Traditii si obiceiuri bucovinene de anul nou

Sarbatorile de iarna din Bucovina au un farmec deosebit pentru ca satenii din aceasta parte a tarii pastreaza cu sfintenie obiceiurile strabunilor: Plugusorul, Buhaiul, Irozii, Dansul mascatilor. An de an, grupurile de copii, adolescenti sau flacai pornesc prin casele oamenilor din sat pentru a le vesti trecerea intr-un nou an si a le face urari de sanatate si belsug in toate. Grupurile de uratori de toate varstele, inbracati in cosumele traditionale, cu sumane groase, purtand caciuli impodobite, bice si clopotei, sunt primite cu drag, iar gazdele ii rasplatesc cu mere, nuci, covrigi sau colacei. Ceata mascatilor prezenta, in seara de ajun a Anului Nou, a mastilor pe ulitele satelor bucovinene nu este determinata doar de sensul carnavalesc al petrecerii, ci are o motivatie mult mai profunda, convingerea ca respectind si ducind mai departe obiceiurile strabunilor, oamenii vor avea parte, in anul care vine, de holde imbelsugate si livezi rodnice, de sanatate si putere. In satele bucovinene se obisnuieste ca in ziua de ajun a Anului Nou pe ulite sa umble mascatii, intro singura ceata, denumita diferit de la o asezare la alta: partie, banda, malanca, hurta etc. Ceata reuneste toate personajele mascate, ursul, capra, caiutii, cerbii, uritii, frumosii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. Dupa lasarea serii, ceata cea mare se farimiteaza, iar bandele rezultate incep sa mearga din casa in casa, pina la rasaritul soarelui, atunci cind Anul Nou isi intra in drepturi. Invierea ursului reda metaforic succesiunea anotimpurilor. Unul dintre cele mai impunatoare personaje din Bucovina este ursul. Cultul ursului este mostenit de la geto-daci, care considerau acest animal ca fiind sacru. De altfel, chiar numele lui Zalmoxis este derivat de la blana de urs, "zalmos! " insemnind chiar blana de urs." Grupati in cete, mascatii trec pe la sateni, cantand si dansand in ajun de Anul Nou. Uneori, ironizaza in cantecele lor anumite vicii ale gazdei. De exemplu, daca aceasta obisnuieste sa traga la masea, unul dintre personajele mascate care intra in rol este betivul. Se spera ca in acest fel, prin ras, oamenii sa se indrepte in anul ce urma sa vina. Alte roluri interpretate de satenii deveniti pentru o noapte actori sunt gospodina, boierul, urata satului, fata de maritat, lenesul, morocanosul, rautaciosul sau inteleptul satului In zilele noastre, prezenta mascatilor in seara de ajun de Anul Nou are o motivatie profunda: satenii cred ca, dincolo de sarbatoarea trecerii in Noul An, respectand si ducand mai departe obiceiurile strabunilor, vor avea parte, in anul care sta sa vina, de holde imbelsugate si livezi rodnice, de sanatate si putere de munca. In ziua de ajun, si pana a doua zi dimineata, la rasaritului soarelui, cand noul an isi intra in drepturi, cetele de mascati duc din casa in casa vestea trecerii in noul an. La Gura Humorului s-a pastrat obiceiul ursului de paie. Cel care se mascheaza in urs de paie este imbracat in ajun de Anul Nou cu fringhii care au fost rasucite din paie de griu sau secara. El insoteste ceata ursului in toata noaptea de Anul Nou. In dimineata de Sf. Vasile se obisnuieste ca aceste fringhii de paie de secara sau griu, care se coseau pe haine, sa fie arse. Cei care joaca ursul nu au voie sa se dezbrace pina la trecerea in noul an. Ursii joaca la comanda ursarilor, tineri chipesi, imbracati cu haine cit mai colorate, care poarta pe spate o mantie si pe cap au sepci de genul celor militare, pe care sint lipite sfere impodobite cu oglinzi si globuri. Sub comanda ursarilor, ursii joaca in cerc, se rostogolesc, lovesc pamintul cu picioarele si, intr-un final, mor. Apoi invie miraculos, moment ce reda metaforic succesiunea anotimpurilor, succesiune care, in credinta bucovineana, sta sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si care stie cind vine, cu adevarat, primavara.

"Vindecarea" caprei simbolizeaza sosirea Anului Nou. Un alt personaj foarte raspindit in cetele din satele bucovinene este capra, care se caracterizeaza printr-o vitalitate excesiva, prin care reuseste sa capteze atentia asistentei. Asemanator cu capra, din punctul de vedere al dansului si al costumului, este cerbul. Masca de cerb sau capra se compune din cap, cu maxilar clampanitor si un trup realizat dintr-un covor sau o patura. Un trofeu de cerb sau coarne de capra se regasesc in partea superioara a mastii. Intre coarne se realizeaza compozitii decorative deosebite, la care se folosesc margele, oglinzi, beteala, flori etc. Capra (sau cerbul) este insotita de personaje care simbolizeaza ciobanii, mosnegi sau babe, precum si de dansatori in costume populare. In cursul dansului caprei exista un moment in care animalul se imbolnaveste si cade la pamint. Ciobanul intra in panica si poarta un dialog extrem cu capra. Cit timp capra este in agonie, membrii alaiului sint ingrijorati, dar o data cu insanatosirea animalului, reapar bucuria si veselia. Acest moment din dansul caprei semnifica "moartea" anului care tocmai se incheie si nasterea anului care vine. Calul inlatura spiritele rele. In zonele sudice, in special ale Bucovinei, se intilneste, la pragul dintre ani. In Bucovina, calutul apare in trupe separate, de caluti, sau caiuti, ori in amestecuri cu alte animale. Semnificatia este: de aparare a omului, a locuintei, de spiritele rele. Calul este animalul care inlatura spiritele rele. La casele din Bucovina, la capatul grinzilor de la case sint sculptate capete de cai pentru ca inlatura spiritele rele. Momentul acesta de trecere dintre ani este marcat si de confruntarea spiritelor rele cu cele bune. In antiteza cu bunghierii se afla "uritii". Acestia evidentiaza, prin intermediul mastilor, cele mai respingatoare racile ale caracterului uman. Prin intermediul acestor masti se ironizeaza prostia, se ia in batjocura batrinetea (ca fenomen) si moartea. La sate, "plugusorul" este extrem de complex, si alaiurile care merg din casa in casa duc cu ele chiar un plug. Datina de Anul Nou este o datina cu predilectie agrara. Firesc, ne intrebam de ce se umbla la Anul Nou cu plugul si semanatul, deoarece acestea sint lucrari agricole care se practica primavara. Este o translare a acestor obiceiuri din primavara. In preistorie, ele se faceau de 1 martie, de Martin. Ursul se juca in luna martie. Buhaiul face parte din recuzita cu caracter agrar. Chiar si textul plugusorului este in excelenta o naratie privind muncile agricole. Incepe cu aratul, apoi urmeaza semanatul, cu ingrijirea plantelor, cu recoltatul si adusul boabelor in hambare. Darurile care se ofera de Craciun se fac din covrigi, colaci, colacii rotunzi ca soarele si luna. Colacii rotunzi ca soarele si luna sint o reminiscenta a vechiului cult pagin al lui Mitras. Zeul Mitras, al Soarelui era sarbatorit pe 25 decembrie. Initial, Craciunul nu era pe 25 decembrie. A pendulat intre aceasta data si 6 ianuarie, a 6-a zi din an, ziua cind si in Biblie se spune Facerea Lumii. Iisus Hristos venind pe lume in chip de om s-a acceptat aceasta data, de 6 ianuarie. Numai ca la 6 ianuarie se suprapuneau doua evenimente: nasterea si botezul lui Iisus. Botezul era privit ca o nastere spirituala, pe cind nasterea propriu-zisa era una materiala. Si atunci, parintii teologi au transferat aceasta data a nasterii, de la 6 ianuarie pe 25 decembrie, tocmai pentru a indeparta obiceiurile pagine ale Zeului Mitras. Dar din aceste obiceiuri pagine s-au mai pastrat colacii rotunzi, simbolizind soarele si luna".