190

TESTE DE MATEMATICĂ M2
PENTRU ADMITERE
2008
Conf. dr. Ariadna Lucia Pletea

Conf. dr. Narcisa Dumitriu
Asist. Silviu Cătălin Nistor
Asist. Gabriela Grosu
March 15, 2008

Cuprins
1 Analiză matematică 3
2 Subiecte date la admitere 37

2.1 Subiecte 2006 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.2 Subiecte 2007 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.3 Indicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
3 Indicaţii şi răspunsuri 45
4 Modele de teste 77
4.1 Indicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
4.2 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
1
2 CUPRINS
Capitolul 1
Analiză matematică
n2 7n n2
1. Dacă an = − 7n, bn = − , n ∈ N, atunci:
2 3 2
(a) min an = a0 , max bn = b0 ; (b) min an = a7 , max bn = b3 ;
n n n n
(c) min an = a3 , max bn = b2 ; (d) min an = a2 , max bn = b3 ;

n n n n
(e) min an = a7 , max bn = b2 .

n n
2. Fie µ ¶
1 2 n
l = lim 2
+ 2 + ··· + 2 .
n→∞ n n n
Atunci:
(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞; (e) l ∈ ∅.
3. Limita √ √
lim n( n + 1 − n)
n→∞
este:
1 3
(a) 1; (b) ; (c) ; (d) ∞; (e) −1.
2 4
4. Să se precizeze termenul general al şirului (an )n≥1 definit prin relaţia de
recurenţă:
an+2 (n + 2)(n + 1) = n2 an
ştiind că a1 = 0, a2 = 1.
2n+1 (2n)!
(a) a2n+1 = 0, a2n+2 = ;
(2n + 1)(2n + 2)
3
4 CAPITOLUL 1. ANALIZĂ MATEMATICĂ
22n+1 (n!)2
(b) a2n+1 = 0, a2n+2 = ;
(2n + 2)!
2(2n)!
(c) a2n+1 = 0, a2n+2 = ;
(2n + 1)(2n + 2)
2n+1 · n!
(d) a2n+1 = 1, a2n+2 = ;
(n + 1) . . . (2n + 1)(2n + 2)
2(n!)2
(e) a2n+1 = 1, a2n+2 = .
(2n + 2)!
5. Să se afle s
n2 + 1 n + 1
lim ln .
n→∞ n+2 n
1 √
(a) 2
; (b) 1 ; (c) e ; (d) e ; (e) ∞ .
X
n
¡ ¢
1
6. Dacă an = ln 1 − k2
, n ≥ 2, atunci:
k=2
(a) an+1 < an , lim an = ln 2; (b) an+1 < an , lim an = ln 12 ;

n→∞ n→∞
1
(c) an < an+1 , lim an = ln 2
; (d) an+1 < an , lim an = 1 − ln 2;
n→∞ n→∞
(e) an < an+1 , lim an = 1 + ln 2.

n→∞
Xn
k2 + k
7. Dacă an = 3 + k2
, atunci:
k=1
n
(a) lim an = 0; (b) lim an = 13 ;
n→∞ n→∞
(c) lim an = 1; (d) lim an = 12 ;

n→∞ n→∞
(e) lim an = 14 .
n→∞
8. Să se afle valorile lui a ∈ R astfel ı̂ncât:

p
an(a + 5)(n + 1) + (a + 9)(n + 3)(n + 5)
lim √ = 3.
n→∞ a2 n2 + 1
© ª
(a) a ∈ 32 , − 34 ; (b) a = 9; (c) a ∈ {3, 9} ;
© ª
(d) a ∈ 32 , 3 ; (e) a = 14 .
5
9. Să se precizeze valoarea lui a = lim (b1 + b2 + · · · + bn ) , unde

n→∞
2k + 1
bk = .
k 2 (k + 1)2
1
(a) a = ∞; (b) a = 0; (c) a = 1; (d) a = ; (e) a = 2.
2
√
10. Să se calculeze l = lim sin2 (π n2 + n + 1).
n→∞
(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞; (e) l ∈ ∅.
11. Se consideră şirul de numere reale:

µ ¶
n−1 3
xn = (−1) 2+ , ∀n ∈ N∗ .
n
Atunci:
(a) lim xn = 2; (b) (xn )n∈N∗ e şir monoton;
n→∞
7
(c) min∗ xn = − şi max xn = 5; (d) min∗ xn = −2 şi max∗ xn = 2;
n∈N 2 n∈N∗ n∈N n∈N
(e) (xn )n∈N∗ e şir nemărginit.
12. Fie a0 , a1 , ..., ak numere reale astfel ı̂ncât a0 + a1 + ... + ak = 0 şi

³ √ √ √ ´
3 3 3
l = lim a0 n + a1 n + 1 + ... + ak n + k .
n→∞
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = +∞; (c) l = 1; (d) l nu există; (e) l = ln 3.
13. Se consideră şirul de numere reale
2 + (−1)n
xn = , ∀n ∈ N.
2n + (−1)n
Atunci
xn+1
(a) (xn )n∈N este şir crescător; (b) @ lim xn ; (c) @ lim ;
n→∞ n→∞ xn
(d) max xn = 1; (e) (xn )n∈N este şir nemărginit.

n∈N
14. Fie µ ¶
2
f : (0, +∞) → R, f (x) = ln 1 − .
x+2
Fie l limita şirului cu termenul general
µ ¶
n2 + 1
bn = n an + ln unde an = f (1) + f (2) + ... + f (n).
2
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = ∞; (c) l = 1; (d) l = −3; (e) l = e.
1
15. Fie an = lim (1 − x sin nx) x2 şi bn = a1 + a2 + · · · + an . Să se precizeze
x→0
valoarea lui b = lim bn .
n→∞
1
(a) b = 1; (b) b = ∞; (c) b = ;
1−e
e 1
(d) b = ; (e) b = .
1−e e−1
r
1 + xn
16. Fie x0 ∈ [−1, 1] , xn+1 = , yn = 4n (1 − xn ) şi L1 = lim xn ,
2 n→∞
L2 = lim yn . Atunci:
n→∞
α α
(a) L1 = 0, L2 = 2
; (b) L1 = 1, L2 = 2 ; (c) L1 = 1, L2 = α;
2 2
α α2
(d) L1 = 0, L2 = ; (e) L1 = 1, L2 = ,
2 2
unde x0 = cos α, α ∈ [0, π] .
17. Fie şirul (an )n∈N definit prin relaţia de recurenţă
1
an+1 = (1 + an + a2n−1 ), a0 = a1 = 0.
3
Atunci
(a) (an )n∈N este monoton descrescător;
(b) (an )n∈N este convergent şi lim an = 1;
n→∞
(c) (an )n∈N este convergent şi lim an = 0; (d) an > 1, ∀n ∈ N ;

n→∞
(e) (an )n∈N este divergent.

7
18. Valoarea numărului p ∈ R pentru care limita şirului (an )n≥1 definit prin
termenul general
Xn
np
an = p √
k=1 k + k2 − 1
este finită şi nenulă, este:
(a) p = 0; (b) p = − 12 ; (c) p = 12 ; (d) p = 1; (e) p = −1.
19. Se consideră şirul
4a2n + 1
a1 = 1, an+1 = , ∀n ∈ N .
3an
Atunci l = lim an este:
n→∞
(a) l = 0; (b) l = 1; (c) l = 2; (d) l = ∞; (e) şirul (an )n∈N nu

are limită.
20. Dacă (an )n∈N este şir real definit de

√ √
a1 = a, an = a + an−1 , a > 0,
atunci:
√
(a) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 (a + 1 + 4a),
n→∞
(b) (an )n∈N este nemărginit şi lim an = ∞,

n→∞
√
(c) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 1 + 4a,
n→∞
√
(d) (an )n∈N este mărginit şi lim an = 12 (1 + 1 + 4a),
n→∞
(e) (an )n∈N este nemărginit şi lim an = −∞.

n→∞
√
21. Fie x0 > 0, x1 > 0 şi xn+1 = xn xn−1 pentru n ≥ 1. Să se afle lim xn .
n→∞
p √ x0 + x1 x0 + x1
(a) 1; (b) 3 x0 x21 ; (c) x0 x1 ; (d) ; (e) √ .
2 x0 x1
22. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei
r
ln (−x2 + 4)
f (x) =
−x2 + 4
este:
£ √ √ ¤
(a) x ∈ [0, ∞) ; (b) x ∈ − 3, 3 ; (c) x ∈ (−1, 1] ;
(d) x ∈ (−∞, 1] ; (e) x ∈ (−2, 2) .
23. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei

r
x2 − 1
f (x) = 3x + + ln (ln x)
x+2
este:
(a) x ∈ (−∞, 0) ; (b) x ∈ (0, 1) ; (c) x ∈ [−1, 1] ;
(d) x ∈ (−2, 2] ; (e) x ∈ (1, +∞) (−∞, 0) .
24. Mulţimea punctelor de continuitate ale funcţiei f : R → R unde

½
x, dacă x ∈ Q
f (x) =
x2 , dacă x ∈ R\Q
este:
(a) {0, 1} ; (b) [0, 1] ; (c) Q; () ∅ ; (e) {−1, 0, 1} .
25. Să se calculeze

(2x − 1) ln (1 + sin x)
lim ¡√ ¢ .
x→0 1 + x − 1 tg 2x
(a) 1; (b) ln 2; (c) 0; (d) 14 ; (e) ∞.
26. Fie
esin x − etg x
l = lim .
x→0 esin 2x − etg 2x
Atunci:
(a) l = 0; (b) l = 18 ; (c) l = 14 ; (d) l = 12 ; (e) limita nu există.
µ √ ¶√x
x+ x
27. Fie l = lim √ . Valoarea lui l este:
x→∞ x− x
(a) l = ∞; (b) l = −∞; (c) l = 2; (d) l = e2 ; (e) l = e.
9
28. Valoarea limitei:

ln(x2 − x + 1)
L = lim
x→∞ ln(x10 + x + 1)
este:
(a) L = 1; (b) L = 15 ; (c) L = −1;
(d) L = 13 ; (e) L = 14 .
29. Valoarea limitei

ln (1 + x + x2 ) + ln (1 − x + x2 )
lim
x→0 x2
este:
(a) 3; (b) 2; (c) − 1; (d) 1; (e) 4.
30. Fie ecuaţia

t2 + 2(x − 1)t + 4 = 0
cu rădăcinile t1 (x) respectiv t2 (x), x ∈ R şi fie L1 = lim xt1 (x) şi
x→−∞
L2 = lim xt2 (x). Valorile lui L1 şi L2 Sunt:

x→−∞
(a) L1 = ∞, L2 = ∞; (b)L1 = −∞, L2 = ∞;

(c) L1 = −∞, L2 = −2; (d) L1 = 0, L2 = −∞;
(e) L1 = ∞, L2 = −2.
31. Să se determine:
L = lim (sin(ln(x + 1)) − sin(ln x)) .

x→∞
√
2
(a) L = 2
; (b) L = −1; (c) L = 1;
(d) L = 0; (e) L = 12 .
32. Pentru câte valori ale lui n ∈ N există limita

x cos x − sin x
lim
x→0 xn
(a) 1; (b) 2; (c) 3; (d) 4; (e) o infinitate.
33. Să se determine valoarea limitei

ln x − 1
lim .
x→e x − e
(a) e; (b) 1/2; (c) 3; (d) 1/e; (e) 4.
34. Dacă µ ¶1
1 + |x| − x |x|
f (x) = , x 6= 0, x 6= 1,
1−x
atunci:
1
(a) lim f (x) = e, lim f (x) = ;
x→0,x<0 x→0,x>0 e
1 1
(b) lim f (x) = , lim f (x) = e ;
x→0,x<0 e x→0,x>0 e
(c) lim f (x) = −e, lim f (x) = e;
x→0,x<0 x→0,x>0
(d) lim f (x) = e, lim f (x) = −e;

x→0,x<0 x→0,x>0
(e) lim f (x) = e.

x→0
35. Să se calculeze µ ¶ 1

tg x sin2 x
lim
x→0 x
√
(a) 0; (b) ∞; (c) e; (d) 3
e; (e) nu există.
36. Să se precizeze valoarea limitei

√
n
L = lim n4 + n2 + 1 + 5n .
n→∞
(a) L = ∞; (b) L = 1; (c) L = 5; (d) L = 0; (e) L = 7.
37. Funcţia f : (0, 1) ∪ (1, ∞) → R unde f (x) = logx (x + 1) este:

(a) strict crescătoare; (b) strict descrescătoare;
(c) strict crescătoare pe (0, 1) şi strict descrescătoare pe (1, ∞);
(d) strict descrescătoare pe ambele intervale, dar nemonotonă;
(e) constantă.
11
38. Fie funcţiile f şi g definite pe R astfel ı̂ncât
f (x) = (x + 2)g(x), ∀x ∈ R,
g funcţie derivabilă ı̂n origine şi g(0) = 2, g 0 (0) = −1. Atunci valoarea
lui f 0 (0) este:
(a)−2; (b) 2; (c) −1; (d) 0; (e) 1.
39. Valorile lui m pentru care funcţia
f : R → R, f(x) = mx − ln(x2 + 1)
este monoton crescătoare pe R sunt:

(a) m ≤ 1; (b) m ∈ (0, 1] ; (c) m ≥ 1;
(d) m ∈ [0, 1] ; (e) m ∈ [−1, 1] .
x+3
40. Fie f : R\ {−1, 1} → R unde f (x) = . Se cere numărul de soluţii
x2 − 1
ale ecuaţiei f (5) (x) = 0.
(a) 1; (b) 2; (c) 5; (d) 6; (e) 0.
41. Ecuaţia
x2 − 2 ln x + m = 0, m ∈ R,
admite două soluţii reale distincte dacă:
(a) m > 1; (b) m < −1; (c) m ∈ R; (d) m ∈ ∅; (e) m < 0.
42. Fie p(x) = x3 + x − m şi f : R → R o funcţie care satisface relaţia

p(f (m)) = 0, ∀m ∈ R. Care din următoarele afirmaţii este falsă:
(a) funcţia f este unică;
(b) functia f este continuă şi derivabilă pe R;
(c) funcţia f este strict crescătoare pe R;
(d) funcţia f admite un singur punct de inflexiune;
(e) funcţia f admite două puncte de inflexiune.
43. Să se determine asimptotele (orizontale, oblice şi verticale) pentru urmă-
toarea funcţie: f : D → R, D fiind domeniul maxim de definiţie al
funcţiei
x
f (x) = 2 .
x −1
(a) nu admite asimptote; (b) x = 1, y = 0;
(c) x = −1, x = 1, y = 0; (d) x = 1, y = −1; (e) x = 1, x = 0.
44. Pentru ce valori reale ale constantelor a, b funcţia f : R → R, definită

prin: ½ 2
2x + b, x ≤ 2,
f (x) =
2ax3 + 11a, x > 2,
este continuă pe R şi derivabilă pe R.
1 2
(a) a = 0, b = −8; (b) a = , b = −5; (c) a = , b = −2;
9 3
1 1
(d) a = , b = 1; (e) a = , b = −1.
3 3
45. Funcţia f (x) = xex + e−2x , x ∈ R, verifică egalitatea
f 000 (x) + af 00 (x) + bf 0 (x) + cf (x) = 0, x ∈ R,
ı̂n care:
(a) a = 1, b = −1, c = 2; (b) a = −1, b = −1, c = 3;
(c) a = 0, b = −3, c = 2; (d) a = 1, b = 0, c = 3;
(e) a = 0, b = 2, c = −3.
46. Pentru funcţia

f (x) = ln x2 + ln (x + 1)2
domeniul maxim de definiţie, punctele de extrem şi natura lor sunt:
(a) R\ {0} , x = −1 punct de maxim;
(b) R\ {−1} , x = 1 punct de minim;
(c) R, x= 12 punct de minim;
(d) R\ {−1, 0} , x = 1 punct de maxim;
(e) R\ {−1, 0} , x = − 12 punct de maxim.
13
47. Se consideră funcţia

x2 + mx + 2
f (x) = ,
x2 + 2x + m
unde m ∈ R este un parametru. Să se determine m, astfel ı̂ncât domeniul
ei de definiţie să fie R şi să admită exact două puncte de extrem.
(a) m ∈ (1, 2) ∪ (2, ∞) ; (b) m ∈ (2, ∞) ; (c) m ∈ (−3, ∞) ;
(d) m ∈ (1, 2); (e) m ∈ (−∞, 1).
48. Fie funcţia

x2
f : R → R, f(x) = .
e1−x
Să se determine n ∈ N∗ ştiind ca f (n) (1) = 57.
(a) n = 6; (b) n = 8; (c) n = 7; (d) n = 10; (e) n = 12.
49. Să se calculeze derivata funcţiei:

³ π π´
f: − , → R, f(x) = arccos(sin x).
2 2
(a) − ctg x; (b) cos x; (c) sin x; (d) 1; (e) − 1.
50. Fie funcţia

½
e−x − x2 − 1, x ≤ 0
f : R → R, f(x) = .
−ex − x3 + 1, x > 0
Precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:

(a) x = 0 este punct de extrem relativ şi punct de inflexiune;
(b) x = 0 nu este punct de extrem relativ dar este punct de inflexiune;
(c) x = 0 este punct de extrem relativ dar nu este punct de inflexiune;
(d) x = 0 nu este nici punct de extrem relativ şi nici punct de inflexiune;
(e) x = 0 este punct de minim relativ.
51. Dacă g(x) = |x| − 1, x ∈ R şi f = g ◦ g atunci:

(a) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de minim relativ pentru f ;
(b) x = −1 este punct de maxim relativ pentru f şi x = 1 este punct de
minim relativ pentru f ;
(c) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de maxim relativ pentru f ;

(d) x = −1 este punct de minim relativ pentru f şi x = 1 este punct de
maxim relativ pentru f ;
(e) x = −1 şi x = 1 nu sunt puncte de extrem pentru f.
x + m −x
52. Se dă funcţia f : R \ {2} → R, definită prin f (x) = e , ı̂n care
x+2
m este parametru real. Să se precizeze valorile lui m pentru care f are
două puncte de extrem.
¡ ¤ ¡ ¢
(a) m ∈ [2, 6]; (b) m ∈ −∞, 23 ; (c) m ∈ 23 , 6 ;
¡ ¢
(d) m ∈ (−∞, 2) ∪ (6, ∞); (e) m ∈ −∞, 23 ∪ (6, ∞).
53. Dacă ½
e−x + ax2 + b, x ≤ 0
f (x) =
aex + bx3 + 1, x > 0,
atunci există derivata f 0 : R → R continuă pe R dacă:
(a) (a, b) = (−1, −1); (b) (a, b) = (−1, 1); (c) (a, b) = (1, −1);
(d) (a, b) = (1, 1); (e) (a, b) = (2, 1).
54. Să se precizeze valorile reale ale lui m astfel ca funcţia
mex − (1 + m) e−x
f : R → R, f (x) =
1 + ex
să fie strict monotonă pe R.
(a) m ∈ [0, ∞) ; (b) m ∈ [0, 1] ; (c) m ∈ (−∞, −1] ∪ [0, ∞) ;
(d) m ∈ R; () m ∈ {0, 1} .
r
1 − cos x
f : (0, π) → R, f(x) = arctg .
1 + cos x
(a) x; (b) 2x; (c) 12 ; (d) x2 ; (e) 1.
56. Fie A = {a ∈ R | e4x ≥ 4x3 + a2 x + 1, ∀x ∈ R} . Atunci:
(a) A = ∅; (b) A = {2} ; (c) A = {−2, 2} ;
(d) A = (−1, 1) ; (e) A = R .
15
f : (0, π) → R, f(x) = arcsin(cos x).
(a) x2 ; (b) − sin x; (c) x; (d) 12 ; (e) − 1.
58. Dacă I este un interval deschis şi nevid ı̂n R, a ∈ I este un punct de
minim relativ al unei funcţii f : I → [0, ∞) şi g(x) = f 2 (x), x ∈ I,
atunci:
(a) a este un punct de minim relativ al funcţiei g;
(b) a este un punct de maxim relativ al funcţiei g;
(c) a nu este punct de extrem relativ al funcţiei g.
(d) a este un punct de minim relativ al funcţiei (−g);
(e) a este un punct de maxim relativ al funcţiei f + g.
59. Funcţia ⎧ µ ¶ x1
⎪
⎪ (a + b)x + 1
⎪
⎪ , x<0
⎪
⎨ bx + 1
f (x) = 1, x = 0
⎪
⎪ µ ¶1
⎪ ax2 + bx + 1 x2
⎪
⎪
⎩ , x>0
bx + 1
este continuă ı̂n x = 0 dacă:
(a) (a, b) = (1, −1); (b) (a, b) = (1, b), b ∈ R;
(c) (a, b) = (0, b), b ∈ R; (d) (a, b) = (−1, b), b ∈ R;
(e) (a, b) = (1, 1).
60. Pentru ce valori ale parametrului real m, funcţia
(m + 1)ex + me−x
f (x) =
1 + e−x
satisface condiţiile:
i) este crescătoare pe (−∞, ∞) ,
ii) este descrescătoare pe (−∞, ∞) .
(a) i) m > −1; ii) m < −2; (b) i) m > −2; ii) m ≤ −2;
(c) i) m > 0; ii) m ∈ (−1, 0);

(d) i) m ∈ [−1, 0] ; ii) nu există m cu proprietatea cerută;
(e) i) m ∈ [1, 0] ; ii) m ∈ (−∞, 0).
61. Fie A mulţimea punctelor de continuitate şi B mulţimea punctelor de

derivabilitate ale funcţiei:
⎧ x
⎪
⎨ , x ∈ (−∞, 0]
x−1
f (x) = x ln x, x ∈ (0, 1) .
⎪
⎩ x 1
e − e , x ∈ [1, ∞)
Să se precizeze mulţimile A şi B.

(a) A = R\ {0, 1} , B = R\ {0, 1};
(b) A = R\ {0} , B = R\ {0, 1};
(c) A = R\ {1} , B = R\ {0, 1};
(d) A = R, B = R\ {0, 1};
(e) A = R, B = R.
62. Pentru ce valori ale parametrului real m, funcţia

mex − (m + 1)e−x
f (x) =
1 + ex
este crescătoare pe tot domeniul său de definiţie?
£ ¤
(a) m ≥ 0; (b) m ∈ [0, 1]; (c) m ≥ 1; (d) m ≤ 0; (e) m ∈ 0, 12 .
63. Precizaţi valorile parametrului real m, funcţia

mex + (m − 1)e−x
f (x) =
1 + e−x
satisface condiţiile:
i) f 0 (ln 2) = 0;
ii) este descrescătoare pe (−∞, ∞) .
(a) i) m = 12 ; ii) m ∈ [0, 1]; (b) i) m = − 17 ; ii) m ∈ [0, 1];

17
(c) i) m = −2; ii) m ∈ [1, 2];

(d) i) m = 3; ii) m ∈ [−1, 1];
(e) i)m = 34 ; ii)m ∈ [1, ∞) .
64. Fie
µ ¶ ln|x|
1
2 |x| − x
f : (−1, 1) \ {0} → R,f (x) = şi l = lim f (x) .
(x + 1)2 x→0
Atunci:
(a) l = −1; (b) nu există limită ; (c) l = 1;
(d) l = e; (e) l = +∞.
65. Fie ½
ex − x − 1, x ≤ 0
f : R → R,f (x) = .
x3 − 3x2 , x > 0
Atunci:
(a) f e strict crescătoare pe (0, +∞) ;
(b) x = 0 e punct critic şi nu e punct de extrem local;
(c) x = 2 e punct de maxim local
(d) min f (x) = −3;
x∈R
(e) f nu e derivabilă ı̂n x = 0.
66. Să se precizeze:

i) monotonia funcţiei
µ ¶x+1
1
f : (0, ∞) → R,f (x) = 1 + .
x
¡ ¢n+1
ii) monotonia şi convergenţa şirului an = 1 + n1 pentru n ≥ 1.
(a) i) f e crescătoare; ii) (an ) este crescător şi lim an = e.
n→∞
(b) i) f e crescătoare; ii) (an ) este crescător şi lim an = 1e .

n→∞
(c) i) f e descrescătoare; ii) (an ) este descrescător şi lim an = e.

n→∞
(d) i) f e descrescătoare; ii) (an ) este crescător şi lim an = e.

n→∞
(e) i) f e crescătoare; ii) (an ) este descrescător şi lim an = e.
n→∞
67. Fie funcţia

1 1 1 1
f : R \ {1, 2, 3, 4} → R, f(x) = + + + + 5.
x−1 x−2 x−3 x−4
Atunci:
(a) Graficul lui f nu intersectează axa Ox.
(b) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct.
(c) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂n două puncte.
(d) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂n trei puncte.
(e) Graficul lui f intersectează axa Ox ı̂n patru puncte.
68. Fie
x2n − x2 + 6
f : R → R, f (x) = lim .
n→∞ x2n + x2 + 4
Atunci
(a) f este constantă pe R; (b) x = 0 este punct unghiular pentru f ;
(c) f este discontinuă ı̂n x = −1; (d) f este derivabilă ı̂n x = 1;
(e) max f (x) = f (0) .
x∈R
69. Fie f : R → (−∞, 0) o funcţie derivabilă pe R. Fie a ∈ R un punct

critic al funcţiei f, f 0 (x) ≥ 0 pentru x ∈ (−∞, a] , f 0 (x) ≤ 0 pentru
x ∈ [a, ∞) şi g(x) = f 2 (x), x ∈ R. Atunci:
(a) a este punct de maxim relativ pentru f şi minim relativ pentru g.
(b) a este punct de maxim relativ pentru f şi g.
(c) a este punct de minim relativ pentru f şi g.
(d) a este punct de minim relativ pentru f şi maxim relativ pentru g.
(e) a nu este punct de extrem pentru f şi g.
70. Fie (xn )n∈N şi (yn )n∈N două şiruri de numere raţionale ce verifică relaţia
³ √ ń √
3 + 7 = xn + yn 7, ∀n ∈ N.
19
xn
Dacă l = lim atunci:
n→∞ yn
√ √
(a) l = 1; (b) l = 0; (c) l = 3; (d) l = 7; (e) l = 3.
71. Fie
1 + xn (x2 + 4)
f : (0, +∞) → R, f (x) = lim .
n→∞ x (xn + 1)
Atunci:
(a) f e continuă pe (0, +∞) ;
(b) x = 2 este punct critic pentru f dar nu este de extrem local;
(c) x = 1 este punct unghiular;
(d) max f (x) = 1; (e) f e strict descrescătoare pe (0, 1) .
x∈(0,+∞)
72. Să se determine derivata funcţiei

µ ¶x
1
f (x) = 1 + ,x ≥ 0
x+1
şi să se
¡ precizeze
¢n dacă f este monotonă. Să se studieze monotonia şirului
1
an = 1 + n+1 şi să se afle lim an .
n→∞
¡ 1
¢x £ ¡ 1
¢ 1
¤
(a) f 0 (x) = x 1 + x+1
ln 1 + x+1
− x+2
, f (x) crescătoare, şirul
(an )n∈N crescător şi lim an = e;
n→∞
¡ 1
¢x h ¡ 1
¢ x
i
(b) f 0 (x) = 1 + x+1 ln 1 + x+1 − (x+1)(x+2)
, f (x) crescătoare, şirul
(an )n∈N crescător şi lim an = e;
n→∞
¡ 1
¢x £ ¡ 1
¢ x
¤
(c) f 0 (x) = 1 + x+1 ln 1 + x+1 + x+2
, f (x) descrescătoare, şirul
1
(an )n∈N descrescător şi lim an = e ;
n→∞
0
¡ 1
¢x h ¡ 1
¢ x
i
(d) f (x) = 1 + x+1 ln 1 + x+1 − (x+1)(x+2) , f (x) descrescătoare,
şirul (an )n∈N descrescător şi lim an = e;
n→∞
¡ 1
¢x h ¡ 1
¢ x
i
(e) f 0 (x) = 1 + x+1 ln 1 + x+1
− (x+1)(x+2) , f (x) crescătoare, şirul
(an )n∈N descrescător şi lim an = 1e .
n→∞
73. Să se studieze monotonia funcţiei

π
f : [2, ∞) → R, f (x) = x cos − x, (∀) x ≥ 2.
x
(a) f este strict descrescătoare pe [2, ∞);
(b) f este strict crescătoare pe [2, ∞);
(c) f este strict crescătoare pe [2, 4] şi strict descrescătoare pe [4, ∞);
(d) f este strict crescătoare pe [2, 8] şi strict descrescătoare pe [8, ∞);
(e) f este strict descrescătoare pe [2k, 2k + 1] şi strict crescătoare pe
[2k + 1, 2k + 2], (∀) k ∈ N∗ .
74. Să se determine asimptotele funcţiei f : R\ {−1, 0} → R,
x2 1/x
f (x) = e .
x+1
(a) Asimptote verticale x = −1, x = 0;
(b) Asimptotă verticală x = −1;
(c) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptotă orizontală y = −1;
(d) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptotă oblică y = x;
(e) Asimptote verticale x = −1, x = 0 şi asimptote oblice y = x + 1,
y = x − 1.
75. Fie p
3
f : R→R, f (x) = x2 + (a − 2) x − a + 2.
Valorile parametrului real a pentru care domeniul de derivabilitate al
funcţiei f coincide cu domeniul de definiţie sunt date de:
(a) a ∈ R\ {−2, 2} ; (b) a ∈ (−∞, −2) ∪ (2, ∞) ;
(c) a ∈ (−2, 2) ; (d) a ∈ (−∞, −2]; (e) a ∈ [2, +∞).
76. Pentru ce valori ale lui x > 0 are loc inegalitatea

¡ ¢
x arctg x > ln 1 + x2 ?
(a) x ∈ (0, π/2) ; (b) x ∈ (0, 2π) ; (c) x ∈ (1, ∞)

(d) x ∈ (0, 1) ∪ (e, ∞) ; (e) x ∈ (0, ∞) .
21
77. Se consideră funcţia f : R→R,

⎧
⎪ 21
⎪
⎪ x+ , x<1
⎪
⎪ 2
⎪
⎪
⎪
⎪ 25x
⎨ − 1, x ∈ [1, 2]
f (x) = x2 + 1
⎪
⎪
⎪
⎪ (x + 1)2
⎪
⎪ , x ∈ (2, 3]
⎪ x−1
⎪
⎪
⎩
8, x > 3.
Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea lui f pe R.

(a) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1, 3} ;
(b) f este continuă pe R\ {3} şi derivabilă pe R\ {1, 3} ;
(c) f este continuă pe R\ {3} şi derivabilă pe R\ {1, 2, 3} ;
(d) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1} ;
(e) f este continuă pe R şi derivabilă pe R\ {1, 2} .

½ ¾
2 x2 + ax
f : R\ − →R, f (x) = .
b bx + 2
Determinaţi a, b ∈ R, b 6= 0, astfel ı̂ncât extremele funcţiei f să aibă loc

pentru x = −8 şi x = 4.
(a) a = 2, b = −1; (b) a = −16, b = 1; (c) a = 8, b = 0;
(d) a = −1, b = 2; (e) a = 4, b = −4.

½ sin x
x
pentru x 6= 0,
,
f : R→R, f (x) =
1, pentru x = 0.
şi a = f 0 (0), b = f 00 (0). Atunci:

(a) a = 0, b = −1; (b) a = 0, b = 13 ; (c) a = 0, b = ∞;
(d) a = 1, b = − 13 ; (e) a = 0, b = 0 .
80. Care este cea mai mică valoare a funcţiei f : R → R, definită prin:
³ √ ´
f (x) = ln 1 + 1 + x ? 2
(a) −3 ln 2; (b) ln 2, 5; (c) 0; (d) ln 2; (e) ln(1 + e).
81. Valoarea integralei definite:

Z0
1+x
I= dx.
(1 − x)2
−1
este:
3 e e
(a) ; (b) ln ; (c) arctg 2; (d) ; (e) 1.
4 2 2
82. Fie funcţia: r
x3 − 1
f : (1, ∞) → (0, ∞) , f (x) =
x
Za
1
şi I(a) = dx, a > 2. Atunci lim I(a) este:
f 2 (x) a→∞
2
1
√
(a) 6
3π + 16 ln 7; (b) √1 ( π
3 2
− arctg √53 ) + 16 ln 7;
(c) √1 ( π + arctg √53 ) + 16 ln 7; (d) √1 ( π − arctg √53 ) − 16 ln 7;

3 2 3 2
(e) √1 ( π − arctg √53 ).

3 2
83. Valoarea integralei

π
Z2
¡ 3 ¢
cos x + sin3 x dx
0
este:
(a) 23 ; (b) 1; (c) 13 ; (d) 2π
3
; (e) 43 .
84. Valorea integralei
Z1
t2 (1 − et )
dt
1 + et
−1
23
este:
(a) 1; (b) e; (c) e−1 ; (d) 0; (e) ln 2.
2 xF (x)
85. Fie f : R → R, f (x) = ex şi F o primitivă a lui f. Se cere lim .
x→∞ f (x)
(a) ∞; (b) 0; (c) 12 ; (d) 1; (e) e.

Z
xdx
, x ∈ (−a, ∞) , a 6= 0.
(x + a)3/2
este:
µ ¶ µ ¶
√ 1 √ a
(a) 2 x+a+ √ + c; (b) 2 x+a− √ + c;
x+a x+a
x − 2a 2x+a+1 x + 2a
(c) √ + c; (d) √ +c ; (e) 2 √ + c.
x+a 3 x+a x+a
π
Z2
sin x
I= dx.
1 + cos2 x
0
este:
(a) I = 1; (b) I = ln 2; (c) I = π2 ; (d) I = π4 ; (e) I = − π4 .
88. Fie
Z1
4x3 − 6x2 + 8x − 3
I= dx.
(x2 − x + 1)3
0
Atunci:
(a) I = 6; (b) I = 3; (c) I = 0;
(d) I = 4; (e) I = 2.
Z
ln x
I= dx pentru x > 0.
x2
este:
(a) I = 12 ln2 x + C; (b) I = 12 ln2 x; (c) I = − x1 − x1 ln x + C;

(d) I = − x1 + x1 ln x + C; (e) I = 1
x
− x1 ln x + C.

Z
dx
I= p pentru x > 0.
x 4 + ln2 x
este:
p √
a) I = ln(ln xp + 4 + ln2 x) + C; (b) I = ln(x + 4 + x2 ) + C; (c)
I = ln(ln x − 4 + ln2 x) + C;
(2 ln x + 8) p
(d) I = √ + C; (e) I = ln(ln x + 4 − ln2 x) + C.
ln x + 4
91. Valorea integralei Z
cos x
I= dx
sin x − 2 cos x
³ π π´
şi intervalul de lungime maximă, inclus ı̂n − , pe care este adevărată
2 2
formula găsită sunt:
2
(a) I = 15 ln(2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π ´ 5
− , arctg 2 ;
2
2
(b) I = 15 ln(2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ 5
π´
arctg 2, ;
2
2
(c) I = 15 ln(2 cos x + sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ 5
π´
arctg 2, ;
2
2
(d) I = 15 ln(2 cos x − sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π π´ 5
− , ;
2 2
2
(e) I = 15 ln(2 cos x + sin x) − x + C, intervalul de lungime maximă
³ π π´ 5
− , .
2 2
25

dx
I= .
(x2 + 1)2
este:
x
(a) I = 12 arctan x + + C;
2(x2 + 1)
x
(b) I = 12 arctan x − 2
+ C;
2(x + 1)
(c) I = 12 arctan x + C;
x
(d) I = 12 arctan x + ;
2(x2
+ 1)
x
(e) I = − 12 arctan x + 2
+ C.
2(x + 1)
x+1
I= dx
(x2 + 2x + 5)2
este:
1 x
(a) I = + C;
2 x2 + 2x + 5
1 x
(b) I = − 2 + C;
2 x + 2x + 5
1 x
(c) I = 2
+ C;
2 x + 2x + 5
1 x
(d) I = − 2 ;
2 x − 2x + 5
1 x
(e) I = − 2 + C.
2 x − 2x + 5
1
I= √ dx
2
x +1+x
este:
x√ 2 x√ 2 1 ³ x√ 2 ´
(a) I = x + 1 + C; (b) I = x + 1 + ln x + x + 1 + C;
2 2 2 2
x√ 2 1 ³ x√ 2 ´ x2
(c) I = x + 1 + ln x + x +1 − + C;
2 2 2 2
³ x√ 2 ´ 2
(d) I = 12 ln x + x + 1 − x2 + C;
2
x√ 2 1 ³ x√ 2 ´ x2
(e) I = x + 1 + ln x + x +1 + + C.
2 2 2 2
Z µ ¶2
x+1
I= dx
x+2
este:
(a) I = x + ln(x + 2) + C; (b) I = x − ln (x + 2) + C;
1
(c) I = ln (x + 2) − x+2
+ C;
1
(d) I = x − 2 ln (x + 2) − x+2
+ C;
1
(e) I = 2 ln (x + 2) − x+2
+ C.
Z2
96. Fie I = f (x)dx, unde f : [0, 2] → R este definită de
0
© ª
f (x) = ex max 1, x2 .
Atunci:
(a) I = e2 − 1; b) 2(e2 − 1); (c) e2 − 2;
(d) 3(e2 − 1); (e) 2e2 − 1.
Z2
97. Fie I = f (x)dx, unde f : [0, 2] → R este definită de
0
½ ¾
2
f (x) = min x, .
1 + x2
Atunci:
1 π 1
(a) I = + 2 arctg 2 − ; b) I = + 2 arctg 2; (c) I = 2;
2 2 2
π
(d) I = 2 arctg 2; (e) I = 2 arctg 2 − .
2
27
98. Fie f : [−1, 1] → R, f (x) = max {ex , e−x } .Valoarea integralei
Z1
I= f (x) dx este :
−1
(a) I = 0; (b) I = 1; (c) I = 2 (e − 1); (d) I = 3; (e) I = 4.

Ze
ln x
dx.
x
1
este:
(a) 2; (b) 1; (c) 1/2; (d) 0; (e) 3.
100. Să se determine valoarea integralei
Z3
tdt
.
1 + t2
2
ln 2 1 ln 3 3
(a) ; (b) ; (c) ; (d) ; (e) 2.
2 3 3 2
π
Z4
cos xdx
.
1 + sin2 x
0
√
1 3 √ 1 2
(a) ; (b) ; (c) arctg 3; (d) arctg √ ; (e) arctg .
2 2 3 2

Z4
dx
√
1+ x
0
este:
(a) 3; (b) 2 − 2 ln 2; (c) 3 + 2 ln 2; (d) 4 − 2 ln 3; (e) 1.
103. Să se determine valoarea integralei:
Z1 √
I= (x + 1) x2 + 1dx.
0
√ √ 3√ √
(a) I = 2 + ln(2 + 2); (b) I = 2 + ln(1 + 2);
2
7√ 1 1 √ 7√ 1 √
(c) I = 2 − + ln(1 + 2); (d) I = 2 + − ln(1 + 2);
6 3 2 6 3
3 7 √ √
(e) I = + ln(1 + 2) + 2.
4 6
104. Să se calculeze:
Z1 √
I= x3 − x2 − x + 1dx.
0
√ √ 2 √
(a) 8 2 + 3; (b) 8 2 − 3; (c) (8 2 − 7);
15
2 √ 2 √
(d) 8 (8 2 + 7); (e) (8 2 − 3).
15 15
105. Fie funcţia f : R → R, definită prin relaţia:
¡ ¢
f (x) = x2 + 4x + 5 ex .
Dacă x1 şi x2 (x1 < x2 ) sunt cele două puncte de inflexiune ale funcţiei,
să se afle aria S, cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de
ecuaţie x = x1 , respectiv x = x2 .
(a) 6(3 − e)e−3 ; (b) 6(e2 − 3)e−5 ; (c) 5(e2 − 2)e−2 ;
(d) 5(e2 − 1)e; (e) 18 + 5e3 .

Z1
I= x arcsin xdx.
0
2π π π √ π √
(a) ; (b) 1 + ; (c) ; (d) 3+ ; (e) 3 + π.
3 2 8 2
29
107. Fie (In )n∈N,n≥2 şirul cu termenul general

Zn
x−1 In
In = dx, ∀n ∈ N,n ≥ 2 şi l = lim .
x+1 n→∞ n
1
Atunci:
1
(a) l = 0; (b) l = ; (c) l = 1; (d) l = −1; (e) l = 2.
2
108. Fie funcţia f : R → R, f(x) = x−2+|x − 1|+|x − 3| . Fie F o primitivă
a lui f astfel ı̂ncât F (2) = 2. Atunci F (4) este egal cu:
(a) 0; (b) −6; (c) 8; (d) 10; (e) 9.
Z1
dx
I= ,
x3 x2
+ + 4x + 4
0
µ ¶ µ ¶
1 8 1 1 1 16 1
(a) I = ln − arctg ; (b) I = ln − arctg ;
5 5 2 2 10 5 2
µ ¶ µ ¶
1 16 1 1 16 1
(c) I = ln + arctg ; (d) I = − ln + arctg ;
10 5 2 10 5 2
32
(e) I = ln .
5
Zπ
x · sin x
110. Să se determine valoarea integralei I = dx.
1 + cos2 x
0
√
π2 π π 2 π2
(a) I = ; (b) I = 0; (c) I = ; (d) I = ; (e)I = ;
4 2 2 8
111. Valoarea integralei:
Z
2x + 3
In = dx, n ∈ N ∗
x(x + 1)(x + 2)(x + 3) + n + 1
este:
2 2
(a) arctg x √+3x
n
+ C; (b) ln|x2 + 3x + n| + C; (c) √1
n
arctg x √+3x
n
;
2 +3x+1 2 +3x+2
(d) √1 arctg x √ + C; (e) arctg x √ + C.
n n n
112. Pentru a ∈ (1, 3) valoarea integralei
Z3
dx
I= ,
|x − a| + 1
1
este:
(a) I = ln [a(4 − a)] ; (b) I = ln(4 − a); (c) I = ln [a(a − 4)] ;
(d) I = ln 4−a
2−a
; (e)I = ln [(2 − a)(4 − a)] ;
113. Se cosideră funcţia

1 1
f (x) = − ; x 6= −1.
x3 + x + 2 4(x + 1)
Să se calculeze
Z1
I= f (x)dx.
0
√
3 1 3 1 7
(a) I = √ arctg √ ; (b) I = √ arcsin √ ; (c) I = ;
2 7 7 7 7 2
√
1 √ 7 2
(d) I = √ + ln(1 + 7); (e) I = + arctg √ .
7 2 7
Za
xdx
I= √ ,
x+a
0
unde a > 0 este o constantă.

√ √ √ √
(a) I = (2 − 2)a 2; (b) I = 23 (2 + 2)a a;
√ √ √
(c) I = 23 (2 − 2)a a; (d) I = (2 + 2)a2 ;
√ √
(e) I = (2 − 3)(a + a).
115. Integrala Z a
x2 dx
I= √ ,
−a x2 + a2
unde a > 0 este dat, este egală cu:
31
√ p √ ¡ √ ¢
(a) I = a2 2 − a2 ln 3 + 2 2; (b) I = a2 1 + 1 + a2 ;
√ a2 √
(c) I = 2a2 2 − √ ; (d) I = 2a2 2 − a2 arctg (2/a) ;
1 + a2
√
(e) I = a2 2 − a2 π/2.

∙µ ¶x ¸
1 x
f : [−1, 1] → R, f (x) = max ,3 .
3
Z1
Atunci valoarea integralei I = f (x) dx este:
−1
(a) 2/ ln 3; (b) −2/ ln 3; (c) 4/ ln 3; (d) −4/ ln 3; (e) 9 − (1/9) .
x2n + x3 + x
f : [0, ∞] → R, f (x) = lim .
n→∞ x2n−1 + x2 + 1
Z2
Atunci valoarea integralei I = f (x) dx este:
1
2
(a) 3/2; (b) 15/8; (c) 17/8; (d) 0; (e) -2/3.
Z
π/4
118. Valoarea integralei I = cos2 xdx este:

π/6
√
π π π 1 2
(a) cos ; (b) sin2 ; (c) + + ;
8 8 3 4 4
√ √
π 1 3 π 1 3
(d) + − ; (e) + − .
12 4 8 24 4 8
119. Valoarea parametrului a ∈ R pentru care are loc relaţia
Zπ
π2
(x2 + ax) sin nxdx = , ∀n ∈ N∗ ,
n
0
este:
(a) a = 2π; (b) a = −2π; (c) a = 3π;
(d) a = −3π; (e) a = 0.
120. Să se determine numărul p al perechilor ordonate (m, n) ∈ R2 astfel ı̂ncât

Z2
3
P (x) = x − 3mx + n să aibă o rădăcină reală dublă şi P (x)dx = 2.
0
(a) p = 1; (b) p = 3; (c) p = 0; (d) p = 4; (e) p = 2.
121. Fie funcţia f : RÂ {2} → R,
x2 − 1
f (x) = .
(x − 2)2
Aria cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f şi dreptele x = 3 şi x = 4 este:

(a) ln 2 + 52 ; (b) 4 ln 2 + 52 ; (c) ln 2 + 5; (d) 52 ; (e) 4 ln 2.
122. Lungimea graficului funcţiei f (x) = ln x cuprins ı̂ntre x = 1 şi x = e

este:
√ √ √ √
(a) ln 1+1+
√ 2 − 1; (b)
e2 +1
e2 + 1 + 1 + ln 1+√ 2 −
1+ e2 +1
2;
√ √ √ √
(c) e2 + 1 + 1 + ln 1+1+
√ 2 ;(d) ln 1+
2
e +1
√ 2 −
2
1+ e +1
2;
√
(e) e2 + 1 + 1.
√
123. Lungimea graficului funcţiei f (x) = x x cuprins ı̂ntre x = 0 şi x = 1
este:
√ √ √ √
(a) 4 32−2 ; (b) 4 32+2 − 2; (c) 13 2713+8
;
√ √
5 5−8 13 13−8
(d) 3
; (e) 27
.
124. Coordonatele centrului de greutate al plăcii omogene, definită prin x2 +

y 2 = R2 , x ≥ 0, y ≥ 0 sunt:
¡ ¢ ¡ ¢
(a) (0.0) ; (b) R2 , R2 ; (c) 4R , 4R ;
3π 3π
¡R R¢ ¡ ¢
(d) 2π , 2π ; (e) 3R , 3R
4π 4π
.
33
125. Folosind sume Riemann, să se calculeze:

µ ¶
1 1 1
lim √ +√ + ··· + √ .
n→∞ n2 + n n2 + 2n n2 + n2
√ √ √ √
2
√
(a) 2( 2 − 1); (b) 2 2; (c) 2 − 1; (d) 2
; (e) 2 + 2.
126. Aria domeniului plan cuprins ı̂ntre parabolele de ecuaţii y 2 = 2x şi x2 =

2y este:
(a) 0; (b) 43 ; (c) 1; (d) 13 ; (e) ∞.
127. Aria domeniului plan cuprins ı̂ntre parabolele de ecuaţii y 2 = ax şi x2 =

by, unde a şi b sunt constante reale pozitiv, este:
ab
(a) 2ab; (b) a2 b; (c) ab2 ; (d) ab; (e) .
3
128. Fie
f : (0, π) → R, f(x) = (cos x) · ln(sin x).
Aria mulţimii cuprinse ı̂ntre graficul lui f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii
x = π4 , x = π2 este:
√ √ √ √ √ √
2 2 2 2 2 2
(a) 1 − 2
− 4
ln 2; (b) −1 + 2
+ 4
ln 2; (c) 1 + 2
− 4
ln 2;
√ √ √ √
2 2 2 2
(d) −1 + 2
+ 4
ln 2; (e) 1 − 2
+ 4
ln 2.
129. Calculaţi volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea ı̂n jurul axei
Ox a subgraficului asociat funcţiei
a ¡ x/a ¢
f : [0, a] → R, f (x) = e + e−x/a , cu a > 0 dat.
2
(a) V = πa3 (e − e−1 + 2) /8;

¡ ¢
(b) V = aπ e1/a + e−1/a /2;
(c) V = πa2 (2e2 /a − 2e−2 /a + 2) /4;
¡ ¢
(d) V = πa2 e1/a − e−1/a + 1 /4;
(e) V = πa3 (e2 − e−2 + 4) /8.
130. Fie f : [0, 2π] → R o funcţie continuă, descrescătoare, f (π) = 0 şi F o

Z2π
primitivă a sa, iar I = F (x) cos xdx. Atunci:
0
(a) I = 0; (b) I ≤ 0; (c) I ≥ 0; (d) I < 0; (e) I > 0.
131. Fie funcţia f : R → R continuă şi derivabilă pentru care există o primi-
tivă a lui f astfel ı̂ncât 3F (x) = x(f (x)+x4 ), ∀x ∈ R. Ştiind că f (1) = 1,
să se precizeze valoarea lui f (2).
(a) f (2) = 26; (b) f (2) = −26; (c) f (2) = −36;
(d) f (2) = 36; (e) f (0) = −40.
Z1
√
132. Fie In = x2n 1 − x2 dx. Se cere lim In .
n→∞
0
π
√
(a) 1; (b) 2
; (c) 2; (d) 0; (e) ∞.
133. Funcţia f = f (x) are derivata de ordinul trei continuă pe [a, b] şi f (a) =
f (b) = 0, f 0 (a) = f 0 (b). Valoarea integralei:
Zb
I= f (x)f 000 (x)dx,
a
este:
a+b
√
(a) I = a+b; (b) I = b −a; (c) I = 0; (d) I = 2
; (e) I = b − a.
134. Funcţiile f = f (x) şi g = g(x) au derivate de ordinul doi continue pe R.

Valoarea integralei: Z
I(x) = f (x)g 00 (x)dx,
este:
Z
0 0
(a) I(x) = f (x)g (x) − f (x)g(x) + f 00 (x)g(x)dx;
Z
0
(b) I(x) = f (x)g(x) − f (x)g(x) + f 00 (x)g(x)dx;
(c) I(x) = 0;
35
Z
0
(d) I(x) = f (x)g (x) − f (x)g(x) + f 00 (x)g(x)dx;
Z
0 0
(e) I(x) = f (x)g (x) − f (x)g(x) + f 0 (x)g(x)dx.
135. Fie f : [a, b] → [c, d] (a < b, c < d) o funcţie inversabilă şi derivabilă cu
derivata continuă. Atunci expresia
Zb fZ(b)
E= f (x) dx + f −1 (y) dy
a f (a)
este egală cu:

(a) E = bf (a) − af (b) ; (b) E = bf (b) − af (a) ;
(c) E = bf −1 (c) − af −1 (d) ; (d) E = f 0 (b) − f 0 (a) ;
(e) E = 1 + f (b) − f (a) .

Z x
sin t2 dt
0
lim .
x→0 x3
(a) 0; (b) ∞; (c) nu există; (d) 1; (e) 13 .

4 +1
xZ
1 1
lim dt.
x→0 x2 t
x2 +1
(a) 0; (b) 1; (c) 12 ; (d) − 1; (e) − 12 .
138. Definim şirul (an )n∈N astfel:

2
Z
(n+1)
dx
an = √ , n ≥ 1.
x(1 + x)
n2
Să se determine expresia lui (an )n∈N , lim an şi lim nan .
n→∞ n→∞
(n+1) 2
(a) an = 2 ln n(n+2) , lim an = 0, lim nan = 0;
n→∞ n→∞
(n+1) 2
(b) an = 4 ln n(n+2) , lim an = 0, lim nan = 1;
n→∞ n→∞
(c) an = ln n+2
n+1
, lim an = 0, lim nan = 0;
n→∞ n→∞
(n+1)2
(d) an = 2 ln n(n+2) , lim an = 0, lim nan = ∞;
n→∞ n→∞
(n+1)2
(e) an = ln n(n+2) , lim an = 0, lim nan = 0.
n→∞ n→∞
139. Definim şirul (an )n∈N astfel:

Zn
(x + 4)dx
an = , n ≥ 1.
x2 + 3x + 2
n−1
√
Să se determine a = lim (n + n + 3)an .
n→∞
(a) a = 0; (b) a = 1; (c) a = 12 ; (d) a = ∞; (e) a = 2.

Capitolul 2
Subiecte date la admitere
2.1 Subiecte 2006

1. Fie funcţia:
f : [−1, a] → R, f (x) = |3x − 2| − 5, a > 1.
Să se determine valoarea maximă a astfel ı̂ncât f să ı̂ndeplineacsă condiţiile
din teorema lui Rolle.
1 2
(a) a = 0; (b) a = 1; (c) nu există; (d) a = ; (e) a = .
3 3
Zx
sin t2 dt
0
lim .
x→0 x3
1
(a) 1; (b) ; (c) 0; (d) ∞; (e) nu există.
3
3. Fie
x2 + 1
f : D ⊂ R → R, f (x) = .
x2 + ax + a
unde D este domeniul maxim de definiţie. Să se determine a astfel ı̂ncât
graficul funcţiei să admită o singură asimptotă verticală.
(a) a ∈ {0, 4} ; (b) a = 0; (c) a = 2; (d) a = 1; (e) a ∈ (0, 4) .
4. Primitivele funcţiei
37
38 CAPITOLUL 2. SUBIECTE DATE LA ADMITERE
¡ ¢ 1
f : 0, π2 → R, f (x) = 2
sin x cos2 x
sunt:
(a) − 2 ctg 2x + C; (b) 2 tg 2x + C; (c) tg x + ctg x + C;
(d) tg x + 2 ctg x + C; (e) 2 tg x − ctg x + C.
5. Fie a ∈ R, b ∈ R∗ şi
⎧ ³ √ ´
⎪ x−3
⎪
⎪ √ , x ∈ 2 2, 3
¡ √ ¢ ⎨ 1 − x2 − 8
4
f : 2 2, ∞ → R, f (x) = x − a, x ∈ [3, 4] .
⎪
⎪ sin
3
[b(x − 4)]
⎪
⎩ , x ∈ (4, ∞)
x−4
¡ √ ¢
Să se determine a şi b astfel ı̂ncât f să fie continuă pe 2 2, ∞ .
13 13
(a) a = , b = 1; (b) a = 1, b = 1; (c) a = , b = 4;
3 3
(d)
¡ √a = ¢1, b = 3; (e) nu există a şi b astfel ı̂ncât f să fie continuă pe
2 2, ∞ .
(−1)n+1
6. Se dă şirul an = , n ∈ N∗ . Care din următoarele afirmaţii este
n2
adevărată:
(a) a1 = −1; (b) şirul este strict crescător cu limita 1;
(c) şirul este strict descrescător cu limita −1; (d) şirul este nemărginit;
(e) şirul nu este monoton şi are limita 0.
7. Fie funcţia
f : R → R, f (x) = x3 − 12x.
Care din următoarele afirmaţii este adevărată:
(a) funcţia nu admite puncte de extrem local; (b) x = −2, x = 2 sunt
puncte de minim;
(c) x = −2, x = 2 sunt puncte de maxim; (d) x = −2 punct de maxim,
x = 2 punct de minim;
(e) x = −2 punct de minim, x = 2 punct de maxim.
2.2. SUBIECTE 2007 39
µ ¶ xx−1
2 +2
2x − 1
8. Fie l = lim . Valoarea lui l este:
x→∞ 2x + 1
√
(a) l = 1; (b) l = ∞; (c) l = 0; (d) l = 1e ; (e) l = e.
Z1
x
9. Valoarea integralei I = √ dx este:
2
x +4
0
√ 1 1 √ √
(a) 5 − 2; (b) √ ; (c) ; (d) ln 5; (e) ln( 5 + 2).
5 2
10. Mulţimea de definiţie a funcţiei
√
f (x) = x2 − 4 + ln(−x + 3) este:
(a) [2, 3) ; (b) (−∞, 2] ∪ [2, 3) ; ∈ (]
(c) [1, 3] ; (d) (−∞, 3) ; (e) ∅.
2.2 Subiecte 2007

1. Să se determine parametrul real a astfel ı̂ncât
2n3 + 5n2 + 7n − 2
lim =1
n→∞ an3 + 2n2 − n + 6
a) a = 3; b) a = 1; c) a = 2; d) a = 0; e) a = −1.
ln (5x2 + ex )
lim .
x→∞ ln (x4 + e2x )
1 1 1
(a) ∞; b) 0; c) ; d) ; e) .
2 4 5
3. Fie a ∈ R, b ∈ R şi
⎧
⎪
⎪ ex + a, x ∈ (−1, 0]
⎪
⎨ arctg x
√ , x ∈ (0, 1]
f : (−1, ∞) → R, f (x) = x+ x .
⎪
⎪ π x−1
−1
⎪
⎩ b, x ∈ (1, ∞)
x−1
Să se determine a şi b astfel ı̂ncât f să fie continuă pe (−1, ∞).
π π π
a) a = 0, b = ; b) a = 1, b = ; c) a = 0, b = ;
8 ln π 8 ln π 4 ln π
d) a = 0, b = 0; e) nu există a şi b astfel ı̂ncât f să fie continuă pe
(−1, ∞).
4. Pentru funcţia f : R → R, f (x) = e2x+3 cos 5πx să se determine f 0 (0)

a) e3 ; b) 2e3 ; c) e3 sin 5π; d) −e3 ; e) nu există.
© ª x2 + ax
5. Se consideră funcţia f : R\ − 2b → R, f (x) = . Determinaţi
bx + 2
a, b ∈ R, b 6= 0, astfel ı̂ncât punctele de extrem ale funcţiei să fie x = −8
şi x = 4.
a) a = 2, b = −1; b) a = −16, b = 1; c) a = 8, b = 0;
d) a = −1, b = 2; e) a = 4, b = −4.
4x
6. O primitivă a funcţiei f (x) = este:
x4 +1
2
a) arctg (x + 1); b) ; c) ln (x4 + 1);
x4
+1
d) ln (x2 + 1); e) 2 arctg x2 .
π
Z4
7. Valoarea integralei I = cos xdx este:
π
6
√ √ √ √
2 1 2 1 2 1 3 1
a) ; b) ; c) + ; d) − ; e) − .
2 2 2 2 2 2 2 2
1
8. Fie funcţia f : R\ {1} → R, f (x) = .. Care din următoarele
x−1
afirmaţii este adevărată:
a) x = 1 este asimptotă verticală la graficul funcţiei;
b) x = 1 este punct de maxim pentru f ;
c) f este monoton crescătoare;
d) graficul funcţiei intersectează axa Ox;
e) y = x este asimptotă oblică.
2.3. INDICAŢII 41
9. Se dă funcţia f : [−1, 1] → R, f (x) = max {3−x , 3x }. Atunci valoarea

integralei este:
Z1
I = f (x)dx este:
−1
2 2 4 4 1
a) ; b) − ; c) ; d) − ; e) 9 − .
ln 3 ln 3 ln 3 ln 3 9
x
10. Fie funcţia f : R\ {2} → R definită prin relaţia f (x) = .
(x − 2)2
Să se calculeze aria cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei, axa Ox şi dreptele de
ecuaţii x = 3 şi x = 4.
a) 1; b) 1 − ln 2; c) 1 + ln 2; d) −1 − ln 2; e) 1 − ln 7.
2.3 Indicaţii
Subiecte 2006
½
3x − 7, x ≥ 23 ,
1. Funcţia f (x) =
−3x − 3, x > 23 .
©2ª
f este continuă pe R, f este derivabilă pe R \ 3
Răspuns corect (e).
2. Se ţine seama de proprietatea primitivei şi se aplică l’Hôspital.

Zx
sin t2 dt
sin x2 1
lim 0 3 = lim 2
= .
x→0 x x→0 3x 3
Răspuns corect (b).
3. Numitorul trebuie să fie pătrat perfect.

Răspuns corect: (a).
Z Z
1 sin2 x + cos2 x
4. dx = dx = tg x − ctg x + C.
sin2 x cos2 x sin2 x cos2 x
Răspuns corect (a).
¡ √ ¢
x−3 (x − 3) 1 + x2 − 8
5. Observăm că lim √ = lim =
x%3 1 − x2 − 8 x%3 9 − x2
√
1 + x2 − 8 1
= − lim =− ,
x%3 3+x 3
4
lim 3 x − a = 4 − a ⇒ 4 − a = − 13 ⇒ a = 13
3
.
x&3
lim 4 x − 13
= 1,
x&4 3 3
sin [b(x − 4)]

lim = b ⇒ b = 1.
x%4 x−4
Răspuns corect: (a) .
6. Observăm că a2k = − 4k12 , a2k+1 = 1

(2k+1)2
.
7. Se studiază rădăcinile şi semnul funcţiei f 0 (x) = 3x2 − 12.

Răspuns corect (d).
8. Cazul 1∞ .
Z1 √ ¯1 √
x ¯
9. I = √ dx = x2 + 4¯ = 5 − 2.
2
x +4 0
0
10. Se pun condiţiile: x2 − 4 ≥ 0, −x + 3 > 0.

Subiecte 2007
1. Răspuns corect (c).

´³
5x2
ln (5x + e )2 x ln ex
+ 1 ex
2. lim = lim ¡ 4 ¢ = 2.
x→∞ ln (x4 + e2x ) x→∞ ln e2x x + 1
e2x
Răspuns corect (c).
2.3. INDICAŢII 43
3. lim f (x) = a, lim f (x) = 0 ⇒ a = 0,

x%0 x&0
lim f (x) = π8 , lim f (x) = b ln π ⇒ b = π

8 ln π
.
x%1 x&1
4. f 0 (x) = 2e2x+3 cos 5πx − e2x+3 5π sin 5πx ⇒ f 0 (0) = 2e3 .

(2x + a) (bx + 2) − b (x2 + ax) bx2 + 4x + 2a
5. f 0 (x) = = ,
(bx + 2)2 (bx + 2)2
f 0 (−8) = 0, f 0 (4) = 0 ⇒
½
64b − 32 + 2a = 0
, ⇒ [a = −16, b = 1] .
16b + 16 + 2a = 0
Z 0
(x2 )
6. I = 2 2 dx = 2 arctg x2 .
2
(x ) + 1
√
π 2 1
7. I = sin x| π =
4
− .
6 2 2
8. Răspuns corect (a).

Z0 Z1
4
9. I = 3−x dx + 3x dx = .
ln 3
−1 0

Z4 µ ¶
1 2
10. I = + dx = ln 2 + 1
x − 2 (x − 2)2
3

Capitolul 3
Indicaţii şi răspunsuri
13
1. Varianta I. an+1 − an = n − . Pentru n ≤ 6 ⇒ −24 = a6 < a5 < . . . <
2
49
a2 < a1 < a0 iar pentru n ≥ 7 ⇒ − = a7 < a8 < . . . < an < . . . .
2
Obţinem a7 < a6 ⇒ a7 = min an .
n
11 11
bn+1 − bn = − n. Rezultă că pentru n ≤ 1 ⇒ b0 < b1 = iar pentru
6 6
8
n ≥ 2 ⇒ . . . < bn < . . . < b3 < b2 = . Obţinem b1 < b2 ⇒ b2 = max bn .
3 n

n2 1 49
Varianta II. An = − 7n = [(n − 7)2 − 49] ≥ a7 = − ⇒
2 2 2
a7 = min an .
n
µ ¶ "µ ¶2 #
7n n2 1 14n 1 7
bn = − =− n2 − =− n− − 49 ⇒
3 2 2 3 2 3
µ ¶2
1 7 49 49
bn = − n− + < , n ∈ N ⇒ e suficient să verificăm pentru
2 3 18 18
14 4 8 21 9 5
n = 2 şi n = 3. b2 = − = ; b3 = − = ;
3 2 3 3 2 2
5 8
< ⇒ b2 = max bn .
2 3 n
Varianta III. Rezultatele se pot obţine simplu analizând graficele celor

două parabole:
45
46 CAPITOLUL 3. INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
x2 7x x2
y= − 7x, y= −
2 3 2
y y
x
-5 -2.5 0 2.5 5
0
37.5
-5
25
-10
12.5
0
-15
-5 -2.5 0 2.5 5 7.5 10
-12.5 -20
2. Utilizăm formula 1 + 2 + . . . + n = 12 n (n + 1).

Răspuns corect: (b).
Observaţie. Fiecare termen al sumei tinde la 0, dar numărul acestora nu
este mărginit.
3. Se amplifică cu conjugatul.
22 22
4. a1 = 0 ⇒ a2n+1 = 0; a2 = 1 ⇒ a4 = a2 = ,
3·4 3·4
42
a6 = a4 , . . . ,
5·6
(2n)2 22 42 . . . (2n)2
a2n+2 = a2n = =
(2n + 1) · (2n + 2) 3 · 4 · 5 · 6 · · · · · (2n + 1) · (2n + 2)
22n+1 · (n!)2
= . Inducţie.
(2n + 2)!
n2 +1
¡ ¢n
5. Expresia de sub radical se rescrie n2 +2n
· ln 1 + n1 .
£¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢¡ ¢¤
6. an = ln 1 − 12 1 + 12 . . . 1 − k1 1 + k1 . . . 1 − n1 1 + n1 =
¡ ¢¡ ¢ ¡ ¢
= ln 12 23 23 35 . . . n−1
n
n+1
n
= ln n+1
2n
,
2
an+1 − an = ln n2n+2n+1
+2n
< 0, lim an = lim ln n+1
2n
= ln 12 .
n→∞ n→∞
47
k2 + k k2 + k k2 + k X k2 + kn X k2 + k n
7. 3 < < ⇒ < an < .
n + n2 n3 + k2 n3 + 1 k=1
n3 + n2 k=1
n3 + 1
p
an(a + 5)(n + 1) + (a + 9)(n + 3)(n + 5)
8. lim √ =
n→∞ a2 n2 + 1
q
a(a + 5)(1 + n1 ) + (a + 9)(1 + n3 )(1 + n5 ) √
a2 +6a+9 |a+3|
= lim q = |a|
= |a|
=
n→∞ 2 1
a + n2
3.
1 1 1
9. bk = 2
− 2
⇒ an = 1 − → 1.
k (k + 1) (n + 1)2
√ £ ¡¡√ ¢ ¢¤
10. sin2 (π n2 + n + 1) = sin2 π n2 + n + 1 − n + n =
∙ µ ¶¸
2
£ ¡√ ¢¤ 2 n+1
2
= sin π n + n + 1 − n = sin π √ ⇒
n2 + n + 1 + n
∙ µ ¶¸
2 n+1
lim sin π √ = 1.
n→∞ n2 + n + 1 + n
⎧
⎨ −2 − 3 , n = 2k, k ∈ N∗
⎪
11. Se explicitează xn = n .
⎪ 3
⎩ 2 + , n = 2k + 1, k ∈ N
n
Cum
3 3
x2k+2 = −2 − +2+ > 0, ∀k ∈ N∗ ⇒
2k + 2 2k
⇒ (x2k )k∈N∗ este subşir crescător. Mai mult
3 3
x2k+3 − x2k+1 = 2 + −2− < 0, ∀k ∈ N⇒
2k + 3 2k + 1
⇒ (x2k+1 )k∈N este subşir descrescător. Atunci
x2 < x4 < ... < x2k < ... < −2 < 2 < ... < x2k+1 < ... < x3 < x1 .
7
În consecinţă, min∗ xn = x2 = − şi max∗ xn = x1 = 5
n∈N 2 n∈N
Răspuns corect: (c).
12. Cum a0 = −a1 − a2 − ... − ak ⇒

¡√ √ ¢ ¡√ √ ¢
l = lim [a1 3 n + 1 − 3 n + +a2 3 n + 2 − 3 n + ...
n→∞
¡√ √ ¢ n+1−n
+ak 3
n + k − 3 n ] = a1 lim q p √ + ...+
n→∞ 3
(n + 1)2 + 3 n (n + 1) + n2
3
n+k−n
+ak lim q p √ =
n→∞ 3 2 3 3 2
(n + k) + n (n + k) + n
= a1 · 0 + a2 · 0 + ... + ak · 0 = 0.
½ 3
2n+1
, n = 2k, k ∈ N
13. Se explicitează xn = 1 .
2n−1
, n = 2k + 1, k ∈ N
Se observă că (x2k )k∈N este subşir descrescător şi (x2k+1 )k∈N este subşir
descrescător ⇒ max xn = max (x0 , x1 ) = max (3, 1) = 3 ⇒ (d) e fals. De
n∈N
asemenea, se observă că 0 < xn ≤ 3, ∀n ∈ N⇒
⇒ (xn )n e şir marginit ⇒ (e) e fals. Mai mult ∃ lim xn = 0 ⇒ (b) e fals.
n→∞
Cum (xn )n∈N admite subşirul (x2k )k∈N descrescător⇒ (xn )n nu poate fi
şir crescător ⇒ (a) e fals.
Observaţie: Se poate explicita
½ 1
xn+1 2+(−1)n+1 2n+(−1)n 3
, n = 2k, k ∈ N
= 2+(−1)n
· =
xn 2n+2+(−1)n+1 3 2n−1
2n+3
, n = 2k + 1, k ∈ N
µ ¶
xn+1
şi se observă că şirul admite două subşiruri cu limite diferite:
xn n∈N
x2k+1 1 x2k+2
lim = , lim = 3.
k→∞ x2k 3 k→∞ x2k+1
49
P
n
k
P
n P
n
2
14. Se calculează: an = ln k+2 = ln k − ln (k + 2) = ln (n+1)(n+2) ;
k=1 k=1 k=1
n2 +1 n2 +1 3n+1
bn = n ln . Scriem (n+1)(n+2)
(n+1)(n+2) i
= 1 + αn cu αn = − (n+1)(n+2) şi
h 1 nαn
bn = ln (1 + αn ) αn . Deoarece αn → 0 ⇒ bn → ln e−3 ⇒ l = −3.
Răspuns corect: (d)
1 x sin nx
− 1 − e−n
15. an = lim (1 − x sin nx) x2 = lim e x2 = e−n . bn = e−1 ⇒
x→0 x→0 1 − e−1
1
b= .
e−1
α
16. Fie x0 = cos α, α ∈ [0, π] ⇒ xn = cos ⇒ L1 = 1.
2n
µsin α ¶
2
2
α α 2n+1 · α · 4n · 2 ⇒
yn = 4n (1 − cos n ) = 4n · 2 · sin2 n+1 = α
2 2 22n+2
2 n+1
2
α
L2 =
2
17. Remarcăm că an > 0, a2 = 13 , a3 = 49 < 1. Presupunem an < 1.

Se¡ demonstrează prin inducţie
¢ că 0 < an < 1. Scriem an+1 − an =
1 2 2
3
an − an−1 + an−1 − a n−2 şi se demonstrează prin inducţie că şirul este
monoton crescător Rezultă că şirul este convergent şi trecând la limita
ı̂n relatia de recurenta rezulta ca lim an = 1.
n→∞

p √ ¡√ √ ¢
18. k + k2 − 1 = √12 k + 1 + k − 1 şi
√ Xn
1√
√ ¡√
p 2
√ ¢
an = n 2p √
k+1+ k−1
= n 2
n + n + 1 − 1 ⇒ p = − 12 .
k=1
19. Demonstrăm prin inducţie că an > 0 şi monoton crescător: an+1 − an =
a2n +1
3an
> 0. Presupunem că ar fi mărginit superior, deci convergent. Tre-
2
cem la limită ı̂n relaţia de recurenţă şi obţinem l = 4l 3l+1 ⇒ l2 + 1 = 0 ⇒
l∈/ R. Rezultă că ipoteza că şirul ar fi mărginit este falsă, deci an → ∞.
√
20. 0 < an−1√≤ an ⇒ a2n = a+an−1 ≤ a+an ⇒ a2n −an −a ≤ 0 ⇒ 1− 21+4a ≤
an ≤ 1+ 21+4a ⇒ (an )n∈N mărginit. Rezultă că există l = lim an ∈ R,
n→∞
l ≥ 0.¡Trecând
√ la limită
¢ ı̂n egalitatea a2n = a + an−1 rezultă l2 = a + l ⇒
l = 12 1 + 1 + 4a .
Răspuns corect: (d).
21. x2n+1 = xn xn−1 ⇒ lg x2n+1 = lg xn + lg xn−1 ; dacă notăm an =
= lg xn , n ≥ 0 ⇒ 2an+1 = an + an−1 , n ≥ 1. Căutăm soluţii de forma
an = = rn ⇒ 2rn+1 = rn + rn−1 ⇒ r1 = 1, r2 = − 12 ⇒ an = c1 + c2 (− 12 )n .
Rezolvând sistemul format din ecuaţiile obţinute pentru n = 0 şi n = 1
1 x0 2 2 x0 1 1 n
obţinem c1 = lg(x0 x21 ) 3 , c2 = lg( ) 3 ⇒ xn = (x0 x21 ) 3 ( ) 3 (− 2 ) , n ≥ 0.
x1 x1
22. Se pun condiţiile pentru existenţa radicalului, fracţiei şi logaritmului:
ln (−x2 + 4) 2
£ √ √ ¤
≥ 0 şi −x + 4 > 0 şi se găseşte x ∈ − 3, 3 .
−x2 + 4
23. Se pun condiţiile pentru existenţa radicalului, fracţiei şi logaritmului:
x2 − 1
≥ 0, x + 2 6= 0 şi ln x > 0 şi se găseşte x ∈ (1, +∞).
x+2
24. Considerând şiruri de argumente raţionale respectiv iraţionale se con-
stată că punctele de continuitate sunt doar cele unde x2 = x.
25. Scriem expresia astfel :
2x − 1 ln (1 + sin x) ³√ ´ sin x
1+x+1 cos 2x
x sin x sin 2x
şi aplicăm limite fundamentale.
51
etg x (esin x−tg x − 1)

26. l = lim =
x→0 etg 2x (esin 2x−tg 2x − 1)
etg x esin x−tg x − 1 sin 2x − tg 2x sin x − tg x

= lim =
x→0 etg 2x sin x − tg x esin 2x−tg 2x − 1 sin 2x − tg 2x
sin x − tg x cos x − cos12 x

= lim = lim 2 =
x→0 sin 2x − tg 2x x→0 2 cos 2x −
cos2 2x
1 cos3 x − 1 1
= lim 3
= .
2 x→0 cos 2x − 1 8
Răspuns corect: (b) .
µ √ ¶√x 2x
x+ x lim √
27. l = lim √ =e
x→∞
x − x = e2 .
x→∞ x− x
ln x2 (1 − x + x12 ) 2 ln x + ln(1 − x + x12 )

28. L = lim = lim .
x→∞ ln x10 (1 + 19 + 110 ) x→∞ 10 ln x + ln(1 + 19 + 110 )
x x x x
ln (1 + x + x2 ) + ln (1 − x + x2 )
29. lim =
x→0 x2
ln (1 + x + x2 ) (1 − x + x2 ) ln (1 + x2 + x4 )
lim = lim =
x→0 x2 x→0 x2
2x + 4x3 2 + 4x2
lim = lim = 1.
x→0 2x (1 + x2 + x4 ) x→0 2 (1 + x2 + x4 )

p p
30. t1 = (x + 1)(x − 3) − x + 1, t2 = − (x + 1)(x − 3) − x + 1,
L1 = −∞, L2 = −2
31. L = lim 2 sin ln(x+1)−ln

2
x
cos ln(x+1)+ln
2
x
=
x→∞
³ ´ ³ 1
´
1+x 12
= lim 2 sin ln( x ) cos ln [(x + 1)x] = 0. 2
x→∞

32. Pentru n = 0, 1, 2, 3 limita se obţine uşor calculând direct sau cu regula

lui l’Hôspital. Dacă n ≥ 4 obţinem, cu aceeaşi regulă, că limitele laterale
sunt diferite dacă n este par şi sunt egale dacă n este impar(limita este
infinită).
Răspuns corect: (e) .
µ ¶
ln x − 1 1 x 1 x−e
33. lim = lim ln = ln 1 + =
x→e x − e x→e x − e e x−e e
"µ e #e
¶ x−e 1
x−e 1
= lim ln 1 + = ln e e = 1e .
x→e e
⎧ µ ¶− x1
⎪
⎪ x
⎪
⎨ 1+ ,x < 0
x−1
34. f (x) = µ ¶ x1
⎪
⎪ x
⎪
⎩ 1+ , x > 0, x 6= 1.
1−x
"µ ¶− x−1 # x−1
1
−x x
lim f (x) = lim 1+ = e,
x→0,x<0 x→0,x<0 x−1
"µ ¶ 1−x # 1−x
1
x x
lim f (x) = lim 1+ = e.
x→0,x>0 x→0,x>0 1−x

1 tg x
35. Suntem ı̂n cazul 1∞ . Putem scrie f (x) = e sin2 x ·ln x , apoi aplicăm regula
lui l’Hôspital.
Răspuns corect: (d) .
q
4 2
36. L = lim 5 n n5n + n5n + 1
5n
+ 1 = 5.
n→∞
Răspuns corect: (c) .
37. Scriem f (x) = ln(x+1)

ln x
şi calculăm f 0 (x) observând că este negativă.
Totodată f (x) < 0 dacă x < 1 şi f (x) > 0 dacă x > 1.
53
38. Se calculează f 0 (x) = g(x) + (x + 2)g 0 (x) ⇒ f 0 (0) = 0.

mx2 − 2x + m
39. Se calculează f 0 (x) = . Se impune condiţia ca derivata să
x2 + 1
fie pozitivă pentru orice x real, m > 0, ∆ ≤ 0.
2 1
40. Descompunem f (x) = − de unde
x−1 x+1
µ ¶ µ ¶6
(5) 2 1 x−1
f (x) = −5! − = 0 ⇔ = 2, x ∈
(x − 1)6 (x + 1)6 x+1
R\ {−1, 1} .
41. Funcţia f (x) = x2 − 2 ln x + m este convexă, având limita ∞ ı̂n 0 şi ∞.
Punctul de minim este x = 1 deci condiţia este ca f (1) < 0.
42. Varianta I. Funcţia g : R → R, g(x) = x3 + x este o bijecţie crescătoare
continuă şi derivabilă având doar un punct de inflexiune ı̂n x = 0. Ecuaţia
p(f (x)) = 0 ⇔ g(f (m)) = m de unde f = g −1 , de asemenea bijecţie
crescătoare, continuă şi derivabilă şi cu o singură inflexiune.
Varianta II. Utilizând şirul lui Rolle rezultă că ecuaţia p(x) = 0 are o
singură rădăcină reală, ∀m ∈ R.
Din relaţia
[f (m) − f (m0 )] [f 2 (m) + f (m)f (m0 ) + f 2 (m0 ) + 1] = m − m0 ,
trecând la limită pentru m → m0 , ∀m ∈ R rezultă continuitatea.
f (m) − f (m0 ) 1
Calculând lim = 2 ⇒ că f este crescătoare
m→m0 m − m0 3f (m0 ) + 1
pe R.
Pentru a studia punctele de inflexiune derivăm de două ori ecuaţia:
f 3 (m) + f (m) − m = 0 ⇒ 3f 2 (m)f 0 (m) + f 0 (m) − 1 = 0,
6f (m)f 02 (m) + 3f 2 (m)f 00 (m) + f 00 (m) = 0 ⇒
6f (m)f 0 (m) 6f (m)
f 00 (m) = − 2 =− .
3f (m) + 1 (3f (m) + 1)3
2
Rezultă că f 00 (m) = 0 ⇒ f (m) = 0 ⇔ m = 0 ⇒ f (0) = 0, iar f este

strict crescătoare pe R ⇒ funcţia are un singur punct de inflexiune.
43. Observăm că x = ±1 sunt asimptote verticale. Singurul răspuns care le

conţine este răspunsul corect.
44. Se impune condiţia de continuitate⇒ b = 127a−8. Condiţia ca derivatele

laterale ı̂n 2 să fie egale implică a = 13 .
45. Calculând derivatele, ı̂nlocuind ı̂n egalitate şi identificând coeficienţii se

obţine sistemul a + b + c + 1 = 0, 2a + b + 3 = 0 şi 4a − 2b + c − 8 = 0.
46. Domeniul exclude punctele x = 0 şi x = −1 iar f 0 (x) = 0 ne dă x = − 12 .

47. Funcţia este definită pe R dacă x2 + x + m > 0, ∀x ∈ R de unde

(2 − m) (x2 − 2x − (m + 2))
m > 1. Calculăm apoi f 0 (x) = . Pentru
(x2 + 2x + m)2
ca f 0 (x) = 0 să admită exact două rădăcini este necesar ca m 6= 2 şi
m > −3.
48. Se scrie f (x) = ex−1 x2 . Atunci f (n) (x) = Cn0 ex−1 x2 + Cn1 ex−1 2x + Cn2 ex−1 2
de unde obţinem că f (n) (1) = n2 + n + 1.
1
49. , f 0 (x) = − √ cos x = −1
1−sin2 x

½
0 −e−x − 2x, x ≤ 0
50. f (x) = , f 0 (0) = −1 ⇒ x = 0 nu este punct critic
−ex − 3x2 , x > 0
pentru f ⇒ x = 0 nu este punct de extrem local pentru f.
55
½
00 e−x − 2, x < 0
f (x) = . Dar f 00 (0) = −1 deci x = 0 nu este punct
−ex − 6x, x > 0
de inflexiune pentru f.
51. Varianta I.
⎧
⎪
⎪ −x − 2, x < −1
⎨
x, −1 ≤ x < 0
f (x) = g(g(x)) = ||x| − 1| − 1 = .
⎪
⎪ −x, 0≤x≤1
⎩
x−2 x>1
Pentru x ∈ (−2, −1) ⇒ f (x) − f (−1) = −x − 1 > 0 şi deoarece pentru
x ∈ [−1, 0) ⇒ f (x) − f (−1) = x + 1 > 0 ⇒ x = −1 punct de minim
relativ.
Pentru x ∈ [0, 1] ⇒ f (x) − f (−1) = 1 − x ≥ 0 şi deoarece pentru
x ∈ [1, 2) ⇒ f (x) − f (−1) = x − 1 ≥ 0 ⇒ x = −1 punct de minim
relativ.
Varianta II. Ţinând sema de expresia lui f ca funcţie liniară pe subin-
tervale, se trasează graficul funcţiei şi se citeşte rezultatul de pe grafic.
f (x) = ||x| − 1| − 1
y 3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
-5 -2.5 0 2.5 5
-0.5
x

2 −(m+2)x−3m+2
52. Derivata funcţiei este f 0 (x) = −x (x+2)2
e−x şi trebuie să aibă două
rădăcini diferite ı̂n R \ {−2} .
53. Funcţia f este continuă ı̂n x = 0 dacă lim f (x) = f (0) sau b = a.
x→0
½ −x
−e + 2ax, x < 0
f 0 (x) =
aex + 3bx2 , x > 0.
Există lim f (x) ∈ R dacă a = −1. Pentru ca f 0 să fie continuă ı̂n x = 0
x→0 ½
0 0 −e−x − 2x, x < 0
trebuie ca f (0) = −1. Atunci f (x) = este con-
−ex − 3x2 , x > 0.
tinuă pe R dacă
(a, b) = (−1, −1).
mex + (1 + m) e−x + 2 (1 + m)
54. Calculăm f 0 (x) = . Observăm că, dacă
(1 + ex )2
m ≥ 0, f 0 (x) > 0, ∀x ∈ R iar, dacă m ≤ −1, f 0 (x) < 0, ∀x ∈ R.
Pentru 1 < m < 0 fie g (x) = mex + (1 + m) e−x + 2 (1 + m). Avem
lim g (x) = −∞ şi lim g (x) = ∞ deci f 0 (x) are semn variabil pe R
x→∞ x→−∞
astfel că f nu este monotonă.
1 1 sin x(1 + cos x) + sin x(1 − cos x)

55. f 0 (x) = 1+ 1−cos x q =
1+cos x
2 1−cos x (1 + cos x)2
1+cos x
1 sin x sin x 1
= q = = .
x 1 + cos x 2 sin x 2
2 1−cos
1+cos x
56. Notăm f (x) = e4x − 4x3 − a2 x − 1. Deoarece f (0) = 0 şi din problema
f (x) ≥ 0, rezulta că f (x) ≥ f (0) = 0, ∀x ∈ R, deci x = 0 este punct de
minim pentru f ⇒ f 0 (0) = 0, f 0 (x) = 4e4x − 12x2 − a2 , f 0 (0) = 4 − a2 ⇒
a = −2 sau a = 2.
57. f 0 (x) = √ − sin x = − sin x

= −1.
1−cos2 x sin x
58. Conform ipotezei: ∃V ∈ Va : ∀x ∈ I ∩ V ⇒ f (x) ≥ f (a) ≥ 0 ⇒ f 2 (x) ≥

f 2 (a) sau g(x) ≥ g(a), ∀x ∈ I ∩ V. Atunci a ∈ I este punct de minim
relativ al funcţiei g.
57
⎧ µ ¶ x1
⎪
⎪ ax
⎪
⎪ 1+ ,x < 0
⎪
⎪ bx + 1
⎪
⎨
59. f (x) = 1, x = 0 ,
⎪
⎪
⎪
⎪ µ ¶ 2 1
⎪
⎪ ax2 x
⎪
⎩ 1+ ,x > 0
bx + 1
lim f (x) = ea , lim f (x) = ea .

x→0,x<0 x→0,x>0
f este continua ı̂n x = 0 dacă ea = 1 sau (a, b) = (0, b), b ∈ R.

e−x £ ¤
60. f 0 (x) = 2 (m + 1)e2x + 2(m + 1)ex − m . Notăm ex = t şi
(1 + e−x )
studiem semnul trinomului (m + 1)t2 + 2(m + 1)t − m pentru t > 0.
Avem ∆ = 4(m + 1)(2m + 1)
¡ ¢
i) impunând condiţiile m + 1 > 0 şi ∆ < 0 ⇒ m ∈ −1, − 12 . Impunând
condiţiile m + 1£ > 0 şi¤ ∆ ≥ 0 şi ambele rădăcini să fie mai mici sau egale
cu zero⇒ m ∈ − 12 , 0 .
ii) m+1 < 0 şi ∆ < 0 este imposibil; m+1 < 0 şi ∆ ≥ 0 şi ambele rădăcini
ale trebuie să fie mai mici sau egale cu zero deasemenea imposibil. Nu
există m cu proprietatea cerută.
61. lim f (x) = lim f (x) = f (0) = 0, lim f (x) = lim f (x) = f (1) = 0,
x%0 x&0 x%1 x&1
⎧ 1
⎨ − (x−1)2 , x ∈ (−∞, 0)
f 0 (x) = 1 + ln x, x ∈ (0, 1) , lim f 0 (x) = −1; lim f 0 (x) = −∞;
⎩ x x%0 x&0
e , x ∈ (1, ∞)
lim f 0 (x) = 1; lim f 0 (x) = e1 .
x%1 x&1
62. f este definită pe (−∞, ∞) . Derivata

mex + (m + 1)e−x + 2(m + 1)
f 0 (x) =
(1 + ex )2
trebuie să astisfacă condiţia f 0 (x) ≥ 0 pentru x ∈ (−∞, ∞) . Notăm

2
ex = t şi problema se reduce la rezolvarea inegalităţii mt +2(m+1)t+1+m
t
≥0
pentru t > 0.
Evident m < 0 este imposibil.
Pentru m ≥ 0 derivata este evident pozitivă pentru ∀t > 0.
e−x £ 2x ¤
63. i) f 0 (x) = −x 2
me + 2mex + 1 − m . f 0 (x) = 0 ⇒ m = − 17 .
(1 + e )
ii) Notăm ex = t > 0 şi studiem semnul funcţiei mt2 + 2mt + ¡1 + ¢m
pentru t > 0. Dacă m > 0 şi ∆ = 4m(2m − 1) < 0 ⇒ m ∈ £0, 12 ¤ .
Observăm că şi valorile m = 0 şi m = 12 sunt bune, deci m ∈ 0, 12 .
Dacă m > 0 şi ∆ ≥ 0 atunci ambele rădăcini ale t1 , t2 trinomului £rebuie
¤
să fie ≤ 0 ⇒ m > 0 şi m ≥ 12 , t1 + t2 < 0 şi t1 t2 ≥ 0 ⇒ m ∈ 12 , 1 .
Reunum cele două rezultate şi obţinem m ∈ [0, 1] .
ln(2 |x| − x) − ln(x + 1)2
64. Scriem: ln f (x) = şi găsim
ln |x|
ln(2 |x| − x)
lim ln f (x) = lim = 1, deci l = e.
x→0 x→0 ln |x|
65. Se observă că f e continuă pe R. Mai mult, f este derivabilă pe (−∞, 0),
respectiv pe (0, +∞) . Se calculează
x ¡ x ¢
fs0 (0) = lim e −x−1−0
x−0
= lim −1 + e x−1 = −1 + 1 = 0.
x→0 x→0
x<0 x<0
x3 −3x2 −0
fd0 (0) = lim x
= 0.
x→0
x>0
⎧ x
⎨ e − 1, x < 0,
0 0 0
Deci ∃f (0) = 0 ⇒ ∃f : R→R,f (x) = 0, x = 0,
⎩ 2
3x − 6x, x > 0.
Studiind tabelul de variaţie pentru f tragem concluzia că: f e strict
descrescătoare pe (0, 2] şi strict crescătoare pe [2, +∞) ; x = 2 e punct
de minim local şi global pentru f şi min f (x) = f (2) = −4; x = 0 e
x∈R
punct critic pentru f şi nu e punct de extrem local.
59

¡ ¢x+1 £ ¤
66. i) f 0 (x) = 1 + x1 ln(1 + x1 ) − x1 . Dar ln(1+ x1 )− x1 < 0 ⇔ ln(1+ x1 ) <
1 1
x
⇔ 1 + x1 < e x pentru x > 0 (deoarece 1 + α < eα pentru α 6= 0). Deci
f 0 (x) < 0 pentru x > 0 ⇒ f descrescătoare (descreşte de la ∞ la 0 pe
intervalul (0, ∞)).
ii) an = f (n) ⇒ (an ) descrescător şi lim an = e.
n→∞

1 1 1 1
67. f 0 (x) = − 2
− 2
− 2
− < 0 ⇒ f este
(x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4)2
monoton descrescătoare pe subintervale, dreptele x = 1, x = 2, x =
3, x = 4 sunt asimptote verticale. lim f (x) = 5, lim f (x) = −∞, f
x→−∞ x%1
descrescătoare⇒ f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct x0 ∈ (−∞, 1) ;
lim f (x) = ∞, lim f (x) = −∞ ⇒ f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct
x&1 x%2
x1 ∈ (1, 2) etc.
Răspuns corect: (e).
½ 6−x2
4+x2
, −1 < x < 1
68. Se explicitează f : R→R,f (x) = .
1, |x| ≥ 1.
Se observă că f este continuă pe R. Se observă că pentru f punctul x = 0
3
este un punct de maxim local şi global pentru f şi max f (x) = f (0) = .
x∈R 2
6−x2
( 4+x2 atinge maximul pentru x = 0, numărătorul scade şi numitorul
creşte).
Se calculează
½ −20x
0 0 (4+x2 )2
, −1<x<1
f : R− {−1, 1} → R,f (x) = .
0, |x| > 1
lim f 0 (x) = − 45 , lim f 0 (x) = 0 ⇒ f nu este derivabilă ı̂n x = 1.
x%1 x&1
Observaţie. Făcând tabelul de variaţie pentru f ⇒ x = 0 este un punct

3
de maxim local şi global pentru f şi max f (x) = f (0) = .
x∈R 2
69. Din ipoteză a este punct de maxim relativ pentru f.

g0 (x) = 2f (x)f 0 (x), x ∈ R ⇒ g 0 (a) = 0 ⇒ a punct critic pentru g. Pentru

x ≤ a, f 0 (x) ≥ 0, f (x) < 0 ⇒ g0 (x) ≤ 0 iar pentru x ≥ a, f 0 (x) ≤ 0,
f (x) < 0 ⇒ g 0 (x) ≥ 0, rezultă a este punct de minim relativ pentru g.
70. Utilizând dezvoltarea binomului lui Newton se observă că:
¡ √ ¢n √ ¡ √ ¢n √
3 + 7 = xn + yn 7, ∀n ∈ N ⇒ 3 − 7 = xn − yn 7, ∀n ∈ N.
√ n √ n √ n √ n
(3+ 7) +(3− 7) (3+ 7) √
−(3− 7)
Atunci xn = 2
şi yn = 2 7
⇒
√ n
√ √ n √ n 3−√7
xn 7[(3+ 7) +(3− 7) ] √ 1+
3+ 7
⇒ = √ n √ n = 7· √ .
yn (3+ 7) −(3− 7) 1−
3−√7
3+ 7
¯ √ ¯ √ √
¯ √7 ¯
Cum ¯ 3− ¯ < 1 ⇒ lim xn
= 7· 1+0
= 7.
3+ 7 n→∞ yn 1−0

⎧ 1
⎪
⎨ x
,
0<x<1
71. Se explicitează f : (0, +∞) → R, f (x) = 3, x=1 .
⎪ 4
⎩ x + , x > 1.
x
Se observă că f este continuă pe (0, 1)∪(1, +∞) , dar ⎧ nu este continuă ı̂n
⎪ 1
⎨ − , 0<x<1
x 2
x = 1. Mai mult ∃f 0 : (0, 1)∪(1, +∞) → R,f 0 (x) = 2
⎩ x − 4 , x > 1.
⎪
x2
Din tabelul de variaţie pentru f se deduce că x = 2 e punct de minim
local şi global pentru f şi că f e strict descrescătoare pe (0, 1) . Precizăm
că x = 1 nu este punct unghiular, deoarece f nu este continuă ı̂n x = 1.
µ ¶x ∙ µ ¶ ¸
1 1 x
72. f 0 (x) = 1 + ln 1 + − . Semnul derivatei
x+1 x+1 (x + 1)(x + 2) µ ¶
1
este dat de expresia din paranteza pătrată. Notăm g(x) = ln 1 + −
x+1
x 3x + 4
, şi calculăm g0 (x) = − 2 < 0 pentru x ≥ 0.
(x + 1)(x + 2) (x + 3x + 2)2
Rezultă că g este descrescătoare şi deoarece g(∞) = 0 ⇒ g(x) > 0
pentru x ≥ 0 ⇒ f 0 (x) > 0 pentru x ≥ 0 ⇒ f crescătoare pe [0, ∞) .
an = f (n) ⇒ (an )n∈N crescător şi lim an = e.
n→∞
61
π π π π2 π
73. Avem f 0 (x) = cos + sin − 1 şi f 00 (x) = − 3 cos < 0 pe (2, ∞).
x x x x x
Deci f 0 este monoton strict descrescătoare pe [2, ∞). Atunci, pentru 2 ≤
x < ∞, f 0 (x) > lim f 0 (x) = 0. Deci f este strict crescătoare pe [2, ∞).
x→∞
74. Deoarece lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞, rezultă că f admite
x&−1 x%−1
asimptotă verticală de ecuaţie x = −1. Apoi lim f (x) = 0, dar aplicând
x%0
1 e1/x
teorema lui l’Hôpital de două ori, avem lim f (x) = lim x+1
. lim 1/x2 =
x&0 x&0 x&0
−1/x2 e1/x 1/x 2 .e1/x
lim 3 = 1
lim e = 1
lim −1/x
−1/x2
= +∞,deci x = 0 este ecuaţia
x&0 −2/x 2 x&0 1/x 2 x&0
unei asimptote verticale. Întrucât lim f (x) = +∞ şi lim f (x) = −∞,
x→∞ x→−∞
rezultă că nu există asimptote orizontale. Dacă f admite asimptote
oblice, acestea au ecuaţiile de forma y = mx + n, unde
f (x) x2 1/x
m = lim = lim 2 +x e = 1,
x→±∞ x x→±∞ x
x2 x
n1 = lim [f (x) − mx] = lim (e1/x − 1) − lim ,dacă prima
x→+∞ x→+∞ x+1 x→+∞ x+1
limită există. Aplicând de două ori regula lui l’Hôspital, se obţine
1/x
x2
lim x+1
(e1/x − 1) = lim [2x(e1/x − 1) − x2 . x12 e1/x ] = lim 2(e 1/x−1) −
x→+∞ x→+∞ x→+∞
1/x −1/x2 .e1/x
lim e = 2 lim −1/x2
− 1 = 1, de unde n1 = 0. Analog n2 = 0,
x→+∞ x→+∞
deci asimptota oblică are ecuaţia y = x (atât la +∞ cât şi la −∞).
Răspuns corect: (d)
75. Domeniul de definiţie al lui f este R. Funcţia f este derivabilă pe R dacă

şi numai dacă x2 + (a − 2) x − a + 2 6= 0, (∀) x ∈ R, ceea ce se realizează
dacă şi numai dacă discriminantul ∆ al trinomului este strict negativ,
adică (a − 2)2 − 4 (−a + 2) < 0 sau a ∈ (−2, 2) .
76. Notăm f (x) = x arctg x − ln (1 + x2 ) . Funcţia f este derivabilă de două

x 2x2
ori şi avem f 0 (x) = arctg x − 1+x 00
2 , f (x) =
(1+x2 )2
.Cum f 00 (x) > 0,
rezultă că f 0 este strict crescătoare pe (0, ∞) , deci f 0 (x) > f 0 (0) = 0,
(∀) x > 0. De aici se obţine că f este strict crescătoare pe (0, ∞) ; aşadar,
f (x) > f (0) = 0, (∀) x > 0, deci f > 0 pe (0, ∞) .
77. Notând cu ls (a) şi ld (a) limita la stânga, respectiv la dreapta a funcţiei
f ı̂n a, avem ls (1) = ld (1) = 23/2, ls (2) = ld (2) = 9, ls (3) = ld (3) = 8,
rezultă că f este continuă pe R.
Apoi, evident că f derivabilă pe R\ {1, 2, 3} şi
⎧
⎪
⎪ 1, x < 1
⎨ 2
0 25(−x + 1)/ (x2 + 1) , x ∈ (1, 2)
2
f (x) =
⎪ (x2 − 2x − 3) / (x − 1)2 , x ∈ (2, 3)
⎪
⎩
0, x > 3.
Notând fs0 (a) şi fd0 (a) derivata la stânga, respectiv la dreapta ı̂n a, avem
fs0 (1) = 1 6= fd0 (1) = 0, fs0 (2) = fd0 (2) = −3 şi fs0 (3) = fd0 (3) = 0. Deci
f este derivabilă pe R\ {1} .
78. Pentru x 6= −2/b, avem
0 bx2 + 4x + 2a
f (x) = .
(bx + 2)2
Punctele x = −8 şi x = 4 sunt puncte de extrem pentru f dacă f 0 (−8) =

0, f 0 (4) = 0 şi f 0 schimbă semnul la stânga şi la dreapta acestor două
puncte. Deci ½
32b − 16 + a = 0
16b + 16 + 2a = 0,
x2 − 16x
de unde a = −16, b = 1. Atunci f : R\ {−2} → R, f (x) = , iar
x+2
x2 + 4x − 32
f 0 (x) = 2 . Avem f 0 (x) > 0 pentru x ∈ (−∞, −8) ∪ (4, +∞)
(x + 2)
şi f 0 (x) < 0 pentru x ∈ (−8, −2) ∪ (−2, 4) . Deci x = −8 este punct de
maximum, iar x = 4 este punct de minimum pentru f.
63
79. f continuă pe R,
sin x
−1 sin x−x cos x−1 − sin x
f 0 (0) = lim x
x−0
= lim x2
= lim 2x
= lim x
= 0, f 0 (0) = 0
x→0 x→0 x→0 x→0
x cos x−sin x
−0 x cos x−sin x −x sin x − cos x
f 00 (0) = lim x2
x−0
= lim x3
= lim 3x2
= lim 3
=
x→0 x→0 x→0 x→0
− 13 .
2x
80. Se calculează f 0 (x) = √ ¡ √ ¢. Se observă că x = 0 este
1 + x2 1 + 1 + x2
punct de minim.
Z0 ³ ´
1 2
81. Se descompune ı̂n fracţii simple şi calculează 1−x
+ (1−x)2
dx.
−1
82. Se calculeaza integrala

Za
x 1 1 ¡ 2 ¢
I(a) = dx = ln (−1 + a) − ln a + a + 1 +
x3 − 1 3 6
2
√ √ √ √
+ 3 3 arctan 13 3 (2a + 1) + 16 ln 7 − 13 3 arctan 53 3.
1
Z
π/2 Z
π/2
¡ ¢
83. Avem cos3 xdx = 1 − sin2 x d sin x = 2
3
etc.
0 0
84. Limitele de integrare, ce sunt numere opuse, ne sugerează să studiem

paritatea integrandului ce se dovedeşte a fi impar.
Observaţie. Calculul integralelor definite, care sunt numere, nu se face
neapărat prin formula Leibniz-Newton care presupune determinarea pre-
alabilă a unei primitive.
85. DeoareceF 0 (x) = f (x) > 0 ⇒ F strict crescătoare. Din teorema lui
2
Lagrange⇒ F (x + 1) − F (x) = ec pentru c ∈ (x, x + 1) . Rezultă că
lim F (x) = ∞ şi putem aplica de două ori regula lui L’Hôspital.
x→∞

√ R y2 − a
86. Notăm x + a = y şi, schimbând variabila se obţine 2 dy =
y2
µ ¶
a
=2 y+ + c.
y
π
Z2 Z0
sin x dt 1
87. I = dx = − = − arctg t|01 = π
1 + cos2 x 1+t 2 4
0 1
88. Ţinând seama de descompunerea

4x3 − 6x2 + 8x − 3 = (4x − 2)(x2 − x + 1) + (2x − 1) obţinem:
Z1
(4x − 2)(x2 − x + 1) + (2x − 1)
I= dx =
(x2 − x + 1)3
0
Z1 µ ¶
(4x − 2)(x2 − x + 1) (2x − 1)
= + dx =
(x2 − x + 1)3 (x2 − x + 1)3
0
¯1 ¯1
2 ¯ 1 ¯
=− 2 ¯ − ¯ =0
x − x + 1 ¯0 2(x2 − x + 1)2 ¯0
Z Z µ ¶0 Z
ln x 1 ln x 1 ln x 1
89. I = 2
dx = ln x − dx = − + 2
dx = − − + C.
x x x x x x
Z √
dt
90. Se face substituţia ln x = t. I = √ = ln(t + 4 + t2 ) + C.
4 + t2
65
91. Impunem ³ sin x − 2 cos´x 6= 0 ⇒ tg x³6= 2 ⇒ x 6=´ arctg 2 ⇒ găsim două in-
π π
tervale, − , arctg 2 şi respectiv arctg 2, . Cel de lungime maximă
³ π 2 ´ Z
dx
2 Z
dt
este − , arctg 2 . I = , tg x = t ⇒ I = =
2 tgx − 2 (t − 2)(t2 + 1)
2 1 1 ¡2 ¢
− arctan t + ln |t − 2| − ln t + 1 + C.
5 5 10
Z Z Z
(x2 + 1 − x2 ) dx dx xdx
92. I = 2 2
= 2
− x 2 = arctg x −
(x +¶1) (x + 1) µ (x¶ + 1)2
Z µ 0 Z 0
1 1 1
x − dx = arctg x + 2
x dx =
2(x2 + 1) x2 + 1
∙ Z ¸
1 x 1
= arctg x + 2 2 − dx .
x +1 x2 + 1
93. Observăm că x2 + 2x +Z 5 = (x + 1)2 + 4Z⇒ x + 1 = 2y ⇒ dx = 2dy
2y2dy 1 ydy 1 1
şi integrala devine I = = = − +C
(4y 2 + 4)2 4 (y 2 + 1)2 8 y2 + 1
etc.
94. Înmulţim fracţia de sub integrală cu conjugata ei şi obţinem
Z
¡√ ¢
I= x2 + 1 − x dx.

Z Z ³ ´
¡ 1
¢2 2 1 1
95. I = 1 − x+2 dx = 1− x+2
+ (x+2)2
dx = x−2 ln(x+2)− x+2 +
c.
½ x
e pentru 0 ≤ x ≤ 1
96. f (x) = 2 x ⇒
x e pentru 1 ≤ x ≤ 2
Z1 Z2
x
I= e dx + x2 ex dx = e − 1 + e (2e − 1) = 2e2 − 1.
0 1
2 4x
97. Fie g : [0, 2] → R, g(x) = x − 2
, g0 (x) = 1 + >0⇒g
1+x (1 + x2 )2
strict crescătoare, g(x) = 0 ⇒ x = 1.
Z1 Z2
2 1 π
I = xdx + dx = + 2 arctg 2 − .
1 + x2 2 2
0 1

½ x
e pentru 0 ≤ x ≤ 1
98. f (x) = ⇒
e−x pentru − 1 ≤ x < 0
Z0 Z1
−x
I= e dx + ex dx = − (1 − e) + (e − 1) = 2 (e − 1) .
−1 0

R e ln x ¯e
ln2 x ¯
99. 1 x dx = 2 ¯ = 12 .
1
Z3
tdt ¯3
100. = 1
2
ln (1 + t2 )¯2 = 12 (ln 10 − ln 5) = 12 ln 2.
1 + t2
2

π √
2
101. I = arctg sin x|04 = arctg 2
.
√ √ 4
102. I = 2 x − 2 ln(1 + x)|0 = 4 − 2 ln 3.
Z1 Z1
√ √
103. I = x x2 + 1dx + x2 + 1dx = I1 + I2 .
0 0
Z1 Z1 ¯1
√ 1 2 1/2 1 2 3/2 ¯
I1 = x x2 + 1dx = 2
(x + 1) 2xdx = 3
(x + 1) ¯ =
0
0 0
1
¡ √ ¢
= 3
2 2−1 .
67
Z1 Z1
√ √ ¯1 x
I2 = x2 + 1dx = x x2 + 1¯0 − x√ dx =
2
x +1
0 0
Z1
√ x2 + 1 − 1
= 2− √ dx,
x2 + 1
0
Z1
√ 1 √ ¡ √ ¢¯1
I2 = 2 − I2 + √ dx = 2 − I2 + ln x + x2 + 1 ¯0 ⇒
x2 + 1
0
√ ¡ √ ¢ √ ¡ √ ¢
2I2 = 2 + ln 1 + 2 ⇒ I2 = 22 + 12 ln 1 + 2 .
104. Observăm că x3 − x2 − x + 1 = (x + 1) (x − 1)2 ⇒
Z1 Z1
√ √
I = |x − 1| x + 1dx = (1 − x) x + 1dx = I1 − I2 .
0 0
Z1
√ 2 √
I1 = x + 1dx = (2 2 − 1),
3
0
Z1 √ √
√ 4 2 16 2 4
I2 = x x + 1dx = − + .
3 15 15
0
105. f 00 (x) = (x + 5) (x + 3) ex , f 00 (x) = 0 ⇒ x1 = −5, x2 = −3 care sunt
Z
−3
punctele de inflexiune. S = (x2 + 4x + 5)ex dx = 6(e2 − 3)e−5 .

−5

Z1 µ ¶0 Z1
x2 π 1 x2 π
106. I = arccos x dx = − √ · dx = +
2 4 1−x2 2 4
0 0
Z1 ³√ ´0 Z1 √
1 π 1 π
+ x 1 − x2 dx = − 1 − x2 dx = .
2 4 2 8
0 0
π
Z1 Z2
√ π
Deoarece 1 − x2 dx = cos2 xdx = .
4
0 0
Raspuns corect: (c).
107. Varianta I. Calculăm

µ ¶
Rn 2 n+1
In = 1− dx = (x − 2 ln (x + 1))|x=n
x=1 = n − 1 − 2 ln ⇒
1 x+1 2
(n+1)
In n − 1 n + 1 ln 2
⇒ = − · n+1 .
n n n 2
In (1) ln n
Atunci lim = 1 − 1 · 0 = 1. Am utilizat (1) n→∞
lim = 0, deoarece
n→∞ n n
n∈N
ln x
lim
x→∞ x
= 0.
x∈R
Varianta II. Calculăm, cu regula lui l’Hôspital,

Rx t − 1
dt
1 t+1 x−1
lim = lim = 1. Am utilizat faptul că pentru f continuă
x→∞
µ x¶ x→∞ x + 1
0
Rx
f (t)dt = f (x).
a

⎧
⎨ 2 − x, x ∈ (−∞, 1)
108. f (x) = x, x ∈ [1, 3) ⇒
⎩
3x − 6, x ∈ [3, ∞)
⎧ x2
⎨ 2x − 2 + C1 , x ∈ (−∞, 1)
x2
F (x) = + C2 , x ∈ (1, 3) .
⎩ 3x
2
2
2
− 6x + C3 , x ∈ (3, ∞)
Din condiţia ca F să fie continuă rezultă C3 = 9 ⇒ F (4) = 9.
µ ¶
1 1 1 1 x−1
109. f (x) = 3 2
= 2
= − .
x + x + 4x + 4 (x + 1) (x + 4) 5 x + 1 x2 + 4
Atunci
69
1 1 1 ¡ 2 ¢¯1
¯ 1 x ¯¯1
I = ln (x + 1)|0 − ln x + 4 0 + arctg ¯ =
5 10 10 2 0
µ ¶
1 16 1
= ln + arctg .
10 5 2
110. Se face schimbarea de variabilă x = π − t şi se obţine

Zπ
R0 (π − t) sin t sin t
I= 2 (−1) dt = π −I ⇒
π 1 + (− cos t) 1 + cos2 t
0
−π π π
⇒I = arctg (cos t)|t=π
t=0 = − arctg (−1) + arctg 1 = π arctg 1 =
2 2 2
π2
= .
4
111. Notăm x2 + 3x = t şi facând schimbarea de variabilă obţinem:

Z
dt 2
In = t(t+2)+n+1
= √1n arctg x +3x+1
√
n
+ C.

1 1
112. f (x) = (x+1)(x2 −x+2)
− 4(x+1)
= − 4(x2x−2
−x+2)
.
Z1 Z1
[(2x−1)−3]dx
I= − 14 x−2
x2 −x+2
dx = − 14 x2 −x+2
= 3
√
2 7
arctg √17 .
0 0

Za Za Za 3 a
¯ 1 a
¯
√ dx (x + a) 2 ¯¯ (x + a) 2 ¯¯
113. I = √xdx = x + adx−a √ = ¯ −a ¯ =
x+a 3 ¯ 1 ¯
x+a 2 2
0 0 0
2 √
√ 0 0
3
a a(2 − 2).
Za Z3
1 1
114. I = dx + dx = ln [a(4 − a)] .
a−x+1 x−a+1
1 a

115. Integrând prin părţi avem

√ Ra √ √ R a x2 + a2 √
I = x x2 + a2 |a−a − −a x2 + a2 dx = 2a2 2− −a √ dx = 2a2 2−
x2 + a2
R a 1 √ ¡ √ ¢
I − a2 −a √ dx = 2a2 2 − I − a2 ln x + x2 + a2 |a−a , deci I =
2 + a2
xp
2
√ 2
√
a 2 − a ln 3 + 2 2.
116. Explicităm funcţia f :

⎧
⎨ µ ¶3x , 0 ≤ x ≤ 1
x
f (x) = 1
⎩ , −1 ≤ x < 0.
3
Z0 Z1
¡ 1 ¢x
Atunci I = 3
dx + 3x dx = [(1/3)x ]|0−1 / ln (1/3) + (3x )|10 / ln 3 =
−1 0
4/ ln 3.
117. Integrala se mai scrie
Z
π/4
π/4
I = (1/2) (1 + cos 2x)dx = (1/2) (x + (sin 2x)/2)|π/6 ,
π/6
√
deci I = π/24 + 1/4 − 3/8.
⎧
⎪
⎪ x3 + x Z2
⎨ 2 pentru x ∈ [0, 1)
118. f (x) = x +1 15
⎪
⎪ 1 pentru x = 1 , I = xdx = 8
.
⎩ x pentru x > 1 1
2
119. Se integrează prin părţi.

71
√
120. P 0 (x) = 3x2 − 3m ⇒ m ≥ 0 şi x = ± m.
√ √ √
Pentru x = m şi P ( m) = 0 ⇒ n = 2m m. Din
R2
(x3 − 3mx + n)dx = 2 ⇒ 4 − 6m + 2n = 2 ⇒ 3m − n = 1.
0
Din cele două relaţii rezultă m = 1, n = 2.

√ √ √
Pentru x = − m şi P (− m) = 0 ⇒ n = −2m m. Din cele două relaţii
1 1
rezultă m = , n = − ⇒ p = 2.
4 4
Z4 Z4 µ ¶
x2 − 1 4 3 5
121. dx = 1+ + dx = + 4 ln 2.
(x − 2)2 x − 2 (x − 2)2 2
3 3
Ze Ze q
p 1
122. l = 1 + f 02 (x)dx = 1+ x2
dx. Facem schimbarea de variabilă
1 1
1
x
= y ⇒ x = y1 , dx = − y12 dy.
1 1
Ze p 2
Ze p µ ¶0
1+y 1
Integrala devine l = − 2
dy = 1 + y2 dy şi se inte-
y y
1 1
grează prin părţi..
Z1 Z1 q
p
123. l = 1 + f 02 (x)dx = 1 + 94 xdx. Facem schimbarea de variabilă
0 0
13
Z4
√
1 + 94 x = t ⇒ 94 dx = dt ⇒ l = 4
9
tdt etc.
1
124. x2 + y 2 = R2 , x ≥ 0, y ≥ 0.
y 2
1.8
1.6
1.4
1.2
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2
√
f (x) = R2 − x2 , 0 ≤ x ≤ R.
1
A = πR2 .
4
π π
ZR Z2 Z2
√ R3
x R2 − x2 dx = R sin tR cos tR cos tdt = R3 cos2 t sin tdt = 3
⇒
0 0 0
3
1 R 4R
xG = πR2
= .
4
3 3π
Din motive de simetrie rezultă că xG = yG .
⎛ ⎞
125. σ∆n (f, nk ) = 1 ⎝q 1 +q
1
+ ··· + p
1 ⎠ reprezintă suma
n
1+ 1
1+ 2 1 + nn
n n
1
Riemann asociată funcţiei f : [0, 1] → R, f (x) = √ şi diviziunii
1+x
echidistante a intervalului [0, 1] ,
¡ ¢
∆n = x0 = 0 < x1 = n1 < · · · < xn = nn = 1 .
Deci
µ ¶
1 1 1
lim √ +√ +···+ √ =
n→∞ 2
n +n 2
n + 2n n + n2
2
Z1 √
dx
= √ = 2( 2 − 1).
1+x
0

73
126. Parabolele se intersectează ı̂n punctele (0, 0) şi (2, 2). Astfel aria este
Z2 ³ ´
√ x2
egală cu 2x − 2 dx.
0
y
3
2.5
1.5
0.5
0
-1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5
-0.5
x
-1
-1.5
-2
-2.5
-3

Observaţie. Datorită simetriei domeniului fată de prima bisectoare pu-
Z2 ³ ´
x2
tem calcula mai simplu aria = 2 x − 2 dx.
0
³√ √ ´
3 3
127. Parabolele se intersectează ı̂n punctele (0, 0) şi ab2 , a2 b .
√
3
Zab2 ³√ ´
x2
Astfel aria este egalã cu ax − b
dx = 13 ab.
0

£π ¤
128. Deoarece f (x) < 0 pentru x ∈ 4
, π2 rezultă
π π
Z2 Z2
¡ √ ¢√
A=− (cos x) · ln(sin x)dx = 12 ln 12 2 2 + cos x dx =
π π
4 4
1
¡ 1√ ¢ √ √ √ √
= 2
ln 2 2 2 + 1 − 12 2 = 1 − 2
2
− 4
2
ln 2.
Răspuns corect: (a)
129. Volumul corpului de rotaţie obţinut prin rotirea ı̂n jurul axei Ox a sub-
graficului asociat funcţiei f se calculează după formula
Ra
V = π 0 f 2 (x) dx,deci
¡ ¢
V = (πa2 /4) ae2x/a /2 − ae−2x/a /2 + 2x |a0 ,
de unde V = πa3 (e2 − e−2 + 4) /8.

130. Pentru x ∈ [0, π] , deci x ≤ π ⇒ f (x) ≥ f (π) = 0.

Pentru x ∈ [π, 2π] , deci x ≥ π ⇒ f (x) ≤ f (π) = 0.
R2π R2π Rπ
I = F (x) cos xdx = sin xF (x)|2π0 − f (x) sin xdx = − f (x) sin xdx −
0 0 0
Z 2π
f (x) sin xdx ≤ 0.
π
131. Derivăm relaţia 3F (x) = x(f (x) + x4 ) şi obţinem ecuaţia diferenţială
xf 0 (x) − 2f (x) + 5x4 = 0 ⇔ f 0 (x) − x2 f (x) + 5x3 = 0 care este o ecuaţie
diferenţială liniară şi a cărei soluţie este f (x) = − 52 x4 + x2 C. Dar f (1) =
C − 52 ⇒ C = 72 ⇒ f (2) = −26
√
132. RDeoarece, pentru 0 ≤ x ≤ 1, avem 0 ≤ 1 − x2 ≤ 1 deducem 0 ≤ In ≤
1 2n 1 1
0
x dx = 2n+1 iar lim 2n+1 = 0.
n→∞
Observaţie. Deşi nu este necesar, se poate calcula In stabilind, ı̂n preal-
abil, o formulă de recurenţă prin metoda integrării prin părţi. Se obţine
In = (2n−1)!! π
(2n+2)!! 2
π
de unde 0 < In < 4(n+1) .
133. Intergând prin părţi şi ţinând seama de condiţiile impuse obţinem: I =
Zb Zb
b
00 0 00
f (x)f (x)|a − f (x)f (x)dx = − 2 1 d
dx
(f 0 (x))2 dx =
a a
¯ b
− 1 d
2 dx
(f 0 (x))2 ¯a = 0.
75
134. Se integrează de două ori prin părţi. Se poate şi prin derivare.
135. Cum f este derivabilă cu derivata continuă şi bijectivă, rezultă că putem
aplica Teorema de schimbare de variabilă ı̂n a doua integrală din E,
anume facem schimbarea de variabilă y = f (x) . Din bijectivitatea lui
f, y = f (a) dacă şi numai dacă x = a şi y = f (b) dacă şi numai
Rb Rb
dacă x = b. Atunci E = a f (x) dx + a f −1 (f (x)) f 0 (x) dx, de unde
Rb
E = a [f (x) + xf 0 (x)]dx. Cum f (x) + xf 0 (x) = (xf (x))0 , conform
formulei lui Leibniz-Newton avem E = bf (b) − af (a) .
Z x
d
136. Aplicăm regula lui l’ Hôspital, ştiind că dx
sin t2 dt = sin x2 .
0
Z x4 +1
1 4 4
137. t
dt = ln xx2 +1
+1
. lim ln xx2 +1
+1
= 0. Aplicăm regula lui l’ Hôspital,
x2 +1 x→0
4
lim x12 ln xx2 +1
+1
= −1.
x→0
Z
n+1
(n+1) 2
2dt
138. Facem substituţia x = t2 şi obţinem an = t(1+t)
= 2 ln n(n+2) . Deci
³ ń n
1 0
nan = 2 ln 1 + n(n+2)
→ 2 ln e = 0
Zn Zn
(x+4)dt ¡ ¢ 5
139. an = (x+1)(x+2)
= 3
x+1
− 2
x+2
dx = ln n(n+1)
3 (n+2)2 → 0;
n−1 n−1
³ 5 4 ń
(n+1)5 3 +10n2 +5n+1
nan = n ln n3 (n+2)2 = ln n +5n n+10n
5 +4n4 +4n2 =
³ 4 3 +10n2 +5n+1
ń
= ln 1 + n +6n 5 4
n +4n +4n 3 →1
√
Analog nan → 0.
Capitolul 4
Modele de teste
Testul nr. 1
1. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f : D → R,
2x + 5
f (x) = √ 2
x −9
este:
(a) R; (b) R \ {−2, 3}; (c) (3, ∞);
µ ¶
5
(d) (−∞, −3) ∪ (3, ∞); (e) −∞, − .
2
1
2. Se consideră şirul (xn ) , dat prin relatia xn = (1 + xn−1 ) pentru n ≥ 1,
2
ı̂n care x0 < 1 este un număr real fixat. Să se studieze monotonia şirului
şi să se afle lim xn .
n→∞
√
(a) (xn ) crescător şi lim xn = 2; (b) (xn ) crescător şi lim xn = 1;
n→∞ n→∞
1
(c) (xn ) descrescător şi lim xn = ;
n→∞ 2
(d) (xn ) descrescător şi lim xn = 2; (e) (xn ) crescător şi lim xn = 32 .
n→∞ n→∞
3. Limita
ex + e−x − 2 cos x
lim
x→0 3x2
este egală cu:
2 1
(a) 0; (b) ∞; (c) 1; (d) ; (e) .
3 3
77
78 CAPITOLUL 4. MODELE DE TESTE

r
1 + cos x
f : (0, π) → R, f (x) = arcctg .
1 − cos x
1
(a) x; (b) sin x2 ; (c) π2 ; (d) ; (e) 0.
2
5. Fie
x2 + ax
f : D → R, f (x) = , x ∈ D,
bx − 2
unde D ⊂R este domeniul maxim de definiţie al funcţiei f iar a şi b
constante reale. Valorile lui a şi b pentru care funcţia f are extreme
locale ı̂n x = −2 şi x = 6 sunt:
(a) a = 6, b = 1; (b) a = 1, b = 1; (c) a = −1, b = 1;
(d) a = 0, b = −1; (e) a = 1, b = −1.
6. Valoarea sumei Sn = Cn1 + 2Cn2 + 3Cn3 + · · · + nCnn , n ∈ N, este:

(a) (n + 1) · 2n ; (b) n2 ; (c) n · 2n−1 ; (d) 2n+1 ; (e) 2n .
7. Pentru polinomul
P (X) = X 3n − nX n+2 + nX n−1 − 1, n ≥ 2,
(a) 0 este rădăcină dublă; (b) 1 este rădăcină simplă;

(c) 1 este rădăcină dublă; (d) 1 este rădăcină triplă;
(e) 1 nu este rădăcină.
8. Să se determine valoarea parametrului real α astfel ı̂ncât graficul funcţiei

√
3
f : R → R, f (x) = 8x3 + αx2
1
să admită dreapta y = 2x −ca asimptotă oblică.
3
4 1
(a) 4; (b) − ; (c)1; (d) -4; (e) .
3 4
79
9. Primitivele funcţiei f : (0, ∞) → R, unde

1
f (x) = ,
x3 +x
sunt funcţiile F : (0, ∞) → R, date prin:
x2 ¡ √ ¢
(a) F (x) = ln + C; (b) F (x) = ln x x2 + 1 + C;
x2 + 1
x
(c) F (x) = ln x − arctg x + C; (d) F (x) = ln √ + C;
2
x +1
√
(e) F (x) = x + x2 + 1 + C.
10. Să se determine parametrul a, astfel ı̂ncât să avem
Z1
x2 + a
1< dx < 2.
x2 + 3
0
√ √
2 3 3
(a) 3 < a < 3 + ; (b) 3 − < a < 3;
Ã π √ ! π
2 3 π
(c) 3 < a < 3 1 + ; (d) 3 − < a < π;
π 6
√
7 π
(e) 3 < a < 3 + .
2
Testul nr. 2
1. Se dă şirul definit recurent prin relaţia:
xn+1 = xn + (−a)n , n ∈ N , x1 = 0,
unde 0 < a < 1. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

(a) şirul este strict crescător cu limita ∞;
(b) şirul este strict descrescător cu limita −∞;
a
(c) şirul nu este monoton, dar are limita − a+1 ;
(d) şirul este strict crescător cu limita 1;
(e) şirul nu este monoton, deci nu are limită.
2. Să se determine valorile parametrului a pentru care ecuaţia:

¯ ¯
¯ 2 − a a − x x − 1 ¯
¯ ¯
¯ 1−x 2
x2
−1 ¯=0
¯ ¯
¯ 2 − a − 2x x + a x − 2 ¯
admite ca rădăcină dublă un număr ı̂ntreg.

a) a = −1; b) a = −2 sau a = 1; c) a = 0;
d) a = 3; e) a ∈ ∅.
¡√ ¢
3. Dacă lim x2 − x + 1 − ax − b = 0 atunci perechea (a, b) este:
x→−∞
¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢
a) −1, 12 ; b) 1, − 12 ; c) 1, 12 ;
¡ ¢
d) −1, − 12 ; e) (−1, 0).
4. Funcţia f : R → R, definită prin

2x
f (x) = arcsin
x2+1
este:
(a) continuă şi derivabilă pe R;
(b) continuă şi derivabilă pentru x ∈ [−2, 2] ;
(c) continuă pe R şi derivabilă pe R \ {0} ;
(d) continuă pe R şi derivabilă pe R \ {−1, 1} ;
(e) continuă pe R şi derivabilă pentru x ∈ [−1, 1] .
5. Se dă
1 1 3 5
f : R \ {0, 2, 4, 6} → R, f (x) = + + + + π.
x x−2 x−4 x−6
Numărul punctelor ı̂n care graficul funcţiei intersectează axa Ox este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
6. Dacă
ln x 3
f (x) = , x > 0 şi x1 = e, x2 = e
x 2
atunci:
81
a) x1 este un punct de maxim local, x2 este punct de minim local;

b) x1 , x2 sunt puncte de maxim local;
c) x1 este punct de maxim local, x2 este punct de inflexiune;
d) x1 , x2 sunt puncte de minim local;
e) x1 , x2 sunt puncte de inflexiune.
7. Să se afle µ ¶
1 1 1
lim + + ··· + .
n→∞ 2n + 1 2n + 2 2n + n
3 π 3
(a) ln 2; (b) ln ; (c) ; (d) 12 e; (e) 1 + ln .
2 2 2
8. Se consideră funcţia f : R → R,
Zx
2t + 1
f (x) = dt.
t2 − 2t + 2
0
Să se calculeze f (2) şi să se arate că f are un singur punct de extrem x0 .
π 1
(a) f (2) = π şi x0 = 1; (b) f (2) = şi x0 = ;
2 2
3π 1 5π
(c) f (2) = şi x0 = − ; (d) f (2) = şi x0 = −1;
2 2 2
1
(e) f (2) = 0 şi x0 = − .
2
Z1
xdx
I=
(x + 1)(x2 + 1)
0
este:
3 1+π 1
(a) I = ; (b) I = ; (c) I = (π − 2 ln 2);
2 2 8
1 1 √
(d) I = (π + ln 2); (e) I = (π + 3).
4 4
10. Aria laterală a suprafeţei generate prin rotirea graficului funcţiei f (x) =
ex , 0 ≤ x ≤ 1 ı̂n jurul axei Ox este:
¡ √ √ ¢ ¡ √ √ ¢
(a) 23 π (e2 + 1) e2 + 1 − 2 2 ; (b) 43 π (e2 + 1) e2 + 1 − 2 2 ;
¡ 2
1
√ √ ¢ 4π
¡ √ √ ¢
(c) 3
(e + 1) e2 + 1 − 2 2 ; (d) 3
(e + 1) e + 1 − 2 2 ;
¡ √ √ ¢
(e) 23 (e + 1) e + 1 − 2 2 .
Testul nr. 3
1. Fie şirul ⎧ µ ¶ln n
⎪
⎨ n + ln n
, n impar
xn = n
⎪
⎩ n ln n + 1 , n par.
n
Să se studieze existenţa limitei l a şirului.
(a) l = e; (b) l = ∞; (c) l = 1;
(d) l = 0; (e) nu există l.
2. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei f : D ⊂R → R,
x2 + |x2 + x − 2|
f (x) =
x + |x + 1|
este:
(a) R∗ ; (b) RÂ {0}; (c) RÂ {−1};
© 1ª
(d) RÂ {1}; (e) RÂ − 2 .
x − arcsin x
3. Fie L = lim . Atunci:
x→0 x − arctg x
(a) L = π; (b) L = 1; (c) L = 12 ;

(d) L = − 12 ; (e) L = 0.
4. Se dă funcţia f : R → R prin relatia

x + m −x
f (x) = e ,
x2 + 1
ı̂n care m este un parametru real. Să se afle valoarea lui m pentru care
f are extrem ı̂n punctul x = 1 şi să se precizeze natura acestui extrem.
2 √
(a) m = , x = 1 punct de maxim; (b) m = 3, x = 1 punct de minim;
3
83
1 1
(c) m = , x = 1 punct de maxim; (d) m = − , x = 1 punct de maxim;
2 2
1
(e) m = , x = 1 punct de minim.
e
5. Se consideră funcţia f : (−1, ∞) → R,
f (x) = ln(1 + x) − arctg x.
Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

(a) f este descrescătoare pe (−1, 1] şi crescătoare pe [1, ∞) .
(b) f este descrescătoare pe (−1, 0] şi crescătoare pe [0, ∞) .
(c) f este crescătoare pe [−1, ∞) .
(d) f este descrescătoare pe (−1, 0] descrescătoare pe [0, 1] şi crescătoare
pe [1, ∞) .
(e) f este descrescătoare pe (−1, 0] crescătoare pe [0, 1] şi descrescătoare
pe [1, ∞) .
6. Numărul punctelor de extrem ale funcţiei F : R → R,
Zx
2
F (x) = et t2 (t2 − 2)dt
0
este:
(a) 0; (b) 1; (c) 2; (d) 3; (e) 4.
7. Fie
"r r r #
1 2 n
L = lim + + ... + , n ∈ N∗ .
n→∞ n3 + 1 n3 + 8 n3 + n3
Atunci:
√ √
(a) L = 2; (b) L = 23 ; (c) L = 23 ln( 2 + 1);
(d) L = 1; (e) L = 3.
Z3
x+1
dx
x |x − 2| + 3
1
este:
µ ¶
1 √ 1
a) ln 2 + √ arctg 2 − arctg √ ;
2 2
µ ¶
√ √ √ 1
b) ln 2 + 2 arctg 2 − arctg √ ;
2
µ ¶
¡ √ ¢ √ √ 1
c) ln 2 2 + 2 arctg 2 − arctg √ ;
2
√
2−1 √ √
d) ln √ ; e) 2 arctg 2.
2+1
9. Şirul (an )n∈N∗ este definit prin
2
Z
(n+1)
dx
an = √ .
x(1 + x)
n2
Valorile l1 = lim an şi l2 = lim nan sunt:

n→∞ n→∞
(a) l1 = 0, l2 = 0; (b) l1 = 0, l2 = 1; (c) l1 = 0, l2 = ∞;

(d) l1 = 1, l2 = ∞; (e) l1 = ∞, l2 = ∞.
10. Coordonatele centrului de greutate ale plăcii omogene definită prin y =

16 − x2 , y ≥ 0 sunt:
(a) (0, 0); (b) (8, 0); (c) (0, −1);
¡ ¢
(d) 0, 325
; (e) (0, 16).
4.1. INDICAŢII 85
4.1 Indicaţii
Testul nr. 1
1. Impunem condiţia x2 − 9 > 0.
2. Cum soluţiile propuse asigură existenţa limitei iar valorile sunt diferite
o putem afla trecând la limită ı̂n relaţia de recurenţă.
3. Se aplică de două ori regula lui l’Hôspital.
1 1 −(1 − cos x) sin x − (1 + cos x) sin x
4. f 0 (x) = − 1+cos x
q =
1+ 1−cos x 2 1+cos x (1 − cos x)2
1−cos x
1 − cos x 1 2 sin x sin x 1

= q 2
= √ = .
2 2 1+cos x (1 − cos x) 2 1 − cos x 2
2
1−cos x

2
5. Se calculează derivata funcţiei, f 0 (x) = bx(bx−2)
−4x−2a
2 , şi se pun condiţiile ca
aceasta să se anuleze ı̂n punctele specificate.

6. Se consideră dezvoltarea binomială (1 + x)n = Cn0 + Cn1 x + · · · +
+Cnn−1 xn−1 + Cnn xn . Se derivează relaţia şi se dă variabilei x valoarea 1.
7. Observăm că P (1) = P 0 (1) = 0 şi P 00 (1) 6= 0.
f (x) α
8. Se calculează m = lim = 2, n = lim (f (x) − 2x) = .
x→±∞ x x→±∞ 12
1 1 x
9. Se descomune ı̂n fracţii simple x(x2 +1)
= x
− x2 +1
şi se integrează.
Z ¯1
1 ¡ a−3
¢ ¯
10. Calculăm integrala 1+ = 1 + (a − 3) √1 arctg √x3 ¯ = 1+
x2 +3 3
0 0
π
+ (a − 3) 6√ 3
etc.
Testul nr. 2
n
1. Observăm că xn+1 = (−a)+(−a)2 +...+(−a)n = (−a) 1−(−a)
1+a
, lim xn+1 =
n→∞
a
− a+1 .
2. Ecuaţia este x3 − 2x2 + x + a = 0, derivata ecuaţiei este 3x2 − 4x + 1 = 0
care are o singură rădăcină ı̂ntreagă x = 1.
3. Observăm că a < 0 şi ı̂nmulţim cu conjugatul.

2(1 − x2 )
4. Se calculează f 0 (x) = .
|x2 − 1| (x2 + 1)
5. f 0 (x) = − x12 − (x−2)

1 3 5
2 − (x−4)2 − (x−6)2 < 0 ⇒ f este monoton de-
screscătoare pe subintervale, dreptele x = 0, x = 2, x = 4, x = 6 sunt

asimptote verticale. lim f (x) = π, lim f (x) = −∞, f descrescătoare⇒
x→−∞ x%0
f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct x0 ∈ (−∞, 0) ; lim f (x) = ∞,
x&0
lim f (x) = −∞ ⇒ f intersectează axa Ox ı̂ntr-un punct x1 ∈ (0, 2) etc.
x%2

1 − ln x 00 2 ln x − 3
6. Deoarece f 0 (x) = 2
, f (x) = rezultă
x x3
3
x 0 e e2
f 0 (x) + 0 − − −
.
f (x) % max &
f 00 (x) − − − 0 +
4.1. INDICAŢII 87
³ ´
1 1 1 1
7. Scriem şirul sub forma n 1
2+ n
+ 2
2+ n
+ ... + 2+ n
şi recunoaştem că este
n
1
o sumă Riemann asociată funcţiei f (x) = 2+x pentru o diviziune echidis-
R1 1
tantă a intervalului [0, 1] . Deci limita căutată va fi 0 2+x dx.
Z2 µ ¶
2(t − 1) 3
8. Se calculează f (2) = + dt =
(t − 1)2 + 1 (t − 1)2 + 1
0
2
= ln ((t − 1) + 2
1)|0 + 3 arctg(t − 1)|20 .
9. Scriem expresia de sub integrală sub forma:
µ ¶
1 1 x 1
+ − ,
2 x2 + 1 x2 + 1 x + 1
fiecare fracţie având primitive imediate.
Z1 Z1 Z2
1+e
p √ √
10. S = 2π f (x) 1 + f 02 (x)dx = 2π ex 1 + e2x dx = π tdt =
2
¡ 2 0 √ √ ¢ 0 2
3
π (e + 1) e2 + 1 − 2 2 .
Testul nr. 3
µ ¶ln n
ln n
1. Pentru n impar are loc: lim xn = lim 1 + = 1, pentru n par
n→∞ n→∞
µ ¶n n
n+1 1
lim xn = lim n ln = lim ln 1 + = 1.
n→∞ n→∞ n n→∞ n
2. Valorile propuse ale parametrului fiind diferite este suficient să impunem
f 0 (1) = 0.
3. Se aplică de două regula lui l’Hôspital.
4. Numitorul diferit de zero implică dacă x ≥ −1, x 6= − 12 iar dacă x < −1

numitorul este diferit de zero.
5. Calculăm derivata şi analizăm semnul derivatei.

2
6. F 0 (x) = ex x2 (x2 − 2). Analizăm semnul derivatei şi selectăm punctele
de extrem dintre punctele critice.
r s √ Z1
X
n
k 1X
n k
x
n
7. an = = k3
→ √ dx. Integrala se
k=1
n3 + k 3 n k=1
1 + n3 1 + x3
0 √
calculează făcând schimbarea de variabilă t = x x.
Z2 Z3
x+1 x+1
√
8. Integrala se poate scrie: x(2−x)+3
dx + x(x−2)+3
dx = ln 2 2 +
√ √ √ 1 2
2(arctan 2 − arctan 12 2).
√
9. Se calculează integrala facând schimbarea de variabilă x = t şi se obţine
(n+1)2 (n+1)2
an = 2 ln n(n+2) . Rezultă lim an = 0 şi lim nan = lim 2n ln n(n+2) =0
n→∞ n→∞ n→∞
(cazul 1∞ ).
10. Varianta I Placa este limitată de parabola y = 16 − x2 şi de axa Ox (ca

ı̂n figura de mai jos).
y
15
10
0
-5 -2.5 0 2.5 5
-5
4.1. INDICAŢII 89
Datorită simetriei rezultă că centrul de greutate trebuie să fie pe axa Oy,
cu 0 < y < 16 iar x = 0. Singurul răspuns care corespunde cerinţelor
este (d).
Z4 Z4
Varianta II Fie A = aria plăcii, A = f (x)dx = (16 − x2 ) dx =
−4 −4
Z4 Z4
256 1 3
3
. xG = A
xf (x)dx = 256
x (16 − x2 ) dx = 0 (datotită imparităţii
−4 −4
funcţiei de sub integrală şi datorită simetriei intervalului de integrare).
Z4 Z4
2
yG = 2A f (x)dx = 2×256 (16 − x2 ) dx = 32
1 2 3
5
.
−4 −4

4.2 Bibliografie
Majoritatea problemelor propuse se găsesc ı̂n culegerea:
Teste de matematică pentru admitere 2005,
Facultatea de Automatică şi Calculatoare,
Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi,
Editura POLITEHNIUM, Iaşi,
la care au colaborat:
prof. dr. Adrian Corduneanu,
conf. dr. Ariadna Lucia Pletea,
conf. dr. Narcisa Dunitriu,
lect. Silviu Cătălin Nistor.

190

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

190

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TESTE DE MATEMATICĂ M2

Conf. dr. Ariadna Lucia Pletea

March 15, 2008

2 Subiecte date la admitere 37

3 Indicaţii şi răspunsuri 45

(c) min an = a3 , max bn = b2 ; (d) min an = a2 , max bn = b3 ;

(e) min an = a7 , max bn = b2 .

(a) an+1 < an , lim an = ln 2; (b) an+1 < an , lim an = ln 12 ;

(e) an < an+1 , lim an = 1 + ln 2.

(c) lim an = 1; (d) lim an = 12 ;

8. Să se afle valorile lui a ∈ R astfel ı̂ncât:

9. Să se precizeze valoarea lui a = lim (b1 + b2 + · · · + bn ) , unde

(a) l = 1; (b) l = 12 ; (c) l = 0; (d) l = ∞; (e) l ∈ ∅.

11. Se consideră şirul de numere reale:

(e) (xn )n∈N∗ e şir nemărginit.

12. Fie a0 , a1 , ..., ak numere reale astfel ı̂ncât a0 + a1 + ... + ak = 0 şi

13. Se consideră şirul de numere reale

(d) max xn = 1; (e) (xn )n∈N este şir nemărginit.

(c) (an )n∈N este convergent şi lim an = 0; (d) an > 1, ∀n ∈ N ;

(e) (an )n∈N este divergent.

19. Se consideră şirul

(a) l = 0; (b) l = 1; (c) l = 2; (d) l = ∞; (e) şirul (an )n∈N nu

20. Dacă (an )n∈N este şir real definit de

(b) (an )n∈N este nemărginit şi lim an = ∞,

(e) (an )n∈N este nemărginit şi lim an = −∞.

23. Domeniul maxim de definiţie al funcţiei

(d) x ∈ (−2, 2] ; (e) x ∈ (1, +∞) (−∞, 0) .

24. Mulţimea punctelor de continuitate ale funcţiei f : R → R unde

25. Să se calculeze

28. Valoarea limitei:

29. Valoarea limitei

30. Fie ecuaţia

L2 = lim xt2 (x). Valorile lui L1 şi L2 Sunt:

(a) L1 = ∞, L2 = ∞; (b)L1 = −∞, L2 = ∞;

31. Să se determine:

L = lim (sin(ln(x + 1)) − sin(ln x)) .

32. Pentru câte valori ale lui n ∈ N există limita

33. Să se determine valoarea limitei

(a) e; (b) 1/2; (c) 3; (d) 1/e; (e) 4.

(d) lim f (x) = e, lim f (x) = −e;

(e) lim f (x) = e.

35. Să se calculeze µ ¶ 1

36. Să se precizeze valoarea limitei

(a) L = ∞; (b) L = 1; (c) L = 5; (d) L = 0; (e) L = 7.

37. Funcţia f : (0, 1) ∪ (1, ∞) → R unde f (x) = logx (x + 1) este:

38. Fie funcţiile f şi g definite pe R astfel ı̂ncât

39. Valorile lui m pentru care funcţia

este monoton crescătoare pe R sunt:

(d) m ∈ [0, 1] ; (e) m ∈ [−1, 1] .

42. Fie p(x) = x3 + x − m şi f : R → R o funcţie care satisface relaţia

44. Pentru ce valori reale ale constantelor a, b funcţia f : R → R, definită

f 000 (x) + af 00 (x) + bf 0 (x) + cf (x) = 0, x ∈ R,

46. Pentru funcţia

47. Se consideră funcţia

48. Fie funcţia

49. Să se calculeze derivata funcţiei:

50. Fie funcţia

Precizaţi care din următoarele afirmaţii este adevărată:

51. Dacă g(x) = |x| − 1, x ∈ R şi f = g ◦ g atunci:

(c) x = −1 şi x = 1 sunt puncte de maxim relativ pentru f ;

57. Să se calculeze derivata funcţiei:

f : (0, π) → R, f(x) = arcsin(cos x).

(a) x2 ; (b) − sin x; (c) x; (d) 12 ; (e) − 1.

60. Pentru ce valori ale parametrului real m, funcţia