医药

MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE

BRATU ALEXANDRA ALINA GR. 3 MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR

avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica 22. Principiul universal ‘tao’ 3.n. hepatita si ciuma. „Medicamentele si plantele”. VI. fondata la Nara. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec.prima farmacopee din lume. In 1284.H.Canonul Medicinei 5. 8. Fiziologia chineza 10. Influenta medicinei europene a inceput sa se exercite in secolul al XIX-lea. Metode de diagnosticare 11. Alte date despre medicamentele chinezesti 15. Imparatul Galben (Huang Ti)-compendiului medical ’’ Nei Ching’’. Moxibustia 20. Shen Nung. 9. Ko Hung. A fost redactata „Farmacopeea Tang”. tratatul clasic “ Febra tifoida si alte febre”.). Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”care cuprindea treizeci de volume de patologie. 7. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. Yu Hsiung (circa 2600 i. un “Dictionar alfabetic al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’ 25. o data cu comertul si misionarii portughezi. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. a elaborat in secolul al III d. si cand (in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor” 26. Principiile vitale ‘yin’ si ‘yang’ 2. Prima universitate japoneza. Acupunctura 19. – anii 220. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. considerat omologul lui Hipocrate. Farmacologia chineza 14.o capodopera a farmacologiei chineze.e.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE 1. MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR . 18. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” . In dinastia Tang (anii 618-907). Farmacopeea chineza 12. era noastra) 16.Pentsao (circa 2800 i. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze 23.H. 17. un faimos alchimist si un bun observator. Imparatul Rosu (Hung Ti) a creat primul ierbar medical. Medicina japoneza 21. 6. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. in 701.) 4. Chang Chung-ching.H.

toate trei vor avea de suferit. o anumita similitudine cu teoria sistemelor antagoniste simpatic si parasimpatic din fiziologia contemporana occidentala.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE Conform vechii cosmologii chineze.H. se datoreaza compendiului medical ’’ Nei Ching’’. spiritual i se supune. adica sanatatea. Imparatul Galben (Huang Ti). Wen-Tzu spunea:”Trupul este templul vietii. Huang Ti. desi acest procedeu dateaza probabil dintr-o perioada mai veche.H. Persia si lumea araba. Igiena taoista facea apel la cumpatare si simplitate in ceea ce privese majoritatea lucrurilor. existau legaturi cu India si Tibetul. domneste ordinea. cand s-a facut ultima mare revizuire de catre Wang Ping.H. in conceptia chineza.). sau cu cea a umorilor complementare din medicina hipocratica. Daca unul dintre ele este in dezechilibru. determina proportia dintre yin si yang in fiecare lucru.H. Spiritul este guvernatorul vietii. universul nu a fost creat de catre zei. rece.H. Gimnastica si exercitiile de respiratie provin si ele din India si sunt strans legate de yoga si de medicina Ayurvedica. el a fost asternut pe hartie in secolul III i. De-a lungul secolelor au patruns in China cunostinte legate de teoria umorala si de numeroase medicamente. luminos. umed.H. Se pare ca Shen Nung a fost cel care a desenat primele harti de acupunctura. strans legata de Taoism. Faima lui Yu Hsiung (circa 2600 i. Transmis pe cale orala timp de mai multe secole. iar cand echilibrul se strica apare dezordinea. Medicina chineza. ambasadorul chinez Chang Chien a petrecut mai mult de 10 ani in Mesopotamia. spunea “ medicul adevarat ajuta inainte de aparitia primelor semene de boala’’.Pen-tsao (circa 2800 i. pozitiv. Shen Nung. Cand spiritual preia comanda. S-a remarcat insa ca. negativ. Daca trupul este cel care conduce. in secolul I i. cald. ‘Doctrina celor doua principii opuse pare sa prezinte.) in care a prezentat efectele a 365 de medicamente. masculin ‘yang’ si factorul pasiv.[1] . la prima vedere.Canonul Medicinei. fapt care dauneaza celor Trei comori. trupul il urmeaza in mod natural si aceasta suita este benefica pentru toate cele Trei Comori. Energia este forta vietii. Buddhismul a patrus in China din India si o data cu el si conceptiile si practicile medicale indiene.[1] Cand cele doua principii vitale functioneaza armonic. In secolul II i. adica boala. Existau legaturi si cu Asia de sud-est. Imparatul Rosu (Hung Ti).” Desi China antica era relativ izolata. parintele medicinei chineze. uscat.’ ( G. ci s-a format in urma interactiunii dintre factorul activ. Bratescu)[2] Principiul universal ‘tao’. se ocupa in primul rand de prevenirea bolilor. Siria si Egipt adunand informatii despre medicamente. adica ‘calea’. exista o inegalitate de forta vitala intre principiile yang si yin. Forma sa actuala dateaza din secolul al VIII d. feminin ‘yin’. a creat primul ierbar medical.. Chinezii au fost printre primii care au definit starea de sanatate. intunecat. testate toate personal. ceea ce nu este cazul cu teoriile europene mentionate. Astfel.

inima fiind fiica ficatului. ficatul-general. Teoria macrocosmosului ale carui parti componente se regasesc in microcosmosul organismului omenesc se intalnesc si la chinezi. Iata un exemplu: metalul corespunde cu vestul. Tot in acest tratat se metioneaza unele aspecte legate de circulatia sangelui: “tot sangele este sub controlul inimii…sangele circula in cerc in mod continuu si nu se opreste niciodata…”. splina-ofiter cu alimentarea. care. In splina se petrece nutritia si se produce gandirea. Numarul cinci avea o semnificatie mistica pentru chinezi si era folosit pentru majoritatea clasificarilor: cinci elemente. metalul. tratatul classic “ Febra tifoida si alte febre”. stomacul fiul inimii si asa mai departe.[2] Chang Chung-ching. Organele se gasesc in ralatie de ierarhie fiziologica: inima-rege. plamanii-ministri. un faimos alchimist si un bun observator. vezica biliara si rinichii. cinci calitati. . a scris tratate in care a descris boala beri-beri. cinci anotimpuri.In Nei Ching se spune ca ficatul este rezervorul sangelui si sediul sufletului. sigura deosebire fiind existenta a cinci umori in loc de patru. hepatita si ciuma. Aceste atributii si raporturile reflecta felul de viata al societatii chineze de atunci. iar ficatul era sediul furiei si al sufletului. cu cainele. cu poarta cea mare. cinci gusturi. Ko Hung. cinci emotii etc. duodenul. cu mirosul de carne cruda. grijile la nivelul plamanului. vezica biliara-procuror.care cuprindea treizeci de volume de patologie. decat pe disectii sau observatie directa. deci acumularea energiei. anumite parti ale locuintei. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. Pana in secolul al XIX-lea anatomia a fost predata in scolile medicale mai mult pe baza de desene si modele artificiale. Tratatul medical “Nei Ching” considera ca fiecare emotie isi are sediul intr-un anumit organ:fericirea la nivelul inimii. Exista si o genealogie a organelor. anumite animale domestice. Fiziologia chineza avea la baza un sistem umoral asemanator conceptiile grecesti din secolul VI i. Viscerele pricipale sunt stomacul. iar in rinichi isi au sediul vointa si puterea germinativa. pamantul.H. palparea pulsului. colonul. gandirea la nivelul splinei. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”. cu albul. in plamani are loc respiratia. decat prin disectie. se identifica cu spiritului. cu ficatul. Cunostintele de anatomie in China antica se bazau mai degraba pe rationament si presupuneri.H. cu cifra 9. cinci tratamente. cinci culori. Metodele de diagnosticare cuprindeau anamneza. cu semintele oleaginoase. de fapt. Inima conduce pulsul. a elaborat in secolul al III d. Deoarece doctrinele lui Confucius interziceau atingerea de corpul uman. apa.. Cinci elemente de baza alcatuiesc totul: lemnul. Cu toate acestea.H. focul. observarea vocii si trupului si palparea partilor afectate in unele situatii. Fiecaruia din aceste elemente ii corespund anumite puncte cardinale. considerat omologul lui Hipocrate. studiile de anatomie directa au inceput abia in secolul al XVIII-lea. se considera ca unele vase transporta aerul in organism. anumite numere si anumite viscere. si puncte de vederi asemanatoare celor ale lui Galen din secolul II d.

Ei apreciau mai intai starea generala. Metoda de privire reprezinta o metoda de consultare bazata pe teoria meridianele organelor interne ale omului. conform principiului tao.[2] Conform tratatului Nei Ching existau cinci metode de tratament: vindecarea spiritului. Examenul era lesnicios la barbati. cu aplicarea unor presiuni variate ale degetelor pe artera. medicii chinezi credeau ca pot stabili diagnosticul. al secretiilor. apoi se ocupau de orificiile naturale. uneori ceasuri la rand. deosebit de amanuntite. medicul facea legatura dintre unii factori cmportamentali si constitutionali si boala pacientului. [1] Prin puls. in care pulsul vibreaza asemenea coardelor. Hua T’o. dintre care 26 indicau o moarte foarte apropiata. Era cercetat mirosul gurii. prognosticul si terapeutica. Intitulat “jocul celor cinci animale”. aplicarea de plasturi si evacuarea continutului intestinal cu ajutorul purgativelor. se aprecia vocea si se asculta respiratia. de cate trei ori la rand. dar greu de practicat la femei. Medicul trebuia sa aduca pacientul pe calea cea buna. Luand in considerare faptul ca unele stari mintale determinau aparitia unor modificari la nivelul anumitor organe. se gusta urina( pentru determinarea diabetului). a creat un sistem ingenios de terapie fizica prin imitarea miscarilor naturale ala unor animale.Medicii chinezi acordau o mare atentie actiunii mediului inconjurator asupra organismului. un mare chirurg. Chinezii considerau corpul uman ca fiind un instrument cu coarde. tratarea corpului in intregime si folosirea acupuncturii si moxibustiei. Ele obisnuiau sa-i arate medicului. calitate pe care o valorificau la examenele lor clinice. pe o figurina de fildes sau de portelan inchipuind cu mare arta corpul femeiesc. Este de la sine inteles ca un studiu asa de amanuntit cerea timp. folosirea medicamentelor. Corpul exterior al omului are stransa legatura cu organele sale interne. pulsul era luat in 18 puncte. asa numite ‘ferestre ale organismului’. ei doreau sa stie cum pacientul a incalcat principiul “tao”. Data fiind deosebita importanta ce i se acorda. Alte metode de tratament erau masajul. Una din cele mai importante metode pentru stabilirea diagnosticului era examinarea pulsului. Pentru pastrarea conditiei fizice si pentru refacere se recomandau exercitiile fizice. care nu acceptau sa se dezbrace in fata medicului. formei si starii. a culorii. pe baza schimbarilor la corpul exterior al omului si la functiile lui se poate deduce la schimbarea organelor interne. Schimbarea organelor omului este reflectata inevitabil la schimbarea aspectului exterior si respectiv la schimbarea starii sufletesti. el este conceput pentru destinderea si chiar pentru a remedia unele defecte fiziologice si atitudini vicioase. Totodata alimentatia trebuia sa tina cont de . din cauza ca imita miscarile caracteristice tigrului. maimutei si cocolului. Medicii chinezii erau excelenti observatori. In felul acesta se identificau peste 200 de feluri de pulsuri. ursului. Alimentatia bolnavului se compunea dintr-un amestec complex de alimente in functie de proportia dintre yang si yin. locul unde simteau durerea. ajutandu-l pe acesta sa-i corecteze. cerbului. Prin urmare. hranirea trupului.

Farmacopeea chineza era foarte bogata.[1] Farmacologia chineza este deosebit de bogata. copaci. arsen si pietre magnetice. Medicamentele erau considerate cu atat mai bune cu cat aveau gust mai neplacut. minerale si graunte. Se parea ca se practica si un fel de homeopatie. 1892 de denumiri de plante medicinale. ajungand la aproximativ doua mii de substante si saisprezece mii de retete magistrale. Medicii au studiat nenumarate plante. S-au intocmit codexuri farmacologice. . urina. ca un remediu petru bolile respiratorii. cu un numar imens de prescriptii. Fiecare din cele cinci gusturi exercita un efect favorabil asupra unei parti organismului: acru asupra oaselor. insecte. intrecand-o pe cea a altor popoare vechi. După 30 de ani de eforturi si dupa trei randuri de modificari. precum tiroida de oaie. O metoda de clasificare similara a aparut in Europa in 1741.[2] Se foloseau si remedii animale: praf de oase fosilizate-asa numitul “dinte al dragonului”. petru inducerea febrei si traspiratiei si pentru inhibarea tusei. Opera lui Li Shizhen a reclasificat în mod stiintific substantele medicinale inregistrate. Doua plante medicinale si-au legat numele de medicina chineza. placenta umana. al lui Li Sicen(Li Shizhen) (secolul al XVI-lea). Cel mai vechi. Ephedra a patruns in farmacopeea greceasca si prin intermediul acesteia s-a raspandit apoi in lumea intreaga. „Tratatul fundamental de materii medicale”. parti ale corpului sau ale anumitor organe. cuprinde. Cele peste 1000 de ilustratii din lucrare au aratat imaginea diverselor medicamente in scopul facilitării identificarii lor. Una dintre ele este ephedra(ma huang) sau “coada calului”. produse de excretie. cu 11 856 de retete de preparare. Li Shizhen si-a dus la bun sfarsit celebra sa lucrare. „Tratatul fundamental de materii medicale” a plasat farmacologia chineză la un nivel înalt. ficatul. in 52 de volume. introducand unele noi substante medicinale sau functii. De aceea Li Shizhen a fost cel mai mare farmacolog chinez din antichitate. sarat asupra sangelui. sulfatului de sodiu si reventului folosite ca purgative-laxative. mai intai de chinezi si apoi au trecut in Europa. Noua farmacopee a corectat si clarificat greselile si confuziile facute de predecesori. solutii diluate de otravuri.[1] Se cunostea eficacitatea fierului care era folosit in anemii.[2] Medicamentele se clasificau in cinci categorii: ierburi. amar asupra respiratiei si dulce asupra muschiului. folositi in tratamentul bolilor venerice. Li Shizhen a criticat unele teorii antistiintifice absurde si superstintioase din medicina. laptele de femeie. In farmacopeea chineza se intalnesc si produse opoterapice (medicamentele opoterapice constau in extracte din glande sau tesuturi animale). dandu-se bolnavilor sa bea. iute asupra tendoanelor. excremetele. descrisa de Imparatul Rosu si care a fost folosita cateva mii de ani ca un stimulant. la intervale scurte. precizandu-le si imbunatatindu-le calitatile prin culturi speciale. Li Shizhen a făcut un bilant al experientei acumulate in cateva mii de ani in domeniul farmaceutic de poporul chinez. Substantele minerale si metalele terapeutice includeau compusi de mercur. cu aproape 200 de ani mai tarziu.anotimp. Pentru redactarea acestei lucrari Li Shizhen a citit peste 800 de opere medicale.

inclusiv medicamentele vegetale. dar mai ales inlatura senzatia de foame.Totusi ea a inceput sa fie folosita pe scara larga in Europa occidentala abia la sfarsitul secolului XIX-lea. interzicand fumatul opiului. intr-o vreme cand foametea endemica facea ravagii. monopolizand cea mai mare cantitate din productia proprie si din import. diagnosticare si tratare a bolilor. mineraliere. Alte plante cu efecte farmacologice folosite de medicina chineza sunt: algele marine care contin iod si erau folosite pentru tratamentul gusei tiroidiene. Inventia si intrebuintarea medicamentelor chinezesti au o istorie de cateva mii de ani. precum si unele chimice si biologice. animale. ceea ce inseamna bun de fumat. In plus mai produce ameliorarea diabetului si stabilizarea tensiunii arteriale. pentru a distinge cele doua medicini si medicamente. nu a facut altcva decat sa incurajeze traficarea si utilizarea lui ilicita. restabilirea potentei. termenul de Medicamentele chinezesti a aparut abia dupa patrunderea medicinii occidentale. Cea de-a doua planta medicinala foarte populara in China este ‘ginsengul’. aratand ca . dupa ce cercetatorii japonezi au izolat si purificat principiul active. stimularea organismului debilitat si sedarea celor surescitati. salcia care continea acid salicilic si era folosita pentru tratamentul reumatismului. In istoria Chinei exista povestea ca „Un taran a gustat o suta de feluri de iarba si s-a intalnit cu 70 de veninuri pe zi. Imparatul Chinei.[3] Alte date despre medicamentele chinezesti: Medicamentele chinezesti sunt substante medicamentoase folosite in Medicina traditionala chineza pentru prevenire. Chinezii l-au adoptat sub numele de “o-futung”. Povestea reflecta procesul de descoperire a substantelor medicamentoase de catre oameni ai muncii in cursul luptei cu natura si al activitatilor de productie. Acesta-l transpunea pe sarmanul culi intr-o lume de vise. pana ce imparatul Yung-Ching se vede silit sa treaca la adoptarea unor masuri radicale fata de cultivarea macului si importului opiului in China. Pentru chinezi preparatele continand ginseng aveau efecte miraculoase producand intarzierea imbatranirii. Urmeaza mai multe interdictii fara efect. Nu se stie inca cat de devreme a inceput sa fie utilizat opiul ca medicament. Dar lexical. Aceste medicamente provin in principal din medicamentele naturale si prelucrarea acestora. florile de dud care contineau rutin. efedrinam si i-au stabilit proprietatile farmacologice.[1] In China opiul a ajuns prin intermediul arabilor. Curand China ajunge centru fumatorilor de opiu. folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale etc.

unele fiind insotite de desene. Teritoriul vast. medicamentele chinezesti se si exporta in peste 90 de tari si regiui ale lumii. Dictionarul cuprinde 5. creand conditii pentru cresterea multor plante medicale. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). Concomitent au aparut numeroase dictionare. „Bolile interne” . „Medicamentele si plantele”. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase. Au fost infiintate si institutii de cercetari stiintifice. In 1977 a vazut lumina tiparului „Marele dictionar al medicamentelor chinezesti”. Cartea cuprinde 850 de medicamente. Intrebuintarea medicamentelor chinezesti are o istorie lunga. ea da un efect mai bun si este intrebuintata la tratarea multor boli complicate. ziare si reviste de specialitate.prima farmacopee din lume. . Pe langa satisfacerea solicitarilor interne.e. publicatii. Pentru ca o reteta prin combinatii rationale. Pe baza investigatiei pe scara nationala a fost redactata in 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezesti”. Cartea cuprinde 1. Dupa proclamarea R. era noastra) pe baza sintetizarii materialelor bogate privind substantele medicamentoase.892 de medicamente.P. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i.Chineze in 1949. relieful variat si climatul diferit din regiune in regiune formeaza diferite medii ecologice. Aparitia acestei carti a pus baza stiintei medicamentelor chinezesti. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” . In dinastia Tang (anii 618-907). Inca in perioada dinastiilor Xia si Shang (secolele 22 – anii 256 i. Cartea cuprinde 365 de feluri de medicamente. China se situeaza pe primul loc in lume in ce priveste gama sortimentala si cantitatea de productie.medicamentele chinezesti isi au izvorul in munca de productie. numarul sortimentelor des folosite depasind 600.e. s-au efectuat cercetari ample asupra medicamentelor chinezesti sub toate aspectele. tara noastra a reusit sa prepare peste 8. de invatamant si de productie de specialitate.n) au aparut bauturi si supe medicamentoase.000 de medicamente chinezesti.o lucrare de medicina traditionala chineza a trasat baza teoretica pentru medicina traditionala chineza.e.767 de articole. In „Cartea Cantecelor” din dinastia Zhou de vest (secolul 11 – anii 771 i. In momentul de fata.o capodopera a farmacologiei chineze. a jucat si joaca un rol important pentru dezvoltarea si prosperitatea natiunii chineze. care sunt intrebuintate inca in zilele noastre. cu efectele nocive reduse.n. A fost redactata „Farmacopeea Tang”.n) au fost consemnate cel mai devreme substantele medicamentoase din China. Medicamentele chinezesti provin in marea majoritate de la medicamente naturale. – anii 220.

[1] Punctele de acupunctura. in mai multe puncte situate de-a lungul a 6 meridiane care traverseaza organismul. Prin intermediul acestora se trasmite o forta de viata active numita ch’i. conditiile fizice.[4] Acupunctura si moxibustia Acupunctura si moxibustia fac parte din terapia medicala chineza de cateva mii de ani. dozele si metodele de administrare precum si indicatiile si precautiile. Se vor lua masuri pentru protejarea plantelor medicinale originale. orice simptom sau boala poate fi supuse unei corectii prin acupunctura. pe care erau reprezentate zonele in care aveau sa fie implantate acele. pana si peritonite. intrau in . Acele erau infipte la o adancime de 2 pana la 6 milimetri si se lasau pe loc de obicei cateva minute. dar si din metale commune. Fiecare din puncte este legat de un anumit organ. investigarea si valorificarea noilor surse de medicamente si introducerea plantatiilor medicamentoase din alte tari. Acupunctura consta in inserarea la nivelul tegumentelor a unor ace lungi la adancimi diferite. provocate de luxatii. restabilind astfel echilibrul. aur si argint. Pentru a administra in siguranta si cu efect medicamentele chinezesti. prevenirea degradarii celor existente. Practic. Se recurgea la acupunctura pentru a trata afectiuni foarte variate: dar cele mai dese erau durerile de cap. Centrul de greutate al cercetarii medicamentelor chinezesti este axat pe selectarea si cultivarea soiurilor bune de plante medicinale. in numar de 365.. compozitia. variatia de sezon. Instrumentalul era format din ace din metale nobile. starea sanatatii si a maladiei. sa se toarne statui de arama infatisand corpul omenesc. dar si alte suferinte.Intrebuintarea medicamentelor chinezesti este bazata pe teoria Medicinii traditionale chinezesti. De exemplu. artrite. Ele sunt legate deseori de varsta..n. inteparea unui anumit punct de la nivelul lobului urechii poate trata o suferinta abdominala. in functie de tratamentul urmarit. trebuie cunoscute cu mare precizie. Scopul acestor tratamente este de a elimina excesul de yang si yin. Totodata ele asigura introducerea in corpul uman a unui surplus de energie din exterior. in Europa in secolul al XVII-lea.H. Pentru a se cunoaste mai bine pozitia ‘punctelor vitale’ se obisnuia de prin secolul al XIlea e. trebuie sa se cunosc retetele. Acupunctura s-a raspandit in Coreea si Japonia la sfarsitul secolului X i. in anumite puncte. dar uneori si cateva zile. iar in ultimiiani interesul pentru aceasta tehnica medicala este in crestere. pe crearea soiurilor noi prin radioizotop si pe bioinginerie.

Din secolul al VII-lea. Sistemul japonez cerea o pregatire intense si de lunga durata inainte de a putea practica profesia in urma unei examinari guvernamentale. medicina chineza castigase teren in Japonia si medicul Wake Hiroya. pentru alungarea demoniilor incuibati in trupul bolnavilor. la fata locului. cunostiintele medicale chineze au ajuns in Japonia prin intermediul coreenilor. Medicina chineza avea deja radacini adanci. suferind de o puternica criza de migrena. un justificat omagiu spiritului de observatie si tenacitatii medicilor chinezi. ale carui practice. au determinant crearea in China a unor practice terapeutice preluat mai tarziu de medicina din toata lumea: helioterapia. masajul. Chien Chen. a tradus cunostintele medicale chineze si i-a invatat pe altii s-o practice. In secolul urmator.[5. Rezultatele acestor terapeutici nu au putut fi obtinute decat datorita spiritului acut de observatie al lecuitorilor. Moxa reprezinta un material moale care se arde deasupra pielii. Era necesar ca studenti sa aiba un statut social ridicat pentru a fi admisi la studiu. kineziterapia. Dealtfel exista legende care povestesc ca cineva. Degeaba a in cercat imparatul Heijo in secolul al IX-lea sa combata influenta straina si sa reinstaureze practica medicala japoneza traditionala.1] Medicina chineza era bine dezvoltata cu mult timp inainte de inceputul epocii crestine. Dupa o grava epidemie care a afectat Japonia. Pregatirea studentilor era asemanatoare cu cea inregistrata in China. in esenta religioase. a sosit in Japonia si a ocupat o pozitie importanta la curtea imperiala. tehnica este folosita pentru obtinerea anesteziei in interventii chirurgicale. Sub numele japonez de Kanjin. ajungandu-se astfel. Legenda aduce.indicatii si unele boli epidemice. metoda se practica cu ajutorul unor varfuri de piatra ascutita. dar si in Europa si America. a scapat brusc de dureri dupa o lovitura intamplatoare la picior. In prezent. la acupunctura. Dealtminteri. In secolul al VIII-lea un calugar budist. precum holera. In acest fel. acupunctura si moxibustia au patruns in Japonia. S-ar putea ca descoperirea existentei “punctelor vitale” sa se fi datorit inteparii sau combustiei in cursul unor ritualuri exorcizante ale samalilor. dietica. La sfarsitul aceluiasi secol. el a practicat medicina. Cu toate acestea. In punctele alese se infig in piele betisoare din tulpina unor plante (de obicei Artemisia vulgaris). existau si profesori care se ocupau de pregatirea celor care apartineau unor clase mai sarace.[1] Acestor doua procedee de excitatie in puncte foarte bine precizate li se poate adauga si revulsia regiunii. medicii coreeni au fost invitati in aceasta tara pe post de consilieri. chiar sub forma aceasta. dupa care se da foc materiei vegetale. studenti si medicii japonezi calatoreau in China pentru a invata direct. iar medicina chineza a fost acceptata in totalitate.[1] .H. prin observatie empirica. acest mijloc traditional de tratament este practicat astazi pe scara intinsa nu numai in China. Influentele sale s-au raspandit la inceput in Coreea in secolul VI-lea d.[2] Trebuie amintita si influenta pe care a avut-o asupra medicinei chineze daoismul.[2] Moxibustia este la fel de veche ca si acupunctura si foloseste aceleasi maridiane si pentru plasarea moxelor. In vechime. sau exercitiile de respiratie. a infiintat o scoala medicala bazata pe metodologia acesteia. Legatura dintre cele doua fenomene a fost retinuta si controlata in alte cazuri de migrena.

si cand( in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor”. contrafacerile. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica. in 16 volume) sau cea a lui Razan (din 1746. -medicii japonezi aducand contributia experientei lor personale si a cunoasterii ambiantei locale. Clasica a ramas “Introducerea in farmacologie”. Au urmat si alte lucrari cu character enciclopedic. nu pe studiul operelor medicale. in 30 de volume. cultivand si 3000 de specii de plante medicinale. XVII de cand a inceput sa se organizeze. cand misionarii portughezi au facut aici spitale si leprozerii. –Lucrarile introduse aici de olandezi au stimulat studiul stiintific al plantelor. Prima universitate. caruia in secolele imediat successive ii urmeaza altele.care a lasat urme de mare finete artistica si in literatura si in arta lor. von Siebold descrie in 1822 la Nagasaki o scoala medicala fondata. tipic japoneza. in principalele orase din Japonia expozitii periodice de varietati de crizanteme exclusive. proprietatile. cand un medic corean a deschis o scoala de medicina la Osaka. Dupa care. VI. au menifestat un interes mult mai mare fata de botanica decat fata de zoologie. Pasiunea. chiar daca un “volum” ar avea doar dimensiunile unei fascicole de 60-80 de pagine. europene sau japoneze. ci-un lucru nou. Dupa intreruperea contactelor cu China medicina a fost practicata in manastiri de bonzii buddisti. a 1882 de medicamente.in o mie de volume. sporadic. etc. Influenta medicinei chineze a continuat totusi. -cea a lui Ekken (din 1707. pe care le distribuiau gratuit saracilor. -opera neintrecuta prin precizia sa.In cazul japonezilor interesul pentru stiintele naturale si medicina s-a manifestat mai intens decat pentru alte stiinte. a medicului Ono Ranzan (sfarsitul secolului al XVIII-lea). iar in 1284. Un “Dictionar ilustrat de ierburi si arbori”. contactele cu europenii au inaugurat o era noua si in acest domeniu. V. in 48 de volume. modul de intrebuintare. care sunt traduse sau copiate de japonezi in limba lor. cu un personal specializat pentru prepararea medicamentelor pe baza de plante. La sfarsitul secolului al VIII-lea se scrie in Japonia primul tratat de materia medica. proportile gigantice ale lucrarii raman impresionante. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. Foarte numeroase tratate de floricultura au aparut in Japonia. Din secolul XVI. Vin si medici europeni renumiti: F. in 48 de volume). pentru lumea naturii s-a manifestat si in secolul entomologic.. descrie 1200 de specii de ierburi si 600 de specii de arbori. publicat in prima jumatate a secolului al XIX-lea. pana la aparitia in Japonia a farmacologiei europenilor. Organizat la scoala Chinei si a Coreei.pe existenta clinica. studiul medicinei a inceput in Japonia in primele decenii ala sec. In secolul urmator se noteaza un mare interes pentru lucrarile medicale ala olandezilor. Maiestrii lor in aceste domenii au fost coreenii si chinezii. O enciclopedie a produselor naturale ale Japoniei a fost inceputa in 1679. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze. in 701. Interesant de observat ca japonezii. care descrie varietatile. . asemenea chinezilor. O importanta speciala a avut cultura crizantemelor inca din sec. scoala europeana de medicina a continuat tot mai intens organizarea temeinica a scolii si institutiilor medicale japoneze. un “Dictionar alfabetie al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’. fondata la Nara. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. Dar nici un alt popor din lume n-a aratat un asemenea interes fata de lumea insectelor ca japonezii.

In restul tarii circulau doftori ambulanti. Se aplica. vindecatori si vanzatori de ierburi. dar pana si in prima jumatate a secolului al XIX-lea se ma emit decrete imperiale prin care studierea medicinei occidentale era interzisa. de radacini si de doftorii magice. erau foarte putini in in Japonia: doar la curte si in orasele mari. In ultima suta de ani. ceai de frunze de bambus contra durerilor de stomac. frunze de volbura contra intepaturilor de insecte.d.[2] . Ulterior. chiar si in cazuri de maladii nervoase.a. s.bolnavii se tratau folosind stravechi retete populare empirice:albusul de ou contra arsurilor.Medici de profesie. Circularea tratatelor europene a fost admisa doar dupa 1700. ceai de radacini de bujor contra diareei. Dar medicii adevarati practicau. microbiologiei si imunologiei. asemenea colegilor lor chinezi ai caror discipoli erau-acupunctura si cauterizarea prin ardere pe anumite regiuni a unor ierburi uscate(moxa). mai ales in domeniul biochimiei. In general insa. alimentatie cu alge marine contra diabetului. [5.-si in special la tara. In anul 1706 a aparut o traducere japoneza a operelor chirurgicale ale lui Ambroise Pare.m.inca din secolul VII. negustorii olandezi au venit cu chirurgii lor proprii. in general aceeasi medicatie pentru aceleasi boli atat oamenilor cat si animalelor.2] Influenta medicinei europene a inceput sa exercite in secolul al XIX-lea. o data cu comertul si misionarii portughezi. savantii japonezi au adus o contributie remarcabila la progesul stiintelor medico-biologice. mai bine pregatiti.

-Cultura si civilizatia japoneza. editura Saeculum I.-Cultura si civilizatia chineza. pag.org/wiki/China [5.O.BIBLIOGRAFIE: [1] Ursoniu.. 139-142 . Bucuresti 1999.2] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. Bucuresti 1999. Istoria Medicinei Universale.wikipedia.1] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. Editura de Vest.O. S. Bratescu. pag. pag.. 50-63 [2] Vatamanu. Editura Albatros. pag. G. 69 [5... O istorie a medicinii. 7886 [3] Emanoil Grigorescu ‘Din ierburi s-au nascut medicamentele’ editura Albatros 1987. editura Saeculum I. 102 [4] http://en. editura Vestala.. N. editura Vestala. Timisoara 2000. pag.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful