Vreau o alt lume XII

de Victoria Du u | 13 Noiembrie 2008

Doamne, florile astea albastre

Au umplut p mântul cu parfumul lor.
Doamne, i i dai seama, tot p mântul
S vibreze la chemarea Ta,
La cântecul T u,
Tot p mântul s cânte odat cu Tine
i noi oamenii s cânt m
Plutind în jurul T u,
Asemeni stelelelor în jurul soarelui,
Asemeni florilor în jurul apei
i asemeni ochilor mei ce se învârt
Plutitori i vis tori , strigându-Te
i privindu-Te s Te g sesc.

Trebuie s fie un lucru minunat

S –l ai pe Dumnezeu cu tine neâncetat
i s vorbe ti cu El asemenea lui Noe,
A lui Avraam , a lui Isac i lui Iacob,
S fii tot timpul cu Mântuitorul în bra e
i s roste ti mereu acela i nume drag,
Ce minunat mai trebuie s fie ,
Când Domnul Dumnezeu te-a teapt -n prag
Iar tu nu faci decât s -I sari în bra e.
Ce minunat mai este s te iubeasc Dumnezeu
i casa unde locuie ti s fie casa Lui,
Iar tu s fii acas i s dormi
De –atâta drum, de-atâta plâns, de-atâta noapte.

***
Cu sufletul lipsit i gol
Înal gândul meu la Tine Doamne
De ce mi se pare c mor
i singur tatea m taie în suflet,
De ce îmi e fric de Tine?
De mine, de via , de lume?
De ce mi se-ntunec mintea
i lacrimile f r s -mi curg
Îmi curg mereu?
Mereu plânge sufletul meu
i nu mai tiu ce se întâmpl cu mine.
Trimite-mi Doamne, felul iubirii mele
i nu m l sa s mor mereu,
S -mi moar sufletul în mine?!!!!

***

Sufletul meu parc e un cerc alb

Gândurile curg libere
Ca ni te pete de culoare albastre.
Cercul meu e alb
i e atât de larg,
i e atât de adânc,
Albul acela parc
Mi se desface în aripi.
Uneori…
Când gândul e mai s lbatic
Ceva purpuriu începe s -mi
Nasc în suflet,
Ceva purpuriu…
i ceva alb, ca o sabie
Îmi taie de multe ori râul,
Râul meu de lumin
i ap … de lacrimi…
Când g ndul s lbatic
Url i strig …
O floare albastr coboar
În cercul meu alb
i o mân care îi mângâie
Frunzele… i o gur ..
Care-i s rut petalele
i-mi roste te u or,
Printr-un alt gând purpuriu
Îmbinat cu lacrimi albe:
„Prime te pacea copil !”