Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Be Mg Ca Sc Sr Y Ba La* Ra Ac**
Ti Zr Hf Unq[ 13]
V Nb Ta Unp[ 14]
Cr Mo W Unh[ 15]
Mn Tc Re Uns[ 16]
Fe Ru Os Uno[ 17]
Co Rh Ir Une[ 18]
Ni Pd Pt
Cu Ag Au
Zn Cd Hg
B Al Ga In Tl
C Si Ge Sn Pb
N P As Sb Bi
O S Se Te Po
F Cl Br I At
He Ne Ar Kr Xe Rn
Lantanide La Ce Th Pr Pa Nd U Pm Np Sm Pu Eu Am Gd Cm Tb Bk 1 Dy Cf Ho Es Er Fm Tm Md Yb No Actinide Ac
**
Numarul de ordine al fiecarui element este numarul care marcheaza succesiunea elementelor n sistemul periodic. n acest caz este valabila relatia: Numarul de ordine= numarul de sarcini nucleare = numarul protonilor din nucleu = numarul de electroni din nvelisul electronic Perioada este sirul orizontal din sistemul periodic. Exista 7 perioade care se noteaza cu cifre arabe. Elementele ai caror atomi au acelasi numar de straturi electronice ocupate sunt ordonate n aceeasi perioada: Numarul de straturi electronice ocupate = numarul stratului electronic exterior = numarul perioadei. Grupa - coloana verticala care cuprinde elementele cu aceeasi configuratie electronica pe ultimul strat. Forma lunga a sistemului periodic cuprinde 18 grupe ( 8 principale si 10 secundare). Elementele unei grupe principale contin n atomii lor acelasi numar de electroni pe ultimul strat. Numarul grupei corespunde, n cazul grupelor principale ale sistemului periodic, sumei electronilor s si p de pe stratul exterior (ultimul strat) al atomului: Numarul electronilor de pe ultimul strat = numarul grupei principale n perioade, numarul electronilor de pe ultimul strat al atomilor elementelor din grupele principale se schimba continuu, o data cu numarul de sarcini nucleare. Pozitia fiecarui element n sistemul periodic se bazeaza pe structura atomului sau. Legatura dintre Sulf Structura atomului Pozitia elementului Structura Pozitia elementului n sistemul periodic atomului n sistemul periodic Numarul protonilor = Numarul de ordine 16 protoni numarul de numarul electronilor = 16 electroni ordine 16 Numarul straturilor 3 straturi Perioada a 3-a electronice ocupate = electronice numarul ultimului strat Numarul perioadei ocupate electronic = al 3-lea strat electronic Numarul electronilor Numarul grupei 6 electroni pe Grupa a VI-a de pe ultimul strat = principale ultimul strat principala n perioade, numarul electronilor de pe ultimul strat al atomilor elementelor din grupele principale de schimba continuu, o data cu numarul de sarcini nucleare. La trecerea dintr-o perioada n urmatoarea, numarul electronilor se modifica brusc. La atomii elementelor din grupele secundare se completeaza treptat un subnivel d (cu maxim 10 electroni), la atomii lantanidelor si actinidelor un subnivel f (cu maxim 14 electroni).
3.2.1. Proprietati fizice periodice ale elementelor 3.2.1.1. Raza covalenta (atomica) a atomului
Consideram o molecula A2 (pentru ca la ea avem legatura covalenta). Se poate determina exact distanta dintre cele doua nuclee. Daca cele doua nuclee sunt identice, prin conventie se considera ca jumatate din distanta dintre cele doua nuclee va fi raza covalenta. Raza covalenta ne arata pna la ce distanta se poate apropia un atom de o molecula vecina. Cel mai bine se defineste raza covalenta la moleculele formate din atomi identici. Pentru ca tot din atomi identici, dar fara sa formeze molecule, sunt alcatuite si metalele, jumatate din distanta dintre doua nuclee vecine reprezinta raza atomica. S-a constatat ca distanta dintre anumite nuclee de atomi este constanta. Exemplu: distanta C-C din combinatiile alifatice si din diamant este ntotdeauna 1,54 ; distanta C-Cl : 1,77 ; distanta C-H: 1,09 ; distanta Si-Si: 2,34 . Astfel de distante sunt egale mereu, ceea ce a dus la presupunerea ca aceasta distanta este suma razelor celor doi atomi (razele covalente sunt aditive). Exemplu: C-Si - experimental: d = 1,92 - calculat: d = 0,77 + 1,17 = 1,94 Rezulta o eroare neglijabila. 2
Razele covalente sunt aditive, dar ele nu mai ramn unice daca atomul respectiv da mai multe tipuri de legaturi. Exemplu: C-C C=C
d=1,54 d=1,35
rC = 0,77 rC = 0,675
d= 1,20 rC = 0,60 . Raza covalenta n perioada descreste cu cresterea numarului de ordine iar n grupa creste cu cresterea numarului de ordine. Exemplu: - n perioada: B - 0,91 , C - 0,77 , N - 0,71 - n grupa: F- 0,72 , Cl - 0,99 , Br - 1,14 , I - 1,33 . Cnd o legatura simpla este nvecinata cu o legatura dubla sau tripla, ea se scurteaza. Exemplu: - n etan -C-H dC-H=1,094 - n etena =C-H dC-H=1,079 - n etina dC-H=1,057 . Raza covalenta a hidrogenului ramne aceeasi, 0,31 . Razele covalente ale atomilor pot sa se modifice datorita: - legaturilor nvecinate si pe care le fac ei; - coordinatiei elementului; - gradul de oxidare al elementului; - polaritatea moleculei; - respingerile dintre atomii care nu participa direct la legatura.
Figura 8. Variatia energiei de ionizare cu numarul atomic Asa cum se poate elimina primul electron dintr-un atom, se poate elimina si al doilea, al treilea etc. Potentialul de ionizare (energia de ionizare) necesar creste foarte mult. Se constata ca unii electroni se elimina mai usor din atom dect altii; numarul acestora este egal cu numarul grupei si se numesc electroni de valenta. Elementul Potential de ionizare la eliminarea: Primului electron (P1) Celui de-al doilea electron (P2) Be 9,32 18,31 Sr 5,9 10,58 Li 5,39 75,62 Rb 4,18 27,36
Elementele cu volum atomic mare interactioneaza mai slab si elementele respective au puncte de topire mai scazute. Punctele de topire variaza n functie de numarul atomic. n grupele principale I-IV, temperatura de topire scade cu cresterea numarului de ordine Z. n grupele principale V-VII, temperatura de topire creste cu cresterea lui Z. n perioada temperatura de topire a elementelor creste pna la grupa a IV-a A, apoi scade. n acelasi mod variaza si temperatura de fierbere. Variatia temperaturii de fierbere cu numarul atomic este prezentata n figura 9.
Figura 9. Variatia temperaturii de fierbere cu numarul atomic Variatia temperaturii de topire cu numarul atomic este redata n figura 10.
Figura 10. Variatia temperaturii de topire cu numarul atomic Se atribuie sarcina pozitiva sau negativa n functie de caracterul electropozitiv sau electronegativ a partenerului. Exemplu: - n SO2 si SO3, starea de oxidare a sulfului este 4+, respectiv 6+, deoarece oxigenul este mai electronegativ dect sulful; - n H2S si Na2S, starea de oxidare a sulfului este 2-, deoarece sulful este mai electronegativ dect hidrogenul si sodiul. 5
Ca regula se poate spune ca n cominatiile cu elemente mai electronegative dect ele, starile de oxidare maxime ale elem/r sunt pozitive si egale cu numarul grupei principale din sistemul periodic; n combinatiile lor cu elemente mai electropozitive dect ele, starile de oxidare sunt negative si egale cu 8 minus numarul grupei principale n care se gaseste elementul. Valenta elementelor ntr-o perioada creste de la stnga la dreapta de la 1 la 4 si apoi scade din nou la 1. LiH BeH2 BH3 NH3 H2O HF Starea de 1+ 2+ 3+ 321oxidare Aceasta se explica prin faptul ca starea de oxidare a hidrogenului n primele trei hidruri este 1- si 1+ n ultimele trei hidruri. La stabilirea numarului de oxidare se tine seama de urmatoarele: - substantele elementare au starea de oxidare 0; - numarul de oxidare al unui ion monoatomic dintr-o substanta preponderent ionica este egal cu sarcina lui electrica; - numarul de oxidare al unui element dintr-o combinatie preponderent covalenta este egal cu sarcina electrica pe care ar avea-o daca electronii de legatura se atribuie elementului cu electronegativitate mai mare; - atomul de fluor este cel mai electronegativ element si are n combinatii numarul de oxidare 1-; - atomul de oxigen urmeaza dupa fluor n scara electronegativitatii si are n cominatii numarul de oxidare 2- (exceptie F2O, unde numarul de oxidare este 2+ si H2O2 unde starea de oxidare este 1-); - hidrogenul are n hidrurile ionice numarul de oxidare 1- si n hidrurile covalente 1+; - numarul de oxidare maxim pozitiv al unui element este dat de numarul grupei din care face parte elementul; - elementele grupei a IV-a A pot avea numarul de oxidare 4+ sau 4- n functie de electronegativitatea lor. Unele exceptii fata de regulile enuntate ar fi urmatoarele: - la gazele nobile, numarul de oxidare egal cu numarul grupei (VIII) este semnalat numai la Xe, celelalte sunt nereactive sau au numere de oxidare inferioare; - la grupa VII A, nu toate elementele ating numarul maxim de oxidare (F are numai 1- si bromul maxim 5+); - la grupa a VI-a A, oxigenul are numarul de oxidare 2+ fata de fluor, 1- n apa oxigenata si 2- n ceilalti compusi; - la grupa I-a B, elementele au si numere de oxidare mai mari dect numarul grupei (Cu are si 2+, Au are si 3+); - n general se constata ca pentru acelasi element numerele de oxidare pozitive pot lua mai multe valori, iar numarul de oxidare negativ numai o valoare; - cu ct un element are numarul de oxidare mai mare, cu att are un caracter electronegativ si oxidant mai pronuntat. Starea de oxidare (numarul de oxidare) nlocuieste notiunea mai veche de valenta, fiind mai precis definita. Valenta unui element este capacitatea sa de combinare cu alt element (H, O sau F) care are valenta cunoscuta. Definitia data pentru notiunea de valenta este imprecisa si nu tine seama de tipul si numarul legaturilor pe care le formeaza atomul cu alti atomi.
Una din metodele de exprimare a electronegativitatii, pentru a nlesni caracterizarea comparativa a comportarii atomilor, este electronegativitatea relativa dupa Pauling. Aceasta se raporteaza la atomul de litiu ca referinta: . Alta metoda de a calcula electronegativitatea diferitelor elemente, este cea propusa de Mulliken, care porneste de la premiza ca electronegativitatea este proportionala cu , n eV.
Toate cele cinci elemente descoperite recent sunt foarte instabile, descompunndu-se rapid n alte elemente, i putnd fi obinute doar n condiii de laborator. Deocamdat nu se cunosc foarte multe lucruri despre aceste elemente ce sunt foarte greu de analizat din cauza instabilitii lor. Aceste elemente nu sunt ntlnite n mediul natural i fac parte din clasa de elemente supergrele sau transuraniene. Cele dou elemente ce au primit denumirile de livermoriu i fleroviu vor ocupa poziiile 114 i 116. Ele au fost acceptate oficial n tabelul periodic al elementelor n luna iunie, ns vor mai trece aproximativ 5 luni de analize pn vor fi nscrise n tabel. Aceste elemente au fost obinute n laborator nc de acum mai bine de 10 ani, existena lor fiind confirmat n urma mai multor experimente. Elementul 114, denumit iniial ununquadiu, a fost rebotezat fleroviu (Fl), dup Institutul Flerov pentru cercetri nucleare din Rusia, unde a fost descoperit. Acest institut poart la rndul su numele savantului rus Gheorghi Flerov (1913-1990), printele bombei atomice sovietice. Acest element a fost observat n premier dup bombardamentul cu ioni de calciu a unei inte din plutoniu. Elementul 116, care a deinut numele de ununhexiu, a fost rebotezat livermoriu (Lv), dup laboratorul american din oraul Livermore n care a fost descoperit. Acest element a fost observat pentru prima oar n anul 2000, n urma unui experiment n care au fost izbii unii de alii atomi de mercuriu i calciu. sursa: stiri.ro
http://www.e-chimie.com an.2012
Dimitri Mendeleev
Dmitri Ivanovici Mendeleev (n1834 (stil nou -- 8 februarie), Tobolsk,Imperiul Rus 27 ianuarie 1834 Tobolsk, Imperiul Rus d. 20 ianuarie 1907 Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un chimist rus, recunoscut a fi unul din cei doi chimiti ce au creat independent unul de altul prima varianta a tabelului periodic al elementelor. Pe de o parte, tabloul lui Mendeleev era o reprezentare mai complet a relaiei complexe dintre elementele chimice, i, pe de alt parte, cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil s prezic att existena altor elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici mcar bnuite a exista pe vremea sa, precum i a proprietilor generale ale lor. Aproape toate previziunile sale au fost confirmate n proporii covritor de apropiate de 100% de descoperirile ulterioare din chimie.
Biografie
Dimitri Mendeleev s-a nscut n Tobolsk, Siberia, ultimul dintre cei 14 copii ai lui Ivan Pavlovici Mendeleev i al Mariei Mendeleeva.La 99 ani, dup moartea tatlui su, Mendeleev a urmat gimnaziul n Tobolsk. n 1849, familia Mendeleev, al crui statut social i situaie material deczuser considerabil din cauza morii tatlui, se mut la Sankt Petersburg unde tnrul de numai 16 ani intr la Institutul Pedagogic din Sankt Petersburg. Dup terminarea acestuia, n 1855, este diagnosticat cu tuberculoz, ceea ce determin mutarea sa n Peninsula Crimeea, ntr-o zon recunoscut pentru valenele terapeutice ale aerului su srat, esenial n tratamentul tuberculozei. Acolo, pred tiine la gimnaziul local pentru un an. Dup completa sa nsntoire, se rentoarce total refcut la Sankt Petersburg (n 1856). ntre 1859 i 1861 a fcut cercetri asupra densitii gazelor la Paris, i, mai apoi, a lucrat cu chimistul i fizicianul german Gustav Robert Kirchhoff n Heidelberg, fcnd cercetri. n 1863, dup ntoarcerea n Rusia, a devenit profesor de chimie la Istitutul Tehnologic i la Universitatea de Stat din Sant Petersburg. n ciuda faptului c Mendeleev a fost o personalitate marcant tiinific a timpului su, onorat de foarte multe organizaii tiinifice din ntreaga Europ, acas, n Rusia, a fost privit cu ngrijorare, ceea ce a dus la demisia sa de la catedra Universitii din Sankt Petersburg n ziua de 17 august 1890. n ultimii si ani de activitate profesional, a creat patentul clasic al vodci ruseti, 40% procent alcool. Dar printre contribuiile sale trzii mult mai importante se numr i studierea cmpurilor petrolifere din Rusia i contribuia sa semnificativ la crearea primelor rafinrii ruseti. A murit de grip, la 73 de ani, la Sankt Petersburg. Elementul chimic numrul 101 i poart numele: mendeleeviu. Un crater de pe luna ii poarta numele. Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societii Ruse de Chimie o lucrare denumit Dependena ntre proprietile masei atomice a elementelor, care propunea folosirea masei i a valenei pentru a descrie elementele.
http://www.e-chimie.com an.2012 8