医药

MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE

BRATU ALEXANDRA ALINA GR. 3 MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR

Pentsao (circa 2800 i. in 701.H.n. 7. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” . hepatita si ciuma. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”care cuprindea treizeci de volume de patologie. – anii 220. considerat omologul lui Hipocrate.H. Alte date despre medicamentele chinezesti 15.o capodopera a farmacologiei chineze. Chang Chung-ching.H. 18. In dinastia Tang (anii 618-907). un faimos alchimist si un bun observator. a elaborat in secolul al III d. 17. o data cu comertul si misionarii portughezi. Shen Nung.e.). Metode de diagnosticare 11. a scris tratate in care a descris boala beri-beri.Canonul Medicinei 5. Farmacologia chineza 14. MEDICINA SI FARMACOLOGIA CHINEZA SI INFLUENTELE LOR . In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. A fost redactata „Farmacopeea Tang”.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE 1. „Medicamentele si plantele”. VI. si cand (in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor” 26. Fiziologia chineza 10. Ko Hung. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). Prima universitate japoneza. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. fondata la Nara.) 4. Acupunctura 19. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti. 8. tratatul clasic “ Febra tifoida si alte febre”. Principiile vitale ‘yin’ si ‘yang’ 2. 6. Imparatul Galben (Huang Ti)-compendiului medical ’’ Nei Ching’’. Influenta medicinei europene a inceput sa se exercite in secolul al XIX-lea.prima farmacopee din lume. In 1284. Moxibustia 20. Principiul universal ‘tao’ 3. Yu Hsiung (circa 2600 i. era noastra) 16. Farmacopeea chineza 12. un “Dictionar alfabetic al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’ 25. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica 22. 9. Medicina japoneza 21. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu. Imparatul Rosu (Hung Ti) a creat primul ierbar medical. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze 23.

cald. strans legata de Taoism. cand s-a facut ultima mare revizuire de catre Wang Ping. existau legaturi cu India si Tibetul. In secolul II i. domneste ordinea. testate toate personal.” Desi China antica era relativ izolata. adica boala.H. uscat. ambasadorul chinez Chang Chien a petrecut mai mult de 10 ani in Mesopotamia. intunecat. Imparatul Rosu (Hung Ti). Shen Nung. universul nu a fost creat de catre zei. Transmis pe cale orala timp de mai multe secole. parintele medicinei chineze. desi acest procedeu dateaza probabil dintr-o perioada mai veche. Persia si lumea araba. feminin ‘yin’. ‘Doctrina celor doua principii opuse pare sa prezinte. Cand spiritual preia comanda.Canonul Medicinei. el a fost asternut pe hartie in secolul III i. in secolul I i. se ocupa in primul rand de prevenirea bolilor. Existau legaturi si cu Asia de sud-est.. ci s-a format in urma interactiunii dintre factorul activ. fapt care dauneaza celor Trei comori. se datoreaza compendiului medical ’’ Nei Ching’’. masculin ‘yang’ si factorul pasiv. determina proportia dintre yin si yang in fiecare lucru. iar cand echilibrul se strica apare dezordinea. la prima vedere. in conceptia chineza. negativ.H. pozitiv. Daca unul dintre ele este in dezechilibru. luminos. o anumita similitudine cu teoria sistemelor antagoniste simpatic si parasimpatic din fiziologia contemporana occidentala.H. Igiena taoista facea apel la cumpatare si simplitate in ceea ce privese majoritatea lucrurilor. exista o inegalitate de forta vitala intre principiile yang si yin. ceea ce nu este cazul cu teoriile europene mentionate. Energia este forta vietii. De-a lungul secolelor au patruns in China cunostinte legate de teoria umorala si de numeroase medicamente. umed. adica sanatatea.’ ( G. spiritual i se supune. rece. spunea “ medicul adevarat ajuta inainte de aparitia primelor semene de boala’’. a creat primul ierbar medical.) in care a prezentat efectele a 365 de medicamente.Pen-tsao (circa 2800 i. Daca trupul este cel care conduce. Bratescu)[2] Principiul universal ‘tao’.H. Se pare ca Shen Nung a fost cel care a desenat primele harti de acupunctura. adica ‘calea’. Wen-Tzu spunea:”Trupul este templul vietii.H. sau cu cea a umorilor complementare din medicina hipocratica. Buddhismul a patrus in China din India si o data cu el si conceptiile si practicile medicale indiene.ASUPRA MEDICINEI JAPONEZE Conform vechii cosmologii chineze.[1] Cand cele doua principii vitale functioneaza armonic.[1] . Siria si Egipt adunand informatii despre medicamente. trupul il urmeaza in mod natural si aceasta suita este benefica pentru toate cele Trei Comori. Gimnastica si exercitiile de respiratie provin si ele din India si sunt strans legate de yoga si de medicina Ayurvedica. Huang Ti.H. Chinezii au fost printre primii care au definit starea de sanatate. Astfel. Medicina chineza.). Faima lui Yu Hsiung (circa 2600 i. S-a remarcat insa ca. Imparatul Galben (Huang Ti). Forma sa actuala dateaza din secolul al VIII d. Spiritul este guvernatorul vietii. toate trei vor avea de suferit.

Tot in acest tratat se metioneaza unele aspecte legate de circulatia sangelui: “tot sangele este sub controlul inimii…sangele circula in cerc in mod continuu si nu se opreste niciodata…”. deci acumularea energiei.H. Viscerele pricipale sunt stomacul. tratatul classic “ Febra tifoida si alte febre”.[2] Chang Chung-ching. care. Cu toate acestea. apa. inima fiind fiica ficatului. Fiziologia chineza avea la baza un sistem umoral asemanator conceptiile grecesti din secolul VI i. Deoarece doctrinele lui Confucius interziceau atingerea de corpul uman. cinci anotimpuri. se considera ca unele vase transporta aerul in organism. Cunostintele de anatomie in China antica se bazau mai degraba pe rationament si presupuneri.. pamantul. focul. se identifica cu spiritului. Pana in secolul al XIX-lea anatomia a fost predata in scolile medicale mai mult pe baza de desene si modele artificiale. cu cifra 9. metalul. gandirea la nivelul splinei. a scris tratate in care a descris boala beri-beri. cu ficatul. hepatita si ciuma. cu poarta cea mare. in plamani are loc respiratia. iar in rinichi isi au sediul vointa si puterea germinativa. Inima conduce pulsul. iar ficatul era sediul furiei si al sufletului. cu cainele. Metodele de diagnosticare cuprindeau anamneza. de fapt. duodenul. cu semintele oleaginoase. colonul. In splina se petrece nutritia si se produce gandirea. studiile de anatomie directa au inceput abia in secolul al XVIII-lea. stomacul fiul inimii si asa mai departe. decat pe disectii sau observatie directa. sigura deosebire fiind existenta a cinci umori in loc de patru. Iata un exemplu: metalul corespunde cu vestul. vezica biliara si rinichii. observarea vocii si trupului si palparea partilor afectate in unele situatii. Exista si o genealogie a organelor. palparea pulsului. ficatul-general. plamanii-ministri. un faimos alchimist si un bun observator. splina-ofiter cu alimentarea.H. cu mirosul de carne cruda. cinci emotii etc. a elaborat in secolul al III d.H. Teoria macrocosmosului ale carui parti componente se regasesc in microcosmosul organismului omenesc se intalnesc si la chinezi. decat prin disectie. Tratatul medical “Nei Ching” considera ca fiecare emotie isi are sediul intr-un anumit organ:fericirea la nivelul inimii. Numarul cinci avea o semnificatie mistica pentru chinezi si era folosit pentru majoritatea clasificarilor: cinci elemente. anumite numere si anumite viscere. Organele se gasesc in ralatie de ierarhie fiziologica: inima-rege. cu albul. anumite parti ale locuintei.care cuprindea treizeci de volume de patologie. considerat omologul lui Hipocrate. Fiecaruia din aceste elemente ii corespund anumite puncte cardinale. cinci tratamente. In timpul dinastiei Sung a aparut “ Hsi Yuan Lu” care a devenit principala sursa de cunostinte in domeniul medicinei legale. Cinci elemente de baza alcatuiesc totul: lemnul. vezica biliara-procuror. Ko Hung. cinci culori. anumite animale domestice. Aceste atributii si raporturile reflecta felul de viata al societatii chineze de atunci. cinci calitati. Sun Szu-miao a scris Ch’ien Chin Yao Fang –“ O mie de remedii de aur”. . grijile la nivelul plamanului. cinci gusturi.In Nei Ching se spune ca ficatul este rezervorul sangelui si sediul sufletului. si puncte de vederi asemanatoare celor ale lui Galen din secolul II d.

Alte metode de tratament erau masajul. uneori ceasuri la rand. ursului. de cate trei ori la rand. Examenul era lesnicios la barbati. aplicarea de plasturi si evacuarea continutului intestinal cu ajutorul purgativelor. Intitulat “jocul celor cinci animale”. Este de la sine inteles ca un studiu asa de amanuntit cerea timp. pe o figurina de fildes sau de portelan inchipuind cu mare arta corpul femeiesc. pe baza schimbarilor la corpul exterior al omului si la functiile lui se poate deduce la schimbarea organelor interne. Hua T’o. conform principiului tao. apoi se ocupau de orificiile naturale. el este conceput pentru destinderea si chiar pentru a remedia unele defecte fiziologice si atitudini vicioase. Medicul trebuia sa aduca pacientul pe calea cea buna. In felul acesta se identificau peste 200 de feluri de pulsuri. folosirea medicamentelor. a creat un sistem ingenios de terapie fizica prin imitarea miscarilor naturale ala unor animale. Schimbarea organelor omului este reflectata inevitabil la schimbarea aspectului exterior si respectiv la schimbarea starii sufletesti. pulsul era luat in 18 puncte. dintre care 26 indicau o moarte foarte apropiata. medicul facea legatura dintre unii factori cmportamentali si constitutionali si boala pacientului. in care pulsul vibreaza asemenea coardelor. locul unde simteau durerea.[2] Conform tratatului Nei Ching existau cinci metode de tratament: vindecarea spiritului. tratarea corpului in intregime si folosirea acupuncturii si moxibustiei. ajutandu-l pe acesta sa-i corecteze. medicii chinezi credeau ca pot stabili diagnosticul. Chinezii considerau corpul uman ca fiind un instrument cu coarde. al secretiilor. formei si starii. din cauza ca imita miscarile caracteristice tigrului. Medicii chinezii erau excelenti observatori. dar greu de practicat la femei. asa numite ‘ferestre ale organismului’. calitate pe care o valorificau la examenele lor clinice. ei doreau sa stie cum pacientul a incalcat principiul “tao”. deosebit de amanuntite.Medicii chinezi acordau o mare atentie actiunii mediului inconjurator asupra organismului. Era cercetat mirosul gurii. a culorii. se aprecia vocea si se asculta respiratia. Corpul exterior al omului are stransa legatura cu organele sale interne. Data fiind deosebita importanta ce i se acorda. Ei apreciau mai intai starea generala. cerbului. [1] Prin puls. Una din cele mai importante metode pentru stabilirea diagnosticului era examinarea pulsului. Luand in considerare faptul ca unele stari mintale determinau aparitia unor modificari la nivelul anumitor organe. cu aplicarea unor presiuni variate ale degetelor pe artera. maimutei si cocolului. hranirea trupului. un mare chirurg. se gusta urina( pentru determinarea diabetului). Totodata alimentatia trebuia sa tina cont de . Ele obisnuiau sa-i arate medicului. Alimentatia bolnavului se compunea dintr-un amestec complex de alimente in functie de proportia dintre yang si yin. Prin urmare. Metoda de privire reprezinta o metoda de consultare bazata pe teoria meridianele organelor interne ale omului. care nu acceptau sa se dezbrace in fata medicului. Pentru pastrarea conditiei fizice si pentru refacere se recomandau exercitiile fizice. prognosticul si terapeutica.

1892 de denumiri de plante medicinale. Una dintre ele este ephedra(ma huang) sau “coada calului”. dandu-se bolnavilor sa bea. descrisa de Imparatul Rosu si care a fost folosita cateva mii de ani ca un stimulant. cu 11 856 de retete de preparare. precum tiroida de oaie. sarat asupra sangelui. Doua plante medicinale si-au legat numele de medicina chineza. cu aproape 200 de ani mai tarziu.anotimp. placenta umana. mai intai de chinezi si apoi au trecut in Europa. amar asupra respiratiei si dulce asupra muschiului. Li Shizhen a criticat unele teorii antistiintifice absurde si superstintioase din medicina. Ephedra a patruns in farmacopeea greceasca si prin intermediul acesteia s-a raspandit apoi in lumea intreaga.[1] Farmacologia chineza este deosebit de bogata. la intervale scurte. urina. cu un numar imens de prescriptii. in 52 de volume. arsen si pietre magnetice. ficatul. Cele peste 1000 de ilustratii din lucrare au aratat imaginea diverselor medicamente in scopul facilitării identificarii lor. Noua farmacopee a corectat si clarificat greselile si confuziile facute de predecesori. Farmacopeea chineza era foarte bogata. Cel mai vechi.[2] Se foloseau si remedii animale: praf de oase fosilizate-asa numitul “dinte al dragonului”. precizandu-le si imbunatatindu-le calitatile prin culturi speciale. al lui Li Sicen(Li Shizhen) (secolul al XVI-lea). Medicii au studiat nenumarate plante. După 30 de ani de eforturi si dupa trei randuri de modificari. „Tratatul fundamental de materii medicale” a plasat farmacologia chineză la un nivel înalt. petru inducerea febrei si traspiratiei si pentru inhibarea tusei. ca un remediu petru bolile respiratorii. parti ale corpului sau ale anumitor organe. excremetele.[2] Medicamentele se clasificau in cinci categorii: ierburi. De aceea Li Shizhen a fost cel mai mare farmacolog chinez din antichitate. Li Shizhen a făcut un bilant al experientei acumulate in cateva mii de ani in domeniul farmaceutic de poporul chinez. produse de excretie. Li Shizhen si-a dus la bun sfarsit celebra sa lucrare. O metoda de clasificare similara a aparut in Europa in 1741. S-au intocmit codexuri farmacologice. solutii diluate de otravuri.[1] Se cunostea eficacitatea fierului care era folosit in anemii. In farmacopeea chineza se intalnesc si produse opoterapice (medicamentele opoterapice constau in extracte din glande sau tesuturi animale). Medicamentele erau considerate cu atat mai bune cu cat aveau gust mai neplacut. insecte. folositi in tratamentul bolilor venerice. laptele de femeie. iute asupra tendoanelor. minerale si graunte. Pentru redactarea acestei lucrari Li Shizhen a citit peste 800 de opere medicale. „Tratatul fundamental de materii medicale”. copaci. introducand unele noi substante medicinale sau functii. . Se parea ca se practica si un fel de homeopatie. ajungand la aproximativ doua mii de substante si saisprezece mii de retete magistrale. sulfatului de sodiu si reventului folosite ca purgative-laxative. cuprinde. Fiecare din cele cinci gusturi exercita un efect favorabil asupra unei parti organismului: acru asupra oaselor. Opera lui Li Shizhen a reclasificat în mod stiintific substantele medicinale inregistrate. intrecand-o pe cea a altor popoare vechi. Substantele minerale si metalele terapeutice includeau compusi de mercur.

inclusiv medicamentele vegetale. In istoria Chinei exista povestea ca „Un taran a gustat o suta de feluri de iarba si s-a intalnit cu 70 de veninuri pe zi. salcia care continea acid salicilic si era folosita pentru tratamentul reumatismului. interzicand fumatul opiului. precum si unele chimice si biologice. Inventia si intrebuintarea medicamentelor chinezesti au o istorie de cateva mii de ani. Acesta-l transpunea pe sarmanul culi intr-o lume de vise.Totusi ea a inceput sa fie folosita pe scara larga in Europa occidentala abia la sfarsitul secolului XIX-lea. Curand China ajunge centru fumatorilor de opiu. monopolizand cea mai mare cantitate din productia proprie si din import. Pentru chinezi preparatele continand ginseng aveau efecte miraculoase producand intarzierea imbatranirii. mineraliere.[1] In China opiul a ajuns prin intermediul arabilor. termenul de Medicamentele chinezesti a aparut abia dupa patrunderea medicinii occidentale. florile de dud care contineau rutin. stimularea organismului debilitat si sedarea celor surescitati. ceea ce inseamna bun de fumat. Povestea reflecta procesul de descoperire a substantelor medicamentoase de catre oameni ai muncii in cursul luptei cu natura si al activitatilor de productie. aratand ca . Cea de-a doua planta medicinala foarte populara in China este ‘ginsengul’. pentru a distinge cele doua medicini si medicamente. Chinezii l-au adoptat sub numele de “o-futung”. diagnosticare si tratare a bolilor. dar mai ales inlatura senzatia de foame. Nu se stie inca cat de devreme a inceput sa fie utilizat opiul ca medicament. folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale etc. restabilirea potentei. Urmeaza mai multe interdictii fara efect. animale. efedrinam si i-au stabilit proprietatile farmacologice. Dar lexical. Alte plante cu efecte farmacologice folosite de medicina chineza sunt: algele marine care contin iod si erau folosite pentru tratamentul gusei tiroidiene. nu a facut altcva decat sa incurajeze traficarea si utilizarea lui ilicita. intr-o vreme cand foametea endemica facea ravagii. Imparatul Chinei. In plus mai produce ameliorarea diabetului si stabilizarea tensiunii arteriale.[3] Alte date despre medicamentele chinezesti: Medicamentele chinezesti sunt substante medicamentoase folosite in Medicina traditionala chineza pentru prevenire. dupa ce cercetatorii japonezi au izolat si purificat principiul active. Aceste medicamente provin in principal din medicamentele naturale si prelucrarea acestora. pana ce imparatul Yung-Ching se vede silit sa treaca la adoptarea unor masuri radicale fata de cultivarea macului si importului opiului in China.

farmacologul Li Shicheng a finalizat timp de 27 de ani „Farmacopeea” . Intrebuintarea medicamentelor chinezesti are o istorie lunga. cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase. relieful variat si climatul diferit din regiune in regiune formeaza diferite medii ecologice. In momentul de fata. Teritoriul vast. Pana in dinastia Ming (anii 1368-1644). Concomitent au aparut numeroase dictionare.P.medicamentele chinezesti isi au izvorul in munca de productie. ea da un efect mai bun si este intrebuintata la tratarea multor boli complicate. care sunt intrebuintate inca in zilele noastre. „Medicamentele si plantele”.000 de medicamente chinezesti. China se situeaza pe primul loc in lume in ce priveste gama sortimentala si cantitatea de productie. creand conditii pentru cresterea multor plante medicale. numarul sortimentelor des folosite depasind 600. Pe langa satisfacerea solicitarilor interne. publicatii. Au fost infiintate si institutii de cercetari stiintifice. ziare si reviste de specialitate. . medicamentele chinezesti se si exporta in peste 90 de tari si regiui ale lumii. Dupa proclamarea R. s-au efectuat cercetari ample asupra medicamentelor chinezesti sub toate aspectele.n) au aparut bauturi si supe medicamentoase. Cartea cuprinde 850 de medicamente.prima farmacopee din lume. A fost redactata „Farmacopeea Tang”.Chineze in 1949.o capodopera a farmacologiei chineze. Pentru ca o reteta prin combinatii rationale. era noastra) pe baza sintetizarii materialelor bogate privind substantele medicamentoase. unele fiind insotite de desene. Pe baza investigatiei pe scara nationala a fost redactata in 1961 „Farmacopeea medicamentelor chinezesti”. In dinastia Tang (anii 618-907). In „Cartea Cantecelor” din dinastia Zhou de vest (secolul 11 – anii 771 i. Dictionarul cuprinde 5.e.767 de articole. Medicamentele chinezesti provin in marea majoritate de la medicamente naturale.892 de medicamente. de invatamant si de productie de specialitate. – anii 220. lucrarea cea mai timpurie din China a fost scrisa de mai multi medici din dinastiile Qin si Hang (anii 221 i. prosperitatea economica a promovat dezvoltarea medicamentelor chinezesti.e. „Bolile interne” .n. Inca in perioada dinastiilor Xia si Shang (secolele 22 – anii 256 i.e.n) au fost consemnate cel mai devreme substantele medicamentoase din China. In 1977 a vazut lumina tiparului „Marele dictionar al medicamentelor chinezesti”. a jucat si joaca un rol important pentru dezvoltarea si prosperitatea natiunii chineze. cu efectele nocive reduse. Aparitia acestei carti a pus baza stiintei medicamentelor chinezesti. Cartea cuprinde 365 de feluri de medicamente. tara noastra a reusit sa prepare peste 8. Cartea cuprinde 1.o lucrare de medicina traditionala chineza a trasat baza teoretica pentru medicina traditionala chineza.

trebuie cunoscute cu mare precizie. in anumite puncte. inteparea unui anumit punct de la nivelul lobului urechii poate trata o suferinta abdominala. Practic. Instrumentalul era format din ace din metale nobile. Ele sunt legate deseori de varsta. Scopul acestor tratamente este de a elimina excesul de yang si yin. variatia de sezon. Se recurgea la acupunctura pentru a trata afectiuni foarte variate: dar cele mai dese erau durerile de cap. iar in ultimiiani interesul pentru aceasta tehnica medicala este in crestere.n.Intrebuintarea medicamentelor chinezesti este bazata pe teoria Medicinii traditionale chinezesti. aur si argint. Acupunctura consta in inserarea la nivelul tegumentelor a unor ace lungi la adancimi diferite. compozitia. pe care erau reprezentate zonele in care aveau sa fie implantate acele. dar si din metale commune. dar si alte suferinte. Centrul de greutate al cercetarii medicamentelor chinezesti este axat pe selectarea si cultivarea soiurilor bune de plante medicinale. starea sanatatii si a maladiei. in Europa in secolul al XVII-lea. orice simptom sau boala poate fi supuse unei corectii prin acupunctura. pana si peritonite. trebuie sa se cunosc retetele. in numar de 365. Se vor lua masuri pentru protejarea plantelor medicinale originale. prevenirea degradarii celor existente. dozele si metodele de administrare precum si indicatiile si precautiile. Acele erau infipte la o adancime de 2 pana la 6 milimetri si se lasau pe loc de obicei cateva minute. provocate de luxatii. investigarea si valorificarea noilor surse de medicamente si introducerea plantatiilor medicamentoase din alte tari. restabilind astfel echilibrul. Prin intermediul acestora se trasmite o forta de viata active numita ch’i. Pentru a se cunoaste mai bine pozitia ‘punctelor vitale’ se obisnuia de prin secolul al XIlea e. intrau in . in functie de tratamentul urmarit. artrite.[1] Punctele de acupunctura. in mai multe puncte situate de-a lungul a 6 meridiane care traverseaza organismul.H. pe crearea soiurilor noi prin radioizotop si pe bioinginerie... Fiecare din puncte este legat de un anumit organ. sa se toarne statui de arama infatisand corpul omenesc. Acupunctura s-a raspandit in Coreea si Japonia la sfarsitul secolului X i. Pentru a administra in siguranta si cu efect medicamentele chinezesti.[4] Acupunctura si moxibustia Acupunctura si moxibustia fac parte din terapia medicala chineza de cateva mii de ani. conditiile fizice. dar uneori si cateva zile. Totodata ele asigura introducerea in corpul uman a unui surplus de energie din exterior. De exemplu.

Legenda aduce.1] Medicina chineza era bine dezvoltata cu mult timp inainte de inceputul epocii crestine. sau exercitiile de respiratie. un justificat omagiu spiritului de observatie si tenacitatii medicilor chinezi. prin observatie empirica. Sistemul japonez cerea o pregatire intense si de lunga durata inainte de a putea practica profesia in urma unei examinari guvernamentale. Dupa o grava epidemie care a afectat Japonia. metoda se practica cu ajutorul unor varfuri de piatra ascutita. dietica. la acupunctura. Pregatirea studentilor era asemanatoare cu cea inregistrata in China. medicina chineza castigase teren in Japonia si medicul Wake Hiroya. chiar sub forma aceasta. in esenta religioase. S-ar putea ca descoperirea existentei “punctelor vitale” sa se fi datorit inteparii sau combustiei in cursul unor ritualuri exorcizante ale samalilor. la fata locului. suferind de o puternica criza de migrena. Rezultatele acestor terapeutici nu au putut fi obtinute decat datorita spiritului acut de observatie al lecuitorilor. Chien Chen.[2] Trebuie amintita si influenta pe care a avut-o asupra medicinei chineze daoismul. a tradus cunostintele medicale chineze si i-a invatat pe altii s-o practice. Cu toate acestea. masajul. iar medicina chineza a fost acceptata in totalitate. a infiintat o scoala medicala bazata pe metodologia acesteia. kineziterapia. Medicina chineza avea deja radacini adanci. ale carui practice. studenti si medicii japonezi calatoreau in China pentru a invata direct. a sosit in Japonia si a ocupat o pozitie importanta la curtea imperiala. Influentele sale s-au raspandit la inceput in Coreea in secolul VI-lea d. In secolul urmator. acupunctura si moxibustia au patruns in Japonia. Legatura dintre cele doua fenomene a fost retinuta si controlata in alte cazuri de migrena. Dealtminteri. el a practicat medicina.indicatii si unele boli epidemice. tehnica este folosita pentru obtinerea anesteziei in interventii chirurgicale. medicii coreeni au fost invitati in aceasta tara pe post de consilieri. Moxa reprezinta un material moale care se arde deasupra pielii. In secolul al VIII-lea un calugar budist. Din secolul al VII-lea. Dealtfel exista legende care povestesc ca cineva. Sub numele japonez de Kanjin. In vechime. Era necesar ca studenti sa aiba un statut social ridicat pentru a fi admisi la studiu. acest mijloc traditional de tratament este practicat astazi pe scara intinsa nu numai in China. La sfarsitul aceluiasi secol.[5. dupa care se da foc materiei vegetale.[1] . cunostiintele medicale chineze au ajuns in Japonia prin intermediul coreenilor. au determinant crearea in China a unor practice terapeutice preluat mai tarziu de medicina din toata lumea: helioterapia. In prezent. pentru alungarea demoniilor incuibati in trupul bolnavilor.H. ajungandu-se astfel. In acest fel. Degeaba a in cercat imparatul Heijo in secolul al IX-lea sa combata influenta straina si sa reinstaureze practica medicala japoneza traditionala. precum holera. existau si profesori care se ocupau de pregatirea celor care apartineau unor clase mai sarace.[2] Moxibustia este la fel de veche ca si acupunctura si foloseste aceleasi maridiane si pentru plasarea moxelor. dar si in Europa si America.[1] Acestor doua procedee de excitatie in puncte foarte bine precizate li se poate adauga si revulsia regiunii. In punctele alese se infig in piele betisoare din tulpina unor plante (de obicei Artemisia vulgaris). a scapat brusc de dureri dupa o lovitura intamplatoare la picior.

Prima universitate. Au urmat si alte lucrari cu character enciclopedic. un “Dictionar alfabetie al medicamentelor” va ramane pentru patru secole textul clasic de ‘materia medica’. Dupa intreruperea contactelor cu China medicina a fost practicata in manastiri de bonzii buddisti. a 1882 de medicamente. O importanta speciala a avut cultura crizantemelor inca din sec. asemenea chinezilor. La sfarsitul secolului al VIII-lea se scrie in Japonia primul tratat de materia medica. VI. au menifestat un interes mult mai mare fata de botanica decat fata de zoologie. fondata la Nara. avea o facultate de medicina careia ii era anexata o gradina botanica. nu pe studiul operelor medicale.in o mie de volume. cultivand si 3000 de specii de plante medicinale.pe existenta clinica. chiar daca un “volum” ar avea doar dimensiunile unei fascicole de 60-80 de pagine. si cand( in 701) se creeaza un “Oficiu al medicamentelor”. Vin si medici europeni renumiti: F. Influenta medicinei chineze a continuat totusi. etc. Farmacologia chineza si-a facut aparitia in Japonia in sec. proportile gigantice ale lucrarii raman impresionante. in 16 volume) sau cea a lui Razan (din 1746. a medicului Ono Ranzan (sfarsitul secolului al XVIII-lea). descrie 1200 de specii de ierburi si 600 de specii de arbori. Maiestrii lor in aceste domenii au fost coreenii si chinezii. modul de intrebuintare. in 48 de volume. .. Dupa care. pentru lumea naturii s-a manifestat si in secolul entomologic. -medicii japonezi aducand contributia experientei lor personale si a cunoasterii ambiantei locale. sporadic. care sunt traduse sau copiate de japonezi in limba lor. V. in principalele orase din Japonia expozitii periodice de varietati de crizanteme exclusive. cand un medic corean a deschis o scoala de medicina la Osaka. In secolul urmator se noteaza un mare interes pentru lucrarile medicale ala olandezilor. In jurul anului 900 un invatat japonez publica o descriere a 1025 de produse ale farmacopeei chineze. Foarte numeroase tratate de floricultura au aparut in Japonia. Din secolul XVI. europene sau japoneze. proprietatile. Organizat la scoala Chinei si a Coreei. scoala europeana de medicina a continuat tot mai intens organizarea temeinica a scolii si institutiilor medicale japoneze. ci-un lucru nou. Interesant de observat ca japonezii. von Siebold descrie in 1822 la Nagasaki o scoala medicala fondata. -opera neintrecuta prin precizia sa. cu un personal specializat pentru prepararea medicamentelor pe baza de plante. Un “Dictionar ilustrat de ierburi si arbori”. studiul medicinei a inceput in Japonia in primele decenii ala sec. care descrie varietatile. Clasica a ramas “Introducerea in farmacologie”. iar in 1284.In cazul japonezilor interesul pentru stiintele naturale si medicina s-a manifestat mai intens decat pentru alte stiinte. -cea a lui Ekken (din 1707. Dar nici un alt popor din lume n-a aratat un asemenea interes fata de lumea insectelor ca japonezii. in 30 de volume. tipic japoneza. XVII de cand a inceput sa se organizeze. pe care le distribuiau gratuit saracilor. in 48 de volume). in 701. contrafacerile. publicat in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Pasiunea. O enciclopedie a produselor naturale ale Japoniei a fost inceputa in 1679. contactele cu europenii au inaugurat o era noua si in acest domeniu. –Lucrarile introduse aici de olandezi au stimulat studiul stiintific al plantelor.care a lasat urme de mare finete artistica si in literatura si in arta lor. pana la aparitia in Japonia a farmacologiei europenilor. cand misionarii portughezi au facut aici spitale si leprozerii. caruia in secolele imediat successive ii urmeaza altele. cand un medic chinez aduce aici 160 de volume privind acest domeniu.

negustorii olandezi au venit cu chirurgii lor proprii. alimentatie cu alge marine contra diabetului. savantii japonezi au adus o contributie remarcabila la progesul stiintelor medico-biologice. Ulterior.-si in special la tara. in general aceeasi medicatie pentru aceleasi boli atat oamenilor cat si animalelor. erau foarte putini in in Japonia: doar la curte si in orasele mari.inca din secolul VII. mai ales in domeniul biochimiei. In restul tarii circulau doftori ambulanti.bolnavii se tratau folosind stravechi retete populare empirice:albusul de ou contra arsurilor.[2] . vindecatori si vanzatori de ierburi. In anul 1706 a aparut o traducere japoneza a operelor chirurgicale ale lui Ambroise Pare. In ultima suta de ani. Circularea tratatelor europene a fost admisa doar dupa 1700. dar pana si in prima jumatate a secolului al XIX-lea se ma emit decrete imperiale prin care studierea medicinei occidentale era interzisa. s. chiar si in cazuri de maladii nervoase. ceai de frunze de bambus contra durerilor de stomac. o data cu comertul si misionarii portughezi. mai bine pregatiti. Dar medicii adevarati practicau. de radacini si de doftorii magice. microbiologiei si imunologiei.Medici de profesie.m. [5.2] Influenta medicinei europene a inceput sa exercite in secolul al XIX-lea. frunze de volbura contra intepaturilor de insecte. Se aplica. In general insa. ceai de radacini de bujor contra diareei.a. asemenea colegilor lor chinezi ai caror discipoli erau-acupunctura si cauterizarea prin ardere pe anumite regiuni a unor ierburi uscate(moxa).d.

pag.org/wiki/China [5.O. pag. 50-63 [2] Vatamanu.wikipedia. Istoria Medicinei Universale.. 139-142 .-Cultura si civilizatia chineza. pag. Bucuresti 1999.-Cultura si civilizatia japoneza. editura Vestala. Bucuresti 1999. O istorie a medicinii. Editura Albatros.2] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2. editura Saeculum I..BIBLIOGRAFIE: [1] Ursoniu. 102 [4] http://en. pag. N. Bratescu. G.O. 7886 [3] Emanoil Grigorescu ‘Din ierburi s-au nascut medicamentele’ editura Albatros 1987. 69 [5. S. pag. Timisoara 2000. editura Saeculum I.. editura Vestala..1] Ovidiu Dramba ‘ Istoria culturii si civilizatie’ vol 2.. Editura de Vest.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful