iute la manie, gata oricand de lupt, i plin de ludroenie (se infurie, de pild, o dat, din senin, pe cand cltorea

in cutrea izvorului de via venic, i sfarm in ndri nite statui de piatr, a cror putere supranatural cluzea fr primejdii pe acei ce strbteau apele morii). i_totui, acest primitiv e inspimantat de gandul morii i sufletul lui simplu cunoate cumplita frmantare a cutrii nemuririi. Ghilgame ii d seama de zdrnicia faimei pe care i-au adus-o minunatele isprvi de vitejie ce le-a svarit i pleac s cutreiere pmantul pentru a gsi taina nemuririi. Locuitorii Urukului, npstuii de asuprirea despotic a lui Ghilgame, au socotit, dimpreun cu zeii, c pentru imblanzirea firii lui Ghilgame nu se afl decat un singur leac: prietenia, cci numai ea poate indulci relaiile dintre oameni. Reacia lui Ghilgame la moartea lui Enkidu va fi teribil: el plange,, geme i fuge in pustiu; dar aici nui numai durerea acestei pierderi, ci mai cu seam .groaza de propriul lui sfarit. Ca s mai poat cunoate vreodat linitea, pleac in cutarea nemuririi, trecand peste muni, peste ape i vi, j urmand calea Soarelui, pentru a ajunge la Uta-napitim, singurul care ii cunoate taina. in calea lui cere ajutor tuturor acelora pe care-i intalnete! care apare smana fkului epic al ePopeii, tema groazei omului in faa morii i dorina de a o infrange prin glorie nepieritoare, tema fundamental din care se ese intreaga aciune.