Sunteți pe pagina 1din 2

Emil Cioran

S-a nascut pe data de 8 aprilie 1911 la Rasinari, iar pe linie materna se tragea dintro familie din nobilimea transilvana. Filosoful si eseistul roman a fost elevul lui Tudor Vianu si al lui Nae Ionescu. Inclinatiile catre agnotism se manifesta din tinerete; potrivit acestora adevarul informatiilor teologice prinvind existenta unui Dumnezeu sau a unor zei este necunoscut, sau imposibil de aflat. Nevoia unei treziri spirituale resimtita in acele vremuri de catre generatia tanara influenteaza viziunea tanarului Cioran. Era vorba despre o nevoie pornita din exaltarea valorilor vitale, antirationaliste, care a culminat cu un extremism de dreapta. Simpatizeaza cu ideile Miscarii legionare in perioada interbelica, desi nu a fost membru al acesteia si nu a aprobat metodele ei violente. La varsta de douazeci si sase de ani pleaca in Franta, primind o bursa a Institutului Francez. Se reintoarce in Romania pentru doar doua lui, iar apoi hotaraste sa se mute definitiv la Paris si sa publice numai in limba franceza. El nu a parasit niciodata mansarda sa, situata in Cartierul Latin din Paris si a preferat sa traiasca retras pentru mult timp, evitand pe cat posibil publicitatea. Prima sa carte, Pe culmile disperarii a aparut in 1934 si a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitai i premiul Tinerilor Scriitori Romni. A mai scris in limba materna doar patru carti, Schimbarea la fata a Romaniei continand critici violente la adresa tarii si a compatriotilor si comparand-o cu natiuni precum Franta si Germania, denumite culturi mari, care dispuneau de propria soarta. Pana la caderea regimului comunist, operele sale sunt interzise in Romania. Considera criticile sale puternice legate de existenta total opuse supletii limbii romane, asa ca decide sa le puna pe hartie intro franceza clasica, aceasta limba silindu-l sa isi infraneze temperamentul extrem si elanurile lirice. Se poate afirma ca ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constrangeri le repudiase in tinerete.

Filosoful roman a nceput prin a fi un gnditor torturat de sentimente si senzatii violente. Preocupat de problema mortii si a suferintei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajuta supravietuirii. Abordeaza si tema alienarii omului, prezenta si la Jean-Paul Sartre si Albert Camus si afirma urmatoarele: Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantu o patrie? Interesul lui Cioran mai este starnit si de contingenta fiintei umane, de pacatul originar, sensul tregic al istoriei, sfarsitul civilizatiei, amenintarea raului, refuzul consolidarii prin credinta, obsesia absolutului, viata ca expresie a exilului metafizic al omului. Cioran a fost un gnditor pasionat de istorie, pe care o cunoastea bine din vastele sale lecturi si mai ales din autorii si memorialistii perioadelor de decadenta, de unde reflectiile marcat gnostice si antimoderniste, oarecum n linia spengleriana, asupra destinului omului si civilizatiei. Atta vreme ct a pastrat legatura cu originile si nu s-a nstrainat de sine, omul a rezistat. Astazi, el este pe cale sa se distruga prin obiectivare de sine, productie si reproductie irepresibila, exces de autoanaliza, de transparenta si prin triumful artificialului. Irationalitatea in filosofia lui Cioran apare intr-un dublu aspect : ca dinamism orb refuzand orice ierarhie de valori si ca realitate asimilata intr-un mod de viata naiv, multumitor, echilibrat. Viata, fiind irationala in esenta sa, nu are un sens; salvarea este posibila numai prin experienta naiva a irationalului, care situeaza omul in imanenta substantiala a vietii. Prin constiinta, reflexivitate si interiorizare, irationalul poate fi depasit, dar numai in gandire; prin biologic omul apartine tot irationalului. Omul este astfel constituit incat el cere o ierarhizare a valorilor, o scara de valori si o suma de criterii; in irationalismul vietii, a evolutiei fara scop, aceasta cerinta ramane o simpla exigenta, decelabila numai prin irational. Moare la varsta de 84 de ani, la Paris, pe data de 20 iunie 1995.