DERMATO - VENEROLOGIE Curs nr 9 BOLI CU TRANSMITERE SEXUAL Gonoreea (blenoragia) este o boal contagioas produs de gonococ.

Se caracterizeaz prin inflamaia cilor genito- uriinare cu scurgere purulent i dureri la miciune. Gonoreea este cea mai veche dintre bolile venerice cunoscute i se transmite prin raporturi sexuale genitale i orale, ca i de la mam la ft n timpul naterii. Simptome i evolutie - La brbat. Uretrita este cea mai frecvent dintre manifestri. Apare ntrun interval de la 4 la 20 zile dupa contactul infectant, sub forma unei scurgeri uretrale galbui, abundente, care pateaza lenjeria si este insotita de arsuri la mictiune. In absenta tratamentului, pot aparea inflamatii locale (prostatita, cistita sau orhiepididimita) si uretrita poate evolua spre o forma subacuta sau cronica al carui risc major este o ingustare a uretrei, sursa a unor dificultati suplimentare la mictiune. - La femeie, simptomele sunt adesea mascate, gonoreea declarandu-se sub forma de leucoree (pierderi albe) si de inflamatii locale (cervicita, bartholinita, cistita). Infectia poate ajunge la ovare si trompe, chiar poate provoca o pelviperitonita (peritonita limitata la bazin), si poate fi cauza unei ulterioare sterilitati. - La fetita, care poate contracta boala prin folosirea, de exemplu, a unui prosop contaminat de un alt utilizator, gonoreea se manifesta adesea printr-o inflamatie a vulvei si a vaginului. - La noul-nascut, transmiterea se face in momentul nasterii si se traduce printr-o oftalmie gonococica. Diagnostic - Diagnosticarea este uneori dificila din cauza localizarilor atipice: stomatita si faringita (dupa raport orogenital), anorectita, endocardita sau meningita consecutiva unei atingeri a faringelui. Diagnosticul trebuie sa fie confirmat printr-un examen de laborator, direct (frotiu) sau dupa cultura, realizate pornind de la prelevatul local.

Tratament - Gonoreea este tratata eficace printr-un antibiotic (penicilina sau alt antibiotic, daca gonococul responsabil de infectie este rezistent la penicilina). Tratamentul trebuie sa fie precoce, iar subiectul trebuie sa se abtina de la orice raporturi sexuale in perioada tratamentului, partenerii sexuali fiind tratati preventiv, chiar daca nu prezinta vreun semn al bolii.

Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala, care netratata poate produce

complicatii majore. Infectia are perioade alternative de activitate si de latenta. Simptomele apar in timpul perioadelor de activitate; in perioadele de latenta nu exista nici un simptom, dar pacientul este infectat in continuare. Oricine vine in contact cu o persoana infectata cu sifilis se poate imbolnavi. Nu este necesar contactul sexual pentru a fi transmisa infectia, aceasta se poate realiza si prin simplul contact cu gura, rectul sau organele genitale ale unei persoane infectate. Agent etiologic:Treponema pallidum Ci de transmitere: -

contactului sexual vaginal, anal sau oral. folosirea unui ac anterior folosit pentru/de o persoana infectata. prin transfuziile de sange, dar aceasta cale este foarte rar intalnita, deoarece sangele recoltat pentru transfuzii este testat pentru bolile cu transmitere sexual si bacteria care produce sifilisul nu rezista mai mult de 24-48 de ore in conditiile in care este stocat sangele pentru transfuzii.

- In cazul femeilor gravide si infectate cu sifilis, bacteria poate traversa placenta si infecta fatul in orice moment al sarcinii sau al nasterii (sifilis congenital).

Perioada de incubatie este perioada dintre expunerea la infectie si momentul in care apar simptomele. O leziune a pielii numita sancru, este primul simptom al sifilisului cu transmitere sexuala. ancrul apare intr-un interval de 10-90 de zile de la momentul infectiei, de obicei intervalul este de 21 de zile.

Factorii de risc pentru infectia cu treponema pallidum sunt: - contact sexual neprotejat (sexul fara prezervativ sau folosirea incorecta a prezervativului), mai ales in randul homosexualilor - parteneri sexuali multipli, mai ales in zonele in care boala este foarte raspandita - contact sexual cu o persoana infectata - contactul sexual cu o persoana care are parteneri sexuali multipli - prostitutia - infectia cu virusul HIV. O persoana este contagioasa daca are leziuni deschise sau eruptii in cazul bolii. Riscul de a fi infectat cu sifilis in urma unui singur contact sexual, cu un partener infectat, este de aproximativ 3-10%. Infectia cu sifilis creste riscul unei persoane de a fi infectata cu HIV. Sifilisul produce leziuni deschise pe organele genitale, care permit virusului HIV sa intre in organism. Sifilisul este mai frecvent printre persoanele care sunt infectate cu HIV. Sifilisul are o evolutie in patru stadii, fiecare stadiu avand simptome aparte. Sifilisul primar - de obicei nedureros, apare la locul de patrundere al bacteriei in corp. Acesta apare de obicei in 3 saptamani de la expunere (limitele intervalului sunt de 10-90 zile). Persoana infectata este foarte contagioasa in timpul stadiului primar. La barbati sancrul apare frecvent in regiunea genitala, de obicei dar nu intotdeauna, pe penis. Aceste leziuni sunt de obicei nedureroase. La femei sancrul poate apare la nivelul organelor genitale externe sau interne. Sancrul poate trece neobservat atunci cand apare la nivelul vaginului sau a partii inferioare a uterului deoarece sunt nedureroase si greu de vizualizat. Cresterea in volum a ganglionilor limfatici apare de obicei in apropierea zonei unde se gaseste sancrul. Sancrul poate apare si alte parti ale corpului. Cand se intampla acest lucru, sancrul este de obicei inflamat si secreta puroi. Sancrul dureaza 28-42 de zile, dupa care se vindeca fara tratament, lasand o cicatrice subtire. Vindecarea sancrului nu inseamna ca persoana respectiva s-a vindecat sau ca nu mai este contagioasa. Sifilisul secundar - este caracterizat de o eruptie, care apare la 4-10 saptamani dupa aparitia sancrului, uneori inainte ca acesta sa se fi vindecat. Pot apare si alte simptome care arata ca infectia s-a raspandit in organism. Persoana respectiva este foarte contagioasa in stadiul al doilea al sifilisului. Eruptia apare pe intreg corpul si include palmele si plantele. Leziunile au o culoare rosumaroniu, sunt mici, elevate sau nu, si au mai putin de 2 cm. Acestea pot fi confundate cu alte leziuni tegumentare. Leziuni deschise, mici, pot fi prezente la nivelul mucoaselor. Aceste leziuni pot contine puroi. Leziunile umede au un aspect aparte, fiind numite "condiloma lata". La persoanele cu pielea inchisa la culoare, leziunile pot avea o culoare mai deschisa decat pielea din jur. Eruptia

se videca fara tratament si fara a lasa cicatrici in 2 pana la 12 saptamani. Dupa vindecare pielea poate ramane usor decolorata. Vindecarea eruptiei nu inseamna ca persoana respectiva s-a vindecat sau ca nu mai este contagioasa. Sifilisul latent (ascuns) - In lipsa tratamentului, o persoana infectata cu sifilis va ajunge in stadiul latent (ascuns) al bolii. Stadiul latent apare la un an dupa debutul infectiei. Dupa ce eruptia din stadiul doi dispare, persoana infectata va fi asimptomatica pentru un timp (perioada latenta). Perioada latenta poate fi de un an, dar se poate intinde intre 5 si 40 de ani. De obicei, in acest stadiu, un diagnostic corect poate fi pus numai pe baza analizelor de sange, istoricului bolii sau nasterii unui copil cu sifilis congenital. O persoana este contagioasa in prima parte a stadiului latent si poate fi contagioasa in a doua parte a acestui interval. Sifilisul tertiar (stadiul tarziu) - Acesta este cel mai distructiv stadiu al bolii. El poate debuta la un an dupa infectie sau in orice moment al vietii unei persoane infectate cu sifilis si care nu este tratata. O persoana infectata cu sifilis, poate sa nu ajunga niciodata in stadiul tertiar. In cadrul acestui stadiu, boala poate produce afectiuni grave ale vaselor de sange si inimii, tulburari mentale, orbire, afectiuni ale sistemului nervos si chiar moartea. Simptomele sifilisului tertiar depind de complicatiile care apar. Complicatiile din acest stadiu includ: - gomele sifilitice, care sunt leziuni mari, situate pe piele sau in interiorul corpului - sifilisul cardio-vascular, care afecteaza inima si vasele de sange - neuro-sifilisul, care afecteaza creierul si meningele. Diagnostic sifilisul primar este usor de diagnosticat prin examenul microscopic al agentului patigen la nivelul leziunii. Examenle sanguine confirm diagnosticul. In perioada secundar, de latent si tertiara, rezultatele acestor teste sunt intens positive.

Tratament antibioticul de lectie este PENICILINA:

-

la debut, sifilisul poate fi frecvent vindecat printr-o singura injective cu o doza mare de Penicilina; in formele ulterioare tratamentl este cu Penicilina dar de lunga durata.

Prevenire: are la baz depistarea sistematica si tratarea bolnavilor si a partenerilor lor sexuali. Sifilisul este o boala cu declarare obligatorie