FACULTATEA DE TEOLOGIE ANDREI SAGUNA SIBIU

TEZA DE LICENTA
Ieromonah PATRUNJEL GHEORGHE SERAFIM

SIBIU - 1997 -

FACULTATEA DE TEOLOGIE ANDREI SAGUNA SIBIU

PENTICOSTARUL SI SPIRITUALITATEA ORTODOX

Tez de licent La catedra de Teologie Liturgic - sub indrumarea P. S. Ep. Prof. Dr. Laurentiu Streza

Sustinut de candidatul Ierom. Ptrunjel Gheorghe Serafim

SIBIU - 1997 -

Cuvnt Introductiv
Nscut fiind la tar, ntr-un mediu religios n care oamenii stiu de Dumnezeu si si raporteaz existenta lor la El, odat cu trecerea timpului am nceput si eu n acest cadru s m conformez practicilor religioase pentru c asa eram ndrumat n familie. La nceput spuneam rugciuni fr a m ruga, fr a fi constient c l rog pe cineva pentru ceva. Tot astfel participam si la sfintele slujbe, fiind condus de printi, si mi amintesc c prima mea constatare pe care am fcut-o n legtur cu ce se petrecea n biseric a fost aceea c dup o parte a slujbei urmeaz predica timp n care vorbeste doar preotul, dup care totul se termin si mergem acas. Odat cu trecerea timpului am nceput s pricep tot mai mult cele ce le fceam raportndu-m la Dumnezeu, pe care l vedeam ca fiind cineva care ne vrea binele si ne pedepseste cnd facem rul, cnd facem ceva mpotriva voii Sale. Intelegerea celor ce le fceam n legtur cu Dumnezeu mi-a fost mai trziu mult usurat de intrarea n mnstire, aici implicit de contactul cu printele Teofil Prianu, duhovnicul acestei mnstiri, iar apoi de studiul n cadrul Faculttii de Teologie din Sibiu. L-am cunoscut tot mai mult pe Dumnezeu, am nceput s-mi dau tot mai mult seama de marea Lui dragoste pentru noi, am aflat c rugciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu . Mi-am dat tot mai mult seama c rugciunile pe care le avem n crtile de cult sunt mai mult dect o simpl vorbire cu Dumnezeu, c ele cuprind cugetri de mare adncime si frumusete totodat, c n ele se cuprinde ntreaga nvttura dogmatic a Bisericii noastre. Astfel cineva rugndu-se, nvat totodat, vine n legtur cu tot ce Bisetica ne spune despre Dumnezeu si despre viata mpreun cu El. Orcine este atent la sfintele slujbe are prilejul s aud ce ne spune Biserica la fiecare praznic ca si n posturi, la prilejuri de srbtoare si n zile obisnuite, n rstimpuri de pocint pentru pcatele noastre si n ceasuri de bucurie divin adus din cer pe pmnt.
1

Mi-am dorit ca lucrarea mea de licent s fie ceva viu, practic, si cernd si sfatul printelui Teofil care-mi este ndrumtor sufletesc am ajuns s m ocup de subiectul de fat. Motivul este ncercarea de a arta, la msura ntelegerii mele care este mesajul Bisericii adresat nou n perioada dintre Sfintele Pasti pn n prima Duminic dup Rusalii. Multi se strduiesc s pun n atentie valoarea postului, a nfrnrii, a ascezei, n viata crestinului, si ntr-adevr toate acestea sunt de o mare important, dar cred c nu trebuie s neglijm ci dimpotriv, s artm valoarea covrsitoare pe care o au n viata noastr binecuvntarea lui Dumnezeu, bucuria izvort dintr-o viat n comuniune cu Dumnezeu. Cnd prezentm ceva nu artm doar greuttile cu care se realizeaz lucrul respectiv ci punem accent mai ales pe valoarea lui. La fel, cnd prezentm Ortodoxia, trebuie s punem n lumin valorile ei, s artm darurile pe care Dumnezeu vrea s le reverse asupra omului, s prezentm omul cel nou, omul luminat de Dumnezeu, fiu al lui Dumnezeu, frate al Mntuitorului, templu n care Duhul Sfnt vrea s-si fac slas. Toate aceste lucruri sunt prezentate si strigate n Penticostar, cartea de cult a Bisericii ce cuprinde cntrile rnduite pentru slujbele din perioada amintit. In partea introductiv a lucrrii am fcut o prezentare a Penticostarului, am artat ce este acesta, cum a evoluat si s-a dezvoltat n timp, cum a ajuns s fie cunoscut de noi, ce cuprinde si ce are el specific. Tot aici am fcut o prezentare a
1

Evagrie Ponticul, Capete despre rugciune, n Filocalia vol.1, Buc. 1992, p.92.

2 spiritualittii, diferentiind n cadrul acesteia spiritualitatea ortodox si artnd apoi ce are aceasta specific si pe ce se ntemeiaz. Dup aceast parte introductiv am trecut la prezentarea spiritualittii ce se degaj din cntrile cuprinse n Penticostar. Mai nti m-am oprit asupra celor trei mari srbtori din cuprinsul Penticostarului ncercnd s pun n atentie luminile de gnd ce se revars cu prilejul acestor praznice. In urmtoarea parte a lucrrii am prezentat toate duminicile cuprinse n aceast perioad, cu chipul lor de spiritualitate. In partea ultim m-am oprit asupra unor zile deosebite din vremea Penticostarului, prilej cu care am ncercat s pun n atentie spirituallitatea legat de ele. In ncheierea lucrrii am prezentat cteva concluzii referitoare la spiritualitatea ortodox, asa cum se reflect ea n Penticostar punnd n atentie Cuvntul Sfntului Ioan Gur de Aur din noaptea de Pasti, monument de spiritualitate ortodox, pe care l-am prezentat ca epilog al lucrrii. La sfrsit de drum spun cu Sfintul Ioan Hrisostom Slav lui Dumnezeu pentru toate, multumind Prea Sfintitului Printe Profesor Doctor Laurentiu Streza care m-a ndrumat si sprijinit la elaborarea lucrrii, printelui Teofil Prianu care a avut de fapt ideea acestui subiect si care mi-a dat pretioase ndrumri pentru ntocmirea lui, dar care mai ales mi ofer un exemplu, un model de trire a bucuriei pascale, si de asemenea ntregului corp profesoral care m-a povtuit si luminat, care m-a ajutat s-mi formez o gndire teologic, duhovniceasc. Multumesc de asemenea printilor mei; printilor trupesti care mi-au dat viat si m-au crescut n spiritul Evangheliei, strduindu-se s-mi dea lumina care vine de sus, si printilor din mnstire care mi-au stat alturi n timpul studiilor. Prin aceast lucrare si prin tot ce voi face de acum ncolo doresc ca asa cum a spus Sfintul Ioan Boteztorul Acela (Hristos) s creasc iar eu s m micsorez , doresc s pot spune cu Sfntul Prooroc Samuel: Grieste Doamne c robul tu ascult , si cu Maica Domnului: Iat roaba (robul) Domnului, fie mie dup cuvntul tu .
2 3 4

Ieromonah Ptrunjel Gheorghe Serafim

2 3 4

Ioan 3,30 I Regi 3,30 Luca 1,38

I.

Consideratii generale asupra Penticostarului

Vorbind despre Penticostar si spiritualitatea ortodox, sau mai precis, despre spiritualitatea cuprins n Penticostar, se cade mai nti s zbovim asupra Penticostarului. Ce este Penticostarul? Ce autoritate are el n Biseric? Ce mesaj ne transmite?, sunt ntrebri la care cu acest prilej trebuie s oferim un rspuns.

1.

Ce este Penticostarul?
Penticostarul este cartea de cult a Bisericii Ortodoxe care contine rnduiala serviciilor dumnezeiesti de la Duminica Pastilor pn la Duminica Tuturor Sfintilor .
5

Acesta urmeaz imediat dup finitul Triodului si este pentru cincizecime aceea ce e Triodul pentru patruzecime. Penticostarul poart numele de Triod nflorit pentru c si el are trei- si patrucntri ca si Triodul ajunrii, iar n timpurile vechi ntrebuintarea Penticostarului se ncepea din ziua n care se terminau serviciile patruzecimii, adic la Invierea lui Lazr, sau mai vrtos de la Duminica Floriilor .
6 7 8

Numele Penticostarului, Pentikostarion, i se trage tocmai de la perioada ale crei cntri le cuprinde, numit cincizecime, iar n greceste pentikosti. El contine cntrile de veselie ale Invierii lui Hristos n care se vdeste pretutindenea bucuria cea mare a crestinului , cntrile pentru slujbele praznicului Inltrii si pentru cel al Rusaliilor, precum si pe cele ale duminicilor si tuturor zilelor acestei perioade. Cuprinsul si ntrebuintarea acestei crti, la slujbele Cincizecimii au fcut ca ea s primeasc numele de Penticostar.
9

2.

Istoricul Penticostarului
In forma si cu cuprinsul de astzi Penticostarul nu are dect cteva sute de ani. S vedem cum a luat nastere si cum a ajuns s fie ceea ce este n zilele noastre. Pentru aceasta suntem nevoiti s ne ntoarcem pe firul istoriei pn la
5 6 7 8 9

Dr. Vasile Mitrofanovici, Liturgica Bisericei Ortodoxe Rsritene, Prelegeri Academice prelucrate completate si editate de Prof. Dr. Teodor Tarnavschi, Cernuti, 1909, p. 245 Badea Ciresanu, Tezaurul Liturgic al Sfintei Biserici Crestine Ortodoxe de Rsrit, Tomul 2, Bucuresti, 1910, p. 392. Dr. Vasile Mitrofanovici, op.cit., p. 244. Ibidem. p.245. Badea Ciresanu, op.cit. p . 393.

4 nceputurile crestinismului. Astfel i vedem pe primii crestini, foarte multi proveniti din iudei, aducnd cu ei n Biseric elemente ale cultului lor de pn atunci. Liturghia sau frngerea pinii, era n aceste nceputuri ncadrat de cntri si citiri sacre din Vechiul Testament, ndeosebi din psalmi, astfel nct cultul din biseric nu se deosebea la nceput prea mult de cel din sinagog. Unii crestini chiar continuau s mearg si la sinagoga pe care o prseau treptat, pe msur ce Biserica se organiza, membrii ei constituindu-se tot mai mult ca o entitate separat, ce avea n centru pe Hristos cel nviat din morti. Cultul crestin cu accent vechitestamentar a tinut n toat perioada secolului I. Cu nceputul secolului al doilea al crestinismului ns, Biserica nu se mai ndestula cu cntrile provenite din Vechiul Testament si cu cntarea psalmilor ci de acum nainte se ridicar brbati crestini nzestrati cu stiint si fondul piettii care ncepur a compune imne n spiritul Evangheliei. Mai greu a fost pn s se fac nceputul iar de aici nainte numrul imnologilor bisericesti a sporit tot mai mult pn ce s-a compus marea multime a cntrilor din Biserica noastr, trecute n crtile ritualistice ortodoxe . Primele imne erau compuse aproape n ntregime din cuvintele Sfintei Scripturi. Scriitorii cntrilor bisericesti, toti foarte buni cunosctori ai scripturilor au crezut c atunci vor aduce lui Dumnezeu cntrile cele mai plcute, cnd le vor face ct se poate mai mult din nsesi cuvintele lui Dumnezeu si dup felul cum le-a vorbit El n Sfnta Scriptur . Apoi imnografii bisericesti au nceput a cnta si evenimentele din zilele lor; triumful Bisericii asupra tiranilor persecutori, asupra ereticilor de tot felul, mretia Bisericii, doctrina ei dogmatic si moral dar n cea mai mare msur au preamrit pe martiri, ludnd credinta si dragostea lor fierbinte, ndejdea lor n Dumnezeu, care i-au fcut s nu bage n seam chinurile la care erau supusi.
10 11

Pentru primele imne ale Bisericii n-a fost nevoie de crti aparte. Cteva file adause la sfrsitul Psaltirii, cartea imnelor prin excelent, erau de ajuns s le cuprind .
12

In epoca urmtoare ns Troparele ajunser s formeze o carte aparte, un fel de nou psaltire. Acest volum pn la un punct un fel de <<supliment al psaltirii>> se numea Tropologhion, el fiind baza si originea tuturor celorlalte crti de imne bisericesti. Pornind de la aceast baz, crtile imnografice de ritual s-au definit n timp cu individualitatea lor aparte. Cnd Sfntul Ioan Damaschin a ornduit n Octoih cntrile sau imnele Invierii pentru duminici dup cele opt glasuri, Tropologhionul a fost degajat prin aceasta de o parte din continutul su, rmnnd de atunci nainte numai cu ciclul anual al imnelor pentru srbtorile fixe, preludiul Mineelor de mai trziu, si cu cele pentru partea mobil a anului bisericesc care corespunde Triodului si Penticostarului de astzi. De altfel imnele pentru cursul Presimilor si pn la Duminica Tuturor Sfintilor erau subsumate n acea epoc sub unicul titlu de Triod. Aceasta nu numai pentru simplul motiv c rnduiala cunoscut azi sub numele de Penticostar este alctuit din triode si
13

10 11 12 13

Ibidem. p. 491. Dr. Ioan Blan, Autorii Crtilor Liturgice, n rev. Cultura Crestin, 1911, nr. 18, p. 592.

Pr. Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din crtile de ritual si cntarea bisericeasc, Bucuresti, 1937, p. 151. Ibidem p. 151.

5 tetraode ca si a Postului Mare ci si pentru c n vechime slujba Penticostarului ncepea la Florii .

14

Procesul de codificare a imnelor bisericesti a fost foarte intens n secolul al-x-lea si la nceputul celui de-al xl-lea, n care se pare c n linii mari s-a ncheiat, secolul al xl-lea fiind acela n care Triodul s-a emancipat ca volum aparte de imne , si prin urmare din aceast vreme putem vorbi si de Penticostar. Sigur c nu aceea de atunci a rmas forma lor definitiv. Crtile de cult au mai suferit apoi alte modificri, simplificri, adugiri si combinri de canoane, lucru de altfel cu totul normal.
15

Compunerea poeziei bisericesti s-a terminat abia n secolul al-xv-lea, iar cele scrise mai trziu sunt doar mici completri ale unor lucrri deja alctuite .
16

Dup cele prezentate pn acum, putem trage concluzia c dac ar fi s cutm un autor al Penticostarului am putea numi n cele din urm unul, si anume Biserica. Locul actual al imnelor din crtile noastre de ritual e rezultatul unor repetate suprapuneri si stratificri , care desi porneau de jos n sus, se fceau totusi numai sub supravegherea si cu binecuvntarea Bisericii.
17

Intre cei care au compus imne si canoane ce intr n componenta Penticostarului putem s-i amintim pe: Roman Melodul, Anatolie, Andrei Criteanul, Cosma de Mayuma, Gheorghe Nicomideanul, Nichifor Calist Xantupol (sec.xlv.), acesta din urm fiind autorul Sinaxarelor Triodului si Penticostarului. Aceast list a autorilor, desi lung este totusi incomplet si n unele locuri nesigur. Autorii multor imne rmn necunoscuti, iar unii din cei mentionati nu pot fi sigur identificati. Acesta este si cazul celui cruia i se atribuie n cea mai mare msur alctuirea Penticostarului. Despre acest imnograf stim sigur c se numea Iosif si c a trit n secolul al-lx-lea. Unii spun c este vorba de Iosif Studitul, arhiepiscopul Tesalonicului (+830), fratele Sfntului Teodor Studitul. Ei sustin c ucenicii lui Teodor Studitul, sub crmuirea lui Iosif, fratele Sfntului Teodor au alctuit Triodul cu slujba Marelui Post precum si Penticostarul cu cntrile de la Pasti pn la Rusalii. Altii spun c este vorba despre Iosif Scriitorul de Cntri (+883), monah de origine sicilian care a trit la Constantinopol si a ntrecut pe toti scriitorii de cntri bisericesti cu multimea imnelor pe care le-a compus.
18

Putem astfel concluziona c autorul Penticostarului rmne Biserica sub ocrotirea si n slujba creia au ostenit toti imnografii care si-au adus aportul la alctuirea crtilor de slujb de care ne folosim noi astzi pentru a-L preamri pe Dumnezeu. In forma sa ultim, asa cum se prezint azi, Penticostarul a ajuns abia n secolul al-xlv-lea (cnd i s-au adugat Sinaxarele), dup aceast dat el nemaisuferind modificri esentiale.

14 15 16 17 18

Ibidem. p.152 Ibidem. p. 153. Badea Ciresanu, op.cit. p. 492 Pr. Petre Vintilescu, op.cit. p. 145.

Arhim. Athanasie Dinc, Sfntul Teodor Studitul-Viata, Activitatea si Operele Sale, Bucuresti, 1940, p. 78.

a)

Istoria Penticostarului n tara noastr

In tara noastr, Penticostarul a ajuns relativ trziu, si ca toate crtile de cult mai nti n limba slavon. Primul Penticostar slavon tiprit la noi n tar (n acelasi volum cu Triodul) a aprut sub numele de Triod-Penticostar n anul l550 (alturat se poate vedea o copie de pe foaia de titlu).
19

Un alt Triod-Penticostar, n slavon, cu frumoase gravuri n lemn, a fost tiprit de diaconul Coresi (mpreun cu zece ucenici ai si), n 1557-1558, la Trgoviste.
20

La 1649, sub ndrumarea mitropolitului Stefan al Ungrovlahiei , s-a tiprit la Tirgoviste un Penticostar slavonesc, din porunca si cu cheltuiala principesei Elena cu mila lui Dumnezeu stpna si doamna Trii Romnesti, sotia prealuminatului domn Io Mateiu Basaraba , cum se arat n prefata crtii.
21 22

Cunoastem o alt editie a Penticostarului n slavon, dar cu tipicul n romneste la Buzu n anul 1701, tiprit n timpul episcopului Mitrofan. In prefata acestuia se spune c: s-au tiprit din porunca si tot cheltuiala Prea-luminatului Domn Io Constantin Basarab Voivoda, Mitropolit a tot tara fiind Kir Teodosie.
23 24

In limba romn Penticostarul a vzut lumina tiparului n anul 1743. In acest an el era tiprit la Bucuresti de mitropolitul Neofit, traducerea din greceste fiind fcut de Ianachie Vtori , si la Rmnic unde fusese tradus de episcopul Damaschin Dasclul, si era tiprit de urmasul acsetuia, episcopul Clement. Mentionm aici faptul c traducerea Penticostarului nu s-a fcut din slavon ci din greac.
25

De la aceast dat editiile au fost tot mai numeroase, Penticostarul aprnd n 1753 n Moldova, tiprit de mitropolitul Iacov, apoi la Rmnic n 1767, Bucuresti 1768, 1780, 1782, Rmnic 1785, Bucuresti 1800, Iasi 1800. In Transilvania Penticostarul a aprut n mai multe editii la Blaj n 1762, 1768, 1786, n acest din urm an fiind tiprit sub stpnirea Prea Inltatei Imprteasei Rmleanilor, Printesei Ardealului, Iproci Doamnei Maria Terezia. Dac editiile de mai sus apreau n cadrul Bisericii Greco-Catolice, romnii transilvneni ortodocsi au reusit s tipreasc Penticostarul la Sibiu n 1805.
26

Mai mentionm o ultim editie a Penticostarului la Bucuresti n 1820, n prefata cruia se mentioneaz c din cele dou izvoare existente, cel apartinnd lui
19 20 21 22 23 24 25 26

Ioan Bianu si Nerva Hordos, Bibliografia Romneasc Veche, Tomul I, Bucuresti, 1903, p. 32

Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Manual pentru Seminariile Teologice, Sibiu, 1972, p. 125. Ibidem. p. 134. Ioan Bianu si Nerva Hordos, op. cit. p. 171. Mircea Pcurariu, op. cit. p. 186. Ioan Bianu si Nerva Hordos, op. cit. p. 412 si 538. Ioan Bianu si Nerva Hodos, Bibliografia Romneasc Veche, Tomul II, Bucuresti 1910. p. 70. Ioan Bianu si Dan Simionescu, Bibliografia Romneasc Veche, Tomul IV, Bucuresti, 1944. p. 100.

7 Kir Neofit si cel al lui Damaschin episcopul Rimnicului, aceast editie folosea izvorul cel din urm. Dup aceea tipriturile au continuat, Penticostarul, ca toate crtile de cult dealtfel s-a rspndit n ntreaga tar, astfel c tot cel ce are urechi de auzit poate s asculte strigtele de bucurie ale Bisericii care vestesc pretutindeni Invierea Mintuitorului, precum si toate celelalte lucruri cuprinse n Penticostar.

3.

Cum este alctuit Penticostarul?

Pentru a ntelege bine cum este alctuit Penticostarul si de ce este alctuit astfel trebuie s avem n vedere dou lucruri. Mai nti faptul c Penticostarul este una din cele trei crti de cult ce se folosesc in Biseric n cursul unui an bisericesc (Octoih Triod si Penticostar), avnd o structur asemntoare cu celelalte dou crti, cuprinznd (n special) cntrile pentru slujbele de la Vecernie si Utrenie. In al doilea rnd, Penticostarul cuprinde cntri pentru o perioad de timp bine determinat. El ncepe cu cntrile slujbei de la Sfintele Pasti, ce se continu n toat Sptmna luminat, si se ncheie cu cntrile slujbelor din Duminica Tuturor Sfintilor. In Penticostar avem cntrile pentru slujbele a trei mari praznice mprtesti. La nceput, se gsesc cntrile rnduite pentru slujbele de la Sfintele Pasti. Mergnd pe firul Penticostarului, dup patruzeci de zile de la Pasti se gsesc cntrile slujbelor de la Inltarea Domnului, iar la cincizeci de zile cele pentru slujbele de la Pogorrea Duhului Sfnt. Aceste trei mari srbtori sunt cele care dau tonul pentru ntreaga perioad a Penticostarului. Incepnd cu Duminica Invierii, Penticostarul cuprinde cntrile rnduite pentru slujbele din toate zilele pn la Duminica Tuturor Sfintilor. Astfel, la nceput sunt cuprinse cntrile care vestesc Invierea Mntuitorului, pentru slujba din Duminica Pastilor ce se continu n toat Sptmna luminat. In vinerea din aceast sptmn se prznuieste si Izvorul de viat dttor al Prea Sfintei Nsctoare de Dumnezeu, deci aici avem si cntrile specifice acestei srbtori. Urmeaz apoi Duminica Tomei si sptmna urmtoare ei, Duminica Mironositelor, cu cntrile specifice acestui moment, care se fac auzite n toat sptmna a treia dup Pasti. Penticostarul continu cu cntrile slujbelor din Duminica Slbnogului, cntri ce rsun n biserici si n zilele urmtoare ei, iar n miercurea sptmnii acesteia se face pomenirea Injumttirii Praznicului Cincizecimii, srbtoare ale crei cntri se continu apoi n paralel cu cele specifice duminicii anterioare si ale celei posterioare timp de o sptmn. In Duminica a cincea dup Pasti se face pomenirea Femeii Samarinence, evocat de cntrile rnduite pentru acest prilej, care se rostesc n ntreaga sptmn care urmeaz acestei duminici. In Duminica a sasea dup Pasti se face pomenirea minunii vindecrii de ctre Mntuitorul a unui orb din nastere, iar n joia sptmnii ce urmeaz acestei duminici se prznuieste Inltarea Domnului. Penticostarul continu cu cntrile slujbelor din Duminica a saptea dup Pasti - A celor 318 Printi de la Sfntul Intiul Sobor din Niceea. In vinerea ce urmeaz dup aceast duminic se face pomenirea tuturor celor din

8 veac rposati ntru dreapta cinstire de Dumnezeu si ntru ndejdea nvierii si vietii vesnice. Duminica a opta dup Pasti e chiar Duminica Cincizecimii ale crei cntri guverneaz n slujbele din toat sptmna urmtoare ei iar Prima Duminic dup Rusalii este cea nchinat prznuirii Tuturor Sfintilor. Penticostarul se ncheie cu cntrile pentru slujbele din aceast duminic. Trebuie s mentionm aici c spre deosebire de Triod n care numele si specificul cntrilor de la stran din o anumit sptmn preced pe cele ale duminicii urmtoare, n Penticostar numele duminicii este cel care d tonul pentru specificui sptmnii urmtoare ei. In concluzie putem spune c Penticostarul cuprinde n sine cntrile rnduite pentru slujbele bisericesti ncepnd cu Sfintele Pasti si continund cu toate duminicile si sptmnile urmtoare fiecreia dintre ele si sfrsind cu Duminica Tuturor Sfintilor, perioad n care o tonalitate deosebit o dau cele trei mari srbtori cuprinse n ea: Sfintele Pasti, Inltarea Mntuitorului si Pogorrea Duhului Sfnt.

4.

Vremea Penticostarului
Acest subiect l-am prezentat ntr-o mare msur vorbind despre alctuirea Penticostarului, deoarece ntre cuprinsul acestuia si timpul cnd se foloseste exist o unitate indisolubil. Penticostarul, cuprinznd cntrile rnduite pentru slujbe ce se svrsesc n momente strict determinate este evident c nu poate fi folosit dect la aceste momente, n a cror atmosfer ne introduce si al cror specific ni-l descoper. Cum deja am artat, vremea n care se foloseste Penticostarul ncepe cu Sfintele Pasti si se continu cu duminicile ce urmeaz acestui peaznic, cu srbtoarea Inltrii Domnului si cu cea a Pogorrii Sfntului Duh, ncheindu-se cu Duminica Tuturor Sfintilor. Timpul Penticostarului ncepe asadar la srbtoarea Sfintelor Pasti si se termin n Prima Duminic dup Pogorrea Sfntului Duh, a Tuturor Sfintilor. Desi cuprinde n fiecare an aceeasi perioad duhovniceasc aceasta nu se acoper ns n mod exact cu o anumit perioad calendaristic. Datorit faptului c Sfintele Pasti nu au o dat stabil n calendarul bisericesc ci n fiecare an cad la o alt dat calendaristic si timpul n care se foloseste Penticostarul se modific n functie de data la care cad Pastile n fiecare an, astfel c duhovniceste vorbind vremea lui e mereu aceeasi dar din punct de vedere calendaristic timpul acestuia difer de la un an la altul. Dttoare de ton pentru vremea Penticostarului fiind Sfintele Pasti, care n situatia calendaristic-bisericeasc actual, pot cdea la noi intre 7 aprilie si 8 mai, timpul calendaristic n care se foloseste Penticostarul poate si el prin urmare s nceap cel mai curnd la 7 aprilie si cel mai trziu la 8 mai, astfel c vremea calendaristic n care el se foloseste poate ncepe oricnd n acest interval de timp

9 sfrsindu-se dup 57 de zile date de intervalul dintre Invierea Domnului si Dumunica Tuturor Sfintilor. In ciuda acestei variatii de aproximativ o lun, timp n care la noi se foloseste Penticostarul, vremea srbtorilor a cror mretie o descopere este mereu Primvara. Odat cu nvierea ntregii naturi din moartea de peste iarn, odat cu bucuria ce nsoteste trezirea la viat si vietuirea din belsug, Biserica ne desteapt la o alt viat, ne trezeste din amortirea spiritual la viata cu Hristos si la bucuria pricinuit de zdrobirea mortii prin Invierea Mintuitorului, la bucuria mpreunpetrecerii cu Hristos n Duhul Sfnt, pus n lumin de ntregul Penticostar.

5.

Specificul Penticostarului
Aceast lucrare trateaz pe larg ceea ce i este specific Penticostarului, spiritualitatea ce caracterizeaz n parte fiecare srbtoare din vremea acestuia, astfel nct aici ne mrginim doar la prezentarea a ctorva linii generale. Dac Triodului i este specific pocinta, efortul omului n cutarea lui Dumnezeu, Penticostarul ncununeaz acest efort, prezentndu-L pe Dumnezeu n ipostaza n care El se pleac spre om pentru a-l face pe acesta prtas darurilor Sale. Observm nc o dat strnsa legtur Triod-Penticostar, care explic foarte bine faptul c cele dou crti de cult au format mult timp, un singur corp. In perioada Postului Mare, omul se supune unui ndelungat efort ascetic, dar ntreaga pocint pe care el o face n acest timp, este nsotit de ndejde, de speranta c efortul lui va fi ncununat, ori aceast bucurie a ncununrii nvluie de-a dreptul crestintatea n noaptea Pastilor, cnd Penticostarul vesteste ntregii lumi Invierea lui Hristos, chemnd ntregul univers s se mprtseasc de bucuria cea mare a Invierii Domnului. Cerurile dup cuviint s se veseleasc si pmntul s se bucure, si s prznuiasc toat lumea cea vzut si cea nevzut; c a nviat Hristos, veselia cea vesnic.
27

Prin Invierea lui Hristos se termin o parte a istoriei, ncepnd alta, ncepnd Imprtia cea vesnic, pentru c prin Inviere lantul mortii a fost zdrobit si usile raiului ne sunt iarsi deschise. Prin Invierea Sa din morti Mntuitorul ne-a fcut prtasi tuturor darurilor Sale, ne-a dat puterea de a putea primi plintatea darurilor Sfintei Treimi, pe care Dumnezeu vrea s le reverse asupra noastr. Inviind din morti Hristos ne-a adus viat, lumin pace si bucurie. Hristos a nviat din morti cu moartea pe moarte clcnd si celor din mormnturi viat druindu-le.
28

Acum toate s-au umplut de lumin: cerul si pmntul si cele dedesupt. Deci s prznuiasc toat lumea Invierea,

27 28

Penticostarul, Bucuresti, 1953, Utrenia Pastilor, cntarea,1, oda 2, p. 7. Ibidem. Utrenia Pastilor, tropar, p. 6.

10 lui Hristos ntru care s-a intrit.

29

Desi Te-ai pogort n mormnt, Cel ce esti fr de moarte, dar putera iadului ai zdrobit si ai nviat ca un biruitor Hristoase Dumnezeule, zicnd femeilor mironosite: Bucurati-v! si Apostolilor ti pace druindu-le, Cela ce dai celor czuti sculare.
31 30

La Inltare Ucenicii Mntuitorului s-au mprtsit de binecuvntarea Lui, dat ca ultim gest asupra lumii, n momentul cnd se nlta la cer, binecuvntare ce mpreun cu fgduinta trimiterii Sfntului Duh este pricinuitoare de si mai mult bucurie lumii. Inltatu-Te-ai ntru slav HristoaseDumnezeul nostru, bucurie fcnd Ucenicilor cu fgduinta Sfntului Duh, ncredintndu-se ei prin binecuvntare, c Tu esti Fiul lui Dumnezeu Mntuitorul lumii.
32

Cu praznicul Cincizecimii se plineste si bogtia de daruri ce se revars asupra noastr. Acum totul e preschimbat de lumina Duhului Sfnt. Vzut-am lumina cea adevrat, primit-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinta cea adevrat, nedesprtitei Treimi nchinndu-ne, c aceasta ne-a mntuit pre noi.
33

Prin Pogorrea Duhului Sfnt asupra Ucenicilor s-a constituit Biserica cu sarcina de a mntui lumea: Bine esti cuvntat Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce prea ntelepti pe pescari i-ai artat, trimitndu-le lor Duhul Sfnt si printr-nsii lumea ai vnat, Iubitorule de oameni, slav Tie.
34

Rezultatul colaborrii omului cu darul lui Dumnezeu este sfintenia. Crestinii adevrati, crestinii mpliniti sunt sfintii. In ultima duminic a Penticostarului, Biserica i are n atentie pe toti sfintii din toate timpurile, mrturie a conlucrrii omului cu darul pe care Dumnezeu i-l d necontenit. Sfintii sunt o mrturie a unittii, a bucuriei din Imprtia lui Dumnezeu deschis prin Inviere, la osptul creia suntem invitati toti pentru a ne desfta de mpreunpetrecerea cu Dumnezeu. Adunarea sfintilor, unit fiind Tie prin dragoste si de Tine ndulcindu-se pe fat si curat, ntru bucurie hora cea nesfrsit dntuieste, mpreun cu ngerii n jurul Tu, Pur29 30 31 32 33 34

Ibidem, Utrenia Pastilor, cntarea 3, oda 1, p. 7. Ibidem. Utrenia Pastilor, Condac, p. 9. Luca, 24, 51. Penticostar, ed cit. Joia a sasea dup Pasti (a Inltrii), Miercuri seara, Vecernia Mic, tropar, p. 279. Ibidem. Duminica Cincizecimii, Smbt seara, Vecernia Mare, Doamne strigat-am, stihira 4, p. 361. Ibidem. Duminica Cincizecimii, Smbt seara, Vecernia Mic, tropar, p. 360.

11 ttorule de grij al tuturor Dumnezeule si Doamne.

35

Iat c nainte de a purcede la ncercarea de a vedea care este spiritualitatea specific fiecrei duminici si srbtori din perioada Penticostarului, putem spune c acesta l prezint pe Dumnezeu ca fiind Cel ce revars toate bunttile Sale asupra omului, n msura n care acesta le poate cuprinde, si pe sfinti ca oameni care au primit cu bucurie aceste daruri, au conlucrat cu ele si au adus roade. Avem n Penticostar Sfintenia Domnului prezentat ca izvor pentru Sfintenia omului care este vzut ca mplinire. Imprate ceresc, Mngietorule, Duhul adevrului, Carele pretutindenea esti, si toate le plinesti, Vistierul bunttilor si Dttorule de viat, vino si Te slsluieste ntru noi si ne curteste pe noi de toat spurcciunea si mntuieste, Bunule, sufletele noastre.
36

II.
1.

Spiritualitatea ortodox
Ce ntelegem prin spiritualitate?
Relatia noastr cu Dumnezeu, rugciunea, ntregul cult al Bisericii intr n sfera a ceea ce ndeobste circumscriem cu ajutorul notiunii de spiritualitate, ba chiar sunt expresia cea mai aleas a vietii spirituale .
37

In uzul lingvistic actual, prin spiritualitate, derivat de la spiritus se ntelege n general ceea ce are de-a face cu viata interioar si preocuprile spirituale, spre deosebire de ceea ce tine de sfera material, corporal. Cuvntul spiritualitate include aspecte ale civilizatiei, toat cultura si mai ales raportul omului cu Dumnezeu si cu semenii. Potrivit crestinismului, cuvntul spiritual trimite la Duhul Sfnt (Spiritus Sanctus). Spiritualitatea adevrat este o manifestare a Duhului Sfnt cobort n sufletul omenesc. Ea nseamn subordonarea existentei omenesti spiritului care dezvluie fiintei umane originea cereasc a ntregii existente si traseaz itinerarul si scopul vietii spirituale. In cadrul crestinismului se poate vorbi de diferite spiritualitti (ortodox, catolic, protestant, etc.), dar si n afara crestinismului se pot diferentia marile spiritualitti ale lumii. Subordonarea constient a spiritului nostru suveranittii infinite a Lui Dumnezeu nseamn s trim propria noastr spiritualitate. Dac cineva aude glasul Meu, Eu voi intra si
38

35 36 37

Ibidem. Duminica Tuturor Sfintilor, Utrenie, cntarea 4, canonul Tuturor Sfintilor, oda 1, p. 425 Ibidem, Duminica Cincizecimii, Utrenie, Laude, Slav, Si acum..., p. 374.

Ieromonah Gabriel Bunge, Practica Rugciunii Personale dup Traditia Sfintilor Printi sau Comoara n Vase de Lut, traducere de Diac. Ioan Ic jr. dup originalul german Irdene Gefse. Die praxis des persnlichen Gebetes nach der Uberliferung der heiligen Vter, Editura Deisis, Sibiu, 1996, p.31. Ibidem. p. 31.

38

12 voi cina cu el si el cu Mine. Viata spiritual vine de sus. Ea este inaugurat de Dumnezeu nsusi prin darul prezentei Sale si se dezvolt n interiorul omului. Aceast semnificatie foarte cuprinztoare si totodat vag a notiunii de spiritualitate poate avea un efect negativ asupra ntelegerii crestine a vietii spirituale deoarece acum apar ca spirituale foarte multe lucruri care apartin cu totul altor sfere.
39 40

Prin spiritualitate putem ntelege caracterul a ceea ce este spiritual dar si un ansamblu de idei ce caracterizeaz o colectivitate. In crestinism cele dou idei formeaz un singur corp iar pericolul amintit, de a lua drept adevrate unele false spiritualitti este nlturat ndat ce ne adncim n studiul spiritualittii ortodoxe.

2.

Se poate vorbi despre o spiritualitate ortodox? In ce const ea?

Toate natiunile lumii, toate marile religii si-au dezvoltat propriile lor spiritualitti. Privind cu ochi critic din exterior, observm c n istorie viata spiritual s-a pretat adeseori la erori n filozofie, cultur si n experienta religioas. Fapt este c toate natiunile lumii au realizat valori specifice cu particularitti anume. Acest lucru se datoreaz faptului c ntreaga omenire a pstrat si dup cderea n pcat frnturi mai mult sau mai putin umbrite din Revelatie, deoarece chipul lui Dumnezeu nu s-a sters total din om dup pcatul protoprintilor, cu toate c a fost ntunecat de acesta, ci a rmas n continuare imprimat n om, cluzindu-l mereu spre mplinirea binelui, spre origini, spre Dumnezeu. Sursa, originea vietii spirituale, a ntregii spiritualitti, este Dumnezeu nsusi, spiritul prin excelent. Una din persoanele Sfintei Treimi se numeste chiar Duhul Sfnt (Agios Pneumatos-Spiritus Sanctus). Incununnd creatia, Dumnezeu l-a plsmuit pe om, alctuindu-l din trup material si suflet nemuritor. Atunci lund Domnul Dumnezeu trn din pmnt, a fcut pe om si a suflat n fata lui suflare de viat si s-a fcut omul fiint vie. Iat c spiritul omului si are rdcina n Dumnezeu, datorit acestui fapt fiind nemuritor, dup chipul Creatorului. Spiritul este cel care nsufleteste materia, cel care d viat omului, este partea care l leag pe om de Dumnezeu si prin care omul tine legtura cu Acesta, cu Creatorul si tinta vietii sale.
41

Pentru progresul spiritual al omului, Dumnezeu i-a dat acestuia diferite legi dup care s se conduc. Omul a avut la nceput o lege n Paradis, o alta dup cdere, la fel si dup potop. Deoarece oamenii clcau n continuare legile date lor, Dumnezeu, gsind vrednic pentru credinta si faptele lui pe Avraam, si-a ales din urmasii lui un popor n viata cruia a intervenit direct, conducndu-l spre mplinirea scopului sdit n om de la creatie. In acest mod, spre deosebire de celelalte religii, care sigur au valoarea lor, fiind ncercri ale omului de a se apropia de Dumnezeu, religia mozaic era revelat de Insusi Dumnezeu, fiind astfel singura care poseda adevrul absolut despre El. Revelatia Vechiului Testament a fost desvrsit prin ntruparea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos,
39 40 41

Apocalipsa 3, 20. Ieromonah Gabriel Bunge, op.cit. p. 31. Facere 2, 7.

13 Fiul lui Dumnezeu, care a venit s plineasc Legea si s cluzeasc oamenii la ntregul adevr, deoarece acesta fusese descoperit n Vechiul Testament numai n parte din cauza copilriei oamenilor, din pricina neputintei lor de a-l primi n ntregime. Astfel crestinismul apare drept revelarea plinttii adevrului si se constituie prin actiunea direct, nemijlocit a Fiului lui Dumnezeu, drept singura Cale adevrat, n msur s-l conduc pe om acolo unde Dumnezeu l-a destinat s ajung. Din pcate, crestinii nu au reusit s nving tensiunile interioare, s urmeze nvttura asa cum a fost revelat de Insusi Fiul lui Dumnezeu si n loc s-si duc viata conform cerintelor credintei au ajuns s schimbe n multe locuri credinta dup modul lor de viat, si n cele din urm crestintatea s-a dezbinat. Astfel s-a ajuns ca astzi s vorbim de un crestinism rsritean cu o spiritualitate corespunztoare (greac, slav, romn) si de un crestinism latin apusean, avnd o spiritualitate deosebit. Inc din secolul al-xvl-lea, din crestinismul apusean s-a desprins o ramur - protestantismul - care voia s gseasc ceea ce catolicii pierduser dar necutnd acolo unde trebuia au ajuns la o mai mare ndepratre de ceea ce trebuia s fie, scindndu-se apoi n alte grupri, care au dat multimea sectelor de astzi.
42

Din fericire Biserica Rsritului a reusit s se mentin pe linia dat de Hristos, pe care au mers apoi Sfintii Apostoli si urmasii acestora, a reusit s strbat veacurile cu gndul lui Hristos , asa cum sftuia odinioar Sfntul Apostol Pavel pe crestinii din Filipi. Datorit faptului c au pstrat nvttura Mntuitorului neschimbat crestinii din Rsrit s-au numit ortodocsi, iar credinta,respectiv spiritualitatea lor ortodox.
43

S vedem acum n ce const aceast spiritualitate. Am artat care este obrsia spiritului si a spiritualittii, precum si tinta ei, am vzut c spiritul este partea din om care tinde mereu n sus spre Creatorul si Desvrsitorul vietii sale, c prin spirit omul tine legtura cu Dumnezeu, spiritualitatea nefiind altceva dect caracterul ntregii lucrri spirituale a omului. Incercnd s definim acum spiritualitatea ortodox putem spune cu printele Stniloae c ea prezint procesul naintrii cerstinului pe drumul desvrsirii n Hristos prin curtirea de patimi si dobndirea virtutilor, proces care se svrseste ntr-o anumit ordine. Cu alte cuvinte ea descrie modul n care crestinul poate nainta de la curtirea de o patim la curtirea de o alta, si deodat cu aceasta la dobndirea diferitelor virtuti, acestea nscriindu-se pe o anumit scar de desvrsire si culminnd n iubire, starea care reprezint curtirea de toate patimile si dobndirea tuturor virtutilor. Inaintnd spre aceast culme, omul nainteaz totodat si n unirea cu Hristos, si odat cu aceasta n cunoasterea Lui, prin experient, care este totodat si ndumnezeirea sa. Spiritualitatea ortodox urmreste desvrsirea credinciosului n Hristos. Aceasta ns se poate dobndi doar prin participarea la viata divino-uman a lui Hristos. Putem spune astfel c tinta spiritualittii ortodoxe este desvrsirea omului credincios prin unirea lui cu Hristos si ntiprirea lui tot mai deplin de chipul umanittii lui Hristos, plin de Dumnezeu, c este deci unirea omului credincios cu Dumnezeu n Hristos.
44 45

42 43 44 45

Matei 5, 17. Filipeni 2, 5.

Preot Prof. Dr. Acad. Dumitru Stniloae, Ascetica si Mistica Ortodox, Vol. I. Ascetica, Editura Deisis, 1993, Mnstirea Sfntul Ioan Boteztorul, Alba Iulia, p. 5. Ibidem. p. 6.

14 Deoarece Dumnezeu este nesfrsit, tinta unirii cu El nu corespunde niciodat unui capt de la care s nu se mai poat nainta, ceea ce practic nseamn c desvrsirea e fr de hotar. In acest proces mistica ortodox a distins mereu dou etape: una a purificrii de patimi si dobndirii virtutilor, n care un rol pregnant l are efortul duhovnicesc al omului, si o alta, urmtoare acesteia, n care viata e mereu mai naintat n unirea cu Dumnezeu si n care efortul omului e nlocuit n mare msur de lucrarea harului lui Dumnezeu, omul dnd aici din partea lui mai mult receptivitatea pentru umplerea de tot mai mult viat dumnezeiasc. In Rsrit se mai foloseste pentru caracterizarea acestei uniri (a omului cu Dumnezeu) si termenul ndrznet de ndumnezeire , astfel nct tinta spiritualittii crestine ortodoxe este trirea strii de ndumnezeire sau participare la viata dumnezeiasc.
46 47 48

In concluzie putem afirma c spiritualitatea ortodox prezint procesul purificrii de patimi si de ndumnezeire a omului ce se ncununeaz cu starea de participare la viata dumnezeiasc.

3.

Pe ce se ntemeiaz spiritualitatea ortodox?

Am artat c spiritualitatea noastr si are punctul de plecare chiar la Dumnezeu, c ea se bazeaz pe Revelatia dat de El omului, revelatie cuprins n Sfnta Scriptur si n Sfnta Traditie. Constatm ns c spiritualitatea catolic desi are aceleasi baze este totodat mult diferit de cea ortodox. In ce-i priveste pe protestanti care au lepdat Sfnta Traditie, dup principiul - Sola Scriptura - desi pretind c se bazeaz pe Biblie, interpretnd-o ns fr a avea vre-o norm, ajung s contrazic Biblia cu ea nssi. Neoprotestantii afirm toti c l propovduiesc pe Hristos, dar observm c Hristos cel propovduit de ei, e adesea diferit de adevratul Hristos. Oare sunt mai multi Hristosi? Desigur c nu. La aceast multiplicitate a lui Hristos s-a ajuns numai datorit faptului c unii crestini s-au ndeprtat de adevrata nvttur voind s fie nvttori ai Legii, dar nentelegnd nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire , si n loc s struie n adevr s-au ntors spre desart vorbrie. Stim c ntreaga Revelatie dumnezeiasc este cuprins n Sfnta Scriptur si n Sfnta Traditie, dar precum credinta este moart fr fapte, tot asa Revelatia primeste viat n Biseric, n traditia vie a Bisericii. Biserica este aceea care interpreteaz Scriptura, care d norma pentru interpretarea ei. Si n Apus Biserica Ortodox este cunoscut drept: Biserica celor sapte Sinoade Ecumenice si a Sfintilor Printi. Aceea care interpreteaz Scriptura este Biserica vie, constituit ca Trup mistic al lui Hristos, condus de El nsusi si asistat de Duhul Sfnt. Aceast Biseric a luat fiint la Cincizecime, cnd Duhul Sfnt S-a pogort asupra ucenicilor adunati atunci la
49 50 51

46 47 48 49 50 51

Ibidem. p. 6. Ibidem. p. 7. Ibidem. p. 7. I Timotei 1,7. I Timotei 1, 6. Christian Schtz, Praktisches Lexikon der Spiritualitt, Freiburg-Basel-Viena, 1988, p. 1212.

15 Ierusalim. Duhul Sfnt este Cel care i-a nsufletit pe profeti, i-a insuflat pe autorii crtilor sfinte, S-a pogort peste Apostoli, a fost transmis de acestia mai departe prin Taina Hirotoniei tuturor urmasilor lor pn astzi, El este Cel care i-a ntrit pe martiri s rabde chinurile nelepdndu-si credinta, Cel care i-a cluzit pe cuviosi n pustiu spre Hristos. Duhul Sfnt este Cel care i-a luminat pe alctuitorii de imne bisericesti si I-a asistat pe Printi n sinoade, ajutndu-i la dezlegarea celor mai grele probleme dogmatice. Se poate spune ntr-un cuvnt c ntreaga lucrare spiritual a Bisericii este asistat, dirijat de Duhul Sfnt. Astfel spiritualitatea ortodox se bazeaz pe norma pe care o d Biserica. Doar ea fiind cluzit de Duhul Sfnt se poate mentine n adevr. In Ortodoxie nu st n centru Sfnta Scriptur sau Sfnta Traditie ci Biserica care fiind asistat de Duhul Sfnt le interpreteaz pe acestea, dndu-ne nou nvttura spre mntuire.
52

Identitatea si coerenta Bisericii Ortodoxe se exprim n Traditia ei, care este un ansamblu de componente esentiale: Sfnta Scriptur, mrturisirea de credint apostolic, dogmele sinoadelor ecumenice, teologia exegetic si interpretativ a Printilor Bisericii, structura institutional, cultul, spiritualitatea. Principiul prin excelent al dogmaticii ortodoxe, care este autenticitatea mrturisirii de credint, vine din faptul c aceasta este asumat de cultul public si de doxologia liturgic a Bisericii. Intreaga doctrin a Bisericii, spiritualitatea ei fiind cuprins n crtile de cult, n cadrul sfintelor slujbe, noi venim n contact cu ea, neo putem nsusi. Astfel cineva rugndu-se, fiind atent la cele ce se rostesc n biseric, poate ajunge s cunoasc foarte multe despre Dumnezeu, despre relatia noastr cu El, despre modul cum cineva poate s se desptimeasc, desvrseasc si ndumnezeiasc.
53 54

Baza ntregii spiritualitti ortodoxe este asadar nvttura Bisericii noastre, iar la aceasta credinciosii ortodocsi ajung n cea mai mare msur atunci cnd iau parte la lucrarea sacerdotal a Bisericii. La sfintele slujbe precum si n rugciunile particulare, credinciosii se roag si totodat nvat cui se roag, cum si pentru ce s se roage. In aceste rugciuni ei gsesc rspunsul Bisericii la toate ntrebrile mari ale vietii. In cadrul cultului credinciosii afl deasemenea, ce ne spune Biserica cu prilejul fiecrei srbtori, la fiecare moment liturgic, astfel c pe drept cuvnt cei ce se roag si nmultesc ntelepciunea. Se mplinesc cu ei cele spuse de Evagrie Ponticul, si anume c cei ce se roag devin teologi.

III. Srbtorile Penticostarului cu spiritualitatea lor

52

Faptele Apostolilor 2, 1-4. Prof. Dr. Ion Bria, Curs de Dogmatic (Curs tiprit), Sibiu, 1996, p. 6. Ibidem. p. 12.

53Pr. 54

16 Penticostarul cuprinde cntrile pentru slujbele a trei mari praznice ale Ortodoxiei: Invierea Domnului sau Sfintele Pasti, Inltarea la cer a Mntuitorului si Pogorrea Sfntului Duh sau Rusaliile. Spiritualitatea ce se degaj cu prilejul acestor praznice strbate si domin ntreaga perioad a Penticostarului. Prima srbtoare a acestei perioade este Invierea Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Aceast vestit si sfnt zi, una a Smbetelor mprteas si doamn, praznic al praznicelor este si srbtoare a srbtorilor; ntru care binecuvntm pe Hristos n veci .
55

Dup timpul de pocint din Postul Mare, dup o sptmn n care am cugetat la Patimile Mntuitorului, suferite pentru mntuirea noastr, Biserica ne conduce prin cntrile slujbei Pastilor, ntr-o alt perioad de maxim bucurie adus de Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, bucurie pe care o trim n noaptea de Pasti si n toat Sptmna luminat, si pe care o prelungim pn n miercurea din ajunul Inltrii Domnului, timp n care sfintele slujbe ne tin n atmosfera de gnd a Invierii Mntuitorului. Prin importanta evenimentului srbtorit, prin atmosfera de maxim tensiune a sfintelor slujbe, ct si prin lungimea lui, praznicul Pastilor este cea mai mare srbtoare a Ortodoxiei. Invierea Domnului este inima spiritualittii ortodoxe iar srbtoarea Pastilor rmne misterul central al cultului ortodox care si arunc razele peste ntregul an liturgic si cult ortodox. A doua mare srbtoare din vremea Penticostarului este Inltarea Domnului la cer. Mrirea lui Hristos cel nviat din morti s-a terminat pe pmnt cu Inltarea lui la cer, petrecut la patruzeci de zile dup sfnta Lui Inviere , srbtoare pe care Biserica o prznuieste n mod solemn. Sfintele slujbe ne tin n atmosfera de gnd a acestui praznic timp de zece zile, ncepute miercuri nainte de Inltare si continund pn n vinerea din sptmna urmtoare praznicului. La bucuria pe care am avut-o din Invierea Domnului, se adaug acum alta. Mntuitorul se nalt la cer, dovedind prin aceasta c de acolo a si venit, deschizndu-ne nou calea spre Tatl, si fgduind totodat venirea n lume a Sfntului Duh, cea de a treia Persoan a Sfintei Treimi, pentru a petrece pururea cu noi pn la sfrsitul veacurilor.
56

Inltatu-Te-ai ntru slav Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie fcnd ucenicilor cu fgduinta Sfntului Duh; ncredintndu-se ei prin binecuvntare, c tu esti Fiul lui Dumnezeu, Mntuitorul lumii.
57

Fgduinta Mntuitorului fcut la Inltarea Sa la cer se mplineste la Cincizecime, praznic srbtorit la sfrsitul perioadei Penticostarului, la care prin Pogorrea Sfntului Duh se pecetluieste cu sigiliul Sfintei Treimi ntreaga lucrare a Bisericii. Vzut-am lumina cea adevrat, primit-am Duhul cel ceresc, aflat-am credinta cea adevrat, nedesprtitei Treimi nchi55 56 57

Penticostarul, ed.cit. Utrenia Invierii, cntarea 8, irmos, p. 11. Dr. Vasile Mitrofanovici, op.cit. p. 650. Penticostarul, op.cit. Joia a sasea dup Pasti (a Inltrii), Vecernia Mic, tropar, p. 279.

17 nndu-ne; c Aceasta ne-a mntuit pe noi .

58

Sfintele slujbe ne tin n atmosfera Cincizecimii timp de sapte zile, care ncep n smbta dinaintea praznicului, terminndu-se n smbta urmtoare lui. Putem numi aceast srbtoare praznicul Bisericii, deoarece acum este srbtoarea plinttii darurilor lui Dumnezeu, pe care Duhul, Dumnezeu si ndumnezeitor le lucreaz n Biseric, n oamenii cei credinciosi. Importanta praznicului se poate vedea si din aceea c n continuare, numrtoarea duminicilor din cadrul anului bisericesc se face avndu-se ca punct de referint Duminica Rusaliilor. Cele trei mari praznice din vremea Penticostarului se constituie ca srbtori de bucurie adus din cer pe pmnt, bucurie izvort din marea dragoste a lui Dumnezeu pentru ntregul neam omenesc. Cele trei srbtori nu sunt altceva dect manifestri ale lucrrii lui Dumnezeu de a ne ridica pe noi la bucuria mpreunpetrecerii cu El n lumina cea nenserat a mprtiei Sale.

A.

Sfintele Pasti si Sptmna luminat, culmea spiritualittii ortodoxe

Invierea Ta Hristoase, ngerii o laud n ceruri si pe noi pe pmnt ne nvredniceste, cu inim curat s Te mrim .
59

Invierea Domnului (Anastasis tou Hristou, Ressurrectio Domini) reprezint centrul de gravitatie si axa lumii. Ea este baza pe care se sprijin ntregul edificiu al religiei crestine, fundamentul credintei, al spiritualittii noastre. Cuvntul Pasti, Pasca, este de provenient ebraic, nsemnnd trecere. La Pasti, evreii si aminteau cu srbtorire de trecerea prin Marea Rosie spre libertatea din pmntul fgduintei (Canaan). Noi crestinii, serbm Pastile n amintirea rscumprrii neamului omenesc, prin Patimile, Moartea si Invierea lui Hristos, a Mielului nevinovat si preacurat, Care a luat pcatele lumii, n amintirea mntuirii noastre din robia diavolului si a pcatului. Pastile sunt cea mai veche srbtoare crestin. Ele au nceput a fi serbate imediat dup Invierea lui Hristos, fiind prznuite de Apostoli, care au ndemnat pe credinciosi s le serbeze si ei. Drept aceea, s prznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul ruttii si al viclesugului, ci cu azimile curtiei si ale adevrului (I Corinteni, 5, 8), spunea
60 61 62

58

Ibidem. Duminica Cincizecimii, Smbt seara, Vecernia Mare, Doamne strigat-am, stihira 4, p. 361. Octoih mic, Sibiu, 1991, glas 6 Smbt seara, Vecernie, stihoavn, stihira 1, p. 11. Michel Quenot, La Rsurrection et lIcone, Mame, 1992, p. 91. Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 120. Ibidem. p. 120.

59 60 61 62

18 Sfntul Apostol Pavel, adresndu-se crestinilor din Corint. Praznicul Invierii ntrece cu strlucirea solemnittii serviciului su toate celelalte srbtori ale anului. Penticostarul ncepe cu rnduiala de slujb pentru ziua de Pasti, cu Utrenia Pastilor, care e aceeasi pentru fiecare zi a sptmnii luminate. Singura deosebire la Utrenia din Sptmna luminat este c pentru fiecare zi doar laudele (hvalitele) sunt deosebite, restul fiind la fel. Utreniei din ziua de Pasti i premerge o mic slujb de Inviere care ncepe cu ocolirea bisericii si se face n totalitate n afara locasului de cult. Aceast slujb premergtoare se face numai n ziua de Pasti. Cea de-a doua rnduial de slujb din Penticostar, n Sptmna luminat, si dealtfel pentru tot restul Penticostarului este rnduiala Vecerniei. In sptmna luminat, Vecernia se deosebeste de la o zi la alta prin stihirile de la Doamne strigat-am, care sunt cele de smbt seara de la cele opt glasuri, cu exceptia glasului al saptelea, pentru fiecare zi fiind rnduite stihirile unui glas, ncepnd cu glasul al doilea, care e la Vecernia din ziua de Pasti si la laudele de luni din Sptmna luminat. Textele din Penticostar rnduite n vederea sfintelor slujbe de Pasti si din toat Sptmna luminat si sfintele slujbe realizate pe baza acestor texte sunt izbucniri si revrsri de bucurie, sunt bucuria n actiune. La Pasti si n vremea Sptmnii luminate, la Utrenie, Sfnta noastr Biseric nu are nimic altceva de spus dect bucuria izvort din mormntul dttor de viat al Mntuitorului celui ce a nviat. Bucuria aceasta o vestesc si o triesc credinciosii si la slujbele nmormntrii, cnd se ntmpl ca o astfel de slujb s se fac la Pasti si n Sptmna Pastilor, cci n aceast sptmn de se va ntmpla s se fac slujb de nmormntare, n loc de oricare din cele patru slujbe de nmormntare - a mirenilor, a preotilor si a diaconilor de mir, a pruncilor, sau a clugrilor - se face slujba nmormntrii din Sptmna luminat, care nu este altceva dect Utrenia din ziua de Pasti. Tot Utrenia din ziua de Pasti e si cadrul slujbei de sfintire a apei, cnd aceast slujb se face n Sptmna luminat. De observat c la Pasti si n toat Sptmna luminat, n cuprinsul slujbelor nu se pomenesc pcatele, nici nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi. Totul e o prznuire n care apar doar dou cereri, amndou privind o si mai mare angajare n trirea celor ce tin de srbtorire. Astfel, cnd se nconjoar biserica nainte de nceputul Utreniei din ziua de Pasti se cnt, repetndu-se struitor urmtoarele cuvinte n care e cuprins si o cerere. Invierea Ta Hristoase Dumnezeule,ngerii o laud n ceruri, si pe noi, pe pmnt, nvredniceste-ne, cu inim curat s Te mrim.
63

A doua cerere din cuprinsul Utreniei de Pasti priveste Pastile din vesnicie si trirea pascal cea mai presus de lume, cci zicem: O Pastile cele mari si preasfintite Hristoase! O, Intelepciunea si Cuvntul lui Dumnezeu si Puterea! D-ne nou s ne mprtsim cu Tine mai adevrat, n ziua cea nenserat a mprtiei Tale.
64

63 64

Octoih Mic, ed. cit. glas 6, Smbt seara, Vecernie, stihoavn, stihira 1. p. 111. Penticostarul, ed.cit. Utrenia Pastilor, cntarea 9, oda 2, p. 12.

19 Amndou aceste cereri privesc progresul n trirea evenimentelor de la Pasti, ele fiind legate de srbtoarea Sfintei Invieri.

1.

Cuvinte de la Pasti despre Pasti

Dintre toate srbtorile din anul bisericesc, n Ortodoxie, Pastile sunt singura srbtoare la care se fac afirmatii despre srbtoarea nssi. Numai la Pasti, n timpul slujbei, sunt cuvinte despre Pasti. Numai la Pasti sunt exclamatii despre Pasti, care se ntercaleaz n atmosfera de bucurie specific Pastilor. Astfel una din cntrile de la slujba de Pasti se ocup n chip deosebit de Pasti, cci glsuieste: Pastile cele sfintite,Pastile cele nou si sfinte, Pastile cele de tain, Pastile cele cinstite, Pastile Hristos Izbvitorul, Pastile cele fr prihan, Pastile cele mari, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis nou portile raiului, Pastile cele ce sfintesc pe toti credinciosii, astzi nou s-au artat.
65

Intr-o alt stihir din aceeasi serie, se adaug n acelasi sens: Pastile cele frumoase, Pastile Domnului, Pastile; Pastile cele preacinstite nou ne-au rsrit; Pastile cu bucurie unul pe altul s ne mbrtism; O Pastile, izbvire de ntristare!
66

Ne sunt cunoscute apoi si afirmatii ca acestea: Pastile lui Dumnezeu cele mntuitoare , Pastile cele vesnice , Pastile cele curtitoare.
67 68 69

Sirul acestor cuvinte de la Pasti despre Pasti ncepe cu exclamarea: Pastile Domnului, Pastile! si cu lmurirea: C din moarte la viat si de pe pmnt la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cntm cntare de biruint.
70 71

2.

Ce srbtorim la Pasti?
Stim c Pastile sunt mari si sfinte si sfintite si prea cinstite si mntuitoare si vesnice, si e firesc s ne ntrebm: Ce se prznuieste n ziua de Pasti sau la srbtoarea Pastilor, ce trebuie s ntelegem prin cuvntul Pasti? Un rspuns lmurit la aceast ntrebare ni-l d Sinaxarul din ziua de Pasti, unde citim: In Sfnta si Marea Duminic a Pastilor prznuim Invierea cea dttoare de viat a
65 66 67 68 69 70 71

Ibidem. laude, stihira 1 din stihirile Pastilor, p.13. Ibidem. laude, stihira 4 din ale Pastilor, p. 14. Ibidem. cntarea 5, oda 2, p. 8. Ibidem. cntarea 5, stihira 1, p. 8. Ibidem. cntarea 4, oda 2, p. 8. Ibidem. cntarea 1, irmos. p. 7. Ibidem. cntarea 1, irmos, p. 7.

20 Domnului si Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Numim srbtoarea de azi Pasti dup cuvntul care n vechiul grai evreiesc nsemneaz trecere; fiindc aceasta este ziua n care Dumnezeu a adus lumea dintru nefiint ntru fiint. Intru aceast zi smulgnd Dumnezeu pe poporul Israelitean din mna Faraonului, l-a trecut prin Marea Rosie si tot n aceast zi, S-a pogort din ceruri si S-a slsluit n pntecele Fecioarei. Iar acum, smulgnd tot neamul omenesc din fundul iadului, l-a suit la cer si l-a adus iarsi la vechea vrednicie a nemuririi... Drept aceea, bucurndu-ne peste fire, prznuim cu strlucire, Invierea, nchipuind bucuria cu care s-a imbogtit firea noastr prin ndurarea milostivirilor lui Dumnezeu.
72

La slujba de Pasti n care e cuprins si Sinaxarul pomenit, cu privire la prznuirea de Pasti se spun urmtoarele: Prznuim omorrea mortii, sfrmarea iadului si nceptura altei vieti vesnice. Aceasta stiind-o, nu rmnem numai la prznuirea propriu zis, ci adugm la ea si lauda din partea noastr, adus Pricinuitorului: ...Si sltnd ludm pe Pricinuitorul, pe Unul cel binecuvntat, Dumnezeul printilor si preaslvit.
73 74

Omorrea mortii, sfrmarea iadului si nceptura altei vieti vesnice a realizat-o Mntuitorul prin Invierea Sa din morti. O mrturisim si aceasta tot la slujba de Pasti, cnd vorbind cu Domnul cel ce a nviat, zicem: Pogortu-Te-ai ntru cele mai de jos ale pmntului si ai sfrmat ncuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase; si a treia zi, precum Iona din chit, ai nviat din mormnt .

75

In aceeasi ordine de idei vorbim cu Domnul Hristos si rostind sau cntnd Condacul praznicului: De Te-ai si pogort n mormnt, Cela ce esti fr de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit si ai inviait ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicnd femeilor Mironosite: Bucurati-v! si Apostolilor Ti pace druindu-le, Cela ce dai celor czuti sculare.
76

Si pentru c la Pasti n mod principal avem n vedere Invierea lui Hristos, si pe Hristos cel nviat, struim n vestirea c: Hristos a nviat din morti cu moartea pe moarte clcnd si celor din mormnturi, viat druindu-le.
77

Pe scurt, la Sfintele Pasti, luarea aminte ne este la Invierea Domnului Hristos cel ce a nviat, iar prin Invierea Sa a nimicit moartea, a sfrmat iadul si a pus temelia unei vieti noi, izvorte din Invierea Sa.

72 73 74 75 76 77

Ibidem. Sinaxar, p. 9. Ibidem. cntarea 7, oda 2, p. 11. Ibidem. cntarea 7, oda 2, p. 11. Ibidem. cntarea 6, irmos, p. 8. Ibidem. Condac, p. 9. Ibidem. Tropar, p. 6.

21

3.

Jertf si Inviere.
Asumndu-si prin Intruparea Sa ntreaga umanitate, Hristos a restasurato prin a Sa Moarte - Inviere. Invierii Lui i premerg Rstignirea si Ptimirile, urmate de Moartea pe cruce, sfrsitul care era totodat un nceput. Hristos a primit starea de ultim desvrsire ca om pentru a reveni la viata fr de sfrsit nu prin puterea omeneasc, ci prin tria ce o avea sufletul Lui de la Dumnezeu, dup ce-l pregtise pentru aceasta. Cu ct a primit aceast stare de ptimire mai de bun voie, cu att se arta mai n stare s o nving n Sine si n cei ce vor face la fel din credinta n El . In lumina Invierii Patimile, Rstignirea si Moartea lui Iisus sunt si rmn cu valoarea de jertf ispsitoare pentru mntuirea oamenilor. Aceasta o nteleg, o cuget si o triesc credinciosii mai cu seam la Pasti, cnd sunt chemati s cinsteasc nu numai Invierea Domnului ci si Ptimirile Lui care au dus la Inviere. In acest nteles se spune la Pasti de trei ori:
78 79

Invierea lui Hristos vznd, s ne nchinm Sfntului Domnului Iisus, Unuia celui fr de pcat. Crucii Tale ne nchinm Hristoase si Sfnt Invierea Ta o ludm si slvim;c Tu esti Dumnezeul nostru, afar de Tine pe altul nu stim, numele Tu numim. Veniti toti credinciosii s ne nchinm Sfintei Invierii lui Hristos; c iat a venit prin cruce bucurie la toat lumea.Totdeauna binecuvntnd pe Domnul, ludm Invierea Lui ; c rstignire rbdnd pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
80

Cea dinti chemare care se face n aceast stihir e chemarea la nchinare ctre Domnul Hristos cel nviat, cci se zice: Invierea lui Hristos vznd s ne nchinm Sfntului Domnului Iisus, Unuia celui fr de pcat, dar nu rmnem numai la Invierea Domnului, ci stiind c prin moartea Sa, Hristos ne-a eliberat de toate piedicile, transformnd moartea n trecere ctre viat , avem n vedere si Jertfa Lui mntuitoare cuprins n Crucea fctoare de viat, de vreme ce zicem: Crucii Tale ne nchinm Hristoase si Sfnt Invierea Ta o ludm si o mrim. De la Hristos cel nviat, gndul ni se ndreapt spre Hristos cel rstignit. Gndul la Invierea Domnului ne duce la Domnul Hristos care a nviat, iar Invierea Domnului pune n valoare si d sens sfintelor Ptimiri ale Mntuitorului. Amndou acestea le cuprinde Crucea Mntuitorului, cci ea nu nftiseaz doar jertfa de bunvoie a lui Hristos, ci nftiseaz deopotriv si sfnta Sa Inviere, fiind si semn al biruintei prin Inviere. De aceea putin mai departe citim si rostim: Veniti toti credinciosii s ne nchinm Sfintei Invierii lui Hristos, c iat a venit prin cruce bucurie la toat lumea. In aceste cuvinte este nc o afirmare si o confirmare a faptului c ntre Invierea Domnului si Ptimirea Lui exist o legtur de nedezlegat, care se pune n evident n fata tuturor credinciosilor chemati la nchinarea fat de Cel ce a nviat, dar si la considerarea Crucii prin care s-a dat bucurie nou si la toat lumea. In sfrsit, n aceast stihir se mai afirm nc o dat legtura dintre Inviere si Rstignire,
81

78 79 80 81

Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul Evanghelic al lui Iisus Hristos, Sibiu, 1991, p. 256. Ibidem. p. 256. Penticostarul, ed. cit. Ceasurile Pastilor, stihira 1, p. 10. Michel Quenot, op. cit. p. 94.

22 devreme ce se spune: Totdeauna binecuvntnd pe Domnul ludm Invierea lui, cci rstignire rbdnd pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat. E bine s se stie si s se retin c stihira la care ne-am referit este rnduit s se rosteasc la sfintele slujbe n fiecare din cele patruzeci de zile de prznuire pascal, precum si, cu cteva exceptii, n fiecare duminic la slujba Utreniei, nemijlocit dup citirea Evangheliei vestitoare a Invierii Domnului Hristos. Desigur aceasta se face cu scopul precis, de a se pune n evident legtura dintre Inviere si Jertf, dintre ptimirea Domnului si biruinta Lui prin Inviere.

4.

In fata Mntuitorului nviat

In ziua nvierii Cuvntul nsusi este contemplat. Toat slujba de Pasti si din ntreaga Sptmn luminat e pentru credinciosi un fericit prilej de a se sti, de a se simti, si de a tri n prezenta Mntuitorului nviat din morti. Invierea din morti a lui Hristos e evenimentul pe care l avem n vedere la Pasti, nu ca pe un eveniment din trecut, ca pe un eveniment care s-a sfrsit si si-a mplinit rostul, ci ca pe un eveniment prezent si viitor, nu prin repetare ci prin trirea lui. Invierea lui Hristos la Pasti nu e un eveniment de odinioar dintr-un trecut ndeprtat, ci e o realitate adus pn la noi, pn n fata noastr, asa cum si Domnul Hristos, biruitorul mortii si al iadului este si El n fata noastr, cu toate biruintele Lui. Asa se face c la Pasti, condusi de Penticostar, putem spune cuvinte ca acestea:
82

Astzi este mntuirea lumii,c a nviat Hristos ca Cel atotputernic,

83

si S mnecm cu mnecare adnc, si n loc de mir cntare s aducem Stpnului; si s vedem pe Hristos, Soarele Drepttii, tuturor viat rsrind.
84

Stnd n continuare n fata Domnului Hristos nviat, avem ocazia s-i spunem la slujba bucuriei, prilejuit de prznuirea Invierii: Pzind pecetile ntregi, Hristoase, ai nviat din mormnt, Cela ce n-ai stricat cheile Fecioarei cu nasterea Ta, si ne-ai deschis nou portile raiului.
85

In acelasi sens vorbind mai departe cu Domnul Hristos n ziua prznuirii Invierii Sale din morti, spunem: Mntuitorul meu,ca un Dumnezeu pe Tine nsuti de voie aducndute Tatlui, jertf vie si nejertfit, ai nviat pe Adam mpreun cu tot neamul, sculndu-Te din mormnt.
86

82 83 84 85 86

Constantin Andronikof, Le Cycle Pascal, L Age d Homme, Lausanne et Paris, 1985. p. 188. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Pastilor, cntarea 4, irmos, p. 8. Ibidem. cntarea 5, irmos, p. 8. Ibidem. cntarea 6, stihira 1. p. 9. Ibidem. cntarea 6, oda 2, p. 9.

23 Invierea Domnului, chiar si ca eveniment ntmplat n trecut, o avem n vedere, condusi de cntri ca aceasta: Venit-au mai nainte de dimineat cele ce au fost cu Maria, si aflnd piatra rsturnat de pe mormnt, auzit-au de la nger: pentru ce cutati ntre cei morti ca pe un om, pe Cela ce este ntru lumina cea pururea fiitoare? Vedeti giulgiurile cele de ngropare; alergati si propovduiti lumii c s-a sculat Domnul, omornd moartea; c este Fiul lui Dumnezeu, Carele mntuieste neamul omenesc.
87

Tot cam de aceeasi factur e si Icosul Pastilor n care se spune: Pe Soarele cel mai nainte de soare, Carele a apus oarecnd n mormnt, ntmpinatu-L-au ctre dimineat, cutndu-L ca pe o zi, fecioarele Mironosite, si una ctre alta strigau: o prietenelor! veniti s ungem cu miresme Trupul cel de viat purttor si ngropat! Trupul carele a nviat pe Adam cel czut, carele zace n mormnt. S mergem, s ne grbim ca si Magii si s ne nchinm si s aducem miruri n loc de daruri, Celui ce nu n scutece, ci n giulgiu a fost nfsurat; si s plngem si s strigm: Stpne scoal-Te! Cela ce dai celor czuti sculare.
88

Desi Icosul ne prezint Invierea Mntuitorului si cele petrecute n legtur cu ea, ca pe ceva de odinioar, scopul lui este s ni-L fac prezent pe Domnul Hristos, iar Invierea Lui s ne-o pun n atentie la vremea prznuirii si pentru totdeauna ca pe ceva ce ne priveste si pe noi, cci s-a ntmplat si pentru noi.

5.

Invierea lui Hristos si nvierea noastr

Dar acum Hristos a nviat din morti, fiind nceptur a nvierii celor adormiti, c devreme ce printr-un om a venit moartea, tot ptrintr-un om si nvierea mortilor, cci precum n Adam toti mor, asa si n Hristos, toti vor nvia (I Corinteni, 15, 20-22). Pastile sunt un dar dar si o propunere; la fel precum Invierea lui Lazr prefigura Invierea lui Hristos, tot asa Invierea Mntuitorului o simbolizeaz pe aceea a neamului omenesc n veacul viitor. Slujba de la Pasti, printre altele ne st mrturie si despre faptul c Invierea lui Hristos nu are important numai pentru El, ci ea e de mare nsemntate si pentru noi, fiind si o garantie pentru nvierea noastr. Hristos a nviat pentru ca si noi s nviem mpreun cu El, Cel ce tainic, continu s moar si s nvie n fiecare om cruia i-a mbrcat chipul, pn la sfrsitul timpurilor. C Invierea lui Hristos e un fapt real si pentru noi o mrturisim cnd zicem fiecare ca despre sine nsusi:
89

Ieri m-am ngropat mpreun cu Tine Hristoase, astzi m scol mpreun cu Tine, nviind Tu; rstignitu-m-am ieri mpreun cu Tine, Insuti mpreun m proslveste, Mntuitorule,
87 88 89

Ibidem. ipacoi, p. 7. Ibidem, Icos, p. 9. Constantin Andronikof, op. cit. p. 192.

24 ntru mprtia Ta.

90

De altfel toate evenimentele legate de Invierea Domnului Hristos, Invierea nssi si toate roadele ei, toate biruintele cte tin de Inviere au urmri binefctoare pentru credinciosi: Hristos a nviat din morti, cu moartea pe moarte clcnd, si celor din morminte viat druindu-le, zicem noi la Pasti, punnd accent pe legtura dintre Invierea Domnului si nvierea credinciosilor, dintre Invierea Mntuitorului si nvierea noastr. Invierea lui Hristos a nsemnat deplina Lui biruint asupra mortii si nu doar o dovad pentru oamenii de pe pmnt, c moartea nu nseamn sfrsitul total al fiintei. Ea este anticiparea unei asemenea biruinte si pentru noi, deoarece, chiar dac sufletele celor drepti se bucur de o fericire dup desprtirea de trup, cum s-a bucurat si al lui Iisus, starea lor de separatie, arat totusi o stirbire, o descompletare a omului prin moarte, n urma pcatului ereditar. Fericirea la care se duc unele suflete dup moarte, n-ar fi posibil dac ele n-ar fi destinate nvierii, dac acea stare n-ar fi o anticipare a nvierii. Cnd prznuim omorrea mortii, sfrmarea iadului, nceptura altei vieti vesnice, si cnd ludm pe Pricinuitorul, pe cel Unul binecuvntat, Dumnezeul printilor nostrii si preaslvit noi ne gndim la acestea ca la ceva ce ne priveste si pe noi, asa nct Invierea Domnului e si nvierea noastr. Temeiul lumii viitoare, nfiintat de Iisus Hristos n persoana Sa prin Inviere, st n legtur cu lumea aceasta si o influenteaz, pregtindu-o pentru transformarea ei ntreg dup chipul Lui. Cealalt lume apartine prezentului n Iisus Hristos, n ascunsul actual, dar e si o realitate a viitorului.
91 92 93

6.

Bucurie n lumin
Este dat omului s cunoasc n timpul noptii pascale, prin anticipare, viata veacului ce va s vin, s ptrund n Imprtia Slavei, Imprtia lui Dumnezeu. Realitatea viitoare a <<acestei zile>> a Parusiei vesnice este actualizat n mod simbolic prin realitatea Invierii. Acum bucuria se revars din inim si lumineaz ntreaga noastr fiint, corpul nostru este usor, mintea noastr recunosctoare si bucuroas. Fiind cu luare aminte la textele de slujb de la Pasti, constatm de la bun nceput c bucuria Invierii e nvluit n lumin, c lumina si bucuria apar adeseori mpreun, deoarece Hristos Insusi este lumin, libertate, bucurie, plenitudine de viat. El este realitatea prin excelent de la Care provin toate acestea.
94 95 96 97 98

90 91 92 93 94 95 96 97 98

Penticostarul, ed. cit. cntarea 3, oda 2, p. 7. Ibidem. tropar, p. 6. Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea Omului, Craiova, 1993, p. 344. Ibidem. p. 355. Constantin Andronikof, op. cit. p. 188. Ibidem. p. 188. Ibidem. p. 188. Michel Quenot, op. cit. p. 108. Ibidem. p. 109.

25 Acum toate de lumin s-au umplut: cerul si pmntul si cele dedesupt. Deci s prznuiasc toat fptura Invierea lui Hristos, ntru care s-a ntrit , glsuieste una din stihirile din canonul de slujb de la Pasti si mpreun cu ea si alte cntri ne spun acelasi lucru. S ne apropiem de Hristos, Carele a iesit din mormnt, ca de un mire si s prznuim, cei ce suntem purttori de lumin, cu cetele iubitoare de praznice, Pastile lui Dumnezeu cele mntu99

itoare.

100

Prin irmosul cntrii a noua o invitm si pe Maica Domnului s ia parte la bucuria noastr, la bucuria Invierii: Lumineaz-te lumineaz-te noule Ierusalime c slava Domnului peste tine a rsrit; dntuieste acum si te bucur Sioane; iar tu Curat, Nsctoare de Dumnezeu, veseleste-te ntru Invierea Celui nscut al tu.
101

La o astfel de lumin unit cu bucurie suntem chemati credinciosii la Pasti, cci se spune: Ziua Invierii, popoare s ne luminm! Pastile Domnului, Pastile! c din moarte la viat, si de pe pmnt la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cntm cntare de biruint.
103

102

Prin Cruce bucuria a penetrat ntreaga lume , dar ca s putem vedea si ntelege bucuria, si s avem parte de lumina unit cu ea, este necesar s ne curtim simtirile, dup cuvntul care zice: S ne curtim simtirile, si s vedem pe Hristos strlucind cu neapropiat lumina Invierii; si cntndu-I cntare de biruint, luminat s-L auzim zicnd: Bucurati-v!
104

In lumina unor astfel de gnduri ntelegem, gndim si trim, cele ce ni se pun nainte prin stihira ce zice: Cerurile dup cuviint s se veseleasc si pmntul s se bucure si s prznuiasc toat lumea cea vzut si cea nevzut; c a nviat Hristos, veselia cea vesnic.
105

Asa este la Pasti, asa este n toat Sptmna luminat n raiul anului bisericesc, cnd prznuim Pastile cele vesnice si ne gndim la ziua cea nenserat, raportndu-ne la Hristos, veselia cea vesnic.

99

Penticostarul, ed. cit. cntarea 3, oda1, p. 7. Ibidem. cntarea 5, oda 2. p. 8. Ibidem. cntarea 9, irmos, p. 12. Ibidem. cntarea 1, irmos, p. 7. Michel Quenot, op. cit. p. 110. ed. cit. cntarea 1, oda 1, p. 7. Ibidem. cntarea 1, oda 2, p. 7.

100 101 102 103

104Penticostarul, 105

26

7.

Chemri si ndemnuri ce ni se fac la Pasti.

Lumina Invierii Domnului Hristos si toate bucuriile ce tin de ea sunt firesti si de sine ntelese n ziua pe care a fcut-o Domnul s ne bucurm si s ne veselim ntr-nsa. Cu toate acestea la slujba de Pasti ni se fac si niste chemri speciale dndu-ni-se si unele ndemnuri nmultitoare de bucurie si ntritoare de suflete. Ne sunt cunoscute tuturor cuvintele de chemare: Veniti s bem butur nou, fcut cu minune, nu din piatr stearp, ci din mormntul lui Hristos, carele a izvort izvorul nestricciunii, ntru carele ne ntrim.
106

O invitatie asemntoare ni se face la slujba de Pasti cnd ni se spune: Veniti n ziua cea vestit a Invierii, s ne mprtsim din rodul cel nou al vitei, din dumnezeiasc veselie, si din Imprtia lui Hristos, ludndu-L pe Dnsul, ca pe un Dumnezeu n veci.
107

Tot aici pot fi amintite si ndemnuri ca: Popoare s ne luminm, sau S ne curtim simtirile si s vedem pe Hristos, ori S mnecm cu mnecare adnc si n loc de mir cntare s aducem Stpnului , sau S ne apropiem purttori de lumin de Hristos, care pot fi socotite si ca ndemnuri si chemri ce ni se fac la Pasti pentru Pasti.
108 109 110 111

8.

Concluzii
Slujba de Pasti si din toat Sptmna luminat reprezint gndirea, simtirea si peste tot trirea cea mai nalt pe care o cunoaste Biserica Ortodox. Ortodoxia n cea mai nalt cot a ei se cuprinde si se manifest n slujba de la Pasti si din toat Sptmna luminat. Slujba de la Pasti cu toate implicatiile ei n gndirea si trirea ortodox este culmea spiritualittii ortodoxe. In acest cadru pregtit de rnduielile de slujb ale Triodului, credinciosii ortodocsi se ntlnesc cu Domnul Hristos cel nviat, cu biruitorul mortii si al iadului, cu Cel ce a clcat cu moartea pe moarte. La slujba de la Pasti avem n cmpul cunostintei noastre pe Domnul Hristos Veselia cea vesnic , Soarele drepttii , pe Cel ce este ntru lumina cea pururea fiitoare , Izvorul nestricciunii , Lumina cea fr de
112 113 114 115

106 107

Ibidem. cntarea 3, irmos, p. 7. Ibidem. cntarea 8, oda 1, p. 11. Ibidem. cntarea 1, irmos, p. 7. Ibidem. cntarea 1, oda 1, p. 7. Ibidem. cntarea 5, irmos, p. 8. Ibidem. cntarea 5, oda 2. p. 8. Ibidem. cntarea 1, oda 2, p. 7. Ibidem. cntarea 4, oda 2, p. 8. Ibidem. ipacoi, p.7. Ibidem. cntarea 3, irmos, p. 7.

108 109 110 111 112 113 114 115

27 ani . La slujba de la Pasti prznuim Pastile cele de tain , Pastile cele curtitoare , Pastile cele vesnice , Pastile care au deschis nou usile raiului , pe Hristos nsusi, Pastile cele mari si prea sfintite , Pastile cele ce sfintesc pe toti credinciosii , prenchipuim prznuirea cea din vesnicie, din ziua cea nenserat a Mntuitorului nostru. Fiind o anticipare a prznuirii din mprtia lui Dumnezeu, slujba de la Pasti, cu toate ale ei, este culmea spiritualittii ortodoxe. Ea ns, nu este si nu rmne singura modalitate de manifestare a credintei si vietii ortodoxe, nu este si nu rmne singurul chip de spiritualitate ortodox, ci doar cea mai nalt culme a acestei spiritualitti, precedat si urmat de celelalte moduri de spiritualitate, legate de diferitele evenimente srbtorite n cadrul Bisericii noastre Ortodoxe de-a lungul unui an bisericesc. In cuprinsul unui an bisericesc, numai o sptmn este Sptmna luminat, numai Pastile sunt Pasti, numai spiritualitatea de Pasti e culmea spiritualittii ortodoxe. Dar acestea nu pot exista nici ca gndire, nici ca trire fr celelalte chipuri de gndire si de manifestare a evlaviei ortodoxe, cte mai sunt pe parcursul unui an bisericesc. Dac ar zice cineva, cum a zis Sfntul Apostol Petru pe muntele Schimbrii la Fat: Bine este nou a fi aici , ntr-adevr, este bine s fim aici, n acest cadru srbtoresc de la Pasti. Ins numai trind toate momentele care tin de mntuire, putem ndjdui s participm la trirea si la bucuria de la Pasti. E drept c Invierea Domnului Hristos se prznuieste ntr-un anumit fel, doar cu cteva exceptii, n fiecare duminic, fiecare duminic fiind si o trire si o prznuire de Pasti, dar Pastile sunt o srbtoare unic ntre alte srbtori, iar spiritualitetea de la Pasti e unic ntre alte chipuri de spiritualitate ortodox. In cadrul Penticostarului sunt mai multe chipuri de slujb, legate de mai multe srbtori, iar slujbele ce se fac n aceast perioad aduc n viata credinciosilor gnduri, simtiri si triri potrivite cu evenimentele srbtorite. Slujbele sfinte din vremea Penticostarului sunt ntrupri ale rnduielilor de slujb corespunztoare cu evenimentele de mntuire srbtorite, iar trirea ortodox pe temeiul sfintelor slujbe, trirea evenimentelor srbtorite, este o ntrupare n om a sfintelor slujbe care aduc n actualitatea credinciosilor evenimentele care se srbtoresc.
116 117 118 119 120 121 122 123 124

S lum aminte: Spiritualitatea ortodox cea cu multe chipuri are n centrul ei spiritualitatea Sfintelor Pasti, care este si rmne culmea spiritualittii ortodoxe, dar aceasta numai pentru c exist si alte chipuri de spiritualitate ortodox, alte chipuri de evlavie n Ortodoxie. Pastile au deschis nou usile raiului, iar celelalte srbtori ne deschid calea ctre Pasti si ctre Pastile cele vesnice.

116 117 118 119 120 121 122 123 124

Ibidem. cntarea 7, oda 3, p. 11. Ibidem. laude, stihira 5, p. 13. Ibidem. cntarea 4, oda 2, p. 8. Ibidem, cntarea 5, oda 1, p. 8. Ibidem. laude, stihira 5, p. 13. Ibidem. cntarea 9, oda 2, p. 12. Ibidem. laude, stihira 5, p. 13. Ibidem. cntarea 9, oda 2, p. 12. Matei, 17 ,4.

28

B.

Srbtoarea Inltrii Mntuitorului

Inltatu-Te-ai ntru slav Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie fcnd Ucenicilor, cu fgduinta Sfntului Duh; ncredintndu-se ei prin binecuvntare, c Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Izbvitorul lumii.

125

A doua mare srbtoare din perioada Penticostarului este Inltarea la cer a Mntuitorului nostru Iisus Hristos (Analhpsis tou Kuriou, Ascensio Domini). Preamrirea lui Iisus pe pmnt s-a ncheiat la patruzeci de zile de la slvit Invierea Sa, la Inltare, srbtoare pe care Biserica o prznuieste n mod solemn. Taina Invierii lui Hristos a fost ncununat cu nltarea Lui la cer. La acest praznic avem de contemplat si de trit taina cea mai minunat a crestnismului, paradoxul cel mai greu de conceput si izvorul celei mai mari bucurii a lui...Este taina realizat de Dumnezeu si promis sfintilor, a unirii firii dumnezeiesti cu cea omeneasc n slav, a prezentei trupului n <<cerul>> treimic.
126 127 128

Trecerea din atmosfera de gnduri n legtur cu Invierea Domnului spre praznicul Inltrii se face n Miercurea sptmnii a sasea dup Pasti cnd facem odovania praznicului Pastilor si concomitent, Inainte-prznuirea Inltrii. In aceast zi sfintele slujbe ne pun n vedere alctuiri ce fac legtura ntre cele dou praznice: Crtile dumnezeiestilor Scripturi si propovduirile nteleptilor gritori de Dumnezeu, mplinire au luat cu adevrat; c dup Inviere, Stpnul se suie cu slav la cele ceresti.
129

Dezlegnd osndirea omenirii, Hristos a nviat si S-a nltat la cele ceresti, cinstind cu sederea mpreun cu Tatl, pe cei ce i-a iubit.
130

Srbtoarea propriu zis, praznicul Inltrii Mntuitorului cade totdeauna ntr-o zi de joi, adic n a patruzecea zi dup Pasti si se continu cu o dupserbare care se ncheie vineri n sptmna a saptea dup Pasti, rstimp n care sfintele slujbe ne tin n atmosfera duhovniceasc prilejuit de evenimentul Inltrii Mntuitorului la cer. In special dou gnduri strbat ntreaga rnduial de slujb a acestui praznic; gndul c nltndu-se Hristos la ceruri, ne-a nltat si pe noi: Suitu-Te-ai Dttorule de viat, Hristoase la Tatl, si ne-ai
125 126 127 128 129 130

Penticostarul, ed. cit. Inltarea Domnului , Tropar, p. 728. Dr. Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 650. Constantin Andronikof, op. cit. p. 221. Ibidem. p. 222.

Penticostarul, ed. cit. Miercurea a sasea dup Pasti, Utrenie, cntarea 1, canonul Inainte-prznuirii, Slav... p. 273. Ibidem. cntarea 5, oda 1, p. 274.

29 nltat pe noi Iubitorule de oameni, cu negrit milostivirea Ta. si gndul c mergnd la Tatl, Hristos ni-L va trimite nou pe Duhul Sfnt: Inltatu-Te-ai ntru slav, Imprate al ngerilor, ca s ne trimiti nou pe Mngietorul de la Tatl.
132 131

Nu ne rmne asadar dect ca: Cele pmntesti pe pmnt lsndu-le si cele din cenus trnii dndu-le, s ne trezim si s ne ridicm ochii si cugetele la nltime; s ne nltm noi muritorii privirile, mpreun si simtirile, spre portile ceresti; s ne socotim a fi n muntele Mslinilor, si s privim la Izbvitorul Cel purtat pe nor; c de acolo Domnul s-a suit la ceruri si acolo Iubitorul de druire a mprtit daruri Apostolilor Si, mngindu-i si ntrindu-i pe dnsii ca un Printe; ndreptndu-i ca pe niste fii si zicnd ctre dnsii: Nu m voi desprti de voi; Eu sunt cu voi si nimeni mpotriva voastr.
133

1.

Evenimentul Inltrii si srbtorirea lui

Inltarea e triumful lui Dumnezeu-Omul si al Capului Bisericii n snul Sfintei Treimi. Datorit nsemnttii sale n iconomia mntuirii, datorit faptului c ncununeaz iconomia Fiului, praznicul Inltrii Domnului este pentru noi crestinii una dintre cele mai mari srbtori. Asupra evenimentului srbtorit, minune de care ngerii cei din ceruri s-au spimntat si cei de sub pmnt s-au cutremurat , ne d o ampl lmurire Sinaxarul zilei n care ni se spune c: In Joia a sasea dup Pasti prznuim Inltarea Domnului Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Ducndu-ne cu gndul la cele ntmplate n trecut, lucruri pe care le reactualizm n cadrul sfintelor slujbe, Sinaxarul zilei ne lmureste asupra celor ntmplate, relatndu-ne c: Deoarece sosise vremea Inltrii, Mntuitorul i-a dus cu sine ( pe Ucenici ) pe muntele Mslinilor si le-a grit lor despre propovduirea Lui pn la marginile lumii, cum si despre viitoarea Lui mprtie, cea necuprins cu mintea, deoarece vedea c ei vor s-L ntrebe, despre cele ce trebuiau s fac. Si de fat fiind acolo si Maica Sa, a trimis naintea lor ngeri, ca s le arate suirea la cer. Si pe cnd ei priveau, un nor L-a ridicat din mijlocul lor, purtndu-L n sus. Si astfel nconjurat de ngerii trimisi naintea Lui, care se ntrteceau unii pe altii s ridice portile cerurilor si care erau uimiti de roseata de snge a trupului Lui, S-a ridicat si a sezut de-a dreapta Tatlui. Gndindu-ne la cele petrecute n trecut, nu rmnem doar la aceasta ci aducem evenimentul n prezent si socotindu-ne si noi ntre Ucenicii prezenti la
134 135 136 137

131 132 133 134 135 136 137

Ibidem. Utrenia Inltrii, cntarea 3, canonul 1, oda 1, p. 286. Ibidem. cntarea 4, canonul 1, oda 1, p. 288. Ibidem. Icos, p. 291. Constantin Andronikof, op. cit. p. 231. Penticostarul, ed. cit. Litie, stihira 4, p. 282. Ibidem. Utrenie, Sinaxar, p. 291. Ibidem..............................p. 292

30 Inltarea Mntuitorului la ceruri, i aducem lauda noastr cea dup putere. Astfel, condusi de textele din slujba Inltrii spunem: Ingereste s prznuim noi cei din lume, strignd cntare lui Dumnezeu, Celui ce se poart pe scaunul slavei: Sfnt esti Printe ceresc; Sfnt esti Cuvinte, Cel mpreun vesnic; Sfnt esti si Duhule Prea Sfinte , sau n aceeasi ordine de idei:
138

Toti s lovim cu minile, bucurndu-ne de Inltarea Lui Hristos, si veseli s strigm: Suitu-S-a Domnul n glas de trmbit si a sezut de-a dreapta Tatlui, ca Cela ce este mpreun seztor pe scaun n veci.
139

Dar pentru c orice bucurie nu o trim singuri ci vrem s-i facem si pe altii prtasi la ea, si acum i ndemnm pe toti cei din jurul nostru s-L slveasc pe Hristos, Cel ce S-a nltat, spunnd: Pe Hristos, Dttorul de viat, Cel ce S-a ridicat n dou firi la ceruri cu slav, si mpreun cu Tatl sade, preoti ludati-L, popoarelor preanltati-L ntru toti vecii.
140

Asadar, condusi de rnduiala Penticostarului stm n fata Inltrii Mntuitorului cu uimire ludndu-L pe Cel ce S-a nltat pentru a ni-L trimite nou pe Duhul cel Prea Sfnt.

2.

Cine este Cel ce S-a nltat ?

Rspunsul la aceast ntrebare l gsim clar exprimat n troparul praznicului. Din el aflm c Cel a crui Inltare la cer o srbtorim, este Hristos, Dumnezeul nostru, este Fiul lui Dumnezeu, Izbvitorul lumii, cci ni se spune: Inltatu-Te-ai ntru slav Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie fcnd Ucenicilor cu fgduinta Sfntului Duh, ncredintndu-se ei prin binecuvntare, c Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Izbvitorul lumii.
141

Prima stihir de la Vecernia mare are n vedere evenimentul Inltrii, prezentndu-ni-l pe Cel ce s-a nltat: Domnul S-a nltat la ceruri ca s trimit lumii pe Mngietorul. Cerurile au gtit scaunul Lui; norii suirea Lui. Ingerii se minuneaz vznd pe un om mai presus dect ei. Tatl primeste pe Acela, pe care l are n snuri deapururea; Duhul Sfnt porunceste tuturor ngerilor Si: Ridicati voievozilor portile voastre! Toti credinciosii bateti din palme; c S-a suit Hristos unde era mai nainte .
142

138 139

Ibidem. Utrenie, laude, stihira 1, p. 296. Ibidem. cntarea 7, canonul 2, oda 2, p. 293. Ibidem. cntarea 8. canonul 1, oda 1, p. 293. Ibidem. Vecernia mic, tropar, p. 279. Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 1, p. 280.

140 141 142

31 Cel ce S-a nltat era Dumnezeu si Om. Citim n acest sens tot la Vecernia praznicului: De snurile printesti nedesprtindu-Te, Prea dulce Iisuse, si cu cei de pe pmnt laolalt vietuind, ca un om, astzi Te-ai nltat ntru slav de pe muntele Mslinilor; si cu milostivire, nltnd firea noastr cea czut, ai pus-o s sead mpreun cu Tatl. Pentru aceasta cetele ceresti ale celor fr de trupuri, spimntndu-se de minunea aceasta, s-au mirat cu fric; si cu cutremur fiind cuprinse, au mrit iubirea Ta de oameni. Cu care si noi cei de pe pmnt,doxologind pogorrea Ta la noi, ne rugm zicnd: Cela ce la Inltarea Ta ai umplut de bucurie nemrginit pe Ucenicii Ti si pe Nsctoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a nscut pe Tine, nvredniceste-ne si pe noi, cu rugciunile lor, bucuriei celor alesi ai Ti, pentru mare mila Ta.
143

Vederea Inltrii lui Hristos a dat Ucenicilor suprema ncredintare despre dumnezeirea Lui. Fgduirea trimiterii Duhului ca putere de sus, le confirma credinta c El e Fiul Tatlui, Care le spusese c n aceast calitate, le va trimite de la Tatl pe Duhul, Care de la Tatl purcede, sau pe Care Tatl l va trimite n numele Lui (Ioan 15, 26; 14, 26), si Care i va nvta tot adevrul. De aceea, vzndu-L nltndu-Se, s-au nchinat, iar El i-a binecuvntat. Simtirea deplin a dumnezeirii Lui a deprtat de la ei orice fric pe care ei o avuseser cnd El a fost dus la rstignire. Desi rmneau vizibil fr El, erau acum plini de <<bucurie mare>> (Luca 24, 50-52). Ii triau prezenta de Dumnezeu apropiat.
144 145

3.

In ce const Inltarea?
Si i-a dus pn spre Betania si ridicndu-si minile i-a binecuvntat, si pe cnd i binecuvnta, S-a desprtit de ei si S-a nltat la cer (Luca 24, 50-51). Ce a nsemnat propriu zis Inltarea lui Hristos la cer nu putem sti. Ea nu a fost ns numai o intrare a trupului n lumina dumnezeiasc nevzut de ochii trupesti, ca celelalte ascunderi dup unele artri, ci a fost o ridicare real ca om, peste planul din care Se putea arta cnd voia. El s-a nltat cu umanitatea Sa la suprema ndumnezeire, deasupra spiritualittii tuturor treptelor ngeresti, ca s fie si ca om la dreapta Tatlui. S-a ridicat si ca om la treapta de Imprat al Imprtiei omenirii nnoite . Biserica prin slujba Inltrii cuprins n Penticostar ne arat c Inltarea a constat n suirea Mntuitorului cu sufletul dar si cu trupul la cer, lucru care explic mirarea heruvimilor. Cel ce S-a nltat si a strbtut tria cerului avea trup omenesc, fapt afirmat de stihiri ca acestea: Cetele ngerilor Mntuitorule, vznd firea omeneasc
146 147

143 144 145 146 147

Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, Slav...Si acum..., p.281. Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul Evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit, p. 280. Ibidem. p. 280. Ibidem. p. 281. Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 2, p. 280.

32 suindu-se mpreun cu Tine, mirndu-se nencetat ,Te ludau pe Tine.

148

Se spimntau cetele ngerilor Hristoase, vzndu-Te pe Tine cu trupul nltndu-Te, si ludau sfnt Inltarea Ta.
149

Inainte de Inltare, Hristos si-a tinut timp de patruzeci de zile umanitatea ntr-o stare capabil s coboare la realitatea vizibil cu oamenii, capabili si ei, prin modul lor duhovnicesc, s sesizeze prin ea dumnezeirea, de care era plin n starea ei de nviere. A tinut umanitatea Sa n aceast stare o vreme, pentru a putea convinge pe Ucenici despre Invierea Sa. Dar prin Inltare a ridicat-o deasupra acestei stri . A ridicat-o deasupra cetelor ngeresti (pline de uimire), vrnd s le arate si lor, slava Lui de Imprat al ntregii creatii ca om. Ridicati cpetenii portile voastre si v ridicati portile cele vesnice, s intre Impratul slavei! Cine este Acesta, Impratul slavei?... Domnul puterilor, Acesta este Impratul slavei (Psalm 23, 7-10). Inltarea este ridicarea omenittii lui Hristos n intimitatea ultim a Sfintei Treimi si la starea de cinste, putere si suveranitate deplin. Dogma Inltrii cuprinde ideea c natura omeneasc preamrit a lui Iisus Hristos, nltat la cer, a intrat n snul nsusi al Sfintei treimi. Dumnezeu-Omul s-a asezat la dreapta Tatlui nu numai cu starea dumnezeiasc a Sa, ci si cu natura omeneasc, constttoare din suflet si trup, din coprporalitate nsufletit si nduhovnicit.
150 151 152

4.

Inltarea Domnului si nltarea noastr

Inltarea la cer, prefigurare si model a celei a oamenilor, s-a fcut n legtur cu ntreaga umanitate prezent, trecut si viitoare. Slujba Inltrii ne st ca mrturie pentru faptul c Inltarea Domnului este un eveniment de o mare important si pentru noi. Mai nti, Inltarea Mntuitorului la cer ne dovedeste c El e din cer. In acest sens ni se spune n Sfnta Evanghelie de la Ioan c: Nimeni nu s-a suit la cer dect Fiul Omului care este n cer (Ioan 3, 13), cuvintele fiind rostite de Mntuitorul Insusi. In al doilea rnd trupul ndumnezeit al Mntuitorului Hristos e pricin de ndumnezeire a trupurilor noastre, prin comuniunea cu El ca om, deoarece Hristos ne cuprinde si ne poart n Sine, si fiind legat de noi, prin firea Sa omeneasc ndumnezeit si curtit de pcat ne transmite puterea Sa pentru proslvirea noastr. De aici rezult bucuria sigurantei pe care ne-o d credinta noastr mntuitoare, sigurant c va veni clipa binecuvntat cnd si noi vom fi cu trupul si cu sufletul n ceruri, acolo unde este Mntuitorul nostru Care S-a nltat
153 154 155

148 149 150 151 152 153 154 155

Ibidem. Utrenie, cntarea 3, canonul 1, stihira 2, p. 287. Ibidem. Utrenie, cntarea 3, canonul 1, stihira 3, p. 287. Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul Evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit. p. 279. Ibidem. p. 279. Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea Omului, op. cit. p. 539. Constantin Andronikof, op. cit. p. 235.

Pr. Prof. Gheorghe Srbu, La Inltarea Domnului, n rev. Glasul Bisericii, XXIX (1970), nr, 5-6, p. 452. Toma Chiricut, Anul n Predici, Bucuresti, 1996, p. 111.

33 la Tatl. Acest lucru l mrturisim la slujba Inltrii, cnd condusi de Penticostar spunem: Suitu-Te-ai Dttorule de viat, Hristoase, la Tatl si ne-ai nltat pe noi, Iubitorule de oameni, cu negrit milostivirea Ta.
156

Firea omeneasc,Hristoase, cea czut prin stricciune o ai ridicat, si cu suirea Ta ai nltat-o, si mpreun cu Tine pe noi ne-ai preaslvit.
157

Stiind c, nltndu-Se Mntuitorul ne-a nltat si pe noi, ne bucurm si-i chemm pe toti s ia parte la bucuria noastr, izvort din lauda Celui ce ne-a nltat: Pe Cel ce cu pogorrea Sa a surpat pe lupttorul mpotriv si cu suirea Sa a nltat pe om, preotilor ludati-L, popoarelor preanltati-L ntru toti vecii.
158

Prin asezare Lui n suprema intimitate a Treimii, dar si a omenirii, Iisus Hristos este un continuu absorbitor al omenirii n zona dumnezeirii. El conduce omenirea ctre Dumnezeu, o introduce n intimitatea vietii Sfintei Treimi. El apare nu numai ca Impciuitorul creaturii pctoase cu Dumnezeu, ci si ca Mijlocitorul ntre creaturitatea nssi si ntre dumnezeire.
159

5.

Scopul Inltrii Domnului

In legtur cu umanitatea, Inltarea Domnului are o dubl important. Hristos s-a nltat pentru a nlta chipul czut al lui Adam si pentru a-L trimite pe Duhul Sfnt, Mngietorul spre sfintirea sufletelor noastre, lucru insistent afirmat de textele slujbei praznicului. Prima stihir de la Vecernia mare (si de la cea mic) prezint acest lucru nc din prima propozitie spunndu-ne c: Domnul S-a nltat la ceruri, ca s trimit lumii pe Mngietorul. Pozitia acordat acestei afirmatii nu este desigur ntmpltoare ci ne dezvluie tocmai importanta ei subliniat n continuare de alte cntri care o ntresc. Inltatu-Te-ai ntru slav, Imprate al ngerilor, ca s ne trimiti nou pe Mngietorul de la Tatl. Pentru aceasta strigm: Slav Hristoase Inltrii Tale!
160 161 162

Inltndu-Se la ceruri, ca om, ca s sad pe tronul stpnirii peste toate (la dreapta Tatlui), Hristos s-a nltat din smerenia la care S-a cobort, dar a ridicat mpreun cu Sine si umanitatea Sa, fr s rup legtura cu cei pe care a vrut s-i

156 157 158 159 160 161 162

Penticostarul, ed. cit. Utrenia Inltrii, cntarea 3, canonul 1, oda 1. p. 286. Ibidem. Utrenie, cntarea 3, canonul 1, oda 4, p. 286. Ibidem. Utrenie, cntarea 8, canonul 1, oda 3, p. 294. Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea Omului, op. cit. p. 364. Constantin Andronikof, op. cit. p. 233. Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 1, p.280. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, canonul 1, oda 1, p. 288.

34 fac fratii Si. Numai asa a fost umplut si ca om de Duhul n ntregime, si numai asa l poate trimite, l poate iradia din Sine, deplin, fratilor Si oameni.
163

A zis Domnul cetei de Ucenici: Voi s stati n Ierusalim si Eu v voi trimite vou alt Mngietor, Carele sade pe scaun mpreun cu Tatl, si este cinstit deopotriv cu Mine, pe Carele m vedeti nltndu-M si pe nor luminos purtndu-M.
164

Aducndu-ne aminte de ntristarea Apostolilor nainte de Inltare si de fgduinta trimiterii Duhului Sfnt, dat ca mngiere lor, ne rugm ca Duhul Sfnt s fie trimis si asupra noastr, spunnd: Cela ce pentru mine ai srcit, asemenea mie, si Te-ai suit acolo de unde nu Te-ai desprtit, trimite pe Prea Sfntul Tu Duh s lumineze sufletele noastre.
165

Mai ales prin scopul su - trimiterea n lume a Sfntului Duh, Inltarea Domnului este un eveniment care ne priveste si pe noi, Duhul Sfnt fiind Cel care conduce Biserica la tot adevrul, Cel care ne d nou viata vesnic.

6.

Inltarea Domnului - Eveniment cu dimensiuni cosmice

Inltarea Domnului nu a fost ceva tainic, nu a fost o minune fcut doar n fata unei multimi de oameni, ci a fost un eveniment la care a participat activ ntregul cosmos. Cnd Mntuitorul se nlta, cerul si pmntul luau parte la miracol. Cnd ai mers pe muntele Mslinilor, Hristoase, spre a mplini bunvointa Tatlui, ngerii cei din ceruri s-au spimntat si cei de sub pmnt s-au cutremurat; Ucenicii au stat de fat cu bucurie si cu cutremur, cnd ai grit lor; iar norul ca un tron pregtit astepta n fat; si cerul deschizndu-si portile, frumusetea si arta; si pmntul si descoperea ascunztorile, ca s fac cunoscut pogorrea lui Adam si cea din nou a lui suire. Dar picioarele Tale se nltau ca si cum ar fi fost ridicate de o mn, iar gura mult binecuvnta, precum se auzea; norul Te ridica si cerul Te-a primit nluntru. Acest mare si minunat lucru L-ai fcut Doamne spre mntuirea sufletelor noastre.
166

In aceast alctuire ne este prezentat mai nti reactia puterilor netrupesti. Ni se spune c: Ingerii din ceruri s-au spimntat si cei de sub pmnt s-au cutrmurat. Apoi sunt prezentati Ucenicii care Au stat de fat cu bucurie si cu cutremur. Natura a fost si ea prezent prin norul care Ca un tron pregtit astepta n fat. In continuare sunt prezentate cerul si pmntul care participau activ la eveniment, cerul deschizndu-si portile si artndu-si frumusetea, iar pmntul descoperindu-si ascunztorile pentru a face cunoscut cderea lui Adam si ridicarea lui. In aceste cuvinte este cuprins o mare bogtie teologic. Ce putem ntelege prin deschiderea portilor cerului? Prin aceast form de exprimare poetic se afirm cel mai adnc adevr cosmico-teologic referitor la Inltarea lui
163 164 165 166

Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Chipul Evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit. p. 279. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 9, canonul 2, oda 2, p. 295. Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 5, p. 280. Ibidem, Litie, stihira 4, p. 282.

35 Hristos. Ea a introdus o modificare n nssi starea naturii divine , aceasta fiind dimensiunea cosmic a praznicului de nenteles pentru noi, una din notiunile n fata crora ratiunea noastr se blocheaz . Fiul s-a fcut om prin Duhul Sfnt, n pntecele Fecioarei, primind trup pentru totdeauna. Cnd S-a nltat n slav spre Tatl, pentru a lua loc n snul Sfintei Treimi, El a fcut-o cu Trupul Su, adic mpreun cu firea omeneasc, pe care si-a asumat-o pe deplin. Odat devenit Dumnezeu-Om, Hristos va rmne Dumnezeu-Om pentru totdeauna. Stihira se ncheie cu afirmatia c aceast minune, Mntuitorul a fcut-o pentru mntuirea sufletelor noastre, lucru pe care stiindu-l, ntregul cosmos se bucur: Pmntul prznuieste si dntuieste, se bucur si cerul, astzi, de Inltarea Fctorului fpturii, Cela ce cu voia Sa a mpreunat lmurit cele desprtite.
167 168 169 170

Aceast bucurie este prezentat insistent n continuare, artndu-se c de ea se mprtsesc ngerii si oamenii laolalt: Toat lumea cea vzut si cea nevzut prznuieste cu bucurie; ngerii si credinciosii salt, ludnd nencetat Inltarea Celui ce S-a unit cu noi, cu trupul pentru buntate.
171

Lucruri ca acestea reactualizm noi de fiecare dat cnd participm la slujba Inltrii Mntuitorului cnd avem prilejul s stm n fata suirii Lui la cer, cu bucurie si cutremur, cnd ne nfiorm de cele ntmplate si ne veselim stiind c toate acestea s-au fcut din buntatea lui Dumnezeu pentru mntuirea noastr.

7.

Teologia Inltrii Mntuitorului

Intreaga slujb a Inltrii este plin de teologie. Exist ns stihiri n care cuvintele ce fac legtura ntre evenimentul srbtorit si mntuirea noastr, ntre Inltarea cu trupul la cer a Mntuitorului si nnoirea ntregii lumi, pun n evident sensul adnc, teologic al suirii cu trupul la cer a Fiului lui Dumnezeu, ce are drept cauz iubirea Lui de oameni iar ca efect mntuirea noastr, posibilitatea noastr de a ajunge s petrecem acolo unde petrece El, cu firea Sa omeneasc. In aceast ordine de idei spunem la Litia praznicului, vorbind cu Cel ce S-a nltat: Firea lui Adam care se pogorse n laturile cele mai de jos ale pmntului, Dumnezeule, nnoindu-o ntru Tine Insuti, o ai ridicat astzi, mai presus de toat nceptoria si puterea; c precum ai iubit-o, asa ai si fcut-o s stea mpreun cu Tine; si precum Te-ai milostivit spre dnsa, asa o ai si mpreunat cu Tine; precum o ai mpreunat, asa mpreun ai si ptimit cu ea; si precum ca Cel ce esti fr de patim, ai ptimit, asa mpreun o ai si proslvit. Dar cei fr de trupuri au zis: Cine este acest brbat frumos? El nu este numai om, ci Dumnezeu si om, amndou firile mpreun artndu-se. Drept aceea ngeri minunati, care zburau n haine albe mprejurul Ucenicilor, au strigat: Brbati galileeni, Acesta Care S-a dus de la voi,
167 168 169 170 171

Constantin Andronikof, op. cit. p. 226. Ibidem. p. 226. Ibidem. p. 227. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 3, canonul2. Slav...Si acum..., p. 287. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, canonul 2, oda 2,p. 288.

36 Iisus, om si Dumnezeu, iarsi va s vin Dumnezeu si om, Judector al viilor si al mortilor; druind celor credinciosi iertare de pcate si mare mil. Aceste cteva cuvinte se refer la ntreaga lucrare de mntuire a Fiului lui Dumnezeu, Noul Adam, care a nnoit lumea, si din iubire de oameni a ridicat-o, fcndu-o s stea mpreun cu El. Sunt lucruri pline de tain. In unul toti au pctuit si ntr-Unul toti s-au mntuit. Un ajutor n plus la ntelegerea tainei asupra creia insist Sfntul Apostol Pavel ( Romani, 5), l avem dac ne gndim c n limba ebraic Adam nseamn om, oameni si umanitate. Omul Hristos se identific deci cu umanitatea, cu toti oamenii astfel c Trupul ndumnezeit al lui Hristos e pricin de ndumnezeire a trupului nostru prin comuniunea de natur cu El ca om. Hristos ne cuprinde si ne poart n sine si fiind legat de noi prin firea Sa omeneasc si curtit de pcat ne transmite ntreaga Sa putere divin pentru proslvirea noastr. Innoind n Sine firea omeneasc, Hristos ne-a ridicat pe noi toti si ne-a asezat s petrecem mpreun cu El. Adevrata natur a omului este de acum nainte, aceea a Fiului lui Dumnezeu preamrit. Lucrarea mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu nu s-a revrsat doar asupra umanittii, ci ntreaga lume se bucur de roadele ei. Aceasta o mrturisim la slujba Inltrii cnd spunem: Lumea cea mbtrnit n multe pcate, nnoindu-o cu Patima si cu Invierea Ta, Doamne, Te-ai suit, purtat fiind de nor la cele ceresti. Slav slavei Tale.
172 173 174 175

Sunt lucruri de care ne minunm, sunt lucruri izvorte din iubirea de oameni a lui Dumnezeu, sunt lucruri pe care la slujba Inltrii le strigm mpreun cu ngerii, ludnd pe Cel ce ne-a nltat pe noi. Dac Te-au vzut pe Tine puterile ceresti, Mntuitorul nostru, ridicndu-Te n nltime cu Trupul, strigau zicnd: Mare este, Stpne, iubirea Ta de oameni.
176

Iubirea de oameni a lui Dumnezeu este cea care a fcut si face ca noi s ne bucurm de toate acestea.

8.

In fata Inltrii Domnului

Mare este Taina Inltrii. Mai presus de ntelegere sunt cele petrecute pe muntele Mslinilor. Firea omeneasc a fost nltat pentru a petrece n snul Sfintei Treimi. Una din consecintele directe, instituite prin Inltare este unitatea de actiune liturgic ntre fiintele ceresti si cele pmntesti, care preamresc de acum nainte, mpreun, evenimentul si urmrile lui, asupra celor dou ordine ale creatiei. Cerul si pmntul se ntlnesc n liturghia lor cosmic spre mrirea iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Ingerii nentelegnd cele ce se petreceau, mirati fiind n fata tainei, nu puteau dect s-L laude pe Cel ce se nlta.
177 178

172 173 174 175 176 177 178

Ibidem. Litie, stihira 5, p. 282. Pr. Prof. Gheorghe Srbu, art. cit. p. 452. Constantin Andronikof, op. cit. p. 227. Penticostarul, ed. cit, Utrenie, cntarea 1, canonul 2, Slav..., p.286. Ibidem., Utrenie, cntarea 6, canonul 1, oda 3, p.290. Constantin Andronikof, op. cit. p. 226. Ibidem. p. 228.

37 Pe Hristos, Mijlocitorul ntre Dumnezeu si oameni, cetele Ingerilor vzndu-L, cu Trupul n cele de sus, s-au mirat si cu un glas i-au cntat cntare de biruint.
179

Se spimntau cetele ngerilor, Hristoase, vzndu-Te pe Tine cu trupul nltndu-Te, si ludau sfnt Inltarea Ta.

180

Dac cetele ngerilor se spimntau n fata tainei, nu mai mic era teama si mirarea Apostolilor. Slujba Inltrii ne spune c: Apostolii vznd pe Mntuitorul nltndu-Se, cu cutremur strigau: Slav Tie Impratului nostru.
181

Pe Tine Izbvitorul lumii, Hristos Dumnezeu, vzndu-Te Apostolii nltndu-Te dumnezeieste, cu fric sltnd, Te-au mrit.

182

Noi cei de acum nu-L vedem cu ochii trupesti pe Mntuitorul nltnduSe la Tatl. In cadrul sfintelor slujbe ns, reactualizm evenimentul si stiind toate cele petrecute atunci, gndindu-ne la mirarea ngerilor si la cutremurul Apostolilor, stm si noi n fata Mntuitorului Celui ce S-a nltat la cer si i aducem cntarea noastr cea dup putere spunnd: Lui Hristos, Celui ce S-a nltat cu slav, pe umerii heruvimilor, si pe noi ne-a pus a sedea cu El de-a dreapta Tatlui, toti credinciosii s-i cntm cntare de biruint. Din aceast laud adus lui Dumnezeu bucuria noastr sporeste si astfel i chemm toat fptura s ia parte cu toat fiinta ei la bucuria preamririi lui Dumnezeu: S dm mrire lui Dumnezeu si ntr-un glas de laud s-I strigm, s cntm, s dntuim si s batem din mini: Suitu-S-a Dumnezeul nostru de pe pmnt la ceruri, ludati-L pe dnsul ngerii si arhanghelii ca pe Stpnul si fctorul tuturor . Desi ntmplat n trecut, Inltarea Mntuitorului este un eveniment care s-a ntmplat si pentru noi, care ne priveste si pe noi, cci si nou ni s-a deschis astfel calea spre a ne nlta la Tatl. Si tensiunea noastr luntric, la acest praznic tinde s se asemene cutremurului Apostolilor care-L vedeau pe Hristos nltndu-Se cu trupul la cer, dndu-le speranta c ntr-o zi vor fi si ei nltati acolo unde El se nlta atunci.
183 184

9.

Chemrile ce ni se fac n cuprinsul slujbei Inltrii

179 180 181 182 183 184

Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 1, canonul 1, oda 2, p. 285. Ibidem, Utrenie, cntarea 3, canonul 1, oda 3, p. 287. Ibidem, Utrenie, cntarea 5, canonul 1, oda 3, p. 289. Ibidem, Utrenie, cntarea 9, canonul 1, oda 1, p. 295. Ibidem, Utrenie, cntarea 1, canonul 1, oda 1, p. 285. Ibidem. Utrenie, cntarea 8, canonul 2, oda 2, p. 294.

38 Cu prilejul acestui praznic cntrile slujbei Inltrii ne cheam pe toti la prznuire. Toti cei din lume suntem chemati s ne bucurm de mretul praznic si s aducem laud lui Dumnezeu celui n Treime: Ingereste s prznuim noi cei din lume, strignd cntare lui Dumnezeu, Celui ce se poart pe scaunul slavei: Sfnt esti Printe ceresc; Sfnt esti Cuvinte, Cel mpreun vesnic; Sfnt esti si Duhule Preasfinte.
185

Cuvintele parc nu sunt de ajuns pentru a exprima bucuria noastr, astfel c suntem ndemnati a ne exterioriza starea luntric si prin anumite gesturi ale trupului, pentru ca ntreaga noastr fiint, trup si suflet, mpreun s preaslveasc pe Dumnezeu. Spunem n acest sens: Toti s lovim cu minile, bucurndu-ne de Inltarea lui Hristos si veseli s strigm: Suitu-S-a Domnul n glas de trmbit si a sezut de-a dreapta Tatlui, ca Cela ce este mpreun pe un scaun seztor n veci.
186

Chemarea de a-L preaslvi pe Hristos cu cntare de laud nu ne priveste doar pe noi, ci este una universal. In acest sens spunem la slujba Inltrii: Pe Hristos, Dttorul de viat, Cel ce S-a ridicat n dou firi la ceruri cu slav si mpreun cu Tatl sade, preotilor ludati-L, popoarelor preanltati-L ntru toti vecii.
187

Pe lng aceste chemri la bucurie si prznuire mai primim si un ndemn ce ni se face prin Icosul Inltrii: Cele pmntesti, pe pmnt lsndu-le si cele din cenus, trnii dndu-le, veniti s ne trezim si s ne ridicm ochii si cugetele la nltime; s ne nltm, noi muritorii, privirile, mpreun si simtirile, spre portile ceresti; s ne socotim a fi n muntele Mslinilor si s privim la Izbvitorul, Cel purtat pe nor...
188

La Pasti eram chemati s ne curtim simtirile si s vedem pe Hristos. Chemarea de acum este aceeasi, doar n alt formulare - Cele pmntesti, pe pmnt lsndu-le si cele din cenus, trnii dndu-le, veniti s ne trezim...s ne ridicm ochii si cugetele...s ne nltm privirile...si simtirile. Pentru o adevrat prznuire este asadar neaprat necesar efortul de a ne curti sufletele. Inima curat si mintea treaz sunt conditia intrrii prin portile ceresti si a petrecerii mpreun cu Hristos.
189

10.

Texte reprezentative din cuprinsul slujbei de la Inltare

Intre imnele rnduite pentru slujba Inltrii unele sunt reprezentative prin continutul lor, dar si prin faptul c sunt repetate la sfintele slujbe din ntreaga perioad de postprznuire a Inltrii.
185 186 187 188 189

Ibidem. Utrenie, Laude, stihira 1, p. 296. Ibidem. Utrenie, cntarea 7, canonul 2, oda 2, p. 293. Ibidem. Utrenie, cntarea 8, canonul 1, oda 1, p. 293. Ibidem. Utrenie, Icos, p. 291. Ibidem, Utrenia Pastilor, cntarea 1, oda 1, p. 7.

39 Una din aceste stihiri ne vorbeste n cteva cuvinte de ntreaga lucrare mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Rostind aceast stihir, vorbim cu Dumnezeu zicnd: Nscutu-Te-ai precum Insuti ai socotit; ptimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morti ai nviat, clcnd moartea; nltatu-Te-ai ntru slav, Cela ce toate le plinesti si ne-ai trimis nou pe dumnezeiescul Duh, ca s ludm si s proslvim dumnezeirea Ta.
190

Dac aceast stihir se concentreaz asupra tuturor marilor evenimente ale mntuirii noastre, pe care le prezint ca etape ale aceleiasi lucrri, alte dou stihiri, Condacul si Icosul praznicului se opresc doar asupra srbtorii nssi. Condacul ne prezint Inltarea ca fiind punctul final si ncununarea activittii Mntuitorului n aceast lume. Inltndu-Se la cer, Hristos, prin firea omeneasc pe care a avut-o ne-a unit cu Tatl, a unit cele ceresti cu cele pmntesti. Plinind iconomia cea pentru noi si cele de pe pmnt unindu-le cu cele ceresti, Te-ai nltat ntru slav, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai desprtit, ci rmnnd nedeprtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi si nimeni mpotriva voastr.
191

In Icosul praznicului se face legtura ntre Inltarea Domnului si nltarea noastr, sunt prezentate mijloacele de nltare a noastr. Cele pmntesti, pe pmnt lsndu-le si cele din cenus, trnii dndu-le, veniti s ne trezim si s ne ridicm ochii si cugetele la nltime; s ne nltm, noi muritorii, privirile,mpreun si simtirile, spre portile ceresti; s ne socotim a fi n muntele Mslinilor si s privim la Izbvitorul, Cel purtat pe nor; c de acolo Domnul la ceruri S-a suit; si acolo Iubitorul de druire, a mprtit daruri Apostolilor Si, mngindu-i si ntrindu-i pe dnsii ca un Printe; ndreptndu-i ca pe niste fii si zicnd ctre dnsii: Nu m voi desprti de voi; Eu sunt cu voi si nimeni mpotriva voastr.
192

Aceste lucruri ni le spune Biserica la sfintele slujbe, pn la odovania acestui praznic. Sunt lucruri care s-au ntmplat pentru noi, la care trebuie s lum aminte, ncercnd a ne curti si nlta si noi.

11.

Spiritualitatea Inltrii Domnului si a slujbei de srbtorire a ei

Continutul textelor slujbei Inltrii Domnului reprezint gndirea si simtirea Bisericii la acest praznic. In cuprinsul srbtorii noi ne ntlnim cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a nltat la cer pentru mntuirea si nltarea noastr. Faptul c Mntuitorul s-a nltat ne pricinuieste bucurie, deoarece avem credinta c dac El S-a nltat la ceruri, sigur va veni clipa cnd vom fi si noi nltati si vom avea bucuria de a petrece cu trupul si sufletul n ceruri, unde l vom
190 191 192

Ibidem. Joia Inltrii, Vecernia mare, Stihoavn, stihira 1, p. 283. Ibidem. Utrenie, Condac, p. 291. Ibidem, Utrenie, Icos, p. 291.

40 putea privi pe Hristos fat ctre fat. Dac Taina Invierii este sinteza nvtturii crestine, Inltarea este culmea acestei nvtturi. Inltarea la cer fiind ncununarea iconomiei Fiului, ea a nceput de fapt n momentul n care Hristos s-a nltat, adic din momentul din care fiind nviat, si manifestndu-se ca atare, a iesit din lume pentru a regsi n mod firesc locasul transcendent. Coborrea la iad a fost nceputul Inltrii. Cu alte cuvinte, Invierea-Inltarea Mntuitorului sunt de nedesprtit. Inltarea pleac de fapt din mprtia mortilor, care este si aceea a oamenilor de pe pmnt. Inltarea la cer este prefigurarea si modelul nltrii oamenilor, fiind fcut n legtur cu ntreaga umanitate ce va fi nltat acolo unde Hristos s-a nltat cu trupul. La slujba Inltrii, pe lng toate bucuriile pricinuite de acest eveniment si pentru a le consolida, pentru a le sprijini pe Hristos, piatra cea din capul unghiului, Biserica ne repet ca venind din partea Lui, spre Apostoli si spre noi urmtoarele cuvinte: Eu sunt cu voi si nimeni mpotriva voastr. In toate zilele de prznuire a Inltrii aceste cuvinte se repet de dou ori, la Condac si Icos pentru a ne fgdui prezenta Mntuitorului, actualizat n mijlocul nostru de a treia Persoan a Sfintei Treimi, de Sfntul Duh, pe care Mntuitorul nltndu-se la Tatl, de acolo, ni-L va trimite nou la Cincizecime. Hristos s-a nltat la cer pentru a fi pururea cu noi. Intreaga lucrare a Bisericii n care lucreaz Duhul Sfnt are ca scop actualizarea lui Hristos n mijlocul nostru. Viata noastr n Biseric, n Duhul Sfnt, este o viat n care este prezent Hristos. S ne rugm Duhului Sfnt s-L fac prezent pe Hristos n mijlocul nostru.
193 194 195

C.

Srbtoarea Pogorrii Duhului Sfnt

Veniti de luati toti Duhul ntelepciunii Duhul ntelegerii, Duhul temerii de Dumnezeu.

196

Cincizecimea este ultimul dintre praznicele mprtesti legate de Sfintele Pasti, ea ncheind ontologic si liturgic ciclul pascal , pentru a inaugura astfel economia eclesial. Prin Pogorrea Sfntului Duh asupra Ucenicilor se constituie Biserica, suntem introdusi n dimensiunea veacului ce va s fie, prin inaugurarea unei noi dimensiuni a existentei - viata n har.
197 198 199

193 194 195 196 197 198 199

Toma Chiricut, op. cit. p. 111. Constantin Andronikof, op. cit. p. 234. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Inltrii, Condac, Icos, p. 291. Molitfelnic, Bucuresti, 1992, Slujba Aghiazmei mari, stihira 1, p. 261.

Pr. Prof. Ene Braniste, Cincizecimea n viata credinciosilor, n rev. Mitropolia Banatului, XIV (1967), nr. 4-6, p. 241. Constantin Andronikof, op. cit. p. 241. Paul Evdochimov, Rugul Aprins, Timisoara, 1994, p.97.

41 Inaintea Inltrii Sale la cer, Hristos fgduise Ucenicilor Si c le va trimite pe Duhul Sfnt, Care s-i nvete, s-i mngie si s-i conduc la tot adevrul. Aceast promisiune s-a mplinit n ziua a zecea dup Inltarea lui Hristos la cer, sau a cincizecea dup Invierea Sa din morti. In amintirea acestui eveniment Biserica prznuieste srbtoarea Cincizecimii ( Penthkosth hmera ), numit asa pentru c este ziua a cincizecea dup Pasti. Totodat srbtoarea nlocuieste un praznic iudaic, cu acelasi nume, praznic pe care iudeii l tineau n amintirea primirii Legii, pe muntele Sinai, dar si pentru a multumi lui Iahve pentru darurile Sale ( Se srbtorea la ncheierea secerisului ). Noi numim aceast srbtoare si Pogorrea Sfntului Duh (Misio Spiritu Sancti) deoarece n aceast zi slvim pe a treia Persoan a Sfintei Treimi, Sfntul Duh, Care n chip de limbi de foc, S-a pogort asupra Apostolilor n Ierusalim. Slvind pe Sfntul Duh, facem aceasta aducnd laud si celorlalte dou Persoane ale Sfintei Treimi, Tatlui si Fiului, astfel c srbtoarea la care ne este luarea aminte se numeste si a Sfintei Treimi. Cel mai popular nume al srbtorii ns, este acela de Rusalii, nume ce ne aminteste de o srbtoare a romanilor -Rosalia, srbtoare a florilor, din luna Mai, n care ei aduceau omagii zeitei Flora, srbtoare pe care Biserica a nlocuit-o, dndu-i un sens crestin. Cincizecimea se prznuieste cu srbtorire n dou zile: Duminica si Lunea Rusaliilor, zile pentru care sfintele slujbe sunt aproape identice, zile n care cinstind Pogorrea Sfntului Duh, ludm minunea si preaslvim pe Sfntul Duh mpreun cu Tatl si cu Fiul. Biserica, ns ne tine n atmosfera de gnd a pogorrii Sfntului Duh pn n Smbta din sptmna urmtoare praznicului, cnd facem odovania praznicului Rusaliilor. In cadrul sfintelor slujbe la Rusalii se ncepe rostirea rugciunii Imprate Ceresc (rugciune care nu se rosteste de la Pasti pn la acest praznic), rugciunea Rusaliilor prin excelent, care de acum se va rosti n tot cursul anului bisericesc. Zilele acestui praznic, unul din cele mai mari n cadrul anului bisericesc, sunt un rstimp de bucurie, n care nu se fac ajunri si nu se pleac genunchii - cu o singur exceptie, la Vecernia din Duminica Rusaliilor, Vecernia plecrii genunchilor, slujb la care credinciosii l invoc pe Duhul Sfnt s lucreze n viata lor. La acest praznic crestinii si mpodobesc casele cu ramuri de nuc sau tei, cu alte verdeturi si flori, toate acestea simboliznd frumusetea spiritual cu care Biserica lui Hristos e mpodobit de Duhul Sfnt ca o mireas.
200 201

1.

Ce se ntelege prin Pogorrea Sfntului Duh?

Pentru a putea rspunde corect la aceast ntrebare trebuie s vedem mai nti ce se ntelege prin cuvntul pogorre. Observm c nu se foloseste cuvntul coborre ci pogorre, care n limba romn are un sens diferit. Vorbind despre o coborre, spunnd c cineva coboar, ntelegem c mai nti a fost undeva sus si de acolo, cobornd ajunge n final la un nivel mai jos, n raport cu cel de unde a plecat. In unele cazuri verbul a cobor, respectiv substantivul coborre poate fi sinonim cu a decade, a regresa, respectiv decdere, regres. In ce priveste verbul a (se) pogor, respectiv substantivul pogorre, lucrurile stau altfel. Cel ce se pogoar, o face n
200 201

Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 128. Ibidem, p. 131.

42 general fr a pierde nltimea la care se afla. Astfel spunem c cineva se pogoar la nivelul de ntelegere al celor crora se adreseaz. Tot n acest sens, stim c Biserica face pogorminte avnd n vedere unele neputinte ale oamenilor, fr a-si pierde mretia sa ci dimpotriv, rmnnd la nltimea proprie, si chiar afirmnd-o prin pogormntul pe care l ntreprinde, ea se apleac asupra oamenilor pentru a-i ridica la statura, la sfintenia ei. In acelasi sens se spune n Crezul de credint despre Iisus Hristos c S-a pogort din cer. Stim c mretia Lui st tocmai n putinta de a se pogor, de a se micsora. La fel stau lucrurile si n ce priveste Presoana Duhului Sfnt. Rmnnd n cer, fr a-si pierde strlucirea, El se pogoar asupra oamenilor pentru a-i ridica acolo unde este El, ca un tat care se apleac asupra unui copil pe care l ridic la nltimea sa, ca apoi la un nivel de egalitate s poat dialoga. La Cincizecime Duhul Sfnt se pogoar peste noi pentru a ne nduhovnici, pentru a ne face capabili de a dialoga cu Cuvntul, de a intra n relatie filial cu Dumnezeu. Prelund cele relatate n Faptele Apostolilor, capitolul 2, Sinaxarul din Lunea Rusaliilor ne arat pe larg, n ce const Pogorrea Sfntului Duh: In ziua Cincizecimii S-a pogort Duhul Sfnt n fiint, n chip de limbi de foc, peste Sfintii Apostoli n foisorul unde petreceau ei si S-a asezat peste fiecare dintr-nsii........Pe cnd Ucenicii se gseau n foisor, mplinindu-se ziua Cincizecimei, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a fcut pe neasteptate tunet din cer, n asa fel nct a strbtut multimea adunat la Ierusalim din toat lumea; si Duhul Sfnt S-a vzut n chip de limbi de foc, pogorndu-Se nu numai peste cei doisprezece Apostoli ci si peste cei saptezeci; si acestia au nceput s griasc n limbi strine, fiecare dintre Apostoli grind n limbile tuturor neamurilor. Sinaxarul insist asadar asupra faputlui c Duhul Sfnt, la Cincizecime nu S-a pogort numai peste cei doisprezece Apostoli ci si peste ceilalti Ucenici prezenti atunci n foisorul din Ierusalim mpreun cu Apostolii. Pe scurt, putem spune c prin Pogorrea Duhului Sfnt ntelegem venirea de la Tatl a celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi, n chip de limbi de foc, peste Apostolii si Ucenicii Mntuitorului care se gseau atunci, mpreun cu Maica Domnului n foisorul din Ierusalim.
202

2.

Pogorrea Duhului Sfnt - mplinirea fgduintei Mntuitorului

Planul si lucrarea mntuitoare a lui Dumnezeu Cel ntreit, realizate n Iisus Hristos, n timpul ntruprii, sunt completate de trimiterea si revrsarea Duhului peste Apostoli, si de adunarea Bisericii la Cincizecime. Pogorrea Duhului Sfnt este mplinirea fgduintei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu de a trimite Ucenicilor ( lsati singuri prin Inltarea la cer ), un alt Mngietor, de la Tatl, atunci cnd El va fi preaslvit n Sfnta Treime, este supremul act de putere al lui Iisus Hristos. Scopul ntregii iconomii a Mntuitorului Hristos fusese trimiterea n lume a Sfntului Duh. La Rusalii, Tatl, n urma activittii rscumprtoare ntreprins de Fiul, a avut putinta de a-L trimite pe Duhul Sfnt n
203 204 205

202

Penticostarul, ed. cit. Lunea Rusaliilor, Sinaxar, p. 379. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 91. Constantin Andronikof, op. cit. p. 241. Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit. p. 281.

203Pr. 204 205

43 chip de limbi de foc peste oamenii pe care astfel si-i adopta. Textele slujbei de Rusalii reflect foarte bine faptul c venirea Duhului Sfnt este o mplinire a fgduintei Mntuitorului. La slujba Rusaliilor noi ne adresm Lui cu cuvintele:
206

Precum ai fgduit odinioar Ucenicilor, Hristoase, trimitnd acum cu adevrat pe Duhul cel Mngietor, ai strlucit lumin lumii, Iubitorule de oameni.
207

Tot adresndu-ne Mntuitorului spunem n acelasi sens: Zis-ai Ucenicilor, Hristoase: Stati n Ierusalim pn ce v veti mbrca cu putere de sus; iar Eu v voi trimite alt Mngietor, ca Mine, pe Duhul Meu si al Tatlui, ntru Care v veti ntri.
208

Pogorrea Sfntului Duh ca mplinire a fgduintei Mntuitorului ne este prezentat foarte clar de Sinaxarul din Lunea Rusaliilor, unde ni se spune c: Mntuitorul fgduise nainte de patima Sa, venirea Sfntului Duh, zicnd: De folos este ca Eu s m duc; c de nu m voi duce Eu, Mngietorul nu va veni. si iarsi: Voi ruga pe Tatl si alt Mngietor v va trimite vou; Duhul adevrului, Care din Tatl purcede. Iar dup patim, nainte de Inltarea la cer, iarsi a zis: Iar voi s rmneti n Ierusalim, pn v veti mbrca cu putere de sus. Deci fgduindu-Le pe Mngietorul, acum li L-a trimis.
209

Pogorrea Duhului Sfnt n chip de limbi de foc asupra Ucenicilor, mplineste asadar fgduinta fcut lor de ctre Mntuitorul, ncununeaz activitatea lui Iisus Hristos prin constituirea Bisericii vzute, deoarece asa cum spune Sfntul Irineu de Lyon: Acolo unde este Duhul este Biserica.

3.

Cine este Duhul Sfnt?

Pentru noi crestinii, pentru ntreaga Biseric, faptul de a sti cine este Cel ce S-a pogort la Cincizecime peste Apostoli si Ucenici, este de o important capital. De rspunsul la aceast ntrebare atrn nssi fiinta Bisericii. Dac Duhul Sfnt este una din Persoanele Sfintei Treimi, nseamn c Dumnezeu nsusi conduce Biserica, c El nsusi se afl n mijlocul ei. La slujba de Rusalii, cuprins n Penticostar se afirm n repetate rnduri c Duhul Sfnt, Cel ce S-a pogort, este Unul din Treime. Mai nti Duhul este prezentat ca Cel ce a grit prin proroci, misterul Treimii fiind nc nvluit n taina unicittii lui Dumnezeu. Dumnezeu cel adevrat, Mngietorul, Carele a grit prin proroci si S-a propovduit mai nainte n Lege celor nedesvrsiti, astzi se face cunoscut slujitorilor si mrturisitorilor Cuvn206 207 208 209

Paul Evdochimov, op. cit. p. 102. Penticostarul, ed. cit. Duminica Rusaliilor, Utrenie, cntarea 1, canonul 1, oda 1, p. 366. Ibidem. Utrenie, cntarea 3, canonul 1, irmos, p. 366. Ibidem. Lunea Rusaliilor, Sinaxar, p. 379.

44 tului.
210

In continuare Duhul este prezentat tot mai dezvluit: Puterea dumnezeirii, purtnd Duhul, S-a mprtit Apostolilor n chip de foc si n limbi strine s-a artat dumnezeiasca putere, care vine de la Tatl, de a Sa bun voie.
211

In sfrsit, Duhul Sfnt este prezentat ca fiind Unul din Treimea cea Una: Toate si pleac genuchiul Mngietorului, Celui din Tatl si Celui ce este ntocmai de o fire cu Tatl; c n trei fete este cunoscut Fiinta, una, vesnic; adevrat si neapropiat; c harul Duhului a strlucit lumin.
212

Luminnda praznicului, n form poetic, ne vorbeste si ea despre unitatea Duhului cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi. Lumin este Tatl, Lumin este Cuvntul, Lumin este Sfntu Duh, Carele a fost trimis Apostolilor n limbi de foc; si printrnsul toat lumea se lumineaz a cinsti pe Sfnta Treime.
213

Aceeasi tem este prezent si n stihirile de la laude: Duhul Sfnt era de-a pururea si este si va fi; nici nceput avnd, nici sfrsit, ci pururea cu Tatl si cu Fiul laolalt si mpreun numrat; Viat si de viat Fctor; Lumin si de lumin Dttor; Binele nsusi si Izvor de buntate; prin Carele Tatl se cunoaste si Fiul se proslveste; si de toti se stie o putere, o unire si o nchinare a Sfintei Treimi.
214

Pentru a pecetlui toate cele afirmate, Sinaxarul din Lunea Rusaliilor, referindu-se la acest fapt ne spune c: In aceast zi, n Lunea Rusaliilor, prznuim pe nsusi Prea Sfntul de viat Fctorul si ntru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiint si de o slav cu Tatl si cu Fiul. Nu mai exist nici o urm de ndoial; Duhul Sfnt este una din Persoanele Sintei Treimi, este deofiint cu Tatl si cu Fiul, cu Care mpreun este nchinat si mrit.
215

4.

Cum se manifest Sfntul Duh ?

Ne este bine cunoscut c Dumnezeu este Duh, c El nu poate fi vzut de ochii nostrii trupesti, nici cuprins de ntelegerea noastr limitat. Totusi, pentru a-l ajuta pe om s-L cunoasc si s intre n contact cu El, Dumnezeu a folosit diferite moduri de a i se revela acestuia, la putinta lui de ntelegere. La fel stau lucrurile si n ce priveste evenimentul la care ne este acum luarea aminte. Sinaxarul din Lunea Rusaliilor ne explic, avnd la baz relatarea biblic din Faptele Apostolilor 2, 1-13,
210 211 212 213 214 215

Ibidem. Duminica Rusaliilor, Utrenie, cntarea 4, canonul 1, oda 1, p. 367. Ibidem. Urenie, cntarea 4, canonul 1, oda 2, p. 367. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, canonul 2, oda 2, p. 368. Ibidem. Utrenie, Luminnda, Slav...Si acum..., p. 374. Ibidem. Utrenie, Laude, stihira 2, p. 374. Ibidem. Lunea Rusaliilor, Sinaxar, p. 379.

45 modul n care Duhul Sfnt S-a pogort peste cei aflati atunci n foisorul din Ierusalim: Duhul Sfnt S-a pogort n chip de limbi, ca s arate c este n legtur cu Cuvntul cel viu; sau pentru c Apostolii trebuiau s nvete multimile si s le aduc la Hristos si prin mijlocirea limbii. S-a pogort apoi n chip de foc, ca s arate pe de o parte c Dumnezeu este foc mistuitor, iar pe de alta, pentru nevoia de curtire si S-a mprtit n limbi pentru haruri. Si precum odinioar a amestecat pe cei ce stiau numai o limb si i-a mprtit n mai multe limbi, tot asa si acum celor ce cunosteau numai o limb, le-a mprtit multe limbi, ca s adune pe cei ce erau de diferite limbi, risipiti n toate laturile lumii. Avem expus aici modul n care S-a manifestat Duhul Sfnt la Cincizecime, cnd S-a pogort peste Ucenici, si n acelasi timp o explicatie a acestei manifestri. Acelasi lucru este afirmat si de imnele rnduite a se cnta la slujba srbtorii Rusaliilor, cnd prznuim Implinirea fgduintei si a sorocului; c ntru aceasta focul Mngietorului s-a pogort ndat pe pmnt n chip de limbi si a luminat pe Ucenici, fcndu-i cunosctori ai tainelor ceresti. Cntrile slujbei gsesc si alte forme pentru a exprima pogorrea Duhului, pe care ne-o nftiseaz si n expresii ca: Roua Duhului care adie foc , Suflare de foc , Lumin ce strluceste de la sine si dttoare de lumin. Stihira care prezint modul de manifestare a Duhului n paralel cu o fundamentare dogmatic este cea numit luminnd, pe care am amintit-o deja si n alt ordine de idei si care si merit pe deplin numele deoarece lumineaz atunci cnd este rostit: Lumin este Tatl, Lumin este Cuvntul, Lumin este Sfntul Duh, Carele a fost trimis Apostolilor, n limbi de foc; si printr-nsul toat lumea se lumineaz a cinsti pe Sfnta Treime.
216 217 218 219 220 221

Fiind lumin care lumineaz insuflndu-l pe om a vorbi despre Lumin, Duhul Sfnt s-a manifestat n forma cea mai potrivit pentru lucrarea Sa - n limbi de foc.

5.

Ce lucreaz Duhul Sfnt ?

Nimeni nu poate s zic: Domn este Iisus, - dect n Duhul Sfnt (I Corinteni 12, 3). Fr Duhul Sfnt, este imposibil a crede n Hristos si Invierea Sa. Cincizecimea este o mplinire si n aceeasi msur o desvrsire, primul aspect cntat la Vecernie fiind acela al regenerrii pentru propovduirea Cuvntului: Cu graiurile celor de alt neam ai nnoit Hristoase pe Ucenicii Ti; ca prin ele s te propovduiasc pe Tine, Cuvntul cel fr de moarte si Dumnezeu, Care dai sufletelor noastre mare
222 223

216 217 218 219 220 221 222 223

Ibidem. ...........................................p. 397. Ibidem Duminica Rusaliilor, Utrenie, Sedealna de dup prima stihologie, p. 364. Ibidem. Utrenie, cntarea 5, canonul 2, irmos, p. 368. Ibidem. Utrenie, cntarea 6, canonul 2, oda 2, p. 369. Ibidem. Utrenie, cntarea 8, canonul 2, oda 2, p. 372. Ibidem. Utrenie, Luminnda, Slav...Si acum..., p. 374. Michel Quenot, op. cit. p. 94. Constantin Andronikof, op. cit. p. 225.

46 mil.
225 224

In urmtoarea stihir, recunoastem dou aspecte: initierea si unificarea eclesial, Duhul Sfnt fiind Cel care lucreaz totul n Biseric, Cel care ntretine viata Bisericii. Toate le d Duhul Sfnt: izvorste proorocii, sfinteste pe preoti, pe cei necrturari I-a nvtat ntelepciune, pe pescari teologi I-a artat; toat rnduiala Bisericii o plineste.
226

Duhul Sfnt este cel care ntretine continuitatea dintre Vechiul si Noul Testament, marcnd permanenta actiunii pnevmatice n istorie. Aceasta o mrturisim spunnd: Prin prooroci ai vestit nou calea mntuirii si ntru Apostoli a strlucit nou harul Duhului Tu, Mntuitorul nostru; Tu esti Dumnezeu ntiu, Tu si dup acestea; si n veci Tu esti Dumnezeul nostru.
227 228

Duhul Sfnt este deci, Cel care a luminat pe profetii Vechiului Testament si a nteleptit apoi pe Apostoli si pe toti cei peste care S-a revrsat, fcnd s ia nastere Biserica. Pogorndu-se peste Apostoli, El i-a fcut s griasc n alte limbi, i-a artat cunosctori ai tainelor ceresti. In acelasi timp, Duhul a dat bucurie celor peste care S-a pogort, bucuria de a fi uniti cu Dumnezeu si ndrzneala de a-L propovdui tuturor: Cei ce iubeau pe Mntuitorul s-au umplut de bucurie, si cei ce mai nainte se temeau, ndrzneal au luat; c Duhul Sfnt, astzi, S-a pogort de sus peste casa Ucenicilor si fiecare dintre ei alte lucruri gria ctre multime, c limbi de foc s-au rspndit peste ei si nu i-au ars, ci mai mult i-au rourat.
229 230 231

Cincizecimea a fost astfel doar un nceput al Bisericii, al ntelegerii tainei lui Hristos si al vietii n Hristos. Pogorrea Duhului Sfnt, este ns ceva permanent. Cincizecimea nu s-a mplinit doar o dat pentru totdeauna ci este continu. Ea este mai mult dect un eveniment produs cndva n istorie, este o realitate constant de care depinde n mod substantial nssi existenta Bisericii de-a lungul secolelor. In acest sens, condusi de Penticostar, spunem la slujba Rusaliilor, c prin foc si prin ap am primit harul, c lumina Mngietorului a venit si lumea a luminat, mrturisim c Puterea care s-a pogort astzi este Duhul cel Bun; Duhul ntelepciunii lui Dumnezeu; Duhul care din Tatl purcede si prin Fiul ne este nou credinciosilor artat; Care mprtseste sfintenia, ntru care este cunoscut,
232 233 234

224 225 226 227 228 229 230 231 232 233 234

Penticostarul, ed. cit. Duminica Rusaliilor, Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 2, p. 361. Constantin Andronikof, op. cit. p. 225. Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 3, p. 361. Constantin Andronikof, op. cit. p. 256. Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 6, p. 361. Ibidem. Vecernia mare, Stihoavn, stihira 2, p. 364. Ibidem. Utrenie, sedealna de dup ntia stihologie, p. 364. Ibidem. Utrenie, sedealna, p. 367. Constantin Andronikof, op. cit. p. 241. Penticostarul, ed. cit. sedealna de dup stihologia a doua, p. 365. Ibidem. ...............................................................................p. 365.

47 acelora, n firea crora se slsluieste. Acest astzi, este prezentul n care noi trim, n care stnd n fata Tatlui cerem prin mijlocirea Fiului venirea Duhului asupra noastr.
235

6.

Chemarea Sfntului Duh din partea credinciosilor

Taina dobndirii Duhului este paralel tainei Intruprii. Fiul si Duhul, mpreun, sunt pentru noi darurile lui Dumnezeu. Harul mntuirii nu ne vine numai de la Hristos ci si de la Duhul Sfnt. Duhul, suflarea initial a Tatlui, care fcuse omul fiint vie, este Cel care l pnevmatizeaz de asemenea ca el s devin mdular al trupului lui Hristos si vas al Duhului Sfnt. Duhul Sfnt este Cel n care este viata noastr, motiv ce ne face s-L chemm cu insistent asupra noastr pentru a ne ntretine viata. Duhul Sfnt este cel prin si pentru care se roag ntreaga Biseric. El este cel pe care l invocm la srbtoarea Cincizecimii, srbtoare care inaugureaz venirea Lui, srbtoarea n care si gseste originea. Imprate ceresc, Mngietorule, Duhul adevrului, Carele pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunttilor si Dttorule de viat, vino si te slsluieste ntru noi si ne curteste pe noi de toat spurcciunea si mntuieste Bunule, sufletele noastre.
236 237 238 239

Aceasta este rugciunea Bisericii si rugciunea noastr particular, rugciune prezent la nceputul sfintelor noastre slujbe, prin care l invocm pe Duhul Sfnt s se slsluiasc ntru noi. Nu este ntmpltor c rugciunea ncepe cu invocarea ca mprat. Acest simplu termen rezum telul (obiectivul) evanghelic. Hristos ne-a artat scopul vietii: Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu (Mt. 6, 33). A deveni pnevmatic nseamn a realiza mprtia Fiului, care este cea a Duhului Sfnt. Duhul Sfnt este cel care ne face capabili de a intra n mprtia lui Dumnezeu si a o mosteni prin adoptiune. Al doilea atribut pe care l atribuim Duhului este acela de Mngietor (Paraclet). El este cel care dup Inltarea Fiului la cer, S-a pogort si se pogoar continuu pentru a ne mngia, El fiind nssi Mngierea promis de Iisus Hristos Ucenicilor Si. Duhul adevrului- Mntuitorul, vorbind cu femeia samarineanc, la fntna lui Iacov i spunea c cei ce se nchin Tatlui trebuie s-o fac n Duh si n Adevr. Iat c Duhul si Adevrul este nsusi Dumnezeu, este a treia Persoan a Sfintei Treimi, este Duhul Sfnt. Adevratii nchintori cer pogorrea peste ei a Duhului adevrului, pentru ca ajutati de Duhul, s-si poat nlta rugciunile ctre Tatl. In continuare, n rugciune mrturisim atotprezenta Duhului si faptul c El conduce ntreaga creatie spre desvrsire, toate plinindu-le. Inainte de invocare
240 241

235 236

Ibidem . Utrenie, cntarea 5, canonul 1, oda 1, p. 368. Pr. Ilie D. Moldovan, Invttura despre Sfntul Duh n Ortodoxie si preocuprile ecumeniste

contemporane, Tez de doctorat, n rev. Mitropulia Ardealului, XVIll, (1973), nr. 7-8, p. 790.
237 238 239 240 241

Constantin Andronikof, op. cit. p. 242. Ibidem........................................p. 263 Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, stihoavn, stihira 3, p. 364. Constantin Andronikof, op. cit. p. 263. Ibidem.......................................p. 264.

48 mai amintim nc dou atribute ale Duhului: Vistier al bunttilor si Dttor de viat. Duhul Sfnt, Persoan a Sfintei Treimi este Buntatea si Viata nssi, deci izvor de buntate si surs de viat. Dup amintirea acestor atribute, dup pregtirea noastr prin constientizarea a ceea ce nseamn Duhul Sfnt pentru noi, urmeaz a doua parte a rugciunii - invocarea: Vino si te slsluieste ntru noi si ne curteste pe noi de toat ntinciunea, si mntuieste Bunule, sufletele noastre! Ideea slsluirii Duhului Sfnt ntru noi ne sugereaz interpretarea autentic a notiunii de comuniune a Duhului drept prezent reala a Sfntului Duh, fntna din care noi ne adpm, sursa personal a harului de care ne bucurm mpreun. Prezenta prin slsluire este diferit de cea prin identificare. Si locuieste ntru noi!- F din noi locuinta Ta, cortul Tu, chivotul Tu. Stim de la Sfntul Apostol Pavel c fiinta noastr este destinat s fie Templu al Duhului Sfnt (I Cor. 3,16) - iat c aceasta este chiar prima cerere pe care o adresm Duhului - s vin s locuiasc n fiinta noastr, s fac din noi Biserici ale dumnezeirii. Cei care la Cincizecime L-au primit pe Duhul Sfnt, au devenit membrii Trupului lui Hristos, au devenit sfinti prin Sfintenia nssi, au fcut din fiinta lor Templu al lui Dumnezeu. De aceea ne rugm: Vino si Te slsluieste ntru noi. Primul efect al slsluirii ntru noi a Duhului lui Dumnezeu este curtirea noastr, purificarea: Curteste-ne pe noi de toat ntinciunea. Prin curtirea noastr de pcat se face vie n noi lucrarea curtitoare a Fiului, Care ne-a curtit spiritual prin sngele Su. Prin slsluirea Duhului n noi, ne nsusim nssi curtirea realizat de Fiul lui Dumnezeu, devenim puri, devenim mai buni, gata de a primi binele suprem, finalitatea nssi a iconomiei divine. Si mntuieste Bunule, sufletele noastre. Mntuirea noastr - iat scopul ntregii lucrri mntuitoare a Sfintei Treimi, scopul vietii noastre si al oricrei liturghii eclesiale: accesul la mprtia cerurilor. Aceste lucruri le avem n vedere nu numai la Rusalii, ci ori de cte ori rugndu-ne, cerem mntuirea noastr prin lucrarea Sfntului Duh.
242 243 244 245

7.

Texte reprezentative din slujba de la Pogorrea Sfntului Duh

Sigur c toate textele slujbei au valoarea lor proprie, fiecare punnd n evident anumite aspecte ale srbtorii. Poate c cel mai reprezentativ text pentru slujba Pogorrii Sfntului Duh, este chiar rugciunea avut n vedere mai sus. Mai sunt ns si alte texte care par s sintetizeze mai bine cele ce se petrec la Rusalii, texte asupra crora nssi Biserica caut s ne atrag luarea aminte prin faptul c ni le pune n atentie n ntreaga perioad de prznuire a Rusaliilor. Unul din textele la care ne este luarea aminte se gseste la stihoavna Vecerniei praznicului: Odinioar, limbile au fost amestecate, pentru
242 243 244 245

Pr. Ilie D. Moldovan, op. cit. p. 790. Constantin Andronikof, op. cit. p. 267. Ibidem.......................................p. 268. Ibidem.......................................p. 268.

49 ndrzneala de a face turn; iar acum limbile au fost nteleptite pentru slava cunostintei de Dumnezeu. Acolo Hristos a pedepsit pe cei nelegiuiti cu greseala; aici a luminat pe pescari cu Duhul. Atunci pedeapsa a avut ca urmare nentelegerea, iar acum ntelegerea se noieste spre mntuirea sufletelor noastre.
246

Cntnd sau rostind Condacul praznicului, spunem n acelasi sens: Cnd Cel Preanalt coborndu-se a tulburat limbile, atunci a desprtit neamurile; iar cnd a mprtit limbile cele de foc,atunci a chemat pe toti la o unire; si cu toti ca ntr-un glas slvim pe Duhul cel Prea Sfnt.
247

Un eveniment cu consecintele cele mai grave pentru toate timpurile a fost pierderea ntelegerii ntre oameni, cnd limbile au fost amestecate (Genez 11). Evenimentul turnului Babel nu a nsemnat doar confuzia ( ncurctura) limbilor ci si distrugerea limbajului uman. Astfel el a pus n evident un ru ontologic nc si mai grav - pierderea umanittii. Pogorrea Duhului Sfnt a restabilit din nou umanitatea aducnd ntelegerea. Din momentul Cincizecimii, singurul limbaj comun pe care oamenii sunt n msur s-l nvete este al Bisericii, deoarece crestinii trebuie s fie reuniti n misterul lui Dumnezeu prin energia Sfntului Duh, s fie capabili a forma familia lui Dumnezeu, devenind membrii ai Trupului lui Hristos. Indat ce oamenii stiu c au un liant att de puternic, chiar dac sunt strini unul de altul, totusi au un limbaj comun, acela al preaslvirii lui Dumnezeu, care trebuie s fie limbajul ntregii creatii. Babel cel de odinioar, dar si Babelul nostru cotidian nseamn, pe lng pierderea limbajului uman si mprtirea vointei (nentelegerea). Unitatea vointei noastre ne-a adus-o Cincizecimea. Atunci, toti cei peste care Duhul Sfnt se pogorse erau laolalt si aveau toate de obste si si vindeau bunurile si averile si le mprteau tuturor, dup cum avea nevoie fiecare si n fiecare zi, struiau ntr-un cuget in Templu si, frngnd pinea n cas, luau mpreun hrana ntru bucurie si ntru curtia inimii. (Faptele Apostolilor 2, 44-46). Si noi suntem datori s ne rugm ca Duhul Sfnt s se pogoare si peste noi, iar dac vom reusi s avem o inim si un cuget n lauda lui Dumnezeu, vom adeveri c Duhul Sfnt petrece ntru noi. Troparele, condacele si icoasele praznicelor sunt totdeauna texte care sintetizeaz continutul ntregii slujbe, scotnd n evident specificul srbtorilor. Troparul Cincizecimii pune n evident sensul srbtorii, centrat asupra lui Hristos, Care cuprinde ntreaga lume n lucrarea Sa mntuitoare. Bine esti cuvntat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce preantelepti pe pescari ai artat, trimitndu-le lor Duhul Sfnt, si printr-nsii lumea ai vnat; Iubitorule de oameni, slav Tie.
248 249 250

Prezenta Duhului Sfnt este dttoare de ntelepciune, duce la o stare pnevmatic de adevrat cunoastere, stare n care i prezint Troparul pe preanteleptii pescari. Imaginea evanghelic este evident. Prin Pogorrea Duhului Intelepciunii si al Adevrului se mplineste fgduinta Mntuitorului 246 247 248 249 250

Penticostarul, ed. cit. Dumunica Rusaliilor, Vecernia mare, stihoavn, Slav...Si acum..., p. 364. Ibidem. Utrenie, Condac, p. 369. Constantin Andronikof, op. cit. p. 260. Ibidem........................................p. 260. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Rusaliilor, Tropar, p. 260.

50 Veniti dup Mine si v voi face pescari de oameni (Matei 4,19; Marcu 1,17). Prin cei ctiva pescari, Mntuitorul a vnat ntreaga lume. S-a mplinit astfel o alt imagine biblic, aceea a mprtiei cerurilor, pe care Hristos o nchipuise n multe pilde. Aluatul a dospit toat frmnttura (Matei 13, 33), smnta semnat n tarin a adus rod (Matei, 13, 1-8), nvodul aruncat n mare s-a umplut cu pesti (Matei 13,47). Cuvintele Mntuitorului se mplinesc. Si azi, Duhul Sfnt se pogoar si petrece cu noi pentru a plini mprtia cerurilor. Dar ce trebuie s facem noi pentru a vna, pentru a converti lumea? Doar s fim adevrati pescari, adevrati pstori, aluat curat, crestini cu viata. Atunci vznd oamenii faptele noastre cele bune vor preamri pe Tatl cel din ceruri (Matei 5,16). Aceast viziune obiectiv asupra evenimentului, Icosul praznicului o transpune ntr-o rugciune subiectiv, una din cele mai frumoase care exist, ca Iisus s ne acorde mngiere, cnd duhurile noastre sunt n necazuri. Grabnic si statornic mngiere d robilor Ti, Iisuse, cnd se ntristeaz duhurile noastre. Nu Te desprti de sufletele noastre ntru necazuri; nu Te deprta de cugetele noastre ntru primejdii, ci pururea ne ntmpin pe noi. Apropie-Te de noi, apropie-Te! Cela ce esti pretutindenea; precum si cu Apostolii Ti ai fost pururea, asa si cu noi cei ce dorim Te uneste Indurate, ca uniti fiind cu Tine, s ludm si s slvim pe Duhul Tu cel Prea Sfnt.
251 252

Precum odinioar, cei peste care se pogorase Duhul Sfnt struiau n...rugciuni (Faptele Apostolilor 2, 42), si noi struind n rugciuni, dovedim c Duhul Sfnt, pe care l ludm si l slvim petrece ntru noi.

8.

Spiritualitatea ortodox a slujbei de Rusalii

Cincizecimea este praznicul plinttii harurilor lui Dumnezeu, pe care Duhul Sfnt, Dumnezeu si ndumnezeitor le lucreaz n oamenii cei credinciosi. Cunoasterea fiintrii celei ntreit una a lui Dumneezu, tmduirea si ndumnezeirea, mntuirea si unirea umanittii odinioar scindate, prin plintatea Duhului revrsat peste Apostoli, acestea sunt marile teme ale praznicului Cincizecimii, asa cum apar ele n textele liturgice. Inti de toate, Cincizecimea comemoreaz evenimentul tinnd de istoria mntuirii, al revrsri Duhului Sfnt, Cel fgduit de Hristos. Textele liturgice ne arat c aceast plintate si mplinire a misterului pascal, nseamn n acelasi timp si plintatea autorevelrii lui Dumnezeu. Lumin este Tatl, Lumin este Cuvntul, Lumin este Sfntul Duh, Carele a fost trimis Apostolilor n limbi de foc; si printr-nsul toat lumea se lumineaz a cinsti pe Sfnta Treime.
253 254 255 256

251 252 253

Constantin Andronikof, op. cit. p. 294. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Rusaliilor, Icos, p. 370.

Gabriel Bunge, Cellalt Paraclet sau Icoana Sfintei Treimi a Cuviosului Andrei Rubliov, traducere de diac. Ioan Ic jr. dup Der Andere Paraklet. Die Ikone der Heiligen Dreifaltigkeit des Malermnchs Andrej Rubljov, Sibiu, 1996, p. 66,. Ibidem..................................p. 67. Ibidem..................................p. 65. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Rusaliilor, luminnda, p. 374.

254 255 256

51 Srbtorind praznicul ns, nu rmnem doar la valoarea lui istoric ci actualizm evenimentele. Pogorrea Duhului Sfnt a avut o nsemntate covrsitoare pentru Biserica ce se nstea la Cincizecime, turnnd n ea Duh de viat nou, dar Duhul a rmas pn astzi la fel de prezent si activ n Biseric, la fel de important pentru ea, ca si n ziua Cincizecimii. In si prin Biseric, Duhul mentine vesnic nestinse limbile Sale de foc, ea fiind fntna nesecat a darurilor Duhului revrsate din abundent la Cincizecime. Biserica, ntruct trieste n lume si pentru lume, are nevoie s fie nnoit continuu prin energiile Sfntului Duh, de aceea n cultul su este nelipsit rugciunea: Imprate ceresc, Mngietorule, Duhul adevrului, Carele pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunttilor si Dttorule de viat, vino si Te slsluieste ntru noi si ne curteste pe noi de toat spurcciunea si mntuieste, Bunule, sufletele noastre.
257 258

Creat dup chipul lui Dumnezeu, nscut dup modelul unic al lui Hristos, chip al Tatlui, omul e chemat s devin n sine o unitate ntreit, persoan n comuniune, nu doar individ lng alti indivizi, ci parte constient a fiintei <<n Hristos>>, Care a asumat omenitatea. De aceea ne rugm pentru pogorrea Sfntului Duh, deoarece Acesta ne face duhovnicesti, dup chipul Su, adic reface n noi chipul lui Dumnezeu ntunecat prin cdere. Cnd Duhul Sfnt, Impratul cel ceresc petrece ntru noi, atunci suntem n cuprinsul mprtiei si chiar n viata aceasta fiind, pregustm bunttile viitoare, stm la mas cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov, la cina Fiului de Imprat.
259 260

IV. Duminicile Penticostarului cu Spiritualitatea lor

Cele trei mari srbtori ale Penticostarului mpart perioada acestuia n trei prti, fiecare fiind marcat de specificul unuia din cele trei praznice. Astfel, primei perioade ce tine de la Sfintele Pasti pn la Inltarea Domnului i sunt specifice cntrile de bucurie ale Invierii lui Hristos, cu o tonalitate mai accentuat n prima sptmn, cnd n Biseric nu se vesteste, nu se cnt altceva dect Invierea Mntuitorului. In perioada a doua, de la Inltarea Domnului pn la Cincizecime, textele sfintelor slujbe au n vedere, n principal evenimentul Inltrii. In sfrsit, n ultima perioad, cea de dup Pogorrea Sfntului Duh, textele de slujb ne tin n atmosfera de gnd a acestui moment, a nsemnttii lui centrale pentru viata Bisericii.
257 258 259

Ene Braniste, Cincizecimea n viata credinciosilor, art. cit. p. 369.

Doctorand Ilie Moldovan, Teologia Sfntului Duh dup catehezele Sfntului Simeon Noul Teolog, n rev. Studii Teologice, XIX (1967), nr. 7-8, p. 431. Michel Quenot, op. cit. p. 246. Ilie Moldovan, Teologia Sfntului Duh dup catehezele Sfntului Simeon Noul Teolog, op.

260Doctorand

cit. p. 424.

52 In toate aceste trei perioade, pe lng specificul celor trei mari praznice, slujbele bisericesti se opresc asupra unor persoane deosebite si a unor evenimente importante din viata Mntuitorului. In fiecare din duminicile Cincizecimii, Biserica a rnduit s se prznuiasc persoane si evenimente nsemnate prin care ni se ntreste credinta n dumnezeirea Mntuitorului Hristos, prin care ntelegem mai bine unele lucruri n legtur cu opera de mntuire a noastr. De la Duminica Tomei pn la Inltarea la cer a Domnului Biserica ne nftiseaz starea mriri dumnezeiesti a lui Hristos, repetnd n toate aceste zile multe cntri si rnduieli de la Pasti, care ne tin n atmosfera de gnd a Invierii lui Hristos. De la Duminica Tomei pn la Inltarea la cer a Domnului toate rnduielile bisericesti ncep si se termin cu cntarea ntreit a Troparului Invierii. La Vecernie si Utrenie exist unele modificri, n sensul c la Vecernie n toate smbetele se cnt stihurile Pastilor cu stihirile lor (n afar de Smbta Tomei), iar Utrenia se ncepe cu: Slav Sfintei si Celei de o Fiint si de viat fctoarei si nedesprtitei Treimi, dup care se cnt de trei ori: Hristos a nviat..., continundu-se apoi cu: Mrire ntru cei de sus lui Dumnezeu... La Sfnta Liturghie se cnt n locul axionului Cuvine-se cu adevrat irmosul cntrii a noua a Pastilor - Ingerul a strigat, cu stihira Lumineaz-te, lumineaz-te..., iar dup mprtsire n loc de Vzut-am lumina cea adevrat... si Fie numele Domnului binecuvntat... se cnt Troparul Pastilor. Duminicile dintre Sfintele Pasti si Inltarea Domnului, pe lng aceea c vestesc Invierea lui Hristos, sunt consfintite si amintirii unor ntmplri si persoane deosebite, care sunt obiectul slujbelor dumnezeiesti din aceast perioad. De la srbtoarea Inltrii Domnului la cer pn la Cincizecime, Biserica ne pune n atentie cele n legtur cu praznicul Inltrii. In duminica din aceast perioad se face prznuirea celor 318 Printi de la primul Sinod ecumenic de la Niceea. In aceast perioad sfintele slujbe nregistreaz o diferent caracteristic. In tot acest rstimp nu se rosteste rugciunea Imprate Ceresc, care se va rosti doar la Pogorrea Sfntului Duh si de atunci n tot cursul anului bisericesc, la nceputul tuturor slujbelor. Cu prima Duminic dup Pogorrea Sfntului Duh - A Tuturor Sfintilor, se ncheie slujbele cuprinse n Penticostar, ncepnd perioada Octoihului.
261

A.

Duminica Tomei
Astzi primvara mirezmeaz si fptura cea nou dntuieste. Astzi se ridic ncuietorile usilor si ale necredintei pentru prietenul Toma care strig: Domnul meu si Dumnezeul meu.
262

261 262

Dr. Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 647. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Duminicii Tomei, luminnda, Slav...Si acum..., p. 60.

53 Duminica a doua dup Pasti se numeste Antipasha deoarece este o nnoire a Invierii care cu dreptate se poate numi si a opta zi si cea dinti. A opta ca una ce se face la opt zile dup Pasti; iar ntia ca una ce este nceptoare a celorlalte. A opta arsi, fiindc este rnduit ca icoan a acelei zile fr de sfrsit, a veacului viitor, care va fi desigur si cea dinti si una singur, nemaifiind desprtit de vre-o noapte. In popor ns, aceast Duminic este cunoscut sub numele de Duminica Tomei, deoarece n aceast zi pomenim artarea Mntuitorului Hristos, Ucenicilor Si, de fat fiind si Sfntul Apostol Toma. In seara zilei Invierii, Hristos se artase Ucenicilor Si, dar Toma care nu fusese de fat atunci, nu vroia s se conving doar din spusele celorlalti de adevrul Invierii, ci dorea s-L vad si el pe Hristos Cel nviat, chiar mai mult, voia s-I si pipie rnile Acestuia pentru a se ncredinta pe deplin (Ioan 20, 19-25). Intelegndu-i neputinta si vrnd s-l ncredinteze, Mntuitorul, n a opta zi de la Inviere se art din nou Ucenicilor, de fat fiind de aceast dat si Toma, pe care Hristos l invit s-I pipie ranele pentru a-l ncredinta de realitatea Invierii (Ioan 20, 26-29). Avnd n vedere c Duminica Antipasha este o nnoire a Invierii si o zi n care se insist asupra celor n legtur cu artarea lui Hristos Apostolului Toma, Biserica a rnduit ca n aceast Duminic s nu se cnte nimic din ale Octoihului ci toate ale praznicului.
263

1.

Pipit-a Toma coasta Mntuitorului ?

O chestiune care duce la unele deosebiri de preri este cea cu privire la faptul pipirii de ctre Toma a coastei Mntuitorului. Relatarea din Sfnta Evanghelie de la Ioan prezint invitatia adresat de Hristos Apostolului Toma: Adu degetul tu ncoace si vezi minile Mele si adu mna ta si o pune n coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios (Ioan 20, 27), iar dup mrturisirea lui Toma ca rspuns: Domnul meu si Dumnezeul meu! (Ioan 20,28), constatarea Mntuitorului: Pentru c M-ai vzut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vzut si au crezut (Ioan 20, 29). De aici tensiunea. Nu se poate spune precis pe marginea acestui text dac Toma a pipit cu adevrat sau nu coasta Mntuitorului. Normal ar fi fost n cazul pipirii, ca Hristos s spun: Pentru c M-ai pipit ai crezut. Avnd ns n vedere invitatia lui Hristos adresat lui Toma: Adu degetul tu ncoace si vezi minile Mele si adu mna ta si o pune n coasta Mea se poate sustine si contrariul. Exegeza textului permite ambele interpretri. Sunt si unii care spun c din buncuviint, din smerenie, Toma n-ar fi ndrznit s-L pipie pe Mntuitorul.
264

Biserica ns, la aceast srbtoare ne spune altceva. Slujba din Penticostar afirm fr umbr de ndoial c Toma a pipit coasta lui Hristos cel nviat. Ni se spune n acest sens la Vecernie: Toma, cel ce se zice Geamn, nu era cu dnsii cnd ai intrat, Hristoase, usile fiind ncuiate; pentru aceasta si necre263 264

Ibidem. Duminica Tomei, Sinaxar, p. 57.

Rudolf Schnackenburg, Das Johannesevangelium, III Teil, 1975, Herder, Freiburg, Basel Viena, p. 390394.

54 znd el spuselor lor, din necredint ntru credint l-ai ntrit. Nu ai socotit Bunule, lucru de ocar, a-i arta lui preacurat coasta Ta si ranele minilor si ale picioarelor. Iar el pipind si vznd, Te-a mrturisit pe Tine a fi nu numai Dumnezeu si nici numai om, ci a strigat: Domnul meu si Dumnezeul meu slav Tie!
265

Lucrul este reafirmat n multe rnduri la Utrenie, iar Condacul si Icosul praznicului au n centrul atentiei tocmai acest fapt. Toma cu dreapta lui cea iubitoare de ncredintare a cercat coasta Ta cea de viat dttoare Hristoase Dumnezeule , mrturisim cntnd sau rostind Condacul praznicului, iar citind Icosul ne mirm de cele ntmplate si spunem:
266

Cine a ferit atunci mna Ucenicului nears, cnd s-a apropiat de coasta cea de foc a Domnului? Cine i-a dat ei ndrzneal de a putut pipi osul cel de vpaie? Numai coasta care a fost pipit. C dac coasta n-ar fi dat putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipi Patimile cele ce au cltit pe cele de sus si pe cele de jos? Harul acesta, de a o pipi pe ea, a fost dat Tomei, si a strigat lui Hristos: Domnul meu esti si Dumnezeul meu.
267

Ne mirm si noi de cele ntmplate si mrturisim c puterea de a face acestea i s-a dat lui Toma de ctre Hristos Insusi, Cel ce S-a lsat pipit pentru a-l ncredinta pe Toma si pe noi. Asupra acestui lucru se opreste si Sinaxarul zilei care ne spune c: In aceast zi, n a doua Duminic dup Pasti prznuim nnoirea Invierii lui Hristos si pipirea Lui de Sfntul Apostol Toma. In cuprinsul Sinaxarului ni se spune c Toma a cercetat cu bgare de seam si ncredintnduse prin pipire (cci i s-a ngduit s vad si s fac aceasta spre ncredintare, desi era (Hristos) cu trup desvrsit nestriccios si ndumnezeit) a strigat: Domnul meu esti si Dumnezeul meu.
268 269

Pentru noi lucrurile sunt clare. Credinta noastr este cea a Bisericii si ea ne spune la acest praznic c Toma a pipit cu adevrat coasta Mntuitorului, lucru pe care noi l credem si l mrturisim fr nici o umbr de ndoial.

2.

Ce a nsemnat pentru Mntuitorul faptul pipirii din partea lui Toma ?

265 266 267 268 269

Penticostarul, ed. cit. Vecernia Duminicii Tomei, Doamne strigat-am, stihira 3, p. 50. Ibidem. Utrenia Duminicii Tomei, Condac, p. 56. Ibidem. ..........................................Icos, p. 57. Ibidem............................................Sinaxar, p. 58. Ibidem..........................................................p. 58.

55 Stiind c Toma a pipit coasta lui Hristos, este normal s ne ntrebm cum a privit Mntuitorul acest lucru. La slujba din aceast Duminic aflm c Domnul a rbdat necredinta Tomei, din iubire de oameni, pentru a-l ncredinta pe acesta de adevrul Invierii. Primul lucru afirmat n cadrul slujbei praznicului este c Mntuitorul a rbdat pipirea precum mai nainte rbdase Patimile: Precum mai nainte a rbdat crucea si uciderea cea nedreapt, asa si acum, nviind din mormnt si stnd naintea Ucenicilor, ca un Atotputernic, usile fiind ncuiate, rabd Hristos cu iubire de oameni si pipirea.
270

Era o mare durere pentru Mntuitorul s vad necredinta nflorind chiar n rndurile Ucenicilor Si. Necredinta oamenilor n dumnezeirea Lui l dusese pe Hristos la patimi, cruce si moarte, pe care le rbdase din iubire de oameni. Acum odrslea chiar ntre Ucenici necredinta n Inviere, pe care vrnd s-o spulbere nc din fas, Hristos se las pipit pentru a dovedi realitetea Invierii si dumnezeirea Lui, a Celui ce toate le-a suferit din iubire pentru noi. La Vecernia mare ni se spune c Mntuitorul nu a socotit pipirea un lucru de ocar , ci L-a lsat pe Toma s pipie pentru a se ncredinta. Hristos cel ce spusese multimilor pilde, ca cele despre oaia cea pierdut, despre drahma cea pierdut sau despre fiul risipitor (Luca 15) este si primul mplinitor cu fapta al nvtturilor Sale, nesocotind josnic nici un lucru, cnd acesta este fcut pentru a salva un fiu rtcit, ci iubind este gata s fac orice pentru mntuirea celui pierdut, pentru aflarea celui rtcit.
271

Iubitorule de oameni, mare si nenchipuit este multimea ndurrilor Tale! C ndelung ai rbdat; de iudei fiind lovit peste obraz, de Apostol pipit si de cei ce Te tgduiau pe Tine mult ispitit.
272

Mai mult, Hristos a rbdat pipirea chiar cu bucurie pentru c scopul Lui era de a-l ncredinta pe Toma, dar si pe noi toti de Invierea Sa din morti. Te bucuri fiind pipit; pentru aceea Iubitorule de oameni, spre aceasta ndemni pe Toma, tinzndu-i coasta, celui ce nu credea, si ncredintezi lumea, Hristoase, de Invierea Ta cea de a treia zi.
273

Iat c Dumnezeu fiind iubire, ptimeste, sufer cu bucurie tot ce e necesar pentru a-l ncredinta pe om, pentru a-l ridica si a-l face n cele din urm prtas al iubirii Sale. Este un ndemn si pentru noi, ca asa cum Hristos din iubire a rbdat crucea, tot astfel si noi s rbdm cu iubire ndoielile, slbiciunile celor din jurul nostru, s fim si noi ntr-o tot mai mare msur iubire.

270 271 272 273

Ibidem. Vecernia mic, Doamne strigat-am, stihira 1, p. 48. Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 3, p. 50. Ibidem.Vecernia mare, Stihoavn, Slav...Si acum..., p. 53. Ibidem. Utrenia Praznicului, cntarea 4, stihira 2, p. 55.

56

3.

Ce a nsemnat pentru Apostolul Toma nsusi faptul de a fi pipit pe Domnul ?

In relatarea biblic a artrii Mntuitorului Ucenicilor Si, n mod special pentru Toma sunt cuprinse cuvintele lui Iisus adresate Ucenicului: Adu degetul tu ncoace si vezi minile Mele si adu mna ta ncoace si o pune n coasta Mea si nu fi necredincois ci credincios. (Ioan 20, 27). Pentru Apostol, pipirea rnilor Mntuitorului a nsemnat tocmai ncredintarea, ntrirea n credint. La Litia praznicului mrturisim c : Toma dac s-a atins cu degetul de Stpnul, cu glas tare a strigat: Tu esti Dumnezeul si Domnul meu. In aceeasi ordine de idei afirmm la stihoavna Vecerniei: O uimitoare minune! Necredinta a rodit credint adevrat. C zicnd Toma: de nu voi vedea nu voi crede; pipind coasta, teologhisea pe Cel ntrupat, ca pe nsusi Fiul lui Dumnezeu.
274 275

Faptul de a fi pipit pe Domnul a nsemnat pentru Apostol ncredinterea lui. Indoiala si necredinta acestuia s-au transformat n credint, n ncredintarea despre Invierea si dumnezeirea Mntuitorului. Toma prin pipire nu numai c s-a ncredintat dar s-a si umplut de har, devenind ntre Apostoli primul care a propovduit pe Iisus cel nviat om si Dumnezeu adevrat. Limba ta cea preafericit este ludat, o Geamnule; c ea a propovduit nti, cu dreapt cinstire de Dumnezeu, pe Dttorul de viat Iisus, Dumnezeu si Domn, umplndu-se de har prin pipire.
276

S lum aminte: Toma s-a convins de realitatea Invierii si a devenit propovduitor al ei doar prin umplerea de har, druit de Mntuitorul. Fr acest har n-ar fi avut nici convingerea, nici tria de a propovdui. Nici noi nu ne putem ncredinta despre Inviere, dect prin mijlocirea harului lui Dumnezeu. La acest har dumnezeiesc putem ajunge mplinind faptele credintei, si cernd ncredintarea, credinta de la Domnul Hristos, Singurul care poate s ne-o dea, mrturisindu-ne sinceri neputinta si necredinta noastr, iar Iisus, n mod sigur, asa cum odinioar l-a ncredintat pe Toma, ne va ncredinta si pe noi.

4.

Ce nseamn pentru noi cei credinciosi faptul c Sfntul Apostol Toma l-a pipit pe Domnul cel nviat ?
Faptul c Sfntul Apostol Toma l-a pipit pe Hristos cel nviat, nu a avut ca urmare doar ncredintarea acestuia, ci este o mrturie a Invierii pentru ntreaga lume, din ncredintarea lui Toma cel ce a pipit rnile Mntuitorului, sporind si credinta noastr n Inviere. Hristos, bucurndu-Se c Toma s-a convins de Invierea Sa, si c va da si altora, mai ales celor din viitor, un nou temei de credint, foloseste ocazia de a spune c ntru ct nu va rmne mereu pe pmnt, ca s le dea prin pipire acest temei de credint, fericiti vor fi, cei care vor crede, multumindu-se cu
274 275 276

Ibiddem. Litie, stihira 2, p. 52. Ibidem. Vecernia mare, Stihoavn, stihira 2, p. 52. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, oda 4, p. 56.

57 mrturisirile date de Apostoli, pe temeiul verificrii Invierii de ctre ei :Pentru c M-ai vzut, ai crezut. Fericiti cei ce n-au vzut si au crezut (Ioan 20, 29). In acest sens ni se spune la Vecernia Praznicului c: Necredinta cea curat a Tomei inimile credinciosilor la cunostint le-a adus. Slujba mentioneaz chiar faptul c Hristos se bucura cnd era pipit stiind c acest fapt avea s duc la ncredintarea ntregii lumi: Te bucuri fiind pipit; pentru aceea Iubitorule de oameni, spre aceasta ndemni pe Toma, tinzndu-i coasta, celui ce nu credea si ncredintezi lumea, Hristoase, de Invierea Ta cea de a treia zi.
277 278 279

Pe marginea acestui text putem afirma c faptul pipirii nu a fost deloc ntmpltor ci s-a nscris n lucrarea providential a lui Dumnezeu, Care le-a rnduit pe toate spre folosul nostru, Care a fcut ca necredinta lui Toma s dovedeasc Invierea lui Hristos Inaintea tuturor neamurilor. A fost important verificarea Invierii lui Hristos, prin Apostoli, fapt ce le-a dat puterea s mrturiseasc adevrul ei, si prin aceasta pe Hristos Insusi ca Dumnezeu, cu pretul vietii lor. Dar important va fi si credinta celor ce nau putut face personal verificarea Invierii, dar pe temeiul Apostolilor, vor merge si ei pn la moarte pentru credinta lor. Aceasta face posibil continuitatea Bisericii. Necredinta Tomei s-a artat roditoare de credint, iar noi cei ce ne ncredintm si prin mrturia lui Toma despre faptul Invierii, ne bucurm si-L mrturisim pe Hristos Dumnezeu si Om: Simt cea mai mare bucurie, Mntuitorule al meu, vznd dovedit Invierea Ta, din cele de care, cu ndrzneal s-a nvrednicit Toma a se atinge; pentru aceasta pe Tine Te mrturisim Dumnezeu si Om, purtnd dou lucrri firesti ale acelora din care esti alctuit.
280 281 282

5.

Cine este Cel ce a fost pipit de Sfntul Apostol Toma ?

Aprnd ntre Apostoli, Iisus a artat c stia de ndoiala lui Toma si de declaratia lui c nu va crede de nu va pune mna n smnul cuielor si n al sulitei din coasta Lui. Adu degetul tu ncoace si vezi minile Mele si adu mna ta si o pune n coasta Mea, si nu fi necredincios ci credincios (Ioan 20, 27). Deci verificnd c Eu Insumi, Invttorul tu, de Care stii c a fost rstignit, stau n fata ta, nu te mai ndoi ci crede n Invierea Mea. Toma a rspuns exprimndu-si n mod concentrat credinta sa. Dac Invttorul su a nviat, El e cu adevrat Dumnezeu, pe Care l recunoaste ca Stpnul su: <<Domnul meu si Dumnezeul meu>>. Cntrile de la slujba Duminicii a doua dup Pasti repet de multe ori exclamatia de
283 284

277 278 279 280 281 282 283 284

Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit. p. 275. Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 4, p. 50. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, oda 5, p.58. Ibidem. Utrenie, ctarea 7, oda 3, p. 58. Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit. p. 275. Penticostarul, ed. cit. Duminic seara, Vecernie, Doamne strigat-am, stihira 3, p.62. Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit. p. 275. Ibidem. p. 275.

58 uimire a Sfntului Apostol Toma n urma ntlnirii cu Mntuitorul: Domnul meu si Dumnezeul meu! (Ioan 20, 28). Accentuarea puternic a acestei afirmatii, a acestei mrturisiri se datoreaz faptului c ea Il reveleaz pe Cel ce S-a lsat pipit de Toma ca Dumnezeu si Om. Sinaxarul srbtorii ne spune c Toma a strigat Domnul meu si Dumnezeul meu, una pentru trup iar alta pentru dumnezeire. Aceasta nseamn c Toma spunnd Domn se referea la persoana lui Iisus ca om, iar spunnd Dumnezeu avea n vedere dumnezeirea Lui. Venit-ai Hristoase cu strlucirea cea neacoperit a dumnezeirii Tale, usile fiind ncuiate si stnd n mijlocul Ucenicilor, le-ai descoperit coasta Ta; si artndu-le semnele ranelor minilor si ale picioarelor Tale, si risipind mhnirea nelinistei lor, ai strigat lmurit: Precum vedeti dup trupul care v st acum nainte prieteni nu port fire de duh. Iar pe Ucenicul care se ndoia, l-ai ndemnat s se ating cu fric; zicndu-i: Tu care ispitesti toate, vino si nu te mai ndoi. Iar el simtind cu mna firea Ta cea ndoit, cu fric a strigat cu credint: Domnul meu si Dumnezeul meu, slav Tie.
285 286

Cel pipit de Toma era deci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit pe pmnt, a trit mpreun cu oamenii, a fost rstignit si omort de ei, dar dup trei zile a nviat si S-a artat Ucenicilor Si pentru a-i ncredinta despre Invierea si dumnezeirea Lui, lucru pe deplin realizat, deoarece dup pipire Toma teologhisea pe Cel ntrupat ca pe nsusi Fiul lui Dumnezeu. L-a cunoscut pe El ca pe Cel ce a ptimit cu trupul si L-a propovduit Dumnezeu, Cel ce a nviat; si a strigat plin de bucurie: Domnul meu si Dumnezeul meu slav Tie. Noi, plini de bucurie, ne alturm lui Toma celui ce s-a ncredintat si l mrturisim mpreun cu el pe Hristos, Dumnezeu si Om, rugndu-ne Lui pentru mntuirea sufletelor noastre.
287

6.

Texte reprezentative din rnduiala de slujb de la Duminica Tomei

Ca la orice praznic, textele care caracterizeaz cel mai bine ntreaga srbtoare si care se fac cel mai mult auzite n cadrul slujbelor, sunt Troparul, Condacul si Icosul praznicului. Troparul srbtorii vesteste Invierea lui Hristos din morti, mormntul fiind pecetluit, si venirea lui la Apostoli, usile fiind ncuiate. Pecetluit fiind mormntul, din mormnt viat ai rsrit, Hristoase Dumnezeule; si usile fiind ncuiate, naintea Ucenicilor ai venit, Invierea tuturor, Duh drept printr-nsii nnoindu-ne nou, dup mare mila Ta.
288

Important pentru noi este aici faptul c Hristos Dumnezeu este Invierea noastr a tuturor, si c prin Apostolii Si, Mntuitorul nnoieste ntru noi Duhul cel drept. Invierea noastr vine ca urmare a adevratei credinte transmise nou fr
285 286 287 288

Penticostarul, ed. cit. Utrenie, Sinaxar, p. 58. Ibidem. Litie, stihira 1, p. 50. Ibidem. Vecernia mare, Stihoavn, stihira 1, p. 52. Ibidem. Troparul srbtorii, p. 49.

59 schimbare de la Apostoli. Duhul drept se regseste acolo unde este credinta dreapt, credinta pe care Apostolii, primind-o de la Hristos au transmis-o mai departe. Condacul praznicului: Toma cu dreapta lui cea iubitoare de ncredintare, a cercat coasta Ta cea de viat dttoare, Hristoase Dumnezeule. C dac ai intrat usile fiind ncuiate, dimpreun cu ceilalti Apostoli a strigat ctre Tine: Domnul meu esti si Dumnezeul meu! ca si Icosul acestuia:
289

Cine a ferit atunci mna Ucenicului nears, cnd s-a apropiat de coasta cea de foc a Domnului? Cine i-a dat ei ndrzneal de putut pipi osul cel de vpaie? Numai coasta care a fost pipit. C dac coasta n-ar fi dat putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipi Patimile cele ce au cltit pe cele de sus si pe cele de jos? Harul acesta de a o pipi pe ea a fost dat Tomei, si a strigat lui Hristos: Domnul meu esti si Dumnezeul meu au n vedere faptul pipirii rnilor Mntuitorului de crte Toma. In Condac se insist asupra faptului c Toma a pipit coasta lui Hristos cel nviat si venit acum la Apostoli prin usile ncuiate, iar Icosul accentueaz faptul c Toma s-a bucurat de un mare har, primind de la Dumnezeu puterea si ngduinta de a putea pipi coasta cea de foc, osul cel de vpaie. Ca urmare a harului Toma a primit ncredintarea, a devenit credincios, si fiind convins, si-a mrturisit credinta -Domnul meu si Dumnezeul meu. Cel ce are o credint statornic este asadar si mrturisitor. Nu se poate ca cineva avnd o credint s nu o si mrturiseasc. Dimpotriv, creznd cu trie, cel credincios va oferi mereu mrturia nezdruncinat a credintei sale.
290

7.

Spiritualitatea ortodox ntemeiat pe slujba de la Duminica Tomei

In Duminica a doua dup Pasti, Antipasha, prznuim nnoirea Invierii lui Hristos si pipirea Lui de ctre Sfntul Apostol Toma. Acestea sunt cele dou teme asupra crora se concentreaz ntreaga rnduial de slujb a praznicului. Ea ni-l prezint pe Hristos cel rstignit si nviat, Care se arat Apostolilor pentru a-i ncredinta pe ei, si prin ei si pe noi de adevrul Invierii. De mentionat aici faptul c Hristos se descoper, prezentndu-Se Apostolilor n stare de jertf, ca Cel ce a murit si a nviat pentru noi. Att de puternic este intentia Mntuitorului, nct chiar l invit pe Toma s-i pipie rnile. Vrea deci s fie cunoscut ca Cel ce S-a jertfit pentru noi. In starea de jertf S-a artat El Apostolilor pn la Inltare si n aceast stare ni se ofer si nou la fiecare sfnt liturghie. Legtura noastr cu Dumnezeu este asadar prin Hristos cel jertfit pentru noi din iubire. Precum odinioar Toma, si noi la fiecare liturghie nu doar l pipim ci ne mprtsim cu El, devenind una cu El. Innoirea Invierii noi o prznuim n fiecare Duminic, la fiecare liturghie, cnd ne unim cu Hristos, asteptnd si dorind unirea mai adevrat n mprtia cea vesnic. Mrturisirea noastr la acest praznic, este aceea c Toma L-a pipit pe Mntuitorul cel nviat din morti. Pipirea s-a fcut pentru c asa a vrut Dumnezeu, pentru ca Toma si prin el noi toti, s fim ncredintati de Invierea si de dumnezeirea
291

289 290 291

Ibidem. Condacul praznicului, p. 56. Ibidem. Icosul srbtorii, p. 57.

Liturghier, Bucuresti, 1980, vezi rugciunea preotului dup mptrsanie, la turnarea prticelelor n cinstea celor nou cete de sfinti n potir, p. 154.

60 lui Iisus Hristos, si convinsi de acestea s spunem si noi cu Toma: Domnul meu si Dumnezeul meu slav Tie.

8.

Pace vou
Si a venit Iisus, usile fiind ncuiate, si a stat n mijloc si a zis: Pace vou! (Ioan 20, 19, 26). Dup relatarea Sfntului Evanghelist Ioan, n seara Invierii, ca si la opt zile dup aceasta, Hristos venind n mijlocul Ucenicilor Si li S-a adresat cu cuvintele Pace vou! Este primul cuvnt pe care Mntuitorul l-a spus Ucenicilor Si. I-a salutat cu cuvntul <<Pace vou>> ca s-i scoat din tulburarea pe care leo provoca gndul c poate e un duh , deoarece venise la ei prin usile ncuiate (ioan 20, 19, 26), dar si pentru a le arta prin aceasta pacea pe care o aduce lumii prin Invierea Lui. Pace au vestit ngerii la venirea Fiului lui Dumnezeu ca om n lume. Pace le vesteste El ucenicilor spre a o vesti si ei lumii. Pace ne spune si nou Hristos de cte ori i dm posibilitatea s vin n mijlocul nostru, fie c suntem singuri n rugciune dar mai ales atunci cnd ne adunm mpreuna pentru a celebra liturghia. Pace vou- este urarea pe care preotul o face credinciosilor att de des n cadrul tuturor sfintelor slujbe. In a doua Duminic dup Pasti, ca si n seara zilei de Pasti, la Vecernie, Biserica ne transmite salutul de urare al lui Hristos cel nviat - Pace vou. Imprtia lui Dumnezeu, a crei temelie Hristos a pus-o prin Moartea si Invierea sa, e mprtia pcii ntre oameni, deoarece e mprtia pcii constiintei lor cu Dumnezeu, a pcii pe care le-o d oamenilor siguranta c vor tri n veciHristos a nviat ca s ne aduc pace, pace cu Tatl si pace ntre noi. Primul lucru pe care ni-l vesteste Hristos cel nviat este Pace vou, ce echivaleaz si cu: Credeti n Invierea Mea, nu v mai lsati tulburati de gnduri de ndoial n Invierea Mea.
292 293 294 295

B.

Duminica Mironositelor
Ucenitele aduc lui Hristos mir, iar eu drept mir aduc cu acestea cntare.
296

In Duminica a treia dup Pasti, Biserica noastr a rnduit a se face pomenirea femeilor Mironosite si n acelasi timp a lui Iosif din Arimateea, care
292 293 294 295 296

Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit. p. 268. Ibidem. p. 268. Ibidem. p. 268. Ibidem. p. 268. Penticostarul, ed. cit. stih la Sinaxarul praznicului, p.105.

61 fusese ucenic n ascuns al Domnului, si a lui Nicodim cel ce venise noaptea la Mntuitorul. Imediat dup Invierea lui Hristos au fost unii care au contestat acest fapt. Smnta lor s-a nmultit mereu, iar nvttura nmultindu-se s-a diversificat, astfel c unii sustin pn astzi c Hristos n-a nviat ci a fost furat din mormnt, altii chiar c n-ar fi murit ci din cauza grelelor suferinte ar fi czut ntr-un adnc lesin, din care n rcoarea mormntului S-a trezit si a fugit de acolo, iar altii n sfrsit, c El ar fi murit cu adevrat dar n-a nviat niciodat ci unii din ucenicii Lui prea nflcrati ar fi avut unele halucinatii, prndu-li-se c l-ar fi vzut pe Hristos. Aceste lucruri avndu-le n vedere Biserica a rnduit ca imediat dup mretul praznic al Invierii s se fac pomenirea unor persoane care dau mrturie despre faptul c Hristos a nviat. In seara zilei Invierii se face pomenirea venirii lui Hristos n mijlocul Ucenicilor Si, prin usile ncuiate, n a doua Duminic dup Pasti se prznuieste a doua artare a lui Hristos Ucenicilor Si, de fat fiind acum si Toma care lipsise la prima artare a Mntuitorului si care este invitat chiar la pipirea ranelor Domnului pentru a alunga orice umbr de ndoial, si n sfrsit n a treia Duminic dup Pasti se face pomenirea altor martori ai lui Hristos cel nviat, a femeilor Mironosite. Acestea erau femei credincioase care l urmaser pe Iisus n timpul activittii Sale publice, asistaser cu curaj la Patimile Sale, si i pregtiser trupul preacurat pentru nmormntare. Deoarece fcuser acest lucru n grab, din pricina srbtorii iudaice a Pastelui, veneau dup trecerea acesteia la mormnt pentru a plini cele ce mai erau necesare n legtur cu mblsmarea trupului. Sfintele Evanghelii ne spun c venind ele la mormnt n prima zi a sptmnii (Duminica) au gsit mormntul gol. Tot atunci li s-au artat ngeri care le-au vestit bucuria Invierii, si apoi ele l-au vzut chiar si pe Hristos cel nviat (Matei 28, 1-7; Marcu 16, 1-10; Luca 24, 1-10; Ioan 20, 1, 11-17). Impotriva celor ce sustin c Hristos n-ar fi murit, Biserica aduce pe lng femeile Mironosite, care de fapt au fost nu numai martori ai Invierii, ci si ai mortii si nmormntrii lui Iisus, nc doi martori; Iosif si Nicodim, cei care l-au nmormntat pe Iisus cel rstignit. Aducnd aceste mrturii ale Mortii si Invierii, Biserica struie la acest praznic asupra nsemnttii celor dou momente din viata Mntuitorului, asupra faptului c ele au constituit de fapt dou etape ale unei singure lucrri. aceea de mntuire a noastr.
297

1.

Martori ai Inmormntrii si Invierii Domnului

In aceast Duminic facem pomenirea unor persoane care au fost de fat n mod activ la nmormntarea Domnului si care l-au vzut dup ce a nviat din morti.

a)

Martori ai Inmormntrii
Martori ai mortii si nmormntrii lui Iisus au fost desigur ostasii romani nsrcinati cu paza trupurilor osnditilor dup ducerea la mplinire a executiei. Sfintele Evanghelii ne prezint chiar relatarea sutasului cruia i se ncredintase
297

Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran si Arhid. Prof. Dr. Ioan Zgrean, Teologia Dogmatic, Manual pentru Sdeminariile Teologice, Bucuresti, 1991, p. 252-255.

62 comanda celor ce au indeplinit executia. Acesta vznd felul n care a murit Iisus a rostit: Cu adevrat Fiul lui Dumnezeu era Acesta. (Matei 27, 54; Marcu 15, 39) . In Sfnta Evanghelie de la Ioan este mentionat si episodul cu zdrobirea fluierelor picioarelor osnditilor, care lui Iisus nu i s-a aplicat fiindc murise ntre timp (Ioan 19, 31-37). Pe lng acestia Biserica se opreste n mod deosebit asupra a doi martori ai mortii si nmormntrii lui Iisus: Iosif si Nicodim. Dup moartea lui Iisus cei doi I-au mblsmat si nmormntat trupul. Iosif este mentionat n toate cele trei Evanghelii sinoptice (Matei 27, 57-60; Marcu 15, 43-46; Luca 23, 50-55). Impreun cu el, n Evanghelia dup Ioan este mentionat si Nicodim (Ioan 19, 38-42). Cele relatate de Sfintii Evanghelisti Biserica le-a preluat n cultul su si ni le pune n vedere la acest praznic. Pe Tine, Cele ce Te mbraci cu lumina ca si cu o hain, pogorndu-Te de pe lemn, Iosif mpreun cu Nicodim, si vzndu-Te mort, gol si nengropat, cuprins de jale plin de mil tnguindu-se, zicea: Vai mie prea dulce Iisuse; pe Tine , cu putin nainte, soarele vzandu-Te rstignit pe cruce, cu ntuneric s-a mbrcat si pmntul de fric s-a cltit si catapeteasma Bisericii s-a rupt; dar iat c acum te vd , de voie supunndu-Te mortii pentru mine. Cum Te voi ngropa Dumnezeul meu? Sau cum Te voi nfsura n giulgiuri? Cu ce mini m voi atinge de trupul Tu cel curat? Sau ce cntri voi cnta plecrii Tale dintre noi Indurate? Mresc Patimile Tale; laud ngroparea Ta mpreun cu Invierea, strignd: Doamne slav Tie!
298

Aici sunt cuprinse n form poetic relatrile Sfintilor Evanghelisti precum si starea interioar a lui Iosif si a lui Nicodim, aflati n situatia de a-l nmormnta pe Iisus. Hristos a fost asadar mort si ngropat: Cu giulgiuri nfsurnd Iosif trupul Tu Hristoase, n mormnt nou Te-a pus pe Tine, mntuirea noastr, dar pe cei morti ca un Dumnezeu i-ai nviat.
299

Unul din Troparele praznicului insist asupra aceluiasi lucru: Iosif cel cu bun chip, de pe lemn pogornd preacuratul Tu trup, cu giulgiu curat nfsurndu-L si cu miresme ngropndu-L n mormnt nou L-a pus; dar a treia zi ai nviat Doamne, druind lumii mare mil.
300

Troparul acesta se rosteste de ctre preot la fiecare sfnt liturghie, la sfrsitul vohodului mare, n timp ce aseaz cinstitele daruri pe sfnta mas. Intre martorii mortii si nmormntrii lui Iisus se numr si femeile Mironosite, pe care de asemenea Sfintii Evanghelisti le mentioneaz ca fiind de fat cnd Mntuitorul murea pe cruce si era pus de Iosif cu Nicodim n mormnt (Matei 27, 55-56, 61; Marcu 15, 40-41, 47; Luca 23, 55-56; Ioan 19, 25). Penticostarul le prezint pe mironosite mai ales ca martori ai Invierii Mntuitorului, dar tocmai n aceast postur, venind la mormnt nc ntuneric fiind, pentru a mblsma trupul lui Iisus, este evident c ele fuseser de fat activ si la nmormntare si cunosteau foarte bine starea si locul n care se afla trupul Mntuitorului.
298 299 300

Penticostarul, ed cit. Duminica Mironositelor, Vecernia mare, Stihoavn, Slav..., p. 92. Ibidem. Utrenia Duminicii Mironositelor, ctarea 1, canonul 3, oda 6, p. 97. Ibidem, Vecernia mare, Tropar, Slav..., p. 93.

63

b)

Martori ai Invierii
De fapt nu exist martori ai Invierii lui Hristos. Evangheliile nu ne prezint nici un martor al Invierii. Ele ne spun doar c dimineata la venirea Mironositelor, n mormnt stteau doi ngeri, dintre care unul le-a spus c Hristos a nviat (Matei 28, 1-6; Marcu 16, 1-6; Luca 24, 1-7; Ioan 20, 11-13). Evenimentul nsusi ns nu a fost vzut de nimeni si nici nu putea fi vzut. Marile taine nu pot fi privite de ochii acoperiti de solzii pcatului. Si cine dintre muritori ar fi putut s vad pogorrea la iad a Mntuitorului, care constituie un singur corp cu Invierea? Sau cine cu ochi trupesti putea privi cum Hristos i scoate pe cei drepti din iad, ducndu-i mpreun cu El n rai? Strjerii mormntului, ne spune Sfntul Evanghelist Matei, s-au cutremurat si s-au fcut ca morti, cnd ngerul Domnului, venind din cer cu cutremur, a prvlit piatra de la gura mormntului (Matei 28, 2-4). Cum ar fi putut cineva suporta s vad nssi Invierea mbrcat fiind n striccioasele haine de piele? Exist ns, conform mrturiei Sfintelor Evanghelii, martori ai lui Hristos cel nviat. Penticostarul, prelund relatrile acestora (Matei 28, 1-10; Marcu 16, 1-10; Luca 24, 1-10; Ioan 20, 1-17) ne prezint pentru a ne ncredinta de realitatea Invierii, pe primii martori ai Mntuitorului nviat - femeile Mironosite. Citim astfel n Sinaxarul praznicului c acestea s-au numit Mironosite, deoarece Inainte de nmormntare unseser cu miruri Trupul Domnului dup obiceiul iudeilor. Din pricina faptului c ncepea srbtoarea nu fcuser lucrul asa cum se cuvenea. Avnd ns, ca niste ucenite, dragoste nfocat pentru Hristos, cumprnd miruri de mult pret, au venit noaptea la mormnt, att de frica iudeilor ct si din pricina obiceiului, ca s-L plng si s-L ung cu miresme n zorii zilei si s mplineasc atunci ce nu se putuse face din pricina grabei la ngropare. Iar dac au ajuns ele la mormnt, aleas artare au vzut: Doi ngeri strlucitori seznd nluntrul mormntului si altul pe piatr. Dup aceea, au vzut si pe Hristos si I s-au nchinat. Sinaxarul ne prezint nominal pe cele mai importante dintre Mironosite: Mironositele au fost multe, dar Evanghelistii fac amintire numai de cele mai nsemnate, trecnd cu vederea pe celelalte. Acestea erau: mai nti de toate Maria Magdalena din care Hristos alungase sapte demoni si care dup Invierea Domnului, ducndu-se la Roma dup cum se spune a dat unei morti neasteptate pe Pilat si pe arhierei, istorisind cezarului Tiberiu cele fcute de aceia mpotriva lui Hristos. Mai trziu a murit la Efes si a fost nmormntat de Ioan Teologul; iar sfintele ei moaste au fost duse la Constantinopol de preanteleptul Leon. A doua mironosit a fost Salomeea, fiica lui Iosif logodnicul, care a avut sot pe Zevedei, din care s-au nscut Ioan Evanghelistul si Iacov... A treia dintre mironosite este Ioana, femeia lui Cuza, care era epitrop si iconom al casei lui Irod. A patra mironosit este Maria si a cincea Marta, surorile lui Lazr; a sasea Maria lui Cleopa si a saptea Suzana. Pe toate aceste evlavioase femei noi le cunoastem sub numele de mironosite si condusi de Penticostar, n a treia Duminic dup Pasti ne adresm Domnului Hristos, zicnd: Mironositele de dimineat venind si la mormntul Tu cu
301 302 303 304

301 302 303 304

Ibidem. Utrenie, Sinaxar, p. 106. Ibidem. ........................... p. 106 Ibidem. ...... .................... p. 106. Ibidem. ............................p. 106.

64 srguint ajungnd, Te cutau pe Tine, Hristoase, ca s ung cu miresme prea curat Trupul Tu; si auzind spusele ngerului, semne dttoare de bucurie Apostolilor au vestit: C a nviat Inceptorul mntuirii noastre, prdnd moartea si lumii druind viat vesnic si mare mil.
305

Ultimul din Troparele srbtorii este tot n legtur cu femeile mironosite pe care ngerul le trimite s vesteasc Invierea. Stnd lng mormnt, ngerul a strigat mironositelor femei: Miresmele sunt potrivite pentru cei muritori; iar Hristos S-a artat strin de putreziciune. Ci strigati: A nviat Domnul, druind lumii mare mil.
306

Iat c Biserica lui Dumnezeu a rnduit ca noi s prznuim dup Sfntul Apostol Toma pe femeile mironosite ca pe cele ce au propovduit Invierea si au adus multe mrturii pentru credinta noastr, ntru ncredintarea si dovedirea lmurit a Invierii lui Hristos, ca pe unele care au vzut cele dinti pe Hristos nviat din morti si au propovduit tuturor nvttura cea mntuitoare si au petrecut viata n cel mai bun chip, precum se cuvenea unor femei, care au fost ucenite ale lui Hristos.
307

2.

Ce nseamn a fi martor al lui Hristos Cel rstignit si nviat?

Una din formele cinstirii sfintilor este si urmarea vietii de sfintenie a lor. La o prznuire a unor martori ai lui Hristos Cel rstignit si nviat, ne ntrebm ce a nsemnat pentru ei a fi martori (martiria) si ce nseamn aceasta pentru noi. Pentru mironosite, primul pas n a fi martori ai lui Hristos, a fost urmarea Lui. Cnd ele au fost atrase de farmecul nvtturii Sale, mai nti L-au urmat. Au fcut aceasta asumndu-si toate riscurile pe care le aducea acest lucru. Ele nu au pretuit atunci nimic mai mult ca faptul de a-L urma pe Hristos, fcnd uneori aceasta, chiar mai bine dect Apostolii, care n fata patimilor Mntuitorului, fiind cuprinsi de fric au fugit. Al doilea aspect al mrturiei mironositelor este vestirea, afirmarea cu trie n fata tuturor, a lucrurilor pe care ele le-au crezut. Prin aceste dou lucrri ale credintei, mironositele au devenit renumite. Urmrii lui Hristos i urmeaz imediat si neconditionat vestirea Lui. Mesajul adresat n dimineata Invierii este acela de a propovdui Invierea: Femeilor ascultati glas de bucurie: Am clcat pe tiran n iad si am ridicat lumea din stricciune; alergati de spuneti prietenilor Mei bunele vestiri; cci voiesc s luminez zidirea Mea cu bucurie de acolo de unde a iesit ntristarea.
308 309

Si Troparul care le are n vedere pe mironosite, este tot un ndemn, o trimitere a lor la propovduire: Stnd lng mormnt, ngerul a strigat
305 306 307 308 309

Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 10, p. 90. Ibidem. Vecernia mare, Tropar, Si acum..., p. 93. Ibidem. Utrenie, Sinaxar, p. 106. Pr. Gheorghe Paschia, Cer si pmnt-Predici. Bucuresti, 1944, p. 181. Penticostarul, ed. cit. Luminnda srbtorii, Slav..., p. 112.

65 mironositelor femei: Miresmele sunt cuvenite pentru cei muritori, iar Hristos S-a artat strin de putreziciune. Ci strigati: A nviat Domnul, druind lumii mare mil.
310

misiunea.

Slujba Duminicii Mironositelor ne arat c ele si-au luat n serios Femeile cele de Dumnezeu nteleptite, cu miruri n urma Ta au alergat si ca pe un mort cu lacrimi Te cutau; dar bucurndu-se s-au nchinat Tie, Dumnezeului celui viu si Pastile cele de tain, Ucenicilor Ti, Hristoase, au binevestit.
311

Ca cinstitori ai femeilor mironosite si urmtori mpreun cu ele, ai lui Hristos, celui rstignit si nviat, suntem si noi chemati s ne mrturisim credinta, s vestim tuturor bucuria mntuitoare a Invierii lui Hristos. S laude neamurile si popoarele pe Hristos, Dumnezeul nostru, Carele a rbdat de bun voie crucea pentru noi si n iad a rmas trei zile; si s se nchine Invierii Lui celei din morti, prin care s-au luminat toate marginile lumii.
312

Mrturia Invierii, propovduirea Celui rstignit si nviat, este strigt de chemare, vestire a faptelor minunate, prin care noi am fost ridicati din moarte la viat si de pe pmnt la cer. O viat conform Evangheliei este o continu veste bun, o permanent afirmare a Invierii lui Hristos.

3.

Iubire - Jertf - Inviere

Notiuni ca: iubire, jertf, nviere, ocup un loc central n crestinism. Termenii iubire si jertf apar si n alte spiritualitti, dar legtura: iubire-jertfnviere este specific crestinismului. Acesta are n centru Jertfa si Invierea Mntuitorului, care au la baz iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Legtura ntre Iubirea, Jertfa si Invierea Mntuitorului este pus n lumin cu cea mai mare claritate de slujba din Duminica Pastilor. La Duminica Mironositelor, este subliniat, pe lng Jertfa Mntuitorului si jertfa celor ce i urmeaz Lui. La acest praznic, Biserica ne pune nainte cteva modele de iubire jertfelnic a Mntuitorului. -De ce iubire jertfelnic? -Deoarece iubirea nu poate exista fr jertf, adevrata iubire fiind ntotdeauna una jertfelnic. Hristos ne-a iubit si din dragoste pentru noi S-a ntrupat, a petrecut mpreun cu noi, a suferit si chiar S-a lsat rstignit pe cruce. Mironositele n-au putut muri mpreun cu El, dar I-au stat aproape n timp ce ptimea, usurndu-I astfel suferinta prin mpreuna lor ptimire. Dup ce Hristos a murit, ele au plns, splnd trupul Domnului cu apa lacrimilor lor, ap mai curat dect cea din fntna lui Iosif. In dimineata Invierii, cumprnd mir, mironositele au venit s ung trupul Domnului, biruindu-si firea lor feminin, netinnd seama de faptul c mormntul era pzit de ostasi si refuznd s vad pericolul la care se expuneau din partea connationalilor evrei, care-L
313 314

310 311 312 313 314

Ibidem. Vecernia mare, Tropar, p. 93. Ibidem. Utrenie, cntarea 7, canonul 1, oda 1, p. 107. Ibidem. Utrenie, Laude, stihira 6, p. 113.

Protos. Olivian Bindiu, De la cuvnt la fapt-predici la duminicile si srbtorile de peste an, Bucuresti, 1991, p. 29. Pr. Marin Negulescu, Predici la duminici si srbtori, Bucuresti, 1991, p. 30.

66 rstigniser pe Hristos. Sinaxarul srbtorii ne relateaz n acest sens: Femeile mironosite, avnd ca niste ucenite, dragoste nfocat pentru Hristos, cumprnd miruri de mult pret, au venit noaptea la mormnt, att de frica iudeilor ct si din pricina obiceiului ca s-L plng si s-L ung cu miresme. Dup constatarea Invierii si primirea misiunii de a o vesti ele au propovduit Invierea si au adus multe mrturii pentru credinta noastr. Iubirea jertfelnic se vede foarte bine si n ce-i priveste pe Iosif si Nicodim, mpreun prznuiti n aceast zi. Ei si asumaser riscul de a- L cobor pe Hristos de pe cruce si a-L ngropa, aducndu-I astfel cinste cnd cei mai multi l necinsteau. Iosif i-a oferit chiar propriul su mormnt Mntuitorului, si nu ca unuia ce avea s nvieze, ci ca unui mort n sensul cel mai obisnuit al cuvntului. Plata iubirii acestora a fost jertfirea lor de ctre connationalii evrei. Penticostarul ne relateaz c: Nicodim pentru c nu avusese aceleasi simtminte cu iudeii, a fost dat afar din sinagog ,ceea ce practic nseamn excluderea lui din comunitate, lipsirea de orice drepturi, iar Iosif, dup ngroparea Trupului Domnului a fost aruncat de iudei ntr-o prpastie, de unde ns a fost scos cu putere dumnezeiasc si a fost dus n Arimateea, care era locul lui de nastere. Prin urmare, iat si nvierea. Cel ce moare pentru Hristos va tri vesnic - Cine si va pierde sufletul pentru Mine si pentru Evanghelie, acela l va scpa. (Mc. 8, 35). Viata vesnic este doar la Dumnezeu. Toti cei care iubindu-L pe Hristos, vor avea puterea s-si jertfeasc viata pentru El, pentru vestirea Invierii, sigur vor avea parte de nviere, de petrecerea mpreun cu Hristos. Rstignitu-Te-ai si Te-ai ngropat Hristoase, precum ai voit; prdat-ai moartea si ai nviat ntru slav, ca un Dumnezeu si Stpn, druind lumii viat vesnic si mare mil.
315 316 317 318 319

4.

Reflexii teologice la Duminica Mironositelor

O caracteristic a slujbei de la Duminica Mironositelor, cnd pomenim cu cinstire pe unii din martorii Inmormntrii si Invierii Domnului, este aceea c pune n evident strnsa legtur dintre Jertfa Mntuitorului si Invierea Sa. Utrenia duminicii reia n ntregime canonul Pastilor. Legtura ntre Moarte si Inviere, valoarea Jertfei, nsemntatea concret a aspectului ei mntuitor, este pus n lumin de canonul numit al Mironositelor. Intre cele dou se gseste si un al treilea canon, al Maicii Domnului, cea prin care toate acestea au fost mijlocite. Firea cea stpnit de demult de moarte si de stricciune, este ridicat la viata cea nestriccioas si pururea vesnic, prin Cel ce S-a ntrupat din preacurat pntecele tu, Nsctoare de Dumnezeu, Fecioar , spunem la slujba Utreniei, adresndu-ne Maicii Domnului. Crucea, Moartea, Invierea, toate sunt prti ale uneia si aceleiasi lucrri. Cu Crucea Ta ai nimicit blestemul lemnului; cu Ingroparea Ta ai omort stpnia mortii; iar cu Invierea Ta, neamul ome320

315 316 317 318 319 320

Pnticostarul, ed. cit. Utrenie, Sinaxar, p. 106. Ibidem.................................................p. 106. Ibidem.................................................p. 105. Ibidem.................................................p. 105. Ibidem. Laude, stihira 7, p. 113. Ibidem. Utrenie, cntarea 6, canonul 2, oda 1, p. 104.

67 nesc ai luminat.
323 321

Moartea si Invierea Mntuitorului au nsemnat moartea iadului , prdarea vrsmasului , scularea lui Adam si eliberarea din lanturi a tuturor celor legati , potolirea plngerii strmoasei Eva , sfrmarea boldului mortii , nvierea celor morti si mntuirea noastr a tuturor . Astfel stnd lucrurile, noi privim Jertfa si Invierea Mntuitorului ca etape ale aceleeasi lucrri. Desi la slujba acestei Duminici atentia ne este ndreptat si spre mormntul Mntuitorului, acum noi nu ne mai ntristm, ci ne bucurm, ne bucurm din pricina Invierii. Hristos a murit pentru a nvia. In dimineata Invierii mormntul este gol dar plin de slava lui Hristos cel nviat. In mormnt se gsesc ngeri n vesminte luminate, care vestesc mironositelor Invierea Domnului. Mormntul e plin de lumin: Acum toate de lumin s-au umplut, si cerul si pmntul si cele dedesupt. Tria iadului a fost sfrmat, iar cei adormiti ntru ndejde se bucur de Inviere. Ingerul ntmpin pe mironosite n mormnt spunndu-le: nu v temeti (Mt. 28, 5), pentru c nu mai aveau de ce s se team. Miresmele pe care le aduseser ca unui mort trebuie nlocuite cu vestirea Invierii Domnului. Stnd lng mormnt, ngerul a strigat Mironositelor femei: Miresmele sunt potrivite pentru cei muritori; iar Hristos S-a artat strin de putreziciune. Ci strigati: A nviat Domnul, druind lumii mare mil. Cultul mortilor se transform astfel n vestirea Invierii, n cultul Invierii. Cei dintre noi, adormiti ntru ndejde, nu sunt morti ci vii, petrecnd mpreun cu Hristos cel nviat, aceast mpreun petrecere fiind obiectul rugciunilor Bisericii pentru cei adormiti. Bisericile noastre sunt morminte ale lui Hristos - oricare sfnt mas este un altar de jertf si un mormnt al lui Hristos. Mormintele acestea ns, sunt pline de slava Invierii, sunt mormintele de la care sfintitii slujitori preiau si vestesc apoi la toat lumea mesajul Invierii Domnului. Din fiecare altar, din fiecare biseric Hristos Cel nviat si face tron al slavei Sale, astfel c acolo unde se propovduieste Jertfa Lui mntuitoare se vesteste si bucuria Invierii, bucurie pe care ne rugm s-o trim mai intens n mprtia cea vesnic. O Pastile cele mari si prea sfintite, Hristoase! O ntelepciunea si Cuvntul lui Dumnezeu si puterea! D-ne nou s ne mprtsim cu Tine, n ziua cea nenserat a mprtiei Tale.
322 324 325 326 327 328 329 330 331

321 322 323 324 325 326 327 328 329 330 331

Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 5, p. 89. Ibidem. Utrenie, cntarea 6, canonul 3, oda 1, p. 104. Ibidem. Utrenie, cntarea 6, canonul 3, oda 4, p. 104. Ibidem..............................................................p. 104. Ibidem. Utrenie, Condac, p. 105. Ibidem, Utrenie, cntarea 5, canonul 3, oda 5, p. 103. Ibidem. Utrenie, ctarea 4, canonul 3, oda 7, p. 101. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, canonul 2, oda 2, p. 100. Ibidem. Utrenie, cntarea 3, canonul 1, oda 1, p. 97. Ibidem. Vecernia mare, Tropar, Si acum..., p. 93. Ibidem. Utrenie, cntarea 9, canonul 1, oda 2, p. 111.

68

C.

Duminica Slbnogului si Duminica Orbului

Indrzneste, scoal-te! Te cheam.
332

Duminicile a doua si a treia dup Pasti insist asupra realittii Invierii Mntuitorului. Slujbele acestor duminici vor s ne ntreasc convingerea asupra faptului c Hristos a murit si a nviat cu adevrat. In cele trei duminici urmtoare, desi Invierea Domnului rmne o tem central, pe lng aceasta se face si pomenirea cte unui eveniment important din viata Fiului lui Dumnezeu ntrupat. Aceste evenimente pun n evident puterea dumnezeiasc a lui Iisus Hristos si ne arat c El este Mesia Cel fgduit. In Duminica a patra dup Pasti, a Slbnogului se face pomenirea vindecrii minunate, prin cuvnt, de ctre Hristos, a unui slbnog bolnav de 38 de ani (Ioan 5, 1-16), n Duminica a cincea dup Pasti, a Samarinencei, pomenim ntlnirea lui Iisus cu femeia samarineanc la fntna lui Iacov, cnd Iisus S-a descoperit acesteia drept Mesia cel profetit (Ioan 4, 1-42). In sfrsit, n Duminica a sasea dup Pasti, a Orbului, pomenim minunea vindecrii unui orb din nastere de ctre Mntuitorul (Ioan 9, 1-41). Pomenirea cu prznuire a celor trei evenimente se face n timpul Cincizecimii, deoarece ele s-au petrecut n rstimpul dintre Pasti si Rusalii, dar mai ales pentru c prin ele Hristos, S-a descoperit drept Mesia cel prezis de profeti, Fiul lui Dumnezeu. Temele duminicilor a patra si a sasea dup Pasti se aseamn prin faptul c n ambele ni se prezint vindecri minunate svrsite de Mntuitorul, fapt pentru care le vom trata mpreun, urmnd apoi Duminica Samarinencii, a crei tem este diferit.
333

1.

Cine este Cel ce a vindecat pe slbnog si a dat lumin celui orb ?

Asa cum orice oper pune n evident mai nti talentul, celui care a creat-o, asa cum ntregul univers mrturiseste mretia Creatorului su, tot astfel si minunile relatate n Sfintele Evanghelii, dau mrturie despre Cel care le-a svrsit. Iisus, vindend pe slbnog ntr-o smbt, i-a scandalizat pe iudeii legalisti, care chiar n aceast vindecare gseau o dovad a faptului c Cel ce nu tine smbta nu poate fi de la Dumnezeu (Ioan 5, 10, 16). Hristos ns, a folosit si acest prilej pentru a se declara Fiul lui Dumnezeu , lucrarea Lui fiind una cu cea a Tatlui. Cntrile din Penticostar, rnduite pentru cele dou duminici, pun n evident faptul c Cel care a svrsit aceste minuni, Cel care a vindecat prin cuvnt si a luminat ochii cu ajutorul tinei si al apei, este Acela care la nceput crease ntregul univers prin Cuvnt si pe om din pmnt. Prima stihir a Vecerniei mari de la Duminica Slbnogului, referitoare la acest eveniment se opreste tocmai asupra acestui fapt. Cela ce ai zidit pe om cu mna Ta cea preacurat,
334

332 333 334

Marcu 10, 49. Dr. Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 650. Pr. Prof. Dumitru Stniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, op. cit. p. 78.

69 Milostive Hristoase, ai venit s vindeci pe cei bolnavi; pe slbnog la scldtoarea oilor, cu cuvntul Tu l-ai sculat; durerea celeia ce-i curgea snge o ai vindecat; pe fica Cananeencei, ce era bntuit, o ai miluit; si nu ai trecut cu vederea rugciunea sutasului.
335

Icosul Duminicii Slbnogului este si mai clar, fcnd si o distinctie. Cel ce a fcut aceste vindecri a fost Iisus Hristos, Una din Persoanele Sfintei Treimi. Cela ce cuprinzi cu palma minii Tale marginile lumii, Iisuse Dumnezeule; Cela ce mpreun cu Tatl esti fr de nceput si mpreun cu Duhul Sfnt stpnesti toate, Care Te-ai artat n trup, vindecnd bolile si Patimile alungnd; pe orbi i-ai luminat si pe slbnog, cu dumnezeiescul Tu cuvnt l-ai ridicat, poruncindu-i ndat s umble si s ridice pe umerii si patul, pe care l-a purtat. Pentru aceasta, toti, mpreun cu dnsul cntm si strigm: Indurate Hristoase, slav puterii Tale.
336

Aceleasi lucruri le mrturisim si la Duminica Orbului, cnd seara la Vecernie spunem: Dumnezeule si Cuvinte, vedere a obstii credinciosilor fiind si ochi al trupului acestuia lumesc, Fctor laolalt si Ziditor al ochilor fiind cunoscut, si acum din amestecarea tinei cu scuipat, dai vedere orbului, n chip negrit. Intre degetele Tale se plsmuieste si tina si vederea; pe care dobndin du-o cel cel ce mai nainte era stiut c din nastere n-a vzut nicidecum soarele, Te vede pe Tine, Soarele cel dulce, privind chipul Celui ce ne-a zidit pe noi, pentru milostivirea cea negrit.
337

Sinaxarul Duminicii Orbului subliniaz acest fapt spunndu-ne c: Hristos a scuipat n trn, a fcut tin, a uns cu ea locul gol al ochilor orbului si i-a poruncit s se duc s se spele la fntna Siloamului. Prin aceasta Hristos a artat c El este Cel care la nceput, lund trn din pmnt a plsmuit pe om; si pentru c dintre toate prtile trupului, ochiul este cel mai de seam, El plsmuieste acum ochii orbului, fcnd dovada c tot El este Acela, care d puterii sufletesti miscare. Cel prin care la nceput, toate s-au fcut, este deci Acela, care ntrupndu-Se, are puterea de a reface creatia slbnogit si orbit de pcat. Cel ce odinioar crease pe om din pmnt, din tina fcut din acelasi pmnt, i face acum celui ce nu vedea ochi, cu care s-si priveasc Creatorul si Binefctorul.
338

2.

Hristos Fiul lui Dumnezeu, alintor al suferintei omului

Motivul central al ntruprii Fiului lui Dumnezeu a fost mntuirea noastr, introducerea noastr n mprtia cerurilor. Hristos a venit ns n lume, nu doar pentru a ne ajuta s cstigm o viat viitoare n fericire, n urma unor suferinte ndurate pe pmnt, ci El a alinat si alin n continuare suferintele omului nc din
335 336 337 338

Penticostarul, ed. cit. Duminica Slbnogului, Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 8, p. 142. Ibidem. Utrenia Duminicii Slbnogului, Icos, p. 152. Ibidem. Duminica Orbului, seara, Vecernie, Doamne strigat-am, stihira 1, p. 260. Ibidem. Duminica Orbului, Sinaxar, p. 253.

70 aceast viat. El vrea chiar s-l scuteasc pe om de suferint. Astfel, n lumina Evangheliei si conform nvtturii Bisericii, suferinta este un lucru ngduit de Dumnezeu, din pricini doar de El stiute, de multe ori drept consecint a pcatelor omului, dar este ceva nedorit de om, ceva ce Biserica lui Dumnezeu deasemenea nu i doreste omului. Dimpotriv, la sfintele slujbe noi ne rugm pentru sntatea si mntuirea tuturor. Acceptm suferinta, n cazul n care ne este rnduit, dar ne dorim sntatea, dorint conform ntru totul cu vointa Creatorului, Care la nceput le-a fcut pe toate bune foarte (Genez 1.31). Suferinta si boala au intrat n lume doar n urma pcatului care a slbnogit ntreaga creatie. Hristos a venit n lume pentru a-l repune pe om n demnitatea lui, pentru a regenera creatia, astfel c noi suntem datori s dorim vindecarea, regenerarea, desvrsirea omului si a ntregii creatii. La slujbele celor dou duminici este subliniat n mod deosebit acest lucru. In Duminica Slbnogului ni se spune c Hristos a venit s vindece pe cei bolnavi, c El pe slbnog l-a ntrit cu cuvntul, durerea celei ce-i curgea snge a vindecat-o, pe fica Cananeiencei ce era bntuit o a miluit si nu a trecut cu vederea rugciunea sutasului Luminnda acestei duminici ni-L prezint pe Hristos venit la scldtoare special pentru a vindeca: Venit-a Iubitorul de oameni si Prea nduratul Domn la scldtoarea oilor ca s vindece bolile; si aflnd un om zcnd de multi ani a strigat ctre dnsul: Ridic-ti patul tu si mergi pe cile cele drepte.
339 340 341

La Duminica Orbului l vedem pe Hristos, trecnd pe cale , neavnd n vedere a face o vindecare, dar ntlnind n cale un om care suferea, se opreste pentru a-l vindeca, pentru a mplini lucrul Celui care L-a trimis, deoarece un motiv al trimiterii lui Hristos n lume a fost si vindecarea omului care zcea n suferint. Lund aminte la nvtturile celor dou praznice, ne rugm si noi pentru vindecarea noastr sufleteasc si trupeasc: Vindec, Prea Bunule, sufletul meu, cel ce zace cumplit de multi ani, ca mai nainte pe slbnogul; ca s merg pe crrile Tale, pe care le-ai artat celor ce Te doresc pe Tine.
342 343

Ridic Doamne, cu dumnezeiescul Tu ajutor, sufletul meu cel slbnogit ntru pcate de tot felul si ntru fapte netrebnice, precum de demult ai ridicat pe slbnogul, ca mntuit fiind s strig Tie: Indurate Hristoase, slav puterii Tale.
344

Fiind lipsit de vederea sufletului, vin la Tine, Hristoase, ca orbul cel din nastere, cu pocint, strignd Tie: Tu esti lumina cea prea strlucitoare a celor din ntuneric.
345

339 340 341 342 343 344 345

Liturghier,ed. cit, p. 118. Ibidem. Duminica Slbnogului, Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 8, p. 142. Ibidem. Duminica Slbnogului, Luminnda, p. 156. Ibidem. Duminica Orbului, Vecernia mare, Doamne strigat-am, Slav..., p. 244. Ibidem. Duminica Slbnogului, Utrenie, cntarea 3, oda 3, p. 148. Ibidem. Duminica Slbnogului, Condac, p. 151. Ibidem. Duminica Orbului, Condac, p. 253.

71 Lumineaz Doamne ochii mei cei ntelegtori, care sunt slbiti de pcatul cel ntunecat, nsuflndu-le smerenie, Indurate, si curteste-m cu lacrimile pocintei.
346

Sntatea noastr trupeasc si sufleteasc, pentru care ne rugm, sunt asadar n strns legtur una cu alta. Sufletul si trupul, ntreaga creatie trebuie s tind spre a fi bune foarte.

3.

Insemntatea omului
Cderea n pcat a nsemnat n primul rnd alterarea comuniunii cu Dumnezeu, dar si stricarea armoniei relatiilor dintre oameni. Cderii i-a urmat izgonirea din rai dar si ntia omucidere. Pn la venirea lui Hristos oamenii erau departe de Dumnezeu si deprtati ntre ei, nsingurati. Slbnogul de la Vitezda si orbul din Ierihon oglindesc tocmai aceast stare de lucruri. Pentru faptul c nu avea pe cineva care s-l ajute, slbnogul se socotea ca un mort. Ca un mort nengropat fiind slbnogul, vzndu-Te pe Tine a strigat: Miluieste-m Doamne! c patul meu mormnt s-a fcut mie. Ce cstig am eu de pe urma vietii? De scldtoarea oilor nu m pot folosi, cci n-am pe nimeni s m arunce cnd se tulbur apa.
347

Lipsa omului este plngerea sa n fata Mntuitorului - nu am om. Desi nconjurat de oameni, era singur. Fiecare, n egoismul su, urmrea doar binele propriu. Fiul lui Dumnezeu, avnd n vedere aceast stare de lucruri, a cobort din slava dumnezeirii Sale pentru a se face om, frate al oamenilor necjiti si mpovrati de pcate, crora le-a adus pace, liniste, usurare. In fiecare clip, El a fost omul cuiva: al vamesului, al lui Zaheu, al vduvei din Nain si al lui Iair, al lui Lazr din Betania , al slbnogului de la Vitezda si al orbului din Ierihon. El a fost omul orbilor si al bolnavilor fr leac, omul celor nsingurati, omul tuturor ce aveau nevoie de om. Slujba Duminicii Slbnogului subliniaz ndeosebi acest fapt, scotndu-se n evident faptul c Hristos s-a fcut om pentru cei ce aveau nevoie de om. La scldtoarea oilor, zcea un om ntru neputint, si
348

vzndu-Te pe Tine, Doamne a strigat: Om nu am, ca dac se tulbur apa s m arunce ntrnsa; si pn cnd merg eu, altul apuc naintea mea si ia tmduire, iar eu zac neputincios. Si ndat, milostivindu-Se, Mntuitorul a zis ctre dnsul: Pentru tine m-am fcut om, pentru tine m-am mbrcat n trup si tu zici: Om nu am! Ridic-ti patul tu si umbl! Toate ti sunt cu putint
346 347 348

Ibidem. Duminica Orbului, Luminnda, Slav..., p. 257. Ibidem. Duminica Slbnogului, Vcernia mare, Doamne strigat-am, stihira 9, p. 142. Pr. Marin M. Negulescu, op. cit. p. 38.

72 Sfinte, toate ascult de Tine, toate se pleac Tie; adu-Ti aminte de noi toti si ne miluieste ca un Iubitor de oameni.
349

La Duminica Orbului, Iisus este prezentat drept omul care a adus vindecarea. Un om care se chiam Iisus, Acela mi-a zis: Spal-te n Siloam, si am vzut. Acesta este cu adevrat Mesia Hristos, despre care a grit Moisi n Lege; Acesta este Mntuitorul sufletelor noastre.
350

Totusi, vedem c n jurul nostru este mult suferint, nsingurare, egoism. S nu uitm c Hristos s-a fcut om tuturor oamenilor. Dac azi oamenii sufer, dac ei sunt singuri, aceasta se datoreaz n primul rnd egoismului n care se nchid. La Botez ne-am unit cu Hristos si ne-am ndatorat prin aceasta a fi oameni, oameni dispusi s ajute, s mngie, s aline. S privim n jur si vznd pe attia care au nevoie de om, s ne facem noi om, om pentru oameni.

4.

Intunericul pcatului si lumina lui Hristos

In textele de slujb ale celor dou duminici se vorbeste foarte des de pcat, de ntunericul si urmrile lui si despre lumina care vine de la Hristos, Lumina cea adevrat, lumin ce lumineaz pe toti cei ce se fac asemenea Lui.

a)

Pcatul
Dup cdere, ntreaga lume se afla sub imperiul pcatului. Prin pcat finta uman n-a pierdut chipul lui Dumnezeu, dar acesta a fost ntunecat si deformat, ca o oglind ntinat de noroi. Pcatul l-a antrenat (pe om) ntr-o existent nu numai contra lui Dumnezeu, ci si contra naturii sale: suferint, boli, catastrofe, moarte. Prin pcat a creat dezordine si n relatiile sale cu trupul su si cu creatia. Refuznd s priveasc spre Dumnezeu ca spre viat si tinta sa, omul a rsturnat scara valorilor. El a refuzat s fie preot al lui Dumnezeu, cruia s-i jertfeasc ntreaga creatie, ci nchizndu-se n egoismul su, el a ajuns s vrea a jertfi totul pentru a se afirma pe sine. Aceast stare de lucruri, strnsa legtur dintre pcatul, decderea omului, precum si bolile trupesti, este clar prezentat de slujba acestei srbtori. Sinaxarul de la Duminica Slbnogului ne spune c Iisus, aflndu-l n templu pe slbnogul pe care-l vindecase i-a spus: Iat te-ai fcut sntos, de acum s nu mai gresesti, ca s nu-ti fie tie mai ru , deoarece a vrut s arate prin aceasta c suferinta slbnogirii, i-a venit acestuia de pe urma pcatelor. La fel si n ce-l priveste pe orbul din Ierihon. Toti se ntrebau pentru ale cui pcate s-a nscut orb. Boala trupeasc,n multe cazuri este o urmare a pcatului, pe care de multe ori l vindec. Urmarea cea mai grav a pcatului este ntunecare mintii, care
351 352 353

349 350

Penticostarul, ed. cit. Duminica Slbnogului, Litie, Slav..., p. 143. Ibidem. Duminica Orbului, Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 9, p. 244. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 60. Penticostarul, ed. cit. Duminica Slbnogului, Sinaxar, p. 152. Ibidem........................................................p. 152.

351Pr. 352 353

73 poate ajunge pn la a falsifica, la a schimba sensul celor mai evidente lucruri si fapte bune. In cazul vindecrii slbnogului iudeii se revoltaser pentru c nu fusese pzit odihna Smbetei. La ntrirea slbnogului, cea svrsit n zi de Smbt, cei nvrtosati n slbnogirile urii, gndind, fiind cuprinsi n tot trupul de dispret, ziceau: Nu se cade s se fac vindecri Smbta si s se strice odihna cea din strmosi a Smbetei; necunoscnd c Tu esti Stpnul Legii si tmduitorul sufletelor noastre.
354

Iat cum pctosii, avnd judecata pervertit de pcat si sprijin faptele lor rele chiar pe Scriptur. La fel stau lucrurile si n ce priveste vindecarea celui orb din nastere. Acesta e un pctos fiindc stric Smbta , i spuneau fariseii celui vindecat. In Duminica Orbului avem de-a face cu dou feluri de orbi: Orbul din nastere care s-a tmduit si orbii care pretindeau c vd dar care erau cu mintea mpienjenit si fr judecat si cu sufletul de-a dreptul orbi. Judecata strmb a fost aceea care a dus n cele din urm chiar la Rstignirea lui Hristos, cel fr de pcat. Soborul fariseilor, topindu-se de ur, Te-a rstignit pe lemn, pe Tine Doamne , spunem la slujba din aceast duminic. Aceast stare a omului, ntunecat de pcat, Hristos ntrupndu-Se, a venit s-o vindece, s o lumineze.
355 356 357

b)

Lumina
Cel ce la nceput crease lumina, la plinirea vremii S-a ntrupat pentru a-l lumina iarsi pe omul care czuse n ntuneric. Vindecnd bolile trupesti, Hristos voia s vindece totodat si sufletele celor bolnavi. De aici si ndemnul: S nu mai pctuiesti. Hristos voia s restabileasc n suflete lumina. Cine va spune puterile Tale, Hristoase, sau cine va numra multimile minunilor Tale? C precum ai fost vzut n dou firi pe pmnt, pentru buntatea Ta, ndoite tmduiri ai dat si celor bolnavi. C nu ai deschis numai ochii trupesti ai celui orb din nastere ci si pe cei sufletesti. Pentru aceasta te-a mrturisit pe Tine Dumnezeu tinuit n trup, Care dai tuturor mare mil. Celor ce puneau mai presus dect orice prescriptiile exterioare ale Legii, Hristos le dovedea c omul e mai presus de Lege, c Legea a fost dat pentru binele si folosul lui, nu pentru a-l asupri. Celor izolati n egoism, El le arta prin minunile fcute c omul trebuie s triasc n comuniune, s priveasc mereu spre nevoile celui de lng el, s se fac pentru cei din jur om gata s ajute nu fiar care s sfsie. Astfel de lucruri avnd noi n vedere, la aceste praznice, ne rugm lui Hristos spunnd: Fiind lipsit de vederea sufletului, vin la Tine Hrisoase, ca orbul cel din nastere, cu pocint strignd Tie: Tu esti lumina
358

354 355 356 357 358

Ibidem. Luni, dup Duminica Slbnogului, Utrenie, sedealna dup stihologia a doua, p. 160. Ibidem. Duminica Orbului, Sinaxar, p. 254.

Protos. Olivian Bindiu, De la cuvnt la fapt - Predici la duminicile si srbtorile de peste an, Bucuresti, 1991, p. 40. Penticostarul, ed. cit Duminica Slbnogului, Utrenie, cntarea 4, oda 1, p. 149. Ibidem. Marti n Sptmna a sasea dup Pasti, Utrenie, Laude, Slav...Si acum..., p. 268.

74 cea prea strlucitoare a celor dintru ntuneric.

359

Lumineaz Doamne, ochii mei cei ntelegtori, care sunt slbiti de pcatul cel ntunecat, insuflndu-le smerenie, Indurate si curteste-m cu lacrimile pocintei.
360

Lumina, iat un lucru de pret pentru noi. Hristos este lumin, ntreaga Sfnt Treime este lumin. Viata noastr a crestinilor, trebuie s fie lumin.

5.

Consideratii teologice
Slbnogul de la scldtoarea oilor ca si orbul din Ierihon, sunt dup Sfintii Printi imaginea omenirii paralizate, orbite de veninul pcatului strmosesc, care la oameni nu gsea nici un remediu, deoarece ntreaga omenire era nfierat de acel pcat. Omenirea astepta vindecarea sa tot de la puterea lui Dumnezeu, simbolizat prin scldtoarea oilor. Deoarece Dumnezeu avea de gnd s dea Botezul, curtire de toate pcatele, rnduise n Legea veche, s se lucreze minuni prin mijlocirea apei, astfel nct atunci cnd avea s vin Botezul, s poat fi primit cu usurint. Dumnezeu Omul nu era nc venit s afunde omenirea n scldtoarea Botezului si prin cuvntul Su s o ntreasc spre a servi lui Dumnezeu, Creatorului su. Iat c la plinirea vremii (Galateni 4,4), Dumnezeu a trimis n lume pe Fiul Su, Unul Nscut pentru a aduce aceast vindecare. L-a trimis nu doar pentru un neam, pentru un popor anume, ci pentru ntreaga omenire. Vindecarea orbului s-ar putea tlcui si printr-o asemnare: Orbul adic nchipuieste si pe poporul pgn, pe care l-a aflat Hristos n timp ce trecea pe cale, cu alte cuvinte, n timp ce S-a slsluit pe pmnt, n loc s rmn n cer. Sau si astfel: Hristos a venit pentru poporul evreiesc si n treact a psit si la pgni. Scuiparea n trn si ungerea cu tin a ochilor, nseamn c a nvtat mai nti pe acestia; si c El s-a pogort pe pmnt ntocmai ca o pictur de ploaie si S-a ntrupat din Sfnta Fecioar. Apoi El a dat si dumnezeiescul Botez, pe care l prenchipuie Siloamul. Trimiterea celui orb s-si spele tina de pe ochi n scldtoarea Siloamului nseamn trimiterea tuturor celor ce vor s se lumineze, spre baia Botezului. Prin Botez ne unim cu Hristos, Lumina, devenind si noi luminati. S pstrm asadar Lumina, s n-o umbrim cu ntunerecul pcatelor. S trim ca fii ai Luminii, ai Dumnezeului iubirii, deoarece doar trind n iubirea lui Dumnezeu vom putea birui asupra sgetilor ruttii vicleanului, scpnd de slbnogirea ruttii.
361 362

359 360 361 362

Ibidem. Duminica Orbului, Condac, p. 253. Ibidem. Duminica Orbului, Luminnda, Slav..., p. 257. Ibidem. Duminica Slbnogului, Sinaxar, p. 152. Ibidem. Duminica Orbului, Sinaxar, p. 254.

75

D.

Duminica Samarinencei
Veti scoate ap cu veselie din izvoarele mntuirii.
363

In Duminica a cincea dup Pasti prznuim srbtoarea Samarinencei. Praznicul se nscrie n ciclul duminicilor de dup Pasti, care l prezint pe Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu, ntrupat, venit n lume n cutarea omului czut n pcat, pentru a-l ridica din aceast stare si a-l repune n demnitatea cea dinti. Pn acum L-am vzut pe Hristos n mijlocul poporului iudeu, poporul ales, pe care Dumnezeu l condusese n chip minunat n istorie. In aceast duminic Hristos se reveleaz unei femei de alt neam - unei samarinence (Ioan 4, 1-42). Stim c samarinenii erau urti, dispretuiti de iudei din pricin c tineau doar o parte din Lege. Dac iudeii i urau pe samarineni, Hristos i iubea. El venise n lume pentru toti oamenii, venise s desfiinteze barierele dintre iudei si elini, dintre robi si slobozi, venise s fac din ntreaga umanitate un popor al lui Dumnezeu. Acesta este mesajul Duminicii Samarinencei, cnd l vedem pe Hristos cutnd nu un popor sau o semintie anume, ci suflete curate, nsetate de vesnicie, crora s le potoleasc setea cu apele nemuririi.
364

1.

Cu cine s-a ntlnit la fntn Samarineanca ?

Sfnta Evanghelie de la Ioan (4, 1-42), ne relateaz c Mntuitorul trecnd prin Samaria, fiind obosit, S-a asezat s se odihneasc lng fntana lui Iacov. Acolo L-a ntlnit o femeie samarineanc, venit din cetate pentru a scoate ap, femeie creia Hristos i s-a revelat ca fiind Mesia cel prezis de profeti. Este demn de admirat modul n care Hristos s-a descoperit femeii. El nu i-a spus dintr-o dat cine este, ci mai nti a pregtit-o pentru a putea primi descoperirea, lucru subliniat de Sinaxarul srbtorii care ne spune c: Histos, ca s nu sperie pe femeie nu-i spune despre Sine c este mai mare dect Iacob, ci aduce din nou vorba despre ap, nftisnd mai departe ct de mai presus de toate este aceasta, devreme ce dac bea cineva din apa aceasta, nu va nseta niciodat. Hristos i-a deschis astfel inima femeii, fcndu-o s-L recunoasc drept un prooroc, s se gndeasc chiar la Mesia cel profetit, si atunci Hristos cunoscnd bunvointa femeii si c samarinenii stiau si ei cele cu privire la Mesia, din crtile lui Moise si mai ales din locul acesta <<C prooroc va ridica vou Domnul Dumnezeu>>, ca si din multe altele, zice: Eu sunt Mesia! Descoperirea a fost categoric. Samarineanca s-a nvrednicit s aud de la Hristos ceea ce foarte putini dintre iudei auziser. Hristos nu tinea cont de neam, El cuta inimi sincere, deschise, gata s-L
365 366

363 364 365 366

Isaia 12, 3 Penticostarul, ed. cit. Duminica Samarinencei, Sinaxar, p. 212. Ibidem..............................................................................p. 213. Ibidem...............................................................................p. 213.

76 primeasc. Aceast recunoastere a lui Hristos de ctre samarineanc o cntm la Vecernia acestei duminici, spunnd: Fiul si Cuvntul Tatlui, Cel mpreun fr de nceput si mpreun vesnic, Izvorul tmduirilor, a venit la fntn si o femeie din Samaria a venit s scoat ap; pe care vzndu-o Mntuitorul, a zis: D-mi ap s beau si mergi de cheam pe brbatul tu! Iar ea grind ca unui om iar nu ca unui Dumnezeu, silindu-se s tinuiasc, a zis: Nu am brbat! Si Invttorul a zis ctre dnsa: Adevrat ai zis: Nu am brbat; cci cinci ai avut si acum pe care-l ai nu-ti este brbat Iar ea mirndu-se de acel cuvnt si alergnd n cetate, striga multimilor, grind: Veniti de vedeti pe Hristos, Carele druieste lumii mare mil.
367

Mrturisim si noi c Cel ce a ntmpinat-o pe samarineanc, a fost Insusi Ziditorul universului, minunndu-ne n fata iubirii Lui de oameni. Lng fntna lui Iacov aflnd Iisus pe samarineanc, a cerut ap de la dnsa, Cel ce acopere pmntul cu nori. O minune Cel ce se poart pe heruvimi, vorbea cu o femeie desfrnat; ap cernd, Cela ce a spnzurat pmntul pe ape; ap cutnd, Cela ce revars apele izvoarelor si lacurilor; vrnd s dezlege cu adevrat pe aceea, care era vnat de lupttorul vrsmas si s adape cu apa cea vie pe ceea ce era aprins puternic de lucruri netrebnice, ca un Indurat si de oameni Iubitor.
368

La fntn, femeia samarineanc a ntlnit pe Insusi Ziditorul. In ceasul n care omul clcase porunca n rai, pierzndu-si demnitatea dat de Creator, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, la fntn, s-a descoperit samarinencei drept Mesia, venit s-l repun pe om n demnitatea de la nceput.

2.

Hristos n cutarea oii celei pierdute

Femeia samarineanc este si o imagine a ntregii omeniri czute n pcat. In ceasul n care Eva clcase porunca n rai, Hristos, la fntn a dat viat rodului Evei: Venit-a la izvor, n ceasul al saselea, Izvorul minunilor, spre a aduce la viat pe rodul Evei; c Eva ntru acest ceas a iesit din rai, din pricina amgirii sarpelui. Deci s-a apropiat samarineanca s scoat ap, pe care vzndu-o Mntuitorul, a zis: D-mi ap s beau si Eu te voi stura de apa cea vie; iar nteleapta, alergnd n cetate, a vestit ndat multimilor, zicnd: Veniti de vedeti pe Hristos, Domnul, Mntuitorul sufletelor noastre.
369

Samarineanca de la fntna lui Iacov este prezentat de slujba duminicii si ca imagine a omenirii czute, dar si ca mijloc prin care Hristos voia s ajung la noi, cei al cror chip era. S ascultm pe Ioan cel ce ne nvat pe noi despre cinstitele taine, care s-au fcut n Samaria; cum a vorbit Domnul cu feme367 368 369

Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 10, p. 200. Ibidem. ........................................................, Slav..., p. 201. Ibidem.........................................................., stihira 8, p. 200.

77 ia, cerndu-i ap, Cel ce a adunat apele ntru adunrile lor; Cel ce este mpreun seztor pe scaun cu Tatl si cu Duhul. C a venit s caute chipul Su, ca Cel ce este n veci pururea ludat.
370

Revelatia fcut femeii samarinence a constituit asadar una din etapele lucrrii de mntuire a omului, ntreprins de Iisus Hristos. Noi cei de azi, mrturisim c toate cele fcute si suferite de Hristos erau prti ale lucrrii Sale mntuitoare, de care noi bucurndu-ne, l ludm pe Pricinuitorul. Moarte ai primit cu trupul, lucrndu-ne nou nemurire, Mntuitorule; si n mormnt Te-ai slsluit ca s ne slobozesti pe noi din iad, nviindu-ne mpreun cu Tine, Care ai ptimit ca un om si ai nviat ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigm: Slav Tie, Dttorule de viat, Doamne, Cel ce singur esti Iubitor de oameni.
371

Si Duminica Samarinencei este prin urmare, un prilej la care i aducem cntare Celui ce ne-a mntuit pe noi, Celui ce trecnd prin Samaria, cuta mntuirea femeii samarinence si a noastr a tuturor.

3.

Ce a nsemnat pentru femeia samarineanc ntlnirea cu Hristos ?

Toate lucrurile pe care le facem sau le ntmpinm n viat au o anumit influent asupra noastr. Cu ct ele sunt mai mari, mai importante, cu att si influenta lor asupra noastr e mai mare. O ntlnire a omului cu Dumnezeu, cu Hristos, nu poate rmne fr urmri n viata omului. Stim ce a nsemnat pentru Sfintii Apostoli, sau pentru Sfntul Toma, ntlnirea cu Hristos cel nviat. De asemenea Saul, fiind ntmpinat de Hristos pe drumul Damascului, s-a schimbat radical. La fel stau lucrurile si cu femeia samarineanc. Era o femeie pctoas, dar ntlnindu-L pe Hristos si cunoscnd milostivirea Lui , a devenit alta umplndu-se de cunostint puterii dumnezeiesti. Condacul praznicului ne arat c pentru samarineanc ntlnirea cu Hristos a nsemnat mostenirea mprtiei vesnice: Cu credint venind la fntn samarineanca, Te-a vzut pe Tine apa ntelepciunii, din care bnd din destul cea pururea ludat, a mostenit mprtia cea de sus.
372 373 374

Momentul a fost hotrtor. Intlnirea cu Hristos a nsemnat dobndirea vietii vesnice. Viata ns, tinde s dea viat, lumina s lumineze. Femeia care a primit lumina nu poate ascunde acest dar. Lsndu-si vasul cu ap, ddu fuga n cetate s vesteasc tuturor samaritenilor pe Mntuitorul. Fusese convertit la Hristos, la credint si deveni totodat misionar, chemndu-i la credint pe toti cei din cetate. Cnd Te-ai artat pe pmnt, Hristoase Dumnezeule,
375

370 371 372 373 374 375

Ibidem. Utrenie, Icos, p. 212. Ibidem. Utrenie, Laude stihira 5, p. 219. Ibidem. Utrenie, cntarea 1, canonul Samarinencei, oda 4, p. 206. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, canonul Samarinencei, oda 4, p. 209. Ibidem. Utrenie, Condac, p. 212. Pr. Marin M Negulescu, op. cit. p. 43.

78 pentru nespusa iconomie, auzind samarineanca cuvntul Tu, Iubitorule de oameni, a lsat vadra la fntn si alergnd a spus celor din cetate: Veniti de vedeti pe Cunosctorul inimilor; oare nu este Acesta Hristos, pe care-L asteptm, Cel ce are mare mil ?

376

Intlnindu-L pe Hristos samarineanca a vestit ndat multimilor, zicnd: Veniti de vedeti pe Hristos Domnul, Mntuitorul sufletelor noastre. Cum se ntmplase si n cazul lui Toma sau al lui Pavel, tot asa si acum. Pentru samarineanc ntlnirea cu Hristos, a nsemnat ndeosebi dou lucruri: convertire la credint si misionarism. Este un prilej s ne ntrebm si noi dac L-am ntlnit pe Hristos. Rspunsul ns trebuie s-l dm cu viata noastr.
377

4.

Apa si apa cea vie

Si cel ce va da de but unuia din acestia mici numai un pahar cu ap rece, n nume de ucenic, adevrat griesc vou: nu va pierde plata sa (Matei 10, 42), spusese Mntuitorul Ucenicilor Si.

a)

Apa
Hristos, cel totdeauna gata s rsplteasc nsutit, n viata aceasta, ct si n cea viitoare, nainte de a-l drui pe om cu bunttile Sale, i cere ceva; o ct de mic dovad a unei inimi sincere, deschise pentru a primi harul. Asa s-a ntmplat si cu femeia samarineanc. Prelund cele relatate de Sfnta Evanghelie. Penticostarul ne prezint cererea Mntuitorului adresat femeii: D-mi s beau si Eu te voi stura de apa cea vie. Ziditorul se pleac n fata zidirii, i cere omului pe care l-a creat s-i aline setea. Lng fntna lui Iacov aflnd Iisus pe samarineanca, a cerut ap de la dnsa, Cela ce acoper pmntul cu nori. O minune! Cel ce se poart pe heruvimi vorbea cu o femeie desfrnat; ap cernd, Cela ce a spnzurat pmntul pe ape; ap cutnd, Cela ce revars izvoarele apelor si lacurilor; vrnd s dezlege cu adevrat pe aceea care era vnat de lupttorul vrsmas si s adape cu apa cea vie pe ceea ce era aprins pururea de lucruri netrebnice, ca un Indurat si de oameni Iubitor.
378 379

Sigur c Hristos, Izvorul apei, putea s-si aline setea si fr a cere ap femeii. El ns, dorea s-i aline setea acesteia, setea celei creia i cerea ap. Voia ca alturi de setea trupeasc ce o chinuia, s-i trezeasc setea spiritual, setea de desvrsire, de vesnicie, de dumnezeire, pentru ca dup cum alerga dup potolirea setei de ap, cu aceeasi ardoare s alerge si dup potolirea setei supranaturale. Dorea ca lumea s nteleag c unul este chipul setei fizice si altul este chipul setei

376 377 378 379

Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Stihoavn, Slav..., p. 202. Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 8, p. 200. Ibidem.........................................................................., p. 200. Ibidem..........................................................., Slav..., p. 201.

79 spirituale. Cernd ap, indispensabil pentru viata omului, Hristos era ns ars de setea de a salva sufletul femeii, sufletul care nu are egal n ntreaga lume material. In schimbul apei, n schimbul disponibilittii omului, Mntuitorul druieste cum numai Dumnezeu poate s o fac - viata vesnic.
380

b)

Apa cea vie

Apa cea vie este una din temele acestei duminici precum si ale Miercurii Injumttirii Cinicizecimii. Cel prezentat n aceast duminic cernd ap femeii samarinence era nsusi Izvorul: D-mi ap s beau si Eu te voi stura de apa cea vie. Ce avea Mntuitorul n vedere cnd spunea: apa cea vie? Am anticipat o parte a rspunsului cnd am spus c aceast ap vie era spre potolirea setei spirituale. In textele pentru slujba din aceast duminic pentru apa cea vie se folosesc si expresii ca: ap a credintei , ap a iertrii si a cunoasterii , izvorul tmdu-irilor , numiri care ne ajut s intrm mai usor n misterul apei celei vii. Din Condacul srbtorii aflm c apa cea vie se refer ndeosebi la Hristos : Cu credint venind la fntn Samarineanca, Te-a vzut pe Tine, apa ntelepciunii, din care bnd din destul, cea n veci pururea ludat, a mostenit mprtia cea de sus. Asadar Hristos Insusi este apa ntelepciunii, ap de care Samarineanca sa mprtsit atunci pe calea cuvntului, mostenind mprtia cea de sus. Hristos, apa cea vie, ni se mprtseste si nou celor de azi pe calea cuvntului dar mai ales Euharistie pe care primindu-o devenim una cu El, una cu Izvorul, devenim si noi izvoare de ap vie. Aceasta o ntelegem si o cerem spunnd la acest praznic, fiecare pentru sine: Sufletul meu cel ntelenit n frdelegile gresalelor, adap-l cu praiele sngiurilor Tale si arat-l roditor de fapte bune. C Tu ai zis tuturor s vin la Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu Preasfinte, si s scoat apa nestricciunii, cea vie, care spal pcatele celor ce laud slvita si dumnezeiasca Ta Inviere; dnd Bunule, puterea Duhului, care cu adevrat S-a pogort de sus peste Ucenicii Ti, celor ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu; c Tu esti Izvorul vietii noastre.
381 382 383 384 385 386

Hristos, Izvorul vietii ne izvorste nou Preacuratul Su Snge, din care adpndu-ne ne curtim de pcate si primim puterea Duhului, Care deasemenea este nchipuit prin apa cea vie. Apa vie, cea slttoare, apa nemuriri ai fgduit s dai Izvorule cel pururea viu, celor ce primesc cu credint Duhul Tu, Mntuitorule, Carele din Tatl purcede.
387

380 381 382 383 384 385 386 387

Pr. Marin M. Negulescu, op. cit. p. 42. Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 8, p. 200. Ibidem................................................................................, stihira 9, p. 200. Ibidem. Utrenie, cntarea 5, canonul Samarinencei, oda 4, p. 210. Ibidem. Utrenie, Sedealna Samarinencei, p. 208. Ibidem. Utrenie, Condac, p. 212. Ibidem. Utrenie, Icosul Injumttirii, p. 208. Ibidem. Utrenie, cntarea 7, canonul Injumttirii, oda 2, p. 214.

80 Sinaxarul srbtorii, foarte explicit n acest sens, ne spune c: Iisus o ndrumeaz (pe samarineanc) ctre cele nalte, aducnd vorba despre apa duhovniceasc, care este apa cea mbelsugat si curtitoare; c Duhul si gseste totdeauna asemnare cu apa si cu focul. Apa cea vie este simbol al lui Hristos si al Duhului Sfnt, este simbol al dumnezeirii. Dumnezeu este Izvor de ap vie, iar cei ce se mprtsesc din aceast ap l primesc n fiinta lor pe Hristos si pe Duhul Sfnt, devin locasuri ale Preasfintei Treimi, Temple ale Duhului Sfnt, si potolesc setea duhovniceasc cu Insusi Izvorul vietii.
388

5.

Credint si misionarism
Mergnd nvtati toate neamurile botezndu-le in numele Tatlui si al Fiului si al fntului Duh, nvtndu-le s pzeasc toate cte v-am poruncit vou, si iat Eu cu voi sunt n toate zilele, pn la sfrsitul veacului (Matei 28.19-20). Duminica Samarinencei este si un prilej de a reflecta asupra relatiei dintre credint si misionarism. Privind mai nti la Prototip, la Hristos, vedem c a venit n lume pentru mntuirea tuturor. Nu doar pentru un popor anume, ci pentru toti oamenii. Toti cei ce cred n numele Lui se vor bucura de petrecerea mpreun cu El. La acest praznic, L-am vzut pe Hristos trecnd prin Samaria, cutnd si acolo oile rtcite. Cu cei ce aveau putin cunostint S-a comportat dup puterea lor de ntelegere, plin de delicatete, pentru a se putea face nteles. Sinaxarul zilei l prezint pe Hristos, descoperindu-Se femeii ntr-un mod foarte delicat, menajnd orice sensibilitate a acesteia. Ucenicii, nflcrati, ca niste iudei ferventi ce erau, sau minunat de atitudinea Domnului. Din Sinaxar aflm c ei venind se umplur de uimire vznd nesfrsita ngduint a Domnului. Ziditorul se micsoreaz n fata zidirii pn la msura acesteea de a-L cuprinde. Dar zidirea ? - Femeia Samarineanc, ndat ce a primit apa cea vie, ndat ce a fost nviorat de Izvorul rcoritor al credintei si s-a mprtsit de cunostint, a alergat n cetate pentru a vesti si celorlalti. Credinta ei, abia ncoltit, s-a artat ndat lucrtoare. Izvorul primit ntrnsa izvora n continuare ap vie, neputnd fi zgzuit. Ne aducem aminte de femeile Mironosite care ncredintndu-se de Inviere, au fost trimise s o vesteasc mai departe. Ucenicii Mntuitorului au fost trimisi spre a propovdui la toat lumea. Iat c si Samarineanca a fugit n cetate si deoarece credea cu trie, a avut puterea de a-i aduce la credint si pe concettenii ei. Ne dm seama c foarte putin credinciosi suntem noi cei care ne ntrebm dac trebuuie s mrturisim si altora credinta noastr, gndind c aceasta ar putea rmne ceva doar ntre noi si Dumnezeu. Vedem c cel ce crede cu adevrat nu poate s nu-si vesteasc credinta. Adevrata credint este un izvor de ndejde si bucurie cereasc, pe care avndu-l cineva nluntru nu-l poate astupa, pe care posedndu-l cineva n fiinta sa, plin fiind de credint, de bucurie, de lumin si ndejde, le va revrsa continuu pe acestea n jurul su, n familie, ntre colegi, n ntreaga societate, n lume. Dac undeva exist o credint adevrat, ea este sigur misionar.
389 390

388 389 390

Ibidem. Utrenie, Sinaxar, p. 213. Ibidem............................, p. 213. Ibidem............................, p. 213.

81

E.

Duminica de dup srbtoarea Inltrii Mntuitorului

Prutu-s-a Duhului Sfnt si nou Duminica a saptea dup Pasti este consfintit de Biserica noastr pomenirii Sfintilor Printi purttori de Dumnezeu, care la sinodul I de la Niceea, n anul 325, au mrturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos mpotriva lui Arie, alctuind si un simbol de credint (primele opt articole din Crez), referitor la Dumnezeu Tatl si la Dumnezeu Fiul. Pomenirea Sfintilor Printi de la acest sinod s-a asezat n aceast duminic pentru c si lucrrile sinodului au nceput n timpul Cincizecimii dar mai ales pentru c hotrrile lui privesc mrirea lui Hristos cel nviat, pe Care Biserica l vesteste mai ales n timpul Cincizecimii , motivatie asupra creia Penticostarul, oprindu-se, ne spune prin Sinaxarul zilei: Prznuim srbtoarea de azi din urmtoarea pricin: Domnul nostru Iisus Hristos, dup ce S-a mbrcat n trup si a adus la ndeplinire toat negrita iconomie cea pentru noi, S-a ntors iarsi la scaunul printesc. Sfintii voind ns a arta c Fiul lui Dumnezeu S-a fcut cu adevrat om si c S-a nltat la ceruri om si Dumnezeu desvrsit si S-a asezat de-a dreapta mririi ntru cele nalte si c acest sinod al sfintilor printi, La propovduit si L-a mrturisit pe Fiul deofiint si de o ntocmai cinstire cu Tatl, pentru acest cuvnt, dup slvita Inltare au ornduit srbtoarea de fat, vrnd oarecum si mai mare s fac adunarea att de numeroas a Printilor care au propovduit pe Acela care S-a nltat cu trupul, Dumnezeu adevrat si om desvrsit n trup. Asezarea acestui praznic n Duminica de dup Inltare s-a fcut cu mult ntelepciune, fiind deosebit de gritoare. Dup ce srbtorim Invierea lui Hristos, dup ce pomenim o serie de martori ai nmormntrii si Invierii Lui, ca si unele ntmplri din viata public a Mntuitorului, care dovedesc dumnezeirea Lui, dup ce la patruzeci de zile de la Inviere srbtorim Inltarea Lui la cer, Biserica a rnduit s facem si pomenirea Printilor care la sinodul I ecumenic au consfintit c Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care S-a fcut om, a ptimit, a murit si a nviat, si n cele din urm S-a nltat la cer cu trupul cu care vietuise pe pmnt. Biserica a rnduit aceast srbtoare, la care se afirm c toate acestea sunt credinta ei n privinta Mntuitorului. Aceasta a fost credinta Printilor de la sinodul I ecumenic, pe care ei au asezat-o n scris si pe care Biserica a mrturisit-o si o va mrturisi pn la sfrsitul veacurilor. Toate acestea, mrturisindu-le si noi ca fii ai Bisericii, n Duminica a saptea dup Pasti aducem cinstirea noastr Printilor, care la ntiul sinod ecumenic, insuflati fiind de Duhul Sfnt, au asezat n scris dogmele Bisericii.
391 392 393

391 392 393

Dr. Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 651. Ibidem..........................................p.651. Penticostarul, ed. cit. Duminica Sfintilor Printi, Sinaxar, p. 321.

82

1.

Iisus Hristos n lumina textelor de slujb pentru Duminica a saptea dup Pasti
Textele de slujb ale Duminicii a saptea dup Pasti, pun n evident cele hotrte la Sinoul I ecumenic, privitoare la persoana divino-uman a Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Cntrile praznicului dau mrturie despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, si mpreunsederea Lui n slav mpreun cu Tatl si cu Duhul Sfnt. Sinodul cel din Niceea, Fiu al lui Dumnezeu Te-a propovduit pe Tine Doamne, mpreun cu Tatl si cu Duhul, pe scaun seztor. Amintim la aceast srbtoare toate cele mrturisite atunci de Printi cu privire la persoana lui Iisus Hristos, pe care Biserica le-a consfintit ca fiind nvttura noastr de credint, nvttur pe care noi o mrturisim. In aceast duminic rugndu-ne si teologhisind n acelasi timp, mrturisim c Printii L-au cunoscut pe Hristos n dou firi, Mijlocitor ntre Dumnezeu si oameni, Dumnezeu si Om: Mijlocitor ai fost ntre Dumnezeu si oameni, Cela ce esti Dumnezeu si Om. Pentru aceasta, cugettorii de Dumnezeu, cunoscndu-Te pe Tine, un Fiu n dou firi Te-au propovduit.
394 395

Adresndu-ne lui Hristos, amintim si c Printii L-au propovduit ca Fiul cel Unul Nscut din veci al Tatlui. Dumnezeiasca si cinstita adunare a Printilor Te propovdiueste pe Tine, Stpne, raza cea singur nscut care a strlucit din Fiinta printeasc si Fiu nscut mai nainte de toti vecii.
396

Nasterea dinainte de veci a Fiului din Tatl rmne pentru noi taina tainelor pe care nici ngerii nu au putut s-o nteleag. <<Cnd auzi c Dumnezeu a nscut - ne spune Sfntul Chiril al Ierusalimului - s nu cazi n gnduri trupesti, nici s presupui o nastere striccioas pentru c nici ngerii nu o nteleg. Duh este Dumnezeu, duhovniceasc este nasterea.>> Ca s nu rmn nici o ndoial c Fiul care S-a nscut mai nainte de veci este ca Tatl din care S-a nscut, Printii sinodului I ecumenic ne-au nvtat c asa cum nu se deosebeste lumina care se aprinde de lumina din care se aprinde, asa nu se deosebeste fiinta Fiului de fiinta Tatlui. Soborul cel dinti al preotilor Ti fiind adunat, Te-a propovduit pe Tine cu credint, Mntuitorule, c Te-ai nscut deofiint cu Tatl, Cel fr de nceput si Fctor a toate.
397 398

Fiului tunetului asemnndu-v minunatilor, cu gurile voastre cele n chipul focului, pe toti i nvtati s strige Cuvntului, Celui mpreun fr de nceput cu Tatl si mpreun seztor pe scaun: Bine esti cuvntat, Dumnezeul printilor nostrii.
399

394 395 396 397 398 399

Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 7, p. 307. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, Canonul Sfintilor Printi, Slav..., p. 317. Ibidem. Utrenie, cntarea 6, canonul Sfintilor Printi, oda 2, p. 320. Pr. Dr. Nicolae Dur, La Duminica a saptea dup Pasti, n rev. Glasul Bisericii, 1981, nr. 6-8, p. 574. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 3, canonul Sfintilor Printi, Slav..., p. 315. Ibidem. Utrenie, cntarea 7, canonul Sf. Printi, oda 2, p. 323.

83 Astfel de lucruri mrturisim n Duminica a saptea dup Pasti, deoarece ele au stat n centrul preocuprilor Printilor pe care-i srbtorim n aceast zi. Sunt lucruri mai presus de ntelegerea omeneasc, pe care nici ei nu le-ar fi putut gndi dac nu ar fi fost luminati de sus, cluziti de Dumnezeu Insusi: Luminndu-se cu razele dumnezeirii Tale, pstorii Ti cei buni, pe Tine Te-au mrturisit Fctor al tuturor si Domn; pe Carele Te prea nltm ntru toti vecii.
400

Ne plecm cu mintea n fata acestor taine si stnd cu uimire n fata mretiei lui Dumnezeu, i aducem si noi cntare: Pe Hristos, Dttorul de viat, Cel ce S-a nltat n dou firi la ceruri cu slav si mpreun cu Tatl sade, preoti ludati-L, popoarelor prea nltati-L ntru toti vecii.
401

2.

Maica Domnului n aceleasi texte

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putint oamenilor; spre Carele nu cuteaz a cuta ostile ngeresti; iar prin tine, Preacurat, S-a artat oamenilor Cuvntul ntrupat, pe Carele mrindu-L, cu ostile ceresti, pe tine te fericim.
402

De necuprins este pentru noi adncul dumnezeirii si minunat cea care s-a nvrednicit a se face Maic a lui Dumnezeu. Pn acum L-am avut n centrul atentiei pe Fiul lui Dumnezeu care S-a ntrupat, nscndu-se n istorie, devenind ca unul dintre noi, fr a vorbi de vasul ales care L-a purtat ntru sine. Dar cum vom putea cuprinde cu mintea si aceast tain? Cum nu vom rmne n uimire n fata crinului neprihnit care s-a artat purttor de road? Textele slujbei acestei duminici ne prezint mretia tainei n fata creia ne plecm smeriti si plini de ndejde, vznd pe cineva dintre pmnteni nvluit ntr-o asa msur n misterul dumnezeirii. Cine nu te va ferici pe tine Preasfnt Fecioar? Sau cine nu va luda preacurat nasterea ta? C Cel ce a strlucit fr de nceput din Tatl, Fiul cel Unul Nscut, Acelasi din tine, cea Curat, a iesit negrit ntrupndu-Se, din fire Dumnezeu fiind si cu firea om fcndu-Se pentru noi; nu desprtit n dou fete, ci n dou firi fr amestecare fiind cunoscut. Pe Acela, roag-L Curat, cu totul fericit, s se miluiasc sufletele noastre.
403

Maica Domnului! A nscut n timp pe Cel mai presus de timp, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe Cel din veci din Tatl nscut. Minunat este Fiul, fericit Maica, mai presus de cuvnt nasterea. Fecioara a nscut si cele ale maicelor nu le-a cunoscut; c Maic este si Fecioar a rmas; pe care ludndu-o, strigm: Bucur-te Nsctoare de Dumnezeu!
404

400 401 402 403

Ibidem. Utrenie, cntarea 8, canonul Sf. Printi, oda 1, p. 324. Ibidem................................, canonul Inltrii, oda 1, p. 324. Ibidem. Utrenie, cntarea 9, irmos, p. 325. Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, Si acum..., p. 308.

84 Fecioar dup nastere te ludm pe tine, Nsctoare de Dumnezeu, c ai nscut lumii pe Dumnezeu Cuvntul, cu trup.
405

In fata celei ce s-a nvrednicit a-L naste pe Cel ce sade pe heruvimi, uimiti fiind, rmnem fr cuvinte, contemlpnd-o n tcere. Cu adevrat de negrit si de nenteles sunt pentru cei de pe pmnt si din cer, tainele nasterii tale celei dumnezeiesti, Nsctoare de Dumnezeu, pururea Fecioar , si ca Maicii lui Dumnezeu si Maicii noastre celei iubitoare si fr de prihan, ne ncredintm rugciunilor ei: Roag nencetat, Curat, pe Cela ce a iesit din coapsele tale, ca s izbveasc din nselciunea diavolului, pe cei ce te laud pe tine, Maica lui Dumnezeu.
406 407

3.

Insemntatea si rolul Sfintilor Printi de la Niceea, precum si lauda lor

La acest praznic, textele de slujb pun n evident nsemntatea Sfintilor Printi de la Sinodul I ecumenic: Adunnd toat stiinta sufletului, si mpreun cu dumnezeiescul Duh cercetnd, Sfintii Printi au spat n scris, cu litere dumnezeiesti, fericitul si sfntul Simbol; ntru care ne nvat n chip foarte lmurit, c Cuvntul este deopotriv fr de nceput cu Tatl si cu totul adevrat de aceeasi fiint, urmnd slvitii, preafericitii si cu adevrat de Dumnezeu cugettorii Printi, n chip strlucit, nvtturile Apostolilor.
408

Punnd n lucrare ntreaga lor nvttur omeneasc si fiind asistati de Duhul Sfnt, Printii au reusit s aseze n scris, fundamentele de credint ale Bisericii: Au nvtat pe toti, s mrturiseasc n chip lmurit c Fiul lui Dumnezeu este deofiint cu Tatl, mpreun vesnic si mai nainte de toti vecii, nftisnd aceasta hotrt si cu evlavie n Simbolul Credintei.
409

Avnd n vedere marea important a celor hotrte de Sfintii Printi adunati n sinod, i numim Lumintori ai pmntului si l ludm pe Hristos , Cel ce le-a dat lor ntelepciunea de a lmuri dogmele dreptei credinte: Prea proslvit esti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai asezat pe Printii nostrii lumintori pe pmnt si prin ei ne-ai ndreptat pe noi la adevrata credint; mult Indurate, slav Tie.
410

Pentru lumina de care s-au nvrednicit de sus, i ludm pe Printi, ncredintndu-ne rugciunilor lor:
404 405 406 407 408 409 410

Ibidem. Utrenie, cntarea 4, canonul Inltrii, oda 4, p. 317. Ibidem. Utrenie, cntarea 5, canonul Inltrii, oda 4, p. 318. Ibidem, Utrenie, cntarea 4, canonul 1, oda 3, p. 317. Ibidem, Utrenie, cntarea 3, canonul Inltrii. oda 4, p. 315. Ibidem. Utrenie, Laude, stihira 5, p. 327. Ibidem. Vecernia mare, Stihoavn, Slav..., p. 310. Ibidem. Vecernia mare, Tropar, Slav..., p. 311.

85 S ludm astzi pe trmbitele cele tainice ale Duhului, pe purttorii de Dumnezeu Printi, pe cei ce au cntat n mijlocul Bisericii cntarea plin de armonie a teologiei, pe Treimea cea una, neschimbat dup fiint si dup dumnezeire, pe surptorii lui Arie si pe aprtorii ortodocsilor, care se roag pururea Domnului, s se miluiasc sufletele noastre.
411

Ne ncredintm rugciunilor lor si credem c asa cum au asezat n scris dogmele credintei noastre, tot asa se si roag lui Dumnezeu pentru ca si noi s trim n credinta cea adevrat, s ne facem vrednici urmtori ai lor.

4.

Spiritualitatea ortodox ce se desprinde din textele de slujb de la Duminica Sfintilor Printi

Ortodoxia este credinta care a pstrat neschimbat nvttura lsat de Mntuitorul Hristos si transmis mai departe prin Sfintii Apostoli si prin urmasii lor - Printii Bisericii. Biserica Ortodox a rmas credincioas dogmelor de credint stabilite la cele sapte sinoade ecumenice. Poate c cele mai importante ntrebri pe care trebuie s ni le punem cu ocazia srbtoririi Sfintilor Printi de la primul din cele sapte sinoade, sunt cele referitoare la activitatea mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu ntrupat, la Biseric, la nvttura acesteia si la credinta si Ortodoxia noastr, ntrebri la care gsim rspunsul n textele pentru slujba acestei duminici. Cntnd Troparul srbtorii spunem: Prea proslvit esti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai asezat pe Printii nostrii lumintori pe pmnt si prin ei ne-ai ndreptat pe noi la adevrata credint; mult Indurate, slav Tie.
412

Mrturisim c nsusi Dumnezeu i-a luminat pe Printi, c nvttura stabilit de ei n scris e de la Dumnezeu. Rostind sau cntnd Condacul praznicului facem un pas mai departe. Credinta Printilor este una cu propovduirea Apostolilor. Apostolii si Printii au aceasi credint - credinta Bisericii, credinta pe care Hristos ne-a descoperit-o, credinta care vine de sus si ne nvat dreapta cinstire de Dumnezeu. Propovduirea Apostolilor si dogmele Printilor au ntrit Bisericii o singur credint; care purtnd haina adevrului, cea tesut din teologia cea de sus, drept ndrepteaz si slveste taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu.
413

Icosul praznicului este o chemare a Bisericii adresat nou, un strigt care ne ndeamn s ne potolim setea duhovniceasc cu apa ntelepciunii dumnezeiesti pe care ne-o ofer ea - Biserica. O chemare la a bea din paharul adevrului, singurul n msur s ne ntreasc a merge pe calea cea dreapt, ce duce la Dumnezeu: S ascultm Biserica lui Dumnezeu, care strig cu nnalt propovduire: Cel nsetat s vin la Mine si s bea; paharul pe care-l port, este paharul ntelepciunii; butura lui am dres-o cu cuvntul adevrului; neturnnd din apa gririi mpotriv, ci dintr-a mrturisirii; din care bnd, Israil cel de acum, vede pe Dumnezeu
411 412 413

Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, Slav..., p. 307. Ibidem. Vecernia mare, Tropar, p. 311. Ibidem. Utrenie, Condac, p. 320.

86 grind: Vedeti, vedeti, c Eu Insumi sunt si nu m schimb; Eu sunt Dumnezeu nti, Eu si dup acestea si afar de Mine nu este altul nicidecum. Cei ce se mprtsesc dintru acesta, se vor stura si vor luda taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu.
414

S ascultm asadar Biserica lui Dumnezeu. S rmnem n credinta cea adevrat pe care ne-o propovduieste, credint care vine de sus, de la Dumnezeu cel fr de schimbare. S rmnem n comuniune cu cei ce au fost luminati s ntreasc aceste adevruri si cu toti cei ce au trit n ele. Astfel, la sfrsitul alergrii, ne vom putea bucura de petrecerea n curtile Domnului, vom putea fi mpreun cu toti cei ce s-au adpat din potirul Adevrului.

F.

Duminica Tuturor Sfintilor

Ca toti s fie una
415

In istorie a aprut o realitate nou; Biserica cereasc a sfintilor. In lume, dincolo de viata biologic sau omeneasc obisnuit, a aprut viata Fiului lui Dumnezeu care S-a fcut Om. De la Cincizecime Duhul face din cei credinciosi membrii ai trupului lui Hristos, care alctuiesc Biserica. Biserica lui Hristos este n acelasi timp vzut si nevzut, trupul mistic al Domnului, institutie ierarhic si comunitate social. Elementul divin si uman formeaz o singur realitate teandric, <<un trup n Hristos>> (Romani 12, 15). Aceast mperechere dintre partea cereasc si partea pmnteasc, face ca ngerii si sfintii s mijloceasc pentru cei vii, iar cei vii s invoce rugciunile acelora. Sfintii ocup astfel un loc important n viata ortodox. In Duminica Intia dup Rusalii prznuim srbtoarea Tuturor Sfintilor, celor de pretutindeni, din toat lumea, din Asia, Libia si Europa, de la Miaznoapte si de la Miazzi. Aceast duminic e srbtoarea supraabundentei bisericesti. Biserica plin a Treimii se termin n Biserica plin a sfintilor.
416 417 418 419 420

414 415

Ibidem. Utrenie, Icos, p. 320. Ioan 17, 21 Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 128. Ibidem. p. 123.

416Pr. 417 418 419 420

M. Costa de Beauregard, Dumitru Stniloae-Mic Dogmatic vorbit, traducere de Maria Cornelia Oros dup originalul francez D. Stniloae- Ose comprendre que Je taime, Sibiu, 1995, p. 35. Penticostarul, ed. cit. Duminica Tuturor Sfintilor, Sinaxar, p. 428. Paul Evdochimov, op. cit. p. 105.

87 Asupra nsemnttii acestei srbtori si asupra motivrii prznuirii ei n aceast duminic ne lmureste pe deplin Sinaxarul praznicului, de unde aflm c: Dumnezeiestii nostrii Printi au asezat s prznuim, dup pogorrea Sfntului Duh, srbtoarea de azi, ca si cum ar fi voit s arate c venirea Prea Sfntului Duh a lucrat prn Apostoli, niste lucruri att de mari, nct a sfintit si a nteleptit pe cei de un aluat cu noi, si asezndu-i din nou n locul cetei aceleia ngeresti czute, i-a adus prin Iisus Hristos la Dumnezeu; pe unii adic prin mucenicie si snge, iar pe altii prin viat si trai virtuos, Duhul Sfnt svrsind astfel, fapte mai presus de fire... In al doilea rnd, prznuind aceast srbtoare, noi cinstim pe multi altii, care desi au bineplcut lui Dumnezeu prin virtutea lor, totusi din cine stie ce pricin, ori poate din pricina unor mprejurri lumesti, au rmas nestiuti de nimeni, cu toate c au mult slav naintea lui Dumnezeu. Pe de alt parte sunt multi care au vietuit dup voia lui Hristos si n India, n Egipt, n Arabia, n Mesopotamia, n Frigia, n prtile de sus ale Mrii Negre cum si n tot Apusul, pn chiar si n insulele Britanilor si pe scurt grind, n Rsrit si n Apus; a cror cinstire nu era usor de fcut dup obiceiul Bisericii, din pricina multimii lor. Deci pentru ca s primim si ajutorul acelora, al tuturor care au bineplcut lui Dumnezeu, n orice parte a pmntului, iar pe de alt parte si pentru sfintii care se vor aduga mai trziu, dumnezeiestii Printi au asezat s prznuim praznicul Tuturor Sfintilor, care cuprinde n sine pe toti cei dinti si pe toti cei de mai trziu, pe cei artati si pe cei neartati, pe care Duhul Sfnt slsluindu-se ntru ei, i-a sfintit. In al treilea rnd: prznuirile sfintilor ce se fac n fiecare zi n parte trebuiau adunate ntr-o singur zi, spre a arta c ei au luptat pentru un singur Hristos si c toti s-au gsit pe aceeasi cale a virtutii si astfel s-au ncununat dup vrednicie, ca niste slugi ale unui singur Dumnezeu. Ei au alctuit Biserica, mplinind lumea de sus si ncurajndu-ne si pe noi a ne srgui s sustinem cu toat rvna aceeasi lupt, care este deosebit si de mai multe feluri, potrivit cu puterea fiecruia. Srbtoarea Tuturor Sfintilor este ultima cuprins n Penticostar. Asezarea ei n acest loc vrea s ne arate c scopul ntregii lucrri mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu si tinta ntregii spiritualitti a Bisericii este sfintenia, unirea noastr cu Dumnezeu. Sinaxarul zilei arat c srbtoarea este asezat ca o ncheiere a Triodului (prin Triod ntelegndu-se aici Triodul si Penticostarul, care alctuind o unitate au circulat mult timp sub acelasi nume), nconjurnd ntocmai ca un zid toate praznicele, fr osebire... Triodul... cuprinde ntrnsul tlcuirea cu grij, n cuvinte nespuse a tuturor celor fcute de Dumnezeu pentru noi; cderea diavolului din cer pentru neascultarea cea dinti, alungarea lui Adam din rai si pcatul, toat iconomia cea pentru noi a lui Dumnezeu Cuvntul si felul cum am fost ridicati din nou la ceruri, prin Sfntul Duh si cum, acolo, am nlocuit ceata ngereasc cea czut, lucru care se cunoaste c s-a fcut prin toti Sfintii... Acum prznuim toate cte Duhul Sfnt, cu druiri de bine, a sfintit: duhurile cele prea nalte si sfintite, adic cele nou cete: pe strmosi si patriarhi, pe Profeti si pe Sfintii Apostoli, pe Mucenici si Ierarhi, pe Sfintii Mrturisitori si pe cuviosii Mucenici, pe drepti si pe toat ceata Sfintelor Femei si pe toti ceilalti Sfinti necunoscuti, mpreun cu care s fie si cei ce se vor aduga n viitor. Dar mai presus de toti si ntru toti si cu toti Sfintii, pe Sfnta Sfintilor, pe Preasfnta si cea
421

421

Penticostarul, ed. cit. Duminica tuturor Sfintilor, Sinaxar, p. 428.

88 frde asemnare mai mrit dect cetele ngeresti, pe Doamna si Stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoarea si pururea Fecioara Maria. La aceast srbtoare se bucur nsusi Dumnezeu vznd strlucind roadele jertfei Sale, se bucur Biserica, privindu-si plinirea, sunt fericiti toti Sfintii n fata tronului ceresc, si ne bucurm noi toti privind la pilda vietii lor, rugndu-ne si ncercnd a le urma credinta, pentru a ne putea bucura si noi la sfrsitul alergrii de petrecerea mpreun cu ei.
422

1.

Categorii de Sfinti
Srbtoarea de acum este praznicul plinttii Bisericii. Prznuim pe toti cei dintre noi, care prin efortul propriu si ajutati de harul Sfntului Duh, s-au nltat spre Dumnezeu pn la atingerea strii pe care o numim sfintenie, pe toti cei care privind spre Cel, Unul Sfnt, s-au asemnat Lui devenind sfinti. Vorbind aici de sfinti, avem n vedere sensul restrns al acestui cuvnt. Ne referim la comuniunea celor ce au avut pn la capt rbdarea si credinta sfintilor (Apoc. 13, 10), n frunte cu Maica Domnului, care a crezut n cuvntul lui Dumnezeu, devenind mpreun lucrtoare la ntruparea Fiului Lui , unind prin nasterea ei cele ceresti cu cele pmntesti, fapt pentru care este cinstit n fruntea tuturor sfintilor. Artatu-te-ai adunare a celor desprtite, c prin tine oamenii s-au fcut locuitori mpreun cu ngerii n ceruri, cu adevrat si cetele tuturor sfintilor,acum, mrturisesc mpreun cu dnsii, ludnd cu vesnice cntri pe Cel nscut al tu, de Dumnezeu Nsctoare, curat, pururea Fecioar.
423 424

Numrul sfintilor fiind foarte mare, multi fiind nestiuti de noi, pentru a-i putea pomeni pe toti, ncercm a-i cuprinde n cteva categorii. Pomenim astfel mai multe cete de sfinti, pe care le numim avnd n vedere timpul si modul n care ei au ajuns la sfintenie. Pe cei ce s-au luptat cu credint, n toat lumea, pe Apostoli, pe Mucenici, pe preotii plini de ntelepciune, pe cinstitele femei, adunarea cea sfnt, cu sfintite cntri, dup datorie, s o ludm.
425

Duhovniceste s prznuim ntru unirea credintei praznicul cel a toat lumea, al celor ce din veac bine au plcut lui Dumnezeu, pe cinstitii patriarhi, soborul proorocilor, podoaba Apostolilor, adunarea Mucenicilor, lauda pustnicilor, pomenirea tuturor Sfintilor, c ei se roag nencetat s se druiasc pace lumii, si sufletelor noastre mare mil.
426

422

Ibidem..................................................................................p. 429. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 123. Ibidem. Utrenie, cntarea 9, canonul Tuturor Sfintilor, Si acum..., p. 434. Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 9, p. 413. Iibdem. Litie, stihira 1, p. 414.

423Pr. 424 425 426

89 Intre sfinti, ca cel mai mare dintre cei nscuti din femeie, dup mrturia lui Hristos Insusi (Matei 11, 11), un loc deosebit l ocup Sfntul Ioan Boteztorul, care este amintit nominal. Veniti toti credinciosii s ludm preaslvita pomenire a tuturor Sfintilor cu laude si cu cntri duhovnicesti; pe Boteztorul Mntuitorului, pe Apostoli, pe Prooroci si pe Mucenici, pe ierarhi, pe nvttori si pe cuviosi, pe pustnici, pe drepti si pe adunarea sfintelor femei, cea iubitoare de Dumnezeu.
427

ngeresti:

Impreun cu sfintii ridicati dintre oameni pomenim acum si toate cetele Pe Boteztorul si Inaintemergtorul, pe Apostoli, pe Prooroci, Mucenici si Ierarhi, pe pustnici si cuviosi, pe Sfintii Sfintitii Mucenici, mpreun cu iubitoarele de Dumnezeu femei, pe toti dreptii si pe cetele ngerilor, dup datorie cu cntri s-i ncununm.
428

Biserica vzut are astfel cunostinta c s-a apropiat de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc, prin zeci de mii de ngeri, care se afl n adunare de srbtoare, prn adunarea celor nti nscuti, al cror nume este nscris n ceruri, prin duhurile dreptilor (Evrei 12, 22-23). Desi pe cale, ea este coprtas cu Biserica cereasc, gratie sfintilor, de darurile mprtiei.
429

2.

Lucrarea Sfintilor, chipul lor de manifestare

Ortodoxia este o cale religioas care poate s-l fac pe om mai uman. Scopul esential al Evangheliei este slujirea pe care Dumnezeu o svrseste pentru om, si prin el fat de univers. Omul ndumnezeit pe care l contemplm n Hristos, Care nu este numai Dumnezeu fcut om, este si omul ajuns desvrsit prin asemnarea desvrsit cu modelul su divin. Cu ct este mai unit cu Dumnezeu cu att devine mai uman. Ortodoxia nu-l las pe om s rmn acolo unde se afl, ci i d puterea si curajul de a nainta spre desvrsire, i d sentimentul c Dumnezeu este aici, c omul poate deveni din zi n zi mai ndumnezeit, mai plin de Dumnezeu. La slujba Tuturor Sfintilor, condusi de Penticostar, ne oprim asupra chipului de manifestare al acestora, vzndu-i strlucind n lume ca niste stele ce-si primesc lumina de la Soarele drepttii: Infrumusetati fiind cu podoaba frumusetii celei dinti si artnd ca niste stele nertcitoare, Biserica lui Hristos, cer ati fcut-o Sfintilor, unul ntr-un chip, altul ntr-altul, mpodobindu-o pe dnsa n multe feluri.
430 431 432 433

427 428

Ibidem. Litie, stihira 2, p. 414. Ibidem. Utrenie, Luminnda, Slav..., p. 435. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 123. M. Costa de Beauregard, op. cit. p. 33. Ibidem. p. 33. Ibidem. p. 33. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 3, canonul Tuturor Sfintilor, oda, 2, p. 423.

429Pr. 430 431 432 433

90 Asemenea stelelor, Sfintii au mpodobit Biserica lui Dumnezeu cu diferite lumini, cu diferite feluri de lucrri: Artndu-v, Sfintilor, ca niste lumintori prea strluciti, ati luminat cerul Bisericii cu multe feluri de daruri si cu osebite frumuseti; cu dreptate, brbtie, curtie si ntelepciune.
434

Indumnezeirea este ceva foarte concret, corespunznd n ntregime nevoilor omului. Este o puritate mai mare a persoanei umane n relatia sa cu Dumnezeu si cu oamenii. Indumnezeirea nseamn a fii asemenea lui Dumnezeu, plin de buntate, de smerenie, plin de disponibilitatea de a te drui, asumndu-ti responsabilitatea pe care Dumnezeu si-a asumat-o pentru noi. Penticostarul ne st mrturie c fiecare ceat de sfinti a fcut s strluceasc un anumit talant primit de la Dumnezeu: Increzndu-se n asezmntul Tu de lege Hristoase, Apostolii Ti; toate cele de pe pmnt cu cucernicie le-au lepdat; si cu lumina harului au luminat, Preaslvitii, toat lumea, evangheliceste propovduindu-Te.
435 436 437

Cu sfintita preotie mbrcndu-se, preotii si pstorii si ntelepteste chivernisindu-o, Hristoase, dup vrednicie au mpodobit cuvntul nvtturii, de sus, cu adevrat mbogtindu-se.
438

Slvitilor Sfintiti Mucenici, brbteste v-ati ncununat cu cununa mucenicilor, mai nti mpodobiti fiind cu ungerea dumnezeiestii lucrri a preotiei, Preafericitilor. Pentru aceasta, ndoite cununi, dup vrednicie lund, cu Hristos v bucurati n veci.
439

Toat simtirea trupului o ati supus cu adevrat duhului, de Dumnezeu purttorilor, vestejind schimniceste, cu post, zburdrile lui cele neoprite, si acum luminndu-v cu lumina neptimirii, ati luat rspltirile ostenelilor.
440

Intre sfintii si, Biserica a recunoscut n primul rnd pe martiri, cei ce au pltit mrturia lor pentru Hristos cu jertfa vietii lor. In cntrile de slujb, acestia sunt prezentati ntr-o deosebit strlucire. . Ludm cu toat buna cucernicie norul cel de Dumnezeu insuflat al Mucenicilor, care s-a luminat cu harul si a strlucit prea luminat cu mantia de porfir a sngelui si cu lantul ptimirii celei hotrte.
441 442

434 435 436 437 438 439 440

Ibidem. Utrenie, cntarea 8, canonul Tuturor Sfintilor, Binecuvntm..., p. 433. M. Costa de Beauregard, op. cit. p. 33. Ibidem. p. 34. Ibidem. Utrenie, cntarea 1, canonul Tuturor Sfintilor, oda 3, p. 421. Ibidem. Utrenie, cntarea 3, canonul Tuturor Sfintilor, oda 1, p. 423. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, canonul Tuturor Sfintilor, oda 2, p. 425. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, canonul Tuturor Sfintilor, oda 3, p. 425. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 124. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 6, canonul Tuturor Sfintilor, Slav..., p. 428.

441Pr. 442

91 Sfintii sunt prezentati de slujba acestei duminici ca cei ce au fcut pmntul cer cu strlucirea faptelor bune , ca cei ce luminati de har teologhisesc cu dreapt cinstire de Dumnezeu, Unimea cea ntreit la numr si-L laud nencetat pe Cel ce se odihneste ntru sfinti, ndulcindu-se de dumnezeiasca desftare. Prin toate acestea, sfintii constituie adevrata mrturie a Ortodoxiei, care ca viat, exprim comuniunea oamenilor cu Dumnezeu si ntreolalt.
443 444 445

3.

Sfintii ca mijlocitori pentru noi

Prin apropierea lor de Dumnezeu si ndrzneala de care se bucur n fata Lui, sfintii sunt mai ales, nencetati rugtori pentru noi, cei care suntem nc pe cale, mijlocitori pentru mntuirea noastr. Doxologia de multumire pentru sfinti si invocarea lor prin rugciuni de cereri pentru cei vii si cei adormiti, constituie o practic crestin foarte veche. Duminica Tuturor Sfintilor este o srbtoare n care noi aducem cntare de laud nregului nor de sfinti si prin ei lui Dumnezeu, Celui ce ntru ei se odihneste, dar este si un prilej la care, lundu-i mijlocitori pe sfinti, ne rugm lui Dumnezeu ca si noi s fim nvredniciti a ne numra ntre acestia, ca Dumnezeu s se proslveasc si ntru noi. Svrsind sfnta pomenire a strmosilor printi, patriarhi, a Apostolilor, a Mucenicilor, a ierarhilor, a proorocilor si a cuviosilor Ti, a pustnicilor si a dreptilor si a tot numele ce este scris n cartea vietii, Hristoase Dumnezeule, pe toti i nduplecm la rugciune, rugndu-ne Tie: Dumnezeule, Cela ce Te proslvesti n sfatul Sfintilor Ti, Tu esti cu adevrat Cela ce ai proslvit dup vrednicie pomenirea lor.
446 447

Stiindu-i pe sfinti c au fost oameni la fel ca noi, c au avut aceleasi slbiciuni, ce caracterizeaz firea noastr pmnteasc, avnd putinta de a ntelege si slbiciunile si neputintele noastre, avem mare ncredere n rugciunile lor pentru noi. Intre toti Sfintii, un loc deosebit l acordm Maicii Domnului si a noastr a tuturor, n fata creia stnd ca n fata celei mai iubitoare Mame, ne ncredintm mijlocirii ei: S ludm pe ceea ce este poart cereasc si sicriu, munte cu totul sfnt, nor luminos, scar cereasc, rai cuvnttor, izbvirea Evei si odorul cel mare a toat lumea. C ntr-nsa s-a lucrat mntuirea lumii si iertarea greselilor celor de demult. Pentru aceasta strigm ctre dnsa: Roag-te Fiului tu si Dumnezeu, s se druiasc iertare greselilor, celor ce cu evlavie se nchin prea sfintei tale nasteri.
448

443 444 445

Ibidem. Utrenie, Laude, oda 8, p. 436. Ibidem. Utrenie, cntarea 7, canonul Tuturor Sfintilor, oda 2, p. 431. Ibidem. Utrenie, cntarea 7, canonul Tuturor Sfintilor, oda 1, p. 431. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 123. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, Sedealna, p. 423. Ibidem. Utrenie, Sedealna, Slav, Si acum..., p. 423.

446Pr. 447 448

92 Sfintii sunt asadar cei dinti prieteni ai nostri, sunt cei pe care i rugm s mijloceasc la Dumnezeu pentru mntuirea noastr, pentru ca n vesnicie s petrecem mpreun cu ei, bucurndu-ne si noi, mcar de o parte din cinstea de care ei s-au nvrednicit.

4.

Noi ca cinstitori ai sfintilor

Sfintii sunt prieteni apropiati ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 14; Iacov 2, 23), sunt dreptii pentru a cror rugciune Dumnezeu va cruta poporul (Facere 18, 2332), deoarece mult putere au rugciunile struitoare ale dreptului (Iacov 5, 16). Acestia formeaz mpreun cu ngerii, Biserica cereasc a celor ce sunt mpreun cu Hristos (Filipeni 1,23). De fiecare dat cnd noi stm n fata sfintilor, la rugciune, cnd ne gndim la ei, facem aceasta cu tot respectul ce se cuvine s-l avem fat de viata lor sfnt, fat de ei, cei pe care i cinsteste nsusi Dumnezeu. Mai presus dect toti sfintii o cinstim pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu Cuvntul, a ales-o a-i fi Mam si n fata creia, ncepnd cu arhanghelul Gavriil, aductorul vestii celei bune, toti ngerii se nchin si pe care pmntenii o preamresc: Mai nalt dect heruvimii si dect serafimii te-ai artat Nsctoare de Dumnezeu, c tu , una, ai primit m pntecele tu pe Dumnezeu, Cel nencput, ceea ce esti nentinat. Pentru aceasta toti credinciosii, cu stiint pe tine te fericim.
449 450

De tine se bucur ceea ce esti plin de dar, toat fptura; soborul omenesc si neamul omenesc; ceea ce esti biseric sfintit si rai cuvnttor, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a ntrupat si Prunc S-a fcut, Cela ce este mainainte de veci, Dumnezeul nostru; c luntrul tu scaun l-ai fcut si pntecele tu mai desftat dect cerurile l-ai lucrat. De tine se bucur, ceea ce esti plin de dar, toat fptura, mrire tie.
451

Impreun cu Maica Domnului, pomenindu-le virtutile prin care s-au apropiat de Dumnezeu i cinstim pe toti sfintii: Veniti s ne veselim duhovniceste pentru pomenirea Sfintilor; c, iat aceasta a venit, revrsndu-ne nou daruri aductoare de cstig. Pentru aceasta cu glas de bucurie si cu cuget curat s strigm zicnd: Bucur-te adunarea proorocilor, care ati propovduit lumii venirea lui Hristos, si cele foarte deprtate ca si cum ar fi fost aproape le-ati prevzut. Bucur-te ceata Apostolilor, care ati fost pescari de pgni si vntori de oameni. Bucur-te multime a Mucenicilor, care de la marginile pmntului v-ati adunat ntr-o credint si pentru dnsa ati suferit ncercrile chinurilor si desvrsit ati luat cununa muceniciei. Bucur-te stupina printilor, care v-ati topit trupurile cu nevointa si omorndu-v Patimile trupesti, v-ati ntraripat mintea cu dumnezeias449Pr. 450 451

Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 124.

Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 3, canonul 1, oda 3, p. 422. Ibidem. Utrenie, dup a doua stihologie, sedealna, Si acum..., p. 418.

93 ca dragoste si la cer ati zburat si mpreun cu ngerii veselindu-v, v ndulciti de vesnicele buntti. Ci o proorocilor, Apostolilor si Mucenicilor! Rugati cu deadinsul, mpreun cu pustnicii, pe Cel ce v-a ncununat pe voi, s izbveasc de vrsmasii cei nevzuti si de cei vzuti, pe cei ce cu credint si cu dragoste svrsesc cea de-a pururi cinstit pomenirea voastr.
452

Lauda sfintilor nu este ns singura form de cinstire a lor. Se spune c omul devine n mare msur ceea ce contempl. Un alt mod de cinstire a sfintilor este si ncercarea noastr de a ne asemna lor, de a-i urma n virtute, de a ne apropia si noi de Dumnezeu asa cum ei au fcut-o.

5.

Idealul sfinteniei
Scopul spiritualittii crestine, asa cum spunea Sfntul Serafim de Sarov este "dobndirea Duhului Sfnt, ndumnezeirea, trezirea n trupul mortii a trupului slavei cu puterea biruintei pascale a lui Hristos , ajungerea la starea n care s fim vrednici de petrecerea n mprtia cerurilor. Biserica i propune pe sfinti ca exemple de sfintenie , ntre care strluceste ca o Mireas Maica Domnului, cea plin de har. Ea este nftisat ca pild de sfintenie, laud a fecioriei si modelul ideal de jertfelnicie: Pe tine, Nsctoare de Dumnezeu, credinciosii te vestim Biseric a lui Dumnezeu, cmar de nunt nsufletit si poart cereasc.
453 454 455

Indrzneal vitejeasc lund fecioarele artat, Preacurat, lupte mucenicesti fr abatere au ndurat si n cntri de psalmi, n urma ta, dumnezeieste bucurndu-se cu Fiul tu, Fecioar, s-au adus pe ele jertf Impratului Impratilor.
456

Din pntece fecioresc pe Dumnezeu Cuvntul, L-ai nscut nou, Maica lui Dumnezeu; pe Carele tinerele fecioare curate, cu dumnezeiasc cuviint L-au iubit si n urma ta, luminat, Lui au urmat.
457

Impreun cu Maica Domnului sunt vrednici de admirat si demni de urmat, toti cei ce au ajuns la starea de sfintenie. Sfintii sunt pentru noi pilde de credint neclintit si dragoste arztoare pentru Hristos, modele de oameni luminati de sus dar acoperiti n vesmntul smereniei, pilde de lepdare de sine si viat umbrit de harul lui Dumnezeu. Cu ndejdea si cu dragostea fiind mpltosat adunarea celor alesi si cu credinta ngrdit, toate amenintrile tiranilor, chinurile si lovirile cu bucurie le-a rbdat, plin de strlucire;
452 453 454 455 456 457

Ibidem. Litie 3, p. 415. Olivier Clment, Trupul mortii si al slavei, traducere de Sora Eugenia Vlad, Bucuresti 1996, p. 31. Pr. Prof.Pr. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 124. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 7, canonul Nsctoarei de Dumnezeu, oda 1, p. 427. Ibidem. Utrenie, cntarea 1, canonul Tuturor Sfintilor, Si acum..., p. 421. Ibidem. Utrenie, cntarea 3, canonul Tuturor Sfintilor, Si acum..., p. 423.

94 pe Hristos, Dttor de biruint avnd n lupte, ntii Mucenici ai adevrului.

458

Vznd faptele cele bune ale Sfintilor, ne rugm si noi Mntuitorului s ne trimit harul care s ne ntreasc a urma virtutile acestora, n scopul dobndirii mprtiei ceresti. Ludnd cetele Sfintilor Ti, rogu-m s se lumineze cu lumina Ta sufletul meu, pentru rugciunile lor; c Tu esti lumina cea neapropiat, care alungi ntunericul necunostintei, cu strlucirile Tale Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, Dttorule de lumin.
459

Sfintenia, viata n lumin, este nzuinta noastr a tuturor: S trim ca fii ai luminii, pentru a ne lumina, pentru a ajunge s petrecem n lumina cea pururea fiitoare.

6.

Spiritualitatea ortodox n raport cu sfintii si cu sfintenia

Biserica cereasc a sfintilor este o realitate nou care a aprut n istorie. Dincolo de viata biologic sau omeneasc obisnuit, a aprut n lume viata Fiului lui Dumnezeu care S-a fcut om , viata n Duhul Sfnt, n sfintenie. Srbtoarea Tuturor Sfintilor este o invitatie la sfintenie adresat nou tuturor. Scopul ntregii lucrri rscumprtoare a Fiului lui Dumnezeu si al activittii Bisericii este acesta sfintirea noastr. Adevratii crestini sunt sfintii. Ei sunt oamenii care au ntrupat n viata lor Ortodoxia, modele pentru noi cei ce suntem nc pe cale. Srbtoarea aceasta poate fi numit si srbtoarea Bisericii, ziua cnd Biserica lui Hristos se bucur, vzndu-si mplinite eforturile. Cu ct noi suntem mai aproape de Dumnezeu, bucuria Bisericii este mai mare. Intre sfintii si, Biserica cinsteste n primul rnd pe martiri, cei care au pltit mrturia lor pentru Hristos cu jertfa vietii lor . Pe ei i au n vedere cele mai multe din textele de laud pe care le rostim la acest praznic. Textele de referint ale srbtorii, care rezum si sintetizeaz ntreaga slujb se opresc asupra martirilor. Cu sngiurile Mucenicilor Ti, celor din toat lumea, ca si cu o porfir si cu vison, mpodobit fiind Biserica Ta, printr-nsii strig ctre Tine, Hristoase Dumnezeule; poporului Tu trimite-i ndurrile Tale, pace obstii Tale druieste si sufletelor noastre mare mil.
460 461 462

Ca niste prg a firii, Tie, Sditorului fpturii, lumea ti aduce, Doamne, pe purttrii de Dumnezeu Mucenici. Pentru ale cror rugciuni, n pace adnc pzeste, mult Milostive, Biserica Ta, pentru Nsctoarea de Dumnzeu.
463

458 459

Ibidem. Utrenie, cntarea 9, canonul Tuturor Sfintilor, oda 1, p. 434. Ibidem. Utrenie, cntarea 1, canonul Tuturor Sfintilor, oda 1, p. 421. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 128. Ibidem. p. 124. Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Tropar, Slav..., p. 417. Ibidem. Utrenie, Condac, p. 428.

460Pr. 461 462 463

95 Cei ce au ptimit chinuri n tot pmntul si s-au mutat la ceruri, cei ce au urmat ndeaproape Patimile lui Hristos si au nlturat patimile noastre, astzi adunndu-se aici, arat Biserica celor nti nscuti, ca pe aceea ce tine locul celei de sus si strig lui Hristos: Dumnezeul meu esti! Pentru Nsctoarea de Dumnezeu pzeste-m mult Milostive.
464

Mntuitorul promisese Ucenicilor Si: Oricine m va mrturisi pe Mine naintea oamenilor, mrturisi-voi si Eu pentru el naintea Tatlui Meu care este n ceruri (Matei 10, 32). Iat c cuvintele s-au mplinit si Mucenicii cei ce Lau mrturisit pe Hristos strlucesc luminat. Hristos, Biserica Sa, acord o mare mportant mrturiei, mrturisirii. Treapta cea mai mare a sfinteniei este aceasta: din dragoste pentru Cel iubit, pentru Hristos si Biserica Sa, s lepezi tot, s pui tot ce ai, toat fiinta ta n slujba lui Hristos. Intreaga viat s fie o jertf, o liturghie adus lui Hristos. Cine si va pierde sufletul lui pentru Mine, l va gsi (Matei, 10, 39), l va gsi n mprtia vesnic. Martirii nu sunt ns singura categorie de sfinti. Toate celelalte cete de sfinti, sunt pentru noi modele de urmat, indicndu-ne ci, pe care mergnd, putem ajunge la Dumnezeu. Sfintii sunt pentru noi exemple de viat n slujba lui Hristos. Crestinismul nu nseamn viat ntr-un anumit tipar. Crestinismul, sfintenia, nseamn viat n, cu, si pentru Hristos, n conditiile concrete ale existentei fiecruia.

V.

Zile mai importante din perioada Penticostarului si spiritualitatea legat de ele

Am prezentat pn acum spiritualitatea ortodox care tine de cele trei mari srbtori ale Penticostarului si de toate duminicile acestuia. Invierea Domnului, Inltarea Lui la cer si Pogorrea Sfntului Duh, precum si duminicile Penticostarului sunt cele care dau tonul pentru slujble bisericesti din toate zilele acestei perioade, astfel c n fiecare zi din sptmn, Biserica ne tine n atmosfera duhovniceasc a unuia dintre cele trei mari praznice, precum si a evenimentului srbtorit n duminica cu care se ncepe sptmna respectiv. Aceasta se ntmpl n ntreaga perioad penticostal cu cteva exceptii marcate de unele zile cu o tonalitate deosebit. Este vorba de Vinerea din Sptmna luminat, de Miercurea din sptmna de dup Duminica Slbnogului si de Smbta dinaintea Pogorrii Duhului Sfnt. In Vinerea din Sptmna luminat prznuim Izvorul dttor de viat al Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, cnd pe lng cntrile ce vestesc bucuria Invierii, Penticostarul ne conduce si n a o luda pe Maica Domnului, Izvorul attor binefaceri de care ne bucurm. In Miercurea de dup Duminica Slbnogului, precum si n toat sptmna urmtoare ei, serbm Injumttirea Praznicului Cincizecimii. Atunci, de asemenea, alturi de textele specifice perioadei, Biserica, prin cntrile din Penticostar ne transpune n atmosfera momentului respectiv.
464

Ibidem. Utrenie, Icos, p. 428.

96 Ultima zi cu caracter special este Smbta dinaintea Rusaliilor, cnd Biserica Ortodox face pomenirea celor adormiti, zi n care ne rugm ndeosebi pentru toti cei din veac adormiti printi si frati ai nostrii. Spiritualitatea acestor zile completeaz si ncununeaz ntreaga spiritualitate Penticostal, spiritualitate a plinttii Bisericii, cnd cerul se uneste cu pmntul, cnd cei vii mpreun cu cei adormiti se bucur de prezenta lui Dumnezeu.

A.

Vinerea din Sptmna luminat, cnd se prznuieste Izvorul dttor de viat al Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu
In ntreaga Sptmn luminat, Biserica, la toate slujbele ei vesteste doar bucuria Invierii Mntuitorului din morti. La toate slujbele, chiar si la nmormntri, dac se ntmpl n aceast perioad, nu avem altceva de spus, dect vestea Invierii. Totusi, n Vinerea Sptmnii luminate, pe lng vestea Invierii, Biserica mai are s ne spun nc ceva, nmultitor de bucurie. Ea ne-o pune n atentie, spre cinstire pe Maica Domnului, cea prin care s-a fcut nceputul mntuirii noastre. Asezarea n aceast zi a srbtorii Maicii Domnului, ne dovedeste cinstea de care aceasta se bucur din partea Bisericii, care ne spune si prin aceasta c oriunde se va propovdui Hristos cel nviat din morti, va fi preamrit si cea din care El si-a luat trup, cea prin care s-a fcut nceputul lucrrii de mntuire a Lui. La acest praznic, Maica Domnului este nftisat ca izvor de tmduire sufleteasc si trupeasc, izvor de daruri, pururea curgtor ctre noi, izvor de fapte minunate, de care mprtsindu-ne, ne bucurm. Aceast asemnare a plecat de la un izvor real, prin mijlocirea cruia Maica Domnului a fcut o serie de tmduiri, si pe locul cruia, din aceast pricin, mpratul Leon cel Mare a ridicat o biseric, n cinstea Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, renoit apoi de Justinian, Vasile Macedoneanul si de fiul su Leon Filosoful. Srbtoarea de acum a luat nastere ca o pomenire a noirii acestei biserici, prznuit pn astzi. Cu timpul ns, srbtoarea noirii bisericii s-a transformat tot mai mult ntr-o srbtoare a Maicii Domnului, izvorul tuturor vindecrilor svrsite prin mijlocirea apei.
465

1.

Ce se ntelege prin Izvorul dttor de viat al Maicii Domnului ?

Incepnd cu ziua luminat a Invierii, timp de o sptmn, se aude n Biseric chemarea pe care aceasta ne-o face la a ne adpa din bogtia de haruri revrsate din mormntul lui Hristos, din Izvorul nestricciunii : Veniti s bem butur nou, fcut cu minune nu din piatr stearp, ci din mormntul lui Hristos, care a izvort izvorul nestricciunii; ntru care ne ntrim.
466 467

465 466 467

Ibidem. Sinaxarul praznicului, p. 40. Pr. Marin M. Negulescu, op. cit. p. 271. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Pastilor, cntarea 3, irmos, p. 7.

97 Asa cum pe Hristos l numim izvor de viat, de ap vie, de nestricciune si nemurire, tot asa, la slujba acestui praznic, o numim si pe Maica Domnului: izvor dintru care curge toat buntatea si dintru care se revars tuturor binefacerile , man cereasc si izvor dumnezeiesc al raiului , izvor plin de minuni nedesertate . In Vinerea Sptmnii luminate, Biserica ne cheam s bem si din acest izvor, din aceste curgeri ale harului, s sorbim, din revrsrile de viat, de mil si de ndurare, care vin din izvorul cel pururea curgtor care este Maica Domnului, Maica lui Hristos Cel ce a nviat din morti : Scoateti bolnavilor, apa tmduirilor, c Preacurata vars din dumnezeiescul izvor, ndulcirea cea adevrat, izvornd cu adevrat torentul desftrii. Pentru aceasta, cu credint, s ne adpm toti din fntnile cele mbelsugate.
468 469 470 471 472

Dac cugetm la cele dou izvoare si la apa harului revrsat prin ele, observm c avem de-a face cu aceeasi ap vie, mntuitoare si vindectoare, ce tsneste dintr-o sigur surs - Dumnezeu, lucru clar pus n lumin de cntrile srbtorii: Ceea ce esti cinstea cea de obste a neamului omenesc, Preacinstit, bucur-te Marie, bucur-te; c Fctorul tuturor s-a pogort lmurit peste tine, ca o pictur, artndu-te pe tine izvor nemuritor, dumnezeiasc Mireas.
473

Luminat si sfnt lcas al Stpnului tuturor te stiu pe tine, Fecioar, si izvor de nestricciune, care izvorste pe apa, Hristos, dintru care ne adpm.
474

Sursa de ap nemuritoare este Hristos-Dumnezeu. El s-a pogort asemenea unei picturi peste Maica Domnului si prefcnd-o ntr-un izvor, din apele cruia noi ne adpm. Umanitatea Maicii Domnului a fost sfintit de dumnezeirea Cuvntului, prin slsluirea Acestuia n ea, motiv pentru care ea este plin de har , izvorndu-ne si nou apa darului primit, apa mntuirii.
475

2.

Darurile sau lucrarea izvorului

Primul si cel mai mare dar fcut omenirii de Maica Domnului a fost Fiul ei. Prin curtia si disponibilitatea ei, Fecioara Maria a fcut posibil realizarea Intruprii, ca initiativ deplin a lui Dumnezeu. Datorit curtiei, disponibilittii si darului primit si druit apoi lumii, Maica Domnului a devenit un izvor mbelsugat de daruri pentru ntreaga umanitate. Asa cum este prezentat de cntrile slujbei
476

468 469 470 471 472 473 474

Ibidem. Vinerea din Sptmna luminat, Vecernia mare, prima din stihirile Izvorului, p. 34. Ibidem................................................................................, a doua din stihirile Izvorului, p. 34. Ibidem................................................................................. Slav..., p. 34. Pr. Marin M. Negulescu, op. cit. p. 271. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Izvorului, cntarea 7, oda 1, p. 41. Ibidem. cntarea 1, oda 4, p. 37. Ibidem. cntarea 3, oda 1, p. 37. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 126. Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, op. cit. p. 163.

475Pr. 476

98 acestui praznic, Maica Domnului, se aseamn cu o cmpie mnoas, asupra creia pogorndu-se ploaia cea dumnezeiasc, a fcut-o s rodeasc belsug de daruri: Lucruri minunate si uimitoare a svrsit Stpnul cerurilor, dintru nceput, ntru tine, cea cu totul fr prihan; c de sus a picurat lmurit, ca o ploaie, n pntecele tu, dumnezeiasc Mireas, artndu-te pe tine izvor, dintru care curge toat buntatea si dintru care se revars tuturor binefacerile, ca multime de tmduiri, celor ce au nevoie de ntrirea sufletelor si sntate trupului prin apa harului.
477

Hristos s-a folosit de Maica Sa ca de un vas de mare cinste pentru a revrsa asupra noastr bunttile Lui. Ea este ndrznirea celor muritori ctre Dumnezeu, temeiul cel tare al credintei, turnul fecioriei si usa mntuirii. Prin ea s-a deschis raiul, ea a curtit spurcciunea pcatului, prin ea se ridic biruintele si cad vrsmasii. Maica Domnului este tmduitoarea sufletelor noastre. De la ea, ca dintr-un izvor pururea curgtor se revars bogtia binefacerilor din care se adap credinciosii ca dintr-o fntn, ca dintr-un izvor al darurilor. Praie de tmduiri izvorsti Fecioar, celor ce alearg totdeauna cu credint la izvorul tu, dumnezeiasc Mireas; c n dar versi tmduirile, din destul si cu prisosint, celor bolnavi, pe cei orbi care vin la tine i faci s vad limpede, pe multi schiopi ai ndreptat si pe slbnogi ai ntrit; pe cel mort l-ai nviat la a treia stropire si ai vindecat suferintele celor bolnavi de idropic si de nduf. Cine va spune puterile tale, Izvorule, care plin de minuni nedesertate, svrsesti lucruri multe si mai presus de fire, prin vindecri. O marile daruri pe care le reversi tuturor! C nu numai bolile cele cumplite ale celor ce alearg la tine, cu dragoste le-ai alungat, ci si patimile cele sufletesti le speli, curtindu-le, ceea ce esti cu totul fr prihan; dnd deodat cu toate si mare mil.
478 479

In atotntelepciunea Sa, Dumnezeu a stiut c noi ne putem apropia cu mai mare ndrzneal, aducnd cererile noastre, de cineva asemenea nou, cu att mai mult de o Maic iubitoare. De aceea, Vistierul bunttilor a druit-o pe cea pururea fericit , cu bogtie din darurile Sale, pe care ea ni le mprtseste tuturor, dup cum avem trebuint. Tuturor credinciosilor dai vindecare; dregtorilor, oamenilor din popor, celor sraci, conductorilor, celor lipsiti si celor avuti deobste, vrsndu-le, Izvorule, apa, ca pe un singur leac.
480 481

Pentru noi, Maica lui Dumnezeu este mereu un sprijin, o ndejde, singura nenseltoare, spre care alergm cnd suntem n necaz, bucurndu-ne de fiecare dat de ajutorul nentrziat al ei. Veselesti, Fecioar pe credinciosi, mai presus de fire, izvornd harul din izvorul cel vesnic, dnd acestora putere asupra
477 478 479 480 481

Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 1 din ale Izvorului, p. 34. Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, stihira 3 din ale Izvorului, p. 34. Ibidem. Vecernia mare, Doamne strigat-am, Slav..., p. 34. Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, op. cit. p. 167. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 3, oda 4, p. 37.

99 vrsmasilor, biruint dea pururea, sntate, pace si mplinirea cererilor.

482

3.

Noi n fata Izvorului de viat dttor

Biserica Ortodox crede n mijlocirea Maicii Domnului si i se roag ca uneia ce este preacinstit si preasfnt. Preacinstirea Maicii Domnului se ntemeiaz pe contributia ei la ntruparea Fiului lui Dumnezeu, ct si pe mijlocirea si ajutorul ei de Maic a Bisericii, nedesprtit de Fiul ei. Vinerea din Sptmna luminat, cnd srbtorim Izvorul de viat dttor al Maicii Domnului, este pentru noi un fericit prilej de a ne simti n prezenta ei, a Celei de care toat fptura se bucur si se minuneaz. Avndu-o pe Maica Domnului n fata noastr, suntem uimiti de mretia ei, precum si de multimea binefacerilor care ne vin prin mijlocirea ei. Cine va spune puterile tale, Izvorule care plin fiind de minuni nedesertate, svrsesti lucruri multe si mai presus de fire, prin vindecri. O marile daruri pe care le reversi tuturor! C nu numai bolile cele cumplite ale celor ce alearg la tine cu dragoste, le-ai alungat, ci si Patimile sufletesti le speli, curtindu-le, ceea ce esti cu totul fr prihan; dnd deoadat cu toate si mare mil.
483 484 485

Nu rmnem doar la a ne minuna n fata Maicii Domnului, ci stiind si mrturisind toate faptele minunate, care se fac prin mijlocirea ei, o fericim aducndu-i cntare de laud: Bucur-te Izvorule de viat purttor, care asemenea mrilor reversi minuni peste toat lumea; noianule cel ntelegtor, care ntreci cu belsugul darului repejunile Nilului; al doilea Siloam, care izvorsti ap ca dintr-o piatr minunat, si ai primit lucrarea Iordanului; man mntuitoare, care esti vdit bogat si cu adevrat prisositoare, pentru trebuinta celor ce o caut; Maic a lui Hristos, Fecioar, care reversi asupra lumii mare mil.
486

Domnului:

Si Icosul praznicului este un minunat imn de laud adresat Maicii Prea curat de Dumnezeu Nsctoare, ceea ce ai nscut, mai presus de cuvnt, pe Cuvntul Tatlui, Cel mai nainte de veci, deschide gura mea, Preacinstit, aducndu-m si pe mine spre lauda ta, ca s te mresc pe tine, strignd izvorului tu acestea: Bucur-te izvor al bucuriei celei nencetate; bucur-te revrsare a frumusetii celei negrite. Bucur-te dezlegare a tot felul de boli; bucur-te ncetare a feluritelor patimi. Bucur-te repejunea cea prea limpede, care nsntosezi pe cei

482

Ibidem. Utrenie, cntarea 9, oda 5, p. 43. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 126. Ibidem. p. 126. Penticostarul, ed. cit. Vecernia mare, Doamne strigat-am, Slav..., p. 34. Ibidem. Vecernia mare, Stihoavn, Stihira 1 din ale Izvorului, p. 35.

483Pr. 484 485 486

100 credinciosi; bucur-te ap prea plcut celor bolnavi n multe feluri. Bucur-te apa ntelepciunii, care ndeprtezi necunostinta; bucur-te vin amestecat cu ap al inimii, care picur amvrozie. Bucur-te paharul cel de viat revrstor al manei; bucur-te baie si nectar din izvorul cel dumnezeiesc. Bucur-te ceea ce arti vadul de trecere al neputintei; bucur-te ceea ce stingi vpaia bolilor. Bucur-te ap mntuitoare!
487

Este un strigt izvort din plintatea bucuriei noastre, un omagiu adus Maicii noastre duhovnicesti, pe care vzndu-o cu ochii sufletesti, recunosctori fiindu-i pentru toate binefacerile, i aducem prinos de cntare. Aducndu-i cinstirea noastr, ne rugm n acelasi timp Maicii Domnului, s-si reverse harul izvorului su dttor de viat si asupra noastr, s ne fie sprijin n rugciune si aprtoare de patimi: Acum s-mi izvorsti mie, Fecioar, Izvorule, de Dumnezeu Nsctoare, har de cuvnt, ca s laud izvorul tu, care face s rsar viat si har credinciosilor; c tu ai izvort pe Cuvntul, Cel ntr-un ipostas.
488

Totdeauna m ucide pe mine vrsmasul cu mboldirile desftrilor, Stpn, Izvorule, de Dumnezeu Nsctoare, nu m trece cu vederea, apuc nainte, ajuttoarea cea grabnic si m izbveste de cursele lui, ca s te laud pe tine, cea pururea mult ludat.
489

Prezenta Fecioarei aduce mult umanitate n viata crestinismului. Prin ea cerul se umanizeaz, se sensibilizeaz, deoarece acolo e prezent o Maic ce st alturi de Dumnezeu, avnd prin bunvointa Lui, pe de o parte, autoritate de Maic asupra Lui, atunci cnd se roag pentru noi, iar pe de alta, duiosie de Maic pentru greuttile noastre.
490

4.

Maica Domnului n spiritualitatea ortodox

In spiritualitatea ortodox, un loc deosebit l ocup Fecioar Maria, Maica Domnului. Biserica Ortodox crede n mijlocirea si ndrznirea ei de Maic a Domnului, creia i se roag ca uneia ce este preacinstit si preasfnt. Ne rugm Maicii Domnului si o preamrim n acelasi timp. O preamrim ca pe ceea ce a trit cea mai mare unire pe care umanul o poate realiza cu Dumnezeu, ea fiind tipul fiintei umane pe deplin realizate. Atributele de Nsctoare de Dumnezeu si Maic a Lui, exprim raportul de profund intimitate ce s-a stabilit ntre Fecioara Maria si Fiul lui Dumnezeu cel
491 492

487 488 489 490

Ibidem. Utrenie, Icos, p. 40. Ibidem . Utrenie, cntarea 1, oda 1, p. 37. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, oda 4, p. 38. Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, op. cit. p. 167. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit.. p. 126. M. Costa de Beauregard, op cit. p.156.

491Pr. 492

101 ntrupat. Unul din meritele crestinismului este c a restabilit demnitatea femeii, ridicndu-o pn la nltimea brbatului, desi rolurile lor n viat rmn deosebite, potrivit cu aptitudinile lor naturale. Temeiul acestei demnitti st n uimitorul fapt c Fiul lui Dumnezeu a binevoit a se face Fiu al femeii, creia i s-a dat rolul de Maic. Prin acest fapt, Maica Domnului a devenit modelul, ndejdea, ocrotitoarea tuturor maicilor. Acestea, n toate greuttile lor, si pun speranta n Maica Domnului, vznd n ea modelul ideal al Mamei, al dragostei materne. Maica Domnului nu este doar patroana maicelor ci si a fecioarelor. Biserica noastr crede n purureafecioria Maicii Domnului. Ea este model de curtie, sfintenie, devotament si supunere pentru toate fecioarele si monahiile noastre. Pretutindeni, cele ce vor s-si nchine viata lui Dumnezeu, se ndreapt cu ndejde spre Pururea Fecioara Maria. Prin faptul nasterii lui Dumnezeu-Cuvntul din femeie, crestinismul umanizeaz tot cerul. Stiind noi c Omul-Hristos are o Maic, primim curaj, maica fiind quintesenta afectiunii iubitoare, iar Maica aceasta este cu totul dintre noi. De aceea ne rugm Maicii Domnului cu mult ncredere, stiind c ea are o intimitate deosebit cu Dumnezeu, recunoscnd n ea o iubire matern, si n acelasi timp iubirea celei ce este slujitoarea model a Domnului. Pe lng marea sa iubire, Maica Domnului ne ofer si un model de rugciune. Pe ea nu ne-o putem nchipui altfel dect n rugciune ctre Fiul su si Dumnezeul nostru (de aici venind si frumosul nume pe care noi romnii l-am dat ei - Maica Precista- Maica Rugtoare, de la lat. preces=rugciune). Maica Domnului este ocrotitoarea tuturor celor ce se roag, Maica duhovniceasc a tuturor crestinilor, nssi icoana Bisericii. Stiind realizate n persoana ei, la maxima posibilitate, iubirea, pe care Insusi Fiul ei a simtit-o, si sfintenia, care a nvrednicit-o a fi tron al lui Dumnezeu, ne nchinm plini de uimire n fata ei, avnd ndejde n ajutorul ei, stiind c mai mult dect nisipul si dect picturile ploilor sunt multimule lucrrilor izvorului ei, care nencetat se revars peste tot pmntul. Incercnd s vorbim despre mretia ei, ne dm seama c cuvintele noastre sunt nendestultoare pentru a o luda dup cuviint: Nici cuvntul, nici mintea, nici limba, nu sunt n stare a luda, Curat, nasterea ta; ci sunt fr de putere, cu privire la tine, iar mndria filosofilor si miestria ritorilor se dovedesc si ele neputincioase.
493 494 495 496 497 498 499 500

493 494 495 496 497 498 499 500

Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, op. cit. p. 165. Ibidem. p. 166. Kardinal Josef Mindszenty, Die Mutter, Luzern, 1949, p. 141. Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, op. cit. p. 166. Ibidem. p. 166. M. Costa de Beauregard, op. cit. p. 156. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 4, oda 1, p. 38. Ibidem . Utrenie, cntarea 6, oda 4, p. 39.

102

B.

Miercurea Injumttirii Cincizecimii

In mijlocul praznicului Hristos Mesia, stnd, n mijlocul nvttorilor, i nvat.
501

In Miercurea de dup Duminica Slbnogului, n Biserica Ortodox se face pomenirea Injumttirii Cincizecimii, n a crei atmosfer sfintele noastre slujbe ne tin timp de o sptmn. Aceast srbtoare o prznuim ntru cinstirea celor dou mari praznice, al Pastilor si al Rusaliilor, ca pe una ce le uneste si le leag pe amndou. Multe din cntrile de la Vecernie si Utrenie au n vedere tocmai aceast legtur: Apropiatu-s-a revrsarea cea din plin a dumnezeiescului Duh peste toti, precum este scris. Sorocul nemincinoasei fgduinte, date Ucenicilor de Hristos, dup Moartea, Ingroparea si Invierea Sa, ajungnd la njumttire, vesteste, adeverind, artarea Mngietorului.
502 503

Ct de sfintit cu adevrat este srbtoarea aceasta! C rdcin fiind a njumttirii praznicelor celor mari, este luminat dintr-amndou prtile.
504

Sosit-a, astzi, njumttirea Cincizecimii, luminat dintr-o parte de dumnezeiasca lumin a dumnezeiestilor Pasti, iar din cealalt strlucind de harul Mngietorului.
505

Asupra modului n care a luat fiint srbtoarea, precum si asupra pozitiei si cuprinsului ei ne lmureste pe deplin Sinaxarul praznicului, care ne spune urmtoarele: ...Si aceasta srbtoare a luat fiint astfel: Dup ce Hristos a svrsit minunea cea mai presus de fire asupra slbnogului, iudeii cutau s-L omoare, chipurile scandalizati din cauza Smbetei, cci smbta se fcuse aceasta. Deci Iisus a plecat n Galileea si petrecnd n muntii de acolo, a svrsit minunea sturrii cu cinci pini si doi pesti a cinci mii de oameni, afar de femei si copii. Curnd dup aceea, sosind Srbtoarea Corturilor (care la iudei era deasemenea un praznic mare), S-a suit n Ierusalim si se ferea s fie vzut de oameni. Dar la Injumttirea acestui praznic, mergnd n templu, nvta pe oameni si toti cei ce se aflau acolo se minunau de nvttura Lui, si plini de ur, ziceau: Cum stie Acesta carte, fr s fi nvtat? Dar El, fiind un nou Adam, avea aceeasi stiint, ca si Adam cel dinti; apoi, iarsi, ca Dumnezeu, era plin de toat ntelepciunea. Deci toti crteau si erau porniti spre uciderea Lui. Dar Iisus mustrndu-i, ca pe unii, care numai se fceau c apr Smbta, le-a zis: Pentru ce cutati s m ucideti? Si aducnd iarsi vorba despre cele spuse mai nainte, le-a zis: Dac v strduiti pentru lege, pentru ce v mniati asupra Mea? C dac am fcut pe om sntos, smbta, am fcut pentru c si Moise legiuieste aceasta, adic s fie dezlegat smbta, cnd e vorba de tierea mprejur. Deci, vorbindu-le multe despre aceasta,
501 502 503 504 505

Ibidem. Miercurea Injumttirii Praznicului,Utrenie, stih la Sinaxar, p. 177. Ibidem. Sinaxar, p. 177. Ibidem. Vecernie, Doamne strigat-am, stihira 3, p. 167. Ibidem. Utrenie, cntarea 5, canonul 1, oda 2, p. 175. Ibidem. Utrenie, cntarea 6 canonul 1, oda 1, p. 176.

103 si dovedindu-Se pe Sine dttor al legii si deopotriv cu Tatl, n cea n cea din urm mare zi a praznicului a fost, cu toate acestea, lovit cu pietre de ei, dar piatra nu s-a atins nicidecum de El... Deoarece, prin aceast nvttur, Hristos S-a dovedit pe Sine Mesia, fcndu-se Mijlocitorul si Impciuitorul nostru cu Printele Su cel vesnic, pentru aceast pricin, srbtorind praznicul de acum si numindu-l Injumttirea Cinicizecimii, ludm pe Mesia Hristos si punem naintea tuturor cinstirea fiecruia din cele dou mari praznice. Avem n aceast mrturie o dovad n plus a faptului c srbtorile noastre au fost asezate cu mult ntelepciune, pozitia lor avnd o profund fundamentare biblic, teologic si istoric.
506

1.

Hristos prezentat de slujba Injumttirii Praznicului

Chiar dac la srbtorirea aceasta se face si o revelatie a Sfintei Treimi, totusi, n centrul ei se afl Iisus Hristos, a doua Persoan treimic, Fiul lui Dumnezeu, Care l-a vindecat pe slbnog, a nmultit pinile n pustie si la Srbtoarea Corturilor a nvtat n templu pe oameni. Cele mai multe din stihirile pentru slujba acestei srbtori l prezint pe Fiul lui Dumnezeu ntrupat si activitatea Lui divino-uman. Mari binefaceri strlucesc nou, Stpne, din dumnezeiasca Ta Intrupare, cea mai presus de minte; daruri si haruri si dumnezeiesti strluciri, cu drnicie, izvorsc.
507

Izvor vesnic de viat adevrat fiind, Doamne, Tu esti invierea noastr; voind Te-ai ostenit, Mntuitorul meu si de bun voie ai nsetat; legilor firii supunndu-Te si n Sihar venind trupeste, ai cerut Samarinencei ap s bei.
508

Iisuse, cela ce porti grija tuturor marginilor lumii, suitu-Te-ai n biseric si ai nvtat pe multimi cuvntul adevrului, njumttindu-se praznicul, precum strig Ioan.
509

Lucrul Tatlui ai svrsit, cu faptele ai adeverit cuvintele Tale, vindecri si semne svrsind, Mntuitorule; ai ndreptat pe slbnog, pe leprosi i-ai curtit si pe cei morti ai nviat.
510

Fiul cel fr de nceput S-a fcut nceput, c lund firea noastr, S-a fcut om; iar la mijlocul praznicului a nvtat zicnd: Alergati la izvorul cel pururea curgtor, ca s scoateti viat.
511

Acestea toate auzindu-le la slujba Injumttirii Praznicului Cincizecimii, l mrturisim si noi pe Hristos ca fiind viata si mntuirea noastr a celor credinciosi: Tu esti cu adevrat Hristos, care ai venit n lumea aceasta,
506 507 508 509 510 511

Ibidem. Utrenie, Sinaxar, p. 177. Ibidem. Utrenie, cntarea 1, canonul 1, oda 1, p. 170. Ibidem. Utrenie, cntarea 1, canonul 2, oda 4, p. 170. Ibidem. Utrenie, cntarea 6, canonul 2, oda 1, p. 176. Ibidem. Utrenie, cntarea 6, canonul 2, oda 3, p. 176. Ibidem. Utrenie, cntarea 6, canonul 2, oda 4, p. 176.

104 de la Care este mntuirea si iertarea greselilor printesti; Tu esti cu adevrat Viata celor ce cred ntru Tine.
512

2.

Cel nsetat s vin la Mine si s bea

Strigtul acesta strbate de la un capt la altul ntreaga slujb a Injumttirii Cincizecimii. Lucrarea mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu l-a avut n vedere pe om. Hristos s-a ntrupat pentru a-l aseza pe acesta n demnitatea cea dinti, pentru a reface comuniunea oamenilor ntre ei si cu Dumnezeu. In timp ce textele pentru slujbele Duminicilor Slbnogului si Orbului, au n vedere mai mult comuniunea oamenilor ntre ei, necesitatea omului pentru om, slujbele de la Duminica Samarinenci si de la Injumttirea Praznicului, insist asupra restabilirii comuniunii Dumnezeu-om. Dumnezeu s-a unit cu omul pentru a-i da acestuia posibilitatea de a se uni cu El. Sfintii Printi ne spun c pn la msura la care Dumnezeu s-a fcut om, omul poate s se ndumnezeiasc. Slujba Injumttirii Praznicului este o invitatie adresat de Dumnezeu omului la a se stura din apa cea vie, la a se ndumnezei. Stnd n mijlocul bisericii, la njumttirea praznicului, ai strigat dumnezeieste: Cel nsetat s vin la Mine si s bea; c cela ce bea dintru aceast dumnezeiasc ap a Mea, va izvor din pntece rurile nvtturilor Mele; iar cel ce crede ntru Mine, Care sunt trimis de dumnezeiescul Printe, mpreun cu Mine se va proslvi. Pentru aceasta strigm Tie: Slav Tie Hristoase, Dumnezeule, c ai revrsat din destul apele iubirii Tale de oameni, peste robii Ti. Hristos nu a venit doar pentru connationalii si contemporanii Si, ci pentru ntreaga umanitate. Izvoarele dumnezeirii, din care tsneste apa cea vie, ce alin setea duhovniceasc, El le-a ncredintat Bisericii Sale. Deschis-ai Bisericii izvoarele apelor celor de viat fctoare, Bunule, strignd: De nseteaz cineva, s vie la Mine degrab si s bea. Aceste izvoare ale apelor de viat fctoare ale Bisericii, nu sunt altceva dect apele botezului si praiele Sngelui lui Hristos revrsate n ntreaga lume din potirul mprtsirii. Prin Botez si Euharistie Biserica ofer tuturor celor nsetati viata vesnic, unirea cu Dumnezeu, lucru pe care stiindu-l ne adresm Mntuitorului cerndu-i s se milostiveasc si de noi, dndu-ne, prin mijlocirea praielor sngiurilor sale, curtire de pcate, puterea Duhului si viat vesnic: Injumttindu-se praznicul legii, Fctorule a toate si Stpne, ai zis ctre cei ce erau de fat, Hristoase Dumnezeule: Veniti si scoateti apa nemuririi! Pentru aceasta la Tine cdem si cu credint strigm: Druieste nou ndurrile Tale, c Tu esti Izvorul vietii noastre. Sufletul meu cel ntelenit n frdelegile greselilor, adap-l cu praiele sngiurilor Tale si-l arat roditor de fapte bune. C Tu
513 514 515

512 513 514 515

Ibidem. Utrenie, cntarea 8, canonul 2, oda 2, p. 180. Ibidem. Utrenie, sedealna, p. 172. Ibidem. Utrenie, cntarea 3, canonul 1, oda 1, p. 171. Ibidem. Utrenie, Condac, p. 177.

105 ai zis tuturor s vin la Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu Preasfinte, si s scoat apa nestricciunii, cea vie, care spal pcatele celor ce laud slvita si dumnezeiasca Ta Inviere; dnd, Bunule, puterea Duhului, care cu adevrat S-a pogort de sus peste Ucenicii Ti, celor ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu; c Tu esti Izvorul vietii noastre.
516

S alergm prin urmare la Mntuitorul, la Biserica Sa, pentru a ne mprtsi de roadele Jertfei Sale, pentru a ne ndumnezei.

3.

Fariseismul n fat cu roadele credintei si lucrarea apei

In fata chemrii Mntuitorului, asa cum faptele (dintre care o parte sunt evocate n cntrile Penticostarului) au demonstrat, omul poate avea dou atitudini; de refuz sau de acceptare si urmare a chemrii. Stpnul tuturor, stnd n biseric, la njumttirea praznicului cinstitei Cincizecimi, vorbind fariseilor, i mustra limpede si cu ndrzneal mult, pentru semetia cea tiranic a lor, ca un Imprat si Dumnezeu; iar nou tuturor, pentru milostivire, ne druieste mare mil.
517

a)

Fariseismul
Cnd am prezentat slujba de la Duminicile Slbnogului si Orbului, am vorbit si despre ntunerecul n care se zbteau cei ce nu voiau s vad Lumina, cei care ajunseser s acorde o valoare mai mare mijloacelor dect scopului, pe care chiar l uitaser. Aceast rsturnare de valori este reliefat si de slujba Injumttirii Cincizecimii: Smbta si n toate zilele se arta Hristos vindecnd, prin fapte minunate, pe cei ce erau cuprinsi de tot felul de boli; dar fariseii cei amgitori se umpleau de mnie.
518

Pe slbnogul care zcea de multi ani, Smbta l-a vindecat Acesta si a clcat legea, asa cum ziceau fariseii, hulind amar pe Hristos.
519

Pentru c puneau Legea dat omului spre folos mai presus de el, pentru c urmrind mplinirea Legii ei uitaser cu totul de omul cruia aceasta trebuia s-i slujeasc, inversnd astfel scara valorilor, fariseii si crturarii, nu si-au atras din partea lui Hristos dect mustrrile meritate. Nu judecati cu judecat ftarnic, iudeilor; zis-a Stpnul nvtnd, cnd a venit n biseric, precum este scris, njumttindu-se praznicul cel legiuit.
520

Dac tiati mprejur pe om Smbta, ca s nu se strice legea, acum, pentru ce v mniati asupra Mea, c pe un om ntreg
516 517 518 519 520

Ibidem. Utrenie, Icos, p. 177. Ibidem. Utrenie, sedealna dup a doua stihologie, p. 170. Ibidem. Utrenie, cntarea 8, canonul 2, oda 4, p. 180. Ibidem. Utrenie, cntarea 8, canonul 2, oda 5, p. 181. Ibidem. Utrenie, cntarea 3, canonul 2, oda 1, p. 172.

106 l-am fcut sntos, cu cuvntul? Voi judecati dup trup, a zis Hristos iudeilor.
521

In ciuda tuturor mustrrilor si a dovedirii adevrului, nvttorii de lege s-au nchis n fariseismul lor, refuznd s cread n Cel Sfnt, lepdndu-se astfel de roadele credintei.

b)

Roadele credintei si lucrarea apei

A doua atitudine pe care omul o poate avea fat de chemarea adresat lui de Mntuitorul, este aceea de rspuns, prin credint. Chemarea lui Hristos este nsotit si de fgduinte. Celor ce vor s-si potoleasc setea cu Apa cea vie, El le promite c vor izvor rurile nvtturilor Lui , c mpreun cu El se vor proslvi , vor stinge crbunii nselciunii , n veci nu vor mai nseta si nu vor mai flmnzi , vor primi pe Duhul , nu vor umbla n ntuneric ci vor avea lumina vietii celei nemuritoare. Acestea toate sunt daruri pe care omul numai n si prin Hristos le poate obtine, El nsusi fiind Izvorul dragostei si noianul milei , care izvorste lumii iertarea, spal greselile si curteste bolile, mntuieste pe cei ce prznuiesc Invierea Lui, acoper pe cei ce prznuiesc cu dragoste Inltarea Lui, cea cu slav, si d sufletelor noastre pace si mare mil. Cei credinciosi se deschid lucrrii n ei a apei mntuitoare, devenind una cu izvorul: Cela ce mnnc Pinea Ta, viu va fi n veci; si cela ce bea Sngele Tu, ntru Tine petrece, Mntuitorul meu, si Tu ntrnsul petreci, si-l vei nvia n clipa cea de apoi.
522 523 524 525 526 527 528 529 530

Roadele credintei sunt tocmai darurile Izvorului vietii. Nu putem spune unde se termin rodul credintei si unde ncepe lucrarea harului, cele dou fiind unite pn la asa msur nct, desi distincte, nu se mai pot diferentia. Cu ct una creste, se multiplic si cealalt. Nu putem niciodat spune c progresul nostru duhovnicesc este fruct al credintei noastre, neputnd-o distinge pe aceasta de lucrarea harului. De aceea ne rugm lui Dumnezeu nencetat s ne druiasc harul care s ne sporeasc credinta, s desvrseasc cu buntatea Lui lipsurile noastre: Cela ce tii paharul darurilor celor nedesertate, d-mi s scot ap, spre iertarea pcatelor; c sunt cuprins de sete, Milostive, unule Indurate.
531

521 522 523 524 525 526 527 528 529 530 531

Ibidem. Utrenie, cntarea 9, oda 5, p. 182. Ibidem. Utrenie, sedealna, p. 172. Ibidem.............................., p. 172. Ibidem. Utrenie, sedealna, Slav... Si acum..., p. 173. Ibidem............................................................., p. 173. Ibidem. Utrenie, cntarea 7, canonul 2, oda 3, p. 179. Ibidem. Vineri, Sptmna a patra dup Pasti, Utrenie, laude, Si acum..., p. 191. Ibidem, Joi, Sptmna a patra dup Pasti, seara, Doamne strigat-am, stihira 2, p. 189. Ibidem................................................................................................................., p. 189. Ibidem. Utrenia Miercurii Injumttirii Cincizecimii, cntarea 7, canonul 2, oda 5, p. 179. Ibidem. Utrenie, Luminnda, p. 183.

107

4.

Spiritualitatea srbtorii Injumttirii Cincizecimii

Aceast srbtoare prin pozitia si cuprinsul slujbei ei realizeaz o legtur ntre cele trei mari srbtori ale Penticostarului. Desi are la baz un moment din activitatea public a Mntuitorului, liturgic, praznicul e prezentat posterior Invierii si avnd n vedere Inltarea imediat urmtoare, precum si Pogorrea Sfntului Duh. Cntrile praznicului releveaz iconomia mntuirii. Hristos este prezentat ca Fiul lui Dumnezeu ntrupat, Care a venit n lume pentru mntuirea omului, pentru care de bunvoie a ptimit, S-a lsat rstignit, iar a treia zi a nviat din morti. In curnd El se va nlta la cer, n snurile Tatlui, de unde l va trimite n lume pe Duhul Sfnt. Sosit-a njumttirea zilelor, care se ncep de la mntuitoarea Inviere si se pecetluiesc cu dumnezeiasca Cincizecime; si strluceste avnd strlucirile dintru amndou prtile, si unindu-le pe amndou se cinsteste, artnd mai dinnainte, slava ce va s fie, a stpnestei Inltri.
532

Apropiatu-sa revrsarea cea din plin a dumnezeiescului Duh peste toti, precum este scris. Sorocul nemincinoasei fgdiuinte, date Ucenicilor de Hristos dup Moartea, Ingroparea si Invierea Sa, ajungnd la njumttire, vesteste, adeverind, artarea Mngietorului.
533

Zorile Cincizecimii se ntrezresc deja. Revelatia Treimii ca Izvor unic, din care vor curge rurile vietii , desi nu cu atta claritate ca la Cincizecime, este totusi prezentat. Hristos a venit n lume, mplinind vointa Tatlui, iar dup terminarea lucrrii Sale pe pmnt se va nlta din nou la Tatl pentru a ni-L trimite nou pe Duhul Sfnt, Cel care s mentin nesecate izvoarele Jertfei Sale si s le fac pururea curgtoare prin Biserica ntemeiat de Hristos. Deschis-ai Bisericii izvoarele apelor celor de viat fctoare, Bunule, strignd: De nseteaz cineva, s vin la Mine degrab si s bea. Lmurit ai spus, c Te vei nlta de pe pmnt la cer, si ai fgduit c vei trimite din cer pe Duhul Sfnt.
534 535 536

Cntrile acestui praznic, desi l au n centru pe Hristos si lucrarea Lui, pun n evident faptul c tot ce a fcut El, avea n vedere venirea Duhului Sfnt. Opera lui Hristos pe pmnt a fost o parte a lucrrii Sfintei Treimi, n raport cu omul, cu ntreaga creatie. Ca un Dumnezeu avnd putere peste toate, si ca un Puternic surpnd tria mortii, ai fgduit, Hristoase, a trimite pe Duhul Sfnt, Care din Tatl purcede.
537

532 533 534 535 536 537

Ibidem. Vecernia praznicului, Doamne strigat-am, stihira 1, p. 167. Ibidem....................................................................., stihira 3, p. 167. Paul Evdochimov, op. cit. p. 98. Penticostarul, ed. cit. Utrenia praznicului, cntarea 3, canonul 1, oda 1, p. 171. Ibidem. ......................................................................................., oda 2, p. 173. Ibidem. Utrenie, cntarea 4, canonul 1, oda 3, p. 173.

108 Acestea stiindu-le, ne strduim si noi a ne nvrednici de lucrarea mntuitoare a Treimii. Luminndu-ne, fratilor, cu Invierea Mntuitorului Hristos si ajungnd la injumttirea praznicului sptmnesc, s pzim cu curtie poruncile lui Dumnezeu; ca s ne nvrednicim s prznuim si Inltarea si s ne bucurm de venirea Sfntului Duh.
538

C.

Smbta Rusaliilor cu pomenirea celor adormiti

Cci nu voiesc moartea pctosului, zice Domnul Dumnezeu.
539

In conceptia crestin moartea e considerat drept usa de trecere din aceast viat trectoare, la viata fr de sfrsit, la plenitudinea vietii mpreun cu Hristos, fiind privit ca un eveniment firesc, universal si necesar, prin care trecem la comuniunea deplin cu Dumnezeu. Certitudinea ntlnirii noastre cu El n viata viitoare, Hristos ne-a dat-o prin Invierea Sa din morti, prin care S-a fcut nceptur celor adormiti.(I Corinteni, 15, 20) Pe credinta n nemurirea sufletelor si nvierea trupurilor se bazeaz practica Bisericii de a se ruga pentru cei adormiti. Noi credem c omul odat creat nu se mai poate nimici deoarece poart n el suflarea lui Dumnezeu. Inceput si chip mi s-a fcut mie porunca Ta cea ziditoare, c voind s m aduci la viat din mpreunarea firii celei nevzute si celei vzute, mi-ai zidit trup din pmnt si mi-ai dat suflet cu dumnezeiasca si de viat fctoarea Ta suflare. Pentru aceasta, Mntuitorule pe toti robii Ti odihneste-i n latura celor vii si n corturile dreptilor.
540 541 542 543

Biserica a consacrat Smbta drept zi n care lund mijlocitori pe toti sfintii, s ne rugm pentru printii si fratii nostri mutati din aceast viat. Pe lng aceasta, n cursul anului bisericesc, sunt consacrate anumite zile n care se face pomenirea general a tuturor celor adormiti. Aceste zile sunt: Smbta lsatului sec de carne, smbetele a doua, a treia si a patra ale Postului Mare si Smbta dinaintea Pogorrii Duhului Sfnt. In Smbta dinaintea Pogorrii Sfntului Duh, i pomenim pe toti cei din veac adormiti printi si frati ai nostrii, deoarece la Cincizecime, s-a pecetluit mntuirea lumii, prin Pogorrea Sfntului Duh, care si extinde lucrarea Sa mntuitoare, nu doar asupra celor vii, ci si asupra celor adormiti. Acesta este motivul, pentru care, chiar n ajunul praznicului, Biserica se
544

538 539 540 541 542 543 544

Ibidem. Utrenie, laude, Slav... Si acum..., p. 184. Iezechiel, 18, 32 Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran si Arhid. Prof. Dr. Ioan Zgrean, op. cit. p. 365. Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 182. Olivier Clment, op. cit. p. 95. Penticostarul, ed. cit. Smbta Rusaliilor, Vecernie, stihoavn, Slav..., p. 343. Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 183.

109 roag lui Dumnezeu, nu doar pentru ce vii, ci si pentru cei adormiti, pentru care cere fericire vesnic. Inc de la nasterea sa, praznicul Cincizecimii a fost n legtur cu pomenirea mortilor. Rusaliile au nlocuit o srbtoare roman, Rosalia, srbtorit n luna mai, n timpul cnd nfloreau trandafirii (rosa), al crei obiect era de fapt pomenirea mortilor. Pentru vechimea obiceiului de a ne ruga pentru cei adormiti, la Rusalii, ne st mrturie si una din rugciunile de la Vecernia din ziua praznicului Cincizecimii, atribuit Sfntului Vasile cel Mare: Tu, Doamne al slavei celei vesnice, Fiule iubit al Printelui celui de sus, Lumin vesnic din Lumin vesnic, Soare al drepttii, auzi-ne pe noi care ne rugm Tie: odihneste sufletele robilor Ti, ale printilor si fratilor nostrii, care au adormit mai nainte, si ale celorlalte rudenii dup trup, si ale tuturor de o credint cu noi, pentru tru care facem acum pomenire.
545 546 547 548

In afar de zilele amintite, n Biserica Ortodox Romn, n ziua Inltrii Domnului se face pomenirea Eroilor. Desi n calendarele si Sinaxarele noastre, de cele mai multe ori, cnd este vorba de indicarea unei pomeniri a celor adormiti, se foloseste expresia Pomenirea mortilor, n cuprinsul rugciunilor, acestia sunt desemnati cu termenul de adormiti. In vechime, vorbindu-se de cei adormiti, se folosea cuvntul repausati (de la latinescul repausare=a rposa) , care desemna clar pe cei trecuti n cealalt viat, termen care, din pcate, n limbajul actual, nu mai este dect foarte putin ntrebuintat. Vorbind despre cei dintre noi, mutati la Domnul, este corect, s folosim cuvntul adormiti, care desi nu ntru totul corect, este totusi mult mai potrivit dect cuvntul morti, pentru simplul motiv c cei trecuti de la noi nu sunt morti. Desi trupul lor, s-a destrmat pentru o anumit perioad, sufletul lor, din momentul creatiei, va tri vesnic.
549

1.

Sfnta Treime - cauza si scopul vietii noastre

Numai Tu, singur, esti fr de moarte, Cela ce ai fcut si ai zidit pe om; iar noi pmntenii din pmnt suntem ziditi si ntru acelasi pmnt vom merge, precum ai poruncit, Cela ce m-ai zidit si mi-ai zis: pmnt esti si n pmnt te vei ntoarce, unde toti pmntenii mergem, fcnd tnguire de ngropare, cnta-

545 546 547 548 549

Ibidem. p. 184.

Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Manual pentru Seminariile Teologice, op. cit, p. 19. Vasile Mitrofanovici, op. cit. p. 184. Penticostarul, ed. cit. Duminica Rusaliilor, Vecernie, rugciunea 5 pentru cei adormiti, p. 384.

Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Romne, Manual Pentru Seminariile Teologice, op. cit. p. 20.

110 rea: Aliluia , spunem noi, adresndu-ne lui Dumnezeu prin Icosul praznicului. Mrturisim c doar Dumnezeu este cel care are viata n Sine, fiind absolut independent, neconditionat de nimeni si de nimic exterior Lui. In fata lui Dumnezeu ne mrturisim micimea noastr, dat de faptul c suntem fiinte create, dar stiind n acelasi timp c suntem fcuti dup chipul Creatorului, c o parte din noi este suflu din suflarea Lui, ce nu va pieri niciodat, si ntemeindu-ne pe acest fapt, i cerem fericirea vesnic pentru cei adormiti: Inceput si chip mi s-a fcut mie porunca Ta cea ziditoare; c voind s m aduci la viat din mpreunarea firii celei nevzute si celei vzute, mi-ai zidit trup din pmnt si mi-ai dat suflet cu dumnezeiasca si de viat fctoarea Ta insuflare. Pentru aceasta, Mntuitorule pe robii Ti, odihneste-i n latura celor vii si n corturile dreptilor.
550 551 552

Cela ce m-ai nsufletit pe mine, omul, cu suflarea cea dumnezeiasc, Dumnezeule Cel atotputernic, pe cei mutati nvredniceste-i, Stpane, mprtiei Tale, ca s-Ti cnte Tie, Mntuitorule: Bine esti cuvntat Dumnezeul printilor nostrii.
553

Dumnezeu ne-a creat spre a fii vesnici, spre a ne bucura de vesnicia mpreunpetrecerii cu El. Desi omul a czut n pcat, Dumnezeu a continuat s-l sprijine, n vederea ajungerii la scopul dat lui prin creatie. La slujba Utreniei din Smbta Rusaliilor, mrturisim c El este singurul ce domneste peste cei vii , Cel care a zidit toate cu ntelepciune, a trimis pe prooroci s prooroceasc venirea Lui, si pe Apostoli s propovduiasc faptele Lui cele mari , c El este Cel ce ornduieste pe crmuitori, pe stpnitori, pe judectori si pe ispravnici. Intemeindu-ne pe toate acestea, i cerem lui Dumnezeu ca pe cei mutati de la noi, s-i nvredniceasc de fericire n viata vesnic: Pe cei ce s-au mutat la Tine, Hristoase, nvredniceste-i a dobndi slava Ta cea negrit, unde este lcasul celor ce se veselesc si glasul bucuriei celei curate.
554 555 556 557

Prin toate acestea , ne manifestm credinta c revelatia lui Dumnezeu n Iisus Hristos, care se transmite prin puterea Duhului Sfnt n Biseric, cuprinde nu numai istoria mntuirii, adic ceea ce a fcut Dumnezeu pentru noi n trecut, ci si viitorul mntuirii, adic ceea ce Dumnezeu face acum si ceea ce El pregteste pentru noi n viitor. Evanghelia nu este o simpl revelatie istoric, ci are un mesaj si o putere profetic. Biserica pstreaz vie amintirea celor ntmplate n trecut, dar ea orienteaz viata crestinului n viitor.
558

550 551 552 553 554 555 556 557

Penticostarul, ed. cit. Smbta Rusaliilor, Utrenie, Icos, p. 354. Pr. Prof. Isidor Todoran si Arhid. Prof. Dr. Ioan Zgrean, op. cit. p. 103. Penticostarul, ed. cit. Vecernie, stihoavn, Slav..., p. 343. Ibidem. Parastas, cntarea 7, Slav..., p. 347. Ibidem. Utrenie, stihoavn, stihira 3, p. 358. Ibidem. Utrenie, laude, Si acum..., p. 357. Ibidem. Utrenie, cntarea 3, oda 2, p. 351. Ibidem. Parastas, cntarea 4, oda 2, p. 346. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 159.

558Pr.

111

2.

Invierea lui Hristos, temeiul nvierii noastre

Plng si m tnguiesc cnd gndesc la moarte si vd zcnd n mormnturi frumusetea noastr, cea zidit dup chipul lui Dumnezeu, fr chip, neslvit si fr nftisare. O minune! Ce tain este aceasta care s-a fcut cu noi? Cum ne-am dat stricciunii? Cum ne-am njugat cu moartea? Cu adevrat, precum este scris, din porunca lui Dumnezeu, Celui ce d adormitilor odihn.
559

Dup cderea omului n pcat pn la venirea lui Hristos, moartea era totusi o pedeaps, pedeapsa omului care pctuise. Dup moartea trupului, sufletul nu se bucura de fericire deoarece prin pcat, omul se separase de Dumnezeu. Doar prin Invierea lui Hristos, raiul a fost iarsi deschis omului. Dup Inviere, moartea nu mai este semnul condamnrii, astfel nct crestinul nu se mai teme de moarte, deoarece dincolo de ea se afl ndejdea nvierii. Precum Hristos a nviat, si acum petrece cu trupul n snul dumnezeirii, avem credinta c si noi vom nvia, si ne vom nvrednici de petrecerea acolo unde este El. Pentru cei ce mor n ndejdea nvierii, moartea omului, proprie conditiei umane, este trecerea spre conditia umanittii lui Hristos, pe care a transformat-o prin Moartea si Invierea Sa, deci trecerea spre o viat nou. Murind Hristos, l-a nviat pe Adam si ntreaga umanitate. Aceasta este credinta noastr, pe care o mrturisim si la slujba Smbetei Rusaliilor, cnd privind cu ndejde la Invierea lui Hristos, ne rugm pentru nvierea tuturor celor adormiti ntru ndejde: Dup scularea ta cea din morti, Hristoase, moartea nu mai stpneste pe cei ce au murit ntru dreapta credint. Pentru aceasta ne rugm cu deadinsul, odihneste n curtile tale si n snurile lui Avraam, pe robii Ti, cei ce Ti-au slujit n curtie, de la Adam si pn astzi, pe printii si pe fratii nostrii, prietenii, mpreun si rudele, pe tot omul care a lucrat cele ale vietii, cu credint, si s-a mutat la Tine, Dumnezeule, n multe feluri si n multe chipuri, si i nvredniceste pe ei mprtiei Tale celei celei ceresti.
560 561 562

Durere s-a fcut lui Adam gustarea din pom, n Eden, de demult, cnd sarpele si-a vrsat veninul; c printrnsul a intrat moartea, care a mistuit tot neamul omenesc; ci, Stpnul venind, a surpat pe balaur si ne-a druit nou nvierea: Deci ctre Dnsul s strigm: Fie-Ti mil, Mntuitorule, si pe cei ce i-ai luat, odihneste-i cu alesii Ti, ca un Iubitor de oameni.
563

559

Penticostarul, ed. cit. Vecernie, Slav..., p. 342. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 154. Ibidem. p. 153. Penticostarul, ed. cit. Vecernie, stihira 4 din ale mortilor, p. 342. Ibidem. Utrenie, stihoavn, Slav..., p. 358.

560Pr. 561 562 563

112 Ratiunea nvierii trupurilor este Invierea lui Hristos. Biserica tine s predice c nu exist un alt Dumnezeu dect Creatorul, un alt Hristos dect cel nscut din Maria, o alt sperant dect nvierea.
564

3.

Imprtia - comuniune cer-pmnt

Prin Inviere si Inltare, trupul lui Hristos, firea lui uman, si n ea tot trupul pmntului, au intrat n spatiul treimic, aducnd totul la acelasi nivel n Tainele Bisericii, inima cea de tain a omenirii si a cosmosului. Inchisoarea acestei lumi a fost distrus, portile mortii desfiintate si puterea Pastelui oferit nou tuturor. In felul acesta, orice viat duhovniceasc, se poate defini ca o crestere n noi a trupului de slav, a omului celui tainic al inimii, care-si asum ntreaga realitate a omului celui din afar. Moartea mistic este o coborre lucid n moarte, pentru a-L ntlni aici pe Hristos si a intra n dinamismul Invierii Sale. Astfel, viata vesnic ncepe nc din aceast viat, ca o pregustare a Parusiei. In aceast perspectiv, Sfintii Printi, au evocat starea intermediar a celor adormiti, care si ei asteapt venirea Imprtiei pe care Sfintii o pregtesc. Nimeni nu se mntuieste singur, ci n comuniune cu toti, cu ntreaga omenire devenit Trupul lui Hristos. Fr iubire nu exist viat vesnic. Cine nu iubeste pe fratele su rmne n moarte (I Ioan 3, 14). Ca o ardere de tot si ca o prg a firii omenesti aducndu-se Mucenicii, proslvitului Dumnezeu, pururea ne mijlocesc nou mntuire.
565 566 567 568

Iat dumnezeiestile cete ale Mucenicilor, adunrile Apostolilor, ale Proorocilor si stolurile Dreptilor, Mntuitorule, pe Tine ludndu-Te, Te roag, s mntuiesti pe toti, pe care i-ai luat din lume.

569

Impreun cu sfintii, ngerii, mplinindu-si misiunea lor, contribuie si ei la realizarea mprtiei. Acum, Milostive, Te mblnzesc pe Tine cetele ngerilor si herivimii cu dumnezeiestii serafimi se roag; stpniile, scaunele si cpeteniile, puterile mpreun cu arhanghelii si domniile cer de la Tine, Puternice, s Te milostivesti spre sufletele pe care le-ai mutat. Ca ceea ce s-a nvrednicit a fi palat al celui Preanalt, Maica Domnului, si aduce cel mai mare aport la fericirea noastr. Pe tine zid si liman te avem si rugtoare bineprimit ctre Dumnezeu, pe Care L-ai nscut, Nsctoare de Dumnezeu nenun570

564Pr. 565 566 567 568 569 570

Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 159.

Olivier Clment, op. cit. p. 98. Ibidem. p. 98. Ibidem. p. 99. Penticostarul, ed. cit. Parastas, cntarea 5, oda 1, p. 346. Ibidem. Utrenie, cntarea 5, oda 1, p. 352. Ibidem. Utrenie, cntarea 9, oda 1, p. 355.

113 tit, a credinciosilor mntuire.

571

Ceea ce esti dulceata ngerilor, bucuria celor ntristati, ocrotitoarea crestinilor, Fecioar, Maic a Domnului, apr-ne pe noi si ne izbveste de chinurile cele vesnice.
572

Noi cei de pe pmnt, doritori de a atinge sfintenia, ne rugm pentru cei adormiti zicnd: Pentru toti cei ce au adormit, Stpne, si pentru toat vrsta, dregtoria si mrimea, toti ne rugm cu cldur, ca s mntuiesti pe cei ce i-ai mutat.
573

Imprtia lui Hristos e o mprtie a iubirii. Iubirea nseamn n primul rnd comuniune, neputndu-se vorbi despre o fericire deplin si n acelasi timp individual a sfintilor. Sfinti sunt cei ce au devenit existent n comuniune. Sfintii se bucur mpreun si se roag pentru noi, cei ce suntem nc pe cale. Noi, doritorii de a ajunge n mprtia comuniunii si a dragostei, ne rugm unii pentru altii, ne rugm pentru toti semenii nostrii. Astfel, cei din cer si cei de pe pmnt, vii si adormiti, ngeri si oameni, n comuniune, contribuim la instaurarea mprtiei. Aportul nostru, al celor ce suntem nc n viata aceasta, la venirea mprtiei, este aducerea ei ntre noi prin trirea unei vieti dumnezeiesti. Cu ct sunt mai multi cei ce triesc mprtia, cu att mai mult aceasta se lrgeste. Vie mprtia Ta, fac-se voia Ta precum n cer asa si pe pmnt!
574

4.

Rugciunile pentru cei adormiti

Cela ce ntru adncul ntelepciunii, ca un Iubitor de oameni toate le chivernisesti si ceea ce este de folos tuturor le druiesti; unule Ziditorule, odihneste, Doamne, sufletele robilor Ti; c ntru Tine ndejdea si-au pus; n Fctorul si Ziditorul si Dumnezeul nostru.
575

Rugciunile pentru cei morti si sacrificiile aduse pentru curtirea pcatelor, au fost cunoscute si practicate n Vechiul Testament (II Macabei, 12, 4246). In Biseric, pomenirea liturgic a celor adormiti, milosteniile n numele lor, au n vedere o fericit sperant. Dumnezeu nu predestineaz si nu trimite pe nimeni n iad, ci vrea ca toti s ajung la pocint (I Petru, 3 9). Desi timpul de pocint si mntuire este viata aceasta (II Corinteni, 6, 2), Biserica se roag pentru cei adormiti, cu speranta c pn la judecata universal, exist posibilitatea schimbrii strii n care se gsesc cei adormiti. Pentru cei ce se afl n chinuri, sperm o ameliorare, sau chiar trecerea lor n starea de fericire prin mila lui Dumnezeu. Pentru cei ce se afl n starea de fericire, ndjduim ca rugciunile noastre s le
576

571 572 573 574 575

Ibidem. Vecernie, Tropar, Si acum..., p. 344. Ibidem. Utrenie, Luminnda, Si acum..., p. 356. Ibidem. Utrenie, cntarea 1, oda 2, p. 350. Olivier Clment, op. cit. p. 101. Penticostarul, ed. cit. Vecernie, Tropar, p.344. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 165.

576Pr.

114 aduc un spor de bucurie. Biserica n-a fcut si nu face speculatii asupra schimbrilor ce se produc n urma rugciunilor pentru cei adormiti. Ea se roag pentru ei lui Dumnezeu, lsnd ca El n buntatea si dreptatea Sa, s hotrasc destinul vesnic al fiecruia. Odihneste Mntuitorul nostru cu dreptii pe robii Ti, si-i slsluieste pe dnsii n curtile Tale, precum este scris; trecndu-le ca un Bun greselile cele de voie si cele fr de voie, si toate cele ntru stiint si ntru nestiint, Iubitorule de oameni.
577

Si n rugciunile pentru cei adormiti, o chemm ca mijlocitoare pe Maica Domnului si a noastr, ca una ce cunoaste bine neputintele noastre, si pentru sfintenia ei are mare ndrzneal naintea Stpnului: Pe cei mutati de la noi, din lucrurile trectoare, slsluieste-i n corturile celor alesi si odihneste-i cu cei drepti, Mntuitorule, Cela ce esti fr de moarte; c de au si gresit ca niste oameni pe pmnt, Tu, ca un Domn fr de pcat, iart-le lor greselile cele de voie si cele fr de voie, pentru mijlocirile celeia ce Te-a nscut pe Tine, ale Nsctoarei de Dumnezeu, ca s strigm cu un glas pentru dnsii: Aliluia.
578

Biserica se roag pentru toti cei adormiti. Toti oamenii sunt frati ai nostri, destinati s ajung la acelasi tel. Imprtia lui Dumnezeu tinde s-i cuprind pe toti, dragostea noastr se ndreapt spre toti, astfel nct n rugciune i aducem pe toti n fata lui Dumnezeu, cu ndejdea n buntatea Lui. Cela ce toate le-ai fcut cu voia Ta, pe crestinii care au adormit ntru credint; printi, strmosi, bunici si strbuni, frati si prieteni, bogati si sraci, mprati si domni, pe cei de laolalt si pe sihastri, odihneste-i, rugmu-ne, unde este petrecerea multimii tuturor dreptilor si Sfintilor Ti, ca un Dumnezeu lesne ierttor, Stpne, Hristoase Imprate, druind iertare de pcatele pe care le-au svrsit, tuturor robilor Ti.
579

5.

Obiectul rugciunilor pentru cei adormiti

Rugciunea noastr pentru cei adormiti urmreste ca ei s se nvredniceasc de viata cea fericit. Nu stim unde se gseste cineva care a trecut din viata aceasta. Desi n multe cazuri, facem unele presupuneri, nu avem totusi putinta de a cunoaste locul si starea celui adormit. Singurul care stie cele ascunse ale inimilor, si n msur s fac o judecat dreapt, este Dumnezeu. Stiind c pn la judecata universal, nici bucuria, nici condamnarea sufletelor, nu sunt definitive , ne rugm ca toti s aib parte de fericire. Pe cei ce s-au mutat la Tine, Hristoase, nvredniceste-i a dobndi slava Ta cea negrit, unde este lcasul celor ce se veselesc si
580

577 578 579

Penticostarul, ed. cit. Utrenie, sedealna dup a doua stihologie, p. 250. Ibidem. Utrenie, Condac, p. 353. Ibidem. Utrenie, sedealna, p. 351. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 156.

580Pr.

115 glasul bucuriei celei curate.

581

Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletele robilor Ti, unde nu este durere nici ntristare nici suspin, ci viat fr de sfrsit.
582

Binevoieste Hristoase, ca cei ce s-au mutat n credint, s aib parte de strlucirea cea lumionoas si dumnezeiasc a Ta, druindu-le odihn, ca un singur Indurat, n snurile lui Avraam, si nvredniceste-i de fericirea cea vesnic.
583

Pmntul celor blnzi , snul lui Avraam , locul unde nu este durere nici ntristare nici suspin, ci viat fr de sfrsit , lcasurile sfintilor , sunt denumiri prin care desemnm starea si locul de fericire, numite cu un cuvnt rai. Raiul desemneaz Sfera si comuniunea lui Dumnezeu , si prezenta n persoan a Domnului cel proslvit (Matei, 24, 30; Apoc. 1,7), precum si o stare de biruint (Apoc. 2, 7). Rugciunea Bisericii este ca toti s devin cetteni ai raiului, unde s aib parte de fericirea vesnic, izvort din Dumnezeu. Cnd vei veni, Mntuitorule, mpreun cu ngerii pe scaunul slavei Tale, s judeci pmntul, atunci umple de dumnezeiasca Ta bucurie sufletele robilor Ti, ca s cnte nencetat si s strige: Bine esti cuvntat Dumnezeul printilor nostrii.
584 585 586 587 588 589 590

6.

Intelepciunea mortii
In ntelepciunea biblic si n cugetarea filocalic, gndul la moarte este prezentat drept o mare ntelepciune. L-am putea numi dealtfel si gndul la sfrsitul vietii pmntesti si la viata vesnic, gndul la Dumnezeu. Si n aceast zi, precum de fiecare dat, cnd se ntlneste cu fenomenul mortii, omul si pune mai acut unele ntrebri, referitoare la sensul vietii pmntesti, la felul cum trebuie s-si triasc aceast viat n vederea dobndirii vesniciei. Cu adevrat desertciune sunt toate si viata aceasta este umbr si vis. C n desert se tulbur tot pmnteanul precum a zis Scriptura: Cnd vom dobndi lumea, n groap ne vom slslui, unde sunt mpreun mpratii si sracii. Pentru aceasta, Hristoase, Dumnezeule, pe cei mutati de la noi, odihneste-i, ca un Iubitor de oameni.
591

581 582 583 584 585 586 587

Penticostarul, ed. cit. Parastas, cntarea 4, oda 2, p. 346. Ibidem. Parastas, Condac, p. 347. Ibidem. Parastas, cntarea 9, oda 2, p. 348. Ibidem, Parastas, cntarea 8, Slav..., p. 348. Ibidem. Parastas, cntarea 9, oda 2, p. 348. Ibidem. Parastas, Condac, p. 347. Ibidem. Utrenie, laude, stihira 6, p. 357. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 156. Ibidem. p. 156. Penticostarul, ed. cit. Utrenie, cntarea 7, oda 1, p. 354. Ibidem. Parastas, sedealn, p. 345.

588Pr. 589 590 591

116 In fata mortii ne dm seama c un singur lucru este cu adevrat important n viat - apropierea de Dumnezeu, unirea cu El. Toate ale vietii pmntesti ne sunt date spre a cstiga n acest scurt timp fericirea vesnic. Toate cele ce le facem urmrind altceva dect pe Dumnezeu, sfrsesc n fata mormntului. Toti cei cu mintea atintit la viat, veniti de v uitati n mormnturi si plecndu-v ochii, priviti amgirea lumii! Unde este acum frumusetea trupului si slava bogtiei? Unde este trufia vietii? Cu adevrat toate sunt desarte. Pentru aceasta s strigm ctre Mntuitorul: Pe cei ce i-ai ales din acestea trectoare, odihneste-i, pentru mare mila Ta.
592

Acum este n mormnt cel ce era pe scaun, acum cel ce era n porfir s-a mbrcat cu putreziciunea; c nu mai este pe scaun, ci zace n mormnt. Iat s-a stins stpnia mprteasc; iat viata omeneasc ca un vis trece. Pentru aceasta s strigm ctre Mntuitorul: Pe cei ce i-ai ales, odihneste-i, pentru mare mila Ta.
593

In vesnicie rmne un singur lucru - dragostea. Pomenindu-i pe cei adormiti, s ne aducem aminte c nu peste mult timp vom fi si noi ntre ei, si n fata lui Dumnezeu toate cele ascunse se vor descoperi. Atunci ne vom bucura de tot ceea ce am fcut n vederea unirii cu Dumnezeu.

7.

Reflexii in legtur cu pomenirea celor adormiti

A nviat Hristos si nici un mort nu este n groap, cci Hristos sculndu-Se din morti, nceptur nvierii celor adormiti S-a fcut. Penticostarul nu ar fi fost complet fr o slujb de pomenire a celor adormiti. Darurile Sfntului Duh s-au revrsat peste ntreaga Biseric, peste vii si adormiti. Opera mntuitoare a lui Dumnezeu a avut n vedere ntreaga umanitate, din care noi, cei acum n viat (care peste putin vom fi ntre cei adormiti), reprezentm doar o mic parte. Rugciunea Bisericii pentru cei adormiti este manifestarea dragostei noastre, reflectare a iubirii dumnezeiesti care ne cuprinde, si care vrea ca toti s se bucure de fericire. Stiind c nimeni nu mai poate s moar odat ce s-a nscut, ne bucurm c va veni ziua cnd vom putea petrece mpreun cu toti cei dragi ai nostri, cnd vom fi n desvrsit comuniune ntreolalt si cu Dumnezeu. Aceasta este si motivatia rugciunilor noastre pentru cei adormiti. Ne rugm pentru ca toti ai nostri s ajung la Dumnezeu, unde noi nsine dorim s ajungem, si unde ne vom bucura mpreun. Intregul cult al celor adormiti se sprijin pe faptul c dup Invierea lui Hristos nu exist moarte absolut , deoarece nviind Hristos, iadul a fost prdat, moartea s-a pierdut si viata vietuieste. Astfel misterul vietii viitoare este misterul restituirii eshatologice a umanittii si a creatiei de ctre Hristos Cel nviat, Marele
594 595 596

592 593 594

Ibidem. Utrenie, laude, stihira 2, p. 356. Ibidem. Utrenie, laude, stihira 3, p. 357. Ibidem. Utrenia Invierii, Cuvntul Sfntului Ioan Gur de Aur, p. 14. Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 84. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Pastilor, Cuvntul Sfntului Ioan Hrisostom, p. 14.

595Pr. 596

117 Imprat al veacurilor , cultul celor adormiti transformndu-se n cultul Invierii. Rugndu-ne pentru cei adormiti, ne manifestm credinta n Invierea lui Hristos drept garantie a nvierii noastre a tuturor, pentru a petrece n comuniunea dragostei desvrsite, n comuniunea cu Dumnezeu si cu ntreaga umanitate. Intregul Penticostar este o mrturie a dragostei lui Dumnezeu, care din iubire a ntreprins lucrarea mntuitoare ce ne-a avut n vedere pe noi, ntreg neamul omenesc, de la Adam pn la sfrsitul veacurilor. Hristos a nviat pentru ca si noi s avem parte de nviere, S-a nltat cu trupul la Tatl artndu-ne c acolo vom fi nltati toti cei ce vom vietui potrivit credintei n Inviere. Duhul Sfnt pogorndu-se a restabilit unitatea noastr ntre noi si cu Dumnezeu, unitate sfsiat de pcat, iar acum petrece pururea cu noi, conducndu-ne spre Tatl. Toti oamenii suntem chemati la a tri n mprtia lui Dumnezeu, inaugurat de Inviere, fcut vizibil la Inltare si desvrsit la Rusalii, n mprtia iubirii. .
597

597Pr.

Prof. Dr. Ion Bria, op. cit. p. 84.

118

Concluzii cu privire la spiritualitatea ortodox, asa cum se reflect ea din Penticostar

Spiritualitatea ortodox este una si unitar. Ea prezint procesul ndumnezeirii omului precum si ncununarea acestuia, cu starea de maxim participare la viata dumnezeiasc. In unitatea si unicitatea ei, spiritualitatea ortodox, are mai multe nuante, diferite de la o srbtoare la alta, de la un timp liturgic la altul, nuante care i dau varietatea si strlucirea ei. In privinta principalelor perioade liturgice din cursul unui an bisericesc, timpul Octoihului reliefeaz activitatea nvttoreasc a Mntuitorului. In perioada Triodului l avem n vedere pe Hristos ca Preot si Jertf n acelasi timp, aceasta fiind perioada, cnd noi, cugetnd la Jertfa lui Hristos, ne urcm duhovniceste spre praznicul Invierii, srbtoare ce inaugureaz perioada Penticostarului. Odat cu Invierea lui Hristos se deschide timpul Imprtiei lui Dumnezeu, timp evocat de imnele si rugciunile Penticostarului. Imprtia lui Dumnezeu este mprtia Sfintei Treimi. Perioada de la Pasti pn la Rusalii, este o ascendent revelatie a Treimii, o continu punere n evident a triadologiei, doctrina fundamental a crestinismului, mrturisit n simbolul de credint. La Pasti, ntreaga fptur se bucur de Invierea lui Hristos, Cel ce a omort moartea si ne-a mpcat cu Tatl, inaugurnd mprtia vesnic. La patruzeci de zile dup Pasti, Mntuitorul nostru s-a nltat la cer, n snurile Tatlui, pentru a-L trimite n lume pe Mngietorul. Cincizecimea este termenul final al iconomiei Intruprii, precum si capul iconomiei Duhului Sfnt si al istoriei Bisericii. Dac la Pasti, Hristos se artase n lumin, la Rusalii El trimite flacra Duhului peste adunarea Apostolilor. Cincizecimea este srbtoarea Treimii si srbtoarea Bisericii. Legtura inseparabil dintre iconomia Fiului - Unsul, si iconomia Duhului Sfnt - Ungerea , este clar reliefat de trimiterea n lume a Mngietorului de ctre Fiul. In centrul srbtorii st Persoana Duhului Sfnt, care descoper Persoana Cuvntului ntrupat, care la rndul ei arat Persoana Tatlui. Fiul si Duhul sunt cele dou mini ale lui Dumnezeu, dup o expresie a Sfntului Irineu de Lyon , de care Tatl s-a folosit pentru a-l repune pe om n demnitatea initial, pentru a-l ntoarce n Imprtia dragostei treimice. Mngietorul este cel care prin Biseric, n absenta fizic a lui Iisus, asigur prezenta lui Dumnezeu n lume si revars harul divin, revrsndu-se El Insusi sub forma darurilor. Spiritualitatea Penticostarului este model de viat dumnezeiasc, cosmosul fiind cuprins n mprtia dragostei treimice. Pe pmnt se trieste precum si n cer. Pentru a prezenta roadele mprtiei, Biserica a asezat n prima Duminic dup Rusalii, Srbtoarea Tuturor Sfintilor, praznic la care i pomenim pe toti cei ce au valorificat roadele mntuirii, trind o viat dup modelul treimic, ntrupnd mprtia. Sfintii sunt pentru noi modele de oameni ndumnezeiti, spre care privind, ncercm s-i urmm, trind si noi iubirea treimic.
598 599 600

598 599 600

Ibidem. p. 42. Ibidem. p. 90.

Kallistos Ware, Ortodoxia, Calea Dreptei Credinte, traducere de E. Chiosa, G. Jacot si Pr. D. Alinci, Iasi, 1993, p. 36.

119 In timp ce spiritualitatea Octoihului si mai ales cea a Triodului, prezint urcusul nostru spre Dumnezeu, spiritualitatea penticostar este aceea a plinttii vietii dumnezeiesti, a vietii n har, n mprtia lui Dumnezeu, asa cum se vede ea n comuniunea sfintilor. Spiritualitatea Penticostarului, culmea spiritualittii ortodoxe, este ncadrat n alte chipuri de spiritualitate, care ne arat cum putem urca spre Dumnezeu, la care, dac lum aminte, trindu-le, putem nzui s trim si spiritualitatea penticostar, s fim membri ai mprtiei. Asa cum se vede din slujbele ntregii perioade a Penticostarului, spiritualitatea acestuia, are cteva dimensiuni esentiale. Hristocentrismul. Intregul Penticostar este o continu revelare a lui Hristos si a roadelor operei mntuitoare a Lui, astfel nct hristocentrismul este baza tuturor celorlalte dimensiuni ale spiritualittii perioadei Cincizecimii. Belsugul de daruri revrsat asupra noastr este posibil doar n si prin Hristos si Invierea Lui, Hristos fiind centrul ntregii spiritualitti ortodoxe, n gndire si trire, si centrul spiritualittii, asa cum ni se nftiseaz ea n Penticostar. Hristos a nviat din morti, cu moartea pe moarte clcnd, si celor din morminte viat druindu-le.
601

Universalismul. Lucrarea rscumprtoare a lui Dumnezeu, ne-a avut n vedere pe toti cei ce zceam n moartea pcatului. Nu ntmpltor, prima catavasie a Utreniei Pastilor cheam toate popoarele s se bucure de Inviere. Ziua Invierii, popoare s ne luminm! Pastile Domnului, Pastile! C din moarte la viat si de pe pmnt la cer , Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cntm cntare de biruint. Bucuria. Faptul c prin Hristos, Dumnezeu ne-a trecut din moarte la viat si de pe pmnt la cer , c prin Invierea lui Hristos ni s-au deschis portile raiului, este pentru noi izvor de bucurie. Bucuria Invierii se transform n bucuria de a petrece n mprtia lui Dumnezeu, astfel nct spiritualitatea Penticostarului este o chemare la bucuria de a fi mpreun cu Dumnezeu. Dragostea. Sfnta Treime este modelul dragostei desvrsite. Din dragoste pentru noi, Dumnezeu a ntreprins ntreaga lucrare mntuitoare, de roadele creia ne bucurm. Penticostarul, dup ce ne prezint dragostea divin revrsat asupra noastr, se ncheie cu prezentarea sfintilor, ca oameni ce au ntrupat n ei aceast dragoste. Acest sfrsit este o chemare adresat nou tuturor. Dragostea treimic, trebuie s aib asupra noastr, asupra vietii noastre cotidiene un efect nu mai putin dect revolutionar. Creati dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu n Treime, oamenii sunt chemati s reproduc pe pmnt taina iubirii reciproce din Treimea cereasc. Eshatologismul. Intreaga spiritualitate ortodox este orientat eshatologic. Aceast dimensiune este puternic reliefat si de ntregul Penticostar, care ne prezint n special dou lucruri: dragostea treimic ndreptat spre om, manifestat n ntreaga oper de mntuire a acestuia, si viata cereasc de care se bucur cei care si nsusesc roadele binefctoare ale acestei opere dumnezeiesti, comuniunea dintre Dumnezeu, Care se pogoar asupra omului, si omul ce se ridic pentru a petrece n snul Treimii. O Pastile cele mari si prea sfintite, Hristoase! O Intelep602 603 604

601 602 603 604

Penticostarul, ed. cit. Utrrenia Pastilor, Tropar, p. 6. Ibidem. Utrenia Pastilor, cntarea 1, irmos, p. 7. Ibidem...........................................................p. 7. Kallistos Ware, op. cit. p. 41.

120 ciunea si Cuvntul lui Dumnezeu si Puterea! D-ne nou s ne mprtsim cu Tine mai adevrat, n ziua cea nenserat a mprtiei Tale.
605

Nou nu ne rmne prin urmare dect s ne curtim simtirile si s vedem pe Hristos strlucind cu neapropiata lumin a Invierii si s-L auzim zicnd (si ctre noi), Bucurati-v , iar noi, cntndu-I cntare de biruint, S mnecm cu mnecare adnc, si n loc de mir cntare s aducem Stpnului si s vedem pe Hristos, Soarele Drepttii, tuturor viat rsrind.
606 607 608

Epilog - Cuvntul de nvttur la Pasti, al Sfntului Ioan Gur de Aur monument de spiritualitate ortodox
In ncheierea consideratiilor asupra spiritualittii ortodoxe a Penticostarului am considerat potrivit prezentarea celui mai reprezentativ cuvnt, n care este rezumat ntreaga spiritualitate ortodox, inclusiv cea legat de perioada Cincizecimii. Este vorba de Cuvntul de nvttur, de la Pasti, al Sfntului Ioan Hrisostom, cuprins n slujba Invierii, monument de gndire si trire ortodox, avnd n centru pe Domnul Iisus Hristos si Sfnta Sa Inviere, cu urmrile ei pentru noi toti dreptmritorii crestini, si cu bucuria vremelnic si vesnic, ce si are temelia n Invierea Domnului, care este si nvierea noastr. In perspectiva acestui cuvnt, credinciosii nu mai trebuie s se team de moarte si iad, nici s se ntristeze pentru srcie si pcate, deoarece iertarea dat de Mntuitorul este o realitate la ndemna tuturor credinciosilor. Atitudinea fundamental, de ndemn general, de la care porneste Sfntul Ioan Gur de Aur este bucuria : De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, s se bucure de acest praznic frumos si luminat. De este cineva slug nteleapt, s intre bucurndu-se ntru bucuria Domnului su! Nici cel mai mic efort duhovnicesc nu este refuzat, toti credinciosii sunt chemati la mntuire. De s-a ostenit cineva postind, s-si ia acum dinarul. De a lucrat cineva din ceasul cel dinti, s-si primeasc astzi plata cea dreapt. De a venit cineva dup ceasul al treilea, multumind s prznuiasc. Da a ajuns cineva dup ceasul al saselea, s nu se ndoiasc nicidecum; ntru nimic nu se va pgubi. De a ntrziat cineva pn n ceasul al noulea, s nu se team de ntrziere, cci darnic fiind Stpnul, primeste pe cel din urm ca si pe cel dinti, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas, ca si pe cel ce a lucrat din ceasul cel dinti; si pe cel din urm miluieste, si pe cel dinti mngie; aceluia plteste si acestuia druieste; si
609 610 611

605 606 607 608 609 610 611

Penticostarul, ed. cit. Utrenia Pastilor, cntarea 9, oda 2, p. 12. Ibidem..............................................., cntarea 1, oda 1, p. 7. Ibidem.........................................................................., p. 7. Ibidem............................................., cntarea 5, irmos, p. 8.

Nestor Vornicescu, Scrieri patristice n Biserica Ortodox Romn pn n secolul al XVII-lea, Craiova, 1983, p. 398. Penticostarul, ed. cit, Utrenia Invierii, p. 14. Nestor Vornicescu, op. cit. p. 355.

121 faptele le primeste, si gndul l tine-n seam; si lucrul l pretuieste si vointa o laud. Partea a doua a cuvntului e consacrat bucuriei Invierii si efectelor harului asupra sufletelor credinciosilor, n lupta lor mpotriva rului. Pentru aceasta intrati toti ntru bucuria Domnului nostru; si cei dinti si cei de-al doilea, luati plata. Cu totii mpreun dntuiti. Cei care v-ati nfrnat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei care ati postit si cei care n-ati postit, veseliti-v astzi. Prin Euharistie, participm perpetuu la nemurire. Masa este plin, osptati-v toti. Vitelul este mult, nimeni s nu ias flmnd. Bucurati-v toti de osptul credintei, mprtsiti-v toti de bogtia bunttii. Invierea a adus oamenilor iertarea de pcate si izbvirea din moarte. Nimeni s nu plng; c s-a artat mprtia cea pentru toti. Nimeni s nu se tnguiasc pentru pcate; c iertarea din mormnt a rsrit. Nimeni s nu se team de moarte, c ne-a slobozit pe noi moartea Mntuitorului; a stins-o pe dnsa Cel ce a fost tinut de dnsa. Prdat-a iadul, Cel ce s-a pogort la iad. L-a umplut de amrciune, gustnd din trupul Lui. Si aceasta, mai nainte, ntelegnd-o Isaia, a strigat: Iadul, zice el, s-a amrt, ntmpinndu-Te pe Tine jos. S-a amrt c s-a stricat, s-a amrt c s-a batjocorit; s-a amrt c s-a omort. S-a amrt c s-a surpat; s-a amrt c s-a legat. Primit-a n sine un trup si de Dumnezeu s-a lovit. Primit-a pmnt si s-a ntlnit cu cerul. Primit-a ce a vzut si a czut prin ce n-a vzut. Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruinta? Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Inviat-a Hristos si au czut dracii; nviat-a Hristos si se bucur ngerii; nviat-a Hristos si viata vietuieste; nviat-a Hristos si nici un mort nu este n groap; c Hristos nviind din morti, nceptur celor adormiti S-a fcut. A Cruia este slava si stpnirea, n vecii vecilor. Amin. .
612 613 614 615 616

612 613 614 615 616

Penticostarul, ed. cit. Utrenia Pastilor, p. 14. Nestor Vornicescu, op. cit. p. 304. Penticostarul, ed. cit. Utrenia Pastilor, p. 14. Ibidem. p. 14. Ibidem. p. 14.

122

Bibliografie
I. Izvoare
1. Sfnta Scriptur - Bucuresti, 1988, p. (-1417). 2. Das Neue Testament (Einheitsberzetzung) - Stuttgard, 1979, p. (664). 3. Ceaslov -Bucuresti, 1990, p. (-479). 4. Liturghier - Bucuresti, 1980, p. (-479). 5. Molitfelnic - Bucuresti, 1992, p. (-738). 6. Octoihul Mic - Sibiu, 1991, p. (-272). 7. Penticostarul - Bucuresti, 1953, p. (-472). 8. Sf. Ioan Hrisostom, Cuvntri la praznice Imprtesti, Bucuresti, 1942, p. (-318). 9. Evagrie Ponticul, Capete despre Rugciune, n Filocalia vol. I p. (461).

II.Studii si reviste
1. Constantin Andronikof, Le Cycle Pascal, Lausanne si Paris, 1985, p. (-369). 2. Ion Bianu si Nerva Hordos, Bibliografia Romneasc Veche, Tomul I, Bucuresti, 1903, p. (-571). 3. Idem. Bibliografia Romneasc Veche, Tomul II, Bucuresti, 1910, p. (-570). 4. Ion Bianu, Nerva Hordos si Dan Simionescu, Bibliografia Romneasc Veche, Tomul III, Bucuresti, 1912-1936, p. (-777). 5. Ion Bianu si Dan Simionescu, Bibliografia Romneasc Veche, Tomul IV, Bucuresti, 1944, p. (-372). 6. Protos. Olivian Bindiu, De la cuvnt la fapt -Predici la duminicile de peste an, Bucuresti, 1991, p. (-368).

123 7. Pr. Prof. Ene Braniste, Cincizecimea n viata credinciosilor, n rev. Mitropolia Banatului, XIV (1964), nr. 4-6, p. (125-323). 8. Idem. Liturgica General, Bucuresti, 1933, p. (-783). 9. Idem. Liturgica Special, Bucuresti, 1980, p. (-500). 10. 11. 12. 1996, p. (-206). 13. 14. 15. Idem. Eclesiologia Comuniunii, n rev. Studii Teologice, XX Pr. Prof. Ion Bunea, Cuvnt de nvttur la Duminici si Ieromonah Gabriel Bunge, Practica Rugciunii Personale dup (1968), p. (623-768). Srbtori, Sibiu, 1983, p. (-361). Traditia Sfintilor Printi sau Comoara n Vase de Lut, traducere de Ioan i. Ic jr. dup originalul german Irdene Gefse. Die Praxis des Personliches Gebetes nach der Ueberlieferung der Heiligen Vter, Sibiu, 1994, p. (-207). 16. Idem. Icoana Sfintei Treimi a Cuviosului Andrei Rubliov sau Cellalt Paraclet, traducere de Ion i. Ic jr. dup originalul german Der Andere Paraclet. Die Ikone der Heiligen Dreifattigkeit des Malersmnches Andrej Rubljov, Sibiu, 1997, p. (-100). 17. 18. 19. 20. 21. 187). Badea Ciresanu, Tezaurul Liturgic al Sfintei Biserici Ortodoxe Pr. Toma Chiricut, Anul n Predici, Bucuresti, 1996, p. (-238). Olivier Clment, Trupul Mortii si al Slavei, traducere de Sora Dr. Grigorie Gh. Comsa, Predici la Srbtorile Bisericesti, M. Costa de Beauregard, Dumitru Stniloae-Mic Dogmatic Crestine de Rsrit, Tomul II, Bucuresti, 1910, p. (-623). Idem. Predic la Sfnta Treime, n rev. Mitropolia Olteniei, Pr. Ilie D. Brtian, Predic la Pogorrea Sfntului Duh, n rev. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Curs de Dogmatic, (Curs tiprit), Sibiu, XV (1963), nr. 5-6, p. (291-497). Mitropolia Olteniei, XV (1963), nr. 5-6, p. (291-497).

Eugenia Vlad, Bucuresti, 1996, p. (-123). Arad, 1925, p. (-110). Vorbit-Dialoguri la Cernica, traducere de Diac. Ion I. Ic jr., Sibiu, 1995, p. (-

124 22. 23. 24. 25. 26. 272). 27. Dr. Vasile Mitrofanovici, Liturgica Bisericii Dreptcredincioase de Rsrit, Prelegeri academice prelucrate, completate si editate de Prof. Dr. Teodor Tarnavschi, Cernuti, 1909, p. (-842). 28. Pr. Ilie D. Moldovan, Invttura despre Sfntul Duh n Ortodoxie si Preocuprile Ecumeniste Contemporane, Tez de doctorat n rev. Mitropolia Ardealului, XVIII (1973), nr. 7-8. 29. 30. nr. 7-8, p. 390-552. 31. 1991, p. (-136). 32. 33. 34. 35. 1983, p. (-477). 36. 37. 160). Idem. Cuvinte la Zile Mari, Sibiu, 1989, p. (-362). Ierom. Serafim Popescu, Iesit-a Semntorul, Sibiu, 1948, p. (Zosim Oancea, Popasuri Omiletice, Sibiu, 1976, p. (-302). Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Idem. Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Manual pentru Antonie Plmdeal, Tlcuiri Noi la Texte Vechi, Sibiu, Pr. Marin M. Negulescu, Predici la Duminici si Srbtori, Ilie Moldovan, Teologia Invierii n opera Sfntului Maxim Doctorand P. Ilie Moldovan, Teologia Duhului Sfnt dup Mrturisitorul, n rev. Studii Teologice, XX (1968), nr. 7-8, p. 487-622. Catehezele Sfntului Simeon Noul Teolog, n rev. Studii Teologice, XIX (1967), Arhim. Athanasie Dinc, Sf. Teodor Studitul-Viata, Activitatea Pr. Dr. Nicolae Dur, La Duminica a saptea dup Pasti, n rev. Paul Evdochimov, Rugul Aprins, Timisoara, 1994, p. (-134). P.F.Patriarh Iustin, Pastoral de Sfintele Pasti, n rev. Biserica Kardinal Josef Mindszenty, Die Mutter, Luzern, 1949, p. (-

si Operele Sale, Bucuresti, 1940, p. (-99). Glasul Bisericii, XXX (1981), nr. 6-8, p. 425-636.

Ortodox Romn, CI (1983), nr. 5-6, p. (309-452).

Romne, Manual pentru Seminariile Teologice, Sibiu, 1972, p. (-388). Faculttile de Teologie, Volumul II, Bucuresti, 1994, p. (-679).

125 38. 1993, p. (-127). 39. 314). 40. 41. 42. (-197). 43. 44. 286). 45. (-430). 46. 1995, p. (-121). 47. 48. 404). 49. 50. 51. Pr. Petre Vintilescu, Despre Poezia Imnografic din Crtile de Nestor Vornicescu, Scrieri Patristice n Biserica Ortodox Kallistos Ware, Ortodoxia, Calea Dreptei Credinte, traducere Ritual si Cntarea Bisericeasc, Bucuresti, 1937, p. (-400). Romn pn n Secolul al XVII- lea, Craiova, 1983, p. (-447). de E. Chiosa, G. Jacot si Pr. D. Alinci, Iasi, 1993, p. (-156). Drd. Dnut Cornel Suciu, Slujba Sfintelor Pasti de la Inceput Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran si Arhid. Prof. Dr. Ioan Zgrean, pn Azi, n rev. Biserica Ortodox Romn, CI (1983), nr. 5-6, p. 309-452. Teologia Dogmatic, Manual pentru Seminariile Teologice, Bucuresti, 1991, p. (Idem. Rugciunea lui Iisus si Experienta Duhului Sfnt, Sibiu, Idem. Iisus Hristos sau Restaurarea Omului, Craiova, 1993, p. Idem. Ascetica si Mistica Ortodox, Volumul II, Mistica, MIdem. Chipul Evanghelic al lui Iisus Hristos, Sibiu, 1991, p. (rea Sfntul Ioan Boteztorul, Alba Iulia, 1993, p. (-207). Pr. Prof. Gheorghe Srbu, La Inltarea Domnului, n rev. Christian Schtz, Praktisches Lexikon der Spiritualitt, Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stniloae, Ascetica si Mistica Glasul Bisericii, XXIX (1970), nr. 5-6, p. 425-636. Freiburg-Basel-Viena, 1988, p.(-1503). Ortodox, Volumul I, Ascetica, M-rea Sfntul Ioan Boteztorul, Alba Iulia, 1993, p. Michel Quenot, La Rsurection et lIcone, Mame, 1992, p.(Arhim. Eufrosin Poteca, Predici si Cuvntri, M-rea Bistrita,

126

Curiculum Vitae
Subsemnatul, Ieromonah Serafim Gheorghe Ptrunjel, m-am nscut la 22 iulie 1970, n orasul Sfntu Gheorghe, judetul Covasna, din printii Gheorghe si Maria. Am urmat cursurile Scolii Generale Bcel (judetul Covasna) ntre anii 1976-1984. Din anul 1984 am urmat cursurile Liceului Industrial Nr. 2 Sfntu Gheorghe, sectia Filologie-Istorie, pe care l-am absolvit n anul 1988. In primvara anului 1990, am intrat ca vietuitor n obstea Mnstirii Brncoveanu de la Smbta de Sus, judetul Brasov, iar n toamna lui 1992 am reusit la examenul de admitere la Facultatea de Teologie Andrei Saguna din Sibiu. In anul 1993 am fost tuns n monahism cu numele de Serafim, hirotonit diacon si preot n seama mnstirii din care fac parte. Cursurile Faculttii de Teologie le-am absolvit n anul 1996.

Ierom. Serafim Gheorghe Ptrunjel

127

Declaratie
Subsemnatul Ieromonah Serafim Gheorghe Ptrunjel declar prin prezenta, c nu am folosit alte lucrri dect cele mentionate n lista bibliografic, c lucrarea nu este plagiat, ci-mi apartine n ntregime. Ierom. Serafim Gheorghe Ptrunjel

128

Cuprins
Cuvnt introductiv________________________________________________ 1

I. Consideratii generale asupra Penticostarului...............................................3

1. Ce este Penticostarul? .......................................................................................................3 2. Istoricul Penticostarului......................................................................................................3 a) Istoria Penticostarului n tara noastr............................................................................6 3. Cum este alctuit Penticostarul? ........................................................................................7 4. Vremea Penticostarului.......................................................................................................8 5. Specificul Penticostarului...................................................................................................9

II. Spiritualitatea ortodox .............................................................................11

1. Ce ntelegem prin spiritualitate?...................................................................................11 2. Se poate vorbi despre o spiritualitate ortodox? In ce const ea?..................................12 3. Pe ce se ntemeiaz spiritualitatea ortodox? ..................................................................14

III. Srbtorile Penticostarului cu spiritualitatea lor.....................................15

A. Sfintele Pasti si Sptmna luminat, culmea spiritualittii ortodoxe............17
1. Cuvinte de la Pasti despre Pasti........................................................................................19 2. Ce srbtorim la Pasti?.....................................................................................................19 3. Jertf si Inviere..................................................................................................................21 4. In fata Mntuitorului nviat...............................................................................................22 5. Invierea lui Hristos si nvierea noastr.............................................................................23 6. Bucurie n lumin..............................................................................................................24 7. Chemri si ndemnuri ce ni se fac la Pasti.......................................................................26 8. Concluzii...........................................................................................................................26

B. Srbtoarea Inltrii Mntuitorului..................................................................28

1. Evenimentul Inltrii si srbtorirea lui...........................................................................29 2. Cine este Cel ce S-a nltat ?............................................................................................30 3. In ce const Inltarea?.......................................................................................................31 4. Inltarea Domnului si nltarea noastr............................................................................32 5. Scopul Inltrii Domnului................................................................................................33

129
6. Inltarea Domnului - Eveniment cu dimensiuni cosmice................................................34 7. Teologia Inltrii Mntuitorului.......................................................................................35 8. In fata Inltrii Domnului.................................................................................................36 9. Chemrile ce ni se fac n cuprinsul slujbei Inltrii.........................................................37 10. Texte reprezentative din cuprinsul slujbei de la Inltare...............................................38 11. Spiritualitatea Inltrii Domnului si a slujbei de srbtorire a ei.................................39

C. Srbtoarea Pogorrii Duhului Sfnt.................................................................40

1. Ce se ntelege prin Pogorrea Sfntului Duh?.................................................................41 2. Pogorrea Duhului Sfnt - mplinirea fgduintei Mntuitorului....................................42 3. Cine este Duhul Sfnt?......................................................................................................43 4. Cum se manifest Sfntul Duh ?......................................................................................44 5. Ce lucreaz Duhul Sfnt ?................................................................................................45 6. Chemarea Sfntului Duh din partea credinciosilor..........................................................47 7. Texte reprezentative din slujba de la Pogorrea Sfntului Duh......................................48 8. Spiritualitatea ortodox a slujbei de Rusalii.....................................................................50

IV. Duminicile Penticostarului cu Spiritualitatea lor....................................51

A. Duminica Tomei...................................................................................................52
1. Pipit-a Toma coasta Mntuitorului ?..............................................................................53 2. Ce a nsemnat pentru Mntuitorul faptul pipirii din partea lui Toma ?.........................54 3. Ce a nsemnat pentru Apostolul Toma nsusi faptul de a fi pipit pe Domnul ?............56 4. Ce nseamn pentru noi cei credinciosi faptul c Sfntul Apostol Toma l-a pipit pe Domnul cel nviat ?......................................................................................................................................56 5. Cine este Cel ce a fost pipit de Sfntul Apostol Toma ?...............................................57 6. Texte reprezentative din rnduiala de slujb de la Duminica Tomei..............................58 7. Spiritualitatea ortodox ntemeiat pe slujba de la Duminica Tomei.............................59 8. Pace vou...........................................................................................................................60

B. Duminica Mironositelor.......................................................................................60
1. Martori ai Inmormntrii si Invierii Domnului................................................................61 a) Martori ai Inmormntrii.............................................................................................61 b) Martori ai Invierii........................................................................................................63 2. Ce nseamn a fi martor al lui Hristos Cel rstignit si nviat?.........................................64

130
3. Iubire - Jertf - Inviere......................................................................................................65 4. Reflexii teologice la Duminica Mironositelor..................................................................66

C. Duminica Slbnogului si Duminica Orbului....................................................68

1. Cine este Cel ce a vindecat pe slbnog si a dat lumin celui orb ?...............................68 2. Hristos Fiul lui Dumnezeu, alintor al suferintei omului................................................69 3. Insemntatea omului.........................................................................................................71 4. Intunericul pcatului si lumina lui Hristos.......................................................................72 a) Pcatul..........................................................................................................................72 b) Lumina.........................................................................................................................73 5. Consideratii teologice.......................................................................................................74

D. Duminica Samarinencei.......................................................................................75
1. Cu cine s-a ntlnit la fntn Samarineanca ?................................................................75 2. Hristos n cutarea oii celei pierdute................................................................................76 3. Ce a nsemnat pentru femeia samarineanc ntlnirea cu Hristos ?................................77 4. Apa si apa cea vie.............................................................................................................78 a) Apa...............................................................................................................................78 b) Apa cea vie..................................................................................................................79 5. Credint si misionarism....................................................................................................80

E. Duminica de dup srbtoarea Inltrii Mntuitorului...................................81

1. Iisus Hristos n lumina textelor de slujb pentru Duminica a saptea dup Pasti ............82 2. Maica Domnului n aceleasi texte ...................................................................................83 3. Insemntatea si rolul Sfintilor Printi de la Niceea, precum si lauda lor........................84 4. Spiritualitatea ortodox ce se desprinde din textele de slujb de la Duminica Sfintilor Printi...........................................................................................................................................................85

F. Duminica Tuturor Sfintilor.................................................................................86

1. Categorii de Sfinti.............................................................................................................88 2. Lucrarea Sfintilor, chipul lor de manifestare...................................................................89 3. Sfintii ca mijlocitori pentru noi........................................................................................91 4. Noi ca cinstitori ai sfintilor...............................................................................................92 5. Idealul sfinteniei................................................................................................................93 6. Spiritualitatea ortodox n raport cu sfintii si cu sfintenia...............................................94

131
V. Zile mai importante din perioada Penticostarului si spiritualitatea legat de ele....................................................................................................................................95
A. Vinerea din Sptmna luminat, cnd se prznuieste Izvorul dttor de viat al Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu.............................................................................96
1. Ce se ntelege prin Izvorul dttor de viat al Maicii Domnului ?.............................96 2. Darurile sau lucrarea izvorului.........................................................................................97 3. Noi n fata Izvorului de viat dttor...............................................................................99 4. Maica Domnului n spiritualitatea ortodox...................................................................100

B. Miercurea Injumttirii Cincizecimii...............................................................102

1. Hristos prezentat de slujba Injumttirii Praznicului.....................................................103 2. Cel nsetat s vin la Mine si s bea...........................................................................104 3. Fariseismul n fat cu roadele credintei si lucrarea apei...............................................105 a) Fariseismul.................................................................................................................105 b) Roadele credintei si lucrarea apei.............................................................................106 4. Spiritualitatea srbtorii Injumttirii Cincizecimii......................................................107

C. Smbta Rusaliilor cu pomenirea celor adormiti............................................108

1. Sfnta Treime - cauza si scopul vietii noastre................................................................109 2. Invierea lui Hristos, temeiul nvierii noastre..................................................................111 3. Imprtia - comuniune cer-pmnt.................................................................................112 4. Rugciunile pentru cei adormiti.....................................................................................113 5. Obiectul rugciunilor pentru cei adormiti......................................................................114 6. Intelepciunea mortii........................................................................................................115 7. Reflexii in legtur cu pomenirea celor adormiti..........................................................116

Concluzii cu privire la spiritualitatea ortodox, asa cum se reflect ea din Penticostar__________________________________________________________________130 Epilog Cuvntul de nvttur la Pasti, al Sfntului Ioan Gur de Aur, Bibliografie_____________________________________________________134 Curiculum vitae_________________________________________________138 Declaratie ______________________________________________________139 Cuprins________________________________________________________140

monument de spiritualitate ortodox_____________________________________________132

132