Simona Brădiceanu Procuror Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

ISTORICUL FORMĂRII COMUNITĂŢILOR EUROPENE ŞI A UNIUNII EUROPENE SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE

I. IDEEA UNITĂŢII EUROPENE. TRATATE Ideea Unităţii Europene Uniunea Europeană este un concept utilizat destul de des, în prezent având, totodată, rădăcini la nivelul istoriei continentului. O abordare istorică a acestei problematici ne demonstrează că procesul integrării europene – inclusiv extinderea şi amplificarea sa – a fost de la bun început conceput ca un proces evolutiv. „Confederaţia europeană – scria Napoleon la 6 noiembrie 1816 – va sosi mai curând sau mai târziu prin forţa lucrurilor”. De altminteri, încă din antichitate, cetăţile greceşti organizează între ele un sistem de rezolvare paşnică a diferendelor. Platon a fost primul gânditor care a susţinut ideea păcii prin organizarea de confederaţii. În acea vreme, confederaţia cetăţilor greceşti dispune de instituţii religioase şi politice comune, forumul de soluţionare a diferendelor dintre cetăţi constituindu-l Consiliul amficţionilor. Ideile generoase ale creştinismului au oferit temeiul reluării propunerilor de soluţionare paşnică a diferendelor în spiritul religiei creştine şi de organizare a unor instituţii care să permită menţinerea păcii când aceasta era ameninţată. În această perioadă, papii au servit deseori ca arbitri în litigiile dintre diverşi suverani, un celebru caz de arbitraj constituindu-l arbitrajul papei Alexandru al VI-lea în litigiul dintre Spania şi Portugalia, care s-a soldat cu o împărţire practică a lumii noi între aceste două mari puteri ale vremii. Filosoful german, Immanuel Kant, a elaborat în 1795 un proiect de pace veşnică, proiect care însuma principii valoroase, printre care renunţarea la forţă, neamestecul şi altele. Secolul XIX este, prin excelenţă, secolul unor propuneri federaliste. La Congresul pacifist de la Paris din 1849, Victore Hugo rosteşte celebrele cuvinte: „Va veni ziua când armele vor cădea din mâini şi bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul şi cu dreptul de vot universal al popoarelor ….Va veni o zi când tunurile nu se vor mai vedea decât prin muzee şi lumea se va mira că au fost vreodată cu putinţă….Şi va veni ziua când vom vedea două grupări uriaşe:

fiind creat şi un birou permanent de coordonare a acţiunilor pentru eliberarea ţărilor cărora le aparţineau şi pentru organizarea unei „Uniuni Federale a Popoarelor Europene” 3 . în mai multe ţări europene au apărut manifestări ale unor idei de unificare europeană. Viorel Marcu . Prin Tratatul C. stabilirea unei monede comune etc.U. care a ţinut un prim congres la Viena în anul 1929 şi unde au participat 2000 de reprezentanţi din 24 de state. ia naştere o organizaţie internaţională atipică. P. la 27 martie 1951.O. securităţii şi suveranităţii confederale.C. Tratatul a fost semnat pentru 50 de ani. după aproape un an de negocieri. crearea de alianţe militare.Statele Unite ale Europei şi Statele Unite ale Americii. prin crearea unei pieţe comune în câteva domenii. Monnet . comisar al planului de modernizare a Franţei de după război. Prin această declaraţie. ale cărei decizii leagă cele şase state din punct de vedere juridic în domeniul producţiei de Dr. pag. L´avenir fédéraliste de l´Europe. 22. astfel. Ziua în care Robert Schuman a prezentat declaraţia inspirată de J. pag. 1988. Franţa oferea Germaniei şi tuturor celorlalte state din Europa Occidentală posibilitatea de a-şi unifica economiile. Pan Europe (Coll. „arhitectul” integrării europene. pentru a le permite reconstrucţia şi să facă faţă concurenţei dintre blocurile ideologice. Cu ocazia acelui congres s-a adoptat un manifest Pan-European care prevedea principalele direcţii ale unei confederaţii europene: garantarea egalităţii. 3 Dusan Sidjanski. R.. care a fost urmată de alte patru astfel de reuniuni şi care au elaborat un proiect de declaraţie al unei rezistenţe europene. 2 S-a iniţiat.E. Presses Universitaires de France. Franţa şi Germania. Perioada următoare celui de-al doilea război mondial a marcat trecerea de la proiecte la realizarea efectivă a ideii de uniune europeană. în anul 1923 a apărut ideea unei frăţii europene într-o publicaţie a lui R. pag. Belgia. Tratate Începutul procesului de integrare europeană poate fi considerat anul 1950 când ministrul francez de externe. împreună cu Olanda. iar în 1944 s-a desfăşurat la Geneva o reuniune a reprezentanţilor militanţilor germani antinazişti. Editura Lumina Lex. 1 2 2 .9 mai 1950 – moment al declarării procesului de unificare europeană a fost declarată ca „Ziua Europei”.F. înfăptuirea uniunii vamale.Drept instituţional comunitar.C. Robert Schuman a prezentat un plan privind implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă. Paris. Coudenhave-Kolergi. Înalta Autoritate. Luxemburg şi Italia au semnat la Paris. pus la punct împreună cu Jean Monnet. intitulată „Pan – Europe” în care se prevedea constituirea unei Europe federale pe baza renunţării la suveranitate de către state. momentul respectiv fiind considerat ca primul act politic al federaliştilor europeni şi primul apel la coordonarea mişcărilor de rezistenţă. înzestrată cu o instituţie de decizie supranaţională. Coudenhave – Kalergi (1894 – 1972). Institut universitaire d´études européennes de Géneve). dându-şi mâna prietenoasă peste ocean…” 1 După primul Război Mondial. În perioada celui de-al doilea război mondial. 1992. 8.O) al cărui prim preşedinte este numit chiar Jean Monnet. 139 – 140. Pe baza acestui plan. 2001.E. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C. o mişcare în favoarea constituirii unei uniuni europene.

E.L´Europe de la A à Z – Guide de l´intégration européenne. Structura tratatului poate fi comparată cu un „templu”. 5 Dacian Cosmin Dragoş – Uniunea Europeană.E. De asemenea. în mod uzual. precum şi creşterea nivelului de trai al celor care lucrau în industria minieră şi siderurgică 4 . Germania. contribuie la consolidarea politicilor din justiţie şi poliţie. respectiv C. semnat la 8 aprilie 1965. All Beck.E).E.A sau EURATOM). pe crearea unei cetăţenii europene.E. vor avea ca instituţii comune Comisia Europeană (formată din fuziunea Înaltei Autorităţi cu Comisia C.E.). când a intrat în vigoare Tratatul de fuziune a executivelor. de asemenea.E. W. pag. Ed. produsele şi mijloacele de producţie legate de dezvoltarea paşnică a energiei nucleare şi controlul acesteia. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (C. şi o Curte de Justiţie. 4A. Cele trei comunităţi: C. Münster – Hamburg-Berlin-London. şi EURATOM au funcţionat separat din 1958 până în 1967. Edition LIT Verlog. Aceleaşi state (Franţa. Tratatul privind Uniunea Europeană este considerat „cea mai importantă reuşită din istoria Comunităţilor Europene de la semnarea Tratatului de la Roma” 6 . c) al treilea „pilon”.C. obiectivele C. până la crearea Uniunii Europene a fost utilizată sintagma Comunitatea Europeană şi abrevierile C. recunoscut în relaţiile dintre Uniune şi statele membre.E. pag.E.E. Mecanisme.E. 6 W. Curtea Europeană de Justiţie şi Adunarea Parlamentară. însă. pentru a permite libera circulaţie a persoanelor. unele aspecte particulare cum Topan – The european integration process. Office de publications officielles des Communautés européennes. Weidenfeld. pag.E. Luxemburg) semnează la Roma alte două tratate: Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (C.E. Tratatul EURATOM reglementează crearea unei pieţe comune pentru materialele nucleare de bază. Instituţii. b) al doilea „pilon” are un caracter interguvernamental şi se referă la politica externă şi de securitate comună. are ca scop realizarea unei uniuni mai strânse din punct de vedere economic între statele membre. 3 . De la acest moment. Italia.E. 12. Ed. aşadar.C. format dintrun „frontispiciu” şi trei „piloni”: a) primul pune accentul pe principiul subsidiarităţii. era vizată crearea unei pieţe unice pentru cărbune şi oţel şi prevenirea exploatării excesive a materiilor prime.O. realizarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe interne unice europene.cărbune şi oţel. Menit să completeze dispoziţiile Tratatului de la Maastricht. Luxemburg. deşi rămân distincte din punct de vedere juridic. erau expansiunea economică şi ocuparea forţei de muncă. 34. comunităţile. a historical and comparative institutional analysis.Wessels . 2001.O. desemnată indirect. de asemenea. în documentele oficiale s-a păstrat denumirea de Comunităţile Europene. pe unele domenii specializate şi pe întărirea controlului exercitat de Parlamentul European. 1997. 5 Adoptat în 1992 la Maastricht. Tratatul de la Amsterdam (1997) reglementează. Bucureşti 2005. Belgia. fără ca acestea să fuzioneze integral. Consiliul Comunităţilor Europene. Datorită faptului că numai sistemul informaţional al celor trei comunităţi a devenit comun. C. Oficial. un Consiliu de miniştri.E. Tratatul C. cu caracter interguvernamental. Sunt create. 16. o Adunare parlamentară cu rol consultativ. Olanda. pe unitatea economică şi monetară. respectiv.

Instituţii. de asemenea. Consiliul. Mecanisme. Comisia. INSTITUŢIILE ŞI ORGANELE COMUNITARE Instituţiile principale Instituţiile principale şi organizarea lor generală sunt stabilite de tratatele constitutive. Masson. Instituţiile care formează structura de bază sunt cinci: Comisia. Curtea de Justiţie răspunde principiului statului de drept. un concept nou. La acestea mai trebuie adăugat şi Consiliul European. cooperarea întărită. 22.ar fi: crearea unor instituţii comunitare care să facă faţă unei Uniuni Europene lărgite şi eliminarea ultimelor obstacole în calea liberei circulaţii a persoanelor. SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE. Tratatul introduce. care.Uniunea Europeană. menit a încuraja statele membre dispuse să facă eforturi mai mari pe calea integrării europene 7 . Parlamentul. atât în privinţa organizării lor. Ed. pag. Bucureşti 2005. Guy Isaac . iar Curtea de Conturi asigură controlul legalităţii folosirii resurselor financiare. Organele complementare. deşi nu este o instituţie a comunităţilor are o importanţă covârşitoare asupra evoluţiei acestora. interesele popoarelor din Uniunea Europeană. Ed.Droit communautaire général. Tratatul de la Nisa conţine prevederi menite să adâncească integrarea europeană prin perfecţionarea mecanismului decizional. 1994. All Beck. În organizarea Comunităţilor Europene sunt două mari categorii de instituţii şi organe: 1. Majoritatea instituţiilor Uniunii Europene au suferit modificări. numărul comisarilor europenei poate fi schimbat prin decizia Consiliului Uniunii Europene. 7 8 Dacian Cosmin Dragoş . răspunzând unor nevoi fundamentale: Consiliul reprezintă interesele statelor membre. cât şi a competenţelor: a crescut numărul parlamentarilor europeni. II. Instituţii de bază. fiind considerată ca având un caracter paracomunitar. s-a schimbat ponderea voturilor în Consiliul Uniunii Europene. 85. Instituţiile fundamentale ale Comunităţilor Europene au următoarele caracteristici principale: 8 a) fiecare dintre le ocupă un loc distinct în organizarea comunităţilor. interesul comun Parlamentul. Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi. etc. 2. 4 . în perspectiva lărgirii uniunii la 27 de state. pag.

5 . Spania). Editura Lumina Lex.b) Repartizarea funcţiilor între aceste instituţii nu respectă schema tradiţională a exercitării funcţiilor statului.E. la care mai pot fi adăugate cele exercitate în cadrul cooperării interguvernamentale din cadrul Uniunii Europene. c) Instituţiile fundamentale sunt comune pentru cele două Comunităţi (EURATOM şi C. 2005. care desemnau câte 2 (Germania. Consiliul Uniunii Europene Cu sediul la Bruxelles. Franţa. 2. Stelian Scăunaş . Comisia unică a înglobat şi Înalta Autoritate instituită de Tratatul de la Roma din 1951 în cadrul C. iar prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965.Uniunea Europeană. şi EURATOM. Drept. politicile şi programele de acţiune şi pune în aplicare deciziile Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene. exprimând practic legitimarea statală a comunităţilor şi de principal organ de decizie al Uniunii Europene. Practic. Atunci când Uniunea Europeană număra 15 state. comisia este instituţia independentă care reprezintă şi apără interesele Uniunii. deoarece principalul organ legislativ este Consiliul care cumulează şi atribuţii executive. 92.). Bucureşti.O) 9 . pag. Marea Britanie. semnată la Roma în 1957. d) atribuţia de reprezentare. desemnaţi de către preşedinte. aceştia acţionează numai în interesul Uniunii Europene şi nu pot primi instrucţiuni de la guvernele lor naţionale. Comisia Europeană avea 20 de comisari. începând cu 1 august 1967.E. Totuşi. câte unul pentru fiecare stat. s-a decis ca fiecare stat să desemneze doar un singur comisar 10 . denumiţi „comisari” sunt personalităţi ale vieţii politice a statelor membre. Conducerea Comisiei este formată din Preşedintele Comisiei şi 2 vicepreşedinţi. Instituţii. La baza activităţii Consiliului stau tratatele institutive ale comunităţilor europene. rolul acestuia este de reprezentare a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. s-a instituit o singură Adunare şi o Curte de Justiţie pentru cele trei comunităţi. Construcţie. Membrii Comisie Europene. All Beck.E. Ed.E. Vicepreşedinţii au ca rol suplinirea preşedintelui atunci când împrejurările o cer. 1. ea este inima mecanismului instituţional al Uniunii Europene pentru că propune legislaţia .C. Atribuţiile Comisie Europene: a) atribuţiile în procedură legislativă. Bucureşti. Italia. Tratatul asupra Uniunii Europene şi Regulamentul 9 10 Ovidiu Tinca – Drept comunitar general. După marea extindere. cu excepţia statelor mari. 102. Numirea Comisie Europene se face pentru un mandat de 5 ani. Comisia Europeană Ca executiv al Uniunii Europene. în ansamblul său. Pe baza Convenţiei referitoare la unele instituţii comune. c) atribuţii de organ executiv al Uniunii Europene. o dată cu cele două tratate C. dintre comisari. pag. 2005. b) atribuţia de „gardian al tratatelor”.

. respectiv prin tratatele originare ale Comunităţilor Europene. Secretarul general. organizaţia se poate mândri cu câteva realizări deosebit de importante. urmată de constituirea Curţii Europene a Drepturilor Omului (C. iar Consiliul European îndeplineşte atribuţii de natură politică 11 . În prezent. . 6 . Consiliul european a apărut pe cale neconvenţională prin voinţa şi practica şefilor de state şi de guverne ale statelor membre ale Uniunii Europene de a se întâlni periodic.D.interior. grupurile de experţi sau comitetele. asistaţi de miniştrii afacerilor externe şi de un membru al Comisiei. cu sediul la Strasbourg 12 . cu toate acestea. W.defineşte politica externă şi de securitate comună. Weidenfeld. . Drept. Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene membre. de dialog politic în vederea creării „Marii Europe” federale. cit.). 92. precum: Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER). op.Consiliul este alcătuit din miniştrii afacerilor externe sau din miniştrii de resort ai statelor membre. Pentru buna desfăşurare a activităţii sale. Construcţie. organizaţia cuprinde majoritatea statelor europene. ia forma comisiilor specializate (sectoriale). Preşedinţia Consiliului. coordonează marile orientări ale politicilor economice ale statelor 11 12 Stelian Scăunaş. 10 ţări europene semnează în 1949 Tratatul de la Londra.O. Uniunea Europeană. Consiliul Europei La propunerea Franţei. Consiliul Europei are un rol consultativ.E. Consiliul dispune de mai multe organisme şi organe auxiliare. pag. începând abia cu anul 1974. Consiliul european are o alcătuire diferită – şefii de stat şi de guvernare ale statelor membre ale Uniunii Europene şi preşedintele Comisiei. .coordonează cooperarea între instanţele judiciare şi forţele de poliţie naţionale în materie penală. W. Bucureşti. când este alcătuit din miniştrii de externe. pe baza căruia ia fiinţă Consiliul Europei.aprobă bugetul Uniunii Europene împreună cu Parlamentul European. Consiliul se deosebeşte de Consiliul european atât prin modalitatea în care a fost creat.Consiliul îndeplineşte atribuţii legislative (decizionale). 2005. pag. dintre care se detaşează Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950). . ia forma Consiliului general. cât şi prin componenţa şi atribuţiile sale. . 8. iar când este alcătuit din miniştrii de resort. precum şi adoptă legislaţia Uniunii Europene. For de cooperare interparlamentară.încheie acorduri internaţionale între Uniunea Europeană şi state sau organizaţii internaţionale. Ed.Consiliul a apărut pe cale convenţională. astfel: . All Beck. Wessels. Instituţii. toate statele membre ale Uniunii Europene sunt şi membre ale Consiliului Europei.

Grupul Partidului Liberal. Preşedintele şi vicepreşedinţii sunt aleşi de membrii Parlamentului. Spania. Austria – 18. Finlanda. Parlamentarii europeni sunt grupaţi în grupuri politice cu caracter mixt. Irlanda şi Lituania – 13. Malta – 5). 63.semnarea în 1980 a colectivităţilor locale 13 . 13 14 Dacian Cosmin Dragoş – op.19. Estonia . Mecanisme. Cehia şi Belgia – câte 24. dacă provin din cel puţin 1/5 din statele membre. deşi rolul conferit prin tratatele institutive era doar unul consultativ. 14 vicepreşedinţi .6. Grecia. 7 . De atunci. Instituţii. Convenţiei privind cooperarea transfrontalieră a 3. în urma aderării la Uniunea Europeană a României şi Bulgariei. Polonia – câte 54. cele mai importante grupuri parlamentare sunt Grupul Socialiştilor Europeni. pe o perioadă de 2 ani şi jumătate 14 . 5 Dacian Cosmin Dragoş – Uniunea Europeană. doar în 1962. Olanda – 27. prevăzută în tratatele institutive a fost „Adunarea generală”. Letonia – 9. Grupul Verzilor. Slovenia – 7.care împreună cu cei 5 chestori formează Biroul parlamentului european. Suedia . instituţia a decis să se numească „Parlament”. suma fiind 786 (România – 36 parlamentari. Comitetele parlamentare sunt formaţiuni specializate de lucru ale instituţiei. pag. cit. Numărul minim necesar pentru formarea unui grup parlamentar este de 19 membri. Luxemburg. Danemarca. Italia – câte 78. Portugalia. Prin adoptarea denumirii de „Parlament european” s-a dorit sporirea importanţei acestei instituţii şi apropierea ei de un parlament naţional. Slovacia – câte 14. Democratic şi Reformator European. care pregătesc decizia luată de Plenul Parlamentului european. Franţa.şi de un secretariat general. 732 de membri (Germania – 99 parlamentari. fiind legiferată prin Actul Unic European. Parlamentul european este format din reprezentanţi ai popoarelor statelor membre. Din anul 2007. Conducerea instituţiei este asigurată de un preşedinte. Ungaria. Până în anul 2004 a avut 626 membri. în final. Bucureşti. Cipru. existând şi parlamentari neînscrişi în nici un grup parlamentar. adică multinaţional. nu în delegaţii naţionale. Grupul Partidului Popoarelor Europene. noua denumire a fost folosită şi în actele comunitare. Editura All Beck. organ executiv . numărul locurilor alocate fiecărui stat va fi din nou schimbat. Grupul Uniunii pentru Europa. Parlamentul European Interesant de ştiut este faptul că denumirea oficială a acestei instituţii comunitare. iar din 2004 (o dată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor Tratatului de la Nisa şi a Protocolului anexat acestuia). cu toată opoziţia Consiliului Uniunii Europene care-şi vedea ameninţate atribuţiile de legislator european. 2005. Marea Britanie. pag. Bulgaria – 18).

între persoane fizice sau juridice şi Uniunea Europeană. concluzii motivate asupra cauzei în care este obligatorie prezenţa lor. c) atribuţii bugetare 16 . Avocaţii generali sunt o prezenţă originală în mecanismul judiciar comunitar. pag. 15 8 . Judecătorii sunt desemnaţi de Consiliul Uniunii Europene. 16 Dacian Cosmin Dragoş.Membrii Parlamentului european pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel de parlamentar naţional. cu toată imparţialitatea şi total independent. un preşedinte al cărui mandat este de 3 ani şi poate fi reales.P. cit. Avocaţii stagiari (în număr de 8) sunt numiţi (şi reînnoiţi) pe aceleaşi principii ca şi judecătorii şi au rolul de a prezenta public. Toate litigiile cu natură administrativă sau civilă. are menirea de a garanta aplicarea. Atribuţiile Parlamentului european: a) atribuţii de supraveghere şi control. pag. Dallaz. Bruyllant. dintre persoanele „a căror independenţă este mai presus de orice îndoială şi care au pregătirea necesară numirii în cele mai înalte funcţii judecătoreşti în ţările lor. 67.Jaqué. Burbon. pe teritoriul propriului stat se aplică legislaţia naţională. Curtea neavând competenţe de instanţă penală. prin vot secret. 34. Mandatul judecătorilor este de 6 ani şi poate fi reînnoit. J. 17 Art. pag. Le Parlament eupéen et son election. ei pot fi arestaţi dacă nu sunt şi parlamentari naţionali. 220 din Tratatul Uniunii Europene.L. la propunerea statelor membre. ei trebuie să urmărească interesul comunitar. 4. op. Judecătorii europeni nu pot fi influenţaţi în deciziile lor de apartenenţa la un stat membru. Paris. 15. ei apropiindu-se prin atribuţii mai degrabă de clasicul procuror decât de avocaţii pledanţi din sistemele naţionale. Parlament européen. Parlamentarii beneficiază de imunitate în ceea ce priveşte exprimarea opiniilor şi voturilor în exerciţiul funcţiei şi nu pot fi arestaţi sau urmăriţi judiciar pe teritoriul altui stat. Formaţiunile de lucru ale Curţii sunt Plenul. Judecătorii sunt ajutaţi în îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale de către grefieri şi referenţi. pentru a se asigura o anumită continuitate în activitatea Curţii. 1979. jumătate din judecători sunt schimbaţi din 3 în 3 ani. Preşedintele Curţii are rolul de a prezida audierile şi deliberările din Camera de consiliu şi de a dirija activitatea Curţii. deci. însă nu pot fi membri în guvernele naţionale sau în alte instituţii comunitare 15 . desemnarea a câte unui judecător pentru fiecare stat membru. b) atribuţii legislative. Judecătorii aleg dintre ei. cu sediul la Luxemburg. în fine. fie între Comisia Europeană şi statele membre.. Prin Tratatul de la Nisa s-a stabilit ca principiu. Ed. Litigiile aduse în faţa sa sunt fie între instituţiile comunitare. fie între statele membre. J. Curtea Europeană de Justiţie. Marea Cameră şi Camerele. asistând astfel Curtea în activitatea sa. interpretarea şi respectarea dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene 17 . fie. ori sunt universitari de competenţă recunoscută”.

soluţionând cauzele ce au ca obiect acordarea daunelor-interese. 18 Dacian Cosmin Dragoş – op. b) o funcţie consultativă. . d) când ia act de demisia unui membru al Curţii de Conturi. Curtea judecă. cit. 71.atunci când acţionează ca o curte constituţională. o solicită în mod expres. Camerele doar instrumentează cauzele. întrucât emite avize în cazul în care se pune problema revizuirii tratatelor comunitare sau a încheierii unor acorduri internaţionale. judecând recursurile împotriva hotărârilor date de Tribunalul de primă Instanţă. treptat. Tribunalul de Primă Instanţă Actul Unic European a prevăzut înfiinţarea unui tribunal ataşat Curţii de Justiţie. Dimpotrivă. parte în litigiu.. acestea au primit şi atribuţii de judecată (litigii între persoane fizice sau juridice care nu prezintă dificultate). pag.Camerele sunt compuse din 3 până la 5 judecători. de regulă. care nu mai îndeplineşte condiţiile de exercitare a funcţiei . iar Marea Cameră este compusă din 11 judecători.atunci când acţionează ca o curte de apel. 9 . Dacă acţiunea vizează un stat membru sau o instituţie comunitară. Marea Cameră se întruneşte atunci când statul membru sau instituţia comunitară. în funcţie de ipostaza în care se află: a) o funcţie jurisdicţională . În principiu. în cazurile în care complexitatea cazului dedus judecăţii o cere. precum şi în alte patru situaţii: a) când judecă cererea Parlamentului european de demitere a Mediatorului european (Ombudsman). care să judece în primă instanţă litigiile în care reclamanţii sunt persoanele fizice şi funcţionarii comunitari 18 . .atunci când exercită atribuţiile unei jurisdicţii civile. Hotărârea se ia cu majoritate simplă iar limba în care se desfăşoară procesul este. competenţa va aparţine însă Plenului Curţii. c) când se pronunţă asupra sesizării de către Comisie sau Consiliu prin comiterea de către un comisar european a unor greşeli grave sau privind neîndeplinirea condiţiilor necesare exercitării funcţiei sale.atunci când se comportă ca o curte administrativă. în plenul sau. . manifestându-se în diferite modalităţi. controlând legalitatea actelor comunitare şi judecând recursurile funcţionarilor comunitari. în cazul în care pârât este o instituţie comunitară. b) când se pronunţă asupra sesizării Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene în legătură cu nerespectarea obligaţiilor de onestitate şi prudenţă după încetarea funcţiei de către un fost comisar european. judecând recursurile contra unei instituţii comunitare sau a unui stat membru care nu-şi respectă obligaţiile din tratate sau când interpretează tratatele comunitare. însă. prin decizii ale Curţii sau prin tratatele comunitare. reclamantul poate decide „limba de procedură”. limba pârâtului. Curtea îndeplineşte două funcţii.

Ediţia a II-a.recursul împotriva hotărârilor camerei jurisdicţionale. responsabilitatea extracontractuală a Comunităţilor. cit. pag. Marcu . Prin excepţie de la aceste reguli de competenţă. a unor Camere jurisdicţionale. De asemenea. 2001. pag.. . specializate pe anumite domenii şi ale căror hotărâri să fie supuse recursului pentru chestiuni de fapt. 19 O. Editura Lumina Lex. Tribunalul judecă în Camere de câte 3 sau 5 judecători. În ciuda asemănărilor pe care le găsim între Curtea de Conturi Europeană şi instituţiile similare acesteia din statele membre. 73. de statele membre sau de Banca Central Europeană sunt de competenţa Curţii Europene de Justiţie. pag. 12/1992. 5. acţiunile introduse de instituţiile comunitare. asupra modului de încasare a veniturilor comunitare şi de realizare a cheltuielilor din bugetul comunitar. În activitatea de control.acţiunile în anulare contra actelor adoptate prin codecizie de Consiliul Uniunii Europene şi Parlament. Statutul de „instituţie comunitară” i-a fost atribuit prin Tratatul de la Maastricht 21 . şi anume. Dreptul nr. Curtea poate cere documente sau să facă propriile investigaţii.Structura şi funcţionarea Tribunalului de Primă Instanţă sunt similare celor ale Curţii de Justiţie 19 . Curtea de Conturi. organele fiscale naţionale sunt ţinute să-i acorde sprijinul necesar. În competenţa Tribunalului intră: . a actelor emise de Consiliul Uniunii Europene şi Banca Central Europeană: . cit. pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă. atunci când acţionează pe teritoriul statelor membre.contenciosul funcţiei publice comunitare. 21 O. exercitat asupra instituţiilor comunitare. 117. primei îi lipseşte o componentă specifică oricărei curţi de conturi moderne.Drept instituţional comunitar. este cea mai puţin cunoscută dintre instituţiile Uniunii Europene. Prin Tratatul de la Nisa s-a prevăzut posibilitatea înfiinţării. Relaţia dintre Tribunalul de Primă Instanţă şi Curtea Europeană de Justiţie este similară relaţiei dintre un tribunal şi o curte de apel dintr-un sistem de drept naţional.chestiunile prejudiciale de interpretare şi de apreciere a validităţii. Curtea controlează managementul financiar al conducerilor instituţiilor şi organismelor comunitare. fără ca în primă instanţă soluţionarea litigiilor fiscale să fie încredinţată unui corp specializat de judecători financiari. Curtea de Conturi Înfiinţată în 1975. op. Jurisdicţia financiară aparţine doar Curţii Europene de Justiţie. 10 . 74. . . 97. fără a exista şedinţe ale plenului.Competenţa şi regulile de procedură ale Curţii de Primă Instanţă a Comunităţilor Europene. Rolul ei este acela de instituţie specializată în controlul financiar. Manolache – op. în faţa Tribunalului de Primă Instanţă 20 . precum şi cea contractuală când s-a stabilit clauza compromisorie. cu sediul la Luxemburg. Manolache . atribuţia jurisdicţională 22 . pag. 22 V. 20 Dacian Cosmin Dragoş.acţiunea în carenţă împotriva instituţiilor comunitare.

Camere interne specializate 23 .O. consultarea E. şi are ca membri statele membre ale Uniunii Europene. a devenit. pag. exclusiv facultativă. 23 24 11 . prin finanţarea unor proiecte de reducere a decalajelor economice între regiunile din spaţiul comunitar. 86 25 O.E. instituţia îşi poate organiza. Numirea se face de către Consiliul Uniunii Europene. iar din 2002 dispariţia treptată a monedelor naţionale în favoarea generalizării euro 24 . 76. pag. * * ALTE ORGANISME Banca Centrală Europeană a luat fiinţă la 1 iulie 1998 pentru a înlocui Institutul Monetar European. instituită iniţial (1958) cu scopul sprijinirii pieţei comune europene 25 . dotată cu personalitate juridică proprie. al cărui mandat poate fi reînnoit.C). el putând fi consultat de Consiliul U. op. Din anul 2001 Banca a gestionat folosirea în paralel a monedelor naţionale şi a euro.C.C. finanţând proiecte de investiţii care să contribuie la o dezvoltare echilibrată a Uniunii. cit.S. Banca Europeană de Investiţii (B..C. are un rol consultativ la nivelul Uniunii Europene. atunci când aceste instituţii consideră necesar sau când tratatele o impun. Pentru adoptarea unor anumite categorii specifice de rapoarte sau avize. ORGANISME CONSULTATIVE Comitetul Economic şi Social (E. cu sediul la Bruxelles.I. obligatorie. cit. Curtea are un preşedinte ales dintre membrii acesteia pentru un mandat reînnoibil de 3 ani.O. Manolache. în ultimul timp.. ca structuri de lucru. pag.S. numit pe o perioadă de 6 ani.E. mai ales în domeniul pieţei unice comunitare.Curtea de Conturi este compusă din câte un reprezentant al fiecărui stat membru. cu sediul la Luxemburg. a primit prin Tratatul de la Maastricht şi alte competenţe legate de susţinerea statelor candidate la aderare. op. a armonizării fiscale şi a noilor politici comunitare care sunt lansate în cadrul spaţiului european comunitar.E. B.O. cu majoritate calificată.). sau de Comisia Europeană înainte de luarea unei decizii. după obţinerea avizului cu caracter consultativ al Parlamentului european şi pe baza propunerilor înaintate de statele membre. La început. în scopul unei mai uşoare tranziţii spre economia comunitară. este o instituţie financiară independentă . 119. În lipsa avizului consultativ al acestui organ * Dacian Cosmin Dragoş.O. Ibidem.I.

op. în sediul Parlamentului european).80. 100. O. pag. cultură. tineret şi formare profesională. cit. format din reprezentanţi ai diferitelor entităţi locale sau regionale din statele membre. un Mediator european.comunitar. 1980. cooperarea transfrontalieră. 83. op. Comitetul regiunilor are menirea de a apăra principiul subsidiarităţii. el fiind doar un organ de conciliere şi de rezolvarea amiabilă a litigiilor administrative. pag. W. Mediatorul nu poate impune. socialiştii. 1999. pag. 3eme édition.. Mediatorul prezintă anual un raport general. Weidenfeld. consultarea Comitetului regiunilor este obligatorie. este organizat pe grupuri politice. cit. după modelul Ombudsman-ului nordic. 26 27 12 .. ori de câte ori consideră necesar. 30 Ridean. cit. cit. cit. Marcu. cit. pag. Marcu. V. Astfel. Droit institutionnel de l´Union et des Communautés européennes. care are ca şi atribuţii primirea şi soluţionarea plângerilor cetăţenilor europeni vizând ilegalitaţile săvârşite de instituţiile şi organele comunitare în activitatea lor 30 . op. În urma sesizărilor primite. 28 Jurisprudenţa Isoglucose. op.E. autonome faţă de aceste state 27 . Manolache. pe toată durata legislaturii sale. actul adoptat de Consiliul U. nici un fel de sancţiuni juridice instituţiei în culpă. întreprinde o anchetă administrativă şi redactează un raport pe care îl prezintă Parlamentului european şi instituţiei în cauză 31 . distingându-se patru astfel de grupuri: popularii. sănătate publică. De asemenea. V. În cazurile specificate expres în tratatele comunitare. în probleme cum ar fi fondurile structurale. pag.. totodată. 29 Dacian Cosmin Dragoş. la fel ca şi Parlamentul european. 83. op. op. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. lipsa avizului putând fi sancţionată de Curtea Europeană de Justiţie prin anularea actului comunitar 28 . 31 W. Mediatorul european Instituţia Mediatorului este o inovaţie a Tratatului de la Maastricht. Mediatorul (cu sediul la Strassbourg. În faţa Parlamentului. avizul fiind consultativ 29 . Dacian Cosmin Dragoş. el fiind consultat. liberalii şi radicalii.. Parlamentul european numeşte.. Wessels. cit.. Comitetul poate emite avize din oficiu. poate fi anulat de către Curtea Europeană de Justiţie 26 . 87. pag. 263. pag. Comitetul Regiunilor. 435. însă. pag. op. creat prin Tratatul de la Maastricht ca organ consultativ. în care arată modul de soluţionare a plângerilor primite 32 . 32 Dacian Cosmin Dragoş. 80.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful