Sunteți pe pagina 1din 38

GEODEZIE ELIPSOIDALA

1.FORMA SI SUPRAFETELE TERESTRE. GEOMETRIA SUPRAFETEI DE


REFERINTA SI REZOLVAREA PE ACEASTA
A PROBLEMELOR DE GEODEZIE
1.1Consideratii generale asupra elipsoidului se referinta
Prin deductii teoretice, confirmate ulterior pe cale experimentala, adica prin maasuratiri, s-a ajuns la
concluzia ca Pamantulare o forma foarte apropiatade aceea a unui ellipsoid de revolutie.
In realitate Pamantul are o forma a sa propie denumita geoid (geos-pamant), definit intr-o prima
aproximatie drept figura care rezulta prin prelungirea pe sub continente a nivelului marilor deschise si
oceanelor in starea lor de echilibru.
Geoidul reprezinta o suprafata care este in fiecare punct al sau normala la directia verticalei sau, ceea ce
este tot una, la directia fortei de greutate .
Cum insa directiile fortei de greutate depind si de actiunea atractiei maselor dispuse neregulat in
interiorul pamantului, rezulta ca din punct de vedere geometric forma geoidului este foarte complicata si nu
poate fi considerata ca o suprafata matematica pe care sa se execute diferite calcule, sa se rezolve diferite
probleme geodezice.
Neputand fi exprimata printr-o relatie matematica, suprafata geoidului este substituita cu o alta suprafata
mai simpla si cat mai aproape de geoid.
Aceasta suprafata coventionala fate de care se defineste geoidul cu suprafetele proiectate pe ela fost
considerata suprafata unui elipsoid de revolutie sau de referinta.
Daca s-ar face o sectiune verticala prin Pamant, rezulta trei suprafete distincte (fig. 1): suprafata
topografica, suprafata geoidului si supafata elipsoidului. Se constata ca in punctele necomune (Po si P ) ale
suprafatelor geoidului si elipsoidului normalele sunt diferite, respectiv V si N.

Fig. 1
Masuratorile efectuate in vederea determinarii dimensiunilor unui ellipsoid de referinta cat mai
apropiate de cele ale geoidului, au dat valori in concordanta cu numarul de masuratori si distributia lor pe
suprafata Pamantului precum si cu nivelul stintei si tehnicii la data respectiva.
In decursul timpului, diversi geodezi au determinat diferite serii de valori ale dimensiunilor elipsoidului
de referinta.
In tabelul 1 sunt date cateva din rezultatele cele mai importante ale dimensiunilorelipsoizilor de
referinta.

Denumirea elipsoidului
de referinta
Anul
determinarii
Semiaxa mare ,,a
[m]
Turtirea
numerica
Perioada de utilizare
in Romania
Bassel 1841 6 377 397, 115 1:299,1528 1873-1916
Clarke 1880 6 378 243, 000 1:293,5 1916-1930
Hayford 1909 6 378 388, 000 1;297,0 1930-1950
Krasovski 1940 6 378 245, 000 1;298,3 1951-prezent
Sistemul geodesic
de referinta 1980
1980 6 378 137, 000 1;298,257 -
Pentru lucrarile geodezice effectuate in tara noastra au fost utilizate in diferite perioade dimensiunile
diferitilor elipsoizi, dupa cum urmeaza:
-dimensiunile elipsoidului Bassel in perioada 1873-1916;
-dimensiunile elipsoidului Clarke in perioada 1916-1930;
-dimensiunile elipsoidului Hayford in perioada 1930 1951;
-dimensiunile elipsoidului krasovski in perioada 1951-prezent;

1.2Scopul si importanta elipsiodului de referinta
Dupa cum este cunoscut si de altfel simplu de inteles, toate masuratorile geodezice si topografice se
efectueaza pe suprafata fizica topografica a Pamantului cu care au contact in mod direct.
Prelucrarea acestor masuratori urmareste in principal determinarea pe suprafata terestra a unor puncte
geodezice de sprijin de prim ordin (ordinal I ) pe suportul carora urmeaza a se determina punctele de ordinul
II, III, IV, V si in continuare a punctelor de detalii necesare la intocmirea planurilor topografice. Metodele de
prelucrare aplicate in determinarea punctelor geodezice sunt ; metoda triangulatiei, metoda trilateratiei, metoda
poligonometriei sau combinatii intre acestea, care se vor studia ulterior.
Pentru punctele geodezice de ordinul I masuratorile efectuate pe suprafata topografica se raporteaza la
suprafata elipsoidului de referinta, iar pe acesta din urma se vor efectua calculele necesare. In unele cazuri de
precizie mai mica, suprafata elipsoidului se va putea inlocui, pentru prelucrarea masuratorilor si cu suprafata
unei sfere de raza medie.
Asa dar, rezulta ca suprafata elipsoidului de referinta este utilizata in stabilirea retelelor geodezice de
sprijin, fata de care se dezvolta lucrarile geodezice ulterioare intr-un sistem unitar si omogen. Calculele
necesare in determinarea punctelor geodezice de ordinul II-IV seefectueaza pa o suprafata plana.
Fiind realizata o retea de puncte geodezice, care ia in considerare forma curba a Pamantului, exista o
baza stiintifica de redactare a planurilor topografice,deci de ridicare cu precizie a suprafetelor de orce
marime. De asemanea, ridicarile geodezice de precizie sunt importante si in diferite studiii ingineresti, la
proiectarea diferitelor obiective si la aplicarea lor in teren.
1.3Sisteme de coordonate ale elipsoidului de referinta
utilizate in geodezie

In geodezie sunt utilizate mai multe sisteme de coordomate care aprtin elipsoidului de referinta (fig.2) :
sistemul de coordonate rectangulare rectilinii,este un sistem general de coordonate cunoscut de la matematici.
Originea sistemului se considera in centrul geometric O al elipsoidului, axa Oz dispusadupa axa polilor PP,
axa Ox pe directia liniei de intersectie a planului Ecuatorului cu planului meridianului de origine (meridianul
care trece prin Observatorul de la Greenwich) si axa Oy pe directia perpendiculara pe planul xOz.

Fig. 2
In acest mod pozitia unui punct oarecare P
O
de pe suprafata elipsoidului este determinate prin trei
coordonate :
, , , , ,
; ;
o o P o P o P
P P z P y OP x

-Coordonatele geografice elipsoidale ( fig. 3 ), formeaza un sistem prin care pozitia unui punct oarecare
Po este raqportata la planul meridianului origine PGP1 si la planul ecuatorial EAE. Acest sistem de coordonate
constituit din latitudinea si longitudinea , se defineste astfel :

Latitudinea punctului Po este ungiul format de normala
'
o o
P P la elipsoid in planul Po cu proiectia ei pe
planul ecuatorial.
Longitudinea punctului Po este unghiul diedru format de planul meridianului origine si planul meridianului
punctului Po.Sistemul coordonatelor geografice elipsoidale este foarte important datorita simpificarilor ce le
creeaza la rezolvarea problemelor geodezice,in plus fiind un sistem unitar pentru intreg elipsoidul de referinta.
Fig. 3
Ca observatie, coordonatele geografice elipsoidale se deosebesc de coordonatele utilizate in astronomie
(latitudinea si longitudinea atmosferica) prin aceea ca aceasta din urma se refera la geoid.
-Sistemul de coordonate geodezice polare, este sistemul in carepozitia unui punct oarecare Po (fig. 4)
situate pe suprafata elipsoidului este binedeterminata daca se cunoaste perechea de valori S si A in care :S=OP
o
este limita geodezica de la punctual P
o
la un punct origine O considerat pe un meridian origine (punctul O
poate fi chiar la ecuator) ;A este unghiul pe care il face directia OP
O
cu di-rectia meridianului considerat
origine.
Fig. 4.
Sistemul coordonatelor geodezice ortogonale (fig. 5) , determina pozitia unui punct oarecare P
o
situate
pe suprafata elipsoidului de referinta, dupa cum urmeaza :Consideram un punct origine O (poate fi chiar
la ecuator) pe un meridian considerat origine. Din punctul P
o
ducem linia geodezica P
o
P
1
normala la meridianul
origine. Atunci pozitia punctului P
o
se determina prin coordonatele geodezice ortogonale P
o
P
1
= u si OP
1
= v.
Fig. 5.
1.4. Parametrii elipsoidului de referinta
Consideram suprafata elipsoidului de referinta ca suprafata a unui elipsoid de rotatie ; atunci se poate
admite ca acesta rezulta prin rotatia unei elipse meridiane in jurul axei mici. Fie elipsa meridiana ce genereaza
elipsoidul de rotatie situata in planul xOz (fig.6). Putem sa atasam acestei elipse ecuatia cunioscuta :
1
2
2
2
2
+
b
z
a
x
(1.1)
in care :
a-semiaxa mare ecuatoriala a elipsoidului ;
b-semiaxa mica polara a elipsoidului.
Prin intemediul celor doua semiaxe se definesc:
-excentricitatea prima, notata cu e;
-excentricitatea a doua, notata cu e' ;
-turtirea, notata cu ;
fig.6.
astfel :
2
2 2
2
a
b a
e


2
2 2
2
b
b a
e

(1.2)
a
b a

Parametrii a, b, e,e', sunt parametrii de baza care determina elipsa meridiana , problema fiind
rezolvabila in cazul in care sunt cunoscuti doi dintre acestia (din care un parametru fiind o lungime).
Relatiile scrise intre parametriide baza pot avea si alte forme dupa cum urmeaza :

a
b
b
a
e
a
b
e 1 ; 1 ; 1
2
2
2
2
2
2
(1.3)
sau :

a
b
b
a
e
a
b
e + 1 ; 1 ; 1
2
2
2
2
2
2
(1.4)
sau :

2
2
2
2
2
2
2
) 1 ( ;
1
1
1 ;
1
1
1
a
b
e
e
e
e

+
+
(1.5)
sau :

2
2
2
2
2
2
2
2 1 ; 1
1
1
;
1
1
1
a
b
e
e
e
e +


+
(1.6)
sau :

2
;
1
;
1
2
2
2
2
2
2
2
e
e
e
e
e
e
e

(1.7)
(S-a considerat
2
=0, fiind foarte mic).
Un parametru intilnit foarte frecvent in calculele geodezice il constituie si raza de curbura polara C
exprimata prin relatia :

2
2
b
a
C (1.7')

1.5 Ecuatiile parametrice ale elipoidului de rotatie
Reprezentand elipsoidul de rotatie la sistemul de referinta Oxyz (fig. 7),distingem urmatoarele elemente
cu specificatie:
EE
1
-diametrul cercului ecuatorului;
PGP'-meridianul origine;
E'E'
1
-diametrul parametruluipunctului oarecare M
o
;

V
-normala la suprafata elipsoidului M
o
;

m
T -tangenta in M
o
la curba meridiana ;

p
T -tangenta la M
o
la paralelul punctului M
o
.
fig.7.
Vectorii
m
T si
V
determina un plan care intersecteaza suprafata elipsoidului dupa curba meridianului
punctului M
o
cu centrul de curbura in punctul O'.
Vectorii
m
T si
V
determina un alt plan care intersecteaza suprafata elipsoidului dupa curba S M
o
F
(normala la precedenta) cu centrul de curbura in punctul O.
Pozitia punctului M
o
poate fi stabilita prin coordonatele rectangulare rectilinii (x, y, z) cat si prin
coordonatele geografice elipsoidale (,).
A stabili ecuatiile parametrice ale elipsoidului de referinta inseamna a stabili o corespondenta intre cele
doua sisteme de coordonate, de forma :
x = f(,)
y = g((,).,) (1.8)
z = h(,)
In acest scop consideram elipsa meridiana ce trece prin M
o
. Punctul M
o
fiind punct current pe elipsa
meridiana va avea coordonate r,z care verifica relatia :


1
2
2
2
2
+
b
z
a
r
(1.9)
Diferentiem ecuatia (1.9)si obtinem:

0
2 2
2 2
+
b
zdz
a
rdr
(1.10)
Fie un punct M
o
situate la distanta elementara fata de punctul M
o
(fig. 8). Acestui punct ii corespund
Fata de punctul M
o
cresterile in coordonate dr si dz
Cresterea coordonatei r a punctului M'
o
este negativa pentru faptul ca, la o cresterea latitudinii

odata cu
deplasarea punctului M
o
in M'
o
distanta O
2
M
o
scade.
In triunghiul dreptunghic elementar format M
o
M
o
N'
o
, se poate considera arcul M
o
N'
o
ca fiind un
element liniar si in consecinta putem scrie :
cos
ds
dx
(1.11)
sin
ds
dr
fig.8.
Daca impartim ecuatia (1.10) prin ds si tinem seama de (1.11) obtinem :
o
b
a
n
x
+ cos sin
2 2
(1.12)
Inmultim (1.12) cu a
2
si avem :
o z
b
a
r + cos sin
2
2
(1.13)
Conform relatiilor (1.4) ecuatia (1.13) devine :
o
a
z
r

+ cos
1
sin
2
(1.14)
de unde :
tg a r z ) 1 (
2
(1.15)
Ecuatia (1.9), luand in considerare relatiile (1.4) poate fi scrisa :

2
2
2
2
1
a
e
z
x

+
si cu (1.15) devine :

2 2 2 2 2
) 1 ( a tg e r r +
de unde :

2 2
sin 1
cos
e
a
r

(1.16)
Inlocuind pe r din (1.15) cu expresia (1.16) obtinem :

2 2
2
sin 1
sin ) 1 (
e
e a
z

(1.17)
Notam :
W e
2 2
sin 1 (1.18)
si cu aceasta, ecuatiile (1.16) si (1.17) devin :

W
a
r
cos
(1.19)

W
e a
z
sin ) 1 (
2

(1.20)
Ecuatiile (1.19) si (1.20) reprezinta ecuatiile parametrice ale elipsei meridiane.
Analizand fig. 7 se observa ca putem scrie :

sin
cos
r y
r x

(1.21)
Folosind ecuatiile (1.19) , (1.20) si (1.21) putem forma sistemul de ecuatii urmator :

W
e a
z
W
a
y
W
a
x



sin ) 1 (
sin cos
cos cos
2

(1.22)
Ecuatiile (1.22) reprezinta ecuatiile parametrice ale elipsoidului de referinta.
Consideram notatia (1.18) pe care o scriem astfel :

2 2 2
sin 1 e W
care pe baza relatiilor (1.7) devine :

2
2
2
2
sin
1
1
e
e
W
+


sau

2
2 2
2
1
cos 1
e
e
W
+
+


(1.23)
Notam:
V e +
2 2
cos 1 (1.24)
Introducem notatia (1.24) in (1.3) si tinem seama de relatiile (1.4), avem :

2
2
2
2
V
a
b
W (1.25)
sau :

2
2
2
2
V
c
W
a
(1.26)
si

V
c
W
a
(1.27)
Ecuatiile (1.22) in baza egalitatii (1.27) devin :

V
e c
z
V
c
y
V
c
x



sin ) 1 (
sin cos
cos cos
2

(1.28)
1.6. Raze de curbura intr-un punct situat pe suprafata elipsoidului de referinta
1.6.1. Generalitati
Fie punctul M
o
(fig.7), un punct oarecare pe suprafata elipsoidului de referinta. Prin acest punct poate fi
dusa o infinitate de curbe la suprafata, din care doua se numesc principale. Este vorba de curba meridiana si de
curba normala la aceasta curba sau curba primului vertical. Aceste curbe au raze de curbura diferite in punctul
M
o
, respectiv curba meridiana cu centrul de curbura in O' are raza de curbura M, iar curba normala la curba
meridiana cu cenrtul de curbura in O are raza de curbura N. Razele de curbura M si N se numesc raze
principale de curbura, cunoscute si sub numele de raza mica si raza mare. Oricare alta curba ce apartine
infinitatii de curbe concurente in ounctul M
o
va avea raza de curbura corespunzatoare

R
a carui valoare se
afla cuprinsa intre M si N. Indicele razei de curbura precizeaza faptul ca, curba considerata determina in
punctul M
o
unghiul de orientare geografica

.
Asadar, intr-un punct oarecare considerat pe suprafata elipsoidului de referinta exista o infinitate de raze
de curbura, corespunzatoare infinitatii de curbe situate pe suprafata elipsoidului si concurente in punctul
respectiv. Valorile extreme ale acestir raze sunt date de razele principale.
In calculele geodezice intervine si asa numita raza medie R
m
intr-un punct, al carei valoare se obtine pe
baza valorilor tutror razelor de curbura existente in punctul respectiv.
In cele ce urmeaza se vor stabili expresiile razelor de curbura M, N,

R
si R
m.
1.6.2. Expresia razei mici de curbura M
Consideram un punct oarecare N
o
de latitudine

pe suprafata elipsoidului de refererinta si elipsa


meridiana ce trece prin acesta (fig. 9a). Pe elipsa meridiana fie punctul M'
o
de latitudine
d +
situat la
distanta elementara ds fata de M
o
.
Arcul elementar M
0
M'
o
se admiteca arc de cerc de raza M, deci putem scrie :

Md ds
(1.29)
si de la aceasta egalitate :

2
2
2
d
ds
M
(1.29')
fig. 9a
Revenind la fig. 8 se observa ca :

2 2 2
dz dr ds + (1.30)
si deci :

2
2 2
2
d
dz dr
M
+

sau :

2 2
) ( ) (
d
dz
d
dr
M + (1.31)
Utilizam in continuare ecuatiile (1.19) si (1,20) si avem :

) sin cos )( 1 (
) cos (
2
2
2

W W e
W
a
d
dz
W
W
a
d
dr


Dar :

W
e
W
cos sin
2


si atunci :

W
e e
W
a
d
dr

2 2 2 2
2
cos sin ) sin 1 ( sin


W
e e
e
W
a
d
dz

cos sin ) sin 1 ( cos


) 1 (
2 2 2 2
2
2


'
sau :

3
2
cos ) 1 (
W
e a
d
dr


(1.32)

3
2
cos ) 1 (
W
e a
d
dz

Substituind ecuatiile (1.32) in(1.31) obtinem :



3
2
) 1 (
W
e a
M

(1.33)
Folosind relatiile (1.4) , (1.7') si (1.26), expresia (1.33) devine :

3
V
c
M (1.34)
Se constata, dupa expresia (1.34), ca raza mica de curbura este functie de latitudinea punctului in care se
determina.
1.6.3. Raza mica de curbura N
Consideram din nou punctul M
o
de latitudine

si elipsa meridiana ce trece prin el (fig. 9 b).


Daca r este raza paralelului pe care se afla punctul considerat, atunci din triunghiul dreptunghic M
o
O
2
O
rezulta :

cos
r
N
(1.35)
sau, conform ecuatiei (1.19) :

W
a
N (1.35')
Folosim in continuarea egalitatea (1.26) si obtinem :

V
c
N (1.36)
Raza mare de curbura este functie de asemenea de latitudinea punctului in care se determina..
fig. 9 b
1.6.4. Expresia razei de curbura dupa o directie oarecare R
Daca intr-un punct oarecare M
o
considerat pe suprafata elipsoidului de referinta se duce o curba
oarecare de orientare geografica

, atunci raza de curbura a acesteia va fi R (fig. 10 a). Pentru a stabili


expresia ce o defineste, sectionam suprafata elipsoidului cu un plan perpendicular pe normala punctului M
o
si
situat la distanta z de acesta.
Se va obtine o elipsa de sectiune ale carei semiaxe pe directiile curbelor principale le notam cu m si
n (fig 10 b).
Pe baza elementelor geometrice existente in planul elipsei meridiane a punctului M
o
(fig. 10 c) putem
scrie :

2 2 2 2
2 ) ( z z M z M M m
z fiind mic,
2
z
este si el mai mic si se neglijeaza deci :
z M m 2
2
(1.37)
Fig 10-a
Fig.10-b
Fig10-c
In mod analog, consierind elementele geometrice din planul curbei normale la meridian si din planul
curbei , obtinem :

z R s
z N n


2
2
2
2
(1.38)
Din egalitatile(1.37) si (1.38) rezulta:

R
s
N
n
M
m
z
2 2 2
2 2 2
(1.39)
Daca raportam elipsa de sectiune la sistemul de coordonate , atunci coordonatele punctului M
1
, care
este un punct curent peelipsa de sectiune verifica ecuatia :
1
2
2
2
2
+
n m

(1.40)
Cum insa :



sin
cos
s
s

(1.41)
putem scrie :
1
sin cos
2
2 2
2
2 2
+
n
s
m
s
(1.42)
Ecuatia (1.42), in baza seriei de rapoarte egale (1.39)devine :


R N M
1 sin cos
2
2
2
+

de unde :



2 2
sin cos M N
MN
R
+
(1.43)
Analizand expresia (1.43) se constata ca raza de curbur a unei curbe de orientare geografica este
functie de latitudinea punctului incare se determina si unghiul de orientare geografica ce pozitioneaza curba
pe suprafata elipsoudului.

1.6.5. Expresia razei medii de curbura R
m
Raza medie de curbura intrun punct oarecaresituat pe suprafata elipsoidului de referinta se determina ca
medue aritmetica a razelor de curbura R

corespunzatoare curbelor ce trec prin acest punct.


n
m
R
n
R
1
1

cand n (1.44)
Considerand, ca intre doa curbe vecine exista un unghi elementar numarul curbelor si deci al razelor
de curbura va fi :

2
n (1.45)
cu care expresia razei mici de curbura scrisa prin trecerea de la suma la integrala devine :

2
0

2
1
d R R
m
(1.46)
Avand in vedere simetria ce exista in raport cu directiile principale, determinate de curbele principale,
putem considera razele de curbura aferente curbelor ale caror unghiuri de orientare sunt cuprinse intre 0
o
si90
o
.
Astfel utem scrie:

2
0

2
d R R
m
(1.47)
Utilizind expresia (1.43) avem:

2
0
2 2
sin cos
2
M N
MN
R
m
(1.48)
Procedind la rezolvarea integalei obtinem:

,
_

2
0
2
2
2
1
cos
2

tg
N
M
d
N
M
MN
R
m

Notam:
t t tg
N
M
0 ; pentru 0
2
1
si:
dt
d
N
M

2
cos
cu care:

0 0
2

2
1
2
t arctg MN
t
dt MN
R
m
si dupa inlocurea lmitelor:
MN R
m
(1.48)
Cu expesiile (1.34) si (1.36) expresia (1.49) devine:

2
v
c
R
m
(1.50)
Raza medie de curbura este functie de latitudinea punctului in care se determina.
1.7. Lungimea arcului de meridian
Consideram egalitatea (1.29), cu ajutorul careia putem stabili lungimea arcului de meridian cuprinsa
intre doua puncte P
1
si P
2
de latitudinea
1
si
2
situate pe aceasta si scriem :


2
1
2
1
2 1

Md ds S
P
P
(1.51)
cu expresia (1.33), (1.51)devine :

d e e a S
2
3
2 2 2
2 1
) sin 1 ( ) 1 (
2
1



(1.51 )
Integrala obtinuta poate fi rezolvata, utilizind rezolvarile in serie:
Astfel:
. .......... sin
48
105
sin
8
15
sin
2
3
1 ) sin 1 (
6 6 4 4 2 a
2
3
2 2
+ + + +

e e e e
Se stie ca:




6 cos
32
1
4 cos
16
3
2 cos
32
15
16
5
sin
4 cos
8
1
2 cos
2
1
8
3
sin
2 cos
2
1
2
1
sin
6
4
2

+

...................
Cu aceste relatii obtinem :

.......... 6 cos 4 cos 2 cos ) sin 1 (
2
3
2 2
+ +

D C B A e
in care coeficientii A,b,sunt dati de expresiile:

..........
512
35

..........
256
105
64
15

..........
512
525
16
15
4
3
.. ..........
256
175
64
45
4
3
1
6
6 4
6 4 2
6 4 2
+
+ +
+ + +
+ + + +
e D
e e C
e e e B
e e e A
In limita aproximatiilor acceptate, integrala (1.51) devine:
)] 6 sin 6 (sin
6
3
) sin 4 (sin
4
) 2 sin 2 (sin
2
)
)[ 1 (
1 2 1 2 1 2
0
1 2 2
2 1

C B
A e a S (1.52)
Pentru cazul particular:
0
1
-punctul P
1
la ecuator

2
-punctul P
2
avand latitudinea

,
se obtine lungimea arcului de meridian de la ecuator la un punct oarecaresituat pe merdian.
Formula de calcul se obtine dein (1.52), respectiv :
1
]
1

+
0

6 sin
6
4 sin
4
2 sin
2
) 1 ( S
0
2
2 - 0
D C B
A e a
(1.52)


1.8 Lungimea arcului de paralel
Pe un paralel de raza r si de latitudine se donsidera doua puncte P1 si P2 situate la o distanta d(fig.11).
In aceasta sitatie, longitudinea -d, deci intre cele doua puncte exista diferenta de longitudine d.
Pentru arcul elementar de parale poate fi scrisa relatia :
dl=rd (1.53)
Atunci, cand punctele P1P2 la distanta finite, longitudinile lor fiind 1 2 se poate stabili lungimea arcului
de paralel integrand egalitatea (1.53), respectiv :

0

2
1
2 1
2 1
(

r
d r l
(1.54)
Fig 11
1.9Sectiuni normale pe elipsoid

Consideram duoa puncte oarecare P1 P2 pe suprafata elipsoidului de rererinta de latitudini si longitudini
diferite(fig.12).
Normala in punctul a impreuna cu punctual B determina un plan normal la suprafata elipsoidului, care o
intersecteaza dupa linia AB,numita sectiune normala directa in punctul A
Sectiunea normala directa A este sectiune inversa fata de punctul B si de asemenea, sectiunea normala
directa din B este sectiune inversa fata de punctul A.
In general sectiunile normale din punctele A si B se numesc sectiunni normale reciproce.
Fig. 12
Sectiunile normala reciproce sunt realizate concret in cazul observatiilor geodezice unghiulare.
Daca admitem ca axa verticala a aparatului stationatin punctul A coincide cu normala acestui punct,
atunci linia de observatie din A catre B se afla in planul normalcare dtermina sectiunea normala directa. In
consecinta, corespunzatoare acestei linii de observatie pe suprafata elipsoidului este sectiunea normala directa
din A.
In acelasi mod, pentru linia de observatie realizata din B catre a avem pe suprafata elipsoidului
sectiunea normala directa B.

1.10 Consecinta sectiunilor normale reciproce
Linii geodezice
S-a aratat, ca intre doua puncte oarecare situate pe suprafata elpsoidului de referinta exista doua sectiuni
normale reciproce . Pot exista si cazuri particulare cand cele doua sectiuni normale coincid si anume, atunci
cand punctele sunt situate pe acelasi meridian, sau pe acelasi paralel, intre ele existand o singura sectiune
normala.
Dar, considerand cazul general si admitand ca pe ca pe suprafata elipsoidului de referinta exista trei
puncte de latitudini silongituduni diferite, prezenta sectiunilor normale reciproce conduce la concluzii
importante din punct de vedere geodezic
Fie acste puncte notate cu P1, P2, si P3 (fig. 13)
Punctele considerate determina in principiu un triunghi pe suprafata elipsoidului.
Masuratorile efectuatein punctele de varf ale triunghiului conduc la obtinerea unghiurior
, ,
care sunt
definite de sectiunile normale directe. Este simplu de observat ca aceste unghiuri nu apartin unui triunghi bine
definit.Din aceasta cauza se impune a fi inlocuite sectiunile normale reciproce cu linii unice (linii trasate
punctat in figura).
Aceste linii, evident ca vor conduce la obtinerea unui triunghi bine definit.
Geometric ele sunt linii geodezice ale caror propietatisi pozitie fata de sectiunile reciproce urmeaza a fi tratate
in continuare.
Fig. 13
1.11 Propietatile liniei geodezice
Fara a analiza din punct de vedere matematic linia geodezica sunt necesare totusi cateva aspecte de
ordin geometric legate de aceasta.
Linia geodezica intre doua puncte situate pe suprafata elipsoidului reprezinta o curba unica si de
lungime minima. Prin pozitii particulare ale punctelor intalnim ecuatorul si meridianele ca linii geodezice.
Mai mult , daca suprafata Pamantului se considera o sfera, arcle de cerc mare sunt linii geodezice, iar
daca se considera pe anumite portiuni plana, liniile geodezice sunt linii drepte.
Pozitia liniei geodezice fata de sectiunile normale reciproce este bine definita in sensul ca este mai
apropiata de sectiunea normala directa si mai departata de sectiunea normala inversa.
Liniile geodezice nu au echivalent in cadrul operatiilor geodezice de teren, ci intervin doar in procesele
de calcul.
Daca arcele de meridian sunt linii geodezice, care trec evident prin cei doi poli, orice alta linie geodezica
nutrece prin cei doi poli.
Este de retinut si faptul ca paralelele nu reprezinta linii geodezice.
1.12 Pozitia liniei geodezice fata de sectiunile
normale reciproce
In masuratorile geodezice , asa cum s-a aratat, este necesara trecerea de la sectiunile normale la linia
geodezica. Pentru aceasta trebuie stabilita pozitia liniei geodezice fata de sectiunile normale.
Se demonstreaza, ca pentru lungimile laturilor triunghiurilor geodezice de ordinul I (maxim 60 km)
liniile geodezice sunt diferite azimutal si ca lungime fata de sectiunile normale reciproce . daca diferenta de
lungime practic este foarte mica si nu se ia in considerare, diferenta de azimut, chiar daca este foarte mica,
trebuie luata in considerare.
In acest sens, s-a stabilit ca linia geodezica imparte unghiul dintre sectiunile reciproce i raportul 1 :2
fiind mai aproape de sectiunea normala directa. Deci, daca in punctul A (fig 14) format de sectiunile normale
este atunci, unghiul format de linia geodezica cu sectuinea normala directa este
3
1

, iar unghuil format
de linia geodezica cu sectiunea normala inversa este
3
2
2


Situatia este similara in punctul B.
Fig. 14
1.3 Reducerea observatiilor azimutale la suprafata
elipsoidului de referinta

Masuratorile geodezice, necesare la rezolvarea problemelor geodezice sunt efectuate pe suprafata
topografica terestra.
Problemele geodezice se rezolva insa, pe suprafata elipsoidului de referinta. Rezulta, asa dar, ca
masuratorile inainte de a fi utilizate in calcule, trebuie aduse (reduse) la nivelul suprafetei elipsoidului.
Asemenea operatie cuprinde observatiile azimutale si distantele.
Ne vom referi in continuare numai la observatiile azimutale, pentru distante, problema tratandu-se
ulterior.
Pentru reducerea observatiilor azimutale pe suprafata elipsoidului de referinta se aplica un numar de trei
corectii.

1.13.1 Corectia de reducere la linia geodezica
Corectia de reducere la linia geodezica se aplica pentru a efectua trecerea de la sectiunea normala
directa, prin care se reprezinta linia de observatie pe suprafata elipsoidului, la linia geodezica.
O linie de observatie realizata intre doua puncte situate pe suprafata terestra se reprezinta pe suprafata
elipsoidului prin sectiunea normala AB. Azimutul acestei linii este Am si rezulta din masuratori. Azimutul
liniei geodezice fiind Ac , este necesar a fi corectat azimutul sectiunii normale directe cu o corectie C1, numita
corectie de reducere la linia geodezica, astfel incat :
Ac = Am C1 (1.55)
Expresia cu care se obtine valoarea corectiei C1 se demonstreaza ca avand forma :

m m
m
A
R
s e
C 2 sin cos
12
2 2
2
2 2
' '
1

(1.56)
in care :
-e-prima excentricitate;
-s-distanta dintre punctele A si B, in km;
-m-latitudinea medie;
-Rm-raza madie pentru latitudinea medie.
Fig. 15
Corectia de reducere geodezica are imporatnta practica si deci trebuie luata in calcul numai in cazul
triangulattilor de ordinul I (cand distantele sunt de marimea a 20-60km.).
1.13.2 Corectia datorata inaltimii punctului vizat
Punctele situate pe suprafata topografica au inaltimi diferite , deci liniile de observatie in general nu
sunt pe suprafata de nivel.
Admitem ca punctele care determina o linie de observatie sunt situate in asa fel incat punctul A este pe
suprafata elipsoidului (suprafata de nivel zero), iar punctul B pe o suprafata de nivel oarecare.
In aceasta situatie punctul b va avea o inaltime H fata depunctul A (fig. 160.
Reprezentarea punctului Bpe suprafata elipsoidului, dupa metoda adoptata de noi in tara, se face cu ajutorul
normalei la aceasta suprafata.normala din B la elipsoid determina punctul B1.
Masurand azimutul directiei AB, obtinem unghiul pe care il face sectiunea normala directa AB2 cu
meridiamul lui A.
In consecinta, se masoara Am si trebuie determinat Ac.
Trecerea de la azimuul am la azimutul Ac se face introducand o corectie C2, numita corectie datorata inaltimii
punnctului vizat, relatia utilizata fiind :
Ac = Am + C1 (1.57)
Fig. 16
Pentru calculul valorii corectiei C2 a fost stabilita relatia:

m
A
M
e H
C 2 sin cos
2
2
2
2
' ' 2
' '
2

(1.58)
in care :
-H- inaltimea punctului in km ;
-M2-raza mica de curbura in punctul B de latitudine
2
;
-
2
-latitudinea punctului B ;
Corectia datorita inaltimii punctului vizat are importanta practica numai pentru cazurilae in care H>=20m
1.13.3 Corectia datorata abaterii de la verticala
Corectia datorata abateri de la verticala apare ca necesara prin aceea ca intr-un puncat oarecare situat
pe suprafata terestra verticala locului nu coincide cu normala la elipsoidul de referinta.
Fie in acest sens punctul A (fig. 17) in care sunt cunoscute coordonatele geografice elipsoidale si .
si coordonatele astronomice (coordonate determinte pe suprafata terestra pe baza observatiilor astronomice)
si .
Sunt notate de asemenea azimutul geodeziccu catre un alt punct E si azimutul astronomic catre
acelasi punct.
Construim o sfera auxiliara cu raza egela cu unitatea, suprafata careia va fi intersectata cu normala la
elipsoid in punctul z si de verticala punctului A in z. O paralela la axa de rotatie a pamantului determina pe
sfera auxiliara punctul P, de asemenea directia AB punctul p. Este cunoscut ca normala la elipsoid in punctul
A determina fata de planul ecuatorului unghiul de latitudine geodezica .Acelasi lucru in cazul verticalei in
punctul A care determina unghiul . Unghiulrile si le gasim si pe sfera auxiliara. Cunoscand longitudinea
in punctele z si z situata pe sfera, unghiul din P va fi -.
Fata de directia Nordului proiectat prin P, directia AB va avea azimutul geodezic si astronomic .
Se proiectaeza punctul z pe directia zP si obtinem punctul Po. Catetele triunghiului sferic zP Poz notate
cu si se numesc componentele abaterii de la verticala u.
In functie de aceste componente, de azimutul astronomic si de unghiul zenital z se stabileste expresia
de calcul a corectiei datorate abaterii de la verticala C3 ca fiind :
z' ) ' sin ' ' ' cos ' ' (
' '
3
ctg C (1.59)

si

se obtin rezolvand triunghiul zPoP :


Urmarimd figura se observa ca :

3
' C
(1.60)
Corectia C3 comparativ cu corectiile C1 si C2 poate atinge valori mai mari, deci trebuie luata
inconsiderare.
Fig. 17
2. ELEMENTE DE TRIGONOMETRIEI SFERICA .
REZOLVAREA TRIUNGHIURULOR GEODEZICE.
2.1 Geodezia sferica
Inainte de a trece la studiul trigonometriei sferice este necesar a se cunoaste propozitiile fundamentale
ale geodeziei sferice.
2.1.1 Cercuri de sfera
La baza geometriei sferica stau urmatoarele teoreme :
-Sectiunea unei sfere cu un plan oarecare este un cerc.
Daca planul secant nu trece prin centrul sferei (fig. 18.a), raza cercului de sectiune r este mai mica decat
raz sferei R (r<R), iar cercul este un cerc mic.
Daca planul secant trece prin centrul sferi (fig . 18.b) r=Riar cercul este un cerc mare.
-Cercurile mari impart sfera si suprafata sferei in doua parti egale.
Fig. 18
2.1.2 Axa, polii, polarele, unghiurile sferice
Diametrul sferei, perpendicular pe planul unui cerc oarecare dat pe acea sfera, se numeste axa acestui
cerc. Axa intalneste suprafata sferei in doua puncte opuse P si P1 numite poli (fig.19).
Toate punctele unui cerc, de exemplu B1, B2, B3, B4 sunt egal departate de polul lor P, adica arcele de cerc
mare PB1, PB2 , PB3 ,PB4 sunt egale
Lungimile acestor arce se numesc raze sferice.
Daca raza sferica este egala cu 90, atunci arcul de cerc mare se numeste polara punctelor P si P1.
Unghiurile P si P1 sub care se intertaie arcele de cerc mare, se numesc unghiuri sferice. Punctele de
intersectie ale arcelor se numesc varfuri, iar arcele, laturile unghiului sferic.Ca masura a unghiuluisferic
servesc:1) unghiul diedru format de planele POA2 si POA3 ; 2)unghiul plan A2 OA3 ; 3) arcul A2 A3 care
este polara varfului P1 si 4) unghiul dintre tangentele la varful
Fig. 19
P al unghiului,duse la laturile unghiului sferic.
2.1.3 Fusul sferic. Triunghiul sferic. Triunghiuri polare
Partea din suprafata sferei cuprinsa intre doua semicercuri carea au acelasi diametru, se numeste fus
sferic. Deoarece ecuatorul ete polara pentru varfurile P si P
1
ale fusului sferic, ecuatorul imparte laturile fusului
sferic,bin doua jumatati egale (fig.20).

Fig. 20. Fig. 21.
Figura de pe suprafata sferei formata de trei arce de cerc mare care se intretaie in trei puncte, se
numaeste triunghi sferic (fig.22).
Dca in triunghiul sferic ABC consideram varfurile ca poli si descriem, cu raze sferuce egale cu 90,
polarele fiecarui varf, atunci aceste polare, intretaindu-se doua cate doua, vor da un nou triunghi sferic A'B'C',
numit triunghi polar triunghiului dat (fig.22).
Intr-un triunghi sferic dat si triunghiul lui polar bsunt valabile relatiile :
-suma unui unghi al unui triunghi sferic dat si al laturii corespunzatoare lui din triunghiul polar este
egala cu 180 adica :
+ 180 b B (2.1)
-suma unui unghi al triunghiului polar si a laturii corespunzatoare lui din triunghiul dat este egala cu
180, adica :
+ 180 b B (2.2)
Fig. 22.
2.1.4. Aria fusului sferic, a triunghiului sferic.
Definitia excesului sferic.
Aria fusului sferic , se obtine scriind :


S
R
S

360 4
2
- aria fusului sferic PAP
1
B (fig. 23) (2.3)

Fig. 23 Fig. 24.
de unde :

90
2

R
S (2.4)
Aria triunghiului sferic, exces sferic. Aria triunghiului sferic (din fig. 24) ABC. Pentru fiecare unghi al
triunghiului sferic se construieste fusul sferic corespunzator :
-pentru
A

- fusul sferic BACA


1
;
-pentru
B

- fusul sferic CBB


1
;
-pentru
C

- fusul sferic BCAC


1 .
Aria triunghiului sferic ABC este egala cu aria fusului sferic A minus aria A
1
BC, sau arua fusului sferic
B minus aria AB
1
C sau cu aria fusului sferic C minus aria AC
1
B.
Putem deci scrie :
BC A
A
R ABC
1
2
90


) (
90
1 1 1
2
BC A C AB
B
R ABC

(2.5)
B AC
C
R ABC
1
2
90


Adunand egalitatile (2.5) obtinem :
) ( ) (
90
3
1 1 1 1
2
B AC BC A BC A C B A
R
ABC + + + +

(2.6)
Expresia din paranteza este egala cu aria semisferei
2
2 R
minus aria triunghiului ABC, respectiv :
) 2 ( ) (
90
3
2
2
ABC R C B A
R
ABC + +

(2.7)
sau

2
2
2 ) (
90
2 R C B A
R
ABC + +


sau

2
2
) (
180
R C B A
R
ABC + +


sau
[ ] 180 ) (
180
2
+ +

C B A
R
ABC (2.8)
Diferenta dintre suma celor trei unghiuri ale triunghiului sferic si 180 se numeste surplus sau esces
sferic si se noteaza cu litere.
Atunci (2.8) devine :



180
2
R
ABC (2.9)
Exprimand excesul sferic in secunde de arc si notand aria triunghiului cu litera S, avem :
S
R
2
0 6 . 60 . 180


(2.10)
sau, deoarece :


1 sin
1
1
1 0 6 . 60 . 180
arc

avem, in secunde :

2
R
S
(2.11)
2.1.5. Lungimea liniara a arcului de cerc mare
S[ presupunem ca arcul QA=L al cercului de pe sfera de raza R, este subantins de unghiul (fig.25).
Atunci lungimea limeara a arcului de cerc mare este :

0 6 . 60 . 360
2 R
L (2.12)

deoarece :
1 sin 1
0 6 . 60 . 180

arc
vom obtine pentru arcul de cerc mare
1 sin R L
sau

R
L
(2.13)
Fig. 25.
In functie de lungimea liniara a arcului de cerc mare poate fi calculat unghiul la centru sferei, cu relatia :

R
L
(2.14)
2.2. Formulele fundamentale ale trigonometriei sferice
Obiectul trigonometriei sferice este rezolvarea triunghiurilor sferice pe baza unui numar suficient de
date. Pentru aceasta este necesar si suficient in fiecare caz in parte, ca patru elemente ale triunghiului sferic sa
fie legate printr-o relatie in care se dau trei elemente.
2.2.1. Formula cosinusurilor laturilor triunghiului sferic
Fie fascicolul de trei drepte OA,OB,OC (fig.26) care formeaza un triunghi triedru cu varful in O si
unghiurile plane OAB,BOC,AOC, egale respectiv cu c, a si b ; vom nota cu A, B, C, unghiurile de inclinatie
ale planurilor laterale.
Suprafata sferei de raza R al carei centru este varful unghiului triedru, va determina prin intersectia cu
fascicolul considerat, triunghiul sferic ABC, ale carui laturi sunt egale cu unghiurile plane a, b, c si ale carui
unghiuri, cu ungiurile de inclinatie ale planelor laterale ale unghiului triedru A, B, C
Fig. 26.
Din orice varf al triunghiului sferic, de exemplu din A coboram o perpendiculara AM pe fata BOC ; prin
dreapta AM ducem planele AMN si AMK, perependiculara pe muchiile OB si Oc si obtinem unghiurile :

b C AO a C BO c B AO C A MK B A MN

; ; ; ;

Luand latura ON a poligonului ONMK ca latura de inchidere si axa de proiectie, avem :
pr. ON = pr. OK+ pr. KM + pr. MN (2.15)
dar
pr. ON = ON = Rcos c
pr. OK = OKcos a = Rcos b cos a
pr. KM = KM cos(90-a) = Akcos C cos(90-a) = Rsin b sin a cos C
pr. MN = 0
Rezulta ca :
R cos c = R cos b coa a + R sib B sin a cos C
Sau
cos c = coa a cos b + sin b sin a cos C (2.16)
Formula obtinuta poate fi aplicata oricareia dintre laturile triunghiului sferic. Prin urmare avem :
cos a = cos b cos c+ sin b sin c cos A
cos b = cos a coa c + sin a sin c cos B
cos c = cos a cos b + sin a sin b cos C (2.16')
2.2.2. Formula cosinusurilor unghiurilor triunghiului sferic
Aplicand formula cosinusului in triunghiul polar triunghiului sferic obtinem :
cos a' = cos b' cos c' + sin b' sin c'cos A' (2.17)
Inlocuind elementele triunghiului polar cu elementele corespunzatoare ale triunghiului dat avem :
cos(180-A)=cos(180-b)cos(180-C)+sin(180-B)sin(180-C)cos(180-a) (2.18)
sau
cos A = - cos Bcos C + sin B sin C cos a (2.19)
si
cos B = - cosA cos C + sin A sin C cos b
cos C = - cos A cos B + sin A sin B cos c (2.19')
2.2.3. Formula sinusurilor
Luam ca axa de proiectie latura AM si atunci :
pr. AM = pr. MK + pr. NA + pr. NM
dar :
pr. MK = 0 pr. KA = KA cos(90-C) =R sin b sin C
pr. NM = 0 pr. NA = NA cos(90-B) =R sin c sin B
Substituind rezulta:
R sin b sin c = R sin 0 sin B
sau:

sinC
c sin
B sin
a sin
(2.21)
Analog, putem deduce ca:

C
c
sin
sin
A sin
a sin
(2.22)
De aici:

B sin
b sin
sin
sin
A sin
a sin

C
c
(2.23)
2.2.4.Formula cu cinci elemente ale triungiului sferic

Luand ca axa de proiectie latura MN, obtinem, conform teoremei proietiilor:
pr. NM = pr.ON + pr. OK + pr. KM (2.24)
pr. NM = NM = AN cos B = R sin c cos B
pr. ON = 0 ; pr. OK = OK cos (90-2) = R cos b sin a
pr. KM = KM cos (180-a) = - AK cos C cos a = R sin b cos a cos c
Sustinand si simplificand cu R obtinem:
sin c cos B = sin a cos b sin b cos a cos C (2.25)
In mod analog obtinem:
sin a cos B = sin c cos b cos c sin b cos A
sin a cos C = sin b cos c cos b sin c cos A
sin b cos A = sin c cos a cos c sin a cos B (2.25')
sin b cos C = sin a cos c cos a sin c cos B
sin c cos A = sin b cos a cos b sin a cos C
Formulele se citesc astfel: produsul sinusului unei latri cu cosinul unui unghi alaturat este egal cu
sinusul celeilalte laturi, alaturata aceluiasi unghi, inmultit cu cosinusul celei de a treia laturi, minus cosinusul
laturii care este alaturata unghiului, inmutit cu produsul dintre sinusul celei de atreua laturi si cosinusul
unghiului opus primei laturi.

2.2.5.Formula produsului sinusului unghiului cu cosinusul
latuurii alaturate
Aplicam formulele de mai sus la truunghiul polar si avem :
sin a' cos c' = sin b' cos c' cos b' sin c' cos A (2.26)
dar fiindca:
a' =180 A, c' = 180 C, etc.
avem:
sin A cos c = sin B cos C + cos B sin C cos a (2.27)
si
sin A cos b = sin C cos B + cos C sin B cos a
sin B cos c = sin C cos A + cos C sin A cos b
sin B cos c = sin A cos C + cos A sin C cos b (2.27')
sin C cos a = sin B cos A + cos B sin A cos c
sin C cos b = sin A cos B + cos A sin B cos c
Formulele se citesc dupa aceiasi regula ca la formulele precedente, utilizind fig. 27
2.2.6. Formula cotangentelor sau formula celor
patru elemente alaturate
Pornim de la relatia cunoscuta :
sin a cos B = sin c cos b cos c sin b cos A

Fig. 27
Impartind ambii membri ai egelitatii cu sin b, obtinem:
A g c
b
a
B cos cos cot sin
sin
sin
cos
Folosind formula sinusurilor avem:
a c c gb
B
A
B cos cos sin cot
sin
sin
cos
sau

A c c ctgb A B cos cos sin sin cos
(2.28)
ctg A sin c =ctg a sin b-cos b cos C
ctg A sin B =ctg a sin b-cos c cos B
ctg B sin C =ctg b sin a-cos a cos C (2.28)
ctg B sin C = ctg c sin a- cos a cos C
ctg C sin A = ctg c sin b- cos b cos A

Prin urmare, in orice triunghi sferic avem urmatoarea reletie:
-tangenta unghiului extrem inmultita cu sinusul unghiului din mijloc, este egala cu produsul dintre
cotangenta laturiin extreme si sinusul laturii din mijloc, minus produsul cosinusurilor elementelor din mijloc.
Evident, formulele de mai sus se pot scrie:
ctg a sin c= ctg A sin B+ cos c cos B
ctg a sin b= ctg A sin C+ cos b cos C
ctg b sin a= ctg B sin C+ cos a cos C (2.29)
ctg b sin c= ctg B sin A+ cos c cos A
ctg c sin a= ctg C sin B+ cos a cos B
ctg c sin b= ctg C sin A+cos b cos A
Citirea acestor formule se face dupa aceeasi regula enuntata mai sus.
2.2.7 Triunghiurile sferice dreptunghice
Sa presupunem, ca in triunghiul sferic ABC, unghiul a este drept, atunci triunghiul sferic este
dreptunghic de unghi.
La rezolvarea triunghiului sferic dreptunghic este suficient sa avem numai doua elemente, deoarece al
treilea unghi drept este cumoscut.
Formulele pentru triunghiul sferic oarecare se introduce: sin A=1, cos A=0.
Inrezolvarea triunghiurilor dreptunghice este comod sa folosim regula de memorizare reprezentata
gfafic in figura de mai jos (diagramele 1 si 2, fig. 29).

Fig. 29
Cand folosim diagrama 2, o suprapunem peste diagrama 1: de xemplu, cosinusul diagramei 2 se
suprapune peste al diagramei 1 :atunci cotangentele coincid cu C si B, iar sinusurile cu (90-b) si (90-c) ;
aceasta permite sa se obtina formulele ;
Cos a= ctg C ctg B (2.30)
si
cos a= sin (90-b) sin (90-c)= cos b cos c (2.31)
Rotind succesiv diagrama 2 in raport cu diagrama 1, putem obtine celelalte opt formule ale triunghiului
sferic dreptunghic.
Daca o latura a triunghiului sferic este egala cu 90 triunghuirile se numesc cvadrantice, relatiile sferice
a acestor triunghiuri se obtin cu diagramele din figura 30 dupa procedura aratata.
Fig. 30
2.3 Formule pentru rezolvarea triunghiurilor sferice oarecare
Formulele fundamentale din trigonometria sferica nu sunt pentru aplicarea in practica, nefiind
calculabile prin logaritmi. In consecinta se folosesc formule transformate.
2.3.1 Formulele sinusurilor jumatatilor de unghi
Pornim de la relatia:
cos a= cos b cos c+sin b sin c cos A
Din trigonometria plana se stie ca:
cos A =1- 2sin
2
A/2
Si deci:
cos a= cos b cos c + sin b sin c (1-2 sin A/2)
dar deoarece :
cos (b-c)= sin b sin c + cos b cos c
rezulta;
cos a= cos 9b-c) -2sin
2
A/2 sin b sin c
de unde;

( ) ( )
c b
c b a c b a
A
sin sin
2
1
sin
2
1
sin
2
sin
2
+ +

Notam :
a + b+ c=2p (p este semiperimetrul)

c b
c p b p A
sin sin
) sin( ) sin(
2
sin

(2.32)
Analog se determina :

2
sin
B
,
2
sin
C
2.3.2 Formulele cosinusurilor jumatatilor de unghi
Pornim la fel de la formula;
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A
si substituim:
cos A= 2 cos
2
A/2 -1
conducand in acelssi mod ca mai sus calculele, se obtine :

c b
a p p A
sin sin
) sin( sin
2
cos

:
2
cos
B
;
2
cos
C
( 2.33)

2.3.3 Formulele tangentelor jumatatilor de unghi
Pentru triunghiul polar se poate scrie :

c b
c p b p A

sin sin
) sin( ) sin(
2
sin (2.35)
se stie ca :

C c
B b
A a
a A




180
180
180
180
Prin insumare rezulta :

+ + + + B A P P c b a 2 ( 2 540
C)
Punand :

p c b a + + 2

avem :

P p 270
si deci :

) ( 90
) ( 90
) ( 90
C P c p
B P b p
A P a p



Cu acestea rezulta :

2
cos ;
2
cos ;
sin sin
) cos( ) cos(
2
cos
C b
C B
C P B P a
(2.36)

2
sin ;
2
sin ;
sin sin
) cos( cos
2
sin
c b
C B
A P P a
(2.37)

2
;
2
;
) cos( ) cos(
) cos( cos
2
c
tg
b
tg
C P B P
A P P a
tg


(2.38)
2.3.5. Formulele triunghiului sferic pentru elemente alaturate
Pentru rezolvarea triunghiului sferic prin trei elemente apropiate se considera doua laturi si unghiul
cuprins intre ele, sau doua unghiuri si latura cuprinsa intre ele.
Pentru determinarea formulelor, folosim formulele sinussurilor si cosinusurilor unghiurilor pe jumatate
scrise astfel :
c a
p p B
b a
c b
p p A
c a b
sin sin
sin sin
2
sin ; ;
sin sin
sin sin
2
sin
2
1 1
2


c a
p p B
b a
c b
p p A
c a
sin sin
sin sin
2
cos ; ;
sin sin
sin sin
2
cos
2
2 2
2

Efectuam inmultirile a
1
x b
1
; a
2
x b
2
; a
1
x b
2
; a
2
x b
1
;

c
p C B A
c
2
2
2 2 2
sin
sin
2
sin
2
sin
2
sin I

c
p C B A
2
2
2 2 2
sin
sin
2
sin
2
cos
2
cos II

c
p C B A
b
2
2
2 2 2
sin
sin
2
cos
2
cos
2
sin III

c
p C B A
a
2
2
2 2 2
sin
sin
2
cos
2
cos
2
sin IV
Extragem radacina patrata, adunam si scadem doua cate doua expresiile obtinute :I+II, II-I, III+IV,
III-IV, atunci :

c
p p C B A B A
c
sin
sin sin
2
sin
2
cos
2
cos
2
sin
2
sin
+
+

c
p p C B A B A
c
sin
sin sin
2
sin
2
sin
2
sin
2
cos
2
cos



c
p p C B A B A
a b
sin
sin sin
2
cos
2
sin
2
cos
2
cos
2
sin
+
+

c
p p C B
c
A B A
a b
sin
sin sin
2
cos
2
sin
2
cos
2
cos
2
sin

+
Facand relatiile calculabile prin logaritmi obtinem :

2
cos
2
sin
2
cos )
2
sin(
2
sin
2
cos
c c
c c
p
C B A


2
cos
2
sin
2
sin )
2
cos(
2
sin
2
cos
c c
c c
p
C B A

+

2
cos
2
sin
2
cos )
2
sin(
2
sin
2
sin
c c
b a b a
p
C B A

+

2
cos
2
sin
2
cos )
2
cos(
2
sin
2
sin
c c
b a b a
p
C B A
+

Deoarece

2 2
c
- p ;
2 2
c
;
2
b a b a
p
c b a
p
+

+

+ +

Dupa simplificari se obtine :



I
2
cos
2
cos
2
cos
2
sin
C
c
b a
B A

+

II
2
cos
2
sin
2
sin
2
sin
C
c
b a
B A

(2.39)

III
2
sin
2
cos
2
cos
2
cos
C
c
b a
B A
+

+

IV
2
sin
2
sin
2
sin
2
cos
C
c
b a
B A
+

2.3.6 Analogiile
Daca in formulele precedente , impartim I la II, II la IV, II la I si IV la III, obtinem

) (
2
1
cos
) (
2
1
cos
2 2
b a
b a
C
ctg
B A
tg
+

+


) (
2
1
sin
) (
2
1
sin
2 2
b a
b a
C
ctg
B A
tg
+

(2.40)


) (
2
1
sin
) (
2
1
sin
2 2
B A
B A
C
tg
b a
tg
+



) (
2
1
cos
) (
2
1
cos
2 2
B A
B A
C
tg
b a
tg
+

+
Prin impartirea analogiilor una prin alta, obtinem :

) (
2
1
) (
2
1
) (
2
1
) (
2
1
b a tg
b a tg
B A tg
B A tg

+
(2.41)
2.4 Rezolvarea triunghiurilor sferice mici,
triunghiuri geodezice
Rezolvarea triunghiurilor situate pe suprafata terstra numite si triunghiuri geodezice poate fi executata
prin trecerea de la triunghiuri geodezice elipsoidale la triunghiuri geodezice sferice.
Aceasta trecere este posibila la triunghiuri mici, adica in situatii in care suprafata elipsoidala de referinta
este aplicabila pe osfera de raza medie Rm calculatain centrul de greutate al triunghiului.
Se demonstreaza ca sub 60 km lungimea de latura in aproximatia de 1mm, triunghiurile geodezice
elipsoidale se pot considera sferice.
A rezolva un triunghi geodezic sferic inseamna, de exemplu, a detrmina doua laturi in situatia in care
sunt cunoscute celelalte elemente ale triunghiului, olatura si cele trei unghiuri.
Dat fiind, ca excesele sferice ale triunghiurulor geodezice sferice sunt mici, nu este necesar si nici
comod sa facem rezolvarea lor dupa formulele trigonometriei sferice, ci aceasta rezolvare se face mai simplu ,
folosindu-se doua metode : metoda Lagrange si metoda aditatementelor.
Ca excesele sferice sunt mici rezulta simplu prin aplicarea formulei excesului sferic, din care rezulta ca
pentru triunghiuri a caror laturieste de 30 km 5 , 6
cc
.

2.4.1 Rezolvarea triunghiurilor geodezice prin metoda Lagrange
Fie un triunghi geodezic sferic ABC, (fig. 31) pe sfera de raza medie Gauss, ale caror laturi considerate
in unitati liniare (exemplu in metri) le notam cu a, b, c .Corespunzator notam laturile in radiani prin:
;
R
c
c ; b ;

R
b
R
a
a (2.42)
Aplicand in triunghiul ABC teorema sinusului:

sin
sin
sin
sin b a

(2.43)
sau
sin sin sin sin b a

(2.44)
Dezvoltam in serie sinusurile ale caror segmente sunt mici si avem:
sin )
3
( sin )
6
(
3 3
b
b
a
a

(2.45)
Fig. 31
Dezvoltind obtinem :

2
2
2
2
2
3
2
3
6R
sin b
- (sin )
6R
sin a
- (sin
R 6
sin b
- sin
R 6
sin a
- sin

b a
b a

(2.46)
Dar, notind inaltimea in triunghi, coborita prin C pe latura AB cu h
c
se poate scrie:
h
c
= a sin (formula plana, insa aplicabila din cauza numitorului foarte mare )
= b sin
si deci :
)
6R
c h
(sin )
6R
c h a
- (sin
2 2
b
b a (2.47)
Pe de alta parte, conform teoremei proiectiilor din trigonometria plana avem :
a c cos + b cos si b = a cos + c cos
si cu aceasta putem scrie:
)
6R
cos c cos
(sin )
6
cos cos
(sin
2 2
c c
h
a
b h
R
b c
a

+

+

Dupa reduceri se obtine:
cos
6
(sin ) cos
6
(sin
2 2
R
ch
b
R
ch
a
c c
) (2.48)
Formula excesului sferic () pentru triunghil considerat se poate scrie :

2
2R
ch
c

iar egalitatea (2.48) devine :
) cos
3
(sin ) cos
3
(sin

b a (2.49)
fiind mic putem scrie ca:

3 3

tg
Eealitatea (2.49) ia forma:
) cos
3
sin ( ) cos
3
tg - (sin

tg b a
Transformind in continuare obtinem:




cos
3
sin
3
cos (sin ) cos
3
sin
3
cos (sin b a )

)
3
sin( )
3
sin(
)
3
- sin( )
3
- sin(

b a
b a
(2.50)
In general se poate scrie:

sin sin sin


c b a
(2.51)
in care:

3
- ;
3
- ;
3


(2.52)
In conluzie, a rezolva tringhil sferic ABCeste identic cu a rezolva triunghiul plan A',B',C' ale carui laturi
sunt egale cu cele ale triunghiului sferic si ale carui unghiuri ',',', sunt micsorate fata de cele ale triunghiului
sferic cu cantitatea
3

.
2.4.2.Rezolvarea triunghiurilor geodezice prin
metoda aditamentelor

Consideram din nou triunghil sferic ABC, fig.32, ale carui unghiri sunt ,, si laturi a, b, c.
Apicand teorema sinusului obtinem seria de rapoarte :

sin
c sin
sin
b sin
sin
a sin

(2.53)
sau :

sin
sin
sin
sin
sin
sin
R
c
R
b
R
a

(2.53')
Fig. 32
Dezvoltam in serie sinusurile de argumente mici oprindu-se cu dezvoltarea la primii doi termeni
obtinem :

3
3
3
3
3
3
sin ;
6
sin ;
6
sin
R
c
R
c
R
c
R
b
R
b
R
b
R
a
R
a
R
a

Substituind in (2.53'), dupa simplificari rezulta :

sin
6
sin
6
sin
6
2
3
2
3
2
3
R
c
c
R
b
b
R
a
a

(2.54)
Introducem notatiile :
c
R
c
c b
R
b
b a
R
a
a
2
3
2
3
2
3
6
;
6
;
6
(2.55)
Cu acestea se poate scrie :

sin sin sin
c b a

(2.56)
S-a obtinut in acest fel formula sinusului cunoscuta pentru elementele unui triunghi plan.
De aici concluzia, ca triunghiul sferic A,B,C, poate fi rezolvat ca un triunghi pplan cu conditia ca,
triunghiul plan sa aiba aceleasi unghiuri ca triunghiul sferc, iar laturile sa fie a', b', c' date de relatiile (2.55).
Cand calculele se efectueaza cu logaritmi se procedeaza astfel :
Cu referire la latura a putem scrie :
2
3
6R
a
a a

sau
)
6
1 (
2
2
R
a
a a
si
)
6
1 log( log log
2
2
R
a
a a +
Se stie ca :
.. ..........
2
) 1 ln(
2
+
x
x x
..... ..........
2
) 1 ln(
2
x
x x
....... ..........
2
) 1 ln( ) 1 log(
2

x
x x x

- este modul de transformare a logaritmilor naturali in logaritmi zecimali a carui valoare este :

e log
0,4..
Revenind la relatia initiala avem :

2
2
6
log log
R
a
a a
si

2
2
6
log log
R
a
a a +
Analog :

2
2
6
log log
R
b
b b

2
2
6
log log
R
c
c c
si

2
2
6
log log
R
b
b b +

2
2
6
log log
R
c
c c +
Cantitatile
2
2
2
2
2
2
6
,
6
,
6 R
c
R
b
R
a
se numesc aditamente.
Cu aceste aditamente calculele privind rezolvarea unui triunghi sferic oarecare sunt mai simple si deci
mai raoide.
Daca de exemplu in triunghiul sferic considerat sunt cunoscute unghiurile si latura a , atunci pentru a
obtine celelalte doua laturi b si c se procedeaza astfel :
-se tabileste marimea laturii a' din triunghiul plan corespunzator triunghiului sferic, cu relatia :

2
2
6
log log
R
a
a a
-se calculeaza laturile b' si c' folosind teorema sinusului a triunghiului plan , deci relatiile :
;
sin
sin
;
sin
sin

a c a b
-se calculeaza marimile laturilor b si c cu relatiile :

2
2
6
log log
R
b
b b

+

2
2
6
log log
R
c
c c

+
Introducerea in calcul a valorilor b' si c' in loc de b,c din cauza numitorului foarte mare nu influenteaza
rezultatul in limitele preciziei care este necesara.
3. PROBLEME GEODEZICE DE BAZA
3.1. Scopul si importanta problemelor geodezice de baza
In paragrafele anterioare au fost analizate posibilitatile de trecere de la masuratorile efectuate pe
suprafata terestra la corespunzatoarele lor pe suprafata elipsoidului de referinta. Urmeaza in continuare, ca
folosind aceste masuratori, sa stabilim prin calcul pozitiile punctelor geodezice de prim ordin dintr-un anumit
sistem de coordonate utilizat pe elipsoid.
Pentru ca, sistemul coordonatelor geografice prezinta avantaje deosebite comparativ cu celelalte
sisteme, privind calculele necesare si modul unitar de determinare a punctelor geodezice, indiferent de pozitia
lor pe suprafata elipsoidului, in practica geodezica este utilizat in mod curent.
Probelmele geodezice de baza se refera la sistemul coordonatelor geografice elipsoidale si constau in
urmatoarele :
a).Problema geodezica directa, determina coordonatele geografice
2 2
, ale unui punct, P
2
(fig.33) si
azimutul 2

in acest punct in functie de coordonatele geografice ale punctului P


1
) , (
1 1

si elementele
geodezice de legatura (distanta S
12
intre punctele P
1
si P
2
si azimutul
1
in punctul P
1
).
Aceasta problema este analoaga cu problema cunoscuta la topografie, privind determinarea coordonatelor
(x
2
,y
2
) ale unui punct P
2
in functie de coordonatele (x
1
,y
1
) ale punctului P
1
distanta S
12
si orientarea
12
.
Problema geodezica directa , dat fiind scopul care-l urmareste, mai poarta si denumirea de problema
transportului de coordonate geodezice.
Fig. 33.
b).Problema geodezica inversa, utilizeaza ca marimi cunoscute coordonatele geografice
1 1
, si
2 2
,
ale punctelor P
1
si P
2
, cu care se determina azimutele
2 1
si distanta S
12
.
Cu problema geodezica directa sunt calculate coordonatele geografice ale punctelor ce formeaza o retea
geodezica de ordinul I, iar cu problema geodezica inversa sunt calculate elementele geodezice initiale (distante
si azimute) si verificate calculele efectuate la problema geodezica directa.
3.2. Precizia de calcul a coordonatelor geodezice
Precizia de calcul, ca in orice problema geodezica, urmareste ca erorile de calcul sa fie de circa 10 ori
mai mici fata de erorile medii ale marimilor masurate.
Evident, ca aceasta este in functie si de distantele intre punctele geodezice, respectiv cu cat distentele
cresc pozitia calculelor are semificatie deosebita.
Se poate arata ca in triangulatia de ordinul I (in care intervin distente geodezice,in medie de 30-40 km)
este necesar ca aproximatia de calcul pentru coordonatele geodezice si sa fie de 0 ,0001, pentru azimute
de 0 ,001, iar pentru distante de 0.001 m.
De asemenea din cauza distantelor geodezice relativ mici, in rezolvarea problemelor geodezice se aplica
metode in care se accepta unele aproximatii cum ar fi : dezvoltari in serie, inlocuirea suprafetei elipsoidului cu
sfera de raza medie, etc.
3.3 Rezolvarea problemei geodezice directe
3.3.1 Metoda dezvoltarilor in serie
Fiind cunoscuta pozitia punctului initial si azimutal
1
al directiei P
1
P
2
(fig.34) , diferentele ) (
1 2
si
) (
1 2
si ) (
1 2
vor fi in functie numai de distanta S ceea ce permite a scrie urmatoarele dezvoltari in
serie :

.......
! 3 ! 2
... ..........
! 3 ! 2
..........
! 3 ! 2
3
3
3 2
2
2
2 2
3
3
3 2
2
2
2 1
3
3
3 2
2
2
1 2
+ + + + +
+ + +
+ + +
s
ds
d s
ds
d
s
ds
d
s
ds
d s
ds
d
s
ds
d
s
ds
d s
ds
d
ds
d





(3.1)
Derivatele din egalitatile (3.1) se calculeaza in punctul P
1
deci cu marimile cunoscute in acest punct.
Pentru calculul derivatelor de ordinul intai ne vom referi la fig. 34 in care ds este un element liniar al
liniei geodezice P
1
P
2
. Elementele cunoscute in punctul P
1
(latitudine, longitudine si azimut)sunt notate cu
1
,
1
si
1
.
Considerind triunghiul elementelor P
1
R
o
P
o
plan putem scrie relatiile :
P
1
R
o
= ds cos
P
o
R
o
= ds sin (3.2)
Pe de alta parte , sunt variabile egalitatile :
P
o
R
o
= r d
P
o
R
o
= RR
o
d (3.3)
Dar :
sin
0
r
RR
; r = N cos ; P
1
R
o
= Md (3.4)
Folosind egalitatile (3.2), (3.3) si (3.4) rezulta :
Md =ds cos
N cos d = ds sin (3.5)
ds tg
N
d d sin
1
sin
Fig. 34
Expresiile derivatelor de ordinul intai se obtin din (3.5)

N
tg
ds
d
N ds
d
M ds
d



sin
cos
sin
cos

(3.6)
sau conformrelatiilor(1.34) si (1.36) :

sin
cos
sin
cos
3
tg
c
v
ds
d
c
v
ds
d
c
v
ds
d


Derivatele de ordin superior , ordinulintai se obtin derivand succesiv in raport cu s expresiile (3.6').
Astfel, derivatele de ordinul doi se obtin :

ds
d
Vtg
ds
d V
ds
d
d
dv
tg
c ds
d
ds
d V
ds
d V
ds
d
d
dV
c ds
d
ds
d
V
ds
dv
V
c ds
d

cos sin
cos
sin (
1
) sin
cos
sin
cos
cos cos
sin
(
1
sin cos 3 (
1
2 2
2
2 2
2
3 2
2
2
+ +
+ +

(3.7)
Procedand la prelucrarea relatiilor (3.7) rezulta

2 2 2
2
4
2
2
sin cos 3 ( + t
c
V
ds
d
:

2 2
2
2
2
2
2
2
2
2
2 1 (( cos sin
cos sin
cos
2

+ +

t
c
v
ds
d
t
c
v
ds
d
(3.8)
in care s-a notat : t = tg
=e cos (3.9)
Pentru celelalte derivate se procedeaza reciproc.
Revenind la expresiile (3.1) cu expresiile derivatelor se obtin relatiile definitive:

......... ) 3 2 (
6
) 3 1 (
24
) 1 (
2
) 9 3 1 (
6 2
3
2
1
2
3
2 2
2
3
4
2 2
2
3
2 2 2 2
2
2
2 2 2
2
1 2
+ + +
+ + +

t t
u v
t t
v
t
u
t t
u v
t u t v u
V



(3.10)

........ ) 3 2 (
3
) 1 (
3
) 3 1 (
3 3
1
cos ) (
2
2
2
2
3
3
2 2
2
2
2
3
3
1 2
+ + +
+ + + +
t t
vu
t t
u v
t
vu
t
v
vut v



(3.11)

. .......... ) 24 20 1 (
24
) 6 5 (
6
) 2 1 (
6
) 2 1 (
2
4 2
3
3
2
2
2
2 2
2
3
2 2
1
+ + + + + +
+ + + + + +
t t
u v
t t
vu
t t
v
t
vu
vt


(3.12)
Relatiile (3.10), (3.11) si (3.12) pot fi acrise mai simplu notand coeficientiimarimilor u, v, u
2
, v
2
, cu a,
b, c indici diferiti.
Pentru elipsoidul de referinta Krasovski acesti coeficienti se extrg din tabele in functie de latitudinea
1
a punctului P
1
.
3.3.2 Metoda inlocuirii suprafetei elipsoidului cu sfera Gauss
Consideram punctele P
1

si P
2
(fig. 35a) pe o sfera se raza medie, deci triunghiul P
1
PP
2
sferic. Pentru
usurinta in scrierea relatiilor luam coordonatele geografice ale punctului P
1
ca fiind latitudinea si
longitudinea =0, iar coordonatele punctului P
2
, si . De asemenea azimutele in cele doua pucte si
'
si
distanta intre ele e.

Fig. 35
Elementele triunghiului sferic sunt cele prezentate in figura.
Pentru rezolvarea problemei scriem feomulele (2.39) intr-un triunghi sferic oarecare (fig 35b)si
obtinem:

2
sin
2
sin
2
cos
2
sin
A c b C B a


2
cos
2
sin
2
sin
2
sin
A c b C B a


2
sin
2
cos
2
cos
2
cos
A c b C B a

(3.13)

2
cos
2
cos
2
sin
2
cos
A c b C B a

Triungiul sferic ABC identificat cu triunghiul sferic P


1
PP
2
conduce la egalitatile :
A= a=90-'
B=180-' b= 90-' (3.14)
C= c=s
Si cu ajutorul acestora :

2
90
2
a
;
2
90
2
c b
;
2
90
2

+ +

s C B
(3.15)

2
90
2
A
;
2
90
2
c b
;
2
90
2



+ s C B

Introducand egalitatile (3.15) in (3.13) obtinem;

2
sin
2
90
sin
2
'
sin
2
' - 90
sin
s
I
+


2
cos
2
90
sin
2
'
cos
2
' - 90
sin
s
II

(3.16)

2
sin
2
90
cos
2
'
sin
2
' - 90
cos
s
III
+


2
cos
2
90
cos
2
'
sin
2
' - 90
cos
s
IV

Prin impartirea relatiilor I si II,:III si IV se obtine:



2
2
90
sin
2
90
sin
2
'


tg
s
s
tg

+

+


2
2
90
sin
2
90
sin
2
'


tg
s
s
tg

+

(3.17)
Rezolvad sistemul de ecuatii (3.17) se obtin necunoscutele ' si .
Prin impartirea relatiilor I si III ; II si IV se obtin :

2
90
2
'
sin
2
'
sin
2
' 90 s
tg tg
+
+



2
90
2
'
cos
2
'
cos
2
' 90 s
tg tg

+

(3.18)
Cele doua relatii (3.180 determina aceeasi marime si anume latitudinea a punctuluiP
2
Este de precizat, ca metoda descrisa conduce la eceleasi valori cu cele obtinute prin utilizarea relatiilor
(3.100, (3.11), (3.12) dar transformate in esnsul ca, semiaxele elipsoidului vor fi egale , deci a=b si in
consecinta :
-excentricitatea a doua e=0
-=0
-V=1
-N=R (raza medie)
3.4 Rezolvarea problemei geodezice inverse
3.4.1 Metoda inlocuirii suprafetei elipsoidului cu sfera Gauss
Ne vom referi la figurile 36.a si 36.b, pebaza carora putem in prima etapa scrie :

Fig.36

2
sin
2
sin
2
cos
2
sin
A c b C B a +


2
cos
2
sin
2
sin
2
sin
A c b C B a

(3.19)

2
sin
2
cos
2
cos
2
cos
A c b C B a +

+

2
cos
2
cos
2
sin
2
cos
A c b C B a

+
Prin identificarea triunghiurilor P
1
PP
2
si CAB rezulta:
A= a=s
B=180- b=90- (3.20)
C= c=90-
Egalitatile (3.19) cu (3.20) devin:

2
sin
2
cos
2
sin
2
s
sin I
+

+

2
cos
2
sin
2
cos
2
s
sin II

+
(3.21)

2
sin
2
sin
2
sin
2
s
cos III
+



2
cos
2
cos
2
cos
2
s
cos IV


Impartind egalitatile I si II, III si IV obtimem:


2
2
sin
2
cos
2




tg tg

+

+
(3.22)

2
2
cos
2
sin
2




tg tg

+


In relatiile (3.22), coordonatele punctelor P
1
si P
2
fiind date, rezulta ca , ' si sunt cunoscute deci pot
fi determinate azimutele si '.
Impartind egalitatile I si III, II si IV obtinem :

2
2
sin
2
sin
2



+
+

ctg
s
tg
(3.23)

2
2
cos
2
cos
2



+
+

tg
s
tg
In egalitatile (3.23) se poate determina distanta s intre punctele P
1
si P
2
.in unitati de arc.