P. 1
Medicina Chineza

Medicina Chineza

|Views: 12|Likes:
Published by natura_sanat_ro3240

More info:

Published by: natura_sanat_ro3240 on Mar 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/29/2014

pdf

text

original

医药

MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE

BRATU ALEXANDRA ALINA GR. 3 MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR

VI.e. Acupunctura 19. tratatul clasic “ Febra tifoida si alte febre”. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. Principiile vitale ‘yin’ si ‘yang’ 2. Moxibustia 20. un faimos alchimist si un bun observator.) 4. MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR . fondata la Nara. – anii 220. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. Medicina japoneza 21. Metode de diagnosticare 11. „Medicamentele si plantele”. un “Dictionar alfabetic al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’ 25. Imparatul Rosu (Hung Ti) a creat primul ierbar medical. 9. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica 22.prima farmacopee din lume.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE 1. in 701. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”care cuprindea treizeci de volume de patologie. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. Farmacologia chineza 14. a elaborat in secolul al III d. Influenta medicinei europene a inceput sa se exercite in secolul al XIX-lea. Farmacopeea chineza 12. 8. Alte date despre medicamentele chinezesti 15. o data cu comertul si misionarii portughezi. Imparatul Galben (Huang Ti)-compendiului medical ’’ Nei Ching’’.H. In 1284. Shen Nung. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. si cand (in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor” 26. Ko Hung. A fost redactata „Farmacopeea Tang”.o capodopera a farmacologiei chineze.).Pentsao (circa 2800 i. Prima universitate japoneza. Yu Hsiung (circa 2600 i. era noastra) 16.Canonul Medicinei 5. 18. Principiul universal ‘tao’ 3. 7. Fiziologia chineza 10. considerat omologul lui Hipocrate.n. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze 23. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. Chang Chung-ching. hepatita si ciuma. 17. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. In dinastia Tang (anii 618-907).H. 6.H. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” .

ceea ce nu este cazul cu teoriile europene mentionate. rece.Pen-tsao (circa 2800 i. adica sanatatea. ambasadorul chinez Chang Chien a petrecut mai mult de 10 ani in Mesopotamia. fapt care dauneaza celor Trei comori. Bratescu)[2] Principiul universal ‘tao’.Canonul Medicinei. spunea “ medicul adevarat ajuta inainte de aparitia primelor semene de boala’’. universul nu a fost creat de catre zei. Astfel. Se pare ca Shen Nung a fost cel care a desenat primele harti de acupunctura. Spiritul este guvernatorul vietii. negativ. Huang Ti. Imparatul Galben (Huang Ti). Medicina chineza. ‘Doctrina celor doua principii opuse pare sa prezinte.).H. cand s-a facut ultima mare revizuire de catre Wang Ping.H. Existau legaturi si cu Asia de sud-est.[1] . uscat. Persia si lumea araba. in secolul I i. se datoreaza compendiului medical ’’ Nei Ching’’. ci s-a format in urma interactiunii dintre factorul activ.H. exista o inegalitate de forta vitala intre principiile yang si yin. o anumita similitudine cu teoria sistemelor antagoniste simpatic si parasimpatic din fiziologia contemporana occidentala. determina proportia dintre yin si yang in fiecare lucru. sau cu cea a umorilor complementare din medicina hipocratica. Forma sa actuala dateaza din secolul al VIII d. Cand spiritual preia comanda.H. se ocupa in primul rand de prevenirea bolilor. Transmis pe cale orala timp de mai multe secole. trupul il urmeaza in mod natural si aceasta suita este benefica pentru toate cele Trei Comori. Igiena taoista facea apel la cumpatare si simplitate in ceea ce privese majoritatea lucrurilor. la prima vedere. umed.H. adica boala. Imparatul Rosu (Hung Ti). Siria si Egipt adunand informatii despre medicamente. Gimnastica si exercitiile de respiratie provin si ele din India si sunt strans legate de yoga si de medicina Ayurvedica. Buddhismul a patrus in China din India si o data cu el si conceptiile si practicile medicale indiene. adica ‘calea’. Energia este forta vietii.H. in conceptia chineza. iar cand echilibrul se strica apare dezordinea. a creat primul ierbar medical. toate trei vor avea de suferit.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE Conform vechii cosmologii chineze.) in care a prezentat efectele a 365 de medicamente. Faima lui Yu Hsiung (circa 2600 i. Daca unul dintre ele este in dezechilibru. spiritual i se supune. cald. masculin ‘yang’ si factorul pasiv.[1] Cand cele doua principii vitale functioneaza armonic. Daca trupul este cel care conduce. desi acest procedeu dateaza probabil dintr-o perioada mai veche. In secolul II i. De-a lungul secolelor au patruns in China cunostinte legate de teoria umorala si de numeroase medicamente.’ ( G.. domneste ordinea. parintele medicinei chineze. luminos.” Desi China antica era relativ izolata. intunecat. Chinezii au fost printre primii care au definit starea de sanatate. Wen-Tzu spunea:”Trupul este templul vietii. testate toate personal. S-a remarcat insa ca. pozitiv. strans legata de Taoism. el a fost asternut pe hartie in secolul III i. existau legaturi cu India si Tibetul. feminin ‘yin’. Shen Nung.

care cuprindea treizeci de volume de patologie. cu semintele oleaginoase. cu poarta cea mare. Ko Hung. cu mirosul de carne cruda. Tratatul medical “Nei Ching” considera ca fiecare emotie isi are sediul intr-un anumit organ:fericirea la nivelul inimii. in plamani are loc respiratia. focul. anumite animale domestice. Numarul cinci avea o semnificatie mistica pentru chinezi si era folosit pentru majoritatea clasificarilor: cinci elemente.H. tratatul classic “ Febra tifoida si alte febre”. ficatul-general. Tot in acest tratat se metioneaza unele aspecte legate de circulatia sangelui: “tot sangele este sub controlul inimii…sangele circula in cerc in mod continuu si nu se opreste niciodata…”. Fiziologia chineza avea la baza un sistem umoral asemanator conceptiile grecesti din secolul VI i. cinci calitati. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. decat pe disectii sau observatie directa. Exista si o genealogie a organelor. considerat omologul lui Hipocrate. . cinci emotii etc. cinci gusturi.In Nei Ching se spune ca ficatul este rezervorul sangelui si sediul sufletului. colonul. anumite numere si anumite viscere. se considera ca unele vase transporta aerul in organism. Cu toate acestea. cu albul. Teoria macrocosmosului ale carui parti componente se regasesc in microcosmosul organismului omenesc se intalnesc si la chinezi. iar in rinichi isi au sediul vointa si puterea germinativa. observarea vocii si trupului si palparea partilor afectate in unele situatii. gandirea la nivelul splinei. vezica biliara-procuror. vezica biliara si rinichii. sigura deosebire fiind existenta a cinci umori in loc de patru. Inima conduce pulsul. In splina se petrece nutritia si se produce gandirea. plamanii-ministri. de fapt. hepatita si ciuma. Organele se gasesc in ralatie de ierarhie fiziologica: inima-rege. se identifica cu spiritului. anumite parti ale locuintei. Metodele de diagnosticare cuprindeau anamneza. metalul. inima fiind fiica ficatului. cu cifra 9. cinci anotimpuri. decat prin disectie. palparea pulsului. Aceste atributii si raporturile reflecta felul de viata al societatii chineze de atunci.. Cinci elemente de baza alcatuiesc totul: lemnul. cinci tratamente. splina-ofiter cu alimentarea. deci acumularea energiei. iar ficatul era sediul furiei si al sufletului. cinci culori. studiile de anatomie directa au inceput abia in secolul al XVIII-lea. cu cainele.H. si puncte de vederi asemanatoare celor ale lui Galen din secolul II d. Fiecaruia din aceste elemente ii corespund anumite puncte cardinale. Cunostintele de anatomie in China antica se bazau mai degraba pe rationament si presupuneri. pamantul. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. Viscerele pricipale sunt stomacul. stomacul fiul inimii si asa mai departe. Deoarece doctrinele lui Confucius interziceau atingerea de corpul uman. a elaborat in secolul al III d. care. duodenul. Pana in secolul al XIX-lea anatomia a fost predata in scolile medicale mai mult pe baza de desene si modele artificiale.H. cu ficatul. un faimos alchimist si un bun observator. Iata un exemplu: metalul corespunde cu vestul.[2] Chang Chung-ching. grijile la nivelul plamanului. apa.

Medicul trebuia sa aduca pacientul pe calea cea buna. ei doreau sa stie cum pacientul a incalcat principiul “tao”. Medicii chinezii erau excelenti observatori. conform principiului tao. [1] Prin puls. Data fiind deosebita importanta ce i se acorda. formei si starii. In felul acesta se identificau peste 200 de feluri de pulsuri. Hua T’o. Este de la sine inteles ca un studiu asa de amanuntit cerea timp. Ei apreciau mai intai starea generala. tratarea corpului in intregime si folosirea acupuncturii si moxibustiei. Prin urmare. maimutei si cocolului. se aprecia vocea si se asculta respiratia. pe baza schimbarilor la corpul exterior al omului si la functiile lui se poate deduce la schimbarea organelor interne. medicii chinezi credeau ca pot stabili diagnosticul. ajutandu-l pe acesta sa-i corecteze. un mare chirurg. Ele obisnuiau sa-i arate medicului. din cauza ca imita miscarile caracteristice tigrului. de cate trei ori la rand. Luand in considerare faptul ca unele stari mintale determinau aparitia unor modificari la nivelul anumitor organe. Corpul exterior al omului are stransa legatura cu organele sale interne. care nu acceptau sa se dezbrace in fata medicului. deosebit de amanuntite. Intitulat “jocul celor cinci animale”.[2] Conform tratatului Nei Ching existau cinci metode de tratament: vindecarea spiritului. Una din cele mai importante metode pentru stabilirea diagnosticului era examinarea pulsului. locul unde simteau durerea. hranirea trupului. asa numite ‘ferestre ale organismului’. a creat un sistem ingenios de terapie fizica prin imitarea miscarilor naturale ala unor animale. medicul facea legatura dintre unii factori cmportamentali si constitutionali si boala pacientului. Pentru pastrarea conditiei fizice si pentru refacere se recomandau exercitiile fizice. uneori ceasuri la rand. aplicarea de plasturi si evacuarea continutului intestinal cu ajutorul purgativelor. Chinezii considerau corpul uman ca fiind un instrument cu coarde. in care pulsul vibreaza asemenea coardelor. Alimentatia bolnavului se compunea dintr-un amestec complex de alimente in functie de proportia dintre yang si yin. pulsul era luat in 18 puncte. dintre care 26 indicau o moarte foarte apropiata. cerbului. prognosticul si terapeutica. Era cercetat mirosul gurii. dar greu de practicat la femei. Metoda de privire reprezinta o metoda de consultare bazata pe teoria meridianele organelor interne ale omului. se gusta urina( pentru determinarea diabetului). cu aplicarea unor presiuni variate ale degetelor pe artera. calitate pe care o valorificau la examenele lor clinice.Medicii chinezi acordau o mare atentie actiunii mediului inconjurator asupra organismului. Schimbarea organelor omului este reflectata inevitabil la schimbarea aspectului exterior si respectiv la schimbarea starii sufletesti. pe o figurina de fildes sau de portelan inchipuind cu mare arta corpul femeiesc. Totodata alimentatia trebuia sa tina cont de . apoi se ocupau de orificiile naturale. a culorii. folosirea medicamentelor. ursului. el este conceput pentru destinderea si chiar pentru a remedia unele defecte fiziologice si atitudini vicioase. Examenul era lesnicios la barbati. Alte metode de tratament erau masajul. al secretiilor.

sarat asupra sangelui. 1892 de denumiri de plante medicinale. „Tratatul fundamental de materii medicale” a plasat farmacologia chineză la un nivel înalt. descrisa de Imparatul Rosu si care a fost folosita cateva mii de ani ca un stimulant. Li Shizhen si-a dus la bun sfarsit celebra sa lucrare. laptele de femeie. O metoda de clasificare similara a aparut in Europa in 1741. placenta umana. sulfatului de sodiu si reventului folosite ca purgative-laxative. Medicamentele erau considerate cu atat mai bune cu cat aveau gust mai neplacut. cuprinde. In farmacopeea chineza se intalnesc si produse opoterapice (medicamentele opoterapice constau in extracte din glande sau tesuturi animale). intrecand-o pe cea a altor popoare vechi. Una dintre ele este ephedra(ma huang) sau “coada calului”. dandu-se bolnavilor sa bea. Substantele minerale si metalele terapeutice includeau compusi de mercur. Medicii au studiat nenumarate plante. parti ale corpului sau ale anumitor organe.[2] Se foloseau si remedii animale: praf de oase fosilizate-asa numitul “dinte al dragonului”. precum tiroida de oaie. Doua plante medicinale si-au legat numele de medicina chineza. urina. ajungand la aproximativ doua mii de substante si saisprezece mii de retete magistrale. Ephedra a patruns in farmacopeea greceasca si prin intermediul acesteia s-a raspandit apoi in lumea intreaga. folositi in tratamentul bolilor venerice. Se parea ca se practica si un fel de homeopatie. amar asupra respiratiei si dulce asupra muschiului. ficatul. Li Shizhen a făcut un bilant al experientei acumulate in cateva mii de ani in domeniul farmaceutic de poporul chinez. produse de excretie. petru inducerea febrei si traspiratiei si pentru inhibarea tusei. al lui Li Sicen(Li Shizhen) (secolul al XVI-lea). Fiecare din cele cinci gusturi exercita un efect favorabil asupra unei parti organismului: acru asupra oaselor. „Tratatul fundamental de materii medicale”. . solutii diluate de otravuri. iute asupra tendoanelor. precizandu-le si imbunatatindu-le calitatile prin culturi speciale. excremetele.anotimp. Opera lui Li Shizhen a reclasificat în mod stiintific substantele medicinale inregistrate. După 30 de ani de eforturi si dupa trei randuri de modificari. la intervale scurte.[1] Farmacologia chineza este deosebit de bogata. Pentru redactarea acestei lucrari Li Shizhen a citit peste 800 de opere medicale. Farmacopeea chineza era foarte bogata. Cel mai vechi.[2] Medicamentele se clasificau in cinci categorii: ierburi. De aceea Li Shizhen a fost cel mai mare farmacolog chinez din antichitate. insecte. ca un remediu petru bolile respiratorii.[1] Se cunostea eficacitatea fierului care era folosit in anemii. cu un numar imens de prescriptii. mai intai de chinezi si apoi au trecut in Europa. in 52 de volume. S-au intocmit codexuri farmacologice. Cele peste 1000 de ilustratii din lucrare au aratat imaginea diverselor medicamente in scopul facilitării identificarii lor. arsen si pietre magnetice. introducand unele noi substante medicinale sau functii. cu aproape 200 de ani mai tarziu. Li Shizhen a criticat unele teorii antistiintifice absurde si superstintioase din medicina. minerale si graunte. cu 11 856 de retete de preparare. copaci. Noua farmacopee a corectat si clarificat greselile si confuziile facute de predecesori.

dupa ce cercetatorii japonezi au izolat si purificat principiul active.[1] In China opiul a ajuns prin intermediul arabilor. Chinezii l-au adoptat sub numele de “o-futung”. Nu se stie inca cat de devreme a inceput sa fie utilizat opiul ca medicament. Inventia si intrebuintarea medicamentelor chinezesti au o istorie de cateva mii de ani. intr-o vreme cand foametea endemica facea ravagii. pentru a distinge cele doua medicini si medicamente. Acesta-l transpunea pe sarmanul culi intr-o lume de vise. inclusiv medicamentele vegetale. restabilirea potentei. diagnosticare si tratare a bolilor. Dar lexical.Totusi ea a inceput sa fie folosita pe scara larga in Europa occidentala abia la sfarsitul secolului XIX-lea.[3] Alte date despre medicamentele chinezesti: Medicamentele chinezesti sunt substante medicamentoase folosite in Medicina traditionala chineza pentru prevenire. In istoria Chinei exista povestea ca „Un taran a gustat o suta de feluri de iarba si s-a intalnit cu 70 de veninuri pe zi. pana ce imparatul Yung-Ching se vede silit sa treaca la adoptarea unor masuri radicale fata de cultivarea macului si importului opiului in China. Aceste medicamente provin in principal din medicamentele naturale si prelucrarea acestora. interzicand fumatul opiului. ceea ce inseamna bun de fumat. nu a facut altcva decat sa incurajeze traficarea si utilizarea lui ilicita. Urmeaza mai multe interdictii fara efect. Povestea reflecta procesul de descoperire a substantelor medicamentoase de catre oameni ai muncii in cursul luptei cu natura si al activitatilor de productie. termenul de Medicamentele chinezesti a aparut abia dupa patrunderea medicinii occidentale. stimularea organismului debilitat si sedarea celor surescitati. florile de dud care contineau rutin. aratand ca . efedrinam si i-au stabilit proprietatile farmacologice. folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale etc. salcia care continea acid salicilic si era folosita pentru tratamentul reumatismului. In plus mai produce ameliorarea diabetului si stabilizarea tensiunii arteriale. Alte plante cu efecte farmacologice folosite de medicina chineza sunt: algele marine care contin iod si erau folosite pentru tratamentul gusei tiroidiene. Cea de-a doua planta medicinala foarte populara in China este ‘ginsengul’. dar mai ales inlatura senzatia de foame. precum si unele chimice si biologice. Pentru chinezi preparatele continand ginseng aveau efecte miraculoase producand intarzierea imbatranirii. monopolizand cea mai mare cantitate din productia proprie si din import. Imparatul Chinei. animale. Curand China ajunge centru fumatorilor de opiu. mineraliere.

care sunt intrebuintate inca in zilele noastre.n.767 de articole.n) au fost consemnate cel mai devreme substantele medicamentoase din China. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. Cartea cuprinde 1. . Teritoriul vast. Medicamentele chinezesti provin in marea majoritate de la medicamente naturale. relieful variat si climatul diferit din regiune in regiune formeaza diferite medii ecologice. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). de invatamant si de productie de specialitate. ziare si reviste de specialitate.892 de medicamente. Inca in perioada dinastiilor Xia si Shang (secolele 22 – anii 256 i.medicamentele chinezesti isi au izvorul in munca de productie. unele fiind insotite de desene.Chineze in 1949. In dinastia Tang (anii 618-907).e. era noastra) pe baza sintetizarii materialelor bogate privind substantele medicamentoase.o lucrare de medicina traditionala chineza a trasat baza teoretica pentru medicina traditionala chineza. Pentru ca o reteta prin combinatii rationale. ea da un efect mai bun si este intrebuintata la tratarea multor boli complicate. Dupa proclamarea R. In momentul de fata. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. Au fost infiintate si institutii de cercetari stiintifice. creand conditii pentru cresterea multor plante medicale. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” . Aparitia acestei carti a pus baza stiintei medicamentelor chinezesti. Concomitent au aparut numeroase dictionare. „Bolile interne” .prima farmacopee din lume.e.P. a jucat si joaca un rol important pentru dezvoltarea si prosperitatea natiunii chineze. – anii 220. China se situeaza pe primul loc in lume in ce priveste gama sortimentala si cantitatea de productie. A fost redactata „Farmacopeea Tang”. „Medicamentele si plantele”. cu efectele nocive reduse. numarul sortimentelor des folosite depasind 600. Cartea cuprinde 365 de feluri de medicamente.o capodopera a farmacologiei chineze. Cartea cuprinde 850 de medicamente. Pe baza investigatiei pe scara nationala a fost redactata in 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezesti”. Dictionarul cuprinde 5. s-au efectuat cercetari ample asupra medicamentelor chinezesti sub toate aspectele. publicatii. Pe langa satisfacerea solicitarilor interne.n) au aparut bauturi si supe medicamentoase. Intrebuintarea medicamentelor chinezesti are o istorie lunga. tara noastra a reusit sa prepare peste 8. medicamentele chinezesti se si exporta in peste 90 de tari si regiui ale lumii. In 1977 a vazut lumina tiparului „Marele dictionar al medicamentelor chinezesti”.e. In „Cartea Cantecelor” din dinastia Zhou de vest (secolul 11 – anii 771 i.000 de medicamente chinezesti. cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase.

. restabilind astfel echilibrul. aur si argint. provocate de luxatii. trebuie sa se cunosc retetele. Acele erau infipte la o adancime de 2 pana la 6 milimetri si se lasau pe loc de obicei cateva minute. Pentru a administra in siguranta si cu efect medicamentele chinezesti. Totodata ele asigura introducerea in corpul uman a unui surplus de energie din exterior. in mai multe puncte situate de-a lungul a 6 meridiane care traverseaza organismul. iar in ultimiiani interesul pentru aceasta tehnica medicala este in crestere. conditiile fizice.H. compozitia. dar si alte suferinte. trebuie cunoscute cu mare precizie. in Europa in secolul al XVII-lea. orice simptom sau boala poate fi supuse unei corectii prin acupunctura. dar si din metale commune. De exemplu. pe care erau reprezentate zonele in care aveau sa fie implantate acele.Intrebuintarea medicamentelor chinezesti este bazata pe teoria Medicinii traditionale chinezesti. Pentru a se cunoaste mai bine pozitia ‘punctelor vitale’ se obisnuia de prin secolul al XIlea e. inteparea unui anumit punct de la nivelul lobului urechii poate trata o suferinta abdominala. Acupunctura s-a raspandit in Coreea si Japonia la sfarsitul secolului X i.n. variatia de sezon. Practic. in numar de 365. Acupunctura consta in inserarea la nivelul tegumentelor a unor ace lungi la adancimi diferite. Centrul de greutate al cercetarii medicamentelor chinezesti este axat pe selectarea si cultivarea soiurilor bune de plante medicinale.[1] Punctele de acupunctura. intrau in . prevenirea degradarii celor existente.[4] Acupunctura si moxibustia Acupunctura si moxibustia fac parte din terapia medicala chineza de cateva mii de ani. investigarea si valorificarea noilor surse de medicamente si introducerea plantatiilor medicamentoase din alte tari. sa se toarne statui de arama infatisand corpul omenesc. Prin intermediul acestora se trasmite o forta de viata active numita ch’i. in anumite puncte. Ele sunt legate deseori de varsta. Se vor lua masuri pentru protejarea plantelor medicinale originale. starea sanatatii si a maladiei. Scopul acestor tratamente este de a elimina excesul de yang si yin. dar uneori si cateva zile. Fiecare din puncte este legat de un anumit organ. in functie de tratamentul urmarit. artrite. Instrumentalul era format din ace din metale nobile. Se recurgea la acupunctura pentru a trata afectiuni foarte variate: dar cele mai dese erau durerile de cap.. pe crearea soiurilor noi prin radioizotop si pe bioinginerie. dozele si metodele de administrare precum si indicatiile si precautiile. pana si peritonite.

Dealtfel exista legende care povestesc ca cineva. cunostiintele medicale chineze au ajuns in Japonia prin intermediul coreenilor. pentru alungarea demoniilor incuibati in trupul bolnavilor. In acest fel. ale carui practice. Rezultatele acestor terapeutici nu au putut fi obtinute decat datorita spiritului acut de observatie al lecuitorilor. acest mijloc traditional de tratament este practicat astazi pe scara intinsa nu numai in China. precum holera. kineziterapia. el a practicat medicina. dupa care se da foc materiei vegetale. a infiintat o scoala medicala bazata pe metodologia acesteia. sau exercitiile de respiratie. In punctele alese se infig in piele betisoare din tulpina unor plante (de obicei Artemisia vulgaris). metoda se practica cu ajutorul unor varfuri de piatra ascutita. Legenda aduce.[2] Moxibustia este la fel de veche ca si acupunctura si foloseste aceleasi maridiane si pentru plasarea moxelor. iar medicina chineza a fost acceptata in totalitate. acupunctura si moxibustia au patruns in Japonia. Din secolul al VII-lea. In secolul urmator. In secolul al VIII-lea un calugar budist. Cu toate acestea. ajungandu-se astfel.[5. suferind de o puternica criza de migrena. a sosit in Japonia si a ocupat o pozitie importanta la curtea imperiala. La sfarsitul aceluiasi secol. Influentele sale s-au raspandit la inceput in Coreea in secolul VI-lea d. a tradus cunostintele medicale chineze si i-a invatat pe altii s-o practice. dar si in Europa si America. In prezent. au determinant crearea in China a unor practice terapeutice preluat mai tarziu de medicina din toata lumea: helioterapia. la fata locului. la acupunctura.[2] Trebuie amintita si influenta pe care a avut-o asupra medicinei chineze daoismul. in esenta religioase. masajul. Chien Chen. Dupa o grava epidemie care a afectat Japonia. S-ar putea ca descoperirea existentei “punctelor vitale” sa se fi datorit inteparii sau combustiei in cursul unor ritualuri exorcizante ale samalilor. Era necesar ca studenti sa aiba un statut social ridicat pentru a fi admisi la studiu. studenti si medicii japonezi calatoreau in China pentru a invata direct.1] Medicina chineza era bine dezvoltata cu mult timp inainte de inceputul epocii crestine. un justificat omagiu spiritului de observatie si tenacitatii medicilor chinezi.indicatii si unele boli epidemice. Medicina chineza avea deja radacini adanci. existau si profesori care se ocupau de pregatirea celor care apartineau unor clase mai sarace. tehnica este folosita pentru obtinerea anesteziei in interventii chirurgicale.[1] Acestor doua procedee de excitatie in puncte foarte bine precizate li se poate adauga si revulsia regiunii. dietica. Legatura dintre cele doua fenomene a fost retinuta si controlata in alte cazuri de migrena. In vechime.H. chiar sub forma aceasta. Sistemul japonez cerea o pregatire intense si de lunga durata inainte de a putea practica profesia in urma unei examinari guvernamentale. prin observatie empirica. a scapat brusc de dureri dupa o lovitura intamplatoare la picior. medicina chineza castigase teren in Japonia si medicul Wake Hiroya. Moxa reprezinta un material moale care se arde deasupra pielii. Degeaba a in cercat imparatul Heijo in secolul al IX-lea sa combata influenta straina si sa reinstaureze practica medicala japoneza traditionala.[1] . Dealtminteri. medicii coreeni au fost invitati in aceasta tara pe post de consilieri. Sub numele japonez de Kanjin. Pregatirea studentilor era asemanatoare cu cea inregistrata in China.

chiar daca un “volum” ar avea doar dimensiunile unei fascicole de 60-80 de pagine. Prima universitate. in 48 de volume). -medicii japonezi aducand contributia experientei lor personale si a cunoasterii ambiantei locale. au menifestat un interes mult mai mare fata de botanica decat fata de zoologie. sporadic. tipic japoneza. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze. Organizat la scoala Chinei si a Coreei. -cea a lui Ekken (din 1707.. Din secolul XVI. publicat in prima jumatate a secolului al XIX-lea. care sunt traduse sau copiate de japonezi in limba lor. Foarte numeroase tratate de floricultura au aparut in Japonia. in principalele orase din Japonia expozitii periodice de varietati de crizanteme exclusive. scoala europeana de medicina a continuat tot mai intens organizarea temeinica a scolii si institutiilor medicale japoneze. studiul medicinei a inceput in Japonia in primele decenii ala sec. etc. contrafacerile. Dupa care. O importanta speciala a avut cultura crizantemelor inca din sec.pe existenta clinica. in 701. cultivand si 3000 de specii de plante medicinale. cand misionarii portughezi au facut aici spitale si leprozerii. cand un medic corean a deschis o scoala de medicina la Osaka.in o mie de volume. O enciclopedie a produselor naturale ale Japoniei a fost inceputa in 1679. Dar nici un alt popor din lume n-a aratat un asemenea interes fata de lumea insectelor ca japonezii. Au urmat si alte lucrari cu character enciclopedic. . a medicului Ono Ranzan (sfarsitul secolului al XVIII-lea). ci-un lucru nou. iar in 1284. care descrie varietatile. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. pana la aparitia in Japonia a farmacologiei europenilor. pe care le distribuiau gratuit saracilor. contactele cu europenii au inaugurat o era noua si in acest domeniu. In secolul urmator se noteaza un mare interes pentru lucrarile medicale ala olandezilor. Pasiunea. Interesant de observat ca japonezii.care a lasat urme de mare finete artistica si in literatura si in arta lor. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica. proportile gigantice ale lucrarii raman impresionante. Influenta medicinei chineze a continuat totusi. caruia in secolele imediat successive ii urmeaza altele. von Siebold descrie in 1822 la Nagasaki o scoala medicala fondata. asemenea chinezilor.In cazul japonezilor interesul pentru stiintele naturale si medicina s-a manifestat mai intens decat pentru alte stiinte. Un “Dictionar ilustrat de ierburi si arbori”. La sfarsitul secolului al VIII-lea se scrie in Japonia primul tratat de materia medica. in 48 de volume. VI. nu pe studiul operelor medicale. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. a 1882 de medicamente. fondata la Nara. europene sau japoneze. V. in 30 de volume. Dupa intreruperea contactelor cu China medicina a fost practicata in manastiri de bonzii buddisti. Vin si medici europeni renumiti: F. modul de intrebuintare. XVII de cand a inceput sa se organizeze. cu un personal specializat pentru prepararea medicamentelor pe baza de plante. Clasica a ramas “Introducerea in farmacologie”. un “Dictionar alfabetie al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’. descrie 1200 de specii de ierburi si 600 de specii de arbori. si cand( in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor”. -opera neintrecuta prin precizia sa. proprietatile. in 16 volume) sau cea a lui Razan (din 1746. –Lucrarile introduse aici de olandezi au stimulat studiul stiintific al plantelor. pentru lumea naturii s-a manifestat si in secolul entomologic. Maiestrii lor in aceste domenii au fost coreenii si chinezii.

[2] . o data cu comertul si misionarii portughezi. [5. savantii japonezi au adus o contributie remarcabila la progesul stiintelor medico-biologice. Dar medicii adevarati practicau.d.bolnavii se tratau folosind stravechi retete populare empirice:albusul de ou contra arsurilor. ceai de frunze de bambus contra durerilor de stomac. mai ales in domeniul biochimiei. Circularea tratatelor europene a fost admisa doar dupa 1700. Ulterior. dar pana si in prima jumatate a secolului al XIX-lea se ma emit decrete imperiale prin care studierea medicinei occidentale era interzisa. ceai de radacini de bujor contra diareei. negustorii olandezi au venit cu chirurgii lor proprii. erau foarte putini in in Japonia: doar la curte si in orasele mari.Medici de profesie. mai bine pregatiti.m. In general insa. in general aceeasi medicatie pentru aceleasi boli atat oamenilor cat si animalelor. Se aplica. vindecatori si vanzatori de ierburi. In anul 1706 a aparut o traducere japoneza a operelor chirurgicale ale lui Ambroise Pare. In ultima suta de ani. asemenea colegilor lor chinezi ai caror discipoli erau-acupunctura si cauterizarea prin ardere pe anumite regiuni a unor ierburi uscate(moxa). In restul tarii circulau doftori ambulanti. alimentatie cu alge marine contra diabetului.2] Influenta medicinei europene a inceput sa exercite in secolul al XIX-lea. s.a.inca din secolul VII. de radacini si de doftorii magice.-si in special la tara. frunze de volbura contra intepaturilor de insecte. chiar si in cazuri de maladii nervoase. microbiologiei si imunologiei.

Editura de Vest. 69 [5..wikipedia.. 102 [4] http://en. editura Saeculum I.org/wiki/China [5.1] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2.2] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. pag. Timisoara 2000. 7886 [3] Emanoil Grigorescu ‘Din ierburi s-au nascut medicamentele’ editura Albatros 1987. Bucuresti 1999..-Cultura si civilizatia japoneza. Bucuresti 1999. 139-142 . pag.. Istoria Medicinei Universale. editura Vestala. 50-63 [2] Vatamanu.-Cultura si civilizatia chineza. editura Vestala. pag. G. Editura Albatros. Bratescu. S. editura Saeculum I.O.BIBLIOGRAFIE: [1] Ursoniu.. N. O istorie a medicinii. pag. pag.O.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->