Structura limbii spaniole (II)

Sistemul vocalic

Fonemele limbii spaniole: vocalele

Vocalele: foneme sonore si deschise care se deosebesc intre ele prin timbrul lor (unda sonora) caracteristic. Aerul vibrant care iese prin glota gaseste in faringe, fosele nazale si cavitatea bucala o cutie de rezonanta de dimensiuni si forma variabile pentru fiecare vocala in parte. In timp ce consoanele trebuie sa faca fata unui obstacol (la iesirea aerului din cavitatea bucala, de exemplu), vocalele se caracterizeaza prin absenta oricarui obstacol. Totusi, este dificil sa se stabileasca o diviziune riguroasa intre consoane si vocale datorita naturii vocalice a consoanelor lichidelor in diferite limbi indoeuropene, de exemplu in limba srb /srdze/. In plus, in fonetica istorica sunt destul de frecvente cazurile de vocalizare a consoanelor in evolutia de la latina la spaniola (Lat. v. multu > Esp. muy) sau de consonantizare a vocalelor (Lat. v. maiu > Esp. mayo).

Din punct de vedere fonetic, vocalele, spre deosebire de consoane, sunt sunete care prezinta un grad mai mare de deschidere a oraganelor articulatorii. Din punct de vedere fonologic, vocalele, spre deosebire de consoane, poseda capacitatea de a forma nucleu silabic: me-sa, al- can-ce, e-ru-di-cin (margine silabica = consoana) + nucleu silabic = vocal ( + margine silabica = consoana)

Timbrul constituie caracteristica cea mai relevanta si distinctiva a fiecarei vocale: daca limba prezinta o pozitie anterioara si apropiata de palatul tare, cavitatea bucala anterioara (care functioneaza ca o cutie de rezonanta) este destul de mica si, prin urmare, sunetul care se produce prezinta un timbru ascutit [i]. daca limba prezinta o pozitie posterioara si apropiata de valul palatului, cavitatea bucala anterioara (care functioneaza ca o cutie de rezonanta) este destul de mare si, prin urmare, sunetul care se produce prezinta un timbru grav [u]. daca limba prezinta o pozitie medie (mijlocie) si joasa, se creeaza doua cavitati de rezonanta (una anterioara si alta posterioara) practic egale si, in consecinta, sunetul vocalic produs prezinta un timbru intermediu sau neutru [a].

Evolutia sistemului vocalic

Sistemul vocalic latinesc Trasatura caracteristica: cantitatea hc aici hc acesta vnit a venit vnit (el) vine mlum mr mlum ru s gur s os Vocale tonice Latina clasic: 10 Spaniola medieval si modern: 5

Vocalele atonice in limba latina

Vocale atonice in silabe initiale
Vocale atonice in silabe finale

Lat. clasica: 10 Sp. med. si mod.: 5 Lat. clasica: 10 Sp. med. si mod.: 3

Vocale atonice in interiorul cuvantului (Appendix Probi) angulus non anglus calida non calda speculum non speclum stabulum non stablum vetulus non veclus viridis non virdis

Latina vulgar a catenatu > limitare > septimana > temporanu > manica > retina > sanguine >

Spaniola candado lindar semana temprano manga rienda sangre

Evolutia sistemului consonantic

Sistemul consonantic latin (relativ sarac) Labiale Dentoalveolare Velare Oclusiv /p/ /b/ /t/ /d/ /k/ /g/ Fricative /f/ /s/ /h/ Nazale /m/ /n/ Laterale /l/ Vibrante /r/

Palatalizare: schimbarea pronuntarii unei consoane initial oclusive (inchidere completa a organelor articulatorii) apropiind dorsul limbii de palat, sub influenta unei vocale anterioare (sa palatale) care-i urmeaza. Leniia (proces de mutatie fonetica; consta in debilitarea unei consoane) a afectat aproape toate consoanele in pozitie intervocalica si toate geminatele.

Exemple de palatalizare
/n/ + [j] > [] arnea Hispania > > araa Espaa

/l/ + [j] > [] > [] > [x] aliu > ajo muliere > mugier >mujer melire > mejor -/kt/- > /c/: nocte > noche estrictu > estrecho /k/ + [j] > [] rciu > [e'rio] > erizo calcea> ['kala] > calza

Eemple de leniie
/-pp-/ /-p-/ > > /p/ /b/ Lat.vulgara Sp. medievala cuppa > copa cpa > cuba

/-b-/ /-t-/ /-d-/

> > >

// cibu /d/ (=[] catna sedre

cevo cadena seer > Sp. moderna ser

> > >

Sistemul vocalic spaniol cunoaste cinci foneme: /i/, /e/, /a/, /o/, /u/

Fonemele /e/ si /o/ prezinta alofone deschise in urmatoarele situatii: in contact cu [r]: cerro ['ro], reto ['rto], corre ['kre], robo ['ro]; cand preced sunetul [x]: ceja ['xa], ojo ['xo];
cand fac parte dintr-un diftong descrescator: seis ['sis], sois ['sis]; Alofonul deschis al lui /o/ se produce, de asemenea, in orice silaba terminata in consoana: corte ['krte], bolso ['blso], in timp ce alofonul deschis al lui /e/ apare cand silaba se termina in orice consoana cu exceptia lui [d], [m], [n], [s], []: belga ['bla], vez [be].

 1.

2.

3.

Fonemul /a/ prezinta trei alofone: un alofon palatalizat, cand preceda o consoana palatala [c], [n], [], [j]: calle ['kae], caa ['kaa], macho ['maco]; un alofon velarizat care se produce cand preceda vocalele /o/, /u/ sau consoanele [l], [x]: ahogo ['oo], causa ['kusa], alma ['lma], caja ['kxa]; un alofon mediu care apare in toate contextele nementionate anterior: casa ['kasa], contad [ko'ta].

Clasificarea vocalelor

1. dupa modul de articulare exista vocale inalte, medii si joase: daca limba se apropie de palat, se produc vocalele cunoscute sub numele de vocale inchise, vocale cu un grad redus de deschidere sau vocale inalte: /i/, /u/; daca limba se indeparteaza mai mult de palat, se produc asa numitele vocale medii sau cu deschidere mica: /e/, /o/; daca limba se indeparteaza la maximum de palat, se produce vocala deschisa sau joasa, adica o vocala cu un grad maxim de deschidere: /a/.

2. dupa locul de articulare exista vocale anterioare, posterioare si centrale: cand partea predorsala a limbii ocupa o pozitie articulatorie in zona palatului, se produc vocalele anterioare sau palatale: /e/, /i/; daca partea postdorsala a limbii se apropie de zona posterioara a cavitatii bucale, adica de valul palatului, se produc vocalele posterioare sau velare: /o/, /u/; daca partea dorsala a limbii se gaseste in regiunea de mijloc a palatului, vocala care se produce este o vocala centrala: /a/.

3. in functie de actiunea valului palatului existe vocale orale si vocale nazale: daca in timpul emisiunii aerului fonator valul palatului este lipit de peretele faringelui, canalul care face legatura cu cavitatea nazala este inchis si prin urmare, aerul este expirat doar prin cavitatea bucala, formandu-se astfel vocalele orale: /i/, /e/, /a/, /o/, /u/; daca, in schimb, valul palatului este intr-o pozitie medie, fara sa inchida accesul aerului expirat la cavitatea nazala sau la cavitatea bucala, se produc vocalele nazale, sau mai exact oronazalizate: [], [], [], [], [], pentru ca in spaniola aceste vocale au mai putina rezonanta decat vocalele oronazale din franceza sau portugheza. In spaniola, vocalele oronazalizate sunt alofone ale vocalelor orale si apar in doua pozitii: aproape ori de cate ori o vocala este situata intre doua consoane nazale: nunca ['nka], nombre ['nmbre]; uneori, daca vocala se afla in pozitie initiala absoluta si intr-o silaba care se termina intr-o consoana nazala: onda ['da], insoportable [nsopor'tale], antao [tao].

4. dupa forma rotunjta sau un a gurii in momentul in care este expirat aerul exista vocale labializate sau nelabializate: In spaniola, prin natura lor, vocalele posterioare sunt labializate, in schimb, in mod normal, cele anterioare sunt nelabializate. De aceea, cele doua serii de vocale, cele anterioare si cele posterioare, sunt normale din punct de vedere fonetic. Cu alte cuvinte, trasatura labiala nu este pertinenta, pentru ca [o], [u] se pronunta cu labializare si [e], [i] fara. In alte limbi (franceza, germana, neerlandeza, maghiara, de ex.) exista vocale anterioare labializate sau posterioare nelabializate: Franceza jeune Neerlandeza: geur euforie heuvel soeur put une hut prune vuur

5. dupa intensitatea energiei artculatorii exista vocale tonice si atonice: Vocalele care primesc un maximum de enegie articulatorie intr-un cuvant, cele tonice, au o mai mare fermitate si o mai mare perceptibilitate decat cele atonice, care primesc un minimum de intensitate articulatorie, dar suficient ca sa fie recunoscute ca atare: tomo ['tomo], tomis [to'mais]. In spaniola aproape ca nu se poate vorbi de vocale relaxate, ca de exemplu in portugheza, catalana, rusa sau neerlandeza.

6. dupa cantitate exista vocale lungi si vocale scurte:

Exista vocale lungi si scurte, semilungi si semiscurte, dar cantitatea vocalica un are in spaniola relevanta fonologica, ca, de ex., in engleza, neerlandeza, etc: Neerlandeza: hen (pe ei / ele) ['hen] heen (acolo) ['hn] man (barbat) ['man] maan (luna) ['mn] wil (vointa) ['wi] wiel (roata) ['w] In spaniola, de fapt, toate vocalele trebuie considerate scurte.

Definirea vocalelor din punct de vedere fonologic: modul de articulare, locul de articulare (pentru ca doar aceste doua trasaturi sunt pertinente din punct de vedere foologic). Definirea vocalelor din punct de vedere fonetic: mod de articulare, loc de articulare, actiunea valului palatului, actiunea buzelor (labializarea), gradul de intensitate, caracterizare acustica.

Diftongi si triftongi

Diftongi: prezenta a doua vocale in aceeasi silaba. V1 + V2 = diftong, unde una ditre cele doua vocale e nucleu silabic (Vns) iar cealalta este margine silabica pre sau postnucleara (Vpn): acacia [a'kaja]: [j] = margine silabica prenucleara; [a] = nucleu silabic;

cantis [ka'tais]: [a] = nucleu silabic; [i] = margine silabica postnucleara. Triftongi: prezenta a trei vocale in aceeasi silaba. V1 + V2 + V3, unde V2 = Vns iar V1 si V3 = Vpn; Vpn = semiconsoana sau semivocala, dupa cum sunt situate inainte sau dupa Vns.
buey ['bwei] negociis [neo'jais]

Vpn + Vns = diftong crescator Vpn = semiconsoana: [j] sau [w]

Vns + Vpn = diftong descrescator Vpn = semivocala: [i] sau [u]

[ja]: acacia [a'kaja] [je]: tiene ['tjene] [jo]: labio ['lajo] [ju]: ciudad [ju'a] [wa]: cuanto ['kwato] [we]: cuerda ['kwra] [wi]: ruido ['rwio] [wo]: arduo ['arwo]

[ai]: aire ['aire] [ei]: rey [rei] [oi]: voy [boi] [au]: causa ['kausa] [eu]: deuda ['deua] [ou]: COU [kou]

Semivocalele si semiconsoanele sunt, in spaniola, simple alofone ale fonemelor vocalice corespunzatoare: /i/: [i], [j], [i] /u/: [u], [w], [u] prin urmare, distinctia semiconsoana, semivocala este pur fonetica si indica pozitia pre sau postnucleara a vocale care constituie marginea silabica.
In spaniola diftongii si triftongii sunt elemente bifonematice si, respectiv, trifonematice, de ex.: negocias / negociis. [ne'ojas] / [neo'jais]. In consecinta, trebuie acordata atentie la transcrierea lor fonologica, dar si fonetica.

Pronuntarea conjunctiei y difera in functie de complexul fonic in care apare:

intre doua consoane, se realizeaza ca o vocala: Juan y Carlos [xwan i 'karlos] sau [xwani 'karlos]; intre consoana si vocala sau intre doua vocale, se realizeaza ca semiconsoana: Carlos y Elena ['karlos je'lena], Mara y Elena [ma'ria je'lena]; intre vocala si consoana, se realizeaza ca semivocala: Elena y Carlos [e'lenai 'karlos]

Pronuntarea conjunctiei u (alomorf al disjunctivei o) se realizeaza intotdeuna ca semiconsoana: siete u ocho ['sjete 'woco].

Hiatul
Hiat: doua vocale alaturate care apartin unor silabe diferite. Hiatul este posibil: cand concureaza doua vocale medii sau una medie si alta joasa sau una joasa si alta media, si fiecare dintre ele constituie Vns, fara sa se poata forma diftong: re-al, co-e-t-ne-o. cand concureaza doua vocale, una inalta si alta medie sau joasa exista posibilitatea sa un formeze diftong, fiind fiecare dintre ele Vns: his-to-ria / ge-o-gra-f-a.

1.

2.