competenţelor: a crescut numărul parlamentarilor europeni. de asemenea. care. 22. 4 . în perspectiva lărgirii uniunii la 27 de state.

s-a decis ca fiecare stat să desemneze doar un singur comisar 10 . b) atribuţia de „gardian al tratatelor”. Totuşi. pag. Marea Britanie.E. 5 .Uniunea Europeană. Pe baza Convenţiei referitoare la unele instituţii comune. deoarece principalul organ legislativ este Consiliul care cumulează şi atribuţii executive. 2. cu excepţia statelor mari. Membrii Comisie Europene.E. Instituţii. ea este inima mecanismului instituţional al Uniunii Europene pentru că propune legislaţia . în ansamblul său. După marea extindere. o dată cu cele două tratate C. dintre comisari. care desemnau câte 2 (Germania.E. Comisia unică a înglobat şi Înalta Autoritate instituită de Tratatul de la Roma din 1951 în cadrul C. câte unul pentru fiecare stat. exprimând practic legitimarea statală a comunităţilor şi de principal organ de decizie al Uniunii Europene. c) atribuţii de organ executiv al Uniunii Europene. All Beck.E. politicile şi programele de acţiune şi pune în aplicare deciziile Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene.).b) Repartizarea funcţiilor între aceste instituţii nu respectă schema tradiţională a exercitării funcţiilor statului. 2005. Franţa. Drept. Stelian Scăunaş . Numirea Comisie Europene se face pentru un mandat de 5 ani. rolul acestuia este de reprezentare a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.O) 9 . La baza activităţii Consiliului stau tratatele institutive ale comunităţilor europene. d) atribuţia de reprezentare. Construcţie. 1. pag. începând cu 1 august 1967. Italia. Comisia Europeană avea 20 de comisari. desemnaţi de către preşedinte. 102. la care mai pot fi adăugate cele exercitate în cadrul cooperării interguvernamentale din cadrul Uniunii Europene. s-a instituit o singură Adunare şi o Curte de Justiţie pentru cele trei comunităţi.C. Vicepreşedinţii au ca rol suplinirea preşedintelui atunci când împrejurările o cer. denumiţi „comisari” sunt personalităţi ale vieţii politice a statelor membre. iar prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965. Spania). 92. 2005. c) Instituţiile fundamentale sunt comune pentru cele două Comunităţi (EURATOM şi C. Bucureşti. Atunci când Uniunea Europeană număra 15 state. comisia este instituţia independentă care reprezintă şi apără interesele Uniunii. aceştia acţionează numai în interesul Uniunii Europene şi nu pot primi instrucţiuni de la guvernele lor naţionale. şi EURATOM. semnată la Roma în 1957. Ed. Practic. Bucureşti. Editura Lumina Lex. Atribuţiile Comisie Europene: a) atribuţiile în procedură legislativă. Comisia Europeană Ca executiv al Uniunii Europene. Conducerea Comisiei este formată din Preşedintele Comisiei şi 2 vicepreşedinţi. Consiliul Uniunii Europene Cu sediul la Bruxelles. Tratatul asupra Uniunii Europene şi Regulamentul 9 10 Ovidiu Tinca – Drept comunitar general.

coordonează cooperarea între instanţele judiciare şi forţele de poliţie naţionale în materie penală. 6 . de dialog politic în vederea creării „Marii Europe” federale. astfel: . pag.). Drept. 8.interior. organizaţia cuprinde majoritatea statelor europene. Instituţii. 10 ţări europene semnează în 1949 Tratatul de la Londra. . . Consiliul european are o alcătuire diferită – şefii de stat şi de guvernare ale statelor membre ale Uniunii Europene şi preşedintele Comisiei. 92. precum şi adoptă legislaţia Uniunii Europene. Consiliul european a apărut pe cale neconvenţională prin voinţa şi practica şefilor de state şi de guverne ale statelor membre ale Uniunii Europene de a se întâlni periodic. cu toate acestea.defineşte politica externă şi de securitate comună.O. asistaţi de miniştrii afacerilor externe şi de un membru al Comisiei. Consiliul Europei La propunerea Franţei. respectiv prin tratatele originare ale Comunităţilor Europene. ia forma comisiilor specializate (sectoriale). .Consiliul a apărut pe cale convenţională. pag. În prezent. iar Consiliul European îndeplineşte atribuţii de natură politică 11 . urmată de constituirea Curţii Europene a Drepturilor Omului (C. Wessels. cit. începând abia cu anul 1974. cât şi prin componenţa şi atribuţiile sale. toate statele membre ale Uniunii Europene sunt şi membre ale Consiliului Europei. All Beck. organizaţia se poate mândri cu câteva realizări deosebit de importante. op. coordonează marile orientări ale politicilor economice ale statelor 11 12 Stelian Scăunaş. Consiliul se deosebeşte de Consiliul european atât prin modalitatea în care a fost creat. Construcţie.încheie acorduri internaţionale între Uniunea Europeană şi state sau organizaţii internaţionale. W. For de cooperare interparlamentară.aprobă bugetul Uniunii Europene împreună cu Parlamentul European. când este alcătuit din miniştrii de externe.E.Consiliul este alcătuit din miniştrii afacerilor externe sau din miniştrii de resort ai statelor membre. Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene membre. cu sediul la Strasbourg 12 . pe baza căruia ia fiinţă Consiliul Europei. dintre care se detaşează Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950). iar când este alcătuit din miniştrii de resort. Consiliul dispune de mai multe organisme şi organe auxiliare. .Consiliul îndeplineşte atribuţii legislative (decizionale). Secretarul general. ia forma Consiliului general. W. Ed. . 2005. precum: Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER).D. Preşedinţia Consiliului. Weidenfeld. Uniunea Europeană. . Pentru buna desfăşurare a activităţii sale. Consiliul Europei are un rol consultativ. Bucureşti. grupurile de experţi sau comitetele.

Comitetele parlamentare sunt formaţiuni specializate de lucru ale instituţiei. pag. 63. 13 14 Dacian Cosmin Dragoş – op. Cehia şi Belgia – câte 24. Parlamentul European Interesant de ştiut este faptul că denumirea oficială a acestei instituţii comunitare. 7 . Grecia. Finlanda. nu în delegaţii naţionale. Instituţii. Parlamentarii europeni sunt grupaţi în grupuri politice cu caracter mixt. cele mai importante grupuri parlamentare sunt Grupul Socialiştilor Europeni. Malta – 5). pe o perioadă de 2 ani şi jumătate 14 . Prin adoptarea denumirii de „Parlament european” s-a dorit sporirea importanţei acestei instituţii şi apropierea ei de un parlament naţional.care împreună cu cei 5 chestori formează Biroul parlamentului european. Luxemburg. Olanda – 27.6. Slovacia – câte 14. Danemarca. Ungaria. 5 Dacian Cosmin Dragoş – Uniunea Europeană. prevăzută în tratatele institutive a fost „Adunarea generală”. Bucureşti. Preşedintele şi vicepreşedinţii sunt aleşi de membrii Parlamentului. iar din 2004 (o dată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor Tratatului de la Nisa şi a Protocolului anexat acestuia). Până în anul 2004 a avut 626 membri. organ executiv . în urma aderării la Uniunea Europeană a României şi Bulgariei. Marea Britanie. Grupul Verzilor. numărul locurilor alocate fiecărui stat va fi din nou schimbat.19. care pregătesc decizia luată de Plenul Parlamentului european.semnarea în 1980 a colectivităţilor locale 13 . Franţa. existând şi parlamentari neînscrişi în nici un grup parlamentar. Spania. Convenţiei privind cooperarea transfrontalieră a 3. adică multinaţional. instituţia a decis să se numească „Parlament”.şi de un secretariat general. Parlamentul european este format din reprezentanţi ai popoarelor statelor membre. deşi rolul conferit prin tratatele institutive era doar unul consultativ. pag. cu toată opoziţia Consiliului Uniunii Europene care-şi vedea ameninţate atribuţiile de legislator european. Irlanda şi Lituania – 13. Numărul minim necesar pentru formarea unui grup parlamentar este de 19 membri. Polonia – câte 54. Democratic şi Reformator European. Conducerea instituţiei este asigurată de un preşedinte. fiind legiferată prin Actul Unic European. Grupul Partidului Liberal. Austria – 18. Letonia – 9. 732 de membri (Germania – 99 parlamentari. Estonia . Grupul Partidului Popoarelor Europene. Mecanisme. Slovenia – 7. Italia – câte 78. Suedia . cit. doar în 1962. Portugalia. noua denumire a fost folosită şi în actele comunitare. 14 vicepreşedinţi . Cipru. Din anul 2007. Bulgaria – 18). suma fiind 786 (România – 36 parlamentari. 2005. Editura All Beck. în final. dacă provin din cel puţin 1/5 din statele membre. Grupul Uniunii pentru Europa. De atunci.

Parlament européen.L. dintre persoanele „a căror independenţă este mai presus de orice îndoială şi care au pregătirea necesară numirii în cele mai înalte funcţii judecătoreşti în ţările lor. Avocaţii stagiari (în număr de 8) sunt numiţi (şi reînnoiţi) pe aceleaşi principii ca şi judecătorii şi au rolul de a prezenta public. Judecătorii sunt ajutaţi în îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale de către grefieri şi referenţi. Preşedintele Curţii are rolul de a prezida audierile şi deliberările din Camera de consiliu şi de a dirija activitatea Curţii. Formaţiunile de lucru ale Curţii sunt Plenul. Ed. op. fie între statele membre. are menirea de a garanta aplicarea. Dallaz. 1979. desemnarea a câte unui judecător pentru fiecare stat membru. 34.Jaqué. un preşedinte al cărui mandat este de 3 ani şi poate fi reales. însă nu pot fi membri în guvernele naţionale sau în alte instituţii comunitare 15 . Atribuţiile Parlamentului european: a) atribuţii de supraveghere şi control.Membrii Parlamentului european pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel de parlamentar naţional. 220 din Tratatul Uniunii Europene. Burbon. Judecătorii aleg dintre ei. Curtea Europeană de Justiţie. b) atribuţii legislative. J. Judecătorii europeni nu pot fi influenţaţi în deciziile lor de apartenenţa la un stat membru. Parlamentarii beneficiază de imunitate în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor şi voturilor în exerciţiul funcţiei şi nu pot fi arestaţi sau urmăriţi judiciar pe teritoriul altui stat. între persoane fizice sau juridice şi Uniunea Europeană. J. cit.P. 15. deci. cu toată imparţialitatea şi total independent.. pag. Bruyllant. pag. 16 Dacian Cosmin Dragoş. c) atribuţii bugetare 16 . cu sediul la Luxemburg. 15 8 . Marea Cameră şi Camerele. Toate litigiile cu natură administrativă sau civilă. Litigiile aduse în faţa sa sunt fie între instituţiile comunitare. Prin Tratatul de la Nisa s-a stabilit ca principiu. fie. Curtea neavând competenţe de instanţă penală. Mandatul judecătorilor este de 6 ani şi poate fi reînnoit. ei apropiindu-se prin atribuţii mai degrabă de clasicul procuror decât de avocaţii pledanţi din sistemele naţionale. Judecătorii sunt desemnaţi de Consiliul Uniunii Europene. fie între Comisia Europeană şi statele membre. ei trebuie să urmărească interesul comunitar. pentru a se asigura o anumită continuitate în activitatea Curţii. concluzii motivate asupra cauzei în care este obligatorie prezenţa lor. Avocaţii generali sunt o prezenţă originală în mecanismul judiciar comunitar. 4. interpretarea şi respectarea dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene 17 . la propunerea statelor membre. pe teritoriul propriului stat se aplică legislaţia naţională. pag. 67. Le Parlament eupéen et son election. în fine. asistând astfel Curtea în activitatea sa. jumătate din judecători sunt schimbaţi din 3 în 3 ani. Paris. 17 Art. ori sunt universitari de competenţă recunoscută”. ei pot fi arestaţi dacă nu sunt şi parlamentari naţionali. prin vot secret.

iar Marea Cameră este compusă din 11 judecători. o solicită în mod expres. . Curtea judecă.atunci când exercită atribuţiile unei jurisdicţii civile. parte în litigiu. controlând legalitatea actelor comunitare şi judecând recursurile funcţionarilor comunitari. 9 . cit. însă. Curtea îndeplineşte două funcţii. Hotărârea se ia cu majoritate simplă iar limba în care se desfăşoară procesul este. limba pârâtului. În principiu. de regulă. întrucât emite avize în cazul în care se pune problema revizuirii tratatelor comunitare sau a încheierii unor acorduri internaţionale. b) când se pronunţă asupra sesizării Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene în legătură cu nerespectarea obligaţiilor de onestitate şi prudenţă după încetarea funcţiei de către un fost comisar european. care nu mai îndeplineşte condiţiile de exercitare a funcţiei . Camerele doar instrumentează cauzele.atunci când acţionează ca o curte de apel. 71.atunci când se comportă ca o curte administrativă.atunci când acţionează ca o curte constituţională. în funcţie de ipostaza în care se află: a) o funcţie jurisdicţională . care să judece în primă instanţă litigiile în care reclamanţii sunt persoanele fizice şi funcţionarii comunitari 18 . manifestându-se în diferite modalităţi. acestea au primit şi atribuţii de judecată (litigii între persoane fizice sau juridice care nu prezintă dificultate). în cazurile în care complexitatea cazului dedus judecăţii o cere. treptat. d) când ia act de demisia unui membru al Curţii de Conturi. Dimpotrivă. c) când se pronunţă asupra sesizării de către Comisie sau Consiliu prin comiterea de către un comisar european a unor greşeli grave sau privind neîndeplinirea condiţiilor necesare exercitării funcţiei sale. judecând recursurile împotriva hotărârilor date de Tribunalul de primă Instanţă. . pag. . Tribunalul de Primă Instanţă Actul Unic European a prevăzut înfiinţarea unui tribunal ataşat Curţii de Justiţie. b) o funcţie consultativă. reclamantul poate decide „limba de procedură”. judecând recursurile contra unei instituţii comunitare sau a unui stat membru care nu-şi respectă obligaţiile din tratate sau când interpretează tratatele comunitare. competenţa va aparţine însă Plenului Curţii.. 18 Dacian Cosmin Dragoş – op.Camerele sunt compuse din 3 până la 5 judecători. în plenul sau. în cazul în care pârât este o instituţie comunitară. precum şi în alte patru situaţii: a) când judecă cererea Parlamentului european de demitere a Mediatorului european (Ombudsman). soluţionând cauzele ce au ca obiect acordarea daunelor-interese. prin decizii ale Curţii sau prin tratatele comunitare. Marea Cameră se întruneşte atunci când statul membru sau instituţia comunitară. Dacă acţiunea vizează un stat membru sau o instituţie comunitară.

specializate pe anumite domenii şi ale căror hotărâri să fie supuse recursului pentru chestiuni de fapt. acţiunile introduse de instituţiile comunitare. primei îi lipseşte o componentă specifică oricărei curţi de conturi moderne. În competenţa Tribunalului intră: . Editura Lumina Lex. . Curtea de Conturi.acţiunile în anulare contra actelor adoptate prin codecizie de Consiliul Uniunii Europene şi Parlament. . precum şi cea contractuală când s-a stabilit clauza compromisorie. a unor Camere jurisdicţionale. exercitat asupra instituţiilor comunitare. 74. pag. fără a exista şedinţe ale plenului. cu sediul la Luxemburg. este cea mai puţin cunoscută dintre instituţiile Uniunii Europene. 2001.chestiunile prejudiciale de interpretare şi de apreciere a validităţii. cit.Structura şi funcţionarea Tribunalului de Primă Instanţă sunt similare celor ale Curţii de Justiţie 19 . Prin Tratatul de la Nisa s-a prevăzut posibilitatea înfiinţării.Competenţa şi regulile de procedură ale Curţii de Primă Instanţă a Comunităţilor Europene. Jurisdicţia financiară aparţine doar Curţii Europene de Justiţie. fără ca în primă instanţă soluţionarea litigiilor fiscale să fie încredinţată unui corp specializat de judecători financiari. 97.. pag.recursul împotriva hotărârilor camerei jurisdicţionale. de statele membre sau de Banca Central Europeană sunt de competenţa Curţii Europene de Justiţie.Drept instituţional comunitar. 5. Rolul ei este acela de instituţie specializată în controlul financiar. Prin excepţie de la aceste reguli de competenţă. op. atribuţia jurisdicţională 22 . 117. în faţa Tribunalului de Primă Instanţă 20 . responsabilitatea extracontractuală a Comunităţilor.acţiunea în carenţă împotriva instituţiilor comunitare. Ediţia a II-a. 22 V. pag. pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă. 10 . Statutul de „instituţie comunitară” i-a fost atribuit prin Tratatul de la Maastricht 21 . . 19 O. În ciuda asemănărilor pe care le găsim între Curtea de Conturi Europeană şi instituţiile similare acesteia din statele membre. Curtea de Conturi Înfiinţată în 1975. Dreptul nr. Manolache . organele fiscale naţionale sunt ţinute să-i acorde sprijinul necesar. Tribunalul judecă în Camere de câte 3 sau 5 judecători. Manolache – op. De asemenea. cit. pag. 20 Dacian Cosmin Dragoş. Curtea poate cere documente sau să facă propriile investigaţii. Relaţia dintre Tribunalul de Primă Instanţă şi Curtea Europeană de Justiţie este similară relaţiei dintre un tribunal şi o curte de apel dintr-un sistem de drept naţional. Curtea controlează managementul financiar al conducerilor instituţiilor şi organismelor comunitare. 73. Marcu . În activitatea de control. asupra modului de încasare a veniturilor comunitare şi de realizare a cheltuielilor din bugetul comunitar. şi anume.contenciosul funcţiei publice comunitare. 12/1992. atunci când acţionează pe teritoriul statelor membre. 21 O. a actelor emise de Consiliul Uniunii Europene şi Banca Central Europeană: .

Din anul 2001 Banca a gestionat folosirea în paralel a monedelor naţionale şi a euro. 86 25 O. pag. cu majoritate calificată. a primit prin Tratatul de la Maastricht şi alte competenţe legate de susţinerea statelor candidate la aderare.C. exclusiv facultativă.I. Pentru adoptarea unor anumite categorii specifice de rapoarte sau avize.. B. în ultimul timp. pag. op. atunci când aceste instituţii consideră necesar sau când tratatele o impun. Manolache.C. ORGANISME CONSULTATIVE Comitetul Economic şi Social (E.C).E. 23 24 11 . este o instituţie financiară independentă .I. a armonizării fiscale şi a noilor politici comunitare care sunt lansate în cadrul spaţiului european comunitar. consultarea E. el putând fi consultat de Consiliul U. numit pe o perioadă de 6 ani. Curtea are un preşedinte ales dintre membrii acesteia pentru un mandat reînnoibil de 3 ani. Banca Europeană de Investiţii (B. mai ales în domeniul pieţei unice comunitare.S. al cărui mandat poate fi reînnoit.Curtea de Conturi este compusă din câte un reprezentant al fiecărui stat membru.S. obligatorie. 119. instituită iniţial (1958) cu scopul sprijinirii pieţei comune europene 25 . cu sediul la Bruxelles. iar din 2002 dispariţia treptată a monedelor naţionale în favoarea generalizării euro 24 .C. dotată cu personalitate juridică proprie. finanţând proiecte de investiţii care să contribuie la o dezvoltare echilibrată a Uniunii. instituţia îşi poate organiza. în scopul unei mai uşoare tranziţii spre economia comunitară. are un rol consultativ la nivelul Uniunii Europene. şi are ca membri statele membre ale Uniunii Europene. cit. op. cu sediul la Luxemburg. sau de Comisia Europeană înainte de luarea unei decizii. pag.O. Ibidem.O. după obţinerea avizului cu caracter consultativ al Parlamentului european şi pe baza propunerilor înaintate de statele membre. prin finanţarea unor proiecte de reducere a decalajelor economice între regiunile din spaţiul comunitar. a devenit.). * * ALTE ORGANISME Banca Centrală Europeană a luat fiinţă la 1 iulie 1998 pentru a înlocui Institutul Monetar European. ca structuri de lucru. În lipsa avizului consultativ al acestui organ * Dacian Cosmin Dragoş. La început. 76.O. Camere interne specializate 23 .E.O. Numirea se face de către Consiliul Uniunii Europene. cit..E.

Dacian Cosmin Dragoş. pag. 100. după modelul Ombudsman-ului nordic. pag. 31 W.E. Marcu. totodată. Mediatorul (cu sediul la Strassbourg. creat prin Tratatul de la Maastricht ca organ consultativ. el fiind consultat. Mediatorul nu poate impune. pag. Droit institutionnel de l´Union et des Communautés européennes. O. cit. cit. Weidenfeld.comunitar. cit. Astfel. format din reprezentanţi ai diferitelor entităţi locale sau regionale din statele membre. în care arată modul de soluţionare a plângerilor primite 32 . pag. cit. op. autonome faţă de aceste state 27 . 435. ori de câte ori consideră necesar. 1999. cit. Marcu. în sediul Parlamentului european). 29 Dacian Cosmin Dragoş. Comitetul poate emite avize din oficiu. 32 Dacian Cosmin Dragoş. cit. pag. el fiind doar un organ de conciliere şi de rezolvarea amiabilă a litigiilor administrative. nici un fel de sancţiuni juridice instituţiei în culpă. 1980. op. V. 3eme édition. un Mediator european. lipsa avizului putând fi sancţionată de Curtea Europeană de Justiţie prin anularea actului comunitar 28 .. liberalii şi radicalii.80. 87. op. în probleme cum ar fi fondurile structurale. În faţa Parlamentului. În cazurile specificate expres în tratatele comunitare.. poate fi anulat de către Curtea Europeană de Justiţie 26 . Comitetul Regiunilor. pe toată durata legislaturii sale. Comitetul regiunilor are menirea de a apăra principiul subsidiarităţii. avizul fiind consultativ 29 . care are ca şi atribuţii primirea şi soluţionarea plângerilor cetăţenilor europeni vizând ilegalitaţile săvârşite de instituţiile şi organele comunitare în activitatea lor 30 . întreprinde o anchetă administrativă şi redactează un raport pe care îl prezintă Parlamentului european şi instituţiei în cauză 31 . socialiştii. 80. V. Wessels. tineret şi formare profesională. cultură. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. 263. op. cooperarea transfrontalieră. 30 Ridean. De asemenea. Mediatorul prezintă anual un raport general. op. În urma sesizărilor primite. Manolache. însă. op. pag. op. 26 27 12 . la fel ca şi Parlamentul european. sănătate publică. 83. 83. pag. este organizat pe grupuri politice. Mediatorul european Instituţia Mediatorului este o inovaţie a Tratatului de la Maastricht. W.... cit. distingându-se patru astfel de grupuri: popularii.. consultarea Comitetului regiunilor este obligatorie. actul adoptat de Consiliul U. 28 Jurisprudenţa Isoglucose. Parlamentul european numeşte. pag.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful