Curs nr.

2 Educatia Delimitare conceptuala Etimologic, termenul educatie, poate fi dedus din latinescul educoeducare (a alimenta, a ngriji, a creste plante sau animale) sau educe educere. Termenul education, apare n secolul XVI la francezi, de unde va fi mprumutat si n limba romna prin termenul educatie (Cucos, 1999). Notiunea de educatie a aparut n limbajul pedagogic la mijlocul secolului al XVIII lea (G.Wleibnitz, I.Kant, J.G Hender, W. von Humboldt), cu secole n urma fiind folosita si n teologie, cu sensul de aspiratie spre desavrsire divina (Schaub&Zenke, 2001). ? De ce educaia nu a aprut dect odat cu omul? Ce rol a jucat n acest proces contiina de sine? Exemplificam acest concept prin urmatoarele definitii: educatia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare si moralizare a omului, iar scopul educatiei este de a dezvolta n individ toata perfectiunea de care este susceptibil (Kant) (Cucos, 1999, Stan, 2001); educatia este actiunea de formare a individului pentru el nsusi, dezvoltndu-i-se o multitudine de interese (Herbart) (Cucos, 1999, Stan, 2001); educatia este acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la ntelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia celei care urmeaza (Dewey) (Cucos, 1999, Stan, 2001); educatia este o integrare: integrarea fortelor vietii n functionarea armonioasa a corpului, integrarea aptitudinilor sociale n vederea adaptarii la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea fiintei sociale si corporale, pentru dezvoltarea completa a personalitatii individuale (Hubert) (Cucos, 1999); educatia este o componenta a existentei sociale, fiind n fapt o ntlnire de factura informationala ntre individ si valorile de orice natura ale societatii (Stan, 2001); activitate sociala complexa care se realizeaza printr-un lant nesfrsit de actiuni exercitate n mod constient, sistematic, si organizat, n fiecare moment un subiect individual sau colectiv

actionnd asupra unui obiect individual sau colectiv n vederea transformarii acestuia din urma ntr-o personalitate activa si creatoare, corespunzator conditiilor istorico-sociale prezente si de perspectiva (Nicola, 1980); educatia este un fenomen socio-uman care asigura transmitarea acumularilor teoretice (informatiilor) si practice (abilitatilor) obtinute de omenire de-a lungul evolutiei social-istorice tinerelor generatii, formndu-le personalitatea si profesionalitatea necesara desfasurarii de activitati utile n plan social (Bontas, 1998); actiunea parintilor, profesorilor, formatorilor, educatorilor, pedagogilor, menite sa mbunatateasca n mod constient, prin adoptarea unor masuri educationale, capacitatile, cunostintele, atitudinile, orientarile valorice, vointa de a munci, adica maturizarea copiilor si tinerilor, n scopul participarii competente a acestora la viata sociala (Schaub&Zenke, 2001). ! Elaborai o definiie a educaiei. Definiiile sunt notate pe hrtie, cu numele autorului. Se realizeaz circulaia acestor definiii n tot colectivul. Definiiile sunt analizate cu ntreg grupul, n prealabil ele fiind dezbtute la nivel individual, i se ncearc formularea unei definiii comune, integratoare Conceptul de educatie a mbracat mai multe sensuri pe parcursul evolutiei istorice a omenirii, n functie de momentul de timp si intentionalitatea asociata acestora (Stan, 2001). Astfel ca definirea educatiei se poate face din mai multe unghiuri. Cerghit (1988) identifica urmatoarele posibile perspective de ntelegere: educatia ca proces (actiune de transformare n sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane, n perspectiva unor finalitati precis formulate); educatia ca actiune de conducere (dirijarea evolutiei individului spre stadiul de persoana formata, autonoma si responsabila); educatia ca actiune sociala (activitatea planificata ce se desfasoara pe baza unui proiect social, care comporta un model de personalitate); educatia ca interrelatie umana (efort comun si constient ntre cei doi actori educatorul si educatul); educatia ca ansamblu de influente (actiuni deliberate sau n afara unei vointe deliberate, explicite sau implicite, sistematice sau neorganizate, care contribuie la formarea unui om). Pe acelasi tipar, Stan (2001) vorbeste de urmatoarele perspective: perspectiva etimologica (decantarea semiotica oferita de cele doua sensuri explicative ale conceptului de educatie, permite conturarea

ntelesului, pe de o parte, ca scoatere din natura, iar pe de alta parte, de crestere, actualizare a unor potentialitati existente doar n stare latenta); perspectiva actionala; perspectiva procesuala ( cu doua dimensiuni: psihologica si sociala); perspectiva relationala.

? Ce relaii identificai ntre educaie, cultur i civilizaie? Interesant este si punctul de vedere al lui Calin (1996), care spune ca educatia este: actiunea de transmitere a unui patrimoniu cultural de la o generatie la alta; exercitiu de influentare reciproca ntre generatii; o valoare revendicativa si o investitie sociala n om; o profesie; un proiect uman si societal. ! Elaborai o conceptogram, care s conin termenul-cheie educaie.

Structura educatiei Educatia este compusa din mai elemente, organizate n sistem, aflate n strnse relatii, si care fac ca o modificare produsa n unul dintre ele sa se resimta si n celelalte, astfel nct, fiecare element al actiunii educative poate fi cauza si efectul altuia.
- sistemul educativ social; - sistemul de nvmnt; - practica educativ creat i acumulat n societate.

Agenii educaiei i relaia dintre ei, inclusiv relaia pedagogic

Obiectul educaiei

Condiiile educaiei i situaia pedagogic

Scopurile educaiei

Normele educaiei

Formele educaiei

Coninuturile educaiei
Rezultatul global i diferenial al educaiei (personalitatea uman)

Evaluare

Figura nr. 2: Structura educatiei (dupa Calin, 1996, Ciot, 2002) ..

Nicola (1980, 1990, 1994, citat de Calin, 1996) elaboreaza un model structural al actiunii educative, alcatuit din: subiect (agentul actiunii educative) - S; obiect (receptorul educatiei) - O; subiectivitatea obiectului educatiei (conditionata de factori ereditari, psihologici si culturali) - ; idealul, scopurile si obiectivele educatiei I.e, Sc.e, O.e; dispozitivul pedagogic (mijloacele pe care subiectul le foloseste pentru exercitarea actiunii educative) - D; mesajul educatiei (continutul comunicarii ntre subiectul si obiectul educatiei) M.e; ambianta educativa (climatul psihosocial din cadrul relatiei dintre subiectul si obiectul educatiei) - A; comportamentul obiectivat (efectele actiunii educative) C.o; conexiunea inversa externa (informatiile despre modul n care a fost asimilat mesajul educatiei) C.i.e; conexiunea inversa interna (autocontrolul propriei dezvoltari de catre obiectul educatiei) C.i.i; situatia educativa context social (conditiile materiale si spirituale ale actiunii educative) C.s .

C.s

M.e

O I.e;Sc.e; O.e C.o D C.i.e A C.i.i

Figura nr.3: Modelul actiunii educationale (dupa Nicola, 1994)

! Elaborai n form grafic o structur a educaiei. Facei un inventar al elementelor din structura educaiei i ncercai s identificai rolul fiecruia. Explicai legturile cauzale dintre elementele stucturale a educaiei.