Sunteți pe pagina 1din 5

Kinetologie-C1, C2 Exercitii cu scripete Exercitiile cu scripete constau in mobilizari pasive, autopasive si rezistive.

Montajele de scripeti se compun din: scripeti; coarda sau corzi; sisteme de prindere; greutati (contragreutati). Scripetii functioneaza ficsi sau mobili dupa cum carligul este acrosat de un punct fix sau de un segment mobil. Ei se plaseaza in planul miscarii; permit modificarea directiei fortei cu mentinerea constanta a marimii fortei si a pozitiei pacientului. Coarda are lungime variabila intre 2-4 m, in functie de gradul de mobilitate al articulatiei, de lungimea bratului parghiei si de pozitia pe care dorim sa o imprimam scripetilor. Sistemele de prindere sunt reprezentate de: -dispozitive speciale pentru mana si picior; -chingi pentru celelalte articulatii. Aceste sisteme de prindere se plaseaza distal de articulatia de mobilizat, iar daca se interpun articulatii intermediare intre articulatia de mobilizat si sistemul de prindere, acestea se vor fixa cu un manson rigid. Greutatile (contragreutatile) sunt reprezentate de greutati metalice; saci cu alice de plumb (periculosi); saci cu nisip. Daca sacii sunt confectionati din tesaturi cu culori vii induc efect excito-motor. Toate aceste greutati sunt etalonate. In afara de aceste 3 feluri de greutati, mai poate exista si greutatea (forta) segmentului mobilizator in caz de autoimobilizari. Montajele cu scripeti utilizeaza unul sau mai multi scripeti ficsi sau mobili. Se recomanda asocierea suspensiilor generale sau segmentare. Circuitele cu un scripete: la un capat al corzii se gaseste segmentul de membru care trebuie utilizat si care reprezinta o rezistenta (R). La celalalt capat se gaseste forta mobilizatoare reprezentata de o greutate sau contragreutate (G) etalonata si se mai gaseste si forta mobilizatoare (F). Cand contragreutatea (G) mobilizeaza segmentul bolnav, atunci miscarea este pasiva si se realizeaza sistemul scipete-greutate. Cand segmentul mobilizator (care poate avea forta normala sau mediocra) mobilizeaza segmentul bolnav, atunci miscarea este autopasiva si se realizeaza sistemul scripete-reciproc. Cand segmentul mobilizator are forta scazuta se vor folosi scripeti mobili, care prezinta avantajul ca forta necesara mobilizarii segmentului bolnav se reduce la jumatate cu fiecare scripete mobil introdus in circuit, cu conditia ca cele 2 capete ale corzii scripetelui mobil sa fie paralele. Circuitele cu mai multi scripeti: primul scripete care vine in contact cu segmentul de membru care trebuie mobilizat este scripetele de receptie sau de tractiune. Urmatorul sau urmatorii scripeti se numesc scripeti de transmisie. 1. Sistemul scripete-greutate realizeaza: -mobilizari pasive, atunci cand contragreutatea G mobilizeaza segmentul, respectiv articulatia care are limitata o miscare; -mobilizari active-rezistive, atunci cand segmentul mobilizeaza contragreutatea G. Aceasta depinde de numarul scripetilor introdusi in circuit si de locul de amplasare al scripetelui in cazul circuitelor cu un singur scripete.

2 2. Sistemul scripete-reciproc realizeaza automobilizari; segmentul sanatos mobilizeaza segmentul bolnav. Pentru segmentul sanatos mobilizarea este activa-rezistiva. Segmentul mobilizator inlocuieste greutatea. Avantajele automobilizarii: pacientul poate intrerupe mobilizarea cand apare durerea, deci sedintele se pot prelungi si relua cand hotaraste pacientul; se face o automobilizare in functie de durere; pacientul este motivat, implicat direct in recuperare. Automobilizarile se pot realiza: pe segmente de acelasi felautomobilizari omologe; pe segmente diferiteautomobilizari heterologe. Pot fi de aceeasi parte homolateral sau de partea opusaheterolateral. Tipuri de circuite: simetrice: aceeasi miscare este realizata atat de segmentul mobilizator, cat si de segmentul mobilizat. Mobilizarea este obligatoriu heterolateral. asimetrice: miscarea realizata de segmentul mobilizator este diferita de cea efectuata de segmentul mobilizat (se realizeaza in acelasi plan, dar in sensuri diferite). Mobilizarea este: -homolaterala pe segmente heterologe; -heterolaterala pe segmente homologe; -heterolaterala pe segmente heterologe. Tipul de circuit este influentat de forta segmentului mobilizator care poate fi foarte buna, de aceeasi parte sau de partea opusa segmentului mobilizat. Mai poate fi decis de numarul scripetilor din circuit si de modul de functionare al scripetilor (fix sau mobil). Tip de circuit SIMETRIC Avantaje -evita compensatiile; -permite utilizarea sinergiilor functionale. Dezavantaje -necesita cateodata montaje complexe; -segmentul sanatos (motorul mobilizarii) nu este totdeauna atat de puternic pentru a antrena fara dificultate circuitul. -simplitate in realizare si utilizare; -totdeauna exista posibilitatea gasirii unui segment mobilizator puternic, care sa asigure mobilizarea segmentului bolnav.

-necesita compensatii. ASIMETRIC

Cusca Rocher asigura realizarea celor mai bune montaje cu scripeti. Ea este formata din 4 panouri de grilaj metalic si este fixata pe un cadru metalic: 2,10/2 m; plafon 2,10/2,10 m. Cusca Rocher permite realizarea simultana de mobilizari in mai multe planuri, comparativ cu montajele obisnuite, in care mobilizarile se realizeaza intr-un singur plan. Exercitii cu obiecte Obiectele sunt foarte variate. Ele au greutati variabile in functie de materialul din care sunt confectionate si de dimensiuni. Alegerea lor se realizeaza in functie de varsta, sex, scop, obiective, stare de sanatate si capacitate de efort. Obiectivele constau in cresterea fortei si rezistentei musculare, amplitudinii articulare, vitezei de miscare, coordonarii, prehensiunii si educarea sau reeducarea mersului.

3 Pozitiile de start se aleg in functie de obiective; astfel, pentru cresterea fortei vom alege pozitii care limiteaza miscarea la un segment sau la un numar mic de articulatii. Pentru cresterea amplitudinii articulare vom alege pozitii care permit mobilizari articulare ample. Exercitiile se executa individual, in grupuri de cate 2 sau pe echipe sub forma de jocuri, mai ales in cazul copiilor. Bastoanele si maciucile sunt confectionate din lemn, metal sau material plastic. Exercitiile cu bastoane se pot executa in toate planurile anatomice, simultan sau alternativ sau cu ambele membre superioare, cu priza simetrica sau asimetrica. Exercitiile cu maciuci se executa tot in toate planurile, dar se pot executa si balansari (in plan sagital), pendulari (in plan frontal), circumductii, prinderi si aruncari. Efecte: cresc forta musculara, marind rezistenta externa prin ingreunarea miscarii si alungirea bratului parghiei; cresc mobilitatea articulara prin tensiuni finale; ofera puncte de sprijin pentru membrele superioare, corectand tulburarile de coordonare; dezvolta prehensiunea de forta; corecteaza tulburarile aliniamentului corpului (de posturari); relaxeaza structurile mobilizate, cand miscarile sunt ample, lente si finalizate cu tensiuni; educa sau reeduca mersul (bastoanele), iar in cazul amputarii unui membru participa la realizarea unor stereotipuri motrice noi. Halterele sunt onfectionate din metal sau din material plastic; au dimensiune si greutate variabila, in functie de varsta subiectului si scopul urmarit. In general se utilizeaza haltere cu greutate intre 100 g-5 kg si mai rar intre 20-30 kg. Efecte: cresc forta musculara prin exercitii de ridicare a unor greutati progresiv crescatoare sau progresiv descrescatoare (se aplica principiul progresivitatii si regresivitatii) si prin exercitii de contractii izometrice mentinute la diverse nivele de lungimi ale muschiului. Un alt efect este cresterea amplitudinii articulare prin miscari de balansare (in plan sagital), pendulare (in plan frontal), circumductii si tensiuni finale. Mingiile sunt confectionate din materiale rigide, semirigide, moi si elastice. Din punct de vedere al aeratiei mingiile sunt solide, semisolide si aerate. Mingiile aerate foarte mari se numesc baloane Pezzi. Exercitiile sunt extrem de diverse si constau in prinderi-aruncari, rostogoliri executate cu diverse parti ale corpului, mentineri, lovirisi se sistematizeaza in exercitii de forta, viteza, asuprizare (se creste amplitudinea articulara), de tarare, echilibru, coordonare, educare sau reeducare a mersului, exercitii de prehensiune. Efecte: cresc forta musculara, deoarece aceste obiecte actioneaza ca rezistente indirecte in cazul exercitiilor dinamice, dar totodata, prin ele se pot mentine diverse lungimi ale muschiului; cresterea vitezei de reactie; cresc mobilitatea articulara prin intinderea elementelor articulare si periarticulare, dar si prin rostogoliri si loviri executate cu diverse parti ale corpului; stimuleaza aparitia reactiilor posturale de redresare activ sau pasiv (prin posturare pe baloane Pezzi); dezvolta coordonarea prin prinderi sau aruncari de la sau la punct fix, prin evitarea contactului cu mingea in miscare si prin executarea de slalom printre mingii; stimuleaza prehensiunea de forta, dar si pe cea de precizie; favorizeaza educarea sau reeducarea mersului prin loviri alternative ale mingiei; mentine sau restabileste aliniamentul normal al corpului (exercitii de rostogolire); au efecte psihice si sociale, deoarece stimuleaza emulatia de grup in caz de jocuri. Cercurile sunt confectionate din lemn sau plastic; se pot executa prinderi, aruncari, mentineri in miscari de rotatie, treceri prin sau printre cercuri. Efecte: dezvolta coordonarea prin prinderi si aruncari, prin pasiri in jurul unor cercuri sau prin impreunarea si mentinerea cercurilor in miscari de rotatie in jurul segmentelor corporale; dezvolta prehensiunea (mai ales pe cea de forta); cresc viteza de reactie prin prinderi; stimuleaza echilibrul, atunci cand subiectul trece prin sau printre cercuri. Franghii sau corzi: sunt confectionate din canepa, au diverse lungimi. Pentru uz individual se recomanda ca lungimea sa fie de 2 metrii, iar pentru grup lungimea sa fie mai

4 mare. Diametrul este de aproximativ 1-1,5 cm. Exercitiile constau in tractiuni, catarari si sarituri, executate individual sau in grup. Efecte: cresc coordonarea si echilibrul prin sarituril; ritmul mai lent sau mai rapid impune sincronizarea miscarilor membrelor superioare si inferioare; cresterea mobilitatii articulare prin tractiuni executate individual sau in grup. Saculetii au dimensiuni intre 20-30 cm; ontinutul este extrem de divers (nisip, alice de plumb, boabe vegetale). Efecte: mentin posturi corective; dezvolta prehensiunea fina prin manevrarea boabelor vegetale; tonifica musculatura extensoare a degetelor prin apucarea si lasarea acestor boabe vegetale; dezvolta stereognozia (capacitatea de a reunoaste obiectele dupa forma lor perceputa tactil). Efectele exercitiilor fizice asupra organismului Au fost sistematizate in morfogenetice (plastice), functionale, educative, profilactice, terapeutice, psihice si sociale. Efecte morfogenetice: se rasfrang asupra oaselor, articulatiilor si muschiilor ca elemente pasive si active ale miscarii: -asupra oaselor: stimuleaza osteogeneza, influenteaza forma si structura oaselor orientand travere osoase pe directia solicitarilor mecanice; previn osteoporoza de inactivitate; -asupra articulatiilor: redau sau cresc amplitudinea de miscare; influenteaza forma si intinderea suprafetelor articulare; stimuleaza condrogeneza; cresc rezistenta capsulei articulare; -asupra muschilor: determina orientarea fibrelor musculare pe directia solicitarii respective; produc hipertrofie musculara; s-a constatat ca eficienta maxima o au exercitiile in care se executa un efort maxim de mai putine ori decat daca se executa un efort minim de mai multe ori , chiar daca suma activitatilor este egala. Efecte functionale: sunt consecinta efectelor morfogenetice. Se rasfrang asupra: -sistemului neuromioartrokinetic-mentinerea si stabilitatea articulara; amelioreaza proprietatile fiziologice ale muschilor; cresc debitul sangvin pe minut de la 4 ml la 80 ml/min/100g muschi (acest lucru se realizeaza prin deschiderea capilarelor de rezerva); produc modificari biochimice importante (cresc nivelul Ca, Fe, Na); produc coordonarea misarii; contribuie la formarea schemei motorii corticale si spatiale prin promovarea secventei normale a miscarii; -aparatului respirator-cresc volumele si capacitatile pulmonare; intensifica schimburile metabolice la nivel tisular si pulmonar; stimuleaza elasticitatea pulmonara; cresc frecventa respiratorie, dar tardiv, prin practicarea sistematica a exercitiilor, scade frecventa respiratorie (bradipnee); se produce si cresterea amplitudinii miscarilor respiratorii; restructureaza actul respirator prin reglarea constienta a respiratiei; -aparatului cardiovascular-cresc viteza de circulatie a sangelui arterial, dar si a sangelui venos; creste debitul sistolic; cresc circulatia in muschi prin deschiderea capilarelor de rezerva; cresc freventa cardiaca si tensiunea arteriala, dar in timp se produc modificari tardive constand in bradicardie si hipotensiune arteriala (presiunea arteriala creste, iar diferentiala scade). Efecte educative: se evidentiaza la nivelul sferelor neuro si psiho-motrice si constau in mentinerea sau redobandirea atitudinii corpului, a unor gesturi, care devin, dupa practicarea exercitiilor fizice, mai corecte si adaptate solicitarilor. Existenta acestor efecte este dovedita in perioada de crestere si dezvoltare fizica si psihica. Efecte profilactice: constau in mentinerea starii de sanatate, cresterea si perfectionarea functiilor organismului, cresterea capacitatii de aparare sau de prevenire a imbolnavirilor.

5 Exista categorii populationale care nu pot fi incadrate in formele generale de practicare a exercitiilor fizice: -copiii mici-de la nastere pana la 3 ani; -femeia in situatii biologice speciale legate de sarcina, lauzie si alaptare; -persoanele de varsta a III-a; -persoane expuse profesional imbolnavirilor si accidentelor de munca; persoane care practica profesii in pozitii monotone prelungite (ceasornicar,); persoane solicitate excesiv din punct de vedere neuropsihic; persoane care practica eforturi fizice intense; -persoane care lucreaza in medii toxice. Efectele terapeutice sunt consecinta programelor de exercitii bine alese si dozate in functie de stadiul bolii, varsta, sex, temperament, boli asociate. Efectele terapeutice ale exercitiilor fizice se pot sistematiza in: -specifice si constau in: refacerea volumului si proprietatilor muschilor; cresterea mobilitatii articulare; educarea sau reeducarea neuromotorie; recuperarea tulburarilor de coordonare si echilibru; coretarea posturii si aliniamentului corpului; -nespecifice, stimulatoare sau relaxatoare asupra marilor functii organice si psihice. Efectele psihice constau in increderea in sine, in posibilitatile proprii de recuperare, increderea in terapeut sau in intreaga echipa medicala. Exercitiile fizice actioneaza asupra individului prin mecanism psihogen. La baza influentei psihogene sta elaborarea unor reflexe conditionate, ca rezultanta a combinarii efortului muscular cu agenti care semnalizeaza necesitatea efectuarii lui. Barker gaseste 5 trasaturi cu repercusiuni asupra personalitatii pacientului: -situatia marginala: intre lumea sanatatii si cea a bolii, ceea ce il face instabil, dominat de stari conflictuale; -situatia noua, starea de primejdie, care planeaza la orizontul bolnavului; -restrangerea orizontului de preocupari, de ambianta; -egocentrismul; -perspectiva temporala indelungata a bolii, care creste anxietatea. Efectele sociale constau in reintegrarea subiectului in mediul familial, socio-profesional sau sportiv. Aceste efecte pot fi induse in conditiile corectarii, prin exercitii fizice, a deficientelor instalate, precum si prin limitarea, pe cat posibil a infirmitatilor si recuperarea capacitatii generale de efort. In traumatisme sau boli grave, capacitatea de munca se pierde sau scade, incat pacientii nu-si pot relua activitatea profesionala anterioara sau nici o alta activitate productiva. Daca pacientii sunt sportivi, ei trebuie sa intrerupa activitatea de performanta. In aceste situatii, pe baza evaluarii capacitatii psiho-fizice restante si a capacitatii generale de efort, pacientii vor fi reorientati profesional (daca este posibil), in caz contrar se realizeaza integrarea socio-familiala.

S-ar putea să vă placă și