Medierea - metoda alternativa de solutionare a conflictelor Medierea isi are originile in psihologia umanista, care a cunoscut un real progres

datorita studiilor efectuate de catre Carl Rogers (1951) si Abraham Maslow (1962). Procesul de mediere utilizat in prezent in tarile europene isi are originile in proiectele scolare si comunitare realizate in SUA in anii '70 - perioada in care s-a incurajat crearea primelor Centre de Justitie ale Vecinilor. Scopurile acestor centre, cunoscute ca programe de mediere comunitara" au constat in oferirea unei alternative la procedurile jurisdictionale, unele dintre cele mai active astfel de centre fiind intlnite in New York, Philadelphia si Los Angeles. In programele speciale de mediere in comunitate s-au format grupuri de voluntari care mediau disputele din comunitatea in care traiau, inclusiv cele dintre vecini, membrii familiilor acestora, proprietari de terenuri, consumatori si vnzatori sau mici intreprinzatori. Exponentii din acest domeniu au fost adesea motivati de convingerile personale si au urmarit sa imbunatateasca abilitatile concetatenilor, sa le dezvolte capacitatile de rezolvare a propriilor neintelegeri, astfel inct comunitatile sa devina mai puternice, iar toti cei care fac parte din comunitate sa aiba o viata prospera. In anii `80-`90, avocatii si oamenii de afaceri americani au inventat sintagma rezolvare alternativa a disputelor" (ADR), pentru a descrie numarul din ce in ce mai mare al modurilor de rezolvare a conflictelor fara adversitati, precum si alternativele utilizate in mediul de afaceri. In cadrul Retelei Judiciare Europene a Comisiei Europene, tehnicile de solutionare pe cale amiabila sunt denumite "cai alternative de solutionare a litigiilor", insa indiferent de denumirea pe care o au acestea, toate incearca sa explice ct mai clar si cuprinzator conceptul de ADR (Alternative Dispute Resolution), care cuprinde toate procedurile si tehnicile de solutionare a conflictelor, pe cale amiabila. Aceste modalitati alternative de solutionare a conflictelor sunt reprezentate de toate metodele de stingere a conflictelor in afara salii de judecata. Principalele modalitati alternative de solutionare a conflictelor sunt medierea, arbitrajul si negocierea. Desi in multe lucrari de specialitate in domeniu se afirma ca ar exista si a patra subcategorie a ADR si anume, concilierea, alti autori impartasesc opinia potrivit careia aceasta nu este dect o forma a medierii . Mai mult ca oricnd, in prezent medierea este un fenomen din ce in ce mai raspndit in Europa, iar in acest context ne referim nu doar la tarile puternice din punct de vedere economic si care au o traditie a medierii de peste 20 de ani, ci si la tari ca Bulgaria, Albania si Moldova. In Europa nu s-a structurat inca un model european de mediere, unanim acceptat de statele in speta, insa modelul francez de mediere este printre cele mai apreciate. Centrul de Mediere si Arbitraj din Paris, specializat in mediere comerciala a dezvoltat reguli si standarde pentru diverse tipuri de ADR, la originea acestora aflndu-se Thierry Garby, Presedintele Forumului Mondial al Centrelor de Mediere. Modelul de mediere aplicabil in statele europene este diferit de cel canadian, in care medierea este obligatorie in toate cauzele civile. Fiecare tara si-a adaptat reglementarile din domeniul medierii la specificul local. Spre exemplu, in Franta in anul 1993, s-au realizat pasi importanti spre institutionalizarea medierii in domeniul penal, iar in anul 1995 a fost introdusa si medierea in litigiile civile, comerciale si de familie. In Germania, medierea a fost implementata in domeniul penal in anul 1991, iar in anul 2000 a fost introdusa o lege care impune obligativitatea folosirii metodelor ADR in disputele dintre vecini si in cazul litigiilor care au un obiect sub 750 euro. De asemenea, daca in Bulgaria contractul de mediere, chiar si intelegerea la care ajung partile pot fi exprimate in forma verbala, acest lucru nu este valabil in restul Europei. In Serbia este nevoie de experienta in domeniul medierii sau al solutionarii conflictelor de minim cinci ani pentru a deveni mediator, iar in Norvegia judecatorii pot fi si mediatori, ceea ce nu este posibil spre exemplu, in Bulgaria. Slovenia este un exemplu pozitiv in ceea ce priveste medierea, astfel in anul 2007 au fost finalizate prin mediere 1500 de cazuri, cele mai bune rezultate fiind obtinute in dreptul familiei (70%). Majoritatea tarilor europene au adoptat reglementari in domeniul medierii in ultimii ani: Albania are o lege a medierii din anul 2003 - la fel ca si Austria -, Bulgaria din anul 2004 - Codul de

Procedura Civila din Bulgaria fiind in concordanta cu legea medierii -, Croatia are o lege a medierii din anul 2003, Macedonia din 2006, Serbia din anul 2005, iar Ungaria din anul 2002. In Romnia, medierea este reglementata prin Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Potrivit art. 1 din acest act normativ, "medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate". Medierea comercial In prezent, se sustin mai multe dimensiuni ale medierii, dupa unii autori, acestea putnd fi impartite in sase domenii: comunitara, familiala, comerciala, organizationala, ecologica si internationala. De remarcat in ultima perioada este faptul ca medierea comunitara atrage din ce in ce mai mult atentia sociologilor, juristilor si profesorilor. Business mediation este termenul american pentru medierea de afaceri. Un studiu recent efectuat in cadrul a 126 companii de top din SUA de catre Institutul International pentru Prevenirea si Solutionarea Conflictului si dat publicitatii in data de 20 aprilie 2007 la New York, a reliefat faptul ca aproximativ 98% din cazurile pe care le-au avut acestea, au fost solutionate inainte de a se ajunge in instanta, fiind evident faptul ca aceste companii prefera sa isi solutioneze conflictele pe cale amiabila. Datorita acestei abordari, compania americana care are un litigiu nu se gandeste in niciun caz sa actioneze in instanta partea adversa pana nu incerca sa solutioneze disputa prin metodele de solutionare alternative, in special prin mediere. In aceste cazuri este vorba despre Business mediation, un tip de mediere practicat de catre companii, extrem de popular in lumea afacerilor internationale. In afaceri timpul inseamna bani iar medierea ofera solutii imediate, palpabile si concrete. Cu cat miza medierii este mai mare, cu atat sansele de solutionare a divergentelor prin mediere cresc. Explicatia acestei afirmatii se bazeaza pe certitudinea ca un potential proces avand o miza ridicata pentru o companie (exempli causa, o creanta de un milion de euro), poate, datorita duratei si incertitudinii cu privire la rezultat, sa duca chiar la falimentul companiei respective in situatia in care creanta respectiva este semnificativa pentru companie. Sau poate sa afecteze grav activitatea companiei chiar daca nu o va duce spre faliment. Succesul sau esecul in afaceri intr-un mediu economic in permanenta schimbare, se bazeaza pe calitatea relatiilor comerciale dintre partenerii de afaceri, relatii care odata cladite trebuie si pastrate. Din aceste considerente, mediul de afaceri european si cel american a adoptat fara rezerve medierea ca modalitate de stingere a diferendelor comerciale. Negocierea este specifica mediului de afaceri iar medierea este in fapt o negociere asistata si coordonata de catre un tert neutru, fara putere de decizie. Avand la baza negocierea dintre parti, medierea este o solutie viabila pentru stingerea conflictelor comerciale. Costurile pe care le implica o astfel de mediere sunt foarte reduse in comparatie cu cele ocazionate de calea litigioasa. Pastrarea partenerilor comerciali se poate realiza doar in cazul in care divergentele dintre ei sunt solutionate prin consens, solutia generata si negociata de catre parti fiind mutual acceptata. Stingerea unui conflict comercial prin mediere este eleganta si eficienta, oferind partenerilor de afaceri posibilitatea de a-si continua relatiile comerciale, vitale pentru succesul in afaceri. Medierea ajuta la stabilirea si mentinerea unor relatii comerciale bazate pe incredere si respect reciproc, generand relatii de colaborare puternice. Mai mult, medierea consolideaza increderea dintre partenerii comerciali, stiut fiind faptul ca relatiile comerciale sunt cladite pe increderea reciproca a partenerilor contractuali. Noi afaceri pot lua nastere in situatia in care prin mediere sunt stabilite principii clare, sunt impartite responsabilitatile, scopurile si obiectivele viitoare. Prin medierea comerciala relatiile dintre partenerii de afaceri existente sunt pastrate si astfel se deschid perspective de initiere a unor noi parteneriate si afaceri in comun. Relatiile comerciale sunt grav vatamate in situatia in care intre companii exista litigii pe rolul instantelor, intervenind in aceste cazuri o

perturbare iremediabila a relatiilor comerciale existente. Medierea comerciala este solutia depasirii unor astfel de blocaje. Pastrarea colaboratorilor si a partenerilor de afaceri este astfel realizata. Pornind de la certitudinea ca medierea comerciala este un succes in SUA si ca majoritatea litigiilor se solutioneaza inainte de a se ajunge in sala de judecata, putem privi cu optimism impactul viitor al medierii in Romania. Important este ca mediul juridic autohton sa aiba deschiderea necesara si sa incurajeze acesta modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila. Medierea are nevoie de timp si de rezultate pentru a se impune si la noi. Firmele straine vor fi cei mai buni promotori ai medierii in Romania. Mediul corporatist va imbratisa medierea date fiind avantajele in plan comercial si in scurt timp vom putea vorbi despre familiarizarea mediului romanesc de afaceri cu acest concept. Medierea comerciala este mai putin stresanta si costisitoare decat abordarea caii litigioase, cale traditionala de solutionare a conflictelor dintre companiile romanesti. Conflictele comerciale sunt numeroase in Romania, in acest sens fiind infiintate de catre instante complete de judecata specializate de drept comercial (sectiile comerciale). Taxele de timbru sunt cu atat mai consistente cu cat miza procesului comercial este mai ridicata. Nici onorariile de avocat si cele ale expertilor angrenati in procesele comerciale nu sunt de neglijat, avand in vedere si numarul gradelor de jurisdictie si intinderea in timp a proceselor. Confidentialitatea medierii comerciale este foarte importanta pentru partenerii de afaceri iar aceasta poate fi pastrata doar prin recurgerea la mediere. In fata instantelor de judecata, notiunea de confidentialitate nu exista, cu atat mai mult cu cat procesele comerciale sunt publice. Medierea comerciala este informala, partile au posibilitatea de a negocia termenii intelegerii cu avocatii companiilor, acest mediu fiind propice luarii unor decizii responsabile, reciproc agreate. Pe langa mentinerea relatiilor comerciale atat de greu de cladit, comerciantii isi pot recupera taxele de timbru deja achitate in cazul in care ajung la o intelegere prin mediere. Bazandu-se pe principiul win-win, medierea comerciala nu transforma niciuna dintre parti in invins sau invingator, toti cei implicati avand doar de castigat din mediere. Datorita complexitatii lumii afacerilor, in urma medierii pot aparea o multitudine de solutii la conflictele existente: esalonarea platilor, negocierea cuantumului creantei, initierea unor noi afaceri, renegocierea unor contracte etc. Exemple de conflicte soluionate n Romnia Cazul 1 - Medierea unui conflict asupra unei marci Societatea I produce balustrade de fier forjat din anul 2002 sub numele X. Aceasta societate si-a inregistrat marca X in iunie 2010 la OSIM, pe plan national. De asemenea, societatea I foloseste numele de domeniu www.X. ro pentru a vinde respectivele balustrade produse in Botosani. Societatea I este o societate cunoscuta pe piata pentru producerea unor balustrade de calitate si are asigurata distributia in toata tara. Societatea P este o societate infiintata in Germania in anul 1986, vanzand inca din acel an obiecte de fier forjat pe piata din Germania sub numele X. Marca X este inregistrata la nivel comunitar din anul 2003 de catre societatea P. Conform legislatiei in vigoare, marcile comunitare sunt protejate si pe teritoriul Romaniei incepand cu data de 01.01.2007 (de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana). In schimb, in Romania firma nemteasca nu a vandut nici un obiect, nefiind practic cunoscuti aici dar avand intentia de a comercializa pe viitor obiecte de fier forjat si in Romania. Pentru aceasta, firma germana P ar fi dorit anularea inregistrarii marcii X si anularea inregistrarii numelui de domeniu www. X .ro pentru a putea fi achizitionat. Ce s-ar fi intamplat in instanta? Procesul ar fi durat cel putin 2 ani (fond, apel, recurs), timp in care amandoua firmele ar fi suferit din cauza denigrarii reciproce in piata. De asemenea, dovedirea notorietatii marcii X ar fi insemnat comandarea de studii de piata foarte costisitoare. Instanta ar fi putut interzice firmei romanesti sa

foloseasca marca sau ar fi putut considera ca marca X era deja notorie in Romania la data de 01.01.2007 si astfel ar fi putut interzice folosirea marcii X de catre societatea germana P. Cele doua societati au apelat la mediere Conflictul lor s-a solutionat in 3 sedinte de mediere. Partile au inteles ca pot lucra impreuna, sa foloseasca reteaua firmei romanesti si notorietatea si tehnica firmei germane. Astfel societatea I a devenit distribuitorul societatii P, comercializand astfel alaturi de balustradele proprii (carora le-a dat numele de Y) si obiectele de fier forjat produse de firma P. De asemenea, societatea I a cedat numele de domeniu www. X. ro pentru suma de 15.000 EUR, bani pe care i-a folosit pentru aducerea la cunostinta publicului de diversificarea ofertei (atat balustrade Y cat si obiecte importate din Germania X). Rezultat: Ambele firmele au avut de castigat din aceast acord de mediere iar colaborarea lor se anunta a fi una de durata. Cazul 2 - Medierea unui conflict comercial Societatea W (societate de contabilitate) a semnat un contract pentru amenajarea spatiului (varuire, daramare 2 pereti, construire 3 pereti interior, design interior si achizitionare draperii si mocheta) cu firma M. Initial, firma M a prezentat un deviz estimativ de 20.000 E si un timp de executie a contractului de 2 luni, deviz acceptat de societatea W care a achitat jumatate din suma la data semnarii contractului urmand ca cealalta jumatate sa fie achitata la momentul predarii-primirii lucrarii. Din pacate au intervenit mai multe evenimente nefericite seful de lucrari a avut un deces in familie, a intervenit o pana de curent generalizata timp de 3 zile, electricianul firmei si-a dat demisia la inceputul lucrarii, s-a spart o teava si toata cladirea a fost inundata, zugravii s-au imbolnavit de gripa, autorizatiile pentru daramarea peretilor nu au fost obtinute la timp din cauza functionarilor de la primarie care nu au respectat termenele legale. In plus, societatii W i-a expirat contractul de inchiriere de la vechiul sediu astfel incat nu a avut unde sa-si desfasoare activitatea, pierzand in acest fel nu numai bani (inclusiv pentru depozitarea documentelor clientilor), ci si credibilitate in fata clientilor. Ce s-ar fi intamplat daca societatea W s-ar fi adresat instantei? Un astfel de litigiu comercial dureaza aproximativ un an numai in fata instantei de fond. Pe langa taxa de timbru (care se plateste in functie de valoarea sumei care se solicita a se recupera in instanta) societatea W ar fi platit un expert care sa evalueze cuantumul sumelor pierdute ca urmare a intarzierii lucrarilor. De asemenea, exista posibilitatea ca societatea W sa piarda procesul in cazul in care firma M demonstra faptul ca a intervenit un fapt fortuit astfel incat nu are nici o vina in nefinalizarea lucrarii la timp. Pe de alta parte societatea M ar fi putut sa piarda o suma considerabila, mergand pana la pretul total al lucrarii. ntrebri: 1. Ce sunt programele de mediere comunitar? 2. n domeniul afacerilor, ce este, de fapt, medierea? 3. De ce este important medierea pentru mediul afacerilor? 4. Conform articolului, ce este ARD? 5. Realizai o scurt comparaie ntre medierea la noi n ar i cea din rile dezvoltate (din Europa i SUA). 6. Pentru Cazul 2 - Medierea unui conflict comercial: n grupe de cte 3 (un mediator, un reprezentant al societii W i unul al societii M), realizai o scurt sesiune de mediere. Precizai soluiile pe care le-a formulat mediatorul, cele pe care le-ar prefera fiecare dintre pri n parte i soluia final acceptat de ambele pri, n cazul n care s-a ajuns la un acord.