Sunteți pe pagina 1din 2

Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri (n.21 iulie 1821, Bacu d. 22 august 1890, Mircetii, judetul Iasi) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician romn, membru fondator al Academiei Romane, creator al teatrului romnesc i a literaturii dramatice n Romnia, personalitate marcant a Moldovei i apoi a Romniei de-a lungul ntregului secol al XIX-lea. Vasile Alecsandri, scriitor apartinand perioadei pasoptiste, a avut un rol hotarator in formarea si dezvoltarea dramaturgiei nationale, prin alcatuirea unui repertoriu romanesc, prin scrierea primelor piese originale si prin eforturile sustinute de a forma gustul publicului pentru teatru. Atasat de viziunea pasoptista,Vasile Alecsandri a fost liderul miscarii literare a epocii, fiind un deschizator de drumuri pentru diferite specii si genuri literare. Socotind ca se va: "fi adapat cu invatatura cuvenita spre a fi de folos patrii", cativa ani, Alecsandri se dedica literaturii cu pasiune Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si lacrimioare) dar si a unei necrutatoare critici a ridicolului social in piesa Iorgu de la Sadagura sau in ciclul "Chiritelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii romane din perioada pasoptista, are in literatura lui Alecsandri cea mai inalta masura in Balta alba si in Desteptarea Romaniei si, de cele mai multe ori se prelungeste prin unele texte pana dupa Unire O a doua etapa, asa - zis de limpezire, de obiectivare a viziunii si mijloacelor artistice, se poate observa incepand cu prozele calatoriei in Africa si atinge expresia artistica matura in pasteluri si in unele legende. O a treia il face sa revina spre teatru, cu o viziune in general romantica, viziune filtrata insa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a intelegerii care il apropie de clasicism. In 1840, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iasi si si-a inceput activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatica insumeaza circa 2000 de pagini, ramanand cel mai rezistent compartiment al activitatii sale literare si va constitui baza solida pe care se va dezvolta dramaturgia romaneasca in principalele sale directii tehnice: comedia straina si drama istorica. Din 1842 dateaza importanta sa calatorie in muntii Moldovei, in urma careia descopera valoarea artistica a poeziei populare. Scrie primele sale poezii in limba romana pe care le va grupa mai tarziu in ciclul Doine si care sunt foarte strans legate de modelul popular din care au luat nastere. In 1844, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Ion Ghica scoate saptamanalul Propasirea, in care poetul va publica versuri ce vor fi incluse in ciclul Doine si lacrimioare, iar in 11

ianuarie se reprezinta piesa Iorgu de la Sadagura, comedie de rezistenta in dramaturgia scriitorului.