医药

MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE

BRATU ALEXANDRA ALINA GR. 3 MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR

Moxibustia 20.H.H. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. In dinastia Tang (anii 618-907). Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644).prima farmacopee din lume. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” .H. Yu Hsiung (circa 2600 i. Farmacopeea chineza 12. era noastra) 16. tratatul clasic “ Febra tifoida si alte febre”.) 4. – anii 220. Principiile vitale ‘yin’ si ‘yang’ 2. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. Prima universitate japoneza. in 701. fondata la Nara. si cand (in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor” 26. Acupunctura 19. Metode de diagnosticare 11. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. a elaborat in secolul al III d. 9.e. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. Ko Hung.Canonul Medicinei 5. considerat omologul lui Hipocrate.). 7. Imparatul Galben (Huang Ti)-compendiului medical ’’ Nei Ching’’. 18. hepatita si ciuma. Fiziologia chineza 10.n. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”care cuprindea treizeci de volume de patologie.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE 1. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica 22.Pentsao (circa 2800 i. 6. 17. un faimos alchimist si un bun observator. Alte date despre medicamentele chinezesti 15. MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR . 8. VI. Chang Chung-ching. o data cu comertul si misionarii portughezi. un “Dictionar alfabetic al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’ 25. Farmacologia chineza 14. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze 23. Shen Nung.o capodopera a farmacologiei chineze. Influenta medicinei europene a inceput sa se exercite in secolul al XIX-lea. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. Medicina japoneza 21. Principiul universal ‘tao’ 3. „Medicamentele si plantele”. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. A fost redactata „Farmacopeea Tang”. In 1284. Imparatul Rosu (Hung Ti) a creat primul ierbar medical.

Buddhismul a patrus in China din India si o data cu el si conceptiile si practicile medicale indiene. Persia si lumea araba. spunea “ medicul adevarat ajuta inainte de aparitia primelor semene de boala’’. desi acest procedeu dateaza probabil dintr-o perioada mai veche. fapt care dauneaza celor Trei comori. cand s-a facut ultima mare revizuire de catre Wang Ping.H. domneste ordinea. a creat primul ierbar medical.).. feminin ‘yin’. pozitiv. cald. toate trei vor avea de suferit. Igiena taoista facea apel la cumpatare si simplitate in ceea ce privese majoritatea lucrurilor. adica ‘calea’. Imparatul Galben (Huang Ti). in secolul I i. adica boala. uscat. determina proportia dintre yin si yang in fiecare lucru. Se pare ca Shen Nung a fost cel care a desenat primele harti de acupunctura. strans legata de Taoism.’ ( G. in conceptia chineza. Faima lui Yu Hsiung (circa 2600 i. De-a lungul secolelor au patruns in China cunostinte legate de teoria umorala si de numeroase medicamente. Bratescu)[2] Principiul universal ‘tao’. la prima vedere. Shen Nung. testate toate personal. iar cand echilibrul se strica apare dezordinea. trupul il urmeaza in mod natural si aceasta suita este benefica pentru toate cele Trei Comori. se datoreaza compendiului medical ’’ Nei Ching’’.[1] . Transmis pe cale orala timp de mai multe secole. Forma sa actuala dateaza din secolul al VIII d. adica sanatatea.[1] Cand cele doua principii vitale functioneaza armonic. Cand spiritual preia comanda.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE Conform vechii cosmologii chineze. Daca trupul este cel care conduce.H. Astfel. S-a remarcat insa ca. intunecat. Imparatul Rosu (Hung Ti). Spiritul este guvernatorul vietii. ceea ce nu este cazul cu teoriile europene mentionate. universul nu a fost creat de catre zei. parintele medicinei chineze.H.Canonul Medicinei. Gimnastica si exercitiile de respiratie provin si ele din India si sunt strans legate de yoga si de medicina Ayurvedica. rece. umed. o anumita similitudine cu teoria sistemelor antagoniste simpatic si parasimpatic din fiziologia contemporana occidentala. In secolul II i. sau cu cea a umorilor complementare din medicina hipocratica. negativ. ‘Doctrina celor doua principii opuse pare sa prezinte. ci s-a format in urma interactiunii dintre factorul activ. Wen-Tzu spunea:”Trupul este templul vietii. se ocupa in primul rand de prevenirea bolilor. exista o inegalitate de forta vitala intre principiile yang si yin. el a fost asternut pe hartie in secolul III i. ambasadorul chinez Chang Chien a petrecut mai mult de 10 ani in Mesopotamia. Daca unul dintre ele este in dezechilibru.Pen-tsao (circa 2800 i. Siria si Egipt adunand informatii despre medicamente. Huang Ti. masculin ‘yang’ si factorul pasiv.H. Existau legaturi si cu Asia de sud-est. Chinezii au fost printre primii care au definit starea de sanatate. Medicina chineza.H. existau legaturi cu India si Tibetul. spiritual i se supune. luminos.) in care a prezentat efectele a 365 de medicamente.” Desi China antica era relativ izolata. Energia este forta vietii.H.

care cuprindea treizeci de volume de patologie. Tot in acest tratat se metioneaza unele aspecte legate de circulatia sangelui: “tot sangele este sub controlul inimii…sangele circula in cerc in mod continuu si nu se opreste niciodata…”. metalul. inima fiind fiica ficatului. cu poarta cea mare. cu cainele. Exista si o genealogie a organelor. Pana in secolul al XIX-lea anatomia a fost predata in scolile medicale mai mult pe baza de desene si modele artificiale. cinci gusturi. deci acumularea energiei. cu cifra 9. gandirea la nivelul splinei. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. apa. Cu toate acestea. decat prin disectie. sigura deosebire fiind existenta a cinci umori in loc de patru. Tratatul medical “Nei Ching” considera ca fiecare emotie isi are sediul intr-un anumit organ:fericirea la nivelul inimii. hepatita si ciuma. cu semintele oleaginoase. Metodele de diagnosticare cuprindeau anamneza. splina-ofiter cu alimentarea. si puncte de vederi asemanatoare celor ale lui Galen din secolul II d. a elaborat in secolul al III d. pamantul. anumite parti ale locuintei. Cunostintele de anatomie in China antica se bazau mai degraba pe rationament si presupuneri. iar ficatul era sediul furiei si al sufletului. anumite numere si anumite viscere. stomacul fiul inimii si asa mai departe. Teoria macrocosmosului ale carui parti componente se regasesc in microcosmosul organismului omenesc se intalnesc si la chinezi. Organele se gasesc in ralatie de ierarhie fiziologica: inima-rege. cu ficatul. de fapt. plamanii-ministri.H. iar in rinichi isi au sediul vointa si puterea germinativa. Cinci elemente de baza alcatuiesc totul: lemnul. cu albul. palparea pulsului. Aceste atributii si raporturile reflecta felul de viata al societatii chineze de atunci. Numarul cinci avea o semnificatie mistica pentru chinezi si era folosit pentru majoritatea clasificarilor: cinci elemente. cinci tratamente.[2] Chang Chung-ching. se identifica cu spiritului. considerat omologul lui Hipocrate. In splina se petrece nutritia si se produce gandirea. Fiecaruia din aceste elemente ii corespund anumite puncte cardinale. studiile de anatomie directa au inceput abia in secolul al XVIII-lea. ficatul-general. cinci emotii etc. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”. Fiziologia chineza avea la baza un sistem umoral asemanator conceptiile grecesti din secolul VI i. . duodenul. tratatul classic “ Febra tifoida si alte febre”. cinci anotimpuri. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. Inima conduce pulsul.H. Ko Hung. in plamani are loc respiratia. grijile la nivelul plamanului. Deoarece doctrinele lui Confucius interziceau atingerea de corpul uman. care.In Nei Ching se spune ca ficatul este rezervorul sangelui si sediul sufletului. cinci culori. Viscerele pricipale sunt stomacul. observarea vocii si trupului si palparea partilor afectate in unele situatii. vezica biliara-procuror. anumite animale domestice. cinci calitati. decat pe disectii sau observatie directa..H. colonul. Iata un exemplu: metalul corespunde cu vestul. vezica biliara si rinichii. se considera ca unele vase transporta aerul in organism. focul. un faimos alchimist si un bun observator. cu mirosul de carne cruda.

Intitulat “jocul celor cinci animale”. Alimentatia bolnavului se compunea dintr-un amestec complex de alimente in functie de proportia dintre yang si yin. medicul facea legatura dintre unii factori cmportamentali si constitutionali si boala pacientului. a culorii.Medicii chinezi acordau o mare atentie actiunii mediului inconjurator asupra organismului. pulsul era luat in 18 puncte. al secretiilor. Prin urmare. Data fiind deosebita importanta ce i se acorda. pe baza schimbarilor la corpul exterior al omului si la functiile lui se poate deduce la schimbarea organelor interne. Este de la sine inteles ca un studiu asa de amanuntit cerea timp. [1] Prin puls. ajutandu-l pe acesta sa-i corecteze. conform principiului tao. folosirea medicamentelor. apoi se ocupau de orificiile naturale. Una din cele mai importante metode pentru stabilirea diagnosticului era examinarea pulsului. un mare chirurg. Chinezii considerau corpul uman ca fiind un instrument cu coarde. formei si starii. hranirea trupului. Medicii chinezii erau excelenti observatori. Totodata alimentatia trebuia sa tina cont de . calitate pe care o valorificau la examenele lor clinice. in care pulsul vibreaza asemenea coardelor. tratarea corpului in intregime si folosirea acupuncturii si moxibustiei. cu aplicarea unor presiuni variate ale degetelor pe artera. Ei apreciau mai intai starea generala. dintre care 26 indicau o moarte foarte apropiata. din cauza ca imita miscarile caracteristice tigrului. deosebit de amanuntite. el este conceput pentru destinderea si chiar pentru a remedia unele defecte fiziologice si atitudini vicioase. locul unde simteau durerea. Alte metode de tratament erau masajul. Pentru pastrarea conditiei fizice si pentru refacere se recomandau exercitiile fizice. Medicul trebuia sa aduca pacientul pe calea cea buna. de cate trei ori la rand. Examenul era lesnicios la barbati. care nu acceptau sa se dezbrace in fata medicului. se gusta urina( pentru determinarea diabetului). ei doreau sa stie cum pacientul a incalcat principiul “tao”. Ele obisnuiau sa-i arate medicului. Hua T’o. Metoda de privire reprezinta o metoda de consultare bazata pe teoria meridianele organelor interne ale omului. In felul acesta se identificau peste 200 de feluri de pulsuri. pe o figurina de fildes sau de portelan inchipuind cu mare arta corpul femeiesc. Era cercetat mirosul gurii. uneori ceasuri la rand. aplicarea de plasturi si evacuarea continutului intestinal cu ajutorul purgativelor.[2] Conform tratatului Nei Ching existau cinci metode de tratament: vindecarea spiritului. cerbului. ursului. medicii chinezi credeau ca pot stabili diagnosticul. Schimbarea organelor omului este reflectata inevitabil la schimbarea aspectului exterior si respectiv la schimbarea starii sufletesti. Corpul exterior al omului are stransa legatura cu organele sale interne. prognosticul si terapeutica. maimutei si cocolului. dar greu de practicat la femei. asa numite ‘ferestre ale organismului’. Luand in considerare faptul ca unele stari mintale determinau aparitia unor modificari la nivelul anumitor organe. se aprecia vocea si se asculta respiratia. a creat un sistem ingenios de terapie fizica prin imitarea miscarilor naturale ala unor animale.

la intervale scurte. Medicii au studiat nenumarate plante. Medicamentele erau considerate cu atat mai bune cu cat aveau gust mai neplacut. Doua plante medicinale si-au legat numele de medicina chineza. intrecand-o pe cea a altor popoare vechi. Li Shizhen a criticat unele teorii antistiintifice absurde si superstintioase din medicina. Pentru redactarea acestei lucrari Li Shizhen a citit peste 800 de opere medicale. Ephedra a patruns in farmacopeea greceasca si prin intermediul acesteia s-a raspandit apoi in lumea intreaga. O metoda de clasificare similara a aparut in Europa in 1741. laptele de femeie. .[2] Medicamentele se clasificau in cinci categorii: ierburi.anotimp.[2] Se foloseau si remedii animale: praf de oase fosilizate-asa numitul “dinte al dragonului”. Cele peste 1000 de ilustratii din lucrare au aratat imaginea diverselor medicamente in scopul facilitării identificarii lor. precum tiroida de oaie. Una dintre ele este ephedra(ma huang) sau “coada calului”. amar asupra respiratiei si dulce asupra muschiului. excremetele. De aceea Li Shizhen a fost cel mai mare farmacolog chinez din antichitate. ca un remediu petru bolile respiratorii. Fiecare din cele cinci gusturi exercita un efect favorabil asupra unei parti organismului: acru asupra oaselor. al lui Li Sicen(Li Shizhen) (secolul al XVI-lea). dandu-se bolnavilor sa bea. mai intai de chinezi si apoi au trecut in Europa. urina. cu un numar imens de prescriptii. „Tratatul fundamental de materii medicale” a plasat farmacologia chineză la un nivel înalt. Li Shizhen a făcut un bilant al experientei acumulate in cateva mii de ani in domeniul farmaceutic de poporul chinez. Li Shizhen si-a dus la bun sfarsit celebra sa lucrare. solutii diluate de otravuri. cu 11 856 de retete de preparare. parti ale corpului sau ale anumitor organe. In farmacopeea chineza se intalnesc si produse opoterapice (medicamentele opoterapice constau in extracte din glande sau tesuturi animale). Se parea ca se practica si un fel de homeopatie. iute asupra tendoanelor. Noua farmacopee a corectat si clarificat greselile si confuziile facute de predecesori. cu aproape 200 de ani mai tarziu. folositi in tratamentul bolilor venerice. insecte. Cel mai vechi. Opera lui Li Shizhen a reclasificat în mod stiintific substantele medicinale inregistrate. precizandu-le si imbunatatindu-le calitatile prin culturi speciale. După 30 de ani de eforturi si dupa trei randuri de modificari. Substantele minerale si metalele terapeutice includeau compusi de mercur. cuprinde. copaci. descrisa de Imparatul Rosu si care a fost folosita cateva mii de ani ca un stimulant. introducand unele noi substante medicinale sau functii.[1] Se cunostea eficacitatea fierului care era folosit in anemii. Farmacopeea chineza era foarte bogata. „Tratatul fundamental de materii medicale”.[1] Farmacologia chineza este deosebit de bogata. ficatul. produse de excretie. arsen si pietre magnetice. ajungand la aproximativ doua mii de substante si saisprezece mii de retete magistrale. S-au intocmit codexuri farmacologice. petru inducerea febrei si traspiratiei si pentru inhibarea tusei. in 52 de volume. sulfatului de sodiu si reventului folosite ca purgative-laxative. minerale si graunte. 1892 de denumiri de plante medicinale. placenta umana. sarat asupra sangelui.

restabilirea potentei. Curand China ajunge centru fumatorilor de opiu. Pentru chinezi preparatele continand ginseng aveau efecte miraculoase producand intarzierea imbatranirii. salcia care continea acid salicilic si era folosita pentru tratamentul reumatismului. precum si unele chimice si biologice. ceea ce inseamna bun de fumat. mineraliere. In istoria Chinei exista povestea ca „Un taran a gustat o suta de feluri de iarba si s-a intalnit cu 70 de veninuri pe zi. stimularea organismului debilitat si sedarea celor surescitati. Acesta-l transpunea pe sarmanul culi intr-o lume de vise. Inventia si intrebuintarea medicamentelor chinezesti au o istorie de cateva mii de ani. folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale etc. diagnosticare si tratare a bolilor. aratand ca . monopolizand cea mai mare cantitate din productia proprie si din import. interzicand fumatul opiului. florile de dud care contineau rutin. In plus mai produce ameliorarea diabetului si stabilizarea tensiunii arteriale. Dar lexical. Nu se stie inca cat de devreme a inceput sa fie utilizat opiul ca medicament. Alte plante cu efecte farmacologice folosite de medicina chineza sunt: algele marine care contin iod si erau folosite pentru tratamentul gusei tiroidiene. intr-o vreme cand foametea endemica facea ravagii. Aceste medicamente provin in principal din medicamentele naturale si prelucrarea acestora.[3] Alte date despre medicamentele chinezesti: Medicamentele chinezesti sunt substante medicamentoase folosite in Medicina traditionala chineza pentru prevenire. dar mai ales inlatura senzatia de foame. termenul de Medicamentele chinezesti a aparut abia dupa patrunderea medicinii occidentale. Chinezii l-au adoptat sub numele de “o-futung”. Imparatul Chinei.Totusi ea a inceput sa fie folosita pe scara larga in Europa occidentala abia la sfarsitul secolului XIX-lea.[1] In China opiul a ajuns prin intermediul arabilor. animale. nu a facut altcva decat sa incurajeze traficarea si utilizarea lui ilicita. Povestea reflecta procesul de descoperire a substantelor medicamentoase de catre oameni ai muncii in cursul luptei cu natura si al activitatilor de productie. dupa ce cercetatorii japonezi au izolat si purificat principiul active. Cea de-a doua planta medicinala foarte populara in China este ‘ginsengul’. inclusiv medicamentele vegetale. pentru a distinge cele doua medicini si medicamente. Urmeaza mai multe interdictii fara efect. pana ce imparatul Yung-Ching se vede silit sa treaca la adoptarea unor masuri radicale fata de cultivarea macului si importului opiului in China. efedrinam si i-au stabilit proprietatile farmacologice.

Pe langa satisfacerea solicitarilor interne.892 de medicamente. Dictionarul cuprinde 5.medicamentele chinezesti isi au izvorul in munca de productie.n) au fost consemnate cel mai devreme substantele medicamentoase din China. Pentru ca o reteta prin combinatii rationale. Cartea cuprinde 1. relieful variat si climatul diferit din regiune in regiune formeaza diferite medii ecologice. Dupa proclamarea R. publicatii.n. „Medicamentele si plantele”. care sunt intrebuintate inca in zilele noastre. unele fiind insotite de desene. A fost redactata „Farmacopeea Tang”. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). Au fost infiintate si institutii de cercetari stiintifice. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase. tara noastra a reusit sa prepare peste 8. medicamentele chinezesti se si exporta in peste 90 de tari si regiui ale lumii. cu efectele nocive reduse. In momentul de fata. Inca in perioada dinastiilor Xia si Shang (secolele 22 – anii 256 i.P.000 de medicamente chinezesti. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti.e. In 1977 a vazut lumina tiparului „Marele dictionar al medicamentelor chinezesti”. ziare si reviste de specialitate. numarul sortimentelor des folosite depasind 600. China se situeaza pe primul loc in lume in ce priveste gama sortimentala si cantitatea de productie. „Bolile interne” . s-au efectuat cercetari ample asupra medicamentelor chinezesti sub toate aspectele. a jucat si joaca un rol important pentru dezvoltarea si prosperitatea natiunii chineze. creand conditii pentru cresterea multor plante medicale.767 de articole. Teritoriul vast.Chineze in 1949. Medicamentele chinezesti provin in marea majoritate de la medicamente naturale. – anii 220. In dinastia Tang (anii 618-907). farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” .o lucrare de medicina traditionala chineza a trasat baza teoretica pentru medicina traditionala chineza.n) au aparut bauturi si supe medicamentoase. Cartea cuprinde 365 de feluri de medicamente.e. . de invatamant si de productie de specialitate. Cartea cuprinde 850 de medicamente. Aparitia acestei carti a pus baza stiintei medicamentelor chinezesti. In „Cartea Cantecelor” din dinastia Zhou de vest (secolul 11 – anii 771 i. Concomitent au aparut numeroase dictionare. ea da un efect mai bun si este intrebuintata la tratarea multor boli complicate. Intrebuintarea medicamentelor chinezesti are o istorie lunga.e.prima farmacopee din lume. era noastra) pe baza sintetizarii materialelor bogate privind substantele medicamentoase. Pe baza investigatiei pe scara nationala a fost redactata in 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezesti”.o capodopera a farmacologiei chineze.

dozele si metodele de administrare precum si indicatiile si precautiile. iar in ultimiiani interesul pentru aceasta tehnica medicala este in crestere. prevenirea degradarii celor existente. Acupunctura consta in inserarea la nivelul tegumentelor a unor ace lungi la adancimi diferite. Practic. investigarea si valorificarea noilor surse de medicamente si introducerea plantatiilor medicamentoase din alte tari. Prin intermediul acestora se trasmite o forta de viata active numita ch’i. Acele erau infipte la o adancime de 2 pana la 6 milimetri si se lasau pe loc de obicei cateva minute. trebuie sa se cunosc retetele. dar si alte suferinte. conditiile fizice. Pentru a se cunoaste mai bine pozitia ‘punctelor vitale’ se obisnuia de prin secolul al XIlea e. artrite. in anumite puncte.. Instrumentalul era format din ace din metale nobile. orice simptom sau boala poate fi supuse unei corectii prin acupunctura. Scopul acestor tratamente este de a elimina excesul de yang si yin.n. pana si peritonite.Intrebuintarea medicamentelor chinezesti este bazata pe teoria Medicinii traditionale chinezesti. in Europa in secolul al XVII-lea.[1] Punctele de acupunctura. in mai multe puncte situate de-a lungul a 6 meridiane care traverseaza organismul. in numar de 365. Se vor lua masuri pentru protejarea plantelor medicinale originale.H. Ele sunt legate deseori de varsta. aur si argint. provocate de luxatii. Se recurgea la acupunctura pentru a trata afectiuni foarte variate: dar cele mai dese erau durerile de cap. Fiecare din puncte este legat de un anumit organ. Centrul de greutate al cercetarii medicamentelor chinezesti este axat pe selectarea si cultivarea soiurilor bune de plante medicinale. in functie de tratamentul urmarit. starea sanatatii si a maladiei. pe crearea soiurilor noi prin radioizotop si pe bioinginerie. intrau in . variatia de sezon. pe care erau reprezentate zonele in care aveau sa fie implantate acele. sa se toarne statui de arama infatisand corpul omenesc. inteparea unui anumit punct de la nivelul lobului urechii poate trata o suferinta abdominala. Acupunctura s-a raspandit in Coreea si Japonia la sfarsitul secolului X i.. restabilind astfel echilibrul. Pentru a administra in siguranta si cu efect medicamentele chinezesti. dar si din metale commune.[4] Acupunctura si moxibustia Acupunctura si moxibustia fac parte din terapia medicala chineza de cateva mii de ani. compozitia. De exemplu. Totodata ele asigura introducerea in corpul uman a unui surplus de energie din exterior. trebuie cunoscute cu mare precizie. dar uneori si cateva zile.

indicatii si unele boli epidemice. suferind de o puternica criza de migrena. Rezultatele acestor terapeutici nu au putut fi obtinute decat datorita spiritului acut de observatie al lecuitorilor. Influentele sale s-au raspandit la inceput in Coreea in secolul VI-lea d. In prezent. cunostiintele medicale chineze au ajuns in Japonia prin intermediul coreenilor. a tradus cunostintele medicale chineze si i-a invatat pe altii s-o practice. metoda se practica cu ajutorul unor varfuri de piatra ascutita. existau si profesori care se ocupau de pregatirea celor care apartineau unor clase mai sarace. acest mijloc traditional de tratament este practicat astazi pe scara intinsa nu numai in China.H. ale carui practice. un justificat omagiu spiritului de observatie si tenacitatii medicilor chinezi. In acest fel.[1] Acestor doua procedee de excitatie in puncte foarte bine precizate li se poate adauga si revulsia regiunii. Sistemul japonez cerea o pregatire intense si de lunga durata inainte de a putea practica profesia in urma unei examinari guvernamentale. S-ar putea ca descoperirea existentei “punctelor vitale” sa se fi datorit inteparii sau combustiei in cursul unor ritualuri exorcizante ale samalilor. medicii coreeni au fost invitati in aceasta tara pe post de consilieri. Cu toate acestea.[2] Trebuie amintita si influenta pe care a avut-o asupra medicinei chineze daoismul.1] Medicina chineza era bine dezvoltata cu mult timp inainte de inceputul epocii crestine. La sfarsitul aceluiasi secol. dar si in Europa si America. Moxa reprezinta un material moale care se arde deasupra pielii. medicina chineza castigase teren in Japonia si medicul Wake Hiroya. Pregatirea studentilor era asemanatoare cu cea inregistrata in China. Degeaba a in cercat imparatul Heijo in secolul al IX-lea sa combata influenta straina si sa reinstaureze practica medicala japoneza traditionala. dietica. el a practicat medicina. tehnica este folosita pentru obtinerea anesteziei in interventii chirurgicale.[1] . dupa care se da foc materiei vegetale. la acupunctura. ajungandu-se astfel. Dealtminteri. iar medicina chineza a fost acceptata in totalitate. Legenda aduce. a scapat brusc de dureri dupa o lovitura intamplatoare la picior. sau exercitiile de respiratie. Era necesar ca studenti sa aiba un statut social ridicat pentru a fi admisi la studiu. a infiintat o scoala medicala bazata pe metodologia acesteia. Legatura dintre cele doua fenomene a fost retinuta si controlata in alte cazuri de migrena. Dealtfel exista legende care povestesc ca cineva. In secolul al VIII-lea un calugar budist. la fata locului. Sub numele japonez de Kanjin. pentru alungarea demoniilor incuibati in trupul bolnavilor. in esenta religioase. a sosit in Japonia si a ocupat o pozitie importanta la curtea imperiala. precum holera. chiar sub forma aceasta. acupunctura si moxibustia au patruns in Japonia. masajul.[2] Moxibustia este la fel de veche ca si acupunctura si foloseste aceleasi maridiane si pentru plasarea moxelor. Chien Chen. In vechime. Medicina chineza avea deja radacini adanci. In secolul urmator. prin observatie empirica. Dupa o grava epidemie care a afectat Japonia. In punctele alese se infig in piele betisoare din tulpina unor plante (de obicei Artemisia vulgaris).[5. Din secolul al VII-lea. au determinant crearea in China a unor practice terapeutice preluat mai tarziu de medicina din toata lumea: helioterapia. studenti si medicii japonezi calatoreau in China pentru a invata direct. kineziterapia.

pana la aparitia in Japonia a farmacologiei europenilor. La sfarsitul secolului al VIII-lea se scrie in Japonia primul tratat de materia medica. descrie 1200 de specii de ierburi si 600 de specii de arbori.care a lasat urme de mare finete artistica si in literatura si in arta lor. studiul medicinei a inceput in Japonia in primele decenii ala sec. europene sau japoneze. –Lucrarile introduse aici de olandezi au stimulat studiul stiintific al plantelor. si cand( in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor”.in o mie de volume. in 16 volume) sau cea a lui Razan (din 1746. fondata la Nara. pe care le distribuiau gratuit saracilor. . Interesant de observat ca japonezii. sporadic. ci-un lucru nou. O importanta speciala a avut cultura crizantemelor inca din sec. iar in 1284. tipic japoneza. cultivand si 3000 de specii de plante medicinale. pentru lumea naturii s-a manifestat si in secolul entomologic. a medicului Ono Ranzan (sfarsitul secolului al XVIII-lea). O enciclopedie a produselor naturale ale Japoniei a fost inceputa in 1679. chiar daca un “volum” ar avea doar dimensiunile unei fascicole de 60-80 de pagine. Dupa care. Maiestrii lor in aceste domenii au fost coreenii si chinezii. Dupa intreruperea contactelor cu China medicina a fost practicata in manastiri de bonzii buddisti. un “Dictionar alfabetie al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’. asemenea chinezilor. V. Influenta medicinei chineze a continuat totusi. nu pe studiul operelor medicale. -cea a lui Ekken (din 1707. scoala europeana de medicina a continuat tot mai intens organizarea temeinica a scolii si institutiilor medicale japoneze. cand un medic corean a deschis o scoala de medicina la Osaka. VI. Pasiunea. modul de intrebuintare.pe existenta clinica. -opera neintrecuta prin precizia sa. cu un personal specializat pentru prepararea medicamentelor pe baza de plante. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze. Organizat la scoala Chinei si a Coreei. cand misionarii portughezi au facut aici spitale si leprozerii. Din secolul XVI. a 1882 de medicamente. Un “Dictionar ilustrat de ierburi si arbori”. Prima universitate.. in 48 de volume). von Siebold descrie in 1822 la Nagasaki o scoala medicala fondata. -medicii japonezi aducand contributia experientei lor personale si a cunoasterii ambiantei locale. etc. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica. proportile gigantice ale lucrarii raman impresionante. in 30 de volume. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. Dar nici un alt popor din lume n-a aratat un asemenea interes fata de lumea insectelor ca japonezii.In cazul japonezilor interesul pentru stiintele naturale si medicina s-a manifestat mai intens decat pentru alte stiinte. proprietatile. publicat in prima jumatate a secolului al XIX-lea. au menifestat un interes mult mai mare fata de botanica decat fata de zoologie. XVII de cand a inceput sa se organizeze. Au urmat si alte lucrari cu character enciclopedic. Clasica a ramas “Introducerea in farmacologie”. caruia in secolele imediat successive ii urmeaza altele. care descrie varietatile. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. In secolul urmator se noteaza un mare interes pentru lucrarile medicale ala olandezilor. contrafacerile. contactele cu europenii au inaugurat o era noua si in acest domeniu. care sunt traduse sau copiate de japonezi in limba lor. in principalele orase din Japonia expozitii periodice de varietati de crizanteme exclusive. in 701. in 48 de volume. Foarte numeroase tratate de floricultura au aparut in Japonia. Vin si medici europeni renumiti: F.

negustorii olandezi au venit cu chirurgii lor proprii. vindecatori si vanzatori de ierburi. In restul tarii circulau doftori ambulanti. Ulterior. microbiologiei si imunologiei. asemenea colegilor lor chinezi ai caror discipoli erau-acupunctura si cauterizarea prin ardere pe anumite regiuni a unor ierburi uscate(moxa). In anul 1706 a aparut o traducere japoneza a operelor chirurgicale ale lui Ambroise Pare.-si in special la tara. In ultima suta de ani. Dar medicii adevarati practicau. dar pana si in prima jumatate a secolului al XIX-lea se ma emit decrete imperiale prin care studierea medicinei occidentale era interzisa. chiar si in cazuri de maladii nervoase. [5. mai ales in domeniul biochimiei.[2] . ceai de radacini de bujor contra diareei. Circularea tratatelor europene a fost admisa doar dupa 1700.2] Influenta medicinei europene a inceput sa exercite in secolul al XIX-lea. frunze de volbura contra intepaturilor de insecte. mai bine pregatiti. o data cu comertul si misionarii portughezi.m.a.Medici de profesie. In general insa. de radacini si de doftorii magice. s. ceai de frunze de bambus contra durerilor de stomac.bolnavii se tratau folosind stravechi retete populare empirice:albusul de ou contra arsurilor. in general aceeasi medicatie pentru aceleasi boli atat oamenilor cat si animalelor. Se aplica.inca din secolul VII.d. savantii japonezi au adus o contributie remarcabila la progesul stiintelor medico-biologice. alimentatie cu alge marine contra diabetului. erau foarte putini in in Japonia: doar la curte si in orasele mari.

7886 [3] Emanoil Grigorescu ‘Din ierburi s-au nascut medicamentele’ editura Albatros 1987.2] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. editura Vestala. G. editura Vestala. editura Saeculum I. pag. pag.wikipedia.-Cultura si civilizatia japoneza.. Editura Albatros. Istoria Medicinei Universale. Bucuresti 1999. N.1] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. Timisoara 2000. 69 [5. S. pag.O. Bratescu.org/wiki/China [5.BIBLIOGRAFIE: [1] Ursoniu..O. pag.. Bucuresti 1999.. Editura de Vest.-Cultura si civilizatia chineza. editura Saeculum I. 139-142 . O istorie a medicinii. pag. 102 [4] http://en.. 50-63 [2] Vatamanu.