P. 1
Psihofarmacologie

Psihofarmacologie

|Views: 132|Likes:
Published by Daniel Lesovschi
Psihofarmacologie
Psihofarmacologie

More info:

Published by: Daniel Lesovschi on Mar 12, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/01/2013

pdf

text

original

Sections

  • Cuvânt înainte
  • 1.1.Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope
  • 1.2.Cercetårile psihofarmacologice la copil
  • 1.3.Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului
  • 1.6.Defini¡ii utile
  • 2.2.No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie
  • 2.3.No¡iuni de farmacologie
  • 3.1.Defini¡ie
  • 3.2.Clasificarea medicamentelor antipsihotice
  • 3.3.Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice
  • 3.4.Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori
  • 3.5.Antipsihoticele tipice (Neurolepticele)
  • 3.5.2.Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice
  • 3.5.4.Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent
  • 3.5.5.Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice
  • 3.5.6.Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice
  • 3.5.7.Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice
  • 3.5.8.Neurolepticele depot
  • 3.6.Antipsihoticele atipice
  • 3.6.3.Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent
  • 3.6.4.Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice
  • 3.6.7.Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice
  • 3.7.Studii clinice
  • 4.1.Defini¡ie
  • 4.2.Clasificarea medicamentelor antidepresive
  • 4.3.Efecte clinice
  • 4.4.Antidepresivele triciclice, tetraciclice ¿i ciclice atipice
  • 4.4.1.Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice
  • 4.4.3.Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent
  • 4.4.4.Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice
  • 4.4.5.Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice
  • 4.4.7.Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice
  • 4.5.Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei
  • 4.6.1.Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei
  • 4.6.2.Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei
  • 4.6.3.Indica¡iile mirtazapinei
  • 4.6.4.Contraindica¡iile mirtazapinei
  • 4.6.5.Efectele secundare ale mirtazapinei
  • 4.6.6.Utilizarea clinicå a mirtazapinei
  • 4.6.7.Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei
  • 4.7.1.Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei
  • 4.7.2.Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei
  • 4.7.3.Indica¡iile venlafaxinei
  • 4.7.4.Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei
  • 4.7.5.Efectele secundare ale venlafaxinei
  • 4.7.6.Utilizarea clinicå a venlafaxinei
  • 4.7.7.Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei
  • 4.8.1.Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului
  • 4.8.2.Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului
  • 4.8.3.Indica¡iile bupropionului
  • 4.8.4.Contraindica¡iile bupropionului
  • 4.8.5.Efectele secundare ale bupropionului
  • 4.8.6.Utilizarea clinicå a bupropionului
  • 4.8.7.Interac¡iunile medicamentoase
  • 4.9.1.Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei
  • 4.9.2.Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei
  • 4.9.3.Indica¡iile reboxetinei
  • 4.9.4.Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå
  • 4.9.5.Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå
  • 4.9.6.Utilizarea clinicå a reboxetinei
  • 4.9.7.Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei
  • 4.10.Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona
  • 4.10.1.Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei
  • 4.10.2.Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei
  • 4.10.4.Contraindica¡iile trazodonei
  • 4.10.5.Efectele secundare ale trazodonei
  • 4.10.6.Utilizarea clinicå a trazodonei
  • 4.10.7.Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei
  • 4.11.Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona
  • 4.11.1.Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei
  • 4.11.2.Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei
  • 4.11.3.Indica¡iile nefazodonei
  • 4.11.4.Contraindica¡iile nefazodonei
  • 4.11.5.Efectele secundare ale nefazodonei
  • 4.11.6.Utilizarea clinicå a nefazodonei
  • 4.11.7.Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei
  • 4.12.Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO)
  • 4.12.1.Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei
  • 4.12.4.Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei
  • 4.12.5.Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei
  • 4.12.6.Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei
  • 4.12.7.Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei
  • 5.1.Defini¡ie
  • 5.2.Clasificare
  • 5.3.Timostabilizatoarele anticonvulsivante
  • 5.3.1.Introducere
  • 5.3.3.Carbamazepina
  • 5.3.3.1.Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei
  • 5.3.3.2.Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei
  • 5.3.3.3.Indica¡iile carbamazepinei
  • 5.3.3.4.Efectele secundare ale carbamazepinei
  • 5.3.3.5.Contraindica¡iile carbamazepinei
  • 5.3.3.7.Influen¡area testelor de laborator
  • 5.3.3.8.Utilizarea clinicå a carbamazepinei
  • 5.3.4.Acidul valproic
  • 5.3.4.1.Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic
  • 5.3.4.2.Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic
  • 5.3.4.3.Indica¡iile acidului valproic
  • 5.3.4.4.Efectele secundare ale acidului valproic
  • 5.3.4.5.Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic
  • 5.3.4.6.Influen¡area testelor de laborator
  • 5.3.4.7.Utilizarea clinicå a acidului valproic
  • 5.3.5.Lamotrigina
  • 5.3.5.1.Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei
  • 5.3.5.2.Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei
  • 5.3.5.3.Indica¡iile lamotriginei
  • 5.3.5.4.Efectele secundare ale lamotriginei
  • 5.3.5.5.Interac¡iunile medicamentoase
  • 5.3.5.6.Modificarea testelor de laborator
  • 5.3.5.7.Utilizarea clinicå a lamotriginei
  • 5.3.6.Topiramatul
  • 5.3.6.1.Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului
  • 5.3.6.2.Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului
  • 5.3.6.3.Indica¡iile topiramatului
  • 5.3.6.4.Efectele secundare ale topiramatului
  • 5.3.6.5.Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului
  • 5.3.6.6.Influen¡area testelor de laborator
  • 5.3.6.7.Utilizarea clinicå a topiramatului
  • 5.3.7.Gabapentinul
  • 5.3.7.1.Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului
  • 5.3.7.2.Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului
  • 5.3.7.3.Indica¡iile gabapentinului
  • 5.3.7.4.Efectele secundare ale gabapentinului
  • 5.3.7.5.Interac¡iunile medicamentoase
  • 5.3.7.6.Interferen¡ele cu testele de laborator
  • 5.3.7.7.Utilizarea clinicå a gabapentinului
  • 5.4.Litiul
  • 5.4.1.Introducere
  • 5.4.2.Mecanismele farmacodinamice ale litiului
  • 5.4.3.Mecanismele farmacocinetice ale litiului
  • 5.4.4.Indica¡iile litiului
  • 5.4.5.Efectele secundare ale litiului
  • 5.4.6.Interac¡iunile medicamentoase ale litiului
  • 5.4.7.Influen¡area testelor de laborator
  • 5.4.8.Utilizarea clinicå a litiului
  • 6.1.Introducere
  • 6.2.Defini¡ie
  • 6.3.Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare
  • 6.4.Benzodiazepinele
  • 6.4.1.Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor
  • 6.4.2.Efectele clinice ale benzodiazepinelor
  • 6.4.3.Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor
  • 6.4.4.Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent
  • 6.4.5.Contraindica¡iile benzodiazepinelor
  • 6.4.6.Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i
  • 6.4.7.Efectele secundare ale benzodiazepinelor
  • 6.4.8.Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor
  • 6.5.1.Mecanismele farmacodinamice ale buspironei
  • 6.5.2.Mecanismele farmacocinetice ale buspironei
  • 6.5.3.Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent
  • 6.5.4.Contraindica¡iile buspironei
  • 6.5.5.Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i
  • 6.5.6.Efectele adverse ale buspironei
  • 6.5.7.Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei
  • 7.1.Defini¡ie
  • 7.2.Clasificarea neurotroficelor
  • 7.3.Piracetamul
  • 7.3.1.Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului
  • 7.3.2.Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent
  • 7.3.3.Contraindica¡iile piracetamului
  • 7.3.4.Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent
  • 7.3.5.Efectele secundare ale piracetamului
  • 7.3.6.Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului
  • 7.4.Piritinolul
  • 7.4.1.Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului
  • 7.4.2.Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent
  • 7.4.3.Contraindica¡iile utilizårii piritinolului
  • 7.13.Colina glicerofosfat
  • 7.13.1.Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat
  • 7.13.2.Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent
  • 7.13.3.Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat
  • 7.13.5.Efectele secundare ale colinei glicerofosfat
  • 7.14.Meclofenoxat
  • 7.14.1.Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului
  • 7.14.2.Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent
  • 7.14.3.Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului
  • 7.14.4.Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent
  • 7.14.5.Efectele secundare ale meclofenoxatului
  • 8.1.Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent
  • 8.1.1.Defini¡ie
  • 8.1.2.Clasificare
  • 8.1.3.Efectele clinice
  • 8.1.4.Mecanismele farmacodinamice
  • 8.1.5.Mecanismele farmacocinetice
  • 8.1.6.Indica¡iile la copil ¿i adolescent
  • 8.1.7.Utilizarea clinicå
  • 8.1.8.Efectele secundare
  • 8.1.9.Precau¡ii ¿i contraindica¡ii
  • 8.1.10.Interac¡iunile medicamentoase
  • 8.2.Atomoxetina
  • 8.2.1.Introducere
  • 8.2.2.Defini¡ie
  • 8.2.3.Efectele clinice
  • 8.2.4.Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei
  • 8.2.5.Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei
  • 8.2.6.Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent
  • 8.2.7.Utilizarea clinicå a atomoxetinei
  • 8.2.8.Efectele adverse
  • 8.2.9.Precau¡ii ¿i contraindica¡ii
  • 8.2.10.Interac¡iunile medicamentoase
  • 8.3.Studii clinice

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

COLABORATORI: Dr. Laura Mateescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Raluca Grozåvescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Iuliana Eparu Clinica Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“

Lucrare publicatå cu sprijinul: S.C. ROGER-GIL – Timi¿oara Dna. Director Rodica Blågåilå Gerot Desitin GlaxoSmithKline Lilly

Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti Catedra de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Conf. Dr. Iuliana DOBRESCU

Colectivul

EDITURII AMALTEA care a contribuit la realizarea acestei lucråri: Cristian Cârstoiu, Simona Derla, Antoaneta Dincå, Lucian Dumitrescu, Gabriela Fårcå¿anu, Tatiana Militaru, Ana-Maria Murariu, M.C. Popescu-Drânda, Corneliu Rusu, George Stanca, Mihaela Stanca

tehnoredactare computerizatå: AMALTEA TehnoPlus coperta: Simona Derla, Antoaneta Dincå editori: Dr. M.C. Popescu-Drânda Dr. Cristian Cârstoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale DOBRESCU, IULIANA
Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului

Iuliana DOBRESCU – Bucure¿ti: Amaltea, 2004 Bibliogr. ISBN 973-9397-93-X 615.01-053.2

Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului / Iuliana DOBRESCU ISBN 973-9397-93-X © 2004 – Editura Medicalå AMALTEA adresa: CP 9-8 Bucure¿ti internet: www.amaltea.ro / email: office@amaltea.ro

CUPRINS

Cuvânt înainte ------------------------------------------------------------------------------------ 13 1. Introducere (Dobrescu I.) ------------------------------------------------------------------ 17 1.1. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope --------------------------------- 17 1.2. Cercetårile psihofarmacologice la copil --------------------------------------------- 18 1.3. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului ----------------- 23 1.4. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------------------- 25 1.5. Complian¡a la tratament. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie ---------------------------------------------------------------- 29 1.6. Defini¡ii utile ------------------------------------------------------------------------------ 32 2. No¡iuni de neuroanatomie, psihofarmacologie ¿i neurochimie (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 34 2.1. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile cortico-subcorticale implicate în tulburårile psihice -------------------------------------------------------- 34 2.2. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie -------------------------------------------- 43 2.3. No¡iuni de farmacologie ---------------------------------------------------------------- 58 3. Tratamentul antipsihotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 74 3.1. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------------------- 74 3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice ----------------------------------------- 75 3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice ------------------------------- 75 3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori ----------------- 79 3.5. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) ----------------------------------------- 81 3.5.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori ------------------------------ 81 3.5.2. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------- 83 3.5.3. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------------------------------------------------------ 84 3.5.4. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent ---------------- 88 3.5.5. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice -------------------------------- 89 3.5.6. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice -------------------------- 93 3.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice ------------ 97 3.5.8. Neurolepticele depot --------------------------------------------------------- 97 3.6. Antipsihoticele atipice -------------------------------------------------------------- 99 3.6.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice/Ac¡iunea pe receptori ---------------------------- 100 3.6.2. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice -------------------------------------------------------- 102 3.6.3. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent ------------- 107 3.6.4. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice ----------------------------- 108 3.6.5. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent -------------------------------------------------------- 111 3.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice ---------- 115

6

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

3.6.8. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent ------------------------------------ 115 3.7. Studii clinice -------------------------------------------------------------------------- 117 4. Tratamentul antidepresiv la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) --------------------------------------------------------------- 159 4.1. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------- 159 4.2. Clasificarea medicamentelor antidepresive -------------------------------------- 159 4.3. Efecte clinice -------------------------------------------------------------------------- 160 4.4. Antidepresivele triciclice, tetraciclice ¿i ciclice atipice ----------------- 165 4.4.1. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice ------- 165 4.4.2. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri- ¿i tetraciclice ------------------------------------------------------------ 166 4.4.3. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent ------------ 169 4.4.4. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice ------------------------- 170 4.4.5. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice ------- 172 4.4.6. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice ----------------------------------------------------- 175 4.4.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice -------- 177 4.5. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei --------- 177 4.5.1. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 178 4.5.2. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 179 4.5.3. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------- 182 4.5.4. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ------------------------------------------------------- 184 4.5.5. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ---------------------------------------- 187 4.5.6. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ---------------------------------------------------- 190 4.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 191 4.6. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina -------------------------------- 191 4.6.1. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei --------------------- 191 4.6.2. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei ---------------------- 192 4.6.3. Indica¡iile mirtazapinei ----------------------------------------------------- 192 4.6.4. Contraindica¡iile mirtazapinei --------------------------------------------- 192 4.6.5. Efectele secundare ale mirtazapinei ------------------------------------ 192 4.6.6. Utilizarea clinicå a mirtazapinei ------------------------------------------ 193 4.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei ---------------------- 193 4.7. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina ------ 193 4.7.1. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei --------------------- 193 4.7.2 . Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei ----------------------- 194 4.7.3. Indica¡iile venlafaxinei ----------------------------------------------------- 194 4.7.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei ---------------------------- 194

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

7 195 195 196 196 196 197 197 197 198 199 199 200 200 200 200 201 201 201 201 202 202 202 203 203 203 203 204 204 204 205 205 205 206 206 206 207 207 207 208 209 209 209 210 210

4.7.5. Efectele secundare ale venlafaxinei -----------------------------------4.7.6. Utilizarea clinicå a venlafaxinei -----------------------------------------4.7.7. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei ---------------------4.8. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul -----4.8.1. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului -------------------4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului --------------------4.8.3. Indica¡iile bupropionului ---------------------------------------------------4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului -------------------------------------------4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului ---------------------------------4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului ----------------------------------------4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina -------------------------------------4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei ---------------------4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei -----------------------4.9.3. Indica¡iile reboxetinei ------------------------------------------------------4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå --------4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå ---------------4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei ------------------------------------------4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei ----------------------4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona ----------------------4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei ----------------------4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei ------------------------4.10.3. Indica¡iile trazodonei ------------------------------------------------------4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei ----------------------------------------------4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei -------------------------------------4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei -------------------------------------------4.10.7. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei -----------------------4.11. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona ---------------------4.11.1. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei -------------------4.11.2. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei ---------------------4.11.3. Indica¡iile nefazodonei ----------------------------------------------------4.11.4. Contraindica¡iile nefazodonei --------------------------------------------4.11.5. Efectele secundare ale nefazodonei -----------------------------------4.11.6. Utilizarea clinicå a nefazodonei -----------------------------------------4.11.7. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei ---------------------4.12. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) -------4.12.1. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei -------------------------4.12.2. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.3. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.4. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------------------4.12.5. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei ---4.12.6. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------4.12.7. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------4.13. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent (Eparu I.) -------------------------------------------------------------------------------

3.3.258 5. Efectele secundare ale gabapentinului --------------------.6. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.4. Utilizarea clinicå a gabapentinului --------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic ----.2.4.5. Indica¡iile acidului valproic ------------------------------------. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------.247 5.4.260 5.5. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante ----------------------------------------------------------.6.3. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului --------.255 5.3.2.3.1.6.263 5. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei -----------.243 5.232 5.3.7.7.6. Timostabilizatoarele anticonvulsivante -------------------------------------.4.3.7.263 5.. Gabapentinul -------------------------------------------------------------.5. Indica¡iile topiramatului ----------------------------------------.259 5.6.248 5.5. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei ----. Grozåvescu R.232 5.260 5. Efectele secundare ale carbamazepinei ------------------.7.245 5.6.7. Clasificare -----------------------------------------------------------------------------.3.4.7. Introducere ------------------------------------------------------------------.3.3. Efectele secundare ale acidului valproic ------------------. Acidul valproic -----------------------------------------------------------.3.263 . Utilizarea clinicå a acidului valproic ------------------------.6.257 5.257 5.1.3.245 5.3.3. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei ----.3. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic ---.2.234 5.261 5. Interferen¡ele cu testele de laborator ----------------------.263 5.232 5.255 5.3. Carbamazepina -----------------------------------------------------------.6.3. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei -----.4.3.3. Indica¡iile gabapentinului --------------------------------------.4.3.241 5.6. Topiramatul ---------------------------------------------------------------.245 5. Utilizarea clinicå a carbamazepinei -------------------------.1.6.3.252 5.246 5.5.6.5.253 5.7.255 5.3. Contraindica¡iile carbamazepinei ----------------------------.255 5.2.3.232 5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.5.3.3.250 5.7.3.7.3. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului -------.3.1. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic -----.4.257 5.3.4.3.3.248 5.3.4.7.244 5.258 5.2.3.3.3.3.7.7. Utilizarea clinicå a topiramatului ----------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului ------.6.258 5.3. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.3.3.3.4.5.242 5.3.3.5.3.3.256 5.5.3. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului ---------.6.8 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 5. Tratamentul stabilizator al dispozi¡iei/timostabilizator la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.3.4.259 5.260 5. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei ---------.) --------------------------------.5. Utilizarea clinicå a lamotriginei ------------------------------.2. Indica¡iile lamotriginei -----------------------------------------.3.247 5.3.7. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.3.262 5. Efectele secundare ale topiramatului ----------------------.2. Lamotrigina ---------------------------------------------------------------.3.3.232 5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.5. Modificarea testelor de laborator ----------------------------.3.4. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului -------.242 5.8.3.1. Indica¡iile carbamazepinei ------------------------------------. Efectele secundare ale lamotriginei ------------------------.1.3.3.261 5.261 5.3.253 5.3.1.5.3.

Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i -----6.4.1.3.4. Efectele secundare ale benzodiazepinelor ---------------------------6.2. Mateescu L.3. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului ----------------------7.4. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului ------------------7.1. Mateescu L. Contraindica¡iile piracetamului ------------------------------------------7. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor -------------6.8.5. Efectele adverse ale buspironei ----------------------------------------6.5.4. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor --------------6. Benzodiazepinele ------------------------------------------------------------------6.4.4.4.1. Efectele secundare ale litiului -------------------------------------------.4.5.3. Contraindica¡iile benzodiazepinelor ------------------------------------6.276 6.5.3.4.2.2. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i ---------------6.5. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------7. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------6. Medicamentele neurotrofice la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.5.4.5.264 5. Introducere ------------------------------------------------------------------.7. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor -------------6.5.6.2. Utilizarea clinicå a litiului -------------------------------------------------.5. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent ------------7.) ---------------------------------------------------------------7.4.4. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei -----------------------7.1. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare -----------------6. Efectele secundare ale piracetamului ---------------------------------7. Buspirona ----------------------------------------------------------------------------6.4.6.1.267 5.4. Efectele clinice ale benzodiazepinelor ---------------------------------6. Piritinolul ----------------------------------------------------------------------------7.2.271 5. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului -------------------7. Tratamentul anxiolitic ¿i sedativ-hipnotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.4.4.3.6. Mecanismele farmacodinamice ale litiului ----------------------------. Clasificarea neurotroficelor ---------------------------------------------------------7.5.3.8. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei ------------------------6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9 5.1.7.7.264 5. Mecanismele farmacocinetice ale litiului ------------------------------.265 5. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------------------7.4.274 5. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent -----------------6.) ------------------------------------------------------------..4.2. Contraindica¡iile buspironei ----------------------------------------------6.3. Piracetamul --------------------------------------------------------------------------7.4.3. Litiul -----------------------------------------------------------------------------------. Studii clinice (Eparu I.1.4.4.4.275 5.6.4.) --------------------------------------------6.275 5. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent -----------------------7.. Indica¡iile litiului ------------------------------------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului -----------------------------.5.3. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului ------------------------------------- 277 277 278 278 278 278 283 283 287 288 288 290 292 292 292 293 294 294 294 294 295 296 296 296 296 296 301 301 301 301 302 302 302 302 302 .267 5. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei ----------------------6.2. Introducere ----------------------------------------------------------------------------6.4.4. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------------------. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent ---------------------------6.4.3.5.5.3.3.3.

Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent --------------------------. Piridoxina ----------------------------------------------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului ---------------------.5.5.12.7.3.307 7. Efectele secundare ale Mentat ------------------------------------------. Efectele secundare ale piritinolului -------------------------------------.303 7.7.11.308 7.306 7.11.12. Cerebrolisyn -------------------------------------------------------------------------. Ginkgo Biloba EGb761 ----------------------------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului -----------------------.305 7. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei -----------------------.2.3.312 7.2. Efectele secundare ale vincaminei ------------------------------------.8. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent -------------------------------.1.2.8.12.6.4. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------------------.305 7.4.305 7.2.305 7.4.5.4. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------.303 7. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------------------.7. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent ----------------. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N -----------------------. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba --------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei ---------------------------. Mentat (BR-16A) --------------------------------------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii lecitinei ----------------------------------.9.311 7.4.303 7.5.11.312 7. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba -----------------. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------------------.10.305 7.303 7.10.311 7.304 7.9.5.6.307 7.5.12.308 7.9. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent ---------------. Tonotil-N ------------------------------------------------------------------------------. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent ---------------------------.6.3.1.307 7. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului ---------------.11.311 7.4.10. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------------------.307 7.8.8. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat --------------------------.9.1.311 7.1.10.312 .5.312 7. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent -----------------.3.6. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------.309 7.4. Lecitina --------------------------------------------------------------------------------.303 7.10 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.311 7.308 7.306 7.5.2. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba ------------------.2.4.1.304 7. Contraindica¡iile administrårii Mentat -----------------------------------.5.3.307 7. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului -------------.305 7.8.1.9.309 7.8.7. Contraindica¡iile administrårii vincaminei -----------------------------. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent ----------------------------.5.12.312 7. Vincamina ---------------------------------------------------------------------------.7. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------.5.303 7.11.305 7. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent ---------------------. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------.2. Efectele secundare ale Cerebrolisynului ------------------------------.312 7.311 7. Efectele secundare ale lecitinei ----------------------------------------.309 7.303 7.306 7.312 7.1.12.309 7.3.3. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei ----------------------.303 7.309 7.7.8. Efectele secundare ale Tonotil-N --------------------------------------.311 7.312 7. Meclosulfonat -----------------------------------------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba -------------------------.310 7.3.4.304 7.7.5.6.4. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului -----------------.9. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N -------------------------------.10.1. Efectele secundare ale meclosulfonatului ----------------------------.10.6.11.6.6.2.

14.334 8. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.6. Indica¡iile la copil ¿i adolescent -----------------------------------------. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.346 .2. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei ---------------------. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------------------------------------------------------7.315 8.13.2.335 8. Atomoxetina -------------------------------------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice -----------------------------------------. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.2.5.5. Eparu I.2.8. Efectele secundare ale meclofenoxatului ------------------------------ 8.315 8.10.14.323 8.333 8. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent -------7.1. Efectele clinice -------------------------------------------------------------.9.2.2.13.2.1. Utilizarea clinicå a atomoxetinei ----------------------------------------.332 8. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.1.3.8. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat -------------------------7. Efectele clinice -------------------------------------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------.320 8. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului --------------7.333 8..14.13. Introducere ------------------------------------------------------------------.1. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului ---------------------7.335 8.321 8.4.4. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent ------------------------. Colina glicerofosfat ---------------------------------------------------------------7.10. Meclofenoxat ------------------------------------------------------------------------7.9. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------7.3.3.2.1.318 8.1.334 8.1.5. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat ------------------7.2.1. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------.3.4.14. Efectele secundare -------------------------------------------------------.5.13.) --------------------------------------------------.3. Observa¡ii clinice ¿i terapeutice legate de experien¡a personalå a autorilor (Dobrescu I.2.7.2.2.1.1.315 8.2.2. Clasificare -------------------------------------------------------------------.1. Studii clinice ------------------------------------------------------------------------.335 9.7.328 8. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent ------------------7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 11 313 313 313 313 313 313 313 313 313 314 314 314 7.316 8.) ------------------------.13. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei -------------------. Tratamentul specific al tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie la copil ¿i adolescent (Dobrescu I. Utilizarea clinicå -----------------------------------------------------------. Efectele adverse -----------------------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat ----------7.334 8.13.14.318 8.337 Bibliografie -------------------------------------------------------------------------------------.332 8.14.332 8.1.1. Mecanismele farmacocinetice ------------------------------------------.333 8.1.1. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent -----------------------------------.316 8.335 8.4.6.2.

.

farmacologie. argumentat.. efecte adverse etc. atât în alte pår¡i ale lumii.M. Exhaustivå este ¿i lista agen¡ilor . fårå så fie omiså importanta problemå a interac¡iunilor medicamentoase). Sunt prezentate cele mai recente informa¡ii privind no¡iuni de neuroanatomie. asupra indica¡iilor ¿i contraindica¡iilor. Într-adevår. alåturi de cî¡iva colegi tineri din colectivul pe care îl conduce. afinitate fa¡å de receptori etc. se ¿tie. Fiecare capitol cuprinde finalmente trecerea în revistå a fiecårui preparat utilizat în prezent în clinica de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului într-o manierå exhaustivå (caracterizare chimicå.F. este o premierå în literatura ¿tiin¡ificå medicalå de la noi. pe larg ¿i utilizând cele mai noi informa¡ii din studiile clinice de datå foarte recentå. arsenalul psihofarmacologic modern disponibil în aceastå specialitate medicalå a devenit impresionant în ultimii 15 ani. prescrip¡iile la copil necesitå o atentå judecatå clinicå ¿i minu¡ioaså urmårire in timp. datå fiind marja mai îngustå dintre efectele clinice ¿i cele adverse. cu siguran¡å. avantajele ¿i dezavantajele prescrip¡iei unei categorii de psihotrope sau ale alteia.Cuvânt înainte Lucrarea propuså de d-na Conf. necesare pentru în¡elegerea completå ¿i aprofundatå a temei centrale a cår¡ii. Fiecare categorie de psihotrope este de asemenea abordatå dupå o schemå descriptivå amånun¡itå (clasificare. Prima calitate a cår¡ii este caracterul monografic pe care autoarea a ales så îl confere materialului prezentat. farmacocineticå. structurå chimicå.a. principii de administrare a psihotropelor la aceastå grupå de vârstå cu risc. neurochimie. abordeazå – în debutul lucrårii – temele generale introductive. A doua calitate a lucrårii este caracterul ei viu. de o sintezå asupra modalitå¡ilor de a utiliza în clinicå noile substan¡e psihotrope. date actuale despre complian¡a la tratament (obiectiv major în terapeutica psihiatriei infantile) ¿. iar practicienii psihiatriei copilului ¿i adolescentului din ¡ara noastrå aveau nevoie. Dr. „Carol Davila“. de experien¡å tråitå în practica clinicå de zi cu zi a autoarei ¿i colaboratorilor domniei sale. ¿eful Clinicii de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului a U. Autoarea. precum ¿i a experien¡ei acumulate în prescrierea acestora. cu atât mai mult cu cât.) pentru a putea prezenta apoi. Iuliana Dobrescu. farmacodinamie. cât ¿i la noi.

roadele. de informare. Nu ne råmâne decât så o felicitåm pe autoare pentru munca remarcabilå.F „Carol Davila“ Bucure¿ti Psihopatologia copilului ¿i adolescentului reprezintå o piatrå grea de încercare pentru oricare medic. într-o restructurare conceptualå ¿i terapeuticå importantå. în ultimele 2-3 decenii. Medicii cu experien¡å s-au confruntat adesea cu procesul de „adultomorfizare“ în tratamentul bolilor psihice ale vârstelor fragede. care continuå så råmânå în uz în noile condi¡ii. încå o datå. fie el specialist în medicina de familie. fiind supu¿i unui efort permanent de adaptare a schemelor recunoscute ¿i aplicate la adult. ca ¿i pentru familiile acestora ¿i pentru societate în general. la ceea ce practica pediatricå reprezintå în particular. care a caracterizat acest colectiv de-a lungul deceniilor. apari¡ia lucrårii de fa¡å reprezintå un eveniment ¿tiin¡ific major. Obregia“: atmosfera de colegialå emula¡ie ¿i de asigurare a unei continuitå¡i benefice a genera¡iilor de speciali¿ti. Aceasta este. a cårei concluzie generalå este un optimism terapeutic bine argumentat ¿i bine temperat. au reu¿it så integreze . de concep¡ie ¿i de pionierat pe care a depus-o în elaborarea acestei cår¡i ¿i så remarcåm ceea ce. cu finalitate profitabilå pentru micii/tinerii ei pacien¡i. prin apari¡ia acestei valoroase lucråri. dr. pediatru sau specialist în psihiatria pediatricå. de altfel. Conf. în efortul lor de a prezenta cele mai moderne concep¡ii ¿i descoperiri din psihiatria actualå. ¿tiam mai de mult privitor la colectivul acestei clinici bucure¿tene de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. În acest context. Al. Capitolul 9 cuprinde o pasionantå (ca stil de expunere ¿i informa¡ie utilå transmiså cititorului) ¿i instructivå sintezå a experien¡ei proprii a colectivului de autori.terapeutici prezenta¡i. cu problematica copilului ¿i a adolescentului. dar ¿i a tuturor medicilor. o altå calitate a cår¡ii. U. î¿i aratå acum. de orice specialitate. de fapt. Autorii. cu spectre adaptate de prescrip¡ie.M. Nu sunt omise nici neurolepticele clasice sau antidepresivele primei genera¡ii. ceea ce constituie fårå îndoialå un fapt pozitiv pentru o specialitate aflatå. Recomandåm cu toatå convingerea aceastå carte pentru a intra în bibliografia obligatorie a tuturor psihiatrilor de copii. care vin în contact. Dan Prelipceanu ªeful Catedrei de Psihiatrie. în practica lor curentå.

pe medicul curant! Prezentårile de caz. Expuse într-un mod accesibil (dar nicidecum facil). Dar. cu interdependen¡ele ¿i influen¡ele pe care le suportå. În rela¡ia medic-pacient-familie. care stau la baza tratatelor medicale interna¡ionale. nu în ultimul rând. pe cele deosebite. neuropsihofarmacologiei ¿i studiilor clinice de profil. care vor putea fi mai u¿or pozi¡ionate. afectându-i pe to¡i cei implica¡i. dar. cuprinzând importante note explicative care dau claritate informa¡iei. familiarizându-i cu termeni specifici psihiatriei. pe micul pacient ¿i pe familia acestuia. copilul ¿i adolescentul sunt privi¡i în ansamblul mediului lor de via¡å (familie. „trucuri“ specifice. muncå. era nevoie de un îndrumar. inteligen¡å ¿i iubire.. cu prescurtåri ¿i scale moderne de evaluare. întâlnite în psihiatria pediatricå. Dacå teoria purå nu trece cu succes pragul spre aplicarea clinicå. comunicarea este un factor determinant în reu¿ita unei terapii. temele referitoare la particularitå¡ile psihopatologiei infantile pot deveni un excelent îndrumar pentru viitorii practicieni. dacå nu cumva îi decep¡ioneazå. demonstrând talent. rodul unei îndelungate ¿i pasionate experien¡e clinice. ¿coalå. un bagaj bogat de cuno¿tin¡e teoretice pare a nu fi suficient. contraindica¡ii. dupå validarea lor. pe medic. logicå. În labirintul de ghiduri terapeutice. trecerea în revistå a tuturor psihotropelor utilizate în practica modernå subliniazå particularitå¡ile de utilizare la vârstele tinere. Desfå¿urarea capitolelor este cursivå.aspecte ale cercetårii fundamentale. dar ¿i o „umanizare“ a aspectului pragmatic.. doze. Era necesarå nu numai o selec¡ie a descoperirilor teoretice recente. au darul de a exemplifica aspecte tipice. Acest fapt vine în ajutorul tuturor cititorilor cår¡ii. în final. cu partea aplicativå din clinicå ¿i din via¡a de zi cu zi. mai ales. dåruire. Astfel. efectele pozitive se laså multå vreme a¿teptate. Cum altfel am putea îngriji un suflet de copil aflat în suferin¡å? Irina Dan Medic primar psihiatru Doctor în medicinå . deopotrivå! ªi. aflate încå în cercetare. Cartea de fa¡å deschide calea integrårii literaturii psihiatrice române¿ti în circuitul bibliografic interna¡ional. De asemenea. ghiduri de diagnostic. concep¡ii ¿i postulate. indica¡ii. Aceste intersec¡ii sunt multidirec¡ionale. societate). Sunt prezentate ¿i perspectivele terapeutice.

.

dar nu înainte de a discuta despre particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie la copil. s-a ajuns aståzi la un spectru mult lårgit al recomandårilor. în psihofarmacologia pediatricå existau doar câteva grupe de medicamente. atât pentru antipsihoticele atipice. s-au ob¡inut prin studii controlate. precizând pentru fiecare substan¡å în parte rezultatele cercetårilor. În urmå cu douå decenii. Informa¡iile despre noile genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. dar ¿i pentru cele mai noi molecule de antidepresive. dar ¿i studii aflate încå în lucru. . Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope În urmå cu 20 de ani.1. Este evident. În materialul pe care îl vom prezenta în continuare. cu particularitå¡ile de indica¡ii ¿i administrare la copii ¿i adolescen¡i. exista un mic tabel cu medicamente psihotrope. Aståzi asiståm la o adevåratå „invazie“ de substan¡e psihotrope. ¡inând seama de particularitå¡ile acestor categorii de vârstå. Încercåm în lucrarea de fa¡å så prezentåm medica¡ia psihotropå. se poate scrie o carte întreagå despre substan¡ele folosite în tratamentul tulburårilor psihice ale copilului ¿i adolescentului. precum ¿i alte medicamente mai nou introduse în tratamentul tulburårilor psihice.1 INTRODUCERE 1. cå de la indica¡iile ini¡iale. Aståzi. iar pentru copil ¿i adolescent dozele au fost calculate prin extrapolarea rezultatelor ob¡inute la adult. ne-am stråduit så utilizåm cât mai multe studii recente de psihofarmacologie pentru medicamentele aprobate de FDA la copil ¿i adolescent. în marea lor majoritate. „propuså pentru a fi aprobatå“ sau „neaprobatå“ la copil ¿i adolescent. în manualele de neuro-psihiatrie a copilului. „double-blind – placebo“ la adult. precizând ¿i „statutul“ de substan¡å „aprobatå de FDA“. care erau numai pentru câteva tulburåri. fie cå este vorba de studii „double blind – placebo“ sau „open label trial“.

18 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom aduce argumente bazate atât pe experien¡a personalå. Bristol et al. 2000. care apar frecvent la ace¿ti copii sau nu interpreteazå simptome. nu este func¡ionarea normalå a¿teptatå de familie. existå studii care folosesc „open label“ ¿i foarte pu¡ine studii care folosesc metoda de cercetare „double blind – placebo controlled“ pentru måsurarea efectelor tratamentului. deoarece ei nu reclamå scåderea apetitului. 1997. care. • dificultå¡i de definire a „succesului terapeutic“. Pentru a putea evalua corect raportul dintre beneficiile ¿i riscurile tratamentului. cât ¿i pe dovezi din literatura de specialitate.2. În primele capitole. • dificultå¡ile copiilor de a participa la evaluårile structurate. • inabilitatea copilului (mai ales a copilului cu autism) de a comunica experien¡a post tratament. atât familia. uneori. profesorii sau educatorii. cât ¿i medicul trebuie så lucreze ca o echipå în . 1. • varietatea simptomelor secundare ¿i laturile heterogene (prezen¡a comorbiditå¡ii la copil). am considerat necesar så reamintim ariile neuroanatomice implicate în psihofarmacologie. no¡iuni despre receptori ¿i transport interneuronal. 2002): • deficitul consensual privind criteriile de diagnostic ¿i instrumentele de måsurare a variabilelor dependente. Cercetårile psihofarmacologice la copil Cercetårile psihofarmacologice la copil se confruntå cu urmåtoarele dificultå¡i (Arnold et al. cita¡i de Carol Schall. iar studiile clinice randomizate la copil sunt în numår foarte redus. • dificultatea de a ob¡ine loturi suficient de mari pentru a fi semnificative statistic. iar medicii de familie sau educatorii pot confunda efectele secundare cu boli digestive intercurente. mai ales cå în aceste domenii s-au fåcut progrese foarte mari în ultimii 10 ani. 1996. Deocamdatå. ca apar¡inând tulburårii psihice respective. diareea. iar studiul acestor molecule psihotrope aduce în permanen¡å noi informa¡ii. precum ¿i no¡iuni de neurochimie. durerile abdominale. Mul¡i autori considerå cå cercetarea psihofarmacologicå la copil se aflå în primele etape. mai ales la cei cu întârziere mintalå sau autism. precum iritabilitatea. Urmårirea efectelor secundare este dificil de fåcut la copii.

Trecerea în revistå a studiilor farmacologice la copil ¿i adolescent în ultimii cinci ani dovede¿te interesul pe care clinicienii îl aratå moleculelor de nouå genera¡ie. Precizåm cå în ultimii ani existå extrem de pu¡ine studii care så se fi ocupat de tratamentul cu antidepresive triciclice. Studiul controlat (placebo) [(placebo) controlled study] este un studiu în care o substan¡å inactivå (placebo) sau un tratament standard pentru acea boalå este administratå unui grup de participan¡i (grup de control). fie cå este investigatorul sau participantul. Studiul simplu orb (single-blind study sau single-masked study) este un studiu în care o parte. încet. La copil ¿i adolescent. încet. în timp ce substan¡a testatå este datå unui alt grup. care aratå cå. monitorizarea ¿i evaluarea efectelor medica¡iei.1. . în ultimii 5 ani. benzodiazepine ¿i neuroleptice clasice la copil ¿i adolescent. în revistele de psihofarmacologie. foarte pu¡ine studii sunt aprobate de FDA. dar existå din ce în ce mai multe comunicåri de caz sau studii pe loturi mici. Tratamentul psihotrop la copii trebuie så aibå în vedere în principal riscul efectelor secundare ¿i apoi beneficiul medica¡iei. tipul epidemiologic al studiului ¿i durata acestuia.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 19 administrarea. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. pe site-ul Medline precum ¿i pe alte site-uri ce oferå informa¡ie medicalå. Ordonarea s-a fåcut în func¡ie de medicamentul studiat. Studiul deschis (open-label study) este un studiu clinic în care doctorii ¿i participan¡ii ¿tiu ce medica¡ie este administratå. face o trecere în revistå a studiilor psihofarmacologice efectuate la copil ¿i adolescent ¿i a avut ca surså a informa¡iilor studiile publicate în revistele americane ¿i europene de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului. Deoarece ar putea exista confuzii în interpretarea studiilor din tabel ¿i pentru a u¿ura întelegerea datelor prezentate. Rezultatele ob¡inute în cele douå grupe sunt comparate pentru a vedea dacå tratamentul investigat este eficace în tratarea tulburårii. se vor ob¡ine mai multe informa¡ii corecte privind administrarea acestor noi genera¡ii de psihotrope la copil ¿i adolescent. Tabelul 1. Literatura ultimilor ani cuprinde relativ pu¡ine studii psihofarmacologice care au ca ¡intå popula¡ia cu vârste cuprinse între 3-18 ani. am dori så facem ni¿te precizåri referitoare la caracteristicile fiecårui tip de studiu (având ca surså criteriile FDA).

1. Studii psihofarmacologice la copil ¿i adolescent Tulburåri de conduitå Episod maniacal cu trasåturi psihotice Anorexie Sindrom Tourette ¿i ticuri cronice Dizabilitå¡i de dezvoltare Kozlova 2001 Schizofrenie Boli psihice rezistente la tratament Gothelf 2003 .20 Studii prospective Studii pe termen lung Studii deschise Masi 2002 Silver 2003 Studii controlate Studii de caz Studii retrospective Medicamentul Studii de caz Chalasani 2001 Tulburarea / simptomul Studii pe termen scurt Studii deschise Studii controlate Episod maniacal Activitate motorie Risperidona excesivå secundarå leziunilor cerebrale anoxice Maneeton 2001 Durst 2000 Heitun 2001 Turgay 2002 Fasten Boon-Yashidi 2002 Malone 2002 Clozapina Agresivitate Agresivitate McCraken 2002 Morant 2001 Aman 2002 Snyder 2002 Buitelaar 2001 Van Bellinghen 2001 Cesena 2002 TDP Masi 2001 Findling 2000 Kafantaris 2001 Newman 2000 Lombroso 1995 Friedlander 2001 Simeon 2002 Gaffney 2002 Dion 2002 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.

Olanzapina Malek-Ahmandi 1998 TDP Potenza 1999 Kemner 2002 Malone 2001 Horrigan 1997 TDP cu hiperactivitate Schizofrenie Kumra 1998 Findling 2003 Sholevar 2000 Boachie 2003 Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Anorexie Episod maniacal sau mixt Frazier 2001 Karam-Hage 2000 Soderstrom 2002 Mehler 2001 Chang 2000 Khouzam 2000 Quetiapina McConville 2001 Episod maniacal DelBello 2002 Episod psihotic Shaw 2001 McConville 2000 Parraga 2001 Reimherr 2002 Grcevich 2001 Hayden 2001 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Robertson 2000 McDougle 2002 Schizofrenie Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Ziprasidona TDP Sindrom Tourette Tabelul 1. (continuare) Sallee 2000 21 .1.

(continuare) .22 Sertralina Cook 2001 Anxietate TOC Voloshina 2001 Compton 2001 Voloshina 2001 Johnston 1993 Wagner 2002 Lombroso 1995 Wagner 2002 Nixon 2001 Rynn 2001 March 1998 Voloshina 2001 Keller 2001 Neziroglu 2000 Sharma 2000 Walkup 2002 Semerci 2000 Liebowitz 2002 Velazques 2000 Paroxetina Fluvoxamina Kano 2001 Fluoxetina Depresie majorå Depresie majorå Enurezis TOC Anxietate TOC Riddle 2001 Anxietate Depresie De Long 2002 Alcami 2000 Cornelius 2001 Geller 2001 Riddle 1992 Birmaher 2003 Emsile 2002 TDP TPD = Tulburåri pervazive de dezvoltare TOC = Tulburarea obsesiv compulsivå THDA = Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.1.

deoarece nici a¿teptårile doctorului nici ale pacientului nu vor afecta rezultatul. efectele adverse asociate cu cre¿terea dozelor. Au ca scop ¿i determinarea efectelor adverse ¿i riscurilor pe termen scurt. beneficiile ¿i utilizarea optimå a medicamentului. . 1. 4. 3. Inten¡ioneazå så strângå informa¡ii adi¡ionale care så evalueze rela¡ia globalå risc – beneficiu. research study) este un studiu de cercetare care încearcå så råspundå la întrebarea dacå noul medicament este sigur ¿i eficace. ci ¿i la copil ¿i adolescent.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 23 Studiul dublu orb (double-blind study sau double-masked study) este un studiu în care nici o parte. Studiul randomizat (randomized trial) este un studiu în care participan¡ii sunt randomiza¡i (ale¿i la întâmplare) så participe la unul din douå sau mai multe ramuri ale studiului clinic. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului Beneficiile noilor tratamente psihotrope s-au våzut nu numai la adult. Studiile de faza a II-a (phase II trials) sunt studiile clinice controlate conduse pentru a evalua eficacitatea unui medicament pentru o anume indica¡ie sau indica¡ii la pacien¡i cu o anume tulburare sau condi¡ie în studiu. Studiul clinic (clinical trial. Randomizarea diminueazå diferen¡ele între grupuri prin distribu¡ia egalå a persoanelor cu caracteristici particulare în toate bra¡ele studiului. Studiile dublu orb sunt considerate a produce rezultate obiective. Studiile de faza a IV-a (phase IV trials) sunt studiile post-marketing care inten¡ioneazå så delimiteze informa¡ia aditionalå inclusiv riscurile. så ob¡inå dovezi timpurii asupra eficacitå¡ii medicamentului.3. Studiile de faza a III-a (phase III trials) cuprind studii extinse controlate ¿i necontrolate ce au loc dupå ce au fost ob¡inute dovezi preliminare sugerând eficacitatea unei substan¡e. nici participantul nici investigatorul. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. Studiile de faza I (phase I trials) sunt studiile ini¡iale care inten¡ioneazå så determine metabolismul ¿i ac¡iunile farmacocinetice ale medicamentului în organismul uman. Are patru etape: 1. fie cå este medicamentul care este testat fie cå este placebo. poate include participan¡i sånåto¿i sau pacien¡i. 2. medical research.

se poate ameliora în prezent. topiramatul. noi formule de benzodiazepine ¿i anticomi¡iale de a treia genera¡ie. • Sindromul hiperkinetic beneficiazå din plin de noile asocia¡ii medicamentoase. copilul fiind mai permeabil la maniera educa¡ionalå specificå. ci ¿i depresiile. în spital ajungând doar pacien¡ii cu forme severe sau cei incorect trata¡i. tulburårile disruptive cu agresivitate. de asemenea. maladie atât de rezistentå la medica¡ia din vechea genera¡ie. • Intervalul liber dintre episoadele tulburårii bipolare a crescut evident sub tratament cu stabilizatori ai dispozi¡iei. poate fi sim¡itor ameliorat sub noile formule terapeutice. din categoria tratamentului injectabil. De¿i în urmå cu 20 de ani paleta medica¡iei la care aveam acces era formatå numai din fenotiazine. atât de greu tolerat atât de familie cât ¿i de ¿coalå. benzodiazepine. am asistat la o scådere a cazurilor noi de „episod psihotic acut“ internate ¿i aceasta datoritå interven¡iei rapide cu antipsihotice atipice la nivelul policlinicilor teritoriale. barbiturice ¿i antiepileptice de tipul valproatului ¿i carbamazepinei. aståzi ne bucuråm de noi molecule cum sunt cele din grupul antipsihoticelor atipice. recomandatå la ace¿ti copii. calitatea vie¡ii acestor copii a crescut.24 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În ultimii ani. . În ultimii ani. • Comportamentul agresiv. precum lamotrigina. anorexia mentalå. butirofenone. se folosesc din ce în ce mai frecvent antipsihotice atipice. îmbogå¡indu-se astfel performan¡ele ¿colare ¿i acceptarea acestor copii în colectivitate. îmbogå¡indu-se contactul psihic ¿i crescând astfel eficacitatea måsurilor terapeutice. noile antidepresive. tulburårile anxioase. cât ¿i formele severe de ticuri – sindromul Tourette. gabapentinul etc. autismul infantil ¿i sindromul hiperkinetic. Nu numai tulburårile psihotice beneficiazå de aceste progrese. • Se pot ob¡ine remisiuni de foarte bunå calitate în tulburårile psihotice. antidepresive triciclice ¿i tetraciclice. Administrarea acestor medicamente a dus la schimbarea stårii de sånåtate a popula¡iei infantile: • Se poate vindeca un numår foarte mare dintre pacien¡ii cu epilepsie. dispunem ¿i de zuclopentixol ¿i ziprasidonå. putând fi încadra¡i ¿colar corespunzåtor. • În autismul infantil sau în tulburårile din spectrul autismului. • Sindromul Tourette. alåturi de redutabila clorpromazinå.

care pot avea progrese remarcabile dacå le sunt controlate pulsiunile agresive ¿i stårile depresive. Trebuie urmårit efectul medica¡iei prin adunarea de date despre comportament. a considerat cå existå 10 principii „pentru“ ¿i 4 „împotrivå“ în ceea ce prive¿te administrarea medica¡iei psihotrope. 7. 3. 1. 5. Trebuie ob¡inut consim¡åmântul familiei ¿i dezvoltatå alian¡a terapeuticå cu pacientul sau cu îngrijitorii acestuia. 8.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 25 • Nu în ultimul rând. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent Kala Chnik. . Medica¡ia psihotropå este reprezentatå de substan¡e prescrise pentru îmbunåtå¡irea sau stabilizarea afectivitå¡ii ¿i dispozi¡iei. comportamentului ¿i calitå¡ii vie¡ii. ob¡inute din plante. familiile preferând formulele naturale. Trebuie observatå prezen¡a sau absen¡a efectelor secundare. Trebuie monitorizatå prezen¡a sau absen¡a dischineziei tardive la copilul care prime¿te medica¡ie antipsihoticå. 2000. Folosi¡i un plan ¿i o echipå multidisciplinarå pentru recomandarea medica¡iei ¿i îngrijire. Trebuie men¡inute cele mai mici doze posibile indicate de prospect. fapt care cre¿te complian¡a la tratament. 2. 1998.4. Folosi¡i medica¡ie psihotropå numai pentru un diagnostic psihiatric sau un comportament bine definit care poate beneficia de aceastå medica¡ie. Principiile „pentru“ sunt urmåtoarele: 1. citat de Remschmidt. unele fiind substan¡e de sintezå. Tot ace¿ti copii pot beneficia de medicamentele neurotrofice. 6. statusului mintal sau comportamentului. 9. 4. iar altele constituind substan¡e naturale. Trebuie utilizate cele mai recente procese de evaluare ¿i monitorizare a protocoalelor medica¡iei psihotrope. tulburarea psihiatricå ¿i calitatea vie¡ii persoanei. Trebuie efectuate evaluåri sistematice ale statusului clinic. precum ¿i despre complian¡a la tratament. men¡ionåm copiii cu deficit intelectual ¿i tulburåri emo¡ionale ¿i de comportament. care au un spectru din ce în ce mai larg. 10.

• Ce trebuie fåcut dacå apar aceste efecte secundare. • Care sunt efectele secundare care pot apårea. Medicul trebuie så discute cu pårin¡ii ¿i så le råspundå la urmåtoarele 20 de întrebåri: 1. Nu trebuie utilizate mai multe medicamente din aceea¿i categorie farmacologicå. • Cum trebuie administrate medicamentele. • Care sunt modificårile de comportament care trebuie så aparå ca urmare a administrårii tratamentului. Nu trebuie prescrise medicamente care dau dependen¡å (de exemplu benzodiazepine) sau cu efecte secundare serioase ¿i medica¡ie anticolinergicå. ci pentru situa¡iile în care cel în cauzå este prea pu¡in în måsurå så comunice pårerile sale din punct de vedere fizic. • Când trebuie luate medicamentele. • Ce trebuie fåcut dacå uitå så i se dea o dozå sau mai multe. Aceste informa¡ii minime trebuie date celor care îngrijesc copiii cu tulburåri psihice ¿i care primesc medicamente psihotrope. • Care sunt informa¡iile pe care vor trebui så i le aducå medicului la urmåtoarea consulta¡ie.) . pentru autism. Nu trebuie schimbate dozele sau medicamentele prea repede. trebuie a¿teptat minimum de timp prevåzut în protocol.. Nu trebuie folosite medicamente psihotrope sau cantitå¡i care så afecteze calitatea vie¡ii celui în cauzå. De ce recomanda¡i acest medicament – pentru care simptome este el eficace (pentru a scådea agita¡ia. cognitiv sau al sånåtå¡ii mintale. Acest ghid nu a fost gândit pentru o tulburare anume.. 2. Ei trebuie så primeascå urmåtoarele informa¡ii: • De ce copilul trebuie så urmeze un tratament medicamentos. educatorii.26 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cele 4 principii „împotrivå“ sunt: 1. pentru o boalå psihicå. Implementarea ghidului de tratament Pårin¡ii. • Cât de mult timp dureazå pânå la apari¡ia primelor modificåri. îngrijitorii. profesorii trebuie så în¡eleagå de ce medicul a prescris acest medicament ¿i cum trebuie administrat ¿i urmårit. 4. • Când trebuie chemat medicul. emo¡ional. 3.

Da¡i numai medicamentele recomandate de doctor. 2. EEG) între vizite? Când va fi programatå urmåtoarea întâlnire? Pentru administrarea medicamentelor psihotrope se vor da recomandårile urmåtoare: 1. 14. 3. 4. 9. 3. 5. zdrobite sau amestecate cu dulcea¡å sau suc? Existå contraindica¡ii? Ce trebuie så facem dacå am uitat så administråm o dozå? Ce trebuie så facem dacå vomitå sau se simte råu ¿i nu putem så-i dåm altå pastilå? Mai existå ¿i alte motive pentru care så vå sunåm înainte de întâlnirea urmåtoare? Ce trebuie så observåm la comportamentul copilului nostru pânå la urmåtoarea consulta¡ie? Putem så completåm altå scalå sau interviu pentru a aprecia efectele medica¡iei? Trebuie efectuate analize de laborator (sânge.. 16. 8.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 27 2. Întreba¡i doctorul despre orice vi se pare cå nu a¡i în¡eles sau este neclar. såptåmâni. . 18. 12. 6. Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut în cazul în care copilul nu poate lua medica¡ia. A fost recomandatå aceastå medica¡ie la copii?. 11. urinå. 20. la ce schimbåri trebuie så ne a¿teptåm? De cât timp aproximativ este nevoie pentru a observa primele efecte pozitive? Care sunt cele mai comune efecte secundare ce pot apårea? Dupå cât timp dispar efectele secundare (în câteva zile. 15. 13. Întreba¡i doctorul dacå ave¡i îndoieli asupra medica¡iei. 19. 10...La copii cu autism sau cu întârziere mintalå. 17. 4.? (Medicul trebuie så cunoascå ¿i så dea cât mai multe referin¡e. 7.) Aceste medicamente afecteazå învå¡area? Cum anume? Dacå medica¡ia va ac¡iona favorabil. luni sau se men¡in atâta timp cât se ia medica¡ia)? Ce trebuie så facem dacå apar efectele secundare? Ce observa¡ii trebuie så mai facem despre efectele secundare? Vå putem suna pentru a vå spune dacå apar efecte secundare? Cât timp va fi necesar så ia medica¡ia? Trebuie så ¡inå regim în timpul tratamentului? Cum trebuie så ia medicamentele? Pot fi fragmentate..

efectele secundare ¿i 5. – durata lui. 11. Nu opri¡i tratamentul când dori¡i dumneavoastrå sau dacå dori¡i så face¡i acest lucru. pårin¡ii. 12. – cine a observat (pårin¡ii. Este foarte important ca aceste observa¡ii ale familiei så fie cât mai obiective. pentru cå: nu a¡i observat nici o îmbunåtå¡ire evidentå. Când copilul prime¿te antibiotice ¿i antitermice sau alte medicamente. Carol Schall recomandå chiar efectuarea unui grafic pe care sunt notate evolu¡iile simptomelor. Din påcate.28 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut dacå a¡i uitat så administra¡i o dozå. frustra¡i. riscând cre¿terea dozelor. nu de pu¡ine ori. împreunå cu restul familiei. 2002. educatorii. face¡i acest lucru. Dacå doctorul vå roagå så observa¡i ¿i så nota¡i date particulare de comportament. . Întreba¡i doctorul dacå este de acord cu oprirea medica¡iei pentru o perioadå („drug holiday“). nota¡i observa¡iile dumneavoastrå despre comportamentul copilului ¿i pårerile celorlal¡i membri ai familiei sau educatorilor. nota¡i indica¡iile medicului ¿i comunica¡i-le educatorilor ¿i profesorilor. pentru cå sunte¡i îngrijora¡i privind riscurile medica¡iei. 7. copilul are deja un an de tratament ¿i nu au reapårut modificårile de comportament. pentru cå administrarea medicamentelor psihotrope se opre¿te scåzând dozele treptat. cuprinzând: – data. Carol Schall. Întreba¡i medicul dacå aceste medicamente nu interac¡ioneazå cu medica¡ia psihotropå. – contextul în care a fost observat comportamentul respectiv. Dupå fiecare vizitå medicalå. 9. întreba¡i doctorul cum se opre¿te. ora. 10. putem fi mai obiectivi. exagereazå descrierea comportamentelor. Încercând så men¡inem un astfel de tabel de colectare a datelor. 8. recomandå completarea unui tabel cu modul de colectare a datelor despre evolu¡ia copilului. profesorii). Discuta¡i cu medicul despre tratament atunci când dori¡i o altå metodå de abordare a tulburårii. 6. – comportamentul. – consecin¡ele. nota¡i durata tratamentului ¿i dozajul. Înainte de vizita medicalå.

to measure the presence and severity of the simptoms. Leland ¿i Lambert. 1988). • Dosage Record and Treatment Emergent Symptom Scale (Guy. 1993. C. • The Nissonger Child Behaviour Rating Form (Aman. • The Aberrant Behaviour Checklist (Aman ¿i Singh. 1976a). • Assessment Information Rating Profile (Bauras. a urmåri administrarea pe termen lung a medica¡iei ¿i medica¡ia în plus pentru copiii cu tulburåri psihice. 1995). oricât de . precum: A. 1992). Complian¡a la tratament. 1997). 1976b). 1986). 1991). • Subjective Treatment Emergent System Scale (Guy. Impresia Clinicå Globalå (CLINICAL GLOBAL IMPRESSIONS SCALE) (Psychopharmacology Bull. 1. Scala de måsurare a efectelor secundare (FORMAL SIDE EFFECT RATING SCALE) • Abnormal Involuntary Movement Scale (Guy. B.5. Toatå teoria prezentatå anterior cade în fa¡a micului pacient care refuzå så înghitå „pastila“ sau „siropul“. Scala de måsurare a efectelor terapeutice (FORMAL RATING SCALE TO MEASURE THE EFFECTS OF MEDICATION). Tane ¿i Rojahn. Monitorizarea este necesarå pentru a evita supradozarea. 1976c). Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie Între momentul în care medicul prescrie un medicament ¿i momentul în care copilul „deschide gura ¿i înghite pastilele“ este o mare distan¡å. • Conners’s Rating Scales Revised (Conners. • Maladaptative Behaviour Scale (Thompson. 1985). • Monitoring of Side Effects Scales (Kalachnik. • The Psychopathology Inventory for Mentally Retarded Adults (Matson. • Child Behaviour Checklist (Achenbach. • Numerous disorder – specific scale. 1996). • The AAMR Adaptative Behaviour Scale – Second Edition / Nikira.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 29 progresele. Pentru monitorizarea efectelor secundare ale medica¡iei psihotrope. 1997). putem folosi scale ¿i interviuri.

din vina lor sunt a¿a“. În alte situa¡ii. gåsindu-i vinova¡i pe pårin¡i pentru situa¡ia de boalå: „så ia ei tratament. În situa¡iile de tulburare depresivå cu tentativå de suicid. când se vedea alåturi ¿i putea vorbi cu el însu¿i“. Din påcate. astfel cå. medica¡ia se va administra de urgen¡å. de aceea este foarte important modul în care se câ¿tigå încrederea adolescentului. cu tulburare Asperger. cu acordul familiei. mul¡i dintre ace¿ti copii în¡eleg ¿i acceptå ulterior cå au nevoie de medicamente pentru a li se îmbunåtå¡i rela¡iile la ¿coalå sau cu prietenii. cå se simte „drogat“. cå nu mai are „starea de dinainte când se sim¡ea altfel. administrarea unui preparat pentru timp îndelungat devine o adevåratå corvoadå pentru întreaga familie. iar dacå sunt mai mari încep så întrebe: • De ce eu iau medicamente ¿i al¡i copii nu? • Ce am eu? • De ce må tot duci la doctor? • Cât timp trebuie så mai iau medicamente? La aceste întrebåri se stråduiesc så råspundå atât medicul cât ¿i familia. Existå ¿i copii care acceptå så înghitå medicamentele. În cazul unei paciente cu tulburare obsesiv compulsivå severå am apelat de asemenea la tratament injectabil. la începutul tratamentului. de¿i îl acceptase deja de mult timp. dar acest lucru se va face cu consim¡åmântul pacientului. Pentru al¡i copii. påstrarea medicamentelor de cåtre pårin¡i este obligatorie. Am avut un pacient de 13 ani. copilul cu tulburåri emo¡ionale sau de comportament refuzå medica¡ia. Acest .30 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI bun la gust ar fi el. Nu rareori existå situa¡ii în care adolescentul refuzå deodatå tratamentul. sub formå de injec¡ii intramusculare. nu eu. Alt pacient a afirmat cå „vrem så-l otråvim“. În aceastå situa¡ie. Nu este singura datå când copiii sau adolescen¡ii refuzå tratamentul. spunând cå medicamentul „îi furå puterea de a sim¡i“. am fost obliga¡i så-i administråm numai tratament injectabil. administrarea pe termen lung a medica¡iei duce la agravarea sentimentului de inadecvare. care va „inventa“ diferite formule de administrare. Adolescen¡ii sunt cei care adesea refuzå medica¡ia. Påstrarea confiden¡ialitå¡ii este obligatorie ¿i este discutatå cu adolescentul. Când este vorba de un debut psihotic cu agita¡ie psihomotorie ¿i lipsa con¿tiin¡ei bolii sau cu idei delirante de otråvire. care refuza medica¡ia. foarte pu¡ine medicamente psihotrope sunt condi¡ionate pentru administrare injectabilå.

Atitudinea pårin¡ilor Dacå pårin¡ii sunt obi¿nui¡i så dea medicamente copiilor lor. care erau epuiza¡i ¿i mai ales a educatorilor. de asemenea. pe care le citesc din prospect. acesta este un refuz disimulat al primirii medica¡iei. la oprirea tratamentului sau la imposibilitatea evaluårii corecte a evolu¡iei simptomelor. Sunt obligatorii ¿i discu¡ii despre modul cum se poate ob¡ine medicamentul. Al¡i pårin¡i. „se sperie“. care insistau pentru tratament. familia a acceptat în final terapia. ace¿tia putând så î¿i dovedeascå eficacitatea de buni pårin¡i îngrijindu-se de tratament. Pårin¡ii care primesc ei în¿i¿i tratament sunt mult mai receptivi la medica¡ia psihotropå. atunci în¡elegerea ¿i acceptarea tratamentului psihotrop este facilå. Alteori. le vom explica legisla¡ia în vigoare. disputele dintre ei ducând. Efectele adverse. în momentul în care li se comunicå diagnosticul ¿i necesitatea tratamentului psihotrop. au refuzat medica¡ia. Ulterior. Existå ¿i pårin¡i care privesc tulburarea psihicå ¿i nevoia de tratament a copilului lor ca pe o mare nenorocire ¿i un mare e¿ec al vie¡ii lor. de fapt. Existå. oprind tratamentul. la cererea bunicilor. de multe ori. mai ales cå unele dintre ele au pre¡uri foarte mari. De exemplu. exagerând tulburarea copilului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 31 fapt poate fi explicat de efectele secundare (cre¿terea în greutate le face pe multe adolescente så refuze antipsihoticele atipice) sau pentru cå „postura de bolnav care ia medicamente“ poate interfera cu imaginea de sine ¿i cu autonomia sa. informându-i . dar ulterior. Existå ¿i pårin¡i care urmåresc cu mare aten¡ie apari¡ia efectelor secundare ¿i pot exagera sau interpreta gre¿it o indigestie pasagerå. pårin¡ii refuzå medica¡ia de la început. Totu¿i cre¿terea în greutate este un efect secundar bine tolerat la noi în ¡arå. a crescut rapid ¿i complian¡a. mai ales de cåtre pårin¡ii copiilor mici care uneori sunt chiar mul¡umi¡i cå cel mic månâncå mai bine. datoritå ameliorårii semnificative a simptomatologiei. Dacå simptomele sunt rapid ameliorate sub tratament. pårin¡ii unui båie¡el de 9 ani. Adolescentele depresive cu tulburåri de somatizare pot reclama ulterior toate efectele secundare. cu un sever sindrom hiperkinetic. sperie de multe ori familia. atunci ¿i sentimentele de vinovå¡ie ale pårin¡ilor privind educa¡ia se reduc. mai ales dacå medicul nu a prezentat el însu¿i toate aceste posibilitå¡i ¿i nu a câ¿tigat încrederea pårin¡ilor. familii în care doar unul dintre pårin¡i este de acord cu medica¡ia.

supradozeazå medica¡ia. dar care prezintå efecte secundare neurologice. „dispera¡i“ de comportamentul agresiv al adolescentului ¿i våzând eficacitatea medicamentului. gre¿ind dozele în plus sau în minus. Când avem în fa¡å o familie tânårå ¿i educatå.. Antidepresivele sunt substan¡ele chimice apar¡inând unor clase diferite. În aceste condi¡ii. Trebuie så men¡ionåm ¿i existen¡a unor pårin¡i care. monitorizarea tratamentului devine foarte dificilå. noi nu ezitåm så o informåm care sunt site-urile pe internet.D. 1. Antipsihoticele atipice sunt antipsihoticele de a doua genera¡ie. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (Gheorghe M. Medicamentele stabilizatoare ale dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. dar care prezintå foarte rar efecte secundare neurologice. indiferen¡i sau foarte ocupa¡i.32 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI dacå au dreptul så ob¡inå gratuit aceste medicamente. Defini¡ii utile Psihotropele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ce prezintå tropism pentru sistemul nervos central ¿i î¿i exercitå ac¡iunea farmacologicå la acest nivel. Din nefericire. 1994 drept substan¡ele care prezintå efect antipsihotic. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de . Ele au fost definite de Martes.. Neurolepticele sunt antipsihoticele de primå genera¡ie. Marinescu D. Semnele supradozårii pot fi eviden¡iate clinic. existå ¿i pårin¡i foarte bolnavi. fårå acordul medicului.. care laså medicamentele la îndemâna copilului. luându-le „când î¿i aduce aminte“. 2001). Antipsihoticele sunt substan¡ele chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. punând în pericol sånåtatea pacientului. unde pot afla mai multe lucruri despre tulburarea copilului såu. Ele au fost definite de Delay ¿i Denicker în 1957 drept substan¡ele chimice care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Udri¿toiu T.6.

tranchilizant ¿i efectul hipnotic. cel pu¡in în anumite condi¡ii. sedativ.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 33 efecte importante pentru practica psihiatricå: efectul anxiolitic. sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. 1977: sporirea. absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope. a achizi¡iilor de învå¡are ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diferi¡ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba. facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control cortico-subcortical. . Neurotroficele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ¿i care au urmåtoarele principale proprietå¡i definite de Giurgea ¿i Salama.

D. occipital ¿i temporal sunt redate pe scurt în tabelul 2. a se hråni.). hipotalamusul). dat fiind marea sa importan¡å în etiopatogenia tulburårilor psihice la copil.1. parietal. 1. Se exprimå prin hipotalamus pe calea sistemului nervos autonom (vezi tabelul 2. a fugi. (1988). lobul limbic. Aria septalå constå într-o arie corticalå septalå.D. Este interconectat pe calea fasciculului median al creierului cu aria septalå ¿i nucleii hipotalamusului. D. activitå¡ile de curtare/ gåsire partener. a se lupta. Niculescu G. Joacå rol în a sim¡i. (1990)]. (1999). 2. Sistemul limbic este considerat sistemul anatomic aflat la baza expresiei comportamentale ¿i emo¡ionale. Informa¡iile despre lobii frontal. Cortexul orbitofrontal mediazå percep¡ia con¿tientå a mirosului. Gheorghe M. PSIHOFARMACOLOGIE ªI NEUROCHIMIE 2. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile corticosubcorticale implicate în tulburårile psihice Vom prezenta pe scurt ¿i într-o formå cât mai accesibilå câteva date privind neuroanatomia principalelor arii implicate în apari¡ia tulburårilor psihice. Componentele majore ¿i conexiunile sistemului limbic Sistemul limbic include structuri din telencefal (cortexul orbito-frontal. care include girusul paraterminal ¿i aria subcalosalå. Speråm ca astfel legåtura neuroanatomie-neurochimie-farmacologie så ofere o imagine globalå a ceea ce înseamnå psihofarmacologia [informa¡ii adaptate dupå Fix J. Ifrim M.1. diencefal (nucleii mediodorsal ¿i anterior ai talamusului. Con¡ine ¿i o arie septalå subcorticalå (nucleii septali) care leagå . Are conexiuni reciproce cu nucleul medio-dorsal al talamusului. aria septalå).2 NOºIUNI DE NEUROANATOMIE. (1995). aceste informa¡ii vor fi corelate cu informa¡ii privind func¡iile acestora. mezencefal. Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Vom prezenta pe larg doar sistemul limbic. A. Synelnikov R.1.

Lobul parietal – integrarea vizuo-spa¡ialå. gastralgii proxistice. alexia (lob parietal dominant) – apraxie de îmbråcare. mnezie – func¡ia prosexicå ¿i vigilitatea (conexiuni cortico-func¡ionale ale memoriei) 35 .1 Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Lobul temporal – zona de integrare a func¡iilor vizuale – participå la procesul de codificare superioarå a informa¡iei vizuale (conexiuni cu lobul frontal. apraxia constructivå. apraxie constructivå. gândirii. excentricitå¡ii etc. disprosexii. perturbåri ale nivelului de con¿tien¡å. déjà-connu.Lobul Lobul frontal Func¡ia – limbajul în componenta sa expresivå – cogni¡ia: func¡ia prosexicå. asomatognozia. grea¡å. adermolexia. bradicardie. pierderea spontaneitå¡ii. jamaisconnu. agnozia acusticå. autopognozia – alexia. perversiuni comportamentale instinctuale. puerilism. halucina¡ii olfactive – tulburåri în desfå¿urarea proceselor gândirii: discursivitate. prosopagnozia. agnozia pentru culori ¿i vizualå – agnozia vizuo-spa¡ialå. agrafia. acalculia. ståri de déjà-vu. eurezis – axa anxietate-depresie-tulb. tulburåri în orientarea ¿i recunoa¿terea vizualå – apar ca aurå/fenomene de înso¡ire epilepsie temporalå: tulb. jamais-vu. incapacitatea utilizårii informa¡iilor vizuo-spa¡iale ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. temporal. mnezicå ¿i gândirea – afectiv motiva¡ionalå cu expresie în actele comportamentale – praxia în componenta ei efectorie Perturbårile ce apar în lezarea acestor structuri – dezinhibi¡ie comportamentalå moriaticå – anazodiaforie ¿i indiferen¡å fa¡å de ambian¡å – alternan¡e afective maniforme/depresive – tulburåri confuzionale. parietal) – memoria vizualå – func¡ii senzoriale – func¡ii viscerovegetative – func¡ii afectiv-motiva¡ionale (conexiuni cu lob frontal. hipersaliva¡ie. hipocamp) – circuitul lui Papez: afect. exacerbarea/diminuarea unor trebuin¡e bilogice primare – halucina¡ii vizuale ¿i auditive. anozodiaforia – astereognozia. metamorfopsiile – halucina¡ii vizuale elementare – surditatea corticalå. dezorientare în locuri familiare. avoli¡ie. dezorientare stg-dr. harta mentalå a spa¡iului – percep¡ia spa¡ialå – func¡iile perceptuale integrative Lobul occipital – tulburåri complexe ale schemei corporale ¿i ale spa¡iului extracorporal (lob parietal nedominant) – Sd. de personalitate – pasivitate. respiratorii. anozognozia. Gerstsman: agnozia digitalå. incapacitatea efectuårii opera¡iilor mentale. indiferen¡å în raport cu mediul înconjuråtor. afazia senzorialå Wernicke.

1. 10.) 5 7 10 19 11 12 38 18 17 17 37 19 18 20 6 Prefrontal cortex (9. 2) Vestibular cortex (2) Somatosensory association cortex (5.D.1.2 Limbic lobe Limbic lobe Septal area Visual association cortex (18. 11.1. 11. hemisphere)(22) Primary auditory cortex (41. 12) 9 6 4 8 45 3. 42) B Primary motor cortex (4) Suplimentary motor cortex (6) Primary somatosensory cortex (3. 2) Somatosensory association cortex (5. 19) Limbic lobe Primary visual cortex (17) Figura 2..2 10 11 Visual association cortex (39. 1995) . 12) 8 9 4 3. 19. 40) Prefrontal cortex (9.36 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A Primary motor cortex (4) Premotor cortex (4) Frontal eye field (8) 5 7 40 44 22 39 19 18 17 Primary somatosensory cortex (3. 7. 45) 38 20 21 37 Secondary somatosensory and gustatory cortex Auditory association cortex (Wernicke`s speach area of I. 18) Primary visual cortex (17) Broca`s speach area (44. 1.1 Ariile corticale motorii ¿i senzoriale (dupå Fix J. 7. 10.

nucleul anterior al talamusului (prin girusul cingulat. endorfine. 22. de învå¡are. Con¡ine celule piramidale care proiecteazå prin fornix cåtre aria septalå ¿i hipotalamus. girul cingulat ¿i istmul. Prime¿te influx prin fornix de la aria septalå. Proiecteazå prin stria medularis (talamus) în nucleii habenulari. Con¡ine. forma¡iunea hipocampalå ¿i complexul nuclear amigdalian. Proiecteazå efluxul major prin fornix cåtre aria septalå ¿i nucleii mamilari. girul paraterminal. Are un con¡inut bogat în urmåtorii neurotransmi¡åtori: Ach. sus¡inând uncusul parahipocampal. aria septalå. Are rol în circuitul memoriei al lui Papez: tulburåri în memoria recentå. Proiecteazå prin fornix cåtre nucleii mamilari ¿i nucleul anterior al hipotalamusului. Conexiunile eferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt nucleii mamilari ai hipotalamusului. • Forma¡iunea hipocampalå are func¡ii în învå¡are. Este divizat în 4 arii citoarhitecturale (CA1CA4). de îndemânare. • Complexul amigdalian (amigdala) este un ganglion bazal. care include uncusul. Prime¿te influxul major de la cortexul entorinal (aria 28) prin calea alvearå ce merge cåtre hipocampus ¿i prin calea perforantå ce merge cåtre girusul dentat. aria septalå. CA1 (sectorul Sommer) este vulnerabil în special la hipoxie. Când este stimulat produce activitå¡i similare cu hrånirea. memorie. Are conexiuni reciproce cu forma¡iunea hipocampalå prin fornix. girul parahipocampal. Are conexiuni reciproce cu hipotalamusul prin fasciculul medial al creierului. (3) Subiculum prime¿te influx de la celulele piramidale hipocampale. Con¡ine celule granulare care primesc influx hipocampal ¿i care proiecteazå cåtre celulele piramidale din hipocampus ¿i subiculum.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 37 septum pelucidum ¿i comisura anterioarå. cingulum. 3. Structurile majore ale forma¡iunii hipocampale sunt urmåtoarele: (1) Girusul dentat este un arhicortex format din trei straturi. Lobul limbic include aria subcalosalå. recunoa¿tere a noului. dar. 7). îngropate în girul parahipocampal. de aseme- . nucleul anterior al talamusului. cortexul entorinal). Conexiunile aferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt ariile corticale cerebrale de asocia¡ie (ariile 19. (2) Hipocampul (cornu ammonis) este un arhicortex format din trei straturi. NA.

Hipotalamusul este o parte deosebit de importantå a sistemului limbic. Nucleul mediodorsal al talamusului are conexiuni reciproce cu cortexul orbitofrontal ¿i prefrontal ¿i nucleii hipotalamusului. Conexiunile aferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. 4.38 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nea. 6. sistemul endocrin ¿i sistemul limbic. în etiopatogenia schizofreniei. Prime¿te influx hipocampal prin fornix. Conexiunile aferente majore ale complexului amigdalian sunt cu bulbul olfactiv ¿i cortexul olfactiv. orbire psihicå (agnozie vizual). b. cortexul cerebral (cortexul limbic ¿i senzorial de asocia¡ie). În aria hipotalamicå lateralå se gåsesc nucleul preoptic lateral ¿i nucleul hipotalamic lateral. produce urå ¿i comportament agresiv. regiunea mamilarå ce con¡ine nucleii mamilari (primesc influx prin fornix de la forma¡iunea hipocampalå. comportament hipersexual. neocortexul temporal. Conexiunile eferente majore ale complexului amigdalian sunt cu cortexul cerebral. în patologia func¡iei mnestice. Prime¿te influx de la nucleul amigdalian. Are un rol deosebit de important în men¡inerea homeostaziei. cortexul orbitofrontal (prin fasciculul median . substan¡a neagrå. CRH) ¿i nucleul supraoptic (sintezå ADH. proiecteazå prin tractul mamilar la nucleul anterior talamic) ¿i nucleul posterior cu rol în reglarea termalå. nucleul paraventricular (secre¡ie ADH. Nucleul anterior al talamusului prime¿te influx hipotalamic de la nucleul mamilar pe calea tractului mamilotalamic ¿i a fornixului. Este o legåturå majorå în circuitul limbic al lui Papez. ocitocinå). nucleul anterior (reglarea temperaturii). Este parte a sistemului limbic ¿i a sistemului striatal. Este o componentå a diencefalului. Aria hipotalamicå medialå are 4 regiuni: regiunea preopticå ce con¡ine nucleul preoptic medial (regleazå eliberarea de hormoni gonadotropi din hipofizå). tuber cinereum. Proiecteazå în girusul cingulat. hiperfagie. Con¡ine infundibulumul. nucleul ventromedial (centrul sa¡ietå¡ii) ¿i nucleul arcuat. Joacå rol în comportamentul afectiv ¿i memorie. 5. regiunea supraopticå cu nucleul suprachiasmatic (rol în ritmul circadian). Deserve¿te 3 sisteme: sistemul nervos autonom. Leziunile sale produc: placiditate. hipotalamus. Are rol în tulburårile comportamentale. a. regiunea tuberalå ce con¡ine nucleul dorsomedial. hipotalamusul. corpii mamilari ¿i chiasma opticå. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii.

talamus. . nuclei ai trunchiului cerebral (nucleii tegmentali ventrali ¿i dorsali prin pedunculul mamilar). Nucleii rafeului ai mezencefalului proiecteazå ascendent fibre serotoninergice cåtre toate structurile limbice. Calea ventral amigdalofugalå proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus. Stria medularis (talami) proiecteazå fibre de la aria septalå la nucleul habenular. 3. pedunculii mamilari. nucleii trunchiului cerebral ¿i måduva spinårii. tractul supraopticohipofizal. 6. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. fasciculul median al creierului. tractul mamilotalamic. aria septalå. 7. stria terminalis. fasciculul longitudinal dorsal. tractul hipotalamospinal. nucleii rafeului dorsal ¿i central superior prin fibre serotoninergice pe calea fasciculului median al creierului ¿i prin pedunculul mamilar. Unii nuclei ai mezencefalului sunt componente ale sistemului limbic. cåile ventrale amigdalofugale. tractul mamilotalamic. Fornixul: proiecteazå de la forma¡iunea hipocampalå cåtre hipotalamus (corpii mamilari). Stria terminalis leagå talamusul ¿i nucleul caudat. Aria ventralå tegmentalå proiecteazå ascendent fibre dopaminergice cåtre toate structurile limbice. Locus coeruleus: proiecteazå ascendent fibre noradrenergice cåtre toate structurile limbice. 5. Banda diagonalå Broca leagå nucleul amigdalian ¿i aria septalå. complexul amigdalian (prin stria terminalis ¿i cåile ventrale amigdalofugale). 4. neurohipofiza pe calea urmåtoarelor fibre: fornixul. Tractul retroflexus (tractul habenulointerpeduncular) proiecteazå de la nucleul habenular (epitalamus) la nucleul interpeduncular (mezencefal). nucleul mediodorsal al talamusului (prin pedunculul talamic inferior). Conexiunile eferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. nucleul anterior al talamusului. complexul amigdalian. forma¡iunea hipocampalå (de la subiculum prin fornix). B. cortexul olfactiv primar (prin fasciculul median al creierului). tractul tuberohipofizal. nucleii anterior ¿i mediodorsal ai talamusului. adenohipofiza. Proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus ¿i aria septalå. nucleul locus coeruleus prin fibre noradrenergice pe calea fasciculului median al creierului. 2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 39 al creierului). Sistemele majore de fibre limbice 1.

Are o înaltå concentra¡ie de receptori pentru estradiol. Forma¡iunea hipocampalå care proiecteazå pe calea fornixului cåtre nucleul mamilar. Nucleul anterior al talamusului care proiecteazå cåtre girusul cingulat ¿i care prime¿te tractul mamilotalamic.40 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circuitul lui Papez este o cale circularå care leagå structurile limbice majore. 4. Corpul mamilar care proiectezå pe calea tractului mamilo-talamic cåtre nucleul anterior al talamusului. Abla¡ia bilateralå are ca rezultat apari¡ia sindromului Kluver-Bucy (orbire psihicå. absen¡a expresivitå¡ii fizionomice. hipersexualitate). b. indiferen¡a la durere. Hipocampusul are un prag scåzut pentru activitatea paroxisticå. Girusul cingulat care proiecteazå pe calea forma¡iunii hipocampale cåtre cortexul entorinal. Con¡ine: 1. sindromul Kluver-Bucy (orbire psihicå. 5. dupå un episod de agresivitate. urii. monotonie. docilitate. vid afectiv. . c. hiperfagie. Nucleul amigdalian moduleazå activitå¡ile hipotalamice ¿i endocrine. Lezarea girusului cingulat are ca rezultat akatizia. 2. Leziunile bilaterale au ca rezultat placiditate. Func¡iile sistemului limbic contribuie la integrarea afectivitå¡ii vegetative ¿i instinctual-comportamentale. confabula¡ie. Este implicat în învå¡are ¿i memorie. placiditate. hiperfagie. Corpii mamilari ¿i nucleul mediodorsal al talamusului sunt afecta¡i de alcoolismul cronic ¿i de deficien¡a de tiaminå [(vitamina B1) care are ca rezultat sindromul Korsakoff (sindrom amnestic – confabulator ale cårui semne clinice includ tulburåri de memorie (amnezie). indiferen¡å. fond de vigilitate normalå. 4. 2. hipersexualitate). mutismul. dezorientare temporospa¡ialå]. Abla¡ia bilateralå a hipocampusului are ca rezultat inabilitatea de a forma amintiri pe termen lung. Lobul temporal anterior con¡ine amigdala ¿i hipocampul. 3. Considera¡ii func¡ionale ¿i clinice: 1. Are cea mai mare concentra¡ie de receptori opioizi din creier. agresivitate: ståri de furie declan¿ate fårå scop ¿i fårå implicarea unei cauzalitå¡i specifice. pierderea fricii. Lezarea componentelor sale duce la perturbåri ale comportamentului instinctiv-emo¡ional: a. apatia. agresiunii. docilitate. apatie. 3.

1995) Corpus callosum Crus fornicis Commisura fornicis Gyrus fasciolaris Bulbus cornu posterioris Calcar avis Trigonum collaterale Fimbria hippocampi Ventriculus lateralis (opened) Hippocampus Pes hippocampi Gyrus dentalus Gyrus hippocampalis Corpus fornicis Crus fornicis Fasciculus mamillothalamicus Commissura anterior Columna fornicis Corpus mamillare Fimbria hippocampi Uncus Figura 2.D. tulburåri afective: episoade expansive cu agita¡ie psihomotorie. 1990) .2. puls. peristaltism intestinal. apari¡ia de reac¡ii vegetative: cu modificarea TA. comportamentului sexual.B.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 41 d.. tulburåri instinctuale: modificarea instinctului alimentar.. Anterior nucleus of thalamus Stria medullaris Medial forebrain bundle Habenular medullaris Anterior commissure Longitudinal striae Septal nuclei (indusium griseum) Subcallosal area Paraterminal gyrus Olfactory tubercle bulb Olfactory striate medial lateral Amigdaloid complex Rhinal sulcus Parahippocampal gyrus Fasciolar gyrus Fimbria Hippocampal formation Dentate gyrus Interpendicular nuclei Mammilathalmic tract Mammilary body Diagonal band Stria terminalis Figura 2. Principalele componentele subcorticale ale sistemului limbic (dupå Carpenter M. 1983 citat de Fix J. e.D. respira¡ie. senza¡iei de sete.. f.3 Fornixul ¿i hipocampul (dupå Synelnikov R.. Sutin J.

D. oculomotorius Figura 2.42 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Nucleus paraventricularis Nucleus dorsomedialis Nuclei tuberales Nucleus posterior Sulcum hypothalamicus Talamus Nucleus supraopticus Chiasma opticum Hypophysis Nucleus ventromedialis Nuclei corporis mamillaris N.5.4.. 1990) . Talamusul (dupå Synelnikov R. 1990) Striae longitudinales mediales V. thalamostriata Caput nuclei caudati Tela chorioridea ventriculi tertii Thenia thalami Plexus chorioideus ventriculi tertii Claustrum Fasciculus mamillothalamicus Capsula externa Capsula interna Nucleus Putamen lentiformis Globus palidus Lamina medularis Fornix Fisura longitudinalis cerebri Corpus callosum Tenia fornicis Tenia chorioridea Plexus chorioideus ventriculi lateralis Radiatio corporis callosi Pars centralis ventriculi lateralis Stria terminalis Lamina affixa Nucleus anterior Nucleus medialis Nucleus lateralis Adhesio interthalamica Nucleus subthalamicus Sustanta nigra { Pedunculus cerebri Fosa Cornu inferius interpeduncularis ventriculi lateralis Plxus chorioideus N.D. Hipotalamusul ¿i talamusul (dupå Synelnikov R.. oculomotorius ventriculi lateralis Gyrus Pons parahippocampalis Tractus opticus Nuclei corporis mamillaris Ventriculus tertius Figura 2.

poten¡ialul de ac¡iune depinde de deschiderea ¿i închiderea canalelor ionice. mesageri secunzi. calciu. Existå mai multe tipuri de sinapse. 2. receptorii neurochimici sunt proteine de care se leagå substan¡e chimice. trecerea acestor ioni prin membrana neuronalå cauzeazå depolarizarea (în care diferen¡a de poten¡ial electric prin membranå cre¿te de la – 70mV la – 15 mV). Transportul interneuronal Sinapsa este o conforma¡ie biochimicå specialå alcåtuitå din urmåtoarele componente: receptori. canalele ionice: mijloacele electrice ale transferului neuronal implicå poten¡ialul de ac¡iune. în neuroni ¿i între neuroni. canale ionice. o schimbare dramaticå a poten¡ialului de ac¡iune este propagatå de-a lungul membranei axonale. În unele . care permit trecerea ionilor precum: sodiu. Elementele componente ale sinapsei sunt substratul neurochimic pe care ac¡ioneazå substan¡ele psihotrope. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie Neuronul este unitatea de bazå a sistemului nervos.2. a. urmatå de repolarizare (când diferen¡a de poten¡ial înaltå de bazå este restauratå). receptorii sunt forma¡iuni neurochimice localizate în membranå ¿i sunt mijloacele chimice ale transferului de informa¡ie între neuroni. Neurosecre¡ia este fenomenul prin care neuronii produc substan¡e biologic active. neurotransmi¡åtori. Membrana neuronalå ¿i particularitå¡ile ei: 1. Sinapsa faciliteazå transferul interneuronal de informa¡ie. a. a. Informa¡ia de bazå pentru comportament este transferatå. iar modificarea lor în urma stimulårii are ca rezultat eventuala declan¿are a proceselor specifice în neuron. purtåtoare de informa¡ii. Sinapsa chimicå este reprezentatå de regiunea unde membranele a doi neuroni sunt în apropiere ¿i unde un mesager chimic eliberat din membrana presinapticå traverseazå fanta sinapticå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe membrana postsinapticå. clor. Când un neuron este stimulat. b.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 43 2. sub forma unor substan¡e chimice specifice ¿i energie. potasiu. pe care le transmit altor celule care au receptori pe ele.

a2 Recaptarea NA în Ac¡ionarea receptorilor citoplasma neuroa2 prin NA nalå prin transport activ Activarea sau blocarea medicamentoaså a receptorilor a2 Inactivare prin COMT+MAO Inhibarea recaptårii prin imipraminå ¿i cocainå Ac¡ionare prin stimulan¡i a-adrenergici Blocare prin blocan¡i a-adrenergici r. Sinapsa mixtå: opereazå prin ambele mijloace. Sinapsa electricå transmite informa¡ii direct prin transferul unei încårcåturi electrice c. Sunt de mai multe categorii: • neurotransmi¡åtorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i pre sinaptici. dar pot fi elibera¡i ¿i din membrane care nu sunt sinaptice. mesagerii ac¡ioneazå pe receptori situa¡i pe membrana presinapticå (autoreceptori).44 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cazuri. a NA Difuziune în afara sinapsei Interferarea sintezei prin a-metildopa Ac¡ionarea receptorilor postsinaptici prin NA Activare prin stimulan¡i b-adrenergici Blocare prin blocanan¡i b-adrenergici r. b. • neurohormonii sunt elibera¡i în circula¡ia sistemicå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe neuroni. • neuromodulatorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i presinaptici. et al. Tirozinå Dopa Varicozitate Dopaminå pe Împiedicarea inactivårii termina¡ia prin IMAO Blocarea recaptårii adrenergicå MAO NA în granule NA prin rezerpinå Eliberarea NA prin InactiRecaptarea simpatomimetice indirecte vare NA în granule Împiedicarea Eliberarea NA eliberårii prin NA exocitozå guanetidinå r. Sinapsa adrenergicå (dupå Stroescu V. Neuroregulatorii sunt substan¡ele care transportå informa¡ia între neuroni. b Structurå postsinapticå Figura 2.6. 1997) .

) de clasificare a neurotransmi¡åtorilor dupå grupa biochimicå din care fac parte. hipotalamice. parasimpatolitice. nicotinici) ganglioplegice. neurotensine peptide pituitare. purinele: ATP. norepinefrina. pineale . Clasificarea neurotransmi¡åtorilor 1. curarizante antidepolarizante Figura 2. colecistikinina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 45 Sintezå Inhibarea sintezei prin hemicolinium Ach Eliberare prin exocitozå Blocarea eliberårii prin toxina botulinicå Împiedicarea inactivårii prin anticolinestezice Inactivare prin colinesterazå Ac¡ionarea receptorilor coli. nicotinice. epinefrina serotonina 2. endorfinele. Pe baza datelor din literaturå am gândit urmåtorul tabel (tabelul 2.Ach nergici prin parasimpatomimetice. Sinapsa colinergicå (dupå Stroescu V. tromboxanii. polipeptidul vasoactiv intestinal. Ei produc efecte de stimulare nervoaså asupra neuronilor postsinaptici ¿i asupra receptorilor celulari. 1997) Neuroregulatorii pot ac¡iona la nivelul receptorilor ca agoni¿ti sau ca antagoni¿ti competitivi ori noncompetitivi. aspartan 3. Neurotransmi¡åtori prostaglandine. Neurotransmi¡åtorii sunt substan¡e eliberate sub influen¡a excita¡iei din neuronii presinaptici. Aminoacizi 4. cistationina serina excitatori: glutamat. et al. glicina. alanina.2.7. adenozina nonpeptidici 5. Neuropeptidele opioidele endogene enkefalinele. Acetilcolina GABA.2. Amine biogene catecolamine indolaminergice histamina inhibitori: dopamina. Tabelul 2. dinorfinele peptidele intestinale Substan¡a P. somatostatine. curarizante depolarizante Receptori Blocarea receptorilor colinergici colinergici prin (muscarinici.

citat de Stroescu V. receptorii colinergici muscarinici. Receptorii adrenergici. canalul de calciu.8. p -GTP b g 35K 10K as 45K -GTP Ca 2+ Citoplasmå Cuplare la turnover-ul P1 Canale ionice ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Figura 2. s. 1997) . et al.46 Spa¡iu extracelular Ca 2+ Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Acetilcolinå Receptor a 1 Mr=85K Receptor a 2 Receptor a 2 Mr = 85K Mr = 85K Receptor Receptor b b Mr = 68K Mr = 68K Receptor a 1 Mr=85K Receptor muscarinic Mr=80K 5 5 S S Canal pentru Ca 2+ Mr=270 K b g 35K 10K g g b Unitate 35K 10K cataliticå 10K b 35K a1 adevilat41K cicleazå GTP a3 45K -GTP ATP AMPc g b g b 10K 35K 35K 10K a0 a0 39K -GTP 39K -GTP a i. proteinele reglatoare ¿i sistemele mesagere implicate în transmiterea informa¡iei la unele sinapse (dupå Venter C.

3. norepinefrina. Tracturile dopaminergice (dupå Fix J. 5. 1995) . 6.9.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 47 Cåile neurochimice implicate în transmisia interneuronalå pot fi clasificate dupå tipul de neurotransmi¡åtori care ac¡ioneazå dupå cum urmeazå: 1. cåile GABAergice transmit informa¡ia prin intermediul acidului gama-aminobutiric (GABA). fiind astfel cåi catecolaminergice. 3.. serotonina. indolaminergice ¿i histaminergice. cåile glicinergice: glicina. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor dupå func¡ia lor Neurotransmi¡åtor inhibitor Serotonina (5HT) Acidul gama-aminobutiric (GABA) Glicina Alanina Serina Dopamine Neurotransmi¡åtor excitator Glutamat Aspartat Neurotransmi¡åtor cu ambele func¡ii Dopamina (DA) Histamina Septal nuclei Nigrostriatal tract Medial forebrain bundle Sup. Tabelul 2. 4. 2. D. cåile peptidergice transmit informa¡ia prin intermediul peptidelor. cåile monoaminergice (transmit informa¡ia prin intermediul aminelor biogene: dopamina. epinefrina. histamina). cåile colinergice transmit informa¡ia prin intermediul acetilcolinei. cåile L-argininå-oxid nitric. 7. colliculus x rte x rte co Ne ulate Striatum g Cin o oc Nucleus accumbens Mesolimbic tract Amygdaloid nucleus Entorhinal area Arcuate nucleus Substantia nigra Fronta l Y= Local circuit neurons Ventral tegmental area Figura 2. cåile glutamatergice transmit informa¡ia prin intermediul glutamatului.

forma¡iunea apeductalå. septum. Important în reglarea eliberårii de prolactinå. motiva¡ie. COMT D1 striat. bulb olfactiv D3L Hipocamp. accumbens.. Gheorghe M. Tractul medular periventricular: nucleul motor al nervului vag. serotonina. Dopamina (DA) Tabelul 2. Niculescu G. plasmå: acidul homovanilic (HVA): format de MAO. NA. ariile gri ale måduvei spinårii. Ifrim M. cerebel Tractul nigrostriatal: pars compacta a substan¡ei negre ® striat. cortexul cerebral (lob frontal). nucleul accumbens. DA: efect inhibitor. (1999). cogni¡ie.0…D4. Tractul incertotalamic: zona incertå (hipotalamusul dorsal posterior) ® hipotalamusul dorsal anterior. lob intermediar glandå pituitarå. (1988). aromatic-Laminoacid-decarboxilaza • monoamin oxidaza (MAO): localizatå pe membrana exterioarå a mitocondriei. Tracturile mezolimbic ¿i mezocortical: aria ventral tegmentalå ® sistemul limbic (amigdala. mezolimbic ¿i mezocortical. girusul cingulat). Stroescu V et al (1997). . Sinteza ¿i metabolizarea DA. substan¡a D2(D2A) D2S neagrå. (1990).D. (1995). privind sinteza.4. este importantå în deaminarea oxidativå a catecolaminelor intracelulare. nc. tirozin-hidroxilaza. bulb olfactiv D3(D2B) D3S D4(D2C) D4. nucleul tractului solitar ® ariile gri periventriculare ¿i periapeductale. septum. amigdala. Cele mai importante efecte pe comportament: tractul nigrostriatal.48 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta date adaptate dupå Fix J. norepinefrina. Synelnikov R. 5HT • MAO-B: dopamina. dupå cum urmeazå: A. bulb olfactiv D5 Hipocamp. Important în afect. hipotalamus D2L striat. am grupat informa¡iile în tabele. Are rol în ini¡ierea mi¿cårii.D. cel inhibitor cel mai comun. parkinsonism. beta-fenilalanina. benzilamina • catecol-O-metiltransferaza (COMT): metilare Principal metabolit în urinå.D. Eliberarea DA: factor de inhibi¡ie a eliberårii prolactinei din adenohipofizå. I. Amine biogene (Catecolamine): dopamina. Tractul tuberoinfundibular (tuberohipofizal): nucleii arcuat ¿i paraventricular ai hipotalamusului ® eminen¡a medianå hipotalamus. receptorii ¿i tracturile implicate în func¡ionarea neurotransmi¡åtorilor. metabolizarea. accumbens. Receptorii DA Sinteza Metabolizarea Receptorii D1post sau like pre sinaptici D2like Tracturi Fenilalaninå ® tirozinå ® L-Dopa ® dopaminå enzime: fenilalanin-hidroxilaza. accumbens. trunchi. excitator. epinefrina. nc.10 Cortex Frontal. dar extraveziculare • MAO-A: dopamina. distrugerea sa duce la reducerea sau pierderea mi¿cårii.

scåderea libidoului. Simptomele schizofreniei se datoreazå unei ståri hiperdopaminergice date de concentra¡ia crescutå de DA ¿i de activitatea crescutå a receptorilor DA. pierderea reflexelor posturale. Neurolepticele amelioreazå simptomele schizofreniei prin ac¡iunea de blocare a receptorilor D2. Diskinezia tardivå. NE) (tabelul 2. Serotonina (5-hidroxitriptamina) (5HT) (tabelele 2. Histamina (tabelul 2.. Schizofrenia. rigiditate. Parkinsonismul. receptorii postsinaptici devin hipersensibili pentru a compensa scåderea concentra¡iei DA. Noradrenalina (Norepinefrina) (NA. O datå cu scåderea concentra¡iei DA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 49 Tabelul 2. este cauzatå de excesul transmisiei DA datoritå hipersensibilitå¡ii receptorilor postsinaptici DA. 2. Neurolepticele cauzeazå parkinsonism prin ac¡iune de blocare a receptorilor dopaminergici postsinaptici.5. instalare anovula¡ie Func¡ia vizualå Celule amacrine retiniene În tabelul 2. ce apare dupå tratamentul îndelungat cu neuroleptice ¿i se manifestå prin mi¿cåri coreoatetozice ale gurii ¿i mâinilor. tremor.8) IV.5.7. Func¡iile DA ¿i structurile anatomice asupra cårora ac¡ioneazå Rol Termoreglare Motricitate Reglare umoralå Func¡iile cognitive Structurile anatomice implicate Regiuni periventriculare sau preoptice Sisteme negrostriatale ¿i mezolimbice Sistem limbic Sistem mezocortical Disfunc¡ia Hipertermie malignå Sindromul neuroleptic malign Model boala Parkinson Deficit – depresie Hiperactivitate – manie Model boala Alzheimer HTA Reglarea Sistem incertotalamic tensiunii arteriale Func¡iile Sistem tuberoinfundibular neuroendocrine Efect hiperprolactemiant Ginecomastie.) . Ipoteza DA a schizofreniei propune existen¡a unor anomalii în transmiterea DA în tracturile mezolimbic ¿i mezocortical la persoanele prezentând aceastå tulburare.6) III. II. DA este importantå în organizarea gândurilor ¿i a sentimentelor. am grupat cele mai importante roluri ¿i func¡ii ale dopaminei descrise în literatura de specialitate. Distrugerea tractului nigrostriat duce la apari¡ia bolii Parkinson manifestatå prin akinezie.9. galactoree.

Dispozi¡ie: geneza ¿i men¡inerea dispozi¡iei. durere. prime¿te fibre de la: cortex. 1995) . måduva spinårii. Sinteza ¿i metabolizarea NA. D. forma¡iunea reticularå. Efectele NA. Receptorii NA. nc. întregul cortex cerebral. anxietate. Dopamina ® norepinefrina ® epinefrina Enzime: dopamin-b-hidroxilaza. Tracturile noradrenergice (dupå Fix J. hipotalamus. måduva spinårii. • mediazå orientarea organismului în mediu. acid 3-metoxi-4-hidroximandelic (acid vanililmandelic. AVM) Deaminare oxidativå de cåtre MAO-A Receptori a1 postsinaptici a2 postsinaptici b1 postsinaptici b2 postsinaptici Tracturi Locus coeruleus (pata albastrå) (aria gri centralã pontinå) ® cerebel. prin fasciculul median al creierului cåtre hipocampus. • rol în variate func¡ii fiziologice: ciclul somn-veghe. Locus coeruleus (localizat în punte ¿i mezencefal): con¡ine cea mai mare concentra¡ie de NA din SNC. tulburarea de panicå.2 metaboli¡i în plasmå ¿i urinå: 3-metoxi-4-hidroxi fenilglicol zarea (MHPG). legatå de tulburårile anxioase ¿i ale dispozi¡iei. amigdala. Ariile tegmentale laterale ventrale ® arii bazale ale creierului: septum. Func¡ii neuromodulatorii: Efecte • måre¿te råspunsul locomotor la DA.50 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. talamus. Sinteza Norepinephrine Medial forebrain bundle Thalamus Septal nuclei N o eoc rtex Fomix Hypothalamus Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Locus ceruleus Lat. iar nivelul ridicat cu mânie. sistemul limbic. Hiperactivitatea NA la unii pacien¡i cu schizofrenie.6. Tracturile noradrenergice. Teoria CA a tulburårilor dispozi¡iei: activitatea reduså a sistemului CA-ergic (de obicei sistemul NA-ergic) în anumite arii ale creierului poate fi asociatå cu depresie. striatul ventral. NA joacå rol în anxietate. tulburåri anxioase. tegmental area Spinal cord Cerebellar cortex Figura 2. rafeului cerebral.10.. fenil-etanolamin-N-metiltransferaza Metaboli. trezire.

Sinteza ¿i metabolizarea 5HT. antifobicå. controlul presiunii sângelui. cerebelul 5HT este importantå în multe procese centrale: percep¡ia durerii. pot provoca schizofrenie TOC Receptori 5HT 1-7 Tracturi Efecte Tabelul 2. serotonina) Catabolizare: oxidare grup -NH2 de MAO-A ¿i apoi oxidarea rapidå Metaboli¡i: acidul 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA). trombocite 2B. diaree Efecte antipsihotice. negative disfunc¡ii sexuale. punte ¿i mezencefal = nucleii rafeului median ¿i dorsal • neuronii rafeului median: inerveazå structuri limbice inclusiv amigdala • neuronii rafeului dorsal: inerveazå striatul. talamusul. melatonina. Receptorii serotoninergici 5HT 1 5HT 1A 5HT 1B 5HT 1C 5HT1D. în jurul liniei mediane = rafeului în måduva spinårii. 1F. Profilaxia migrenei Efecte secundare GI: grea¡å. sevraj alcool. func¡iile cognitive înalte. în timp ce activitatea ridicatå cu mania • ipoteza permisivitå¡ii serotoninei = activitatea scåzutå a serotoninei permite nivelurilor scåzute ale catecolaminelor så producå depresie ¿i nivelurilor ridicate så producå manie • schizofrenia: ipoteza transmetilårii = anumi¡i deriva¡i metila¡i ai 5HT. opiacee Neocortex.asupra simptomelor sie. hipocamp. inducerea somnului ¿i trezirii. vårsåturi. cortexul cerebral. deriva¡i N-metila¡i ¿i N-formila¡i Recaptare: în neuronul presinaptic Cei mai importan¡i neuroni serotoninergici sunt situa¡i în cluster. benzodiazepine. schizofrenie. rata cardiacå ¿i a respira¡iei. Tulburåri de memorie la vârstnici. forma¡i prin erori de metabolism. antipanicå. apetit.8. • tulburårile dispozi¡iei: 5HT • activitatea scåzutå a serotoninei în creier este asociatå cu depresia. depre. 2C 5HT 3 5HT 4 5HT 5 5HT 6 5HT 7 . 1E 5HT 2 2A hipocamp striat plexul coroid Ac¡iune antidepresivå anti-axioaså. Sinteza Metabolizarea Triptofan ® 5-hidroxitriptofan ® 5-hidroxitriptamina (5HT.7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 51 Tabelul 2. antibulimicå antiobsesionalå Blocarea: tratament Ac¡iune antipsihoticå în anxietate. Efectele 5HT. emo¡ia. agresiune. anxiolitice. termoreglare.

care poten¡eazå ac¡iunea lor inhibitorie. 1995) Tabelul 2. ingestia de apå.) C. cupla¡i la un sit de recunoa¿tere a benzodiazepinelor. Receptori (tabelul 2. hipocamp. existå în 60% din sinapse. Efecte Histamina este importantå în trezire. în întregul SNC. talamus. neurotransmi¡åtorii predominan¡i în SNC. H2 În creier ¿i în periferie Excitatori: în hipotalamus Inhibitori: în cortexul cerebral Tracturi Histamina a fost gåsitå în concentra¡ii: – mari în hipotalamus – moderate în mezencefal. 5HT) B. GABA (acid gama aminobitiric) – pur inhibitor.11. Tracturile serotoninergice (dupå Fix J. dar axoni histaminergici traverseazå fasciculul median al creierului. nucleus centralis Nucleus raphae pontis Nucleus raphae magnus Locus ceruleus Cerebellar cortex Nuclei raphae obscurus and pallidus Spinal cord Figura 2. ganglioni bazali. GABA-B: pentru tratarea spasticitå¡ii . eliberarea vasopresinei. Metabolizare: transaminare c. sedare. tracturile ¿i efectele histaminei Histidina ® histamina Sinteza Metabolizarea Metilare ¿i oxidare Receptori H1. cortexul cerebral Cåile sunt neclare.11. Sinteza: acid glutamic → GABA b.. Acetilcolina (Ach) (tabelul 2. neurotransmi¡åtorul inhibitor principal.9.52 Serotonin ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Thalamus oc Ne Striatum Septal nuclei Hypothalamus Mamillary nucleus or tex Medial forebrain bundle Fomix Cingula te gyru s Nucleus raphae dorsalis Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Sup. Sinteza. a.) GABA-A: receptori postsinaptici. receptorii. termoreglare. D.10. I. func¡ia cardiovascularå. hipotensiune Anorexia nervosa: tratatå cu ciproheptadinå (blocant H2. metabolizarea. din punct de vedere cantitativ. Blocarea receptorilor H: câ¿tig ponderal. Aminoacizii Sunt. Aminoacizii inhibitori 1.

caudat ¿i putamenul) Nucleii septali proiecteazå prin fornix în forma¡iunea hipocampalå Mi¿care. memorie La om: efect pe mi¿care ¿i memorie Ach este importantå în mi¿care: periferic ¿i central periferic: este neurotransmi¡åtorul principal în mu¿chii stria¡i central: Ach ¿i DA sunt într-o balan¡å reciprocå în sistemul motor extrapiramidal Scåderea uneia (scåderea DA în boala Parkinson) poate fi contrabalansatå de scåderea celeilalte (folosind anticolinergice). b. Sinteza. în organele terminale ale SN parasimpatic (mu¿chi netezi. Memorie ¿i cogni¡ie: demen¡ele (b.12. Acetylcholine Neocortex Striatum Basal nucleus of Meynert Hippocampal formation Cranial motor neurons and preganglionic parasympathetics Spinal motor neurons Autonomic preganglionic neurons Septal nuclei Fomix Medial habenular nucleus Habenulointerpeduncular tract Interpeduncular nucleus Y= Local circuit neurons Figura 2. comportamente exploratorii. metabolizarea. moduleazå eliberarea de Ach în întreaga laminå corticalå M3 M4 Tracturi Cale de la nucleul bazal Meynert (situat în substan¡a innominata din creierul bazal. Alzheimer) sunt asociate cu pierderea transmisiei Ach în creier: în hipocamp ¿i cortexul cerebral. hipotalamus.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 53 Tabelul 2. somn. talamus. Tracturile colinergice (dupå Fix J.10. între globus palidus ¿i substan¡a perforatå anterioarå) la întregul cortex cerebral ¿i sistemul limbic (hipocamp. scåderea numårului neuronilor colinergici în nucleul bazal al lui Meynert (nucleul bazal). tracturile ¿i efectele acetilcolinei Sinteza Colina nu poate fi sintetizatå în neuroni. nc. moduleazå transmisia nicotinicå. receptorii. D. d Sistemul nervos periferic: simpatic ¿i parasimpatic La jonc¡iunea nervilor motori ¿i mu¿chilor scheletici SNC Muscarinici: pot fi excitatori sau inhibitori în ganglionii periferici ai sistemului nervos simpatic ¿i parasimpatic. excitatorii: tot neocortexul M2: presinaptici. amigdalieni) Striatul (nc. 1995) . agresiune. este transportatå în creier Colina + acetil-CoA ® acetilcolina Metabo..Acetilcolinesteraza: inhibatå lizarea reversibil: figostigmina ireversibil: compu¿ii organofosforici Receptori Nicotinici: N cu subtipurile a. comportaEfecte ment sexual. glande) M1: postsinaptici. g.

Receptorii GABA GABA-A GABA-B Anxiolizå. Interneuronii inhibitori din multe arii cerebrale: trunchi cerebral = substan¡a neagrå. proprietå¡i anticonvulsivante Analgezie. cerebelo¿i. colliculus Purkinje cell Neocortex Hippocampal formation Substantia nigra Lat.13. nc.11. Cåile GABA: striat → substan¡a neagrå. 4. globus palidus. cortexul cerebral. Glicina – neurotransmi¡åtor inhibitor. depresie GABA Striatum Globus pallidus Thalamus Striatonigral tract Hypothalamus Sup. retinå. substan¡a neagrå → talamus. care se gåse¿te în creier. Aminoacizii excitatori Principalii neurotransmi¡åtori excitatori din creier sunt glutamatul ¿i aspartatul. globus palidus → talamus. måduva spinårii con¡in GABA. 5. putamen. diencefal. talamus. hipotalamus. Alanina Serina Cistationina II.D. vestibular nucleus Cerebellar nuclei Purkinje cell of flocculonodular lobe Y= Local circuit neurons Figura 2.54 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. . striat. Tracturi GABA este neurotransmi¡åtorul primar al celulelor Purkinje. Tracturile GABA – ergice (dupå Fix J. amigdalå. caudat. d. 3. globus palidus. hipotalamus posterior → neocortex. 1995) 2. care sunt singurii neuroni eferen¡i în întregul cortex. nc.. reglare apetit. måduva spinårii.

Sinteza: din glucozå b. proces important în stocarea memoriei. quisgualat. D. ATP 2.. corpul geniculat medial. Neurotransmi¡åtori nonpeptidici I. – nuclei subtalamici → globus palidus. hipocamp. neocortex → nuclei subtalamici. Adenozina: neuromodulator inhibitor în celulele excitatorii din cerebel. Prostaglandinele ¿i tromboxanii Nu au rol de neurotransmi¡åtor. – celule granulare cerebelare. PG E2 poate inhiba eliberarea DA ¿i NA. – Aspartat: cåi hipocampal-comisurale. D.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55 Glutamate and Aspartate Striatum Septal nuclei Sup. N-metil-Daspartat (NMDA). Purinele 1. d. talamus. olivary nucleus Figura 2. II. Tracturi: Glutamat: cåi corticostriate. Tracturile ce au ca neurotransmi¡åtori glutamatul ¿i aspartatul (dupå Fix J. Receptori: receptori kainat. 1995) a. Efecte pe comportament Glutamat: prin receptorii NMDA pot fi implica¡i în poten¡area pe termen lung a neuronilor din hipocamp. tracturi corticobulbare ¿i corticospinale. c.14. În striat: ajutå la modularea transmisiei dopaminergice. colliculus Fomix rtex Neoco Septal area Dentate gyrus Hippocampus Perforant pathway Entorhinal area (area 28) Subiculum MN Climbing fibers Granule cells of cerebellar cortex Olivocerebellar tract Y= Local circuit neurons Inf. . PGD2 moduleazå sistemul serotoninei.

– receptori Y1. c.56 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI E. Efectele pe comportament: multe ståri comportamentale ¿i tulburåri neuropsihiatrice: termoreglarea. talamus. • δ: sunt asocia¡i cu componentele dispozi¡ionale ale ac¡iunii opioide. b. de unde sunt transportate în globus palidus. Y3. • σ: efectele psihomimetice ale unor opiacee. proopiomelanocortina. dinorfinele (A ¿i B). Leuenkefalinele. efectele generale asupra locomo¡iei (hipo-motilitatea ¿i tulburårile mi¿cårilor). Agoni¿ti: morfina. Dinorfinele. inducerea crizelor. a. d. Enkefaline: supresia durerii. Neuropeptidele (neurohormoni) I. Colecistokinina 3. Peptide intestinale 1. alcoolismul. • ε: β endorfinele. depresia respiratorie. Dinorfinele: au concentra¡ie înaltå în hipotalamus ¿i amigdalå. arcuat ¿i premamilar. Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP) . β ¿i γ). unde au cea mai mare concentra¡ie. mioza pupilarå. tratamentul supradozei de narcotice. Substan¡a P (NPY) – depresie: nivel scåzut. proiecteazå în hipotalamus. Neuroni endorfinergici: se gåsesc aproape exclusiv în hipotalamus: nc. schizofrenia. comportamente automutilatorii. Y2. Antagoni¿tii opioizi: naloxona. aria septalå. endorfinele (α. • κ: analgezia spinalå. Sinteza: sunt sintetizate ca fiind parte dintr-o moleculå polipetidicå mai largå. analgezia sunt asociate cu alterårile opiodelor endogene = β endorfinele. Endorfine: func¡ii endocrine. naltrexona. metenkefalinele. euforia. β endorfina este sintetizatå ca fiind parte dintr-o moleculå mai mare. de exemplu. locus coeruleus (mezencefal ¿i punte). 2. Receptorii opioizi • µ: mediazå analgezia supraspinalå. – rol anxiolitic. localizate în circuitele locale ale sistemelor limbic ¿i striat. Enkefalinele: sunt sintetizate de striat. II. Opioidele endogene Sunt trei clase: enkefalinele (metionina ¿i leucin-enkefaline = met ¿i leuenkefalinele).

2. letargie. TSH. LH. FSH. Somatostatina – receptori: SSTR1. Peptide pituitare. controleazå eliberarea de hormoni din hipofiza anterioarå. prolactina. bulimie. – deficitul (boala Adison): depresie. hipofiza posterioarå: vasopresina. tulburåri schizoafective. GH. – un subset al pacien¡ilor cu depresie endogenå au niveluri ridicate de cortizol. aten¡ie. Factorii de cre¿tere ¿i diferen¡iere neuronalå 10. – excesul (sindromul Cushing): depresie. brain stem. hipotalamice ¿i pineale Hormonii pituitari/hipofizari: 1. 3. manie. Oxidul nitric (NO) – celulele cerebrale stimulate cu aminoacizi excitatori (glutamat) elibereazå o substan¡å cu proprietå¡ile NO. care la rândul lor controleazå eliberarea de hormoni din glandele endocrine ¡intå. 2. ACTH: – se gåse¿te în sistemul limbic. pierderea varia¡iei diurne normale a nivelurilor de cortizol ¿i ie¿ire rapidå din supresia secre¡iei de cortizol ce urmeazå dupå administrarea dexametazonei = testul de supresie la dexametazonå. Purinoreceptorii III. idei delirante. anorexia nervosa (hipercorticism. a. råspuns anormal la testul de supresie la dexametazonå. talamus. – boala Alzheimer. 3. hipofiza anterioarå – 6 hormoni: ACTH. – important în învå¡are. Neurotensina 6. – NO mediazå transmisia sinapticå normalå. lobul intermediar: MSH. delirium. Hormonii pineali: melatonina. – similar cu cele de mai sus putem gåsi la unii pacien¡i cu manie. Acidul arahidonic 8. – nivelurile excesive de NO pot fi neurotoxice. Proto-oncogenele 11.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 57 4. 5. fatigabilitate. Alanina 7. halucina¡ii. ocitocina. . 9. memorie. Hormonii hipotalamici = releasing factors. – depresie: hipercortizolemie. hipogonadism hipotalamic).

No¡iuni de farmacologie Pentru a în¡elege mecanismele de ac¡iune ale medica¡iei psihotrope consideråm necesarå o scurtå trecere în revistå a principalelor defini¡ii ¿i caracteristici ale farmacodinamiei ¿i farmacocineticii drogurilor ce ac¡ioneazå asupra siste- . ventromedial. – melatonina: sintetizatå din serotoninå. neuronii proiecteazå în nucleul amigdalian medial. LH. – vasopresina: inhibitorie. – efect inhibitor postsinaptic. tratamentul cu vasopresinå îmbunåtå¡e¿te memoria la pacien¡i cu demen¡e. rol în tulburårile de dispozi¡ie sezonale. e. f. – ocitocina: eliberarea ei este reglatå de dopaminå. talamus. GH TSH – provoacå eliberarea de T3 ¿i T4. FSH Prolactina: dopamina ¿i multe medicamente neuroleptice blocheazå receptorii dopaminergici ai tractului dopaminergic tuberoinfundibular. aten¡ie. Importantå în depresie ¿i psihoze. nucleul tractului solitar. arcuat. c. Vasopresina ¿i ocitocina: – sintetizate în nucleii hipotalamici supraoptic ¿i paraventricular. idea¡ie suicidarå. func¡ii comportamentale: învå¡area.58 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI b. nivelurile cresc în timpul nop¡ii. provoacå cre¿terea prolactinei circulante ¿i lacta¡ie. implicatå în reglarea ritmului circadian. sinteza este reglatå de ciclul zi-noapte/luminå-întuneric. septum lateral. unii pacien¡i depresivi au niveluri nocturne de melatoninå reduse. d.3. dorsomedial. memorie. 2. tulburare de panicå. rol antidepresiv. – secre¡ie scåzutå de TSH la stimularea cu TRH în depresie = marker biologic în depresie. învå¡are. suprachiasmatic. – implicat în dispozi¡ie ¿i comportament. locus coeruleus. – supresia nivelurilor de cortizol în timpul testului este consideratå un semn de depresie endogenå responsivå la antidepresive. aria postrema. aria ventralå tegmentalå. hipocampus. memoria.

în ultimii ani. mai ales cå. . Vom acorda o aten¡ie deosebitå cercetårilor privind biodisponibilitatea la copil. Axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian ¿i rolul lui în depresie (dupå Gheorghe M. psihofarmacologia a fåcut progrese extraordinare prin descoperirea a noi molecule cu ac¡iune antipsihoticå sau antidepresivå. 1994 am întâlnit urmåtoarele defini¡ii ale principalelor domenii ale farmacologiei. În „Farmacologia“ sub redac¡ia Valentin Stroescu.D. Farmacologia este definitå ca fiind ¿tiin¡a care studiazå interac¡iunile sistemelor chimice cu cele biologice precum ¿i consecin¡ele acestor interac¡iuni. 2001) mului nervos central.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 59 AXA HIPOTALAMO-HIPOFIZO-ADRENERGICÅ Raphe nucleus 5-HT PVN CRH NA Locus coeruleus Hipotalamus Glanda pituitarå POMC Anterior ACTH Posterior Feedback negativ CORTIZOL Corticosuprarenala PVN – Paraventricular nucleus POMC – Pro-opio-melanocortin ACTH – Adrenocorticotrophic hormone CRH – Corticotropin-releasing hormone Figura 2.15. Brezina.. Alex.

v. Particularitå¡i farmacocinetice ale medica¡iei psihotrope 1. Se determinå pe baza rela¡iei: Bd(%) = Cp. distribu¡ie. • coeficientul de partaj lipide/apå.i. Biodisponibilitatea este un parametru farmacocinetic important care exprimå propor¡ia dintre cantitatea de medicamente administratå ¿i cea disponibilå pentru ac¡iune.o ¿i Cp. • difuziune facilitatå. Aceastå matri¡å fosfolipidicå înglobeazå proteine globulare ¿i/sau lipoproteine cu grupåri ionice ¿i polare proeminente pe una sau pe ambele pår¡i ale membranei. polienzimatic.). Absorb¡ia/transportul prin membrane Traversarea membranelor reprezintå procesul cheie în ciclul farmacologic.v sunt concentra¡iile plasmatice dupå administrarea oralå (o) ¿i (i. Singer ¿i Nicolson (1972) au propus un model în care membrana are o structurå în mozaic formatå dintr-un strat lipidic bimolecular cu proprietå¡i fluide.o/Cp.×100 ¿i reprezintå frac¡iunea de medicament administrat oral care ajunge în sânge.3. • gradul de ionizare. • solubilitatea. Transportul prin membrane implicå urmåtoarele procese: • difuziune. care studiazå efectele. 2. • filtrare. Farmacotoxicologia se ocupå de studiul manifestårilor intoxica¡iilor medicamentoase acute ¿i cronice precum ¿i cu modalitå¡ile lor de tratament. Cp.1.i. Membranele biologice reprezintå un sistem complex semipermeabil. În procesul de traversare sunt importante: • dimensiunile moleculelor.60 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Farmacocinetica este partea farmacologiei care evalueazå modificårile cantitative ¿i calitative pe care le suferå substan¡ele medicamentoase ¿i/sau metaboli¡ii lor în func¡ie de doza ¿i de calea de administrare în procesele de absorb¡ie. biotransformare ¿i eliminare. studiazå cauzele apari¡iei reac¡iilor adverse la medicamente ¿i stårile patologice produse de acestea. • transport activ. .v. locul de ac¡iune ¿i modul de ac¡iune al medicamentelor. cu o grosime de 80-100A. Farmacodinamia este tot parte a farmacologiei.

nu poate filtra glomerular. Bariera hematoencefalicå este formatå din celule endoteliale. ceruloplasmina. mai ales la copii. Cåile de administrare Majoritatea psihotropelor se administreazå enteral. • Forma legatå nu poate difuza în ¡esuturi. pot påtrunde în creier medicamente liposolubile. Distribu¡ia medicamentelor Este important acest proces de transport prin sânge al medica¡iei neurotrope ¿i mai ales legarea de proteinele plasmatice care influen¡eazå distribu¡ia drogului. alfa ¿i beta lipoproteinele. Acesta este plexul coroid care reprezintå bariera pentru påtrunderea medicamentelor. Anumite molecule pot traversa bariera hematoencefalicå folosind mecanisme transportoare specifice. • pinocitoza. transferinele. hidrosolubile este mult limitatå. Intervine în plus teaca de mielinå care întârzie påtrunderea medicamentelor în substan¡a albå. la care se adaugå eritrocitele. 3. Plexul coroid posedå mecanisme transportoare active de eliminare a substan¡elor chimice polare. Pentru medicamentele psihotrope este esen¡ialå etapa de traversare a barierei hematoencefalice. existå pu¡ine forme care se administreazå parenteral din påcate. Absorb¡ia este dependentå de calitå¡ile formei farmaceutice care determinå disponibilitatea farmaceuticå. pu¡in permeabile. • Macromoleculele proteice ce pot lega anumite medicamente sunt: albuminele. . care se interpun ca ni¿te man¿oane protectoare. ale pere¡ilor capilarului. Compartimentul care cuprinde LCR este de asemenea înconjurat de o membranå lipofilå formatå din pere¡i endoteliali ¿i celule epiteliale. care acceptå cu greutate medica¡ia.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 61 • transport prin ioni pereche. Permeabilitatea barierei hematoencefalice ¿i a celei dintre sânge ¿i lichidul cefalorahidian poate fi crescutå în bolile inflamatorii ale creierului ¿i în meningite. iar uneori gravitatea sau urgen¡a tulburårii psihice impune administrarea parenteralå. În general. 2. prin urmare cantitatea de molecule active disponibile pentru absorb¡ie. nu poate ac¡iona farmacodinamic. iar difuzarea moleculelor polare.

• Clearance-ul unui organ (rinichi.62 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Legarea se face în anumite propor¡ii. • Timpul de înjumåtå¡ire este un parametru farmacocinetic (T½) ¿i reprezintå timpul necesar scåderii la jumåtate a concentra¡iei de medicament în plasmå T½ = 0. Vd = volumul de distribu¡ie aparent. noi molecule se desfac de pe suprafa¡a proteinelor). când se opre¿te administrarea medicamentului. • Clearance-ul (Cl) este un parametru farmacocinetic primar care define¿te viteza epurårii (V) raportatå la concentra¡ia medicamentului în lichidele biologice (C) astfel încât Cl = V/C. pentru unele poate interveni ¿i depozitarea tisularå (fapt relativ frecvent în cazul neurotropelor). • Clearance-ul plasmatic (Clp) reprezintå volumul (în ml sau l) epurat de medicament în unitatea de timp (min sau ore) raportat la greutatea corporalå: Clp = Ke × Vd. aprecierea timpului în care concentra¡ia plasmaticå scade cåtre 0. este un fenomen reversibil în echilibru dinamic. asigurând un nivel relativ constant de molecule libere (pe måsura distribu¡iei moleculelor libere. D = doza administratå. eventual alt organ) indicå eficacitatea cu care organul respectiv epureazå plasma de medicament ¿i este dependent de capacitatea maximå intrinsecå a organului de a epura medicamentul din plasmå. Clp = D/ASC. Epurarea medicamentelor Epurarea medicamentelor se face prin douå procese: prin biotransformare (metabolizare) hepaticå ¿i excre¡ie renalå.693 × Vd/ Cl. • Clearance-ul sistemic total (Cl) însumeazå clearance-ul hepatic ¿i al altor organe mai pu¡in importante pentru eliminare. 4. Clearance-ul intrinsec (Clint) ¿i cel de perfuzie cu sânge al organului (Q): Clorg = Q × (Clint/Q + Clint). ASC = aria de sub curba concentra¡iei în func¡ie de timp. Ke = constanta de epurare. Cunoa¿terea acestui parametru este foarte importantå pentru aprecierea timpului în care se realizeazå concentra¡ia în platou (când administrarea se face constant ¿i epurarea se face dupå o anumitå cineticå de gradul I). Este util de asemenea pentru stabilirea dozelor ¿i intervalului între ele. Clt = Clt+Clnr. ficat. Biotransformarea medicamentului este mecanismul prin care în urma proceselor biochimice din organism are loc .

Biotransformarea este catalizatå de enzime mitocondriale ¿i nemitocondriale. Particularitå¡i de farmacodinamie ale medica¡iei psihotrope Efectul farmacodinamic este de fapt råspunsul sistemului biologic la interac¡iunea primarå. al mecanismelor calcice ¿i al cascadei de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic. Vom prezenta schematic ac¡iunea medica¡iei psihotrope la nivel membranar. care se gåsesc în ficat (în reticulul endoplasmatic rugos). metilare. a¿a cum sunt prezentate în V. în care au loc procese de sintezå. • A doua. . fizicå. 1996. • secre¡ia tubularå. Procesele de biotransformare afecteazå moleculele liposolubile care traverseazå cu u¿urin¡å membranele celulare ¿i ajung astfel la sediile enzimelor metabolizate în special în ficat. Stroescu. reducere ¿i hidrolizå. celular. mucoasa intestinalå. Aceastå ac¡iune primarå la nivel molecular declan¿eazå un complex de procese.3. cât ¿i rolul sistemelor mesagere secunde. Enzimele nemitocondriale (libere sau solubile) se gåsesc în plasmå. Excre¡ia renalå implicå trei procese precum: • filtrarea glomerularå. în rinichi. corticosuprarenalå. ¿i are capacitate reduså de a traversa membranele. conjugare cu diferite substraturi endogene. la nivelul unor organite intracitoplasmatice. sulfoconjugare. Este o forma de epurare fie prin diminuarea sau anularea activitå¡ii biologice fie prin inducerea unor modificåri care le favorizeazå excre¡ia din organism. glicinoconjugare. Metabolitul secundar este: intens polar. glucuronoconjugare. • reabsorb¡ia tubularå.2. Biotransformarea parcurge douå faze: • Prima. în care au loc procese de oxidare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 63 modificarea consecutivå a proprietå¡ilor sale fizico-chimice ¿i farmacodinamice. Excre¡ia este a doua modalitate de epurare ¿i se face în principal prin urinå ¿i bilå. pu¡in solubil. acetilconjugare. chimicå sau fizico-chimicå a moleculelor materiei vii cu medicamentul. 2. adicå råspunsul sistemului biologic la ac¡iunea sistemului chimic. având drept rezultat efectul farmacodinamic global. ficat ¿i mai pu¡in în ¡esuturi.

legåturile ionice fiind întårite prin pun¡ile de hidrogen ¿i for¡e van der Waals care consolideazå complexul. ¿i. Farmacoreceptorii sunt structuri macromoleculare capabile så lege specific substan¡ele active cu molecula relativ micå. Medica¡ia adrenergicå → receptori β adrenergici → activeazå adenilatciclaza membranarå → catalizeazå transformarea ATP → AMPc → activeazå proteinchinazele → catalizeazå procese de activare a catecolaminelor. complementar chimic. Interac¡iunea moleculelor de medicamente cu . iar farmacoreceptorii grupåri ionice de suprafa¡å u¿or accesibile. caracteristicile suprafe¡ei active a acestora. prin deduc¡ie. putând interveni ca mecanisme transportoare prin membrane sau reprezentând componente structurale importante pentru biologia celularå. care considerå cå efectul este propor¡ional cu numårul receptorilor ocupa¡i. Majoritatea sunt proteine sau acizi nucleici ce pot avea ¿i func¡ii enzimatice. facându-l så reziste la energia agita¡iei termice. respectiv ac¡ionarea receptorilor. Ac¡iunea la nivel membranar a medica¡iei psihotrope se face în principal prin intermediul farmacoreceptorilor. Exemplu: Medica¡ia agonistå → se fixeazå de receptor → modificåri ale moleculei receptoare → modificåri de permeabilitate ale membranei: → modificåri ale transportorilor activi. • Substan¡ele medicamentoase con¡in grupåri ionizate (acide sau bazice). Fixarea medica¡iei de receptori se face: • Conform teoriei ocupa¡ionale. • Prin analiza rela¡iilor între structura chimicå ¿i activitatea unor medicamente s-au putut stabili caracteristicile indispensabile pentru fixarea.64 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A. • Formarea complexului medicament-receptor realizeazå stabilirea unor legåturi între moleculele de medicamente ¿i suprafa¡a activå a moleculelor receptoare. Aceasta se datoreazå existen¡ei pe suprafa¡a macromoleculei a unui sediu de legare. • Receptorii recunosc în mod specific semnalul chimic prezentat de anumite molecule. → modificåri de activitate enzimaticå. Cele douå componente se atrag electrostatic. formând cu acestea complexe care comandå anumite ac¡iuni biologice. electric ¿i/sau spa¡ial cu molecula medicamentului.

• mesageri secunzi: sisteme intermediare apar¡inând economiei metabolice celulare. ritmul de disociere. (Ka). Mecanismele calcice ¿i rolul lor în comanda råspunsului celular • Depolarizarea → deschiderea canalelor de Ca++ (canale lente) → cre¿terea influxului ¿i a concentra¡iei de Ca++ în citoplasmå. Cl. Cmr = Cm × Cr × K1/K2 = Cm × Cr × Ka. 1. efecte de intensitate diferitå. cantitatea receptorilor ocupa¡i (Cmr) fiind propor¡ionalå cu cantitatea de medicament (Cm) ¿i cantitatea de receptori disponibili (Cr). Sistemele secundare care intervin în ac¡iunile unor medicamente la nivel celular sunt grupate în: • mesageri primari: substan¡e endogene receptoare sau medicamente agoniste care ac¡ioneazå asupra receptorilor specifici. K → translocare ionicå → modificarea poten¡ialului de membranå = depolarizare ¿i generarea poten¡ialului excitator sau hiperpolarizare. Ac¡iunea la nivel celular se poate exercita la nivelul membranei celulare sau în interiorul celulei. Membranele con¡in adenilciclaza ¿i guanilciclaza care catalizeazå transformarea ATP → AMPc ¿i GTP → GMPc. 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 65 macromoleculele receptoare se conformeazå regulii ac¡iunii maselor. intervin douå constante (K1). 2. Asupra membranei ac¡iunea medicamentelor se desfå¿oarå astfel: medicament → membrana receptoare → deschiderea canalelor de Na. constanta de afinitate. B. ac¡ionarea acelora¿i receptori poate declan¿a. ritmul de asociere ¿i (K2). Existå agoni¿ti deplini cu efecte maximale ¿i agoni¿ti par¡iali cu efecte submaximale. • Conform teoriei activitå¡ii intrinseci. poten¡ial postsinaptic inhibitor. → eliberarea Ca++ din reticulul endoplasmatic. care la rândul lor intervin în cascada de reac¡ii metabolice. • Cl → intrå în celulå → inhibi¡ie. care considerå cå fixarea de receptori nu are consecin¡e egale în cazul agoni¿tilor. • Cre¿terea Ca++ intracelular → eliberarea de mediatori în termina¡iile nervoase. • Na → intrå în celulå → excita¡ie. . în func¡ie de substan¡å. • K → iese din celulå → inhibi¡ie.

care: → favorizeazå recaptarea Ca++ în reticulul endoplasmatic.66 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Ca++ liber din termina¡iile nervoase se fixeazå pe o proteinå. În urma activårii acestor reac¡ii metabolice care au ca precursor ini¡ial acidul arahidonic. Acest sistem este cuplat cu cel calcic ¿i cu cel al guanilatului ciclic GMPc. • AMPc → cre¿te influxul de Ca++ sau scade efluxul de Ca++. Este important de ¿tiut cå unele medicamente ac¡ioneazå ¿i la nivelul unor forma¡iuni intracelulare precum: • nucleul (analogii metabolici ai acidului folic. → stimuleazå fosfodiesteraza → scade AMPc. • mitocondriile pot fi sediul blocårii citocromoxidazei de cåtre cianuri. • lizozomii pot fi afecta¡i de hipoxie. Ac¡iunea asupra unor organite celulare. → modificå sensibilitatea proteinchinazelor (dependente de Ca++-calmodulinå). Cascada de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic ¿i importan¡a ei în ac¡ionarea anumitor receptori membranari. pirimidinelor. leucotriene. Acidul arahidonic rezultå atât din desfacerea unor fosfolipide membranare cât ¿i din fosfatidilinozitolglicofosfat împreunå cu diacetilglicerol. acidoza eliberând enzime litice. acestea ac¡ioneazå ca intermediari metabolici între ac¡ionarea receptorilor membranari ¿i efec¡ia celularå. → activarea transportorilor membranari de acetilcolinå → acetilcolina se elibereazå în fanta sinapticå. modificându-le func¡ionalitatea chimicå). calmodulina. prostaciclina. se formeazå eicosanoidele: tromboxani. purinelor. • Complexul Ca++-calmodulinå → exocitoza veziculelor sinaptice. atât de folosi¡i de noi ca neurotrofice. 4. prostaglandine. capabile så tulbure profund biochimismul celular. → stimuleazå adenilatciclaza → AMPc cre¿te. . inhibå sinteza acizilor nucleici sau se încorporeazå în ace¿tia. • Cre¿terea Ca++ intracitoplasmatic este detectatå de un complex proteic numit troponina. C. • ribozomii sunt sediul sintezei proteice.

având func¡ii biologice importante. Când este mediatå prin scåderea afinitå¡ii. Procesul de subsensibilitate reprezintå scåderea responsivitå¡ii unui ¡esut. ca urmare a administrårii unui inhibitor al recaptårii. receptor la o dozå constantå de substan¡å. cunoscându-se faptul cå sunt pu¡ine studii efectuate la copii. Procesul de down regulation a receptorilor reprezintå reducerea råspunsului ca urmare a expunerii receptorilor la administrarea cronicå a unei anumite concentra¡ii dintr-o substan¡å agonistå a receptorului.3. organ. GABA. (Frank J. A. procesul de down regulation a receptorilor dupå supraexpunerea cronicå a receptorilor la un neurotransmi¡åtor endogen. FDA aprobå cu mare greutate astfel de cercetåri din motive lesne de în¡eles. numårului sau densitå¡ii receptorilor se nume¿te down regulation. În capitolele care trateazå mecanismele de ac¡iune ale substan¡elor sunt men¡ionate mai multe categorii de procese. Ed. Ayd J.. Reac¡iile adverse la medicamente În literatura de psihofarmacologie. 1995) 2. Pot fi eliberate sub formå activå func¡ionând ca mediatori chimici. histamina.3. peptide. serotonina. Procesul de up regulation a receptorilor este reprezentat de producerea de råspunsuri suprasensibile. depozitate sub formå inactivå. Am sim¡it nevoia så precizåm defini¡iile unora dintre acestea. neurohormoni. uneori fårå a fi explicate îndeajuns. în studii ¿i în prospectele în limba englezå ale psihotropelor. Farmacotoxicologie ¿i reac¡ii adverse Studiul ¿i cunoa¿terea reac¡iilor adverse este o etapå importantå mai ales când este vorba de administrarea psihotropelor la copil. De exemplu. Neurology and Neurosciences. Lexicon of Psychiatry. am gåsit mai mul¡i .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 67 • forma¡iuni veziculare sau granulare con¡in substan¡e endogene precum: acetilcolina. Williams and Wilkinson.R. care sunt acompaniate de cre¿terea (up regulation) densitå¡ii receptorilor care mediazå råspunsul ca urmare a supraexpunerii repetate a receptorilor la transmi¡åtori endogeni. Procesul de down regulation poate implica fie scåderea densitå¡ii receptorilor ¿i/sau schimbåri în semnalul ce traverseazå sistemul distal de receptor.

68

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

termeni pe care îi vom reda a¿a cum i-am întâlnit: adverse reactions, adverse effects, adverse events, side effects, adverse experiences, undesirable effects, untoward events. În Kaplan and Sadock, Textbook of Psychiatry, edi¡ia 8, 2000, se utilizeazå folosit termenul adverse effects. În studiile clinice de psihofarmacologie sunt men¡ionate toate evenimentele nedorite care apar în cursul administrårii unui medicament, chiar dacå ele au apårut doar o singurå datå, la un singur pacient, sub denumirea de adverse events. În prospectele în limba românå am gåsit urmåtorii termeni referindu-se la aceea¿i categorie de simptome: reac¡ii adverse, efecte secundare, efecte adverse. În practica clinicå, existå tendin¡a de a se face o diferen¡å între reac¡iile adverse ¿i efectele secundare. Efectele adverse pot fi utilizate uneori în clinicå cu scop terapeutic (de exemplu sedarea), ceea ce nu putem spune despre reac¡iile adverse. În aceastå carte vom folosi termenul de efecte secundare care apare în cele mai multe prospecte în limba românå. În cår¡ile de farmacologie în limba românå (Stroescu V. ¿i col, 1999) sunt precizate douå tipuri de efecte, altele decât cele terapeutice: reac¡iile adverse ¿i intoxica¡iile. Reac¡iile adverse sunt efecte nedorite, nocive, care apar la administrarea de medicamente, la dozele uzuale de medicament. Trebuie deosebite de efectele nedorite de ordin farmacologic care nu sunt nocive ¿i de intoxica¡ii, care apar la doze mari. Statisticile OMS semnaleazå cele mai frecvente reac¡ii adverse la câteva asocia¡ii printre care ¿i deprimantele centrale: diazepam, clorpromazin, pentazocin, men¡ionând probabilitatea cre¿terii acestor efecte nedorite la copii ¿i båtrâni. Dupå mecanismul lor, Stroescu, 1999, le împarte în reac¡ii adverse de tip toxic, de tip idiosincrazic ¿i de tip alergic. 1. Reac¡ii adverse de tip toxic. Sunt dependente de dozå, apar la doze obi¿nuite, care în anumite condi¡ii, în func¡ie de bolnav sau de medicament, pot determina tulburåri func¡ionale sau leziuni ale diferitelor aparate ¿i/sau sisteme. Principalii factori care depind de medicament sunt: – toxicitatea intrinsecå cumulatå cu un indice terapeutic mic (dozele toxice coincid cu dozele terapeutice mari, biodisponibilitate mare); – utilizarea unei cåi de administrare nepotrivite; – scheme de doze care nu ¡in seama de farmacocinetica medicamentului;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

69

– interac¡iuni medicamentoase care au efect sinergic de sumare sau poten¡are. Factorii care ¡in de bolnav sunt: – reactivitatea individualå (un numår mic de persoane poate prezenta reac¡ii toxice chiar la doze mici datoritå fie unor particularitå¡i de metabolizare care greveazå bioinactivitatea, fie unei sensibilitå¡i excesive a ¡esutului ¡intå); – ståri patologice care influen¡eazå comportarea farmacocineticå (insuficien¡a hepaticå, renalå). Reac¡ii de tip toxic pot fi ¿i: – efectele dismorfogene (apar în cazul utilizårii de substan¡e la femei gravide ¿i au ca efect apari¡ia de malforma¡ii); – mutagene (au drept consecin¡å modificåri permanente ale genotipului, care ulterior, dupå mai multe genera¡ii, pot afecta fenotipul; numårul mare de boli genetice la om se explicå prin acumularea de gene mutante la spermatozoizi ¿i ovule, datoritå printre altele ¿i substan¡elor chimice exogene precum medicamentele); – cancerigene (existå riscul ca unele substan¡e så ini¡ieze transformarea canceroaså a celulelor prin muta¡ia unor celule somatice sau så promoveze dezvoltarea cancerului la nivelul ¡esutului unde a avut loc procesul de ini¡iere). 2. Reac¡iile adverse de tip idiosincrazic sunt reac¡ii de intoleran¡å, independente de dozå ¿i se manifestå sub formå de reac¡ii neobi¿nuite diferite de efectul obi¿nuit, fiind determinate de doze obi¿nuite lipsite de nocivitate. Sunt caracteristice unui anumit grup de popula¡ie care nu se încadreazå în curba Gauss; se datoreazå unor particularitå¡i farmacogenetice care determinå modificåri în sinteza unor proteine specifice, cu consecin¡e în ceea ce prive¿te alterarea proceselor de metabolizare sau reac¡ii tisulare anormale la medicamente. Enumeråm câteva astfel de manifeståri: apnee toxicå, hemolizå, methemoglobinemie, crize de porfirie, hipertermie malignå (este atribuitå unor particularitå¡i genetice determinate de capacitatea de legare a ionilor de calciu de cåtre celulele musculare). 3. Reac¡iile adverse de tip alergic sunt efecte nedorite care apar prin interven¡ia unor mecanisme imune; cercetårile experimentale pe animale nu pot fi extrapolate la om ¿i nu

70

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

poate fi evaluat riscul reac¡iilor alergice, manifestându-se mari varia¡ii interspecii; existå o popula¡ie cu predispozi¡ie alergicå probabil de naturå geneticå. Frecven¡a reac¡iilor alergice la om este relativ micå, ele reprezintå aproximativ 10% din totalul reac¡iilor adverse. Alergia este specificå pentru o anumitå structurå chimicå, dar poate cuprinde ¿i substan¡e cu structuri analoage. Ca alergeni pot så func¡ioneze ¿i impuritå¡i sau excipien¡i din compozi¡ia formelor farmaceutice. B. Intoxica¡iile medicamentoase Se pot manifesta sub formå acutå sau cronicå. • Intoxica¡iile acute apar la administrarea dozelor foarte mari de substan¡e medicamentoase obi¿nuite sau la depå¿irea dozelor maxime în cazul substan¡elor foarte puternic active ¿i toxice. • Intoxica¡iile cronice apar la administrarea repetatå timp îndelungat ¿i se datoreazå acumulårii în organism de cantitå¡i excesive de substan¡å activå sau în cazul sumårii efectului fiecårei doze în cazul în care acestea sunt ireversibile. Evaluarea toxicitå¡ii medicamentoase se face prin experimente pe animale; efectele toxice ca ¿i efectul letal observat asupra unei colectivitå¡i de animale sunt de tip „cuantal“, fiind caracterizate prin prezen¡a sau absen¡a lor (corespunzåtor unei ac¡iuni de tip „tot sau nimic“). Rezultatele de toxicologie ob¡inute la animale nu pot fi extrapolate la om. Efectele toxice, la om, apar la doze de aproximativ zece ori mai mari comparativ cu cele determinate experimental, atunci când raportarea se face în func¡ie de greutatea corporalå; în schimb, dacå se face în func¡ie de suprafa¡a corporalå, sensibilitatea omului ¿i a animalelor de laborator este aproximativ egalå. În condi¡ii clinice, la factorii dependen¡i de substan¡a medicamentoaså se adaugå al¡i factori care pot favoriza reac¡iile toxice. Le vom enumera, a¿a cum apar în manualul V. Stroescu, 1994, mai ales pentru faptul cå le consideråm foarte importante când este vorba de tratamentul copiilor: • biodisponibilitatea variabilå a formei terapeutice; • susceptibilitatea individualå prin boalå sau de naturå geneticå (idiosincrazie); • toxicitatea unor excipien¡i, vehiculi din formula farmaceuticå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

71

• interac¡iuni cu alte medicamente; • acumularea în organism de cantitå¡i toxice prin insuficien¡a epurårii; • preparate expirate. La copil, mai mult decât la adult, care are poate toate mecanismele de apårare prezente, trebuie så ne gândim la posibilitatea unor reac¡ii de tip idiosincrazic (sunt deja citate în literaturå astfel de reac¡ii datorate lipsei materialului enzimatic necesar metabolizårii hepatice); la fel trebuie så fim aten¡i la medicamentele care se eliminå renal, copiii având o ratå de filtrare glomerularå scåzutå. Dependen¡a este o stare de intoxica¡ie cronicå care se caracterizeazå prin necesitate subiectivå sau obiectivå de folosire a unor substan¡e toxice sau medicamente. Dintre neurotrope, benzodiazepinele ¿i barbituricele pot da dependen¡å. Cele patru componente care definesc dependen¡a sunt: • dependen¡a psihicå, care este determinatå de interac¡iunea unui complex de factori de ordin farmacologic, psihologic ¿i social. • toleran¡a apare mai ales pentru efectele nervos centrale cu caracter subiectiv, explica¡ia farmacocineticå fiind aceea cå administrarea repetatå face ca aceea¿i dozå så realizeze progresiv concentra¡ii sanguine mai mici datoritå stimulårii repetate a procesului metabolic respectiv; explica¡ia farmacodinamicå este aceea cå se produce o scådere a reactivitå¡ii neuronilor interesa¡i în ac¡iune, ca rezultat al unor mecanisme adaptative, în sens contrar interven¡iei medicamentoase; în consecin¡å, acelea¿i concentra¡ii de medicament produc progresiv råspunsuri mai slabe. • dependen¡a fizicå relevatå prin semne clinice zgomotoase care eviden¡iazå sindromul de abstinen¡å; se manifestå prin efecte inverse decât cele provocate de substan¡a responsabilå; mecanismul este probabil asemånåtor cu cel al toleran¡ei, intervin fenomene biochimice sau fiziologice compensatorii fa¡å de ac¡iunea medicamentului, care se dezvoltå adaptativ în timpul folosirii acestuia (de exemplu modificarea echilibrului fiziologic al unor mediatori sau modulatori ai transmisiei sinaptice); substan¡ele cu efect psihotrop au poten¡ial de toleran¡å ¿i de dependen¡å fizicå foarte mare: morfina, barbituricele, alcoolul, amfetaminele.

72

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

• psihotoxicitatea este cea de-a patra componentå a dependen¡ei care se manifestå prin tulburåri de comportament uneori cu aspect psihotic care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari de substan¡å care dezvoltå dependen¡å: barbituricele, cocaina, amfetaminele, alcoolul, unele benzodiazepine; este greu de tratat datoritå intricårii mai multor factori: factori etiopatogeni (medicament psihotrop, teren psihic, condi¡ii sociale, elemente de condi¡ionare precum efectul plåcut), sindrom de abstinen¡å.

2.3.4. Interac¡iunile medicamentoase
În situa¡ia administrårii simultane a douå sau mai multe substan¡e medicamentoase pot så aparå interac¡iuni medicamentoase cu consecin¡e avantajoase, dar ¿i dezavantajoase. Interac¡iunile pot så existe între substan¡ele chimice ¿i så fie de ordin fizic sau fizico-chimic ¿i se numesc incompatibilitå¡i, sau pot så aparå dupå administrare ¿i se datoreazå unor interac¡iuni de ordin farmacocinetic sau farmacodinamic. A. Incompatibilitå¡i Sunt interac¡iuni «in vitro» ¿i apar înaintea administrårii medicamentelor. Se datoreazå unor asocieri necorespunzåtoare, într-o formå farmaceuticå, de substan¡e medicamentoase care genereazå procese chimice sau fizico-chimice (hidrolize, oxidåri, lichefieri etc.), cu modificarea consecutivå a proprietå¡ilor terapeutice sau ob¡inerea de forme terapeutice necorespunzåtoare. Aståzi, astfel de incompatibilitå¡i sunt foarte rare, farmacistul ¿i industria farmaceuticå rezolvând eventualele incompatibilitå¡i din prescrip¡iile magistrale, respectiv cele ce pot så aparå în cazul produselor tipizate. B. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacocinetic Asocierea medicamentelor poate duce uneori la modificåri în comportamentul farmacocinetic, cu consecin¡e asupra eficacitå¡ii terapeutice sau cu generarea unor efecte adverse. Interac¡iunile pot så aparå: • la nivelul procesului de absorb¡ie (un medicament poate modifica procesul de absorb¡ie al celuilalt medicament prin inactivare, modificarea pH-ului, formare de complexe neabsorbabile, modificarea motilitå¡ii intestinale);

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

73

• la nivelul procesului de distribu¡ie (prin modificarea regionalå a fluxului sanguin fie datoritå deplasårii de pe proteinele plasmatice, fie datoritå afinitå¡ii pentru acelea¿i situsuri de legare); • la nivelul biotransformårii medicamentelor (se datoreazå unor fenomene care interferå cu unele sisteme enzimatice metabolizante; ele pot apårea datoritå inhibi¡iei sau induc¡iei enzimatice; inhibi¡ia enzimaticå apare prin competi¡ia pentru locuri de legare de enzimå, enzimele de tipul citocrom P450 pot interac¡iona cu multe substan¡e ¿i au locuri de legare aproape saturate la dozele terapeutice; induc¡ia enzimaticå se exercitå cel mai des la nivelul oxidazelor hepatice, consecutiv cre¿te clearence-ul ¿i se mic¿oreazå concentra¡ia plasmaticå a medicamentelor biotransformate de enzimele respective); • la nivelul procesului de excre¡ie (prin cre¿terea fluxului de urinå, prin scåderea reabsorb¡iei tubulare, prin modificarea pH-ului urinar). C. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacodinamic Sunt de tip sinergic ¿i de tip antagonist (Stroescu V., 1999).

3
TRATAMENTUL ANTIPSIHOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT
3.1. Defini¡ie
Antipsihoticele sunt substan¡e chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Primele medicamente antipsihotice au fost fenotiazinele. Medicamente din aceastå claså au fost utilizate ini¡ial ca antihelmintice în medicina veterinarå ¿i ca antiseptice urinare la oameni (Kaplan, 2000). În 1950, Paul Charpentier, la Rhône-Poulenc Laboratories din Paris, a reu¿it så sintetizeze clorpromazina. Acest medicament a fost folosit ini¡ial în chirurgie, de Henri Laborit, pentru reducerea anxietå¡ii preoperatorii ¿i prevenirea ¿ocului postoperator. Efectele clorpromazinei s-au dovedit a fi diferite calitativ fa¡å de cele ale sedativelor, a¿a încât Laborit a sus¡inut administrarea acesteia în psihiatrie, în cazurile de manie ¿i schizofrenie. În 1952 se raportau deja rezultate bune în tratamentul acestor tulburåri (Kaplan, 2000). Mai târziu, în 1958, a fost introduså în psihofarmacologie de cåtre Paul Janssen, din Belgia, prima butirofenonå eficace: haloperidolul (Kaplan, 2000). Denumirea de neuroleptice provine de la faptul cå aceste medicamente produc efecte adverse neurologice, în paralel cu efectul lor antipsihotic ¿i sedativ. Mai mult, aceste efecte neurologice erau considerate inevitabil legate de efectele terapeutice (se urmårea „neuroleptizarea“ pacientului, apari¡ia efectelor adverse fiind consideratå ca un semn cå „medicamentul î¿i face efectul“). Dupå apari¡ia noilor genera¡ii de antipsihotice, cum sunt clozapina, risperidona, olamzapina etc. s-a constatat cå efectele antipsihotice nu sunt condi¡ionate de apari¡ia efectelor secundare neurologice (Kaplan, 2000). Aceste medicamente au îmbunåtå¡it semnificativ programele de tratament, fåcând posibil un nivel de men¡inere în activitate ¿i îmbunå-

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

75

tå¡ind considerabil calitatea vie¡ii ¿i, implicit, complian¡a la tratament, în special în schizofrenia apårutå la copil ¿i adolescent (H. Remschmidt et al, 2000). În ceea ce prive¿te antipsihoticele clasice, în ciuda neajunsurilor datorate efectelor secundare, råmân încå o unealtå utilå în managementul psihozelor, påstrându-¿i importan¡a, mai ales în episodul acut (Kaplan, 2000; M.D.Gheorghe, 2000).

3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere al profilului legårii de receptori, dar ¿i al proprietå¡ilor farmacologice, implica¡iilor clinice ¿i efectelor adverse, medicamentele antipsihotice pot fi grupate în douå categorii: 1. clasice, conven¡ionale, tipice, din prima genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor dopaminici (se considerå cå efectul antipsihotic al acestora este datorat antagonizårii receptorilor dopaminici D2). 2. noi, atipice, din a doua genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor serotonin-dopaminici (care î¿i exercitå efectul antipsihotic în principal prin antagonizarea receptorilor serotoninici ¿i dopaminici). Vom prezenta în tabelul 3.1. medicamentele antipsihotice, cu denumirile comune interna¡ionale, denumirile comerciale, formele de prezentare, precum ¿i dozele recomandate de firmele producåtoare, cu specificarea acestora la copil ¿i adolescent. Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. Uneori, la adolescen¡i, pentru controlul simptomatologiei, suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari ce se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor, motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. De asemenea, existå o serie de antipsihotice pentru care dozele recomandate la copil ¿i la adult sunt similare.

3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere chimic, medicamentele antipsihotice apar¡in mai multor clase de substan¡e, acest lucru reflectându-se în diferen¡ele în spectrul farmacocinetic, farmacodinamic, cât ¿i în efectele terapeutice ¿i cele secundare.

76

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. Clasificarea medicamentelor antipsihotice (Adaptat dupå Schatzberg A.F. et al, 1997 ¿i Kaplan and Sadock, 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare)
Denumire Prezentare Clasa Denumirea comercialå Comunå Interna¡ionalå ANTAGONIªTII RECEPTORILOR DOPAMINICI Ataractil, Promazina Oral: Tb. 25, 50, Frenil, Sparine 100 mg Clorpromazina Clordelazin, Oral: Tb. 10, 25, 50, Plegomazin, 100, 200 mg Largactil, Cp. 30, 75, 150, 200, Thorazine 300 mg Sol. 10mg/5ml; 30mg/ml; 100mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Sup. Rectal: 25-100 mg Parenteral: 10, Trifluoproma- Flumazin, Siquil, Vespin 20 mg/ml zina LevomeproLevomepro- Oral: Tb. 2, 25, 100 mg mazina mazin, Parenteral: Nozinan, f. 25 mg/1 ml Tisercin Supozitoare: 10, 50 mg Tioridazina Mellaril Oral: Tb. 10, 15, 25, 50, 100, 150, 200 mg Sol: 25, 100 ml/5 ml; 30, 100 mg/ml
Fenotiazine Alifatice Piperidine

Doze mg/zi

Adul¡i: 40-800

1

Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i: 10-300 (1-3 mg/kgc/zi) Adul¡i: 300-800

Adul¡i: 100-150 1 Copii ¿i adolescen¡i: 25-150 Adul¡i: 25-250

Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 10-300 copii 2-12 ani: 0,5-3mg/kg/zi Adul¡i: 200-700 Periciazina Neuleptil Copii peste 3 ani Oral: Cp. 10 mg ¿i adolescen¡i: Sol: 4% 3-15-50 Adul¡i: 50-100-200 Mesoridazina Serentil Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 12: 75-400 100 mg Adul¡i: 75-400 Sol: 25 mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Perfenazina Trilafon Oral: Tb. 2, 4, 8, 16 mg Copii peste 12, Etrafon Sol: 16 mg/5ml adolescen¡i: 2-24 Adul¡i: 8-40 Parenteral: 5 mg/ml Oral: Tb. 5, 10, 25 mg Adul¡i: 40-150 1 Proclorperazina Stemetil Cp. 10, 15, 25 mg (cu Compazine eliberare prelungitå) Sol. 5mg/ml Parenteral: 5 mg/ml Sup. rectal: 2,5; 5; 25 mg Copii, adolescen¡i: Oral: Tb. 1; 2,5; 5; Lyogen, MiFlufenazina 1-10 renil, Modeca- 10 mg Adul¡i: 1-20 Sol. 2,5mg/5ml, te, Moditen, Permitil, Pro- 5mg/ml lixin, Prolixin Parenteral: 25 mg/ml decanoat, Prolixin entanat

Piperazine

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

77

Tabelul 3.1. (continuare)
Fenotiazine Piperazine

Trifluoperazina Stelezine Terfluezine Tioproperazina Majeptil

Haloperidol
Butirofenone

Haldol

Zuclopentixol Clopixol, dihidroclorid, Clopixol acetat decanoat Acuphase, Clopixol Depot

Flupentixol

Fluanxol

Tiotixen

Navane

Clorprotixen

Taractan, Truxal

Clopentixol
Difenilbutil piperdine ¿i piperazine

Sordinol Orap

Pimozid

Oral: Tb. 1, 2.5, 10 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:1-20 Sol. 10 mg/ml Parenteral: 2 mg/ml Adul¡i: 6-20 Oral: Tb. 10 mg Copii, adolescen¡i: Sol. 4 % 1-10 1 picåturå=1 mg Adul¡i: 1-20 Oral: Tb. 0,1; 1,2; 5; Copii peste 3 ani, adolescen¡i: 1-16 10; 20 mg Adul¡i: 6-20 Sol. 2 mg/ml (1 ml = 20 picåturi; 1 picåturå = 0,1 mg Parenteral: im 5 mg/ ml haloperidol decanoat: 50 mg, 100/ml (f=1 ml) iv Oral: Tb. 2; 10; 25; Copii, adolescen¡i: 40 mg 5-40 Sol. 20 mg/ml; Adul¡i: Cloxipol 1 picåturå = 0,1 mg Tb: 20-60 mg/zi Parenteral: Clopixol Cloxipol dihidroclorid f im dihidroclorid Fiole 10-20 mg de 1-4 10 mg/ml; Clopixol Acuphase Fiole 50 ml; ori pe zi Fiole 200, 500 mg/ml Cloxipol Acuphase: 5-10 mg im la 1-3 Cloxipol Depot zile Cloxipol Depot: 500 mg im la 2-4 såptåmâni Parenteral: fiole 2% Adul¡i: 20-40 mg la 2-3 såptåmâni 40 mg/ml 100 mg la 3-4 Fiole 10%, 100 mg/ml såptåmâni 1 Oral: Cp. 1, 2, 5, 10, Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 20 mg doze similare Sol. 5mg/ml Parenteral: 2,5,10 mg/ml Adul¡i: 6-30 Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 100 mg 10-25 mg de 3-4 Sol. 100 mg/5ml ori pe zi Adul¡i: 50-400 1 Parenteral: fiole Adul¡i: 600-800 200 mg/ml Copii peste 12 ani, Oral: Tb. 2 mg adolescen¡i: 1-10 Adul¡i: 2-12-20

Tioxantene

Dibenzodiazipine

Loxapina

Loxitane, Loxapac

Oral: Cp. 5, 10, 25, 50, 100 mg Sol. 25 mg/ml Parenteral: fiole 50 mg/ml

Adolescen¡i peste 16 ani: 5-60 Adul¡i:60-100

78

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. (continuare)
Benzamide Indoli
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, 50 mg Sol. 20mg/5ml Oral: cp. 50; 200; 400 mg; Sirop Parenteral f. 100mg/2ml Oral: Tb. 100mg Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Tb. 50, 200 mg Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 10-50 Adul¡i: 5-100 Adul¡i: 600-800 mg im1

Sulpirid

Eglonyl

Taprid

Tiapridal

Adul¡i: 100-8001

Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine

Adolescen¡i peste 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Oral:20, 40 mg Adolescen¡i 40-160: Zeldox, Ziprasidona Parenteral: Adul¡i: 80-160 Geodon f 20 mg Solian
Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, Copii peste 12 ani, 50 mg adolescen¡i: 10-50 Sol. 20mg/5ml Adul¡i: 5-100 Sulpirid Eglonyl Oral: cp. 50; 200; Adul¡i: 400 mg; Sirop 600-800 mg im1 Parenteral f. 100mg/2ml Taprid Tiapridal Oral: Tb. 100mg Adul¡i: 100-8001 Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Amilsulprid Adolescen¡i peste Solian Tb. 50, 200 mg 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Adolescen¡i 40-160: Oral:20, 40 mg Zeldox, Ziprasidona Adul¡i: 80-160 Parenteral: Geodon f 20 mg

Amilsulprid

Idibenzodiazepine

Benzamide Indoli

Idibenzodiazepine
Olanzapina Zyprexa Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Serindol Serdolect Adul¡i: 16-24 mg 1

Olanzapina

Zyprexa

Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg

Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Adul¡i: 16-24 mg 1

Serindol

Serdolect

1

Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate acestora sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie.

Psihofarmacologia pediatricå din zilele noastre înregistreazå progrese foarte rapide, o largå paletå de medicamente psihotrope fiind aprobatå ¿i la copil ¿i adolescent, în ultimii ani. Acest fapt este încurajator, pe de o parte, datoritå îmbogå¡irii arsenalului terapeutic disponibil, dar pe de altå parte apare obliga¡ia clinicianului de a învå¡a principiile de bazå, indica¡iile ¿i efectele secundare ale noilor agen¡i, având în vedere permanent descoperirile recente din domeniul neuro¿tiin¡elor (C.Gilberg ¿i H. Remschmidt, 2000). Astfel, recomandarea unui medicament sau a altuia va trebui så fie mult mai nuan¡atå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

79

Când alegem un anumit antipsihotic, este foarte importantå identificarea ¿i intrepretarea corectå a simptomelor prezentate de pacient, deoarece: • Cele douå clase de antipsihotic au efecte diferite pe anumite simptome, pot prezenta sau nu efecte benefice, dar uneori pot chiar så agraveze simptomele respective (pozitive, negative sau cognitive). • Au un tablou diferit al efectelor secundare: unele dintre acestea pot fi efecte adverse, dar altele pot fi utile în anumite perioade ale evolu¡iei bolii.1

3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori
Profilul diferit al afinitå¡ii antipsihoticelor fa¡å de receptori le-a adus ¿i denumirea diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra receptorilor D2, fiind denumite antagoni¿ti dopaminergici, iar cele atipice au o afinitate ridicatå pentru receptorii serotoninergici (5-HT) ¿i afinitate slabå pentru receptorii dopaminergici, fiind denumite antagoni¿ti serotonin-dopaminergici. Astfel, la doze clinice uzuale, haloperidolul ocupå 70-90% din receptorii D2, iar clozapina ¿i olanzapina pot ocupa 2060% din receptorii D2 ¿i pânå la 80% din receptorii 5-HT2 la doze maxime (Kaplan, 2000, Remschmidt et al, 2000).
1

Simptomele psihotice (dupå Gheorghe M.D. 1999 ) Simptome pozitive: • Halucina¡ii, • Idei delirante, • Comportament bizar, legat de îmbråcåminte, aspect, comportament social, sexual, comportament agresiv, agitat, comportament repetitiv, stereotip, • Tulburare pozitivå formalå: tangen¡ialitate, incoeren¡å, lipså de logicå, circumstan¡ialitate, vorbire precipitatå. Simptome negative: 1. Primare: sunt efectul direct al patofiziologiei Schizofreniei • Aplatizare afectivå (scåderea nivelului ¿i intensitå¡ii expresiei emo¡ionale), • Alogie (reducerea gândirii, såråcirea vorbirii ¿i a con¡inutului vorbirii, blocajele), • Apatie/hipobulie/avoli¡ie: absen¡a motiva¡iei, absen¡a interesului, scåderea ini¡ierii comportamentelor direc¡ionate cåtre scop, • Anhedonie. 2. Secundare: nu sunt parte a procesului bolii; sunt legate de simptomele pozitive, de efectele extrapiramidale ale neurolepticelor, depresia/disforia, lipsa stimulårii sociale; acestea sunt poten¡ial trecåtoare, råspund la tratament adecvat • Neglijarea aspectului/igienei personale ca efect secundar al bolii, al tratamentului, • Retragerea socialå, • Reducerea calitå¡ii vie¡ii, Simptome cognitive/dezorganizate = Disfunc¡ia cognitivå • Deficite în func¡ia executivå: controlul ¿i procesarea informa¡iei • Deficite în timpul de reac¡ie/aten¡ie, percep¡ie, limbaj, învå¡are verbalå, memorie.

80

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

În timp ce Sanyal et al. sugereazå cå rata înaltå de legare a clozapinei de receptorii D2/D4 e importantå pentru proprietå¡ile terapeutice ale clozapinei ¿i altor antipsihotice atipice, al¡i autori subliniazå rolul capacitå¡ii înalte de legare de receptorii serotoninici. Studii PET la oameni au aråtat pentru antipsihoticele atipice un nivel mai mare de ocupare a receptorilor serotoninici 5-HT2 decât a receptorilor dopaminici D2, aceasta sprijinind rolul contribu¡iei terapeutice a transmiterii serotoninergice în schizofrenie, contribuind ¿i la un grad mai mic al efectelor extrapiramidale. Rata scåzutå a efectelor secundare în cazul antipsihoticelor atipice s-ar datora faptului cå acestea prezintå doar un mic efect pe neuronii dopaminergici nigrostriatali, având o ratå înaltå de legare pe receptorii 5-HT2 (Remschmidt et al, 2000). Prin hibridizarea in situ prin ARNm a neuropeptidelor, se poate eviden¡ia cå haloperidolul afecteazå conexiunile striatum-ului într-o mai mare måsurå ca risperidona (Remschmidt et al, 2000). Din punct de vedere al influen¡årii neurotransmisiei dopaminergice, efectele antipsihotice se datoreazå efectului antagonist pe receptorii dopaminergici la nivelul mezocortexului, iar efectele extrapiramidale se datoreazå afectårii neurotransmiterii pe cåile nigrostriate (Kaplan, 2000). Studiile de imagerie la pacien¡ii adul¡i aratå apari¡ia efectelor extrapiramidale la o ocupare de aproximativ 80% a receptorilor D2. Pentru dozele uzuale, de exemplu, existå o ocupare a receptorilor D2 între 70 ¿i 90% pentru haloperidol, între 20 ¿i 60% pentru clozapinå ¿i de aproximativ 60% pentru olanzapinå, acestea din urmå având un procent mai mare al legårii de receptorii 5-HT2 (80% pentru olanzapinå, la o dozå zilnicå de 10mg) (Remschmidt et al, 2000). La cre¿terea dozelor antipsihoticelor atipice, la un nivel mai mare de doza maximå recomandatå (pentru olanzapinå la mai mult de 20mg zilnic), profilul legårii de receptori apare foarte apropiat de cel al neurolepticelor standard, cu riscul apari¡iei efectelor secundare ¿i pierderea avantajelor sale (Remschmidt et al, 2000). Afinitatea diferitå fa¡å de receptori este eviden¡iatå de Remschmidt et al, 2000, în tabelul 3.2. care sintetizeazå rezultatele cercetårilor publicate în literatura de specialitate în ultimii ani.

implicând sistemele dopaminergic.. 2000). Eficacitatea asupra simptomelor schizofreniei este diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra simptomelor pozitive (halucina¡ii. efectele extrapiramidale determinate de antipsihoticele atipice sunt minime (cum sunt sindromul parkinsonian. serotoninergic.3. respective α adrenergic. în tabelul 3.2. no¡iunile acceptate actualmente privind ac¡iunea antipsihoticelor clasice la nivelul receptorilor. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori Efectul antipsihotic al antipsihoticelor clasice este explicat prin ipoteza hiperdopaminergicå a producerii schizofreniei. akatisia) sau absente (efecte ca distonia ¿i diskinezia tardivå). modificårile neurotransmisiei. precum ¿i efectele clinice atribuite acestor modificåri (atât efectele terapeutice. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) 3. iluzii. 2000) D1 Haloperidol Clozapina Olanzapina Risperidona Quetiapina Ziprasisona Sertindol Amisulpid ++ ++ ++ ++ + ++ ++ D2 +++ + ++ +++ +++ + + +++ + +++ + +++ D3 +++ ++ ++ +++ + +++ +++ ++ 5-HT 5-HT alfa1 alfa2 NA NA 1A 2A +++ + ++ D4 ++ ++ +++ + + ++ + +++ +++ +++ M1 + H1 +++ ++++ ++++ ++ ++++ ++++ ++ +++ +++ ++++ ++++ ++ + ++ ++ +++ ++ ++++ +++ ++ +++ +++ +++ ++ +++ Profilul diferit al legårii de receptori. glutaminergic. delir. comportament bizar). De asemenea. Profilul de legare pe receptori al neurolepticelor (Adaptat dupå Remschmidt et al.5. Vom prezenta. spre deosebire de cele tipice. cât ¿i cele secundare).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 81 Tabelul 3. conduc cåtre noi considera¡ii ¿i ipoteze nu numai privind aceste medicamente. iar cele atipice atât asupra celor pozitive cât ¿i a celor negative primare ¿i cognitive.5. dar ¿i pentru etiologia schizofreniei (Remschmidt et al. .1. Aceste medicamente pot produce o cre¿tere minimå a nivelului de prolactinå sau nu modificå nivelul acestui hormon. 3.

ame¡eli. Astfel. vedere. somnolen¡å Blocarea rec. somnolen¡å Scåderea TA. Ac¡ionând via receptori dopaminergici D2. Blocarea îndelungatå a receptorilor D2 nigrostriatali determinå perturbarea sistemului de neurotransmisie global (tabelul 3.. Întrucât neurolepticele se leagå ¿i de celelalte subtipuri de receptori dopaminergici. DA în mezocortex Blocarea cåii nigrostriate prin inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul cåii nigrostriate Inhibi¡ia tractului tuberoinfundibular Efecte anticolinergice Efecte clinice Efecte antipsihotice Efecte neurologice: Efecte extrapiramidale precoce (akatisie. La copil existå o mai mare densitate a receptorilor dopaminergici D1 ¿i D2 comparativ cu adultul.). Chiri¡å V. muscarinici M1 Efecte secundare care pot diminua complian¡a terapeuticå Blocarea rec. s-ar putea explica heterogenitatea råspunsului la acest tratament (Kaplan. vertij. uscåciune a mucoaselor. aceste medicamente se vor acumula în ¡esuturi.3.. deoarece ele apar în plin proces de neurodezvoltare. så fie foarte atent cântårite în func¡ie de beneficiul urmårit. D2 nigrostriatali (prin inhibi¡ia legårii DA de rec. tulb. exercitându-¿i ac¡iunea atât la nivel cerebral cât ¿i sistemic. vor apårea efecte pe termen lung. unele ireversibile. 2000).82 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. dopaminici D2 nigrostriatali) cu dezaferentarea cåilor mezolimbice Ac¡iunea la nivelul neurotransmisiei Inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul proiec¡iei rec. Mecanismul de ac¡iune al antipsihoticelor tipice (tabel adaptat dupå Marinescu D. constipa¡ie. somnolen¡å diurnå Cre¿tere în greutate. histaminici H1 Blocarea alfa 1NA Fiind administrate perioade lungi de timp. cu consecin¡e serioase asupra acestuia. La copil ¿i adolescent este imperios necesar ca aceste efecte. 2001) Ac¡iunea la nivel de receptor Blocarea rec. fapt dovedit de . afinitatea fa¡å de ace¿ti receptori ¿i gradul de satura¡ie a acestora. Udri¿toiu T.4. eficacitatea antipsihoticelor tipice ¿i doza terapeuticå sunt înalt corelate cu distribu¡ia receptorilor pe anumite arii cerebrale. tendin¡e lipotimice. tasikinezie)/ la distan¡å (diskinezie tardivå) Efecte endocrine Dificultå¡i cognitive. de care clinicianul va trebui så ¡inå seama.

au efecte antipsihotice medii/joase ¿i efecte puternic sedative.. efect sedativ. Levomepromazina. în func¡ie de ac¡iunea pe receptori ¿i de utilitatea lor clinicå. 2000): • Neuroleptice cu poten¡å înaltå (Haloperidol..4. 1987. a riscului suicidar Efectele clinice Blocarea transmisiei DA la nivel subcortical Accentuarea fenomenelor deficitare colinergice Fenomen de hipodopaminergice cu fenomene de hiperfrontalitate Afectare cognitivå Accentuarea simptomatologiei negative ¿i a depresiei dopamino-dependente Seeman. Molidon. Tiotixen. Marinescu D. efecte EEP . iar în ceea prive¿te efectele secundare au EEP bine exprimate ¿i efecte cardiovasculare. Chiri¡å V. Efectele pe termen lung ale ac¡iunii antipsihoticelor conven¡ionale (tabel adaptat dupå Marinescu D. Atât neurolepticele cu poten¡å joaså cât ¿i cele cu poten¡å înaltå au efect antipsihotic când sunt administrate în doze . Loxapina. Pimozid. 2001) Efectele la nivelul balan¡ei neurotransmi¡åtorilor Dezechilibrul Cre¿terea balan¡ei activitå¡ii GLU DA/GABA/GLU Dezechilibrul Scåderea balan¡ei activitå¡ii DA/5HT serotoninergice Blocarea În prima fazå: balan¡e DA/ amplificarea actiAch vitå¡ii colinergice Etapa ulterioarå Efectele biologice Distruc¡ia neuronalå. efecte cardiovasculare ¿i anticolinergice puternice. Din punct de vedere al efectului antipsihotic.. • Neuroleptice cu poten¡å medie/joaså (Clorpromazina. Tioridazina.D. Udri¿toiu T.5. Flufenazina. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice Efectele antipsihoticelor tipice au fost împår¡ite. Mesoridazina. Droperidol). neurolepticele au fost împår¡ite în (dupå Udri¿toiu T.. atrofii corticale/ ventriculomegalie Cre¿terea fenomenologiei depresive.2. în mai multe categorii: efect antipsihotic. ceea ce explicå sensibilitatea mai mare a copiilor la neuroleptice. Perfenazina. 3. EEP reduse. Trifluoperazina): efecte antipsihotice puternice. Gheorghe M.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 83 Tabelul 3. efecte anticolinergice. anticolinergice reduse.

deoarece prin administrare parenteralå se ating mai rapid concentra¡iile plasmatice eficiente. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice Datele prezentate în urmåtorul capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. ele pot orienta clinicianul la administrarea medica¡iei. trebuie luatå în calcul variabilitatea råspunsului la tratament. Marinescu D. dozele considerate echivalente ale antipsihoticelor tipice. iar cele incisive determinå efecte neurologice mai importante (efecte extrapiramidale) (tabelul 3. neurolepticele sedative determinå efecte vegetative mai importante. iar cele cu poten¡å înaltå se numesc incisive. în special la copil ¿i adolescent. 3. Din punct de vedere al efectelor secundare. 2000) Efect sedativ Clorpromazina Tioridazina Levomepromazina Efecte vegetative Mesoridazina Loxapina Molidon Efect incisiv/antipsihotic Flufenazina Perfenazina Trifluoperazina Droperidol Haloperidol Pimozid Tiotixen Efecte neurologice . et al.D.. Gheorghe M. astfel. Injec¡iile intramusculare se utilizeazå în situa¡ii de urgen¡å. determinatå atât de vârstå cât ¿i de caracteristicile biologice ale fiecårui individ. Termenul de „poten¡å“ nu se referå la eficacitatea clinicå.84 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI echivalente. ci la doza în mg necesarå unui anumit efect antipsihotic. vom exemplifica aceste aspecte în tabelul 3.3. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. Vom prezenta în tabelul 3. Neurolepticele cu poten¡å joaså se mai numesc neuroleptice sedative (au efecte sedative mai accentuate).6.5.5. Tabelul 3. Efectele adverse ale neurolepticelor sedative ¿i ale celor incisive diferå dupå cum am aråtat.5.F.. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Efectele antipsihoticelor tipice (adaptat dupå Udri¿toiu T.). aceste valori ale dozelor sunt cunoscute.7. dar diferå prin frecven¡a ¿i severitatea efectelor lor adverse. Totu¿i.

. Echivalen¡ele antipsihoticelor tipice în raport cu clorpromazina ¿i efectul antipsihotic (Adaptat dupå Hyman S. 2000) Substan¡a Fenotiazine Cloropromazina Trifluorpromazina Promazina Tioridazina Mesoridazina Perfenazina Proclorperazina Fluferazina Trifluoperazina Butirofenone Tioxantene Haloperidol Droperidol Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Clorprotixen Difenilbutilpiperidine Pimozid Loxapina Dibenzodiazepine Indoli Benzamide Molindone Sulpirid Tiaprid Echivalent clorpromazinå 100 mg 100 mg 25-50 mg 40 mg 100 mg 50 mg 10 mg 15 mg 1. Formele depot-decanoat sunt absorbite foarte încet de la locul injec¡iei i.6.D... unele antipsihotice tipice (haloperidol) se pot administra pe cale i.v. sunt eliminate treptat în sânge ¿i apoi hidrolizate. sau pe cale rectalå (clorpromazina). Administrarea i. 1994).E.m. Udri¿toiu T... Rosenbaum J. 2002. asigurå concentra¡ii sangvine mai mari. Gheorghe M. Preparatele lichide au o mai bunå absorb¡ie oralå. Rareori.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 85 Tabelul 3.W. Kaplan and Sadock. Unele ipoteze teoretice explicå rezisten¡a la tratament sau necesitatea unor doze orale foarte mari de fenotiazine la unii copii ¿i adolescen¡i prin imaturitatea florei intestinale implicate în absorb¡ia acestora (Taylor. deoarece este evitat primul pasaj hepatic. Absorb¡ia de la nivelul tractului gastrointestinal este incompletå dupå administrare oralå.. aceasta este ¿i calea de administrare a preparatelor depot. Arana G.m.. Marinescu D.5-3 mg 5 mg 2 mg 10 mg 25 mg 3 mg 5 mg 50 mg 1 mg 10 mg 10 mg 200 mg 200 mg Poten¡å/efect antipsihotic scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå medie medie înaltå înaltå înaltå medie medie înaltå înaltå scåzutå înaltå medie medie scåzutå scåzutå De asemenea. de¿i nu existå .

...86 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. .Efect prolactoxici. Rosenbaum J. Gheorghe M. Metabolizarea antipsihoticelor tipice are loc în principal la nivel hepatic.W. Metabolizarea dupå administrarea oralå este intensivå în timpul primului pasaj hepatic. Udri¿toiu T. Se leagå de proteinele plasmatice.Indoli Dibenzodiazepine mide Difenilbutilpiperide ++ +++ +++ +++ +++ +++ Loxapina ++ ++ ++ + ++ +++ +++ Molindone Sulpirid Tiaprid ++ + + ++ +++ + ++ + + ++ + + +++ + + ++ +++ + date care så certifice o reducere generalå a absorb¡iei medicamentelor administrate oral la copii (Jatlow. cu reducerea grupului cetonå.anti-coli. Arana G.D.. Biodisponibilitatea este de 50-60%. 2000) Reprezentant Clorpromazina Tioridazina Mesodirazina Perfenazina Flufenazina Trifluoperazina Haloperidol Droperidol injectabil Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Pimozid Poten. prin procese ca dealchilarea oxidativå. în primul rând de albuminå. în propor¡ie de mai mult de 90%. 2002.7. Prin metabolizare sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi (precum în cazul tioridazinei) sau inactivi. Marinescu D.. Poten¡a/efectul antipsihotic ¿i reac¡iile adverse ale antipsihoticelor tipice (Adaptat dupå Hyman S. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. Kaplan and Sadock.Efect seda¡a tiv + + + ++ +++ +++ +++ ++ ++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ + ++ ++ + + ++ + + + Efect hipotensor +++ +++ ++ + + + + + + + + + HiperCardio. 1987).EEP tinenergic tate mie ++ ++ + +++ +++ +++ + + + + + + + + +++ +++ ++ + + + + + ++ ++ + + + ++ ++ ++ Clasa Fenotiazine +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ +++ Tioxantene Butirofenone Benza.E.

în func¡ie de care administrarea se face în mai multe doze zilnice (la ini¡ierea tratamentului) sau dozå unicå (dacå starea clinicå este stabilå ¿i pacientul tolereazå efectelele adverse).1±8. copii: 18.2 ore (Yhoshida et al.65 ore (Furlanut et al. administrate la copii ¿i adolescen¡i. Timpul de înjumåtå¡ire (T½) variazå în cadrul neurolepticelor între 10-20 ore. care.12. fenomen care apare numai la copiii care primesc acid valproic). Cåile de metabolizare hepaticå func¡ioneazå la nivel scåzut în perioada perinatalå. restul sub formå de metaboli¡i. Clorpromazina: adul¡i: 16-37 ore. zuclopentixol: 4 ore) dupå administrarea oralå. dozele în mg/kgc. 1977. 1982). capacitatea metabolicå hepaticå este crescutå. Excre¡ia se face prin urinå ¿i materii fecale. fie sunt produ¿i în concentra¡ie mai mare (a¿a este produs. La copii ¿i adolescen¡i. zuclopentixolul se . Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. anumite medicamente.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 87 Neurolepticele au distribu¡ie largå în corp. o reac¡ie de hepatotoxicitate idiosincraticå. tioridazina. Morselli ¿i Pipenger. sunt necesare pentru a ob¡ine acelea¿i concentra¡ii plasmatice de echilibru. iar prin urinå în principal sub formå de metaboli¡i. Astfel.6+/. relativ mai mari la copii decât la adul¡i. ele traverseazå bariera hemato-encefalicå datoritå liposolubilitå¡ii lor. 1975). în cea mai mare propor¡ie prin fecale. restul prin fecale. Greutatea ficatului este propor¡ional mai mare la copii decât la adul¡i (Alvarez et al. Doza unicå se administreazå de obicei seara la culcare. de asemenea. Haloperidolul se eliminå în principal prin urinå 24-60%. respectiv în 20-30-60 minute dupå administrarea parenteralå. de exemplu. al patrulea metabolit al acidului valproic. 1990). 1-4% din cantitatea de antipsihotice tipice administratå se eliminå nemodificatå în urinå.9 ore. Existå. 1993). clorpromazina: 30-60 minute. Haloperidol: adul¡i: 24. copii: 7. care este asociat cu apari¡ia unei reac¡ii rare ¿i fatale. ating un nivel maxim în perioada 1-5 ani ¿i suferå un declin gradat cåtre perioada de adult cu aproape 15% pe an (Morselli. produc fie metaboli¡i care nu apar la adul¡i. Timpul de înjumåtå¡ire a antipsihoticelor tipice este mai redus la copii decât la adul¡i. se matureazå în jurul vârstei de 6 luni. clorpromazina se eliminå prin urinå. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse în 1-6 ore (haloperidol ¿i tioridazinå: 2-4 ore.74+/-0.

dozele de medicament (antipsihotice tipice) în mg pe kilogram corp necesare pentru a atinge concentra¡ii sangvine similare sunt mai mari decât la adul¡i (Jatlow. 1991). demen¡å. 1987). având ca scop profilaxia recåderii. Cu toate acestea. 1987). În concluzie. Clearance-ul este crescut la copii (Gilman. care au risc mai mic de efecte cardiotoxice. de¿i datele farmacocinetice sunt limitate. În aceste cazuri se folosesc Antipsihoticele tipice cu poten¡å înaltå. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent Antipsihoticele tipice sunt folosite la copil ¿i adolescent în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Schizofrenie: Sunt folosite pentru tratarea simptomelor pozitive. abuz de substan¡e. rezultat al unei rate mai crescute de metabolizare ¿i eliminare (Geller. 3. de între¡inere/pe termen lung. mai pu¡in pentru simptomele negative. 1990) datoritå ritmului crescut de metabolizare hepaticå (Geller.4. afec¡iuni organice. anticolinergice.5. ratele clearance-ului sunt modificate. • Tulburåri schizoafective. fenomen care a fost observat ¿i clinic (Varghese et al. ei fiind mult mai sensibili la efectele neurolepticelor decât adul¡ii. . 1991).88 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI eliminå în cea mai mare parte prin fecale ¿i în måsurå mai micå prin urinå. Aceasta se datoreazå timpului de înjumåtå¡ire mai scurt. • Tulburåri delirante. iar pe cele cognitive chiar le înråutå¡esc. la copii ¿i adolescen¡i. Nu existå deosebiri între func¡ionarea renalå a copiilor ¿i adul¡ilor care så creeze diferen¡e legate de vârstå în excre¡ia antipsihoticelor tipice (Jatlow. se considerå cå. Antipsihoticele tipice se utilizeazå pentru tratamentul în perioada acutå. 1991). • Tulburåri schizofreniforme. Astfel. copiii au un nivel al densitå¡ii receptorilor D1 ¿i D2 mai mare decât al adul¡ilor (Seeman et al. 1987). copiii ¿i adolescen¡ii necesitå concentra¡ii sangvine mai scåzute pentru a ob¡ine acelea¿i efecte clinice care apar la adult la concentra¡ii mai mari. • Psihoze secundare unei cauze organice: tumorå cerebralå. dupå cum am aråtat anterior. Este necesarå ajustarea dozelor. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå. Aceasta sugereazå cå existå probabil diferen¡e care ¡in de particularitå¡ile specifice neuro-dezvoltårii. epileptogene.

.5. • Tulburarea depresivå majorå cu elemente psihotice. Tulburarea Gilles de la Tourette. în timpul perioadei de între¡inere se administreazå în 1-2 doze. pot necesita folosirea de neuroleptice cu poten¡å înaltå: 0. cu cea mai mare dozå seara. valproat. Dupå ce s-a atins doza eficace. apoi se întrerupe lent antipsihoticul. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. . Tulburarea de opozi¡ie. • Tulburarea de conduitå. carbamazepinå. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie.5-1 mg haloperidol pe zi. absen¡a controlului impulsurilor. agita¡ia. care se påstreazå în timpul tratamentului de între¡inere. În episoadele maniacale din tulburarea bipolarå tip I se folosesc neuroleptice în combina¡ie cu timostabilizatoare: litiu.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 89 • Tulburåri psihotice de scurtå duratå. auto ¿i hetero agresivitate. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se men¡ine efectul de reducere a simptomelor). hiperactivitatea marcatå. poate fi repetatå la 6-8 ore dacå este necesar. • Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 12 ani: Oral: doza unicå uzualå: 0.5 mg/kgc i. • Tulburarea bipolarå. 3. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice Datele ce vor fi prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. Se folosesc haloperidol ¿i pimozid.5 mg/kgc. repetatå la nevoie la 4-6 ore. Se începe terapia combinatå. Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 5 ani (pânå la 23 kg) vor primi maximum 40 mg/zi. Modul de administrare: fragmentat în 2-4 doze la început.m. • Tulburårile pervazive de dezvoltare. care apar în aceste tulburåri. Parenteral: doza unicå uzualå: 0. • Retardul mental sever ¿i Tulburarea autistå care prezintå episoade de psihomotorie. Iritabilitatea extremå. cu riscul apari¡iei efectelor neurologice.5. 2002 cu informa¡iile obtinute din monografiile firmelor producåtoare. Tulburarea obsesiv-compulsivå.F. CLORPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. care au un debut mai lent al ac¡iunii. ostilitatea severå. care are efect clinic asupra simptomatologiei. et al. • Ticuri. Se folose¿te un neuroleptic în combina¡ie cu un antidepresiv. se men¡ine o perioadå. la culcare.

se recomandå doza ini¡ialå de 10 mg de 2-3 ori/zi. Este folositå când este necesarå ac¡iunea rapidå pentru controlul simptomatologiei acute. La pacien¡ii cu tulburåri severe sau psihotici. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Cre¿terile ulterioare se fac cu 25-50 mg. se recomandå doza ini¡ialå de 25mg.m. care se men¡ine în timpul tratamentului de între¡inere. Dozele ulterioare se administreazå la 4-6 ore. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). . Precau¡ie la hipotensiunea ortostaticå. care are efect clinic asupra simptomatologiei. Parenteral: 25 mg i. Dupå ce s-a atins doza eficace. care se cresc treptat. spitaliza¡i.5-3 mg/kg/zi. de 3 ori pe såptåmânå. • Adolescen¡i: Oral: se începe cu 10 mg de trei ori pe zi. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Rectal: 1 mg/kg repetat la 4-6 ore. TIORIDAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. • Tioridazina este contraindicatå la copiii sub 1 an ¿i se administreazå cu precau¡ie la copiii cu vârstå mai micå de 2 ani. Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-20 mg/zi.90 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Copiii cu vârste între 5-12 ani (23-46 kg) vor primi pânå la 75 mg/zi. pânå la 25 mg de 4 ori pe zi. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). apoi se cresc dozele dacå este necesar pânå la doza maximå de 300 mg/zi. Se repetå la 1 orå dacå este necesar. În formele de tuburåri moderate. de 1-2 ori/zi. • Adolescen¡i: doza ini¡ialå: 25-50 mg de 2-3 ori pe zi. TRIFLUOPERAZINA Din nefericire nu se mai fabricå în România. cu excep¡ia cazurilor în care este necesarå cre¿terea lentå ulterioarå a dozelor. se men¡ine o perioadå. la pacien¡ii agita¡i. • La copii cu vârste între 2-12 ani se recomandå doze cuprinse între 0. Modul de administrare este în douå-patru doze pe zi.

Durata de atingere a dozelor optime este 2-3 såptåmâni. Modul de administrare este în 3-4 prize la ini¡ierea tratamentului. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. • La copiii cu vârste între 6-12 ani. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå ce men¡ine remisiunea. pânå la 15 mg/zi. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). seara.5 mg la 5-7 zile. de intensitatea tulburårii ¿i de råspunsul la tratament.5 mg/zi ( 0. care se cresc treptat. dupå 2-3 såptåmâni de men¡inere a dozei optime. pânå la doza eficace. • La copiii de 3-12 ani (15-40 kg). doza ini¡ialå este 1mg în 1-2 doze. cu care se face tratamentul de între¡inere. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici de 0. apoi doza se cre¿te treptat cu 0. cu efect clinic asupra simptomatologiei. Dupå 1-2 såptåmâni. în douå prize.075 mg/kg/zi la pacien¡ii nonpsihotici (tulburare Tourette) pânå la 0.5 mg de 2-3 ori pe zi). rar se ajunge pânå la 40 mg/zi. Sunt necesare 4-6 såptåmâni de men¡inere a dozei eficace pentru a apårea efectul clinic asupra simptomatologiei. intervalele terapeutice sunt de la 0. care este în general 15-20 mg/zi. Apoi. Unii pacien¡i pot deveni . se poate trece la doza unicå. Apoi doza poate fi crescutå treptat. la culcare.15 mg/kg/zi la pacien¡ii psihotici. doza ini¡ialå 1-5 mg/zi.05-0. • Trifluoperazina nu se recomandå la copiii mai mici de 6 ani.25-0. HALOPERIDOLUL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-16 mg/zi. • La copiii peste 12 ani. cea mai mare dozå administrându-se seara.5-1.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 91 Modul de administrare este în douå-trei doze/zi sau dozå unicå. începând cu prima såptåmânå ¿i continuând pânå la 6 såptåmâni. • Tratamentul cu haloperidol nu este recomandat la copiii mai mici de 3 ani. tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Dozele maxime ¿i cele de între¡inere vor fi individualizate în func¡ie de tipul patologiei. cu cre¿terea gradatå dacå este necesar. la culcare. Ameliorarea este înceatå.

pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). la interval de 2-3 zile. de 2-3 ori/zi. care se cresc treptat. i. i. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå 1-5 mg.5-5 mg de 2-3 ori pe zi. de 2-3 ori/zi. Dozajul trebuie adaptat stårii pacientului. ZUCLOPENTIXOL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-40 mg/zi. Tratamentul parenteral se face cu 25-50 mg. Apoi se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. cu cre¿terea dozelor dacå este necesar pânå la 1-16 mg/zi. în sensul scåderii dozei de neuroleptic.92 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI supraseda¡i în momentul în care simptomatologia lor se amelioreazå. la 4-6 ore.m. Tratamentul parenteral se face cu 2. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei).m.5-5 mg. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. care se cresc treptat.. • La adolescen¡i: ini¡ial se folosesc doze de 0. LEVOMEPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-50 mg/zi. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå de 25 mg. Dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. atunci se ajusteazå tratamentul. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei) cu care se . Apoi. Se recomandå supravegherea tensiunii arteriale. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei). Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. Apoi.

. loxapina. 3.m. sidromul iepurelui (tremor perioral focal. sau i.. mesoridazina. Se caracterizeazå prin: rigiditate muscularå. i. apårând torticolis spasmodic. difenhidraminå 25 mg po.m. a. în mg. protruzia. De¿i antipsihoticele tipice prezintå numeroase efecte adverse. Profilaxia se poate face cu anticolinergice. Tratamentul parenteral se face cu 5-10-20 mg pe zi. perfenazina. disfagie. 1996 ¿i monografiile urmåtoarelor neuroleptice (care pot fi consultate pe site-ul www. distonia glosofaringianå: dizartrie. mi¿cåri ale ochilor. La trecerea pe medica¡ia oralå se înmul¡e¿te doza administratå im. blocaj postural. tremor regulat grosier. flufenazina. mers ¿ovåitor. sulpiride. tulburåri de respira¡ie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 93 face tratamentul de între¡inere ¿i care se încadreazå în intervalul 5-20mg/zi. flupentixol. cu ameliorarea simptomelor în 1-2 zile. mi¿cåri ale mandibulei.m. mi¿cåri ale întregului corp: opistotonus. cele mai importante din punctul de vedere al copiilor ¿i adolescen¡ilor sunt efectele extrapiramidale. cu riscul de dezvoltare a diskineziei tardive. sus¡inute sau spasme care determinå mi¿cåri involuntare ale mu¿chilor gâtului. Parkinsonismul apare în perioada de 5-30 zile de la ini¡ierea tratamentului. zuclopentixol.5. bradikinezie. . Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. clorpromazina. pimozid. hipersaliva¡ie. trifluoperazina.com): haloperidol. facies asemånåtor unei må¿ti (fijat). zile (zilele 1-5) de la ini¡ierea tratamentului sau la cre¿terea dozelor. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. Tratamentul se face cu anticolinergice i.m. tremor fin al buzei inferioare).6. torsionarea limbii. Tratamentul constå în administrarea de agen¡i anticolinergici: benztropinå: 1-2 mg de 2-3 ori pe zi. Lewis M. akinezie (trebuie diferen¡iate de simptomele negative). Efectele extrapiramidale Distonia acutå apare în primele ore. hipertonie în roatå din¡atå.mentalhealth. cu 2 ¿i se ob¡ine doza care trebuie administratå per os. difenhidraminå. ¿i efectul asupra cogni¡iei. având ca rezultat criza oculogirå (mi¿cåri superioare ¿i laterale ale ochilor sau blefarospasmul). diazepam 10 mg i. tioridazina. Mi¿cårile distonice pot fi reprezentate de contrac¡ii musculare lente.

retrocolis. trismus. Nu a fost raportat nici un caz de diskinezie tardivå ireversibilå la copii ¿i adolescen¡i. precum ¿i utilizarea dozelor minime eficace. opistotonus. agita¡ie. Dischinezia tardivå. de råsucire ¿i de protruzie a limbii. Propranololul poate fi eficient. este reversibilå în câteva såptåmâni-luni. mi¿cåri ale mandibulei: mi¿cåri laterale ¿i de mestecare. riscul cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului ¿i cu doza cumulatå. Diskinezia tardivå poate apårea ¿i la reducerea dozei de neuroleptic ¿i. disfagie. Tratamentul este reprezentat de reducerea dozei de neuroleptic sau de înlocuirea lui cu altul: clozapina. grimase faciale. 2. Poate så nu råspundå la medicamentele antiparkinsoniene. Este necesarå reducerea dozelor. au fost de 0-51%. rapide. Medica¡ia antiparkinsonianå poate înråutå¡i situa¡ia. distonie: crize oculogire. torticolis. akinexie. Ratele de apari¡ie a diskineziei tardive. Sindromul neuroleptic malign Se caracterizeazå prin: 1. de obicei. dar poate apårea ¿i dupå perioade scurte cu doze mici. b. olanzapina. mi¿cåri bru¿te. spasmul care afecteazå mu¿chii posteriori ai gâtului.94 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Acatizia poate apårea oricând în perioada de 5-60 zile de la ini¡ierea tratamentului. Constå în: senza¡ie subiectivå de disconfort muscular. strângerea buzelor. hipertermie. posturi particulare de flexieextensie. råsucirea trunchiului. Apare dupå luni de tratament. cu imposibilitatea de a desfå¿ura activitå¡i. proiectarea bruscå a bazinului cåtre anterior. Nu existå un tratament adecvat. . alternarea adoptårii pozi¡iei ¿ezânde ¿i ortostatice ¿i senza¡ie disforicå generalå. care produce agita¡ie motorie. încle¿tarea pumnului. Severitatea poate merge de la minimå la marcatå. efecte extrapiramidale severe: rigiditate muscularå. temperatura peste 38°C în absen¡a unor cauze organice. trunchiului (mi¿cåri periorale. quetiapina. sialoree. semnul de roatå din¡atå pronun¡at. mi¿cårile degetelor. mi¿cåri coreiforme. raportate la copii ¿i adolescen¡i. Este reprezentatå de mi¿cåri coreoatetozice ale musculaturii capului. dischinezia respiratorie). membrelor. Profilaxia este cea mai importantå ¿i constå în selectarea riguroaså a pacien¡ilor trata¡i cu neuroleptice.

Efectele cardiovasculare Hipotensiunea ortostaticå apare mai frecvent în primele zile de tratament cu antipsihotice tipice cu poten¡å joaså: clorpromazina.5 mg/kg la 6 ore. TA. întrucât existå riscul reapari¡iei sindromului neuroleptic malign. diaforezå. delirium. tratarea simptomaticå a febrei. rehidratare. ritmului cardiac. c. mioglobinei. aritmii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 95 3. Se vor prefera neuroleptice cu blocare D2 reduså (cu poten¡å joaså). 0. cre¿terea nivelurilor sangvine ale creatinfosfokinazei peste 1000 UI/ml. debitului renal. se vor evita neurolepticele depot. modificåri de laborator: leucocitozå peste 15000/mmc. Este un efect deosebit de important pentru copiii de vârstå ¿colarå. La reluarea tratamentului. 5. mioglobinurie (rabdomiolizå). antipsihotice atipice. Dacå este netratat. care au efect sedativ înalt: clorpromazina. mai ales în cazul administrårii i. cu sincronizare crescutå. obnubilare. dar dezvoltarea rapidå a toleran¡ei duce la ameliorarea . afectându-le semnificativ activitatea ¿i randamentul ¿colar. Se evitå neurolepticul timp de 1 lunå. 4. comå.m. Efectul poate fi util la începutul tratamentului. enzimelor hepatice. 3. tioridazina. crescând lent dozele. dantrolen 10 mg/zi. d..8-2. e. se administreazå agoni¿ti dopaminergici pentru reducerea rigiditå¡ii musculare: bromocriptinå 20 mg/zi. incontinen¡å. Sedarea Apare în special în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. simptome autonome: hipertensiune. poate duce la exitus. Efectele epileptogene Neurolepticele cu poten¡å joaså (clorpromazina. neurolepticul se reintroduce începând cu doze mici. perioadå în care se monitorizeazå pacientul. Neurolepticele cu poten¡å înaltå au efect sedativ redus. determinând pe EEG apari¡ia de unde lente. 5 mg la 4 ore. tioridazina. insuficien¡å renalå acutå. întreruperea neurolepticului ¿i internare obligatorie 2. tioridazina) scad pragul convulsivant. monitorizarea ¿i tratarea febrei. stupor. 5-10 zile. mutism. Tratament 1. tahicardie.

de formå stelatå. cåderi înso¡ite de traumatisme (copilul va trebui supravegheat atent. Efectele hematologice Leucopenia tranzitorie cu un numår de leucocite aproape de 3500/mm3 poate apårea frecvent. Agranulocitoza poate apårea cu o frecven¡å de 5/10000 . PR. galactoree. Efectele oftalmologice În urma tratamentului cu clorpromazinå poate apårea pigmentarea benignå a retinei (depozite alb-cafenii la nivelul cristalinului anterior. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 71-119 pacien¡i la 1000 pentru tioridazinå ¿i 70-100 pacien¡i la 1000 pentru haloperidol. Tratamentul cu tioridazinå la doze > 800 mg/zi poate produce pigmentarea ireversibilå a retinei. amenoree. h. Tioridazina are efecte marcate asupra undei T. moartea subitå. g. inhibarea orgasmului. Apare la persoane care au ingerat 1-3 kg clorpromazinå în timpul vie¡ii. Hipotensiunea se poate manifesta prin ståri de le¿in. care pot progresa cåtre granule opace albe/galben cafenii. iar în doze mari poate produce aritmii maligne. Debutul este cu vedere nocturnå dificilå. Efectele anticolinergice periferice Uscarea mucoasei bucale ¿i nazale. Efectele endocrine Se datoreazå cre¿terii secre¡iei de prolactinå ¿i sunt reprezentate de ginecomastie. Clorpromazina poate determina alungirea intervalelor QT. iar acuitatea vizualå este påstratå. ducând la cecitate. tioridazina. constipa¡ie. putând progresa ¿i dupå întreruperea tratamentului. f. mesoridazina. subdenivelarea segment ST. în special la ini¡ierea tratamentului). Pe conjunctivå apare un pigment de culoare cafenie). aplatizarea undei T. Cre¿terea în greutate este unul dintre efectele tratamentului cu antipsihotice tipice. vizibile la lampa cu fantå. Cavazzoni et al. i. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Apar mai frecvent la antipsihotice cu poten¡å joaså: clorpromazina. Nu determinå afectare retinianå.96 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI acestui simptom. midriazå. dar nu are poten¡ial grav. impoten¡å. corneei posterioare. trifluoperazina. reten¡ie urinarå. Efecte cardiace. vedere neclarå.

în special al dischineziei tardive. halucina¡ii.5. icter franc sau subicter. k. poate apårea icter obstructiv sau colestatic. a transaminazelor hepatice ¿i fosfatazei alkaline. în primele luni de tratament cu clorpromazinå. Efectele anticolinergice centrale Agita¡ie severå. convulsii. rash.8. persoane care preferå administrarea unui preparat injectabil o datå la câteva såptåmâni. Apar erup¡ii cutanate: erup¡ie urticarianå. pete¿ii. dilatare pupilarå. Rar apar: purpurå trombocitopenicå ¿i nontrombocitopenicå.8 cele mai importante interac¡iuni cu alte medicamente. Vom prezenta în tabelul 3. iar probele de laborator aratå cre¿terea bilirubinei serice. fa¡å de persoane. Clinic se manifestå prin dureri abdominale în etajul superior. a¿a încât trebuie cunoscute de clinician. dezorientare în timp ¿i spa¡iu. datoritå riscului cre¿terii efectelor adverse. erup¡ie edematoaså.5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 97 pacien¡i. comå. aceste medicamente se folosesc în cazuri speciale. Efectele dermatologice Apar în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. anemie hemoliticå. tioridazinå. Clorpromazina poate determina o reac¡ie de fotosensibilizare similarå arsurii solare severe. Apare de obicei la ini¡ierea tratamentului (în prima lunå) ¿i impune întreruperea acestuia. pancitopenie. Icterul Rar. Totu¿i. grea¡å. în cazurile în care nu putem fi siguri de administrarea zilnicå a tratamentului. nu este foarte agreatå. vårsåturi. de asemenea. 3. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice Antipsihoticele tipice interac¡ioneazå atât cu alte medicamente psihotrope cât ¿i cu alte medicamente.7. j. maculopapularå. febrå. 3. l. Existå. febrå. Neurolepticele depot Folosirea preparatelor retard. în formele severe: stupoare. . în special la copil ¿i adolescent. Efectele rezultate din aceste interac¡iuni pot diminua/cre¿te eficacitatea antipsihoticå sau pot determina fenomene toxice importante. în loc så „înghitå zilnic pastile“.

metildopa.Cre¿terea nivelului zeazå rec. clonidina. benzodiazepine. meperadina. Scåderea meta.plasmatice ale ambelor ticele î¿i reduc reciproc medicamente.neurolepticelor celor prin inhibi¡ie compe. hipo TA macologic al BDZ Tulb. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice (dupå Kaplan ¿i Sadock.hipotensor tele hipotensoare ale metil Hipo/hiper TA dopa. Inhibarea efectului Neurolepticele inhibå efec. propranololul Deprimante SNC barbiturice. plasmatice interac¡iune farmacodi. stupoare.rilor acidului valproic lismul acidului valproic Fluvoxamina inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul haloperihaloperidolului dolului. Poten¡area efectelor clonidinei.neurolepticelor ticelor. inhibitori selectivi ai enzimei de conversie. AmfetamiAc¡iune asupra psihozei nele pot agrava psihoza Formeazå precipitat cu Scådere efect neurolepticele. Antidepresive triciclice Anticonvulsivante: carbamazepina. guanetidinei propranololului. sedative. beta NA. 2002). Neurolepticele ¿i propranololul î¿i cresc reciproc concentra¡iile.neurolepticelor. alcool Cimetidina Disulfiram Bromocriptina Litiu Medicamente noradrenergice Amfetamine Cofeina . ISRS altereazå metabo.hipotensoare aditive. Efecte rata metabolizårii.Hipo TA zeazå efectul presor Scåderea efectului farma. cimetidinå cårbune activ.Cre¿terea concentra¡iilor titivå.Cre¿terea t 1/2.a neurolepticelor. colestiraminå Anticolinergice Anticolinergice. matic al neurolepticelor ¿i al efectelor adverse Alterarea metabolismului Cre¿terea concentra¡iei neurolepticelor. lismul neurolepticelor. neurolepticelor Neurolepticele antagoni. anticolinergice.8.nivelurilor fenitoinei. Scåderea concentra¡iei Fenobarbitalul induce metabolismul neurolep. Neu. psihomotorii Alcool: efect aditiv de deprimare a SNC Inhibarea metabolismului Cre¿terea nivelului plasneurolepticelor. ADT ¿i neurolep. Antidepresivele: Antidepresive triciclice.Scåderea efectului cologic al amfetaminelor amfetaminelor.98 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. D2 prolactinei Rar neurotoxicitate Neurolepticele antagoni. Instalare namicå bruscå a EEP Antipsihoticele tipice au Hipotensiune severå efect cu cel al anti HTA. Efect variabil. guanetidina. Inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei Antidepresivele: antagoni¿ti rec. Meperidina: efect aditiv Hipotensiune ¿i sedare de deprimare a SNC Cre¿terea efectului far. ADT inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul neurolepti. nivelurolepticele inhibå metabo. Medicamentul Antiacide. Cre¿terea conc. fenitonina. acidul valproic Mecanism Efect clinic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i a neurolepticelor a efectului antipsihotic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i Sumare activitate a efectului antipsihotic anticolinergicå Toxicitate anticolinergicå Carbamazepina e inductor Scåderea concentra¡iei al metabolismului neuro. bolismului fenitoinei.Depresie respiratorie. Scåderea lepticelor.

bipolare decanoat 200-500mg Tratament episod ANTIPSIHOTICE depozit/ Indica¡ii acut delirant Haloperidol Haldol fiole 50mg 50mg/såpt. 2000): • un profil diferit al legårii de receptor.Evitarea administrårii dazina. afinitate înaltå pentru receptorii 5-HT2A ¿i α1). ca o consecin¡å a profilului legårii de receptori.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 99 Tabelul 3. Pentru administrarea neurolepticelor depot este necesarå cunoa¿terea peak-ul (vârful maxim de distribu¡ie) ¿i a curbelor de dispersie pentru fiecare preparat.6. fenotiazepinele. afective Zuclopentixol Clopixol fiole 200 mg/såpt. • ratå scåzutå a efectelor adverse extrapiramidale. de Schizofrenie Flupentixol 20-40mg/2-3 40 mg întresåpt. Tulb. . Tabelul 3.Remschmidt et al.8. Tulb. (continuare) Induc¡ia enzimelor hepatice Warfarina Warfarina Agen¡i care prelungesc QT Scåderea concentra¡iei plasmatice a neurolepticelor Antipsihotice. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Antipsihotice. ªi în cazurile medicamentelor retard se vor folosi dozele minime eficace. caracterizate prin urmåtoarele proprietå¡i.9. Neurolepticele retard ANTIPSIHOTICE depozit Denumirea DenuComunå mirea Mod de Prezentare Internacomeradministrare ¡ionalå cialå Fluanxol fiole 2% Trat. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Sumarea ac¡iunii cu tiori. medicamentele retard disponibile în prezent. care e responsabil pentru ac¡iunea lor diferitå. în func¡ie de care se stabilesc intervalele dintre doze. concomitente pimozidul Pacientul ¿i familia acestuia vor fi informa¡i asupra acestor aspecte. 3. care le diferen¡iazå de Antipsihoticele tipice (clasice) (H. psihofiole 10% ¡inere 100 mg/3-4 tice 100mg såpt.9. Vom prezenta în tabelul 3. Antipsihoticele atipice Antipsihoticele atipice sunt un grup de substan¡e cu structurå chimicå diferitå. comparativ cu al neurolepticelor clasice (legare scåzutå de receptorii dopaminici.

care se folosesc pe scarå destul de largå în psihiatria copilului ¿i adolescentului. nu induce catalepsie. dar fårå efectele adverse ale acesteia. Olanzapina . noradrenergici α1 ¿i α2 noradrenergici. 2000). comparativ cu neurolepticele clasice. nu depolarizeazå ¿i nu blocheazå neuronii dopaminergici nigrostriatali la administrare cronicå. deoarece vor fi folosite cu siguran¡å în viitorul apropiat ¿i la aceastå categorie de vârstå. dar le vom prezenta totu¿i. Clozapina este diferitå de antipsihoticele clasice printr-o mai mare activitate inhibitorie a „reac¡iei de trezire“.6. • absen¡a hiperprolactinemiei ¿i un nivel scåzut al altor efecte adverse. Primul antipsihotic atipic – clozapina – a fost considerat ini¡ial ineficient ca antipsihotic. ziprasidona nu existå încå suficientå experien¡å la copil ¿i adolescent.10. Olanzapina a fost descoperitå ca urmare a cercetårilor pentru un agent antipsihotic cu un profil al legårii de receptori similar clozapinei. olanzapina ¿i risperidona.100 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • eficacitatea mai mare pe simptomele negative. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice / Ac¡iunea pe receptori Prezentåm în tabelul 3. În plus. receptorii serotoninici 5-HT2. deoarece. prezintå afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1¿i D4. 3. datele actuale privind ac¡iunea la nivelul receptorilor a antipsihoticelor atipice precum clozapina. prin faptul cå nu inhibå inducerea comportamentului stereotip determinatå de apomorfinå ¿i amfetamine. ca sertindolul. efectele extrapiramidale erau considerate esen¡iale pentru activitatea antipsihoticå (H. M1 muscarinic ¿i H1 histaminic. 2000). Pentru alte antipsihotice atipice. Antipsihoticele atipice au ac¡iune selectivå pe receptorii D2 la nivel mezolimbic ¿i amigdalian. Remschmidt et al. 2000). ceea ce explicå rata scåzutå a efectelor secundare. în special agranulocitoza (Remschmidt et al.1. din cauza absen¡ei efectelor extrapiramidale. în contrast cu tractul dopaminergic nigrostriat. dupå cum am mai aråtat. prezintå oarecare afinitate ¿i pentru receptorii serotoninici 5-HT6 ¿i 5-HT7 (Remschmidt et al. nu determinå supersenzitivitate GABAergicå. De asemenea. quetiapina. conform ipotezei dopaminice a schizofreniei.

5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism alfa1 NA Quetiapina Moderat Anti 5HT2A. În compara¡ie cu Antipsihoticele tipice. 2000). 3 presinaptici: la doze mici Efect antipsihotic D 2.. ¿i efectele adverse. 4 Antia NA/H1 slab anti D1. situsurile sigma. 2/alfa 1. antidepresive Ziprasidona Anti 5HT 1D. 2B. GABA Efect antipsihotic Efect antimuscarinic Somnolen¡å Hipertensiune ortostaticå interac¡ioneazå cu un spectru larg de receptori. 5HT6 Slab anti D1. Chiri¡å V. M1 a1 agonist 5HT1A inhibitor receptare 5HT. afinitatea olanzapinei pentru familia receptorilor dopaminici este relativ scåzutå ¿i relativ înaltå pentru receptorii serotoninici. 2C Anti D2. 5HT6/ ¿i alfa 1 NA/ M1-5/ ¿i H1 Slab efect GABA A. de ce olanzapina este mai eficientå pe simptomele negative ¿i cele legate de dispozi¡ie la pacien¡ii cu schizofrenie (Remschmidt et al. 4 Sulpirid Antisulpirid D 2.10. 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 101 Tabelul 3. 2 NA Anti 5HT2/ Par¡ial anti H1 alfa 1NA Afinitate scåzutå pentru 5HT1C. având afinitate de la moderatå pânå la înaltå pe receptorii D1-4. 4 / HT2A/ Ac¡iune alfa 1 NA antagonistå Anti M1 multiplå Anti H1 Slab anti D2 striatali Nu determinå EEP Olanzapina Afinitate înaltå cu efect anti D1. α1. alfa 2NA Prop. M. 2 NA Sertindol Anti 5HT2. Profilul legårii de receptori poate explica. Aceasta ar putea explica. 4 ¿i 5HT2A. de asemenea. M1 ¿i H1. sensibile la haloperidol Fårå afinitate pentru M. 2C. NA Clozapina Puternic anti D 1. . 3.. 2. a 1. 2A. 1A ¿i pentru D1. 3 de la nivelul structurilor pozitive ¿i negative limbice. Udri¿toiu T. 2NA/H1 Fårå efect pe rec. 3. 2001) Efecte Ac¡iunea pe receptori D 2. slab la nivelul striatului Par¡ial anti D2 Efect antipsihotic Anti D2/5HT RisperiPuternic anti 5HT2A dona Efect EEP sau Par¡ial anti a1.C. 3 postsinaptici: la doze mari asupra simptomelor D 2. 5-HT2A. la fel ca ¿i pentru clozapinå. 1995 cita¡i de Marinescu D.beta NA Anti D2 Antagonism D. 1D. Ac¡iunea pe receptori a antipsihoticelor atipice (dupå Gerlach ¿i Peacock.

2000). Profilul diferit al legårii de receptori a risperidonei. α1. 2000).102 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. În ¡ara noastrå. explicå diferen¡ele în ceea ce prive¿te efectele terapeutice ¿i cele adverse (Remschmidt et al.C. . 2000). afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1-4. Toate antipsihoticele atipice ating peak-ul plasmatic în câteva ore. în special la nivel nigrostriatal. care pot fi consultate pe site-ul www. Reducerea riscului pentru efecte extrapiramidale (inclusiv dischinezia tardivå) se datoreazå. ca rezultat al antagonismului pe receptorii serotoninergici. în combina¡ie cu ac¡iunea antimuscarinicå (Remschmidt et al. de asemenea.com. α2 ¿i H1. rezultå un numår diferit de metaboli¡i ai antipsihoticelor atipice. nu se efectueazå de rutinå monitorizarea concentra¡iei de neuroleptic. Cea mai mare parte a medicamentului este imediat metabolizatå ¿i inactivatå.11. slabei blocåri D2. Comparativ cu clozapina. Unul dintre cele mai pronun¡ate efecte adverse este cre¿terea în greutate. olanzapina are o ac¡iune mai slabå pe receptorii α adrenergici. comparativ cu al olanzapinei ¿i clozapinei. dupå cum am mai aråtat. mentalhealth. 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. Monitorizarea nivelului sangvin al neurolepticelor este un instrument important ¿i util pentru controlul calitå¡ii tratamentului ¿i evitarea supradozårii (Remschmidt et al. risperidona are o activitate antipsihoticå mediatå printr-o combina¡ie între antagonismul pe receptorii D2 ¿i antagonismul pe receptorii 5-HT2A. Profilul de legare pe receptori al antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent nu prezintå diferen¡e în raport cu cel de la adult (Stigler K.). Conform datelor actuale. având un risc mai scåzut pentru hipotensiune ortostaticå. în timp ce sedarea poate fi atribuitå efectelor pe receptorii adrenergici ¿i muscarinici. 5-HT2A. 2001) (tabelul 3. majoritatea fiind metabolizatå la nivel hepatic.2. 3. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. Lewis M. care pot fi detecta¡i în sânge sau în urinå. efectele anticolinergice rezultå din interac¡iunea cu receptorii muscarinici. din motive financiare.6. et al. Prezintå.

Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså la 1 orå. Biodisponibilitatea este de 70%. se absoarbe în propor¡ie de 70-85%. traverseazå bariera hematoencefalicå ¿i placenta ¿i trec în laptele matern. astfel cå se poate administra în dozå unicå zilnicå. preparatul lichid are o mai bunå absorb¡ie oralå. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism a1NA Efectul Efect antipsihotic Efectele antimuscarinice Somnolen¡a Hipotensiunea ortostaticå Nivelurile serice ale medicamentelor ¿i metaboli¡ilor acestora depind de câ¡iva parametri. Dupå administrarea oralå. medica¡ia asociatå etc. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. (Remschmidt et al. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450IID6 debrisoquin hidroxilazå. prin hidroxilare. Efectul clinic în func¡ie de modalitatea de ac¡iune pe receptori a neurolepticelor Ac¡iunea pe receptori Antagonism D. solu¡ie. fiind transformatå în metabolitul activ: 9-hidroxi-risperidonå. dar existå ¿i varianta i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 103 Tabelul 3. Ratele clearance-ului sunt modificate la copii. cum sunt: activitatea sistemului citocromului P450 de la nivel hepatic (putând determina o metabolizare intenså sau såracå) ¿i al¡i factori.m. sub formå de tablete. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o zi. Acestea au distribu¡ie largå în organism. fiind necesarå reducerea dozelor. clearance-ul sumei risperidonå plus metabolit este redus cu 60%. Se leagå de proteinele plasmatice. depot. Ac¡iunea farmacologicå este datå de efectele însumate ale risperidonei ¿i metabolitului såu. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. RISPERIDONA Risperidona este un benzioxazol derivativ descoperit de Janssen. fumatul. concentra¡ia plasmaticå este dependentå de dozå. precum vârsta. . în propor¡ie de 90% risperidona ¿i 77% metabolitul. Eliminarea se face prin urinå (85%) ¿i materii fecale. T½ este de 20 ore. sexul. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic.11. în primul rând de albuminå. 1% se eliminå nemodificatå. Absorb¡ia este incompletå. båtrâni ¿i la cei cu afectare renalå. 2000).

dar nu s-au gåsit diferen¡e la pacien¡ii cu cirozå severå (motivele . Nu au fost studiate efectele afectårii renale asupra eliminårii. T½ este de 30 ore. Se leagå de proteinele plasmatice: de albuminå în propor¡ie de 93%. Traverseazå bariera hematoencefalicå. Absorb¡ia este incompletå (85%) dupå administrarea oralå. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic (40%). placenta ¿i trece în laptele matern. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 6 ore dupå administrare oralå ¿i în 15-45 minute dupå administrare i.m. este o thienobenzodiazepinå derivativå. Afectarea hepaticå poate influen¡a clearance-ul. Olanzapina se administreazå în dozå unicå zilnicå 10 mg oral sau 2 doze de 5 mg. T½. 7% este eliminatå nemodificatå. descoperitå de Eli-Lilly. prin glucuronidare directå ¿i oxidare oxidarea fiind mediatå de sistemul enzimelor con¡inând FMO-flavin. OLANZAPINA Olanzapina. iar concentra¡ia maximå plasmaticå este mai înaltå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå: olanzapina este înalt metabolizatå înainte de excre¡ie. dacå se administreazå o singurå dozå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. Are distribu¡ie largå în ¡esuturi. frac¡iunea liberå cre¿te cu 35% datoritå scåderii proteinelor plasmatice (albumina). sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. dar existå ¿i varianta parenteralå. astfel cå se recomandå scåderea dozelor. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o såptåmânå. astfel cå disfunc¡ia renalå nu are impact asupra eliminårii ¿i nu este necesarå reducerea dozelor..m. volumul de distribu¡ie nu sunt diferite la forma i.104 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La pacien¡ii care prezintå afectare hepaticå. se ob¡in metaboli¡i inactivi. doar 7% este eliminatå nemodificatå.m. clearance-ul. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. Biodisponibilitatea este de minimum 50%. se administreazå maximum 3 doze de 10 mg la 4 ore.. i. diferå doar rata de absorb¡ie ¿i perioada în care se atinge concentra¡ia maximå. Eliminarea se face prin urinå (57%) ¿i fecale 30%.

Absorb¡ia. T1/2 este de 10-16 ore. Clozapina se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 95%. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 105 nu au fost încå elucidate) Prin urmare. CLOZAPINA Clozapina. metaboli¡ii rezulta¡i sunt inactivi. Concentra¡ia plasmaticå maximå cre¿te propor¡ional cu doza. Biodisponibilitatea este de 50-60%. T½ este de 6 ore. Majoritatea efectelor adverse importante pe supresia måduvei hematogene. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 83%. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450 3A4. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 3-4 zile. Se eliminå (metabolizatå aproape complet înainte de eliminare) 50% prin urinå. fiind folosit doar în cadrul unui protocol strict monitorizat. placenta ¿i trece în laptele matern. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. cu agranulocitozå a dus la pierderea acceptårii acestui medicament în practica clinicå curentå. 2D6. nu este necesarå reducerea dozelor în aceste cazuri. Metabolizarea se face hepatic. Quetiapina este în principal ¿i extensiv metabolizatå hepatic. Eliminarea. Quetiapina se administreazå în 2-3 doze zilnice. 30% prin fecale. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. clozapina este contraindicatå. la primul pasaj. A fost descoperitå de Wander prin varia¡ia sistematicå a compu¿ilor heterociclici ¿i introduså în practica clinicå în 1972. Absorb¡ia este incompletå: 90-95% dupå administrarea oralå. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. este o dibenzodiazepinå derivativå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå severå. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-4 ore. se administreazå în douå doze zilnice. pentru protejarea fa¡å de aceste efecte adverse (Remschmidt et al. . primul neuroleptic atipic. Alimentele nu influen¡eazå rata ¿i propor¡ia absorb¡iei. 2000). QUETIAPINA Administrarea se face pe cale oralå.

În afectarea hepaticå. cu 26%. pe 4 cåi metabolice.m. fiind necesarå reducerea dozelor. motiv pentru care se administreazå în douå doze zilnice. 1% se eliminå nemetabolizatå. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. Alimentele bogate în gråsimi cresc absorb¡ia: administrarea se face în timpul sau imediat dupå maså. T½ este de 5-10 ore. Metabolizarea se face intensiv la nivel hepatic. fiind necesarå adaptarea dozelor: reducerea dozelor ini¡iale ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Alterårile proteinelor plasmatice ¿i ale acizilor gra¿i pot modifica legarea de proteine ¿i farmacocinetica. Mesele bogate în carbohidra¡i reduc biodisponibilitatea administrårii orale. Are o biodisponibilitate de 59%. comparative cu adultul. deci nu este necesarå modificarea dozelor. .m. moderatå sau severå. În caz de afectare hepaticå medie-moderatå cre¿te concentra¡ia plasmaticå. clearance-ul este redus cu 25%.106 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile. Absorb¡ia. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. nu existå diferen¡e farmacocinetice. la primul pasaj. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå indiferent dacå este u¿oarå. Eliminarea este 73% renalå. La copiii peste 12 ani ¿i adolescen¡i nu existå diferen¡e în profilul farmacocinetic. AMISULPRIDUL Administrarea se face pe cale oralå. dar existå ¿i varianta i. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile dupå 2 doze. a 10 mg. ZIPRASIDONA Administrarea se face pe cale oralå. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 3-5 ore dupå administrare oralå ¿i în 30-45 minute dupå administrare i. fiind nevoie ¿i în aceste cazuri de adaptarea dozelor. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 99%. placenta ¿i trece în laptele matern. Eliminarea se face prin urinå ¿i fecale. 21% prin fecale. clearance-ul quetiapinei este redus cu 25%. Absorb¡ia.

halucina¡ii. tulburarea obsesiv-compulsivå. dar este foarte slabå (doar 4% din dozå). 2000). Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii pentru antipsihoticele atipice sunt în episodul acut ¿i ca tratament de între¡inere în schizofrenii ¿i în mod deosebit în tratamentul schizofreniilor cronice ¿i refractare. De asemenea. Remschmidt et al. În afectarea hepaticå. 2000. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 17%. recomandå antipsihoticele atipice la copii ¿i adolescen¡i în urmåtoarele situa¡ii: • Schizofrenie – episodul psihotic acut. T½ este de 12 ore. Remschmidt et al. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. apare reducerea clearance-ului. Are o distribu¡ie largå ¿i rapidå în ¡esuturi. THDA etc (de¿i aceste condi¡ii ¿i tulburåri nu au fost stabilite încå drept indica¡ii terapeutice ferme. Este necesarå scåderea dozelor. Are o biodisponibilitate de 48%. H. probabil cå studiile viitoare vor consacra aceste medicamente ca tratament al multora dintre ele) (H. Eliminarea renalå este majoritarå. datoritå riscului scåzut pentru efecte adverse extrapiramidale (cum este dischinezia tardivå). nu este necesarå reducerea dozelor (deoarece amisulpridul este supus unei metabolizåri hepatice minime). medicamentul eliminându-se nemodificat în propor¡ie mare (22%). tulburåri de gândire. . 3. tulburarea Tourette. placenta ¿i trece în laptele matern. propor¡ional cu scåderea clearanceului la creatininå. Astfel. existå o tendin¡å de a lårgi paleta indica¡iilor (H.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 107 Metabolizarea se face la nivel hepatic. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. • Schizofreniile cronice ¿i refractare la tratament.6. Alte indica¡ii sunt reprezentate de tulburårile pervazive ale dezvoltårii. comportament agresiv ¿i „acting – out“. Se ob¡in 2 metaboli¡i inactivi. 2000). Remschmidt et al. Concentra¡ia plasmaticå maximå: medicamentul atinge 2 vârfuri plasmatice (la 1 orå ¿i la 4 ore). caracterizat prin iluzii.3. se administreazå în 1-2 doze zilnice.

doza ini¡ialå fiind de 0. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici. este imperativå informarea pacien¡ilor ¿i familiilor acestora privind beneficiile acestui tip de tratament. care pot fi consultate pe site-ul www. în 2 prize sau dozå unicå seara. specificând de fiecare datå dacå medicamentul folosit a fost aprobat pentru tulburarea în cauzå sau pentru grupa de vârstå din care face parte pacientul. Modul de administrare: se recomandå administrarea în douå prize sau dozå unicå seara. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. Prezentåm în tabelul 3. informând pårin¡ii când trebuie så se prezinte la medic pentru evaluårile de rutinå. De asemenea. 2001 ¿i Kaplan ¿i Sadock. Durata .12. au fåcut ca tratamentul cu antipsihotice atipice al acestora så nu fie încå aprobat oficial. în viitorul foarte apropiat. mentalhealth. dar ¿i ce simptome. Suntem convin¿i cå. legate de efectele secundare sau de evolu¡ia bolii. timp de 1 såptåmânå. pentru multe tulburåri. dar ¿i riscurile lui. 2002. 3. Apoi doza poate fi crescutå treptat. în schimb sunt asociate cu mai multe efecte adverse.4. sistematizate în tabelul urmåtor. Probabil cå. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. Dozele mai mari de 6mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici. care se cresc treptat.108 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Suprimarea simptomelor ¿i profilaxia recåderilor în schizofreniile acute ¿i cronice – tratament pe termen lung.com. este necesarå monitorizarea riguroaså clinicå ¿i de laborator. indica¡iile antipsihoticelor atipice recomandate recent de Stigler K et al. RISPERIDONA La copii ¿i adolescen¡i sunt acceptate doze cuprinse între 1-6 mg/zi. doar rigorile impuse de aprobarea oricårui medicament.25 mg/såpt.6. vor trebui så îi alerteze pentru a se adresa medicului între vizitele programate. • Copii. se va defini spectrul indica¡iilor tratamentului cu antipsihotice atipice la copil ¿i adolescent. în special la copil ¿i adolescent. cu 0. Atât din ra¡iuni medicale cât ¿i medico-legale.25 mg/zi.

tratamente medicamentoase Tulburåri pervazive de dezvoltare Adjuvant al antidepresivelor în tratamentul acut al episodului depresiv major cu elemente psihotice Episod maniacal acut (mai pu¡in eficientå decât litiul. demen¡e SIDA. anomalii hematologice induse de clozapinå) Tulburåri psihotice secundare traumatismelor craniocerebrale. Risperidona Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Amisulprid Sulpirid Risperidona Olanzapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Quetiapina Tulburare schizoafectivå Schizofrenie cu debut în copilårie. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent (Stigler K et al.12. cognitive. cu reevaluare periodicå. 2001. carbamazepina) în Tulburarea bipolarå tip I Tulburarea bipolarå cu ciclicitate rapidå Adjuvant în tulburarea bipolarå refractarå Simptome depresive ¿i anxioase în Schizofrenie Risperidona Olanzapina Risperidona Clozapina Risperidona Olanzapina Ticuri. Apoi. Sindrom Gilles de la Tourette Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie Auto/hetero agresivitate la copii Tulburarea de conduitå Tulburarea de opozi¡ie Tulburarea obsesiv compulsivå Risperidona Clozapina Olanzapina Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Risperidona Sulpirid Risperidona Risperidona Olanzapina Quetiapina Risperidona este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 109 Tabelul 3. Kaplan ¿i Sadock. 2002) Tulburåri psihotice acute ¿i cronice: Schizofrenie: pentru simptome pozitive. intolerabile datorate altor neuroleptice (cre¿terea în greutate. pentru a . valproatul. negative. rezistentå la tratament Diskinezie tardivå severå Când existå efecte secundare severe.

Se cre¿te doza treptat. Apoi se cre¿te doza cu 2. OLANZAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu doze de 2. Apoi doza poate fi crescutå treptat. • Adolescen¡i. 3-4 zile. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea.5 mg/zi. Dozele mai mici de 200 mg/zi se administreazå într-o singurå prizå. Dozele mai mari de 10 mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici. . Doza zilnicå de între¡inere este cuprinså între 0. cu reevaluare periodicå. pânå la 4-6 mg/zi. în dozå unicå. NB. Este necesarå reevaluarea periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. care se cresc treptat. cuprinså în intervalul de 5-10 mg/zi. Modul de administrare: este în dozå unicå zilnicå. cu o dozå mai mare seara la culcare. dacå sunt necesare. dozele de clozapinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. doza ini¡ialå fiind de 1-2 mg/zi. pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. Cre¿terile ulterioare ale dozelor.5-5-10 mg/zi. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. la interval de 2-3 zile/1 såptåmânå. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 12. cu maximum 100 mg/zi. în 2 prize sau dozå unicå seara. indica¡ia firmei Eli Lilly! CLOZAPINA La adolescen¡i.5-25 mg. pânå la doza ¡intå de 300 mg/zi. Apoi.5-3 mg.5 mg la fiecare 5-7 zile. de 2 ori pe zi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. cu 1 mg/dozå. cu 25-50 mg/zi. atinså la sfâr¿itul a douå såptåmâni. la interval de 2-3 zile.110 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determina necesitatea men¡inerii tratamentului. se fac o datå sau de 2 ori pe såptåmânå. Tratamentul de ini¡iere se face cu 2. Nu se frac¡ioneazå tableta. seara la culcare. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. Durata este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. Doza zilnicå de între¡inere este 5-10 mg. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Tratamentul se introduce cu doze mici.

. care efectueazå såptåmânal hemograma. Se ini¡iazå tratamentul cu 12. Dozele peste 400 mg/zi vor fi divizate în douå prize. înainte de a furniza medicamentul. apoi la 2 såptåmâni – 1 lunå (Gheorghe M. Clozapina este eliberatå în SUA doar prin intermediul unui sistem de distribu¡ie special. Tratamentul de între¡inere se face cu 400 mg/zi. Se monitorizeazå hemograma såptåmânal. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. pe parcursul a 1-2 såptåmâni. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå eficace. se impune urmårirea atentå a pacientului pentru detectarea reapari¡iei simptomelor psihotice. Modul de administrare este în una/douå prize pe zi.D. Necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Privind profilul efectelor adverse. Tratamentul de ini¡iere: 20 mg/zi în 2 prize. care monitorizeazå hemogramele. Se cre¿te cu 25-50 mg la 1-3 zile.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 111 Tratamentul de între¡inere. Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. 2001). convulsiile). pânå la doza ¡intå. Pentru simptomele pozitive se folosesc 400-800 mg/zi (doze mari. Modul de administrare este în douå prize zilnice. de 10 mg/kg. Dacå este necesarå întreruperea bruscå datoritå apari¡iei leucopeniei severe. de 40-80 mg/kg). QUETIAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 25-400 mg/zi. 3. ZIPRASIDONA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 40-160 mg/zi. diferen¡ele între grupul antipsihoticelor atipice în compara¡ie cu înaltul poten¡ial al efectelor neurologice al antipsihoticelor tipice apare evident.6.5-25 mg/zi. Modul de administrare este în douå-trei prize pe zi. doza se descre¿te gradat pânå la 150-300 mg/zi. în 2-3 prize. AMISULPRIDUL Doze: 50-100-300-400-800-1200 mg/zi. Existå o bazå de date centralå.5. oral sau injectabil. datoritå riscului de apari¡ie a efectelor adverse (agranulocitoza. sub 100 mg/zi). iar pentru simptomele negative se folosesc 50-100-300 mg/zi (doze scåzute.

iar studiile realizate la copii ¿i adolescen¡i au gåsit rate similare. 1987). 1997). cre¿terea nivelurilor de prolactinå cu galactoree. Printre efectele adverse rare. 2000) Utilizarea olanzapinei s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: sedare. bolnavii ce prezintå boli somatice grave. dispepsie. ca sedarea. 1999). pot apårea sindrom neuroleptic malign. cre¿terea în greutate ¿i efecte severe. rinitå. slåbiciune. et al. raportatå de numeroase studii la copii ¿i adolescen¡i. vertijul la 90% dintre pacien¡ii studia¡i (Turetz et al. dar severe. vertij.com. anxietate. ca parkinsonismul ¿i dischinezia tardivå. Leucograma trebuie efectuatå înainte de ini¡ierea tratamentului cu clozapinå ¿i apoi såptåmânal. hipotermie sau convulsii (Remschmidt H. Risperidona s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: efecte extrapiramidale (EEP). tahicardie. se numårå leucopenia. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. Apari¡ia agranulocitozei nu depinde de dozå sau de durata tratamentului. et al. constipa¡ie. 2001). granulocitopenia. Rar. S-au eviden¡iat anumite categorii care prezintå risc crescut: sexul feminin. dupå Levkovittch et al. Olanzapina are o ratå foarte scåzutå de apari¡ie a EEP (Kumra et al. care apar rar. agranulocitoza. care sunt descrise ca apårând la adult cu o frecven¡å de 1%. a cårei apari¡ie nu a fost raportatå de studiile implicând copiii. hepatotoxicitate cu cre¿terea nivelurilor enzimelor hepatice. sedarea. care pot fi consultate pe site-ul www. grea¡å ¿i vårsåturi. hipotensiunea ¿i tahicardia (la 38-42%. 1997). cre¿terea transaminazelor. . sialoreea (variind între 35%. Pacien¡ii trebuie så fie instrui¡i så raporteze imediat apari¡ia oricåror semne de „infec¡ie“: letargie. 1998).112 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta în continuare efectele adverse ale fiecårui antipsihotic atipic a¿a cum sunt ele prezentate în Kaplan ¿i Sadock 2002. Clozapina prezintå efecte secundare frecvente. dar pun în pericol via¡a pacientului. cre¿terea apetitului cu cre¿tere semnificativå în greutate. dependente de dozå. cre¿terea în greutate. alungirea intervalului QT>450 msec (Posey et al. cu excep¡ia agranulocitozei. cre¿terea glicemiei. semne caracteristice gripei. riscul de apari¡ie fiind mai mare la doze mai mari de 6 mg/zi (Stigler et al. tremor. înso¡ite de febrå. sincopå. uscarea mucoasei bucale. ame¡ealå ¿i hipotensiune ortostaticå.mentalhealth. hiperpigmentare. dupå Sifen G. 1994 ¿i 90%. dureri faringiene. dupå Turetz et al.

Convulsiile (mioclonii. Dacå pe parcursul tratamentului numårul de leucocite devine < 2000/mm3 sau granulocite < 1500/mm3. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. descris ca apårând la adul¡ii trata¡i cu clozapinå în asociere cu litiu. convulsii tonico-clonice generalizate) au fost gåsite ca apårând la 10-44% dintre copiii ¿i adolescen¡ii (Kumra et al. înso¡itå de vertij. Sedarea a fost descriså de Martin et al. tahicardie posturalå u¿oarå sau moderatå la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå. impunând limitarea cre¿terii dozelor ¿i chiar întreruperea tratamentului. • dacå existå istoric de boalå mieloproliferativå. Findling et al. Convulsiile datorate tratamentului cu clozapinå apar la pacien¡ii adul¡i cu o frecven¡å de 5%. Au mai fost descrise efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113 Tratamentul cu clozapinå nu se ini¡iazå dacå: • numårul de leucocite < 3500/mm3. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 16-119 pacien¡i la 1000 pentru clozapinå. • numårul de granulocite < 2000/mm3. 1997). Dacå leucocitele sunt < 1000/mm3 sau granulocitele < 500/mm3. 2000) similar cu datele observate la adul¡i. Sindromul neuroleptic malign. 71-87 pacien¡i la 1000 pentru risperidonå. 2000). Tratamentul cu quetiapinå la copii ¿i adolescen¡i se asociazå cu un risc scåzut de apari¡ie a EEP (Findling et al. fiind dependente de dozå > 600 mg/zi. pacientul se interneazå. Cavazzoni et al. Nu a . granulocitopenie severå. Cre¿terea u¿oarå în greutate a fost descriså ¿i la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå (McConville et al. 1999. clozapina se întrerupe ¿i pacientul se monitorizeazå atent pentru orice semn de infec¡ie. 2000 au concluzionat cå pacien¡ii tineri trata¡i cu clozapinå au un risc mai mare decât adul¡ii de a dezvolta convulsii sau anomalii EEG. agranulocitozå induså de medicamente. nu a fost descris la copii ¿i adolescen¡i. 1994) la absent pânå la jucarea unui rol în ameliorarea diskineziei tardive ¿i a EEP produse de tratamente neuroleptice anterioare (Turetz et al. 49-66 pacien¡i la 1000 pentru olanzapinå ¿i 27-51 pacien¡i la 1000 pentru quetiapinå. 1996) trata¡i cu clozapinå. Riscul de apari¡ie a EEP la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå a fost evaluat de la foarte scåzut (Remschmidt et al. ca apårând la 50% dintre subiec¡i.

la copii ¿i adolescen¡i. adenom folicular tiroidian benign. Nu a fost raportatå cre¿terea în greutate ca urmare a tratamentului cu ziprasidonå (Sallee et al. La copil ¿i adolescent. Studiile la animale.13. moderate. Amisulpridul se pare cå este fårå risc carcinogen la animale. A fost descriså cre¿terea nivelurilor de prolactinå. cre¿terea cronicå a secre¡iei de prolactinå. nu au fost gåsite modificåri semnificative ale intervalului QT. Carcinogeneza. la ¿oareci. anxietatea. ca urmare a administrårii risperidonei. olanzapina ¿i quetiapina par a avea cea mai scåzutå ratå a efectelor secundare. ca de altfel nici tahicardie sau hipotensiune ortostaticå (Sallee et al. 2000) (tabelul 3. Studiile efectuate nu au raportat apari¡ia tumorilor men¡ionate la oamenii care au primit tratament. cu antipsihotice atipice (Kaplan.). rar. este necunoscutå relevan¡a cercetårilor referitoare la apari¡ia acestor tumori la animale. Nu au fost descrise modificåri cardiace de tipul alungirii intervalului QTc. adenom endocrin pancreatic. apari¡ia de adenocarcinom mamar. cre¿terea în greutate. Cele mai frecvente efecte adverse raportate la pacien¡ii trata¡i cu amisulprid sunt insomnia. agita¡ia. chiar de lungå duratå. 2000). De asemenea. apari¡ia ginecomastiei. hemangiom ¿i hemangiosarcom hepatic. similar cu datele de la adul¡i. La oameni. 2000). . Dupå administrarea olanzapinei s-a observat apari¡ia de adenom ¿i adenocarcinom al glandei mamare. au fost raportate la båie¡i cre¿teri u¿oare ale nivelului prolactinei ¿i. în sensul alungirii acestui interval (cel mai important efect advers descris la adul¡i). Dintre efectele extrapiramidale. Sedarea u¿oarå a fost cel mai frecvent efect advers descris ca apårând la tratamentul cu ziprasidonå. extrem de rar apårând sedarea severå. dar eficacitatea lor pe simptomele pozitive ¿i negative comparativ cu clozapina este încå incomplet investigatå (Remschmidt et al. De asemenea. EEP sunt rare. 2000). cu apari¡ia hiperplaziei celulare ¿i a neoplasmelor: adenom de glandå pituitarå. în unele cazuri. Quetiapina a determinat. dependente de dozå ¿i reversibile dacå se administreazå agen¡i antiparkinsonieni. care så necesite reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (Sallee et al.114 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI fost descriså apari¡ia hepatotoxicitå¡ii la aceastå categorie de pacien¡i. 2000). adeno-carcinom al glandei mamare. doar apari¡ia akatisiei a fost descriså la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu ziprasidonå. au eviden¡iat.

opioide.14).6. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice Datele referitoare la interac¡iunile antipsihoticelor atipice cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. antihistaminice. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002 ¿i monografiile firmelor producåtoare. • afec¡iuni cardio-vasculare: hipotensiune. • suspiciune ingestie substan¡e ce pot provoca depresia SNC: alcool. delir colinergic: scopolamina.13. stare comatoaså. anticolinergice. Contraindica¡iile tratamentului cu antipsihotice: • istoric de råspuns alergic. • glaucom cu unghi închis: contraindica¡ie absolutå pentru Olanzapinå.7. care pot fi consultate pe site-ul www. barbiturice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 115 Tabelul 3.8. fenilciclidina. Mecanismele efectelor secundare Neurotransmi¡åtor Dopamina Receptor/ efect Efect clinic farmacologic Antagonism D2 Simptome parkinsoniene Distonie Akatisie Diskinezia tardivå Cre¿terea nivelului de prolactinå Antagonism 5HT Cre¿terea ponderalå Antagonism Hipotensiune alfa1.6. insuficien¡å cardiacå. 3.com.2. • afec¡iuni neurologice: sindrom extrapiramidal. BDZ. istoric de agranulocitozå ¿i granulocitopenie severå: contraindica¡ie absolutå pentru Clozapinå. Contraindica¡iile se datoreazå efectelor lor antiadrenergice. tromboze. • afec¡iuni hematologice: tulburåri mieloproliferative. mentalhealth. beta Sedare Antagonism M Uscarea mucoasei bucale Antagonism H1 Sedare Serotonina Noradrenalina Acetilcolina Histamina 3. • prezen¡a/risc apari¡ie convulsii: în special pentru Clozapinå. . IMA. anevrisme. • afectare hepaticå severå. hemoragii craniene recente. Vom prezenta interac¡iunile antipsihoticelor atipice atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 3.

14. Levodopa. captopril. 2002) Efectul Substan¡a Antipsihoticele atipice poten¡eazå Deprimante SNC: narcotice. agoni¿ti Olanzapina le antagonizeazå efectele dopaminici Acestea determinå agranulocitoza. risperidona Quetiapina scade clearance Loraxepam Loraxepam cu 20% Quetiapina nu scade clearance Litiu Litiu Levodopa. risc convulsii. omeprazol. Fluvoxamina. depot de clozapinå Paroxetina Risc convulsii. efecte cardiace Medicamente antihipertensive Antipsihoticele atipice poten¡eazå efectele acestora. Levodopa. analgezice sedative. cre¿terea dozelor glucocorticoizi Medicamente care inhibå Inhibare clearance antipsihoticelor izoenzime CYP atipice. antacid Fårå interac¡iune “ Warfarina “ Imipramina “ Desipramina. antipsiPrecipitare neutropenie cauzatå hotice. agoni¿ti dopaminici: Ziprasidona le antagonizeazå efectele Amisulprid Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. haloperidolul. depresie respiratorie Medicamente care induc izoenzime Accelerare clearance antipsihoticelor CYP1A2. alcool. cre¿terea Biperiden concentra¡iei serice de Olanzapinå. Cresc concentra¡ia sericå de Clozapinå fluvoxamina warfarina. ISRS Simptome sevraj opioid Opioide Cre¿terea concentra¡iei plasmatice Clozapina a clozapinei cu 75% Levodopa. ciprofloxacina Levodopa. se scad dozele de olanzapinå. digitoxina Desfac legåtura clozapinå proteine Accelerare clearance Fenitoina Quetiapina Quetiapina de 5 ori Accelerare clearance Tioridazina Quetiapina cu 65% Scade clearance Quetiapina cu 20% Cimetidina Fluoxetina. sulfonamide. imipra. minice H1.116 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3.supresia måduvei osoase uracil. CYP 3A4: carbamazepina. agoni¿ti Quetiapina le antagonizeazå efectele dopaminici Ziprasidona Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. “ Diazepam “ Litiu Inhibå izoenzime CYP 1A2.Fårå interac¡iune mina. atipice cu 50%.efectele acestora. paroxetina. Clozapina Carbamazepina. Litiu SMN Risperidona. sincopå. anestezice. fluoxetina. agoni¿ti dopaminici: Amisulprid le antagonizeazå efectele . accentuare hipotensiune ortostaticå BDZ hipotensiune ortostaticå. barbiturice. fenitoina. propiltio. este necesarå barbiturice. rifampicina. ADT sedare. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. e necesarå scåderea dozelor Risperidona EEP Fenitoina. stare confuzionalå. agoni¿ti dopaminici Risperidona le antagonizeazå efectele Olanzapina Cimetidina. antihista.

deoarece se presupune cå s-ar putea asigura un mediu mai pu¡in restrictiv pentru ace¿ti pacien¡i. Studii clinice CLOZAPINA Studii clinice Douå studii clinice la copii au fost efectuate în ultimii ani pentru clozapinå. De¿i limiteazå concluziile la datele prezentate. extrågându-se datele demografice ale acestora. efectele secundare apårute. • Feocromociton: pentru Amisulprid. 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. Conform raportului Dr. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå. 2001 au studiat efectul clinic al clozapinei asupra agresivitå¡ii la adolescen¡ii cu schizofrenie severå cu debut în copilårie (Chalasani et al. G. • tumori dependente de prolactinå: prolactinoame de glandå pituitarå: contraindica¡ie pentru Amisulprid.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 117 • afectare renalå severå. vârsta medie fiind de 15 ani. al familiilor ¿i personalului.6 kg la 77. 3. Masi.7. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå.6 kg. S-au revåzut foile de observa¡ie ale pacien¡ilor. Aceste rezultate ar putea fi în mod particular importante pentru a îmbunåtå¡i moralul pacien¡ilor.5 ± 73.6 mg/zi) timp de . pentru o perioadå medie de 52 de zile. 2001).3 ± 10. rezultatele ob¡inute fiind similare celor descrise la adul¡i. Aceste cazuri sugereazå beneficiile clozapinei în tratamentul schizofreniei cu debut în copilårie. S-au notat amelioråri semnificative privind interac¡iunile sociale ¿i scåderea numårului de episoade violente ¿i gânduri de homicid ¿i suicid. Autorii raporteazå cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. în vârstå de 12-17 ani. scorurile GAF îmbunåtå¡indu-se semnificativ. scorurile GAF la internare ¿i externare. stabilizatori ai dispozi¡iei). Chalasani et al. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. de la 71.4 ± 13. detalii despre dozarea clozapinei. au primit clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. autorii sus¡in cå a existat o îmbunåtå¡ire semnificativå a comportamentului agresiv.

reprezentând în medie 10. MRS. acatisia este frecvent diagnosticatå ca o agravare a tulburårii psihotice. Nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice (Masi G. 384 pacien¡i sub tratament cu clozapinå care au dezvoltat diabet zaharat. cazurile noi versus exacerbårile unui diabet preexistent. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei.08 kg. Studiul a inclus cercetarea bazei de date a FDA MedWatch pentru perioada ianuarie 1990-februarie 2001. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. Efectele secundare. ca apetitul crescut. ¿i nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice. în vârstå de 12-17 ani. în vârstå de 13-77 ani au fost inclu¿i într-un studiu epidemiologic realizat de Koller et al. Studii asupra efectelor secundare Gogtay et al au raportat în 2002 cazul a 2 copii cu schizofrenie sub tratament cu clozapinå.118 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 12-24 de luni (Masi et al. S-au evaluat apari¡ia diabetului. în 2001. CGAS.7%.7%.96 ± 3. sedarea.5 ± 73. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. Masi et al au realizat în 2002 un studiu privind efectul clozapinei la 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. ca apetitul crescut. S-a administrat clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. severitatea clinicå. timpul de debut al hipoglicemiei ¿i efectul .6 mg/zi) timp de 12-24 de luni. 2002). S-au aplicat pentru måsurarea eficacitå¡ii clinice scalele CGI-I.08 kg. cu råspuns la tratament β-blocant. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. BPRS. Efectele secundare. stabilizatori ai dispozi¡iei). Modificårile medii ale scorurilor pe scalele aplicate au fost semnificative. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. Autorii aten¡ioneazå cå deoarece copiii nu pot descrie cu acurate¡e simptomatologia. conform CGI-I. Autorii concluzioneazå cå tratamentul cu clozapinå poate îmbunåtå¡i tabloul clinic la adolescen¡ii cu episoade maniacale sau mixte refractare la tratament. sedarea. reprezentând în medie 10. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. CGI-S. 2002). caracteristicile demografice ale pacien¡ilor.96 ± 3. To¡i pacien¡ii au fost responderi la clozapinå. Acatisia ar trebui luatå în considerare în toate cazurile de e¿ec aparent al antipsihoticelor atipice (Gogtay N. care au dezvoltat ca efect secundar acatisie. 2002c).

Un singur pacient a dezvoltat diabet în urma unei singure doze de 500 mg de clozapinå. Cazul unei paciente hispanice de 16 ani cu boalå bipolarå cu tråsåturi psihotice. Pentru a normaliza tabloul hematologic s-a folosit factorul stimulator al coloniilor de granulocite. S-a administrat tolterodinå. La administrarea de desmopresinå. Copilul a dezvoltat agranulocitozå dupå terapia cu clozapinå.3 ± 10.4 ± 13. vârsta relativ micå a pacien¡ilor afecta¡i ¿i reversibilitatea promptå la oprirea medica¡iei la unii pacien¡i. cu terapie cu clozapinå. Raportul femei/bårba¡i a fost de 2/0. Cele mai multe cazuri au apårut în primele 6 luni de tratament cu clozapinå. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå. 2001). în vârstå de 12 ani. pacienta a început så prezinte episoade de enurezis nocturn. O rela¡ie cauzalå între clozapinå ¿i diabet este sugeratå de numårul de cazuri. care a fost tratat cu clozapinå timp de 15 såptåmâni. 242 pacien¡i au avut diabet de novo ¿i 54 exacerbåri ale bolii preexistente. De¿i tolterodina s-a dovedit a fi ineficientå în cazul prezentat. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. Reitzle et al au publicat în 2001 cazul unui båiat cu psihozå schizofrenicå. Chalasani et al au descris cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. Autorii aten¡ioneazå cå agranulocitoza se . este prezentat de English et al. care nu a avut nici un efect asupra enurezisului.6 kg. Severitatea cazurilor raportate a variat de la intoleran¡å medie la glucozå la cetoacidozå diabeticå sau comå hiperosmolarå. studii ulterioare sunt necesare pentru a evalua corect eficacitatea tolterodinei în enurezisul indus medicamentos. un agent anticolinergic cu selectivitate vezicalå. pentru o perioadå medie de 52 de zile. 25 de pacien¡i au murit în timpul episoadelor hiperglicemice. în vârstå medie de 15 ani (Chalasani et al. Au fost 80 de cazuri de acidozå metabolicå sau cetozå.6 kg la 77. 46 de pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it controlul glicemiei dupå ce au renun¡at la sau au scåzut doza de clozapinå. Dupå trei luni de tratament. rela¡ia temporalå cu începutul tratamentului cu clozapinå. Enurezisul nocturn este un efect secundar rar care apare la terapia cu clozapinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 119 opririi ¿i reluårii tratamentului. simptomatologia enureticå s-a ameliorat. de la 71. în 2001.

. fiind similare cu cele raportate la adul¡i.120 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI poate instala la copiii cu schizofrenie care primesc tratament cu clozapinå. segment ST ridicat concav în toate deriva¡iile. cardiomiopatii sau anomalii EKG. La adul¡i. doza medie de clozapinå a fost de 200 mg/zi (3. O adolescentå cu schizofrenie cronicå rezistentå la tratament. iar dupå 3 såptåmâni de la începerea terapiei s-a prezentat la camera de gardå. Clozapina liberå ¿i metabolitul såu activ norclozapinå contribuie la eficacitatea ¿i efectele secundare observate la tineri. norclozapina ¿i N-oxid-clozapina.7 l/kg-h. Dupå câteva zile. Se recomandå monitorizarea regulatå a EKG ¿i a troponinei I la pacien¡ii pe clozapinå. diferind semnificativ de cele din acest studiu. Ini¡ial troponina I a fost crescutå. S-a pus diagnosticul de pericarditå secundarå clozapinei. undå P bifazicå în VI. respira¡ia 24 rpm. Examenul fizic a fost normal. Ameliorårile clinice observate la 5 din cei 6 pacien¡i s-au corelat cu concentra¡ia sericå de clozapinå. dar a revenit la normal în decurs de 2 såptåmâni. råspunsul clinic ¿i numårul total de efecte secundare s-au corelat cu concentra¡iile de norclozapinå. Cazul este descris de Kay în 2002. miocardite. De¿i clozapina este rar asociatå cu pericardite. Pe perioada desfå¿urårii studiului. Terapia cu clozapinå a fost continuatå. Concomitent lua benztropinå mesilat 2 mg/zi ¿i diazepam 2 mg la nevoie. Clearance-ul mediu de clozapinå a fost de 1. se sugereazå cå aceste evenimente ar putea fi mai frecvente decât se credea. Înregistrarea EKG a aråtat undå P mitralå în DI.4 mg/kgc). Pulsul era de 124 bpm. concentra¡iile de norclozapinå sunt în medie cu 10-25% mai mici decât cele de clozapinå. iar dupå 1 såptåmânå doza a fost crescutå la 100 mg/zi. durere retrosternalå. Concentra¡iile plasmatice de clozapinå în func¡ie de dozå nu au variat cu vârsta. AUC 0-8 h ¿i concentra¡iile de norclozapinå au fost mai mari decât cele de clozapinå ¿i N-oxid-clozapinå. În plus. S-au studiat parametrii farmacocinetici ai clozapinei ¿i ai metaboli¡ilor såi. TA 124/59 mmHg. a primit clozapinå 25 mg/zi. sub monitorizare strictå. Studii de farmacocineticå Frazier et al au studiat în 2003 farmacocinetica clozapinei la 6 tineri de 9-16 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. pacienta a dezvoltat palpita¡ii. în vârstå de 16 ani.

s-a administrat risperidonå în doze între 0. Evolu¡ia clinicå a fost bunå în 10 cazuri. 68% din cei care au råspuns ini¡ial ¿i-au men¡inut råspunsul ¿i în urmåtoarele 6 luni. autorii raporteazå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. La 16 pacien¡i de 7-14 ani. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse. în 2001. CGI-I ¿i Aberrant Behavior Checklist. diferite de cele la placebo. Pe parcursul primelor 8 såptåmâni. controlat placebo. Cele mai frecvente efecte secundare. Adåugarea de metilfenidat a crescut u¿or aten¡ia pentru îndeplinirea unor sarcini. studiul fiind realizat de Morant et al. au fost cuprin¿i în studiul realizat de McCracken et al.5 mg/zi gradat sau placebo. Copiii care au primit placebo au avut un råspuns pozitiv în 69% din cazuri comparativ cu 12% la placebo. cu vârste cuprinse între 5 ¿i 17 ani.5-2. . Comportamentul agresiv a fost cuantificat de clinicieni ¿i pårin¡i folosind douå scale validate. nelini¿tea membrelor inferioare a dus la apari¡ia de råni cutanate ¿i a împiedicat vindecarea arsurilor existente (Silver et al. 2003).01-0. Grupul de pacien¡i cu cele mai mari amelioråri a fost cel al copiilor cu retard . în urma unei lovituri de fulger. S-a efectuat un studiu experimental simplu-orb. în 2002. în cadrul cåruia pacientul a primit 1 mg risperidonå în combina¡ie cu metilfenidat 10 mg ¿i amantadinå 100 mg. Nelini¿tea motorie s-a redus ca råspuns la risperidonå. Autorii apreciazå cå risperidona poate fi consideratå ca fåcând parte din armamentul disponibil unui medic care trateazå nelini¿tea din leziunile cerebrale severe (Silver BV 2003). cu comportament agresiv. cu probleme serioase de comportament.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. În concluzie. 101 copii cu autism. care nu au råspuns la alte medicamente. fårå modificåri în 4 ¿i nu a putut fi evaluatå la 2 pacien¡i. copiii au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 0. ceea ce a permis vindecarea rånilor. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 121 RISPERIDONA Studii clinice Silver et al au descris cazul unui adolescent în vârstå de 15 ani cu activitate motorie excesivå datoratå unei leziuni cerebrale anoxice secundare unui stop cardiac.

9 kg. folosirea psihostimulantelor. cefaleea.06 mg/kgc/zi sau placebo timp de 6 såptåmâni ¿i s-au urmårit scalele NCBRF. Aberrant Behavior Checklist. . Autorii considerå risperidona un medicament sigur în tratamentul farmacologic al copiilor cu probleme de comportament. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate.02-0. Risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. precum ¿i a celorlalte scale. au fost cuprin¿i într-un studiu dublu-orb controlat placebo. Risperidona nu a produs nici o modificare a variabilelor cognitive. prezen¡a sau absen¡a ADHD. nivelul IQ sau somnolen¡å. O subanalizå a demonstrat cå efectul risperidonei nu a fost influen¡at de diagnostic. CGI. CGI.02-0. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2.122 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI mental. timp de 6 såptåmâni. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Ameliorårile au apårut cel mai devreme la 1 såptåmânå. ca agresiunea ¿i comportamente distructive. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. în 2002. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia.06 mg/kgc/zi sau placebo. 2002). S-a administrat risperidonå 0. scala CVLT modificatå ¿i CPT. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i dintre cei pe risperidonå ¿i la 3 dintre cei pe placebo. cu vârstele cuprinse între 5 ¿i 12 ani. Snyder raporteazå studiul efectuat la 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. semnificativ în compara¡ie cu placebo. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. O reducere importantå a scorurilor de bazå s-a observat la risperidonå. 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84).2 kg ¿i respectiv 0. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-au folosit Nisonger Child Behavior Rating Form. realizat de Aman et al. ¿i nici un pacient nu a avut EPS. Grupul pe risperidonå a aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât grupul placebo a scorurilor Nisonger Child Behavior Rating Form încå din prima såptåmânå. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. În concluzie risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. Aberrant Behavior Checklist. în vârstå de 5-12 ani (Snyder et al. Behavior Problems Inventory. Behavior Problems Inventory.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 123 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit timp de 6 såptåmâni risperidonå 1.5-4 mg (în medie 2. OAS modificatå ¿i ABC. Maneeton et al raporteazå cazul unui copil cu retard mental sever ¿i agresivitate. ABC ¿i pe scalele de hiperactivitate. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå. cu diagnostic de PWS cu tulburåri severe de comportament. cu vârste cuprinse între 15 ¿i 25 de ani. sau placebo timp de 4 såptåmâni. Durst et al au analizat efectul risperidonei la 6 adul¡i tineri ¿i 1 adolescent. Copiii au primit risperidonå 0. Principalele metode de evaluare a eficacitå¡ii au fost CGI-S. ABC. risperidona a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor CGI-S.01-0. În urma tratamentului s-a redus comportamentul agresiv. Comparativ cu placebo. CGI. ¿i scorurile Personal Assessment Checklist pentru rela¡ii sociale ¿i atitudini ocupa¡ionale. Autorii sugereazå cå risperidona ar putea fi eficientå pentru agresivitatea severå la adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie.05 mg/kgc/zi. 2001). VAS. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit CGI. Van Bellinghen et al au studiat efectul risperidonei la 13 copii cu tulburåri comportamentale persistente ¿i intelect liminar. într-un studiu raportat de Buitelaar et al. OAS modificatå. de 6-14 ani (Van Bellinghen. Pe parcursul a 2 såptåmâni de urmårire dupå cele 6 de tratament. Autorii considerå cå tratamentul pe termen scurt cu risperidonå a fost bine tolerat ¿i semnificativ mai eficient decât placebo în controlul tulburårilor de comportament la copiii cu IQ scåzut. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i. VAS ¿i Personal Assessment Checklist. fårå efecte secundare importante. în medie 1. iar risperidona a fost bine toleratå. Autorii considerå cå risperidona este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul comportamentului agresiv la copiii cu retard mental sever. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. în 2001. ABC.2 mg/zi. 2001).9 mg) sau placebo. iar EPS au fost måsurate cu ESRS. Risperidona a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea scorurilor ABC pentru iritabilitate ¿i hiperactivitate. o înråutå¡ire semnificativå statistic s-a observat la grupul pe risperidonå pe scalele CGI-S. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind efectele secundare extrapiramidale. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. cu . cåruia i s-a administrat risperidonå (Maneeton et al.

2000b). cu nelini¿te. 2001). Autorul concluzioneazå cå efectul risperidonei asupra agresivitå¡ii este în concordan¡å cu alte rapoarte din literaturå. CGI. pe lângå diverse alte medicamente ¿i terapii. Îmbunåtå¡irile au råmas constante pe parcursul întregului studiu pentru ambele grupuri. ROAS. CVLT. ticuri ¿i agresivitate greu de controlat. Heitun raporteazå cazurile a 11 pacien¡i de 11-47 de ani. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Turgay et al au analizat siguran¡a pe termen lung ¿i eficacitatea risperidonei la 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. ROAS. iar dupå încå o såptåmânå nu mai erau diferen¡e semnificative între pacien¡i. AS. fårå efecte secundare importante. S-au aplicat Conduct Problem Subscale. 2 pacien¡i au renun¡at la risperidonå datoritå efectelor adverse. 2002).64 mg/zi. Nu a existat un grup de control. Dozele mici de risperidonå au fost îmbunåtå¡iri clinice notabile. AS. timp de 37 de såptåmâni. Eficacitatea risperidonei nu a fost afectatå de diagnostic. Scorurile la subscalele pentru problemele de conduitå au fost ini¡ial mai mici la cei ce au fost trata¡i anterior cu risperidonå decât la cei trata¡i cu placebo.25-1 mg/zi.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dubluorb placebo cu risperidonå. confirmate prin scåderea scorurilor CGI-S. apoi doza a crescut treptat pânå la maximum 3 mg/zi.5 mg/ zi. Peste jumåtate din pacien¡i au câ¿tigat un control mai bun asupra manifestårilor deranjante.124 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament anterior e¿uat pentru manifestårile psihiatrice ale bolii. chiar ¿i la doze mai mici decât cele raportate anterior. Pentru evaluare s-au folosit CGI-S. Ace¿tia din urmå ¿i-au îmbunåtå¡it într-o såptåmânå scorurile. Autorii subliniazå cå risperidona este folositoare în tratamentul PWS datoritå efectului såu pozitiv asupra tulburårilor de comportament (Durst R. probleme de concentrare. CPT. Doza medie de risperidonå a fost de 1. S-a administrat risperidonå ini¡ial în dozå micå de 0.02-0. care au primit anterior diverse medica¡ii (Heitun. Pacien¡ilor li s-a administrat ¿i risperidonå 0. realizat de Snyder et al (Turgay et al. prezen¡a sau ab- .

Doza medie de risperidonå a fost de 1. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. Dupå tratament s-au gåsit îmbunåtå¡iri în 21% din scorurile CPRS ¿i 14% din CARS. nivelul IQ sau somnolen¡å. Copiii aveau vârste sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. 8 subiec¡i au fost considera¡i responderi (îmbunåtå¡iri cu cel pu¡in 25% a CPRS ¿i scor CGI 1 sau 2).25 ± 0. într-un studiu deschis realizat de Masi et al.5. 24 copii cu PDD. Cesena et al au publicat cazurile a 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni (Cesena et al. Nivele crescute de prolactinå. S-au aplicat CPRS. carbamazepinå sau valproat. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. 7 din cei 8 copii au primit risperidona în combina¡ie cu litiu. nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå.5 la 3.27 mg/zi. Disfunc¡ionalitatea måsuratå cu C-GAS s-a ameliorat cu peste 25%. semnificativ statistic. 2002). Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå.75 mg/zi pe parcursul a 16 såptåmâni. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. CARS. folosirea psihostimulantelor.6 ani ± 8 luni) au primit risperidonå 0. Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. în 2001 (Masi. 2 pacien¡i au re- .6 ani (medie 4. un copil a avut hiperprolactinemie. Scorul CGI s-a îmbunåtå¡it în medie de la 5. 2001b). dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml.8 ani). s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. Doza optimå a fost 0. cu vârstele cuprinse între 3. Studiul retrospectiv a analizat råspunsul terapeutic la risperidonå. În concluzie se aratå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. fårå manifeståri clinice. efectele sale secundare ¿i scorul CGI.5 mg/zi.25-0. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. dar nici unul nu a fost sever.6-6. La sfâr¿itul studiului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 125 sen¡a ADHD. CGI-I ¿i C-GAS. dar au scåzut ulterior la normal. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii sau moderate.9 ± 0.

Conners.2 mg/zi). au participat la un studiu realizat de Malone et al privind efectul ¿i siguran¡a pe termen scurt ¿i lung a risperidonei în autism (Malone et al. datoritå îmbunåtå¡irii capacitå¡ii de integrare a pacien¡ilor. AIMS. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona. în care s-a administrat risperidonå 0. nu s-au observat efecte adverse. To¡i copiii au tolerat bine risperidona. Studiul a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. cu vârsta între 2. S-au aplicat RAAPP CGI-S ¿i CGI-I.9-16. care au primit risperidonå 0. . Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. . temându-se de efectele adverse men¡ionate în prospect. Efectele secundare au inclus sedare.7 ani) cu tulburare autistå. iritabilitå¡ii ¿i agresivitå¡ii. în medie 7. Autorii apreciazå cå eficacitatea risperidonei la copiii foarte mici cu tulburare autistå este similarå celei din literaturå. 2002).126 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. Pacien¡ii au primit random placebo sau risperidonå 0.25-0. (Festen et al. Boon-Yasidhi et al raporteazå cazurile a 5 copii foarte mici (2.3 ani. de 11-13 ani. Doi dintre copii au luat risperidonå 0. tratamentul multidisciplinar poate beneficia de pe urma adåugårii suplimentare a risperidonei în doze mici. 22 pacien¡i cu autism.1-3. Festen prezintå cazurile a 3 båie¡i cu PDD. Parent Rating Scale. S-au constatat îmbunåtå¡iri importante ale hiperactivitå¡ii.5-6 mg/zi (în medie 1. 2000a).5-1 mg/zi.1 ani. Findling et al au condus un studiu pilot dublu-orb privind efectul risperidonei la 20 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de conduitå (Findling et al. 2002).25-3 mg/zi gradat. Autorii considerå cå risperidona promite ca tratament în autism. La copiii cu PDD. Måsuråtorile au inclus CGI. Cei doi copii pe risperidonå au aråtat îmbunåtå¡iri în contactul social ¿i dezvoltare.5 mg/zi (Boon-Yasidhi et al. Autorii men¡ioneazå în concluzie cå risperidona în doze mici poate afecta pozitiv simptomele la copiii mici cu autism. 2002). pe când cel de-al treilea copil are încå probleme de integrare. Vârsta pacien¡ilor era cuprinså între 5 ¿i 15 ani. mama celui de al treilea a refuzat risperidona. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. CPRS. ameliorarea cooperårii ¿i interesului social. Copiii au avut amelioråri clinice semnificative pe scalele CGI ¿i CPRS.

Pacien¡ii au primit simultan cu litiu. Dacå simptomatologia psihoticå a fost rezolvatå complet. doza de antipsihotic a fost scåzutå treptat ¿i întreruptå dupå 4 såptåmâni.5 mg/zi. Pacientele au câ¿tigat în greutate. la 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. Autorii considerå cå risperidona ar putea fi eficace în tratamentul tinerilor cu tulburåri de conduitå. chiar dacå simptomele maniacale ¿i psihotice au fost rezolvate. Totu¿i. 42 adolescen¡i cu manie acutå cu tråsåturi psihotice. În mai pu¡in de o såptåmânå s-au observat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei obsesionale ¿i anxioase asociate. condus de Kafantaris în 2001.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 127 Risperidona a fost superioarå placebo în ameliorarea agresivitå¡ii ¿i a fost rezonabil de bine toleratå. Newman-Toker prezintå 2 adolescente cu anorexie mentalå severå. pe care au men¡inut-o ¿i dupå oprirea medica¡iei. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au observat la 64% dintre pacien¡ii cu manifeståri psihotice dupå 4 såptåmâni de tratament combinat. Autorii aten¡ioneazå cå medica¡ia antipsihoticå adjuvantå trebuie men¡inutå mai mult de 4 såptåmâni la cei mai mul¡i adolescen¡i cu manie acutå. cårora li s-a administrat risperidonå 0. de 12 ¿i respectiv 19 ani. Gaffney et al au publicat în 2002 un studiu privind efectele risperidonei. cu vârste de 12-18 ani au intrat într-un studiu privind terapia antipsihoticå adjuvantå la adolescen¡ii cu boalå bipolarå. Succesul întreruperii medica¡iei antipsihotice s-a asociat cu primul episod ¿i durata scurtå a psihozei. 2000). în tratament cu litiu.5-1. haloperidol 5 mg/zi (între 1995 ¿i 1997). Pacien¡ii au primit apoi litiu în monoterapie pentru încå maxim 4 såptåmâni. S-au folosit pentru evaluare YMRS. HAM-D. . comparativ cu cele ale clonidinei. sau risperidonå pânå la 6 mg/zi (din 1998). fårå EPS. Pacientele au sim¡it cå î¿i controleazå greutatea sub risperidonå. cu vârste între 7 ¿i 17 ani. CGI. mortalitatea ¿i morbiditatea crescute asociate cu anorexia mentalå recomandå folosirea precautå a risperidonei la ace¿ti pacien¡i (Newman-Toker. Autorul considerå cå de¿i risperidona este un medicament cu efecte secundare semnificativ serioase. iar tratamentul cu litiu a fost men¡inut. Singurul efect secundar a fost sedarea moderatå. pu¡ini au påstrat råspunsul dupå întreruperea tratamentului antipsihotic. C-GAS.

iar jumåtate så primeascå placebo. Risperidona a îmbunåtå¡it ¿i scorurile Global Assessment of Functioning Scale. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au fost inclu¿i într-un studiu dublu-orb. S-a aplicat YGTSS. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice.06 mg/kgc/zi.5 mg/zi. între care o fatå cu OCD asociatå. în 2002. timp de 8 såptåmâni. Doza medie de risperidonå a fost de 2. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. 1995). mi¿cårile diskinetice. parkinsonismul subiectiv sau akatisia. de 13-24 ani. care a cedat la oprirea medica¡iei. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå.1% la placebo. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. pentru func¡ionarea globalå Global Assessment of Functioning Scale. pentru a analiza folosirea . realizat de Dion et al. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0.5-2. controlat placebo. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. Un studiu retrospectiv asupra a 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. risperidona fiind semnificativ superioarå placebo.5 mg/zi treptat. 60.128 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Pacien¡ii au primit random. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. Jumåtate din pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. Autorii trag concluzia cå risperidona s-a dovedit la fel de eficientå ca ¿i clonidina în tratamentul ticurilor la copiii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. a fost realizat de Friedlander et al. iar pentru efectele secundare Extrapyramidal Symptom Rating Scale. timp de 8 såptåmâni.03-0. clonidinå 0. Cele douå medicamente par la fel de eficiente. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate (Lombroso. în 2001.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. comparativ cu 26. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-a folosit Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. Nu s-au observat EPS semnificative.8% din pacien¡ii pe risperidonå îmbunåtå¡indu-¿i scorul Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale.

în 2003. Autorii ajung la concluzia cå risperidona are o eficien¡å înaltå în tratamentul copiilor cu schizofrenie. . Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. Cei mai mul¡i pacien¡i au tolerat bine aceste medicamente. Kozlova et al au condus în 2001 un studiu privind efectul risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. de¿i unii au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). îmbunåtå¡iri au fost observate pentru toate medicamentele. precum ¿i a simptomatologiei depresive conform PANSS. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. În concluzie. A existat ¿i o scådere semnificativå a simptomatologiei obsesiv-compulsive monitorizatå de CYBOCS. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i timp de 8 såptåmâni cu olanzapinå (19). EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). Olanzapina. iar cele negative cu 39%. Ameliorårile clinice au fost evaluate cu PANSS. simptomele pozitive au scåzut cu 42%. dar au efecte secundare diferite. În såptåmâna a 4-a. autorii considerå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). Conform PANSS. risperidonå (17) sau haloperidol (7). Efecte clinice importante au fost observate asupra bolilor psihotice ¿i nonpsihotice.5 ¿i 16 ani. Pacien¡ii aveau între 6. într-un studiu publicat de Gothelf et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 129 antipsihoticelor atipice la acest grup. ¿i s-au aplicat scalele PANSS ¿i CY-BOCS. Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresie ¿i efecte extrapiramidale severe. diskinezie oculomotorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. care au dispårut rapid la administrarea corectorului. S-au revåzut fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. iar efectele secundare cu scala pentru efectele secundare UKU. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi.

6 ani).2 mg/zi. în doze de 0. fårå råspuns la terapia anterior aplicatå. într-un studiu publicat în 2002. diferite de cele la placebo. sindrom Asperger (8). combinarea risperidonei cu farmacoterapie adjuvantå a fost beneficå. PDD fårå alte specifica¡ii (4). Majoritatea pacien¡ilor a luat medica¡ie simultanå. Scorul CGI la finalul tratamentului a fost marcat îmbunåtå¡it pentru 34. tulburare de opozi¡ie (5). în 2002.8 ± 2.0 ± 4. Autorii considerå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism.25-8 mg/zi.9%. Pacien¡ilor li s-a administrat risperidonå 0. boalå afectivå sau boalå psihoticå. tulburare de conduitå (13).2 mg/zi. autism (8). Martin et al au descris. cu tulburåri de conduitå. mediu pentru 12. în medie 2. S-au raportat foarte pu¡ine efecte adverse. pentru o perioadå de 4-6 luni. la 106 copii ¿i adolescen¡i cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (49). depresie (2). Durata medie a bolii înainte de risperidonå a fost de 5 ani.7 ± 2. în medie 4. nici o îmbunåtå¡ire pentru 11. în special stimulante pentru tratamentul ADHD. pe o perioadå medie de 11 luni.0 luni. Studii asupra efectelor secundare 101 copii cu autism cu comportament agresiv.7%.9 ± 1. Cele mai frecvente efecte secundare. tulburåri de adaptare (1) sau OCD (2). au fost cuprin¿i într-un studiu de 8 såptåmâni risperidonåplacebo prezentat de McCracken et al. distimie (2).3% ¿i înråutå¡it pentru 1%. vârsta medie la care s-a început tratamentul cu risperidonå fiind de 11 ani. moderat îmbunåtå¡it pentru 37.4%. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i din studiu.7 kg .5-10 mg/zi. efectele risperidonei asupra metabolismului lipidic ¿i greutå¡ii corporale la 22 copii ¿i adolescen¡i. în vârstå de 8-17 ani (în medie 12. S-a raportat o cre¿tere semnificativå în greutate de 7. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. de 5-17 ani. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse. schizofrenie (4). risperidona poate fi folositoare pentru managementul tulburårilor de comportament ¿i simptomelor psihotice asociate cu o largå varietate de tulburåri psihiatrice ale copilului ¿i adolescentului. S-au måsurat greutatea ¿i nivelurile plasmatice ale trigliceridelor ¿i colesterolului. anxietate (6). Doza medie de risperidonå a fost de 1. tulburåri de comportament fårå alte specifica¡ii (2).130 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simeon et al au realizat în 2002 un studiu retrospectiv asupra tolerabilitå¡ii ¿i eficacitå¡ii risperidonei. În concluzie.

. iar simptomatologia maniacalå ¿i psihoticå s-a remis total. În a 5-a zi de tratament. care au primit pe parcursul a 16 såptåmâni risperidonå 0. polidependen¡å (incluzând folosirea de halucinogene). Nivelul de trigliceride ¿i greutatea sunt puternic corelate: 25% din varia¡ia nivelului de trigliceride poate fi explicatå prin cre¿terea în greutate. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. olanzapina ar putea fi de primå alegere dacå e nevoie de un antipsihotic atipic. a fost prezentatå în 2000 de Solhkhah et al. Se recomandå pruden¡å ¿i vigilen¡å la administrarea risperidonei. Se recomandå pruden¡å la administrarea medica¡iei neuroleptice la copii ¿i adolescen¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 131 în medie. Risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie.75 mg/zi. O adolescentå de 18 ani cu boalå bipolarå.02-0. S-a trecut pe olanzapinå. timp de 6 såptåmâni. probabil induså de risperidonå. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. cu monitorizarea profilului lipic al pacien¡ilor (Martin. 2001b). pacienta începe så descrie halucina¡ii vizuale nou instalate. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona (Masi.2 kg ¿i respectiv 0. dar fårå så se plângå de simptomatologie anxioaså. care a primit risperidonå 2 mg/zi ¿i acid valproic 1250 mg/zi. în vârstå de 5-12 ani. Nu au existat cre¿teri semnificative ale nivelurilor serice de colesterol ¿i trigliceride la nivelul întregului grup. s-a exclus diagnosticul de intoxica¡ie rezidualå sau eliberare prelungitå de substan¡e. Deoarece la internare nu a prezentat halucina¡ii. Pacien¡ii au primit risperidonå 0.25-0. Aman et al au condus în 2002 un studiu dublu-orb controlat placebo la 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). în vârstå de 3.6 ani ± 8 luni). S-a pus diagnosticul de tulburare de percep¡ie halucinogenå persistentå. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. Masi et al au efectuat un studiu privind efectele risperidonei la 24 copii cu PDD.6-6.9 kg.06 mg/kgc/zi sau placebo. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. 2002a). La tinerii cu istoric de abuz de substan¡e. nåscutå din mamå cu dependen¡a de opiacee.6 ani (medie 4. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%. 2 pacien¡i au renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare.

de 7-17 ani. în cadrul unui studiu efectuat de Gaffney et al.9 ± 0.132 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Malone et al au prezentat. în cadrul unui studiu retrospectiv råspunsul terapeutic. Nu s-au observat EPS semnificative. în cadrul unui studiu ce a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. în medie 7. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. în 2002.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. 22 pacien¡i cu autism. în 2003. de 2. care a cedat la oprirea medica¡iei. timp de 8 såptåmâni.1 ani.8 ani). Se considerå cå olanzapina. Friedlander et al au analizat în 2001 fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. efectele secundare ¿i scorul CGI la 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni. 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresia ¿i efecte extrapiramidale severe.5-6 mg/zi (în medie 1. Efectele secundare au inclus sedare. Cesena et al au analizat. risperidonå (17) sau haloperidol (7) timp de 8 såptåmâni în cadrul unui studiu efectuat de Gothelf et al.06 mg/kgc/zi. În studiu au intrat 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare.3 ani. în care s-a administrat risperidonå 0. au primit random. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. dar au efecte secundare diferite. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona.9-16. Cei mai mul¡i au tolerat bine aceste medicamente. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i.2 mg/zi).03-0. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. în vârstå de 13-24 ani. în 2002. de¿i unii pacien¡i au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). un copil a avut hiperprolactinemie. . Vârsta pacien¡ilor a fost sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. în 2002. Autorii afirmå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. clonidinå 0. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i cu olanzapinå (19).

dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml. fårå manifeståri clinice. La sfâr¿itul studiului nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni în cadrul unui studiu condus de Tutgay et al.4%) au devenit disforici. în vârstå de 5-12 ani. Nivelurile crescute de prolactinå. 70% dintre cei care au dezvoltat depresie sau disforie ¿i au întrerupt tratamentul cu risperidonå au fåcuto tocmai din cauza acestor efecte adverse. în 2002. mai ales la pacien¡ii cu istoric anterior de depresie.02-0. Snyder et al au cuprins într-un studiu din 2002. restul fiind cazuri noi. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i din cei pe risperidonå ¿i la 3 din cei pe placebo. Se apreciazå cå risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. 17 pacien¡i (29. distructive.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 133 58 adul¡i ¿i adolescen¡i cu sindrom Tourette care au primit risperidonå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat în 2002 de Margolese et al în care s-au analizat prezen¡a ¿i factorii de risc pentru depresie majorå sau disforie.3%) au dezvoltat depresie. În concluzie. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. cefaleea. dar au scåzut ulterior la normal. autorii afirmå cå depresia ¿i disforia sunt efecte adverse comune ale tratamentului cu risperidonå la adul¡ii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii . au primit risperidonå 0. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia. 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. Singurul factor predictor semnificativ pentru dezvoltarea depresiei în timpul tratamentului cu risperidonå a fost istoricul personal pozitiv pentru depresie. 13 pacien¡i (22. Depresia ¿i disforia au fost motive frecvente pentru renun¡area la risperidonå. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dublu-orb placebo cu risperidonå. dar nici unul nu a fost sever. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. 9 dintre subiec¡i au avut un episod depresiv ¿i înainte de a lua risperidonå. ca agresiunea ¿i comportamente. 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. inclusiv un pacient care ulterior s-a sinucis.

timp de 8 såptåmâni. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. în 2002. În interiorul subgrupurilor cu istoric de tratament asemånåtor. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. care a primit o combina¡ie de risperidonå. de¿i unele dintre aceste date nu au semnifica¡ie statisticå. Jumåtate dintre pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi.3%) decât la cei ce folosesc haloperidol (4. Autorii considerå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. Folosirea anterioarå a unui antipsihotic cu un agent antiparkinsonian a fost semnificativ mai crescutå la pacien¡ii care folosesc în prezent risperidonå (36. metilfenidat. Datele au fost ob¡inute din baza de date PHARMO. Copilul a dezvoltat EPS. parkinsonismul subiectiv sau akatisie. 243 risperidonå. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au participat în 2002 la un studiu dublu-orb controlat placebo realizat de DION et al. a fost descris de TEOH et al. Tratamentul psihozei s-a realizat scåzând dozele de risperidonå. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. 181 cu olanzapinå. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. În general. s-a urmårit apari¡ia EPS. definit prin prima folosire a unui medicament antiparkinsonian. Schillevoort et al realizeazå în 2001 un studiu privind riscul de EPS la 424 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i de 15-54 ani care au luat pentru prima datå haloperidol. mi¿cårile diskinetice. sertralinå.000 de re¡ete completate între 1986 ¿i 1999. pacien¡ii pe olanzapinå sau risperidonå au avut risc de EPS mai mic comparativ cu cei pe haloperidol.134 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI sau moderate. .38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. iar jumåtate så primeascå placebo. care s-au rezolvat cu administrarea de benztropinå ¿i medica¡ie anticolinergicå. Cazul unui copil cu simptomatologie psihoticå ¿i ADHD. care con¡ine informa¡iile din 450.5%). procedurå urmatå de cre¿terea lor treptatå. tropisetron ¿i ketorolac. În primele 90 de zile de tratament.2%) sau olanzapinå (40. s-a observat scåderea riscului de EPS la risperidonå ¿i olanzapinå comparativ cu haloperidolul la subgrupurile de pacien¡i cu istoric similar de tratament.

Hiperprolactinemia nu s-a corelat semnificativ cu vârsta. 2001a). Prolactina plasmaticå a fost în medie 9. doza de risperidonå sau råspunsul clinic. S-a administrat cabergolinå 2. 19 subiec¡i cu comportament agresiv.52 mg/zi.9 ng/ml în cea de-a 10-a såptåmânå de studiu. Cabergolina a fost bine toleratå. cu boalå bipolarå sau psihozå. Luând în considerare såråcia datelor privind efectele poten¡iale pe termen lung ale hiperprolactinemiei. într-un studiu retrospectiv ce analizeazå efectele tratamentului hiperprolactinemiei cu cabergolinå. 6 copii (24%) au avut niveluri de prolactinå sub 15 ng/ml (nivelul normal). în medie 4. la to¡i cei patru copii doza de cabergolinå s-a redus la 1 mg/såptåmânå la trei din cei patru pacien¡i.5 ± 162.77±3.25-0. Cohen et al raporteazå în 2001 cazul a 4 båie¡i de 6-11 ani cu hiperprolactinemie induså de risperidonå. Catalano et al prezintå în 2001 cazul unui adolescent de 15 ani care a înghi¡it 110 mg risperidonå într-o tentativå de suicid.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 135 Masi et al au studiat în 2001 nivelurile de prolactinå la 25 copii auti¿ti. Råspunsul clinic la tratament s-a måsurat cu CGI-I. Autorii aten¡ioneazå cå o grijå specialå ar trebui acordatå tuturor cazurilor pediatrice de supradozå de antipsihotice atipice. Reducerea dozei de risperidonå a determinat scåderea nivelurilor de prolactinå. fårå alte efecte semnificative. în vârstå de 3. se recomandå monitorizarea prolactinei în timpul tratamentului cu antipsihotice (Masi.7 zile. distructiv sau autoagresiv.92± 13. Nivelurile de prolactinå au fost måsurate înainte ¿i dupå 10 såptåmâni de tratament. au fost inclu¿i într-un studiu privind cre¿terea în greutate sub tratament .9-7 ani. Când nivelurile de prolactinå s-au normalizat. 22 båie¡i ¿i 3 fete. Nici un copil nu a avut semne clinice de hiperprolactinemie.90 mg/zi.5 zile. Copiii au primit risperidonå 0. Cabergolina ar putea fi folositoare în tratamentul hiperprolactinemiei induse de risperidonå la tineri. 8 copii au avut prolactina plasmaticå de douå ori mai mare ca normalul. iar durata medie a terapiei cu risperidonå de 788. fårå efecte adverse.10 ani în timpul tratamentului cu risperidonå. cu retard mental ¿i autism. Pacientul a dezvoltat doar letargie tranzitorie. de 6-65 ani. în medie 0.13 ± 0. greutatea.94 ng/ml înainte de tratament ¿i 25.09 mg/zi. hipotensiune ¿i tahicardie. incluzând monitorizarea pentru prevenirea poten¡ialelor dificultå¡i cardio-respiratorii.5 ± 129. Durata medie a terapiei cu cabergolinå a fost de 523.

. Rata de cre¿tere în greutate a scåzut rapid la oprirea medica¡iei.136 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cu risperidonå. Morant et al au analizat în 2001 efectul risperidonei la 16 pacien¡i de 7-14 ani cu probleme serioase de comportament. într-un studiu realizat de Buitelaar et al. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. care nu au råspuns la alte medicamente.9 mg/zi. Cele mai comune efecte adverse în ambele grupuri au fost depresia. fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. Dupå 1 an. Sunt necesare studii ulterioare. 50 pacien¡i cu boalå Tourette au participat la un studiu comparativ risperidonå-pimozid realizat în 2001 de Bruggeman et al. realizat de Hellings et al. copiii cu vârste între 8-12 ani (5) au câ¿tigat în medie 8. timp de 12 såptåmâni. incluzând dietele încorporate ¿i programele de exerci¡ii (Hellings.4 kg (3.6-15.7 kg). EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå.2 kg (2. Cre¿terea în greutate a fost semnificativå la administrarea risperidonei la copii. 26 de pacien¡i au primit risperidonå în medie 3. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. S-a administrat risperidonå în doze între 0. cât ¿i pe parcursul fazei de între¡inere cu risperidonå de 24 de såptåmâni. Pacien¡ii au primit placebo sau risperidonå. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i.5 kg).717. Cre¿terea în greutate a fost semnificativ mai mare la risperidonå decât la placebo pe parcursul ambelor faze ale studiului. adolescen¡ii între 13-16 ani (6) 8. adolescen¡i ¿i adul¡i. în 2001. iar adul¡ii de 21-51 ani (8) 5. De¿i ambele medicamente au fost eficiente ¿i bine tolerate la pacien¡ii cu sindrom Tourette. 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit risperidonå 1. de 16 såptåmâni.5 kg).8 mg/zi ¿i 24 au primit pimozid în medie 2.01-0. S-a måsurat periodic greutatea acestora. au fost mai pu¡ini pacien¡i pe risperidonå cu EPS (4) decât pacien¡i cu pimozid cu EPS (8). De¿i EPS au fost scåzute în ambele grupuri.4 kg (0-9. atât pe parcursul primei faze a tratamentului. risperidona ar putea deveni medicamentul de primå linie în tratamentul sindromului Tourette datoritå unui profil de eficacitate ¿i toleran¡å mai bun (Bruggeman. 2001).9 mg) sau placebo timp de 6 såptåmâni.5-4 mg (în medie 2. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. ¿i nici un pacient nu a avut EPS. 2001).

genotipat CYP2D6 PM. Pacientul a dezvoltat EPS severe în urma administrårii risperidonei. Concentra¡ia plasmaticå medie a risperidonei (suma dintre concentra¡ia risperidonei ¿i cea a metabolitului . Pacien¡ii pe risperidonå au avut o cre¿tere semnificativå în greutate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 137 Kozlova et al raporteazå în 2001 experien¡a administrårii risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. Se recomandå monitorizare hematologicå în timpul tratamentului cu risperidonå. S-au måsurat înål¡imea. Studii de farmacocineticå Kohnke et al au raportat în 2002 cazul unui adolescent de 17 ani cu schizofrenie. vârsta. Doza de risperidonå. Pacientul a dezvoltat leucopenie dupå 10 zile de tratament. iar readministrarea a 2 mg/zi de risperidonå a determinat din nou leucopenie. greutatea ¿i indexul de maså corporalå înainte ¿i lunar în timpul tratamentului. comedica¡ia. Întreruperea tratamentului a fost urmatå de normalizarea numårului de leucocite. mai ales la pacien¡ii cu risc de leucopenie din motive etnice. greutatea de bazå sau BMI nu s-au asociat cu cre¿terea în greutate. sexul. Folosirea risperidonei a conferit un risc substan¡ial pentru cre¿terea greutå¡ii cu 7%. Autorii considerå cå expunerea de 6 luni la risperidonå a fost asociatå cu cre¿tere semnificativå în greutate. Martin et al au studiat în 2000 cre¿terea în greutate la 37 copii ¿i adolescen¡i trata¡i 6 luni cu antipsihotice atipice ¿i 33 de copii fårå expunere la neuroleptice. care a progresat cu o ratå de 1. Acela¿i pacient tratat cu olanzapinå nu a avut nici un fel de efect secundar hematologic. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). ¿i nu a atins un platou în timpul celor 6 luni de tratament. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. care au dispårut rapid la administrarea corectorului. Autorii avertizeazå cå terapia cu risperidonå poate crea un risc de leucopenie. statusul pubertar. diskinezie oculo-motorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). cu excep¡ia distribu¡iei pe sexe (mai mul¡i båie¡i în grupul pe risperidonå). în vârstå de 6. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). care a primit 4 mg/zi risperidonå. evidentå încå din primele 2 luni de tratament.5-16 ani. Etain et al raporteazå în 2000 un caz de leucopenie la un adolescent african tratat pentru schizofrenie cu risperidonå 4 mg/zi.2 kg/lunå. Subiec¡ii din cele douå grupuri au fost ini¡ial comparabili.

dextroamfetaminå. Pentru evaluare clinicå s-au folosit CGI ¿i CPRS. bupropion. la culcare. Cel mai probabil cåi metabolice. AIMS. în medie 7. carbamazepinå. altele decât CYP2D6.8 ± 2.9 ± 2. S-a determinat genotipul receptorului pentru dopaminå DRD4. pentru a clarifica posibila asocia¡ie între alelele repetitive ale exonului III al DRD4 ¿i råspunsul la risperidonå.520 mg/zi. Fenotipul PM pentru CYP2D6 la acest pacient a avut o importan¡å clinicå majorå în tratamentul cu risperidonå. Horrigan et al prezintå douå cazuri clinice ale unor båie¡i cu retard mental ¿i sindrom autist. Ambele grupuri au experimentat reducerea simptomatologiei. crize de furie ¿i distrugere de bunuri. pe grupe mai largi de adolescen¡i. 24 adolescen¡i evrei din Israel la primul episod de schizofrenie au participat la un studiu farmacogenetic al risperidonei. molindonå. gabapentin. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å.4 ± 0. Copiii au fost randomiza¡i ¿i au primit olanzapinå (2. sunt de asemenea implicate ¿i sunt inhibate de haloperidol.138 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9-OH-risperidonå) a fost crescutå ¿i a continuat så creascå chiar ¿i dupå administrarea concomitentå de haloperidol ¿i biperiden. råspunsul fiind determinat pe baza modificårilor pe scala BPRS.5 mg/zi) sau haloperidol (0. S-a început cu olanzapinå 5-10 mg p. în medie 1. risperidonå. 1997).255 mg/zi. fårå succes terapeutic (Horrigan et al. OLANZAPINA Studii clinice Malone et al au studiat comparativ olanzapina ¿i haloperidolul la 12 copii cu tulburare autistå în vârstå de 5-17 ani. fluoxetinå. TESS. de 9 ¿i 10 ani.o. acid valproic. 2001). S-a administrat risperidonå. iar pentru efectele secundare DOTES. trata¡i anterior cu multiple combina¡ii de litiu. în medie 7. Båie¡ii se interneazå pentru heteroagresivitate fizicå. 5 pacien¡i cu olanzapinå ¿i 3 cu haloperidol fiind clasifica¡i ca responderi pe baza scorurilor CGI. Autorii considerå cå olanzapina este un tratament promi¡åtor pentru copiii cu sindrom autist (Malone. 2001).7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni.1 ani (Malone et al. Subiec¡ii au avut îmbunåtå¡iri ale scorului CPRS pentru autism. metilfenidat. Nu s-a descoperit nici o asociere semnificativå între genotipul DRD4 ¿i råspunsul clinic. realizat în 2003 de Zalsman et al. . Sunt necesare studii suplimentar. tioridazinå. clonidinå. SNRS.

Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. iar 6 au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 139 cu cre¿terea dozei la 10-20 mg ulterior. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. în medie 10. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri aproape imediate. Medicamentul a fost bine tolerat. adolescen¡i ¿i adul¡i. Pe parcursul a 3 luni. SIB-Q. În concluzie se men¡ioneazå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii. VMBS. Råspunsul la olanzapinå a fost determinat cu scalele Y-BOCS-CS. VAS. hiperactivitate ¿i vorbire în exces) ¿i Target. CGI ¿i RF. dupå 3 zile de tratament simptomatologia a scåzut cu 75%.7 mg/zi.7 mg/zi. La cel de-al doilea. A fost men¡inut pe acelea¿i doze timp de 6 luni. au fost inclu¿i într-un studiu pilot realizat de Potenza et al. în medie 7. pacien¡ii au primit olanzapinå 520 mg/zi la culcare. în monoterapie. 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. cu beneficii terapeutice similare.5-20 mg/zi. ¿i fårå efecte secundare precum sedarea sau semne extrapiramidale. Timp de 12 såptåmâni. Kemner et al au condus în 2002 un studiu deschis privind efectele olanzapinei la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. în 1999. 7 pacien¡i au completat studiul. fårå exacerbåri substan¡iale în comportament sau dispozi¡ie. exceptând sedarea ini¡ialå moderatå. cu vârste între 5 ¿i 42 de ani. în doze similare celor folosite în popula¡ia adultå. La primul pacient nu s-au semnalat efecte adverse. cu vârste cuprinse între 6-16 ani.8 ± 4. S-au aplicat pentru evaluare CGI-S. The Aberrant Behavior Checklist ¿i TARGET (o listå cu cinci simptome ¡intå). . CGI-I. Efectele adverse au fost cuantificate cu SNRS ¿i BAS. 23 de copii au terminat studiul ¿i au avut îmbunåtå¡iri semnificative pe trei subscale ale Aberrant Behavior Checklist (iritabilitate. Pentru urmåtoarele 4 såptåmâni a fost men¡inutå olanzapina în aceea¿i dozå. pacien¡ii au primit 2. Nu s-au constatat înså îmbunåtå¡iri asupra comportamentelor repetitive. Se sugereazå cå olanzapina ar putea avea un rol în tratamentul copiilor cu dizabilitå¡i de dezvoltare ¿i dificultå¡i de dispozi¡ie ¿i comportament.

1. s-a constat o îmbunåtå¡ire a scorului BPRS cu 17%.2525 mg/zi. Dupå 48 ore se începe tratament cu Olanzapinå 2. dupå douå zile se cre¿te la 2. tioridazinå (ineficiente). EEG. cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii.5 mg de trei ori pe zi. AIMS ¿i SNRS. 15 au primit clozapinå pentru 6 såptåmâni.5 mg de douå ori pe zi. Trei copii au avut EPS. care au dispårut la scåderea dozelor. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Kumra et al în 1998. raportat la statusul ini¡ial sub antipsihotice tipice. Cei patru copii care au primit ambele medicamente au avut un scor BPRS semnificativ mai scåzut în . Pacientul a primit buspironå 10 mg/zi pentru 7 zile. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit BPRS ¿i Bunney-Hamburg Rating Scale. cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. relevan¡a clinicå la copiii cu PDD poate fi înså limitatå. Autorii considerå cå olanzapina s-ar putea dovedi un agent terapeutic activ în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu psihopatologie severå refractarå la agen¡ii nonneuroleptici ¿i antipsihoticele clasice. 6. Totu¿i. apoi doza a fost crescutå la 15 mg/zi. tratat anterior cu clomipraminå. 8 pacien¡i au primit olanzapinå pentru 8 såptåmâni. 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani. moment în care hiperactivitatea a crescut ¿i a impus întreruperea tratamentului. acesta fiind mai pu¡in hiperactiv ¿i total neagresiv. EKG. Tratamentul cu olanzapinå a determinat o îmbunåtå¡ire semnificativå în comportamentul pacientului. hiperactivitate ¿i comportament agresiv. Autorii aten¡ioneazå cå de¿i olanzapina este un medicament sigur la copii.2520 mg/zi. doar 3 copii au fost considera¡i responderi dupå scorul CGI. îmbunåtå¡ire a SANS cu 27% ¿i a SAPS cu 1%. 4 pacien¡i primind clozapinå ¿i ulterior ¿i olanzapinå. metilfenidat (accentuarea hiperactivitå¡ii) (Malek-Ahmandi et al.140 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mai multe aspecte ale comunicårii au fost îmbunåtå¡ite dupå olanzapinå. Malek-Ahmandi prezintå cazul unui båiat alb de 8 ani cu autism. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. Efectele adverse au fost cuantificate folosind STESS. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. haloperidol (rezultate slabe). CGI. 1998). La sfâr¿itul celor 8 såptåmâni de studiu cu olanzapinå. SANS. precum ¿i CGAS. SAPS. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. carbamazepinå.

BAS ¿i AIMS. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. în 2000. Vârsta a fost invers corelatå cu råspunsul pozitiv la olanzapinå. S-au gåsit îmbunåtå¡iri semnificative la scorurile PANSS. 15 tineri cu schizofrenie cu debut în copilårie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 141 såptåmâna a 6-a de tratament cu clozapinå decât în såptåmâna a 6-a de tratament cu olanzapinå. Pentru evaluare clinicå s-au aplicat PANSS. care nu au dispårut la reducerea dozei de haloperidol . simptomatologia a fost descriså ca fiind în continuare intolerabilå. CGI ¿i CGAS. cå cei mai mul¡i pacien¡i din studiu au råspuns bine la terapia cu olanzapinå. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. dar au apårut EPS. Dupå 2 såptåmâni ticurile au scåzut.5-20 mg/zi. tratat anterior cu dextroamfetaminå. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. EPS au fost evaluate cu SNRS. iar în general olanzapina a fost bine toleratå. Autorii subliniazå cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. Karam-Hage et al prezintå în 2000 cazul unui pacient de 14 ani cu sindrom Tourette ¿i tulburare depresivå fårå alte specifica¡ii. în concluzie. Pacientului i s-au administrat guanfacinå 4 mg/zi pentru ticuri ¿i fluoxetinå 20 mg/zi pentru simptomele depresive ¿i comportamentul ritual. Studiul a durat 8 såptåmâni. Autorii considerå. Findling et al publicå în 2003 un studiu efectuat la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. în medie 13. Autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå la unii copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie refractarå la tratament. Sedarea ini¡ialå a fost cel mai întâlnit efect secundar. Dupå 6 såptåmâni.5 ani. timp în care pacien¡ii au primit olanzapinå 2. fiind înså necesare studii riguroase dublu-orb pentru a compara cele douå medicamente. sertralinå. Cei care nu au primit anterior nici un tratament psihotropic au råspuns mai bine decât cei la care a existat un e¿ec al terapiei antipsihotice. de 6-13 ani. cu rezultate slabe. Atât simptomele negative cât ¿i cele pozitive au fost reduse.8 ± 1. au primit tratament cu olanzapinå în cadrul unui studiu efectuat de Sholevar et al. metilfenidat ¿i clonidinå. S-a întrerupt guanfacina ¿i s-a administrat haloperidol 2 mg seara. CGI ¿i CGAS. în vârstå de 12-17 ani.

fårå efecte secundare. sedarea). a fost influen¡a combina¡iei olanzapinå-fluoxetinå. Subiec¡ii au descris o senza¡ie de bine crescutå pe parcursul tratamentului. Singura variabilå generatoare de confuzie. Ticurile s-au diminuat. care nu a putut fi evaluatå. sperând la mai pu¡ine efecte secundare. Non-responderul a avut efecte secundare care au depå¿it cu mult minimul efect terapeutic. comportamentele compulsive ¿i pierderea percep¡iilor realiste s-au ameliorat considerabil în scurt timp. Mehler et al publicå în 2001 cazurile a 5 adolescente cu vârste cuprinse între 12 ¿i 17 ani. Fanteziile delirante legate de imaginea corporalå ¿i mâncare. fetele au devenit mult mai compliante la terapie. olanzapina pare så aibå poten¡ial pentru tratamentul heteroagresivitå¡ii la adolescen¡i. de 14-19 ani.142 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI la 1 mg/zi. cu anorexie nervoaså de 1-3 ani. Singurele plângeri ale pacientului au fost sedarea moderatå ¿i cre¿terea moderatå în greutate. Autorii considerå cå tratamentul cu olanzapinå poate fi luat în considerare ca o alternativå pentru unii pacien¡i cu sindrom Tourette sever care au efecte secundare importante la medica¡ia neurolepticå clasicå. Adolescentele au primit olanzapinå 5-12. risperidona ¿i olanzapina. este prezentatå de Soderstrom et al. ca pimozidul.5 ¿i 12 kg. comportamentul s-a îmbunåtå¡it. iar adåugarea de mesilat de benztropinå a provocat sedare ¿i scåderea concentra¡iei.5 mg/zi pentru 6-8 såptåmâni. O serie de cazuri clinice a 6 båie¡i adolescen¡i nepsihotici cu tulburåri psihiatrice cu agresivitate severå. dar a avut efecte adverse importante. Nu s-au semnalat efecte adverse. . Pacientele au câ¿tigat în greutate între 4. Pacien¡ilor li s-a administrat olanzapinå 5-20 mg/zi. pacientul ¿i familia au ales olanzapina. 5 pacien¡i au început så råspundå încå din prima såptåmânå. În concluzie. frica de a nu se îngrå¿a. Scorurile la Tourette’s Symptom Checklist au scåzut de la 71/65 la 33/29 dupå 4 såptåmâni ¿i la 6/12 dupå 1 an. trata¡i anterior fårå succes prin metode cognitiv-comportamentale ¿i psihofarmacologice. Un båiat a råspuns la tratament. S-au luat în considerare medicamente alternative. La 4 dintre ei efectul a depå¿it cu mult efectele secundare (cre¿terea în greutate. S-a administrat pentru 4 såptåmâni în dozå de 5 mg/zi seara. în 2002.

Tratamentul cu olanzapinå a fost asociat cu o îmbunåtå¡ire semnificativå a scorului YMRS. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii suplimentare pentru a determina beneficiile terapeutice ¿i siguran¡a folosirii olanzapinei la copiii cu anorexie nervoaså.3 kg). în 2001. SNRS). 2000). diagnostica¡i cu boalå bipolarå. To¡i trei au avut îmbunåtå¡iri marcate ale simptomatologiei maniacale dupå 3-5 zile de olanzapinå. BPRS ¿i CDRS. Evaluårile s-au fåcut folosind YMRS. trata¡i cu olanzapinå. Chang et al prezintå 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. Olanzapina a fost bine toleratå de ace¿ti pacien¡i. realizat de Frazier et al. cu episod maniacal/mixt/hipomaniacal acut. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortotimizant deja existent (Chang et al. Timp de 8 såptåmâni s-a administrat olanzapinå 2. analize de laborator ¿i scale de EPS (BAS. 22 de pacien¡i au completat studiul.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 143 Autorii sunt optimi¿ti. evaluåri ale greutå¡ii corporale ¿i semnelor vitale. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. Efectele secundare au fost monitorizate prin raportåri ale pacien¡ilor. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. func¡ionårii generale ¿i complian¡ei la tratament. CGI-S. Folosirea olanzapinei a fost asociatå cu câ¿tig considerabil în greutate ¿i cu men¡inerea acestei greutå¡i. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. .5-20 mg/ zi. AIMS. În concluzie. olanzapina a determinat o scådere clinicå notabilå a agita¡iei ¿i anxietå¡ii de dinainte de maså ¿i îmbunåtå¡iri aproape imediate ale somnului. Autorii considerå cå olanzapina ar putea avea un efect antimaniacal sau ortotimizant la copiii cu boalå bipolarå în episod maniacal acut. cu o medie de 0. Rata totalå de råspuns a fost de 61%. au fost cuprin¿i într-un studiu deschis prospectiv privind efectele monoterapiei cu olanzapinå la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå. S-au evaluat greutatea corporalå. în 2003.99 kg/såptåmânå de spitalizare. sunt prezenta¡i de Boachie et al. În plus. 4 copii spitaliza¡i cu anorexie mentalå. anxietatea ¿i agita¡ia. 23 tineri cu boalå bipolarå. de 5-14 ani. tratamentul cu olanzapinå a fost eficient ¿i bine tolerat la tinerii bipolari cu episod maniacal acut.0 ± 2. considerând cå olanzapina ar putea så fie un instrument important care pare så îmbunåtå¡eascå psihopatologia anorexicå.

15 pacien¡i au pierdut în greutate. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Ratzoni et al. 3 au câ¿tigat cel mult 1. Grothe et al au studiat farmacocinetica olanzapinei la 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. constipa¡ie. cu un råspunsul favorabil. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. care a fost tratat cu olanzapinå. Într-un studiu efectuat de Findling et al. în medie 13. Efectele adverse au fost moderate. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2.6 kg. de 1320 ani. pacien¡ii au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. iar unul nu a suferit nici o modificare.144 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Khouzam et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent cu boalå bipolarå. Morrison et al au studiat în 2002 efectul metforminei de scådere în greutate la 19 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani ce urmeazå tratament cu olanzapinå. . grea¡å ¿i vårsåturi. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. ¿i au inclus apetit crescut. Studii asupra efectelor secundare Kumra et al au raportat în 1998 rezultatele unui studiu privind efectele olanzapinei comparativ cu clozapina la 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. rezistentå la tratament (Grothe et al. bine tolerate. în vârstå de 12-17 ani. Autorii aratå cå metformina meritå studii suplimentare ca tratament pentru cre¿terea în greutate la pacien¡ii sub medica¡ie psihotropå.5 ani. 2000). Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. 50 adolescen¡i evrei israelieni ce primesc tratament cu olanzapinå (21). iar în general olanzapina a fost bine toleratå. risperidonå (21) sau haloperidol (8). quetiapinå sau valproat ¿i care ¿i-au crescut greutatea cu cel pu¡in 10%. Timp de 12 såptåmâni. cefalee ¿i somnolen¡å. risperidonå. Modificårile de greutate ¿i BMI au fost evaluate în mod repetat.8 ± 1. în 2003. autorii considerând cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. în vârstå de 17 ani. Modificarea medie în greutate ¿i BMI la 12 såptåmâni au fost înalt semnificative.5-20 mg/zi. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. fiecare pacient a primit metforminå 500 mg de douå ori pe zi.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni.

în medie 7.5-20 mg/zi. Cre¿terea extremå în greutate (>7%) a fost întâlnitå la 90.8 ± 2. adolescen¡i ¿i adul¡i.4 ± 0.9% din cei cu risperidonå ¿i 12. în medie 7. au primit olanzapinå (2. în vârstå de 6-16 ani (Kemner et al. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. În concluzie. 12 copii cu tulburare autistå.8 ± 4.7 mg/zi. de 5-17 ani (medie 7. S-au monitorizat prospectiv såptåmânal greutatea ¿i BMI. preocuparea scåzutå pentru cre¿terea în greutate.5% dintre pacien¡ii pe olanzapinå. råspunsul la tratament ¿i durata bolii nu se asociazå cu aceastå cre¿tere. în medie 1. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. Factorii asocia¡i pozitiv cu cre¿terea în greutate au fost sexul masculin. în medie 10. 2002).1 ani). Vârsta pacien¡ilor a variat între 5 ¿i 42 ani. .5-20 mg/zi. pacien¡ii au primit 2. Cre¿terea a fost mai importantå pentru olanzapinå. Medicamentul a fost bine tolerat. spre deosebire de pacien¡ii din grupul cu haloperidol a cåror greutate nu s-a modificat. Pacien¡ii din grupurile tratate cu olanzapinå ¿i risperidonå au suferit o cre¿tere semnificativå în greutate. BMI patern.25-5 mg/zi. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni.9 ± 2. Timp de 3 luni.5 mg/zi) sau haloperidol (0. mai ales la pacien¡ii cu risc crescut.5% din cei cu haloperidol. în cadrul unui studiu realizat în 2001 de cåtre Malone et al.7 mg/zi. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. timp de 12 såptåmâni. dozele de neuroleptice. pe când istoricul de terapie neurolepticå. Kemner et al au condus un studiu la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. mult mai mult decât la adul¡i. Olanzapina ¿i risperidona sunt asociate cu cre¿terea extremå în greutate la adolescen¡i. 42. Potenza et al au publicat în 1999 rezultatele unui studiu efectuat la 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. BMI bazal scåzut. Timp de 12 såptåmâni pacien¡ii au primit olanzapinå 5-20 mg/zi la culcare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 145 în 2002 privind cre¿terea în greutate la adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå ¿i risperidonå. Acest efect secundar ar trebui luat în considerare. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii.

Unul dintre pacien¡i a reu¿it ulterior så piardå kilogramele suplimentare. Se recomandå monitorizare regulatå metabolicå la adolescen¡ii aparent sånåto¿i care primesc tratament cu olanzapinå. Vârsta pacien¡ilor a variat între 15-64 ani. Woods et al au analizat în 2002 baza de date pentru supraveghere postvânzare administratå de FDA pentru efectele adverse la olanzapinå pânå la data de 31 martie 2000. Expunerea pacien¡ilor pânå la aceea¿i datå a fost oferitå de producåtor. trata¡i anterior fårå succes cu alte antipsihotice.146 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative în activitatea epileptiformå între EEG-urile cu olanzapinå ¿i cele fårå. în medie 39. care au dispårut la scåderea dozelor. Înregistrårile EEG mai lente au fost semnificativ mai frecvente sub olanzapinå. s-au analizat înregistrårile EEG la 43 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i ce primesc zilnic 10-25 mg/zi olanzapinå ca tratament de rutinå. diferen¡å care nu a putut fi atribuitå medica¡iei concomitente. Autorii aten¡ioneazå cå. Haapasalo-Pesu et al au raportat în 2001 cazul a 3 adolescen¡i cu simptomatologie psihoticå. Doi copii au întrerupt olanzapina la sfâr¿itul studiului deoarece pårin¡ii au considerat cå dezavantajul cre¿terii în greutate este mai mare decât beneficiul terapeutic al medicamentului. iar consecin¡ele poten¡iale includ numeroase probleme de sånåtate. rela¡ia acestui fenomen cu olanzapina este „probabilå”. De¿i activitatea epileptiformå nu a crescut sub olanzapinå. anomalii EEG nespecifice pot fi mai frecvente decât sub alte neuroleptice. adolescen¡i (10-19 ani) ¿i adul¡i (peste 20 ani). Doi dintre adolescen¡i au dezvoltat diabet ¿i trei au råspuns cu tulburåri ale metabolismului glucidic. Efectele adverse raportate ¿i expunerea au fost divizate pe vârste: copii (0-9 ani). Conform scalei de probabilitate Naranjo. Autorii considerå cå olanzapina este un medicament sigur la copii. în special la adolescen¡i obezitatea este un efect advers serios. În cadrul unui studiu efectuat de Pillmann et al. în 2000. Efectul secundar major a fost cre¿terea în greutate. Råspunsul la olanzapinå pentru simptomele psihotice a fost semnificativ clinic în toate trei cazurile.0 ani. care au fost trata¡i cu olanzapinå 10 mg/zi. Bloch et al au raportat în 2003 cazul a 5 adolescen¡i trata¡i cu olanzapinå. Se recomandå supravegherea atentå a pacien¡ilor cu risc convulsiv. în vârstå de 14-17 ani. Riscurile de simptome extrapiramidale . Trei copii au avut EPS.

Pacientul s-a prezentat cu o simptomatologie opioid-like. precum ¿i pentru determinarea nivelurilor serice de prolactinå. cu debut înainte de 13 ani.4 ± 8. clozapinå în medie 269. Kochhar et al au raportat în 2002 cazul unui båiat cu supradozå de olanzapinå. Momentul instalårii slåbiciunii a coincis cu momentul începerii terapiei cu olanzapinå. Corela¡ii separate legate de sex au fost semnificative doar pentru pacien¡ii de sex feminin care au primit olanzapinå. Pacien¡ii au primit timp de 6-8 såptåmâni haloperidol în medie 15. Pacien¡ii cu cel mai mare nivel plasmatic de prolactinå au avut galactoree. Nu s-au notat diferen¡e legate de sex între concentra¡iile sau dozele de antipsihotic. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i cre¿teri ale nivelului de prolactinå. desmetilclozapinå ¿i olanzapinå. În ciuda unui nivel plasmatic crescut de olanzapinå. S-au recoltat probe de sânge pentru determinarea concentra¡iilor plasmatice de haloperidol. în vârstå de 12 ani. clozapinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 147 au fost similare în cele trei grupuri. iar anomaliile EKG sunt manifeståri cunoscute ale terapiei cu litiu. Alfaro et al au condus în 2002 un studiu privind corela¡ia dintre nivelul seric al antipsihoticelor ¿i concentra¡iile de prolactinå la 57 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii.5 ± 2.3 mg/zi (30 pacien¡i) sau olanzapinå în medie 17. cre¿terea în greutate. La adolescen¡i au fost mai frecvente sedarea. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i diskinezie tardivå. care s-a prezentat la spital pentru slåbiciune severå ¿i modificåri EKG sugestive pentru afectare miocardiacå. În concluzie. pacientul ¿i-a revenit complet ¿i fårå sechele. autorii aratå cå EPS nu sunt mai frecvente la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå decât la adul¡i. iar cele pentru diskinezie tardivå au fost comparabile la adolescen¡i ¿i adul¡i. La copii au fost mult mai frecvente sedarea.8 mg/zi (12 pacien¡i). cre¿terea în greutate. haloperidol redus.9 ± 173.1 mg/zi (15 pacien¡i). nu s-a luat în considerare un posibil efect advers al medica¡iei. Sunt necesare studii suplimentare privind proprietå¡ile antipsihoticelor de a cre¿te nivelul seric al prolactinei. Frecven¡a anumitor efecte secundare variazå cu vârsta. În acel moment. Rosenbraugh et al au descris în 2001 cazul unui båiat alb de 13 ani în tratament cu olanzapinå ¿i litiu. Dupå 6 zile de . Corela¡ii între concentra¡ia plasmaticå a medicamentului ¿i nivelul de prolactinå s-au putut stabili doar pentru olanzapinå.

Cazul a fost raportat de Domon et al. La studiu au participat 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. ca ¿i al¡i agen¡i neuroleptici.0 ± 2. au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2.148 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI olanzapinå pacientul a acuzat mialgii. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. Olanzapina. iar dupå încå 14 zile copilul a fost nevoit så råmânå în pat. S-au colectat probe de sânge venos. 23 tineri cu boalå bipolarå. rezistentå la tratament. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. în 2000. AIMS ¿i SNRS. cum ar fi afectare miocardialå. Chang et al au raportat. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. în vârstå de 5-14 ani. în 2001. O adolescentå de 16 ani în terapie cu olanzapinå a dezvoltat cetoacidozå diabeticå. Un adolescent sub tratament cu olanzapinå a dezvoltat hiperglicemie ¿i hipertrigliceridemie. diagnostica¡i cu boalå bipolarå.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. Studii de farmacocineticå Grothe et al au publicat în 2000 un studiu privind farmacocinetica olanzapinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu schizofrenie. poate cauza rhabdomiolizå. Litiul a fost adåugat datoritå interpretårii gre¿ite a acestei atitudini. Litiul poate determina multiple modificåri EKG. såptåmânal ¿i la 36 de ore de la doza finalå. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. în 2001. fårå modificåri în dietå. Numai când s-a luat în considerare un posibil efect advers al medicamentelor s-a putut pune un diagnostic corect al stårii copilului: rhabdomiolizå induså de olanzapinå. conform raportului realizat de Selva et al. 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. care s-au rezolvat prin renun¡area la olanzapinå. administrare de insulinå sau de hipoglicemiante orale. dar de douå ori . iar pentru efectele adverse scalele STESS. Efectele medicamentelor ¿i efectele secundare trebuie luate întotdeauna în considerare în fa¡a unui complex morbid. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortimizant deja existent. în 2001.5-20 mg/zi în cadrul unui studiu realizat de Frazier et al. cu episod maniacal/mixt/ hipomaniacal acut.3 kg). consideratå neascultare ¿i tulburare opozi¡ionalå. Concentra¡ia de olanzapinå a fost similarå celei descoperite la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie nefumåtori. Pentru evaluarea clinicå s-a aplicat scala BPRS.

Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. AIMS. Doza generalå recomandatå este de 5-10 mg/zi într-o singurå administrare. constipa¡ie. QUETIAPINA Studii clinice Delbello et al au realizat în 2002 un studiu dublu-orb. PANSS. grea¡å ¿i vårsåturi.4 L/h. privind efectul quetiapinei ca tratament adjuvant la 30 adolescen¡i de 12-18 ani cu boalå bipolarå. 2002). Nu s-a putut stabili o corela¡ie între concentra¡ia de olanzapinå ¿i scorurile BPRS. fiind ¿i bine toleratå. privind dozarea ¿i eficacitatea acesteia (Reimherr et al. controlat placebo. simptomatologia fiind evaluatå cu CGI. Autorii considerå cå asocierea de quetiapinå la divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproexul singur în tratamentul maniei acute la adolescen¡ii bipolari. CDRS. Pacien¡ii au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost randomiza¡i pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo. iar tolerabilitatea cu AIMS. Eficacitatea clinicå a fost monitorizatå cu YMRS. trata¡i cu quetiapinå. Efectele adverse au fost moderate. . CGI. La stabilirea dozei ini¡iale de olanzapinå ar trebui luatå în considerare greutatea pacientului. ¿i au inclus apetit crescut. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. Grupul care a primit divalproex ¿i quetiapinå a avut o scådere mai importantå a scorurilor (87% pacien¡i au avut o sådere cu 50% a scorurilor YMRS) decât grupul pe divalproex cu placebo (53% pacien¡i au avut o scådere de 50%). bine tolerate. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 149 mai mari ca la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie fumåtori. Vârsta pacien¡ilor a fost de 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). cu o dozå ¡intå de 10 mg/zi. Reimherr et al prezintå un studiu realizat asupra a 43 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. Au fost analizate retrospectiv foile de observa¡ie ale pacien¡ilor.1 ore. cefalee ¿i somnolen¡å.6 ± 2. Clearance-ul oral mediu a fost de 9.2 ± 5. BAS. iar timpul mediu de înjumåtå¡ire de 37.

neurologice ¿i de laborator.3 luni. Se sugereazå cå tratamentul cu quetiapinå este eficient la tinerii cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. timp de 12. în medie 467 mg/zi. Nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. S-a administrat quetiapinå 300-800 mg/zi.5 ± 10. tolerabilitatea ¿i eficacitatea clinicå a quetiapinei.1 ani. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare. CGI. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4 kg. 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå. Quetiapina a fost semnificativ eficientå (93% dintre pacien¡i au au avut scoruri foarte mult sau mult îmbunåtå¡ite) în reducerea simptomatologiei psihotice conform scalelor men¡ionate. Autorii trag concluzia cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. privind farmacocinetica. de 13-17 ani. Adolescen¡ii au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Shaw et al. iar TSH crescåtoare. privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la adolescen¡ii psihotici. Simptomatologia psihoticå a fost evaluatå prin scalele BPRS. agita¡ia. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. Cele mai frecvente efecte secundare au fost fatigabilitatea. CGIS. boalå bipolarå II (65%) ¿i Tulburarea de stres posttraumatic (27.3-15. în 2001. timp de 8 såptåmâni. Scorurile AIMS au fost negative pentru to¡i pacien¡ii. în medie 15. SANS modificatå). precum ¿i evaluåri clinice (BPRS.9%). cel mai frecvent fiind Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (79%). 95% din pacien¡i au avut scoruri CGI îmbunåtå¡ite. Nu s-au raportat efecte secundare . Studiul s-a oprit în ziua 21.150 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cei mai mul¡i pacien¡i au avut cel pu¡in 2 diagnostice. PANSS ¿i YMRS. McConville et al au publicat în 2000 rezultatele unui studiu realizat la 10 adolescen¡i de 12.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. ame¡eala ¿i cefaleea. Doza medie de quetiapinå a fost de 307 ± 189 mg/zi (50-800 mg).

iar cea neurologicå cu SAS ¿i AIMS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 151 semnificative. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii pe termen lung pentru a vedea dacå aceste date pot fi generalizate. Cele mai multe efecte secundare au fost medii.7 la 5. Studiul anterior a fost extins de McConville et al. în 2001. la care s-a administrat quetiapinå timp de 28 luni. iar informa¡iile descriptive merg pânå în såptåmâna 88. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament.8 ± 3. SANS modificatå.8 ± 0. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului. . 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. CGI-S (de la 5. CGI-S.9). nici unul din pacien¡i neprimind tratament pentru EPS. în vârstå de 14 ani. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå s-a asociat cu îmbunåtå¡iri în simptomele pozitive ¿i negative la adolescen¡ii cu simptome psihotice. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Párraga et al prezintå 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Hayden prezintå în 2001 cazul unei adolescente diagnosticate cu schizofrenie. Simptomele pozitive ¿i negative s-au îmbunåtå¡it în timpul studiului. În concluzie. Timp de maxim 88 de såptåmâni pacien¡ii au primit 300800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi).5 ± 0. conform BPRS (de la 35. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå.9 la 7 ± 2. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH.0 ± 0. devenind un studiu pe termen lung.9 ± 1. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare. 3 pacien¡i au crescut în greutate. se afirmå cå farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. cefaleea ¿i faringita. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. Sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå. 2001).2 la 3. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a.2) ¿i SANS (de la 12. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute. CGI-S ¿i SANS. Evaluarea statisticå a fost realizatå la 64 de såptåmâni. medii ¿i moderate. Monitorizarea psihiatricå a fost realizatå cu BPRS.4). Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS.

copilul lua un produs pe bazå de amfetamine 60 mg/zi ¿i imipraminå 75 mg/zi de 2 ani. litiul a fost oprit. ¿i era subponderal. Robertson et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. scåderea apetitului) au fost minime. se sugereazå aten¡ie la interpretarea datelor ¿i oportunitatea unor studii controlate viitoare. Timp de 8 såptåmâni a fost adåugat valproat 750 mg. Datoritå asocierii unei tulburåri de dispozi¡ie.7 kg). fiind întrerupt. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate.152 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI S-au folosit YGTSS pentru måsurarea frecven¡ei ticurilor ¿i ESRS pentru måsurarea simptomelor diskinetice. s-a oprit imipramina ¿i s-a introdus olanzapinå 15 mg/zi timp de 6 såptåmâni. .5 kg) ¿i tremorul inten¡ional mediu. dar violen¡a crescutå a impus cre¿terea dozei la 20 mg/zi. Datoritå lipsei de îmbunåtå¡ire dupå 8 såptåmâni. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. încå din såptåmâna 3 de tratament. dar a trebuit så fie reluat datoritå cre¿terii severitå¡ii simptomatologiei (Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie). Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. Un studiu anterior cu metilfenidat ¿i psihoterapie nu a fost eficient. Doza de olanzapinå a fost scåzutå la 10 mg/zi. Rezultatele ¿colare au devenit excep¡ionale. Observa¡iile clinice ¿i scalele standardizate au sugerat cå medicamentul a avut efecte favorabile asupra ticurilor ¿i simptomelor asociate. Efectele secundare (ame¡ealå. cu adåugarea unei doze importante de litiu (1125 mg/zi). Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. Tratamentul bazat pe amfetamine a fost întrerupt. Deoarece acesta nu a fost un studiu controlat. Singurele efecte secundare observate au fost cre¿terea în greutate (14. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. Rezolu¡ia simptomatologiei a persistat la 90 de zile de tratament cu quetiapinå 1000 mg ¿i cu produsul pe bazå de amfetamine 45 mg/zi. fårå amelioråri notabile. care împiedica prezen¡a la ¿coalå. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. dar cu o cre¿tere importantå în greutate (8. ob¡inându-se doar un beneficiu par¡ial. La evaluarea ini¡ialå. fårå efecte secundare.

în vârstå de 12-18 ani. iar nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. Studii asupra efectelor secundare Catalano et al raporteazå în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani ce a ingerat o supradozå de quetiapinå în scop suicidar (1250 mg quetiapinå. agita¡ie. Nu s-au descoperit anomalii cardiace sau de laborator. S-a administrat quetiapinå 300800 mg/zi. ame¡eala ¿i cefaleea. Acest raport al unei supradoze de quetiapinå la un adolescent aratå un curs mai degrabå benign al intoxica¡iei. în 2002. agita¡ia. Au apårut multiple simptome. au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost repartiza¡i random pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo în cadrul unui studiu efectuat de DELBELLO et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 153 Autorii considerå cå quetiapina în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare.6 mg/kgc). Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. Vârsta pacien¡ilor a variat între 13 ¿i 17 ani. Se sugereazå cå quetiapina este eficientå în tratamentul tinerilor cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. timp de 8 såptåmâni. iar TSH crescåtoare. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4. 30 adolescen¡i cu boalå bipolarå. urmatå la 3 ore de la ingestie de un episod de agita¡ie ¿i combativitate. În decurs de 1 orå s-a instalat letargia. hipotensiune ¿i pierderea con¿tien¡ei. printre care tahicardie. fårå cre¿tere în greutate. Juhl et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 11 ani care a ingerat o supradozå de quetiapinå (1300 mg. Se considerå astfel cå tratamentul cu quetiapinå împreunå cu divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproaxul singur în mania acutå la adolescen¡ii bipolari.1 kg. urmatå de reinstalarea statusului mental la 16 ore de la ingestie. . fiind ¿i bine toleratå. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. reprezentând 21. Dupå tratamentul cu lorazepam s-a instalat somnolen¡å. reprezentând 22. în medie 467 mg/zi.1 ani. Shaw et al au publicat în 2001 un studiu privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå. în medie 15.2 mg/kgc).

cre¿terea medie în greutate fiind de 16.4 kg). Risperidona a fost administratå în medie timp de 11. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. prezentat de Took et al.53.7 ani) care au avut o cre¿tere a BMI mai mare de 1 kg/m2 sub risperidonå ¿i care din acest motiv au fost trecu¡i pe quetiapinå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv care a analizat cre¿terea în greutate a copiilor sub risperidonå ¿i apoi sub quetiapinå.8 kg/m2). Autorii considerå cå sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå.3-15. Párraga et al raporteazå cazul a 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide.154 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI O adolescentå diagnosticatå cu schizofrenie. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå (McConville et al. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. 2001).5 luni (2-27 luni). rezultatele fiind semnificative statistic. în vârstå de 12. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. 10 adolescen¡i cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. în doze medii de 1. a primit quetiapinå timp de 28 luni.5 mg/zi). 24 copii de 4-18 ani (în medie 11. 2001). realizat de McConville et al. Autorii considerå cå quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH. Cazul a fost raportat de HAYDEN et al. timp în care pacien¡ii au primit 300-800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. cefaleea ¿i faringita.0 ± 11. în 2000. s-a oprit în ziua 21. în 2000. scåderea apetitului) au fost minime. . Studiul. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Efectele secundare (ame¡ealå. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute. au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. iar a BMI de 5. Acela¿i studiu a fost extins de McConville la 88 de såptåmâni. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare.6 ± 3. în vârstå de 14 ani. 3 pacien¡i au crescut în greutate. medii ¿i moderate.5 kg (de la 3.1-13. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament.5 kg/m2 în medie (1. nici unul dintre pacien¡i neprimind tratament pentru EPS. în 2001. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia.3 la 41.9 ani.25 mg/zi (0. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului.

Copilul a primit tratament anterior cu metilfenidat. fårå cre¿tere în greutate. Efectele secundare cele mai frecvente au fost cre¿terea în greutate. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi.4 kg (de la -3. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå.4 zile (7-969 zile).2 kg/m2 (de la –1. timp mediu de 11. Doza medie de quetiapinå a fost de 308. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. trata¡i cu quetiapinå. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei.2 kg). boalå schizoafectivå sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat de Grcevich et al.6 ani).8 ± 3.2 ± 1. trata¡i cu quetiapinå. sedarea ¿i efectele anticolinergice. valproat. Robertson et al au raportat în 2000 cazul unui copil de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD.4 la 15.7 la 4.6 luni (3-18 luni). Cel mai frecvent efect secundar a fost fatigabilitatea. semnificativå statistic. precum ¿i psihoterapie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 155 Quetiapina a fost administratå în doze medii de 278 mg/zi (75-900 mg/zi). cre¿terea apetitului. imipraminå. Aceste rezultate sugereazå cå adolescen¡ii ¿i copiii cu cre¿tere excesivå în greutate sub risperidonå au o ratå mai scåzutå de cre¿tere în greutate dupå trecerea pe quetiapinå. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). în vârstå de 7-16 ani (în medie 11. iar durata medie a tratamentului de 327.9 mg/zi (75-600). 14 pacien¡i cu schizofrenie. fårå efecte secundare.5 kg/m2) nu a fost semnificativå. un produs pe bazå de amfetamine. litiu. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. În concluzie se men¡ioneazå cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. cre¿terea medie în greutate a fost de 5. Reimherr prezintå rezultatele unui studiu retrospectiv efectuat în 2002 la 243 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. Dupå trecerea de la risperidonå la quetiapinå. pe când cre¿terea medie a BMI de 1. în 2001. Nici . cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. olanzapinå.

7% dintre cei pe olanzapinå ¿i 4% dintre cei pe quetiapinå. greutatea ei a råmas între 73. la 1 såptåmânå dupå normalizarea glicemiei.5 kg. 3. Glicemia era de 144 mg/dl.6 ¿i 75. Quetiapina a fost înlocuitå cu risperidonå. paroxetinå 20 mg/zi de 1 zi. Cre¿terea în greutate a fost cel mai des întâlnit efect secundar la toate cele trei medicamente. tulburare de conduitå ¿i retard mental mediu.9 kg la risperidonå. Domon et al prezintå în 2002 cazul unei adolescente africano-americane de 17 ani cu boalå bipolarå. ¿i bine tolerat ca terapie de între¡inere (Grcevich. Autorii comenteazå cå pacienta a dezvoltat diabet la scurt timp dupå . nu s-a constatat nici o cre¿tere în greutate.4 kg la olanzapinå. În aceastå perioadå. dupå 3 luni cre¿terea medie în greutate fiind 3. Cu 2 luni înainte de a intra în aten¡ia autorilor. 2001a). Metformina a fost întreruptå treptat. A început o dietå hipocaloricå ¿i tratament cu metformin 1000 mg de douå ori pe zi. iar colesterolul de 196 mg/dl. Quetiapina poate furniza un profil al efectelor secundare mai avantajos decât risperidona ¿i olanzapina la copii ¿i adolescen¡i (Grcevich. comparativ cu cei trata¡i cu olanzapinå. În concluzie. Autorii aten¡ioneazå clinicienii cå ar trebui så cântåreascå atent riscul cre¿terii în greutate ¿i al EPS fa¡å de poten¡ialele beneficii atunci când prescriu antipsihotice atipice la copii ¿i adolescen¡i. Tot Grcevich et al au prezentat în 2001 rezultatele unui studiu comparativ retrospectiv privind efectele secundare la antipsihoticele atipice la 97 copii ¿i adolescen¡i trata¡i cu risperidonå (75). pacienta era în tratament cu divalproex 1500 mg/zi de peste 8 luni. quetiapinå 600 mg/zi de peste 3 luni. În momentul luårii în eviden¡å. Pacien¡ii trata¡i cu quetiapinå au fost cel mai pu¡in predispu¿i la cre¿terea în greutate. pacienta a fost diagnosticatå cu diabet zaharat II. Cre¿terea în greutate nu a fost dependentå de dozå pentru nici un medicament analizat. Apari¡ia EPS a impus tratament la 19% dintre pacien¡ii pe risperidonå. trigliceridemia 456 mg/dl. iar colesterolul 235 mg/dl. olanzapinå (16) sau quetiapinå (25) (unii copii fiind trata¡i secven¡ial cu mai mult de un medicament). Trigliceridemia la 1 såptåmânå de la oprirea quetiapinei era de 167 mg/dl. iar dupå o såptåmânå glicemia a scåzut sub 120 mg/dl. În timpul terapiei de 3 luni cu quetiapinå.156 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI un pacient nu a avut nevoie de scåderea dozelor sau oprirea tratamentului datoritå efectelor adverse. se afirmå cå tratamentul cu quetiapinå pare så fie sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri psihotice.2 kg la quetiapinå ¿i 6. 2001b).

neurologice ¿i de laborator. Se considerå cå hiperglicemia ¿i hipertrigliceridemia. nu par så fie secundare acesteia. ZIPRASIDONA Studii clinice McDougle et al prezintå. de¿i legate de cre¿terea în greutate.315. Studiul s-a oprit în ziua 21. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. Nu s-au observat cre¿teri semnificative în greutate la tratamentul pe termen scurt.38 ani).6 kg (între –16 ¿i +3 kg).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 157 introducerea quetiapinei. SANS modificatå. agita¡ia ¿i iritabilitatea la copiii. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. Farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. 50% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). . în 2000. iar nivelurile glicemiei au început så se normalizeze dupå întreruperea medicamentului. CGI-S. în 2002.62 ± 4. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente.6 ± 5. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. mecanismul råmânând în continuare neclar. CGI-S. SANS modificatå). Ziprasidona pare så aibå poten¡ial pentru îmbunåtå¡irea simptomelor ca agresivitatea. folosind 10 adolescen¡i de 12. Nu s-au observat efecte cardiovasculare. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. adolescen¡ii ¿i adul¡ii tineri cu autism. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. Studii de farmacocineticå Farmacocinetica quetiapinei la adolescen¡i a fost studiatå de McConville et al. care au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-a folosit scala CGI.

62 ± 4. în 2000 (Sallee. 2000b). I s-a administrat terapie antiaritmicå. Goetz Videotape Rating Scale ¿i CY-BOCS. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. . S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. Nu s-au observat EPS. Nu s-au observat EPS. Autorii subliniazå poten¡ialul cardiotoxic al acestor medicamente. Autorii considerå cå ziprasidona 5-20 mg/zi pare eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul sindromului Tourette ¿i pare a fi asociatå cu risc scåzut de EPS la copii.6 kg (între –16 ¿i +3 kg).158 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. revenind la înregistrarea de bazå dupå 80 de ore de la ingestie. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. de 7-17 ani. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. Ziprasidona a fost semnificativ mai eficientå decât placebo pentru reducerea scorului CGI ¿i YGTSS. Nu s-au observat efecte cardiovasculare.38 ani).6 ± 5. au participat la un studiu pilot realizat în 2000 de Sallee et al (Sallee. S-au aplicat YGTSS. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. Pacientul a dezvoltat complexe QRS largi ¿i intervale QT prelungite. de 7-17 ani. precum ¿i în reducerea ticurilor contorizate cu Goetz Videotape Rating Scale. 2000b). Studii asupra efectelor secundare McDougle et al analizeazå în 2002 efectele folosirii ziprasidonei la 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. Biswas et al raporteazå în 2003 cazul unui adolescent de 17 ani ce a ingerat o supradozå de ziprasidonå ¿i bupropion. CGI-S pentru sindromul Tourette. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Sallee et al.

par „neferici¡i“. 1. 3. lentoare motorie ¿i verbalå. Antidepresivele tip inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS). Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA). • aspectul copiilor depresivi este particular. senza¡ie de neputin¡å. dureri abdominale. în manualele de diagnostic nu existau precizåri cu privire la depresia la copil. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. • stagneazå în greutate motivat sau nu de diaree. 1990. copilul poate deveni agresiv verbal. ADTT). encoprezis. cefalee. mai ales dacå sunt folosite criteriile pentru adult. • plânge sau ¡ipå cu u¿urin¡å. • scåderea în greutate sau modificarea aspectului fizic.. Acest lucru reprezintå un pas important: având criterii standardizate. tetraciclice. cercetårile ulterioare vor putea aduce îmbunåtå¡iri substan¡iale în cunoa¿terea mecanismelor etiopatogenice.): . Depresia ¿colarului este presåratå atât cu tråsåturi anxioase cât ¿i depresive: • ini¡ial apar simptome psihosomatice ca: dureri abdominale. • uneori prezintå enurezis. Antidepresivele ciclice: triciclice.1 4. • uneori apar simptome de tip „criteriu DSM“: apatie. • iritabilitate. Clasificarea medicamentelor antidepresive Prezentåm o variantå de clasificare a medicamentelor antidepresive care folose¿te criterii combinate: chimice ¿i psihofarmacologice (Pöldinger. Pre¿colarul nu poate afirma de obicei cå se simte trist. vårsåturi sau inapeten¡å. • se exclud neglijarea. „certåre¡“.2. „amårâ¡i“. 1 Ini¡ial. .. • insomnie sau hipersomnie.4 TRATAMENTUL ANTIDEPRESIV LA COPIL ªI ADOLESCENT 4. • joc „distructiv“ (rupe. refuzå alimenta¡ia. Diagnosticul poate fi dificil. dar copilul poate spune cå „vrea så moarå“. De aceea. pierderea apetitului.. • sentimente de vinovå¡ie etc. • în general. • adesea. • agita¡ie psihomotorie sau lentoare. • adesea are ¿i o u¿oarå întârziere în dezvoltare.1. 2. Marinescu D. abuzul sau îngrijirea inadecvatå. copilul nu folose¿te termenul de „deprimat“ sau „trist“. • copilul preferå så stea singur. care ar trebui så atragå aten¡ia asupra unei eventuale tulburåri depresive la aceastå categorie de vârstå. • scad performan¡ele ¿colare. • scåderea elanului vital. refuzå så se joace. dispozi¡ia depresivå ascunzându-se în spatele unor manifeståri cum sunt: • copilul este apatic. ciclice atipice (ADT. înso¡ite de anxietate. dar afirmå adesea cå „nu are chef“ sau cå „se plictise¿te“. fårå energie ¿i vitalitate. prezentåm pe scurt câteva aspecte. care înspåimântå copilul. sparge obiecte etc. dar în ultimele edi¡ii au început så aparå men¡iuni referitoare la acest diagnostic în rândul popula¡iei pediatrice.1.). • rareori pot apårea halucina¡ii terifiante. episodul depresiv are ni¿te particularitå¡i care diferen¡iazå aceastå tulburare fa¡å de cea apårutå la adult: • iritabilitatea (criteriu men¡ionat ¿i în DSM ca fiind specific depresiei copilului). citat de Udri¿toiu T. scåderea imaginii de sine (apreciatå prin întrebåri indirecte). • incapacitate de a se descurca în situa¡ii frustrante. diaree sau vårsåturi. tulburåri vegetative. pierderea chefului de joacå. La copil ¿i adolescent. îi „repede“ pe cei care încearcå så îl abordeze. Defini¡ie Medicamentele antidepresive (AD) sunt substan¡e chimice apar¡inând unor clase diferite. Boi¿teanu P 2001) (tabelul 4. • scade puterea de concentrare a aten¡iei. cât ¿i în elaborarea unor noi strategii terapeutice. • lentoare motorie ¿i verbalå. poate apårea refuzul ¿colar. • tentativele de suicid sunt rare.

de exemplu. 2001).adrenalinå. • Depresia prin deficit de GABA. • sentimentele de inutilitate. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i dopaminei (IRNADA). 5.. tendin¡å la colaps. de cele mai mici semne de boalå. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå. alterarea func¡ionalitå¡ii sociale. Urmåtoarea clasificare a depresiei din punct de vedere al corela¡iei dintre aspectul clinic ¿i substratul biologico-farmacologic se considerå a fi utilå atât pentru un diagnostic corect. Boi¿teanu P. • apar frecvent tulburåri de somn ¿i ale apetitului. • Depresia mixtå are douå forme mai importante: depresia prin deficit de serotoninå ¿i noradrenalinå ¿i depresia prin deficit de serotoninå +/. Simptomele depresive (dupå Udri¿toiu T. La adolescent. Datele despre dozele recomandate la copii si adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. nefericire ¿i e¿ec sunt frecvente. 4. • Depresia prin deficit dopaminergic este o depresie inhibatå. la adolescen¡i. albire precoce a pårului. iar prezen¡a deficitului cognitiv este o caracteristicå importantå. • Depresia prin deficit adrenergic prezintå: inhibi¡ie psihomotorie. motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. Depresia prin deficit de serotoninå +/. consum de alcool ¿i droguri. Marinescu D. Aceastå clasificare este foarte utilå pentru clinician. 7.. • Depresia prin deficit de acetilcolinå are un aspect clinic polimorf. . suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari care se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor. instabil ¿i variabil de la un moment la altul. • apar frecvent ¿i idei suicidare sau chiar tentative de suicid. inapeten¡å cu scådere în greutate. • adolescentul este îngrijorat adesea „de cum aratå“. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT). simptomatologia este adesea similarå cu cea a adultului: • se plânge de pierderea interesului ¿i plåcerii. deficit cognitiv. Boi¿teanu P. Uneori. cât ¿i pentru alegerea terapiei adecvate (teoria adecvan¡ei terapeutice) (Udri¿toiu T. Antidepresivele tip inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). de lipsa de energie. De asemenea. 2001): • Depresia prin deficit serotoninergic poate prezenta douå tipuri de aspecte clinice: depresia anxioaså ¿i depresia ostilå. respectiv efect anxiolitic/sedativ. congruente cu dispozi¡ia (în cazul depresiei majore). • pot apårea halucina¡ii sau iluzii auditive. precum ¿i simptome somatice ca deshidratare. Depresia prin deficit mixt de serotoninå ¿i noradrenalinå are o simptomatologie polimorfå.3. la doze mari) (IR 5HT/ NA/DA). cu somn agitat ¿i treziri multiple în timpul nop¡ii. bradicardie. comportament suicidar recurent. cu predominan¡a elementelor ostile ¿i a comportamentului suicidar. hipersomnie diurnå. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei (¿i dopaminei.. acneea poate crea un mare disconfort.adrenalinå. Efecte clinice Antidepresivele pot fi clasificate ¿i dupå efectul lor. • e¿ec ¿colar. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå este o depresie delirantå.160 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. 6. 8. Marinescu D.. pentru controlul simptomatologiei. insomnie matinalå. Tabloul clinic al depresiei anxioase este reprezentat de urmåtoarele simptome: nelini¿te psihomotorie marcatå. existå o serie de antidepresive pentru care dozele recomandate la adolescent ¿i la adult sunt similare. Pacien¡ii cu depresie ostilå prezintå acte antisociale... acesta putând alege medica¡ia în func¡ie de efectul terapeutic urmårit. aceste manifeståri precedând diagnosticul de depresie. uree crescutå. hiperfagie. • senza¡ie de obosealå în timpul zilei. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei. situat predominant la unul dintre cei doi poli: efect stimulant/dezinhibitor/activator. insomnie de adormire.

5. Pertrofane Vivactil. 25. 50. 50. 25. 75. 50. 25. 75 VON CT Oral Cp. 25. 10. 150 mg Oral: tb. 50. 100 mg Adul¡i: 150-300* Oral. 50 mg Parenteral: f. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 100-250 Copii peste 6 ani. 75 mg Oral: cp. 15. tb. 75 mg Sirop 10 mg/ 5ml Oral tb. 125.5 mg/ml Cp. 10. 10 mg Denumirea comercialå 1. adolescen¡i: 50-100 Adul¡i: 50-150 Copii. 150 mg Solu¡ie 10 mg/ ml Oral. 100. Triptil ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Doxepina Tabelul 4. 75. 100.Clasa Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Oral: tb. 150 mg Parenteral:f. Pamelor. adolescen¡i: 25-125 (maxim: 2.5-5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 150-300 Imipramina Antideprin Tofranil Janimine Imipramina pamoat Trimipramina Tofranil PM Nortriptilina Surmontil Rhotrimine Nortriptilina. Aventyl Desipramina Copii. 100. 10. adolescen¡i: 25-100 Adul¡i: 150-300 Copii peste 10 ani. Adapin. de 10 ml 10mg/ml Oral: cp. 25. Sinequan Ludiomil. Endep Anafranil Clomipramina Copii. 50. 25. 50. 75 mg 161 . 150 mg Parenteral: f. 75.75.5 mg/ml Oral: tb. 25. Antidepresivele ciclice ( ADT. de 2ml 12. ADTT) Triciclice Amitriptilina Amitriptilina Elavil. Maprolu50 Maprotilin Maprotilin 25. 50. 25.1. 100. Cp. Clasificarea medicamentelor antidepresive Tetraciclice Maprotilina Doxepina. 10. de 2ml 12. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 150-300 Adul¡i: 15-60* Adul¡i: 150-300* Copii ¿i adolescen¡i:10-25-150 Adul¡i: 75-150-225 Protriptilina Norpramin.5 mg/kgc/zi ) Adul¡i: 150-300 mg /zi ( 1.

50. 150 mg Oral dj. Paxil Oral Tb. 10.162 Amoxapina Mianserina Tianeptina Oral tb. 25. Serlift Citalopram Cipramil Celexa 3. Luvox Faverin Paroxetina Seroxat. cu eliberare prelungitå 37. 40mg Solu¡ie: 10mg/ml Oral Tb.75.5. 30 mg Sertralina Zoloft.30. 25.40 mg Suspensie: 10mg/5ml Oral Cp.30mg Adul¡i: 15-45 Adolescen¡i: 18. 50.5 mg Asendin Miansan Coaxil Adul¡i: 150-400* Adul¡i: 30-90* Adolescen¡i peste 15 ani: 25mg/zi Adul¡i 37. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS) Fluoxetina Oral Cp. 10. noradrenalinei.5mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 10-40 mg/zi Adul¡i: 20-80mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:25-200mg Adul¡i: 50-150-300mg Adolescen¡i: 10-50 mg Adul¡i: 20-60mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 50-200 Adolescen¡i:10-40 mg Adul¡i: 20-40-60 mg Adolescen¡i: 7.150mg/zi Adul¡i 37.25. 12. 15. Efectin Oral Tb.Magrilan Fluvoxamina Oral Cp. 37. 50 mg .5-375 mg/zi Adolescen¡i peste 15 ani : 50-100 mg/zi Adul¡i 50-100 mg/zi 2. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii serotoninei.5. 100.75. 20.50. Solutie: 20 mg/5ml Framex.150 Milnacipran Ixel Oral Tb. Serafem. dopaminei (IR 5HT/NA/DA) Venlafaxina Effexor. 50.20 mg Prozac. 75. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT ) Mirtazapina Remeron ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4.100mg Cp. 25. (continuare) 4. 20 mg Cp.100mg Oral Cp.5. 100 mg Fevarin. 30 mg Oral cp. Fluoxin.1.10.

75. Antidepresivele inhibitori ai monoaminoxidazei ( IMAO) Inhibitori ireversibili MAO-A ¿i MAO-B Adul¡i: 30-60-90mg* Nardil Marplan Fenelzin Oral Tb. 2 . 10 mg Oral Tb. 250 mg Adul¡i:300-600* Trazodona Desyrel. Deprenyl Selegilina Inhibitori selectivi ¿i reversibili IMAO-A Moclobemid Manerix. 15 mg Parnate Isocarboxazid Adul¡i: 20-40-60mg* Oral Tb. 4 mg Adolescen¡i: 2-4-6-8 mg/zi Davedax Adul¡i: 4-10 7. 100. 50. 150 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-400 Adul¡i: 150-600 8. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei. 200. Aurorix Tabelul 4. 100.5.1. 100mg Tb. 5 mg. (continuare) *nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent 163 . Trittico Oral Tb.Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA) Edronax Oral Tb. 150 mg Copii ¿i adolescen¡i : 50-150-300mg Adul¡i : 150-450 mg Bupropion Wellbutrin Zyban 6. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei Nefazodona Serzone Oral Tb. cu eliberare prelungitå: 100. 10 mg Tranilcipromina Adul¡i: 20-60mg* Oral Tb. dopaminei ¿i serotoninei (IRNADA5HT) Oral Tb. Tb. 10 mg Oral Cp. 150. 50. 100. 150 mg Adul¡i: 10-30mg* Adul¡i: 300-600mg* Reboxetina ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Inhibitori selectivi ¿i reversibili MAO-B Eldepryl.

• proiec¡ie negativå asupra viitorului etc. Alåturi de efectul antidepresiv (ac¡iune asupra dispozi¡iei depresive. dezinhibitorii. medicamentele din partea de sus a tabelului au efecte predominant dezinhibitorii/activatoare/psihostimulate. de¿i mai scumpe decât cele din clasele anterioare ¿i cu eficacitate antidepresivå comparabilå. Antidepresivele diferå.D. în timp ce medicamentele din partea de jos a tabelului au efecte predominant sedative. Efectul antidepresiv se adreseazå urmåtoarelor simptome clinice: • dispozi¡ie depresivå. clasificarea clinicå a antidepresivelor dupå efectul dezinhibitor (AD stimulante/dezinhibitorii) respectiv efectul anxiolitic (AD sedative). Gheorghe M. Antidepresivele „noi“. • triste¡e vitalå. • autoacuzare..2.. ¿i prin profilul efectelor secundare. • comportament suicidar. aceste efecte fiind factori importan¡i în alegerea unui anumit medicament. depresia noradrenergicå). • durere moralå. ac¡iune antidepresivå). Antidepresivele cu efecte sedative se vor alege când pacien¡ii prezintå manifeståri clinice ale anxietå¡ii. Clasificarea clinicå a antidepresivelor (Dupå Udri¿toiu T. în func¡ie de clasa din care fac parte (de structura chimicå ¿i de ac¡iunea lor la nivel neuronal). Marinescu D.2. 2000) Efect dezinhibitor / AD stimulante IMAO Desipramina Nortriptilina Amineptina Fluoxetina Clomiramina Imipramina Protriptilina Maprotilina Mianserina Tianeptina Amoxapina Amitriptilina Doxepina Trimipramina Trazodona Efect anxiolitic/ AD sedative Prezentåm în tabelul 4. Efectele psihostimulante. de asemenea.. • rumina¡ii morbide. se adreseazå acelor cazuri care în tabloul depresiei asociazå manifeståri precum inhibi¡ia psihomotorie ¿i dezinteresul pentru efectuarea oricårei activitå¡i („depresia inhibatå“. cu idei recurente de moarte.164 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. sunt deseori alese pentru .

tetraciclice ¿i ciclice atipice Antidepresivele triciclice (ADT). sindromul depresiv postneuroleptic. M1. asemånåtoare. 5HT. 4. antidepresivele se asociazå altor medicamente. de asemenea. în aceste situa¡ii..). blocând receptorii 5HT2. au ac¡iune antagonistå.4. Teorii mai recente au inclus în spectrul farmacologic ¿i efectele pe receptorii pre ¿i post sinaptici. boli somatice grave etc (Kaplan. pe care acestea o determinå la nivel presinaptic. 2003).. efectele lor biochimice fiind. H1.. antidepresivele triciclice inhibå recaptarea NA. ca tulburårile anxioase (Tulburarea obsesiv compulsivå. Boi¿teanu P 2001). impunându-se precau¡ii asupra interac¡iunilor medicamentoase ¿i sumårii efectelor adverse. α1 ¿i alfa 2 NA. ci ¿i pentru alte tulburåri. au dus la extinderea utilizårii acestor medicamente în practica clinicå nu numai pentru tulburårile depresive. La nivelul polului presinaptic. atacuri de panicå etc. iar la nivelul polului postsinaptic. O ipotezå mai veche considera cå ac¡iunea antidepresivå a medicamentelor antidepresive ciclice are ca principal substrat inhibarea recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei. alåturi de IMAO. tulburårile psihosomatice (inclusiv enurezisul). Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice Antidepresivele triciclice au mecanisme de ac¡iune polivalente. sunt primele medicamente antidepresive. Studiile privind mecanismele de ac¡iune psihofarmacologicå a antidepresivelor precum ¿i studiile privind eficacitatea acestora pe anumite categorii de simptome psihice. efectuate de-a lungul timpului. Marinescu D. De cele mai . 2000. schizofrenia cu simptome negative.1. Antidepresivele triciclice au structurå chimicå asemånåtoare.. multe ori. acetilcolina). pe mesagerii secunzi ¿i pe alte sisteme de neurotransmi¡åtori (histamina. Antidepresivele triciclice. Tulburarea de stres posttraumatic. 2003. tulburarea schizoafectivå. ulterior descoperindu-se ¿i antidepresivele tetraciclice. Prelipceanu. Udri¿toiu T. 4. iar prin administrarea pe termen lung determinå fenomene . Antidepresivele ciclice ac¡ioneazå la polul presinaptic.4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 165 faptul cå au efecte adverse mult mai blânde (Prelipceanu D.

dar ¿i efecte adverse endocrine ¿i neurologice.. 2003). M. 1996 ¿i Kaplan and Sadock. ¿i prin mecanisme de modulare hormonalå. histaminergici ¿i muscarinici determinå apari¡ia efectelor secundare: efectele cardiovasculare. 2002 cu informa¡iile ob¡inu¡e din monografiile firmelor producåtoare. Existå preparate parenterale de imipraminå. Pe termen lung.D. legate în principal de glucocorticoizi (Prelipceanu D.4. 2002). Totu¿i. 2003). prezintå efecte antipsihotice. cu efecte secundare mai mici. 2002). Doxepina are cea mai intenså activitate histaminergicå. cu scåderea complian¡ei. i-au determinat pe clinicieni så le considere medica¡ie de a doua alegere. deteriorare cognitivå). confuzie. 1997.. reten¡ie urinarå. antidepresivele ciclice produc varia¡ii în expresia geneticå. se pare. ac¡ioneazå asupra plasticitå¡ii neuronale.. când este necesarå atingerea .. et al. cu alterarea sistemelor de mesageri secunzi AMPc (Udri¿toiu T. afectarea acomodårii. La copil ¿i adolescent existå o experien¡å clinicå destul de bogatå. Clomipramina prezintå cea mai înaltå selectivitate pentru serotoninå (Kaplan ¿i Sadock. respectiv efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale. Boi¿teanu P 2001). amitriptilinå ¿i clomipraminå. Marinescu D..F. fapt care explicå proprietå¡ile sedative ale acesteia (Kaplan ¿i Sadock. sedarea ¿i cre¿terea în greutate. 4. în situa¡ii de urgen¡å. ADT fiind folosite cu succes de peste 50 de ani. Antidepresivele ciclice au . prin antagonizarea receptorilor dopaminergici.¿i tetraciclice Informa¡iile din acest capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. 1996. Administrarea antidepresivelor ciclice se face în majoritatea cazurilor pe cale oralå. raportarea accidentelor terapeutice datorate în special efectelor secundare cardiotoxice ¿i apari¡ia unor antidepresive noi. Amoxapina. constipa¡ie. în special prin inducerea genelor c-fos. ac¡iune slabå de blocare a receptorilor serotoninergici.2.166 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de hipersensibilizare receptoralå postsinapticå. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri.. Clein P ¿i Riddle .H. Green W. în diferite localizåri cerebrale. Aceste medicamente ac¡ioneazå.A. care sunt folosite rar. De asemenea. evitând distrugerea neuronalå ¿i protejând homeostazia sinapticå (Prelipceanu D.. la aceastå categorie de vârstå. Blocada receptorilor noradrenergici.

1996).D. Astfel. Ac¡iunea antidepresivelor ciclice la nivelul receptorilor (Kaplan ¿i Sadock. 1990.– – +/.+++ ++ ++ – – +/+ ++ +/+/– + – + – +/– + – + +++ +/+ – ++ – ++ +++ – – + – + +/+/– ++ +/.hidroxi amoxapina. La copii ¿i adolescen¡i. demetilare. antidepresivele triciclice sunt metabolizate hepatic mai rapid decât la adul¡i.A.– – ? – + – ? – +/.+/+ – – +/. desipramina 90-95%. 2002) Medicament Blocarea recaptårii NA + + + +/++ +++ +++ + +++ ++ Blocare receptori H2 5HT15HT2 DA +/+/.+ +/- rapidå a concentra¡iilor plasmatice eficiente. când este folositå calea de administrare intramuscularå. amoxapina 90%. la copii ¿i adoles. sub ac¡iunea cårora antidepresivele sunt supuse unor procese de hidrolizare.+/. cen¡i sunt necesare doze mai mari în mg/kgc decât la adul¡i.3. atingând concentra¡ia cea mai mare. Enzimele implicate fac parte din sistemul enzimatic al citocromului P450 2D6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 167 Tabelul 4. . Existå. Absorb¡ia din tractul gastro-intestinal este rapidå ¿i completå dupå administrarea oralå.. pentru a ob¡ine concentra¡ii plasmatice comparabile. Dar ¿i în cadrul popula¡iei pediatrice existå diferen¡e în func¡ie de vârstå.– ++ +/. iar copiii pre¿colari cel mai rapid (Ryan.– ? – +/.+++ ++ Imipramina Clomipramina Trimipramina Amitriptilina Nortriptilina Desipramina Protriptilina Doxepina Maprotilina Amoxapina 5HT DA a1NA a2NA M H1 + ++ ++ +/– – +++ – ++ – ++ ? – – ++ +/. Principalul metabolit activ al clomipraminei este desmetilclomipramina. Sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi sau inactivi.– – – +/. de asemenea. Wilens et al. 1993 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M.– + +/. Metabolizarea se face în principal la nivel hepatic ¿i este intenså încå de la primul pasaj.++ ++ – +++ +/. maprotilina 88%. un preparat depot de imipraminå sub forma pamoat. copiii prepuberi metabolizeazå antidepresivele ciclice mai rapid decât adolescen¡ii. Imipramina are ca metabolit activ desmetilimipramina. Amoxapina are 2 metaboli¡i activi: 7. Se leagå de proteinele plasmatice. în principal de albuminå. clomipramina în propor¡ie de 96-97%.– ? +/.+/. oxidare. Prin urmare. imipramina 86%. Antidepresivele ciclice au distribu¡ie largå în corp ¿i traverseazå BHE. cel de-al doilea fiind principalul metabolit al acesteia.¿i 8.

1987. 20% din imipramina. 30% din maprotilina. La copii ¿i adolescen¡i. 1984. maprotilina: 57%. În raport cu timpul de înjumåtå¡ire. Geller et al.A.. 2-4% din maprotilinå. cita¡i de Clein P ¿i Riddle . . inclusiv în cazul medicamentelor cu t ½ mai lung. Prin materii fecale se eliminå: 1/3 din clomipramina. depinzând probabil de cre¿terea ratelor de metabolizare specifice acestor categorii de vârstå (Dulcan. în timp ce la copiii cu vârste între 13-16 ani este de 14-77 ore (Geller et al. 1982). ceea ce determinå un timp de înjumåtå¡ire mai lung ¿i o concentra¡ie plasmaticå maximå mai ridicatå (Potter et al. Timpul de înjumåtå¡ire (t½) variazå între 10-70 ore dupå administrarea oralå (clomipramina: 21 ore. amoxapina: majoritatea. Eliminarea se face majoritar sub formå de metaboli¡i. amoxapina : 8 ore. care metabolizeazå mai lent antidepresivele triciclice (hidrolizatori len¡i). maprotilina: 27-57.D. Sub formå nemodificatå se eliminå 2% din amoxapinå. clomipramina 2/3 ratele. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse într-un interval de 2-8 ore de la administrarea oralå (pentru clomipraminå: 2 ore.ciclice se administreazå fie în dozå unicå zilnicå. imipramina: 9-20 ore. imipramina: 80%.6 ore). M. antidepresivele tri¿i tetra. fie în mai multe doze zilnice. au depozite de medicament mai reduse. Debutul ac¡iunii clinice a antidepresivelor triciclice apare înså abia dupå 2 såptåmâni de la ini¡ierea tratamentului. 1996). antidepresivele triciclice au un timp de înjumåtå¡ire mai redus decât la adul¡i. 1990. existå o minoritate de 5-10% dintre copii. 1996). 1984. Morselli et al. deoarece ace¿tia au o maså adipoaså mai reduså decât adul¡ii ¿i. Astfel. în acela¿i timp. timpul de înjumåtå¡ire . 1982 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M.5 ore. 70% din desipramina. cu cei 2 metaboli¡i ai såi.. pentru nortriptilinå la copiii cu vârste între 5-12 ani este de 11-42 ore. 1987. în consecin¡å. Pe de altå parte. pentru a tolera mai u¿or efectele adverse. întreruperea abruptå a antipresivelor triciclice la copii ¿i adolescen¡i duce mai rapid la instalarea sindromului de întrerupere. în principal prin urinå. 1987. se fragmenteazå dozele. Jatlow. dintre care 8. Potter et al. pentru imipraminå: 2-5 ore ¿i pentru amoxapinå: 90 minute).168 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dar.A.hidroxi amoxapina este cel mai bine reprezentat: 30 ore ¿i 7. La ini¡ierea tratamentului.D.hidroxi amoxapina: 6. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este atinså în 5-7 zile de la ini¡ierea tratamentului.

desipraminå. Clearance plasmatic mai redus impune doze ini¡iale mai reduse. • În tulburårile anxioase asociate cu depresie. Nu au fost observate efecte carcinogene. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå este principala indica¡ie a antidepresivelor ciclice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 169 Clearance-ul ADT este mai redus la copii ¿i la pacien¡ii cu afectare renalå.4. clomipraminå. Doza eficace este mai mare decât în depresie. imipramina a fost descriså ca fiind eficientå. . Råspunsul apare dupå 2-4 såptåmâni. • În cazul asocierii tulburårii obsesiv compulsive cu tulburarea depresivå. • În tulburårile de alimenta¡ie: bulimia nervoaså. refuz ¿colar. Antidepresivele ciclice sunt recomandate în depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. Clomipramina este contraindicatå la pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå. reduc frecven¡a recåderilor. Precau¡ii.3. anorexia nervoaså se recomandå tratamentul cu imipraminå. • În tulburarea de panicå cu agorafobie cel mai bine a fost studiatå imipramina. Toate antidepresivele ciclice sunt la fel de eficiente în tratamentul tulburårilor depresive. Dozele se recomandå a fi crescute treptat pentru a evita apari¡ia anxietå¡ii descrise la ini¡ierea tratamentului cu antidepresive ciclice. • La copiii prezentând anxietate de separare. • În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie este recomandat tratamentul cu desipraminå. pavor nocturn sau automatism ambulator nocturn (somnambulism). • Pentru fobia socialå ¿i fobiile specifice. iar amitriptilina la copiii mai mici de 12 ani. • În tulburarea obsesiv compulsivå este indicat tratamentul cu clomipraminå. ¿i cre¿terea mai lentå a dozelor: doze mai mici la intervale mai mari. 4. În depresia majorå cu elemente se folosi un antidepresiv ciclic în asociere cu un neuroleptic. Clomipramina nu se administreazå la copiii mai mici de 10 ani. În depresia cronicå. dar ¿i combina¡ia între amitriptilinå ¿i clordiaxepoxid.

dilatare a tractului urinar. June 1 1990. Efectele anticolinergice Sunt efecte adverse importante ce apar în cursul tratamentului cu antidepresive triciclice. intervalului QT. blocuri. afectare ocularå (vedere neclarå. determinând scåderea complian¡ei: uscarea mucoasei bucale. 1993). Riddle et al. constipa¡ie pânå la ileus paralitic. trimipraminå. sindrom de deteriorare cognitivå. Au intensitate mare la amitriptilinå. Urmåtoarele modificåri cardiace au fost eviden¡iate la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu antidepresive triciclice: alungirea intervalului PR. delir. et al. 1974. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice Informa¡iile utilizate în realizarea acestui capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. precipitarea sau agravarea glaucomului. adenite sublinguale.4. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. insomnia. dezorientare. hiperpirexie.4. afectarea concentrårii. co¿marurile. maprotilinå ¿i reduså la desipraminå. delir. asistolie. intraventriculare. 4. pot agrava sau activa tulburårile psihotice la persoanele susceptibile. „Sudden Death“.F. De asemenea. medie la amoxapinå. tulburåri de acomodare. Efectele psihiatrice Toate antidepresivele triciclice pot induce apari¡ia unui episod maniacal sau hipomaniacal la persoanele cu istoric de tulburare bipolarå sau chiar la cele cu antecedente nesemnificative. midriazå). La concentra¡ii ridicate pot genera psihoze provocate farmacologic: confuzie. nortriptilinå. fatigabilitate. aritmii. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. prelungirea timpului de conducere AV afectarea conducerii . halucina¡ii la persoanele predispuse. Alte efecte psihice pot fi: anxietatea. cre¿terea presiunii intraoculare. . tahicardie.170 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Clomipramina este recomandatå pentru comportamentul compulsiv la copiii cu tulburare autistå. complexului QRS. agita¡ia. reten¡ie urinarå. Efectele cardiace Existå descrise în literaturå cazuri de moarte subitå la copii ¿i adolescen¡i afla¡i în tratament cu imipraminå ¿i desipraminå (Saraf et al. imipraminå. • Enurezisul la copil este tratat cu imipraminå. doxepinå. trimipraminå ¿i doxepinå determinå sedare. Tratamentul cu amitriptilinå.

atât înainte de ini¡ierea tratamentului. Unele antidepresive triciclice determinå stimulare psihomotorie: desipramina. inclusiv tardivå. cu alterarea aspectului EEG ¿i apari¡ia de convulsii. necoordonare. Acestea sunt motivele pentru care. hipertonie muscularå. maprotilina) au rol în reducerea pragului convulsivant. Antidepresivele triciclice (clomipramina. furnicåturi. neuropatii periferice. cât ¿i la mårirea dozelor. 1993). scåderea ratelor pauzelor sinusale. cefalee. amor¡ealå. amoxapina. rigiditate în roatå din¡atå. prurit. sindrom neuroleptic malign. parestezii. facies tip mascå. slåbiciune muscularå. fotosensibilizare. Efectele neurologice Datorate ADT sunt: spasme mioclonice. urticarie. . paralizii peroniere. tremor. cre¿terea treptatå a dozelor ¿i monitorizarea func¡iei cardiace. protriptilina. 1989 au concluzionat ca administrarea desipraminei este sigurå la copiii ¿i adolescen¡ii fårå tulburåri cardiace preexistente. în sensul cre¿terii sau scåderii tensiunii arteriale. tinnitus. imipramina. dizartrie. 1990). ritm jonc¡ional (Biederman et al. diskinezie. se recomandå folosirea de doze mici de antidepresive ciclice. ataxie. tahicardie supraventricularå. febrå la medicamente.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 171 În timpul tratamentului cu antidepresive triciclice. Efectele alergice Care pot apårea în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: rash. În compara¡ie cu copiii sånåto¿i netrata¡i. Amoxapina prin efectul de antagonizare DA are efecte extrapiramidale: akinezie. necrozå toxicå epidermalå. edemul fe¡ei. tremor al limbii sau al extremitå¡ilor superioare. akatizie. pot så aparå modificåri ale valorilor presionale. coree. crize oculogire. posibil datoritå capacitå¡ii lor crescute de a transforma antidepresivele triciclice în metaboli¡i hidroxila¡i poten¡iali cardiotoxici (Baldessarini. Schroeder et al. cei trata¡i cu antidepresive triciclice au prezentat rate semnificativ mai mari de contrac¡ii atriale premature unice sau în perechi. torticolis. al limbii. Astfel de efecte au fost descrise la 4-5% dintre pacien¡ii trata¡i cu maprotilinå. Copiii sunt mai sensibili la efectele cardiace ale antidepresivelor triciclice decât adolescen¡ii ¿i adul¡ii. la copii ¿i adolescen¡i. blocarea vorbirii.

TGP) sau. Anorexie. alterarea func¡iei hepatice pânå la hepatitå fulminantå. cu aten¡ie la råspunsul clinic ¿i la semnele de intoleran¡å la tratament. vomå. 2002 cu datele ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare.4. . dureri epigastrice. pânå la leucopenie sau agranulocitozå. prin antagonizarea dopaminei. flatulen¡å. eozinofilie. et al. Poate apårea cre¿terea benignå a transaminazelor hepatice (TGO. secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. purpurå. leucocitozå. trombocitopenie apar rar ca efecte asociate tratamentului cu antidepresive triciclice. afectarea glicemiei în sensul cre¿terii sau scåderii. determinå apari¡ia hiperprolactinemiei. Ini¡ierea tratamentului. durere abdominalå. pete¿ii. amenoree. Tratamentul se va începe cu doze mici. senza¡ie de gust „ciudat“. cu particularitå¡ile acestora la copil ¿i adolescent. ginecomastie. le vom prezenta în tabelul 4.5. galactoree. Amoxapina. Dacå apar degluti¡ie dureroaså ¿i febrå se indicå efectuarea unei hemograme de urgen¡å (pårin¡ii vor fi instrui¡i så recunoascå aceste simptome ¿i så se prezinte cu pacientul la medic). care se cresc gradat. dar va cre¿te cu siguran¡å inciden¡a efectelor adverse.172 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efectele gastrointestinale Descrise în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: grea¡å. rar. Administrarea clinicå a antidepresivelor triciclice. diaree.F. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. Medicul va ¡ine seama de faptul cå existå un anumit interval între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice Informa¡iile au fost adaptate dupå Schatzberg A. 4. de la câteva zile la câteva såptåmâni (acest lucru va fi comunicat ¿i familiei) ¿i nu va måri intempestiv dozele: o cre¿tere rapidå a dozelor nu vor scurta perioada pânå la apari¡ia ac¡iunii terapeutice. Efectele hematologice Supresia måduvei osoase.4. stomatite. Efectele endocrine Care au fost descrise în timpul tratamentului cu antidepresive ciclice sunt: cre¿terea greutå¡ii.

nu sunt recomandate doze mai mari de 200 mg/ zi. Clomipramina este acceptatå (¿i în România ¿i în USA) alåturi de tratamentul depresiei ¿i pentru tratamentul Tulburårii obsesiv compulsive la copil ¿i adolescent. pânå la o dozå de 100-150 mg sau 3 mg/ kgc/zi. pânå la 200 mg/zi. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. Clomipramina necesitå un interval de 2-3 såptåmâni între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic (cu varia¡ii de la câteva zile la câteva såptåmâni). de¿i întreaga dozå ar trebui administratå seara pentru a induce somnul. dozele de amitriptilinå recomandate sunt de 25-100 mg/zi. Durata tratamentului se întinde pe toatå faza activå a depresiei. la culcare. dozele de clomipramina recomandate sunt de 25-200 mg/zi. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. . Are proprietå¡i intens sedative. dupå un timp se administreazå o singurå dozå seara. 10-25 mg/zi. pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. Între¡inere. Se poate cre¿te doza pânå la 100 mg/zi. apoi dozå unicå. Ini¡ierea se face cu doze mici. Ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. seara la culcare. cu o dozå mai mare seara la culcare. Când s-a ob¡inut îmbunåtå¡irea necesarå. dar ini¡ial se impune frac¡ionarea dozelor pentru a reduce severitatea efectelor adverse. doza mai poate fi crescutå de-a lungul unei perioade de câteva såptåmâni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 173 AMITRIPTILINA La copii ¿i adolescen¡i. Doza cea mai mare se administreazå seara. În timpul administrårii ini¡iale. pentru a reduce posibilitatea recåderii. cu efectele secundare cele mai scåzute. doza va fi divizatå ¿i se va administra cu alimente. se men¡ine pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. Modul de administrare. care se cresc gradat. cre¿terile dozelor se efectueazå dupå amiaza ¿i seara. 50 mg/zi pot fi suficiente. se cre¿te cu 25 mg. Copiii ¿i adolescen¡ii necesitå doze mai reduse. dar va cre¿te inciden¡a efectelor adverse. CLOMIPRAMINA La copii peste 10 ani ¿i adolescen¡i. pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. la intervale de 3-4 zile. la sfâr¿itul celei de-a doua såptåmâni. se reduce doza la cantitatea minimå care men¡ine efectul terapeutic. la culcare. ini¡ial în doze divizate. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. cre¿terea rapidå a dozelor nu va scurta perioada de debut a ac¡iunii terapeutice.

Adolescen¡i: – 25-200 mg/zi în tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. MAPROTILINA La copii ¿i adolescen¡i dozele de maprotilinå recomandate sunt de 10-25-150 mg/zi. DESIPRAMINA La adolescen¡i. La copii nu este recomandatå. Se cre¿te treptat pânå la 125 mg/zi. Se cre¿te doza treptat cu câte 25mg. dar spore¿te riscul de efecte secundare: modificåri EGC. Durata tratamentului este de 2-4 såptåmâni. Modul de administrare este în 2-3 doze pe zi. în doze divizate. dupå amiaza sau la . refuzul ¿colar. dozele de imipraminå recomandate sunt de 50-100 mg/zi. Doza de între¡inere: 50-57 mg/zi. Ini¡ial: 25 mg/zi. ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. în doze divizate. dozele de nortriptilinå recomandate sunt de 30-50-100 mg/zi în doze divizate. Modul de administrare este în dozå unicå. • Depresie. cu 1 orå înainte de culcare (pentru cei cu enurezis în partea a doua a nop¡ii) sau între orele 15-17 (pentru cei cu enurezis în prima parte a nop¡ii). dozele de desipraminå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. Modul de administrare este în dozå unicå seara sau dupåamiaza în enurezis ¿i sub formå de doze divizate în depresie.174 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI IMIPRAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. Doza ini¡ialå este de 10-25 mg/zi. Copii: nu este recomandatå. – 100-200 mg/zi în anxietatea de separare. dupå aceea doza se scade gradat ¿i apoi se întrerupe. se cre¿te doza pânå la 75 mg/zi. • La copii. O dozå peste 75 mg/zi nu cre¿te efectele. cu cre¿teri în func¡ie de necesitå¡i pânå la 75 mg/zi. ini¡ial se administreazå 10 mgx3/zi. Intervalul dozelor este de 10-75-125 mg/zi. • La adolescen¡i. • Enurezis. NORTRIPTILINA La adolescen¡i. Dacå råspunsul terapeutic nu apare dupå o såptåmânå. la copiii peste 12 ani. – 100-300 mg/zi în tulburarea depresivå majorå.

cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. • sedare. Dacå aceastå regulå nu este respectatå. teste hepatice. ECG. durere în regiunea nucalå..).6. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. intervalul între ingestie ¿i ini¡ierea tratamentului Primele semne ¿i simptome: • reac¡ie anticolinergicå severå: ½-2 ore dupå ingestie.4. cianozå.. manifestat prin tahipnee. stupor.4. Dacå pacientul nu mai prezintå simptome. dupå Gheorghe M. de¿i poate fi necesarå o dozå de 200 mg/zi. electroli¡ii serici. formula leucocitarå. sudora¡ie. 2002) (tabelul 4. cu ¾ din doza maximå într-un interval de o lunå. 2002. et al. vârstå. Întreruperea terapiei se face lent. Marinescu D. se scade doza cu 25 mg/ zi (5mg/zi pentru protriptilinå). Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. vårsåturi (sindromul de întrerupere. alterarea reflexului de supt (Kaplan ¿i Sadock.D. iar antidepresivele se scad brusc. confuzie temporarå. 2001). 4. la interval de 2-3 zile. apare sindromul de rebound colinergic. Dorim så amintim ¿i posibilitatea ADT de a produce sindrom de sevraj la nou-nåscutul a cårui mamå a luat ADT în timpul sarcinii. Efectuarea ECG este indicatå ¿i ulterior. Dozarea nivelurilor plasmatice ale antidepresivelor nu se efectueazå încå la noi în ¡arå. Simptomele supradozårii sunt grave. cefalee. ¿i Udri¿toiu T. care constå în urmåtoarele simptome: grea¡å. când doza totalå a depå¿it 3mg/kgc/zi (Wilens et al. doza maximå 150 mg/zi. Nu se recomandå asocierea tratamentului cu TEC sau folosirea lui la persoanele cu afec¡iuni hepatice sau renale. Aspectul clinic al supradozårii diferå în func¡ie de cantitatea de medicament absorbitå. Înainte de ini¡ierea tratamentului cu antidepresive triciclice se recomandå efectuarea examenului clinic ¿i a unor probe paraclinice: hemograma. iritabilitate.F. disconfort gastric. Solu¡ia care trebuie adoptatå în acest caz este reintroducerea antidepresivelor triciclice. La adolescen¡i. 1993). cre¿terea dozelor poate fi fåcutå pânå la dozele uzuale ale adultului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 175 culcare. punând via¡a pacientului în pericol. . în doze mici ¿i apoi scåderea lor lentå.

electroli¡i serici. depresie respiratorie. tulburåri ale motilitå¡ii oculare. tahicardie ventricularå. insuficien¡å cardiacå congestivå. fibrila¡ie atrialå. Tulburårile de ritm. poliradiculoneuropatie. constipa¡ie. necesitând supraveghere ¿i tratament. rigiditate muscularå.4. bårba¡i> 30 ani Copii: monitorizare ECG pe tot parcursul tratamentului Afectarea concentrårii. Necesitå tratament într-o unitate de terapie intensivå. hipertermie ini¡ialå. convulsii. transpira¡ie severå. teste hepatice ECG: femei> 40 ani. vomå. Conduita de evaluare înainte de ini¡iere ¿i monitorizarea tratamentului cu ADT Examen clinic Examen paraclinic Complet pe aparate ¿i sisteme Hemoleucogramå cu numår de leucocite ¿i formula leucocitarå. reflexe hiperactive. comå. Tratament Este o mare urgen¡å medicalå. extrasistole vetriculare. de ritm: IMA. hipertermie. paralizia vezicii urinare. activitå¡i cu risc Alcool Informa¡ii pentru pacient • • • • • • • • • • • • • • • • • ataxie. Vom prezenta în continuare contraindica¡iile ADT. tulburåri cardiace severe: tahicardie. mi¿cåri atetozice ¿i coreiforme. alte aritmii: flutter. abilitå¡ilor motorii: conducere ma¿ini. nelini¿te. • Tulburårile cardiace ischemice. Aritmiile cardiace pot fi refractare la tratamentul medicamentos. Contraindica¡iile relative sunt: • Epilepsie. Contraindicatiile ADT sunt corelate direct propor¡ional cu efectele anticolinergice ale ADT. halucina¡ii vizuale trecåtoare. amenin¡åtoare de via¡å pot continua câteva zile de la ingestia ADT. afectarea concentrårii. delir. midriazå. .176 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. cianozå. hipotensiune severå. agita¡ie.

Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice De multe ori. dopaminici Anxiolitice. Se a¿teaptå douå såptåmâni de la ultima dozå de IMAO pânå la prima dozå de ADT Efecte cardiovasculare severe Influen¡e reciproce Poate apårea agita¡ie Efecte anticolinergice ¿i sedative aditive Efect sedativ marcat (Aten¡ie în cazul conducåtorilor auto!) Simpatomimetice Antiaritmice Antihipertensive cu ac¡iune centralå Antagoni¿ti ai rec. • Diabetul zaharat. • Afectarea func¡iei hepatice. • Hipertiroidism. • Presiune intraocularå crescutå.4. • Glaucom cu unghi îngust. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS devin din ce în ce mai mult medica¡ie de primå alegere ¿i la copilul ¿i adolescentul cu depresie. câteva dintre interac¡iunile medicamentoase ale ADT. Prezentåm în tabelul 4. Recomandåm pruden¡å maximå în special în cazul unor medicamente care au efecte secundare asemånåtoare ¿i în special în cazul celor cu efecte cardiotoxice. Contraindica¡iile absolute sunt: • Ståri comatoase.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 177 • Adenom de prostatå. Tabelul 4. de¿i studiile de validare sunt încå la început.5.5. 4. • Afectarea func¡iei renale. • Istoric de discrazii sangvine. • Asociere IMAO. 2002) Clasa de medicamente IMAO Nu se administrezå concomitent. • Reten¡ie urinarå.5. • Agranulocitozå.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice (dupå Kaplan ¿i Sadock. poate apårea necesitatea administrårii concomitente a altor medicamente. 4. hipnotice . • Insuficien¡å hepaticå severå.

ce implicå autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. D. Prelipceanu.1. În general.178 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Raportarea lor ca medicamente eficace în tulburårile depresive ¿i efectele secundare minore. efectul antidepresiv al ISRS instalându-se în 2-4 såptåmâni. În administrarea acutå. Ac¡iunea serotoninei pe receptorii 5HT 2 apare ca efect secundar. Prin blocarea selectiv-antagonistå a autoreceptorilor 5HT1A. rezultând atenuarea descårcårilor neuronale ¿i reducerea eliberårii de 5HT la nivel sinaptic. determinå o cre¿tere pu¡in importantå a nivelului de serotoninå. având ca rezultat cre¿terea transmisiei serotoninergice. comparativ cu cele ale altor antidepresive. deoarece intrå în ac¡iune mecanismele de control. • desensibilizarea autoreceptorilor face ca mecanismul de autocontrol negativ så devinå inoperant ¿i neuronii 5HT de la nivel rafeului så î¿i recapete activitatea electricå normalå. laten¡a råspunsului este explicatå prin urmåtoarele aspecte: • administrarea repetatå a ISRS determinå desensibilizarea autoreceptorilor 5HT1A somatodendritici ¿i autoreceptorilor terminali 5HT1B. au dus la cre¿terea utilizårii lor ¿i la aceastå categorie de vârstå. ducând la o scådere a nivelului dopaminei. ele nu modificå nici densitatea. Astfel. ¿i dependen¡i de NA. Administrarea cronicå realizeazå blocarea transportorilor de 5HT1A la nivelul rafeului median (zona cea mai bogatå în site transportoare). Prin urmare. 4. 5HT endogenå acumulatå va activa autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. prin efecte inhibitorii pe transportul Na/K ATP dependent. . situa¡i la nivel presinaptic. apårute la administrarea lor la copil.5. cu agravarea parkinsonismului. Astfel. tremor ¿i akatisie (D. nici afinitatea receptorilor beta NA. 2003). rezultå cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivel sinaptic. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Aceste medicamente determinå blocarea recaptårii 5HT. prin administrare repetatå apare o reducere a sensibilitå¡ii autoreceptorilor 5HT1A de la nivel rafeului median.

Eliminarea se face prin urinå în principal ¿i în cantitate micå prin fecale. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. Timpul de înjumåtå¡ire lung permite administrarea în dozå unicå. ISRS au proprietå¡i farmacocinetice care diferå semnificativ. Concentra¡ia plasmaticå maximå se ob¡ine în 6-8 ore. Ficatul este principalul loc de metabolizare. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. Absorb¡ia este bunå dupå administrarea oralå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Legarea de proteinele plasmatice este de 94%. et al. steady-state. cu activitate farmacologicå similarå. este important pentru întreruperea tratamentului. 1-2 luni. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Informa¡iile prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A.5. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. Timpul de înjumåtå¡ire este de 4-6 zile pentru fluoxetinå ¿i de 4-15 zile pentru norfluoxetinå. Se ob¡ine un metabolit activ: norfluoxetina. FLUVOXAMINA Administrarea se face pe cale oralå. Vom prezenta în continuare aceste proprietå¡i. T ½ fiind prelungit. pentru fiecare medicament în parte. se atinge în 4-5 såptåmâni. FLUOXETINA Administrarea se face pe cale oralå. Timpul îndelungat pânå la eliminarea completå din corp.F. La cei cu afectare hepaticå severå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Alimentele influen¡eazå rata absorb¡iei. Metabolizarea este hepaticå extensivå prin desmetilare sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450(CYP). nu este propor¡ionalå cu doza. cirozå hepaticå. . Având structuri chimice diferite.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 179 4.2. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. Pentru fluoxetinå. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. este afectatå eliminarea. Dozele multiple. La cei cu afectare renalå. dar pentru norfluoxetinå este propor¡ionalå cu doza.

prin demetilare oxidativå. 2% se eliminå sub formå nemodificatå. Este propor¡ionalå cu doza. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%. conjugare oxidativå. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. Metabolizarea este hepaticå extensivå. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. PAROXETINA Administrarea se face pe cale oralå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în 1-2 doze. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. prin oxidare. La cei cu afectare renalå. SERTRALINA Administrarea se face pe cale oralå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. T ½ fiind prelungit. Alimentele cresc biodisponibilitatea cu 40%. La cei cu afectare renalå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 1. apar niveluri plasmatice crescute.5-8 ore. Dozele multiple. se atinge în 14 zile. se atinge în 10-14 zile. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 3-7 ore. clearance-ul este semnificativ redus. 36% prin fecale. Timpul de înjumåtå¡ire este de 24 ore. steady-state. fårå activitate farmacologicå. Eliminarea se face pe cale renalå. demetilare. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. cirozå hepaticå. steady-state. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Timpul de înjumåtå¡ire este de 15 ore. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. Se recomandå administrarea în timpul meselor. Se ob¡in metaboli¡i fårå activitate farmacologicå. La cei cu afectare hepaticå severå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Eliminarea se face 64% prin urinå. La cei cu afectare hepaticå severå. Se ob¡in 9 metaboli¡i. este afectatå eliminarea.180 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Metabolizarea este hepaticå extensivå. . cirozå hepaticå.

farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. hidrolizare. care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. reducere. Timpul de înjumåtå¡ire este de 37 ore. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. La cei cu afectare hepaticå severå T ½ este dublu. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Legarea de proteinele plasmatice este de 80%. hidrolizare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 181 Metabolizarea este hepaticå extensivå. Se ob¡ine un metabolit inactiv farmacologic: N desmetilsertralina. 65 ore pentru desmetilsertralinå. 40-45% prin fecale. steady-state se atinge în 5-7 zile. este afectatå eliminarea. Ficatul este principalul loc de metabolizare. se atinge în 1-2 såptåmâni. Concentra¡iile plasmatice steady state sunt crescute cu 61%. deaminare oxidativå. T½ fiind prelungit. dar cu selectivitate ¿i poten¡å mai reduså. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P450 2C19. Eliminarea se face 40-45% prin urinå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. cronice. glucuronid-conjugare. Metabolizarea este hepaticå extensivå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. deaminare oxidativå. Dozele multiple. reducere. Timpul de înjumåtå¡ire este de 26 ore pentru sertralinå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 4 ore. Se ob¡in metaboli¡i activi farmacologic. steady-state. Legarea de proteinele plasmatice este de 98%. 3A4. Eliminarea se face 85% prin materii fecale ¿i 15% prin urinå din care 12% nemodificat. Ficatul este principalul loc de metabolizare. glucuronid conjugare. La cei cu afectare renalå. prin demetilare. CITALOPRAM Administrarea se face pe cale oralå. La cei cu afectare hepaticå severå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 6-8 ore. La cei cu afectare renalå. cirozå hepaticå. iar cleareance scåzut cu 37% necesitå doze scåzute. t½ este prelungit. . 2D6 prin demetilare.

eficien¡a lor este depå¿itå de antidepresivele tricilice sau de inhibitorii selectivi ai recaptårii 5HT/NA: venlafaxina. 4. iar fluvoxamina ¿i sertralina ¿i la cei cu vârste între 6-17 ani. carcinogeneza Nu au fost demonstrate efecte teratogene. inclusiv antidepresivele triciclice. fluvoxamina. Diferen¡ele farmacocinetice se referå la timpul de înjumåtå¡ire. reduc frecven¡a recåderilor. pierderi de sarcinå. În depresia majorå cu elemente psihotice nu sunt indicate. ISRS sunt la fel de eficiente ca alte clase. prematuritate. În depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. administrarea de sertralina a fost urmatå de cre¿terea inciden¡ei adenoamelor hepatice. autoinhibarea (medicamentele î¿i inhibå propria lor metabolizare) ¿i interac¡iunile medicamentoase. mutageneza. anticolinergice. La om nu au fost raportate malforma¡ii fetale. ISRS sunt recomandate în depresia la persoanele cu afec¡iuni medicale. ISRS reduc riscul suicidului. deoarece nu au efecte adverse cognitive. Doza eficace este mai mare decât în depresie. Existå pu¡ine date disponibile despre farmacocinetica ISRS la copii ¿i adolescen¡i. Råspunsul apare în primele såptåmâni. se poate folosi un ISRS în asociere cu un neuroleptic. dar la 15-20% dintre pacien¡i apare numai dupå tratament îndelungat.3. . sertralina. dar la doze mari. mirtazapina. Sunt totu¿i mai pu¡in tolerate de persoanele cu afec¡iuni gastrointestinale preexistente. La ¿oareci.5. În depresia cronicå. dar informa¡iile limitate disponibile sugereazå cå extrapolarea datelor de la adult este probabil potrivitå. Astfel. paroxetina. fluoxetina se administreazå la pacien¡ii cu vârste peste 18 ani. antinoradrenergice. dar au un profil mai bun al reac¡iilor adverse. • ISRS se recomandå ¿i în Tulburarea obsesiv compulsivå. antihistaminergice. embriotoxice în urma tratamentului cu paroxetinå. cardiotoxice.182 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Teratogeneza. dar necesitå supraveghere pentru starea de agita¡ie ¿i anxietatea ini¡ialå ¿i pentru perioada în care înlåturarea stårii de depresie poate face tentativa de suicid mai eficientå. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale ISRS la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå. Doar paroxetina are u¿oare efecte anticolinergice.

clonazepam). ca medicament de linia a doua. • Pentru fobia socialå. dar sunt mai bine tolerate pe termen lung ¿i nu determinå toleran¡å. fluoxetina. mai ales în cazul asocierii acestei tulburåri cu tulburårile afective sau Tulburarea obsesiv compulsivå. În aceste cazuri. fluoxetina. Se mai folosesc citalopramul ¿i fluvoxamina. evitarea acestuia. este indicatå utilizarea bupropionului. • În tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. indica¡ia terapeuticå este de ISRS. Nu se folose¿te combina¡ia ISRS cu clomipraminå. • În tulburarea de panicå asociatå cu depresie. se începe cu doze mici. rela¡ionarea socialå deficitarå. În anorexia nervoaså.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 183 • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu Tulburarea depresivå. paroxetina este la fel de bunå ca IMAO ¿i benzodiazepinele. care se cresc treptat. Fluoxetina ini¡ial accentueazå anxietatea. se recomandå. dupå folosirea substan¡elor simpatomimetice. ªi pacien¡ii cu obezitate beneficiazå de tratamentul cu fluoxetinå. Litiul nu are efect. • Mutismul electiv. agresivitate. în cazul bulimiei nervoase. • ISRS se mai recomandå ¿i în fobiile specifice ¿i anxietatea de separare. Astfel. Se asociazå benzodiazepinele în faza acutå. în dozå de 60mg/zi. paroxetina. • Noile cercetåri aratå eficacitatea ISRS ¿i în tulburårile de alimenta¡ie. sertralina ¿i fluvoxamina aduc unele beneficii în ameliorarea comportamentelor obsesivo-fobice. Nu se folosesc clozapina sau buspirona pentru cå agraveazå ticurile. din cauza riscului de cardiotoxicitate. reduce episoadele de alimenta¡ie excesivå ¿i vårsåturi provocate. • În Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. sertralina: ac¡ioneazå mai lent decât benzodiazepinele (alprazolam. excitabilitatea pacientului. IMAO în ceea ce prive¿te retråirea experien¡ei evenimentului traumatic. • În Tulburarea de stres posttraumatic. ISRS mai bune decât ADT. În tulburarea de panicå la copil se recomandå ISRS. . • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu ticurile sau Sindromul Tourette se utilizeazå combina¡ia ISRS cu neuroleptice tipice sau atipice (Risperidona). • În tulburarea autistå. ISRS sunt superioare benzodiazepinelor. de asemenea.

fibromialgia.4. dar greutatea revine ulterior la valoarea ini¡ialå. atât la adult cât ¿i la copil ¿i adolescent. dispepsia. • Sindroamele dureroase cronice pot beneficia de tratamentul cu ISRS. fluvoxaminå. compresiunea cronicå a unor nervi.184 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. . repetitive. anorexia. vårsåturile. determinatå de fluoxetinå. ISRS mai sunt indicate pentru lipsa capacitå¡ii de rela¡ionare socialå la adul¡ii cu tulburåri din sfera autistå. efectul este maxim la 20 såptåmâni. cefaleea cronicå recurentå migrenoaså. Existå o inciden¡å crescutå a comorbiditå¡ii acestor entitå¡i cu tulburårile afective. diareea. disforia premenstrualå.5.F et al. Anorexia ¿i scåderea ponderalå sunt specifice pentru fluoxetinå. amelioreazå întârzierea de limbaj. paroxetinå sunt dependente de dozå. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. citalopram. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. ¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. men¡ionåm: durerea neuropaticå (neuropatia) din diabet. determinatå în special de fluoxetinå. nemigrenoaså. are ca efect cre¿terea în greutate. 2002 cu informa. Dintre acestea. Efectele la administrarea de sertralinå. ceea ce face ca ele så fie adeseori preferate acestora din urmå în tratamentul tulburårilor prezentate mai sus. în anumite cazuri. scådere/cre¿tere ponderalå. prin ac¡iune anticolinergicå. 4. acestea chiar accentueazå durerea (antidepresivele tricilice sunt mult mai eficiente). traumatisme. ISRS reduc agresivitatea. ISRS au un profil al efectelor adverse mult mai favorabil decât al antidepresivelor tricilice. Efectele adverse ale ISRS sunt dependente de dozå ¿i administrarea acestora în timpul meselor scade inciden¡a apari¡iei simptomelor gastrointestinale. fluoxetinå. Efecte gastro-intestinale Cele mai frecvente sunt grea¡a. fårå a fi afectatå absorb¡ia medicamentelor. amelioreazå comportamentele automutilante. • Anxietate în primele såptåmâni. dar. Efecte SNC • Cefalee. Paroxetina.

determinând leziuni fibrotice. • Vise. mai dau somnolen¡å/ insomnie: sertralina. în 4% dintre cazuri. sedare. Apari¡ia reac¡iilor alergice impune întreruperea tratamentului. Efecte hematologice ISRS pot determina trombocitopenie. aceste efecte alergice se pot generaliza. de asemenea. scåderea glicemiei. Rar. Pot determina. În 50-80% dintre cazuri determinå disfunc¡ie sexualå: scåderea libidoului. • Simptome extrapiramidale: tremor. inhibarea orgasmului. prin interferarea mecanismului de reglare a secre¡iei de prolactinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 185 • Tulburåri de somn: somnolen¡å sau insomnie: fluoxetina. somnolen¡å: citalopram. constipa¡ie. efect asupra glicemiei ISRS pot determina hiponatremie prin secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic la cei trata¡i cu diuretice. se remit ulterior. bradikinezie. cu posibile echimoze ¿i neutropenie reversibilå (paroxetina ¿i fluoxetina determinå rar neutropenie reversibilå. dacå se administreazå diminea¡a. rar persistå luni de zile. paroxetina. continuå pe toatå durata tratamentului. Reac¡ii alergice Pot apårea erup¡ii. Tulburåri electrolitice. • Efecte anticolinergice u¿oare (apar la paroxetinå): uscåciunea mucoasei bucale. acatisie. Aceste efecte sunt dependente de dozå ¿i nu se remit. co¿maruri: în primele såptåmâni. dispnee. opistotonus. Este determinat de efectele 5HT în periferie. diskinezie tardivå (apar mai ales la fluoxetinå). cu afectarea sistemului respirator. constituind o urgen¡å medicalå. torticolis. pot determina mamoplazie ¿i galactoree. distonie. tulburåri de mers. rigiditate în roatå din¡atå. mai ales la asociere cu clozapina). . care sunt reversibile la întreruperea tratamentului. • Convulsii: la dozele mari. sunt dependente de dozå. se administreazå la culcare. Sindromul serotoninic Acesta reprezintå cea mai redutabilå manifestare a efectelor adverse ale ISRS. Efecte endocrine ISRS. fluvoxamina.

diaree. rigiditate. cefalee. insomnie. îngrijire. tremor. nervozitate. anorexie. hipertermie. fatigabilitate/astenie. comå. metisergid. anticonvulsivante. vomå. Se impune oprirea de urgen¡å a medicamentelor declan¿atoare. ame¡ealå. Apari¡ia acestui sindrom are risc vital. prurit – Disfunc¡ie sexualå – Scådere ponderalå Fluvoxamina – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. dispepsie. agita¡ie. uscåciunea mucoasei bucale. Tabelul 4. 2002) Fluoxetina – Afectåri SNC: nervozitate. insomnie. ventila¡ie mecanicå.6. anxietate. Se administreazå nitroglicerinå.6. cicloheptadinå. anorexie – Transpira¡ie excesivå – Rash. BDZ. Se manifestå prin: • diaree. reflexe hiperactive. ame¡ealå. • diaforezå. uscåciunea mucoasei bucale. astenie. agita¡ie. tremor. colaps cardio-vascular. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå Citalopram – Grea¡å – Insomnie/somnolen¡å. în tabelul 4. sincopå. dispepsie – Afectåri SNC: somnolen¡å. agita¡ie. L-triptofan. astenie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere ponderalå – Transpira¡ie excesivå – Palpita¡ii Paroxetina – Grea¡å. constipa¡ie – Somnolen¡å. ame¡ealå/zåpåcealå – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. tremor. sus¡inerea func¡iilor vitale. litiu aduce nivelul serotoninei plasmatice la valori toxice.186 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Administrarea concomitentå de ISRS ¿i IMAO. clorpromazinå. frisoane. • nelini¿te. diaree. fatigabilitate. • mioclonus. ame¡ealå. somnolen¡å. constipa¡ie. convulsii. • delir.cefalee. tahicardie – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. cefalee. instabilitatea sistemului autonom cu fluctua¡ii ale semnelor vitale. diaree. ame¡ealå. Sertralina anorexie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Insomnie/somnolen¡å. uscåciunea mucoasei bucale – Insomnie. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå . exitus. astenie. diaree. vomå. Vom prezenta efectele secundare ale fiecårui medicament din clasa ISRS. cefalee – Transpira¡ie excesivå – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere / scådere ponderalå – Prurit – Hipertensiune. se practicå împachetåri reci. Efecte secundare ale ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. vomå. dantrolen. Tratament. tremor. status epilepticus.

vomå. comå. dilata¡ie pupilarå Citalopram Ame¡ealå. neacceptând autoadministrarea tratamentului nici la adolescent. diureza for¡atå nu sunt eficiente (ISRS au volum de distribu¡ie mare) – ingestia unicå de ISRS a fost descriså rar – nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de ISRS. simptome mina cardiace: tahicardie. a semnelor vitale – måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. recomandåm o supraveghere strictå a pacientului. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. rar modificåri ECG reversibile: prelungirea intervalului QT Tratament Este comun pentru toate supradozårile ISRS – nu existå antidot specific pentru nici un ISRS – internare în sec¡ia de terapie intensivå – asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate – monitorizarea cardiacå. rabdomiolizå. pentru a stimula vårsåtura ¿i lavajul – dializa.Grea¡å.). diaree. inclusiv convulsii. hipomanie. chiar dacå nu au fost înregistrate cazuri de deces prin ingestie unicå de ISRS. pierderea stårii de con¿tien¡å. dozele de fluoxetinå recomandate sunt de 10-40 mg/zi. convulsii. 2002) Fluoxetina Agita¡ie. hemoperfuzia. et al. pupile dilatate. FLUOXETINA La copii ¿i adolescen¡i. modificåri ECG nesemnificative.7. Se impune o supraveghere extrem de atentå a pacien¡ilor cu idea¡ie suicidarå ¿i la cei cu istoric de tentative de suicid. comå Paroxetina Grea¡å. perturbåri ale func¡iei hepatice. cianozå. grea¡å. convulsii. bradicardie. ame¡ealå. grea¡å. transpira¡ii excesive. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat date din Schatzberg A. 4. hiperventila¡ie. vomå.7. tremor. tremor. vomå Nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de fluoxetinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 187 Întrucât la supradozare pot apårea efecte destul de importante. iritabilitate Sertralina Somnolen¡å. 2002 adaptate cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare.5. vomå. Prezentåm în continuare efectele clinice ale supradozårii. grea¡å. somnolen¡å. Tabelul 4. uscåciunea mucoasei bucale. vomå. tahicardie sinusalå. nelini¿te. ci doar în combina¡ie cu alte medicamente. semne de excitare SNC. ci doar în urma polingestiilor: alcool/alte medicamente sau datoritå sindromului serotoninergic: moclobemid+citalopram . atât de clinician cât ¿i de pacient ¿i familia acestuia (tabelul 4. hipotensiune. ci doar în urma poliingestiilor Fluvoxa.F. somnolen¡å. Aspectul clinic al supradozårii cu ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock.5. confuzie. care vor trebui urmårite atent. tahicardie.

188 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. pentru a minimaliza efectele adverse. de o perioadå de 4 såptåmâni pentru a atinge concentra¡iile stabile. pentru a evita senza¡ia de grea¡å ¿i pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. administratå seara. se men¡ine toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. • În depresie. timp de 3 såptåmâni. la interval de câteva zile. cre¿terile se fac cu 25-50 mg/zi. cu alimente. Dacå nu se amelioreazå simptomatologia. se cre¿te doza la maximum 40 mg/zi. la culcare. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. deci. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. pentru a evita insomnia. doza necesarå este mai mare decât în depresie: 20-40-60 mg/zi. dozå unicå diminea¡a. Modul de administrare. • Popula¡iile speciale. la culcare. Se cre¿te apoi la 50 mg/zi. De asemenea. . Doza eficientå zilnicå este 75-100 mg/zi. Dupå cum am aråtat anterior. este nevoie. ca persoanele cu afectare renalå sau hepaticå. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. au nevoie de doze reduse ¿i administrare mai frecventå. FLUVOXAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. se cre¿te pânå la doza maximå de 200 mg/zi. la culcare. • în mutismul electiv. se va administra în timpul meselor. dozele de fluvoxaminå recomandate sunt de 25-100-200 mg/zi. O dozå de 40-60 mg este mai eficientå decât cea de 20 mg. Dozele mai mari de 100 mg/zi se frac¡ioneazå în douå prize. Dacå este necesar. în func¡ie de dozå. se ajusteazå gradat. cu efectele secundare cele mai scåzute. • În depresie: Doza ini¡ialå va fi de 25 mg/zi în prima såptåmânå. Fluvoxamina se va administra dozå unicå seara. ini¡ial se administreazå 10 mg/zi. Fluoxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. Pentru a evita anxietatea ¿i nelini¿tea se poate începe cu 5 mg/zi. • În tulburåri alimentare ca bulimia nervoaså se administreazå 40-60 mg/zi. astfel ca doza de la culcare så fie de maximum 100 mg. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. existå o perioadå de laten¡å pânå la debutul ac¡iunii antidepresive ¿i pânå la evaluarea definitivå a ac¡iunii antidepresive. råspunsul fiind gradat. administratå seara. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å.

Modul de administrare. La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-50 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se va face cu cele mai mici doze care men¡in efectul terapeutic. • La persoanele cu afectare hepaticå sau renalå se administreazå doze scåzute. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. Sertralina se va administra dozå unicå seara. • În Tuburårile anxioase/Fobia socialå. se va începe tratamentul cu doze scåzute ¿i se va monitoriza cu aten¡ie. administratå seara. cu alimentele). PAROXETINA La adolescen¡i. Modul de administrare. la interval de câteva zile. se cre¿te doza cu 10 mg. Doza ini¡ialå este de 10-20 mg/zi. Dacå nu se ob¡in îmbunåtå¡iri în 1-3 såptåmâni. administratå seara. . doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-60 mg/zi. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. pentru a evita efectele gastro-intestinale (se poate administra ¿i diminea¡a. dozele de sertralinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. doza optimå este de 20 mg/zi. doza eficace este cuprinså în intervalul 20-50 mg/zi. SERTRALINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. pentru a evita sedarea. Paroxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. Dupå câteva zile se cre¿te la 100 mg/zi. pânå la doza maximå de 40-50 mg/zi. fiind a¿teptat dupå 3-4 såptåmâni. • În Tulburarea de panicå. råspunsul terapeutic este întârziat. se ajusteazå gradat. Doza eficientå zilnicå este 100-200 mg/zi. dupå maså. la intervale de 1-2 såptåmâni (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7-14 zile). la culcare. • În caz de insuficien¡å renalå sau hepaticå. Cre¿terile se fac cu 50 mg/zi. la culcare. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i. administratå în dozå unicå diminea¡a. dozele de paroxetinå recomandate sunt de 10-50 mg/zi. • În depresie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 189 • În Tulburarea obsesiv compulsivå: Doza ini¡ialå este de 25-50 mg/zi. • În Tulburarea obsesiv compulsivå.

• La cei cu afectare renalå sau hepaticå. slåbiciune. • În depresie: Doza ini¡ialå: 5-10 mg/zi. . Doza ini¡ialå: 25-50 mg/zi. Doza de între¡inere: cea mai micå dozå care men¡ine efectul terapeutic. Întreruperea administrårii ISRS Întreruperea bruscå a ISRS cu T½ scurt (paroxetina.5. • În depresie. doar dacå nu apare råspuns. se administreazå 5 mg/zi. se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei • hipersensibilitate la diferi¡ii ISRS. pânå la doza maximå de 200 mg.190 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal. Citalopramul se va administra dozå unicå diminea¡a sau seara. parestezii. la cei cu afectare severå. insomnie. cu sau fårå alimente. Dacå nu se observå nici o îmbunåtå¡ire clinicå dupå 1-3 såptåmâni. în dozå unicå. cu urmåtoarele manifeståri clinice: ame¡eli. cefalee. la intervale de o såptåmânå. Dacå nu apare råspunsul clinic.6. se reduc dozele. seara/diminea¡a. simptome pseudomigrenoase. fluvoxamina) determinå sindrom de sevraj. Doza de între¡inere va fi cea mai micå dozå care men¡ine îmbunåtå¡irea clinicå. simptome ce CRS. • La cei cu afectare hepaticå. • În Tulburarea obsesiv compulsivå se administreazå doze de 50-200 mg/zi. care prezintå un metabolit activ ¿i are timpul de înjumåtå¡ire lung. 4. seara. Modul de administrare. dozele de citalopram recomandate sunt de 10-40 mg/zi. cu o cre¿tere pânå la 30 mg/zi. pânå la 40 mg/zi. anxietate. Acest sindrom nu apare la fluoxetinå. • La cei cu afectare renalå u¿oarå sau moderatå nu este necesarå ajustarea dozelor. într-un interval de doze de 50-200 mg/zi. în dozå unicå. se impune scåderea dozelor. scåderea capacitå¡ii de concentrare. în prima såptåmânå. CITALOPRAMUL La adolescen¡i. se cre¿te doza cu 50 mg såptåmânal (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7 zile). administratå într-o singurå prizå. se cre¿te doza cu 10 mg.

1. necesare la conducerea autovehiculelor. 2000). inclusiv anumite sporturi: avertizarea pacientului pânå la excluderea riscului. triptofan. rezultând reducerea anxietå¡ii ¿i a depresiei.6. Le vom prezenta. 4. de asemenea. blocare/antagonist al receptorilor presinaptici α2adrenergici.5. 5HT3. sarcini cu risc. rezultând cre¿terea nivelurilor sinaptice de NA ¿i 5HT. 2000). Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina 4. Ac¡ioneazå atât la nivel pre-. stimularea autoreceptorilor 5HT1A. cât ¿i post-sinaptic. 4. pe scurt. ISRS cresc toxicitatea antidepresivelor triciclice prin cre¿terea concentra¡iei plasmatice a acestora (Kaplan. Principalele ac¡iuni psihofarmacologice ale acestui medicament sunt: 1. nu existå studii suficiente la copil ¿i adolescent. producerea convulsiilor (Kaplan. întrucât speråm cå studiile ulterioare vor duce la acceptarea unora dintre ele la copil ¿i adolescent. totu¿i. 3. de¿i acestea ¿i-au dovedit eficacitatea ca antidepresive la adult. • infarct miocardic acut. afec¡iuni cardiace: ISRS nu au fost evaluate.7. Pentru urmåtoarele clase de antidepresive. 2. amplificând transmisia 5-HT ¿i NA. . måcar pentru anumite tulburåri. litiu sau alte antidepresive care inhibå recaptarea serotoninei (Kaplan. • pot induce sedare ¿i pot interfera cu reac¡iile mentale ¿i fizice prompte. 2000). ISRS: fluoxetina/fluvoxamina/paroxetina/sertralina/citalopramul trebuie întrerupte cu 5/2/2/2/2 såptåmâni înainte de administrarea IMAO). Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei Mirtazapina are o ac¡iune farmacologicå dualå.6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 191 • administrarea concomitentå cu IMAO (IMAO trebuie întrerupt cu 14 zile înainte de administrarea ISRS. astfel cå nu au intrat în practica clinicå curentå la aceste categorii de vârste. blocare/antagonist al receptorilor 5HT2. Asocierea litiului sau a clozapinei poate determina. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS pot determina sindrom serotoninic în special dacå se administreazå concomitent cu IMAO.

de la ultima dozå de IMAO. are un metabolit activ. Mirtazapina este metabolizatå la nivel hepatic. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Se eliminå la nivel renal. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2 ore. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 5 zile. fiind necesar un interval liber de 14 zile. nu inhibå recaptarea nici unui neurotransmi¡åtor. iar afectarea renalå determinå reducerea cu 50 % a clearance-ului. 6. sedare. Nu produce efectele digestive ¿i anxiogene ale ISRS. la culcare.3. unde are eficien¡å similarå amitriptilinei ¿i clomipraminei. seara. Råspunsul clinic apare dupå 2-4 såptåmâni. 4. alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii. antagonist al receptorilor H1. Indica¡iile mirtazapinei Mirtazapina este indicatå în depresia moderatå ¿i severå.4. 5. cu cre¿tere în greutate. ameliorarea tulburårilor de somn ¿i ac¡iunea sedativå. 4. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. rezultå efectele antidepresive ¿i anxiolitice. chiar pentru pacien¡ii interna¡i (cazurile cu depresie severå). Mirtazapina provoacå disfunc¡ionalitå¡i sexuale minime. antagonist moderat al receptorilor muscarinici. Efectele secundare ale mirtazapinei Mirtazapina poate cauza somnolen¡å. . Contraindica¡iile mirtazapinei Administrarea concomitentå cu IMAO este prohibitå. În condi¡iile afectårii func¡iei hepatice.2.6. 4. antagonist moderat al receptorilor α1adrenergici.5.192 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. prin intermediul complexului enzimatic al citocromului P450. clearance-ul plasmatic va fi cu 30% mai redus. Timpul de înjumåtå¡ire este de 20-40 ore. În urma acestor ac¡iuni biologice. precum ¿i administrarea dozei seara. Poate determina cre¿terea apetitului. 7. înainte de culcare. impunând precau¡ii pentru conducerea autovehiculelor ¿i activitå¡ile cu risc. 4.6. tulburåri digestive de micå amploare ca ¿i absen¡a efectelor anticolinergice caracteristice ADT.6. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 85%.6. putând fi administratå în dozå unicå.

La cei cu afectare hepaticå sau renalå se vor administra doze mai mici. poate cauza cre¿terea nivelului seric de colesterol. în func¡ie de dozå: • la doze mici: 37. Ini¡ial se administreazå 7. noradrenergicå ¿i dopaminergicå.7.7. Mirtazapina se va administra în dozå unicå. amplificând transmisia serotoninergicå. • la doze medii: 150-225 mg. De asemenea. .5-150mg. degluti¡ie dureroaså (faringita).6. ac¡ioneazå ca antidepresiv dual 5HT/NA. Utilizarea clinicå a mirtazapinei Dozele de mirtazapinå recomandate sunt de 7. Modul de administrare. frisoane.5-30 mg/zi. ac¡ioneazå ca ISRS. seara. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei Venlafaxina are o triplå ac¡iune farmacologicå presinapticå. alte semne de infec¡ie. 4. când apar simptome ¿i semne ca: febrå. determinarea hemogramei. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu succes a mirtazapinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. 4.6. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei Mirtazapina poten¡eazå efectul sedativ al alcoolului ¿i al benzodiazepinelor. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina 4.6.7.5 mg. Un efect secundar grav este agranulocitoza. Blocarea recaptårii 5HT/NA/DA se realizeazå gradual. ulcera¡ii ale mucoasei.5 mg. 4. trigliceride. la culcare. seara. pânå la o dozå maximå de 30 mg. Realizeazå o blocare potentå a recaptårii 5HT ¿i a recaptårii NA ¿i o slabå blocare a recaptårii DA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 193 Efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale) sunt de micå intensitate. Poate determina hipotensiune ortostaticå. cu câte 7. Se impune efectuarea unui consult medical riguros. administratå seara la culcare. cre¿terea transaminazelor. Leucopenia impune întreruperea tratamentului. la culcare. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. se cre¿te apoi la interval de 5 zile.1.

2. . Este necesarå ajustarea dozelor. mai rapid decât în cazul ISRS (2-4 såptåmâni).194 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • la doze mari de 225mg. 4. are o ac¡iune triplå: 5HT/ NA/DA. instalându-se în primele 2 såptåmâni la doze de 200 mg. • Tulburarea obsesiv compulsivå.3. • Durerea cronicå. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-6 ore (venlafaxina în 1-2 ore. necesitând 2-3 doze/zi. metabolitul: 9-13 ore). La cei cu afectare hepaticå are un T½ prelungit cu 3060% ¿i un clearance scåzut cu 30-50%. • Tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie.7. iar la cei cu afectare renalå are un T½ prelungit cu 40-50% ¿i un clearance scåzut cu 24%. • Fobia socialå. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 35%. Nu are afinitate semnificativå pe receptorii muscarinici.7. histaminici. 4. alfa 1 adrenergici. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei Nu se administreazå venlafaxinå în caz de hipersensibilitate la acest medicament ¿i în caz de istoric de hipertensiune arterialå. Indica¡iile venlafaxinei Venlafaxina se administreazå pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå: debutul ac¡iunii farmacologice este rapid. Timpul de înjumåtå¡ire este de 3-13 ore (venlafaxina: 3-7 ore. Nu are activitate de IMAO. opioizi. 4. Alimentele nu interferå în absorb¡ia venlafaxinei. • Unii autori acceptå folosirea venlafaxinei în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie.4. Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. fiind unicul antidepresiv cu ac¡iune pe DA prezent pe pia¡å. în doze de 150 mg/zi. Metabolizarea se face la nivel hepatic. La copii ¿i adolescen¡i nu se administreazå. rezultând un metabolit activ: O desmetilvenlafaxina. • Tulburarea de anxietate generalizatå.7. cu elemente psihotice. iar metabolitul în 2-6 ore) ¿i concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3 zile. • Tulburarea depresivå severå.

anorexie. De asemenea.6. 4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 195 Este interziså administrarea concomitentå cu IMAO. anomalii ale ejaculårii ¿i ale orgasmului. Efectele secundare ale venlafaxinei Venlafaxina poate cauza grea¡å. Se cre¿te apoi doza la 75 mg/zi. cu 25% la pacien¡ii cu afectare u¿oarå-moderatå ¿i cu 50% la cei cu dializå. în 2 såptåmâni.5.75 x 2). vertij. nervozitate. prin administrarea dozei de 200 mg/zi încå din prima zi. dupå câteva (2-3) såptåmâni se poate cre¿te doza cu maximum 75 mg/zi. prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. în caz de afectare moderatå sau mai mult. Modul de administrare. tulburåri erectile. doza se poate cre¿te treptat. insomnie. Dacå nu apare nici o îmbunåtå¡ire clinicå. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. uscåciunea mucoasei bucale. somnolen¡å. Grea¡a ¿i ame¡eala se reduc pe parcursul tratamentului. În cazurile severe. Utilizarea clinicå a venlafaxinei Dozele de mirtazapinå recomandate la adolescen¡i sunt de 18. Efectul antidepresiv rapid poate fi ob¡inut imediat. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu .75-150 mg/zi. Ini¡ial se administreazå 37.7. la intervale de o såptåmânå. timp de de 4-7 zile. poate determina. pânå la 150 mg/zi. o datå cu alimentele.5 mg/zi (18. în caz de cirozå. care trebuie întrerupte cu douå såptåmâni înainte de ini¡ierea tratamentului cu venelafaxinå. La persoanele cu afectare renalå se reduce doza ini¡ialå.7. tratamentul cu IMAO se poate ini¡ia la o såptåmânå de la întreruperea tratamentului cu venlafaxinå. cre¿terea alurii ventriculare. în cazul pacien¡ilor interna¡i afla¡i sub supraveghere. 4. vedere neclarå. impoten¡å. în 2 prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. Mirtazapina se va administra în 2-3 doze/zi. cre¿terea tensiunii arteriale diastolice – efect dependent de dozå (la doze>300) – impunând reducerea dozelor sau chiar întreruperea tratamentului. divizate în trei prize. la 225 mg/zi – 350-375 mg/zi. pentru a se minimaliza efectele adverse (grea¡a). o datå cu alimentele. Venlafaxina poate cauza cre¿terea nivelului colesterolului plasmatic. prin efect mediat noradrenergic. La persoanele cu afectare hepaticå se impune reducerea dozei ini¡iale la jumatåte. astenie. constipa¡ie.

Existå. cu scåderea treptatå a dozelor. care este responsabil de principala ac¡iune a medicamentului. somnolen¡å ¿i insomnie. Se considerå actualmente cå acest medicament este: • slab inhibitor al recaptårii DA. afectare a func¡iei hepatice sau renale. prelungirea intervalului QT la 500 ms. 4. de asemenea.1.7. manifestat prin grea¡å. • dializa. Se impun urmåtoarele måsuri: • internare în sec¡ia de terapie intensivå. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului Mecanismul de ac¡iune al bupropionului este necunoscut.8. hemoperfuzia ¿i diureza for¡atå nu sunt eficiente (venlafaxina are un volum de distribu¡ie mare). Întreruperea tratamentului Venlafaxina are T½ redus. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei Cimetidina inhibå metabolizarea hepaticå a venlafaxinei ¿i îi cre¿te concentra¡ia plasmaticå maximå. Aceastå combina¡ie trebuie evitatå la persoanele cu HTA preexistentå. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul 4.196 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI succes a venlafaxinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. o interac¡iune poten¡ialå între venlafaxinå ¿i toate medicamentele metabolizate tot de citocromul P450. • asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate. 4. pentru orice pacient care a primit tratament cu venlafaxinå mai mult de 7 zile. astfel cå întreruperea bruscå poate duce la apari¡ia unui sindrom de abstinen¡å. . • slab inhibitor al recaptårii NA ¿i • slab inhibitor al recaptårii 5HT. pentru a stimula vårsåtura ¿i se practicå lavajul. Tratamentul se întrerupe gradat.7. a semnelor vitale. La supradozare. Nu existå antidot specific pentru venlafaxinå. venlafaxina determinå somnolen¡å. timp de 2-4 såptåmâni. tahicardie sinusalå minorå. • måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. convulsii.8. dar nu are efect asupra metabolitului activ al acesteia. • monitorizarea cardiacå. vârstnici.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

197

4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Este metabolizat la nivel hepatic, prin reducere ¿i hidroxilare, rezultând 4 metaboli¡i activi. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în douå ore. Timpul de înjumåtå¡ire este de 12 ore (8-40), necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 80%. Se eliminå în cea mai mare parte prin urinå (87%) ¿i în micå måsurå prin fecale (10%). La cei cu afectare hepaticå sau renalå clearance-ul este scåzut; se impune scåderea dozelor. 4.8.3. Indica¡iile bupropionului Bupropionul este recomandat pentru: • Unii autori îl recomandå ¿i în tulburarea depresivå majorå la copil ¿i adolescent, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000). • Tulburarea bipolarå I, tulburarea bipolarå II cu ciclicitate rapidå (existå risc mai mic de a produce viraj maniacal). • De¿i nu a fost aprobatå folosirea bupropionului pânå la 18 ani, unii autori îl recomandå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, ca medicament de linia a II-a, dupå simpatomimetice, chiar la copil (Kaplan ¿i Sadock, 2002). Totu¿i, nu se recomandå la vârste foarte mici, având în vedere efectele adverse grave care pot så aparå (Kaplan, 2000). Se recomandå la persoanele care prezintå Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu depresie sau Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu un pattern persistent de încålcare a normelor sociale ¿i a drepturilor celorlal¡i sau abuz de substan¡e (Kaplan ¿i Sadock, 2002). • Dezintoxicare în intoxica¡ia cu cocainå. Este preferat altor antidepresive deoarece nu produce hipotensiune ortostaticå, stimularea apetitului sau disfunc¡ii sexuale. 4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului Nu se administreazå bupropion pacien¡ilor prezentând o tulburare epileticå sau istoric de convulsii. De asemenea, nu se administreazå pacien¡ilor diagnostica¡i sau cu istoric de bulimie sau anorexie nervoaså, datoritå riscului mare de apari¡ie a crizelor de epilepsie la aceastå categorie de pacien¡i.

198

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Administrarea concomitentå de IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. Nu se administreazå bupropion dacå existå hipersensibilitate la aceastå substan¡å. 4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului Tratamentul cu bupropion poate produce convulsii (în 0,4% din cazuri), în func¡ie de dozå (la doze mai mari de 450 mg/zi) ¿i în prezen¡a unor factori predispozan¡i, ca: antecedente de convulsii, tumori ¿i boli cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, ECG cu modificåri, asocierea unor medicamente care scad pragul convulsivant, alcool. Acest efect va fi prevenit prin administrarea unei doze zilnice < 450 mg, administrarea sub forma a trei doze pe zi ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Bupropionul poate determina, de asemenea, nelini¿te, agita¡ie, anxietate, insomnie, cefalee, grea¡å, uscåciunea mucoasei bucale, constipa¡ie, tremor, sedare. Pot apårea ¿i efecte neuropsihiatrice, ca: agita¡ia, declan¿area/activarea de simptome psihotice (idei delirante, halucina¡ii, manie), la pacien¡i fårå/cu antecedente psihiatrice. Au fost descrise ¿i efecte gastro-intestinale, ca: grea¡å, vomå, anorexie, respectiv scådere (cel mai frecvent)/cre¿tere în greutate. Efectele neurologice care pot apårea sunt convulsii, cefalee, tulburåri de somn. Au fost descrise ¿i efecte dermatologice. Efectele psihomotorii determinate de bupropion sunt: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, impunând avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital. Clay et al, 1988, într-un studiu realizat la copii, au precizat cå bupropionul are efecte pozitive unice asupra performan¡elor cognitive între toate antidepresivele, spre deosebire de celelalte, care pot fi ori fårå efecte ori pot avea efecte negative. Cele mai frecvente efecte raportate au fost agita¡ia, uscåciunea mucoaselor, cefalee, grea¡a, vårsåturile, constipa¡ia, tremor. Au fost raportate rezultate fals pozitive la testele screening pentru determinarea amfetaminelor urinare. Tratamentul cu bupropion poate avea ca efect scåderea numårului leucocitelor sangvine, aceasta impunând sistarea tratamentului.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

199

De asemenea, pot apårea modificåri ECG: extrasistole, modificå ri ST-T. 4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului Dozele de bupropion recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt de 50-150 mg/zi pânå la 300 mg/zi, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000; Kaplan ¿i Sadock, 2002). Modul de administrare. Bupropionul se va administra în 2-3 doze pe zi. Ini¡ial se administreazå 0,5mg/kgc pe zi. Se cre¿te doza cu 25 mg sau 0,5 mg/kgc la intervale de 5-7 zile pânå la instalarea råspunsului terapeutic sau pânå la apari¡ia efectelor secundare. Tratamentul de între¡inere se face cu doze cuprinse între 1-5 mg/kgc/zi. La cei cu afectare hepaticå, se recomandå doze reduse. La copiii cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, studiile (Simeon et al, 1986; Clay et al, 1988; Casat et al, 1989) recomandå un interval al dozelor optime de bupropion de 100-150-200 mg/zi. Doza ini¡ialå de 50 mg/zi în prima såptåmânå este crescutå la 100 mg (50 mg de 2 ori pe zi) în a doua såptåmânå ¿i la 150 mg (50 mg de 3 ori pe zi) în a treia såptåmânå. Supradozarea determinå convulsii, halucina¡ii, pierderea con¿tien¡ei, tahicardie, febrå, rigiditate muscularå, rabdomiolizå, hipotensiune, stupor, comå etc. Intoxica¡ia gravå produce convulsii, bradicardie, insuficien¡å cardiacå, comå. Tratamentul implicå spitalizare obligatorie, practicându-se inducerea emezei, administrarea de cårbune activat, lavajul gastric. Se vor monitoriza ECG, valorile probelor de laborator. Diureza for¡atå, dializa ¿i hemoperfuzia pot fi utile uneori. Convulsiile vor fi tratate cu benzodiazepine. Se adaugå tratamentul simptomatic, suportiv. 4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase Administrarea concomitentå cu agen¡i dopaminergici antiparkinsonieni poate produce alterarea stårii de con¿tien¡å, simptome psihotice, dischinezie; se impune reducerea dozei. Asocierea cu Litiu determinå toxicitate SNC, convulsii. Combina¡ia cu fluoxetinå este, în general, bine toleratå; rar existå riscul de apari¡ie a unor simptome ca: panica, alterarea stårii de con¿tien¡å, convulsii.

200

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Substan¡ele care determinå induc¡ie enzimaticå hepaticå (de ex., carbamazepina) reduc concentra¡ia plasmaticå de bupropion; la rândul såu, bupropionul reduce concentra¡ia plasmaticå a acidului valproic.

4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina
4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei Reboxetina ac¡ioneazå la nivel presinaptic, inhibând selectiv mecanismele de recaptare NA. Are o ac¡iune unimodalå, de înaltå specificitate: realizeazå amplificarea unui singur semnal de neurotransmi¡åtor (NA). Determinå cre¿terea concentra¡iei plasmatice de NA ¿i amplificarea semnificativå a afinitå¡ii receptorilor NA. Are afinitate scåzutå pentru receptorii muscarinici ¿i colinergici ¿i nu interac¡ioneazå cu receptorii alfa 1, 2, beta adrenergici, serotoninici, dopaminici ¿i histaminici. Nu are efecte semnificative asupra recaptårii serotoninei ¿i dopaminei. 4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei Absorb¡ia reboxetinei este rapidå, dupå administrare oralå. Alimentele nu influen¡eazå rata absorb¡iei. Reboxetina este metabolizatå hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P 450 3A4. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 2 ore. Reboxetina atinge concentra¡ia de echilibru în 5 zile. Timpul de înjumåtå¡ire este de 13 ore, necesitând 2 doze pe zi. Legare de proteinele plasmatice este în propor¡ie de 76-97%. Eliminarea de face în principal prin urinå. 4.9.3. Indica¡iile reboxetinei Reboxetina este recomandatå în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Tulburåri depresive acute ¿i cronice; în depresia majorå este la fel de eficientå ca ADT ¿i mai eficientå ca ISRS; • Distimie; • Fobia socialå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

201

4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå Administrarea reboxetinei este contraindicatå în caz de hipersensibilitate la acest medicament, glaucom, adenom de prostatå, tratament concomitent cu medicamente hipotensoare, istoric de convulsii. Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå. 4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå Reboxetina determinå efecte anticolinergice, ca: dificultå¡i la urinat, constipa¡ie, uscåciunea mucoasei bucale, perspira¡ie crescutå, congestie nazalå. Poate cauza cefalee, vertij, insomnie. S-a raportat ¿i disfunc¡ie sexualå, la doze > 8 mg/zi. Rar, determinå tremor ¿i efecte adverse cardiovasculare, ca: tahicardie, hipotensiune ortostaticå (la dozele maxime), probabil prin efecte adrenergice. ªi mai rar, cauzeazå anxietate, grea¡å, disfunc¡ie sexualå. Un alt efect advers al reboxetinei poate fi ¿i sindromul de secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. Nu produce lentoare psihomotorie, ca alte antidepresive. 4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei Dozele de reboxetinå recomandate sunt de 2-4-6-8 mg/zi. Modul de administrare. Reboxetina se va administra douå doze pe zi. Se administreazå ini¡ial 2-4 mg/zi (2 mg în dozå unicå sau 2 mg de 2 ori pe zi), råspunsul clinic fiind a¿teptat dupå 2 såptåmâni de tratament. Se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni la 6 mg/zi. În caz de afectare renalå sau hepaticå, doza de start va fi de 2 mg x 2/zi; se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni, în func¡ie de toleran¡å. Nu se recomandå administrarea la copii ¿i adolescen¡i. În caz de supradozare, determinå hipotensiune ortostaticå, anxietate, uneori hipertensiune. Se impune supravegherea func¡iei cardiace ¿i a semnelor vitale. 4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei Reboxetina nu inhibå activitatea citocromilor hepatici P4501A2, 2C9, 2C19, 2E1: nu interferå cu activitatea altor medicamente. Inhibitorii CYP 3A4, de tipul ketoconazolului, îi cresc concentra¡ia plasmaticå cu 50%.

202

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Reboxetina nu poten¡eazå efectele asupra func¡iilor cognitive ale alcoolului. Asocierea ISR NA + ISRS poate fi utilå la pacien¡ii care nu råspund la medicamente administrate separat, deoarece efectele acestora nu se suprapun.

4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona
4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei Trazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. Astfel, acest medicament are urmåtoarele ac¡iuni: • antagonist potent, realizând blocada receptorilor 5HT2A,2C postsinaptici; prin downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2 are efecte antidepresive; • realizeazå activarea/stimularea selectivå a receptorilor 5HT1A, cu rol important în depresie, anxietate ¿i comportamentul violent; • agonist selectiv al receptorilor 5HT2C, aceasta explicând atât eficacitatea sa cât ¿i efectele adverse: migrenå, anxietate, scådere ponderalå; • inhibitor slab al recaptårii 5HT, determinând cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivelul sinapsei. Trazodona este, de asemenea, antagonist slab al receptorilor α1NA, ceea ce explica o parte dintre efectele adverse. 4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei Trazodona se absoarbe rapid ¿i complet dupå administrare oralå; alimentele întârzie ¿i scad absorb¡ia. Metabolizarea trazodonei se face la nivel hepatic, prin N dealchilare, rezultând 3-4 metaboli¡i (un metabolit activ: m-clorofenil-piperazina are efecte serotoninergice). Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Trazodona atinge concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. Timpul de înjumåtå¡ire al trazodonei este de 5-9 ore, necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 89-95%. Se eliminå în primul rând prin metabolizare hepaticå, iar excre¡ia metaboli¡ilor se face prin urinå (75%) ¿i fecale (30%). 4.10.3. Indica¡iile trazodonei • În tulburarea depresivå majorå, eficien¡a trazodonei este comparabilå cu cea a ADT.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

203

• Tulburarea de anxietate generalizatå; • Anxietatea asociatå cu tulburare depresivå sau simptome depresive; • Tulburarea de panicå cu sau fårå agorafobie; • Tulburarea obsesiv compulsivå; • Bulimia nervoaså; • Comportament autoagresiv cu sau fårå Întârziere mintalå (Fras, 1987; Ghaziuddin ¿i Alessi, 1992; Ziubietta ¿i Alessi, 1992 cita¡i de Green W.H., 1995); • În insomnie, ca hipnotic : 25-100 mg seara, nu are poten¡ial de adic¡ie (efecte favorabile asupra arhitecturii somnului: cre¿terea duratei totale de somn, scade numårul ¿i durata trezirilor din timpul nop¡ii, scade durata somnului REM, nu reduce stadiul 4 al somnului). 4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei • Hipersensibilitate la substan¡å; • Afec¡iuni cardiace, AVC, infarct miocardic, hipovolemie, tratament antihipertensiv; • Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de cel pu¡in 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. 4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei Trazodona poate determina ame¡ealå, grea¡å/vomå (uneori diaree), cefalee, uscåciunea mucoasei bucale, sedare, somnolen¡å, constipa¡ie, astenie, insomnie, senza¡ie de zåpåcealå, alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, sedare, ambliopie. De asemenea, acest medicament poate activa SNC, producând viraj maniacal. Uscåciunea mucoasei bucale se explicå prin blocajul adrenergic, trazodona neavând efecte anticolinergice. Efectele cardiovasculare, ca: hipotensiune ortostaticå, ame¡ealå, vertij, sincopå, aritmii, se explicå tot prin blocajul adrenergic. Trazodona poate avea efecte endocrine, determinând cre¿terea nivelurilor de prolactinå ¿i poate produce priapism (pe cåile noradrenergice). 4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei • Copii sub 6 ani: trazodona nu este recomandatå; • Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: dozele de trazodonå recomandate sunt de 6 mg/kgc/zi. (Uspdi, 1992 citat de Green W.H., 1995).

este necesarå reducerea dozelor.C postsinaptici. pentru a reduce efectele adverse gastro-intestinale. pânå la 100-200-400 mg pe zi. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei Nefazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. Interac¡ioneazå cu anestezicele. . Se va cre¿te doza cu 50 mg la interval de 3-4 zile. 4. doza zilnicå trebuie så fie reduså la jumåtate. realizând o downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2. realizeazå o activare/stimulare selectivå a receptorilor 5HT1A.204 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. de aceea se recomandå întreruperea tratamentului înainte de interven¡ia chirurgicalå. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona 4. Trazodona se va administra în trei-patru doze pe zi. Ameliorarea simptomelor apare în 7-10 zile de la ini¡ierea tratamentului.7. împreunå cu alimentele. dozele trebuie men¡inute la nivelul minim eficace. iar cre¿terile dozelor trebuie så fie cu cantitå¡i mai mici ¿i la intervale mai mari. deoarece pot apårea simptome de întrerupere. Apari¡ia ame¡elii necesitå administrarea unei doze mai mari seara la culcare sau ajustarea dozelor. anxietate ¿i comportamentul violent. cu efecte clinice antidepresive. ca de exemplu un rebound al insomniei. înainte de culcare. în trei-patru prize.11. cu rol important în depresie. cu o dozå mai mare la culcare.1. De asemenea. Ini¡ial se administreazå 25-50 mg/zi în dozå unicå seara sau în douå doze zilnice. Când efectul terapeutic a fost atins. Efectuarea terapiei electroconvulsivante impune întreruperea tratamentului cu trazodonå. 4. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei Trazodona cre¿te nivelurile plasmatice ale digoxinei ¿i fenitoinei. în func¡ie de råspuns. La pacien¡ii cu afectare hepaticå. Astfel. În terapia de între¡inere. este un antagonist al receptorilor 5HT2A.10.11. Întreruperea tratamentului se face treptat.

11. anxietatea. Se eliminå prin urinå (50-65%) ¿i prin fecale (20-40%). Alimentele întârzie absorb¡ia.11. • Panica asociatå cu tulburare depresivå sau cu simptome depresive. • Sarcinå.2. • Tulburarea disforicå premenstrualå. T1/2 este de 2-4 ore. aceasta explicând eficacitatea sa. Indica¡iile nefazodonei Nefazodona este recomandatå numai la adult. hipovolemie. 4.4. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 99%. Are efect redus ca inhibitor al recaptårii NA ¿i este antagonist slab al receptorilor α1adrenergici. • Durerea cronicå. 4.3. . • TSPT.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 205 Ac¡ioneazå ¿i ca agonist (activare/stimulare selectivå) al receptorilor 5HT2C. La cei cu afectare hepaticå gravå. atinge o concentra¡ie plasmaticå dublå. • Sindromul de fatigabilitate cronicå. alåptare. AVC. dar ¿i efecte adverse ca: migrena. tratament antihipertensiv. Contraindica¡iile nefazodonei • Hipersensibilitate la nefazodonå. 4. • Tulburarea de anxietate generalizatå. care posedå proprietå¡i similare nefazodonei ¿i un metabolit activ – m-clorofenil-piperazina – care are efecte serotoninergice. prin N dealchilare. pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Este metabolizatå la nivel hepatic. Ca inhibitor al recaptårii 5HT. scåderea ponderalå. determinå cre¿terea cantitå¡ii sinaptice de 5HT. necesitând 2-3 doze pe zi. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-3 ore. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. • Tulburarea de panicå.11. rezultând 2 metaboli¡i activi: hidronefazodona ¿i triazoldiona. • Afec¡iuni cardiace. infarct miocardic.

Supradozarea În cazul supradozårii apar ame¡ealå. Nefazodona se va administra în douå-trei doze pe zi. Utilizarea clinicå a nefazodonei Dozele de nefazodonå recomandate sunt de 100-300-600 mg/zi. Nu existå antidot specific. nefazodona poate determina viraj maniacal. de asemenea. somnolen¡å. Ini¡ial se administreazå 100-200 mg/zi (50-100 mg x 2/zi). determinând cre¿terea nivelului de prolactinå. Efectele secundare ale nefazodonei Nefazodona poate determina grea¡å.206 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea concomitentå a IMAO trebuie evitatå. Modul de administrare.6. 4. tratamentul va fi simptomatic. pânå la o dozå maximå de 400 mg/zi. Nefazodona poate avea. ambliopie. senza¡ie de zåpåcealå. De asemenea. vomå ¿i cre¿terea inciden¡ei ¿i severitå¡ii efectelor adverse. doza ini¡ialå va fi de 50 mg x 2 pe zi. Dozele se vor cre¿te cu cantitå¡i mai mici.11. poate avea efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. pânå la 300-600 mg/zi. Doza zilnicå trebuie så fie 2/3 din doza obi¿nuitå a adultului. în cazul apari¡iei hipotensiunii sau sedårii. Un alt efect nedorit care poate apårea este priapismul. Cre¿terea dozelor se face treptat pentru a limita dezvoltarea efectelor adverse.11. insomnie. suportiv. Efectele adverse psihomotorii pot fi: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii (se impune avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital). La persoanele cu afectare hepaticå. se impune reducerea dozei. 4. constipa¡ie. cre¿te nivelul sangvin al alprazolamului ¿i haloperidolului. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei Nefazodona cre¿te nivelul sangvin al triazolamului cu afectare psihomotorie. Efectul antidepresiv poate apårea dupå 2-4 såptåmâni. 4. cefalee.5.7. se reduce doza. în douå prize. . este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. De asemenea. astenie. Nu se recomandå administrarea la copil ¿i adolescent. aritmii. la intervale mai mari. cu 100-200 mg/zi la intervale de 1 såptåmânå. sincopå. vertij.11. uscåciunea mucoasei bucale. efecte endocrine.

iar dopamina ¿i tiramina sunt metabolizate de cele douå izoenzime. pentru evitarea unor gre¿eli terapeutice. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) Utilizarea IMAO ¿i IMAO reversibili råmâne limitatå. MAO-A ¿i MAO-B. Tranilcipromina. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei • Inhibitori ireversibili ai enzimelor MAO-A ¿i MAO-B: Fenelzin. sistemului nervos simpatic. 4. vom prezenta pe scurt ¿i aceste medicamente. provocând accidente hipertensive grave. Aceastå substan¡å råmâne în circula¡ie. dopamina. tractului gastro-intestinal. Isocarboxazid. pe care trebuie så o aibå în permanen¡å asupra lui. serotonina ¿i adrenalina sunt metabolizate de MAO-A.2. Se recomandå întreruperea înainte de interven¡iile chirurgicale. întrucât consideråm necesar ca medicul pedopsihiatru så fie familiarizat cu efectele acestei categorii de substan¡e ¿i precau¡iile care se impun. 4. Se va oferi pacientului o listå cu alimentele pe care acesta trebuie så le evite. Clorgylina. De¿i nu le folosim la copil ¿i adolescent. tiramina. adrenalina. deoarece interac¡ioneazå cu anestezicele.12. Noradrenalina. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Monoamin-oxidaza este o enzimå intracelularå situatå pe membrana mitocondrialå externå a celulelor råspândite în întreg organismul. • Inhibitor selectiv ¿i reversibil al MAO-B: Selegilina. serotonina. Befloxaton. IMAO ac¡ioneazå aupra MAO situate: la nivelul SNC. Tratamentul cu aceste substan¡e impune un regim alimentar strict. nemaiputând fi metabolizatå la administrarea IMAO. Toloxalona. ficatului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 207 Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. • Inhibitori selectivi ¿i reversibili ai MAO-A: Moclobemid. 4. chiar ¿i în patologia adultului. cu excluderea alimentelor care con¡in tiraminå.1. la copil ¿i adolescent nu se administreazå.12.12. al cårei rol este acela de a degrada monoaminele citoplasmatice: noradrenalina. .

Ating concentra¡ia plasmaticå maximå: fenelzina. ficat. Inhibitorii selectivi ai MAO-A prezintå activitate inhibitorie nesemnificativå asupra MAO-B. tractul gastro-intestinal. tiraminei. ixocarboxazid produc în 2 såptåmâni inactivarea ireversibilå a MAO. ixocarboxazidul în 2 ore.208 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Izoenzima MAO-A se gåse¿te la nivelul SNC. prin intermediul MAO. T½. dar nu ¿i dimensiunea absorb¡iei. fiind reversibilå. Când metabolizarea tiraminei – provenitå din alimente – la nivel gastro-intestinal. iar moclobemidul produce. trombocite ¿i intervine în metabolizarea DA. într-o perioadå mai reduså. tegumente ¿i intervine în metabolizarea NA. tiraminei. revine la normal la 16-48 ore de la administrarea ultimei doze. ¿i scade clearance-ul. Se impune reducerea dozelor zilnice la 1/3-1/2 din dozele standard. tiramina nemodificatå påtrunde în circula¡ie ¿i exercitå un puternic efect presor. T½ este 2-3 ore pentru fenelzinå. sistemul nervos simpatic. La cei cu afectare renalå se impune reducerea dozelor la administrarea de tranilciprominå. triptaminei. tranilcipromina. triptaminei. astfel cå doar alimentele care au concentra¡ii mari de tiraminå trebuie evitate timp de 3 zile de la administrarea ultimei doze de medicament. benzilaminei ¿i metilhistaminei. cu apari¡ia consecutivå a crizei hipertensive. octopaminei. 5HT. iar activitatea MAO-A. Sunt eliminate la nivel renal. Efect terapeutic: fenelzina.12. inactivarea reversibilå a MAO. La cei cu afectare hepaticå cresc concentra¡iile plasmatice maxime. Pentru moclobemid nu au . tranilciprominå ¿i ixocarboxazid ¿i 1. pentru a permite restabilirea concentra¡iei adecvate de MAO. ficat. MAO-B se gåse¿te în SNC.5-3. Sunt metabolizate la nivel hepatic. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Absorb¡ia este rapidå dupå administarea oralå. Alimentele care con¡in tiraminå trebuie evitate timp de 2 såptåmâni de la ultima dozå de IMAO ireversibil.5 ore. tranilcipromina. alimentele reduc rata. 4.5 ore pentru moclobemid.3. DA. este inactivatå de un IMAO ireversibil. iar moclobemidul în 0. rezultând metaboli¡i farmacologic inactivi.

dureri musculare. Moclobemidul poate produce vertij. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei Este absolut necesarå evitarea alimentelor care con¡in tiraminå: brânzeturi fermentate. Nu se administreazå IMAO în afec¡iuni cardiovasculare (risc crescut de HTA). nu este recomandatå modificarea dozelor. Sunt contraindicate în cazurile de hipersensibilitate la IMAO. 4. fructele foarte coapte. Nu se administreazå în tireotoxicozå.12. parestezii. sos de soia. crize de hipertensiune arterialå. discrazii sangvine. insomnie. a aminelor ¿i precursorilor acestora. Nu existå studii efectuate la copii ¿i adolescen¡i. ¿i evitarea substan¡elor simpatomimetice. salamuri. cre¿tere ponderalå. grea¡å. datoritå riscului de a exista sclerozå cerebralå cu afectare vascularå (poten¡iale consecin¡e grave în cazul unei crize hipertensive). Sunt necesare precau¡ii speciale pentru fluoxetinå: 5 såptåmâni între întreruperea fluoxetinei ¿i ini¡ierea IMAO.4. edeme. ficatul etc.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 209 fost observate modificåri ale farmacocineticii. insomnie. dar trebuie luate precau¡ii. 4. drojdia de bere. Se impun precau¡ii la persoanele peste 60 ani. nu are efecte anticolinergice. Nu se administreazå concomitent cu ADT.5.12. ISRS: trebuie så treacå 1 såptamânå de la întreruperea primului pânå la introducerea celuilalt. vinuri. 4. Nu este recomandatå utilizarea în timpul sarcinii. afumat sau conservat. se impun precau¡ii în caz de afectare hepaticå. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO pot cauza hipotensiune ortostaticå. Trec în laptele matern. berea. pe¿tele marinat. båuturi tari. . efecte gastrointestinale mai reduse. mioclonus.12. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO sunt recomandate pentru tulburarea depresivå. disfunc¡ii sexuale. feocromocitom: IMAO poate precipita o crizå hipertensivå. nu interferå func¡ia sexualå. De asemenea. Nu este recomandatå alåptarea.6. Nu se administreazå în afec¡iunile cerebrovasculare ¿i nici în cazurile de cefalee recurentå.

HAM-A ¿i CGI. diminea¡a ¿i la prânz. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit gradat sertralinå de la 12.12. Când se combinå cu trifluoperazinå. mai ales în condi¡iile în care existå o paletå largå de antidepresive mult mai sigure ¿i mai eficace. limitatå. Utilizarea acestor medicamente este. Dupå apari¡ia råspunsului clinic. Când se asociazå TEC (terapie electro-convulsivantå). Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei • Tranilcipromina se administreazå în doze de 20-60 mg/zi. clinicianul preferând alegerea unui antidepresiv mai eficient (IMAO sunt antidepresive mai pu¡in eficiente ca ADT) ¿i care implicå mai pu¡ine riscuri la administrare. combina¡ia: 10 mg tranilciprominå + 1-2 mg trifluoperazinå se administreazå de 2 ori pe zi. apoi se reduce la 10 mg pe zi ca dozå de între¡inere. Se continuå cel pu¡in o såptåmânå. ståri anxioase sau OCD. • Fenelzinul se administreazå în doze de 30-60-90 mg/zi.). Men¡ionåm încå o datå cå. Sertralina a fost eficientå ¿i sigurå.13. Doza ini¡ialå va fi de 10 mg x 2/zi (diminea¡a ¿i la prânz. 4. nu a avut nici o influen¡å pe func¡iile cognitive ¿i nici un efect miorelaxant . doza ini¡ialå fiind de 15 mg. nu se administreazå mai târziu de ora 3 p. Dacå apare råspunsul. Dacå nu apare beneficiul clinic se întrerupe.7. se reduce la o singurå dozå diminea¡a. diminea¡a ¿i la prânz. Observa¡iile clinice au fost combinate cu examinarea pacien¡ilor folosind HAM-D. Dacå nu apare råspunsul în 2-3 såptåmâni. la copil ¿i adolescent. se administreazå câte 10 mg tranilciprominå de 2 ori pe zi.5 la 100 mg/zi. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent SERTRALINA Studii clinice Voloshina et al au studiat în 2001 efectul sertralinei la 72 copii cu vârste cuprinse între 6-18 ani cu depresie.210 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. IMAO nu au fost aprobate ¿i nici noi nu recomandåm folosirea acestora în pedopsihiatrie. se reduce doza gradat. care va fi doza minimå care men¡ine råspunsul clinic. se cre¿te doza la 30 mg/zi (20 mg diminea¡a ¿i 10 mg la prânz). pânå se ajunge la doza de între¡inere. dupå cum am aråtat.m.

cu vârste cuprinse între 6-12 ani ¿i respectiv 13-17 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 211 sau sedativ. Începând cu såptåmâna a 4-a. Rynn et al au condus în 2001 un studiu controlat placebo al sertralinei la 22 copii ¿i adolescen¡i de 5-17 ani cu anxietate generalizatå. Pentru depresia mai severå ¿i OCD. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. NIMH-CS. se considerå cå sertralina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative ale simptomatologiei anxietå¡ii sociale la copil. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Compton et al în 2001. Pacien¡ii au primit random sertralinå maxim 50 mg sau placebo timp de 9 såptåmâni. 36% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi conform CGI. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. iar 29% responderi par¡iali. CGI. Rezultatele unui studiu multicentric randomizat controlat placebo au fost publicate în 1998 de cåtre March et al. În concluzie. Pacien¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 8 såptåmâni. Activitatea acestui medicament este caracterizatå prin manifeståri rapide ale efectelor timoanaleptic ¿i anxiolitic. scorurile HAM-A ¿i CGI au aråtat diferen¡e semnificative între placebo ¿i sertralinå în favoarea sertralinei. CGI-I ¿i CGI-S. Sertralina a fost în general bine toleratå. privind eficacitatea sertralinei la aceastå grupå de vârstå. 14 adolescen¡i cu anxietate socialå. de 10-17 ani. Un råspuns clinic semnificativ a apårut în såptåmâna a 6-a. Måsuråtorile autoaplicate au reflectat aceste diferen¡e la sfâr¿itul tratamentului. Lotul a fost alcåtuit din 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. Autorii considerå cå sertralina în dozå de 50 mg este sigurå ¿i eficientå în tratamentul anxietå¡ii generalizate la copii ¿i adolescen¡i. Pacien¡ii trata¡i cu sertralinå au aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât pacien¡ii pe placebo. pentru mai mult de 2 luni. rezultatele fiind evaluate cu Anxiety Disorder Interview Schedule for Children. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. Diferen¡ele semnificative dintre sertralinå ¿i placebo au apårut în såptåmâna 3 ¿i au . Principalele scale pentru evaluarea råspunsului au fost CY-BOCS. S-au folosit în principal HAM-A ¿i CGI. 50 mg/zi reprezintå o dozå semnificativå pentru depresia medie. Social Phobia and Anxiety Inventory for Children. dozele au fost de pânå la 100 mg/zi.

12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. La sfâr¿itul studiului. iar dupå 42 de zile de terapie a scåzut la 14. Principala scalå de evaluare a fost CY-BOCS.212 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI persistat pe toatå durata studiului. Inciden¡a insomniei. tulburåri gastrice. CGI-I ¿i CGI-S. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå. gurå uscatå ¿i „o senza¡ie amuzantå în piept“. To¡i adolescen¡ii au primit sertralinå 25-200 mg/zi gradat în 21 de zile. între care o fatå cu OCD asociatå (Lombroso.5-2. Autorul considerå în final cå sertralina în combina¡ie cu terapia comportamentalå este promi¡åtoare în tratamentul adolescen¡ilor cu OCD rezistentå la tratament. Concluziile studiului sugereazå cå sertralina pare så fie sigurå ¿i eficientå pe termen scurt la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani cu OCD au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook et al în 2001.5 mg/zi treptat. Efectele secundare au fost ame¡ealå. NIMH-CS. gre¡ei.4. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. fluoxetinå (3) sau ambele (3). 42% din simptomatologia pacien¡ilor pe sertralinå ¿i 26% din a celor pe placebo a fost foarte mult sau mult îmbunåtå¡itå. atât pentru lotul total cât ¿i pe subloturile de copii ¿i adolescen¡i.4. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu . Scorul mediu CY-BOCS la începutul studiului a fost 25. psihoterapia concomitentå fiind permiså. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. ºinând cont de scorul CGI-I. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au ob¡inut pentru toate cele patru scale. Johnston prezintå în 1993 cazurile a 5 adolescen¡i de 13-17 ani cu OCD rezistentå la tratament. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. trata¡i anterior cu o combina¡ie de terapie comportamentalå ¿i clomipraminå (5). 1995). Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS.

hiperkinezie. iar 25% o remisiune par¡ialå (CY-BOCS între 8 ¿i 15). Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. Cei 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD care au participat la studiul de 12 såptåmâni placebo-sertralinå prezentat de Cook et al au fost înrola¡i într-un studiu pe termen lung prezentat de Wagner et al în 2002 (Wagner. care a apårut la 4 pacien¡i. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. Sertralina a fost eficientå în tratamentul OCD la copii ¿i adolescen¡i. grea¡å. 2002b). teste de laborator sau EKG. diferen¡a nu a fost semnificativå. durere abdominalå. 47% dintre pacien¡i au ob¡inut o remisiune completå (CY-BOCS = 8). somnolen¡å. . Sertralina 50-200 mg a fost eficientå ¿i în general bine toleratå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD timp de 52 de såptåmâni. dispepsie ¿i vårsåturi. nervozitate. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. completå sau par¡ialå. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. îmbunåtå¡irile s-au men¡inut. 2002a). De¿i copiii au manifestat o probabilitate mai mare de a ob¡ine o remisiune decât adolescen¡ii. Îmbunåtå¡irea în func¡ionarea pacien¡ilor cu disfunc¡ii moderate spre severe a fost realizatå de 69% dintre pacien¡i. NIMH-CS. La sfâr¿itul studiului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 213 peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). La continuarea tratamentului. Acela¿i autor prezintå rezultatele aceluia¿i studiu din perspectiva siguran¡ei ¿i eficacitå¡ii sertralinei pe termen lung (Wagner et al. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. psihoterapia concomitentå fiind permiså. 66% dintre pacien¡ii cu OCD severå la start (CY-BOCS mai mare sau egal cu 26) au avut remisiune. Îmbunåtå¡iri semnificative au fost raportate pe toate scalele ce au evaluat simptomatologia clinicå. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. CGI-I ¿i CGI-S. valorilor de laborator sau electrocardiografiilor. insomnie. diaree. Sertralina a fost bine toleratå. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. cu råspuns acut ce a dus la remisie ¿i un status func¡ional îmbunåtå¡it la o mare parte dintre pacien¡i.

În general. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. în doze de 50200 mg/zi. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. În general. cu depresie. Ghaziuddin et al au raportat în 2001 cazul unei adolescent de 15 ani. cu OCD. respectiv 13-18 ani. Sertralina a fost bine toleratå. în vârstå de 12-18 ani. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final. Nixon et al au descris în 2001 rezultatele unui studiu realizat la 21 adolescen¡i cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8). Timp de 6 luni pacien¡ii au primit sertralinå. Ambele grupuri au aråtat îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. Sertralina poate fi eficientå în tratamentul acut ¿i de între¡inere al depresiei majore la adolescen¡i. evaluarea rezultatelor fiind realizatå cu HAM-D. pacien¡ii au primit sertralinå. Pacien¡ii distimici au råspuns bine în special în faza acutå a tratamentului.214 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. HAM-A ¿i CGI-S. Nixon et al au studiat efectul sertralinei la 21 adolescen¡i de 12-18 ani cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8) (Nixon et al. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. Ratele de råspuns la sfâr¿itul studiului n-au mai fost a¿a ridicate la 2 din cei trei pacien¡i care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. valorilor de laborator sau electrocardiogramelor. timp de 52 de såptåmâni. au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebosertralinå efectuat de Cook et al în 2001. Efecte secundare 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani. care . sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. Grupul cu tulburare distimicå a ob¡inut maximum de råspuns pe scalele HAM-D ¿i CGI în såptåmâna 6. Timp de 6 luni. Grupul cu depresie a avut råspunsul maxim clinic pe HAM-D ¿i CGI în såptåmânile 12 ¿i 20. psihoterapia concomitentå fiind permiså. Ratele de råspuns au fost men¡inute în såptåmâna 24 de to¡i cei 6 pacien¡i cu depresie care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. 2001).

primind ¿i metilfenidat. în vârstå de 6-12 ani. Valorile anormale au fost cele ce nu s-au încadrat între percentilele 5 ¿i 95 conform scalelor standardizate pentru grupele de vârstå. Înregistråri EKG au fost efectuate înainte ¿i la sfâr¿itul såptåmânilor 1.sau hipertensiuni de novo atribuite sertralinei. Inciden¡a insomniei. iar PR peste 200 msec a fost considerat BAV. Autorii considerå cå mioclonusul ar putea så fie un efect secundar la sertralinå la unii adolescen¡i. privind efectele sertralinei la 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. iar hipotensiunea ca TA sub 78/46 mmHG la copii ¿i 90/50 pentru adolescen¡i. Hipertensiunea a fost definitå ca fiind TA peste 118/78 mmHg pentru copii ¿i 136/86 mmHg pentru adolescen¡i. în timp ce la 2 adolescen¡i pe placebo s-a måsurat hipotensiune. Semnele vitale (TA ¿i RC) au fost måsurate înainte ¿i periodic pe parcursul studiului. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. vârsta micå ¿i un sistem nervos central compromis prin afec¡iuni asociate. Hipertensiune tranzitorie ¿i asimptomaticå s-a måsurat la 2 copii cu placebo ¿i la 1 cu sertralinå. måsurându-se AV ¿i durata intervalelor PR. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind TA de repaus sau ortostaticå. Cei 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD inclu¿i în studiul raportat de March (March et al. gre¡ei. QRS ¿i QTc. Dupå 6 ani de tratament a dezvoltat mioclonus. Nici un pacient nu a prezentat simptome clinice ¿i nu a abandonat studiul datoritå modificårii semnelor vitale. Nu au existat hipo. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. anomalii nodale sau anomalii de conducere intraventriculare. controlat placebo. March et al au publicat în 1998 rezultatele unui studiu randomizat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 215 timp de 6 ani a urmat tratament neîntrerupt cu sertralinå. Îmbunåtå¡irea tulburårii de mi¿care s-a produs la tratament cu acid valproic. Factori de risc ar putea så fie durata de mai mul¡i ani a tratamentului. ¿i respectiv 13-17 ani. RC peste 120 bpm a fost consideratå tahicardie. Autorii . Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. 4 ¿i 12. 1998) au fost analiza¡i pentru a vedea efectele adverse cardiovasculare la sertralinå de cåtre Wilens et al în 1999. care nu a cedat la oprirea sertralinei ¿i continuarea doar cu metilfenidat. Nu au existat anomalii EEG de novo de tipul aritmii sinusale.

Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final (Wagner. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. 2002b). Timpul de înjumåtå¡ire a sertralinei 50 mg devine semnificativ mai scurt de la doza ini¡ialå la echilibru.4 ore sau de 20. care au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook (Cook et al. grea¡å. 12 adolescen¡i au luat sertralinå 50 mg/zi timp de 2 såptåmâni. Recaptarea serotoninei plachetare a fost inhibatå cu 61 ± 15% dupå aproximativ 2 såptåmâni de sertralinå 50 mg. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. nervozitate. Wagner et al au måsurat siguran¡a sertralinei administrate pe termen lung la 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD. folosind un lot de 28 adolescen¡i. Semnele vitale ¿i înregistrårile EKG nu par så fie necesare în tratamentul de rutinå la tineri fårå alte probleme medicale ce folosesc doze terapeutice de sertralinå. durere abdominalå. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. ¿i mul¡i .5 ore fa¡å de 26. Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. Farmacocineticå Axelson et al au prezentat în 2002 farmacocinetica ¿i dinamica sertralinei la adolescen¡i. 2001). 10 adolescen¡i au primit o singurå dozå de sertralinå 50 mg pentru determinarea parametrilor farmacocinetici. diaree. Timpul de înjumåtå¡ire la 50 mg a fost semnificativ mai scurt decât timpul de înjumåtå¡ire a unei singure doze sau timpul de înjumåtå¡ire la 100-150 mg (15. hiperkinezie. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD.3 ± 3.7 ± 3. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. iar 6 au primit 100-150 mg/zi. care a apårut la 4 pacien¡i. timp de 52 de såptåmâni. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. insomnie. teste de laborator sau EKG. în doze de 50-200 mg/zi.4 ± 3.4 ore). somnolen¡å. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. dispepsie ¿i vårsåturi.216 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI afirmå cå monoterapia cu sertralinå are un profil cardiovascular benign la copii ¿i adolescen¡i.

au fost înrola¡i într-un studiu dublu-orb. ¿i îmbunåtå¡irea scorurilor medii CGI. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit paroxetinå (20-40 mg). Paroxetina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative comparativ cu placebo la nivelul scalelor folosite. Nici paroxetina nici imipramina nu au diferit semnificativ de placebo la nivelul scalelor måsurate de pacien¡i sau de pårin¡i. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. Autorii considerå cå Paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. în special efecte cardiovasculare. subscala de depresie de nouå itemi a KSADS-L. în special efecte cardiovasculare. prezentat în 2001 de cåtre Keller et al. S-au folosit ¿i itemii de depresie din scalele HAMD ¿i K-SADS-L. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. precum ¿i modificårile liniei bazale a HAM-D. PAROXETINA Studii clinice 275 adolescen¡i cu depresie majorå. Efecte secundare Keller et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu dublu-orb paroxetinå-imipraminå-placebo efectuat la 275 adolescen¡i cu depresie majorå. dar mult crescute la imipraminå. Inhibi¡ia modestå de recaptare a serotoninei plachetare la 50 mg indicå cå cei mai mul¡i adolescen¡i au nevoie de doze mai mari pentru a ob¡ine un råspuns terapeutic. cu vârstele cuprinse între 12 ¿i 18 ani. Pacien¡ii au primit tratament de 8 såptåmâni cu paroxetinå (20-40 mg) sau imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. . imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. dar mult crescute la imipraminå. îmbunåtå¡irea cu 1 sau 2 a CGI. în vârstå de 12-18 ani. pe când råspunsul la imipraminå nu a diferit semnificativ de placebo în nici o scalå. Timpul de înjumåtå¡ire la echilibru cre¿te o datå cu cre¿terea dozei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 217 adolescen¡i pot beneficia de administrarea de douå ori pe zi. Autorii considerå cå paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. S-au folosit ca date principale scåderea scorului HAM-D sub 8% sau scåderea liniei bazale a HAM-D cu peste 50%.

primind fluvoxaminå.218 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI FLUVOXAMINA Studii clinice Kano et al au studiat în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. de 8-17 ani.7 ani). Scorurile CY-BOCS au fost semnificativ îmbunåtå¡ite fa¡å de placebo încå din såptåmâna 1. Subiec¡ii care nu au råspuns dupå 6 såptåmâni au putut intra într-o fazå deschiså a studiului. La 11 dintre cei 18 pacien¡i s-a administrat desmopresinå 10-20 µg intranazal seara la culcare timp de 3 luni. au fost cuprin¿i într-un studiu randomizat. Efectele secundare rare (cefalee. multicentric. iar dupå douå luni copiii råma¿i incontinen¡i (8 din 18) au primit 50 mg. controlat. 46 pacien¡i (19 cu fluvoxaminå. Fluvoxamina a fost complet eficientå la 5 pacien¡i. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. fa¡å de 26% cu placebo. Neziroglu et al prezintå în 2000 efectul fluvoxaminei în cazul a 10 copii ¿i adolescen¡i cu OCD care nu au råspuns la terapie comportamentalå. 27 cu placebo) au întrerupt precoce studiul. 42% dintre pacien¡ii pe fluvoxaminå au fost responderi (scåderea scorului CY-BOCS cu 25%). Eficacitatea fluvoxaminei este similarå celei a desmopresinei. 8 dintre copii având o scådere a frecven¡ei enurezisului (73%). Fluvoxamina are un efect rapid ¿i este bine toleratå ¿i eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. ¿i nu s-a constatat revenirea enurezisului dupå oprirea fluvoxaminei. La 9 pacien¡i a scåzut frecven¡a enurezisului dupå 4-13 luni de tratament. fårå boli psihice. Vârsta copiilor a fost de 7-13 ani (medie 9. ca ¿i la celelalte scale. Mecanismul prin care ISRS ac¡ioneazå pentru reducerea enurezisului råmâne så fie elucidat. publicat în 2001 de Riddle et al. NIMH-OC. CGI. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. 12 dintre cei 18 pacien¡i au primit seara la culcare imipraminå 1 mg/kgc timp de douå luni. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. Fluvoxamina nu a avut efecte adverse serioase. terapie condi¡ionalå. Pacien¡ii au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. Fluvoxamina 25 mg s-a administrat la o lunå dupå oprirea altei medica¡ii. S-au folosit CY-BOCS. antrenament pentru reten¡ie vezicalå.1 ± 1. La 4 dintre cei 12 (33%) s-a constatat o scådere a frecven¡ei enurezisului. .

CGI-I. To¡i cei 10 pacien¡i au primit fluvoxaminå timp de 10 såptåmâni. CGI-S. Adåugarea terapiei comportamentale la fluvoxaminå pare så creascå eficien¡a tratamentului. 35 de copii care au råspuns la fluvoxaminå au råmas pe fluvoxaminå. cå cei care nu råspund la fluvoxaminå ar putea avea rezultate mai bune la fluoxetinå. iar studiul a durat 6 luni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 219 Copiii au fost randomiza¡i în douå grupuri: doar fluvoxaminå sau fluvoxaminå plus terapie comportamentalå. aceste date nu pot fi decât preliminarii. mai mult cei cu terapie combinatå. ca ¿i 56% dintre cei ce au trecut de pe placebo pe fluvoxaminå. Råspunsul a fost definit în func¡ie de criteriile CGI. într-un nou studiu al fluvoxaminei pe termen lung (Walkup. 5 au continuat doar cu fluvoxaminå timp de 1 an. 2002). NIMH-OC. apoi au continuat doar cu fluvoxaminå pânå la 1 an. terapie condi¡ionalå. iar cei 48 de copii care nu au råspuns la placebo au trecut pe fluvoxaminå. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. diagnostica¡i cu anxietate socialå. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. 14 copii care nu au råspuns la fluvoxaminå au trecut pe fluoxetinå. Simptomatologia anxioaså a råmas scåzutå la 94% dintre cei ce au continuat så ia fluvoxaminå. Efecte secundare Kano et al prezintå în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. S-au aplicat CY-BOCS. conform CY-BOCS. to¡i pacien¡ii au continuat îmbunåtå¡irile. Walkup et al au inclus 97 de copii de 6-17 ani. 8 din cei 10 pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile CY-BOCS dupå primele 10 såptåmâni. participan¡i la un studiu anterior de 8 såptåmâni cu fluvoxaminå. Studii viitoare ar trebui så determine efectul specific al fiecårui tip de tratament. 71% din cei ce au trecut pe fluoxetinå ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile. ¿i cå unii placebo nonresponderi ar putea reac¡iona la fluvoxaminå. La 2 ani. anxietate de separare sau anxietate generalizatå. fårå boli psihice. Cei ce au primit ¿i terapie comportamentalå au råspuns semnificativ mai bine decât cei ce au primit doar medica¡ie. 5 au fost angaja¡i în terapie comportamentalå pentru 20 de sesiuni ¿i tratament cu fluvoxaminå. Vârsta . Se sugereazå înså cå un råspuns ini¡ial la fluvoxaminå ar trebui så indice continuarea aceluia¿i tratament. Deoarece studiul nu a fost controlat.

Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia.220 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI copiilor a fost între 7-13 ani (medie 9. în cadrul unui studiu publicat în 2001 de Riddle et al. Copiii au primit timp de 13 såptåmâni fie fluoxetinå. . Geller et al au realizat în 2001 un studiu controlat placebo la 103 copii de 7-17 ani cu OCD. FLUOXETINA Studii clinice 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. Cazul unei adolescente de 14 ani cu tricotilomanie ¿i tricotilofagie a fost raportat de Sharma et al în 2000. publicat de Riddle et al în 1992. Deoarece doar 6 pacien¡i care au participat la perioada de studiu de terapie inversatå au fost trata¡i cu fluoxetinå.7 ani). Rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå ¿i placebo. oboseala ¿i grea¡a. Autorii considerå cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt a OCD la copii ¿i adolescen¡i. Totu¿i. Fluoxetina în dozå de 20-60 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul OCD în popula¡ia pediatricå. Eficacitatea fluoxetinei a fost evaluatå la fiecare patru såptåmâni folosind CY-BOCS ¿i CGI-OCD. au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. Efectele secundare rare (cefalee. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. 3 din cei 6 pacien¡i care au trecut de pe fluoxetinå pe placebo au suferit o reapari¡ie a simptomatologiei. fie placebo (raport 2:1). cu vârsta medie 11. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. nu a avut loc o analizå statisticå. dozele de fluoxetinå au crescut lent la 20-60 mg/zi. Un pacient a fost exclus datoritå necomplian¡ei ¿i doi pacien¡i au renun¡at pe parcurs. au participat la un studiu randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi pentru o perioadå de 8 såptåmâni.1 ± 1.8 ani. A urmat o perioadå de 12 såptåmâni de inversare a terapiei. Fluoxetina s-a asociat cu îmbunåtå¡irea semnificativå a scorurilor CY-BOCS fa¡å de placebo. A existat o scådere semnificativå la pacien¡ii trata¡i cu fluoxetinå la scorurile CY-BOCS ¿i CGI-OCD. Simptomele OCD au fost cuantificate folosind scala CY-BOCS. dar au fost inclu¿i în analiza finalå. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. de 8-17 ani.

efectele adverse fiind în general medii. 43. Pacien¡ii au fost monitoriza¡i încå 24 de luni dupå oprirea tratamentului. Fluoxetina a fost bine toleratå. 23 de copii ¿i adolescen¡i cu OCD. cu sau fårå sindrom Tourette. au participat la un studiu realizat în 2001 de Semerci et al Timp de 20 de såptåmâni. Din punct de vedere psihiatric. 21 de copii au primit paroxetinå. scobitul în nas ¿i scuturarea corpului. Velazques et al au publicat în 2000 cazul unui båiat de 11 ani care î¿i mesteca degetele 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 221 Investiga¡iile au aråtat ¿i un tricobezoar ce umplea complet stomacul. Autorii subliniazå importan¡a abordårii multidisciplinare a tricotilomaniei. Pacientului i s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi per os pentru cinci luni. Liebowitz et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu al fluoxetinei controlat placebo la 43 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. precum ¿i o anemie hipocromå. S-au folosit scalele CY-BOCS ¿i CGI-I. dar au råspuns bine la fluoxetinå. iar pentru componenta psihiatricå a primit fluoxetinå. în primele 8 såptåmâni dozele au crescut progresiv la 60-80 m/zi. Severitatea simptomatologiei OCD a fost måsuratå cu scala Maudsley pentru OCD ¿i cu CGI. Autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. troznirea articula¡iilor. 4 ¿i 5 de la mâna dreaptå de la vârsta de 18 luni. cu vârse de 6-18 ani. care a ameliorat semnificativ simptomatologia. Tricobezoarul a fost îndepårtat chirurgical. pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. dupå care a fost pierdut din urmårire.3 ani. a . 22 placebo.5% dintre pacien¡i au avut recåderi ale bolii dupå oprirea tratamentului. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. cu vârsta medie de 12 ± 2. la responderi s-a men¡inut apoi o fazå de platou pentru 8 såptåmâni. dar efectul s-a instalat în mai mult de 8 såptåmâni. mai prezenta spålarea obsesivå a mâinilor. Pacien¡ii au avut o scådere importantå a simptomatologiei OCD pe ambele scale folosite. Pacien¡ii trata¡i cu Fluoxetinå au avut scoruri CY-BOCS semnificativ mai scåzute ¿i scalå CGI-I mult îmbunåtå¡itå fa¡å de pacien¡ii placebo la 16 såptåmâni. diagnosticat cu distimie ¿i tulburarea de control a impulsurilor fårå alte specifica¡ii. Fluoxetina este eficientå ¿i sigurå pentru tratamentul pe termen scurt ¿i lung a OCD la copii ¿i adolescen¡i. dar nu ¿i la 8.

dar simptomatologia este mult scåzutå când pacietul ia medica¡ia. Autorii considerå cå fluoxetina este o terapie promi¡åtoare pentru ameliorarea simptomelor depresive ¿i a abuzului de alcool la adolescen¡ii cu depresie majorå ¿i abuz de alcool. Pacien¡ilor li s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. Fluoxetina a fost eficientå în reducerea simptomatologiei anxioase ¿i îmbunåtå¡irea func¡ionalitå¡ii. dar un grup important de pacien¡i a råmas simptomatic. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. Acum î¿i mestecå degetele ocazional. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i a unor cefalei medii ¿i tranzitorii. Sunt necesare noi investiga¡ii pentru optimizarea tratamentului în scopul ob¡inerii unei remisii complete a anxietå¡ii ¿i determinårii lungimii tratamentului necesar preven¡iei recåderilor. 122 copii ¿i 97 adolescen¡i cu depresie majorå. în perioada când nu a luat medica¡ie. Fluoxetina a fost bine toleratå. au participat la un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. timp în care nu a urmat tratamentul. Autorii considerå cå fluoxetina este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al anxietå¡ii la copii. Autorii considerå cå mestecatul degetelor apar¡ine spectrului OCD. au participat la un studiu controlat placebo publicat în 2002 de Emslie et al. Cornelius et al au studiat efectul fluoxetinei asupra a 13 adolescen¡i cu depresie majorå ¿i abuz de alcool (Cornelius. de 7-17 ani. În prezent ia medica¡ie ocazional. Pacien¡ilor li s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi timp de 12 såptåmâni. . Råspunsul slab la tratament a fost indicat de severitatea anxietå¡ii la internare ¿i istoricul familial pozitiv. Dupå douå luni de tratament cu fluoxetinå a încetat så-¿i mestece degetele ¿i a devenit evident eutimic. dar numai în fobia socialå s-a îmbunåtå¡it råspunsul func¡ional ¿i clinic. cu disfunc¡ionalitate importantå. cu intensitate diminuatå. 2001). pe parcursul studiului observându-se o ameliorare a ambelor tulburåri. cu råspuns bun la ISRS. Fluoxetina a fost bine toleratå. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå.222 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI revenit în aten¡ie dupå 4 ani. cu vârstele cuprinse între 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. Pacien¡ii cu fobie socialå ¿i anxietate generalizatå au råspuns mai bine la fluoxetinå decât placebo. mestecatul degetelor a revenit.

Vârsta de tratament nu s-a corelat cu råspunsul. Tulburarea bipolarå. Subgrupurile au fost ob¡inute ¡inânt cont de istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. Råspunsul la fluoxetinå. S-au îmbunåtå¡it abilitå¡ile de comunicare ¿i aten¡ie.5 mg/kgc timp de 5-76 luni (în medie 32-36 luni). Copiii au experimentat o ameliorare marcatå sau moderatå (scor final CGI între 3 ¿i 5). cu vârste între 3-13 ani. limbajul de dinainte de tratament ¿i hiperlexie. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. Alcami Pertejo et al au condus în 2000 un studiu deschis la 12 pacien¡i cu PDD. În concluzie. Pacien¡ii au fost trata¡i cu fluoxetinå 0. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i cu hiperlexia copilului. S-a administrat fluoxetinå 1. istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå (în special bipolarå). stereotipiile ¿i comportamentele repetitive. alte efecte adverse fiind tulburå- . achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i tulburårile din spectrul autist se grupeazå puternic în familii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 223 S-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå.15-0. 11 copii au terminat studiul. 52% un råspuns bun ¿i 31% corect sau slab. Råspunsul la fluoxetinå s-a corelat robust cu istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. S-a folosit CDRSR pentru cuantificarea simtomelor depresiei. Au scåzut ritualurile. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i hiperlexia copilului par så defineascå un subgrup autistic omogen. cu vârste cuprinse între 2 ¿i 8 ani. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite.8-20 mg/zi) timp de 1 an. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni.2-5 ml/zi (4. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. folosind pentru evaluare clinicå CGI-S. Studiul a fost efectuat la 129 copii cu tulburåri din spectrul autist. autorii sus¡in cå fluoxetina 20 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. Fluoxetina a fost semnificativ mai eficientå decât placebo ¿i la 1 såptåmânå ¿i la sfâr¿itul perioadei. 5 copii au dezvoltat boalå bipolarå pe parcursul studiului. putând avea determinan¡i genetici comuni. DeLong et al au publicat în 2002 un studiu referitor la efectul fluoxetinei la copiii cu tulburåri din spectrul autist. 17% dintre copii au avut un råspuns excelent. Istoricul familiei a fost ob¡inut prin interviuri repetate.

8 . cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i cefalei medii ¿i tranzitorii. iar autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. pentru care a primit fluoxetinå. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. cu vârsta medie de 11. fluoxetina fiind bine toleratå în popula¡ia pediatricå. fluoxetina fiind eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. Riddle et al au efectuat în 1992 un studiu privind eficacitatea fluoxetinei comparativ cu placebo la 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. copilul a început så vorbeascå la ¿coalå. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. La 2 såptåmâni de la începutul tratamentului. a eviden¡iat cå rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå 20-60 mg/zi ¿i placebo. Pe parcursul studiului. iar la 6 såptåmâni tåifåsuia cu colegii.224 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI rile de somn ¿i pierderea apetitului. 97 adolescen¡i cu depresie majorå în vârstå de 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. în vârstå de 7-17 ani. Autorul considerå cå fluoxetina a fost folositå cu succes în tratarea mutismului selectiv la un copil. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. la 103 copii OCD. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. Fluoxetina a fost bine toleratå. Un studiu efectuat de Geller et al în 2001. în vârstå de 6-18 ani. cu disfunc¡ionalitate importantå. în cadrul cåruia s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. Jelley prezintå în 2000 cazul unei fete de 6 ani diagnosticate cu mutism selectiv. Fluoxetina 5 ml/zi (20 mg/zi) poate ajuta la îmbunåtå¡irea unor simptome în PDD. în vârstå de 7-17 ani. Efecte secundare Liebowitz et al au publicat în 2002 un studiu controlat placebo privind efectul fluoxetinei la 43 copii ¿i adolescen¡i OCD. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. cårora li s-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. Emslie et al descriu un studiu realizat în 2002 la 122 copii.

care au råspuns bine la benztropinå. în timp ce limbajul a fost negativ asociat cu numårul de episoade depresive dupå na¿tere. La nevoie. statusul socioeconomic. În timpul tratamentului au apårut EPS (torticolis. terapia antidepresivå adecvatå poate fi instituitå ¿i men¡inutå în timpul sarcinii ¿i postpartum. comportamentul ¿i temperamentul copilului între 15 ¿i 71 de luni. ¿i EPS nu au mai apårut. Cele trei grupuri au fost comparate în func¡ie de IQ-ul. Femeile au primit random antidepresive triciclice (46) sau fluoxetinå (40). Expunerea la antidepresive triciclice sau fluoxetinå în timpul sarcinii nu pare så afecteze cogni¡ia. fumatul de ¡igarete ¿i abuzul de alcool. Nulman et al au studiat efectul expunerii fetale la fluoxetinå ¿i antidepresive triciclice la 122 femei însårcinate (Nulman et al. depresia maternå este asociatå cu achizi¡ii cognitive ¿i de limbaj mai slabe de cåtre copii. La oprirea benztropinei. care a primit tratament cu fluoxetinå. IQ-ul a fost semnificativ ¿i negativ asociat cu durata depresiei.2 luni. Autorii aten¡ioneazå cå EPS pot så aparå ¿i la tratamentul cu fluoxetinå la adolescen¡i. 36 neprimind nici un fel de medica¡ie antidepresivå. dezvoltarea limbajului sau temperamentul pre¿colarilor ¿i ¿colarilor mici. Fluoxetina ¿i benztropina au fost folosite concomitent timp de 21.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 225 ani. autorii considerând cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. . limbajul. Nici antidepresivele triciclice nici fluoxetina nu au afectat IQ-ul global al copilului. au fost cuprin¿i într-un studiu prezentat de Semerci et al în 2001. dezvoltarea limbajului sau comportamentul. 2002). IQ-ul matern. durata tratamentului farmacologic. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. S-a ¡inut cont ¿i de severitatea depresiei materne.3 ani. Studiul randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi a durat o perioadå de 8 såptåmâni. Prin contrast. oboseala ¿i grea¡a. Clinicienii ar trebui så fie con¿tien¡i de poten¡ialul ISRS de a produce EPS. numårul de episoade depresive dupå na¿tere. Pacienta a fost 2 luni fårå tratament. 23 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. în medie în vârstå de 12 ± 2. Timp de 20 de såptåmâni pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. OCD ¿i tulburare de conduitå. EPS au reapårut. rigiditate în roatå din¡atå). Diler et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani cu depresie. bradikinezie. cu sau fårå sindrom Tourette.

efectele adverse fiind în general medii. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. Puii au fost fie låsa¡i lângå mamå. Nivele de anticorpi antitetanos au fost mai scåzute la maimu¡ele tratate cu antidepresive.2-5 ml/zi (4. trata¡i cu solu¡ie salinå. OCD ¿i sindrom Tourette. necoordonare ¿i dezorientare. complement ¿i cortisol crescute. care au dezvoltat apatie ¿i scåderea motiva¡iilor. Simptomele au fost dependente de dozå ¿i reversibile. Timp de 10 luni pacientul a experimentat semne ¿i simptome sugestive de toxicitate metabolicå. unul dintre subiec¡i prezentând ¿i dezinhibi¡ie. Garland et al au raportat în 2001 cazul unui copil ¿i a 4 adolescen¡i trata¡i cu fluoxetinå sau fluvoxaminå. Au . primind fluoxetinå. febrå scåzutå.8-20 mg/ zi) timp de 1 an. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. Pe parcursul studiului. Alcami Pertejo et al au analizat în 2000 rezultatele unui studiu efectuat la 12 pacien¡i cu PDD. puii deveni¡i adul¡i au fost imuniza¡i cu un antigen nou. care a fost tratat cu o combina¡ie de metilfenidat. în vârstå de 9 luni. în vârstå de 9 ani. cu tulburåri gastrointestinale. Aceste rezultate ar trebui luate în considerare la prescrierea antidepresivelor pentru tulburårile copilåriei. desipraminå sau solu¡ie salinå. Ca grup de control au servit puii nesepara¡i. pentru evaluarea imunoglobulinelor plasmatice totale (IgM ¿i IgG).226 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fluoxetina a fost bine toleratå. Pacien¡ii trata¡i au avut imunoglobuline serice. Laundenslager et al au publicat în 2000 un studiu privind efectele tratamentului antidepresiv în copilårie asupra råspunsului imun ¿i endocrin la maimu¡e rhesus (Macaca mulatta). în vârstå de 3-13 ani. Puii au fost împår¡i¡i în 3 grupuri. Sallee et al au publicat în 2000 cazul unui copil cu THDA. toxoid tetanic. alte efecte adverse fiind tulburårile de somn ¿i pierderea apetitului. anticorpilor antitetanos ¿i cortisolului plasmatic. indiferent de tipul de antidepresiv sau de despår¡irea precoce de mamå. complementului seric (C3 ¿i C4). 2000a). cårora li s-a administrat fluoxetinå 1. fie separa¡i ¿i crescu¡i cu al¡i pui. Pentru a stabili efectele imune ale tratamentului antidepresiv precoce. clonidinå ¿i fluoxetinå (Sallee. Timp de 28 de zile dupå imunizare au fost recoltate probe de sânge la 4-5 zile interval.

rezultatele fiind comparabile cu rezultatele provenite de la 28 de adul¡i. de 17 ani. O rela¡ie semnificativå între dozå ¿i concentra¡iile cerebrale s-a observat pentru ambele medicamente.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 227 apårut convulsii generalizate. Un adolescent cu diabet zaharat tip 1 ¿i depresie. rezultatul fiind o proastå metabolizare a fluoxetinei. Adolescen¡ii au parametri farmacocinetici similari cu ai adul¡ilor. A fost administratå fluoxetinå 20 mg timp de 60 de zile. La autopsie s-a constatat cå nivelele de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå din sânge. rezolvatå prin întreruperea medica¡iei antidepresive. urmat de stop cardiac ¿i de deces. norfluoxetina. Copiii au valori de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 2 ori mai mari ca adolescen¡ii. Cazul a fost raportat de Sawka et al în 2000. valorile au fost similare în cele douå grupuri. a dezvoltat o comå hipoglicemicå. Analiza geneticå a indicat un defect pe locusul citocromului P450 CYP2D. cu o mare variabilitate individualå.7 ori mai mare la copii decât la adolescen¡i. Raportul de autopsie a indicat drept cauza mor¡ii toxicitatea prin fluoxetinå. Concentra¡iile medii de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 127 ng/ml ¿i 151 ng/ml au fost atinse în cea de a 4-a såptåmânå de tratament. S-a analizat concentra¡ia medicamentelor la nivel cerebral prin (19)F MRS. tratat cu fluoxetinå hidroclorid. folosind un lot de 10 copii ¿i 11 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani. creier ¿i alte ¡esuturi erau de câteva ori mai mari decât cele a¿teptate conform rapoartelor din literaturå privitoare la supradozare. Acest caz confirmå cå polimorfismul CYP2D6 influen¡eazå metabolismul fluoxetinei. iar pacientul a intrat în status epileptic. . raportate la greutatea corporalå. recoltându-se periodic probe de sânge pentru evaluarea parametrilor farmacocinetici ai fluoxetinei ¿i principalului såu metabolit. Farmacocineticå Wilens et al au analizat în 2002 farmacocinetica fluoxetinei la popula¡ia pediatricå. iar norfluoxetina de 1. Copiii au primit doze consistente de fluoxetinå sau fluvoxaminå. Strauss et al au publicat în 2002 rezultatele unui studiu ce a folosit analiza concentra¡iilor cerebrale de fluvoxaminå ¿i fluoxetinå la 16 copii de 6-15 ani cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. Fluoxetina a fost de 2 ori.

Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS.7 ani (Thomsen et al. BUPROPION Studii clinice Daviss et al au condus un studiu privind efectele bupropionului la 24 adolescen¡i cu THDA ¿i depresie sau tulburare distimicå majorå (Daviss et al. 2001). Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. Concentra¡ia cerebralå de fluoxetinå a fost similarå pentru toate grupele de vârstå. în medie 13. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. . Aceste date sugereazå cå fluoxetina ¿i fluvoxamina ajustate pentru greutatea corporalå reprezintå un tratament acceptabil pentru copiii cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. în medie 13. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. CITALOPRAM Studii clinice Thomsen et al au studiat efectele pe termen lung ale citalopramului la 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. S-au folosit pentru evaluarea clinicå Y-BOCS. 70% dintre pacien¡i au experimentat o scådere a scorului Y-BOCS la 1 an de tratament. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare.228 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia cerebralå de fluvoxaminå a fost mai scåzutå. cu vârste cuprinse între 13-18 ani. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 11 ¿i 16 ani. Efecte secundare Thomsen et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu pe termen lung (1-2 ani) realizat pe un lot de 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. 2001).7 ani. în vârstå de 13-18 ani. CY-BOCS ¿i CGAS. Pacien¡ii au primit între 20-70 mg/zi citalopram pentru 1-2 ani. doza pe kilogram corp fiind ¿i ea mai scåzutå.

cât ¿i de pårin¡i ¿i pacient (scalele CGI. 7 responderi doar pentru depresie ¿i 1 responder doar pentru THDA. Clinicienii au constatat 14 responderi atât pentru depresie cât ¿i pentru THDA. La 4 såptåmâni de la cre¿terea dozei. cu vârsta cuprinså între 12 ¿i 18 ani (Bernstein. iar pentru THDA doar simptomatologia evaluatå de pårin¡i. dar asocia¡ia metilfenidat-bupropion a amplificat riscul convulsivant. CBCL.2+1. iar pacientul nu a mai avut alte crize timp de 12 luni. 2000b). P-MFQ). Se recomandå precau¡ie la asocierea unui medicament care scade pragul convulsivant cu alte medicamente psihotrope. C-MFQ. 2002). Youth Self. fiecare în combina¡ie cu tera- . P-ARS. SNAP CBCL. apoi 300 mg/zi. Report. Autorii considerå cå probabil aceastå crizå a fost determinatå de bupropion.7 mg/kgc/zi). Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå efectelor adverse. Comparativ cu placebo. T-ARS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 229 Subiec¡ii au primit timp de 8 såptåmâni bupropion SR în doze flexibile de pânå la 3 mg/kgc de douå ori pe zi (în medie 2. TRF. Rezultatele urmårite au fost îmbunåtå¡irea globalå a simptomelor de THDA ¿i depresie. IMIPRAMINA Studii clinice Bernstein et al au publicat în 2000 un studiu privind eficacitatea imipraminei asociate cu terapie cognitiv-comportamentalå la 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. dar nu ¿i cea evaluatå de profesori. Efecte secundare Ickowicz prezintå cazul unui adolescent de 14 ani tratat cu bupropion ¿i metilfenidat pentru ADH. S-a întrerupt bupropionul. simptomatologia depresivå cuantificatå de pårin¡i ¿i de copii s-a îmbunåtå¡it semnificativ. Bupropionul SR poate fi eficient ¿i bine tolerat la adolescen¡ii cu THDA ¿i tulburåri depresive. fårå antecedente de crize sau alte probleme medicale predispozante (Ickowicz. pacientul a avut o crizå tonico-clonicå generalizatå. constatate atât de clinician. Båiatul era în tratament cu metilfenidat 60 mg/zi la momentul introducerii bupropionului pentru simptomatologia disforicå. ini¡ial 200 mg. Studiul a fost dublu-orb placebo versus imipraminå (25 mg/zi) pentru 8 såptåmâni.

îmbunåtå¡irea globalå. în vârstå de 12-18 ani (Bernstein.5% pentru mame ¿i 79. S-au evaluat efectele secundare. în tratament . Imipramina combinatå cu CBT a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea atendan¡ei ¿colare ¿i în scåderea simptomelor de depresie ¿i anxietate la adolescen¡ii cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. RCMAS.230 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. fiecare în combina¡ie cu terapie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. Efecte secundare Bernstein et al au realizat în 2000 un studiu privind complian¡a la imipraminå a 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. coeziunea familialå scåzutå ¿i tipul familial extrem. CGI.5% pentru psihiatri. Analiza statisticå a demonstrat cå presupunerile psihiatrilor au fost prezise de CGI ¿i efectele secundare. Scorurile pentru scalele de depresie ¿i anxietate au scåzut comparativ pentru ambele grupuri. CDRS-R. atendan¡a ¿colarå s-a îmbunåtå¡it semnificativ pentru grupul pe imipraminå. 62. Se recomandå folosirea unor evaluatori independen¡i pentru cuantificarea datelor din studiile clinice. Studiul dublu-orb placebo versus imipraminå a durat 8 såptåmâni. ¿i presupunerile asupra con¡inutului pastilelor (placebo sau imipraminå). dar nu au fost asociate cu necomplian¡a sau renun¡area la studiu. func¡ionarea familiei. ODD la adolescen¡i a fost semnificativ asociatå cu necomplian¡a la medica¡ie. CDRS-R. Efectele secundare nu s-au asociat cu necomplian¡a. Acurate¡ea privind presupunerile despre con¡inutul pilulelor a fost de 66% pentru pacien¡i. complian¡a la tratament bazatå pe numåråtoarea pastilelor. FACES II. Efectele secundare au fost semnificativ mai crescute pentru imipraminå. S-au evaluat rata atendan¡ei ¿colare såptåmânale bazatå pe procentul orelor frecventate ¿i scalele de anxietate ¿i depresie (ARC-R. scala CDRS-R scåzând mai repede pentru grupul cu imipraminå. ACR-R. factorii asocia¡i semnificativ cu cea mai mare necomplian¡å la medicamente au fost adaptabilitatea familialå scåzutå. Al-Mateen et al au raportat în 2002 cazul unui copil de 10 ani cu multiple probleme de comportament. S-au folosit ¿i Side Effects Rating. Pe parcursul studiului. Pe scala FACES II. 2000a). BDI).

. La reluarea analizelor. ajungând la 50 mg/zi.6 ng/ml. impulsivitatea ¿i enurezisul. Quetiapina ¿i metaboli¡ii såi au structurå similarå imipraminei ¿i vor fi detecta¡i prin sistemul HPLC folosit în laborator pentru detec¡ia compu¿ilor triciclici (dezvoltat înaintea descoperirii quetiapinei). antidepresivele triciclice totale în ser 271 ng/ml (interval de referin¡å 150-300 ng/ml). hiperactivitatea. era vorba despre un metabolit al quetiapinei. 750 mg litiu. La 50 mg/zi imipramina sangvinå era de 194 ng/ml. desipramina 85. S-au recoltat probe plasmatice seriate pentru a detecta nivelul imipraminei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 231 zilnic cu 150 mg fluvoxaminå. nivelurile de imipraminå era nedetectabil ¿i desipramina era de 32 ng/ml. La 30 mg/zi. Informa¡ia poate fi folositoare clinicienilor care au pacien¡i sub tratament cu imipraminå ¿i quetiapinå pentru prevenirea prezum¡iei de toxicitate la niveluri fals crescute de imipraminå. desipramina 40 ng/ml.8 ng/ml. iar trei såptåmâni mai târziu concentra¡ia de imipraminå era de 231 ng/ml. S-a renun¡at la fluvoxaminå (consideratå ineficientå). în total 410. S-a adåugat imipraminå 10 mg/zi pentru a controla lipsa de aten¡ie.4 ng/ml. În proba pacientului s-a descoperit un compus necunoscut care interfera cu cantitatea de imipraminå. iar desipramina < 25 ng/ml (interval de referin¡å 40-160 ng/ml). imipramina în sânge era de 87 ng/ml (interval de referin¡å 110-140 ng/ml). iar desipramina < 25 ng/ml. iar peste trei såptåmâni imipramina era 324. 400 mg de quetiapinå ¿i 100 mg docusat. Problema a fost rezolvatå modificând lungimea de undå la care se analiza imipramina. S-a crescut doza de quetiapinå la 250 mg de douå ori pe zi.

Clasificare Existå douå mari categorii de substan¡e utilizate ca stabilizatori ai dispozi¡iei: anticonvulsivantele ¿i litiul.5 TRATAMENTUL STABILIZATOR AL DISPOZIºIEI/TIMOSTABILIZATOR LA COPIL ªI ADOLESCENT 5. medicamentele anticonvulsivante joacå un rol din ce în ce mai mare în tratamentul tulburårilor afective.1. De-a lungul timpului.2. Al¡i termeni folosi¡i sunt cei de ortotimizante sau timostabilizatori. În prezent. Defini¡ie Medicamentele stabilizatori ai dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. Marinescu D. 5. în special în ceea ce prive¿te tulburårile bipolare. este utilizat termenul de stabilizatori ai dispozi¡iei. anxiolitice (gaba- ... Urmåtoarele genera¡ii de antiepileptice par a avea efecte antidepresive importante (lamotrigina).3. Timostabilizatoarele anticonvulsivante 5.1.D. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (dupå Gheorghe M. 5. Udri¿toiu T..3. capabile så augmenteze sau så substituie tratamentul cu carbonat de litiu. în literaturå au fost utiliza¡i mai mul¡i termeni pentru a defini aceastå categorie de substan¡e. Introducere Cel pu¡in la adult. 2001). au fost ini¡ial denumite antiepileptice sau anticonvulsivante. Carbamazepina ¿i valproatul sunt recunoscute actualmente ca antimaniacale ¿i stabilizatori ai dispozi¡iei (substan¡e ortotimizante). Deoarece unele din ele au început så fie utilizate drept stabilizatori ai dispozi¡iei dupå ce î¿i dovediserå utilitatea în tratamentul diferitelor forme de epilepsie.

Sirop 50 mg/ml valproat de sodiu Depakine Oral: cp. Finlepsin. cp. 300.6-1. 300. 400mg Neurotop Retard: Cp. 150. Petilin. Orfiril long. 100.400 mg Cp. 500mg (333mg valproat de sodiu+145 mg acid valproic) Orfiril long Oral: cp.CR cu eliberare controlatå 200mg. 200mg. serice 0. 200 mg care pot fi mestecate.Clasa Copii ¿i adolescen¡i: 10-20 mg/kgc/zi Copii pânå la 1 an: 100-200 mg Copii 1-5 ani: 200-400 mg/zi Copii 6-12 ani: 200-600-1000 mg Copii peste 12 ani ¿i adolescen¡i: 200-1200 mg Adul¡i: 100-1200-1600 mg Copii ¿i adolescen¡i: 20-40 mg/kgc/zi Adul¡i: 15-30 mg/kgc/zi Denumirea comunå interna¡ionalå Prezentare mg/zi Timostabi. Lithotabs Copii ¿i adolescen¡i: 25-100-200 mg Adul¡i: 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i:5-9 mg/kgc/zi Adul¡i: 25-50-200-400 mg Copii peste 3 ani ¿i adolescen¡i: 10-30 mg/kgc/zi Adul¡i: 300-2400 mg Oral: cp. Carbavim.2 mEq/l Adul¡i: 300-1800 . Eskalith. 600mg Timonil retard: Tb. Lithonate.1. 300. 300. 15. dispersate în lichid. 300 valproat de sodiu minipachete 500. gastro-rezistente 150. 25. Clasificarea medicamentelor stabilizatori ai dispozi¡iei Litiul Carbonat de litiu 233 Carbonat de litiu. 300. 50. Tegral. Carbasan. 500 mg acid valproic. Orfiril. 150.300. Tegretol. 200. 200 mg. 5. Depakine. Stazepine Convulex. 50.100. 150-1800 Sirop 8mEq/ml citrat de litiu Conc. Taver. Carbasan Retard. 400. Acidul valproic+ valproat de sodiu Denumirea comercialå Carbamazepina.600mg Tegretol: Cp. Depakote Depakine Chrono 500 Lamotrigina Lamictal Topiramatul Topamax ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Gabapentin Neurontin Oral: cp. 600 mg. Depakene. 25. 600mg Sirop 100mg/5ml Intrarectal: Supozitoare:125 mg. Neurotop. 400 mg Tabelul 5. cu eliberare controlatå 450mg. Lithobid. 1000 mg valproat de sodiu 2mg/granulå Oral: cp. 100.200. Neurotop Retard 300600. 500 mg valproat de sodiu Sirop 57 mg/ml valproat de sodiu Depakine Chrono 500 Oral: cp. 100.Carbamazepina lizatoarele anticonvulsivante Acidul valproic. 250mg Convulex Oral: cp. 2. Eskalith CR.50 mg Oral: cp. Cp.CR retard 200mg. 25. Timonil retard.250 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Cp.25. Timonil. 50. Valproat de sodiu.retard 150. înghi¡ite Oral: tb.

M.2. afective refractare Manie. În ceea ce prive¿te experien¡a noastrå. Abia în anii 90 am putut utiliza combina¡ia acid valproic – valproat de sodiu pentru ca în prezent så beneficiem ¿i de preparatele care con¡in doar valproat de sodiu. Anul aprobårii de FDA pentru tratamentul epilepsiei 1857 1912 1938 1940 1954 1960 1976 1977 1953 1974 1978 1993 1994 1996 Anul primelor utilizåri în tulburårile afective 1880 1912 1942 1938 1965 1980 1983 1985 1984 1981 1986 1997 1994 1998 Primele utilizåri în psihiatrie Psihoze Tulb. se considerå cå existå 3 niveluri diferite la care acestea ac¡ioneazå: • Prin legarea de por¡ile canalelor membranare ¿i/sau prin mobilizarea neurotransmi¡åtorilor.234 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. fobie socialå Profilaxia depresiei Manie. • Prin efecte asupra canalelor ionice voltaj dependente. de somn. înso¡ite de o posibilå stabilizare a dispozi¡iei (topiramatul). anxietate.. având consecin¡e asupra semnalului postsinaptic ¿i . ¿i Speer A.2. depresie Manie acutå (aprobat de FDA) Depresie. 5. mecanismele lor de ac¡iune nu au fost încå elucidate. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante De¿i aceste medicamente sunt folosite din ce în ce mai mult în tratamentul tulburårilor afective ¿i în special în tulburarea bipolarå. Folosirea medicamentelor antiepileptice în epilepsie ¿i în tulburårile psihice (adaptat dupå Post R. 2002). Actualmente. apoi valproatul de calciu (Convulsofin). schizofrenie Tulb.3. bipolare refractare Discontrol Manie Manie Tulb. tulb. anxietate Mania acutå. cu ciclare rapidå Medicamentul Bromura de sodiu Fenobarbitalul Fenitoina TEC Pirimidona Etosuximidul Clonazepamul Lorazepamul Acetazolamida Carbamazepina Acidul valproic Gabapentinul Lamotrigina Topiramatul pentinul) ¿i de scådere în greutate. în Romania am putut folosi ini¡ial acidul valproic. depresie Depresia psihoticå.

la ora actualå. cât ¿i valproatul (VPA) prezintå un efect agonist pe sistemul GABA-ergic: • CBZ este un modulator pozitiv al receptorilor GABA-A (Granger et al. ac¡ionând ¿i asupra receptorilor GABA-B. 1994 citat de Grunze. 2001). în continuare. Pânå a fi descoperite litiul ¿i neurolepticele ¿i a fi folosite în tratamentul tulburårilor bipolare. Amann ¿i Walden. Vom prezenta. fårå så fi fost elucidat. care råmân totu¿i. 2000). ac¡iune ce pare a fi legatå de efectul antinociceptiv al CBZ (Kaplan. • Prin modificårile produse la nivelul unor proteine structurale de la nivelul reticulului endoplasmic. citoprotector al anticonvulsivantelor. Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe metabolismul neurotransmi¡åtorilor a. 1992). 1995). aceastå ac¡iune fiind unul dintre argumentele ipotezei GABA în tulburarea bipolarå. • Topiramatul este. prin activarea unor fragmente moleculare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235 asupra cåilor mesagerilor secunzi. proteinkinazei (PK) ¿i adenilat ciclazei. De asemenea. GABA Atât carbamazepina (CBZ). care încearcå så facå pu¡inå luminå în mecanismele de ac¡iune ale acestor medicamente. Pornind de la astfel de date. a unor proteine citoprotectoare. în special pe cåile inozitol fosfatului. incomplet elucidate. • VPA cre¿te eliberarea GABA în diferite arii ale creierului (Emrich ¿i Wolf. a nitric oxid sintetazei. de asemenea. câteva date recente din literaturå. înså. În plus. astfel ar putea fi explicat ¿i efectul antinociceptiv. . s-au formulat primele ra¡ionamente privind folosirea medicamentelor antiepileptice în tratamentul tulburårilor bipolare. cum sunt bcl-2 ¿i Rho-kinaza ROCK II. mecanismul celular de råspuns la acesta. existå studii care aratå cå pacien¡ii cu tulburare bipolarå råspund mai bine decât cei cu tulburare unipolarå (Daly et al. tratamentul electroconvulsivant (TEC) a fost unicul tratament disponibil. existå autori care îl considerå încå cel mai eficace tratament al maniei (Mukherjee et al. având efect asupra capacitå¡ii de supravie¡uire celularå. 2002). implicat în transmiterea GABA-ergicå.

236 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Pe de altå parte. 1995. în timp ce CBZ nu are acest efect. cu VPA. Dopamina VPA cre¿te turn over-ul dopaminei în câteva arii ale SNC. 2000). c. råmâne încå neclar în ce fel aceste ac¡iuni contribuie la eficacitatea în tulburårile bipolare. Aminoacizii excitatori CBZ inhibå influxul de calciu prin receptorii NMDA (N-metil-D-aspartat) (Lampe ¿i Bigalke. 2001) a demonstrat o scådere a func¡iilor dopaminei presinaptice la nivelul ganglionilor bazali dupå 3-5 såptåmâni de tratament cu VPA. Serotonina În timp ce litiul este implicat în cre¿terea transmiterii serotoninergice la nivelul SNC (Hegerl et al. 1985) ¿i pentru CBZ (Dailey et al. 1998. 1997. 1992. d. cum e cazul vigabatrinului (Sander et al. iar pentru lamotriginå – in vitro (Southam et al. Maes et al. modularea transmiterii serotoninergice pare a influen¡a simptomatologia tulburårilor bipolare. dar proprietå¡ile anti-glutamatergice par a juca un rol decisiv pentru eficacitatea antidepresivå la pacien¡ii bipolari (Sporn ¿i Sachs. Waldmeier et al. studii recente aratå cå medicamentele antiepileptice cu o înaltå specificitate GABA-ergicå nu sunt foarte eficace în tratamentul tulburårilor bipolare sau chiar sunt suspectate cå ar induce tulburåri afective ¿i psihoze la pacien¡ii cu epilepsie. iar topiramatul (TPM) are proprietå¡i antagoniste la nivelul receptorilor AMP-A (Smith et al. astfel: pentru VPA (Whitton et al. un studiu recent de PET la pacien¡i cu tulburåri bipolare (Yatham et al. 1997) – pe modele animale. 1985). chiar dacå modificårile în sistemul serotoninergic nu au fost principala cauzå a tulburårii. Astfel. Lamotrigina (LTG) inhibå eliberarea glutamatului ¿i aspartatului prin blocarea canalelor de sodiu (Teoh et al. 1993). au aråtat amelioråri în transmiterea serotoninergicå centralå – eviden¡iate prin testul L-5-HTP dupå tratament . 1995). 1991). 1997). . La pacien¡ii bipolari. b. în cazuri de manie acutå. 1997). o cre¿tere a eliberårii aspartatului fiind observatå ¿i pentru VPA (Loscher. 1990). pentru anticonvulsivante a fost observatå o cre¿tere a serotoninei extracelulare. Muhlbauer and Muller-Oerlinghansen. Totu¿i. von Wegerer et al.

Pânå recent. Astfel. care determinå o inhibare înaltå a canalelor de sodiu. afirma¡ia speculativå cå aceste aspecte prezente la nivelul celulelor periferice se reflectå ¿i în mediul neuronal. Hough et al. aceastå opinie fiind sus¡inutå ¿i de faptul cå fenitoina. 1999). acest efect a fost considerat important doar pentru tratamentul crizelor epileptice ¿i lipsit de importan¡å pentru stabilizarea dispozi¡iei. Aceasta . calciu dependente. calciul liber controleazå eliberarea neurotransmi¡åtorilor. inhibå influxul de sodiu (Macdonald ¿i Kelly. la fel ca unele procese enzimatice care determinå activarea genelor care moduleazå expresia enzimelor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 237 Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe canalele ionice voltaj dependente a. deci. 2002). cre¿teri ale calciului intracelular activeazå procesele metabolice prin activarea adenilatciclazei. studiile viitoare råmânând så låmureascå acest aspect (Grunze. dar sunt necesare ¿i alte studii pentru confirmarea acestui efect. Cre¿terea concentra¡iei calciului intracelular a fost confirmatå la nivelul trombocitelor ¿i limfocitelor pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. contribu¡ia blocårii canalelor de sodiu la eficacitatea anticonvulsivantelor ca ortotimizante se men¡ine încå neclarå. Canalele de calciu Mobilizarea calciului este un eveniment cheie în transmiterea semnalelor pre. 1997. cât ¿i influxul de calciu extracelular la nivelul canalelor de calciu voltaj dependente. activarea adenilatciclazei ¿i proteinkinazei sunt. Astfel. ceea ce ar permite formularea unui model ipotetic al corelårii concentra¡iei calciului intracelular cu tulburårile dispozi¡iei. Un studiu recent sugereazå înså eficacitatea antimaniacalå a fenitoinei (Mishory et al. la fel ca ¿i LTG ¿i TPM. Se poate face. în special a celor clasice. atât în episoadele depresive cât ¿i în cele maniacale (Gruntze et al. Astfel. b.¿i postsinaptice. Amann ¿i Walden. Canalele de sodiu Inhibarea canalelor de sodiu reprezintå principala ¡intå a majoritå¡ii anticonvulsivantelor. Sursele de calciu sunt atât depozitele intracelulare. a fost consideratå complet ineficace drept ortotimizant. 1995). iar la nivel postsinaptic. receptorilor ¿i a altor proteine implicate în transmiterea neuronalå ¿i supravie¡uirea celularå. de asemenea. 2000). CBZ ¿i VPA. La nivel presinaptic.

sinteza catecolaminelor prin fosforilarea tirozinhidroxilazei. 1994) ¿i a substratului MARKS (myrisolated alanine-rich C kinase). O cre¿tere ulterioarå a acestei concentra¡ii duce la scåderea activitå¡ii adenilatciclazei printr-un efect de epuizare. 2002).4. B. putând fi activatå din nou adenilatciclaza.238 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determinå. Pe måsurå ce pacien¡ii î¿i revin din depresie. Astfel. aceastå cale prezentând senzitivitate crescutå la pacien¡ii bipolari (Moscovich et al. 1995) ¿i alterarea activitå¡ii adenilatciclazei cu efectele de poten¡are a cre¿terii concentra¡iei de calciu din celulå prin mobilizare intracelularå sau prin influx crescut de calciu. În plus. implicatå în neurotransmiterea sinapticå ¿i restructurårile citoskeletale (Lenox ¿i Watson. ¿i prin inhibi¡ia par¡ialå a ATP-azei Na+ K+ (el Mallakh ¿i Wyatt. ducând în final la cre¿terea excitabilitå¡ii neuronale. prin inhibi¡ia maximalå a ATP-azei Na+ K+. inhibând în final . corespondentul clinic al cre¿terii concentra¡iei intracelulare a calciului poate fi un sindrom maniacal. 1994). Recent. Grunze. ceea ce ar cauza un episod hipomaniacal. este bine cunoscutå ac¡iunea litiului pe calea fosfatidilinozitolului. observat adesea la pacien¡ii care „ies din depresie“ (modelul ipotetic al corela¡iei concentra¡iei calciului liber intracelular cu perturbårile dispozi¡iei. J. Excitabilitatea neuronalå poate cre¿te. Atât litiul cât ¿i CBZ pot stimula ATP-aza Na+ K+ (Wood et al. Walden. conducând ipotetic la o stare de depolarizare neuronalå continuå. o enzimå critic implicatå în schimbårile sinaptice pe termen lung (Lisman. în imediata apropiere a proteinelor efectorii calciu dependente. s-a observat ¿i pentru VPA capacitatea de a inhiba sinteza inozitol – monofosfatului (Vaden et al. manifestatå clinic ca depresie. Sinteza de inozitol 1. 2001). cu scåderea sintezei de catecolamine. dupå H. Aceastå ipotezå combinå poten¡ialul factorilor vulnerabilitå¡ii pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. 1989). 1995).5-trifosfat (IP3) mobilizeazå depozitele de calciu. Amann. cum ar fi alterarea ATP-azei Na+ K+ (Antia et al. Aceastå ac¡iune implicå reducerea ratei de activare a Ca2+ calmodulin kinazei II (CAM kinaze II). contracarând ac¡iunea calciului. alåturi de alte etape dependente de proteinkinaza activatå pe calea AMPc. de asemenea. 1990). concentra¡ia calciului intracelular scade cåtre nivelul normal.

Astfel. O altå descoperire recentå este ac¡iunea la nivelul reticulului endoplasmic asupra unor structuri numite chaperons GRP 78 ¿i GRP 94. Efectele anticonvulsivantelor pe activitatea proteinkinazei Studii fåcute prin determinåri post-mortem. 1999). Zona et al. 1998). Prin studii pe ¿obolani s-a dovedit cå tratamentul cronic cu VPA cre¿te sinteza acestor structuri – „chaperons“ – în celulele gliale ale ¿obolanilor. c. efectuate pe loturi mai mari de pacien¡i bipolari. 1992). 1997. contribuind la homeostazia calciului la nivelul reticulului endoplasmic (Wang et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 239 schimbårile structurale neuronale care s-ar produce în cursul bolii. aceste medicamente pot fi instrumente eficiente în limitarea excita¡iei. ac¡ionând pe canalele de tip L. VPA ¿i LTG cresc efluxul de K+ în faza precoce a depolarizårii. Xie ¿i Hagan. Canalele de potasiu CBZ exercitå efecte pe canalele de potasiu voltaj dependente. 1997). prin amplificarea fluxului de potasiu la nivelul canalelor de K+ voltaj dependente. efect antagonist fa¡å de calciu. Aceasta ac¡ioneazå atât în faza precoce cât ¿i în cea tardivå a depolarizårii (Olpe et al. iar TPM inhibå – efect dependent de dozå – activitatea canalelor de calciu de tip L ¿i N. cu rol în protec¡ia împotriva distrugerii celulare. de asemenea. au aråtat o activitate crescutå a protein- . în noi studii. pe creierul pacien¡ilor bipolari. N ¿i P (Wegerer et al. LTG exercitå. dovedindu-¿i validitatea dacå aceste efecte vor fi reproduse. 1998). Aceste descoperiri necesitå confirmåri viitoare. antiepilepticele folosite ca ortotimizante prezintå proprietå¡i antagoniste calciului. Modularea curen¡ilor de K+ pare a fi implicatå în neuroprotec¡ie (Chandy et al. crescând fluxul de potasiu. manifestate direct sau indirect. în timp ce VPA inhibå un alt tip de canal de calciu voltaj dependent. precum ¿i asupra calreticulinei. 1991. 1990). blocând canalele de calciu de tip L (Walden et al. În concluzie. CBZ exercitå in vitro proprietå¡i puternic antagoniste fa¡å de calciu. În ac¡iunea CBZ sunt implicate mecanisme diferite (Grunze et al. ¿i anume canalele T (Altrup et al. codificând o conductan¡å neuronalå scåzutå pentru K+ la nivelul canalelor de potasiu calciu – activate. 2001).

într-un studiu pe ¿obolani. un rol important în men¡inerea integritå¡ii structurale a neuronilor. 1999). la nivelul cortexului frontal (ROCK I ¿i ROCK II.240 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI kinazei AMPc – dependente (Chang et al. Astfel. în cortexul frontal al ¿obolanilor care au primit VPA sau litiu. de exemplu. 1999) ¿i e bånuitå ¿i pentru TPM. extrem de important. incluzându-le pe cele pentru neurotransmi¡åtori ¿i elementele citoskeletale (Hughes ¿i Dragunow. au gåsit. existå dovezi certe cå o evolu¡ie îndelungatå a acestei tulburåri se acompaniazå de atrofii corticale frontale (Drevets et al. dupå cum am men¡ionat anterior. ¿i la nivelul reticulului endoplasmic. nu determinå doar scåderea activitå¡ii PK. AP-1 se leagå la ADN în domeniul reglator al mai multor gene. ni¿te kinaze Rho – asociate. 2000). VPA. la fel ca ¿i litiul. Chan et al. prin scåderea fosforilårii proteinelor AMPc dependente. fiind elemente esen¡iale pentru neuroplasticitate). 2001. VPA intervine. Aceasta poate duce. Proteinele cu greutate molecularå joaså ale subfamiliilor Ras ¿i Rho au. aceastå enzimå cre¿te de 2-3 ori dupå tratamentul cu litiu sau VPA (Chan et al. efectul neurotrofic ¿i neuroprotector al ortotimizantelor apare. Similar litiului. Chan et al. 1995). Un alt efect AP-1 dependent este sinteza nitric oxid sintetazei (NOS). În acest sens. un conglomerat format din complexe homo. Aceasta are drept consecin¡å scåderea expresiei genetice a proteinelor responsabile de neurotransmitere (Jensen ¿i Mork. O anumitå scådere a activitå¡ii proteinkinazei (PK) a fost raportatå ¿i pentru VPA (Manji ¿i Lenox. de asemenea. la cre¿terea hidroxilazei. De¿i tulburarea bipolarå nu e consideratå o boalå degenerativå în sensul tradi¡ional al acestei no¡iuni. 2001). 2000). . ¿i din aceastå perspectivå.¿i heterodimerice ale genelor fos ¿i jun. au aråtat cå expuneri de 3-4 såptåmâni la VPA sau litiu duc la cre¿teri între 25 ¿i 45% a ROCK II. Activarea PK inhibå sinteza AP-1. o enzimå decisiv implicatå în protec¡ia celulelor fa¡å de stresul oxidativ. dar nu a fost încå probatå (Shank et al. de asemenea. o enzimå cheie implicatå în sinteza catecolaminelor. niveluri duble ale proteinei citoprotectoare majore bcl-2. ci activeazå ¿i direct AP-1. CBZ scade activitatea proteinkinazei A ¿i C. 1997). 2001.

în anumite zone ale creierului. 1986. conferå un cadru conceptual pentru aspectele ini¡ierii ¿i progresiei acestor boli. kindling-ul e un model – demonstrat la animale – al epileptogenezei. ca: amfetamina. aspectele instalårii toleran¡ei la tratament ¿i ale refractaritå¡ii induse de întreruperile tratamentului (Kupka ¿i Post. Existå totu¿i o sensibilitate individualå la ace¿ti factori stresori. 2000). Interven¡ia farmacologicå poate influen¡a fenomenul de kindling. cât ¿i tulburårile bipolare se caracterizeazå printr-o ratå înaltå a recuren¡elor. s-a raportat o tendin¡å generalå de înråutå¡ire de-a lungul anilor. metilfenidatul. 2002). Actualmente. elementul caracteristic fiind recuren¡a (Post et al. Carbamazepina Carbamazepina (CBZ) a fost descoperitå în 1950. Responsivitatea diferen¡iatå la anticonvulsivante în diferitele stadii ale kindling-ului sugereazå cå fazele precoce ¿i cele tardive ar putea necesita abordåri terapeutice diferite. pe o serie de 406 cazuri. eventual. CBZ este un derivat N-carbamil al iminostilbenului. folosindu-se stimuli stresori externi. totu¿i. ulterior stresori majori induc episoade majore. 2000). fårå a fi omologat. Elve¡ia. pe care o putem în¡elege doar ca o interac¡iune între numero¿i factori. care ac¡ioneazå ca ortotimizante.). mania.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 241 Aceste schimbåri structurale apar. a unor stimuli subliminali. episoadele majore så aparå spontan sau la factori stresori minimali (Kupka ¿i Post. printre care se numårå vulnerabilitatea geneticå ¿i factorii de mediu ¿i biologici implica¡i în neurodezvoltare. fiind folositå pe scarå destul de largå în tulburårile afective. alåturi de litiu ¿i valproat. recunoa¿terea ei ca ortotimizant devine din ce în ce mai mare. este. putând fi indus în mai multe arii. Aceste fenomene s-au ob¡inut la animale.. 1 Atât depresia unipolarå. de¿i neomologat. par a preveni progresia bolii ¿i chiar a minimaliza alterårile celulare prin efect direct la nivelul genelor. Descris de Goddard ¿i al. pe scurt. poate scådea pragul convulsivant. Aceastå schimbare a responsivitå¡ii poate conduce.3. cocaina (Post et al. Potrivit acestui model. Geigy din Bassel. stresori majori induc episoade minore. culminând cu convulsii tonico-clonice generalizate. Primele rapoarte privind proprietå¡ile antiepileptice ale CBZ dateazå din 1963. Procesul se dezvoltå în mai multe etape. importante. în 1969 ¿i reluat de McNamara ¿i Wada. sensibilitatea la stresorii din mediu. în laboratoarele J. considerat un model al plasticitå¡ii neuronale. Kraepelin a observat. cu mai multå u¿urin¡å la ¿obolan ¿i mai dificil la primate. Încå din 1913. De¿i e greu så se facå o predic¡ie pentru fiecare caz individual. în era „prefarmacologicå“ ¿i chiar în era farmacologicå. dar se produce mult mai rapid în anumite pår¡i ale creierului. Existå numeroase analogii care permit aplicarea acestui model. responsivitatea farmacologicå în diferite stadii ale evolu¡iei. în 1997.R. evolu¡iei tulburårilor dispozi¡iei. 1994 etc. la declan¿area spontanå a crizelor. Modelul tip „kindling“ al recuren¡ei în tulburårile bipolare. ca. ¿i droguri psihostimulante. oferind speran¡a unor noi perspective terapeutice. pentru ca. 2002). 5. urmåtorul: ini¡ial. incluzând progresiunea bolii ¿i ciclicitatea. Modelul ob¡inut. În ciuda limitelor sale. Efectele pe termen lung ale medicamentelor antiepileptice. efectele terapeutice depinzând înså de momentul acestei interven¡ii (unele medicamente pot preveni crizele în fazele precoce. eficien¡a lor scåzând în faze mai tardive. învå¡årii ¿i memoriei pe termen lung (Ralph Kupka ¿i Robert Post. inducând progresiv activitate epilepticå. din perspectiva modelului tip kindling pentru tulburarea bipolarå1 . de exemplu. împreunå cu cel al senzitivizårii. fiind. acest model contribuie la în¡elegerea cursului longitudinal al tulburårilor afective. în continuare stresori minori produc episoade majore. Pentru aceste tulburåri s-au fåcut cercetåri la animale. de la primul pânå la al cincilea episod. . în cazurile refractare la tratament (Post et al. separarea. Weiss ¿i Post. în final. cum sunt structurile limbice ¿i în special la nivelul amigdalei. 1982. de asemenea. de asemenea. 2002). Animalele supuse kindling-ului la vârste mici påstreazå susceptibilitatea la crize ¿i la maturitate. deoarece existå varia¡ii considerabile. când alte medicamente pot fi mai eficace). o scådere în timp a intervalului dintre episoade. aplicarea repetatå. înrudit chimic cu imipramina.

poate ac¡iona ca inductor al propriului metabolism ¿i timpul såu de înjumåtå¡ire så scadå la 5–26 ore. un metabolit activ. se considerå cå principalele mecanisme de ac¡iune ale CBZ sunt (dupå Grunze.1. dar ¿i foarte slabei sale solubilitå¡i în lichidele gastro-intestinale.3. CBZ e metabolizatå la nivelul ficatului. dar. redate mai pe larg anterior.11-epoxid. potasiu ¿i cele de calciu tip L. CBZ e oxidatå de citocrom P450 oxidazå la 10. adenozinergicå ¿i serotoninergicå ¿i antagonistå pe glutamat. modificând tranzitul intestinal. Concentra¡ia plasmaticå de vârf se atinge dupå 2-8 ore de la administrare. Timpul de înjumåtå¡ire dupå o singurå dozå este în medie 26 de ore (între 18 ¿i 54 ore). Este insolubilå în apå ¿i foarte dificil de dizolvat în majoritatea preparatelor ¿i de aceea se administreazå numai oral. Se distribuie rapid în toate ¡esuturile. 2002): • Inhibå canalele voltaj dependente: de sodiu.3. • Activitate GABA-ergicå. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei Absorb¡ie. Nu existå încå studii care så defineascå clar cum aceste mecanisme determinå efectul ortotimizant al carbamazepinei. 5. cu proprietå¡i atât anticonvulsivante cât ¿i antinociceptive. f] –azepinå-5-carboxamidå. pe termen lung. CBZ liberå atinge în LCR un nivel similar cu cel plasmatic.242 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Denumire chimicå: 5-h-dibenz [b. Absorb¡ia sa inconstantå a fost atribuitå proprietå¡ilor anticolinergice.3. • Moduleazå ATP-aza Na+ K+ ¿i proteinkinaza (PK). nu au fost încå elucidate. CBZ e absorbitå lent ¿i inconstant din tractul gastro-intestinal. . Metabolizare ¿i eliminare. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei Mecanismele de ac¡iune ale CBZ. legându-se în propor¡ie de 70-80% de proteinele plasmatice. în ciuda folosirii clinice îndelungate. în principal prin citocromul P450 microzomal ¿i excretatå la nivel renal. Amann ¿i Walden. Conform teoriilor actuale. absorb¡ia sa fiind crescutå în prezen¡a alimentelor. 5. neexistând un preparat pentru administrare intravenoaså.2.3.

în faza acutå. Efectele antimaniacale ale CBZ pot fi poten¡ate de litiu. dovedindu-se eficace la pacien¡ii cu simptome pozitive marcate ¿i la cei cu agresivitate.3.3. inclusiv neuropatia diabeticå ¿i în profilaxia migrenei. Se acceptå ca variantå terapeuticå la cei nonresponsivi la alte tratamente. are o activitate similarå carbamazepinei ¿i ca efecte terapeutice ¿i ca toxicitate. acid valproic. este folositå în tratamentul diferitelor sindroame dureroase. 5. CBZ s-a dovedit eficientå doar în aproximativ 30% dintre cazuri. utilizându-se inclusiv la copii. Existå studii care aratå eficien¡a CBZ în controlul comportamentului impulsiv ¿i al agresivitå¡ii la pacien¡i nonpsihotici. istoric familial negativ pentru tulburårile afective sau mania cu ciclare rapidå. 2000). adicå într-un procent mult mai mic decât cel al eficacitå¡ii medica¡iei antidepresive standard. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. Indica¡iile carbamazepinei Majoritatea studiilor privind efectele carbamazepinei ca timostabilizator au fost fåcute la adult. . dupå cum rezultå din studii controlate. efectuate pânå în prezent doar pe loturi de adul¡i. în 50-70% dintre cazuri (Kaplan. CBZ are eficacitate comparabilå cu cea a litiului ¿i antipsihoticelor. De asemenea. inclusiv terapie electro-convulsivantå ¿i la cei cu ciclare rapidå. În episoadele maniacale. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. Pentru profilaxia episoadelor maniacale ¿i depresive din tulburårile bipolare nu existå studii suficiente nici la adult. hormoni tiroidieni. dar CBZ e folositå ca medicament de linia a 2-a.3. mai ales în situa¡ii speciale ca: mania disforicå. 11 epoxidul. 10. CBZ a fost utilizatå ¿i ca tratament adjuvant în schizofrenie ¿i în tulburårile schizoafective. dupå litiu ¿i valproat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 243 Principalul såu metabolit. Efectul antidepresiv al CBZ pare poten¡at de litiu. atât în sevraj cât ¿i în tratamentul de lungå duratå. existå studii care aratå un råspuns bun la CBZ în cazul depresiilor asociate cu un nivel scåzut al tiroxinei. De asemenea. CBZ se mai folose¿te ¿i în cazul abuzului de alcool ¿i benzodiazepine. având efecte benefice observabile dupå 2-3 såptåmâni. Poate fi utilå la pacien¡ii nonresponsivi la terapia cu litiu.

pentru episodul maniacal ¿i tulburarea bipolarå I cu ciclare rapidå. vertij. tulburåri gastro-intestinale. • La nivelul SNC Pot apårea ståri confuzionale acute. clonus. 2000). existå posibilitatea unei hepatite toxice. de obicei benign. pot apårea înså sindroame dermatologice cu poten¡ial letal: dermatitå . În prezent.4. Simptome ca febra. existå totu¿i câteva studii deschise pe loturi de copii ¿i adolescen¡i cu diferite tipuri de tulburåri de comportament. degluti¡ie dureroaså. 5. scåderea performan¡elor intelectuale. rezultatele preliminare fiind încurajatoare (Kaplan.3. scåderea performan¡elor intelectuale. • La nivel hepatic CBZ poate induce cre¿terea valorilor transaminazelor. rash. La aproximativ 3/1000000 dintre pacien¡i. CBZ e consideratå ca o op¡iune de a 3-a linie ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. care au primit carbamazepinå. la valori de 3 ori mai mari ca normalul. sindrom StevensJohnson. poate apårea un rash. pete¿ii. ataxie. anemie aplasticå. sedare marcatå. Aceste simptome se pot diminua la scåderea dozei. Tulburåri dermatologice La 10-15% dintre pacien¡ii trata¡i cu carbamazepinå. Dacå se reia tratamentul cu CBZ. • efecte idiosincrazice: agranulocitozå. agranulocitozå) survin la 1/125000 pacien¡i trata¡i cu CBZ. dar ¿i ale bilirubinei ¿i fosfatazei alcaline. pancreatitå. tulburåri hepatice. hiperreflexie.244 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Actualmente. Nu existå studii privind utilizarea CBZ pentru profilaxia tulburårilor bipolare la copil ¿i adolescent. Cre¿terile persistente ale transaminazelor. cu risc mare de deces. 2000): • efecte legate de dozå: diplopie sau vedere neclarå. vertij. Efectele secundare ale carbamazepinei Cele mai importante efecte adverse ale carbamazepinei se împart în douå categorii (Kaplan. impun oprirea tratamentului. efecte hematologice. Discraziile sangvine severe (anemie aplasticå. echimoze ¿i sângeråri spontane sau la traumatisme nesemnificative impun evaluarea imediatå. diplopie.3. tremor. rash.

se pare cå CBZ nu determinå cre¿tere ponderalå. diaree ¿i anorexie ¿i par legate de dozå. rar. constipa¡ie. Medica¡ia cu IMAO trebuie întreruptå cu cel pu¡in 2 såptåmâni înainte de începerea tratamentului cu CBZ. Cre¿terea lentå a dozelor poate preveni apari¡ia acestor efecte. disconfort gastric. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei (tabelul 5. poate cre¿te colesterolul seric total.3. 5. fårå semnifica¡ie clinicå. Alte efecte adverse Rareori pot apårea efecte adverse idiosincrazice.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 245 exfoliativå. fårå cre¿terea TSH ¿i fårå semnifica¡ie clinicå. Influen¡area testelor de laborator În timpul tratamentului cu CBZ. De asemenea.3. Administrarea CBZ trebuie evitatå la cei cu afec¡iuni cardio-vasculare preexistente. CBZ activeazå func¡ia receptorilor pentru vasopresinå.7. putând cauza hiponatremie ¿i. Efecte gastro-intestinale Constau în: grea¡å. intoxica¡ie cu apå. vårsåturi. glaucom cu unghi închis. complica¡ii renale. pancreatitå.3. .3.3. 5. Producerea acestor reac¡ii este idiosincrazicå ¿i impune oprirea imediatå a tratamentului. Contraindica¡iile carbamazepinei Carbamazepina nu trebuie folositå la pacien¡i cu istoric de supresie medularå.5. La nivelul sistemului endocrin Administrarea de CBZ se asociazå cu o scådere tranzitorie a concentra¡iei tiroxinei ¿i a triiodotironinei. hipersensibilitate cunoscutå la carbamazepinå sau la antidepresive triciclice ca amitriptilina ¿i imipramina. cum ar fi cazuri sporadice de manie ¿i manifeståri psihotice.6. Spre deosebire de litiu ¿i de valproat. La nivelul aparatului cardio-vascular CBZ poate agrava afec¡iunile cardio-vasculare preexistente. pot scådea concentra¡ia plasmaticå a T3 ¿i T4. sindrom Stevens-Johnson ¿i necrolizå epidermicå toxicå.3.) 5. fårå cre¿terea nivelului TSH.

11-epoxidului) Teofilina Valproatul CBZ poate interfera cu testul de supresie la dexametazonå ¿i poate determina rezultate fals pozitive la testele de sarcinå.3. Se începe cu o dozå de 100200 mg/zi. Interac¡iunile carbamazepinei cu alte medicamente (dupå Kaplan. pânå la o concentra¡ie sanvinå de 8-12 ng/ml.3. Mod de administrare.3. 5. Doza zilnicå (de între¡inere) va fi cuprinså între 300-1000 mg. crescându-se cu 100 mg. Utilizarea clinicå a carbamazepinei Ca timostabilizator.8. carbamazepina se administreazå la copilul ¿i adolescentul cu tulburåri afective. CBZ ¿i cre¿te conc. 2000) CBZ poate scådea concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor medicamente Acetaminofenul Alprazolamul Amitriptilina Bupropionul Clomipramina Clonazepamul Ciclosporina Contraceptivele Desipramina Dicumarolul Doxepina Doxiciclina Ethosuximidul Felbamatul Fentanilul Fensuximidul Fenitoina Flufenazina Haloperidolul Imipramina Lamotrigina Metadona Metosuximidul Metilprednisolonul Nimodipina Pancuronium Teofilina Valproatul Warfarina CBZ poate cre¿te Medicamente care Medicamente care pot scådea concentra¡ia pot cre¿te concentra¡ia plasmaticå a concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor plasmaticå a CBZ CBZ medicamente Clomipramina Fenitoina Pirimidona Allopurinolul Cimetidina Claritromicina Danazolul Diltiazemul Eritromicina Fluoxetina Fluvoxamina Gemfibrozilul Itraconazolul Ketoconazolul Izoniazida Lamotrigina Lorantadina Macrolidele Nefazodona Nicotinamida Propoxifenul Trefenadina Troleandromicina Valproatul Verapamilul Viloxazina Carbamazepina (autoinduc¡ie) Cisplatinul Doxorubicina HCl Felbamatul Fenobarbitalul Fenitoina Pirimidona Rifampicina (scade conc.246 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. în timpul meselor principale. 2000). 10. în doze de 1001000 mg pe zi (dupå Kaplan. Se administreazå de 3 ori pe zi. în func¡ie de vârstå ¿i greutate. Cre¿terea lentå a dozelor pânå la doza de între¡inere previne apari¡ia rapidå a efectelor adverse ¿i asigurå o .

Aceste determinåri apar cu atât mai importante la copil. în primele douå luni de tratament ¿i ulterior de 4 ori pe an. • transaminaze cu valori de 3 ori mai mari ca valorile normale. trombocite < 100000/mm³.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 247 complian¡å mai bunå.4. 5. de¿i din motive economico-financiare nu se face de rutinå la noi în ¡arå.4. este importantå. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic Efectele terapeutice ale VPA ca ortotimizant nu au un cadru teoretic perfect definit. hemoglobina < 11 g/100ml. numårul eritrocitelor < 4000000/mm³. Valori ale examenelor de laborator care impun întreruperea tratamentului cu CBZ: • numårul leucocitelor < 3000/mm³. se vor urmåri: • hemograma completå la 2 såptåmâni. • teste hepatice ¿i renale de 4 ori pe an. Din 1996. având o structurå chimicå diferitå fa¡å de celelalte medicamente antiepileptice. Actualmente se considerå. Acidul valproic Acidul valproic (VPA) a fost descoperit în Europa. Astfel. Este disponibil sub formå de capsule ¿i sub formå de sirop pentru administrare oralå. care.3. . Având în vedere posibilitatea unor efecte adverse redutabile. atât din partea pacientului. în 1964 ¿i aprobat în USA abia în 1978. 5. • Fe seric < 150 mg/100 ml. fiind folosit ini¡ial ca vehicul pentru alte medicamente.3.1. se va merge pe doza minimå eficace ¿i se va monitoriza tratamentul. iar în USA existå ¿i o formå pentru administrare intravenoaså ¿i o formå pentru administrare intrarectalå. cât ¿i din partea familiei sale. în 1963. • determinarea concentra¡iei sangvine de CBZ. neutrofile < 1500/mm³. a fost aprobat în USA pentru tratamentul maniei acute. a fost utilizat ca antiepileptic pentru prima datå în Fran¡a. • hematocrit < 32%. Denumirea chimicå a acidului valproic este n-acid dipropil acetic sau acid 2-propilpentanoic. • examen clinic complet la fiecare control. unde aprecierile legate de biodisponibilitate nu pot fi întotdeauna precise. deoarece existå studii care aratå cå majoritatea efectelor adverse ale CBZ apar la concentra¡ii plasmatice mai mari de 9 ng/ml.

3. Aceste concentra¡ii plasmatice sunt considerate eficace. astfel încât concentra¡iile terapeutice de valproat liber devin mai mari. atât pentru efectele antiepileptice. urmåtoarele mecanisme (dupå Grunze. se poate spune cå utilizarea VPA ca primå linie de tratament la copilul ¿i adolescentul cu tulburare bipolarå a intrat în practica curentå (Kaplan. VPA este metabolizat în întregime la nivel hepatic. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic Absorb¡ie. Metabolizare.2.248 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ca principale modele de ac¡iune. riguros urmårite. • efecte asupra inozitol fosfatazei. acesta fiind mai scurt la pacien¡ii care iau medicamente cu efect de accelerare a metabolizårii hepatice. cât ¿i pentru cele ortotimizante. .3. inclusiv alte medicamente anticonvulsivante. prin glicurono-conjugare ¿i prin β-oxidare mitocondrialå. precum ¿i cazurile de tratament la copil. 2002): • cre¿terea efluxului de potasiu. Indica¡iile acidului valproic Valproatul a fost recent aprobat de FDA pentru tulburårile bipolare la adult. Studiile fåcute pe adolescen¡i ¿i adul¡i tineri au aråtat beneficii terapeutice la doze care asigurå o concentra¡ie sangvinå între 50 ¿i 100 µg/ml.4. Folosind numeroasele studii efectuate la adult (inclusiv la adultul tânår) ¿i unele studii începute la copil. Astfel. 5. experien¡a utilizårii acestui medicament ca ortotimizant în psihiatria copilului ¿i adolescentului a crescut foarte mult în ultimii ani. • proprietå¡i GABA-ergice ¿i serotoninergice. 2000). Unii metaboli¡i. inhibi¡ia canalelor voltaj dependente de sodiu ¿i calciu (tip T). cum este acidul 2-propil-2-pentanoic. Amann ¿i Walden. påstreazå proprietå¡ile anticonvulsivante. La concentra¡ii serice mai mari de 50-100 ng/ml apare saturarea proteinelor plasmatice.4.3. legându-se în propor¡ie de aproximativ 90% de proteinele plasmatice. 5. Toate preparatele de acid valproic sunt absorbite rapid ¿i complet dupå administrare oralå. VPA are un timp de înjumåtå¡ire de 8-17 ore. proteinkinazei ¿i asupra unor proteine citoprotectoare.

în special la cei care prezentau modificåri EEG. VPA este eficace la aproximativ 60% dintre pacien¡ii maniacali. Având eficacitate asemånåtoare litiului. dar existå studii care aratå cå la pacien¡ii care au prezentat agita¡ie în cadrul acestei tulburåri. În tulburarea schizoafectivå. antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. scåzând în plus ¿i necesitatea dozelor suplimentare de benzodiazepine sau antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. trebuie cântåritå foarte bine oportunitatea acestor asocieri care. pe lângå efectul benefic. severitatea ¿i durata episoadelor maniacale. Din punct de vedere profilactic. înså e considerat eficient ca tratament adjuvant. În schizofrenie. CBZ ¿i antagoni¿tii receptorilor dopaminergici. la copil. În episoadele depresive din cadrul tulburårii bipolare I. VPA nu ¿i-a dovedit eficacitatea. gabapentin. VPA are eficacitate moderatå în profilaxia episoadelor depresive. dar fiind mai u¿or de controlat ¿i cu efecte secundare mai mici. în tulburarea obsesiv-compulsivå ¿i câteva cazuri de ameliorare a simptomatologiei de sevraj la alcool ¿i benzodiazepine. În tulburarea depresivå majorå. s-au observat unele beneficii ¿i în tulburarea de stres postraumatic. . lamotriginå. VPA poate fi preferat tratamentului cu litiu. VPA scade intensitatea simptomelor. eficacitatea VPA este reduså în monoterapie (aproximativ 30%). antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. chiar ¿i pentru simptomele depresive din cadrul acestei tulburåri s-au ob¡inut råspunsuri bune doar în 27% din cazuri. De asemenea. Totu¿i. sunt poten¡ate de litiu. monoterapia cu VPA e ineficientå pentru tratamentul simptomelor psihotice. CBZ. eficacitatea VPA poate fi poten¡atå de litiu. scåzând frecven¡a. VPA adåugat la tratamentul antidepresiv s-a dovedit a fi eficient. VPA este mai pu¡in eficient decât în episoadele maniacale. Totu¿i. adaugå ¿i o însumare sau augmentare a efectelor adverse. mai ales la copil ¿i adolescent. Astfel. Datoritå efectelor adverse mai mici. VPA s-a dovedit a fi eficient în profilaxia tulburårii bipolare I. Au fost raportate îmbunåtå¡iri semnificative la pacien¡ii cu tulburåri de panicå. în episodul acut. în episoadele acute. Efectele antimaniacale ale VPA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 249 Pentru tulburarea bipolarå I. VPA e preferat litiului ¿i carbamazepinei în episoadele maniacale.

• agranulocitozå. 2000). hemoragii. Nu se cunosc cauzele acestui sindrom. Apare de obicei dupå primele 3 luni de tratament. majoritatea cazurilor fatale au fost atribuite hepatotoxicitå¡ii. vårsåturi. Un studiu pe persoane cu întârziere mintalå a aråtat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei afective. aceasta putând evolua cåtre deces. • encefalopatie cu comå. de cåtre Abott Laboratories.4. letargie ¿i. pot fi letale. ascitå. tulburåri de control al impulsurilor. la pacien¡ii epileptici. tulburarea de personalitate borderline. • utilizarea mai multor medicamente antiepileptice. La pacien¡ii mai mari de 10 ani. cu insuficien¡å respiratorie. decesele prin aceste afec¡iuni nu au depå¿it 1000 în întreaga lume. . 5. care au primit monoterapie cu VPA.3. intensificarea crizelor. nefiind legatå de dozå. agresivitatea impulsivå. În literatura neurologicå. grea¡å. • afectarea musculaturii scheletice. icter. Efecte adverse majore De¿i apar în cazuri foarte rare.250 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI VPA a fost folosit cu unele rezultate bune în tulburåri ale comportamentului alimentar. Dupå identificarea acestor factori de risc ¿i excluderea respectivilor pacien¡i de la tratamentul cu VPA. VPA poate cauza: • hepatitå toxicå. • prezen¡a unor întârzieri în dezvoltare. în majore ¿i minore (Kaplan. Hepatotoxicitatea asociatå VPA este o reac¡ie de tip idiosincrazic. dupå gravitatea lor.4. a. Potrivit raportårilor. • pancreatitå hemoragicå. • prezen¡a unor afec¡iuni metabolice. rata hepatitei toxice fatale cauzate de acest medicament a scåzut considerabil în ultimii ani: de la 1/10000 în 1978 la 1/100000 în ultimii ani. Efectele secundare ale acidului valproic Efectele adverse ale VPA au fost împår¡ite. cu urmåtoarea simptomatologie: anorexie. dar au fost identifica¡i unii factori de risc: • vârsta micå (în special mai micå de 2 ani). edeme. Istoricul de epilepsie sau de convulsii s-a asociat semnificativ statistic cu un råspuns mai bun. a fost raportat. de când se folose¿te tratamentul cu VPA.

ataxie. diaree etc. tremor etc. la om nu au fost observate efecte carcinogenetice în tratamentul pe termen lung. Simptomele persistente pot fi ameliorate prin administrarea de antagoni¿ti ai receptorilor histaminici H2. riscul hepatitei cauzate de VPA este. la cei sub vârsta de 2 ani. foarte mic. VPA poate cauza comå ¿i moarte dacå se depå¿esc dozele ¿i se atinge o concentra¡ie sangvinå mai mare de 2000 µg/ml.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 251 un singur caz de hepatitå toxicå fatalå. decizia tratamentului cu VPA trebuie atent cântåritå. La pacien¡ii mai mici de 10 ani ¿i. Un alt efect neplåcut. Cele mai frecvente efecte adverse raportate pentru tratamentul cu VPA sunt tulburårile gastrointestinale ¿i tulburårile neurologice. dizartrie. nu prezintå riscuri pentru copilul alåptat la sân. cimetidina sau sucralfatul. la fel ca ¿i cre¿terea în greutate. dar. potrivit studiilor. fiind mai pu¡in importante în cazul capsulelor entero-solubile. ca famotidina. afecteazå complian¡a la . apari¡ia alopeciei. în special. E excretat în laptele matern. are efecte teratogene. dar aceasta e adesea tranzitorie. Astfel. Efecte adverse minore Acestea pot fi: • tulburåri gastro-intestinale (grea¡å. cåderea pårului. De¿i în studiile pe ¿obolani s-a eviden¡iat cre¿terea semnificativå a prevalen¡ei adenoamelor pulmonare ¿i fibrosarcoamelor. • cre¿tere în greutate etc. care poate scådea complian¡a la tratament în special la adolescen¡i. b. Efectele adverse neurologice pot fi controlate prin scåderea dozelor. care nu iau ¿i alte medicamente hepatotoxice. Nu sunt dovezi care så ateste un efect mutagenic al VPA. alopecia completå fiind descriså foarte rar. • tulburåri neurologice (sedare. totu¿i. deci va fi interzis în timpul sarcinii. Chiar dacå nu este permanentå. De asemenea.). raportatå la 3-12% dintre pacien¡i. S-a raportat. Simptomele gastro-intestinale sunt mai frecvente la începerea tratamentului ¿i se amelioreazå în timp. de asemenea. este cre¿terea în greutate. • alopecie.). dispepsii. se poate concluziona cå la pacien¡ii mai mari de 10 ani. vårsåturi.

reducerea dozelor. asociatå cu disfunc¡ii hepatice semnificative clinic. dizartrie. chiar în condi¡iile continuårii tratamentului. afectare a musculaturii scheletice cu insuficien¡å respiratorie. edeme. pancreatitå hemoragicå. De asemenea. dar aceasta este de obicei reversibilå ¿i rareori cu semnifica¡ie clinicå. atât în tratamentul episoadelor acute cât ¿i în tratamentul profilactic al tulburårilor bipolare. tulburåri de coagulare. disfunc¡ii trombocitare.4. ataxie. Unii autori considerå cå e beneficå administrarea concomitentå de topiramat. VPA se administreazå adesea concomitent cu alte medicamente antimaniacale. La unii pacien¡i poate apårea trombocitopenie la începutul tratamentului. raportatå la un procent cuprins între 5 ¿i 40% dintre pacien¡i. tremor. encefalopatie ¿i comå. efectele adverse ale VPA se clasificå în (dupå Kaplan. coagulopatii ¿i edeme. Dupå frecven¡a apari¡iei lor. cre¿terea persistentå a transaminazelor hepatice. Alte efecte secundare minore includ cefalee. diplopie ¿i ame¡eli. grea¡å. De asemenea. mai ales la aceste vârste la care pacien¡ii pot fi foarte preocupa¡i de înfå¡i¿area lor. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic • cu alte medicamente psihotrope. trombocitopenie reversibilå. 2000): • comune: irita¡ie gastro-intestinalå. antipsihotice sau antiepileptice. Au mai fost raportate. cre¿tere în greutate. antidepresive.5. astfel încât interac¡iunile cu acestea trebuie cunoscute (vezi tabelul 5.3. . administrarea de preparate care con¡in zinc ¿i seleniu pare a reduce cåderea pårului. 5. cåderea pårului. disfunc¡ii trombocitare reversibile. • cu medicamente administrate pentru afec¡iuni medicale. diaree. Aceasta impune întreruperea tratamentului sau. cu precipitarea efectelor adverse ale acestora. agranulocitozå. inconstant. • foarte rare: hepatotoxicitate fatalå (apare în special la vârste mici). cu monitorizare riguroaså.).4. • rare: vårsåturi. VPA poate scådea clearance-ul altor medicamente metabolizate hepatic. VPA mai poate produce cre¿terea transaminazelor. pentru a contracara efectul de cre¿tere în greutate.252 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament. în unele cazuri. sedare.

concentra¡iile terapeutice putând fi ob¡inute de la început. VPA poate poten¡a efectul antiagregant ¿i anticoagulant al aspirinei ¿i. grea¡å. Interac¡iunile VPA cu alte medicamente (dupå Kaplan ¿i Sadock 2002).4. La pacien¡ii cu vârste mai mici. ca ¿i la adult. delir ¿i stupor (un singur caz raportat) CBZ Psihozå acutå (un singur caz raportat).4. al anticoagulantelor.3. astfel. toxicitatea VPA poate fi precipitatå de alte medicamente. ataxie. Utilizarea clinicå a acidului valproic În episodul maniacal la adolescent. se va începe cu administrarea oralå a VPA în doze de 20-30 mg/kg/zi. în special tremorul Antipsihotice Accentuarea sedårii ¿i a efectelor extrapiramidale. 5. doza ini¡ialå va fi mult mai micå: – între 250–750 mg/zi la adolescent ¿i adult ¿i – între 125–250 mg/zi la copil. Doza va fi fragmentatå în 3 prize. CBZ. Medicamentul Litiu Interac¡iunea cu valproatul Augmenteazå efectele neurologice. precum ¿i la cei depresivi ¿i la cei hipomaniacali. • Poate determina rezultate fals pozitive pentru corpii cetonici urinari.6. diazepam). administrându-se împreunå cu alimentele. Tabelul 5. raportat doar la cei cu epilepsie preexistentå) Fenitoina VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenitoinei Fenobarbital Accentuarea sedårii. VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenobarbitalului Alte depresoare SNC Cre¿terea sedårii Anticoagulante Posibilå poten¡are a efectului anticoagulant . aspirinå. cu semnifica¡ie clinicå. letargie. Pe de altå parte.7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 253 La rândul såu. Influen¡area testelor de laborator • VPA poate cauza cre¿terea concentra¡iei serice a acizilor gra¿i liberi pânå la aproximativ 40%. prin competi¡ia legårii de proteinele plasmatice (de ex. CBZ poate scådea concentra¡ia VPA Antidepresive Amitriptilina ¿i fluoxetina pot cre¿te concentra¡ia sericå a VPA Diazepam VPA cre¿te concentra¡ia sericå a diazepamului Clonazepam Status absen¡e (rar. fårå a afecta nivelul seric al trigliceridelor.3. • Poate determina cre¿terea transaminazelor hepatice. Se va evita. apari¡ia efectelor secundare. 5.4. respectiv. cu råspuns clinic bun ¿i efecte adverse minime.

• Pentru cre¿teri ale transaminazelor mai mari decât de 3 ori valoarea normalå. vor fi instrui¡i asupra cåror aspecte vor trebui så fie aten¡i pe parcursul tratamentului. dacå valorile se stabilizeazå ¿i råspunsul clinic la VPA e bun. poate furniza elemente pre¡ioase. dupå controlul simptomatologiei. cât ¿i pentru adult. Monitorizarea tratamentului este obligatorie. se poate administra în dozå unicå. cât ¿i pe parcursul tratamentului. la copil nu se recomandå administrarea într-o singurå prizå. . 2000) sunt: • înainte de ini¡ierea tratamentului: – probe hepatice de rutinå ¿i probe pentru func¡ia hepaticå. Examenul clinic. se recomandå scåderea dozelor sau tratament discontinuu sau chiar întreruperea tratamentului.254 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii care nu înghit capsule se folosesc siropul sau capsulele care con¡in granule dozate. care pot fi dizolvate în lichide sau amestecate cu alimentele. La adult. De asemenea. în scopul îmbunåtå¡irii complian¡ei. atât înainte. pentru a nu cre¿te riscul apari¡iei efectelor adverse. atât pentru copil ¿i adolescent. – hemograma completå (inclusiv numårul de leucocite ¿i trombocite) – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. Dacå pacientul a råspuns la VPA ¿i transaminazele se normalizeazå. Concentra¡ia plasmaticå eficace e consideratå 50-100µg/ml. – hemograma completå (inclusiv numårul leucocitelor ¿i trombocitelor). cu monitorizare lunarå. se poate relua tratamentul cu monitorizare. Testele de laborator recomandate (Kaplan. Dacå apar rezultate anormale la testele de laborator: • pentru cre¿teri medii ale transaminazelor (mai mici decât de 3 ori valoarea normalå): monitorizare la fiecare 1-2 såptåmâni ¿i. seara. administrarea VPA ca ortotimizant e recomandatå dupå vârsta de 6 ani. atât pacien¡ii. la culcare. pentru a putea semnala precoce apari¡ia unor eventuale efecte nedorite. Totu¿i. cât ¿i pårin¡ii acestora. se continuå tratamentul. • pe parcursul tratamentului: – teste pentru func¡ia hepaticå – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. În USA.

riscul dezvoltårii unei hepatite toxice este mult mai mare înainte de 10 ani decât la cei care au depå¿it aceastå vârstå. dupå cum am aråtat. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei Conform datelor actuale (dupå Grunze. 5. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 30 ore. agita¡iei ¿i abuzului de substan¡e. continuarea tratamentului cu VPA dupå cre¿terea valorilor transaminazelor trebuie cântåritå riguros (se vor lua în calcul alte alternative terapeutice). pare a avea efecte benefice în tratamentul maniei ¿i depresiei.5. Ca ¿i valproatul ¿i CBZ. E metabolizatå în principal prin glicurono-conjugare ¿i e eliminatå. împreunå cu metaboli¡ii såi. Alte anticonvulsivante Trei dintre noile medicamente antiepileptice – lamotrigina (Lamictal). tulburårilor anxioase. Lamotrigina Lamotrigina (LTG). un derivat de feniltriazinå. existå totu¿i pu¡ine studii privind folosirea acestora în practica psihiatricå.3.3. A fost aprobat în USA în 1994 ca antiepileptic la adult ¿i adolescent. topiramatul (Topamax) ¿i gabapentinul (Neurontin). 2002).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 255 La copilul mic. Indica¡iile lamotriginei Datele ob¡inute din studii deschise ¿i raportåri de caz indicå eficacitatea LTG la pacien¡ii cu tulburare bipolarå . Amann ¿i Walden. 5. 5.3. Actualmente. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei Se absoarbe rapid ¿i complet din tubul digestiv. fiind consideratå un stabilizator bimodal al dispozi¡iei. 5. inhibå canalele voltaj dependente de sodiu ¿i calciu.3. la nivel renal.5. • Inhibå eliberarea glutamatului ¿i recaptarea serotoninei.3. întrucât. par a avea un spectru terapeutic ce poate fi extins ¿i cåtre tulburårile psihiatrice. aceste medicamente reprezintå alternative posibile sau adjuvante în tratamentul tulburårilor bipolare. lamotrigina: • Cre¿te efluxul de potasiu.2.5.1.5.

evaluatå prin HAM-D (Hamilton Depresion Rating Scale). Astfel. LTG poate produce: rash. De asemenea. 1996). nu s-au eviden¡iat interac¡iuni farmacocinetice între LTG ¿i paroxetinå. 5. Efectele secundare ale lamotriginei Cele mai frecvent.4. 1999) ¿i în tulburårile de personalitate borderline (Pinto ¿i Akistal.5. Walden et al. s-au ob¡inut scåderi ale scorurilor pentru manie în 74% dintre cazuri (Calabrese et al. deschis. în care s-au folosit: un lot de pacien¡i care au luat doar LTG. De asemenea. Walden et al. efectuat pe 75 pacien¡i cu tulburare bipolarå I sau tulburare bipolarå II. cefalee. cât ¿i la cei care au primit în continuare doar LTG. Alt studiu. Unele concluzii ar sugera rezultate mai bune în profilaxia maniei pentru doze mai mari de LTG. iar la pacien¡ii cu hipomanie. 2000). Aceste efecte apar deosebit de importante. . vårsåturi. În ceea ce prive¿te tratamentul profilactic. 2000. Existå studii care au aråtat efecte antipsihotice în episoadele psihotice la pacien¡i cu epilepsie (Kaplan. a aråtat rezultate încurajatoare. diplopie. 2000). ame¡ealå. un alt lot de pacien¡i care au primit LTG plus paroxetinå ¿i alt lot care au primit paroxetinå plus placebo. deoarece neurolepticele ar putea agrava tabloul epilepsiei. Aceste efecte benefice au fost descrise în depresia din tulburarea bipolarå ¿i în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå.256 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI (Ferrier. vedere neclarå. a relevat diferen¡e semnificative în favoarea lamotriginei. dar cu pre¡ul cre¿terii riscului pentru reac¡ii alergice severe. 1998. dublu-orb. Un studiu prospectiv. dar s-au eviden¡iat ¿i efecte antimaniacale (Ichim et al. atât la cei cårora li s-a adåugat LTG la tratamentul ini¡ial. 1999).3. considera¡i refractari la tratament. s-au ob¡inut rezultate ¿i în tratamentul tulburårii de stress posttraumatic (Hertz et al. existå studii care aratå o eficacitate a LTG similarå litiului în profilaxia episoadelor depresive. s-a ob¡inut o ameliorare semnificativå a simptomatologiei. manie sau episoade mixte. la 42% dintre pacien¡ii cu depresie. litiul råmânând înså mult mai eficace în profilaxia maniei. randomizat (Norman et al. 1998). somnolen¡å. 1996). În tulburarea de stress posttraumatic LTG pare a ameliora simptomatologia de reexperimentare a evenimentului traumatic ¿i a reduce evitarea contactelor sociale (Kaplan. 2000).

fenobarbitalul. cre¿terea foarte lentå a acestora ¿i o . cu ajustarea dozelor. Interac¡iunile medicamentoase Toate medicamentele care inhibå sistemul citocromului P450 cresc concentra¡ia LTG. Nu se ¿tie încå de ce vârsta micå apare ca un factor de risc pentru acest efect. De asemenea. nu a fost aprobatå folosirea ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. dar au existat situa¡ii de apari¡ie a rash-ului ¿i în tratamente prelungite (de ex. La copii. inciden¡a rash-ului sever este mult mai mare decât la adult. N. dupå caz. care au prezentat rash amenin¡åtor de via¡å. Utilizarea clinicå a lamotriginei De¿i e folositå ca antiepileptic în neuropediatrie. Aproape toate rash-urile severe apar în primele 2–8 såptåmâni de tratament. Astfel. crescându-i timpul de înjumåtå¡ire la 70 ore. Rezultatele studiilor efectuate aratå un raport de la 1/50 pânå la 1/100 de copii trata¡i cu LTG. 6 luni).5. în tratamentele combinate. 5. LTG nu afecteazå metabolismul altor medicamente. CBZ cre¿te metabolizarea LTG.7. Nu s-au semnalat cre¿teri în greutate în urma tratamentului. scåzându-i timpul de înjumåtå¡ire la 13 ore.3. Modificarea testelor de laborator LTG nu interferå cu testele uzuale de laborator.5. de cre¿terea rapidå a dozelor ¿i de folosirea unor doze mari de LTG. Totu¿i.5. ¿i al¡i inductori hepatici cresc metabolismul LTG. 5.B. la fel ca ¿i CBZ. probabil va fi folositå ca ortotimizant ¿i la aceastå categorie de vârstå.. Dimpotrivå.5. va trebui så se ¡inå seama de aceste interac¡iuni. Riscul apari¡iei rash-ului poate fi crescut de combinarea LTG cu VPA.3. pentru a ajusta dozele de LTG. cu precau¡iile legate de riscurile crescute de apari¡ie a rash-ului sever la vârste mai mici.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 257 Aproximativ 10% dintre pacien¡i au întrerupt tratamentul datoritå apari¡iei efectelor secundare. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de rash! 5. VPA inhibå metabolismul LTG.6. fenitoina.

Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului Actualmente. Topiramatul Topiramatul (TPM) este un substituent sulfamat monozaharidic. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului Absorb¡ia sa este rapidå ¿i aproape completå. care este. efect care nu s-a dovedit de-a lungul studiilor.1. pentru evitarea apari¡iei rash-ului. Amann ¿i Walden. a fost observat efectul antiepileptic. • în såptåmânile 3 ¿i 4 se cre¿te la 50 mg/zi. În 1996. când. 5. • în såptåmânile 3–4 se cre¿te la 25 mg/zi • în såptåmânile 4–5. atât la adult cât ¿i la adolescent. pentru prevenirea apari¡iei efectelor adverse. Actualmente. Astfel. a fost aprobat în USA ca antiepileptic.6. • inhibi¡ia anhidrazei carbonice.6.258 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI monitorizare riguroaså.3. . • în primele 1–2 såptåmâni se introduc 25 mg/zi.2. se considerå cå principalele sale mecanisme de ac¡iune sunt (dupå Grunze. de 100–200 mg/zi. • augmentarea inhibi¡iei GABA-ergice.3. Medica¡ia se introduce foarte lent.6. iar • în såptåmânile 4–5 se ajunge la doza zilnicå. 5. nefiind afectatå de prezen¡a alimentelor în tubul digestiv.3. 5. 2002): • inhibi¡ia dozå – dependentå a canalelor de sodiu voltaj dependente ¿i a canalelor de calciu tip L. Administrarea VPA impune doze mai mici (VPA scade cleareance-ul LTG) ¿i o cre¿tere mai lentå a dozei: • în såptåmânile 1–2 se administreazå 25 mg la 2 zile. cercetat ini¡ial ca agent hipoglicemiant. în USA nu e permiså folosirea LTG ca ortotimizant la vârste mai mici de 16 ani. înså. în medie. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå se folosesc doze mai mici. • diminuarea neurotransmiterii glutamat-ergice (excitatorii). se ajunge la doza de între¡inere de 50–200 mg/zi.

5 dintre pacien¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 259 Concentra¡iile plasmatice de vârf se ating în aproximativ 2 ore.6. care au fost împår¡ite în douå categorii (Kaplan. 2000): 1. Efectele secundare ale topiramatului Cele mai frecvente efecte adverse asociate cu topiramatul sunt cele de la nivelul SNC. scåzând. Pot apårea foarte rar ame¡ealå.4. dificultå¡i de concentrare. 1999). 1999. 2002). Spre deosebire de celelalte anticonvulsivante. . probleme de memorie. iritabilitate ¿i depresie. dupå o dozå oralå de 400 mg. lentoare psiho-motorie. 5. se poate asocia cu litiazå renalå: Shorvon (1996) a aråtat prezen¡a litiazei renale la 1.3. La fel ca to¡i inhibitorii anhidrazei carbonice. De asemenea. somnolen¡å ¿i fatigabilitate. Este foarte pu¡in metabolizat: 70–85% din doza administratå se eliminå neschimbat în urinå. În majoritatea studiilor. 5. Efectele cognitive par a fi asociate cu doze ini¡iale mari ¿i cre¿terea rapidå a dozelor. peste 50% dintre pacien¡i au prezentat amelioråri dupå tratamentul cu topiramat. în timp sau prin scåderea dozelor (Kamman. dar au fost minore ¿i rezolvate. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 21 de ore ¿i atingând concentra¡ia platou dupå 4 zile de tratament. în general. acest medicament a fost foarte bine tolerat: cele mai frecvente efecte adverse observate au fost cele legate de SNC. ¿i în cazul disfunc¡iilor hepatice. a fost demonstratå eficacitatea tratamentului cu TPM în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå (Yatham et al.6. confuzie.3. de asemenea. au aråtat eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare comorbide cu obezitatea. Shank. tulburåri de limbaj (gåsirea cuvintelor cu dificultate). Clearance-ul såu scade în insuficien¡a renalå. 2. În plus. Cazurile descrise cuprind ¿i pacien¡i care nu au råspuns la terapia conven¡ionalå. topiramatul determinå scådere în greutate.3. printr-un mecanism necunoscut. Sachs et al. Indica¡iile topiramatului Date ob¡inute din studii deschise ¿i din raportåri de caz aratå eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare.

Shank. astfel. în special în cazul tulburårilor bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. 5. trebuie evitatå. 5.6 ¿i 6. se pot asocia alte anticonvulsivante.260 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În studiile pilot. monitorizarea pacien¡ilor.7. fenobarbitalului ¿i pirimidonei. ca de exemplu etazolamida. .3. efectele adverse ale TPM nu sunt grave ¿i se reduc cu timpul ¿i la scåderea dozelor.6. tolerabilitatea sa fiind consideratå foarte bunå.3. Chengappa et al. Totu¿i. efectuate pentru tulburarea bipolarå. 5. 2001. fiind aprobat doar ca antiepileptic. De asemenea. topiramatul putând fi un ajutor pre¡ios. Utilizarea clinicå a topiramatului Folosirea topiramatului ca ortotimizant nu este încå aprobatå la copil ¿i adolescent. deoarece poate precipita formarea calculilor renali. 2002). Administrarea concomitentå de CBZ. Influen¡area testelor de laborator Topiramatul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator. în cele cu ciclare rapidå. dar nu influen¡eazå concentra¡ia CBZ. experien¡a clinicå din neuropediatrie. Astfel. pentru contracararea scåderii în greutate. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului Topiramatul poate cre¿te concentra¡ia fenitoinei ¿i VPA.6. fenitoinå sau VPA scade concentra¡ia topiramatului.6. în cazurile asociate cu obezitate sau cu dificultå¡i de control al alimenta¡iei (mâncatul excesiv). la care se adaugå studiile fåcute la adultul tânår cu tulburåri psihiatrice. Asocierea cu al¡i inhibitori ai anhidrazei carbonice. ne putem gândi în perspectivå la folosirea acestui medicament ca ortotimizant ¿i la copil ¿i adolescent. în func¡ie de caz.6. ar putea permite extrapolarea acestor date ¿i la popula¡ia pediatricå cu patologie psihiatricå.5.5 kg. doza ¿i durata tratamentului (Kammen. pentru a determina un regim alimentar optim. s-au constatat scåderi în greutate între 1. Este necesarå. au ob¡inut rezultate bune la pacien¡ii cu tulburare bipolarå cu obezitate ¿i diabet zaharat de tip II. acest efect este benefic la pacien¡ii obezi.3. La nevoie. Totu¿i. depinzând de greutatea ini¡ialå.

în propor¡ie de 35 – 60%. dar nu s-a stabilit încå precis în ce mod se coreleazå concentra¡ia plasmaticå cu råspunsul clinic. dozele ini¡iale sunt mici (25 mg/zi). care a fost aprobat de FDA ca antiepileptic în 1993. De-a lungul timpului. biodisponibilitatea sa fiind invers propor¡ionalå cu mårimea dozelor (cantitå¡ile mari nu se absorb). Efectele clinice ale gabapentinului sunt mai pronun¡ate la doze mai mari. chiar în situa¡iile în care nu s-a ob¡inut un control bun asupra crizelor epileptice.1.7. divizatå în douå prize. Amann ¿i Walden. se scad dozele. gabapentinul are urmåtoarele mecanisme de ac¡iune: • agonist al receptorilor GABA. 5.7. pânå la doza maximå de 400 mg/zi. pentru pacien¡ii mai mari de 12 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 261 Pentru diminuarea efectelor adverse cognitive ¿i sedative. s-au observat. .3.2. Dozele mai mari nu se asociazå cu cre¿terea eficacitå¡ii. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. Gabapentinul Gabapentinul este un aminoacid cu o structurå asemånåtoare acidului γ amino-butiric (GABA). • blocheazå canalele Na+ voltaj dependente. Absorb¡ia sa se realizeazå prin sistemul de transport membranar al aminoacizilor neutri ¿i traverseazå bariera hematoencefalicå. Aceste observa¡ii au atras aten¡ia asupra poten¡ialului terapeutic al gabapentinului în tulburårile psihiatrice (Kaplan. Dozele se cresc foarte lent pe o perioadå de 8 såptåmâni. la pacien¡ii cu epilepsie trata¡i cu gabapentin.3. 2002). 5. 5.7. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului Gabapentinul este absorbit incomplet la nivel intestinal. • altereazå metabolismul glutamatului ¿i glutaminei prin ac¡iunea pe canalele de calciu voltaj dependente. 2000). • cre¿te concentra¡ia plasmaticå de serotoninå. În caz de insuficien¡å renalå. îmbunåtå¡iri semnificative ale dispozi¡iei ¿i calitå¡ii vie¡ii.3. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului Conform datelor actuale (dupå Grunze.

Stanton et al. Indica¡iile gabapentinului Unii autori (Schaffer ¿i Schaffer. Un alt studiu (Pande et al. Are un timp de înjumåtå¡ire de 5-9 ore. Mc Elroy et al. dar eficacitatea a fost.262 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circulå liber în plasmå (nu se leagå de proteinele plasmatice). dublu-orb. 1999). Eficacitatea lamotriginei a fost mai mare decât a gabapentinului ¿i placebo. 5. Concluziile au fost cå gabapentinul este eficient doar ca tratament adjuvant ¿i nu în formele cu ciclare rapidå. la pacien¡i cu tulburare bipolarå refractarå la tratament ¿i pacien¡i cu tulburare unipolarå (Frye et al. Un studiu recent. nu permit recomandarea gabapentinului între op¡iunile ini¡iale. 2002). 1998) a aråtat cå gabapentinul a fost eficace în mania u¿oarå. hipomanie sau episoade mixte. în special în combina¡ie cu alte ortotimizante. Alt studiu a investigat eficacitatea gabapentinului în tratamentul tulburårilor bipolare refractare la tratament (Altshuler et al. comparabilå cu placebo. dar a fost ineficace în mania severå. la pacien¡i cu manie. aceste rezultate. Acest medicament ar putea avea totu¿i un rol în tratamentul pacien¡ilor cu tulburåri bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. de asemenea. dublu orb. în tratamentul fobiei sociale ¿i tulburårilor de panicå (Pande et al. . randomizat. 2000). depresia din tulburårile bipolare ¿i în profilaxia tulburårilor bipolare. Un studiu controlat. controlat. 2000). 1997. 1999. 2000) a evaluat efectele gabapentinului ca tratament de adåugare la litiu sau VPA. a evaluat eficacitatea gabapentinului ¿i lamotriginei în monoterapie – administrate pe o perioadå de 6 såptåmâni – comparativ cu placebo. ceea ce impune administrarea în mai multe prize.7.3. în tratament în tulburårile bipolare. 1997) au raportat rezultate care aratå cå gabapentinul este eficient în hipomanie. cu toate limitele ¿i inconcordan¡ele lor. 1997. în timp ce gabapentinul a avut o eficacitate comparabilå cu placebo. Astfel. a aråtat o eficacitate a gabapentinului superioarå placebo. Un studiu pe pacien¡i cu manie acutå (Erfurth et al. Se eliminå nemodificat în urinå. în special ca adåugare la alte medicamente ¿i în cazul comorbiditå¡ii cu tulburårile anxioase (Walden ¿i Grunze.3.

La unii pacien¡i. divizatå în 3 prize. dar existå mari varia¡ii individuale. Medicamentele care dau sedare. inclusiv la copii. Utilizarea clinicå a gabapentinului Nu au fost stabilite dozele optime la pacien¡ii cu tulburåri psihiatrice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 263 De asemenea. Gabapentinul este ¿i un sedativ u¿or. alcool ¿i cocainå. Efectele secundare ale gabapentinului Cele mai frecvente efecte adverse sunt sedarea. Poate fi folosit în locul benzodiazepinelor ¿i hipnoticelor pentru insomniile u¿oare. scåzând frecven¡a ¿i intensitatea decompensårilor ¿i a crizelor disruptive la ace¿ti pacien¡i (Kaplan. 2000). dar nu sunt severe ¿i sunt tranzitorii. Nu are efecte toxice serioase la supradozare. putându-se cre¿te rapid la doza de între¡inere.7. în combina¡ie cu gabapentinul î¿i pot augmenta acest efect. 5. Interac¡iunile medicamentoase Antiacidele gastrice (de exemplu hidroxizii de aluminiu ¿i magneziu) scad absorb¡ia sa. dupå cum am aråtat. .3.3.7.3. Se începe cu o dozå de 300 mg/zi. 5. Atât studiile cât ¿i raportårile de caz au aråtat o variabilitate extremå a dozei zilnice eficace (s-au raportat la adult doze cuprinse între 600 ¿i 6000 mg). normalizând somnul.7. De asemenea. deoarece gabapentinul se eliminå exclusiv renal. ataxia.4. ame¡eala.7.3. 5. au fost observate edeme declive. Pacien¡ii cu afectare renalå trebuie monitoriza¡i. poate fi folosit ca adjuvant în sevrajul la benzodiazepine.7. Interferen¡ele cu testele de laborator Gabapentinul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator.5.6. 5. Acest medicament amelioreazå semnificativ durerea de origine neuropatå. existå studii care sugereazå eficacitatea gabapentinului în tulburårile de control al comportamentului. Eficacitatea medicamentului este. Cre¿terea rapidå a dozelor ¿i dozele mari produc sedare u¿oarå. dependentå de dozå.

så sperie clinicianul. Introducere Litiul este un ion monovalent. fiind eficace pentru un grup considerabil de tulburåri psihiatrice. ca tiagabinul. iar decizia terapeuticå va fi luatå împreunå cu ace¿tia. vigabatrinul ¿i felbamatul nu s-au dovedit pânå în prezent beneficii în psihofarmacologie.1. Litiul 5. De asemenea. la pacien¡ii interna¡i vor fi consemnate în foaia de observa¡ie motivele pentru care se alege un medicament care nu are în prospect indica¡ia respectivå sau nu e recomandat pentru vârsta pacientului ¿i se va urmåri atent evolu¡ia sub tratament. Din numeroasele studii citate anterior. .4. dar ¿i asupra riscurilor unui anumit medicament. nu trebuie uitat cå aceste medicamente s-au dovedit eficace chiar ¿i în unele tulburåri refractare la tratamentul conven¡ional ¿i pot avea uneori beneficii mai mari ¿i chiar efecte adverse mai mici decât unele medicamente deja acceptate. Pentru alte medicamente antiepileptice noi. dovedit ¿i sus¡inut prin studiile numero¿ilor autori. Atât pacientul cât ¿i pårin¡ii acestuia vor trebui informa¡i asupra beneficiilor. totu¿i. fåcând parte din grupa IA a tabelului lui Mendeleev. fiind necesarå o monitorizare riguroaså. atât din motive medicale cât ¿i din motive medico-legale. decizia terapeuticå trebuie atent cântåritå. noi perspective terapeutice în tratamentul multor tulburåri psihiatrice. deoarece aceste medicamente au un real poten¡ial terapeutic pentru tulburårile psihiatrice. reiese cå medicamentele antiepileptice.264 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Majoritatea pacien¡ilor råspund la doze cuprinse între 600 ¿i 900 mg. trebuie luate în calcul efectele adverse. din întreaga lume. Aceste precau¡ii necesare nu trebuie. având în vedere cå unele nu au fost încå aprobate pentru uzul psihofarmacologic. În plus. cu unele excep¡ii. în special la copil. dar este singurul element cu proprietå¡i antimaniacale din aceastå grupå. cel mai u¿or dintre metalele alcaline. Nu se folosesc doze foarte mari la copil ¿i adolescent. pot fi folosite ca ortotimizante. De asemenea. deci. 5.4. Ele constituie. Întreruperea tratamentului nu produce sindrom de abstinen¡å. fragmentate în 3 prize. mai ales în cazurile în care vârsta micå apare ca un factor de risc. Totu¿i.

concentra¡ia de acid uric. administrarea acestuia a început så fie controversatå. Totu¿i. Existå înså unele specula¡ii. litiul a fost introdus în USA. Litiul este disponibil sub mai multe forme: • preparate standard. În anii ’40. 2000). în Suedia. a fost introdus în medicinå de Alexander Ure. Astfel. 300 mg ¿i 600 mg carbonat de litiu ¿i sub formå de tablete de 300 mg carbonat de litiu. Observa¡iile clinice ale lui Cade au fost sus¡inute de mai multe trialuri clinice riguroase. acest element fiind încorporat ¿i în alte 43 de preparate medicale. con¡inând 8 mEq/ml citrat de litiu. Ini¡ial a fost administrat sub forma apelor minerale cu con¡inut de litiu. 2000).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 265 A fost descoperit în anul 1817. a determinat de-a lungul timpului numeroase reac¡ii adverse (neurologice. considerau. a fost ini¡iatorul folosirii litiului ca antimaniacal. fiind numit lithion de Jons Jacob Berzelius. . fapt care nu a fost cunoscut ini¡ial. in vitro. în urma unor studii în care a dovedit efectul antimaniacal al litiului. cå depresia ¿i mania fac parte dintre tulburårile metabolismului acidului uric (Kaplan.) ¿i chiar decesul unor pacien¡i. folosirea lui crescând tot mai mult cåtre anii ’60. conduse de Mogens Schou ¿i al. care au aråtat eficacitatea litiului în manie ¿i în tratamentul profilactic al „tulburårii maniaco-depresive“ (Kaplan. În anul 1843. la acea vreme. pentru tratamentul diatezelor urice. de cåtre Johan Arfwedson.. renale. iar în 1907 au fost produse primele tablete de litiu. dar a fost aprobat de FDA abia în 1970. Mecanismele farmacodinamice ale litiului Mecanismele biochimice ale efectului ortotimizant al litiului nu sunt cunoscute. dovedind capacitatea acestuia de a diminua.4. Astfel. Ceea ce este interesant. deoarece Trousseau (în Fran¡a) ¿i Alexander Haig (în Anglia). • preparate cu eliberare lentå (controlatå) de 450 mg carbonat de litiu ¿i • sirop. ¿i numai pentru tratamentul maniei.2. Singura aprobare a FDA care a mai fost ob¡inutå a fost pentru tratamentul de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. gastro-intestinale etc. sub formå de capsule de 150 mg. 2000). iar introducerea litiului în psihiatrie a trebuit så a¿tepte foarte mult timp. în anul 1975 (Kaplan. pe care le vom prezenta în continuare. nedovedite încå. psihiatrul australian John Cade. având o fereastrå terapeuticå (indice terapeutic) destul de îngustå. 5.

2003). S-ar putea explica. Litiul produce. prin interven¡ia la nivelul cuplårii receptor – mesager secund. 2000). ac¡iunea litiului la nivelul ATP-azei Na+K+) (Kaplan. pare så creascå excre¡ia de metaboli¡i ai NA la maniacali. 2003). Prelipceanu. dar reduce excre¡ia de metaboli¡i ai NA la depresivi. precum sodiul ¿i potasiul. Efectul antimaniacal se explicå ¿i prin ac¡iunea asupra acetilcolinei. 2003). Ini¡ial pare så creascå sinteza de NA în unele arii cerebrale. litiul are efect ¿i asupra transmiterii GABA. prin interac¡iunea sa cu fosfolipidele membranare. De asemenea. de asemenea. precum calciul ¿i magneziul. crescând eliberarea acestuia prin ac¡iunea la nivelul . Litiul intervine ¿i asupra sistemului noradrenergic. cu durata de la câteva zile la câteva såptåmâni. efecte similare tuturor medicamentelor antidepresive. litiul pare så afecteze func¡ia receptorilor βadrenergici. 2000). Prelipceanu. Prelipceanu. o cre¿tere a permeabilitå¡ii membranei hemato-encefalice. Practic. astfel. dar ¿i cationilor bivalen¡i. Litiul pare a poten¡a transmisia serotoninergicå. De asemenea. Prin administrarea litiului va apårea o competi¡ie între acesta ¿i cationii mai sus men¡iona¡i (a fost doveditå. ac¡ionând la nivelul sintezei 5HT ¿i producând cre¿terea eliberårii de serotoninå la nivelul cortexului parietal ¿i în hipocamp. care coincide cu perioada de apari¡ie a efectelor benefice (D. Acest medicament ac¡ioneazå în diferite arii cerebrale. capacitatea litiului de a încetini viteza de repolarizare la nivelul sistemului nervos central. se considerå cå nu existå nici un neurotransmi¡åtor care så nu fie influen¡at de litiu (Kaplan. Gheorghe. Aceste efecte apar dupå o perioadå de tratament. de exemplu. ac¡ionând la nivelul neurotransmi¡åtorilor.266 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fiind un cation monovalent. 2000).D. Pare a produce ¿i un fenomen de down-regulation a receptorilor 5HT1 ¿i 5HT2 (D. 2003. M. Se pare cå litiul ac¡ioneazå ¿i asupra sistemului dopaminic. dar ¿i la nivelul mesagerilor secunzi. Prelipceanu. ceea ce ar explica efectele ortotimizante la ambele categorii de pacien¡i (D. litiul crescând concentra¡ia acesteia la nivelul cortexului. ceea ce ar explica eficacitatea litiului ¿i asupra pacien¡ilor cu manie cu manifeståri psihotice (D. litiul are efecte similare celorlal¡i cationi monovalen¡i. Prin mecanisme neelucidate.

profund dereglate în cadrul tulburårilor afective (D. Un studiu recent.3. Mecanismele farmacocinetice ale litiului Absorb¡ie. Litiul se absoarbe rapid ¿i complet din tractul gastrointestinal. 2000). clearance-ul litiului este cu 50% mai ridicat decât la cei cu greutate normalå. fiind ceva mai mare la båtrâni ¿i la cei cu afectåri ale ratei de filtrare glomerularå (Kaplan. în urma acestor studii. Pe lângå efectul ortotimizant. Timpul de înjumåtå¡ire este de aproximativ 18–24 ore. au fost efectuate numeroase studii. 5. ca antimaniacal ¿i în 1974 ca tratament de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. Clearance-ul litiului este aproximativ 1/5 din clearance-ul creatininei. la pacien¡ii obezi. ac¡iunea litiului la nivelul diferi¡ilor neurotransmi¡åtori pare a restabili ritmurile circadiene fiziologice. multicenter. 2003).4. Eliminare. Indica¡iile clinice ale litiului se adreseazå în special tulburårii bipolare. Preparatele standard ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 1–1 ½ ore. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice ¿i nu se metabolizeazå. mecanismele de ac¡iune farmacologicå a litiului råmânând incomplet elucidate. 2000. Deoarece nu se leagå de proteine. Spre deosebire de alte medicamente psihotrope. astfel încât toxicitatea sa se manifestå la nivelul tuturor aparatelor ¿i sistemelor. Acest efect este datorat ¿i cre¿terii nivelului de conversie a glutamatului în GABA (Kaplan. 2000). 2000). a dus la aprobarea litiului de cåtre FDA. iar cele cu eliberare lentå în aproximativ 4 ore (Kaplan. în 1970. Men¡ionåm totu¿i cå nici una dintre aceste ipoteze nu a putut fi demonstratå ¿tiin¡ific pânå în prezent. Prelipceanu. D. a aråtat o eficacitate a litiului în cazul maniei acute de douå ori mai mare ca placebo ¿i similarå cu a valproatului (Kaplan. Dovedirea efectului antimaniacal. randomizat. Indica¡iile litiului De-a lungul timpului. 5. . în ciuda cercetårilor efectuate de-a lungul a peste 100 de ani. în special la adult.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 267 receptorilor presinaptici. Se eliminå la nivel renal.4. 2000). Prelipceanu. dublu orb. De asemenea. se distribuie în apa corporalå.4. Metabolizare.

în tratamentul de între¡inere al pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. existå studii care aratå eficacitatea litiului atât în depresia majorå. 2000). litiul a fost acceptat pentru tratamentul episoadelor maniacale. controlând mania acutå ¿i prevenind recidivele la aproximativ 80% dintre pacien¡ii cu tulburare bipolarå I ¿i într-un procent mai redus la pacien¡ii cu episoade mixte ¿i la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. Ca tratament de între¡inere. litiul reduce semnificativ atât frecven¡a cât ¿i gravitatea ¿i durata episoadelor maniacale ¿i depresive din cadrul tulburårii bipolare I. în func¡ie de tabloul clinic al episodului respectiv. Este utilå folosirea litiului ca monoterapie. care se manifestå în crize. Speer. . 1994. 2000. Din acest motiv. la ini¡ierea tratamentului se recomandå asocierea unei benzodiazepine sau unui neuroleptic clasic. În ceea ce prive¿te episoadele depresive.268 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dupå cum am aråtat. 2001. R. pe perioade îndelungate. De asemenea. 2000). Cookson. citat de J. Litiul mai este utilizat ca ortotimizant ¿i în tulburarea schizoafectivå. 2002). Existå studii clinice care aratå cå tratamentul îndelungat cu litiu a scåzut rata suicidului de 6 – 7 ori la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I (Kaplan. Efectul terapeutic al litiului se instaleazå dupå o perioadå cuprinså între 1-3 såptåmâni. cât ¿i în episoadele depresive din tulburarea bipolarå I. Post ¿i A. Cookson. citat de J. dar trebuie urmåritå riguros sumarea efectelor adverse. eficien¡a sa fiind mai mare pentru manie (Kaplan. în special la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. Se pare cå pacien¡ii „non-responderi“ prezintå de fapt tulburare bipolarå II. cu ciclare rapidå. 2000). cu agresivitate inten¡ionalå) (Kaplan. 2000). ¿i mult mai pu¡in eficient la cei antisociali. având episoade depresive care nu se amelioreazå în urma tratamentului cu litiu (Calabrese. mai ales la acei pacien¡i care au prezentat manifeståri maniacale la tratamentul cu antidepresive. 2002). pânå la dobândirea efectelor antimaniacale ale litiului (Kaplan. 2000). Litiul se poate folosi ¿i asociat cu un antidepresiv. schizofrenie ¿i la pacien¡ii agresivi (eficient mai ales la cei cu agresivitate „explozivå“. 2002). Unele studii clinice au aråtat cå o anumitå categorie de pacien¡i cu tulburare bipolarå nu råspunde la tratamentul de între¡inere cu litiu (Bowden et al. asocierea cu valproat sau carbamazepinå poate fi beneficå.

La aceste aspecte se adaugå faptul cå pentru formularea diagnosticului de tulburare bipolarå se folosesc acelea¿i criterii ca la adult (Kaplan. cât ¿i a celor adverse) ¿i la întreaga experien¡å a clinicianului. • prezen¡a manifestårilor hipomaniacale induse de antidepresive (Kaplan. studiile controlate privind aceste boli ¿i tratamentul lor sunt relativ sårace (Kaplan. de¿i mult mai rar. este în general subestimat. cu manifeståri psihotice ¿i întârziere în dezvoltarea psihomotorie. agresivitate sau tulburåri de comportament asociate întârzierii mintale ¿i tulburårilor de dezvoltare. cât ¿i dificultå¡ilor formulårii acestui diagnostic la aceastå categorie de vârstå. Câ¡iva factori se considerå a fi predictivi pentru tulburarea bipolarå ¿i. • istoric familial de tulburare bipolarå. 2000). De¿i existå numeroase date de literaturå referitoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburare bipolarå. . iar debutul înainte de pubertate. 2000). Aceste procente ar fi chiar mai ridicate. Din observa¡iile clinice reiese cå debutul tulburårii bipolare I la vârsta adolescen¡ei este destul de frecvent. post detox. Rata concentra¡iei serice a litiului la adolescent este similarå cu a adultului. folosirea litiului întâmpinå unele controverse. ai influen¡elor benefice ale tratamentului cu litiu sau cu alte medicamente ortotimizante: • debutul rapid. implicit. Din studiile efectuate pânå în prezent la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I. 2000). La copil ¿i adolescent.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 269 Acest medicament s-a dovedit a fi util ¿i în tratamentul alcoolismului. dar în aceste studii debutul este considerat a fi de obicei prima spitalizare ¿i nu apari¡ia primelor simptome ale bolii (Kaplan. fiind înså eficace. se pare. doar la acei pacien¡i la care consumul de alcool a apårut în contextul unei tulburåri depresive (Kaplan. atât datoritå simptomatologiei deseori atipice ¿i comorbiditå¡ii (în special THDA). O altå dilemå de diagnostic este dacå un prim episod depresiv va evolua ca o tulburare unipolarå sau bipolarå. 2000). reiese cå 20-30% dintre ace¿tia au avut primul episod al tulburårii înainte de vârsta de 20 de ani. de asemenea. fåcând apel la monitorizarea atentå (atât a efectelor benefice. profilul efectelor adverse este aproape similar la aceastå categorie de vârstå. apare evident cå decizia asupra unui anumit tratament este destul de dificilå. În aceste condi¡ii. 2000). ca ortotimizant.

endocrinå (tiroidå. De asemenea. Vârsta minimå la care se administreazå litiul nu este precizatå în tratatele de specialitate. existå anumite particularitå¡i de biodisponibilitate. paratiroide) ¿i func¡ia cardiacå (Kaplan. pentru controlul agresivitå¡ii. cre¿terea în greutate.2 mEq/l sunt considerate eficace. sub o strictå monitorizare clinicå ¿i a concentra¡iei serice. Pe parcursul tratamentului se vor monitoriza obligatoriu ¿i func¡ia renalå. Utilizarea lui va fi conform experien¡ei clinice a medicului. existå speciali¿ti care recomandå ca la copil ¿i adolescent så nu se administreze litiu pe perioade mai mari de 6 luni. Acest fapt poate impune reconsiderarea indica¡iei de tratament.270 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Totu¿i. ¿i facem precizarea cå acest medicament nu a fost aprobat de FDA pentru folosirea la popula¡ia pediatricå. pentru . beneficiazå de o experien¡å clinicå valoroaså în folosirea acestora ca antiepileptice) ¿i medicamente neuroleptice clasice. cåderea pårului pot fi foarte greu de tolerat (Kaplan. În ceea ce prive¿te durata tratamentului. la concentra¡ii serice cuprinse între 0. Având în vedere înså indicele terapeutic foarte mic al litiului. 2000). Tratamentul cu litiu se mai recomandå la copiii cu tulburåri periodice sau ciclice ale dispozi¡iei sau comportamentului ¿i la copiii cu manifeståri agresive severe (Kaplan.6 ¿i 1. în aceste cazuri. preferând ca ortotimizante medicamente din grupul antiepilepticelor (care. efecte secundare ca acneea. în plus. de¿i nu au fost aprobate de FDA ca ortotimizante la copil. Concentra¡ia plasmaticå a litiului trebuie monitorizatå riguros. nu în cadrul intoxica¡iei) ale tratamentului cu litiu pot afecta. semnificativ. unde experien¡a clinicå este mult mai micå decât la adult ¿i. dar pot exista pacien¡i la care efectele benefice så nu aparå la aceste concentra¡ii. 2000). La adolescen¡i ¿i tineri. Noi nu recomandåm litiul la vârste mici. efectele cognitive (este vorba de cele care apar la o concentra¡ie sericå normalå. performan¡ele academice (Kaplan. 2000).6 ¿i 1. mai degrabå decât cre¿terea dozelor. Concentra¡iile cuprinse între 0.4 mEq/l. litiul este eficace atât în profilaxia cât ¿i în tratamentul maniei acute. mai ales la aceste grupe de vârstå. din perspectiva adolescentului extrem de preocupat de imaginea sa corporalå. se vor lua în considerare alte alternative terapeutice. 2000).

afectarea memoriei). Efectele adverse cele mai importante sunt cele gastrointestinale. hipertensiune intracranianå benignå. fragmentat în 3-4 prize. fragmentarea dozelor ¿i administrarea în timpul meselor. Aceste efecte pot fi diminuate prin fragmentarea dozelor. 2000). ca simptome u¿oare de tip parkinsonian. Citratul de litiu este mai bine tolerat. fenomene asemånåtoare miasteniei gravis. 2002. timp de reac¡ie întârziat. 5. Efecte neurologice Litiul poate produce mai frecvent tremor. Totu¿i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 271 evitarea efectelor pe termen lung. în special la doze toxice. cât ¿i asupra neurodezvoltårii (Kaplan. distribuindu-se în apa corporalå. de tipul propranololului. Post. fiind mai importante la ini¡ierea tratamentului. iar la copil nu se va depå¿i doza de 1 mg/kg/zi. 2002). de tipul loperamidului. 2000) recomandå antagoni¿ti ai receptorilor βadrenergici. M. Efectele descrise pot fi evitate prin introducerea treptatå. 2000).4. în doze de la 30 la 120 mg/zi. diaree. poate avea efecte nedorite asupra tuturor aparatelor ¿i sistemelor. De asemenea. 2000.5. unii autori (Kaplan. R. dermatologice ¿i de cre¿tere în greutate. Tulburårile de tranzit råspund la medica¡ia antidiareicå. fragmentatå în 3-4 prize (aten¡ie la bradicardie!) Pot apårea rar neuropatie perifericå. atât asupra dezvoltårii somatice. Schmitz. astfel. vårsåturi. endocrinologice. neurologice. dar tremorul sever ¿i chiar ataxia ¿i disartria trebuie så atragå aten¡ia asupra unei eventuale intoxica¡ii. Pentru ameliorarea tremorului. renale. Efecte gastro-intestinale Litiul poate cauza grea¡å. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice. litiul scade pragul convulsivant (Kaplan. Trimble ¿i B. Kupka ¿i R. ataxie ¿i disartrie. subsalicilatului de bismut sau difenoxilat cu atropinå (Kaplan. Efectele secundare ale litiului Dupå cum am aråtat anterior. clinicianul va trebui så ¡inå seama ¿i de numeroasele studii care demonstreazå evolu¡ia nefavorabilå a pacien¡ilor netrata¡i. . efecte cognitive (lipsa spontaneitå¡ii. precum ¿i alte fenomene care apar mai rar. 2000). ¿i så ia în calcul alternativele terapeutice existente în prezent (Kaplan. cardiovasculare.

De¿i cele mai frecvente modificåri cardiace datorate litiului sunt benigne. rar. Dieta hiposodatå. administratå în prizå unicå. sau care economisesc potasiu.272 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efecte renale Dintre efectele renale. Poate determina gu¿å (la 5% dintre pacien¡ii trata¡i cu litiu). Pacien¡ii vor fi monitoriza¡i din punct de vedere al func¡iei renale. adenom paratiroidian. diureticele. . Probele renale se vor efectua ¿i în afara determinårilor de rutinå. Tratamentul cu litiu se poate asocia cu sindrom nefrotic. La administrare îndelungatå (de obicei peste 10 ani) pot apårea efecte renale severe. consecin¡å a ac¡iunii litiului asupra hormonului antidiuretic. Efecte endocrinologice Litiul poate determina efecte adverse tiroidiene ¿i paratiroidiene. La pacien¡ii trata¡i cu litiu se recomandå determinarea periodicå a TSH. prin determinarea anualå a creatininei serice ¿i a volumului urinar pe 24 de ore. cu efectuarea ECG cel pu¡in o datå pe an. 2000). utilizarea dozei de litiu minime eficace. determinând scåderea pasagerå a concentra¡iei hormonilor tiroidieni circulan¡i. sincope sau chiar stop cardiac. hipo. ca fibroza intersti¡ialå cu scåderea progresivå a ratei de filtrare glomerularå.sau hipertiroidism. inhibitorii enzimei de conversie måresc cardiotoxicitatea litiului (Kaplan. 2000). dacå apar manifeståri clinice care så sugereze afectare renalå. Astfel. se vor administra diuretice tiazidice. Dacå poliuria este importantå. afecteazå func¡ia tiroidei. mai rar. cre¿terea creatininei sangvine ¿i. Constau în aplatizarea undei T pe ECG ¿i în deprimarea activitå¡ii nodului sinusal. Litiul poate determina ¿i fenomene de hiperparatiroidism ¿i. insuficien¡å renalå. Efecte cardiace Efectele litiului asupra cordului sunt similare celor determinate de hipokaliemie ¿i se datoreazå înlocuirii potasiului intracelular cu ioni de litiu. exoftalmie benignå. scåzându-se doza de litiu. reversibilå. Se impune echilibrarea hidricå. deoarece diureticul poate determina reten¡ia de litiu (Kaplan. cel mai frecvent este poliuria cu polidipsie secundarå (diabetul insipid nefrogen). cu aritmii sinusale consecutive. se impune monitorizare cardiacå.

Administrarea de cårbune activat este contraindicatå. 2000). o stângåcie excesivå a mi¿cårilor. Alte efecte Tratamentul cu litiu poate determina cre¿tere ponderalå. aceasta fiind måsura cea mai eficace de înlåturare rapidå a litiului seric. pentru cazurile cele mai severe. . fiind necesarå uneori o nouå dializå (Kaplan. Dupå dializå. mioclonii. D. poate afecta complian¡a la tratament mai ales la adolescent. Se va avea în vedere hemodializa. Se poate face lavaj gastric folosind un tub de calibru mare (Kaplan. ataxie. concentra¡ia litiului poate cre¿te din nou. 2000). disartrie. Unii autori recomandå diurezå for¡atå. Apari¡ia acneei. 2003). dar valoarea acesteia este controversatå. deoarece poate duce la leziuni cerebrale ireversibile ¿i chiar la moarte. Aceste efecte par a fi dependente de dozå. 1993). u¿or hipocaloricå ¿i exerci¡iile fizice pot atenua acest efect. Prelipceanu. somnolen¡å. Tratamentul cu litiu se va opri imediat. cåderea pårului. Tratamentul intoxica¡iei vizeazå îndepårtarea litiului din organism ¿i combaterea deshidratårii. În cazul supradozei sau a intoxica¡iei voluntare cu litiu se încearcå eliminarea medicamentului din tractul gastrointestinal prin administrarea de polistiren sulfonat sau polietilen-glicol. de¿i nu este un efect grav. bradipsihie. convulsii. sindrom confuzional cu agravare pânå la comå. modificåri cardiovasculare ¿i afectare renalå (Kaplan. Primele semne ¿i simptome care trebuie så atragå aten¡ia sunt tremorul important. datoratå efectului asupra metabolismului glucidelor ¿i reten¡iei hidrice (litiul poate determina edeme). fiind o mare urgen¡å medicalå. Efecte dermatologice Litiul poate determina efecte adverse dermatologice cum sunt acneea. Se asociazå simptome gastrointestinale. Stroescu. 2000). ¿i în special când se asociazå ¿i cre¿terea în greutate (Kaplan. iar pacientul va fi internat într-o sec¡ie de toxicologie sau terapie intensivå ¿i tratat de urgen¡å. efectele adverse cardiace sunt poten¡ate de dezechilibrele hidro-electrolitice ¿i de insuficien¡a renalå (V.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 273 De asemenea. prin mobilizare din ¡esuturi. råspunzând la mic¿orarea dozelor sau la schimbarea preparatului de litiu. O dietå echilibratå. Intoxica¡ia cu litiu este gravå. 2000. vertij. rash ¿i agravarea psoriazisului.

2003). este destul de frecventå. sindrom serotonin-like (în asociere cu inhibitorii poten¡i ai serotoninei) Neurotoxicitate la asocierea cu CBZ Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. Neurotoxicitate Cre¿te eliminarea renalå a litiului Se cumuleazå efectele antitiroidiene Probabil cre¿te u¿or concentra¡ia sericå a litiului. se impune cunoa¿terea efectelor care pot apårea în urma ac¡iunii simultane a acestor medicamente. prin diminuarea secre¡iei renale. Neuroleptice Antidepresive Antiepileptice Antiinflamatoare nesteroidiene Diuretice tiazidice Diuretice care economisesc K+ Diuretice de anså Osmotice (manitol. S-au raportat ¿i modificåri ale eritrocitelor ¿i influen¡area reciprocå a concentra¡iei serice de medicamente (atât pentru neuroleptice. întrucât litiul traverseazå lent bariera hematoencefalicå. teofilinå) Inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidå) Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Inhibitori ai canalelor de calciu Metronidazol.5. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). Vom prezenta în tabelul 5. prin diminuarea secre¡iei renale (cu excep¡ia aspirinei) Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. cofeinå.6. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). uree) Xantine (aminofilinå. cât ¿i pentru litiu). Cresc concentra¡ia sericå a litiului.274 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simptomatologia neurologicå se poate ameliora în câteva zile de la normalizarea litemiei. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului Întrucât necesitatea administrårii cocncomitente cu litiul a altor medicamente.4. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). 2002) Medicamentul Efecte ale asocierii cu litiu Encefalopatie. tetraciclinå Metildopa Bicarbonat de sodiu Ioduri Propranololul Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. principalele interac¡iuni medicamentoase ale litiului. 5. precipitarea sindromului neuroleptic malign. La pacien¡ii cu istoric de intoxica¡ie cu litiu se contraindicå tratamentele ulterioare cu acest medicament (D. Ocazional. . Nu modificå concentra¡ia litiului.5. Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. Tabelul 5. S-au raportat cazuri de neurotoxicitate. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului (dupå Kaplan ¿i Sadock. pentru condi¡ii medicale sau simptomatologia psihicå. Prelipceanu. prin diminuarea secre¡iei renale. agravarea efectelor extrapiramidale.

concentra¡ia sericå a litiului se va determina periodic (diferi¡i autori recomandå determinarea de rutinå a litemiei la intervale cuprinse între 2 – 6 luni).8. având poten¡ial toxic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 275 5.4.2 mEq/l. pacientului i se va face un examen clinic complet ¿i determinåri de laborator. . transpira¡ii abundente etc. La copil ¿i adolescent se recomandå ini¡ierea tratamentului cu 150 mg. atât pacientul cât ¿i familia acestuia. Doza de între¡inere variazå în limite destul de largi: va råmâne cea care va men¡ine litemia în cadrul intervalului de mai sus. prin scåderea treptatå a dozelor. Influen¡area testelor de laborator Litiul nu modificå testele de laborator. în câteva såptåmâni. ineficient din punct de vedere terapeutic. creatinina sericå. Înainte de ini¡ierea tratamentului. • pierderile excesive de apå (febrå. Utilizarea clinicå a litiului Înainte de ini¡ierea tratamentului cu litiu. litiul se va întrerupe lent. cu toate cå litemia s-a încadrat în intervalul standard. cre¿terea lentå a dozelor cu 150 mg la 3-5 zile.7. vor fi informa¡i cå varia¡iile aportului sau pierderii de lichide ¿i såruri influen¡eazå concentra¡ia sericå a litiului. efectuarea ECG (la femei se face ¿i un test de sarcinå). ionograma sericå.) duc la cre¿terea concentra¡iei serice a litiului. se va reconsidera tratamentul (introducerea altui medicament cu efecte antimaniacale sau ortotimizante). respectiv scåderi ale acesteia: • aportul excesiv de sodiu duce la scåderea concentra¡iei serice a litiului. 5. cuprinzând: hemograma. T3 ¿i T4. pânå la ob¡inerea unei concentra¡ii serice a litiului cuprinse între 0. fiind administratå în douå sau trei prize pentru preparatele standard ¿i în prizå unicå pentru preparatele cu eliberare lentå. De asemenea. valorile TSH. un nivel scåzut al litemiei. putând determina cre¿teri.6-1. timp de 1-2 såptåmâni. În cazul în care nu se ob¡ine un råspuns clinic satisfåcåtor. se va determina litemia ¿i se va examina pacientul de câte ori se va suspiciona intoxica¡ia cu litiu sau.4. • dieta hiposodatå cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. Dupå stabilirea dozei de între¡inere. dimpotrivå.

4 ani. fårå efecte adverse importante. atât la toate controalele de rutinå cât ¿i de câte ori va observa vreun semn care ar sugera o eventualå intoxica¡ie cu litiu. fårå efecte adverse importante. 5. dupå cum am aråtat. Efecte secundare Kowatch et al au studiat în 2000 la 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II.63 pentru divalproex. au fost cuprin¿i într-un studiu publicat în 2000 de cåtre Kowatch et al. valproatului ¿i carbamazepinei. de asemenea. de necesitatea unei monitorizåri riguroase. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. un medicament antimaniacal ¿i ortotimizant eficace. Litiul este. agresivitå¡ii ¿i a altor tulburåri psihice ale copilului ¿i adolescentului. litiul ¿i carbamazepina au aråtat un efect important în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu boalå bipolarå I ¿i II în episod maniacal sau mixt. este ieftin ¿i u¿or de procurat. ceea ce face ca el så fie preferat deseori pentru tratamentul episoadelor maniacale. trebuie så ¡inem seama de indicele terapeutic mic al acestuia.00 pentru carbamazepinå.06 pentru litiu ¿i 1.5. Studii clinice 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. Totu¿i. 38% pentru litiu ¿i 38% pentru carbamazepinå. Pacien¡ii au fost distribui¡i randomizat så primeascå timp de 6 såptåmâni tratament cu litiu.4 ani. în medie 11. cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani. . în medie 11. de efectele dezastruoase ale unei posibile intoxica¡ii ¿i så nu îl administråm decât atunci când avem siguran¡a cå familia va supraveghea administrarea corectå a tratamentului ¿i va aduce pacientul la medic. efectele litiului. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. Divalproex. 1. ratele de råspuns fiind 53% pentru divalproexul de sodiu. så recunoascå semnele precoce ale unei posibile intoxica¡ii cu litiu ¿i så se prezinte la medic. inclusiv în tratamentul de între¡inere în tulburarea bipolarå I. divalproex de sodiu sau carbamazepinå. Eficacitatea a fost în principal måsuratå cu CGI-I ¿i YMRS. în vârstå de 8-18 ani.276 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Familia va fi învå¡atå. Råspunsul a fost definit ca modificarea scorului YMRS cu peste 50%. Mårimea efectului a fost 1. De asemenea.

erau folosite drept hipnotice. anul 1959 a reprezentat apari¡ia diazepamului. amobarbitalul sau pentobarbitalul. hipnotice ¿i anticonvulsivante ale clordiazepoxidului în 1957.6 TRATAMENTUL ANXIOLITIC ªI SEDATIV-HIPNOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT 6. ea a început så fie folositå din ce în ce mai mult de cåtre psihiatri în tratamentul anxietå¡ii. Primul mare grup de anxiolitice folosite au fost barbituricele care au apårut la începutul anilor 1900 cu rol sedativhipnotic ¿i anticonvulsivant. Barbituricele cu duratå scurtå de ac¡iune ¿i cu debut rapid al efectului. Barbituricele cu duratå lungå de ac¡iune. care a fost pentru câteva decenii medicamentul cel mai utilizat. benzodiazepinele acoperå peste 90% din pia¡a mondialå a anxioliticelor. El are o oarecare eficacitate în sedarea diurnå ¿i probabil ca anxiolitic. cu cel mai mare mumår de prescrip¡ii atât de cåtre psihiatri cât ¿i de cåtre speciali¿ti din multe alte discipline. Introducere Anxioliticele sunt în prezent substan¡ele psihotrope cel mai frecvent folosite. astfel cå folosirea lui este limitatå. Dar mul¡i pacien¡i descriu efectul såu anxiolitic mai degrabå disforic ¿i neplåcut. erau folosite pentru sedarea diurnå. Dupå sintetizarea primelor benzodiazepine în 1955 ¿i descoperirea proprietå¡ilor sedative. Fenobarbitalul este singurul barbituric care continuå så fie folosit pe larg în tratamentul epilepsiei. Introduså în practica clinicå în 1987.1. Mebrobamatul a fost introdus dupå aproape 60 ani ca agent sedativ-hipnotic. . precum secobarbitalul. De¿i a fost dezvoltatå ca agent antipsihotic. În prezent. dupå ce primele primele studii clinice i-au demonstrat calitå¡ile antianxioase. Este folosit ca sedativ cu duratå lungå de ac¡iune în unele programe de dezintoxicare. precum fenobarbitalul. buspirona este cel mai important anxiolitic descoperit de la apari¡ia benzodiazepinelor.

). B.3. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor Benzodiazepinele î¿i exercitå ac¡iunea prin ameliorarea transmisiei GABA-ergice. 1995). Receptorul GABA-A are formå de rozetå. Braestrup. Subunitå¡ile alfa 1. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Prezentåm o clasificare a medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare-sedative la realizarea cåreia au fost utilizate date din Kaplan ¿i Sadock. Blocarea receptorilor GABA-A (canale ionice pentru clor) determinå deschiderea canalelor ionice pentru clor ¿i påtrunderea clorului în celulå.4.F et al. Defini¡ie Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de efecte importante pentru practica psihiatricå: • efectul anxiolitic.4.1. C care sunt cupla¡i. 2002. deoarece în practicå sunt folosite în doze mici în timpul zilei pentru anxietate.1. iar seara în doze mari pentru insomnie. ma¡ii din monografiile firmelor producåtoare (tabelul 6. Moller ¿i Okada în 1977) care sunt situa¡i pe receptorii GABA ceea ce a dus la denumirea lor drept receptori GABA-BDZ (Young ¿i Kunar.278 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. 1990). urmatå de depolarizarea membranei cu efect inhibitor. beta 2 ¿i gama 2 sunt codate de acela¿i cluster de gene situate pe cromozomul 5.2. cu cinci subunitå¡i proteice grupate în jurul canalului de clor. 1997 ¿i infor. ac¡iune realizatå prin blocarea receptorilor GABA postsinaptici. Schatzberg A. 2000). Acidul gabaaminobutiric (GABA) este cel mai important neurotransmi¡åtor inhibitor (Steven. sedativ. Squires. . Benzodiazepinele 6. Efectul clinic este anxioliza. Existå mai multe tipuri de receptori GABA: GABA-A. Dar efectele anxioliticelor pot fi separate doar arbitrar. 6. tranchilizant. Benzodiazepinele se leagå de receptorii benzodiazepinici BDZ (descoperi¡i de Bossman. • efectul hipnotic. iar prin jonc¡iunile func¡ionale pe care le are cu celelalte cåi de neurotransmi¡atori reprezintå placa turnantå a neuromedia¡iei cerebrale (Udri¿toiu et al. 6.

10. Calmepam.5. 0.5. 6 mg Oral : cp. 0. 2 mg Oral: tb.5-6 Adul¡i: 1-6 279 .25-3 Adul¡i: 1-6-8-10 Clorazepat Tranxene Diazepam Diazepam. 0.5.5-9-18 Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Oral:10-30 Parenteral 10-100 Adul¡i: 10-150 Copii ¿i adolescen¡i: 0. 10 mg Parenteral f 5mg/ml.5mg/ml (1 picåturå=0. 1. Lorivan. 3. 30 mg Oral: tb. 15 mg Tb. Alprox Lexotanil. Helex. Alprazolam. 40mg Oral: tb.5.5 mg Oral : tb. Sup 5.1. Librium Clonazepam Rivotril.Valium. 25. adolescen¡i: 0. 3. 20. Libritabs. 22.1. Clonotril-2 Oral: tb. 1.1mg) Parenteral f 1mg/ml Adul¡i: 15-602 Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 0.5-4-10 Copii ¿i adolescen¡i: 1. Diazepam desitin Oral: cp.5. 5. 2 mg Parenteral f 2mg/ml 4mg/ml Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i:1-10 Adul¡i: 5-40 Adul¡i: 1-22 Estazolam ProSom Oral : cp. 5. 10. Frontin. 25 mg Parenteral f 20 mg/ml Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Denumirea comercialå Benzodiazepine Alprazolam Bromazepam Clordiazepoxid Xanax.5-6 Adul¡i: 4. 5. 7.5.25-4 Adul¡i: 0. 2 mg ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Flurazepam Dalmane Tabelul 6. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Halazepam Lorazepam Paxipam Ativan.25. 2 mg Solu¡ie picåturi: 2. 0. Lexotan Napoton.Clasa Oral: tb. Klonopin. 2. 10mg Oral: tb. prelungitå 11. 1. cu elib. 1. 15. Lorans Adolescen¡i peste 15 ani: 15-30 seara Adul¡i: 15-30 seara 2 Adul¡i: 60-160 Copii.

15. 250mg Oral: tb.15. 15 mg Oral: cp.5 mg Oral: cp.50.125 -0.75 mg seara Adul¡i: 7. 500mg Parenteral 40mg/5ml Oral tb. 15.5-30 seara Adul¡i: 5-10mg seara Copii.5.25 seara2 Adolescen¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 10 mg seara Adolescen¡i peste 15 ani: 3.125. 7. (continuare) Butabarbital Butisol . 30.5.1. Oxazepam Oral: cp. 10. 5. Mogadon Oxazepam Prazepam Oral: cp. 200 mg Parenteral f. 10 mg Oral tb. 20 mg Quazepam Temazepam Doral Restoril Triazolam Zolpidem Halcion Stilnox Zaleplon Adul¡i: 0. 250.15-0. 30. 30 mg Centrax Oral: cp. 10 mg Oral: cp. 0.2 mg/kgc Adul¡i: 5-50 Midazolam Versed Nitrazepam Nitrazepam.5 mg Adul¡i: 30-1201 Adul¡i: 20-60 Adul¡i: 7. 5. 2. 30 mg Oral tb. 7. Spitomin Tensispes Stressigal Amobarbital Amytal Aprobarbital ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6.5-5 mg seara Copii. 5.5 mg seara Adolescen¡i: 5-30mg Adul¡i: 15-60 Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 100-200mg Hipnotic: 50-300mg Sedativ: 40-160mg 2 Hipnotic: 40-120mg Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 45-120mg Hipnotic: 50-100mg Ciclopirolone Zopiclon Imovane Azospirodecandione Barbiturice Buspirona BuSpar. 0.280 Midazolam Parenteral f 5mg/ml Oral: cp. 10 mg Oral: cp. adolescen¡i: 2. Serestra. 7.5-15 seara2 2 Adul¡i: 7. 100mg Parenteral 30mg/5ml Serax. 5. 10. adolescen¡i: 0.

65.5 . 30. 130mg/ml.5 mg/ml Benadryl Tabelul 6.1. 15. 50.7-1. 60. 100mg Mebaral Metohexital Parenteral 500mg/50ml Oral tb. 1 g Oral: cp.Mepobarbital Oral tb. Atarax. iv 10-50-100mg pânå la 400 mg /zi 281 . 25 mg Sirop: 12. 25 mg Parenteral f. (continuare) Parenteral f. 10mg/ml. 20mg5ml Oral tb. Vistaril Difenhidramina Oral: cp.45 kgc.2 mg/kg pentru TEC Pentobarbital Nembutal Fenobarbital Fenobarbital Secobarbital Parenteral 50mg/ml Parenteral f 0. 100mg Parenteral 50mg/ml 20mg/ml Copii: 1-3 mg/kgc Adul¡i: Sedativ: 30-120 mg Hipnotic: 100-300 mg Copii: 3-5 mg/kgc Sedativ: 100-300 mg Hipnotic: 100 mg Copii 2-8 mg/kgc Adul¡i: iv 100-150 mg Copii peste 1 an: 1 mg/kgc/zi Copii peste 10 ani: 50-100 Adul¡i: 50-100 Copii: 0. 50. 8.5 mg/0.50 mg/ml Im Iv lent în solu¡ie salinå Oral tb. 32. 25mg/ml. 60. Im: 50-200 mg/zi Iv: 50-200 Adul¡i: Sedativ: 60-100 mg Hipnotic: 100-150 mg Copii: 2-6mg/kgc pânå la 100 mg Copii pânå la 5 ani: 16-32 mg de 3-4 ori pe/zi Copii peste 5 ani: 32-64 mg de 3-4 ori pe/zi Adul¡i: Sedativ: 66-300 mg Hipnotic: 100 mg Adul¡i: 0. 50 mg/ml Copii ¿i adolescen¡i: 25-300 mg3 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i: 5 mg/kgc/24 ore Im. 100mg Tiopental Tiopental Nesdonal Pentotal ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Antihistaminice Hidroxizin sedative Hidroxizin. 100mg Parenteral 30.

10. 40. 500. Propranolol.1 0.8-2. 400. 1953. (continuare) 3 Precizåm cå unele indica¡ii sunt în conformitate cu recomandårile FDA (Food and Drugs Administration) din USA ¿i nu se suprapun cu informa¡iile din prospectele medicamentelor valabile în România.5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 60-160 Copii ¿i adolescen¡i: 0. Nu existå informa¡ii despre dozele recomandate la copil ¿i adolescent.05-0. 1960. 60.282 Agen¡i noradrenergici Oral:tb. 648 mg Glutetimida Glutetimida Doriden Cloral hidrat Cloral hidrat Noctet 1 2 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6.2 mg Copii 6-12 ani: 200-400 Adolescen¡i: 400-800 Adul¡i: 400-800 Adul¡i: 250-500 mg seara2 Copii ¿i adolescen¡i: 500-1000 Adul¡i: 500-2000 Oral:tb 0. Clonidina Catapres Carbama¡i Meprobamat Meprobamat Miltown Equanil Oral:tb.2 0. 1971 cita¡i de Green W. Korein et al. 90 mg Copii ¿i adolescen¡i: 50-160 mg/zi (0.3 mg Oral:tb.. 80.H.3 mg Adul¡i: 0. 600 mg Propranolol Inderal. Fish. 500mg Oral: cp. Effron ¿i Freedman.2-1. Solu¡ie: 500 mg/ml Supozitoare rectale: 324. 200. 20. 1996 .1. 500mg.

inductor al anesteziei (midazolam). 2001). Blocarea receptorilor GABA-B (canale ionice pentru calciu) are urmåtoarele efecte clinice: sedare. dar numai în prezen¡a GABA.v. legarea de receptorii GABA-C cre¿te permeabilitatea pentru clor urmatå de cre¿terea cantitå¡ii de clor intracelular. sau i. ¿i intrarectalå. La nivelul receptorilor GABA-A existå mai multe categorii de receptori BDZ: – tipul I. 6. Unele benzodiazepine mai prezintå ¿i alte efecte: efect antidepresiv (alprazolamul). Existå compu¿i psihoactivi endogeni care se leagå specific de receptorii GABA-A BDZ. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor Administrarea benzodiazepinelor se face pe cale oralå. Flumazenilul este singura benzodiazepinå prezentatå de noi care ac¡ioneazå prin antagonizarea receptorilor GABA-BDZ. parenteralå i. hiperpolarizarea neuronalå ¿i scåderea excitabilitå¡ii. Deficitul acestor compu¿i psihoactivi endogeni este o ipotezå în etiologia anxietå¡ii (Smith.4.4.3. ataxie. sedativ-hipnoticå.m. efect hipnoinductor. timoreglator (clonazepamul). 6. care determinå o afinitate mai scåzutå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i care sunt situa¡i în hipocamp ¿i striat ¿i poten¡eazå efectul anxiolitic prin diminuarea secre¡iei DA (de exemplu alprazolamul). Efectele clinice ale benzodiazepinelor Principalele ac¡iuni farmacodinamice ale benzodiazepinelor sunt urmåtoarele: anxioliticå. efect miorelaxant. BDZ se leagå de receptorii GABA-BDZ ¿i induc modificårile asupra canalului de clor. BDZ scad necesarul de GABA la nivelul sinapsei. care determinå afinitatea înaltå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i sunt responsabili pentru efectul sedativ ¿i hipnoinductor. miorelaxantå ¿i anticonvulsivantå. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare pot ac¡iona ca agoni¿ti (benzodiazepinele) sau ca antagoni¿ti ai receptorilor GABA-BDZ.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 283 Similar. prezen¡a lor justificând existen¡a subtipurilor receptoare. facilitând sau inhibând neurotransmisia. Proprietå¡ile lipofilice ¿i hidrofilice ale substan¡elor influen¡eazå debutul ¿i durata ac¡iunii lor prin influen¡area . – tipul II.2.

. midazolam.. distribu¡iei în ¡esutul adipos ¿i traversårii barierei hemato-encefalice. Efectele benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T. Gheorghe M. Clasificarea benzodiazepinelor în func¡ie de efectul sedativ (dupå Udri¿toiu T. Majoritatea benzodiazepinelor sunt absorbite complet din tractul gastrointestinal. Absorb¡ia. Marinescu D. diazepamul are absorb¡ia cea mai rapidå. cu timpul cel mai scurt pânå la instalarea efectelor clinice.. Marinescu D. Astfel. 2000) Substan¡a Midazolam Triazolam Alprazolam Bromazepam Estazolam Halazepam Lorazepam Oxazepam Temazepam Clordiazepoxid Clonazepam Clorazepat Diazepam Flurazepam Ketazolan Nitrazepam Prazepam Quazepam Zolpidem Zaleplon Anxiolitic + + + ++ + ++ +++ ++ + +++ ++ +++ + ++ + ++ + Sedativ/hipnotic +++ +++ + +++ + + +++ + ++ +++ +++ +++ +++ +++ Efectul Anti-convulsivant + + + ++ + + ++ +++ +++ + Miorelaxant +++ + Tabelul 6.. În cazul administrårii orale.. dupå administrarea oralå.2. Gheorghe M.D..284 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. clonazepam. unele benzodiazepine au o ratå de absorb¡ie rapidå: diazepam..3.D. necesar în situa¡iile în care se dore¿te anxioliza rapidå sau inducerea stårii de somn. 2000) BDZ cu efect sedativ slab BDZ cu efect sedativ mediu Bromazepam Tamazepam Clordiazepoxid Clobazam Cloxazolam Diazepam Ketazolam Medazepam Oxazepam Alprazolam Prazepam Clotiazepin Clorazepat Lorazepam Midazolam BDZ cu efect sedativ puternic (dependent de dozå) = high potent BDZ absorb¡iei.

consecutiv. Diazepamul este o substan¡å foarte lipofilå. clordiazepoxidul ac¡ioneazå prin combina¡ia clordiazepoxidului cu metaboli¡ii: . Cu cât timpul de absorb¡ie este mai lung. Similar. prazepam. Este indicat în stårile de agita¡ie psihomotorie. halazepam. difuzeazå foarte rapid dupå administrarea i. Clordiazepoxidul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea oralå. Metabolizarea benzodiazepinelor se face la nivel hepatic unde sunt transformate în metaboli¡i activi sau inactivi.m. clordiazepoxid. zolpidem. clordiazepoxid. ¿i în 3-30 minute dupå administrarea i. Urmåtoarele benzodiazepine: diazepam.v. Oxidarea este un proces consumator de timp. Debutul efectului midazolamului dupå administrarea i. Zolpidemul ¿i zaleplonul ating concentra¡ia plasmaticå maximå dupå 1. Absorb¡ia oralå a zolpidemului ¿i zaleplonului poate fi întârziatå de administrarea concomitentå cu alimentele. iar efectul apare în câteva minute. zaleplon. Clonazepamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. temazepam. halazepam. în 15-30 minute dupå administrarea i. efectele clinice se ating mai târziu.6 ¿i 1 ore. dependentå de liposolubilitate ¿i pH. Lorazepamul are lipofilie moderatå.m. clorazepat. este în 30 minute. lorazepam. Altele au o ratå de absorb¡ie intermediarå: alprazolam. dar persistå o perioadå mai îndelungatå. efectul se instaleazå mai lent. estazolam.v. motiv pentru care T½ al acestora este lung. triazolam.. Alprazolamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Aceste benzodiazepine ac¡ioneazå prin intermediul metaboli¡ilor sau printr-o combina¡ie a substan¡ei cu principalii ei metaboli¡i ob¡inu¡i în urma oxidårii: diazepamul ac¡ioneazå prin combina¡ia diazepamului cu metaboli¡ii – desmethyldiazepam ¿i methyloxazepam. Existå unele benzodiazepine care au o ratå de absorb¡ie lentå: oxazepam.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 285 flurazepam. cu atât concentra¡ia plasmaticå maximå ¿i. quazepam. Timpul în care se atinge concentra¡ia plasmaticå maximå depinde de rata absorb¡iei. Benzodiazepinele au capacitate ridicatå de a traversa BHE prin difuziune pasivå. clorazepat. Lorazepamul ¿i midazolamul se absorb rapid dupå administrarea im. praxepam sunt transformate prin oxidare în metaboli¡i activi sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450 3A3/4 .

estazolamul. Ele se pot administra într-o singurå prizå. oxazepamul. dar au fenomene mai severe ale sindromului de abstinen¡å. nitrazepamul au timpul de înjumåtå¡ire plasmatic cuprins între 30 ¿i 100 ore. Lorazepamul. temazepamul au timpul de înjumåtå¡ire cuprins între 8 ¿i 30 ore. Datoritå timpului mai redus cerut de procesul de conjugare.286 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI desmethylclordiazepoxid ¿i demoxepam. clorazepatul. Midazolamul ¿i triazolamul au un timp ultrascurt de înjumåtå¡ire. Clorazepatul. halazepamul. având duratå lungå de ac¡iune. Se administreazå în 1.2 prize zilnice. oxazepamul. Alprazolamul ¿i triazolamul sunt metaboliza¡i prin oxidare ¿i transforma¡i în metaboli¡i activi. Zolpidemul ¿i zaleplonul sunt metaboliza¡i rapid ¿i sunt transforma¡i în metaboli¡i inactivi. Benzodiazepinele cu timp scurt de înjumåtå¡ire nu se acumuleazå ¿i nu produc sedare în timpul zilei. lorazepamul. clonazepamul. quazepamul. clonazepam. Diazepamul. clonazepamul ¿i temazepamul sunt transformate prin conjugare directå în metaboli¡i inactivi. prazepamul. Dar medicamentul se poate acumula ¿i pot apårea fenomene psihomotorii ¿i sedare în timpul zilei. T½ al acestor benzodiazepine este mai redus. Timpul de înjumåtå¡ire influen¡eazå durata de ac¡iune. clordiazepoxidul. Legarea de proteinele plasmatice a alprazolamului este de 80%. au varia¡ii mici ale concentra¡iei sangvine. halazepamul ¿i prazepamul ac¡ioneazå metabolitul: desmethyldiazepam. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. au fenomene mai pu¡in severe ale sindromului de abstinen¡å. Bromazepamul. Zolpidemul ¿i zaleplonul au timpul de înjumåtå¡ire de 2. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. flurazepamul. mai mic de 5h.6 ore respectiv 1 orå. Benzodiazepinele cu timpul de înjumåtå¡ire lung se pot administra într-o singurå prizå. Alprazolamul are un timp scurt de înjumåtå¡ire de 10-15h. clordiazepoxid. Alprazolamul atinge concentra¡ia de echilibru în 7 zile. Eliminarea se face în principal prin urinå: alprazolam. Se administreazå în 2-3 prize zilnice. .

H.A. 1978).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 287 La copii ¿i adolescen¡i. 1996). Fobia socialå (Simeon ¿i Ferguson. agita¡iei severe (Simeon ¿i Ferguson. Rappaport et al. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea de . 1987. Schimbårile dependente de vârstå ale enzimelor microzomale hepatice sunt cea mai probabilå explica¡ie a acestor diferen¡e. midazolam i. Tulburare evitantå (Simeon ¿i Ferguson.. Benzodiazepinele care nu sunt metabolizate direct de enzimele microzomale hepatice înainte de conjugare nu prezintå aceste diferen¡e legate de vârstå.4. • Pentru tratarea impulsivitå¡ii.H. Simeon. indica¡iile s-au extins ajungând så cuprindå ¿i tulburårile anxioase. vârsta de la care se pot prescrie benzodiazepine la copii ¿i adolescen¡i a scåzut o datå cu acumularea experien¡ei clinice. dar ¿i alte condi¡ii patologice care sunt men¡ionate în continuare. 6. 1985.1978. cita¡i de Green W. 1996. 1978 citat de Clein P ¿i Riddle M. Rappaport et al. 1987). a aråtat ca diazepamul este metabolizat mai rapid la copii în compara¡ie cu adul¡ii. Tulburare supraanxioaså. auto. 1971.4. Automatism ambulator nocturn/Somnambulism. cita¡i de Green W. Anxietate de separare (Klein et al.D. 1985. Insomnie (Glick et al. Timpul de înjumåtå¡ire plasmaticå este mai rapid la copii: 17 ore ¿i la nou nåscu¡i: 17 ore în compara¡ie cu adul¡ii: 24 ore (Morselii et al. • Tulburarea de stres post traumatic.).).. 1996).. 1980. Treptat.m. Studiile men¡ionate au fost citate de Green W. pavorul nocturn ¿i automatismul ambulator nocturn.D. 1996).A. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent Pânå nu demult. Diazepamul a fost studiat din perspectivå farmacocineticå developmentalå. episod psihotic (lorazepam. benzodiazepinele erau utilizate în psihofarmacologia copilului ¿i adolescentului doar pentru tratarea tulburårilor legate de somn. 1996) când apar în urmåtoarele tulburåri: Întârziere mintalå. episod maniacal. Kanto et al. Atacuri de panicå (Pfefferbaum et al. • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå.¿i heteroagresivitå¡ii. .H.. 1978 (citat de Clein P ¿i Riddle M. • Tulburarea obsesiv-compulsivå. Pe lângå acestea pe lista recomandårilor au intrat ¿i alte tulburåri. 1992). care sunt principalele tulburåri ale copilului. De asemenea.. . • Tulburåri de somn: Pavor nocturn.

• afectare severå a func¡iei respiratorii.5 mg. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. • boalå obstructivå cronicå pulmonarå. • afectare hepaticå severå. 1991 cita¡i de Green W. • accident vascular cerebral acut. • porfirie. de obicei seara. • glaucom acut cu unghi îngust. Contraindica¡iile benzodiazepinelor Contraindica¡iile benzodiazepinelor sunt: • hipersensibilitate la benzodiazepine. • miastenia gravis.288 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI stres posttraumatic comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. datoritå riscului de apari¡ie a fenomenelor de toleran¡å. droguri. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. Nu se recomandå prelungirea tratamentului mai mult de 4-6 såptåmâni. • Tratamentul Sindromului de abstinen¡å la alcool.6. necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. 6.4.5. dozele se cresc treptat cu câte 0. ALPRAZOLAM La copii ¿i adolescen¡i.25-0.4.H. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i Dozele de benzodiazepine diferå în func¡ie de tulburarea care este tratatå precum ¿i de severitatea simptomelor. • afectare renalå severå. 1991 ¿i Quaison et al. • Akatisia post-neurolepticå. tensiune. risc care cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului.25-4 mg/zi. • glaucom acut cu unghi îngust. agita¡ie. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. dupå care se scad treptat. . dependen¡å ¿i sindromului de abstinen¡å. dozele de alprazolam recomandate sunt de 0.25 mg. 1996). Se cresc ini¡ial dozele de searå. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate.. 6. la intervale de 2-7 zile pânå la doza optimå cu efect asupra simptomatologiei. • istoric de abuz de substan¡e. Dacå este necesar.

1-0. Dacå este necesar. 2-20 mg care se pot repeta dupå 3-4 ore. se pot administra lent.v. adicå 0. Dozele administrate au fost de 0. La nou nåscu¡i ¿i copii mai mici de 10 ani ¿i sub 30 kg. care . Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi.01-0. în caz de anxietate acutå.m.0. 1985. DIAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i. 1987.m.25-3 mg/zi. la intervale de 3 zile. I.250. La copiii mari.075 mg/kgc/zi. 5 mg sau 10 mg de 3-4 ori pe zi.25 mg o datå. se administreazå 0.05 mg/kgc/zi.003-0.5 mg/kgc/zi. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. Se poate cre¿te cu pruden¡å pânå la 0.. Se repetå la nevoie dupå 15-30 minute. sau i. I. CLORDIAZEPOXID La copii ¿i adolescen¡i. oral se administreazå 1-2 mg de 1-2 ori pe zi. Se ini¡iazå terapia cu 10 mg pe zi în doze divizate. 1989. dozele orale recomandate sunt de 10-30-100 mg/zi. Dacå este necesar.03 mg/kgc/zi pânå la un maximum de 0. cu multå pruden¡å. dozele se cresc treptat cu câte 0. de repetå 25-50 mg de 3-4 ori pe zi. sub forma a 3 doze pe zi.2 mg/kg/zi.H. Se poate cre¿te la nevoie pânå la 30 mg pe zi divizate în 2-3 doze.v. La copiii mici. 1996) CLORAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i.. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. dozele de diazepam recomandate sunt de 1-10 mg/zi. dozele recomandate sunt de 0. Parenteral.5 mg. oral se administreazå 2 mg. Pfefferbaum et al. sau i.m. Simeon.1. Klein ¿i Last. Pentru fobie acutå sau reac¡ie de panicå.. sau i.375-6 mg/zi. Studiile citate în literaturå au administrat alprazolamul la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 7 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4-6 såptåmâni.m. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i.v. 1992 cita¡i de Green W. cu 25% din dozå pe såptåmânå. se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. Modul de administrare este în 3 prize pe zi. (Simeon ¿i Ferguson.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 289 Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. pânå când se atinge doza de între¡inere de 0.

v. de midazolam poate apårea amnezie anterogradå de scurtå duratå (pacientul nu î¿i aminte¿te evenimentele care s-au produs în timpul efectului maxim al preparatului). Urmåtoarele benzodiazepine sunt folosite la copil ¿i adolescent cu rol de hipnoinductor: • Flurazepam 15-30 mg seara. halucina¡ii. Rar. • Nitrazepam: 2. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i.m. Cel mai frecvent efect advers care poate apårea este sedarea. 6. Benzodiazepinele pot produce rar deficite cognitive u¿oare care pot afecta performan¡a academicå. confuzia progresivå pânå la coma care poate apårea la dozele mari. insomnie.5-5 mg seara. sau i.75 mg seara. la copii ¿i adolescen¡i a fost raportatå apari¡ia unei reac¡ii paradoxale. • Zopiclon: 3. care este par¡ial legatå de dozå ¿i care poate fi reduså prin scåderea dozei. reprezentatå de episoade de lipså de control marcatå ¿i dezinhibi¡ie: excita¡ie.290 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI se repetå în 4-6 ore dacå este necesar. agresiune ¿i ostilitate marcatå.v. Pentru agita¡ia psihoticå acutå. Administrarea benzodiazepinelor pentru insomnie se poate înso¡i de apari¡ia unei stårii de somnolen¡å în timpul zilei urmåtoare.4. ataxia. benzodiazepinele au un profil relativ favorabil al efectelor adverse.7. Efectele secundare ale benzodiazepinelor În compara¡ie cu alte clase de substan¡e psihotrope. vertijul. Alte efecte care se pot asocia cu consumul de benzodiazepine la copil ¿i adolescent sunt fatigabilitatea. • Zolpidem: 5-10 mg seara. Coma hepaticå a fost descriså la persoanele cu afectare hepaticå cårora li s-au recomandat benzodiazepine mai ales repetat sau în doze mari. Dupå administrarea i. cårora . co¿maruri. A fost descriså apari¡ia unei cre¿teri paradoxale a agresivitå¡ii la persoanele cu leziuni cerebrale preexistente care sunt tratate cu benzodiazepine. cre¿terea anxietå¡ii. Trebuie cunoscut riscul de apari¡ie a afectårii coordonårii motorii care poate apårea în timpul tratamentului cu benzodiazepine. Benzodiazepinele trebuie administrate cu precau¡ie la persoanele cu boalå obstructivå cronicå pulmonarå. sau i.m.

Dar existå persoane la care s-a semnalat cre¿terea anxietå¡ii a doua zi dupå o singurå dozå de benzodiazepine. ¿i cu riscul de apari¡ie a fenomenului de dependen¡å. astfel cå decesul a fost raportat rar în urma ingestiei doar a acestor substan¡e. perioade îndelungate de timp. spasme sau dureri musculare. vorbire neclarå. tremor. Fenomenele de toleran¡å. Simptomele sindromului de abstinen¡å (dupå Roy-Byrne P . 1-2 såptåmâni. gust. Cele mai multe decese au fost concomitente consumului de benzodiazepine asociat cu alcool sau antidepresive triciclice. 2002) sunt: . Benzodiazepinele au risc scåzut de a determina apari¡ia fenomenelor de toleran¡å. ame¡eli.. Apari¡ia sindromului de abstinen¡å depinde de durata terapiei. care necesitå cre¿terea dozelor pentru a ob¡ine efectul anxiolitic. hiporeflexie. percep¡ie senzorialå crescutå (miros. convulsii. obosealå. percep¡ie anormalå sau senza¡ie de mi¿care. Instalarea sindromului de abstinen¡å poate apårea dupå 1-2 såptåmâni în cazul benzodiazepinelor cu timp . dispnee. delir. Apari¡ia reac¡iilor alergice la tratamentul cu benzodiazepine este rarå. dependen¡å ¿i sindromul de abstinen¡å Administrarea repetatå a benzodiazepinelor duce la adaptarea receptorilor postsinaptici cu apari¡ia fenomenului de toleran¡å. pânå la simptome severe: depresie. benzodiazepinele au limite de siguran¡å largi. Sindromul de abstinen¡å se dezvoltå la persoanele care au primit doze mari de benzodiazepine. 1988 cita¡i de Kaplan ¿i Sadock. Oprirea bruscå a administrårii benzodiazepinelor cu timp de înjumåtå¡ire scurt poate determina apari¡ia simptomelor severe ale sindromului de abstinen¡å. cefalee. dificultå¡i de concentrare. fiind descriså apari¡ia de rash maculopapular ¿i prurit generalizat. de timpul de înjumåtå¡ire al benzodiazepinei. dependen¡å sau sindrom de abstinen¡å când sunt administrate perioade scurte. de rata cu care a fost întreruptå administrarea. luminå. deci poten¡ial toxicomanic. Alprazolamul poate stimula apetitul cu cre¿terea în greutate. insomnie. alteråri ale percep¡iei mediului înconjuråtor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 291 le pot provoca depresie respiratorie cu alteråri semnificative clinic ale respira¡iei pânå la apnee. ataxie. sudora¡ie. depersonalizare. ¿i Hommer D. sim¡ tactil). somnolen¡å.P anxietate. Din fericire. de doza administratå. iritabilitate. Simptomele intoxica¡iei cu benzodiazepine sunt: confuzie.

alcool. fenitoina. Marinescu D.4. 2000. alimentele.5. Vom prezenta interac¡iunile benzodiazepinelor atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 6. antipsihotice Cimetidina Nefazodona. fenobarbitalul Benzodiazepinele .5. nicotina Rifampicina. Asocierea nefazodonå-alprazolam necesitå reducerea dozei cu 50% Scade concentra¡ia plasmaticå alprazolam Cresc metabolizarea benzodiazepinelor ¿i le scad concentra¡ia plasmaticå Cresc metabolismul zaleponului Cresc concentra¡iile plasmatice fenitoinå. prazepam. litiu.. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor Datele referitoare la interac¡iunile benzodiazepinelor cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult.4. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei Buspirona este o azospirodecandionå. antihistaminice Clozapinå Cimetidina. 6. depresie respiratorie Delir Cresc concentra¡iile plasmatice diazepam.4. flurazepam. triazolam. Întreruperea tratamentului cu alprazolam poate determina rapid instalarea unui sindrom de abstinen¡å sever. Buspirona 6. antidepresive triciclice si tetraciclice. carbamazepina. 6. Tabelul 6. disulfiram. izoniazida.). halazepam Ataxie.. clordiazepoxid. estrogenii. fluvoxamina Carbamazepina Antiacidele. contraceptivele orale Efectul Sedare.. clorazepat.D. neuroleptice.1. Gheorghe M. Asocierea nefazodonå-triazolam necesitå reducerea dozei cu 75%. Kaplan ¿i Sadock. dizartrie Cre¿te concentra¡ia plasmaticå zalepon Cresc concentra¡ia plasmaticå alprazolam. digoxin Clonazepam. de aceea este necesarå oprirea lentå a medicamentului. prazepam. opioide. 2002) Substan¡a Deprimante SNC: barbiturice. cu un ritm de 25% pe såptåmânå.292 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de înjumåtå¡ire lung. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T.8.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 293 Mecanismul de ac¡iune al buspironei nu este complet elucidat încå.2. buspirona are efecte sedative mai reduse decât benzodiazepinele. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Buspirona se administreazå sub forma a 3 doze zilnice. Buspirona ac¡ionezå ca agonist asupra receptorilor 5HT1A. Buspirona este transformatå prin oxidare în câ¡iva deriva¡i hidroxila¡i ¿i într-un metabolit activ: 1-pirimidinilpiperazina. buspirona are afinitate pentru receptorii dopaminergici D2 la nivelul cårora ac¡ioneazå atât ca agonist cât ¿i ca antagonist. Prin ac¡iunea asupra acestor receptori. Spre deosebire de benzodiazepine. La doze terapeutice. astfel cå în acest moment se cunoa¿te cå efectul anxiolitic al buspironei nu se explicå prin ac¡iunea ei asupra acestui complex receptor. buspirona necesitå un timp de 1-2 såptåmâni pentru dezvoltarea efectului såu anxiolitic. De asemenea.benzodiazepinic.5. buspirona influen¡eazå transmisia serotoninergicå ¿i dopaminergicå cerebralå. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. Absorb¡ia buspironei din tractul gastrointestinal este rapidå. Se pare cå buspirona prezintå poten¡ial de abuz scåzut chiar la persoanele cu risc crescut fa¡å de dependen¡a de droguri. Eliminarea se face prin urinå 60% ¿i prin fecale 40%. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei Administrarea buspironei se face pe cale oralå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 2-11 ore. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge în câteva zile. 6. care au efect anxiolitic imediat. Administrarea buspironei nu s-a asociat cu apari¡ia simptomelor sindromului de întrerupere. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 40-90 minute dupå administrarea oralå. ac¡iune care este asociatå cu efectele sale antiagresiune ¿i cu cele anxiolitice. Buspirona nu se leagå de complexul receptor GABA. . Alimentele nu interferå absorb¡ia. Metabolizarea buspironei se face intens la primul pasaj hepatic.

1996). dozele se cresc treptat cu câte 5 mg.294 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. Dozele administrate au fost de 5-15 mg/zi.. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 15-60 mg/zi. 1996).H. Dacå este necesar.H. • afectare renalå severå. • Pentru tratarea auto. Ratey et al.3. sunt cefalee. 1988 citat de Green W. ame¡eli. cu câte 5 mg. La adolescen¡i. 6.. 1988. îndeosebi la adult. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 2. tensiune. Tulburare supraanxioaså (Kranzer. Studiile citate în literaturå au administrat buspirona la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4 såptåmâni.5. Contraindica¡iile buspironei • hipersensibilitate la buspironå. 1991 cita¡i de Green W.¿i hetero. .agresivitå¡ii la pacien¡ii cu întârziere mintalå sau boli organice cerebrale sau leziuni traumatice (Ratey et al. 1996). 1996). Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. • Comportamentul hiperkinetic la pacien¡ii cu Tulburare Autistå (Realmuto et al.. 1991. 6. 1989 cita¡i de Green W. 1989. agita¡ie.5. Buspirona nu se asociazå cu sedare.4.H. 1991 ¿i Quaison et al. • Tulburarea de Stres Post Traumatic.H. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i Doze: 15-60 mg/zi..H.5. 1989. grea¡å. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. Realmuto et al. 1996).. 6. dozele de buspironå recomandate sunt de 5-30 mg/zi. 1991 cita¡i de Green W. Modul de administrare este în 3 prize pe zi.5.5-5 mg de 2-3 ori. Dacå este necesar. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 5 mg/3 ori pe zi. Efectele adverse ale buspironei Efectele adverse raportate în urma tratamentului cu buspironå. 1989 cita¡i de Green W.6. • afectare hepaticå severå. (Kranzer. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 5-30 mg/zi.5. se cre¿te doza treptat. insomnie.

7.5.5. itraconazol Buspironå ¿i haloperidol Buspironå ¿i IMAO Efectul Cresc concentra¡ia plasmaticå a buspironei Cre¿te concentra¡ia plasmaticå a haloperidolului Nu se administreazå împreunå . eritromicinå. Tabelul 6. 2002) Substan¡a Nefazodonå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 295 6. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei (dupå Kaplan ¿i Sadock. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei Tratamentul anxiolitic la copil ¿i adolescent: datele referitoare la interac¡iunile buspironei cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult.

3.1. Principalele tråsåturi care definesc un medicament neurotrofic sunt: • sporirea. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului Piracetamul faciliteazå transferul interemisferic de informa¡ie. • sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului. 7. 7. 1999).). principalul cercetåtor care a studiat piracetamul ¿i cercetåtorul coordonator al UCB. Defini¡ie Conceptul ¿i defini¡ia medicamentelor nootrope au fost propuse pentru prima datå în 1972 de C. cel pu¡in în anumite condi¡ii. .7 MEDICAMENTELE NEUROTROFICE LA COPIL ªI ADOLESCENT 7.1. ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diver¿ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba. firma belgianå care a lansat piracetamul. • facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. • absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope (Giurgea and Salama 1977). Clasificarea neurotroficelor În realizarea acestei clasificåri am folosit informa¡ii din articolele ¿i monografiile ce pot fi consultate pe site-urile internet precum ¿i monografiile substan¡elor neurotrofice oferite de firmele producåtoare sau publicate în Agenda Medicalå (tabelul 7.3. Giurgea.2.1. produce modificåri metabolice: dimi- . • cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control corticosubcorticale. ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. a achizi¡iilor de învå¡are. Piracetamul Piracetamul este un derivat al acidului gamaaminobutiric (Stroescu V et al. cre¿te eficien¡a sistemelor colinergice ¿i catecolaminergice din creier.E. 7.

5 . Bilobil.250g chloride. 1mg/ 5ml Piritinol. 10 ml Cerebrolisyn Tonotil-N Oral: f 10ml Solu¡ia din fiolå: l-fosfotreonina 20mg l-glutamina 75 mg hidroxicobalamina 500mg Pulberea de sub capac: l-fosfoserina 60mg l-arginina HCl 150mg Mentat Oral: cp.050g/2ml 0. Ginkr fort. Piracetam. Piracebral. N-PiraceOral: Cp 400.Denumirea comunå interna¡ionalå Piracetam Mod de administrare Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi Denumirea comercialå Piritinol Copii ¿i adolescen¡i 50-300 mg/zi Adul¡i: 600 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 30 mg/zi Adul¡i: 10-60-80 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 20-50mg/zi Adul¡i: 50-250 mg/zi Vincamina Piridoxina Ginkgo Biloba EGb761 Aminoacizi esen¡iali Aminoacizi esen¡iali +Hidroxicobalamina Copii ¿i adolescen¡i: 40 mg/zi Adul¡i: 120 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1f/såpt. Ginseng Solu¡ie buvabilå: 40mg/ml Parenteral: f 1. sirop flacon de 200mg Bacopa monnieri 216mg Centella asiatica 70mg Withania somnifera 52mg Evolvulus alsinoides 52mg Nordostachys jatamansi 52 mg Valeriana wallichii 50mg Embelia ribes 50mg Prunus amygdalus 50mg Copii ¿i adolescen¡i 2cp / zi Nou-nåscu¡i: 1 linguri¡å /zi Copii: 2 linguri¡e /zi Adul¡i: 4 cp/zi 297 . Oral: cp100mg Encephabol forte Vincamina. 0. Enerbol. Oral: cp 40mg Tebokan fort. Oral: cp 10mg cp 30 mg Oxybral. Oxybral SR Parenteral: f. Stamin Parenteral: f.250g/5ml Tanakan. Clasificarea neurotroficelor Preparate plante Mod de prezentare/ cåi de administrare Nootropil. Piridoxine HidroOral: cp 0.1. Encephabol. Bedoxin Parenteral: f. Pyramen. 10mg/ml Piridoxine. 800mg tam.. Vitamina B6. Copii ¿i adolescen¡i 1 f/ zi Adul¡i: 1-2 f/ zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. 10 såpt.

5ml)de 2 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscu¡i: 5-10 pic.5 linguri¡å (7. de 3-4 ori pe zi Adul¡i: 2-3 tb. de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 10-20 picåturi de 3-4 ori pe zi . Sirop flacon 100-200 ml Picåturi flacon 60-120 ml ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7.5ml) linguri¡å de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 1 linguri¡å (5ml) de 3-4 ori pe zi Copii 6-12 luni: 2 linguri¡e (10ml) de 3-4 ori pe zi Copii 2 ani: 2-3 linguri¡e(10-15ml) de 3-4 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscut: 5-10 pic. (continuare) Bonnisan Oral: sirop flacon de 120ml Picåturi : flacon de 30ml Tablete: Copii: 1-2 tb. de 3 ori pe zi copii: 10-20 picåturi de 3 ori pe zi Sirop: Nou-nåscut: 1/4-1/2 (1.1.5ml) de 2 ori pe zi Adul¡i: 1. de 3-4 ori pe zi Sirop: Copii: 1/2 linguri¡å (2.25-2.298 Liv 52 Acorus calamus 42mgh Tinospora cordifolia 36mg Terminalia chebula 36mg Emblica oficinalis 36 mg Oroxylum indicum 32mg Celastrs paniculatus 32 mg Orchis mascula 18mg Macuna pruriens 18 mg Elletaria cardamomum 18 mg Terminalia arjuna 18mg Foeniculum vulgare 18mg Ipomoea digitata 18mg Zingiber officinale14mg Terminalia bellirica 14mg Myristica fragrans 14mg Syzygium aromaticum 10mg Oral Tb.

1. Junior One tablet daily One tablet daily+ Fe 299 . Ginseng tonic Ginsavit. (continuare) One a day multivitamine Baby.3g: lecitina pulbere 250mg acid ascorbic 100mg lecitinå pulbere 500mg. Vitagins V2Plus Multirovital Oral Cp. Adul¡i: 3-9 dj/zi 1-3 cp/zi 1 fiolå / zi Copii ¿i adolescen¡i :3-6 cp/zi Adul¡i: 6-12 cp/ zi Meclofenoxat Meclofenoxat Ginseng ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Multivitamine Oral cp. acid ascorbic 200mg Granule 100g: lecitinå vegetalå 10g. Sirop 200ml Lecitinå Lecithin Lecitinå Ascolecitin 1. Oral Dj. 100mg Lecitinå +vitamina D Polenolecitin Romener Oral: cp 600mg Granule 20% Tb. Oral cp.5 3 tb /zi Copii: 1-2 linguri¡e. Oral Dj. 50mg ginseng Oral Tb. diminea¡a Adul¡i: 3 linguri¡e/zi Tablete 1-2 tb. 100mg Oral: cp 400mg Parenteral f. de 2 ori pe zi Sirop 1 linguri¡å (5 ml) de 1-2-3 ori pe zi Capsule: 1cp/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1-3 lingurite /zi Adul¡i: 3 linguri¡e /zi 3-6 tb/zi Ascolecitin forte Meclosulfonat Oral: dj. Ginseng. Multivitamine Multivitamins 'Peoples choice' 1-3 cp/zi 1-2 cp/zi Copii sub 12 ani: 1/2 tb /zi Adolescen¡i ¿i adul¡i: 1 tb /zi Copii peste 4 ani: 1cp /zi Adul¡i: 1-2 cp /zi Copii 1cp masticabil /zi Adul¡i: 1 cp/zi 1-2 dj/zi 1dj/zi Tabelul 7. de 4ml 250 mg/ml Oral: cp 100 mg Romener Gliatin Gliatin 1000 Copii ¿i adolescen¡i: 2-6 dj/zi Adul¡i: 3-9 dj/zi Copii ¿i adolescen¡i :2-6 dj/zi.Geriforte Oral Tb. 40mg ginseng Oral Cp. 5. polen de albine 50g. miere albine 15g Meclosulfonat Colina glicerofosfat Oral: dj.

efervescente Oral Cp. Oral Dj. 100. Oral solu¡ie: f buvabile 1 cp/zi 1-2 cp de 3 ori/zi Drajeuri: Copii peste 6 ani (20kg): 10-30mg/ kgc/zi (4-6dj. Deanol-aceglutamat Risatarun Oral Cp. Adul¡i: 1f 1-4/zi . cp. Copii mici: 1/4 . /zi.200. /zi Adul¡i: 1 tb. Oral Cp. Oral cp.. Oral Solu¡ie Oral cp. (continuare) Viplex Sana-Sol Electovit Polivitaminizant S Vitamin B complex 9 vita Rovital C Vi-daylin Biovital Multi-tabs Multiminerale Polimineralizant S Gluconolactat de calciu si magneziu Calciu 200 Berocca calcium Berocca calciu ¿i magneziu Cal-C-vita Calciu forte. Adul¡i: 3-8dj/zi Copii 10-20 Kg: 1/2 f 1-2 /z. Calciu lactic Vitamine+substan¡e Supradyn minerale ¿i oligoelemente Supral Multiminerale Vitamax Optical MagneB6 Pikovit Vi-daylin-M Upsavit multivitamins Vitamine+substan¡e Vitamax minerale ¿i oligoelemente Royal Jelly + altele Aslavital infantil Apilarnil prop. solu¡ie buvabilå Copii peste 12 ani ¿i adul¡i: 1 cp/zi 1 cp/zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. efervescente Oral Cp./zi Solu¡ie: copii ¿i sugari peste 1 an (10kg):1-3 f.) Adul¡i: 8dj. Oral Solu¡ie 2-4 cp. dj. Adul¡i: 100-600mg /zi Copii: 1-3 dj/zi.600mg Oral dj.Oral cp. Oral cp./zi 300 Oral Tb. efervescente./zi Copii peste 6 såptåmâni: 2 linguri¡e(10ml)/zi 2-4 cp.1/2 linguri¡e/zi Copii : 1-2 linguri¡e/zi Adul¡i: 2-3 linguri¡e/zi Copii 4-12 ani: 1/2 tb./zi 2-4 dj./zi 1-2 F/zi Copii: 2-3 cp/zi.efervescente Oral Dj. Adul¡i: 3f/zi 1 cp. Parenteral im F 2 ml gluconolactat de calciu ¿i magneziu 5% Oral Cp. Oral cp./zi 2-4 dj. Calciu forte 500 Calciu granulat./zi Copii: 100 mg/zi.1.. efervescente 200mg Oral Cp. efervescente Oral dj. Adul¡i: 4 cp/zi 1-2 cp/zi 1-2 cp/zi 1 cp/zi Oral cp.

• tulburåri de adaptare. • întârziere mintalå. dar ¿i somnolen¡å. În cazul prezen¡ei unei afec¡iuni hepatice cronice. excita¡ie sexualå.3.5.3. 7. dupå interven¡ii chirurgicale craniene. în timpul sau dupå maså.4. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå doza se reduce pânå la o jumåtate sau un sfert. pânå la câteva luni. cre¿te concentra¡ia de ATP în neuroni.2. în insuficien¡a renalå moderatå ¿i la pacien¡ii cu epilepsie se administreazå cu pruden¡å. amelioreazå procesele de învå¡are ¿i de memorizare. favorizeazå sinteza proteinelor cerebrale. • sechele post accidente vasculare cerebrale. Mod de administrare. cre¿te rezisten¡a celulelor cerebrale la hipoxie. favorizeazå procesele mintale. Durata tratamentului este de 4-6 såptåmâni sau mai mult. dereglåri ale somnului reprezentate mai ales de insomnie. Piracetamul ac¡ioneazå la nivelul sistemului nervos central ca agent nootropic. Se administreazå pe cale oralå în trei prize a câte 400 mg. . Contraindica¡iile piracetamului Contraindica¡ia administrårii piracetamului este reprezentatå de insuficien¡a renalå severå. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent sunt: • sechele psihoafective ale encefalopatiilor. influen¡eazå pozitiv conductibilitatea nervoaså. cu mult lichid. 7. agresivitate.3. favorizeazå formarea de ATP ¿i activitatea G-6PD fårå cre¿terea producerii de lactat. Efectele secundare ale piracetamului În timpul tratamentului cu piracetam pot så aparå agita¡ie psihomotorie. 7.3. în afec¡iunile cronice. • tulburåri de comportament în epilepsie. sindroame posttraumatice.3. 7. favorizeazå arderea glucozei. având urmåtoarele ac¡iuni: protejeazå cortexul cerebral împotriva agresiunii/hipoxiei. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 301 nueazå consumul neuronal de oxigen. • tulburåri de comportament.

Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent sunt: • întârziere mintalå. • insuficien¡å renalå. • tulburåri hematologice. diaree. 7. • tulburåri de adaptare. . cre¿terea apetitului. encefalite. În mod excep¡ional.4. penicilaminå. poate så aparå o scådere a pragului convulsivant. 7. amelioreazå coordonarea psihomotorie. neurolepticele (apari¡ia de manifeståri hiperkinetice excesive). piridixinå.1. modificåri ale tensiunii arteriale. Favorizeazå trecerea glucozei prin bariera hematoencefalicå ¿i utilizarea ei de cåtre neuroni. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului Piritinolul este un protector al ¡esutului cerebral. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului Contraindica¡iile utilizårii piritinolului sunt: • alergie la piritinol. intoxica¡ii. traumatism cerebral. • insuficien¡å hepaticå. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului Pot apårea la utilizarea piracetamului în asociere cu amfetaminele.3. 7. • astenie psihicå. 7. poate atenua deficitul de memorie ¿i de aten¡ie ¿i concentrare. Foarte rar au fost semnalate ame¡eli. ceea ce determinå supravegherea pacien¡ilor care primesc tratament anticonvulsivant. reac¡ii alergice. grea¡å. gastralgii.4.6. • lupus eritematos diseminat. • miastenie. tulburåri la nivelul tractului digestiv: hipersaliva¡ie. activator al metabolismului neuronal.3.302 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI manifeståri depresive. vårsåturi. cre¿tere în greutate.4.4. 7. la pacien¡ii predispu¿i. • sechele post accidente vasculare cerebrale. • nefropatii cu proteinurie ¿i hematurie. • tulburåri de comportament. Piritinolul Piritinolul este un compus chimic înrudit cu piridoxina. cre¿te rezisten¡a la oboseala psihicå.2. hormonii tiroidieni. • dermatoze severe.

agranulocitozå. erup¡ii buloase. dozele utilizate sunt de 20-50 mg/zi.6. Implicarea în modificårile tisulare de la nivelul sistemului nervos explicå clasificarea piridoxinei în categoria substan¡elor neurotrofice. Efectele secundare Rareori a fost descriså apari¡ia urmåtoarelor efecte adverse: iritabilitate. 7. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent sunt: • întârzierea mintalå. Mod de administrare. 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 303 7.1. leucopenie. . encefalite. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i.5.5. timp de mai multe såptåmâni. traumatism cerebral. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. insomnie înso¡itå de apari¡ia de proteinurie. 7.4. • sechele post accidente vasculare cerebrale.3. având astfel un rol important în schimbårile tisulare. 7. Favorizeazå metabolismul cerebral prin cre¿terea degradårii oxidative a glucozei ¿i a utilizårii acesteia de cåtre celulele nervoase.1. timp de 15-20 zile.2. miastenie. Piridoxina Piridoxina face parte din grupul vitaminelor B care se gåsesc în drojdia de bere ¿i în anumite vegetale. Se administreazå oral 25-100 mg de douå-trei ori pe zi.5. 7.5.6. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei Vincamina cre¿te fluxul sangvin cerebral prin vasodilata¡ie selectivå a vaselor sangvine cerebrale. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei Piridoxina joacå un rol important în metabolismul acizilor amina¡i ¿i al gråsimilor. Piridoxina se administreazå per os sau parenteral (intramuscular sau intravenos). afectåri hematologice: trombocitopenie. intoxica¡ii. dozele utilizate sunt de 50-300 mg/zi. polimiozitå.4.4.5. 7. Vincamina 7. anxietate.

• dupå accidente cerebrale acute: posttraumatic. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea activitå¡ii centrilor nervo¿i prin modificåri trofice: ischemie cerebralå. apoi se scade la 10 mg pe zi. Cre¿te fluxul sangvin cerebral. Oral se administreazå 10 mg de douå-trei ori pe zi. dozele utilizate sunt de 10-30 mg/zi. Prin toate aceste proprietå¡i se amelioreazå sau se refac circula¡ia ¿i func¡iile cerebrale. sechele postictus. separate prin pauze de 10-15 zile. • sechele ale traumatismelor cranio-cerebrale. Parenteral. determinând ameliorarea.2. • se administreazå cu pruden¡å la persoanele prezentând afec¡iuni hepatice sau convulsivante. Mod de administrare. bloc atrio-ventricular.3. comportamentul. Amelioreazå ¿i normalizeazå microcircula¡ia cerebralå. . Favorizeazå transportul oxigenului în celula nervoaså. are efecte trofice ¿i protectoare asupra neuronilor cerebrali. orientarea temporo-spa¡ialå. • afectare cardiacå: sechele de infarct miocardic. insuficien¡å cardiacå. aritmii. reglarea ¿i men¡inerea tuturor func¡iilor cerebrale. Scade ¿i egalizeazå rezisten¡ele hemodinamice ale patului vascular cerebral. • simptome psihice/neurologice: afazia. Contraindica¡iile administrårii vincaminei Contraindica¡iile administrårii vincaminei sunt: • tumori cerebrale cu hipertensiune intracranianå. tulburåri electrocardiografice de repolarizare. • tulburåri de concentrare privind memoria. 7.6. • sindrom postcomo¡ial în traumatismele craniene. diabet zaharat. în cure de 10-30 zile. 7.4. • tulburåri emo¡ionale acompaniate de iritabilitate ¿i anxietate. aterosclerozå. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i.304 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ceea ce duce la o cre¿tere a activitå¡ii generale. 7. somnul. postapoplectic. Måre¿te circula¡ia ¿i amelioreazå metabolismul cerebral.6. vorbirea. fizice ¿i intelectuale sau ale altor func¡ii fiziologice. se adminstreazå intramuscular 1-3 fiole pe zi. adicå 10-30 mg/zi.6.

administrate în timp de 4 ore sub controlul presiunii sangvine.4. are efect neurotropic. cre¿terea densitå¡ii receptorilor sinaptici.7. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba EGb761 este un extract din frunzele de Ginkgo Biloba ¿i con¡ine peste 40 de principii active. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba Rareori a fost descriså apari¡ia de tulburåri digestive. 7.7.6. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se folosesc doze de 40 mg/zi. protejeazå integritatea membranelor celulare prin neutralizarea radicalilor liberi. 7. . se administreazå 1 fiolå. • ischemie cerebralå.1. 7. 7. Cre¿te tonusul pere¡ilor veno¿i.2. Solu¡ia buvabilå se dilueazå în jumåtate de pahar de apå. La nivel tisular.5. Mod de administrare.7.7.7. Se administreazå pe cale oralå sub forma a trei doze zilnice. Ginkgo Biloba EGb761 7. 7. Cre¿te rezisten¡a vascularå ¿i scade permeabilitatea capilarelor. cutanate. între care gingkgolidele ¿i bilobalidele. Amelioreazå metabolismul energetic bazal.5. stimulând captarea oxigenului ¿i consumul aerob al glucozei ¿i favorizând epurarea lacta¡ilor. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent sunt: • deficite cognitive. Are efect vasoreglator asupra arterelor. Efectele secundare ale vincaminei Rareori a fost descriså apari¡ia unor tulburåri digestive minore. cefalee.3. stimulând procesele de compensare neuronalå. respectiv 10 mg.7. turnoverul neuromediatorilor. 7. în 250 ml de solu¡ie glucozatå sau salinå. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. • sechele ale accidentelor cerebrale vasculare ¿i ale traumatismelor cranio cerebrale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 305 Intravenos.

7. et al. formarea de prelungiri ¿i promoveazå supravie¡uirea neuronilor (Albrecht E. neuromodularea.8. Cerebrolisyn are un efect dependent de dozå de prevenire a mor¡ii neuronilor induse de concentra¡ii mari de glutamat (excitotoxicitate). Cerebrolisyn Cerebrolisyn este un amestec de peptide ob¡inut prin metode biotehnologice standardizate de scindare enzimaticå a proteinelor ob¡inute din creierul de porc. având astfel ini¡ial o ac¡iune inhibitorie prelungitå. 1992). având astfel activitate Nerve Growth Factor-like (Shimazu F et al. cre¿terea performan¡elor la învå¡are ¿i ameliorarea tulburårilor de comportament. cre¿te capacitatea de concentrare ¿i de depunere a datelor în memorie. reglarea metabolicå. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn are efect neurotrofic ¿i neuroprotector la nivelul sistemului nervos central care se realizeazå pe trei cåi: stimularea neurotroficå. 7. Cerebrolisyn induce cre¿terea prelungirilor neuronilor din ganglionii spinali. urmatå de o intensificare prelungitå a råspunsurilor sinaptice în aria CA1. 1992). Cerebrolisyn intensificå reac¡ia de trezire. În experien¡e pe animale. stimuleazå cre¿terea neuronilor.306 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. În experien¡e pe culturi celulare. crescând semnificativ metabo- . • Stimularea neurotroficå Cerebrolisyn asigurå diferen¡ierea. • Reglarea metabolicå Cerebrolisyn protejeazå celulele nervoase ale sistemului nervos central împotriva acidozei lactice ¿i cre¿te capacitatea acestora de utilizare a oxigenului în condi¡ii de hipoxie.6. supravie¡uirea ¿i protec¡ia celulelor nervoase împotriva agen¡ilor nocivi.1.8. 7. în consecin¡å. În culturi neuronale. Cerebrolisyn stimuleazå receptorii presinaptici A1 pentru adenozinå ¿i receptorii GABA-B. • Neuromodularea Cerebrolisyn induce modificåri ale plasticitå¡ii neuronale ¿i sinaptice ¿i. Cerebrolisyn determinå o stimulare imediatå a metabolismului energetic. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba Interac¡iuni medicamentoase ale Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent.

4. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie ¿i de concentrare. a cårei dispari¡ie este unul dintre primele evenimente ce au loc în cadrul mor¡ii celulare întârziate induse de ischemie. facilitând transportul glucozei din capilarele cerebrale în sistemul nervos. a dozelor pânå la 5 ml ¿i i. 7.5. Scade semnificativ concentra¡ia lactatului în creier în cursul episoadelor ischemic-hipoxice.v.2. Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale. Moduleazå compozi¡ia molecularå a barierei hematoencefalice prin intensificarea sintezei ARNm ¿i a proteinei transportoare a glucozei codificate de gena GLUT-1.8.8. pot apårea unele reac¡ii de hipersensibilitate: frisoane. Inhibå calpaina ¿i alte proteaze implicate în moartea celularå induså de ischemie. • epilepsie. Tratamentul se repetå la 6 luni. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn penetreazå u¿or bariera hemato-encefalicå. Efectele secundare ale Cerebrolisynului • Foarte rar.m. Nu are poten¡ial mutagen sau cancerigen demonstrat prin testele toxicologice in vitro sau in vivo. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Doze: 1-60 ml Mod de administrare: Se recomandå administrarea i. 7. 20 zile.8.6.8. Se administreazå o fiolå pe zi. • întârzierea mintalå. 7. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului sunt: • hipersensibilitate la unul dintre componentele medicamentului. . 7.8. 7. u¿oarå hipertermie. sau în perfuzie a celor peste 5 ml. cu reducerea consecutivå a formårii radicalilor liberi în timpul reperfuziei dupå ischemie. • afectare renalå severå. • sechele post-traumatice. Regleazå sinteza proteinei MAP2 din structura microtubulilor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 307 lismul aerob.3. cefalee.

stres. 7. sintetizeazå creatinina ¿i acidul ketoglutaric. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent sunt: • obosealå fizicå ¿i psihicå. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N Fosfoserina este un aminoacid fosforilat care interferå în biosinteza fosfolipidelor în ¡esutul nervos. Componentele tonotilului sunt ambalate o parte sub formå de solu¡ie ¿i o parte sub formå de pulbere. în convalescen¡å. Arginina ¿i hidroxicobalamina sunt implicate în func¡ionarea normalå a diferitelor enzime necesare sintezei acizilor nucleici. 7. Tonotil-N regleazå metabolismul celular ¿i furnizeazå energie pe urmåtoarele cåi: induce reac¡ii de fosforilare. Tonotil-N procurå organismului dozå zilnicå necesarå de substan¡e esen¡iale generative. recuperarea dupå interven¡ii chirurgicale. • surmenaj fizic ¿i intelectual. acid gamaaminobutiric. Tonotil-N Tonotil-N este un amestec de aminoacizi esen¡iali ¿i hidroxicobalaminå. • întârziere psihicå.2. Tonotil-N are ac¡iune detoxifiantå deoarece previne acumularea de amoniac în celula nervoaså. acetilcolinå.9. 7. Glutamina este implicatå în biosinteza unor substan¡e biologice cum ar fi sinteza acetilcolinei ¿i în reac¡iile legate de transportul grupelor amino. Fosfotreonina este un aminoacid fosforilat care joacå un rol important în biosinteza lipoproteinelor cerebrale. Aminoacizii esen¡iali care intrå în compozi¡ia tonotilului sunt: l-fosfotreonina. serotoninå. . lipidic.308 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale la persoanele cu epilepsie. stimuleazå glicogeneza. l-fosfoserina. substituie deficien¡a de glucozå. • anorexie. Tonotil-N are ac¡iune regenerativå deoarece induce anabolismul proteic. l-arginina. • tonic în condi¡ii de slåbire a organismului. formarea de acid nicotinic. l-glutamina. glucidic.1.9.9.

Prin refacerea activitå¡ii receptorilor muscarinici ¿i colinergici de la nivelul cortexului frontal. 7. Evolvulus alsinoides. Foeniculum vulgare. 7. • oboseala în urma unui efort intelectual prelungit.10. Nordostachys jatamansi. 7.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 309 • ameliorarea capacitå¡ii de adaptare. Terminalia chebula.1. Embelia ribes. Elletaria cardamomum.5. • scåderea performan¡elor intelectuale – supliment în tratamentul cu antidepresive ¿i anxiolitice. Withania somnifera. abilitå¡ile de concentrare. nivelul memoriei. Acorus calamus. un inhibitor endogen al monoaminooxidazei care este crescut de variatele niveluri ale anxietå¡ii. Mentat (BR-16A) Medicina tradi¡ionalå indianå ¿i chinezå folose¿te de peste 3000 de ani plante pentru tratamentul diverselor afec¡iuni mentale sau disfunc¡ii cognitive. Mentat amelioreazå fluctua¡iile aten¡iei ¿i tulburårile comportamentale. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent.9. diminea¡a înainte de micul dejun. Terminalia arjuna. Celastrs paniculatus. 7. Prunus amygdalus. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat Mentat îmbunåtå¡e¿te func¡iile mentale prin modularea neuro-transmisiei colinergice ¿i GABA-ergice. Orchis mascula.9. Ipomoea digitata. Syzygium aromaticum. Efectele secundare ale Tonotil-N Efectele secundare ale Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent.4. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå o fiolå pe zi. Centella asiatica.10. Valeriana wallichii. Mentat ajutå la reducerea nivelului de tribulinå. Mentat este un medicament neurotrofic alcåtuit din urmåtoarea combina¡ie de plante: Bacopa monnieri. Myristica fragrans. Zingiber officinale. Emblica oficinalis. 7. pragul stresului. Macuna pruriens. Tinospora cordifolia. Oroxylum indicum. . Mentat îmbunåtå¡e¿te coeficientul intelectual.9. Terminalia bellirica.

Proprietå¡ile antioxidante previn deteriorarea func¡iei mentale. tulburåri de limbaj ¿i de învå¡are. steroli. temper tantrum/crize de mânie. • tulburårile de memorie: fluctua¡iile aten¡iei. Saponinele: bacosid A ¿i bacosid B sunt responsabile de cre¿terea capacitå¡ii de memorare ¿i învå¡are prin îmbunåtå¡irea transmiterii impulsurilor nervoase. sus¡inând faptul cå oxidul nitric din Bacopa monnieri are efect pozitiv asupra învå¡årii ¿i memorårii. acidul medecasic.2. alterarea concentrårii. Academia de ¿tiin¡e din Marea Britanie a prezentat în mai 1996 un studiu clinic despre oxidul nitric. serotonina. saponine. glicozidul asiaticozid. Are efecte antianxioase. comportament agresiv. Efectele sedative ¿i tranchilizante ale Mentatului oferå protec¡ie împotriva convulsiilor ¿i sunt benefice în insomnie. accelereazå procesarea informa¡iilor vizuale. dupå 12 såptåmâni. enurezis. Centella asiatica este alcåtuitå din urmåtorii metaboli¡i farmacologic activi: acidul asiatic. – are efect anxiolitic. Au rol în cre¿terea capacitå¡ilor de memorare. 7. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent sunt: • terapie suportivå în retardul mental u¿or-moderat. Bacopa monnieri: – cre¿te poten¡ialul de învå¡are. Efectele farmacologice ale Bacopa monnieri sunt realizate de compu¿ii bilogic activi ai acesteia identifica¡i de medicina modernå: alcaloizi. – regleazå nivelurile dezechilibrate ale aminelor biogene (acetilcolina. în tratamentul cronic. – moduleazå mecanismele colinergice centrale.10. adic¡ie la alcool. Mentat îmbunåtå¡e¿te articularea ¿i corecteazå defectele de exprimare. – posedå proprietå¡i antioxidante puternice. • perturbåri comportamentale: stare hiperkineticå. . comportament antisocial. consolideazå memoria. anti-stres ¿i de adaptare.310 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mentat prezintå activitate semnificativå antiparkinsonianå sporind activitatea receptorilor dopaminergici postsinaptici. relaxarea nervoaså. nutri¡ia neuronalå. Oxidul nitric este o moleculå mesager importantå în organismul uman (pentru dovedirea rolului såu s-a acordat Premiul Nobel în 1998). de cre¿tere a capacitå¡ii de memorizare. GABA).

• convalescen¡å dupå boli consumptive.10. obosealå mentalå.11. favorizând cre¿terea ¿i dezvoltarea organismului. accelereazå refacerea organismului dupå eforturi intense. Mentatul sirop se administreazå 1 linguri¡å pe zi la nounåscu¡i ¿i 2 linguri¡e pe zi la copii.3. Se administreazå 2 cp de 2 ori pe zi. Preparatele din lecitinå amelioreazå coeficientul de utilizare a alimentelor. 7.11. . 7. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea randamentului intelectual: elevi. 7.1. 7. 7. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent Doze: 4 cp pe zi. Contraindica¡iile administrårii lecitinei Contraindica¡iile administrårii lecitinei nu au fost descrise pânå în prezent. defecte de vorbire: afazie. måresc capacitatea de muncå fizicå ¿i intelectualå. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei Fosfolipidele sunt constituen¡i esen¡iali ai tuturor ¡esuturilor ¿i organitelor celulare.10. La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 2 cp pe zi. • tulburåri nevrotice.11. 7. 7. Contraindica¡iile administrårii Mentat Contraindica¡iile administrårii Mentat nu au fost descrise pânå în prezent.3. studen¡i. Lecitina Lecitina este reprezentatå de fosfolipide ob¡inute din vegetale ¿i ou.5. • scåderea randamentului fizic: sportivi de performan¡å.11. Efectele secundare ale Mentat Efecte secundare ale Mentat nu au fost descrise pânå în prezent. câte 1 cp de 2 ori pe zi. lucråtori care efectueazå muncå grea.2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 311 • • • anxietate ¿i tulburåri anxioase legate de stres. Se recomandå 1-2 såptåmâni de întrerupere a tratamentului cu Mentat înaintea interven¡iilor chirurgicale.4.10.

Dacå administrarea înainte de maså determinå tulburåri digestive. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent Doze: 1 cp de 600 mg pe zi. 7. Efectele secundare ale lecitinei Rareori poate apårea cre¿terea saliva¡iei. • encefalopatii infantile cu sindroame hiperkinetice.12. Se evitå administrarea înainte de culcare. 7. insomnie dupå prizele de searå.11. Efectele secundare ale meclosulfonatului Nu au fost descrise pânå în prezent. • surmenaj intelectual. 1/2-1 tb de 500 mg de 3 ori pe zi.12. Meclosulfonat 7. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului Meclosulfonatul este un reglator metabolic al celulei nervoase. O serie de tratament poate dura în medie 4-8 såptåmâni. 7. 7. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 dj de 2-3 ori pe zi. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent sunt: • situa¡ii care impun cre¿terea randamentului intelectual: elevi.12. administrarea se va face în timpul mesei sau dupå maså. studen¡i. Se pot face mai multe serii pe an cu pauze de 10-20 zile.312 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. • sechele dupå encefalopatii la copil. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului nu au fost descrise pânå în prezent. 7.12.3. Måre¿te capacitatea de muncå intelectualå. . Granulele se administreazå 3 linguri¡e pe zi la adult ¿i 1-3 linguri¡e pe zi la copii ¿i adolescen¡i. grea¡å.12.4. 7.5. 1-2 tb de 250 mg de 3 ori pe zi. Se administreazå oral diminea¡a sau la mijlocul zilei.12.4. cu ac¡iune psihoenergizantå la care se adaugå efectele antidepresive.5.11.2.1.

• întârziere psihosomaticå. 7. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Oral se administreazå 1 cp de 2-3 ori pe zi. .13. • tulburåri psihocomportamentale. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent sunt: • adjuvant în procesele involutive cerebrale.5. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie.13. pe zi.13.14.1. 7. • surmenaj. 7.2. • dupå traumatisme.13. 7. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat sunt: • hipersensibilitatea la colinå glicerofosfat.1.13. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat Colina glicerofosfat este un protector al membranei neuronale.m.13. • sechele postencefalitice. în special la structuri cu procese evolutive.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 313 7. Parenteral se administreazå o fiolå i.14. îndeosebi la nivelul substan¡ei cenu¿ii. 7.4. accidente cerebro-vasculare. 7. Meclofenoxat 7.2. Colina glicerofosfat favorizeazå refacerea fosfolipidelor din membrana neuronalå ¿i implicit amelioreazå func¡ionarea neuronilor. ceea ce impune reducerea posologiei. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat Foarte rar poate apårea grea¡å.14. Colina glicerofosfat 7. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului Meclofenoxatul este un antianoxic ¿i un reglator metabolic neuronal care provoacå vasodilata¡ie cerebralå prelungitå. interven¡ii chirurgicale.3.

14. Efectele secundare ale meclofenoxatului Rareori pot apårea iritabilitate.3.4. Ultima dozå se administreazå la ora 16. • este necesarå pruden¡å în stårile de excita¡ie. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului sunt: • tulburåri psihotice endogene cu nelini¿te ¿i agita¡ie.5. .14. 7.14. • tulburåri extrapiramidale. insomnie. 7. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 cp de 3 ori pe zi. obosealå.314 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.

1. Consideråm necesar så prezentåm informa¡ii despre aceste preparate. 8. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent 8. disponibilå original ca un preparat sub formå de amestec racemic. Amfetamina. de¿i în România nu existå încå preparate de acest tip ce pot fi recomandate în aceastå afec¡iune atât de frecventå.8 TRATAMENTUL SPECIFIC AL TULBURÅRII HIPERKINETICE CU DEFICIT DE ATENºIE LA COPIL ªI ADOLESCENT Am inclus cu bunå ¿tiin¡å acest capitol. Principalele amfetamine cu utilizare terapeuticå sunt dextroamfetamina.1. 1997. 2000). datoritå toxicitå¡ii hepatice).1. metilfenidatul ¿i pemolinul (aståzi mai pu¡in folosit. mai ales când literatura de specialitate abundå în studii despre utilizarea substan¡elor simpatomimetice ¿i atomoxetinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. Kaplan ¿i Sadock. Defini¡ie Stimulantele sistemului nervos central sunt substan¡e chimice ce stimuleazå activitatea mentalå ¿i motorie. amelioreazå performan¡ele diminuate de obosealå (stimulante psihomotorii) sau produc modificåri profunde în modelul de gândire ¿i dispozi¡ie (psihomimeticele sau halucinogenele) (Lippincott. A fost dezvoltat la sfâr¿itul anilor 1930 ¿i studiat la copiii cu tulburåri severe de comportament. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (THDA). cunoscute aståzi ca Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (Schatzberg. 2002. . 1997). Anticipåm astfel posibila viitoare comercializare a lor ¿i în ¡ara noastrå. a fost de fapt primul medicament nonbarbituric eficient clinic în psihofarmacologia modernå. Informa¡iile prezentate în acest capitol au fost adaptate în principal dupå Schatzberg.

a fost încercatå utilizarea efedrinei ca echivalent al simpatomimeticelor. narcolepsiei ¿i pentru controlul apetitului. activitate motorie sporitå.316 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Lippincott. – nicotina ¿i cocaina) ¿i de medicamentele psihomimetice (dietilamida acidului lisergic – LSD. fenciclidina. hiperactivitå¡ii la copii. Schatzberg. scåderea apetitului (efect anorexigen) ¿i insomnie. medicamentele stimulante nu sunt aprobate pentru a fi folosite în tratamentul Tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie. 2002.1. posibilitate de concentrare måritå. prin diminuarea nevoii de somn ¿i a duratei acestuia. 2000. 8. 1997. 1997.2. A fost eficace la 3 dintre pacien¡i. Experien¡a noastrå în utilizarea metilfenidatului este restrânså. Perry. În România. teofilina. . restul au devenit foarte agita¡i. Dintre toate aceste substan¡e. A existat Centedrin care era aprobat pentru a fi utilizat în alte tulburåri. ¿i anume amfetaminele. precum ¿i dupå monografiile medicamentelor oferite de firmele producåtoare. teobromina. 8. tetrahidrocanabinol). ne vom ocupa în acest capitol de medicamentele cu uz terapeutic la copil.3. Stroescu. Clasificare Cele douå clase principale de stimulante SNC sunt reprezentate de stimulantele psihomotorii (amfetaminele. Aceste efecte stimulante au determinat folosirea amfetaminelor ¿i deriva¡ilor lor în tratamentul depresiei. nevoie de a vorbi. Efectele clinice Amfetaminele determinå fenomene de excita¡ie cu reducerea stårii de obosealå. fiind reprezentatå de 4-5 pacien¡i cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ai cåror pårin¡i au cumpårat acest medicament din stråinåtate. Amfetaminele simpatomimetice folosite frecvent în psihiatrie sunt prezentate în tabelul urmåtor. precum ¿i dupå monografiile firmelor producåtoare (monografii Internet Mental Health ¿i Medscape). Existå colegi care au utilizat-o cu rezultate îndoielnice.1. senza¡ie de minte proaspåtå. iar procurarea medicamentului era dificilå fiind posibilå doar cu ajutorul re¡etelor cu timbru sec. 2003. metilxantinele – cofeina. L-am utilizat cu doze corespunzåtoare celor indicate de prospect. prelucrat dupå Kaplan ¿i Sadock. În România. Stimuleazå acut starea de vigilen¡å mentalå ¿i produc un sentiment de bine ¿i de euforie.

75 mg Tablete de mestecat: 37. 27. 54 mg Tablete: 18. 30. 40 mg Tablete cu eliberare lentå 18. 15 mg sirop: 5 mg/ 5 ml Capsule cu eliberare lentå 5.5 mg Tablete 20 mg Capsule 15 mg 18-54 mg 18.75-75 mg/zi Ritalin Methidat Methylin Attenade Concerta Pemolin Cylert ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 8. 10. 10. 20 mg Capsule cu eliberare lentå 20.1. 10. 15 mg Tablete: 5. 20 mg Tablete cu eliberare lentå: 10. 36. Clasificarea substan¡elor simpatomimetice Fenfluraminå Dexfenfluraminå Pondimin Redux 317 . 10 mg Capsule 5. 10.75.5.80 mg/zi Denumirea comercialå Doza recomandatå [mg/zi] Mod de prezentare Dextroamfetaminå Dexedrinå DextroStat Metamfetaminå Desoxyn Metilfenidat Tablete 5.Denumirea comunå interna¡ionalå Copii ¿i adolescen¡i: 1200mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi 20-25 mg 5. 15 mg Tablete: 5 mg Tablete cu eliberare lentå 5. 37.

8. Adi¡ional la ac¡iunea marcatå asupra SNC. prin supozitoare. ultima dozå de tablete conven¡ionale trebuie administratå cu multe ore înainte de culcare.v.1. la cei ce nu pot înghi¡i pastilele. Datoritå efectelor lor asupra sistemului nervos. substan¡ele psihostimulante ¿i psihomimetice fac parte din categoria medicamentelor de care se abuzeazå în mod frecvent.5. Îmbunåtå¡esc complian¡a la comenzile adul¡ilor. activitatea disruptivå ¿i îmbunåtå¡esc scrierea de mânå. zgomotele. Pentru a evita insomnia provocatå de metilfenidat. Mecanismele farmacocinetice Administrarea terapeuticå se face pe cale oralå. în special în perioadele când se a¿teaptå de la copii så fie mai pu¡in activi. sus¡inutå sau prelungitå. hipnotice ¿i narcoticele opioide. amfetaminele ac¡ioneazå asupra sistemului adrenergic stimulând indirect receptorii adrenergici α ¿i β prin eliberarea noradrenalinei. ¿i prin fumat. alåturi de anxiolitice.1. trunchiului cerebral ¿i måduvei spinårii. În spital. cortexului. Cei ce abuzeazå de amfetamine le consumå frecvent prin injectare i.4.318 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii cu THDA. dar are activitate simpatomimeticå reduså. reduc distractibilitatea ¿i impulsivitatea. îmbunåtå¡esc perioadele de aten¡ie ¿i memoria pe termen scurt. precum ¿i prin sirop ¿i tablete de mestecat. ¿i probabil mai pu¡in cu eliberarea de noradrenalinå sau serotoninå. Scad vocalizårile. Modafinilul poate inhiba recaptarea dopaminei. administrarea se poate face ¿i pe cale intrarectalå. Tabletele cu eliberare prelungitå ¿i . Mecanismele farmacodinamice Amfetaminele sunt simpatomimetice cu ac¡iune indirectå. Pemolinul poate stimula indirect activitatea dopaminergicå printr-un mecanism încå neclar. al cåror efect principal este eliberarea catecolaminelor din depozitele intracelulare ale neuronilor presinaptici. cum ar fi la ¿coalå. determinând stimularea întregului ax cerebro-spinal. prin tablete ¿i capsule cu eliberare obi¿nuitå. 8. Eficien¡a clinicå se asociazå cu cre¿terea eliberårii de dopaminå în special. dar situsul de ac¡iune farmacologic nu se cunoa¿te cu precizie. diminueazå activitatea fizicå. Dextroamfetamina ¿i metilfenidatul sunt de asemenea inhibitori slabi ai recaptårii catecolaminelor ¿i inhibitori ai monoaminoxidazei.

În sânge. Datoritå unui prim pasaj hepatic extensiv.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 319 tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå trebuie înghi¡ite intacte. dat fiind cå tableta care con¡ine medicamentul este proiectatå så råmânå intactå ¿i så elibereze lent substan¡a activå din înveli¿ul neabsorbabil în timpul pasajului prin tubul gastrointestinal. Unii producåtori sugereazå ca pacientul så bea lichide imediat dupå administrarea capsulei intacte sau a mixturii cu suc de mere. Pacien¡ii care primesc tablete de metilfenidat tristratificate cu eliberare prelungitå (Concerta) trebuie instrui¡i så nu se impacienteze dacå observå în fecale o substan¡å asemånåtoare unei tablete. acidul mandelic ¿i unii compu¿i polari încå neidentifica¡i. Absorb¡ia din tubul digestiv este completå ¿i rapidå dupå administrarea oralå. Biodisponibilitatea capsulelor cu eliberare prelungitå nu este afectatå de deschiderea capsulelor ¿i amestecarea con¡inutului cu cantitå¡i mici de suc de mere. metilfenidatul ¿i metaboli¡ii såi sunt distribui¡i între plasmå (57%) ¿i hematii (43%). Proprietå¡ile formulei de a elibera medicamentul ar putea fi afectate în cazul în care con¡inutul capsulelor este amestecat cu suc de mere cald. Metabolizarea are loc la nivel hepatic. fårå a fi sfårâmate sau mestecate. Amestecul cu suc de mere trebuie înghi¡it imediat dupå preparare. pemolin diona. Nu este recomandatå subdivizarea con¡inutului unei capsule. . dar nu måre¿te cantitatea de substan¡å absorbitå. Administrarea metilfenidatului cu mâncare accelereazå absorb¡ia. biodisponibilitatea este scåzutå. Substan¡a din tabletele cu eliberare prelungitå este absorbitå mai lent. PPAA). Gradul de distribu¡ie al metilfenidatului la oameni este necunoscut. Principalul metabolit al metilfenidatului este acidul ritalinic (acid α-fenil-2-piperidin acetic. iar mestecatul sau sfårâmarea capsulelor cu eliberare prelungitå sau a con¡inutului capsulelor ar trebui evitatå. dar în aceea¿i cantitate cu cea din tabletele obi¿nuite. este normal. Printre metaboli¡ii pemolinului se numårå pemolinul conjugat. ¿i nu poate fi påstrat pentru administrarea ulterioarå. Pemolinul din tabletele de mestecat este absorbit în sânge dupå câteva minute. Capsulele cu eliberare prelungitå pot fi înghi¡ite întregi sau con¡inutul lor poate fi amestecat cu cantitå¡i mici de suc de mere imediat înainte de administrare. Aproximativ 15% din metilfenidat ¿i metaboli¡ii såi se leagå de proteinele plasmatice. cu mari varia¡ii individuale.

circa 50. Pemolinul are un timp de înjumåtå¡ire de 12 ore. Timpul de înjumåtå¡ire pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå este de 2-3 ore. 8. Dupå administrarea oralå a metilfenidatului timpul de înjumåtå¡ire pentru eliminarea din plasmå este de 3-3. Simpatomimeticele reprezintå medicamentele de elec¡ie pentru aceastå tulburare. fiind eficiente în aproximativ 75% din cazuri. 8-12 ore dupå tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå sau dupå capsulele cu eliberare prelungitå. Atât AUC (aria de sub curbå) cât ¿i concentra¡ia plasmaticå maximå sunt dependente de dozå. atât la adul¡i cât ¿i la copii. Timpul de înjumåtå¡ire al metabolitului PPAA este dublu fa¡å de cel al metilfenidatului. Aproximativ 43% din pemolin este excretat nemodificat. 75% din doza oralå de pemolin se regåse¿te în urinå în 24 de ore. 80 ¿i 95% din dozå a fost recuperatå ca metaboli¡i din urinå la 6. iar preparatul cu eliberare sus¡inutå are un timp de înjumåtå¡ire de 4-6 ore. la copii de peste 6 ani atent selec¡iona¡i dupå o evaluare completå. impunând administrarea mai multor doze pe zi. Efectul persistå 3-6 ore dupå administrarea tabletelor conven¡ionale.6. Pemolinul ¿i modafinilul ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea în dozå unicå.5 ore. Excre¡ia amfetaminelor se face în principal pe cale urinarå. Stimulantele au efecte benefice asupra simptomelor definitorii ale THDA: aten¡ie ¿i concentrare. permi¡ând administrarea unei doze zilnice unice.320 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå pentru pemolin în 2-3 zile. 3-8 ore dupå tabletele cu eliberare prelungitå. Dupå administrarea oralå de metilfenidat radiomarcat. Concentra¡ia plasmaticå maximå pentru PPAA este atinså în aproximativ acela¿i interval cu metilfenidatul nemodificat. dar valoarea este de câteva ori mai mare. . iar modafinilul de 15 ore. în func¡ie de severitatea simptomatologiei.1. 24 ¿i respectiv 90 de ore. Existå înså o mare variabilitate individualå. 4-5 ore pentru cel cu eliberare sus¡inutå ¿i de 6-8 ore pentru eliberarea prelungitå. Indica¡iile la copil ¿i adolescent În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie amfetaminele pot fi folosite singure sau în combina¡ie cu terapii comportamentale.

ca medica¡ie adjuvantå în parkinsonism (la persoanele care nu suportå levodopa). atât la copiii cu THDA pur cât ¿i la cei cu agresivitate asociatå.1. dextroamfetaminå sau pemolin. acumulårile ¿colare sau comportamentele anti-sociale. Amfetaminele trebuie . obnubilarea cauzatå de consumul cronic de opioide. metilfenidat). Utilizarea clinicå Dozarea trebuie individualizatå în func¡ie de necesitå¡ile ¿i råspunsul pacientului. în obezitate (fentermina). învå¡area. mul¡i copii cu THDA trata¡i cu succes cu amfetamine având un grad ridicat de probleme comportamentale comparativ cu copiii fårå THDA. antidepresive triciclice etc.) au e¿uat. distractibilitate. în encefalopatia prin leziuni cerebrale. sindromul imunodeficien¡ei umane. cu un grad ridicat de inaten¡ie. Totu¿i. dar terapia electroconvulsivantå este contraindicatå. sunt mai degrabå tineri. Amelioreazå de asemenea interac¡iunea cu anturajul. ¿i ¡inând cont de perioadele cele mai dificile pentru pacient din punct de vedere ¿colar. la pacien¡ii cu depresie înso¡itå de abulie ¿i anergie. 8. în situa¡iile clinice în care declan¿area unui råspuns rapid este important. stimulantele pot fi folosite ¿i în enurezisul nocturn. Datoritå diminuårii profunzimii somnului ¿i cre¿terii tonusului sfincterului vezical. Stimulantele nu normalizeazå întregul spectru de tulburåri comportamentale. La adul¡i. IQ ridicat. Existå pu¡ine diferen¡e între metilfenidat. astfel încât alegerea medicamentului trebuie individualizatå. Se considerå cå efectele comportamentale sunt de douå ori mai importante decât cele ¿colare. unii clinicieni recomandå folosirea acestuia doar dacå atât terapiile cu metilfenidat ¿i dextroamfetaminå cât ¿i cele cu medicamente de linia a doua (bupropion. precum ¿i productivitatea ¿colarå. luând în considerare factori precum vârsta ¿i greutatea corporalå. comportamental ¿i social. anxietate joaså. impulsivitate.7. pårin¡ii ¿i profesorii. Pacien¡ii care vor råspunde cel mai probabil la tratamentul cu stimulante au THDA cu severitate scåzutå. tulburårile depresive rezistente la tratament din afec¡iunile medicale. datoritå toxicitå¡ii hepatice asociate pemolinului. amfetaminele mai sunt folosite în narcolepsie (modafinil. Stimulantele îmbunåtå¡esc inconstant abilitå¡ile de citit.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 321 activitate. abilitå¡ile sociale.

Spre deosebire de alte medicamente.5-40 mg/zi (în medie 20-30 mg/zi). maximul recomandat este de 80 mg/zi. tratamentul cu tablete conven¡ionale de metilfenidat trebuie ini¡iat în doze mici. În THDA se recomandå în doze de 2. Dacå dupå o perioadå de o lunå de administrare corectå nu se observå îmbunåtå¡iri. când acest lucru este posibil. una sau douå. Se recomandå oprirea periodicå a metilfenidatului pentru evaluarea clinicå a copilului. cre¿terea se face cu 2. Dextroamfetamina. pot fi folosite în locul tabletelor conven¡ionale în dozå zilnicå. Îmbunåtå¡irile pot fi observate ¿i când medicamentul este oprit temporar sau permanent. pentru a contracara efectul anorexigen. cu cre¿tere såptåmânalå de 5-10 mg/zi. diminea¡a. Capsulele cu eliberare lentå pot fi folosite ¿i în administrare unicå zilnicå. Medicamentul nu ar trebui så fie necesar pe timp indefinit.5 mg såptåmânal pânå la doza optimå. dozele mai mici determinând doar stimularea învå¡årii. Ultima dozå zilnicå nu ar trebui så fie dupå orele 18. metilfenidatul ar trebui oprit. de¿i la unii copii doza zilnicå optimå ar putea fi mai mare de 40 mg.5-10 mg de 3 ori pe zi. Metilfenidat. de obicei fiind de 5-60 mg/zi. Doza ¡intå este individualizatå. dar nu ¿i îmbunåtå¡iri comportamentale satisfåcåtoare. Pentru copiii de peste 6 ani cu THDA. dupå ce doza optimå a fost stabilitå cu tablete conven¡ionale. prima dozå este recomandatå la trezire. La copii cu vârste cuprinse între 3 ¿i 5 ani tratamentul se începe cu 2. doza zilnicå maximå este de 54 mg/zi. cu duratå de ac¡iune de circa 8 ore. dozele adi¡ionale ulterioare. Tabletele cu eliberare prelungitå. În ceea ce prive¿te tabletele. Pentru THDA se sugereazå cå doza optimå de stimulante ar trebui så producå îmbunåtå¡iri clinice evidente ale comportamentului la copiii hiperkinetici cu performan¡e cognitive alterate. metilfenidatul poate fi administrat fårå så se ¡inå cont de greutatea copilului.322 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI folosite în cele mai mici doze eficiente. pânå la o dozå ¡intå medie de 18-54 mg/zi. de 2. indiferent de indica¡ia clinicå. Tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå se administreazå în dozå ini¡ialå de 18 mg/zi.5 mg/zi. Dextroamfetamina nu este recomandatå la copii sub 3 ani. sunt administrate la 4-6 ore. sau cu o dozå ini¡ialå de 20 mg/zi. fiind de regulå oprit dupå pubertate.00 la pacien¡ii care dezvoltå insomnie. Se administreazå de obicei la 30-40 de minute dupå maså. .

A. dezinteresul. este posibilå reducerea dozelor sau chiar oprirea medica¡iei pe timpul vacan¡elor de varå sau în perioadele mai pu¡in stresante pentru copil. triste¡ea.25-75 mg.8. Cre¿terea se face cu 18. Efecte asupra sistemului nervos Cele mai frecvente efecte adverse ale metilfenidatului par a fi legate de dozå ¿i includ insomnia ¿i nervozitatea. Îmbunåtå¡irea clinicå la pemolin este gradatå.5 mg/zi. Mai pu¡in de 4% dintre copii întrerup tratamentul datoritå efectelor secundare. la pubertate pemolinul poate fi întrerupt. Reducerea temporarå a dozelor poate rezolva multe dintre aceste efecte nedorite.5 mg/zi. Acolo unde posibil. cu o dozå ini¡ialå de 37. posibil deoarece ei excretå medicamentul mai repede decât alte categorii de pacien¡i. Doza maximå recomandatå este de 112. pânå se atinge o dozå de 20-25 mg/zi. Doza maximå recomandatå este de 45 mg/zi. Insomnia apare la 3-5% din copiii cu THDA care primesc metilfenidat. Nu se utilizeazå în THDA. Metamfetamina. Efectele secundare Efectele adverse ale stimulantelor nu sunt foarte frecvente. Se administreazå în THDA în dozå unicå matinalå. scåderea apetitului. pemolinul ar trebui întrerupt periodic pentru a observa eventuala recuren¡å a simptomatologiei comportamentale. beneficiile putând fi observate dupå 3-4 såptåmâni de administrare corectå. care pentru cei mai mul¡i pacien¡i este de 56.75 mg såptåmânal pânå la doza optimå. Mul¡i copii hiperkinetici au nevoie de tratament timp de mai mul¡i ani. De obicei. Pemolinul.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 323 La copiii de peste 6 ani se începe cu 5 mg/zi în dozå unicå. Doza ini¡ialå este de 5-10 mg/zi. Modafinil.1. ¿i se datoreazå în principal administrårii . dupå ce simptomatologia este controlatå. Hiperactivitatea scade cu vârsta pânå la punctul în care råmâne o problemå serioaså doar pentru o minoritate de pacien¡i. 8. Singurele efecte adverse care apar mult mai frecvent decât la placebo sunt anxietatea. cre¿terea pânå la doza optimå se face cu 5 mg såptåmânal. Copiii hiperkinetici pot tolera doze mai mari de dextroamfetaminå cu mai pu¡ine efecte adverse. gastralgii ¿i insomnie. Foarte rar sunt necesare doze mai mari de 40 mg/zi. de¿i.

324 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI medicamentului seara sau dupå-amiaza târziu. fie spontan dupå câteva luni. De obicei. Pemolinul determinå insomnie de douå ori mai frecvent decât metilfenidatul sau dextroamfetamina. continuarea tratamentului. clonidinå sau guanfacinå. Nervozitatea poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministrarea medicamentului seara. Acest lucru s-ar putea datora faptului cå oricum copiii cu THDA au mai pu¡ine inhibi¡ii în a-¿i trezi pårin¡ii noaptea din somn. Unii clinicieni recomandå înlocuirea ultimei doze zilnice cu clonidinå. Un studiu realizat de The Tourette’s Syndrome Study Group în 2002 sus¡ine cå comorbiditatea cu sindromul Tourette nu contraindicå administrarea metilfenidatului la copiii cu THDA. ticurile se remit fie imediat dupå metabolizarea metilfenidatului. Un studiu efectuat de Lipkin în 1994 aratå cå inciden¡a cumulativå a ticurilor nou instalate sau exacerbate la copiii care primesc metilfenidat a fost între 1. cel mai frecvent duce la o ameliorare sau la o întoarcere la severitatea ini¡ialå (Rapoport. Ame¡eli se constatå la circa 2% dintre copiii cu THDA care au primit metilfenidat sub formå de tablete tristratificate cu eliberare lentå.3 ¿i 60% dupå o perioadå cuprinså între 1 såptåmânå ¿i 24 de luni de tratament. neexistând o înråutå¡ire a ticurilor comparativ cu placebo. Înainte de ajustarea dozelor. Kent (1995) a demonstrat cå totu¿i ultima dozå de searå are efecte benefice la ace¿ti copii. În cazurile severe poate fi necesarå adåugarea de risperidonå. eventual cu ajustarea dozelor. Poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministarea medicamentului seara. Studiile polisomnografice nu au detectat nici o diferen¡å între pattern-urile de somn la copiii cu THDA trata¡i cu doze de searå de stimulante ¿i cele ale subiec¡ilor de control. Durerea de cap apare la 12-14% dintre copiii cu THDA trata¡i cu metilfenidat. Sindromul Tourette a fost raportat rar. pacien¡ii sim¡indu-se mai pu¡in obosi¡i diminea¡a. Psihoza toxicå apare rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. Dupå agravarea ini¡ialå a ticurilor. 1992). de¿i unii pårin¡i ai copiilor cu THDA au raportat cå au fost trezi¡i din somn noaptea mai frecvent decât pårin¡ii copiilor care nu au THDA. este necesarå corelarea cu severitatea tulburårilor de mi¿care. De obicei sunt necesare doze de aproximativ 300 mg . Se întâmplå rar ca aceste ticuri så persiste dupå oprirea tratamentului.

Toleran¡a la efectele simpatomimeticelor poate surveni în câteva såptåmâni. Modificårile de dispozi¡ie merg de la plâns facil la depresie majorå. . de 2-3 luni. B. Toleran¡a nu se instaleazå nici pentru efectele asupra narcolepsiei. mul¡i dintre ace¿ti pacien¡i primind concomitent ¿i alte medicamente cunoscute cå ar produce sindrom neuroleptic malign.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 325 metilfenidat pentru apari¡ia halucina¡iilor vizuale ¿i auditive ¿i a delirului paranoid. precum ¿i nistagmus ¿i mi¿cåri oculare nistagmoide. noncomplian¡å. Dependen¡a psihologicå ¿i fizicå De¿i reprezintå unul dintre cele mai severe efecte adverse ale amfetaminelor. cardiovasculare ¿i ortotimizante apare în 1-8 såptåmâni. diskinezie ¿i somnolen¡å. Destul de rar apare ¿i a¿a numitul rebound. nici pentru cele asupra tulburårii hiperkinetice. Apari¡ia crizelor la copiii fårå acest istoric este extrem de rarå. Sindromul neuroleptic malign a fost raportat foarte rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. Toleran¡a la efectele metilfenidatului asupra ratei cardiace se instaleazå în câteva såptåmâni. nefiind înså stabilitå o legåturå cauzalå clarå cu metilfenidatul. reac¡ie care constå în apari¡ia dupå-amiaza de iritabilitate. hipertermice. logoree. toleran¡a la efectele anorectice. Dispozi¡ia depresivå a fost raportatå rar la pacien¡ii care au primit metilfenidat. Probleme pot så aparå înså la adolescen¡ii sau adul¡ii din familia pacientului. Pemolinul poate determina mi¿cåri coreoatetozice reversibile. precum ¿i letargie crescutå ¿i obosealå. Rar la metilfenidat pot så aparå tulburåri de vedere. mi¿cåri diskinetice ale limbii. excitabilitate ¿i insomnie la 5-15 ore dupå ultima dozå de stimulante. precum ¿i agravarea glaucomului. Metilfenidatul ¿i pemolinul pot scådea pragul convulsivant la pacien¡ii cu istoric de crize convulsive ¿i cu anomalii EEG anterioare. Pentru dextroamfetaminå. dependen¡a psihologicå nu apare practic niciodatå la dozele terapeutice folosite la copiii cu THDA. dificultå¡i de acomodare sau înce¡o¿area privirii. Metilfenidatul poate produce ¿i akatisie. Majoritatea studiilor pe termen scurt. care pot folosi abuziv medica¡ia stimulantå. buzelor. Aceastå reac¡ie poate fi amelioratå prin adåugarea de clonidinå la ultima dozå. fe¡ei ¿i extremitå¡ilor.

La dextroamfetaminå pot så aparå uscåciunea gurii. într-un studiu prospectiv de 23 de luni cu metilfenidat. cu un grad de scådere la începutul tratamentului. C. De¿i s-a sugerat cå pauza din administrarea medicamentului pe timpul vacan¡ei de varå ar minimaliza pierderea ponderalå ¿i celelalte efecte secundare. Unele studii sugereazå cå terapia prelungitå cu metilfenidat 30-40 mg/zi poate determina supresia cre¿terii ponderale normale la copii. studiile controlate nu au putut sprijini aceastå observa¡ie. Efectele asupra cre¿terii Anorexia a fost raportatå la 3-9% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. compensatå ulterior. Vårsåturile apar la 4% dintre copiii care primesc metilfenidat. Spencer (1996) sugereazå chiar cå aceste efecte asupra cre¿terii nu ar fi efecte adverse ale stimulantelor. În ciuda observa¡iilor clinice asupra instalårii toleran¡ei. diaree sau constipa¡ie. ci efecte ale tulburårii hiperkinetice în sine (în conformitate ¿i cu ipoteza dismaturårii din THDA . D.326 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nu au notat instalarea toleran¡ei la efectele clinice ale stimulantelor. studii efectuate la adul¡i nu au detectat alteråri semnificative în înål¡ime. Metilfenidatul are efecte semnificative statistic asupra vitezei de cre¿tere de aproximativ 3 cm. studiile cu stimulante la copii au descoperit scåderi minime sau zero fa¡å de înål¡imea a¿teptatå. Supresia apetitului ¿i scåderea ponderalå sunt efecte comune ale terapiei cu stimulante. Efecte gastro-intestinale Durerea abdominalå a fost raportatå la 7% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. S-a sugerat cå circa 40% dintre pacien¡ii cu THDA ar avea nevoie de o cre¿tere micå a dozelor în timpul primului an de tratament. gust neplåcut. Gualtieri (1981). nu existå date din studii controlate care så stabileascå dacå pauzele din vacan¡e sunt benefice sau au alte riscuri asociate. De¿i existå preocupåri privind întârzierile de cre¿tere legate de doza de metilfenidat. În general. nu existå diferen¡e între metilfenidat ¿i dextroamfetaminå privind inciden¡a acestor efecte secundare la copii. nu a putut identifica vreo pierdere a eficacitå¡ii medicamentului atâta timp cât în sânge a existat metilfenidat dozabil. O explica¡ie minimå pentru presupusa instalare a toleran¡ei ar putea fi o complian¡å scåzutå la tratament.

În aceste condi¡ii. vårsåturi. existând uneori întârzieri de dezvoltare. S-au raportat ¿i cazuri de icter dupå pemolin. dermatite exfoliative. Alte efecte adverse gastro-intestinale includ grea¡a ¿i senza¡ia de gât uscat. Foarte rar a fost raportat sindromul Stevens-Johnson dupå metilfenidat. G. Efecte hepatice La terapia cu metilfenidat au fost raportate cazuri de func¡ionare hepaticå anormalå. 1999). anemie ¿i eozinofilie. de¿i nu a fost demonstratå nici o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. leucopenie. E. unii copii experimentând grea¡å. Pemolinul determinå cre¿terea transaminazelor. ducând la scåderea socializårii acestor copii lipsi¡i de medica¡ie. . artralgii. Reac¡ii de sensibilitate Reac¡iile de hipersensibilitate la metilfenidat pot include rash. epistaxis. Perry (2003) citeazå existen¡a a 15 cazuri de toxicitate hepaticå la pemolin. fiind considerat o reac¡ie de hipersensibilitate întârziatå. letargie ¿i stare de råu. sângeråri gingivale. iar pemolinul trebuie oprit la o cre¿tere a acestora la de douå ori valoarea superioarå a normalului (Pizzuti. febrå. au fost raportate trombocitopenie ¿i/sau sângerare u¿oarå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 327 la unii copii. dintre care 12 s-au soldat cu transplant de ficat sau cu deces în primele 4 såptåmâni de la debutul simptomelor. Se recomandå verificarea valorilor transaminazelor la debutul tratamentului ¿i la fiecare douå såptåmâni. pauzele de administrare din timpul vacan¡elor ar fi chiar contraproductive. Efecte hematologice De¿i nu a fost stabilitå o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. Efectul este tranzitor ¿i reversibil la oprirea terapiei. mergând de la cre¿teri ale transaminazelor la comå hepaticå. urticarie. Riscul de insuficien¡å hepaticå acutå este considerat de 4-17 ori mai mare ca în popula¡ia generalå. F. recuperate ulterior). purpurå trombocitopenicå. Cel mai rapid debut al simptomelor de toxicitate hepaticå s-a înregistrat la 6 luni de la începutul tratamentului cu pemolin. erythema multiforme cu leziuni histopatologice de vasculitå necroticå.

9. Producåtorii recomandå efectuarea periodicå a unor teste de laborator. Dextroamfetamina poate determina la adul¡i impoten¡å ¿i modificåri de libido. sângeråri anormale. Academia Americanå de Pediatrie (AAP) nu recomandå monitorizarea de rutinå prin teste hematologice. tuse frecventå (4%). Alte efecte adverse Abcese superficiale sau reac¡ii de corp stråin ¿i eozinofilie au fost raportate la consumatorii de droguri ce folosesc solu¡ie injectabilå de metilfenidat dizolvat în apå. I. în timpul terapiei prelungite cu metilfenidat. serologice sau electroencefalografice în timpul terapiei cu metilfenidat. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii A. K. Cei mai mul¡i clinicieni considerå monitorizarea nenecesarå în absen¡a semnelor clinice sugestive pentru o posibilå hematotoxicitate (de exemplu febrå. J. modificåri ale tensiunii arteriale ¿i ale ratei pulsului. Foarte rar a fost raportatå la consumatorii de metilfenidat ¿i fårå a se stabili o reac¡ie cauzalå cu acesta. pot så aparå anginå. 2. Au fost raportate cazuri izolate de cardiomiopatie dupå folosirea cronicå de dextroamfetaminå. palpita¡ii. pierderea pårului scalpului. Efecte respiratorii La copiii care primesc metilfenidat au fost raportate infec¡ii de tract respirator inferior (8%). faringite (4%) ¿i sinuzite (3%). Efecte endocrine Simpatomimeticele pot precipita hipertiroidismul. Au fost raportate cazuri izolate de arterite cerebrale ¿i/sau ocluzie dupå metilfenidat. 8.328 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI H. Efecte cardiovasculare Rar. tahicardie. echimoze etc). Monitorizarea tratamentului 1.1. la pacien¡ii care primesc metilfenidat. . al¡i practicieni recomandå monitorizarea anualå hematologicå la to¡i pacien¡ii care primesc metilfenidat pe termen lung. aritmii cardiace. incluzând hemograma completå.

tratamentul putând fi oprit temporar dacå se observå o stagnare a cre¿terii normale la ace¿ti copii. Pacien¡ii trebuie superviza¡i cu aten¡ie în aceastå perioadå. Tratamentul cu stimulante nu trebuie ini¡iat decât la pacien¡ii cu THDA care au fost evalua¡i complet. trebuie monitoriza¡i cu aten¡ie. 3. Pemolinul trebuie oprit dacå se descoperå anomalii la aceste teste ¿i la testele de confirmare. pacien¡i instabili emo¡ional sau la cei cu adic¡ii cunoscute la alte medicamente trebuie luatå în considera¡ie posibilitatea apari¡iei dependen¡ei fizice sau psihologice la amfetamine. Precau¡ii 1. B. 7. 8. în special cu medicamente cu ac¡iune în sfera SNC. 5. La pacien¡ii cu hipertensiune trebuie monitorizatå periodic tensiunea arterialå. fatigabilitate. ar trebui reduse dozele sau medicamentul ar trebui oprit. deoarece ace¿tia pot avea ini¡iativa måririi dozelor fårå så consulte medicul. La pacien¡ii care primesc pemolin trebuie efectuate teste hepatice înainte de ¿i periodic în timpul tratamentului. 4. disforie. La alcoolici. Pot så mai aparå idea¡ie paranoidå sau suicidarå. Stimulentele ar trebui administrate cu pruden¡å la pacien¡ii cu istoric de dependen¡å de droguri. Pacien¡ii care primesc pemolin concomitent cu alte medicamente. Metilfenidatul trebuie oprit dacå apar convulsii. Este necesarå monitorizarea cre¿terii la copiii care primesc terapie îndelungatå cu amfetamine. care au boalå cronicå ¿i severå. deoarece poate demasca o depresie severå sau poate determina simptome de supraactivitate cronicå. Eficacitatea ¿i siguran¡a amfetaminelor la copiii sub 3 ani nu a fost pe deplin stabilitå. 5. 6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 329 3. Dacå apar agravåri paradoxale ale simptomatologiei în timpul terapiei cu stimulante. 6. Metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii hipertensivi. . Întreruperea bruscå a terapiei cu amfetamine trebuie fåcutå cu pruden¡å dupå administrarea prelungitå. insomnie sau hipersomnie sau agita¡ie psihomotorie. 4. ¡inând cont de vârsta acestora. 2. fiind necesarå o urmårire îndelungatå deoarece unele simptome (cum ar fi depresia) pot så aparå mai târziu.

la ace¿ti pacien¡i medicamentul scåzând pragul convulsivant. De¿i sigurå.330 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. 8. 5. Pemolinul este contraindicat la pacien¡ii cu THDA care asociazå reac¡ii acute de stress. La pacien¡ii cu istoric de convulsii ¿i/sau anomalii EEG metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å. endogenå sau exogenå. precum ¿i la pacien¡ii cu hipertensiune. 11. Pacien¡ii cu glaucom au contraindica¡ie pentru metilfenidat ¿i dextroamfetaminå. Pacien¡ii cu hipersensibilitate la aminele simpatomimetice nu ar trebui så primeascå aceste medicamente. Contraindica¡ii 1. O contraindica¡ie relativå a tratamentului cu metilfenidat o reprezintå pacien¡ii cu ticuri motorii sau istoric familial de sindrom Tourette. asocierea putând determina apari¡ia unei crize hipertensive. Metilfenidatul nu pare så creascå numårul de crize la pacien¡ii epileptici afla¡i sub medica¡ie anticonvulsivantå corectå. tabletele tristratificate de metilfenidat trebuie folosite cu pruden¡å la pacien¡ii cu stenoze gastrointestinale preexistente. De¿i stimulantele sunt rar folosite dupå pubertate. Amfetaminele nu ar trebui folosite pentru a combate oboseala sau pentru a înlocui odihna. 2. Metilfenidatul este contraindicat la copii cu depresie severå. Ca ¿i alte substa¡e nedeformabile. Dextroamfetamina nu ar trebui folositå la pacien¡ii cu arteriosclerozå avansatå sau boalå cardiovascularå simptomaticå. trebuie re¡inut cå acestea nu se administreazå în . medicamentele agravând aceste simptome. tensiune sau agita¡ie. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate în primele 14 zile de administrare ale inhibitorilor de monoaminoxidazå. 7. Pemolinul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii cu afectare hepaticå sau renalå. 8. 4. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate la pacien¡ii cu istoric de anxietate marcatå. exacerbând simptomele tulburårii de conduitå ¿i ale tulburårii de gândire. C. deoarece pot så aparå obstruc¡ii. 10. 3. 9. Amfetaminele pot afecta capacitatea de a manevra utilaje ¿i de a conduce ma¿ini. 9. 10. 6. Amfetaminele sunt contraindicate în tireotoxicozå. coadministrarea metilfenidatului cu medica¡ia antiepilepticå nu a fost stabilitå.

acesta nu este indicat în intoxica¡ia acutå. anxietate. Sedarea poate fi ob¡inutå ¿i cu clorpromazinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 331 sarcinå sau la femeile care alåpteazå. respira¡ii rapide. extrasistole sau alte aritmii. Pentru a furniza un nivel bazal de sedare se poate folosi amobarbitalul sodic per os sau în injec¡ie im. oral sau parenteral. dozele de clorpromazinå trebuie înjumåtå¡ite. iar manifestårile psihotice cu neuroleptice. convulsii. Foarte rar otråvirea fatalå este precedatå de convulsii ¿i comå. halucina¡ii. tendin¡e suicidare sau homicidare. frisoane. spålåturi gastrice. cafalee.m. sincope. Hemodializa extracorporalå poate fi utilå în tratamentul intoxica¡iei cu . repetat la nevoie la intervale de o jumåtate de orå. transpira¡ii.m. grea¡å. rabdomiolizå. halucina¡ii. Aceasta se realizeazå de obicei cu barbiturice. Hipertemia necesitå împachetåri reci. Amobarbitalul poate fi repetat de câte ori este necesar ¿i în cantitå¡i suficiente pentru a controla simptomele. alåturi de måsurile pentru sus¡inerea func¡iilor vitale. reflexe osteotendinoase accentuate. Supradozarea simpatomimeticelor poate determina pupile dilatate ¿i reactive. vårsåturi. Pot duce la deces prin aritmii cardiace. 100 mg la adul¡i i.. poate poten¡a efectele alcoolului ¿i ale altor deprimante SNC. palpita¡ii. confuzie. Supradozarea pemolinului determinå agita¡ie. colaps circulator. Hipotensiunea severå impune procedurile obi¿nuite de de¿ocare. delir. Dacå amfetaminele au fost luate cu barbiturice. cum se întâmplå frecvent. paloare. poate prelungi ac¡iunea hipnoticå a barbituricelor. atacuri de panicå. Convulsiile pot fi tratate cu benzodiazepine. tahicardie. într-una sau mai multe doze. anginå. la copii 1 mg/kgc i. Tratamentul intoxica¡iei acute este simptomatic ¿i poate include inducerea vårsåturilor. De¿i se ¿tie cå efectele amfetaminelor sunt cel mai bine combåtute cu haloperidol. diaree. dureri abdominale. evaluarea depinzând în întregime de semnele clinice. tratamentul fiind acela¿i ca în supradozarea oricårui stimulant SNC. având poten¡ial embriotoxic ¿i teratogenic la mamifere. care are efecte anticolinergice minime. hipertermie. hipertensiune sau hipotensiune.. Se poate folosi ¿i sedarea. mi¿cåri diskinetice ¿i tahicardie. Supradozarea Doza toxicå de amfetamine variazå larg în func¡ie de gradul de toleran¡å prezent. Nivelurile sangvine sunt de pu¡in folos în stabilirea severitå¡ii supradozårii. D. ¿i poate scådea pragul convulsivant. Haloperidolul are proprietå¡i antiemetice centrale.

greu de diferen¡iat clinic de schizofrenie. Manifestårile intoxica¡iei cronice cu amfetamine includ dermatozele severe. antihipertensive.2. noradrenalinå. efectele SNC ¿i cardiace cumulate pot fi fatale. Nevoile de insulinå la pacien¡ii cu diabet zaharat pot fi modificate în asociere cu amfetaminele. anticonvulsivante (fenobarbital. A. iritabilitate. sunt foarte eficiente în tratamentul acestei boli. hipertensiunea care poate rezulta dintr-o supradozare masivå cu dextroamfetamimå nu necesitå tratament. Interac¡iuni antagonice Cu: blocan¡i adrenergici. insomnie marcatå. antidepresive triciclice (imipraminå. Atomoxetina 8. etosuximidå. propoxifenå. tiazide. acetazolamidå. SSRI. Introducere De¿i stimulantele. primidonå). În unele cazuri. raportându-se o multitudine de interac¡iuni medicamentoase. B. bretilium – amfetaminele le scad efectele hipotensive – haloperidol. carbonat de litiu. începând cu perioada relativ scurtå de ac¡iune. De obicei. fenitoinå. hiperactivitate ¿i modificåri de personalitate. scåderea tensiunii care apare dupå folosirea drogurilor sedative fiind suficientå.332 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pemolin. crescându-le nivelurile plasmatice: anticoagulante cumarinice. Dozele trebuie strict monitorizate. ¿i terminând . Metilfenidatul poate inhiba metabolismul anticoagulantelor cumarinice. clorpromazinå. meperidinå. diureza for¡atå ¿i dializa peritonealå par så fie mai pu¡in eficiente. agen¡i alcalinizan¡i gastrointestinali ¿i urinari. folosirea lor are o mul¡ime de limitåri. 8. medicamentele tradi¡ionale pentru THDA. 8. Interac¡iunile medicamentoase Amfetaminele trebuie prescrise cu pruden¡å la coadministrarea cu alte medicamente. metenaminå. Interac¡iuni sinergice Amfetaminele pot inhiba metabolismul pentru urmåtoarele substan¡e.1.10. guanetidinå. IMAO (asocierea poate precipita o crizå hipertensivå). antihistaminice. desipraminå).1.2. fenilbutazonå. agen¡i acidifian¡i urinari ¿i gastrointestinali. Cea mai severå manifestare de intoxica¡ie cronicå o reprezintå psihoza. care presupune câteva adminis-tråri pe zi.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 333 cu poten¡ialul mare de abuz (Kratochvil. având afinitate minimå pentru al¡i receptori noradrenergici sau transporteri pentru neurotransmi¡åtori (Michelson. . dar ale cårui efecte secundare au fost mai pu¡in studiate (Spencer. cu eficacitate în aceastå tulburare.2. socialå ¿i familialå. Datoritå dezavantajelor stimulantelor. pot fi eficace în THDA. 2003). care afecteazå noradrenalina. atomoxetina pare a fi un potent inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei (Michelson. Efectele clinice La unii pacien¡i cu THDA. nu s-au efectuat încå studii controlate pentru aceastå indica¡ie (Spencer. 2003). au fost analizate pentru folosirea în THDA o serie de alte medicamente. cre¿terea tranzi¡iilor de la joc la muncå. 2003). 8. ¿i pot determina efecte secundare cum ar fi gura uscatå.4. Cunoscutå ini¡ial sub numele de tomoxetinå (numele a fost schimbat pentru a nu se crea confuzii cu tamoxifenul) ¿i folositå ca antidepresiv. 2002). 2002). scåderea perioadei de trezire ¿i de pregåtire pentru ¿coalå (Spencer. modificåri ale tensiunii arteriale (Spencer. inhibând transporterul presinaptic al noradrenalinei.2. 2002). Antidepresivele triciclice. Inhibitorii selectivi ai recaptårii serotoninei nu s-au dovedit a fi eficace în THDA. Atomoxetina cre¿te astfel nivelurile de noradrenalinå. ele sunt dificil de administrat la copil deoarece sunt puternic sedative ¿i determinå hipertensiune la oprirea bruscå (Spencer. cre¿terea timpului alocat meselor. în THDA. scåderea luptelor ¿i certurilor excesive. atomoxetina. 2003). Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei Atomoxetina este un inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei. S-au constatat îmbunåtå¡iri la efectuarea temelor. Bupropionul este un alt antidepresiv testat în THDA. constipa¡ie.2. sedare.3. care au raportat rezultate bune.2. ocupa¡ionalå. 8. fårå poten¡ial de abuz. dar ac¡iunea lor nu este selectivå. atomoxetina îmbunåtå¡e¿te simptomele definitorii ale THDA ¿i amelioreazå func¡ionarea academicå. De¿i medicamentele antihipertensive pot ameliora unele simptome ale THDA. cre¿tere ponderalå. Defini¡ie Recent s-a explorat eficacitatea unui nonstimulant. ¿i au o duratå mai lungå de ac¡iune decât stimulantele. De¿i eficacitatea venlafaxinei în THDA a fost analizatå în studii deschise. 8. 2002).

Metabolizatorii rapizi metabolizeazå atomoxetina la rata normalå pe calea CYP2D6. fiind foarte pu¡in afectatå de alimente. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. Utilizarea clinicå a atomoxetinei Datele prezentate sunt extrase în principal din Alexandrescu. Clearance-ul scåzut la atomoxetinå la pacien¡ii cu afectare hepaticå este corelat cu activitatea CYP2D6 scåzutå ¿i fluxul sangvin hepatic redus. arii considerate a fi în legåturå cu poten¡ialul de abuz ¿i cu ticurile. se poate cre¿te pânå la 1. abilitatea de a repeta råspunsuri ¿i cu nivelul de impulsivitate (Bymaster. Totu¿i.2 mg/kgc/zi. Copiii cu greutate sub 70 kg încep cu 0.6. Nivelurile de dopaminå nu sunt crescute în nucleul accumbens sau în striat.2 ore. atomoxetina este asociatå cu nivelurile crescute de dopaminå în cortexul prefrontal. prin alte câteva enzime CYP450. iar la cei len¡i de 21.2.6 ore. medicul trebuie så ¡inå cont de simptomele individuale ale pacientului (Spencer. 8. Administrarea se face pe cale oralå. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent Atomoxetina este recomandatå în unii pacien¡i cu THDA. pe calea citocromului P450 2D6 (CYP2D6). Absorb¡ia este rapidå ¿i aproape completå dupå administrare oralå.2. Timpul de înjumåtå¡ire la metabolizatorii rapizi este de 5. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. Concentra¡ia medie a proteinelor plasmatice transportatoare de atomoxetinå este scåzutå la pacien¡ii cu afectare hepaticå. Copiii ¿i adolescen¡ii cu greutate peste 70 kg încep cu 40 mg/ zi.2. În alegerea tratamentului. 8.7. 2002).4 mg/kgc/zi sau 100 mg/zi. Doza maximå este de 1. Unii copii care nu au råspuns la stimulante pot så råspundå la atomoxetinå.5. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei Datele de farmacologie sunt extrase în principal din Alexandrescu. se poate . partea creierului corelatå cu memoria de lucru. 2003).334 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Atomoxetina afecteazå mai pu¡in sistemul dopaminergic decât pe cel noradrenergic. Metabolizarea este în principal hepaticå. în timp ce metabolizatorii len¡i o metabolizeazå la o ratå mai lentå. 8.5 mg/kgc/zi. Excre¡ia se face prin urinå (80%) ¿i prin fecale.

Atomoxetina se poate administra fie într-o dozå zilnicå.9.66).8. faringita. 2003). Dozele se reduc la jumåtate la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå moderatå ¿i la 25% în caz de insuficien¡å hepaticå severå.3. Pacien¡ii au primit random atomoxetinå (184) sau metilfenidat (44). Ambele medicamente au fost asociate cu îmbunåtå¡iri marcate ale grupului de simptome de neaten¡ie ¿i hiperactivitateimpulsivitate. insomnia. 8. diareea. 8. Cele mai frecvente efecte adverse sunt durerea abdominalå. somnolen¡a. scorul THDA-IV Rating Scale scåzând de la 39.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 335 cre¿te pânå la 80 mg/zi. diminea¡a ¿i seara. Nu s-au remarcat diferen¡e semnificative între grupuri privind rezultatele la tratament. Unii pacien¡i pot experimenta o scådere ini¡ialå în greutate. Beneficiile terapeutice se men¡in mult timp dupå administrarea în prizå unicå diminea¡a. 2002). eficacitatea fiind similarå. Siguran¡a ¿i . S-a aplicat THDA-IV Rating Scale. de 7-15 ani. febra ¿i ame¡elile. fiind evidente ¿i a doua zi diminea¡å (Michelson. se poate ajunge la 100 mg/zi. scåderea apetitului. fie în douå prize egale. atomoxetina este bine toleratå.10.0 pentru atomoxetinå ¿i de la 37.2.2.2. Dacå nu s-a ob¡inut un råspuns optim în 2-4 såptåmâni. Interac¡iunile medicamentoase Dozele de atomoxetinå trebuie adaptate la pacien¡ii care primesc concomitent medicamente ce inhibå CYP2D6: paroxetina. 8. normalizate la oprirea tratamentului.8 pentru metilfenidat (p=0. 8.4 la 20.6 la 19. fluoxetina. Efectele adverse În general. grea¡a. iritabilitatea. care se remediazå înså pe termen lung (Spencer. vårsåturile. Studii clinice Kratochvil et al au efectuat în 2002 un studiu deschis randomizat atomoxetinå-metilfenidat la 228 copii ¿i adolescen¡i cu THDA. chinidina. S-au constatat ¿i modificåri minore ale ratei cardiace ¿i tensiunii arteriale. rinita. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii Se recomandå precau¡ii în administrarea la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå. cefaleea.

. cu vârste cuprinse între 6 ¿i 16 ani. simptomelor afective ¿i func¡ionårii sociale ¿i familiale. controlat placebo. În concluzie. sub 3%. se pare cå administrarea atomoxetinei în dozå unicå este eficientå în THDA.2 mg/kgc/zi sau 1. Råspunsul la atomoxetinå a fost în func¡ie de dozå. în vârstå de 8-18 ani. dupå scalele folosite de investigator.5 mg/kgc/zi s-a asociat cu eficacitate intermediarå între placebo ¿i cele douå doze mai mari. Atomoxetina 1.4% pentru metilfenidat (p=0. Michelson publicå un studiu asemånåtor. pårin¡i ¿i profesori. Pacien¡ii au primit random placebo sau atomoxetinå 0.175). În concluzie atomoxetina este asociatå cu efecte terapeutice comparabile cu cele ale metilfenidatului. În 2002. dar cu atomoxetina în administrare în dozå unicå.2 mg/kgc/zi ¿i grupul cu 1.2 mg/kgc/zi ¿i 1. Abandonul pentru efecte secundare a fost 5. Rezultatele au fost superioare la pacien¡ii trata¡i cu atomoxetinå fa¡å de placebo. Scale pentru pårin¡i ¿i investigatori au fost folosite pentru evaluarea simptomelor THDA. a realizat un studiu randomizat. Func¡ionarea socialå ¿i cea familialå s-au îmbunåtå¡it în grupurile pe atomoxetinå comparativ cu placebo. randomizat. la 297 copii ¿i adolescen¡i cu THDA moderat spre sever. fårå diferen¡e între grupul cu 1. 2001. Michelson.8 mg/kgc/zi. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost rare. dublu-orb.5 mg/kgc/zi. care au primit fie placebo. timp de 8 såptåmâni. fie pânå la 1 mg/kgc/zi atomoxetinå în dozå unicå diminea¡a. dar doza de 1. sugerând un råspuns în func¡ie de dozå. Tratamentul cu atomoxetinå a fost sigur ¿i bine tolerat. Lotul a cuprins 171 de copii. Pentru copii ¿i adolescen¡ii de 8-18 ani. controlat placebo. atomoxetina a fost superioarå placebo în reducerea simptomelor THDA ¿i în îmbunåtå¡irea func¡ionårii sociale ¿i familiale. Efectele au fost similare administrårii atomoxetinei în douå doze zilnice. 1.8 mg/kgc/zi. fiind o dozå ini¡ialå potrivitå pentru cei mai mul¡i pacien¡i.336 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tolerabilitatea au fost de asemenea similare între cele douå grupuri.8 mg/kgc/zi.2 mg/kgc/zi a fost la fel de eficientå ca cea de 1.4% pentru atomoxetinå ¿i 11. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost sub 5% pentru toate grupurile. în func¡ie de greutatea corporalå.8 mg/kgc/zi a fost consistent asociatå cu rezultate superioare asupra simptomelor THDA comparativ cu placebo. Doza de 0.

de suspiciunile acestora. • Informarea familiei ¿i ob¡inerea acordului acesteia este o etapå uneori dificilå ¿i care necesitå timp. Ofer uneori ¿i adrese de internet pentru a informa ¿i pentru a cre¿te gradul de credibilitate al preparatelor pe care le recomand. indica¡iile din prospectele de medicamente nu ne sunt de ajutor întotdeauna când este vorba de copii. monoterapia este forma idealå de tratament. este mai importantå colaborarea pårin¡ilor decât impunerea opiniei noastre cu orice chip. în func¡ie de comportamentul pårin¡ilor. Formule pe care le consideråm eficace în cele mai frecvente afec¡iuni ale copilului. • La copil. din påcate. am câteva principii de bazå pe care le respect cu stricte¡e: • „Primum non nocere“ este principiul universal pe care trebuie så-l urmeze orice medic. temporizez introducerea medica¡iei 1-2 zile. de aceea prefer så explic eu înainte. • Aleg. så spun câteva cuvinte despre studiile din literaturå. despre cercetårile la care am participat. Voi grupa informa¡iile în câteva mici capitole: Principii de tratament. În acest proces atât de subtil al managementului farmacologic la copil. neuropediatri ¿i pediatri. din experien¡a clinicå de peste 20 de ani ca specialist de neuropsihiatrie infantilå ¿i din experien¡a pe care de altfel am tråit-o cu to¡ii. din lista de medicamente de prim ordin. Consider cå o bunå complian¡å asigurå succesul tratamentului. medici reziden¡i sau speciali¿ti psihiatri. . cel mai potrivit medicament conform experien¡ei personale acumulate pânå acum. o datå cu apari¡ia pe pia¡å a acestor noi genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive.9 OBSERVAºII CLINICE ªI TERAPEUTICE LEGATE DE EXPERIENºA PERSONALÅ A AUTORILOR În acest capitol voi prezenta opinii personale. Acest capitol se adreseazå în special tinerilor no¿tri colegi. cuvintele „nu se administreazå sub x ani“ sunt repede asimilate ¿i începe avalan¿a de întrebåri.

agranulocitoza. Oricum. Urmårim reac¡ia ¿i eventualele efecte secundare monitorizând atent copilul în urmåtoarele zile. Începând cu anii ‘90. Aståzi. • Trecerea de la o formulå la alta o fac dupå intervalul minim recomandat de firma producåtoare. ceea ce îmi permite ulterior demararea procesului psihoterapic. • Monitorizarea simptomatologiei copilului timp de câteva såptåmâni ¿i dupå externare (telefonic sau rechemându-l la control ¿i rugând familia så noteze orice modificare observatå). Utilizåm câteva asocia¡ii de medicamente pe care le-am verificat ca fiind valoroase.338 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • În cazurile severe. cât ¿i modul de interac¡iune. De aceea recomand pårin¡ilor eventual examen EKG sau probe hematologice. „primum non nocere“. în prealabil aten¡ionând familia asupra celor mai frecvente modificåri posibile ale preparatului administrat. cât ¿i de condi¡ia somaticå a copilului. încerc så ajung la monoterapie dupå ce am utilizat cât mai pu¡ine asocieri medicamentoase. dar pe care så le cunoa¿tem foarte bine ¿i în care så avem încredere. • ºin seama de particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie ale preparatului. Nu uitåm principiul de bazå care ne cålåuze¿te. La copii ¿i adolescen¡i îmbinåm tehnica psihofarmacologicå cu cea psihoterapicå cu mult succes. alegem cu grijå medicamentul ¿i-l administråm pentru început în doza cea mai micå pe kg/corp/zi. de când beneficiem de acest „val de noi psihotrope“. efectele secundare ¿i rapiditatea eficacitå¡ii. Må aflam în fa¡a unui nou medicament foarte „låudat“ ¿i nu . conform posologiei recomandate. Så le cunoa¿tem dozele. • Respect principiul dozelor mici crescute treptat. hepatotoxicitatea sunt ariile majore din spectrul de efecte pe care le urmåresc cu aten¡ie. calculate pe kg corp ¿i pe zi. de aceea nu intråm în panicå dacå este vorba de agita¡ie sau agresivitate. doza trebuie så fie adaptatå la cele mai noi cercetåri de psihofarmacologie la copil. trombocitopenia. am trecut printr-o experien¡å proprie interesantå. dupå caz. O primå observa¡ie ar fi aceea cå este bine så „jonglåm“ cu un numår mic de preparate. • Cardiotoxicitatea. eu personal folosesc o paletå destul de largå de antipsihotice ¿i antidepresive care må ajutå la modelarea perturbårii dopaminergice ¿i serotoninergice.

cu care må sfåtuiam ¿i din experien¡a cårora am învå¡at. 2002)]. Dr. antipsihotice.Obregia“ ¿i cred cå am procedat bine. a fost acela de a utiliza aceste noi formule chimice numai în cazurile pe care le consideram dificile ¿i numai dupå ce încercam medica¡ia de primå alegere. 2001. D. Astfel. Împårtå¿esc pårerea distin¿ilor colegi psihiatri de adul¡i [(D. se evitå asocierea lor. Marinescu. precum Remschmidt. în ceea ce prive¿te importan¡a terapiei în monodrog sau asocia¡ii antidepresive. ini¡ial am fost chiar intrigatå ¿i revoltatå de atitudinea terapeuticå a unor colegi. Gheorghe. McCracken. cu grijå. Un alt principiu pe care l-am avut. dar nu înainte de a reaminti importan¡a studiilor din literatura de specialitate. introduceam antipsihotice atipice ¿i/sau timostabilizatoare. dar la care în prezent am renun¡at. pacien¡ii mei sunt „copiii mei“ ¿i în fa¡a noilor preparate eram „mama reticentå ¿i grijulie“. având în vedere efectele cardiace. Treptat am început så folosesc ¿i eu noile antipsihotice ¿i antidepresive. m-au fåcut så utilizez cu mult succes medica¡ia antipsihoticå de nouå genera¡ie ca primå alegere la copii. Voi discuta în continuare eficacitatea unor substan¡e în diferite afec¡iuni ale copilului. ulterior am realizat cå existå o marjå de siguran¡å în care se poate lucra. Udristoiu. Dacå tulburarea psihoticå se înso¡e¿te ¿i de modificåri ale afectivitå¡ii în sens maniacal sau depresiv (ceea ce se întâmplå frecvent la adolescen¡i). folosim ISRS sau ADT. Utilizam în debutul psihotic formule clasice haloperidolplegomazin-diazepam. (2000. fapt care mi-a dat suportul informa¡ional necesar. de¿i poate în unele prospecte indica¡ia la copil nu existå (¿i nu existå datoritå . clasicå. timostabilizatoare. Al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 339 aveam curajul de a ini¡ia terapia. Pentru acest manual. cât ¿i sugestiile unor mari autori cu experien¡å în psihofarmacologia copilului. În prezent. Turguay. T. Prelipceanu. Solu¡ia de haloperidol ne permite o monitorizare controlabilå. Snyder. Cred cå sunt unul dintre cei mai reticen¡i medici ai Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Am fost atentå ¿i la modul cum distin¿ii mei colegi mai în vârstå au pornit „cu curaj“ la administrarea noilor molecule fårå teamå fa¡å de dozele mari. dar numai dupå ce am a¿teptat så våd cum procedeazå colegii mei „de la adul¡i“. dupå 7-10 zile.D. indica¡iile din ghidurile de tratament. M. Ulterior. pot spune cå împreunå cu tinerele mele colaboratoare am fåcut chiar un studiu Medline de psihofarmacologie la copil ¿i adolescent pe ultimii 10 ani. Trebuie så recunosc cå am råmas surprinså våzând ce doze mari pot tolera copiii.

s-au men¡ionat ¿i comunicat efectele adverse. dar ce este important pentru noua lor utilizare ca stabilizatoare ale dispozi¡iei/timostabilizatoare la copilul cu tulburare bipolarå gåsim în studiile unor autori precum Kowatch. Kafantaris. dar ¿i grija în ceea ce prive¿te copilul. De altfel. în tulburåri disruptive. monitorizarea a fost foarte atentå. Keller pentru paroxetinå. Voloshina pentru sertralinå. s-a utilizat terapia în mono-drog sau asocia¡ii de tip antipsihoticantidepresiv. interesul pentru utilizarea acestor noi molecule. Buitellar. Am acordat ¿i un mic spa¡iu pentru preparatele noi ¿i mai vechi utilizate în aceastå atât de frecventå tulburare care este sindromul hiperkinetic la copil (Attention Defficit/Hiperactivity Disorder). în anxietate sau în depresia copilului este doveditå de studiile efectuate de autori precum March. ¿i în cazul olanzapinei sau ziprasidonei existå studii care aratå eficien¡a acestora în cazul copiilor auti¿ti sau în schizofrenia cu debut foarte precoce: McDougle. Wagner. Findling. Astfel pot så spun cå am utilizat . în agresivitate. valproat de sodiu sau divalproex (acid + sare) gåsim multe date în literaturå. Am grupat aceste informa¡ii într-un tabel (vezi capitolul 1) din care se poate observa. credem noi. Kemner C (vezi capitolul de antipsihotice). dupå cum ¿tim. în ticuri. iar aceste studii la copil. Liebowitz pentru fluoxetinå. Am enumerat numai câteva nume de mari autori care au condus studii controlate sau deschise în care dovedesc eficacitatea noilor antidepresive la copil (vezi capitolul de antidepresive). Malone. Autori precum Van Bellinghen. existå totu¿i autori care administreazå aceste noi formule ¿i au fåcut ¿i studii pe loturi mici în care demonstreazå eficacitatea noilor antipsihotice antidepresive la copil. în autism. preparate pe care personal le-am utilizat la un numår extrem de mic de pacien¡i. Ryn. astfel: loturile sunt mici. la fel. care a efectuat douå studii randomizate aråtând importan¡a tratamentului cu timostabilizatoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå tip I ¿i II. Utilizarea antidepresivelor în tulburarea obsesiv compulsivå. dozele alese cu grijå. Emslie. Geller. Masi. Despre preparatele antiepileptice de tip carbamazepin. au avut studii recente în care dovedesc eficacitatea tramentului cu risperidonå la copil. tocmai datoritå grijii fa¡å de copil). este important de ¿tiut cå existå ¡åri în care VPA este recomandat ca ortotimizant dupå 6 ani (vezi capitolul de timostabilizatoare). nu sunt acceptate cu u¿urin¡å de FDA. acid valproic.340 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI absen¡ei studiilor controlate.

Noul preparat din grupa VPA. În formele cronice motorii ¿i vocale ¿i mai ales în tulburarea Tourette. condi¡ionat sub formå de granule cuprinse într-o capsulå. îmbunåtå¡ind semnificativ agita¡ia ¿i discontactul psihic. dar care au cumpårat preparatul din alte ¡åri. iar ameliorarea deficitului de aten¡ie este remarcabilå. risperidona s-a dovedit eficace.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 341 Ritalin la un numår de patru copii. beneficiem de eficacitatea ISRS. .6 ¿i 3 ani au o simptomatologie de tip autistic-like. De asemenea. Pentru o mai bunå în¡elegere ¿i cunoa¿tere am întocmit un mic capitol de defini¡ii necesare (vezi capitolul 1). date fiind comunicårile pe care le-am citit în literaturå (vezi capitolul de stimulante). sau un program de învå¡are implicitå (metoda lui Stanislavski). studii retrospective etc. ¿i care sperie de multe ori familia. 1 tb pe zi la 10 ani. care s-a dovedit deja ca fiind eficace. atât de frecvente la vârstå micå. intervenim cu haloperidol solu¡ie de primå alegere. u¿or de manevrat. de¿i sertralina se indicå ¿i la copii de 6 ani. ¿i anume a sertralinei sau paroxetinei în doze mici. ulterior putând alege între a introduce o tehnicå de terapie comportamental cognitivå cu program TEACH sau «Methronom Therapy». care duce la ameliorarea agita¡iei ¿i la cre¿terea capacitå¡ii de cooperare ¿i rela¡ionare a copilului. ceea ce cre¿te complian¡a familiei. administrat chiar la 2-3 ani.01-0. În cazul copiilor cu autism infantil ¿i sindrom hiperkinetic cu deficit de aten¡ie. permite deta¿area cu u¿urin¡å ¿i administrarea fårå probleme împreunå cu un aliment preferat de copil. studii deschise. În ticuri. nu am administrat sub aceastå vârstå. utile în sindromul hiperkinetic cu debut la vârste foarte mici sunt acid valproic (VPA) solu¡ie sau granule sau carbamazepin (CBZ) solu¡ie. iar despre noua formulå Atomoxetinå nu am decât speran¡e. iar utilizarea unei doze de 0.06 mg/kgc/zi de risperidonå ne ajutå la ¿tergerea agita¡iei ¿i a severului deficit de aten¡ie. Un alt preparat este flupentixol solu¡ie. Importan¡a acestor studii este doveditå ¿i de tipul de studiu: studii controlate dublu–orb. crescând treptat în func¡ie de vârstå. 2 picåturi de 2 ori pe zi. Suntem foarte aten¡i la apari¡ia sindromului extrapiramidal. acest fapt duce la eviden¡ierea adevåratului poten¡ial cognitiv ¿i de limbaj al copilului. În tulburarea obsesiv compulsivå consideråm de primå alegere sertralina. am constatat cå din ce în mai mul¡i pacien¡i cu vârste cuprinse între 2. uneori copiii pot avea doar crampe musculare pe care nu ¿tiu så le reclame. 1-2 picåturi diminea¡a. În ultimii ani.

Ascolecitin. Fluvoxaminå am utilizat cu succes la un båie¡el de 10 ani cu encoprezis. enzime activatoare din ciclul Krebs. ci preparate naturale. Treptat. Ac¡iunea eficace pe agresivitate ¿i agita¡ie o observasem deja la copilul epileptic. iar efectul placebo le dubleazå ac¡iunea neurotroficå. le consider inofensive. care în majoritatea lor nu sunt substan¡e de sintezå. era de fapt o stare reactivå depresivå ce luase acest aspect. iar terapeutul are cale liberå apoi în aplicarea terapiei compor-tamental cognitive. la fel ¿i absen¡a efectelor secundare majore. am în¡eles ¿i am acceptat importan¡a timostabilizatoarelor ¿i în tulburårile psihice. acid valproic. în cei peste 20 de ani de utilizare nu am înregistrat la pacien¡ii mei trata¡i cu carbamazepin ¿i acid valproic reac¡ii adverse majore. având la dispozi¡ie o paletå largå de preparate cu formule diferite.342 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Trebuie så spun cå înaintea acestei molecule am utilizat prima datå cu mult success fluoxetina la o feti¡å de 12 ani cu tulburare obsesiv compulsivå (caz ce a fost prezentat la Conferin¡a de Psihiatrie). Tonotil-N. Eficacitatea lor o cunosc deja din anii ‘80. Recomand piridoxina. Familiile acceptå cu u¿urin¡å ¿i «preparate din plante» precum Mentat. Stabilizatoarele de dispozi¡ie (timostabilizatoarele) reprezintå o categorie de preparate farmacologice utilizate ini¡ial ca antiepileptice. Bromazepamul sau alprazolamul în doze mici ¿i pe duratå scurtå este uneori rapid eficace la ¿colarii cu astfel de probleme. Ginsavit. O patologie frecventå este cea a copilului cu dificultå¡i de învå¡are ¿i reac¡ii de somatizare în contextul presiunilor educa¡ionale. Bonisan. Am folosit sertralina cu rezultate bune la un copil de 5 ani care avea un sever comportament anorexic în contextul unor traume în familie. valproat de natriu ¿i amestecul acid valproic cu valproat de natriu. Spirulinå etc. Pårin¡ii se implicå în cåutarea ¿i administrarea tratamentului cu stricte¡e. Memo plus. iar când în anii ‘90 începeau deja så fie utilizate ¿i în tulburårile afective bipolare. dar mai ales condi¡ionare sub formå de granule a VPA sau solu¡ie . Schema poate fi modificatå. Aceste neurotrofice. mai ales pentru carbamazepinå ¿i acid valproic. Ini¡ial am utilizat aceste medicamente numai pentru pacien¡ii cu comi¡ialitate. Ini¡ial reducem anxietatea ¿i depresia cu doze mici de amitriptilinå seara la culcare. Efectul este satisfåcåtor de foarte multe ori. astfel încât se reduc presiunile asupra copilului. mama este cea care are griji. aminoacizi esen¡iali precum Cerebrolisyne. Ulterior introducem o schemå cu neurotrofice. fårå reac¡ii secundare.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 343 a CBZ. a prezentat la . timostabilizatoarele le putem utiliza peste 5 ani. am început så le utilizåm în sindromul hiperkinetic. dar ¿i de preparat. în psihoze în asociere cu antipsihotice sau la copiii cu întârziere mintalå ¿i agresivitate. al¡ii vorbesc despre administrare de ani de zile. un preparat foarte util pentru copii este Diazepam Desitin care se administreazå intrarectal ¿i are un efect foarte rapid. În stårile de agita¡ie extremå sau în situa¡ie de crizå epilepticå. Cred cå este util så împårtå¿im câteva exemple întâlnite în practicå. Intervalul maxim de timp de utilizare a risperidonei ¿i olanzapinei la copilul autist nu a depå¿it 2 ani. iar în unele cazuri chiar excelente. tulburarea de conduitå cu agresivitate.06mg/kgc/zi. cu diagnosticul de autism infantil. dar ¿i a VPA. Stabilizatoarele de dispozi¡ie pot fi utilizate luni sau ani de zile. acesta variazå în func¡ie de gravitatea tulburårii. tulburarea de opozi¡ie. „e¿ec sau succes în tratamentul prescris de al¡i colegi“ sau formule curajoase din experien¡a personalå ¿i observa¡ii privind efectele secundare: • Båie¡el în vârstå de 3 ani ¿i 6 luni ¿i 12 kg. este deja testatå de noi la pacien¡ii epileptici care au primit tratament timp de 8-10 ani. • Adolescentå de 17 ani cu pulsiuni agresive. cu succes. Noi avem în tratament copii cu autism la care utilizåm risperidonå deja de 2 ani. care primea 300 mg fluvoxaminå pe zi (a scåzut foarte mult în greutate). iar antidepresivele le utilizåm 3-6 luni. la fel ¿i în agita¡ie cu agresivitate. În ceea ce prive¿te intervalul de timp în care se pot administra aceste noi molecule. spun unii autori. posibilitatea de a le utiliza pe termen lung. care a primit risperidonå 6 mg/zi (fårå efecte secundare) timp de 6 luni. doza maximå ar fi fost de 12x0. Nu de pu¡ine ori îl utilizåm ¿i pentru sedare în vederea efectuårii CT sau IRM. • Båie¡el de 10 ani ¿i aproximativ 28 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv. Ca tratament de între¡inere în psihoze pot fi administrate ani de zile. dar la copiii auti¿ti nu am gåsit încå date care så indice durata tratamentului. care primea de 2 ani tratament cu risperidonå 2 mg/zi (fårå efecte secundare). Antipsihoticele pot fi utilizate ca tratament de între¡inere 2-3 ani la adul¡i. care primea 1 mg risperidonå pe zi introduså treptat. Rezultatele sunt bune. fårå teama de efecte secundare. • Båie¡el de 12 ani ¿i aproximativ 27 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv sever.

prezintå transpira¡ii abundente ¿i tahicardie. Era sub tratament cu acid valproic 1200 mg pe zi (doza maximå 23x40 mg/kgc/zi) ¿i lamotriginå 100 mg pe zi. Adolescentå cu tulburare borderline ¿i tentative de suicid a luat 50 tablete sertralinå. dar se reu¿e¿te ie¿irea din episod fårå a fi necesar ES. cu epilepsie sub tratament cu VPA 20 mg/kgc/zi. a prezentat frecvente echimoze la un an de tratament. Familia a venit la cabinet revoltatå de decizia terapeuticå a colegului nostru. ¿i anume asocierea ADT ¿i ISRS. cu sindrom hiperkinetic sever.344 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • • • • • • • • 3 zile de la administrare o severå crizå extrapiramidalå ¿i stare generalå alteratå. dar prohibitå de al¡i colegi. efectele adverse s-au ameliorat rapid la scåderea dozelor. în prezent este în afara oricårui pericol. Feti¡å de 8 ani sub tratament cronic cu CBZ în dozå de 20 mg/kgc/zi. dar feti¡a a prezentat la o lunå de la administrare o manifestare convulsivå tonico-clonicå generalizatå. în ciuda precau¡iilor familiei. Båie¡el de 6 ani ¿i având 14 kg. somnolen¡å. De men¡ionat cå nu a avut rash cutanat. cu epilepsie. înlocuirea cu VPA a dus la amendarea simptomatologiei. crize generalizate la trezire. Båie¡el de 8 ani ¿i 23 kg. Dozele nu erau mari.06 mg/kgc/zi). Risperidonå 1 mg + sertralinå 50 mg pe zi recomandate la o feti¡å de 6 ani cu ticuri. vårsåturi. crescutå la aceastå valoare în 4 zile (de¿i indica¡ia este de cre¿tere lentå în 6 såptåmâni). fårå efecte secundare. primea 4 mg risperidonå pe zi (doza maximå 18x0. fårå de care în urmå cu 20 de ani nu s-ar fi putut (am utilizat o formulå curajoaså. cu epilepsie. Båiat de 15 ani ¿i având 54 kg. Båie¡el de 6 ani ¿i având 18 kg. a venit la internare pentru scåderea performan¡elor ¿colare ¿i «zvâcniri» ale picioarelor. care developase ¿i crizele mioclonice. 65 kg ¿i 180 cm care s-a internat pentru episod catatonic dupå o såptåmânå sub tratament cu 50 mg clomipraminå ¿i 50 mg sertralinå. atât de frecvent atunci când nu se respectå ritmul lent de cre¿tere a dozelor. nu mai prezenta crize dar la o lunå au început dureri abdominale ¿i scaune diareice ceea ce a impus înlocuirea cu Lamotrigin. pe care nu o recomand decât în condi¡ii de urgen¡å ¿i sub supraveghere EKG). prezenta de câteva zile stare generalå alteratå. era sub tratament cu 800 mg de carbamazepin/zi. Adolescent de 17 ani. .

scåderea dozelor a dus la dispari¡ia simptomelor. cu compulsii. în timp ce alt copil cu aceea¿i greutate tolera cu u¿urin¡å 3 picx3/zi din aceea¿i substan¡å. Vå recomandåm de asemenea så påstra¡i un contact direct cu sursele de informare de tip medline. sau irascibilitatea la flupentixol. • Feti¡å de 12 ani cu Tulburare Tourette formå severå. precum: alergia la carbamazepin. coprolalie. • Feti¡å de 3 ani ¿i 12 kg primea pentru o singurå crizå generalizatå 600 mg carbamazepin/zi. a prezentat o reac¡ie de agita¡ie paradoxalå la numai 2 picåturi de Flupentixol administrate o datå. somnolen¡å. • Båie¡el de 3 ani ¿i având 14 kg cu severå stare de agita¡ie. ¿i de câteva zile acuza tulburåri de vedere (doza maximå ar fi fost de 40 mg/kg/ zi). înlocuirea cu o formå retard de carbamazepin a dus la controlarea crizelor. am utilizat dupå mai multe încercåri lamotrigin 200 mg cu succes. pentru cå progresele în psihofarmacologie. antipsihotice ¿i antidepresive triciclice are o evolu¡ie favorabilå cu Paroxetinå 2 tb/zi. Am prezentat ¿i câteva efecte secundare destul de frecvente. în timp ce un båie¡el cu aceea¿i greutate ¿i tulburare tolera cu u¿urin¡å 12 pic/zi fårå a necesita asocierea romparkin. Am dat aceste exemple pentru a aråta ce toleran¡å extraordinarå au copiii ¿i la ce formule se poate ajunge uneori. cicluri rapide. . dar eu nu recomand så ajungem la polidrog sau la doze mari fårå un motiv serios. copilul se freca la ochi. sperând cå asimilarea principiilor de bazå ale managementului terapeutic la copil vå va putea ajuta în dobândirea propriilor dumneavoastrå formule eficace. Evit cu bunå ¿tiin¡å acest lucru. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 27 kg prezenta frecvente crize epileptice focale ¿i secundar generalizate. ca de altfel în toate sferele medicinei. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 23 kg. dupå mai multe încercåri nereu¿ite cu anticomi¡iale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 345 • Adolescentå de 16 ani cu Tulburare afectivå bipolarå. cu ticuri cronice severe vocale ¿i motorii. a prezentat criza extrapiramidalå la 6 pic de haloperidol pe zi. Închei acest capitol fårå a vå recomanda scheme de tratament. iar familia a crezut cå sunt ticuri. grea¡a ¿i vårsåturile la valproat. sunt extrem de rapide. nu este prima oarå când observåm ce stare de agita¡ie poate da barbituricul. primea tratament cu Fenobarbital 100 mg/zi care nu controla crizele în schimb a dus la apari¡ia unei ståri de agita¡ie extremå. Putem învå¡a din gre¿elile noastre sau ale colegilor no¿tri.

et al. 23. Brent D. 148-64. Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Clark DB. 20. 2002 – Gabapentin Treatment of Impulsive-Aggressive Behavior. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Turncliff RZ. Santini A. 2002 Mar-Apr. Birmaher B. 2002 Jun. 9. Biederman J. 284-90. Am J Psychiatry. 2002 – Falsely Elevated Imipramine Levels in a Patient Taking Quetiapine. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 63. Crosby RD. 2003 Apr. Rapoport JL. 13. 21. 2000 Mar. Ovali E. Bernstein GA. 2001 Dec. In: Biederman J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Canatan H. Axelson DA. Naber D. J Clin Psychopharmacology. 12. 2003. Butcher D. 2001 Jun. 2002 – Correlation of Antipsychotic and Prolactin Concentrations in Children and Adolescents Acutely Treated with Haloperidol. 12:2. 4. W V Med J. Auteri A. 2000b – Imipramine Plus Cognitive-Behavioral Therapy in the Treatment of School Refusal. Arch Med Res. LePage J. Brent DA. 101-4. 2002 Summer. 4:Suppl I. 42:4. Bernstein GA. Borchardt CM. . Di Muro A. Plosker GL. 26. 2000 Dec. 2001 – Olanzapine An updated review of its use in management of schizophrenia. Gilaberte I. Principles of practice from the European Expert Panel on the Contemporary Treatment of Schizophrenia. 2. Gerlach J. 2002 Sep. Mayes KL. 26. Peral Guerra M. 13:1. van Os J. Montresor C. 41:2. Efendioglu S. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Biancosino B. 15. Horton M. Castrogiovanni P. 41:1. Bobes J. Drugs. 27s-33s. Ehmann M. Griffin H. Sherwood J. Hektner BA. Vardi O. 2001 – The Pharmacovigilance of Olanzapine: Results of a Post-Marketing Surveillance Study on 8858 Patients in England. Spettigue W. 2002 – Quetiapine Is Not Associated with Increase in Prolactin Secretion in Contrast to Haloperidol. 6-Month Treatment Study. Tezcan E. 1037-44. De Smedt G. 64. Abi-Dargham A. and Risperidone Disruptive Behavior Study Group. Anderson LK. Placebo-Controlled Study of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behaviors in Children with Subaverage Intelligence. 16. Lambrecht L. S1-11. Monk K. Altamura AC. 8. Findling RL. Zabrocki LA. 2000a – Imipramine Compliance in Adolescents. Kasper S. 14. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Mendlovic S. 7. 493-512. Alfaro CL. 562-5. 33:1. Int J Psych Clin Pract. J Child Adolesc Psychopharmacol. 415-23. Gecici O. – Sertraline and Fluoxetine Treatment of ObsessiveCompulsive Disorder: Results of a Double-Blind. J Child Adolesc Psychopharmacol. 19. or Olanzapine. Gochman P. 1337-46. 2003 – Olanzapine Use as an Adjunctive Treatment for Hospitalized Children with Anorexia Nervosa: Case Rreport. Cunningham Owens D. Dell’Erba A. Agenda Medicalå ‘98. 1998. Mundo E. 5. Axelson DA. 5. Aman MG. Ratzoni G. 2003 – Intramuscular Preparations of Antipsychotics: Uses and Relavance in Clinical Practice. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Alcamí Pertejo M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Fumagalli S. 2000 – Open Study of Fluoxetine in Children with Autism. Morris-Kukoski CL. 2002 – Sertraline Pharamcokinetics and Dynamics in Adolescents. J Clin Psychopharmacol. 2003 – The Influence of Olanzapine on Immune Cells in Patients with Schizophrenia. J Clin Psychiatry. 2002 – Tolerability of Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. 363-7. Leo A. Ulgen M. 131-6. Int J Eat Disord. 2002 Apr. Thuras PD. Swan S. 25. 2002 Nov-Dec. Iapichino S. Kushner MG. Aweeka F. J Psychopharmacol. Tekelioglu Y. Barnett SD. 2002 – Neuroleptic Malignant Syndrome Associated with Risperidone and Olanzapine in First-Episode Schizophrenia. Bergeron R. Abdalla E. Lyons B. 83-91. McGhee M. Anziano RJ. Facchi A. Goldfield GS.Bibliografie 1. 111-61. 2000 – Schizophrenia: Diagnosis and continuing treatment. 18. 5-6. Kalas C. 2003 – Fluoxetine for the Treatment of Childhood Anxiety Disorders. 2003 May. Actas Esp Psiquiatr. Perwien AR. 2002. Atmaca M. 22. Levkovitz Y. Heo J. De Lalla A. 2002 Aug. Wilner KD. Lenane M. Biswasl PN. 2002. Can J Psychiatry. Ravindran AV. Sporn A. 15:4. Realmuto GM. Nicolson R. Boachie A. J Toxicol Clin Toxicol. Prog. 159:8. Drugs. Grassi L. 47:5. 98:2. Shakir SA. Bloch Y. 2003 – Cardiotoxicity Associated with Intentional Ziprasidone and Bupropion Overdose. 2001 – Recent evidence for dopamine abnormalities in schizophrenia. 39:3. 63-5. Kuloglu M. 2001. Bridge J. Chaput Y. Aboraya A. Wudarsky M. 22:12. International Schizophrenia Forum. Smolarek TA. 41:9. 2000 Mar. Last CG. 1998 – Editura Medicalå Bucure¿ti. Birmaher B. 265-71. Sassella F. 39:3. Schumacher J. 11. Spain. 2003 – Hyperglycemia from Olanzapine Treatment in Adolescents. Olney R. Blardi P. 276-82. Hellewell JSE. Derivan A. 2000 Nov-Dec. 353-6. Bilici M. 61(1). Foster RH. Jayesekara D. 17. 97-102. 2002 – Serotonin and Fluoxetine Levels in Plasma and Platelets After Fluoxetine Treatment in Depressive Patients. Shahda M. Rudolph GR. 2003 Jan. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Renal Function. Wolf CE. 2003.3. Barcelona. 2003 Spring. 2000. Wilton LV. 33:6. Bridge J. 6. Altamura AC. 49:Suppl 1. Br J Clin Pharmacol. Pearcel GL. 24. 98-103. Perel JM. Al-Mateen CS. Biswas AK. 22:2. 28:6. pp 265-6. Nuss S. 483-5. et al. 2003 – Overview of ADHD. Clozapine. 2002 Jan. 265-76. 3. Marmai L. 2002. 27:3. 483-4. Tarrier N. Freemantle S. Gothelf D. chair. 2002 – Double-Blind. Bhana N. 2003 Mar. Tharwani HM. 10. Hertzberg MA.

2000 – Risperidone: A Real Alternative for Patients Treated with Depot Neuroleptics. 109-15. Tarugsa J. Lauriello J. Actas Esp Psiquiatr. 49:5. 11:4. 1996. Octavio I. Connor KM. 2002 – Risperidone in the Treatment of Autistic Thai Children under 4 Years of Age. Rybabowski J. an overview. Catalano MC. 46.5. J Child Adolesc Psychopharmacol. 159:1. 2001 Nov-Dec. 44. 31. 380-5. 28. Int Clin Psychopharmacol. Borkowska A. 2001 – Iniciden¡a anualå a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Dolan EM. Albert MJ. Psychiatr Pol. 2002 May. Sachs G. 29. 2002 Apr. Paperwalla KN. Am J Psychiatry. 2001. Centorrino F. 29:6. 289-95. Depression and Anhedonia with Sertraline Treatment in Patients with Major Depression. 62:4. Bruder GE. 85:Suppl 2. Actas Esp Psiquiatr. MacMillan S. Calabrese JR. Casas M. Roychowdhury SM. Falissart B. 13:2. 416-25. 37. Soising L. Gonzalez-Heydrich J. Biol Psychiatry. Quitkin FM. 40. Brodie MJ. Sáiz PA. Bymaster FP. 2001 Aug. Arizona. Bobes J. Bahk WM. Van Der Linden C. 27. 2001 – Electroencephalographic and Perceptual Asymmetry Differences Between Responders and Nonresponders to an SSRI Antidepressant. Carrière P. 2003 Mar. 337-45. Bobes J. May 28-31. Cavazzoni P. 2001 Oct. Keith S. Bolton J. 43. Hammond R. Roncero C. 441-8. Wright P. double-blind study (the Amisulpride Study Group). 2001 Mar. Stewart CM. Leite P. 2001 Jul. 2002 Winter. Gutiérrez M. 47. 21:3. Quitkin FM. 2002. 16:4. Birkett M. 15: 321-9. Taylor CC. Melman CT. 62:1. Cesena M. 32. Rowland L. 1996. Lamictal – a brighter future. J Clin Psychiatry. 2002 Winter. Bruggeman R. Cavazzoni P. 50. 903-6. for the Lamictal 602 Study Group. Bale R. Bonhomme D. Nelson DL. Int Congress Symposium Series. Fawcett J. 2001 – Effects of Chronic Haloperidol and Clozapine Treatments on Frontal and Caudate Neurochemistry in Schizophrenia. Placebo-Controlled Dose-Response Comparison of Intramuscular Olanzapine and Haloperidol in the Treatment of Acute Agitation in Schizophrenia. 28:6. 1999 Feb. 34. Boyer P. 2001 – A Randomized Controlled Trial of Risperidone in the Treatment of Aggression in Hospitalized Adolescents with Subaverage Cognitive Abilities. 53. Buitelaar JK. Lueck NE. 2003 – Nizatidine for Prevention of Weight Gain with Olanzapine: A Double-Blind Placebo-Controlled Trial. Vermeulen A. 2000. 35. 54. Jung RE. J Affect Disord. 2001 Nov-Dec. 2000 – Amisulpride has superior benefit/risk profile to haloperidol in schizophrenia: results of a multicentre. Neuropsychopharmacology. 2001 – Risperidone Versus Pimozide in Tourete’s Disorder: A Comparative Double-Blind Parallel-Group Study. Szigethy E. Rosenberg DR. 2000. Reimherr FW. 367-72. J Med Assoc Thai. 239-48. Meehan K. 273-5. 363-71. Allison DB. 2002 – The Effect of Sertraline on Cognitive Functions in Patients with Obsessive-Compulsive Disorder. 527-9. Arch Gen Psychiatry. 2003 Mar. Tanaka Y. Bondolfi G. J Child Adolesc Psychopharmacol. Kohlenberg TM. J Child Adolesc Psychopharmacol. Lempérière T. Lauriello J. 33. Van Der Gaag RJ. Catalano G. Davidson JR. 2002 – Pediatric Quetiapine Overdose: A Case Report and Literature Review. Ferchland I. Blanchard J. 107:3. 1996 – Lamotrigine monotherapy. Butterfield MI. 51. J Clin Pharmacy Ther. DeMaso DR. Churchill LE. Bogenschutz M. S784-9. 2002 Nov-Dec. 52. Perry KW. Breier A. Nunez CY. Hennen J. 2002 Aug. Sutherland S. 25. 45. J Clin Psychiatry. 40:8. Bertschy G. Pilaczynska E. 17-22. Amsterdam JD. 2001 – Clinical Advantages of Amisulpride in the Treatment of Acute Schizophrenia. Sutton V. Burns T. Brook S. 30. 699-711. 79-88. 42. Hart BL. Threlkeld PG. 243-9. Buitelaar JK. McGrath PJ. David S. Dossenbach M. Moore GJ. Tenke CE. Breier A. Suwanwattana C. Bhattacharya N. Eur Neuropsychopharmacol. 2002 – EEG Abnormalities During Treatment with Typical and Atypical Antipsychotics. 2001 Apr. González MP. Walker SC. 68:2-3. Baumann P. 2001 – Olanzapine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder: A Pilot Study. 81-5. 60:2. 2001 Winter. Bousoño M. 36:6 Suppl. 2000 Nov-Dec. Prezentat la NCDEU 41st Annual Meeting. Kiesler G. 2002 Jan. Tassin JP. Araszkiewicz A. Neuropsychopharmacology. Petropoulos H. J Clin Psychiatry. Gehlert DR. Price BH. Am J Forensic Med Pathol. Troy S. p. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Bustillo JR. -49. Stewart JW. Phoenix. Fernández JM. Morin SM. 425-34. Hemrick-Luecke SK. Temlett JA. Heiligenstein JH. Bustillo JR. Gericke GS. 2002 – Atomoxetine Increases Extracellular Levels of Norepinephrine and Dopamine in Prefrontal Cortex of Rat: A Potential Mechanism for Efficacy in Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. Beasley CM Jr. Baldessarini RJ. 2001 – Risperidone in the Treatment of Psychotic Patients with Opiate Abuse and Dependence. 41. Brooks WM. Octavio I. 2002 – A Case of Eight Aggressive Young Children Treated with Risperidone. 2002 – Fluoxetine and Norfluoxetine Plasma Concentrations During Relapse-Prevention Treatment. Rudd D. London. Pharmacopsychiatry. 2002 – The Effect of Fluoxetine on the Pharmacokinetics and Safety of Risperidone in Psychiatric Patients. 39. 28:3. Zullino D. 50-6. Brunswick DJ. Agustines RE. 2003 – Treatment of Weight Gain with Fluoxetine in Olanzapine-Treated Schizophrenic Outpatients. 2002 – A Double-Blind. 38. In: Loiseau P (ed). 29:6. Cohen-Kettenis P. Eap CB.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 347 27. 2000 Sep. 2000 – Sequential Improvement of Anxiety. Gilbert J. 2000 – Death from Asthma Associated with Sertraline Overdose. J Int Med Res. . Parker K. 1999 – A Double-Blind Placebo-Controlled Study of Lamotrigine Monotherapy in Outpatients With Bipolar I Depression. 36.12:4. Carson HJ. 214. Rowland L. Royal Society of Medicine Press Ltd. Rosenbaum JF. 451-66. Tuttle M. 50-6. 2001 Jan. 355-61. Bowden CL. Psychiatry Res. 59:5. Becker ME. Ascher JA. Catalano G. 135-49. Zweigart M. 2001 – Case Study: Caudate Glutamatergic Changes With Paroxetine Pessist After Medication Discontinuation in Pediatric OCD. Keith SJ. Hawkridge SM. 2002 Mar. 35:2. Boon-Yasidhi V. et al. 2001 – Atypical Antipsychotic Overdose in the Pediatric Population. Eur Psychiatry. 12:4. Catalano MC. 197-203. Katner JS. Monaghan E. Palmer R.

2002 – A Comparison of Risperidone and Haloperidol for Prevention of Relapse in Patients with Schizophenia. 2003. 1999.Quetiapine: A review of its safety in the management of schizophrenia. 2001. Vermeiren E. 735-9. Brown VL. 2003 Feb. 80. 419-23. DeVane CL. 303-9. 2003 – Effect of Hepatic Impairment on the Pharmacokinetics of Atomoxetine and Its Metabolites. Costa e Silva JA. 67. 346:18. 4. Melloni RH Jr. Horsmans Y. 2001. Chengappa KNR. Clark D. Grant PJ. Am J Psychiatry. 2002 – Fluoxetine Response in Children with Autistic Spectrum Disorders: Correlation with Familial Major Affective Disorder and Intellectual Achievement. March JS. 2002 Oct. Newman E. 62. Wolkow R. De Beaurepaire R. 81. Ketter TA. 2001 – Analysis of the QTc Interval During Olanzapine Treatment of Pacients with Schizophrenia and Related Psychosis. 23:56-64. 1991 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Randomized. 2002 – Clinical Pharmacokinetics of Sertraline. 2001 Dec. Grimes JM. 2000 – Mood Stabilizer Augmentation with Olanzapine in Acutely Manic Children. 1999 May. 187-94. 2001 – Sertraline in Children and Adolescents with Social Anxiety Disorder: An Open Trial. 40:5. 71 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook second edition – Williams and Wilkins 1996. 1999 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder: an Overview. J Clin Psychiatry. Biederman J. 60. Clinical Trial of Once-vs Twice-Daily Administration of Quetiapine Fumarate in Patients with Schizophrenia or Schizoaffective Disorder: A Pilot Study. 44:10. 435-40. Collaborative Trial in Latin America. Lynch K. 2001 – Olanzapine as Alternative Therapy for Patients with Haloperidol-Induced Extrapyramidal Symptoms: Results of a Multicenter. 9:suppl 5. 2002. 2001 Sep-Oct.348 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55. 66. 46:10. 26:5. 63. Connor DF. Perry C. 2003 – A Random Assignment. Dellva MA. 2003 – Subjective Experience and D2 Receptor Occupancy in Patients with Recent-Onset Schizophrenia Treated with Low-Dose Olanzapine or Haloperidol: A Randomized. S221. 1216-23. Messig M. Wagner KD. Smith BP. Roth S. Double-Blind Study. 11:4. 75. 160:2. 2002 – A Double-Blind. 31-2. 1175-81. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 57. Davidson J. 2001 Mar. 73:3. 41:15. for the Risperidone-USA-79 Study Group. Schwiers ML. Ospina J. 178-91. 69. Conner KM. 652-9. Cook EH. Frye RF. 2001 Oct. 72. Van Bruggen M. Desager J-P. Ritch CR. Dagens-Lafont V. DeVane CL. 58. . 64. Drugs. Csernansky JG. 307-13. 2002 – Adolescent Cocaine Exposure and Offensive Aggression: Involvement of Serotonin Neural Signaling and Innervation in Male Syrian Hamsters. 1999 – Open-label Study of Fluoxetine in Civilian Post-Traumatic Stress Disorder. 40:10. Clin Pharmacokinet. Addict Behav. 61(14). Brenner R. March JS. Starkstein S. Mullen J. 2001. 2001 – Long-Term Sertraline Treatment of Children And Adolescents With Obsessive-Compulsive Disorder. 71. Clin Pharmacology Ther. De Haan L. et al. Int Clin Psychopharmacol. Curran P. Birmaher B. Wang J. 2001 Winter. Chengappa KNR. DelBello MP. Tupler LA. 10:1. Grundy S. Markowitz JS. De Clercq M. 1997 – Intérêt de la tianeptine dans le traitement des dépressions majeures unipolaires récurrentes. 77. 4:2. Pollock NK.M. Biopsy in schizophrenia. 965-8. 74. Mahmoud R. Shilling A. 70. 2001 – Treatment of Risperidone-Induced Hyperprolactinemia with a Dopamine Agonist in Children. Raniwalla J. 41:10. Daviss WB. 40 (7). 2001 Mar. 211-20. 1991. Cousins L. Daléry J. Niveleazå vârfurile plasmatice. J Child Adolesc Psychopharmacol. 191-8. 73. de Bodinat C. Thomasson HR. Can J Psychiatry. L’Encéphale. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Liston HL. 2123-50. 2000 Spring. 1997. Dev V. 61(1). Kant R. 56. Berg PH. 509-22. Can J Psychiatry. 375-81. 2001 Aug. 2003 Mar. 175. Hoyois PH. Strakowski SM. Chalon SA. 2001 – Fluoxetine in Adolescents with Major Depression and an Alcohol Use Disorder: An Open-Label Trial. 2001 – Clozapine Impact on Clinical Outcomes and Aggression in Severely Ill Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. DeLong GR. M. Golnez J-L. J Child Adolesc Psychopharmacol. Tran PV. Tohen M. Compton SN. Gershon S. Chalasani L. Chrisman AK. Bukstein OG. 65. Double-Blind. 1999 – Antidepressants and the brain. 2001 May. 564-70. 59. 2001. 40:3. Taylor CC. 68. 133:2. 14 (Suppl 1). 1996 – Pharmacokinetics in children and adolescents Cap. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Placebo-Controlled Study of Quetiapine as Adjunctive Treatment for Adolescent Mania. 79. Cornelius JR. Rosenberg HL. Racusin R. Booij J. 2002 Jul. Lavalaye L. Clin Phamacokinet. 48:3. 1247-66. N Engl J Med. Nemeroff CB. 76. Alvarez N. DeLeon KR. DeSante KA. Clein P. Chang KD. Desitin Arzneimittel GmbH – Timonil retard. 2001 – Amisulpride: A review of its use in management of schizophrenia. Beasley CM Jr. Biederman J. S9-16. Delgado P. Cohen LG. Behav Brain Res. Etude versus placebo sur 16 mois et demi de traitement. Dev Med Child Neurol. Drugs. Bentivoglio P. 61. Witcher J. 2001 – Bupropion Sustained Release in Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder and Depression. Czekalla J. Oliva D. Eur Neuropsychopharmacology. Burch S. An Atypical Antipsychotic. Sutherland SM. A. Brar JS. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Gattaz WF. 2002. Mazzotti G. Sauer J-M. 21:4. 1999. parepally H. Brown KM. Goldstein JM. Larach V. Moreno F. Wiley L. Dingemans PM. Gammon PJ. J Trauma Stress. 2001 – Anatomie fonctionnelle de la fluence verbale chez les schizophrènes et les sujets à risque. Long AJ. 45-9. 62:3. J Clin Psychiatry. Salloum IM. Linszen D. J Clin Psychopharmacology. Riddle M. Landau P. 17-22. 82.D. 2002 Oct. 2001 – Clinical Pharmacokinetics of Quetiapine. 78. Bostic JQ. 2001.

Fix JD.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 349 83. 299-301. 2002 – Risperidone in the Treatment of Tourette’s Syndrome: A Double-Blind. Stocky A. 2000 – The Inclusion of Fluoxetine Into ?-cyclodextrin Increases Its Bioavailability: Behavioural. Lemon E. 98. Annable L. 282-3. Kuperman S. Schulz SC. 1997 – Antidepressant Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder and Major Depression in Veterans. Magnus RD. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Findling RL. 41:3. Yolga AY. Perry PJ. 1008-16. Scuvée-Moreau J. Gelderblom IL. 285-8. 11:2. Festen DAM. 2001 Fall. 161-4. 2001 Fall. Köylüoglu O. Swiss Med Wkly. Dresse A. Preskorn SH. Tarakçioglu M. Emmanuel NP. 2001 – A Prospective Open-Label Treatment Trial of Olanzapine Monotherapy in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. Seutin V. 2000a – Risperidone in Prader-Willi Syndrome. Anderson KE. 39:5. 2003 – A Prospective. 11:3. 2nd ed. 2003 – Quetiapine Reduces Flashbacks in Chronic Posttraumatic Stress Disorder. 1-5. Gaffney GR. 96. Williams & Wilkins. 23:1. Carithens RL Jr. 109. 509-16. 41:5. Wild B. 95. Filteau MJ. Szejtli J. Diler RS. Findling RL. 84. Dion Y. 2002 May. D’Amico F. Piscitelli S. 1205-15. Jacobson JG. 1999 – Once-week Dosing of Fluoxetine in the Maintenance of Remission in Panic Disorder. 2000 – How can novel antipsychotics help in rehabilitation of patients with schizophrenia? XXIInd CINP Congress. 2000 Jun. Harper J. Frazier JA. Raskin S. J Child Adolesc Psychopharmacol. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 22:1. 2003 – Clozapine Pharmacokinetics in Children and Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. Nilsson M. Van Heugen JC. Buist A. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 151:4. Zislin J. Baldessarini RJ. Randomized Clinical Trial. Norman TR. 102. Masset H. 1997. Brown E. Gaertner I. 39:4. Leblanc J. 2002 Oct. USA. 94. 112. Rotterdams Medisch Pedagogisch Instituut-Boerhaavelaan 2 – Barendrecht – The Netherlands. Youngstrom EA. Bouchard R-H. Etain B. Saklad SR. J Clin Psychopharmacol. Heiligenstein JH. 2000. 106. 2000 May. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 9:1. Still DJ. 89. Domon SE. 31-9. 2000 12th Jul. Can J Psychiatry. 2001 – Failure of Tolterodine to Treat Clozapine-Induced Nocturnal Enuresis. Kline N. Le Heuzey MF. 2001 Jul-Aug. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Burrows GD. English BA. Jacobs TG. 2003 May. Tarazi RA. Placebo-Controlled Trial. Br J Clin Pharmacol. Webber JC. 102. 2000 Sep-Oct. 48:4. Everson G. et al. Mar 22. 107. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Cohen LG. Findling RL. . Board Review Series. Roubaud L. Zislin J. 2001 – Les Laboratoires Servier. 42:2. 2000 – Sertraline in paired blood plasma and breast-milk samples from nursing mothers. Hum Psychopharmacol. sIL-2R. 108. 2003 – Antipsychotics in the Treatment of First-Episode Schizophrenia. Hoog SL. Chouinard G. 15:4. 111. 2001 Oct. 2000b – Risperidone in Treating Behavioural Disturbances of Prader-Willi Syndrome. Mediators Inflamm. Tohen M. Smolarek TA. 2002 – Quetiapine-Associated Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia. 330-6. Fleischhacker WW. 93. 109-15. Lasseter KC. Ann Pharmacother. 125-6. 103. J Child Adolesc Psychopharmacol. 132:9-10. 85. 87-91. Acta Psychiatr Scand. Bartels M. Katz G. Decamp E. 2000 Aug. Herken H. 2002 – Fluoxetine-Induced Extrapyramidal Symptoms in an Adolescent: A Case Report. J Clin Psychiatry. Dow B. Klancnik J. Frazier JA. Open-Label Trial of Olanzapine in Adolescents With Schizophrenia. Wilner KD. 2000. 46:8. Branicky LA. 181-6. Grothe D. Kim GS. IL8 and TNF-alpha in Schizophrenic Patients. 2002 Mar. Rapoport JL. 2002 – Risperidone Versus Clonidine in the Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome. Bever-Stille KA. 39:8. Reed MD. Rubin-Jabotinsky K. 2001 – Atypical Antipsychotic Use in Treating Adolescents and Young Adults with Developmental Disabilities. Schluchter MD. Gonzales-Heydrich J. Marathe P. 2000. 97. 41:10. 2000b – Nefazodone Pharmacokinetics in Depressed Children and Adolescents. Längle G. 1995. 104. Durst R. 35:3. 2002 May. Domon SE. IL-6. Anziano RJ. 26:5. 21s-26s. Poster. Liégeois J-F. 49:Suppl 1. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Katz G. Ernest DE. Eschweiler GW. 2000 Apr. Ware MR. Psychopharmacology. Bauer LA. Lazar S. Bruhwyler J. 867-9. Encephale. 328-34. McNamara NK. Nickola M. Nowlin ZM. 495-6. Belgium. 2003 Feb. Toma V. Dineen Wagner K. 741-5. Dosar ¿tiin¡ific Coaxil (tianeptina). 96-100. Kim GS. Ann Clin Psychiatry. 2003 Feb. Johnson A. 2001 – Serum IL-beta. Donoghue J. Electrophysiological and Pharmacokinetic Studies. 60. Garfield SB. Marcus RN. 239-50. Dodd S. Feetam C. Baerg EA. 2001 Summer. Erbagci AB. McNamara NK. Flood J. 2001 – Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia Secondary to Olanzapine. 545-46. 2000a – A DoubleBlind Pilot Study of Risperidone in the Treatment of Conduct Disorder. Pharm J. 90. 11:3. 2001. Sandor P. 35:7-8. 105. Cargille CS. 461-5. Szente L. Jacobsen L. Sohma M. rater MA. Biederman J. Géczy J. 92. Mouren Simeoni MC. Can J Psychiatry. Raskin S. 2002 Mar. Durst R. 81-4. 87. Avci A. Rubin-Jabotinsky K. Blumer JL. 88. Turncliff RZ. 86. Emslie GJ. Friedlander R. 110. Relation with Symptomathology and Responsiveness to Risperidone Treatment. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Hepatic Function. 91. 2003 – Risperidone in Children with Pervasive Developmental Disorder (PDD). Lejeune C. 2000 – A Case of Leukopenia in Treatment with Risperidone in an Adolescent. 170-5. 101. Brawman-Mintzer O. Brussels. Maguire K. 1995 – Neuroanatomy. 2003. J Clin Psychopharmacol. Yilmaz N. Demeter CA. Branicky LA. 2001 – Amotivational Syndrome Associated with Selective Serotonin Reuptake Inhibitors in Children and Adolescents. 270. Arndt S. 10:3. 405-8. 2002 Feb. 1999. 2002 – Fluoxetine for Acute Treatment of Depression in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled. J Child Adolesc Psychopharmacol. 100. Feldman PD. 2001 Jun. Garland EJ. Lund BC. 99. 2002 – Heart-Rate Variability (HRV) in the ECG Trace of Routine EEGs: Fast Monitoring for the Anticholinergic Effects of Clozapine and Olanzapine? Pharmacopsychiatry. Risser RC.

Jacobson JG. 2001 Dec. Iqbal A. April 28 – May 2. Eur Psychiatry. 140. Apter A. Rapoport JL. 2002 – Improvement in Cognitive Functioning in Patients with First-Episode Psychosis During Treatment with Quetiapine: An Interim Analysis. Hellewell JSE. Geller DA. Rapoport JL. Grothe DR. 2001 – Progrese în cunoa¿terea depresiei. 199-202. 2001 April 28 – May 2. 43. 1998 – “Seroquel“: Efficacy in improving mood. 61:5. 2003 May. 1998. – Monoterapia cu Topiramat: Dozarea ¿i modalitatea de råspuns în epilepsia recent diagnosticatå. Bergstrom RF. Durkin MB. Grigoriu I. 773-8. J Neural Transm. Gerlach J. Skotschar M. Gogtay N. Alfaro CL. Wang R-H. 2001 – Effects of Haloperidol and Clozapine on Prepulse Inhibition of the Acoustic Startle Response and the N1/P2 Auditory Evoked Potential in Man. Hoog SL. 126. Tamura R. 1998 – Low incidence of reproductive / hormonal dide effects with “Seroquel“ (quetiapine) is supported by its lack of elevation of plasma prolactin concentrations. Wapenaar R. 2001 – Focus on Amisulpride. 2001a – A Retrospective Analysis of Quetiapine in the Treatment of Psychosis in Children and Adolescents. 2001. Owen R. Bloch Y. 10. Sorbi S. 1998. 2000. Tyano S. Pharmacoepidemiologic Study of Olanzapine in Schizophrenia. 114. Bradshaw CM. Psychoneuroendocrinology. 2003 – Olanzapine. 4:Suppl I. 11:3.2001 – Ghid terapeutic Tulburarea bipolara – Editura Medicala Universitaria Craiova. 2000 – Olanzapine Pharmacokinetics in Pediatric and Adolescent Inpatients with Childhood-Onset Schizophrenia. Mahmoud R. British Columbia. 6:331-9. Piacentini S. Antón Saiz C. 137. Asocia¡ia Românå de Psihofarmacologie ¿i Les Laboratories Servier. Melamed L. British Columbia. 413-27. 2002 – Use of Healthcare Services by Patients Treated with Risperidone Versus Conventional Antipsychotic Agents. 2000 – Typical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. Hellewell JSE. Szabadi E. 2001 117. 142. Tidsskr Nor Laegeforen. 132. 14:4. 2000 May. Marinescu D. Saarijärvi S. Poster Janssen-Cilag. 12-16 Jul 1998. Abstracts presented at 9th Congress of the Association of European Psychiatrists (AEP). 289-93. 115. Gheorghe M. Collegium Internationale NeuroPsychopharmalogicum Congress 1998:338. 7th ECNP Regional Meeting.A. Cap. Risperidone and Haloperidol in the Treatment of Adolescent Patients with Schizophrenia. S53-61. 116. 2002 – Clozapine-Induced Akathisia in Children with Schizophrenia. Neurol Sci. 72 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook. Van Oene J. Whistler. Fontova Carbonell E. Heitun OG. 2001 – Long-Term Remission of Schizophrenia in an Adolescent treated with Quetiapine. Gunasekara NS. Mackellar A. 139. 1996 – Principles of psychopharmacotherapy and specific drug treatments. 7th ECPN Regional Meeting. Pharmaeconomics. Heiligenstein JH. CNS Drugs. Gheorghe M. 2000 Apr. 2000 – Risperidone in Idiopatic and Symptomatic Dystonia: Preliminary Experience. Abstracts from the 21st CINP Congress. 2265-7. Br J Psychiatry Suppl. Suppl I. 2000 Dec. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. 1998 – Quetiapine. Reidman J. Rui Q. Bucure¿ti. 205-8. 2001 Aug. Brand-Gothelf A. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Mulqueen A. Gillgerg C. 2002. Gualtieri CT. aggresion and hostility of schizophrenia. Green W. 125. Ghaziuddin N. 130. 121. Marini P. 120. Sacristán JA. Ruiz Carrasco P. Haddad P. 9. Weizman R. Tolerability. 347-9. 2000 – Efficacy of „Seroquel“ for the treatment of negative symptoms is comparable with that of olanzapine and risperidone. 1996. 2002 – Practical Experience with Amisulpride. 307S. 2000 – The Safety of Olanzapine Compared with Other Antipsychotic Drugs: Results of an Observational Prospective Study in Patients with Schizophrenia (EFESO Study). Ricardi RK. Grcevich S. 20:6. Kopala L. 2001 – Myoclonus During Prolonged Treatment with Sertraline in an Adolescent Patient. Donoghue J. Version 3. 2000 – Opportunities and Challenges presented by the new generation antipsychotics. 2001 – Risperidone as a Tool to Control Hard Aggression. 127. Grcevich S. 13 Suppl 4. 134. Cantillon M. 121:19. . 325-40. 2001 Fall. Glasgow.D. Copenhagen. 2002 – Patient Satisfaction and compliance: Working in Partnership. 122. Gal G. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. Haapasalo-Pesu K-M. 20-24 Sep 1998. Ray C. the Fluoxetine Pediatric OCD Study Team. 2001 – Fluoxetine Treatment for Obsessive-Compulsive Disorder in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled Clinical Trial. Priory Lodge Education Ltd. 133. Friday 19th April 2002. Int J Psych Clin Pract. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2001b – Comparative Side Effects of Atypical Antipsychotics in Chidren and Adolescents. Schizophrenia Research. Ratzoni G. Green B. Whistler. Breier A. 41:1. 2002 Sep. J Psychopharmacol. Atkinson GA. Koriath U. Psychiatry On-Line 1999-2001. 2002 Winter. second edition – Williams and Wilkins. Cantillon M. 243-50. 2001 Summer. 220-5. Hernández J. 2000. 119. Khetarpal S. 2001. Gheorghe M. 138. Special Issue. Delong VY. J Child Adolesc Psychopharmacol. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Reserch. Kluszynski S. DeVane CL. A Review of its Use in Schizophrenia. 118. 2000. H. McBurney C. Good KP. J Clin Psychiatry. Calis KA. 124. Gianfrancesco F. Gothelf D. J Clin Psychopharmacol. Kanoy R. 121-3. 110:5. Eur Child Adolesc Psychiatry. Woodley H. 5-11 Feb 2000. Davos. 545-60. Udristoiu T. Latorraca S. 2001 Jul. 1981. 2001 – Olanzapine Induces Remarkable Weigh Gain in Adolescent Patients. Langley RW. 135. 2000 – Actualitati in psihofarmacologie. Kikinzon L. Kiss I. Gómez JC. Grassi E. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. Jacobsen L. 21. 203-4. 141. 123. 40:7. Graham SJ.D. s45-9. Guerrini R. 129. 11:2. 136. 9:4. 128. Whitehorn D. Spencer CM. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 2001.350 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113. 19 April 2002. Goldstein JM. Kumra S. Hellewell J. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2000. 1981 – Growth hormone and prolactin secretion in adults and hyperactive children relation to methylphenidate serum levels. 335-43. 131. Buiteman C.0. Sporn A. Bucure¿ti. 20:2. Richards R. Kurtz DL. Hayden F. 15:4.D.

81-6. 1992 – Pharmacology 3rd Edition. Neuropsychopharmacology. 148. Wang SY. 39:2. Miura S. 7-16. Wallace D. 790-1. 14 (Suppl 1). 2001 Jul. 170. Chang SC. Psychiatr Genet. 265-8. 40:8. 2001 – Quetiapine: efficacy and tolerability in schizophrenia. 2000 Lippincott Williams Wilkins 175. 174. 163-4. 2000 Feb. Emslie G. Winters NC. Langham SJ. Chung SJ. 169-71. 147. 2002 Jun. 1997 Sep. Gummin DD. 11: Suppl 4. 2002 – Efficacy and Tolerability: Working in Partnership. 53:1-2. 2003 – The future of pharmacotherapy for schizophrenia. Dineen Wagner K. 155. 2002 – Efficacy and Safety of Aripripazole and Haloperidol Versus Placebo in Patients with Schizophrenia and Schizoaffective Disorders. Int J Psych Clin Pract. 1988 154. Joyce PR. Kano K. Carlson GA. Murasaki M. 321:7254. Kay SE. Hong KS. Zarcone JR. National Medical Series From Williams and Wilkinson. 12:2. Ickowicz A. 2000. Benitez JG. Courvoisie HE. Kasper S. Kutcher SP. 165. Kasper S. 1988 – Compendiu de neuroanatomie. 2000 – The Internet and A “Small Miracle”. Ahn YM. Tolerability. 1:4. 101-5. 2002 – Terapie medicamentoaså în psihiatrie. Lee D. 163. Editura Medicalå Callisto 2002. Mulder RT. 2002 Feb. Kasper S. Clarke GN. Karam-Hage M. Emslie GJ. 2002 – OpenLabel Study of Olanzapine in Children with Pervasive Developmental Disorder. 149. Weinberg W. 865-6. 2000 – Lack of Efficiency for Fluoxetine in PTSD: A Placebo Controlled Trial in Combat Veterans. Malhotra A. 2000 Jun. 172. Kane JM. 44:3. Yu YW. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kemner C. 2000 – Clinician. Hagino OR. Zimbroff DL. 2001 – More on Fluvoxamine and Enuresis. 61:6. Ali MW. Parent. Feldman ME. 2000 – Electrocardiographic Abnormalities in Patients Treated with Clozapine. Johnston HF. Lin CH. Tsai SJ. 3:2. 2002 – Bupropion-Methylphenidate Combination and Grand Mal Seizures. 11:3. Kaplan & Sadock. 165. Schroeder SR. Padula G. Hong CJ. 2000 Dec. Kafantaris V. Rintelmann J. Hellings JA. J Clin Psychopharmacology. Oakes R. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Presented at the 146th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. Rush AJ. Dicker R. 1993 – The Efficacity of Sertraline and Behavior Therapy in Adolescents with Treatment Resistant OCD (abstract). Hellewell JSE. McFarland S. 31. Prickett TCR. Willemsen-Swinkels SHN. CA. 1166-7. 2001 Fall.E. Ingenito GG. 11:3. Kusumakar V. Coletti DJ. S405-13. Kim YS. Kalali AH. 2000 Jul. et al. Ifrim M. Sweeney M. Kim JH. 2002 – Atypical Presentation of Risperidone Toxicity. 2001. 161. Tsai SJ. 2002 Jan. 2001 – Weight Gain in a Controlled Study of Risperidone in Children. Arisaka O. Int Clin Psychopharmacol. Leikin JB. 43:6. 152. 2003 Jun. Can J Psychiatry. S63-5. Kane JM. Juhl GA. Lin CH. 4:Suppl I. 441-6. Pharmacogenetics. 105-13. De Jonge M. 1999. Vet Hum Toxicol. Crandall K. 162. 40:7. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000. Ryan ND. 2001 – Adjunctive Antipsychotic Treatment of Adolescents with Bipolar Psychosis. 168. 144. 455-60. Wang SY. 762-71. 2001 – Reduction in Basal Afternoon Plasma ACTH During Early Treatment of Depression With Fluoxetine. Kowatch R. 169. 19 April 2002. 339-41. 150. 139. Hertzberg MA. McKellar J. Keller MB. J Child Adolesc Psychopharmacol. 171. 1997 – Olanzapine in PDD. J Clin Psychiatry. 47:8. 2002 Sep. 23:5. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry.25 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Hong CJ. Sack WH. Controlled Trial. Van Engeland H. 2002 – Clozapine Associated Pericarditis and Elevated Troponin I. 22:5. 146. Kasper S. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. 2000 – Olanzapine in Tourette’s Disorder. Feinberg D. 2002 Dec. Int J Psychiatr Clin Practice. Kim JG. 36:1. Kane JM. Niculescu G. Carson WH. Jewell M. World Psychiatry. S27-31. J Clin Psychiatry. Kim E. 1448-56. Birmaher B. USA. Heiden A. Editura ¿tiin¡ificå ¿i Enciclopedicå Bucure¿ti. Jelley Di. 2001 Apr. Koh HJ. 2001 – Genetic Variants of the Serotonin System and Weight Change During Clozapine Treatment. 2001 Dec.1992 157. Nemeroff C. Horrigan JP. Awad AG. Br Med J. Ha JH. and Child Prediction of Medication or Placebo in Double-Blind Depression Study. Kasper S. McCafferty JP. and The Olanzapine Late-Phase II Study Group. Ghaziuddin N. Klein RG. Donald RA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 351 143. 1999 – Patient Satisfaction and Acceptability of Long-term Treatment with Quetiapine. 467-78. 2002 Oct. Kwon JS. Koo YJ. Geller B. 229-38. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 166. 2 (2). Aust N Z J Psychiatry. Papatheodorou G. 2002 – Acute Quetiapine Overdose in an Eleven-Year-Old Girl. 2000 – Selective Serotonin Reuptake Inhibitors Cap. San Francisco. 160. 1999 May. 2000 – A time of opportunity in schizophrenia.S. Schizophr Res. 2001 Aug. Barnhill LJ.B. Beckham JC. 2000 Nov. 158. 1999 – From symptoms to social functioning: differential effects of antidepressant therapy. Yu YW. Bucure¿ti. McQuade RD. 145. Hodge CH. 54. 2001 – Efficacy of Paroxetine in the Treatment of Adolescent Major Depression: A Randomized. Psychiatry Clin Neurosciences. Hughes CW. 783-801. Saha AR. 164. Vet Hum Toxicol. 2001. Psychopharmacology. 7th ECPN Regional Meeting. 2002 Sep. 156. Eur Neuropsychopharmacology. Müller-Spahn F. Ann Clin Psychiatry. 143-4. 153. 2000 – Review of quetiapine and its clinical applications in schizophrenia. Tuynman-Qua H. 2000 – Olanzapine Optimal Dose: Results of an Open-Label Multicenter Study in Schizophrenic Patients. 36:9. 156:1. 40:12. 151. Expert Opinion Pharmacother. . 2002 – Effect of Risperidone on Information Processing and Attention in First-Episode Schizophrenia. 12:3. Koplewicz H. Adolescents and Adults with Mental Retardation and Autism. Koo MS. 2002 – Genetic Variant of the Histamine-1 Receptor (Glu349Asp) and Body Weight Change During Clozapine Treatment. Inder WJ. Jacob L. Tauscher J. Kang UG. Strober M. 2000. 167. 173. 1993 May 23-26. Ishigooka J. Weller EB. 2002 Oct. 591-4. 159. 63 (9): 763-71. Kelsey J. 73-8.

95:1. 41:12. Lieberman JA. 2001 Apr. Shapira NA. 377-85. 40:8. 177. J Clin Psychiatry. Choudhury MS. 2001 Dec. Van Royen EA. Goldstein IJ. 2002 – Switching to Olanzapine from Previous Antipsychotics: A Regional Collaborative Multicenter Trial Assessing 2 Switching Techniques in Asia Pacific. Ther Drug Monit. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Gaertner I. Open-Label Trial. 2000 – Aspecte actuale ale utilizårii valproatului în tulburarea afectivå bipolarå. Actas Esp Psiquiatr. Ferguson J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Clin Psychiatry. Stroup S. Mazlan M. Lee P. 178. Montañés Rada F. Biederman J. Cater J. 84:6. Psychiatry Res. J Child Adolesc Psychopharmacol. Sallee FR. Baron DA. Muller B. 2001 – Dopamine Receptor Responsivity in Schizophrenic Patients in a Drug-Free State and After Treatment with Olanzapine. 2001 – Serum Concentration of Fluoxetine in the Clinical Treament Setting. Krpmelis M. Karp BI. Lucas Taracena MT. 96:320-5. 776-84. 1431-8. 179. Smith AK. 195. 1147-52. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. Sholevar EH. 190. Piacentini J. 2000 – Farmacologie ilustratå. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kratochvil CJ. Finkel B. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 1364. 129-32. 507-18. Jiang C-H. 201. Reneman L. 995-1003. 200. Frazier JA. 37:9. Kumra S. Köhnke MD. Riesenberg R. Lundmark J. Lin S-H. 180. Goriunov AV. 2000 Jun. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Burelomova IV. Adesman AR. Bedwell J. 193. 140-7. Cook EH. Mamer RM. Liu Z-Q. 716-23. 2002 – Risperidone Treatment in Children And Adolescents with Autism: Short. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 265-76. 196. chair. 2001. Casat C. Malanga CJ. 1994. 1994 – Tics and dyskinesias associated with stimulant treatment in attention-deficit hyperactivity disorder. Liebowitz MR. 1998 – Olanzapine for Autistic Disorder with Hyperactivity. Murphy TK. 1995. Abed T. Safferman A. 569-76. Cutler NR. 2002 – Atomoxetine and Methylphenidate Treatment in Children with ADHD: A Prospective. Arch Pediatr Adolesc Med. Heiligenstein JH. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 204. Ou-Yang D-S. 53-7. 2001 Dec. Carmody TJ. Hamburger S. 184. 2002 – Fluoxetine in Children and Adolescents With OCD: A Placebo – Controlled Trial. 2002 – Olanzapine in Tourete’s Syndrome: A Report of Three Cases. 37:4. Choudhury MS. Pediatrics. 116-8. Masikhina SN. 52:1. Rapoport JL. 2001 – An Experience of the Application of Rispolept in Childhood Schizophrenia. 23:2. Wolkow R. 713-9. 1998 – Childhood-Onset Schizophrenia: An Open-Label Study of Olanzapine in Adolescents. 2001 Aug. Dubitsky G. 351-3. 1998 – Sertraline in Children . 2002 – Olanzapine Overdose: A Pediatric Case Report. 198. 2002 – Cytochrome P450 2D6 Deficiency and Its Clinical Relevance in a Patient Treated with Risperidone. 182. 2001 – Risperidone for Controling Aggressive Behavior in a Mentally retarded Child: A Case Report. Clarvit SR. Weinberg WA. Lerner AG. 35-8. 194. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 191. Spencer TJ. Jacobsen LK. Malek-Ahmadi P. Andrew B. Sallee FR. 887-94. 2001 Jul. 2003 – Standard Approaches to Treating ADHD. Graae F. 25:3. Newcorn JH. Malone RP. 14:859-61. 2000 Jul. 2002 Winter. 902-3. 2001 Jun. 41:2. Jaffer M. Simpson HB. 2002 Jul. 2003 May. Int Clin Psychopharmacol. Reis M. Huang S-L. 64. March JS. 15:1. 63:7. Suppes T. 197. Booij J. Bennett K. Oulis P. 2001 Mar. 101:7. Milton D. El-Gabalawi F. 2001 – Effect of the CYP2C19 Oxidation Polymorphism on Fluoxetine Metabolism in Chinese Healthy Subjects. 1998 Apr. 199. 96-9. Malone RP. 12:4. Kozlova IA. 2000 – Treatment of Bipolar Disorder in an Adolescent with Olanzapine. 203. Br J Clin Pharmacology. Rosenthal M. In: Biederman J. Edi¡ia a 2-a. Davies SO. Wagner KD. Nwokike JN. 1995. Kodesh A. Hume JH. Sheikh RM. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kowatch RA. Cheng Z-N. Sigal M. Dominguez R. Randomized. Mardekian J. King RA. Lessig MC. 35:3. Grebchenko IuF. 185. Koch G. Markianos M. 147-51. Clarke AS. Zhou H-H. 28:5. J Child Adolesc Psychopharmacol. 117-9. Maneeton N. Dittmann R. 2001 – Topiramate for Reversing Atypical Antipsychotic Weight Gain. Simhandl C. Linszen DH. Hatzimanolis J. Psychopharmacology. 2002 Mar-Apr. 2002 Feb. and Carbamazepine in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. Emslie GJ. Lippincott. 2000 – Effect Size of Lithium. Am J Med. Lenane M. 189. Cu H. Lee CT. 2001 – Clozapine-Associated Diabetes. Lipkin PH. Ji Z. 187. Rush J. 183. 181. Kent JD. et al. Schneider B. Schmidt AB. 39:6. Biederman J. Lennkh C. Tran PV. 2000 – Antidepressant Treatment During Social Challenge Prior to 1 Year of Age Affects Immune and Endocrine Responses in Adult Macaques. Michelson D. 10:2. Koplewucz HS. Koller E. 2001 – Olanzapine versus Haloperidol in Children With Autistic Disorder: An Open Pilot Study. Chen X-P. Wang H. Lavalaye J. Simonds JF. Barth G. 40:12. Delaney MA. Ed. 2000. 2001 Apr. 2000. Griese EU. Kretzmer G. 1995 – Effects of late afternoon methylphenidate administration on behavior and sleep in attention-deficit hyperactivity disorder.3. 2002 Jul. Laudenslager ML. Phillips M. Visanuyothin T. Srisurapanont M. 893-6. 2003 – Atypical and Conventional Antipsychotic Drugs in Treatment –Naïve First-Episode Schizophrenia: A 52-Week Randomized Trial of Clozapine vs Chlorpromazine. Wang A. Scahill L. Conde BJ. 25-34. 192. Beidel DC. 205. Maislin G. Wernicke J. Kong L. 2002 May. Zhang P. 111:9. Lykouras L. J Med Assoc Thai. Blader JD. Bengtsson F. Delaney MA. Turner SM. Walker DJ. Kratochvil CJ. Wong MM. 156:1. Intaprasert S. Divalproex Sodium. Neuropsychopharmacology. Roychowdhury SM. Kochhar S. Gifford C. Bucci JP. 2003 Mar. 1998 Sep. 139-47. 2001 Jun.352 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 176. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Dose-Dependent Olanzapine-Associated Leukopenia: Three Case Reports. 30:2. Jankowitz B. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Pharmacopsychiatry. 186. Lombroso PJ. Int Clin Psychopharmacol. Khouzam HR. 188. Stösser D. pp 268-72. 2001 – Higher Occupancy of Muscarinic Receptors by Olanzapine Than Risperidone in Patients with Schizophrenia. 1995 – Risperidone Treatment of Children and Adolescents with Chronic Tic Disorders: A Preliminary Report. 34. 16:2.and Long-Term Safety and Effectiveness. 2000 Summer. 202. Medicalå Callisto. 2002 Dec.

L. . L’Ecuyer S. Allgulander C. 2002. Gerber N. McConville B. 2001 April 28 – May 2. 234. 226. 10. McDougle CJ. JAMA. Brown E. 325-7. Novack TA. Sweitzer D. 2002 – Fluoxetine v. Am J Psychiatry. Thirumalai S. 2001. an effective and well-tolerated atypical antipsychotic. 41:8. 1992 – Fluoxetine and Fluvoxamine in PTSD. 159:11. S17-20. Fleurot O. 2002 Nov. et al. Zhang H. Brown E. Meltzer HY. 2002 Summer. Krishnan R. Cicchetti D. Pediatrics. Browne K. Br J Psychiatry. 2001 – Safety. Kratochvil C. 217. Michelson D. Peuskens J. 1206-13. Int J Psychiatr Clin Pract. N Engl J Med. 2000 – RisperidoneAssociated Weigh Gain in Children and Adolescents: A Retrospective Chart Review. Arvanitis LA. Apseloff G. Kem DL. 2001b – Atomoxetine in the Treatment of Children and Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: A Randomized. and Clinical Effectiveness of Quetiapine Fumarate: An Open-Label Trial in Adolescents with Psychotic Disorder. 231. Arranz-Calderón MJ. Sallee FR. 233. Wewetzer C. 2001 – Sertraline to Improve Arousal and Alertness in Severe Traumatic Brain Injury Secondary to Motor Vehicle Crashes.7b in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 1040-4. 265-71.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 353 206. 220. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. et al. Rein W. 2002 – Influence of Serotonergic Transmission on Response to Olanzapine. Arch Gen Psychiatry. 223. Millepiedi S. Potkin S. Whistler. 11. Theisen F. 2001 Oct. Mucci M.17 Dopamine Receptor Antagonists ¿i Cap. Alphs L. British Columbia. Allen AJ. 2002 – Risperidone in Children with Autism and Serious Behavioral Problems. 11. 227. 30:5. Martin S. 219. Dunn D. 199-206. 1999 – Predicting response: serotonin reuptake inhibition. si Van Kammen D. et al. 2001 Nov. 15:4. Kelsey D. Kelsey D. 1997 – Quetiapine (“Seroquel“). Sorter M. Spencer T. 2001b – Open Trial of Risperidone in 24 Young Children with Pervasive Developmental Disorder. Landau J. 211. Dantendorfer K. VanKammen D. 921-7. 2001a – Prolactin Levels in Young Children with Pervasive Developmental Disorders During Risperidone Treatment. Br J Clin Pharmacol. Wernicke J. Chirita V. Kane J. 151-7. 208. J Clin Psychiatry. 2002a – Triglyceride. 212. 2002 – Clozapine in Adolescent Inpatients with Acute Mania. Ljo H. 2001. Altamura AC. 2002 Aug. 149. and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Multicenter Randomized Controlled Trial. Faries D.Editura Medicala Universitaria Craiova. 2003 – Clozapine Treatment for Suicidality in Schizophrenia: International Suicide Prevention Trial (InterSePT). 225. Brown KL. Cosenza A.and Multiple-Dose Pharmacokinetics of Ziprasidone Under Non-Fasting Conditions in Healthy Male Volunteers. 2002. West S. Islam MZ. 213. Am J Psychiatry. 2002 Sep-Oct. Friedmen L. Actas Esp Psiquiatr. Marder S. 1991 – An Open Trial of Fluoxetine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder. J Child Adolesc Psychopharmacol. Chaney RO. Scahill L. Sangal RB. 229. placebo in prevention of relapse in posttraumatic stress disorder. Carrero L. Marinescu D. Cosenza A.P. 228.R. J Clin Psychiatry. Meythaler JM. Zhang H. Kerwin R. Randomised Comparative Trial of Amisulpride Versus Olanzapine in the Treatment of Schizophrenia: Shortterm Results at Two Months. Yeh C. 1896-1901. Sham P. 2000 – Pharmacokinetics. Wernicke J.R. 18:6. Brovedani P. Masi G. 321-31. Dittmann RW. Canada. 10:4. 49:Suppl 1. Southwick SM. 1752-6. 280:20. 218. 2001 – Olanzapine in Children and Adolescents with Chronic Anorexia Nervosa. Leckman JF. 259-68. Mehler C. Warnke A. Michelson D. 207. 2000. Mata-Pastor I. Mucci M. McConville BJ. Pérez-Nievas F. Martenyi F. 216. Wilkinson LA. Open-Label Study. 2002b – A Double-Blind. 2002 – Fluoxetine versus placebo in posttraumatic stress disorder. Michelson D. Depalma L. 210. 1997. 1:231-9. 413. 179. Kendrick K. A study of Five Cases. 2002 – Depression and Dysphoria in Adult and Adolescent Patients with Tourette’s Disorder Treated with Risperidone. 31. and Clinical Effectiveness of Quetiapine in Adolescents with Selected Psychotic Disorders: A Long-Term.G.26 SerotoninDopamine Antagonists în Kaplan ¿i Sadock – Textbook of Psychiatry. P. 82-91. Hansen RA. J Clin Psychiatry. Dose-Response Study. 31. Miceli JJ. 129-33. 2000 – Cap. Randomized. Newcorn J. Casat C. Martin A. 209. Giudicelli A.E. 2000 Winter. Harder D. Posey DJ. Cholesterol and Weight Changes Among Risperidone-Treated Youths. Keck P. 2000 – Valproate Cap. 224. Leebens P. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Once-Daily Atomoxetine Treatment for Children and Adolescents With Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A Randomized. Sorter MT. 63:11. Martenyi F. e83. 31. 2000 Lippincott Williams Wilkins Meats P. McElroy S. 252-60. Trapp NJ. 2000 Apr. Lippincott Williams Wilkins. 108:5. Bertoldi A. Dion Y. 11:4. 2001 – Ghid terapeutic Schizofrenie. Mucci M. Marder S. Ulizio K. Placebo-Controlled Trial. 1999 May. 221. Pope H. Schulze U. 214. Wilner KD. Johnson AC. Sallee FR. Tolerability. 40:10. The Atomoxetine ADHD Study Group.17 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Heubi JE. 315-20. 1998 Nov. Saylor K. Eur Child Adolesc Psychiatry. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. 1992. March JS. Brain Injury. placebo-Controlled Study. 93-9. Green AI. Foster K. Tolerability. Masi G. 215. Busner J. 2000 Lippincott Williams Wilkins Margolese HC. 2001a – Efficacy of Usual Antidepressant Dosing Regiment of Fluoxetine in Panic Disorder. Lindemayer JP. 2000. Placebo-Controlled. 14 (Suppl 1). Annable L. 61:4. Potter L. 389-94. Friedman LM. and Research Units on Pediatric Psychopharmacology Autism Network. 60:1. et al. 2000 – Single. 2003 Jan. Eur Child Adolesc Psychiatry. J Child Adolesc Psychopharmacol. Martin A. Devivo MJ. 514-8. 3. Thyrum PT. 2001. Chouinard G. Br J Psychiatry. 314-21. McDougle CJ. 2000 – Dopamine Receptor Antagonists Cap. 232. 31. 1991. Curr Med Res Opin. 347. Int Clin Psychopharmacol. 230. 2002 Aug. Charney DS. Masi G. Foster KD. 12:2. 355-62. Beperet-Urmeneta M. 2001. 2001 Winter. 5s-13s. 2002 – Case Series: Use of Ziprasidone for Maladaptative Symptoms in Youth with Autism. Chaney R. 2002. 2002. McCracken JT. J Child Adolesc Psychopharmacol. Guin-Renfroe S. Bourgeois M. 222. Udristoiu T. 2002. Mendlewicz J. J Clin Psychopharmacol. Anand R. 181.

Available: www. Monografie Flupenthixol.com. Monografie Fluoxetine. 240. Available: www. 263. 1999. Pollack MH.com. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Haloperidol. Monografie Citalopram Hydrobromide. iunie 2003. iunie 2003. 272. Monografie Bonnisan – The Himalaya Drug Co. 259. 2003 – Internet Mental Health.org.com.mentalhealth.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Buspirone.com. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. Motte J. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. [www document]. [www document]. 250.com. 252. Available: http://www.mentalhealth. Monografie Carbamazepine.com.mentalhealth. 2003 – HealthyPlace Inc. Br J Psychiatry. 155.mentalhealth. Bourgeois M. 2003 – Internet Mental Health. 254. [www document]. Monografie Cerebrolysin – Ebewe Pharma.com. Monografie Liv. 262.com. [www document].com. Monografie Mentat – The Himalaya Drug Co. 2003. Available: www. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. 270. iunie 2003.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 267. Mikaeloff Y. Monografie Fluphenazine Decanoate. 255. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 1999 – Continuing Treatment of Panic Disorder After Acute Response: Randomized. [www document]. iunie 2003. 257.com.mentalhealth. [www document]. iunie 2003. 243.mentalhealth. iunie 2003. Monografie Maprotiline.mentalhealth. 261. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Available: www. iunie 2003. iunie 2003. [www document]. et al. Vallée L. Monografie Alprazolam. 2003:53. [www document]. Mancini J.com. Lydiard RB.mentalhealth.mentalhealth. 244. 269. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Chiron C. Dulac O.com. Monografie Loxapine.com.com. Available: www. Monografie Amoxapine. iunie 2003. 1992 – Higa de Landoni J. 2000.mentalhealth. Michelson D. Monografie Mesoridazine. 1998 – Outcome Assessment and Clinical Improvement in Panic Disorder: Evidence from a Randomized Control Trial of Fluoxetine and Placebo.inchem. Monografie Divalproex Sodium. [www document]. Available: www. Monografie Lamictal.mentalhealth. Available: www. 258. Monografie Convulex – Gerot Pharmazeutika. Available: www. Monografie Lamotrigine. Monografie Desipramine. Monografie Lithium Carbonate. 256. [www document]. Available: www. 1998. . 246. Pedespan J-M. 245.com. Available: www. iunie 2003. [www document]. 238.com. 225-32. iunie 2003. Available: www. Lydiard RB.com. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Topiramate: efficacy and tolerability in children according to epilepsy syndromes.com. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Monografie Haloperidol. Michelson D. et al. [www document]. Arzimanoglu A. iunie 2003. Available: www. 2003. Monografie Doxepin.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 268.mentalhealth. Monografie Clomipramine.mentalhealth. De Sainte-Martin A.com. Available: www.com. Available: www. Placebo-Controlled Trial with Fluoxetine. [www document].354 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235. 260. 213-8. 264. Monografie Bupropion. 2003 – Internet Mental Health. Available: www.com. Am J Psychiatry.com. Epi Research. Pollack MH.52 – The Himalaya Drug Co. 242. [www document]. Monografie Haloperidol. Available: www. Available: www.healthyplace. 266. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 236. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 251. [www document]. [www document]. 239.com. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. Peudenier S.mentalhealth. 241. 265. Available: www. iunie 2003. Monografie Geriforte – The Himalaya Drug Co.mentalhealth. [www document]. [www document].mentalhealth. iunie 2003. Monografie Amitriptyline. 2003 – Internet Mental Health. 248. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. [www document]. 2000 – GlaxoSmithKline.com. 237. Monografie Imipramine. 1570-7. iunie 2003.com. Monografie Chlorpromazine. 253.mentalhealth. Monografie Clozapine.com. iunie 2003. [www document]. [www document]. Available: www. Available: www. iunie 2003. Monografie Clonazepam. iunie 2003. [www document]. [www document]. Available: www. 271. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 174. Available: www. iunie 2003. Available: www. Available: www. Monografie Fluvoxamine. [www document]. 249.com. 247.mentalhealth.mentalhealth. Monografie Chlordiazepoxide. iunie 2003. Available: www.mentalhealth.

Mulas F. Available: www. 277. 313. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Zopiclone. 278. 310. Barton BA.mentalhealth. Int Clin Psychopharmacol. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Available: www.com.com. Monografie Paroxetine. Monografie Thioridazine.org. 2003 – Internet Mental Health. 2003.com.mentalhealth. Available: www. Monografie Olanzapine Co-Administration with Other Antipsychotics – Eli Lilly. 276. 297. Inc. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 1999 – Predicting response: noradrenaline reuptake inhibition. Available: www. Monografie Olanzapine – Switching Medication to Olanzapine Therapy – Eli Lilly. Available: www.mentalhealth.mentalhealth.com. 311. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. Hernández S. Monografie Neurontin (gabapentin). 288. Available: www. iunie 2003. Available: www. [www document].mentalhealth. Monografie Orfiril – Desitin Arzneimittel GmbH. 285. 300. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. 2003 – Internet Mental Health.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 355 273. 2003 – Internet Mental Health. 2003. 2002 – Metformin for Weight Loss in Pediatric Patients Taking Psychotropic Drugs. 308. 293. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Morant A. Monografie Zuclopentixol. Monografie Sulpiride.mentalhealth. 282. Monografie Pimozide. [www document]. Monografie Tranylcyprimine. Cottingham EM. [www document]. Available: www.nih. [www document]. Monografie Olanzapine – Pharmacokinetics – Eli Lilly.mentalhealth. Monografie Ofiril long – Desitin Arzneimittel GmbH.mentalhealth. [www document].com. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Monografie Ritalin. [www document]. 2003. [www document].com. . iunie 2003. Monografie Olanzapine – Acute Extrapyramidal Symptoms – Eli Lilly. Monografie Moclobemide. [www document]. [www document]. Monografie Vigabatrin.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Available: www. 2003 – Internet Mental Health.com. iunie 2003. 655-7. [www document].com. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. 14 (Suppl 1). [www document]. iunie 2003. Available: www.mentalhealth. 291. 2003 – Eli Lilly.nih.com. 159:4. 304. Monografie Risperdal – Janssen-Cilag. 306. Available: www. 301.mentalhealth. [www document]. 2004 – MedScape Drug Info. iunie 2003. 2002 Apr. Monografie Taver – Medochemie. 2001 – Pharmacological Treatment with Risperidone in Children with Behavior Disorders. Available: www. 2003 – Micromedex. 2001 Aug.com.mentalhealth. 314. [www document]. Roselló B. 312.com. Monografie Monoamine Oxidase (MAO) Inhibitor. Available: www. Monografie Zyprexa. 281. 2003 – Micromedex.com. Inc. Monografie Risperidone. [www document]. Monografie Reboxetine.medscape. Am J Psychiatry.nlm. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. Monografie Moclobemide. Monografie Nortriptyline. 309. S21-6. 303. 201-8. 315. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. 316. [www document]. 33:3. 305.mentalhealth.com. iunie 2003.mentalhealth. iunie 2003. 294. 2001.mentalhealth. Available: www. 290. [www document]. 287.mentalhealth.mentalhealth.org.com. [www document]. [www document]. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Venlafaxine. Available: www. Available: www. iunie 2003.nlm. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. 302. Available: www.mentalhealth. 286. 284. iunie 2003. 289. Monografie Sertraline. Monografie Rispolept – Janssen-Cilag. 296. Available: www. iunie 2003. Monografie Trifluoperazine. Monografie Olanzapine – Drug Interaction Profile – Eli Lilly. [www document]. 274. Morrison JA. Available: www. Rev Neurol. Monografie Olanzapine – Pharmacology – Eli Lilly. Montgomery SA. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 283.com.com.com. Monografie Neurotop retard – Gerot Pharmazeutika. 295.com. Monografie Perphenazine. Monografie Risatarun.mentalhealth.mentalhealth. 1999 May.com. Monografie Olanzapine. 307. Monografie Topamax – Cilag AG/LTD. 298. Monografie Protriptyline. Available: www. iunie 2003. [www document]. iunie 2003.mentalhealth. iunie 2003. iunie 2003. 2001 – Pfizer HCP Corporation. Monografie Trazodone.com. 280.com. Available: www. Monografie Serzone. Available: www. iunie 2003. 292. [www document]. ian 2004. iunie 2003. 299. Monografie Trimipramine. iunie 2003. 279.com. 275.com. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Olanzapine – Effect on Cognition in Schizophrenia – Eli Lilly.

320. 59-65. 2001 – New Developments in Antipsychotic Drug Therapy. 334. Paillère-Martinot ML. 2002 Apr. 941-2. Barcelona. Millin R. 24-5. Garofalo. 2001. 318. Rovet J. 4:2. 2001.30 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Prod: Russell Hill. 2000 Aug. 4:2. 2000 – Tricyclics and Tetracycklics Cap. 342. Aust N Z J Psychiatry. 2001. Olié J-P. 2000 – Healthcare resources in schizophrenia: OASIS survey. 324. Belgium. Panzarino PJ Jr. XXIInd CINP Congress. Müller-Spahn F. NHS. 131-42. 377-92. Fava M. 2001 – Sertraline Effects in Adolescent Major Depression and Dysthymia: A Six-Month Open Trial. Naber D. 2001 Aug. 1409-11. 4:2. Oullet D. 2000 Winter. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 31. Bucure¿ti. Friday 19th April 2002. Koren G. 8:1. 4:2. 19:5. 331. 2002 – Sertraline. Freeman DJ. J Child Adolesc Psychopharmacol. Clin Ther. Brussels. 345. A Review of its Use in the Management of Major Depressive Disorder in Elderly Patients. Ciapparelli A. Dumortier G. 329. 2001 – The Depressed Suicidal Patient:Assessment and Treatment [The Clinical Science of Suicide Prevention: Part I. 47:3. Delmas BA. Mullen J. Brussels. 2001 Summer. Ed: Claire McQuade. 295-306. Noble S. 2002 Nov. 2002 – Newer Atypical Antipsychotics in Special Populations. 2003:18. Norclozapine Plasma Levels. Biopsy in schizophrenia. 23:11. Yaryura-Tobias JA. Pani L. Drug Aging. Sweitzer D. 2000 – Long term tolerability review of antipsychotics. Elmi S. Epi Res. 4:2. 1993 – Open Prospective Trial of Fluoxetine for PostTraumatic Stress Disorder. Their Sum and Ratio in 50 Psychotic Patients: Influence of Patient-Related Variables. Xuan J. 932. 1-23. Alpert JE. 47. 2002. Manag Care Interface. 2001 – Quelle durée de traitement pour un premier épisode? Biopsy in schizophrenia. 4:2. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 338. 2002. Stewart DE. 2002 – Relation of Blood Counts During Clozapine Treatment to Serum Concentrations of Clozapine and Nor-Clozapine. Spain. 39:8. Giannaccini G. Barcelona. Paillère-Martinot ML. 333. NMIC. J Child Adolesc Psychopharmacol. Shuhaiber S. 2001. Mortimer AM. 2001. 348. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. for the QUEST Study Group. 330. 328. McKay D. 2001 – The role of limbic and cortical regions in schizophrenia. 2000 – The importance of treatment acceptability to patients. Am J Psychiatry. Nierenberg AA. Nagy LM. 322. Paillère-Martinot ML. 336. Kasper S. International Schizophrenia Forum.356 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 317. 323. Cernovsky ZZ. and Tolerability of Quetiapine and Risperidone in Outpatients with Schizophrenia and Other Psychotic Disorders: The Quetiapine Experience with Safety and Tolerability (QUEST) Study. Lacacchini A. 1839-54. Naber D. Spenst W. Int J Psych Clin Pract. Neziroglu F. Nuss P. 1889-95. Nulman I. Compton MT. Plosker GL. Diagnostic and Clinical Considerations]. Paillère-Martinot ML. 343. 2002 Apr. National Prescribing Centre. Mouradian-Stamatiadis L. 332. 2001. Can J Psychiatry. 157:9. 2001. Januel D. Jibson MD. 2003 – Antipsychotic treatment in schizophrenia: atypical options and NICE guidance. 2001 – Increased Risk of Neutropaenia and Agranulocytosis with Sodium Valproate Used Adjunctively with Clozapine. 10:4. 2001 – Current use of atypical antipsychotics. 344. 2001 – Matière grise et schizophrénie. Cabaret W. 209-19. 20. London – North Thames Medicines Information Centre. 339. 341. Newman-Toker J. International Schizophrenia Forum. Biopsy in schizophrenia. Pantelis C. 26-8. 35:4. 2000 12th Jul. 2000 12th Jul. Paillère-Martinot ML. 2001 – Bonnes notes pour les futurs schizophrènes. Eur Psychiatry. 7th ECNP Regional Meeting. Annals of the New York Academy of Sciences. Belgium. 2000 – Risperidone in Anorexia Nervosa. 347. Wolpin J. 335. 2001 May. 107-113. 326. Müller-Spahn F. 159:11. 2001 – Schizophrénie: le cervelet aussi? Biopsy in schizophrenia. 14:4. 21. XXIInd CINP Congress. Berger J. Brussels. Palego L. Biopsy in schizophrenia. Nixon MK. Sarno N. 2000 – The Effect of Fluvoxamine and Behavior Therapy on Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 4:Suppl I. Bockbrader HN. Streiner DL. 2001 – Population Pharmacokinetics of Gabapentin in Infants and Children. 18-9. 2001 – Dépression: les patients schizophrènes aussi. Wesche DL. . 321. An Oveview. Gordon J. 2000 12th Jul. Farabaugh AH. 2001 – Visualisation du circuit fronto-striatale et des effets des neuroleptiques dans la schizophrénie. Worthington JJ. Nemeroff CB. 2002 – Liver Function Tests During Treatment with Antipsychotic Drugs: A Case Series of 23 Patients. 16-7. Biondi L. 337. 2002 Dec. Nelson C. Efficacy. 544-5. 13. Shapiro DY. 2001 Jun. Oyewumi LK. 2001 – Economic Evaluation of Major Selective Serotonin-Reuptake Inhibitors in a Managed Care Population. 2000 Lippincott Williams Wilkins 327. Simeon JG. 257-61. J Clin Psychopharmacol. Controlled Study. 26:7-8. Pace-Asciak P. 1993. Biopsy in schizophrenia. Dell’Osso L. 2001 Jun. 2001 Apr. 1423-8. 2000 Dec S25-34. 229-41. Belgium. Focus on Amisulpride. 11:2. Walz J. 2002 – Child Development Following Exposure to Tricyclic Antidepressants or Fluoxetine Throughout Fetal Life: A Prospective. Southwick SM. Muijers RBR. 2002 – Clozapine. Cassano GB. et al. 473-80. Morgan CA. 2001 – A Comparison of the Relative Safety. 2001. Martini C. Paillère-Martinot ML. 2000 – Timing of Onset of Antidepressant Response with Fluoxetine Treatment. Am J Psychiatry. 346. Spain. Cloutier P.J. 340. Rosenbaum JF. 325. 2002 – Decision process in prescribing Atypicals: a patient-prescriber complementary. 2000 Sep. 26:3. Adesanya A. 2000 – Acute exacerbations of schizophrenia: why choose a second generation antipsychotic? XXIInd CINP Congress. 319.

Aust N Z J Psychiatry. 1990. 41:1. 2004 – Ziprasidone. 376.vh. Pliant Dormicum (midazolam) – Roche. 2002. Pliant Bilobil. Arvanitis LA. Pliant Frontin (alprazolam generic de la Egis) – Egis Pharmaceuticals. Prospect Trittico AC 150 (clorhidrat de trazodonå). Sumant K. Noaptea bunå se cunoa¿te de diminea¡å. Jones AM. McDougle CJ. Rak I. Pliant Stilnox (zolpidem). 350. Pediatrics. 2002 – Effect of Fluoxetine and Imipramine on the Pharmacokinetics and Tolerability of the Antipsychotic Quetiapine. 2002 – Sanofi~Synthelabo. 86:226-37. 388. Acta Neurol Scand. Raju GVL. 2000 – Electroencephalogram Alterations During Treatment with Olanzapine. Mir Publishers Moscow. 2000:25. 1999 – Dear Health Care Professional Letter Regarding Pemoline. 14 (Suppl 1). 2000. Pliant Seroquel (quetiapinå) în schizofrenie. 1999 May. 41. 165-75. Europharm. 2003. Virtual Hospital. 368. J Child Adolesc Psychopharmacol. 1999 Feb. 2003 – Attention. S1. 2002 Apr. 353. Brodie MJ. Yeh C. 356. Pliant Rohypnol (flunitrazepam) – Roche. 2002 – Pharmacia & Upjohn. Kuperman S. Thyrum PT.com. 2002 – The Safety and Pharmacokinetics of Quetiapine when Coadministrated with Haloperidol. Prior TI. 2003.org. 379.org. Prives M. 37-44. 2001 – A. for the EPMN 105 Study Group. De Oliveira IR. Yeh C. . J Clin Phar Ther. Lysenkov N. Perry P. 373. 99-112. A New Generation Antipsychotics – Internet Mental Health [www document]. 22:2. Pliant Rivotril (clonazepam) – Roche. Perspectiva se schimbå. Available: www. Melvin K.C. Perspectiva se schimbå – SmithKline Beecham. 58:9. 206. sustained-release methylphenidate. 2001. Eur J Clin Pharmacology.Deficit Hyperactivity Disorder: Pharmacotherapy. and pemoline. 351.A. 2000. 28 (2). 2001 – GlaxoSmithKline.1. 2001 – Monoamine Oxidase Inhibitors: Adverse Effects. or Thioridazine. 383. 358. Niveleazå vârfurile plasmatice – Desitin Arzneimittel GmbH. 35:4. 364. Nu mai ¿tii cum e så ui¡i! 2000 – KRKA. [www document]. J Clin Psychopharmacology. 354. Racagni G. 2002 – Novartis Pharma Services Inc. 357. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data: Risperidone Does Not Increase Serum Clozapine Concentration. 378. Bera R. 380. 1999 May. 2002 – Desitin Arzneimittel GmbH. Pelham WE. 187-91. Potkin SG.vh. Racagni G. Raitasuo V. carbamazepine and valproate monoterapy: double-blind comparison in newly diagnosed epilepsy. Parks-Veal P. Abbott Laboratories. Mattson RH. Lund BC. Pliant Valproate in the 21st century – Desitin Arzneimittel GmbH. Raniwalla J. 150. Broich K. 1999 – Physiology to functionality: the brain and neurotransmitter activity. 362. A potent sedative neuroleptic – H. Pliant Ixel (milnacipran).Lundbeck A/S. Ramesh KTC. Wang S. Pliant Lexotanil (bromazepam) – Roche. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. Adolescents. 371. 216-9. 352.R. 107. Raaska K. Neto W. J Clin Psychopharmacology. 543. Angelini Francesco S. Pliant Spitomin (anxiolitic selectiv) – Egis Pharmaceuticals. 372. Raniwalla J. 2001 387. [www document]. Pliant Mentat – The Himalaya Drug Company. 2003 – Topiramate. 2000 – Weight changes in patients treated with “Seroquel“ (quetiapine). 2001 – Quetiapine Treatment of Children with Tourette’s Syndrome: Report of Two Cases. 370. 355. J Psychiatry Neurosci. 1989 – Anatomy Volume II The Science of the the vessels The Scinece of The Nervous System The Science of the Sensory Organs. Baker GB. 359. Brunello N. 22:2. 392. Carreon D. 19:1. 2001 Summerr. 2003 – Interactions between the cytochrome P450 system and the second-generation antipsychotics. 389. Pliant Leponex: Aduce oamenii înapoi. 11:2. Special Issue. 2003. Perry P. Chadwick DW. 386. 2003 – Psihiatrie Note de curs. Pliant Depakine (valproat de sodiu). Rak I. Eficacitate ¿i siguran¡å în tratamentul epilepsiei. Pillmann F. 174-82. 1997 – Sanofi. 2001. Editura Infomedica Bucure¿ti 2003 382. 2002. Arvanitis LA. 2002. Párraga MI. 2001 – GlaxoSmithKline. Alva G. Pizzuti D. Fenning PA. Schizophrenia Research. Pliant Seroxat. 2000. 17 Jun 1999. 2000 – Systematic overview of lithium treatment in acute mania. 369. 2002. 14 (Suppl 1). Pliant Timonil retard. 361.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 357 349. Available: www. 360. Available: www. 5-11 Feb 2000. 2002 – AstraZeneca. Vodde-Hamilton M. Schizophrenia Research. 381. 2001 Aug. J Clin Psychopharmacol. Greenslade KE. sustained-release dextroamphetamine. 1990 – Relative efficacy of long-acting stimulants on children with ADHD: A comparison of standard methylphenidate. 587-91. Prelipceanu D. 374. Phung D. 1989 384. Holmes JP. 375. Pliant Produse farmaceutice de elitå. 2000. 366. 390. 1999 – Olanzapine Treatment of Children. Potenza MN. Int Clin Psychopharmacol. 1997. 2002 Apr. Prospect Edronax (reboxetine tablets). Woodward RL. S2-7. 121-30. 385.mentalhealth. 2001. 365. Schlote K. 2001 – Clozapine-Risperidone Combination in Treatment-Resistant Schizophrenia. Chicago. 203-4. Bushkovich V. Euromedex.M. Thyrum PT. Párraga HC.p. Privitera MD. Kalali A. Poolsup N. 391. 367. Risperidone. Int Clin Psychopharmacol. Virtual Hospital. 2000 – Maintenance of long-term efficacy with “Seroquel”. Li Wan Po A. Neuvonen PJ. Pliant Seroxat. 2002 Dec. Alva G. Potkin SG. Pliant Tanakan – Beaufour Ipsen. Kanes SJ. Psychopharmacology. 139-56. Pliant Lamictal. Marneros A. and Adults with Pervasive Developmental Disorders: An Open-Label Pilot Study. Davos. Pliant Clopixol (zuclopenthixol). 1999 – Noradrenaline and serotonin in depression: consensus and controversies. 363. Better chance of recovery for your patients – Pierre Fabre Médicament. 377.

Twyman R. 2000 – Dopaminergic system: practical implication in schizophrenia. et al. Ferrell RE. Chappell PB. 35:12. Kikinzon L. Schatzberg A. O. Leufkens HG. 1997. Davies SO. Keshavan MS. 2001 – Risperidone Metabolism in Relation to CYP2D6*10 Allele in Korean Schizophrenic Patients.-W. 2002 – Childhood-Onset Schizophrenia: Premorbid and Prodromal Diagnostic and Treatment Histories. 7th ECNP Regional Meeting. Hennighausen K. 2001 Sep. Svensson JO. Sharma RC. Eur J Clin Pharmacology. De Boer A. 2000 Mar. Riddle MA. 1096-102. Shendarkar N. Arroyo S. Poster Janssen-Cilag. 422. Samsock TC. Jansen PA. Woosley RL. 1996. Focus on Amisulpride. 395. Risperidone. 2001 Jun. 406. 2002 Dec. 396. 337-43. Zimmerman D. Schaeffer JL. Law G. Singer H. 2002 – Levetiracetam in Autistic Children: An Open-Label Study. 394-6. 158:12. Yaryura-Tobias JA. 398. Hennighausen K. Chauhan D. 2000 Sep. Sechter D. 412. Fleurot O. 2000 12th Jul. – Topiramate in Newly Diagnosed Epilepsy: 100 mg/day as Initial Target Dose. Greist JH. Liebowitz MR. 411. Sharma NL. Walker KD. Holland D. Remschmidt H. Risperidone in Chronic Schizophrenia: Results of a 6-Month Double-Blind Study. 2008-14. Flockhart DA. 397. Ann Pharmacother. Controlled. 23:4. Rugino TA. Selva KA. Goetz CG. McConville BJ. Johnson ME. 292-9. Scahill L. 405. 1020-3. Fleischhaker C. 423. Stewart CM. Apter A. Biol Psychiatry. Sander JWAS. 1997 – Manual Clinical of Psychofarmacology. Phillip M. 39:9. 40:2. 136:3. 403. 167-73. 2000. 225-30. or Olanzapine. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. Claghorn JL. et al. Roos RA. Ganapathy V. XXIInd CINP Congress. Mahajan VK. Privitera MD. Rosenberg DR. Belgium. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Diabetic Ketoacidosis Associated with Olanzapine in an Adolescent Patient. Clement H. Schultz E. 2002 May. Ratzoni G. Kurlan R. 2001 – Agranilocytosis in a Child with Schizophrenia Treated with Clozapine – Clinical Findings and Therapy. 420. 2001 Dec. 2002 – The Pharmacology and Mechanisms of Action of New Atypical Anti-Psychotics . Heiser P. Fitzgerald KD. 29:2. 2002 – Dosing and Effectiveness of Quetiapine in Treating Children and Adolescents. 32. Z Kinder Jugendpsychiatr Psychother. 2001. Bertilsson L. 1062-9. J Clin Psychopharmacology. 27-34. 936-8. DeVane CL. 2001 Oct-Dec. 2000. 51:9. 2000a – Fluoxetine-Related Death in a Child with Cytochrome P-450 2D6 Genetic Deficiency. 9 Suppl I. Am J Psychiatry. 41:3. 402. King RA. Moore GJ. Peuskens J.358 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 393. 421. 39:3. Walkup JT. Rapoport JL. 2002 – Astra Zeneca. Robertson JB Jr. Salee FR. Neuropsychopharmacology. Rezumatul caracteristicilor produsului Rispolept. J Child Adolesc Psychopharmacol. J Pediatr. Friday 19th April 2002. Scott SM. 24-6. Cole J. Sharma RC. Rezumatul caracteristicilor produsului Solian. Reimherr JP. American Psychiatric Press. J DevBehav Pediatr. 35:9. Hobby HM. Siqueland L. 2002 – Initial Conditions of Serotonin Transporter Kinetics and Genotype: Influence on SSRI Treatment Trial Outcome. The Role of Clozapine – Paediatr Drugs. 1992. Illinois. Bucure¿ti. 2000b – Atypical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. 407. Reidman J. Rausch JL. 401. 2001 Nov. Reitzle K. Turk J Pediatr. Riddle MA. Herings RM. Kim CE. 409. Li JQ. Treosti L. 2000a – Management of Schizofrenia in Children and Adolescents. Schillevoort I. 2001 – Risk of Extrapyramidal Syndroms with Haloperidol. 27:6. 538-45. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Scahill L. 2000 Jul-Aug: 2(4). Wewetzer C. Rynn MA. 723-32. Rosebraugh CJ. 671-5. Chung WG. Sanger DJ. 1992 – Stimulant drug treatment in children with Tourette’s syndrome and attention deficit hyperactivity disorder. 2000 – Janssen-Cilag. Fei YJ. 2001 Dec. 2001 – Olanzapine-Induced Rhabdomyolysis. 222-8. Psychopharmacol Bull. 424. Barzega G. 415. Multicenter Trial. 2001 – Placebo-Controlled Trial of Sertraline in the Treatment of Children with Generalized Anxiety Disorder. 414. Rickels K. 2000b – Ziprasidone Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome: A Pilot Study. 57:9. 1517-22. 137-43. 425. Chicago. 2002 – Weight Gain Associated With Olanzapine and Risperidone in Adolescent Patients: A Comparative Prospective Study. 119-21. Unal F. 138:6. . MacMaster FP. Munich. Warnke A. Dittman VM. Brussels. 419. Schultz E. 394. 2000 – Successful Treatment of an Adolescent with High Dose Quetiapine. 2002 Aug. 2002 – Amisulpride vs. 27:1. 1992 – Double-blind. Inc. Third Edition. Brand-Gothelf A. 2000 Jan. J Dermatol.F. 410. Clin Neuropharmacol. Castellanos FX. 404. Wang S. Yasuda SU. Sawka AM. 418. Rezumatul caracteristicilor produsului Seroquel. 417. J Pediatr. Ross RG. 1996 – Drug Treatment of Obsessive Compulsive Disorder (OCD): Long Term Trial with Clomipramine and Selective Serotonin Reuptake Inhibitors. A Case Report. Gaffney G. 2000 – Decrease in Caudate Glutamatergic Concentrations in Pediatric Obsessive-Compulsive Disorder Patients Taking Paroxetine. 2001 Feb. Germany. 2000 Mar. 1071-81. Leibach FH. Burgart V. Lecrubier Y. 2000 Spring. DeBattista C. 323-8. Sallee FR. Weizman R. et al. Presented at the 13th European College of Neuropsychopharmacology Congress. Gothelf D. 10:2. Squires L. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Park CS. Ann Pharmacother. 43:4. 400. 2000 – Loss of Hypoglycemia Awareness in an Adolescent with Type 1 Diabetes Mellitus During Treatment with Fluoxetine Hydrochloride. 2001 – An Open Trial and Discontinuation Study of Fluoxetine in Children and Adolescents with Obssessive-Compulsive Disorder. Pigott T. Schneider FR. 2002 May. 1992. Yang HM. 1990 – Fluoxetine in Panic Disorder. 399. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Bellinlino S. 2001 – Sanofi ~Synthelabo. 1990. 15 (Suppl 1):226A. 2000 – Trichotillomania and Trichophagia Leading to Trichobezoar. 2001 – Fluvoxamine for Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Randomized. 408. Sharma AK. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Rein W. Crossover Trial of Fluoxetine and Placebo in Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. 2002. 416. 31. 2002 Mar. Ravizza L. Müller H. 10:1. Reeve EA. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Semerci ZB. Remschmidt H. 2000 September 9-13. Presented at the IPS Annual Meeting. Roh HK. 413. 41:5. I/9-19. Gal G. 2001 May. USA. Reynolds GP. 2002 October 9-13.

442. 434. 449. Ther Drug Monit. 69-78. 2003 Jan. 2002 – ECNP: Sertindole Superior to Haloperidol for Extrapyramidal Symptoms in Schizophrenic Patients [www document]. Nejtek VA. 41:9. J Clin Psychiatry. 430. Paradise NF. 441. Spina E. 2000 – Possible Risperidone-Induced Visual Hallucinations. 11. Sheehan KH. Welch R. Salzman C. 5. 22:9. Facciolà G. 159:5. 2000 – Other Anticonvulsivants Cap. 2001. 2001 – Tolerability Profile of Atipical Antipsichotics in Children and Adolescents – Paediatr Drugs. 2002 Oct. Zidek KA. Dickson RA. 2001 – Multicenter. Am J Psychiatry. 153:2. 11:4. Sylvester B. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2003 Jan. 39:9.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 359 426. Rak IW. Guillen R. Took KJ. 455. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data on Olanzapine and Its N-Demethyl Metabolite in the Naturalistic Clinical Setting. 1026-36. 1103-9. Thomsen PH. 35:1460-9. Owens MJ. Mc Dougle CJ. Sharma RK. D. 2000 Lippincott Williams Wilkins 450. 1994 – Farmacologie. In: Biederman J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Fisman S. Salemi M. 518-26. 1990 – Atlas of human anatomy Volume III The Science of the Nervous System. USA. 2003 – The Pharmakinetics of Sertraline Excretion into Human Breast Milk: Determinants of Infant Serum Concentrations. Widawski M. Solhkhah R. 2003 – An Open-Label. Bucure¿ti. 238-43. 429. Dahl ML. 138-41.plsgroup. 2002 Sep. 1994. 2002 Sep. 2003. Dawson G. Susman N. Carroll A. 10:2. 2002 May. Reis M. Cowan C. 2001 Winter. Gillberg C. Faraone SV.C. 448. USA. Editura Medicalå. 2003 Mar. Spencer TJ. 2002 – Treatment of ADHD in children with tics: a randomized controlled trial. 446. Psychiatry. 880-4. Allen H. J Clin Psychiatry. 152nd American Psychiatric Association Annual Meeting. 444. 2000 Sep. 40:9. 755-60. Snyder R. 63 (Suppl 12). J Trauma Stress. 432. Placebo-Controlled Study of Mecamylamine Monotherapy for Tourette’s Disorder. Pascal S. Editura All.3. 1999. Harding M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 446-51. Pultz J. Suri R.htm 2002 Oct 10. Skogh E. 2002 Feb. Brain Injury. Biol Psychiatry. DoubleBlind. 24:4. 1992. Hostetter A. Biederman J. Ancione M. 927-42. 63:10. 2000 – Quetiapine as an Alternative to Risperidone in Children and Adolescents with the Side Effect of Weight Gain.7c in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a.D. Hostetter AL. The Tourette’s Syndrome Study Group. Kowalenko N. 2002 Aug. Bucure¿ti. 2002. J Child Adolesc Psychopharmacol. Shytle RD. 2002. Psychopharmacology. Finkel J. Stewart RS. 457. 1068-84. Scordo MG. Clin Ther. 1997. Nemeroff CB. 2002. Collins L. 17:3. Shay J. 1999. 64:1. Ed. 2000 Summer. 2001 – Long-Term Experience with Citalopam in the Treatment of Adolescent OCD. 2002 – Fluorine Magnetic Resonance Spectroscopy Measurement of Brain Fluvoxamine and Fluoxetine in Pediatric Patients Treated for Pervasive Developmental Disorders. Eur Child Adoles. Spencer TJ. Spencer TJ. Snarterse M. Naturalistic Review (NR 702). 2002 – A Clinical Case Series of Six Extremely Aggressive Youths Treated with Olanzapine. 64. 456. 2002 – Estimates of Nursing Infant Daily Dose of Fluoxetine Through Breast Milk. Tariot PN. 2001 Aug. 440. Madia AG. Silver BV. Tham JC. Strauss WL. Potenza MN. Pennsylvania. Sternberg K. Stroescu V sub redactia. Wilens TE. 38:1. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Perucca E. 265-76. 447. J Clin Psychiatry. 2002 – A Retrospective Chart Rewiew of Risperidone Use in TreatmentResistant Children and Adolescents with Psychiatric Disorders. Lewis JE. 431.com/dg/21FE72. Stigler KA. 433. 1074-5. Shaw JA. Washington. Biederman J. Ritchie JC. Stowe ZN. Soderstrom H. 1999 – Farmacologie. Hendrick V. Cohen LS. 64:1. 453. All. 97-101. 439. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 427. 428. J Paediatr Child Health. 438. Simeon J. and Endocrine Glands. Baron DA. 451. 2002 – Drug-Induced Extrapyramidal Reactions. 267-75. 895-901. Stroescu V sub redactia. Stowe ZN. 2000. 437. J Clin Psychiatry. Unis AS.1990 452. El-Dadah M. 49-52. 58:526-36. 2001 Jan. Stroescu V sub redactia. 2002 – Clozapine-Induced Fevers and 1-year Clozapine Discontinuation Rate. Turgay A. 445. Ramos A. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 31. 1997 – Farmacologie. Dager SR. 40:8. Bengtsson F. Mir Publishers Moscow. J Clin Psychiatry. Rodriguez RA. 2003 – Risperidone Treatment of Motor Restlessness Following Anoxic Brain Injury. May 15-20. 2000 October 25-29. 26:2. 1992 – Fluoxetine Reduces Explosiveness and Elevates Mood in Vietnam Combat Vets with PTSD. . 2000 – Long-Term Use of Quetiapine in Elderly Patients with Psychotic Disorders. 2000 – Treatment of Childhood-Onset Schzophrenia with Olanzapine. 2001 Sep. 3(12). 1996 – Growth deficits in ADHD children revisited: Evidence for disorder-associated growth delays? J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. American Psychiatric Association. 95-7. Sense Organs. Bucure¿ti. Aman M. Sholevar EH. Sanberg PR. Ebbesen C. 454. 2003 – Nonstimulant Medication Treatments for ADHD. Lundmark J. 2002 – Effects of Risperidone on Conduct and Disruptive Behavior Disorder in Children with Subaverage IQs. 73-80. 52:5. chair. 435. 415-24. Teoh L. Yeung PP. Persson C. Milin R. 2001 – A Study of Quetiapine: Efficacy and Tolerability in Psychotic Adolescents. Binder C. Hardie TL. Hird S. 237-44. Silver AA. Rastram M. J Child Adolesc Psychopharmacol. Available: http://www. Avenoso A. Neurology. 3-9. Sheehan DV. 1996. Altshuler LL. Presented at the 52nd Institute on Psychiatric Services. Flexible-Dose Study of Olanzapine in the Treatment of Trichotillomania. Synelnikov R. 1999 – Risperidone vs Olanzapine: Comparing Clinical Outcomes. 2002 – Overview and Neurobiology of AttentionDeficit/Hyperactivity Disorder. Walker S. 2002 Feb. 436. Pupo-Guillen M. Philadelphia. A Retrospective. Buck BL. 2001 – Relantionship Between Plasma Risperidone and 9-Hydroxyrisperidone Concentrations and Clinical Response in Patients with Schizophrenia. 443.

Demattos SB. 13:3. De Cunha C. Zarate CA. Wilens TE. Newcomer J. Van Wattum PJ. 16:4. 2002 – Treatment of Pediatric Anxiety Disorder: An Opel-Label Extension of the Research Units on Pediatric Psychopharmacology Anxiety Study. Frisch A. Marquis J. Preliminary Study. Psychiatric Times. 469. 525-38. Velligan DI. 2003 May. 2003 June 1922. Lev-Ran S. Van Bellinghen M. 41:12. 43s-47s. 265-76. 2000 – Serotonin – Dopamine Antagonists Cap. 480. 479. pp 267-8. et al. P. Neuropsychobiology. 290. Marinescu D. WHO Drug Information. 812-4. Martin A. et al. 470. Windhager E. 34. 31. Wilner KD. 2001 – Risperidone in the Treatment of Behavioral Disturbances in Children and Adolescents with Borderline Intellectual Functioning: A Double-Blind. 474. Fairbanks J. 2003 May. Anziano RJ. Tohen M. Wagner KD. 2002 – Does cognitive function improve with quetiapine in comparison to haloperidol? Schizophrenia Research. Wilens TE. J Clin Psychopharmacol. Ritz L. Sweeney M. 2001. Pediatrics. Cates M. 49:Suppl 1. Young P. 2001 Nov. . Wiener J. 573-7. Tatarova IN. 2001. 101:8. 475. 2002. 2000 – Fluoxetine in the Treatment of Self-Mutilating Behavior. Davies M. Br J Clin Pharmacol. 2003 – Appropriate Therapeutic Targets for ADHD. 472. Psychopharmacology Bull. 2002 Fall. 485. 33-5. 482. 478. 2001 – Schizophrenia as a disease of the cerebral cortex. 2000 Lippincott Williams Wilkins 488. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 40:8. 2001 – Possible Relantionship Between Combined Plasma Concentrations of Risperidone Plus 9-hydroxyrisperidone and Extrapyramidal Symptoms. Sayce R. Nakamura J. In: Biederman J. 467. 629. Vitiello B. 239-48. Actualitå¡i – Editura Scorillo Craiova. 2003 – Recent Developments in Antipsychotic Use in Adults. Faird N. Mahurin R. Boisteanu P. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000 486. Binder C. March JS. Udristoiu T. 2000. Cohen L. Csenansky J. 2001 – Effects of Risperidone on Aberrant Behavior of Persons with Developmental Disabilities: I. 2000 Jul. 106:6. Spector SG. Hoff AL. USA. 2000 – Ziprasidone and the Activity of Cytochrome P450 2D6 in Healthy Extensive Metabolizers. 2000. WHO. Eur Neuropsychopharmacology. 1994. 464. 31. Crandall K. 183-5. 1999 – Absence of Cardiovascular Adverse Effects of Sertraline in Children and Adolescents. Abrams A. Ward-Chene L. 11:1. 2002 – Long-Term Safety and Efficacy of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behavior Disorders in Children with Subaverage IQs. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. International Schizophrenia Forum. Wyeth Whitehall Export GmbH – Efectin (venlafaxine HCl. 517-22. Schmitz B. 476. PA. J Clin Psychiatry. Nahshoni E. Kashnikova AA. Williams D. Snyder R. Volavka J.Editura Medicala Universitaria Craiova. Pfizer Inc. 2001 – Ghid terapeutic Depresie Majora. 2002 – Effects of Development on OlanzapineAssociated Adverse Events. Ueda N. Loosigian SR. Landau P. 462. UK 2002. Reese RM. Schroeder SR.A. Zarcone JR. Apseloff G. 22:6. 1439-46. Hellings JA. Klein R. affective disorder and anticonvulsivants drugs. Sinha V. Kim LV. 31. Velazques L. J Clin Psychiatry. 2002 – Fluoxetine Approved for Paediatric Use. 2002 – Seizures.360 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 458. March J. 2000 Lippincott Williams Wilkins 466. 471. chair. 481. Dreyfuss D. 465. Shores R. Wolkow R. 473. 459. 2001 – Valproic Acid and Risperidone. 2003 Mar. Young P. Clarius Press Ltd. 2002 Dec. 2001 Spring. Presented at the World Psychiatric Association. Gheorghe MD. 1995 – An Open Trial of Fluoxetine in Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder – New Clinical Drug Evaluation Unit Meeting. 483. 484. A Double-Blind Crossover Study Using Multiple Measures. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002. De Troch C. Greenhill L. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Marder S. Pultz J. 1990 – Behavioral Science 2nd Edition. 463. 2002:53. Bensason D.1990 477. 39:7. Wells BG. Biederman J.26 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Turgay A. Editura Medicalå Callistro. 2002 Sep. Neft D.R. March J. 487. 2001 – Sertraline in Child And Adolescent Psychiatry. VanKammen D. Michaels M. et al. Austria. Barcelona. Weizman A. 110:3. Gerber N. Lynn D. Wagner KD.M. Fisman S. J Child Adolesc Psychopharmacol. 866-7. Fleming K. 5-13. 2003 – Switching to Quetiapine in Patients with Schizophrenia Inadequately Responsive to or Intolerant of risperidone. 2002 May 18-23. Bergman RL. 2001. Tyano S. Udristoiu T. 2000 – Carbamazepine Cap. Wozniak J. 1995. 175-88.H. Presented at the 155th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. Klee B. 2002b – Safety and Efficacy of Sertraline in LongTerm Pediatric OCD Treatment: A Multicenter Study. Prima alegere pentru remisie). 64. Pine DS. 1994 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Chung H. Woods SW. Vienna. 129-33. 25-8. Voloshina VM. Michaelovsky E. Biederman J. Abikoff H.7a in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 44:3. Yoshimura R. Trimble MR. Walkup J. Weinberger D. 2001 Aug. 461. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. Messig M. Philadelphia. Dec 2002. Citrome L. 1999. Placebo-Controlled Pilot Trial. 12:3. McGlashan TH. Marinescu D. Riddle MA. 468. Spain. Gammon P. Van der Kolk BA.3. Gothelf D. Martin A. 55. Koren EV. 38. Miller AL. 2000 – Terapia Psihofarmacologicå. 568-75. 2001 Jun. 2003 – DRD4 Exon III Polymorphism and Response to Risperidone in Israeli Adolescents with Schizophrenia: A pilot Pharmacogenetic Study. Poster. Zalsman G. et al. 460. Hack S. Am J Ment Retard. Labellarte M. Cook EH. McCracken J. 2002 – Fluoxetine Pharmacokinetics in Pediatric Patients. 2000 – Neuroanatomie generalå ¿i clinicå. National Medical Series From Williams and Wilkinson. 2002a – Long-Term Sertraline Treatment of Pediatric OCD: Remission and Functional Status (abstract).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->