Sunteți pe pagina 1din 3

Enigma Otiliei

de George Calinescu

Romanul este specia genului epic in proza, cu o actiune complexa, de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri narative, cuprinzand personaje numeroase implicate intr-un conflict puternic. Printre caracteristicile acestei specii literare se enumera: structura narativa ampla (determinata de combinarea mai multor nuclee narative), personaje puternic individualizate, surprinse evolutiv, in cadrul unei actiuni complexe. Incepand cu romanul de factura alegorica a lui Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifica (1705), formula romanesca cunoaste in literatura noastra diferite realizari: Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon, Viata la tara de Duiliu Zamfirescu, in perioada interbelica manifestandu-se romancieri ca: Liviu Rebreanu (Ion, Padurea Spanzuratilor, Rascoala), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi), Hortensia Papadat Bengescu (Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns). In perioada postbelica a romanului autohton s-a remarcat Marin Preda (Morometii, Delirul, Cel mai iubit dintre pamanteni). Unul dintre romancierii reprezentativi ai peisajului interbelic romanesc este si George Calinescu. Acesta opteaza pentru formula romanului balzacian, surprinderea unor personaje tip in mediul lor de viata, sustinand totodata ideea unui roman de atmosfera moderna. Un text important in creatia sa, este Enigma Otiliei - 1938 (al doilea roman al lui George Clinescu, dup Cartea nunii) - ce constituie o revenire la formula obiectiv de roman, la metoda balzacian. Titlul romanului este explicat de insusi Calinescu, care afirma: Pentru orice tanar de 20 de ani, enigmatica va fi in veci fata care-l va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune. Semnificatiile titlului se completeaza si prin intermediul epilogului, care aduce in prim-plan intalnirea, peste ani, dintre Felix si Pascalopol imbatranit, acesta ii spune ca s-a despartit de Otilia: Eram prea batran, vedeam ca se plictiseste, era o chestiune de umanitate, sa o las sa-si petreaca libera anii cei mai frumosi () Pentru mine e o enigma. Ii arata lui Felix o fotografie cu aceasta Speriat, Felix se mai uita o data () Ce deosebire.Unde era Otilia de alta data? Nu numai Otilia era o enigma, ci si destinul insusi. Ca structura compozitionala textul narativ este structurat in 20 de capitole. Tema prezinta planul social al romanului destinul unei familii invrajbite de o mostenire: batranul Costache Giurgiuveanu reusise sa adune un capital impresionant, posesiuni imobiliare, fapt ce constituie pentru sora sa, Aglae Tulea, o preocupare majora; desi o mare parte din banii valorificati profitabil provin din averea mamei Otiliei, defuncta sotie a lui mos Costache, clanul Tulea nu vede nicio legatura intre fata si averea batranului, care dorea sa o infieze; dimpotriva, Otilia este privita cu dispret pentru ca era orfana, copiii familiei Tulea (Titi, Aurica, Olimpia) parand a fi indreptatiti sa primeasca ei averea unchiului lor; efectul acestei peripetii este o lupta uneori surda, alteori fatisa, pentru bunurile batranului (conflict ce-l implica si pe Stanica Ratiu). Totodata, tema surprinde si iubirea dintre Felix si Otilia, maturizarea afectiva si intelectuala a tanarului. Romanul debuteaza balzacian, cu descindere in timp si spatiu, prezentand venirea tanarului Felix Sima pe strada Antim, la casa unchiul sau, Costache Giurgiuveanu , devenindu-i tutore in urma mortii tatalui acestuia. In continuare este prezentata casa batranului, insistandu-se pe detalii arhitectonice (zidaria era crapata si scorojita in foarte multe locuri). Treptat, sunt introduse in scena personajele: mos Costache, Otilia (fiica celei de-a doua sotii decedate a batranului), clanul Tulea: Aglae, sora batranului, Simion, sotul acesteia si copiii: Aurica (fata batrana), Titi (ce se indragosteste de Georgeta, de care se desparte nu dupa multa vreme, din cauza concurentei lui Felix; se casatoreste apoi cu Ana Sohatchi, despartindu-se si de ea, traind un puternic esec in dragoste), Olimpia (sotia lui Stanica Ratiu, mama copilului decedat Relisor; urmarind mostenirea atat a tatalui sau Simion, cat si a lui mos

Costache, considerandu-se mostenitoarea directa), Stanica Ratiu (care ia pana la urma aproape toata averea lui mos Costache, provocandu-i moartea) si mosierul Leonida Pascalopol (ocrotitorul permanent al Otiliei, ajutandu-l pe mos Costache sa deschida un cont in banca pentru ea, fara ca ceilalti sa stie de existenta lui). Incipitul debuteaza cu scena jocului de carti, unde sunt schitate relatiile dintre personaje: batranul avar, Otilia, Pascalopol si familia Tulea. Inca de la inceput, Aglae se dovedeste a fi malitioasa il intreaba pe fratele sau daca intentioneaza sa faca azil de orfani, iar cand afla ca tanarul are venitul lui, afirma pe un ton rautacios: Atunci faceti pensiune. O sa aiba Otilia cu cine se distra, ce zici Pascalopol?. Pascalopol apare ca un barbat distins, elegant, discret, delicat, protector fata de Otilia, incercand sa tempereze rautatile Aglaei. A doua zi, Felix merge la familia Tulea, unde-l cunoaste pe Titi (fiul preaiubit al Aglaei, care reproduce tablouri, carti postale), pe Simion (care brodeaza perne pe etamina, dupa care le picteaza) si pe Stanica Ratiu (fiind avocat, care nu profeseaza din lipsa de procese). Dupa scurt timp, Felix este invitat de Pascalopol la mosia sa, langa Delta Dunarii, in Baragan, alaturi de Otilia. Pascalopol se duce la Bucuresti (lasandu-i pe Felix si pe Otilia singuri la mosie, Otilia respingandu-i dragostea), iar cand se intoarce la mosie ii instiinteaza de moartea fiului Olimpiei si a lui Stanica Relisor. Revenind la Bucuresti, relatiile dintre Otilia si clanul Tulea devin din ce in ce mai tensionate, sfarsinduse cu plecarea acesteia alaturi de Pascalopol, mai intai la mosie, apoi la Paris, producandu-i un soc puternic lui Felix (Otilia incepe sa devina o enigma). Aceasta revine dupa o perioada, producand o noua schimbare in viata lui Felix si a lui mos Costache (era monotona, lipsita de viata fara prezenta Otiliei), in vreme ce familia Tulea isi schimba total atitudinea (la propunerea lui Stanica) pentru a obtine averea lui mos Costache. Batranul sufera un prin atac cerebral, spre bucuria clanului Tulea, care asteptau cu nerabdare averea lui, dar aceasta fu curmata de insanatosirea miraculoasa a lui mos Coastache (incepand sa se preocupe de sanatatea sa). Insa nu dupa mult timp, batranul sufera cel de-al doilea atac cerebral, provocat de Stanica (care-i ia toti banii de sub perna) , producandu-i moartea. Astfel Otilia, dupa inmormantarea tatalui sau, il paraseste pe Felix, casatorindu-se cu Pascalopol, iar Felix ramane singur si Stanica ia averea lui mos Costache. Finalul aduce in prim- plan pe Felix Sima, care devine profesor universitar si se casatoreste, si pe Pascalopol (imbatranit) in trenul spre Constanta. Mosierul ii povesteste despre esecul casatoriei cu Otilia, lucru care-i trezeste amintiri, simtind nevoia de a reveni pe strada Antim si de a reinvia chipul batranului Aici nu sta nimeni. Semnificativa este si prezenta personajelor, a caror portret li se creioneaza pe parcursul firului narativ. Astfel, mos Costache este tipul avarului, situat la limita dintre comic si tragic desi zgarcit, definit de patima pentru bani, are porniri generoase, accente de umanitate. Clanul Tulea este format din Simion Tulea, sotul Aglaei, acesta fiind senil, apatic, evoluand catre nebunie (se crede Iisus Hristos, hainele sunt pentru el fiinte vii), sfarsind internat intr-un ospiciu. Personajul traieste prin Titi, tanarul neputincios cufundat in stari apatice, care se leagana ore-n sir si copiaza ilustrate, fiind un alt Simion, mai tanar si mai slab, ce trece prin crize erotice (Otilia, Georgeta, Ana Sohatchi, cu care s-a si casatorit). Un alt personaj semnificativ este Aglae, sora lui mos Costache este zgaricta, malitioasa, rapace, de o rautate iesita din comun, mai ales in relatia cu Otilia (dupa moartea lui mos Costache, ii spune fara menajamente sa plece din casa). Semnificativa este si prezenta lui Stanica Ratiu, reprezentand tipul arivistului. Acesta este ipocrit, josnic, viclean, mereu la panda, cu o extraordinara familiaritate se amesteca in vietile celorlalti, lacon, indiscret. Un alt personaj care face parte din acest clan este Aurica, aceasta fiind rea, invidioasa, neimplinita, traind obsesia casatoriei si avand cateva crize erotice (Felix, Weissman, Pascalopol). Pascalopol, un alt personaj important, este un om care a calatorit mult, cunoaste lumea, are placerea lecturii, iubeste muzica, este generos, discret, elegant, distins. Otilia a crescut sub ochii lui n-as putea sa-ti spun daca o iubesc pe domnisoara Otilia ca parinte sau ca iubit, iar dupa ce se casatoreste cu aceasta, beneficiaza de ocrotirea calma a barbatului matur, trecut de furtunile vietii, a carui stare materiala ii poate satisface delicat capriciile. Astfel, Otilia este o persoana vesela, exuberanta, capricioasa, afectuoasa si grijulie cu mos Costache, dorind sa-l protejeze si pe Felix. Este caracterizata direct: Otilia traia cum canta la pian zguduitor si delicat, intr-un tumult de pasiuni, Eu am un temperament nefericit: ma

plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata, Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera (autocaracterizare). Un personaj important este Felix, care e ambitios, capabil de sacrificii si dornic de realizare profesionala. Romanul urmareste nu doar povestea de iubire cu Otilia, ci si mturizarea sa intelectuala, procesul de formare a personalitatii. Acesta face o cariera medicala stralucita si cunoaste o experienta afectiva complexa. Pentru el, Otilia reprezinta proiectia ideala a fericirii, prima iubire. Totodata, semnificativa este si legatura Felix Otilia care evolueaza pe parcursul discursului narativ. Astfel Felix simtea ca are incredere in ea, pentru intaia oara era prins de brat cu atata familiaritate de o fata, de la inceput ghicise in Otilia o prietena de varsta lui, un factor feminin care-i lipseste, isi dadea seama ca o iubeste pe Otilia, fara sa poata determina continutul acestui sentiment. In acelasi timp, Otilia il iubea intradevar pe tanar; totusi, simtea ca Felix nu e pentru ea, spunandu-i: am gasit in tine tot ce mi-a lipsit in copilarie, singurul lucru de care ma tem este ca eu nu sunt la inaltimea ta, din punct de vedere sentimental. In acest text se impleteste armonios tehnica balzaciana (surprinderea unor personaje tip in mediul lor de viata, problema mostenirii, obiectivitatea vocii auctoriale), cu elementele romantice (povestea de iubire a celor doi tineri, descrierea naturii), cu elementele moderne (relativizarea perspectivei, tehnica oglinzilor paralele).