Sunteți pe pagina 1din 3

Vreau o alt lume I

de Victoria Du u | 14 August 2008

***

A vrea s dorm, s dorm


Dar gândul nu m las .
M pune s -L întreb pe Dumnezeu
Dac iubesc, dac -L iubesc pe El
i El r spunde mie cu-aceea i întrebare:

Doamne,
A vrea s fiu copila
Ce r sare dintre flori albastre
i – i spune de departe râzând
i alergând spre Tine:
Ce flori albastre, i le d ruiesc,
Sunt ale Tale, c ci Tu le-ai mângâiat
În fiecare noapte când a r s rit luna.
tii, Doamne, Te-am urm rit asear
Cum lacrima î i str lucea obrazul,
În glas de stele , dar t ceai,
Prime te ,Doamne, florile albastre,
Sunt ale Tale , c ci Tu le-ai l crimat.

***

Doamne, ziua de ast zi a fost bun


Pentru c eu acum
Am putut vedea pentru o clip
Pâinea i vinul din altar,
Cum Te aduc pe Tine prezent
În mijlocul oamenilor ce Te caut .
Pu ini dintre mul i s-au gândit
Acum la Tine i Tu ai venit,
Dar ai stat în tain , c nimeni
Nu Te-a v zut, dar unii
i-au sim it prezen a:
O frumuse e teribil i-a înconjurat!!
Aceasta e Iisuse, dragostea Ta,
Prezen a Ta în mijlocul celor care
Te cânt , Te caut !!!!!

***

V d cerul albastru ziua,


Cerul înstelat noaptea,
V d cerul înnorat în furtun
i razele soarelui de dup nori,
Alergând c tre mine,
V d p durea ce se a terne la orizont
i ierburile înalte
Ce-mi primesc pa ii tem tori,
Dar dincolo de tot ce v d ,
Nu-l pot vedea
Pe Cel pe Care eu Îl caut!!!

Tu, care ai creat norii,


Care ai creat ploaia,
Care ai creat p durile i cerul, i stelele,
Unde e ti?
Unde e ti?
Ce sfioase sunt florile
Când trec pe lâng ele ,
Cât de limpezi sunt apele ,
Izvoarele, fântânile,
Cât de sclipitoare sunt toate astea!
Unde e ti Tu,
Cel ce ai creat toate?
Toate acestea în mijlocul c rora
Eu tr iesc,
Unde e ti Tu, Tu cel ce ai f cut toate??!
Cât de frumoase sunt florile astea ,
L cr mioarele, cât de albe,
Ca ni te clopo ei.
Cât de verzi i ascu ite i lungi
Le sunt frunzele!
Tu care ai creat minunea asta de floare,
Unde e ti, unde e ti?
i Tu, Tu, iubitorule,
Cel ce ai creat toate?
Unde e ti de nu-mi este team ,
De nu-mi este fric s merg
Prin pustiet ile astea?

La o fântân st Cineva, cu capul plecat


Între palme, rezemat.
Oare Cine-o fi Cel Ce st
Cu ochii închi i, cu ochii plân i?
M-am a ezat lânga El i-am t cut,
i toate întreb rile disp ruser .

***

Iisuse, atunci când mergeai de unul singur


În mun i s Te rogi,
Diminea a înainte de zori,
Sau seara pâna diminea a în soare,
Nu te-nsp imânta Doamne,
Piatra din jur
i singur tatea de-afar ?
M-am întrebat Doamne de mii de ori,
Oare cum Te rugai Tu
În singur tate i team ?
Nu Te însp imânta piatra muntelui
Prin r ceala ei?
Stelele reci i îndep rtate
Nu Te însp imântau,
Iar oamenii ce roaiu în jurul T u,
Nu Te umpleau de spaim , de graoz ,
Nu i-a fost sil de noi niciodat ?
Când ridicam pumnul înver una i,
Gata s Te lovim, gata s Te ucidem?
Toat crea ia Ta în care Tu ai locuit
Nu i-a strâns sufletul în singur tate?
Nu Te-au însp imântat oamenii,
Nu Te-au însp imântat pietrele,
Furtunile i înghe urile nu Te-au însp imântat?
Nu în eleg de ce a trebuit s Te na ti,
Când lumea aceasta e sortit pieirii?
Doamne, desigur eu gândesc dup gând omenesc,
Dar cum a putea gândi Doamne?

Topic: Poezii | Editare | F r Comentarii »