医药

MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE

BRATU ALEXANDRA ALINA GR. 3 MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR

Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica 22.H. in 701. Imparatul Rosu (Hung Ti) a creat primul ierbar medical. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR .). un “Dictionar alfabetic al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’ 25. Ko Hung. hepatita si ciuma. Acupunctura 19. 9. In dinastia Tang (anii 618-907).H. o data cu comertul si misionarii portughezi. Shen Nung. Metode de diagnosticare 11. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. tratatul clasic “ Febra tifoida si alte febre”. Principiile vitale ‘yin’ si ‘yang’ 2. 17.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE 1. – anii 220. si cand (in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor” 26. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze 23. A fost redactata „Farmacopeea Tang”. Alte date despre medicamentele chinezesti 15. „Medicamentele si plantele”. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. Yu Hsiung (circa 2600 i. VI. Farmacopeea chineza 12. fondata la Nara. Prima universitate japoneza. 8.Pentsao (circa 2800 i.) 4.e. 7. considerat omologul lui Hipocrate. Principiul universal ‘tao’ 3. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. Fiziologia chineza 10. un faimos alchimist si un bun observator. Chang Chung-ching. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”care cuprindea treizeci de volume de patologie. a elaborat in secolul al III d. Influenta medicinei europene a inceput sa se exercite in secolul al XIX-lea. 18. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. Moxibustia 20.n. 6. Medicina japoneza 21. Imparatul Galben (Huang Ti)-compendiului medical ’’ Nei Ching’’. Farmacologia chineza 14. In 1284. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” .o capodopera a farmacologiei chineze.Canonul Medicinei 5. era noastra) 16.H. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale.prima farmacopee din lume.

Astfel. Se pare ca Shen Nung a fost cel care a desenat primele harti de acupunctura. in secolul I i. Wen-Tzu spunea:”Trupul este templul vietii. adica ‘calea’. De-a lungul secolelor au patruns in China cunostinte legate de teoria umorala si de numeroase medicamente. ceea ce nu este cazul cu teoriile europene mentionate. adica sanatatea.. Transmis pe cale orala timp de mai multe secole.H. Gimnastica si exercitiile de respiratie provin si ele din India si sunt strans legate de yoga si de medicina Ayurvedica.H. Igiena taoista facea apel la cumpatare si simplitate in ceea ce privese majoritatea lucrurilor.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE Conform vechii cosmologii chineze. Daca unul dintre ele este in dezechilibru. Cand spiritual preia comanda. Bratescu)[2] Principiul universal ‘tao’. testate toate personal. se datoreaza compendiului medical ’’ Nei Ching’’. desi acest procedeu dateaza probabil dintr-o perioada mai veche. luminos.” Desi China antica era relativ izolata. Existau legaturi si cu Asia de sud-est. Faima lui Yu Hsiung (circa 2600 i. Buddhismul a patrus in China din India si o data cu el si conceptiile si practicile medicale indiene.’ ( G. a creat primul ierbar medical. feminin ‘yin’. S-a remarcat insa ca. Spiritul este guvernatorul vietii. Imparatul Galben (Huang Ti).H.Canonul Medicinei. trupul il urmeaza in mod natural si aceasta suita este benefica pentru toate cele Trei Comori. ci s-a format in urma interactiunii dintre factorul activ. el a fost asternut pe hartie in secolul III i. spunea “ medicul adevarat ajuta inainte de aparitia primelor semene de boala’’. intunecat. fapt care dauneaza celor Trei comori.H. Chinezii au fost printre primii care au definit starea de sanatate. determina proportia dintre yin si yang in fiecare lucru. Persia si lumea araba. negativ. universul nu a fost creat de catre zei. Medicina chineza. spiritual i se supune. existau legaturi cu India si Tibetul.Pen-tsao (circa 2800 i. iar cand echilibrul se strica apare dezordinea. Forma sa actuala dateaza din secolul al VIII d.H. cand s-a facut ultima mare revizuire de catre Wang Ping. ambasadorul chinez Chang Chien a petrecut mai mult de 10 ani in Mesopotamia. masculin ‘yang’ si factorul pasiv. strans legata de Taoism.). Huang Ti.[1] Cand cele doua principii vitale functioneaza armonic. la prima vedere. pozitiv. Energia este forta vietii. adica boala. domneste ordinea. cald. o anumita similitudine cu teoria sistemelor antagoniste simpatic si parasimpatic din fiziologia contemporana occidentala. parintele medicinei chineze. In secolul II i. Shen Nung. Siria si Egipt adunand informatii despre medicamente.) in care a prezentat efectele a 365 de medicamente. uscat. se ocupa in primul rand de prevenirea bolilor. in conceptia chineza. exista o inegalitate de forta vitala intre principiile yang si yin. rece. sau cu cea a umorilor complementare din medicina hipocratica.H. ‘Doctrina celor doua principii opuse pare sa prezinte.[1] . Imparatul Rosu (Hung Ti). umed. Daca trupul este cel care conduce. toate trei vor avea de suferit.

In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale.care cuprindea treizeci de volume de patologie. palparea pulsului. cinci emotii etc. splina-ofiter cu alimentarea. se considera ca unele vase transporta aerul in organism. cu ficatul. colonul. decat prin disectie. Cunostintele de anatomie in China antica se bazau mai degraba pe rationament si presupuneri. cinci culori.In Nei Ching se spune ca ficatul este rezervorul sangelui si sediul sufletului. anumite parti ale locuintei. anumite animale domestice. grijile la nivelul plamanului. un faimos alchimist si un bun observator. cu mirosul de carne cruda.. Tot in acest tratat se metioneaza unele aspecte legate de circulatia sangelui: “tot sangele este sub controlul inimii…sangele circula in cerc in mod continuu si nu se opreste niciodata…”. si puncte de vederi asemanatoare celor ale lui Galen din secolul II d. cinci calitati. tratatul classic “ Febra tifoida si alte febre”. a elaborat in secolul al III d. inima fiind fiica ficatului. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. pamantul.[2] Chang Chung-ching. Fiecaruia din aceste elemente ii corespund anumite puncte cardinale. cu cainele. anumite numere si anumite viscere. Cinci elemente de baza alcatuiesc totul: lemnul. in plamani are loc respiratia. cu albul. duodenul. deci acumularea energiei. care. cu poarta cea mare. se identifica cu spiritului. Exista si o genealogie a organelor. cinci anotimpuri. gandirea la nivelul splinei. iar in rinichi isi au sediul vointa si puterea germinativa. Fiziologia chineza avea la baza un sistem umoral asemanator conceptiile grecesti din secolul VI i. Viscerele pricipale sunt stomacul. apa. hepatita si ciuma. Inima conduce pulsul. plamanii-ministri. Iata un exemplu: metalul corespunde cu vestul. considerat omologul lui Hipocrate. Tratatul medical “Nei Ching” considera ca fiecare emotie isi are sediul intr-un anumit organ:fericirea la nivelul inimii. observarea vocii si trupului si palparea partilor afectate in unele situatii. stomacul fiul inimii si asa mai departe. cu semintele oleaginoase. vezica biliara-procuror. Aceste atributii si raporturile reflecta felul de viata al societatii chineze de atunci. vezica biliara si rinichii. cu cifra 9.H. Cu toate acestea. Deoarece doctrinele lui Confucius interziceau atingerea de corpul uman. focul. Ko Hung. de fapt. Teoria macrocosmosului ale carui parti componente se regasesc in microcosmosul organismului omenesc se intalnesc si la chinezi. Organele se gasesc in ralatie de ierarhie fiziologica: inima-rege. cinci tratamente. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”. metalul.H. decat pe disectii sau observatie directa. iar ficatul era sediul furiei si al sufletului.H. studiile de anatomie directa au inceput abia in secolul al XVIII-lea. Pana in secolul al XIX-lea anatomia a fost predata in scolile medicale mai mult pe baza de desene si modele artificiale. ficatul-general. . In splina se petrece nutritia si se produce gandirea. Metodele de diagnosticare cuprindeau anamneza. sigura deosebire fiind existenta a cinci umori in loc de patru. cinci gusturi. Numarul cinci avea o semnificatie mistica pentru chinezi si era folosit pentru majoritatea clasificarilor: cinci elemente.

Ele obisnuiau sa-i arate medicului. Una din cele mai importante metode pentru stabilirea diagnosticului era examinarea pulsului. care nu acceptau sa se dezbrace in fata medicului. pe o figurina de fildes sau de portelan inchipuind cu mare arta corpul femeiesc. a creat un sistem ingenios de terapie fizica prin imitarea miscarilor naturale ala unor animale. Medicii chinezii erau excelenti observatori. Hua T’o. Pentru pastrarea conditiei fizice si pentru refacere se recomandau exercitiile fizice. In felul acesta se identificau peste 200 de feluri de pulsuri. pe baza schimbarilor la corpul exterior al omului si la functiile lui se poate deduce la schimbarea organelor interne. Medicul trebuia sa aduca pacientul pe calea cea buna. in care pulsul vibreaza asemenea coardelor.Medicii chinezi acordau o mare atentie actiunii mediului inconjurator asupra organismului. medicul facea legatura dintre unii factori cmportamentali si constitutionali si boala pacientului. Metoda de privire reprezinta o metoda de consultare bazata pe teoria meridianele organelor interne ale omului. ursului. prognosticul si terapeutica. Ei apreciau mai intai starea generala. un mare chirurg. al secretiilor. Schimbarea organelor omului este reflectata inevitabil la schimbarea aspectului exterior si respectiv la schimbarea starii sufletesti. cu aplicarea unor presiuni variate ale degetelor pe artera. conform principiului tao. Corpul exterior al omului are stransa legatura cu organele sale interne. ajutandu-l pe acesta sa-i corecteze. cerbului. maimutei si cocolului. de cate trei ori la rand. asa numite ‘ferestre ale organismului’. se aprecia vocea si se asculta respiratia. folosirea medicamentelor. Examenul era lesnicios la barbati. el este conceput pentru destinderea si chiar pentru a remedia unele defecte fiziologice si atitudini vicioase. se gusta urina( pentru determinarea diabetului). aplicarea de plasturi si evacuarea continutului intestinal cu ajutorul purgativelor. Alimentatia bolnavului se compunea dintr-un amestec complex de alimente in functie de proportia dintre yang si yin. Chinezii considerau corpul uman ca fiind un instrument cu coarde. calitate pe care o valorificau la examenele lor clinice. Totodata alimentatia trebuia sa tina cont de . formei si starii. hranirea trupului. din cauza ca imita miscarile caracteristice tigrului. dintre care 26 indicau o moarte foarte apropiata. medicii chinezi credeau ca pot stabili diagnosticul. Este de la sine inteles ca un studiu asa de amanuntit cerea timp. Alte metode de tratament erau masajul. Data fiind deosebita importanta ce i se acorda.[2] Conform tratatului Nei Ching existau cinci metode de tratament: vindecarea spiritului. a culorii. dar greu de practicat la femei. locul unde simteau durerea. ei doreau sa stie cum pacientul a incalcat principiul “tao”. deosebit de amanuntite. Era cercetat mirosul gurii. pulsul era luat in 18 puncte. tratarea corpului in intregime si folosirea acupuncturii si moxibustiei. apoi se ocupau de orificiile naturale. [1] Prin puls. uneori ceasuri la rand. Intitulat “jocul celor cinci animale”. Prin urmare. Luand in considerare faptul ca unele stari mintale determinau aparitia unor modificari la nivelul anumitor organe.

De aceea Li Shizhen a fost cel mai mare farmacolog chinez din antichitate. precum tiroida de oaie. parti ale corpului sau ale anumitor organe. Se parea ca se practica si un fel de homeopatie. precizandu-le si imbunatatindu-le calitatile prin culturi speciale. ca un remediu petru bolile respiratorii. Opera lui Li Shizhen a reclasificat în mod stiintific substantele medicinale inregistrate. petru inducerea febrei si traspiratiei si pentru inhibarea tusei. la intervale scurte. Li Shizhen a făcut un bilant al experientei acumulate in cateva mii de ani in domeniul farmaceutic de poporul chinez. „Tratatul fundamental de materii medicale”. amar asupra respiratiei si dulce asupra muschiului. „Tratatul fundamental de materii medicale” a plasat farmacologia chineză la un nivel înalt. produse de excretie. copaci. Una dintre ele este ephedra(ma huang) sau “coada calului”. urina. cu aproape 200 de ani mai tarziu. insecte. Ephedra a patruns in farmacopeea greceasca si prin intermediul acesteia s-a raspandit apoi in lumea intreaga. cu un numar imens de prescriptii. Doua plante medicinale si-au legat numele de medicina chineza. iute asupra tendoanelor.[2] Se foloseau si remedii animale: praf de oase fosilizate-asa numitul “dinte al dragonului”. introducand unele noi substante medicinale sau functii.[1] Se cunostea eficacitatea fierului care era folosit in anemii. sulfatului de sodiu si reventului folosite ca purgative-laxative. Li Shizhen a criticat unele teorii antistiintifice absurde si superstintioase din medicina. Fiecare din cele cinci gusturi exercita un efect favorabil asupra unei parti organismului: acru asupra oaselor. dandu-se bolnavilor sa bea. laptele de femeie. O metoda de clasificare similara a aparut in Europa in 1741. Cele peste 1000 de ilustratii din lucrare au aratat imaginea diverselor medicamente in scopul facilitării identificarii lor. După 30 de ani de eforturi si dupa trei randuri de modificari. Medicamentele erau considerate cu atat mai bune cu cat aveau gust mai neplacut. 1892 de denumiri de plante medicinale. Noua farmacopee a corectat si clarificat greselile si confuziile facute de predecesori. arsen si pietre magnetice. solutii diluate de otravuri. ajungand la aproximativ doua mii de substante si saisprezece mii de retete magistrale.[1] Farmacologia chineza este deosebit de bogata. descrisa de Imparatul Rosu si care a fost folosita cateva mii de ani ca un stimulant. in 52 de volume. Pentru redactarea acestei lucrari Li Shizhen a citit peste 800 de opere medicale. Cel mai vechi. cu 11 856 de retete de preparare. In farmacopeea chineza se intalnesc si produse opoterapice (medicamentele opoterapice constau in extracte din glande sau tesuturi animale). Substantele minerale si metalele terapeutice includeau compusi de mercur. mai intai de chinezi si apoi au trecut in Europa. Farmacopeea chineza era foarte bogata. folositi in tratamentul bolilor venerice. sarat asupra sangelui. ficatul. excremetele. . cuprinde. al lui Li Sicen(Li Shizhen) (secolul al XVI-lea). S-au intocmit codexuri farmacologice. intrecand-o pe cea a altor popoare vechi. Medicii au studiat nenumarate plante.[2] Medicamentele se clasificau in cinci categorii: ierburi. minerale si graunte.anotimp. Li Shizhen si-a dus la bun sfarsit celebra sa lucrare. placenta umana.

Aceste medicamente provin in principal din medicamentele naturale si prelucrarea acestora. inclusiv medicamentele vegetale. ceea ce inseamna bun de fumat. Urmeaza mai multe interdictii fara efect. Inventia si intrebuintarea medicamentelor chinezesti au o istorie de cateva mii de ani. Acesta-l transpunea pe sarmanul culi intr-o lume de vise. salcia care continea acid salicilic si era folosita pentru tratamentul reumatismului. restabilirea potentei. dupa ce cercetatorii japonezi au izolat si purificat principiul active. monopolizand cea mai mare cantitate din productia proprie si din import. folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale etc. animale. Dar lexical. mineraliere. In istoria Chinei exista povestea ca „Un taran a gustat o suta de feluri de iarba si s-a intalnit cu 70 de veninuri pe zi. dar mai ales inlatura senzatia de foame. pentru a distinge cele doua medicini si medicamente.[3] Alte date despre medicamentele chinezesti: Medicamentele chinezesti sunt substante medicamentoase folosite in Medicina traditionala chineza pentru prevenire. pana ce imparatul Yung-Ching se vede silit sa treaca la adoptarea unor masuri radicale fata de cultivarea macului si importului opiului in China. Cea de-a doua planta medicinala foarte populara in China este ‘ginsengul’. diagnosticare si tratare a bolilor. intr-o vreme cand foametea endemica facea ravagii. nu a facut altcva decat sa incurajeze traficarea si utilizarea lui ilicita. Pentru chinezi preparatele continand ginseng aveau efecte miraculoase producand intarzierea imbatranirii. In plus mai produce ameliorarea diabetului si stabilizarea tensiunii arteriale. Curand China ajunge centru fumatorilor de opiu. interzicand fumatul opiului.Totusi ea a inceput sa fie folosita pe scara larga in Europa occidentala abia la sfarsitul secolului XIX-lea. Alte plante cu efecte farmacologice folosite de medicina chineza sunt: algele marine care contin iod si erau folosite pentru tratamentul gusei tiroidiene. Imparatul Chinei. florile de dud care contineau rutin. Nu se stie inca cat de devreme a inceput sa fie utilizat opiul ca medicament. aratand ca . Chinezii l-au adoptat sub numele de “o-futung”. efedrinam si i-au stabilit proprietatile farmacologice. stimularea organismului debilitat si sedarea celor surescitati. precum si unele chimice si biologice.[1] In China opiul a ajuns prin intermediul arabilor. termenul de Medicamentele chinezesti a aparut abia dupa patrunderea medicinii occidentale. Povestea reflecta procesul de descoperire a substantelor medicamentoase de catre oameni ai muncii in cursul luptei cu natura si al activitatilor de productie.

e. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i.n) au aparut bauturi si supe medicamentoase. relieful variat si climatul diferit din regiune in regiune formeaza diferite medii ecologice.medicamentele chinezesti isi au izvorul in munca de productie.892 de medicamente.n.o capodopera a farmacologiei chineze. Aparitia acestei carti a pus baza stiintei medicamentelor chinezesti. Teritoriul vast. ziare si reviste de specialitate. Dupa proclamarea R. Intrebuintarea medicamentelor chinezesti are o istorie lunga. tara noastra a reusit sa prepare peste 8. In 1977 a vazut lumina tiparului „Marele dictionar al medicamentelor chinezesti”. cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase. In „Cartea Cantecelor” din dinastia Zhou de vest (secolul 11 – anii 771 i. de invatamant si de productie de specialitate.n) au fost consemnate cel mai devreme substantele medicamentoase din China. .o lucrare de medicina traditionala chineza a trasat baza teoretica pentru medicina traditionala chineza. Cartea cuprinde 1. ea da un efect mai bun si este intrebuintata la tratarea multor boli complicate. care sunt intrebuintate inca in zilele noastre. Pe langa satisfacerea solicitarilor interne. a jucat si joaca un rol important pentru dezvoltarea si prosperitatea natiunii chineze. Cartea cuprinde 850 de medicamente. cu efectele nocive reduse. In momentul de fata. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” . numarul sortimentelor des folosite depasind 600. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). A fost redactata „Farmacopeea Tang”. creand conditii pentru cresterea multor plante medicale.e. „Medicamentele si plantele”. – anii 220. publicatii. Inca in perioada dinastiilor Xia si Shang (secolele 22 – anii 256 i. s-au efectuat cercetari ample asupra medicamentelor chinezesti sub toate aspectele. China se situeaza pe primul loc in lume in ce priveste gama sortimentala si cantitatea de productie.767 de articole.P. In dinastia Tang (anii 618-907). Au fost infiintate si institutii de cercetari stiintifice.prima farmacopee din lume. Pe baza investigatiei pe scara nationala a fost redactata in 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezesti”. Cartea cuprinde 365 de feluri de medicamente. Dictionarul cuprinde 5. Pentru ca o reteta prin combinatii rationale. Concomitent au aparut numeroase dictionare. unele fiind insotite de desene. medicamentele chinezesti se si exporta in peste 90 de tari si regiui ale lumii.e. „Bolile interne” . Medicamentele chinezesti provin in marea majoritate de la medicamente naturale.Chineze in 1949.000 de medicamente chinezesti. era noastra) pe baza sintetizarii materialelor bogate privind substantele medicamentoase.

Se recurgea la acupunctura pentru a trata afectiuni foarte variate: dar cele mai dese erau durerile de cap. Acupunctura s-a raspandit in Coreea si Japonia la sfarsitul secolului X i. Ele sunt legate deseori de varsta.. compozitia. prevenirea degradarii celor existente. in anumite puncte. Pentru a administra in siguranta si cu efect medicamentele chinezesti. Centrul de greutate al cercetarii medicamentelor chinezesti este axat pe selectarea si cultivarea soiurilor bune de plante medicinale.Intrebuintarea medicamentelor chinezesti este bazata pe teoria Medicinii traditionale chinezesti. dar si alte suferinte. Instrumentalul era format din ace din metale nobile. conditiile fizice. dozele si metodele de administrare precum si indicatiile si precautiile. pe crearea soiurilor noi prin radioizotop si pe bioinginerie.n. Totodata ele asigura introducerea in corpul uman a unui surplus de energie din exterior. orice simptom sau boala poate fi supuse unei corectii prin acupunctura. in mai multe puncte situate de-a lungul a 6 meridiane care traverseaza organismul. Scopul acestor tratamente este de a elimina excesul de yang si yin. Practic. Fiecare din puncte este legat de un anumit organ.[1] Punctele de acupunctura. intrau in . trebuie sa se cunosc retetele. in functie de tratamentul urmarit.. De exemplu. dar uneori si cateva zile. aur si argint.H. dar si din metale commune. pana si peritonite. artrite. Prin intermediul acestora se trasmite o forta de viata active numita ch’i. restabilind astfel echilibrul. Acupunctura consta in inserarea la nivelul tegumentelor a unor ace lungi la adancimi diferite. provocate de luxatii. variatia de sezon. in Europa in secolul al XVII-lea. pe care erau reprezentate zonele in care aveau sa fie implantate acele. trebuie cunoscute cu mare precizie. inteparea unui anumit punct de la nivelul lobului urechii poate trata o suferinta abdominala. starea sanatatii si a maladiei. in numar de 365. investigarea si valorificarea noilor surse de medicamente si introducerea plantatiilor medicamentoase din alte tari. Se vor lua masuri pentru protejarea plantelor medicinale originale. iar in ultimiiani interesul pentru aceasta tehnica medicala este in crestere. sa se toarne statui de arama infatisand corpul omenesc. Acele erau infipte la o adancime de 2 pana la 6 milimetri si se lasau pe loc de obicei cateva minute. Pentru a se cunoaste mai bine pozitia ‘punctelor vitale’ se obisnuia de prin secolul al XIlea e.[4] Acupunctura si moxibustia Acupunctura si moxibustia fac parte din terapia medicala chineza de cateva mii de ani.

In secolul al VIII-lea un calugar budist. la acupunctura. studenti si medicii japonezi calatoreau in China pentru a invata direct. au determinant crearea in China a unor practice terapeutice preluat mai tarziu de medicina din toata lumea: helioterapia.[1] . acest mijloc traditional de tratament este practicat astazi pe scara intinsa nu numai in China.indicatii si unele boli epidemice.[5. dar si in Europa si America. Sistemul japonez cerea o pregatire intense si de lunga durata inainte de a putea practica profesia in urma unei examinari guvernamentale. Degeaba a in cercat imparatul Heijo in secolul al IX-lea sa combata influenta straina si sa reinstaureze practica medicala japoneza traditionala. a sosit in Japonia si a ocupat o pozitie importanta la curtea imperiala.[2] Trebuie amintita si influenta pe care a avut-o asupra medicinei chineze daoismul. a infiintat o scoala medicala bazata pe metodologia acesteia. a tradus cunostintele medicale chineze si i-a invatat pe altii s-o practice.H. precum holera. In secolul urmator. el a practicat medicina.[1] Acestor doua procedee de excitatie in puncte foarte bine precizate li se poate adauga si revulsia regiunii. iar medicina chineza a fost acceptata in totalitate.[2] Moxibustia este la fel de veche ca si acupunctura si foloseste aceleasi maridiane si pentru plasarea moxelor. Dupa o grava epidemie care a afectat Japonia. ale carui practice. Era necesar ca studenti sa aiba un statut social ridicat pentru a fi admisi la studiu. Legatura dintre cele doua fenomene a fost retinuta si controlata in alte cazuri de migrena. La sfarsitul aceluiasi secol. chiar sub forma aceasta. Rezultatele acestor terapeutici nu au putut fi obtinute decat datorita spiritului acut de observatie al lecuitorilor. Moxa reprezinta un material moale care se arde deasupra pielii. masajul. la fata locului. Pregatirea studentilor era asemanatoare cu cea inregistrata in China. prin observatie empirica. Dealtminteri. In punctele alese se infig in piele betisoare din tulpina unor plante (de obicei Artemisia vulgaris). Cu toate acestea. Medicina chineza avea deja radacini adanci. medicii coreeni au fost invitati in aceasta tara pe post de consilieri. tehnica este folosita pentru obtinerea anesteziei in interventii chirurgicale. un justificat omagiu spiritului de observatie si tenacitatii medicilor chinezi. In prezent. kineziterapia. Influentele sale s-au raspandit la inceput in Coreea in secolul VI-lea d. pentru alungarea demoniilor incuibati in trupul bolnavilor. existau si profesori care se ocupau de pregatirea celor care apartineau unor clase mai sarace. a scapat brusc de dureri dupa o lovitura intamplatoare la picior. In acest fel. medicina chineza castigase teren in Japonia si medicul Wake Hiroya. In vechime. Din secolul al VII-lea. Dealtfel exista legende care povestesc ca cineva. suferind de o puternica criza de migrena. acupunctura si moxibustia au patruns in Japonia. cunostiintele medicale chineze au ajuns in Japonia prin intermediul coreenilor.1] Medicina chineza era bine dezvoltata cu mult timp inainte de inceputul epocii crestine. sau exercitiile de respiratie. dietica. dupa care se da foc materiei vegetale. ajungandu-se astfel. Legenda aduce. in esenta religioase. Chien Chen. Sub numele japonez de Kanjin. metoda se practica cu ajutorul unor varfuri de piatra ascutita. S-ar putea ca descoperirea existentei “punctelor vitale” sa se fi datorit inteparii sau combustiei in cursul unor ritualuri exorcizante ale samalilor.

fondata la Nara. Foarte numeroase tratate de floricultura au aparut in Japonia. au menifestat un interes mult mai mare fata de botanica decat fata de zoologie. Influenta medicinei chineze a continuat totusi. Dupa care. publicat in prima jumatate a secolului al XIX-lea. modul de intrebuintare. cand un medic corean a deschis o scoala de medicina la Osaka. care descrie varietatile. cu un personal specializat pentru prepararea medicamentelor pe baza de plante. -opera neintrecuta prin precizia sa.in o mie de volume. tipic japoneza. a 1882 de medicamente. iar in 1284. XVII de cand a inceput sa se organizeze. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. La sfarsitul secolului al VIII-lea se scrie in Japonia primul tratat de materia medica. Dar nici un alt popor din lume n-a aratat un asemenea interes fata de lumea insectelor ca japonezii. Organizat la scoala Chinei si a Coreei. contactele cu europenii au inaugurat o era noua si in acest domeniu. O enciclopedie a produselor naturale ale Japoniei a fost inceputa in 1679. proprietatile. un “Dictionar alfabetie al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. caruia in secolele imediat successive ii urmeaza altele. in 701. studiul medicinei a inceput in Japonia in primele decenii ala sec. O importanta speciala a avut cultura crizantemelor inca din sec. Au urmat si alte lucrari cu character enciclopedic.care a lasat urme de mare finete artistica si in literatura si in arta lor. in principalele orase din Japonia expozitii periodice de varietati de crizanteme exclusive. Din secolul XVI. cand misionarii portughezi au facut aici spitale si leprozerii. in 48 de volume). europene sau japoneze. V. nu pe studiul operelor medicale. a medicului Ono Ranzan (sfarsitul secolului al XVIII-lea). si cand( in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor”.pe existenta clinica. pana la aparitia in Japonia a farmacologiei europenilor. pe care le distribuiau gratuit saracilor. VI. . asemenea chinezilor. Interesant de observat ca japonezii. Prima universitate. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze.. Maiestrii lor in aceste domenii au fost coreenii si chinezii. -medicii japonezi aducand contributia experientei lor personale si a cunoasterii ambiantei locale. sporadic. von Siebold descrie in 1822 la Nagasaki o scoala medicala fondata. Pasiunea. In secolul urmator se noteaza un mare interes pentru lucrarile medicale ala olandezilor. proportile gigantice ale lucrarii raman impresionante. descrie 1200 de specii de ierburi si 600 de specii de arbori. Clasica a ramas “Introducerea in farmacologie”. in 30 de volume. Vin si medici europeni renumiti: F. in 16 volume) sau cea a lui Razan (din 1746. etc. Un “Dictionar ilustrat de ierburi si arbori”. Dupa intreruperea contactelor cu China medicina a fost practicata in manastiri de bonzii buddisti. scoala europeana de medicina a continuat tot mai intens organizarea temeinica a scolii si institutiilor medicale japoneze. –Lucrarile introduse aici de olandezi au stimulat studiul stiintific al plantelor. -cea a lui Ekken (din 1707. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica. chiar daca un “volum” ar avea doar dimensiunile unei fascicole de 60-80 de pagine. in 48 de volume. ci-un lucru nou. care sunt traduse sau copiate de japonezi in limba lor. pentru lumea naturii s-a manifestat si in secolul entomologic.In cazul japonezilor interesul pentru stiintele naturale si medicina s-a manifestat mai intens decat pentru alte stiinte. contrafacerile. cultivand si 3000 de specii de plante medicinale.

savantii japonezi au adus o contributie remarcabila la progesul stiintelor medico-biologice. alimentatie cu alge marine contra diabetului. in general aceeasi medicatie pentru aceleasi boli atat oamenilor cat si animalelor. vindecatori si vanzatori de ierburi. mai ales in domeniul biochimiei. In ultima suta de ani. negustorii olandezi au venit cu chirurgii lor proprii.m. dar pana si in prima jumatate a secolului al XIX-lea se ma emit decrete imperiale prin care studierea medicinei occidentale era interzisa. de radacini si de doftorii magice.[2] . s.-si in special la tara. mai bine pregatiti. Ulterior. [5.a. erau foarte putini in in Japonia: doar la curte si in orasele mari. o data cu comertul si misionarii portughezi. chiar si in cazuri de maladii nervoase.bolnavii se tratau folosind stravechi retete populare empirice:albusul de ou contra arsurilor.d. Dar medicii adevarati practicau. Se aplica. ceai de frunze de bambus contra durerilor de stomac.inca din secolul VII. asemenea colegilor lor chinezi ai caror discipoli erau-acupunctura si cauterizarea prin ardere pe anumite regiuni a unor ierburi uscate(moxa). ceai de radacini de bujor contra diareei. In anul 1706 a aparut o traducere japoneza a operelor chirurgicale ale lui Ambroise Pare.Medici de profesie. microbiologiei si imunologiei.2] Influenta medicinei europene a inceput sa exercite in secolul al XIX-lea. frunze de volbura contra intepaturilor de insecte. In restul tarii circulau doftori ambulanti. In general insa. Circularea tratatelor europene a fost admisa doar dupa 1700.

pag. pag. G. pag. Bucuresti 1999. S. Editura Albatros. editura Saeculum I.org/wiki/China [5.-Cultura si civilizatia japoneza. 69 [5. editura Vestala.. Bratescu. 50-63 [2] Vatamanu.wikipedia.O. Editura de Vest.O.. 102 [4] http://en.. editura Saeculum I. pag.2] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. pag.1] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2.. Timisoara 2000. Istoria Medicinei Universale. 139-142 .-Cultura si civilizatia chineza.. N. editura Vestala. O istorie a medicinii. Bucuresti 1999.BIBLIOGRAFIE: [1] Ursoniu. 7886 [3] Emanoil Grigorescu ‘Din ierburi s-au nascut medicamentele’ editura Albatros 1987.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful