医药

MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE

BRATU ALEXANDRA ALINA GR. 3 MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR

– anii 220. Principiul universal ‘tao’ 3. Influenta medicinei europene a inceput sa se exercite in secolul al XIX-lea.). un “Dictionar alfabetic al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’ 25. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. Imparatul Rosu (Hung Ti) a creat primul ierbar medical. A fost redactata „Farmacopeea Tang”. „Medicamentele si plantele”. 8. Ko Hung. 17. Farmacologia chineza 14. Metode de diagnosticare 11. considerat omologul lui Hipocrate. Acupunctura 19. Medicina japoneza 21. Moxibustia 20. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze 23. Yu Hsiung (circa 2600 i. tratatul clasic “ Febra tifoida si alte febre”. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. o data cu comertul si misionarii portughezi. si cand (in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor” 26. 18.) 4. 9. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. in 701. hepatita si ciuma.H. Prima universitate japoneza. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica 22.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE 1.o capodopera a farmacologiei chineze. VI. Principiile vitale ‘yin’ si ‘yang’ 2. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. 7. a scris tratate in care a descris boala beri-beri.n. a elaborat in secolul al III d. In 1284.prima farmacopee din lume. In dinastia Tang (anii 618-907).Canonul Medicinei 5.Pentsao (circa 2800 i.H. Fiziologia chineza 10. Imparatul Galben (Huang Ti)-compendiului medical ’’ Nei Ching’’. fondata la Nara. Alte date despre medicamentele chinezesti 15. MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR . era noastra) 16. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. Chang Chung-ching. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”care cuprindea treizeci de volume de patologie.H. 6. Farmacopeea chineza 12. un faimos alchimist si un bun observator.e. Shen Nung. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” .

desi acest procedeu dateaza probabil dintr-o perioada mai veche. testate toate personal.Pen-tsao (circa 2800 i. spiritual i se supune. strans legata de Taoism.[1] .H. rece. determina proportia dintre yin si yang in fiecare lucru. Transmis pe cale orala timp de mai multe secole. De-a lungul secolelor au patruns in China cunostinte legate de teoria umorala si de numeroase medicamente.Canonul Medicinei. ceea ce nu este cazul cu teoriile europene mentionate. Shen Nung.’ ( G. existau legaturi cu India si Tibetul.. Energia este forta vietii. uscat. exista o inegalitate de forta vitala intre principiile yang si yin. in secolul I i. Imparatul Galben (Huang Ti). Buddhismul a patrus in China din India si o data cu el si conceptiile si practicile medicale indiene. Bratescu)[2] Principiul universal ‘tao’. parintele medicinei chineze. Faima lui Yu Hsiung (circa 2600 i. se ocupa in primul rand de prevenirea bolilor. a creat primul ierbar medical. Imparatul Rosu (Hung Ti). sau cu cea a umorilor complementare din medicina hipocratica. masculin ‘yang’ si factorul pasiv. luminos. Igiena taoista facea apel la cumpatare si simplitate in ceea ce privese majoritatea lucrurilor. adica sanatatea. iar cand echilibrul se strica apare dezordinea. toate trei vor avea de suferit. In secolul II i. universul nu a fost creat de catre zei. el a fost asternut pe hartie in secolul III i. intunecat. Daca unul dintre ele este in dezechilibru. Huang Ti.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE Conform vechii cosmologii chineze.H. Persia si lumea araba.H. Siria si Egipt adunand informatii despre medicamente.H.) in care a prezentat efectele a 365 de medicamente. domneste ordinea. Spiritul este guvernatorul vietii. adica boala. Chinezii au fost printre primii care au definit starea de sanatate. Wen-Tzu spunea:”Trupul este templul vietii.[1] Cand cele doua principii vitale functioneaza armonic.). negativ. la prima vedere.H. feminin ‘yin’. umed. ci s-a format in urma interactiunii dintre factorul activ. in conceptia chineza.” Desi China antica era relativ izolata. ‘Doctrina celor doua principii opuse pare sa prezinte. Daca trupul este cel care conduce. Cand spiritual preia comanda.H. se datoreaza compendiului medical ’’ Nei Ching’’. o anumita similitudine cu teoria sistemelor antagoniste simpatic si parasimpatic din fiziologia contemporana occidentala. Astfel. spunea “ medicul adevarat ajuta inainte de aparitia primelor semene de boala’’. trupul il urmeaza in mod natural si aceasta suita este benefica pentru toate cele Trei Comori. Medicina chineza. pozitiv. Forma sa actuala dateaza din secolul al VIII d. S-a remarcat insa ca. Gimnastica si exercitiile de respiratie provin si ele din India si sunt strans legate de yoga si de medicina Ayurvedica. adica ‘calea’. fapt care dauneaza celor Trei comori. cald. cand s-a facut ultima mare revizuire de catre Wang Ping. Existau legaturi si cu Asia de sud-est. ambasadorul chinez Chang Chien a petrecut mai mult de 10 ani in Mesopotamia. Se pare ca Shen Nung a fost cel care a desenat primele harti de acupunctura.

Tratatul medical “Nei Ching” considera ca fiecare emotie isi are sediul intr-un anumit organ:fericirea la nivelul inimii. Teoria macrocosmosului ale carui parti componente se regasesc in microcosmosul organismului omenesc se intalnesc si la chinezi. iar in rinichi isi au sediul vointa si puterea germinativa. considerat omologul lui Hipocrate.. Fiziologia chineza avea la baza un sistem umoral asemanator conceptiile grecesti din secolul VI i. Iata un exemplu: metalul corespunde cu vestul. Numarul cinci avea o semnificatie mistica pentru chinezi si era folosit pentru majoritatea clasificarilor: cinci elemente. Viscerele pricipale sunt stomacul. Ko Hung. palparea pulsului.H. Cunostintele de anatomie in China antica se bazau mai degraba pe rationament si presupuneri.In Nei Ching se spune ca ficatul este rezervorul sangelui si sediul sufletului. inima fiind fiica ficatului. cinci gusturi. deci acumularea energiei. pamantul. si puncte de vederi asemanatoare celor ale lui Galen din secolul II d. studiile de anatomie directa au inceput abia in secolul al XVIII-lea. cu poarta cea mare. In splina se petrece nutritia si se produce gandirea. Inima conduce pulsul. plamanii-ministri. stomacul fiul inimii si asa mai departe. hepatita si ciuma. Exista si o genealogie a organelor. un faimos alchimist si un bun observator. Fiecaruia din aceste elemente ii corespund anumite puncte cardinale. vezica biliara-procuror. a elaborat in secolul al III d. tratatul classic “ Febra tifoida si alte febre”. de fapt. anumite parti ale locuintei. . iar ficatul era sediul furiei si al sufletului. Cinci elemente de baza alcatuiesc totul: lemnul. sigura deosebire fiind existenta a cinci umori in loc de patru. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”. observarea vocii si trupului si palparea partilor afectate in unele situatii. Pana in secolul al XIX-lea anatomia a fost predata in scolile medicale mai mult pe baza de desene si modele artificiale.[2] Chang Chung-ching. cu albul. apa. Metodele de diagnosticare cuprindeau anamneza. Deoarece doctrinele lui Confucius interziceau atingerea de corpul uman. cu cainele. cinci calitati.H. care. grijile la nivelul plamanului. in plamani are loc respiratia. decat prin disectie. focul. a scris tratate in care a descris boala beri-beri.care cuprindea treizeci de volume de patologie. cu cifra 9. metalul. colonul. cinci emotii etc. Cu toate acestea.H. vezica biliara si rinichii. splina-ofiter cu alimentarea. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. anumite animale domestice. cinci culori. se considera ca unele vase transporta aerul in organism. se identifica cu spiritului. decat pe disectii sau observatie directa. Organele se gasesc in ralatie de ierarhie fiziologica: inima-rege. cu semintele oleaginoase. Aceste atributii si raporturile reflecta felul de viata al societatii chineze de atunci. anumite numere si anumite viscere. cu mirosul de carne cruda. gandirea la nivelul splinei. Tot in acest tratat se metioneaza unele aspecte legate de circulatia sangelui: “tot sangele este sub controlul inimii…sangele circula in cerc in mod continuu si nu se opreste niciodata…”. duodenul. ficatul-general. cinci anotimpuri. cinci tratamente. cu ficatul.

Ele obisnuiau sa-i arate medicului. ajutandu-l pe acesta sa-i corecteze. deosebit de amanuntite. se aprecia vocea si se asculta respiratia. a creat un sistem ingenios de terapie fizica prin imitarea miscarilor naturale ala unor animale. In felul acesta se identificau peste 200 de feluri de pulsuri. Medicul trebuia sa aduca pacientul pe calea cea buna. din cauza ca imita miscarile caracteristice tigrului. Examenul era lesnicios la barbati. conform principiului tao. cerbului. dintre care 26 indicau o moarte foarte apropiata. cu aplicarea unor presiuni variate ale degetelor pe artera. formei si starii. pe o figurina de fildes sau de portelan inchipuind cu mare arta corpul femeiesc. al secretiilor. Luand in considerare faptul ca unele stari mintale determinau aparitia unor modificari la nivelul anumitor organe. pulsul era luat in 18 puncte. Este de la sine inteles ca un studiu asa de amanuntit cerea timp. dar greu de practicat la femei. asa numite ‘ferestre ale organismului’. folosirea medicamentelor.[2] Conform tratatului Nei Ching existau cinci metode de tratament: vindecarea spiritului. Era cercetat mirosul gurii. Totodata alimentatia trebuia sa tina cont de . aplicarea de plasturi si evacuarea continutului intestinal cu ajutorul purgativelor. Schimbarea organelor omului este reflectata inevitabil la schimbarea aspectului exterior si respectiv la schimbarea starii sufletesti. Corpul exterior al omului are stransa legatura cu organele sale interne. Alte metode de tratament erau masajul. ursului. [1] Prin puls. medicii chinezi credeau ca pot stabili diagnosticul. maimutei si cocolului. el este conceput pentru destinderea si chiar pentru a remedia unele defecte fiziologice si atitudini vicioase. Hua T’o. calitate pe care o valorificau la examenele lor clinice. Ei apreciau mai intai starea generala. medicul facea legatura dintre unii factori cmportamentali si constitutionali si boala pacientului. care nu acceptau sa se dezbrace in fata medicului. pe baza schimbarilor la corpul exterior al omului si la functiile lui se poate deduce la schimbarea organelor interne. tratarea corpului in intregime si folosirea acupuncturii si moxibustiei. Metoda de privire reprezinta o metoda de consultare bazata pe teoria meridianele organelor interne ale omului. Data fiind deosebita importanta ce i se acorda. ei doreau sa stie cum pacientul a incalcat principiul “tao”. Alimentatia bolnavului se compunea dintr-un amestec complex de alimente in functie de proportia dintre yang si yin.Medicii chinezi acordau o mare atentie actiunii mediului inconjurator asupra organismului. un mare chirurg. Intitulat “jocul celor cinci animale”. se gusta urina( pentru determinarea diabetului). de cate trei ori la rand. Chinezii considerau corpul uman ca fiind un instrument cu coarde. Una din cele mai importante metode pentru stabilirea diagnosticului era examinarea pulsului. Prin urmare. locul unde simteau durerea. a culorii. apoi se ocupau de orificiile naturale. Pentru pastrarea conditiei fizice si pentru refacere se recomandau exercitiile fizice. in care pulsul vibreaza asemenea coardelor. uneori ceasuri la rand. hranirea trupului. prognosticul si terapeutica. Medicii chinezii erau excelenti observatori.

[1] Se cunostea eficacitatea fierului care era folosit in anemii. introducand unele noi substante medicinale sau functii. Farmacopeea chineza era foarte bogata. in 52 de volume. precizandu-le si imbunatatindu-le calitatile prin culturi speciale. mai intai de chinezi si apoi au trecut in Europa. intrecand-o pe cea a altor popoare vechi. Opera lui Li Shizhen a reclasificat în mod stiintific substantele medicinale inregistrate. Cel mai vechi. ficatul. Se parea ca se practica si un fel de homeopatie. O metoda de clasificare similara a aparut in Europa in 1741.[2] Se foloseau si remedii animale: praf de oase fosilizate-asa numitul “dinte al dragonului”. Li Shizhen a făcut un bilant al experientei acumulate in cateva mii de ani in domeniul farmaceutic de poporul chinez. insecte. ca un remediu petru bolile respiratorii. De aceea Li Shizhen a fost cel mai mare farmacolog chinez din antichitate. iute asupra tendoanelor. excremetele. amar asupra respiratiei si dulce asupra muschiului. „Tratatul fundamental de materii medicale” a plasat farmacologia chineză la un nivel înalt. la intervale scurte. precum tiroida de oaie. folositi in tratamentul bolilor venerice. In farmacopeea chineza se intalnesc si produse opoterapice (medicamentele opoterapice constau in extracte din glande sau tesuturi animale). Noua farmacopee a corectat si clarificat greselile si confuziile facute de predecesori. parti ale corpului sau ale anumitor organe. După 30 de ani de eforturi si dupa trei randuri de modificari. Cele peste 1000 de ilustratii din lucrare au aratat imaginea diverselor medicamente in scopul facilitării identificarii lor. petru inducerea febrei si traspiratiei si pentru inhibarea tusei. descrisa de Imparatul Rosu si care a fost folosita cateva mii de ani ca un stimulant. Una dintre ele este ephedra(ma huang) sau “coada calului”. al lui Li Sicen(Li Shizhen) (secolul al XVI-lea). Li Shizhen a criticat unele teorii antistiintifice absurde si superstintioase din medicina.[2] Medicamentele se clasificau in cinci categorii: ierburi. Substantele minerale si metalele terapeutice includeau compusi de mercur. sulfatului de sodiu si reventului folosite ca purgative-laxative.anotimp. cu aproape 200 de ani mai tarziu. Medicii au studiat nenumarate plante. urina. produse de excretie. cu un numar imens de prescriptii. dandu-se bolnavilor sa bea. ajungand la aproximativ doua mii de substante si saisprezece mii de retete magistrale. copaci. minerale si graunte. S-au intocmit codexuri farmacologice. . 1892 de denumiri de plante medicinale. Doua plante medicinale si-au legat numele de medicina chineza. sarat asupra sangelui.[1] Farmacologia chineza este deosebit de bogata. laptele de femeie. Medicamentele erau considerate cu atat mai bune cu cat aveau gust mai neplacut. Fiecare din cele cinci gusturi exercita un efect favorabil asupra unei parti organismului: acru asupra oaselor. arsen si pietre magnetice. Li Shizhen si-a dus la bun sfarsit celebra sa lucrare. placenta umana. Ephedra a patruns in farmacopeea greceasca si prin intermediul acesteia s-a raspandit apoi in lumea intreaga. cu 11 856 de retete de preparare. cuprinde. „Tratatul fundamental de materii medicale”. solutii diluate de otravuri. Pentru redactarea acestei lucrari Li Shizhen a citit peste 800 de opere medicale.

Acesta-l transpunea pe sarmanul culi intr-o lume de vise. Alte plante cu efecte farmacologice folosite de medicina chineza sunt: algele marine care contin iod si erau folosite pentru tratamentul gusei tiroidiene. inclusiv medicamentele vegetale. Inventia si intrebuintarea medicamentelor chinezesti au o istorie de cateva mii de ani. dar mai ales inlatura senzatia de foame. florile de dud care contineau rutin.[1] In China opiul a ajuns prin intermediul arabilor. stimularea organismului debilitat si sedarea celor surescitati. Aceste medicamente provin in principal din medicamentele naturale si prelucrarea acestora. diagnosticare si tratare a bolilor. efedrinam si i-au stabilit proprietatile farmacologice.Totusi ea a inceput sa fie folosita pe scara larga in Europa occidentala abia la sfarsitul secolului XIX-lea. pentru a distinge cele doua medicini si medicamente. Cea de-a doua planta medicinala foarte populara in China este ‘ginsengul’. ceea ce inseamna bun de fumat. Pentru chinezi preparatele continand ginseng aveau efecte miraculoase producand intarzierea imbatranirii. In plus mai produce ameliorarea diabetului si stabilizarea tensiunii arteriale. Urmeaza mai multe interdictii fara efect. folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale etc. monopolizand cea mai mare cantitate din productia proprie si din import. aratand ca . restabilirea potentei. Chinezii l-au adoptat sub numele de “o-futung”. precum si unele chimice si biologice. Povestea reflecta procesul de descoperire a substantelor medicamentoase de catre oameni ai muncii in cursul luptei cu natura si al activitatilor de productie. Imparatul Chinei. termenul de Medicamentele chinezesti a aparut abia dupa patrunderea medicinii occidentale. mineraliere. Dar lexical. Curand China ajunge centru fumatorilor de opiu. pana ce imparatul Yung-Ching se vede silit sa treaca la adoptarea unor masuri radicale fata de cultivarea macului si importului opiului in China. salcia care continea acid salicilic si era folosita pentru tratamentul reumatismului.[3] Alte date despre medicamentele chinezesti: Medicamentele chinezesti sunt substante medicamentoase folosite in Medicina traditionala chineza pentru prevenire. Nu se stie inca cat de devreme a inceput sa fie utilizat opiul ca medicament. animale. intr-o vreme cand foametea endemica facea ravagii. dupa ce cercetatorii japonezi au izolat si purificat principiul active. nu a facut altcva decat sa incurajeze traficarea si utilizarea lui ilicita. interzicand fumatul opiului. In istoria Chinei exista povestea ca „Un taran a gustat o suta de feluri de iarba si s-a intalnit cu 70 de veninuri pe zi.

medicamentele chinezesti isi au izvorul in munca de productie. Pentru ca o reteta prin combinatii rationale. Aparitia acestei carti a pus baza stiintei medicamentelor chinezesti. Au fost infiintate si institutii de cercetari stiintifice. Pe baza investigatiei pe scara nationala a fost redactata in 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezesti”.prima farmacopee din lume. . s-au efectuat cercetari ample asupra medicamentelor chinezesti sub toate aspectele. Cartea cuprinde 1. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” . In dinastia Tang (anii 618-907). In momentul de fata.o lucrare de medicina traditionala chineza a trasat baza teoretica pentru medicina traditionala chineza. relieful variat si climatul diferit din regiune in regiune formeaza diferite medii ecologice. Cartea cuprinde 850 de medicamente. ziare si reviste de specialitate.n. Inca in perioada dinastiilor Xia si Shang (secolele 22 – anii 256 i.000 de medicamente chinezesti.e. publicatii. medicamentele chinezesti se si exporta in peste 90 de tari si regiui ale lumii. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. – anii 220. Intrebuintarea medicamentelor chinezesti are o istorie lunga. In „Cartea Cantecelor” din dinastia Zhou de vest (secolul 11 – anii 771 i. de invatamant si de productie de specialitate. creand conditii pentru cresterea multor plante medicale. „Bolile interne” .n) au aparut bauturi si supe medicamentoase.767 de articole.o capodopera a farmacologiei chineze.e.Chineze in 1949. Concomitent au aparut numeroase dictionare. a jucat si joaca un rol important pentru dezvoltarea si prosperitatea natiunii chineze. era noastra) pe baza sintetizarii materialelor bogate privind substantele medicamentoase. unele fiind insotite de desene.n) au fost consemnate cel mai devreme substantele medicamentoase din China. In 1977 a vazut lumina tiparului „Marele dictionar al medicamentelor chinezesti”. A fost redactata „Farmacopeea Tang”. Cartea cuprinde 365 de feluri de medicamente. cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase. ea da un efect mai bun si este intrebuintata la tratarea multor boli complicate. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644).e. Dictionarul cuprinde 5. care sunt intrebuintate inca in zilele noastre. China se situeaza pe primul loc in lume in ce priveste gama sortimentala si cantitatea de productie. „Medicamentele si plantele”.892 de medicamente. Pe langa satisfacerea solicitarilor interne. Dupa proclamarea R. numarul sortimentelor des folosite depasind 600. cu efectele nocive reduse.P. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. tara noastra a reusit sa prepare peste 8. Medicamentele chinezesti provin in marea majoritate de la medicamente naturale. Teritoriul vast.

. dar si din metale commune. Se recurgea la acupunctura pentru a trata afectiuni foarte variate: dar cele mai dese erau durerile de cap. Acele erau infipte la o adancime de 2 pana la 6 milimetri si se lasau pe loc de obicei cateva minute. trebuie sa se cunosc retetele. orice simptom sau boala poate fi supuse unei corectii prin acupunctura. in Europa in secolul al XVII-lea. Acupunctura s-a raspandit in Coreea si Japonia la sfarsitul secolului X i. variatia de sezon. compozitia. in mai multe puncte situate de-a lungul a 6 meridiane care traverseaza organismul. investigarea si valorificarea noilor surse de medicamente si introducerea plantatiilor medicamentoase din alte tari. Prin intermediul acestora se trasmite o forta de viata active numita ch’i. intrau in . dar si alte suferinte.Intrebuintarea medicamentelor chinezesti este bazata pe teoria Medicinii traditionale chinezesti. trebuie cunoscute cu mare precizie. Centrul de greutate al cercetarii medicamentelor chinezesti este axat pe selectarea si cultivarea soiurilor bune de plante medicinale. conditiile fizice. sa se toarne statui de arama infatisand corpul omenesc. Acupunctura consta in inserarea la nivelul tegumentelor a unor ace lungi la adancimi diferite. in numar de 365. in functie de tratamentul urmarit. Se vor lua masuri pentru protejarea plantelor medicinale originale. Scopul acestor tratamente este de a elimina excesul de yang si yin. restabilind astfel echilibrul. prevenirea degradarii celor existente. Instrumentalul era format din ace din metale nobile.[4] Acupunctura si moxibustia Acupunctura si moxibustia fac parte din terapia medicala chineza de cateva mii de ani. Totodata ele asigura introducerea in corpul uman a unui surplus de energie din exterior. Practic. starea sanatatii si a maladiei. pe crearea soiurilor noi prin radioizotop si pe bioinginerie. artrite. in anumite puncte. Ele sunt legate deseori de varsta. De exemplu. pana si peritonite. inteparea unui anumit punct de la nivelul lobului urechii poate trata o suferinta abdominala. Pentru a se cunoaste mai bine pozitia ‘punctelor vitale’ se obisnuia de prin secolul al XIlea e.. aur si argint. dar uneori si cateva zile. provocate de luxatii. Fiecare din puncte este legat de un anumit organ.H. dozele si metodele de administrare precum si indicatiile si precautiile. Pentru a administra in siguranta si cu efect medicamentele chinezesti.n. iar in ultimiiani interesul pentru aceasta tehnica medicala este in crestere. pe care erau reprezentate zonele in care aveau sa fie implantate acele.[1] Punctele de acupunctura.

[5. precum holera. Dealtfel exista legende care povestesc ca cineva. In prezent. In punctele alese se infig in piele betisoare din tulpina unor plante (de obicei Artemisia vulgaris). Moxa reprezinta un material moale care se arde deasupra pielii. sau exercitiile de respiratie. In acest fel. ale carui practice. acupunctura si moxibustia au patruns in Japonia. Din secolul al VII-lea. la acupunctura. el a practicat medicina. Chien Chen.H. la fata locului. masajul. Era necesar ca studenti sa aiba un statut social ridicat pentru a fi admisi la studiu. cunostiintele medicale chineze au ajuns in Japonia prin intermediul coreenilor. pentru alungarea demoniilor incuibati in trupul bolnavilor. In secolul al VIII-lea un calugar budist. Sistemul japonez cerea o pregatire intense si de lunga durata inainte de a putea practica profesia in urma unei examinari guvernamentale. medicina chineza castigase teren in Japonia si medicul Wake Hiroya.[1] . existau si profesori care se ocupau de pregatirea celor care apartineau unor clase mai sarace. un justificat omagiu spiritului de observatie si tenacitatii medicilor chinezi. Sub numele japonez de Kanjin. suferind de o puternica criza de migrena. ajungandu-se astfel. metoda se practica cu ajutorul unor varfuri de piatra ascutita. dietica. Dealtminteri. chiar sub forma aceasta. au determinant crearea in China a unor practice terapeutice preluat mai tarziu de medicina din toata lumea: helioterapia. a scapat brusc de dureri dupa o lovitura intamplatoare la picior.1] Medicina chineza era bine dezvoltata cu mult timp inainte de inceputul epocii crestine. Pregatirea studentilor era asemanatoare cu cea inregistrata in China. tehnica este folosita pentru obtinerea anesteziei in interventii chirurgicale. prin observatie empirica. acest mijloc traditional de tratament este practicat astazi pe scara intinsa nu numai in China. In vechime. iar medicina chineza a fost acceptata in totalitate. medicii coreeni au fost invitati in aceasta tara pe post de consilieri. kineziterapia.[2] Moxibustia este la fel de veche ca si acupunctura si foloseste aceleasi maridiane si pentru plasarea moxelor. in esenta religioase. dupa care se da foc materiei vegetale. a sosit in Japonia si a ocupat o pozitie importanta la curtea imperiala. Dupa o grava epidemie care a afectat Japonia. Medicina chineza avea deja radacini adanci. Degeaba a in cercat imparatul Heijo in secolul al IX-lea sa combata influenta straina si sa reinstaureze practica medicala japoneza traditionala.indicatii si unele boli epidemice. Legatura dintre cele doua fenomene a fost retinuta si controlata in alte cazuri de migrena. studenti si medicii japonezi calatoreau in China pentru a invata direct.[2] Trebuie amintita si influenta pe care a avut-o asupra medicinei chineze daoismul. La sfarsitul aceluiasi secol. Influentele sale s-au raspandit la inceput in Coreea in secolul VI-lea d. Rezultatele acestor terapeutici nu au putut fi obtinute decat datorita spiritului acut de observatie al lecuitorilor. S-ar putea ca descoperirea existentei “punctelor vitale” sa se fi datorit inteparii sau combustiei in cursul unor ritualuri exorcizante ale samalilor. a infiintat o scoala medicala bazata pe metodologia acesteia. dar si in Europa si America. In secolul urmator. Cu toate acestea.[1] Acestor doua procedee de excitatie in puncte foarte bine precizate li se poate adauga si revulsia regiunii. a tradus cunostintele medicale chineze si i-a invatat pe altii s-o practice. Legenda aduce.

contrafacerile. in 48 de volume. pana la aparitia in Japonia a farmacologiei europenilor. tipic japoneza. a medicului Ono Ranzan (sfarsitul secolului al XVIII-lea). cand un medic corean a deschis o scoala de medicina la Osaka. Prima universitate. –Lucrarile introduse aici de olandezi au stimulat studiul stiintific al plantelor. modul de intrebuintare. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. a 1882 de medicamente. Organizat la scoala Chinei si a Coreei. au menifestat un interes mult mai mare fata de botanica decat fata de zoologie. si cand( in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor”. europene sau japoneze.pe existenta clinica. Interesant de observat ca japonezii. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica. fondata la Nara. XVII de cand a inceput sa se organizeze. chiar daca un “volum” ar avea doar dimensiunile unei fascicole de 60-80 de pagine. care descrie varietatile. V. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze. Au urmat si alte lucrari cu character enciclopedic. studiul medicinei a inceput in Japonia in primele decenii ala sec. In secolul urmator se noteaza un mare interes pentru lucrarile medicale ala olandezilor. in principalele orase din Japonia expozitii periodice de varietati de crizanteme exclusive. in 701. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. . nu pe studiul operelor medicale. publicat in prima jumatate a secolului al XIX-lea. O enciclopedie a produselor naturale ale Japoniei a fost inceputa in 1679. Din secolul XVI. Pasiunea. ci-un lucru nou. etc.in o mie de volume. Influenta medicinei chineze a continuat totusi. iar in 1284. un “Dictionar alfabetie al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’. VI. descrie 1200 de specii de ierburi si 600 de specii de arbori.care a lasat urme de mare finete artistica si in literatura si in arta lor. caruia in secolele imediat successive ii urmeaza altele. Clasica a ramas “Introducerea in farmacologie”. O importanta speciala a avut cultura crizantemelor inca din sec.. La sfarsitul secolului al VIII-lea se scrie in Japonia primul tratat de materia medica. -cea a lui Ekken (din 1707. Dupa care. Dupa intreruperea contactelor cu China medicina a fost practicata in manastiri de bonzii buddisti. pentru lumea naturii s-a manifestat si in secolul entomologic. cand misionarii portughezi au facut aici spitale si leprozerii. cultivand si 3000 de specii de plante medicinale. in 48 de volume). proprietatile. Dar nici un alt popor din lume n-a aratat un asemenea interes fata de lumea insectelor ca japonezii. Foarte numeroase tratate de floricultura au aparut in Japonia. pe care le distribuiau gratuit saracilor. cu un personal specializat pentru prepararea medicamentelor pe baza de plante. proportile gigantice ale lucrarii raman impresionante. asemenea chinezilor. Vin si medici europeni renumiti: F. scoala europeana de medicina a continuat tot mai intens organizarea temeinica a scolii si institutiilor medicale japoneze. -medicii japonezi aducand contributia experientei lor personale si a cunoasterii ambiantei locale. Un “Dictionar ilustrat de ierburi si arbori”.In cazul japonezilor interesul pentru stiintele naturale si medicina s-a manifestat mai intens decat pentru alte stiinte. contactele cu europenii au inaugurat o era noua si in acest domeniu. -opera neintrecuta prin precizia sa. Maiestrii lor in aceste domenii au fost coreenii si chinezii. in 16 volume) sau cea a lui Razan (din 1746. von Siebold descrie in 1822 la Nagasaki o scoala medicala fondata. sporadic. care sunt traduse sau copiate de japonezi in limba lor. in 30 de volume.

vindecatori si vanzatori de ierburi. chiar si in cazuri de maladii nervoase. ceai de frunze de bambus contra durerilor de stomac. s.-si in special la tara.d. asemenea colegilor lor chinezi ai caror discipoli erau-acupunctura si cauterizarea prin ardere pe anumite regiuni a unor ierburi uscate(moxa).[2] . erau foarte putini in in Japonia: doar la curte si in orasele mari.a. dar pana si in prima jumatate a secolului al XIX-lea se ma emit decrete imperiale prin care studierea medicinei occidentale era interzisa. microbiologiei si imunologiei. savantii japonezi au adus o contributie remarcabila la progesul stiintelor medico-biologice.inca din secolul VII. negustorii olandezi au venit cu chirurgii lor proprii. mai bine pregatiti. In anul 1706 a aparut o traducere japoneza a operelor chirurgicale ale lui Ambroise Pare.bolnavii se tratau folosind stravechi retete populare empirice:albusul de ou contra arsurilor. frunze de volbura contra intepaturilor de insecte. Dar medicii adevarati practicau. Ulterior. o data cu comertul si misionarii portughezi. [5. In restul tarii circulau doftori ambulanti. In ultima suta de ani. in general aceeasi medicatie pentru aceleasi boli atat oamenilor cat si animalelor. Circularea tratatelor europene a fost admisa doar dupa 1700. alimentatie cu alge marine contra diabetului.Medici de profesie. mai ales in domeniul biochimiei.2] Influenta medicinei europene a inceput sa exercite in secolul al XIX-lea. In general insa. ceai de radacini de bujor contra diareei.m. de radacini si de doftorii magice. Se aplica.

BIBLIOGRAFIE: [1] Ursoniu.. editura Saeculum I. 50-63 [2] Vatamanu. pag. editura Vestala. 102 [4] http://en. Editura Albatros. Bucuresti 1999. G.. O istorie a medicinii. Bucuresti 1999.org/wiki/China [5.-Cultura si civilizatia japoneza. pag. pag.-Cultura si civilizatia chineza. editura Saeculum I. 139-142 . pag. S. 7886 [3] Emanoil Grigorescu ‘Din ierburi s-au nascut medicamentele’ editura Albatros 1987. Bratescu.O. Timisoara 2000.1] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2.2] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. Editura de Vest. Istoria Medicinei Universale.. pag..wikipedia. 69 [5..O. N. editura Vestala.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful