Eneida

Eneida, considerat epopeea naional a romanilor, este un poem epic aparinnd scriitorului latin Vergilius. Alctuit din 12 cri, grupate n dou pri, corespunztoare celor dou epopei ale lui Homer, marele model literar al poetului latin. E bazat pe legenda conform creia, Enea, erou troian de origine divin (era fiul zeiei Venus), dup cderea Troiei si lungi peregrinri, ajuns n Latium pe rmurile Italiei, fondeaz o colonie, din care va rezulta mai trziu Roma. Conform legendei, fiul su, Ascanius, va ntemeia cetatatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei ceti, Rea Silvia, va da natere celor doi gemeni, Romulus i Remus, fondatorii Romei. Cele 12 cri ale epopeei sunt grupate n dou pri: Primele ase cri nfieaz evenimentele care au avut loc n al aptelea an de rtciri pe mare. Dup ce flota lui Enea este aruncat de furtun pe rmurile Africii, regina Cartaginei, Didona, i gzduiete pe troieni. Didona se ndrgostete de Enea, acesta ns - n urma ndemnului lui Jupiter - o prsete pentru a-i ndeplini menirea ntemeierii unui stat nfloritor n Italia. Dezamgit, Didona se sinucide, njunghiindu-se cu sabia lui Enea. n ultimele ase cri se povestete debarcarea lui Enea n Italia, la gurile Tibrului. Aici se cstorete cu Lavinia, fiica regelui din Latium, Latinus. Turnus, conductorul rutulilor i logodnicul Laviniei, pregtete rzboiul contra lui Enea. Din aceast lupt, eroul troian - cu ajutorul lui Jupiter la insistenele lui Venus - iese victorios, apropiinduse de ndeplinirea misiunii sale istorice. Virgiliu a murit nainte de a-i desvri opera. Augustus o dat ordin legatarilor testamentari ai poetului, Varius i Tucca, s nu distrug manuscrisul - cum dorise Virgiliu - ci s-l publice ca atare, cu un minimum de prelucrri. Chiar neadus la perfeciune, Eneida a fost recunoscut de la nceput drept una din capodoperele literaturii, alturi de epopeele homerice, Iliada i Odiseea, care i-au servit ca model, influennd generaiile ulterioare de scriitori, pn n perioada umanismului. CARTEA A 6-A - CATABAZA Nuanteaza cel mai mult valentele mitice ale epopeii : realitatea istoricase dilate in favoarea celei legendare, iar timpul si spatial devin entitati auxiliaremenirii civilizatoare a lui Aeneas.In momentul patrunderii in lumea Infernului, calauzit de Sybilla, Aeneastraieste din plin experienta spirituala, descoperind mirajul eternitatii umane.Umbrele muritorilor pe care ii intalneste in cautarea tatalui sau nu sunt decatinstrumentele introspectiei in fantastic.Revederea Didonei semnifica indepartarea definitiva a ispitei. Dido,tentatia pasionala, reprezinta acum trecutul, iar portretele eroilor romanisimbolizeaza perspective mitica. Coborarea in infern , include valentele detaliate ale epopeei : strabatereazonelor subpamantene, sumbre la inceput si haotice, apoi din ce in ce mailuminoase. Acestea reprezinta treptele intierii si ascensiunii spirituale menitesa-l determine pe Aeneas sa constientizeze actul creator.La capatul acestui tunel al devenirii, Aeneas are posibilitatea de acontempla si de a veghea soarta descendentilor sai.Fantasticul are darul de a conota

suplimentar experienta traita de Aeneas.Spre deosebire de Dante Aligheri, infernul nu constituie la Vergilius o lumea pieirii ci imbinarea celor 3 cercuri concentrice : infern, purgatoriu si paradis.Lumea epopeei nu este o lume unica, singulara sau limitativa, ci una auniversului dual. Eneida este lumea a 2 realitati : istoria si mitul.Dubla apartenenta a eroului la un destin eroic dar si la o realitateindividuala este de fapt ceea ce il pune in opozitie cu sine insusi, transformandu-l din simplu erou epic in personaj complex.Sfera mitica intruchipeaza infernul ca fiind un loc subteran de retregere,fie al pedepsei divine, fie al ispasirii si purificarii. Cartea a VI-a ocupa n economia Eneidei un loc central nu numai din punct de vedere formal, ntruct acest descensus ad inferos se constituie ntr-un nucleu de semnificatii ce iradiaza nspre toate celelalte carti ale epopeii. Desfasurarea concentrata a acestei carti ar fi urmatoarea*: Enea soseste la Cumae, tinut descris succinct de Vergiliu ca fiind alcatuit dintr-o zona n care predomina cremenele si dintr-o padure densa ferarum. Eroul, mpreuna cu tovarasii sai, se ndreapta spre pestera Sibyllei(caracterizata n primul rnd de epitetul horrenda): antrum immane, procul secreta. FunctiaSibyllei este dezvaluita de la bun nceput: Sibylla este profetesa lui Apollo Delianul, care i insufla magnam mentem animumque. Zona dinaintea portilor este un lucus Triviae (crng al Dianei), n fata careia se afla salasurile de aur. n text are loc o (aparenta) digresiune: Vergiliu rememoreaza stravechiul mit al lui Daedalus, care, ne spune poetul, s-ar fi oprit din zborul pe care l-a nceput fugind din regatul legendarului Minos, pe arx Chalcidica, loc unde i-a consacrat lui Phoebus aripile sale si unde i-a zidit immania templa (n care trebuia Enea sa intre). Descrierea portilor apare si ea ca o digresiune complet inutila: pe aceste porti sunt zugravite moartea lui Androgeus si osnda atenienilor jertfa a cte sapte dintre copiii lor pe an; elementul central l constituie nsa labirintul hic labor ille domus et inextricabilis error si mitul sau emblematic: dragostea nelegiuita a Pasiphaei, precum si rodul acestei iubiri (Minotaurul). Vergiliu nu uita sa aminteasca ca Daedal, cednd n fata dragostei reginei, a descurcat capcanele (dolos resolvit), printr-un fir cu care i-a ndrumat pasii. Enea oricum nu are timpul necesar de a le privi pe toate, pentru ca solii (Achates si Deiphobus), l cheama n fata Sibyllei locul de unde aceasta i se va adresa este latus ingens excisum in antrum Euboicae rupis, spre care duc o suta de cai si unde exista o suta de usi. Aici, zgomotul surd al grotei capata accente terifiante, caci ruunt totidem voces, responsa Sibyllae. Celebrele cuvinte ale fecioarei deschid sirul profetiilor: Poscere fata / tempus, ait: deus, ecce deus!, urmate de disparitia fulgeratoare a preotesei lui Apollo ramne nsa vuietul ngrozitor (tument pectus /corda, semn al posesiunii divine). Profetia lui Apollo (prin vocea Sibyillei) se rezuma la anuntarea luptelor pentru stabilirea pe tarm italic si a casatoriei cu Lavinia. Enea doreste nsa mai mult: cere sa-si vada tatal. Sibylla l avertizeaza ca poarta Infernului este deschisa permanent, nsa primejdia o constituie iesirea, harazita numai unor alesi; pentru a putea iesi, are nevoie de o creanga de aur, pe care s-o nchine Proserpinei si de o prima jertfa de snge (concretizata n moartea prietenului sau Misenus). Conditiile sunt ndeplinite, iar Enea o urmeaza (singur) pe Sibylla n grota. Dupa pacurgerea unui drum plin de obstacole (ncercarea unor damnati de a-l pacali si ntreg bestiarul nefericirilor umane), ei trec

Styxul n luntrea lui Charon. Ajungnd ininima Infernului, Enea o ntlneste pe Dido si o ntreaga pleiada de eroi homerici, stapnul lumii damnatilor fiind Radamanthys Cretanul. n lacasurile fericitilor, cu ajutorul lui Musaeus, cei doi l gasesc pe Anchise, care se arata mult mai putin zgrcit n cuvinte dect Sibylla, generozitatea sa profetica mergnd pna la predictia destinului urmasilor lui Enea si al Romei nsasi. n cele din urma eroul este scos din lumea subpamnteana pe una dintre cele doua porti ale somnului, si anume pe cea a visurilor nselatoare.