Sunteți pe pagina 1din 2

Fisa de autor

Alexandru Macedonski s-a nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti, fiind al treilea fiu al maiorului Al.D. Macedonski, viitor general si ministru de Razboi in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Studiile primare si liceale le-a urmat la Craiova, apoi a plecat in Austria, Italia si Elvetia cu intentia de a-si continua studiile superioare, pe care insa le-a abandonat. A debutat in 1870 cu poezia "Dorinta poetului", pe care a publicat-o in revista "Telegraful roman" din Sibiu, an in care Mihai Eminescu dadea literaturii romane poezia "Epigonii". Debutul editorial a avut loc in 1872 cu placheta de versuri intitulata sugestiv "Prima verba". Contemporan cu Eminescu si cu generatia marilor clasici, Alexandru Macedonski s-a deosebit de acestia atat prin structura umana, cat si prin conceptia literara, fiind considerat un scriitor de tranzitie, deoarece a imbinat elementele romantice cu cele simboliste si parnasiene. in 1880 editeaza revista "Literatorul", de atitudine antijunimista, aparand in opt serii, pana in 1919, pe langa care a organizat si cenaclul literar cu acelasi nume. Conflictul pe care il are cu Titu Maiorescu si cu Eminescu va culmina cu epigrama scrisa impotriva acestuia din urma, ceea ce a starnit reactii de antipatie atat din partea criticii si istoriei literare, cat si din partea publicului. Epigrama lui Macedonski impotriva lui Mihai Eminescu a fost scrisa in 1883, atunci cand nefericitul poet fusese internat in sanatoriu, ceea ce a sporit indignarea tuturor: Faima rea si antipatia de care a avut parte Macedonski in timpul vietii este motivata si de atacul impotriva lui George Cosbuc, de polemizarea cu Vasile Alecsandri, atunci cand acestuia i s-a acordat premiul Academiei si de faptul ca, in procesul lui I.L.Caragiale, Macedonski s-a alaturat lui Caion. Fiind oarecum in dizgratia contemporanilor, pleaca la Paris in 1884 si incearca sa se impuna ca poet de limba franceza, dar a compus numai cateva poezii, care au aparut, in principal, in revista "L elan litt^raire" din Li^ge. Alexandru Macedonski s-a stins din viata in ziua de 24 noiembrie 1920, la Bucuresti. Versuri: "Prima verba" (1872), "Poezii" (1882), "Excelsior" (1895), "Flori sacre" (1912), "Cartea nestematelor" (1923), "Poema rondelurilor" (1927). Proza: "Drama banala" (1896) - nuvela, "Cartea de aur" (1902), "Thalassa "(1916) - roman. Dramaturgie: "Iades" (1880), "Uncheasul Saracie" (1893), "Moartea lui Dante" (1916). "Poema rondelurilor" cuprinde 54 de poezii cu forma fixa si este structurata tematic: "Rondeluri pribege", "Rondelurile celor patru vanturi", "Rondelurile rozelor", "Rondelurile rozelor de azi si de ieri", "Rondelurile Senei", "Rondelurile de portelan".

Elle est mon me, elle est mon coeur Elle est ma flamme, mon bonheur Cest elle qui ma donn la vie, elle fait partie de moi Elle est mon sang, elle est mes yeux Elle est mon ange mon demi-deu Cest elle qui ma donn la vie, elle fait partie de moi (refrain) Elle est tout ce que jai de plus cher au monde Ma raison dtre, ma raison de vivre Prs delle je serai jusqu la dernire seconde Cest elle que jaime, elle est ma vie Elle est mon ombre, elle est ma voix Elle est mon or, elle est ma foi Cest elle qui ma donn la vie, elle fait partie de moi Elle est ma chance, elle est mon souffle Mon existence, c'est plus que tout Cest elle qui ma donn la vie, elle fait partie de moi (refrain) Elle est mon me, elle est mon coeur Elle est ma flamme, mon bonheur Cest elle qui ma donn la vie, elle fait partie de moi Elle est mon sang, elle est mes yeux Elle est mon ange mon demi-deu Cest elle qui ma donn la vie, elle fait partie de moi Elle est mon me, elle est mon coeur Elle est ma flamme, mon bonheur Cest elle qui ma donn la vie, elle fait partie de moi Elle est mon sang, elle est mes yeux Elle est mon ange mon demi-deu Cest elle qui ma donn la vie Elle fait partie de moi... Tu es toute ma vie, je taime linfini, Maman...

S-ar putea să vă placă și