ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

COLABORATORI: Dr. Laura Mateescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Raluca Grozåvescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Iuliana Eparu Clinica Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“

Lucrare publicatå cu sprijinul: S.C. ROGER-GIL – Timi¿oara Dna. Director Rodica Blågåilå Gerot Desitin GlaxoSmithKline Lilly

Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti Catedra de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Conf. Dr. Iuliana DOBRESCU

Colectivul

EDITURII AMALTEA care a contribuit la realizarea acestei lucråri: Cristian Cârstoiu, Simona Derla, Antoaneta Dincå, Lucian Dumitrescu, Gabriela Fårcå¿anu, Tatiana Militaru, Ana-Maria Murariu, M.C. Popescu-Drânda, Corneliu Rusu, George Stanca, Mihaela Stanca

tehnoredactare computerizatå: AMALTEA TehnoPlus coperta: Simona Derla, Antoaneta Dincå editori: Dr. M.C. Popescu-Drânda Dr. Cristian Cârstoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale DOBRESCU, IULIANA
Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului

Iuliana DOBRESCU – Bucure¿ti: Amaltea, 2004 Bibliogr. ISBN 973-9397-93-X 615.01-053.2

Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului / Iuliana DOBRESCU ISBN 973-9397-93-X © 2004 – Editura Medicalå AMALTEA adresa: CP 9-8 Bucure¿ti internet: www.amaltea.ro / email: office@amaltea.ro

CUPRINS

Cuvânt înainte ------------------------------------------------------------------------------------ 13 1. Introducere (Dobrescu I.) ------------------------------------------------------------------ 17 1.1. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope --------------------------------- 17 1.2. Cercetårile psihofarmacologice la copil --------------------------------------------- 18 1.3. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului ----------------- 23 1.4. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------------------- 25 1.5. Complian¡a la tratament. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie ---------------------------------------------------------------- 29 1.6. Defini¡ii utile ------------------------------------------------------------------------------ 32 2. No¡iuni de neuroanatomie, psihofarmacologie ¿i neurochimie (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 34 2.1. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile cortico-subcorticale implicate în tulburårile psihice -------------------------------------------------------- 34 2.2. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie -------------------------------------------- 43 2.3. No¡iuni de farmacologie ---------------------------------------------------------------- 58 3. Tratamentul antipsihotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 74 3.1. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------------------- 74 3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice ----------------------------------------- 75 3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice ------------------------------- 75 3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori ----------------- 79 3.5. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) ----------------------------------------- 81 3.5.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori ------------------------------ 81 3.5.2. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------- 83 3.5.3. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------------------------------------------------------ 84 3.5.4. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent ---------------- 88 3.5.5. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice -------------------------------- 89 3.5.6. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice -------------------------- 93 3.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice ------------ 97 3.5.8. Neurolepticele depot --------------------------------------------------------- 97 3.6. Antipsihoticele atipice -------------------------------------------------------------- 99 3.6.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice/Ac¡iunea pe receptori ---------------------------- 100 3.6.2. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice -------------------------------------------------------- 102 3.6.3. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent ------------- 107 3.6.4. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice ----------------------------- 108 3.6.5. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent -------------------------------------------------------- 111 3.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice ---------- 115

6

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

3.6.8. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent ------------------------------------ 115 3.7. Studii clinice -------------------------------------------------------------------------- 117 4. Tratamentul antidepresiv la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) --------------------------------------------------------------- 159 4.1. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------- 159 4.2. Clasificarea medicamentelor antidepresive -------------------------------------- 159 4.3. Efecte clinice -------------------------------------------------------------------------- 160 4.4. Antidepresivele triciclice, tetraciclice ¿i ciclice atipice ----------------- 165 4.4.1. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice ------- 165 4.4.2. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri- ¿i tetraciclice ------------------------------------------------------------ 166 4.4.3. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent ------------ 169 4.4.4. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice ------------------------- 170 4.4.5. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice ------- 172 4.4.6. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice ----------------------------------------------------- 175 4.4.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice -------- 177 4.5. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei --------- 177 4.5.1. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 178 4.5.2. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 179 4.5.3. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------- 182 4.5.4. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ------------------------------------------------------- 184 4.5.5. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ---------------------------------------- 187 4.5.6. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ---------------------------------------------------- 190 4.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 191 4.6. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina -------------------------------- 191 4.6.1. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei --------------------- 191 4.6.2. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei ---------------------- 192 4.6.3. Indica¡iile mirtazapinei ----------------------------------------------------- 192 4.6.4. Contraindica¡iile mirtazapinei --------------------------------------------- 192 4.6.5. Efectele secundare ale mirtazapinei ------------------------------------ 192 4.6.6. Utilizarea clinicå a mirtazapinei ------------------------------------------ 193 4.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei ---------------------- 193 4.7. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina ------ 193 4.7.1. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei --------------------- 193 4.7.2 . Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei ----------------------- 194 4.7.3. Indica¡iile venlafaxinei ----------------------------------------------------- 194 4.7.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei ---------------------------- 194

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

7 195 195 196 196 196 197 197 197 198 199 199 200 200 200 200 201 201 201 201 202 202 202 203 203 203 203 204 204 204 205 205 205 206 206 206 207 207 207 208 209 209 209 210 210

4.7.5. Efectele secundare ale venlafaxinei -----------------------------------4.7.6. Utilizarea clinicå a venlafaxinei -----------------------------------------4.7.7. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei ---------------------4.8. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul -----4.8.1. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului -------------------4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului --------------------4.8.3. Indica¡iile bupropionului ---------------------------------------------------4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului -------------------------------------------4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului ---------------------------------4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului ----------------------------------------4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina -------------------------------------4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei ---------------------4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei -----------------------4.9.3. Indica¡iile reboxetinei ------------------------------------------------------4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå --------4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå ---------------4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei ------------------------------------------4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei ----------------------4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona ----------------------4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei ----------------------4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei ------------------------4.10.3. Indica¡iile trazodonei ------------------------------------------------------4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei ----------------------------------------------4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei -------------------------------------4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei -------------------------------------------4.10.7. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei -----------------------4.11. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona ---------------------4.11.1. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei -------------------4.11.2. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei ---------------------4.11.3. Indica¡iile nefazodonei ----------------------------------------------------4.11.4. Contraindica¡iile nefazodonei --------------------------------------------4.11.5. Efectele secundare ale nefazodonei -----------------------------------4.11.6. Utilizarea clinicå a nefazodonei -----------------------------------------4.11.7. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei ---------------------4.12. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) -------4.12.1. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei -------------------------4.12.2. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.3. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.4. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------------------4.12.5. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei ---4.12.6. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------4.12.7. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------4.13. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent (Eparu I.) -------------------------------------------------------------------------------

3.250 5. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului -------.5. Gabapentinul -------------------------------------------------------------.259 5.3.232 5.245 5.3. Efectele secundare ale lamotriginei ------------------------.5.252 5. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei ----.3.3.257 5.1.3.2.261 5.256 5.4.241 5.4. Efectele secundare ale topiramatului ----------------------.7.3..246 5.244 5.6. Tratamentul stabilizator al dispozi¡iei/timostabilizator la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.3.6. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei -----------.) --------------------------------. Modificarea testelor de laborator ----------------------------.3.6. Utilizarea clinicå a topiramatului ----------------------------.243 5.3.258 5.2.4. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.3.3.5. Utilizarea clinicå a acidului valproic ------------------------. Efectele secundare ale acidului valproic ------------------.3.6.3.4.3.3.4. Indica¡iile acidului valproic ------------------------------------.3. Contraindica¡iile carbamazepinei ----------------------------.6.3.5.3. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.3.1.255 5.2.3. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante ----------------------------------------------------------. Interferen¡ele cu testele de laborator ----------------------. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.3.3.232 5.6. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic ----.3.1. Indica¡iile lamotriginei -----------------------------------------.3. Clasificare -----------------------------------------------------------------------------. Indica¡iile carbamazepinei ------------------------------------. Lamotrigina ---------------------------------------------------------------.261 5.3.1.3.263 .248 5.7.253 5.245 5. Topiramatul ---------------------------------------------------------------.7.257 5.5.232 5.3.3. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului ---------.3.7. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.263 5.1.260 5. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.6.245 5.232 5. Utilizarea clinicå a lamotriginei ------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului --------.7.5.7.3.8 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 5.3.6.6. Grozåvescu R.3.3.3.4.5.5. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic -----. Carbamazepina -----------------------------------------------------------. Introducere ------------------------------------------------------------------.6.2. Efectele secundare ale carbamazepinei ------------------.4.3.260 5.258 5.3.5.3. Acidul valproic -----------------------------------------------------------.255 5.263 5.3.4.3.5.259 5.3.232 5.4.7.5. Indica¡iile gabapentinului --------------------------------------.8.2.247 5.4.257 5.3.2.3. Timostabilizatoarele anticonvulsivante -------------------------------------.4.4.255 5.3.6. Utilizarea clinicå a carbamazepinei -------------------------.3. Efectele secundare ale gabapentinului --------------------.3.258 5.255 5. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------.3.1.242 5. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului -------.4.3. Utilizarea clinicå a gabapentinului --------------------------.3. Indica¡iile topiramatului ----------------------------------------.5.242 5.3.262 5.5. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic ---.3.3.263 5.7.3.234 5.2.3.3.253 5. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei ---------.6.260 5.7.261 5.3.7. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei ----.247 5.248 5.3.7.6.7. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului ------.7. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei -----.3.1.

2.4.276 6. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare -----------------6. Tratamentul anxiolitic ¿i sedativ-hipnotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.3. Litiul -----------------------------------------------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale litiului ----------------------------. Medicamentele neurotrofice la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.3.4.265 5.2.4.3.275 5.4. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor -------------6. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------------------7. Contraindica¡iile buspironei ----------------------------------------------6.1.1.4.4.4.2. Efectele adverse ale buspironei ----------------------------------------6. Mateescu L. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei ------------------------6. Clasificarea neurotroficelor ---------------------------------------------------------7. Benzodiazepinele ------------------------------------------------------------------6.2.2. Piritinolul ----------------------------------------------------------------------------7.5.275 5. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------6.) ---------------------------------------------------------------7.6. Efectele clinice ale benzodiazepinelor ---------------------------------6. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i -----6. Piracetamul --------------------------------------------------------------------------7.267 5.5.3.4. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei -----------------------7.2. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei ----------------------6.) --------------------------------------------6.3.5. Mateescu L.264 5.6. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului ------------------7.5.4.8. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent ---------------------------6.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9 5. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor --------------6.1. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului -----------------------------.4. Efectele secundare ale piracetamului ---------------------------------7.5.4.4.7.1.5. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului ------------------------------------- 277 277 278 278 278 278 283 283 287 288 288 290 292 292 292 293 294 294 294 294 295 296 296 296 296 296 301 301 301 301 302 302 302 302 302 .4. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent -----------------------7.3.. Introducere ------------------------------------------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului -------------------7.4.4.271 5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------------------. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent ------------7. Efectele secundare ale benzodiazepinelor ---------------------------6. Indica¡iile litiului ------------------------------------------------------------.5.1. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent -----------------6.6.4. Efectele secundare ale litiului -------------------------------------------. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------7.3.264 5.5.1.7.4.4.3.4.5.1.4..274 5. Utilizarea clinicå a litiului -------------------------------------------------.3.3.4. Contraindica¡iile benzodiazepinelor ------------------------------------6.7.6.4.3.4.4. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului ----------------------7. Mecanismele farmacocinetice ale litiului ------------------------------.4.5.2.4.3.267 5. Contraindica¡iile piracetamului ------------------------------------------7.5. Introducere ----------------------------------------------------------------------------6.5.8. Studii clinice (Eparu I. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i ---------------6.) ------------------------------------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor -------------6. Buspirona ----------------------------------------------------------------------------6.5.

2. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba ------------------.5.7. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba -------------------------.1.11.312 7. Meclosulfonat -----------------------------------------------------------------------.1. Contraindica¡iile administrårii vincaminei -----------------------------.305 7. Efectele secundare ale meclosulfonatului ----------------------------.7.309 7.4.303 7. Contraindica¡iile administrårii lecitinei ----------------------------------. Tonotil-N ------------------------------------------------------------------------------.306 7.3.304 7.5.5.305 7.305 7. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------.312 .3.303 7.5. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------------------.309 7.9. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent --------------------------.2.3.307 7.5.307 7.7. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent ----------------------------. Efectele secundare ale piritinolului -------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului ---------------------.3.10.312 7.311 7.12.11.310 7.308 7.8.311 7.7. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent ----------------.3.303 7.4.10.306 7.303 7.9.2.1.3. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat --------------------------.4.5. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N -------------------------------.312 7.308 7.312 7.7. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent ---------------. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent -------------------------------.4.1.1. Ginkgo Biloba EGb761 ----------------------------------------------------------.8.312 7. Efectele secundare ale Cerebrolisynului ------------------------------.9.5.5.5.11. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei -----------------------.305 7. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent -----------------.8.309 7.305 7.4.8.6.304 7. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------.307 7.3. Efectele secundare ale Tonotil-N --------------------------------------.7. Mentat (BR-16A) --------------------------------------------------------------------. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------------------. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------.309 7. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului ---------------. Lecitina --------------------------------------------------------------------------------.4.1. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------------------.311 7.312 7.6. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului -------------.5. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent ---------------------.10.311 7.12.311 7.6. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------. Efectele secundare ale Mentat ------------------------------------------.10.12.10 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.1. Contraindica¡iile administrårii Mentat -----------------------------------.2. Cerebrolisyn -------------------------------------------------------------------------. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent ---------------------------.10.6. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba -----------------.8.6.5.11. Efectele secundare ale lecitinei ----------------------------------------.309 7.5.305 7.307 7.12.8. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului -----------------.2.1.7.2. Efectele secundare ale vincaminei ------------------------------------.305 7.9.12.2.303 7.312 7.3.4. Piridoxina ----------------------------------------------------------------------------.6. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei ---------------------------.303 7.12.311 7. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei ----------------------. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N -----------------------.304 7.4.9.303 7. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului -----------------------. Vincamina ---------------------------------------------------------------------------.8.11.307 7.11.4.311 7.308 7.6. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba --------------------------------.2. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------------------. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------.306 7.6.9.10.4.303 7.

Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------.5.13.2.315 8.4. Efectele secundare -------------------------------------------------------.316 8. Efectele clinice -------------------------------------------------------------. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent -----------------------------------.2.10. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului ---------------------7.2.10.5.333 8.1.333 8. Clasificare -------------------------------------------------------------------.1.315 8. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat ------------------7.332 8.13.4.3.13. Introducere ------------------------------------------------------------------.332 8. Efectele adverse -----------------------------------------------------------.9.2.13.335 9.328 8.14.1.1.2.13.3.2.7. Eparu I. Mecanismele farmacodinamice -----------------------------------------.334 8. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat ----------7. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.1.334 8.1.2.14. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------. Tratamentul specific al tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.323 8.1. Observa¡ii clinice ¿i terapeutice legate de experien¡a personalå a autorilor (Dobrescu I.318 8. Mecanismele farmacocinetice ------------------------------------------.1. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului --------------7. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent -------7.321 8. Utilizarea clinicå a atomoxetinei ----------------------------------------.337 Bibliografie -------------------------------------------------------------------------------------. Colina glicerofosfat ---------------------------------------------------------------7.14. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat -------------------------7.320 8.3.1.) --------------------------------------------------.4.8.9. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei -------------------. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei ---------------------.2.5.335 8.335 8. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent ------------------7.1.2.316 8.13.4. Efectele clinice -------------------------------------------------------------.335 8. Utilizarea clinicå -----------------------------------------------------------. Studii clinice ------------------------------------------------------------------------.318 8.2.2.1.14.1. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------------------------------------------------------7.2. Atomoxetina -------------------------------------------------------------------------.7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 11 313 313 313 313 313 313 313 313 313 314 314 314 7.1.3..6.346 .332 8. Efectele secundare ale meclofenoxatului ------------------------------ 8.14.315 8. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent ------------------------.6.1. Meclofenoxat ------------------------------------------------------------------------7.14.334 8.) ------------------------.2. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------. Indica¡iile la copil ¿i adolescent -----------------------------------------.8.3.333 8.1. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.5.2.2. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------7.

.

pe larg ¿i utilizând cele mai noi informa¡ii din studiile clinice de datå foarte recentå. A doua calitate a lucrårii este caracterul ei viu. Dr. cu siguran¡å. Fiecare capitol cuprinde finalmente trecerea în revistå a fiecårui preparat utilizat în prezent în clinica de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului într-o manierå exhaustivå (caracterizare chimicå. Autoarea. efecte adverse etc. Sunt prezentate cele mai recente informa¡ii privind no¡iuni de neuroanatomie. Iuliana Dobrescu. prescrip¡iile la copil necesitå o atentå judecatå clinicå ¿i minu¡ioaså urmårire in timp.) pentru a putea prezenta apoi. structurå chimicå. iar practicienii psihiatriei copilului ¿i adolescentului din ¡ara noastrå aveau nevoie. Exhaustivå este ¿i lista agen¡ilor .M. se ¿tie. necesare pentru în¡elegerea completå ¿i aprofundatå a temei centrale a cår¡ii. argumentat. neurochimie. arsenalul psihofarmacologic modern disponibil în aceastå specialitate medicalå a devenit impresionant în ultimii 15 ani. abordeazå – în debutul lucrårii – temele generale introductive. ¿eful Clinicii de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului a U. asupra indica¡iilor ¿i contraindica¡iilor. avantajele ¿i dezavantajele prescrip¡iei unei categorii de psihotrope sau ale alteia.. „Carol Davila“. Prima calitate a cår¡ii este caracterul monografic pe care autoarea a ales så îl confere materialului prezentat. Într-adevår. fårå så fie omiså importanta problemå a interac¡iunilor medicamentoase). cât ¿i la noi. afinitate fa¡å de receptori etc. alåturi de cî¡iva colegi tineri din colectivul pe care îl conduce. de experien¡å tråitå în practica clinicå de zi cu zi a autoarei ¿i colaboratorilor domniei sale. cu atât mai mult cu cât.F. precum ¿i a experien¡ei acumulate în prescrierea acestora. atât în alte pår¡i ale lumii. este o premierå în literatura ¿tiin¡ificå medicalå de la noi.a. de o sintezå asupra modalitå¡ilor de a utiliza în clinicå noile substan¡e psihotrope. Fiecare categorie de psihotrope este de asemenea abordatå dupå o schemå descriptivå amånun¡itå (clasificare. principii de administrare a psihotropelor la aceastå grupå de vârstå cu risc. date actuale despre complian¡a la tratament (obiectiv major în terapeutica psihiatriei infantile) ¿. farmacologie. farmacocineticå.Cuvânt înainte Lucrarea propuså de d-na Conf. datå fiind marja mai îngustå dintre efectele clinice ¿i cele adverse. farmacodinamie.

dar ¿i a tuturor medicilor. prin apari¡ia acestei valoroase lucråri. la ceea ce practica pediatricå reprezintå în particular. În acest context. în efortul lor de a prezenta cele mai moderne concep¡ii ¿i descoperiri din psihiatria actualå. în ultimele 2-3 decenii. apari¡ia lucrårii de fa¡å reprezintå un eveniment ¿tiin¡ific major. de concep¡ie ¿i de pionierat pe care a depus-o în elaborarea acestei cår¡i ¿i så remarcåm ceea ce. de altfel. cu spectre adaptate de prescrip¡ie. Capitolul 9 cuprinde o pasionantå (ca stil de expunere ¿i informa¡ie utilå transmiså cititorului) ¿i instructivå sintezå a experien¡ei proprii a colectivului de autori. Conf. de fapt.M.terapeutici prezenta¡i. de orice specialitate. care vin în contact.F „Carol Davila“ Bucure¿ti Psihopatologia copilului ¿i adolescentului reprezintå o piatrå grea de încercare pentru oricare medic. cu finalitate profitabilå pentru micii/tinerii ei pacien¡i. Autorii. fiind supu¿i unui efort permanent de adaptare a schemelor recunoscute ¿i aplicate la adult. Aceasta este. Nu sunt omise nici neurolepticele clasice sau antidepresivele primei genera¡ii. care a caracterizat acest colectiv de-a lungul deceniilor. ceea ce constituie fårå îndoialå un fapt pozitiv pentru o specialitate aflatå. Al. dr. pediatru sau specialist în psihiatria pediatricå. fie el specialist în medicina de familie. de informare. U. Recomandåm cu toatå convingerea aceastå carte pentru a intra în bibliografia obligatorie a tuturor psihiatrilor de copii. î¿i aratå acum. Dan Prelipceanu ªeful Catedrei de Psihiatrie. ¿tiam mai de mult privitor la colectivul acestei clinici bucure¿tene de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. o altå calitate a cår¡ii. roadele. Medicii cu experien¡å s-au confruntat adesea cu procesul de „adultomorfizare“ în tratamentul bolilor psihice ale vârstelor fragede. a cårei concluzie generalå este un optimism terapeutic bine argumentat ¿i bine temperat. cu problematica copilului ¿i a adolescentului. ca ¿i pentru familiile acestora ¿i pentru societate în general. încå o datå. au reu¿it så integreze . care continuå så råmânå în uz în noile condi¡ii. Obregia“: atmosfera de colegialå emula¡ie ¿i de asigurare a unei continuitå¡i benefice a genera¡iilor de speciali¿ti. în practica lor curentå. Nu ne råmâne decât så o felicitåm pe autoare pentru munca remarcabilå. într-o restructurare conceptualå ¿i terapeuticå importantå.

care vor putea fi mai u¿or pozi¡ionate. pe micul pacient ¿i pe familia acestuia. dar ¿i o „umanizare“ a aspectului pragmatic. doze.. dacå nu cumva îi decep¡ioneazå.. deopotrivå! ªi. comunicarea este un factor determinant în reu¿ita unei terapii. În rela¡ia medic-pacient-familie. dåruire. era nevoie de un îndrumar. dupå validarea lor. Sunt prezentate ¿i perspectivele terapeutice. Cartea de fa¡å deschide calea integrårii literaturii psihiatrice române¿ti în circuitul bibliografic interna¡ional. inteligen¡å ¿i iubire. cuprinzând importante note explicative care dau claritate informa¡iei. neuropsihofarmacologiei ¿i studiilor clinice de profil. nu în ultimul rând. ¿coalå. temele referitoare la particularitå¡ile psihopatologiei infantile pot deveni un excelent îndrumar pentru viitorii practicieni. muncå. ghiduri de diagnostic. Acest fapt vine în ajutorul tuturor cititorilor cår¡ii. au darul de a exemplifica aspecte tipice. efectele pozitive se laså multå vreme a¿teptate. pe medicul curant! Prezentårile de caz. copilul ¿i adolescentul sunt privi¡i în ansamblul mediului lor de via¡å (familie. Aceste intersec¡ii sunt multidirec¡ionale. În labirintul de ghiduri terapeutice. Dacå teoria purå nu trece cu succes pragul spre aplicarea clinicå. Era necesarå nu numai o selec¡ie a descoperirilor teoretice recente. societate). un bagaj bogat de cuno¿tin¡e teoretice pare a nu fi suficient. trecerea în revistå a tuturor psihotropelor utilizate în practica modernå subliniazå particularitå¡ile de utilizare la vârstele tinere. Expuse într-un mod accesibil (dar nicidecum facil). mai ales. Astfel. „trucuri“ specifice. rodul unei îndelungate ¿i pasionate experien¡e clinice. concep¡ii ¿i postulate. cu prescurtåri ¿i scale moderne de evaluare. care stau la baza tratatelor medicale interna¡ionale. cu partea aplicativå din clinicå ¿i din via¡a de zi cu zi. logicå. Dar. pe medic. Cum altfel am putea îngriji un suflet de copil aflat în suferin¡å? Irina Dan Medic primar psihiatru Doctor în medicinå . indica¡ii. întâlnite în psihiatria pediatricå. dar. afectându-i pe to¡i cei implica¡i. De asemenea. Desfå¿urarea capitolelor este cursivå. contraindica¡ii. în final.aspecte ale cercetårii fundamentale. pe cele deosebite. cu interdependen¡ele ¿i influen¡ele pe care le suportå. aflate încå în cercetare. demonstrând talent. familiarizându-i cu termeni specifici psihiatriei.

.

1 INTRODUCERE 1. s-au ob¡inut prin studii controlate. care erau numai pentru câteva tulburåri. dar nu înainte de a discuta despre particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie la copil. ne-am stråduit så utilizåm cât mai multe studii recente de psihofarmacologie pentru medicamentele aprobate de FDA la copil ¿i adolescent. „propuså pentru a fi aprobatå“ sau „neaprobatå“ la copil ¿i adolescent. în marea lor majoritate. dar ¿i studii aflate încå în lucru. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope În urmå cu 20 de ani. atât pentru antipsihoticele atipice. iar pentru copil ¿i adolescent dozele au fost calculate prin extrapolarea rezultatelor ob¡inute la adult. dar ¿i pentru cele mai noi molecule de antidepresive. Aståzi asiståm la o adevåratå „invazie“ de substan¡e psihotrope. în psihofarmacologia pediatricå existau doar câteva grupe de medicamente. În materialul pe care îl vom prezenta în continuare. ¡inând seama de particularitå¡ile acestor categorii de vârstå. Este evident. în manualele de neuro-psihiatrie a copilului. În urmå cu douå decenii. precizând ¿i „statutul“ de substan¡å „aprobatå de FDA“. fie cå este vorba de studii „double blind – placebo“ sau „open label trial“. cu particularitå¡ile de indica¡ii ¿i administrare la copii ¿i adolescen¡i. s-a ajuns aståzi la un spectru mult lårgit al recomandårilor. precum ¿i alte medicamente mai nou introduse în tratamentul tulburårilor psihice. se poate scrie o carte întreagå despre substan¡ele folosite în tratamentul tulburårilor psihice ale copilului ¿i adolescentului. Informa¡iile despre noile genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. Aståzi. „double-blind – placebo“ la adult. cå de la indica¡iile ini¡iale. . Încercåm în lucrarea de fa¡å så prezentåm medica¡ia psihotropå. precizând pentru fiecare substan¡å în parte rezultatele cercetårilor.1. exista un mic tabel cu medicamente psihotrope.

mai ales cå în aceste domenii s-au fåcut progrese foarte mari în ultimii 10 ani. 1. no¡iuni despre receptori ¿i transport interneuronal. ca apar¡inând tulburårii psihice respective. iar studiul acestor molecule psihotrope aduce în permanen¡å noi informa¡ii. • inabilitatea copilului (mai ales a copilului cu autism) de a comunica experien¡a post tratament.2. durerile abdominale. cât ¿i pe dovezi din literatura de specialitate. • dificultå¡i de definire a „succesului terapeutic“. deoarece ei nu reclamå scåderea apetitului. 2000. 1996. cât ¿i medicul trebuie så lucreze ca o echipå în . mai ales la cei cu întârziere mintalå sau autism. Urmårirea efectelor secundare este dificil de fåcut la copii. precum iritabilitatea. 2002): • deficitul consensual privind criteriile de diagnostic ¿i instrumentele de måsurare a variabilelor dependente. Bristol et al. Cercetårile psihofarmacologice la copil Cercetårile psihofarmacologice la copil se confruntå cu urmåtoarele dificultå¡i (Arnold et al. profesorii sau educatorii. iar studiile clinice randomizate la copil sunt în numår foarte redus. iar medicii de familie sau educatorii pot confunda efectele secundare cu boli digestive intercurente. Deocamdatå. atât familia. • varietatea simptomelor secundare ¿i laturile heterogene (prezen¡a comorbiditå¡ii la copil). 1997.18 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom aduce argumente bazate atât pe experien¡a personalå. cita¡i de Carol Schall. nu este func¡ionarea normalå a¿teptatå de familie. existå studii care folosesc „open label“ ¿i foarte pu¡ine studii care folosesc metoda de cercetare „double blind – placebo controlled“ pentru måsurarea efectelor tratamentului. Pentru a putea evalua corect raportul dintre beneficiile ¿i riscurile tratamentului. precum ¿i no¡iuni de neurochimie. care. • dificultå¡ile copiilor de a participa la evaluårile structurate. am considerat necesar så reamintim ariile neuroanatomice implicate în psihofarmacologie. În primele capitole. Mul¡i autori considerå cå cercetarea psihofarmacologicå la copil se aflå în primele etape. diareea. care apar frecvent la ace¿ti copii sau nu interpreteazå simptome. • dificultatea de a ob¡ine loturi suficient de mari pentru a fi semnificative statistic. uneori.

tipul epidemiologic al studiului ¿i durata acestuia. se vor ob¡ine mai multe informa¡ii corecte privind administrarea acestor noi genera¡ii de psihotrope la copil ¿i adolescent. Tratamentul psihotrop la copii trebuie så aibå în vedere în principal riscul efectelor secundare ¿i apoi beneficiul medica¡iei. în revistele de psihofarmacologie. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. Literatura ultimilor ani cuprinde relativ pu¡ine studii psihofarmacologice care au ca ¡intå popula¡ia cu vârste cuprinse între 3-18 ani. La copil ¿i adolescent. Trecerea în revistå a studiilor farmacologice la copil ¿i adolescent în ultimii cinci ani dovede¿te interesul pe care clinicienii îl aratå moleculelor de nouå genera¡ie. Rezultatele ob¡inute în cele douå grupe sunt comparate pentru a vedea dacå tratamentul investigat este eficace în tratarea tulburårii. fie cå este investigatorul sau participantul. care aratå cå. monitorizarea ¿i evaluarea efectelor medica¡iei. Precizåm cå în ultimii ani existå extrem de pu¡ine studii care så se fi ocupat de tratamentul cu antidepresive triciclice. încet. Studiul deschis (open-label study) este un studiu clinic în care doctorii ¿i participan¡ii ¿tiu ce medica¡ie este administratå.1. în timp ce substan¡a testatå este datå unui alt grup. benzodiazepine ¿i neuroleptice clasice la copil ¿i adolescent. în ultimii 5 ani. foarte pu¡ine studii sunt aprobate de FDA. Studiul controlat (placebo) [(placebo) controlled study] este un studiu în care o substan¡å inactivå (placebo) sau un tratament standard pentru acea boalå este administratå unui grup de participan¡i (grup de control). am dori så facem ni¿te precizåri referitoare la caracteristicile fiecårui tip de studiu (având ca surså criteriile FDA). face o trecere în revistå a studiilor psihofarmacologice efectuate la copil ¿i adolescent ¿i a avut ca surså a informa¡iilor studiile publicate în revistele americane ¿i europene de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului. pe site-ul Medline precum ¿i pe alte site-uri ce oferå informa¡ie medicalå. Ordonarea s-a fåcut în func¡ie de medicamentul studiat. Tabelul 1. . dar existå din ce în ce mai multe comunicåri de caz sau studii pe loturi mici. Studiul simplu orb (single-blind study sau single-masked study) este un studiu în care o parte. Deoarece ar putea exista confuzii în interpretarea studiilor din tabel ¿i pentru a u¿ura întelegerea datelor prezentate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 19 administrarea. încet.

20 Studii prospective Studii pe termen lung Studii deschise Masi 2002 Silver 2003 Studii controlate Studii de caz Studii retrospective Medicamentul Studii de caz Chalasani 2001 Tulburarea / simptomul Studii pe termen scurt Studii deschise Studii controlate Episod maniacal Activitate motorie Risperidona excesivå secundarå leziunilor cerebrale anoxice Maneeton 2001 Durst 2000 Heitun 2001 Turgay 2002 Fasten Boon-Yashidi 2002 Malone 2002 Clozapina Agresivitate Agresivitate McCraken 2002 Morant 2001 Aman 2002 Snyder 2002 Buitelaar 2001 Van Bellinghen 2001 Cesena 2002 TDP Masi 2001 Findling 2000 Kafantaris 2001 Newman 2000 Lombroso 1995 Friedlander 2001 Simeon 2002 Gaffney 2002 Dion 2002 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1. Studii psihofarmacologice la copil ¿i adolescent Tulburåri de conduitå Episod maniacal cu trasåturi psihotice Anorexie Sindrom Tourette ¿i ticuri cronice Dizabilitå¡i de dezvoltare Kozlova 2001 Schizofrenie Boli psihice rezistente la tratament Gothelf 2003 .1.

1.Olanzapina Malek-Ahmandi 1998 TDP Potenza 1999 Kemner 2002 Malone 2001 Horrigan 1997 TDP cu hiperactivitate Schizofrenie Kumra 1998 Findling 2003 Sholevar 2000 Boachie 2003 Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Anorexie Episod maniacal sau mixt Frazier 2001 Karam-Hage 2000 Soderstrom 2002 Mehler 2001 Chang 2000 Khouzam 2000 Quetiapina McConville 2001 Episod maniacal DelBello 2002 Episod psihotic Shaw 2001 McConville 2000 Parraga 2001 Reimherr 2002 Grcevich 2001 Hayden 2001 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Robertson 2000 McDougle 2002 Schizofrenie Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Ziprasidona TDP Sindrom Tourette Tabelul 1. (continuare) Sallee 2000 21 .

1.22 Sertralina Cook 2001 Anxietate TOC Voloshina 2001 Compton 2001 Voloshina 2001 Johnston 1993 Wagner 2002 Lombroso 1995 Wagner 2002 Nixon 2001 Rynn 2001 March 1998 Voloshina 2001 Keller 2001 Neziroglu 2000 Sharma 2000 Walkup 2002 Semerci 2000 Liebowitz 2002 Velazques 2000 Paroxetina Fluvoxamina Kano 2001 Fluoxetina Depresie majorå Depresie majorå Enurezis TOC Anxietate TOC Riddle 2001 Anxietate Depresie De Long 2002 Alcami 2000 Cornelius 2001 Geller 2001 Riddle 1992 Birmaher 2003 Emsile 2002 TDP TPD = Tulburåri pervazive de dezvoltare TOC = Tulburarea obsesiv compulsivå THDA = Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1. (continuare) .

deoarece nici a¿teptårile doctorului nici ale pacientului nu vor afecta rezultatul. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului Beneficiile noilor tratamente psihotrope s-au våzut nu numai la adult.3. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. Studiul randomizat (randomized trial) este un studiu în care participan¡ii sunt randomiza¡i (ale¿i la întâmplare) så participe la unul din douå sau mai multe ramuri ale studiului clinic. Inten¡ioneazå så strângå informa¡ii adi¡ionale care så evalueze rela¡ia globalå risc – beneficiu. Au ca scop ¿i determinarea efectelor adverse ¿i riscurilor pe termen scurt. 3. Randomizarea diminueazå diferen¡ele între grupuri prin distribu¡ia egalå a persoanelor cu caracteristici particulare în toate bra¡ele studiului. poate include participan¡i sånåto¿i sau pacien¡i. Studiile de faza a IV-a (phase IV trials) sunt studiile post-marketing care inten¡ioneazå så delimiteze informa¡ia aditionalå inclusiv riscurile. 1. Studiile de faza a II-a (phase II trials) sunt studiile clinice controlate conduse pentru a evalua eficacitatea unui medicament pentru o anume indica¡ie sau indica¡ii la pacien¡i cu o anume tulburare sau condi¡ie în studiu. så ob¡inå dovezi timpurii asupra eficacitå¡ii medicamentului. Studiile dublu orb sunt considerate a produce rezultate obiective. research study) este un studiu de cercetare care încearcå så råspundå la întrebarea dacå noul medicament este sigur ¿i eficace.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 23 Studiul dublu orb (double-blind study sau double-masked study) este un studiu în care nici o parte. Are patru etape: 1. beneficiile ¿i utilizarea optimå a medicamentului. 2. . medical research. 4. Studiile de faza I (phase I trials) sunt studiile ini¡iale care inten¡ioneazå så determine metabolismul ¿i ac¡iunile farmacocinetice ale medicamentului în organismul uman. fie cå este medicamentul care este testat fie cå este placebo. Studiul clinic (clinical trial. ci ¿i la copil ¿i adolescent. nici participantul nici investigatorul. efectele adverse asociate cu cre¿terea dozelor. Studiile de faza a III-a (phase III trials) cuprind studii extinse controlate ¿i necontrolate ce au loc dupå ce au fost ob¡inute dovezi preliminare sugerând eficacitatea unei substan¡e.

. antidepresive triciclice ¿i tetraciclice. de asemenea.24 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În ultimii ani. dispunem ¿i de zuclopentixol ¿i ziprasidonå. în spital ajungând doar pacien¡ii cu forme severe sau cei incorect trata¡i. • Comportamentul agresiv. În ultimii ani. butirofenone. Nu numai tulburårile psihotice beneficiazå de aceste progrese. noile antidepresive. topiramatul. calitatea vie¡ii acestor copii a crescut. îmbogå¡indu-se astfel performan¡ele ¿colare ¿i acceptarea acestor copii în colectivitate. ci ¿i depresiile. precum lamotrigina. noi formule de benzodiazepine ¿i anticomi¡iale de a treia genera¡ie. maladie atât de rezistentå la medica¡ia din vechea genera¡ie. putând fi încadra¡i ¿colar corespunzåtor. • Sindromul hiperkinetic beneficiazå din plin de noile asocia¡ii medicamentoase. De¿i în urmå cu 20 de ani paleta medica¡iei la care aveam acces era formatå numai din fenotiazine. anorexia mentalå. aståzi ne bucuråm de noi molecule cum sunt cele din grupul antipsihoticelor atipice. am asistat la o scådere a cazurilor noi de „episod psihotic acut“ internate ¿i aceasta datoritå interven¡iei rapide cu antipsihotice atipice la nivelul policlinicilor teritoriale. tulburårile disruptive cu agresivitate. din categoria tratamentului injectabil. se poate ameliora în prezent. recomandatå la ace¿ti copii. • Se pot ob¡ine remisiuni de foarte bunå calitate în tulburårile psihotice. cât ¿i formele severe de ticuri – sindromul Tourette. gabapentinul etc. alåturi de redutabila clorpromazinå. se folosesc din ce în ce mai frecvent antipsihotice atipice. atât de greu tolerat atât de familie cât ¿i de ¿coalå. barbiturice ¿i antiepileptice de tipul valproatului ¿i carbamazepinei. poate fi sim¡itor ameliorat sub noile formule terapeutice. • Intervalul liber dintre episoadele tulburårii bipolare a crescut evident sub tratament cu stabilizatori ai dispozi¡iei. îmbogå¡indu-se contactul psihic ¿i crescând astfel eficacitatea måsurilor terapeutice. Administrarea acestor medicamente a dus la schimbarea stårii de sånåtate a popula¡iei infantile: • Se poate vindeca un numår foarte mare dintre pacien¡ii cu epilepsie. copilul fiind mai permeabil la maniera educa¡ionalå specificå. autismul infantil ¿i sindromul hiperkinetic. • Sindromul Tourette. tulburårile anxioase. • În autismul infantil sau în tulburårile din spectrul autismului. benzodiazepine.

6. tulburarea psihiatricå ¿i calitatea vie¡ii persoanei. citat de Remschmidt. Folosi¡i un plan ¿i o echipå multidisciplinarå pentru recomandarea medica¡iei ¿i îngrijire. familiile preferând formulele naturale. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent Kala Chnik.4. 2. Principiile „pentru“ sunt urmåtoarele: 1. precum ¿i despre complian¡a la tratament. 1998. 4. Trebuie efectuate evaluåri sistematice ale statusului clinic. 1. Trebuie men¡inute cele mai mici doze posibile indicate de prospect. care pot avea progrese remarcabile dacå le sunt controlate pulsiunile agresive ¿i stårile depresive. care au un spectru din ce în ce mai larg. men¡ionåm copiii cu deficit intelectual ¿i tulburåri emo¡ionale ¿i de comportament. a considerat cå existå 10 principii „pentru“ ¿i 4 „împotrivå“ în ceea ce prive¿te administrarea medica¡iei psihotrope. 7. ob¡inute din plante. Medica¡ia psihotropå este reprezentatå de substan¡e prescrise pentru îmbunåtå¡irea sau stabilizarea afectivitå¡ii ¿i dispozi¡iei. Trebuie monitorizatå prezen¡a sau absen¡a dischineziei tardive la copilul care prime¿te medica¡ie antipsihoticå. Trebuie observatå prezen¡a sau absen¡a efectelor secundare. 9. unele fiind substan¡e de sintezå. 8. Folosi¡i medica¡ie psihotropå numai pentru un diagnostic psihiatric sau un comportament bine definit care poate beneficia de aceastå medica¡ie. 5. iar altele constituind substan¡e naturale. Trebuie utilizate cele mai recente procese de evaluare ¿i monitorizare a protocoalelor medica¡iei psihotrope. fapt care cre¿te complian¡a la tratament.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 25 • Nu în ultimul rând. 10. 2000. Trebuie ob¡inut consim¡åmântul familiei ¿i dezvoltatå alian¡a terapeuticå cu pacientul sau cu îngrijitorii acestuia. . comportamentului ¿i calitå¡ii vie¡ii. Trebuie urmårit efectul medica¡iei prin adunarea de date despre comportament. statusului mintal sau comportamentului. Tot ace¿ti copii pot beneficia de medicamentele neurotrofice. 3.

• Care sunt modificårile de comportament care trebuie så aparå ca urmare a administrårii tratamentului. Nu trebuie prescrise medicamente care dau dependen¡å (de exemplu benzodiazepine) sau cu efecte secundare serioase ¿i medica¡ie anticolinergicå.26 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cele 4 principii „împotrivå“ sunt: 1. • Ce trebuie fåcut dacå uitå så i se dea o dozå sau mai multe. • Care sunt efectele secundare care pot apårea. 4. profesorii trebuie så în¡eleagå de ce medicul a prescris acest medicament ¿i cum trebuie administrat ¿i urmårit. Implementarea ghidului de tratament Pårin¡ii. educatorii.. • Cum trebuie administrate medicamentele. 3. pentru autism. Ei trebuie så primeascå urmåtoarele informa¡ii: • De ce copilul trebuie så urmeze un tratament medicamentos. Acest ghid nu a fost gândit pentru o tulburare anume. ci pentru situa¡iile în care cel în cauzå este prea pu¡in în måsurå så comunice pårerile sale din punct de vedere fizic. pentru o boalå psihicå. Nu trebuie schimbate dozele sau medicamentele prea repede. îngrijitorii. • Cât de mult timp dureazå pânå la apari¡ia primelor modificåri. Nu trebuie utilizate mai multe medicamente din aceea¿i categorie farmacologicå. 2. • Când trebuie luate medicamentele. Nu trebuie folosite medicamente psihotrope sau cantitå¡i care så afecteze calitatea vie¡ii celui în cauzå. cognitiv sau al sånåtå¡ii mintale. trebuie a¿teptat minimum de timp prevåzut în protocol. • Care sunt informa¡iile pe care vor trebui så i le aducå medicului la urmåtoarea consulta¡ie. Medicul trebuie så discute cu pårin¡ii ¿i så le råspundå la urmåtoarele 20 de întrebåri: 1.. emo¡ional. De ce recomanda¡i acest medicament – pentru care simptome este el eficace (pentru a scådea agita¡ia.) . • Ce trebuie fåcut dacå apar aceste efecte secundare. Aceste informa¡ii minime trebuie date celor care îngrijesc copiii cu tulburåri psihice ¿i care primesc medicamente psihotrope. • Când trebuie chemat medicul.

10.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 27 2.. Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut în cazul în care copilul nu poate lua medica¡ia. 8. 19. 18. EEG) între vizite? Când va fi programatå urmåtoarea întâlnire? Pentru administrarea medicamentelor psihotrope se vor da recomandårile urmåtoare: 1. 16. 17.? (Medicul trebuie så cunoascå ¿i så dea cât mai multe referin¡e. 2. 4. zdrobite sau amestecate cu dulcea¡å sau suc? Existå contraindica¡ii? Ce trebuie så facem dacå am uitat så administråm o dozå? Ce trebuie så facem dacå vomitå sau se simte råu ¿i nu putem så-i dåm altå pastilå? Mai existå ¿i alte motive pentru care så vå sunåm înainte de întâlnirea urmåtoare? Ce trebuie så observåm la comportamentul copilului nostru pânå la urmåtoarea consulta¡ie? Putem så completåm altå scalå sau interviu pentru a aprecia efectele medica¡iei? Trebuie efectuate analize de laborator (sânge. såptåmâni. Întreba¡i doctorul dacå ave¡i îndoieli asupra medica¡iei. 6. luni sau se men¡in atâta timp cât se ia medica¡ia)? Ce trebuie så facem dacå apar efectele secundare? Ce observa¡ii trebuie så mai facem despre efectele secundare? Vå putem suna pentru a vå spune dacå apar efecte secundare? Cât timp va fi necesar så ia medica¡ia? Trebuie så ¡inå regim în timpul tratamentului? Cum trebuie så ia medicamentele? Pot fi fragmentate. 15. A fost recomandatå aceastå medica¡ie la copii?.. 5. 3. 3. 7. Întreba¡i doctorul despre orice vi se pare cå nu a¡i în¡eles sau este neclar. 14. la ce schimbåri trebuie så ne a¿teptåm? De cât timp aproximativ este nevoie pentru a observa primele efecte pozitive? Care sunt cele mai comune efecte secundare ce pot apårea? Dupå cât timp dispar efectele secundare (în câteva zile. 9. 12. 20.) Aceste medicamente afecteazå învå¡area? Cum anume? Dacå medica¡ia va ac¡iona favorabil.La copii cu autism sau cu întârziere mintalå. urinå. 4.. 13. Da¡i numai medicamentele recomandate de doctor.. 11. .

frustra¡i. cuprinzând: – data. 10. 11. – cine a observat (pårin¡ii. nota¡i indica¡iile medicului ¿i comunica¡i-le educatorilor ¿i profesorilor. Carol Schall recomandå chiar efectuarea unui grafic pe care sunt notate evolu¡iile simptomelor. Când copilul prime¿te antibiotice ¿i antitermice sau alte medicamente. Încercând så men¡inem un astfel de tabel de colectare a datelor. 6. – consecin¡ele. nota¡i durata tratamentului ¿i dozajul. Dacå doctorul vå roagå så observa¡i ¿i så nota¡i date particulare de comportament. 2002. Dupå fiecare vizitå medicalå. putem fi mai obiectivi. exagereazå descrierea comportamentelor. ora. Discuta¡i cu medicul despre tratament atunci când dori¡i o altå metodå de abordare a tulburårii. împreunå cu restul familiei. educatorii. – contextul în care a fost observat comportamentul respectiv. Carol Schall. Întreba¡i doctorul dacå este de acord cu oprirea medica¡iei pentru o perioadå („drug holiday“). efectele secundare ¿i 5. pårin¡ii. Din påcate. copilul are deja un an de tratament ¿i nu au reapårut modificårile de comportament. 8. profesorii). nota¡i observa¡iile dumneavoastrå despre comportamentul copilului ¿i pårerile celorlal¡i membri ai familiei sau educatorilor. Nu opri¡i tratamentul când dori¡i dumneavoastrå sau dacå dori¡i så face¡i acest lucru. 9.28 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut dacå a¡i uitat så administra¡i o dozå. face¡i acest lucru. pentru cå: nu a¡i observat nici o îmbunåtå¡ire evidentå. riscând cre¿terea dozelor. recomandå completarea unui tabel cu modul de colectare a datelor despre evolu¡ia copilului. 12. pentru cå administrarea medicamentelor psihotrope se opre¿te scåzând dozele treptat. – comportamentul. nu de pu¡ine ori. Înainte de vizita medicalå. pentru cå sunte¡i îngrijora¡i privind riscurile medica¡iei. Este foarte important ca aceste observa¡ii ale familiei så fie cât mai obiective. – durata lui. . Întreba¡i medicul dacå aceste medicamente nu interac¡ioneazå cu medica¡ia psihotropå. întreba¡i doctorul cum se opre¿te. 7.

1986). 1976a). • The Psychopathology Inventory for Mentally Retarded Adults (Matson. 1988). Scala de måsurare a efectelor secundare (FORMAL SIDE EFFECT RATING SCALE) • Abnormal Involuntary Movement Scale (Guy. • Numerous disorder – specific scale. 1976b). to measure the presence and severity of the simptoms. 1992).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 29 progresele. Toatå teoria prezentatå anterior cade în fa¡a micului pacient care refuzå så înghitå „pastila“ sau „siropul“. putem folosi scale ¿i interviuri. 1995). Leland ¿i Lambert. a urmåri administrarea pe termen lung a medica¡iei ¿i medica¡ia în plus pentru copiii cu tulburåri psihice. • Monitoring of Side Effects Scales (Kalachnik. Complian¡a la tratament.5. oricât de . Scala de måsurare a efectelor terapeutice (FORMAL RATING SCALE TO MEASURE THE EFFECTS OF MEDICATION). • Child Behaviour Checklist (Achenbach. 1. precum: A. 1997). • The Nissonger Child Behaviour Rating Form (Aman. Monitorizarea este necesarå pentru a evita supradozarea. • Dosage Record and Treatment Emergent Symptom Scale (Guy. Tane ¿i Rojahn. • The AAMR Adaptative Behaviour Scale – Second Edition / Nikira. B. • Subjective Treatment Emergent System Scale (Guy. 1997). C. • Conners’s Rating Scales Revised (Conners. Impresia Clinicå Globalå (CLINICAL GLOBAL IMPRESSIONS SCALE) (Psychopharmacology Bull. 1985). • Assessment Information Rating Profile (Bauras. 1996). • Maladaptative Behaviour Scale (Thompson. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie Între momentul în care medicul prescrie un medicament ¿i momentul în care copilul „deschide gura ¿i înghite pastilele“ este o mare distan¡å. 1976c). 1993. • The Aberrant Behaviour Checklist (Aman ¿i Singh. 1991). Pentru monitorizarea efectelor secundare ale medica¡iei psihotrope.

Când este vorba de un debut psihotic cu agita¡ie psihomotorie ¿i lipsa con¿tiin¡ei bolii sau cu idei delirante de otråvire. În situa¡iile de tulburare depresivå cu tentativå de suicid. spunând cå medicamentul „îi furå puterea de a sim¡i“. În aceastå situa¡ie. administrarea pe termen lung a medica¡iei duce la agravarea sentimentului de inadecvare. când se vedea alåturi ¿i putea vorbi cu el însu¿i“. Din påcate.30 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI bun la gust ar fi el. administrarea unui preparat pentru timp îndelungat devine o adevåratå corvoadå pentru întreaga familie. Existå ¿i copii care acceptå så înghitå medicamentele. de¿i îl acceptase deja de mult timp. Pentru al¡i copii. cu acordul familiei. În alte situa¡ii. iar dacå sunt mai mari încep så întrebe: • De ce eu iau medicamente ¿i al¡i copii nu? • Ce am eu? • De ce må tot duci la doctor? • Cât timp trebuie så mai iau medicamente? La aceste întrebåri se stråduiesc så råspundå atât medicul cât ¿i familia. care refuza medica¡ia. gåsindu-i vinova¡i pe pårin¡i pentru situa¡ia de boalå: „så ia ei tratament. cu tulburare Asperger. sub formå de injec¡ii intramusculare. medica¡ia se va administra de urgen¡å. cå se simte „drogat“. Nu este singura datå când copiii sau adolescen¡ii refuzå tratamentul. Adolescen¡ii sunt cei care adesea refuzå medica¡ia. copilul cu tulburåri emo¡ionale sau de comportament refuzå medica¡ia. nu eu. din vina lor sunt a¿a“. În cazul unei paciente cu tulburare obsesiv compulsivå severå am apelat de asemenea la tratament injectabil. de aceea este foarte important modul în care se câ¿tigå încrederea adolescentului. astfel cå. påstrarea medicamentelor de cåtre pårin¡i este obligatorie. Nu rareori existå situa¡ii în care adolescentul refuzå deodatå tratamentul. foarte pu¡ine medicamente psihotrope sunt condi¡ionate pentru administrare injectabilå. Alt pacient a afirmat cå „vrem så-l otråvim“. care va „inventa“ diferite formule de administrare. Am avut un pacient de 13 ani. dar acest lucru se va face cu consim¡åmântul pacientului. Påstrarea confiden¡ialitå¡ii este obligatorie ¿i este discutatå cu adolescentul. Acest . am fost obliga¡i så-i administråm numai tratament injectabil. cå nu mai are „starea de dinainte când se sim¡ea altfel. la începutul tratamentului. mul¡i dintre ace¿ti copii în¡eleg ¿i acceptå ulterior cå au nevoie de medicamente pentru a li se îmbunåtå¡i rela¡iile la ¿coalå sau cu prietenii.

la cererea bunicilor. „se sperie“. mai ales de cåtre pårin¡ii copiilor mici care uneori sunt chiar mul¡umi¡i cå cel mic månâncå mai bine. le vom explica legisla¡ia în vigoare. Adolescentele depresive cu tulburåri de somatizare pot reclama ulterior toate efectele secundare. pe care le citesc din prospect. atunci în¡elegerea ¿i acceptarea tratamentului psihotrop este facilå. Alteori. au refuzat medica¡ia. Existå ¿i pårin¡i care privesc tulburarea psihicå ¿i nevoia de tratament a copilului lor ca pe o mare nenorocire ¿i un mare e¿ec al vie¡ii lor. la oprirea tratamentului sau la imposibilitatea evaluårii corecte a evolu¡iei simptomelor. care insistau pentru tratament. informându-i . Existå ¿i pårin¡i care urmåresc cu mare aten¡ie apari¡ia efectelor secundare ¿i pot exagera sau interpreta gre¿it o indigestie pasagerå. dar ulterior. atunci ¿i sentimentele de vinovå¡ie ale pårin¡ilor privind educa¡ia se reduc. De exemplu. în momentul în care li se comunicå diagnosticul ¿i necesitatea tratamentului psihotrop. Efectele adverse. de asemenea. sperie de multe ori familia. Atitudinea pårin¡ilor Dacå pårin¡ii sunt obi¿nui¡i så dea medicamente copiilor lor. de fapt. Pårin¡ii care primesc ei în¿i¿i tratament sunt mult mai receptivi la medica¡ia psihotropå. cu un sever sindrom hiperkinetic. Totu¿i cre¿terea în greutate este un efect secundar bine tolerat la noi în ¡arå. pårin¡ii refuzå medica¡ia de la început. datoritå ameliorårii semnificative a simptomatologiei. pårin¡ii unui båie¡el de 9 ani. disputele dintre ei ducând. Sunt obligatorii ¿i discu¡ii despre modul cum se poate ob¡ine medicamentul. Existå. de multe ori. care erau epuiza¡i ¿i mai ales a educatorilor. exagerând tulburarea copilului. mai ales cå unele dintre ele au pre¡uri foarte mari.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 31 fapt poate fi explicat de efectele secundare (cre¿terea în greutate le face pe multe adolescente så refuze antipsihoticele atipice) sau pentru cå „postura de bolnav care ia medicamente“ poate interfera cu imaginea de sine ¿i cu autonomia sa. Dacå simptomele sunt rapid ameliorate sub tratament. Ulterior. familii în care doar unul dintre pårin¡i este de acord cu medica¡ia. oprind tratamentul. ace¿tia putând så î¿i dovedeascå eficacitatea de buni pårin¡i îngrijindu-se de tratament. Al¡i pårin¡i. familia a acceptat în final terapia. a crescut rapid ¿i complian¡a. mai ales dacå medicul nu a prezentat el însu¿i toate aceste posibilitå¡i ¿i nu a câ¿tigat încrederea pårin¡ilor. acesta este un refuz disimulat al primirii medica¡iei.

indiferen¡i sau foarte ocupa¡i. Antipsihoticele atipice sunt antipsihoticele de a doua genera¡ie. Neurolepticele sunt antipsihoticele de primå genera¡ie. fårå acordul medicului. Medicamentele stabilizatoare ale dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de . 1. Defini¡ii utile Psihotropele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ce prezintå tropism pentru sistemul nervos central ¿i î¿i exercitå ac¡iunea farmacologicå la acest nivel. Udri¿toiu T. monitorizarea tratamentului devine foarte dificilå.D. unde pot afla mai multe lucruri despre tulburarea copilului såu. Semnele supradozårii pot fi eviden¡iate clinic. Marinescu D. supradozeazå medica¡ia. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (Gheorghe M. dar care prezintå efecte secundare neurologice. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. noi nu ezitåm så o informåm care sunt site-urile pe internet. Antidepresivele sunt substan¡ele chimice apar¡inând unor clase diferite. 2001). care laså medicamentele la îndemâna copilului. Din nefericire.. În aceste condi¡ii. Trebuie så men¡ionåm ¿i existen¡a unor pårin¡i care. dar care prezintå foarte rar efecte secundare neurologice. gre¿ind dozele în plus sau în minus.32 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI dacå au dreptul så ob¡inå gratuit aceste medicamente.. Ele au fost definite de Martes. existå ¿i pårin¡i foarte bolnavi.6. Când avem în fa¡å o familie tânårå ¿i educatå. „dispera¡i“ de comportamentul agresiv al adolescentului ¿i våzând eficacitatea medicamentului. 1994 drept substan¡ele care prezintå efect antipsihotic. luându-le „când î¿i aduce aminte“. punând în pericol sånåtatea pacientului. Antipsihoticele sunt substan¡ele chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic.. Ele au fost definite de Delay ¿i Denicker în 1957 drept substan¡ele chimice care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic.

1977: sporirea. Neurotroficele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ¿i care au urmåtoarele principale proprietå¡i definite de Giurgea ¿i Salama. tranchilizant ¿i efectul hipnotic. facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. a achizi¡iilor de învå¡are ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diferi¡ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba. . cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control cortico-subcortical. cel pu¡in în anumite condi¡ii. sedativ. absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 33 efecte importante pentru practica psihiatricå: efectul anxiolitic. sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice.

(1990)]. (1995). lobul limbic. Informa¡iile despre lobii frontal. 1. Componentele majore ¿i conexiunile sistemului limbic Sistemul limbic include structuri din telencefal (cortexul orbito-frontal. a fugi. Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Vom prezenta pe larg doar sistemul limbic. Este interconectat pe calea fasciculului median al creierului cu aria septalå ¿i nucleii hipotalamusului.1. D. a se lupta.1. Are conexiuni reciproce cu nucleul medio-dorsal al talamusului. 2. (1988). activitå¡ile de curtare/ gåsire partener. diencefal (nucleii mediodorsal ¿i anterior ai talamusului. aceste informa¡ii vor fi corelate cu informa¡ii privind func¡iile acestora. aria septalå).1. Gheorghe M.). Joacå rol în a sim¡i. Sistemul limbic este considerat sistemul anatomic aflat la baza expresiei comportamentale ¿i emo¡ionale. a se hråni. Cortexul orbitofrontal mediazå percep¡ia con¿tientå a mirosului.2 NOºIUNI DE NEUROANATOMIE. occipital ¿i temporal sunt redate pe scurt în tabelul 2. hipotalamusul). care include girusul paraterminal ¿i aria subcalosalå.D. dat fiind marea sa importan¡å în etiopatogenia tulburårilor psihice la copil. (1999). mezencefal. parietal. Con¡ine ¿i o arie septalå subcorticalå (nucleii septali) care leagå . Se exprimå prin hipotalamus pe calea sistemului nervos autonom (vezi tabelul 2.D. Synelnikov R. PSIHOFARMACOLOGIE ªI NEUROCHIMIE 2. Niculescu G. Speråm ca astfel legåtura neuroanatomie-neurochimie-farmacologie så ofere o imagine globalå a ceea ce înseamnå psihofarmacologia [informa¡ii adaptate dupå Fix J. Aria septalå constå într-o arie corticalå septalå. A. Ifrim M. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile corticosubcorticale implicate în tulburårile psihice Vom prezenta pe scurt ¿i într-o formå cât mai accesibilå câteva date privind neuroanatomia principalelor arii implicate în apari¡ia tulburårilor psihice.

alexia (lob parietal dominant) – apraxie de îmbråcare. de personalitate – pasivitate. gastralgii proxistice. bradicardie. anozognozia. metamorfopsiile – halucina¡ii vizuale elementare – surditatea corticalå. disprosexii. hipocamp) – circuitul lui Papez: afect. anozodiaforia – astereognozia. halucina¡ii olfactive – tulburåri în desfå¿urarea proceselor gândirii: discursivitate. ståri de déjà-vu. apraxie constructivå. eurezis – axa anxietate-depresie-tulb. Gerstsman: agnozia digitalå. exacerbarea/diminuarea unor trebuin¡e bilogice primare – halucina¡ii vizuale ¿i auditive. dezorientare în locuri familiare. mnezie – func¡ia prosexicå ¿i vigilitatea (conexiuni cortico-func¡ionale ale memoriei) 35 . Lobul parietal – integrarea vizuo-spa¡ialå. perversiuni comportamentale instinctuale. apraxia constructivå. agnozia pentru culori ¿i vizualå – agnozia vizuo-spa¡ialå. dezorientare stg-dr. incapacitatea efectuårii opera¡iilor mentale. puerilism. jamaisconnu. asomatognozia. prosopagnozia. temporal. adermolexia. grea¡å.Lobul Lobul frontal Func¡ia – limbajul în componenta sa expresivå – cogni¡ia: func¡ia prosexicå. indiferen¡å în raport cu mediul înconjuråtor. parietal) – memoria vizualå – func¡ii senzoriale – func¡ii viscerovegetative – func¡ii afectiv-motiva¡ionale (conexiuni cu lob frontal. déjà-connu. avoli¡ie. harta mentalå a spa¡iului – percep¡ia spa¡ialå – func¡iile perceptuale integrative Lobul occipital – tulburåri complexe ale schemei corporale ¿i ale spa¡iului extracorporal (lob parietal nedominant) – Sd. tulburåri în orientarea ¿i recunoa¿terea vizualå – apar ca aurå/fenomene de înso¡ire epilepsie temporalå: tulb. mnezicå ¿i gândirea – afectiv motiva¡ionalå cu expresie în actele comportamentale – praxia în componenta ei efectorie Perturbårile ce apar în lezarea acestor structuri – dezinhibi¡ie comportamentalå moriaticå – anazodiaforie ¿i indiferen¡å fa¡å de ambian¡å – alternan¡e afective maniforme/depresive – tulburåri confuzionale. autopognozia – alexia. jamais-vu. agrafia. respiratorii. afazia senzorialå Wernicke. acalculia. pierderea spontaneitå¡ii. gândirii. excentricitå¡ii etc. perturbåri ale nivelului de con¿tien¡å. hipersaliva¡ie.1 Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Lobul temporal – zona de integrare a func¡iilor vizuale – participå la procesul de codificare superioarå a informa¡iei vizuale (conexiuni cu lobul frontal. agnozia acusticå. incapacitatea utilizårii informa¡iilor vizuo-spa¡iale ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2.

42) B Primary motor cortex (4) Suplimentary motor cortex (6) Primary somatosensory cortex (3. 1. hemisphere)(22) Primary auditory cortex (41.1 Ariile corticale motorii ¿i senzoriale (dupå Fix J.2 10 11 Visual association cortex (39.D.36 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A Primary motor cortex (4) Premotor cortex (4) Frontal eye field (8) 5 7 40 44 22 39 19 18 17 Primary somatosensory cortex (3. 2) Somatosensory association cortex (5. 11. 40) Prefrontal cortex (9. 45) 38 20 21 37 Secondary somatosensory and gustatory cortex Auditory association cortex (Wernicke`s speach area of I. 18) Primary visual cortex (17) Broca`s speach area (44. 10.1. 12) 9 6 4 8 45 3. 7. 12) 8 9 4 3. 10.2 Limbic lobe Limbic lobe Septal area Visual association cortex (18.. 11.) 5 7 10 19 11 12 38 18 17 17 37 19 18 20 6 Prefrontal cortex (9. 1995) .1. 1. 2) Vestibular cortex (2) Somatosensory association cortex (5. 19. 7. 19) Limbic lobe Primary visual cortex (17) Figura 2.

girul cingulat ¿i istmul. care include uncusul. Lobul limbic include aria subcalosalå. Structurile majore ale forma¡iunii hipocampale sunt urmåtoarele: (1) Girusul dentat este un arhicortex format din trei straturi. nucleul anterior al talamusului (prin girusul cingulat. (3) Subiculum prime¿te influx de la celulele piramidale hipocampale. Proiecteazå prin fornix cåtre nucleii mamilari ¿i nucleul anterior al hipotalamusului. Când este stimulat produce activitå¡i similare cu hrånirea. recunoa¿tere a noului. cingulum. forma¡iunea hipocampalå ¿i complexul nuclear amigdalian. Are un con¡inut bogat în urmåtorii neurotransmi¡åtori: Ach. sus¡inând uncusul parahipocampal. 22. Con¡ine celule piramidale care proiecteazå prin fornix cåtre aria septalå ¿i hipotalamus. girul paraterminal. Prime¿te influxul major de la cortexul entorinal (aria 28) prin calea alvearå ce merge cåtre hipocampus ¿i prin calea perforantå ce merge cåtre girusul dentat. memorie. cortexul entorinal). de învå¡are. Are conexiuni reciproce cu hipotalamusul prin fasciculul medial al creierului. îngropate în girul parahipocampal. Con¡ine celule granulare care primesc influx hipocampal ¿i care proiecteazå cåtre celulele piramidale din hipocampus ¿i subiculum. Conexiunile eferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt nucleii mamilari ai hipotalamusului. endorfine. de îndemânare. Proiecteazå efluxul major prin fornix cåtre aria septalå ¿i nucleii mamilari. aria septalå. 3. girul parahipocampal. NA. de aseme- . nucleul anterior al talamusului. dar. aria septalå. Are conexiuni reciproce cu forma¡iunea hipocampalå prin fornix. Prime¿te influx prin fornix de la aria septalå. • Complexul amigdalian (amigdala) este un ganglion bazal. 7). • Forma¡iunea hipocampalå are func¡ii în învå¡are. Este divizat în 4 arii citoarhitecturale (CA1CA4). CA1 (sectorul Sommer) este vulnerabil în special la hipoxie. Conexiunile aferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt ariile corticale cerebrale de asocia¡ie (ariile 19. Con¡ine. Are rol în circuitul memoriei al lui Papez: tulburåri în memoria recentå. (2) Hipocampul (cornu ammonis) este un arhicortex format din trei straturi. Proiecteazå prin stria medularis (talamus) în nucleii habenulari.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 37 septum pelucidum ¿i comisura anterioarå.

corpii mamilari ¿i chiasma opticå. Leziunile sale produc: placiditate. hiperfagie. Hipotalamusul este o parte deosebit de importantå a sistemului limbic. Nucleul anterior al talamusului prime¿te influx hipotalamic de la nucleul mamilar pe calea tractului mamilotalamic ¿i a fornixului. ocitocinå). hipotalamusul. regiunea tuberalå ce con¡ine nucleul dorsomedial. CRH) ¿i nucleul supraoptic (sintezå ADH. regiunea supraopticå cu nucleul suprachiasmatic (rol în ritmul circadian). regiunea mamilarå ce con¡ine nucleii mamilari (primesc influx prin fornix de la forma¡iunea hipocampalå. cortexul cerebral (cortexul limbic ¿i senzorial de asocia¡ie). În aria hipotalamicå lateralå se gåsesc nucleul preoptic lateral ¿i nucleul hipotalamic lateral. Este o legåturå majorå în circuitul limbic al lui Papez. produce urå ¿i comportament agresiv. b. nucleul anterior (reglarea temperaturii). neocortexul temporal. sistemul endocrin ¿i sistemul limbic. Proiecteazå în girusul cingulat. Este o componentå a diencefalului. Aria hipotalamicå medialå are 4 regiuni: regiunea preopticå ce con¡ine nucleul preoptic medial (regleazå eliberarea de hormoni gonadotropi din hipofizå).38 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nea. tuber cinereum. a. Conexiunile eferente majore ale complexului amigdalian sunt cu cortexul cerebral. Are un rol deosebit de important în men¡inerea homeostaziei. hipotalamus. 4. Joacå rol în comportamentul afectiv ¿i memorie. comportament hipersexual. 5. nucleul paraventricular (secre¡ie ADH. nucleul ventromedial (centrul sa¡ietå¡ii) ¿i nucleul arcuat. în etiopatogenia schizofreniei. Prime¿te influx hipocampal prin fornix. Prime¿te influx de la nucleul amigdalian. Conexiunile aferente majore ale complexului amigdalian sunt cu bulbul olfactiv ¿i cortexul olfactiv. Este parte a sistemului limbic ¿i a sistemului striatal. substan¡a neagrå. 6. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. proiecteazå prin tractul mamilar la nucleul anterior talamic) ¿i nucleul posterior cu rol în reglarea termalå. în patologia func¡iei mnestice. Are rol în tulburårile comportamentale. cortexul orbitofrontal (prin fasciculul median . Deserve¿te 3 sisteme: sistemul nervos autonom. Con¡ine infundibulumul. Conexiunile aferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. Nucleul mediodorsal al talamusului are conexiuni reciproce cu cortexul orbitofrontal ¿i prefrontal ¿i nucleii hipotalamusului. orbire psihicå (agnozie vizual).

. nucleul anterior al talamusului. Stria terminalis leagå talamusul ¿i nucleul caudat. 4. tractul mamilotalamic. neurohipofiza pe calea urmåtoarelor fibre: fornixul. tractul supraopticohipofizal. 7. fasciculul longitudinal dorsal. 6. Tractul retroflexus (tractul habenulointerpeduncular) proiecteazå de la nucleul habenular (epitalamus) la nucleul interpeduncular (mezencefal). nucleul locus coeruleus prin fibre noradrenergice pe calea fasciculului median al creierului. Unii nuclei ai mezencefalului sunt componente ale sistemului limbic. Banda diagonalå Broca leagå nucleul amigdalian ¿i aria septalå. complexul amigdalian. Sistemele majore de fibre limbice 1. tractul tuberohipofizal. Locus coeruleus: proiecteazå ascendent fibre noradrenergice cåtre toate structurile limbice. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. cåile ventrale amigdalofugale. Proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus ¿i aria septalå. nuclei ai trunchiului cerebral (nucleii tegmentali ventrali ¿i dorsali prin pedunculul mamilar). pedunculii mamilari. cortexul olfactiv primar (prin fasciculul median al creierului). nucleii anterior ¿i mediodorsal ai talamusului. Aria ventralå tegmentalå proiecteazå ascendent fibre dopaminergice cåtre toate structurile limbice. nucleul mediodorsal al talamusului (prin pedunculul talamic inferior). tractul mamilotalamic. B. Nucleii rafeului ai mezencefalului proiecteazå ascendent fibre serotoninergice cåtre toate structurile limbice. Fornixul: proiecteazå de la forma¡iunea hipocampalå cåtre hipotalamus (corpii mamilari).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 39 al creierului). tractul hipotalamospinal. aria septalå. 5. nucleii trunchiului cerebral ¿i måduva spinårii. forma¡iunea hipocampalå (de la subiculum prin fornix). 2. talamus. complexul amigdalian (prin stria terminalis ¿i cåile ventrale amigdalofugale). 3. nucleii rafeului dorsal ¿i central superior prin fibre serotoninergice pe calea fasciculului median al creierului ¿i prin pedunculul mamilar. Calea ventral amigdalofugalå proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus. adenohipofiza. fasciculul median al creierului. Stria medularis (talami) proiecteazå fibre de la aria septalå la nucleul habenular. Conexiunile eferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. stria terminalis.

5.40 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circuitul lui Papez este o cale circularå care leagå structurile limbice majore. Lezarea componentelor sale duce la perturbåri ale comportamentului instinctiv-emo¡ional: a. Girusul cingulat care proiecteazå pe calea forma¡iunii hipocampale cåtre cortexul entorinal. docilitate. Abla¡ia bilateralå a hipocampusului are ca rezultat inabilitatea de a forma amintiri pe termen lung. Abla¡ia bilateralå are ca rezultat apari¡ia sindromului Kluver-Bucy (orbire psihicå. Corpii mamilari ¿i nucleul mediodorsal al talamusului sunt afecta¡i de alcoolismul cronic ¿i de deficien¡a de tiaminå [(vitamina B1) care are ca rezultat sindromul Korsakoff (sindrom amnestic – confabulator ale cårui semne clinice includ tulburåri de memorie (amnezie). hiperfagie. agresivitate: ståri de furie declan¿ate fårå scop ¿i fårå implicarea unei cauzalitå¡i specifice. sindromul Kluver-Bucy (orbire psihicå. 3. c. monotonie. 4. Corpul mamilar care proiectezå pe calea tractului mamilo-talamic cåtre nucleul anterior al talamusului. Hipocampusul are un prag scåzut pentru activitatea paroxisticå. Nucleul amigdalian moduleazå activitå¡ile hipotalamice ¿i endocrine. pierderea fricii. docilitate. dupå un episod de agresivitate. placiditate. Leziunile bilaterale au ca rezultat placiditate. hiperfagie. absen¡a expresivitå¡ii fizionomice. Lezarea girusului cingulat are ca rezultat akatizia. Este implicat în învå¡are ¿i memorie. 3. Func¡iile sistemului limbic contribuie la integrarea afectivitå¡ii vegetative ¿i instinctual-comportamentale. apatia. Nucleul anterior al talamusului care proiecteazå cåtre girusul cingulat ¿i care prime¿te tractul mamilotalamic. Forma¡iunea hipocampalå care proiecteazå pe calea fornixului cåtre nucleul mamilar. indiferen¡å. 2. hipersexualitate). urii. fond de vigilitate normalå. Are o înaltå concentra¡ie de receptori pentru estradiol. hipersexualitate). dezorientare temporospa¡ialå]. . Considera¡ii func¡ionale ¿i clinice: 1. Are cea mai mare concentra¡ie de receptori opioizi din creier. Con¡ine: 1. vid afectiv. 2. indiferen¡a la durere. mutismul. agresiunii. apatie. confabula¡ie. 4. Lobul temporal anterior con¡ine amigdala ¿i hipocampul. b.

. Principalele componentele subcorticale ale sistemului limbic (dupå Carpenter M.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 41 d. 1990) . Sutin J. e..B. peristaltism intestinal.D. apari¡ia de reac¡ii vegetative: cu modificarea TA. puls.2. tulburåri afective: episoade expansive cu agita¡ie psihomotorie. tulburåri instinctuale: modificarea instinctului alimentar.3 Fornixul ¿i hipocampul (dupå Synelnikov R. comportamentului sexual. f. respira¡ie... 1995) Corpus callosum Crus fornicis Commisura fornicis Gyrus fasciolaris Bulbus cornu posterioris Calcar avis Trigonum collaterale Fimbria hippocampi Ventriculus lateralis (opened) Hippocampus Pes hippocampi Gyrus dentalus Gyrus hippocampalis Corpus fornicis Crus fornicis Fasciculus mamillothalamicus Commissura anterior Columna fornicis Corpus mamillare Fimbria hippocampi Uncus Figura 2. 1983 citat de Fix J. senza¡iei de sete. Anterior nucleus of thalamus Stria medullaris Medial forebrain bundle Habenular medullaris Anterior commissure Longitudinal striae Septal nuclei (indusium griseum) Subcallosal area Paraterminal gyrus Olfactory tubercle bulb Olfactory striate medial lateral Amigdaloid complex Rhinal sulcus Parahippocampal gyrus Fasciolar gyrus Fimbria Hippocampal formation Dentate gyrus Interpendicular nuclei Mammilathalmic tract Mammilary body Diagonal band Stria terminalis Figura 2.D.

Hipotalamusul ¿i talamusul (dupå Synelnikov R.. 1990) Striae longitudinales mediales V. oculomotorius Figura 2.4. thalamostriata Caput nuclei caudati Tela chorioridea ventriculi tertii Thenia thalami Plexus chorioideus ventriculi tertii Claustrum Fasciculus mamillothalamicus Capsula externa Capsula interna Nucleus Putamen lentiformis Globus palidus Lamina medularis Fornix Fisura longitudinalis cerebri Corpus callosum Tenia fornicis Tenia chorioridea Plexus chorioideus ventriculi lateralis Radiatio corporis callosi Pars centralis ventriculi lateralis Stria terminalis Lamina affixa Nucleus anterior Nucleus medialis Nucleus lateralis Adhesio interthalamica Nucleus subthalamicus Sustanta nigra { Pedunculus cerebri Fosa Cornu inferius interpeduncularis ventriculi lateralis Plxus chorioideus N. Talamusul (dupå Synelnikov R.D. oculomotorius ventriculi lateralis Gyrus Pons parahippocampalis Tractus opticus Nuclei corporis mamillaris Ventriculus tertius Figura 2.5.42 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Nucleus paraventricularis Nucleus dorsomedialis Nuclei tuberales Nucleus posterior Sulcum hypothalamicus Talamus Nucleus supraopticus Chiasma opticum Hypophysis Nucleus ventromedialis Nuclei corporis mamillaris N. 1990) .D..

Sinapsa faciliteazå transferul interneuronal de informa¡ie. poten¡ialul de ac¡iune depinde de deschiderea ¿i închiderea canalelor ionice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 43 2. o schimbare dramaticå a poten¡ialului de ac¡iune este propagatå de-a lungul membranei axonale. Neurosecre¡ia este fenomenul prin care neuronii produc substan¡e biologic active. Sinapsa chimicå este reprezentatå de regiunea unde membranele a doi neuroni sunt în apropiere ¿i unde un mesager chimic eliberat din membrana presinapticå traverseazå fanta sinapticå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe membrana postsinapticå. potasiu. 2. iar modificarea lor în urma stimulårii are ca rezultat eventuala declan¿are a proceselor specifice în neuron. pe care le transmit altor celule care au receptori pe ele. calciu. Transportul interneuronal Sinapsa este o conforma¡ie biochimicå specialå alcåtuitå din urmåtoarele componente: receptori. purtåtoare de informa¡ii. În unele . a. b. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie Neuronul este unitatea de bazå a sistemului nervos. Informa¡ia de bazå pentru comportament este transferatå. Existå mai multe tipuri de sinapse. Când un neuron este stimulat. Membrana neuronalå ¿i particularitå¡ile ei: 1. receptorii sunt forma¡iuni neurochimice localizate în membranå ¿i sunt mijloacele chimice ale transferului de informa¡ie între neuroni. urmatå de repolarizare (când diferen¡a de poten¡ial înaltå de bazå este restauratå). a. a. neurotransmi¡åtori. în neuroni ¿i între neuroni.2. canale ionice. mesageri secunzi. receptorii neurochimici sunt proteine de care se leagå substan¡e chimice. trecerea acestor ioni prin membrana neuronalå cauzeazå depolarizarea (în care diferen¡a de poten¡ial electric prin membranå cre¿te de la – 70mV la – 15 mV). Elementele componente ale sinapsei sunt substratul neurochimic pe care ac¡ioneazå substan¡ele psihotrope. canalele ionice: mijloacele electrice ale transferului neuronal implicå poten¡ialul de ac¡iune. care permit trecerea ionilor precum: sodiu. sub forma unor substan¡e chimice specifice ¿i energie. clor.

44 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cazuri. dar pot fi elibera¡i ¿i din membrane care nu sunt sinaptice. Tirozinå Dopa Varicozitate Dopaminå pe Împiedicarea inactivårii termina¡ia prin IMAO Blocarea recaptårii adrenergicå MAO NA în granule NA prin rezerpinå Eliberarea NA prin InactiRecaptarea simpatomimetice indirecte vare NA în granule Împiedicarea Eliberarea NA eliberårii prin NA exocitozå guanetidinå r. Sinapsa mixtå: opereazå prin ambele mijloace. mesagerii ac¡ioneazå pe receptori situa¡i pe membrana presinapticå (autoreceptori). b Structurå postsinapticå Figura 2. a NA Difuziune în afara sinapsei Interferarea sintezei prin a-metildopa Ac¡ionarea receptorilor postsinaptici prin NA Activare prin stimulan¡i b-adrenergici Blocare prin blocanan¡i b-adrenergici r. 1997) . • neurohormonii sunt elibera¡i în circula¡ia sistemicå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe neuroni. b. Sinapsa electricå transmite informa¡ii direct prin transferul unei încårcåturi electrice c. a2 Recaptarea NA în Ac¡ionarea receptorilor citoplasma neuroa2 prin NA nalå prin transport activ Activarea sau blocarea medicamentoaså a receptorilor a2 Inactivare prin COMT+MAO Inhibarea recaptårii prin imipraminå ¿i cocainå Ac¡ionare prin stimulan¡i a-adrenergici Blocare prin blocan¡i a-adrenergici r. Sunt de mai multe categorii: • neurotransmi¡åtorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i pre sinaptici. Sinapsa adrenergicå (dupå Stroescu V. Neuroregulatorii sunt substan¡ele care transportå informa¡ia între neuroni. et al.6. • neuromodulatorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i presinaptici.

et al. Tabelul 2. curarizante depolarizante Receptori Blocarea receptorilor colinergici colinergici prin (muscarinici. nicotinice. Amine biogene catecolamine indolaminergice histamina inhibitori: dopamina. Acetilcolina GABA. aspartan 3. polipeptidul vasoactiv intestinal. 1997) Neuroregulatorii pot ac¡iona la nivelul receptorilor ca agoni¿ti sau ca antagoni¿ti competitivi ori noncompetitivi. nicotinici) ganglioplegice. Neurotransmi¡åtorii sunt substan¡e eliberate sub influen¡a excita¡iei din neuronii presinaptici. colecistikinina. curarizante antidepolarizante Figura 2.Ach nergici prin parasimpatomimetice.) de clasificare a neurotransmi¡åtorilor dupå grupa biochimicå din care fac parte. tromboxanii. endorfinele. hipotalamice. neurotensine peptide pituitare. Sinapsa colinergicå (dupå Stroescu V. dinorfinele peptidele intestinale Substan¡a P. parasimpatolitice.2. purinele: ATP. Neurotransmi¡åtori prostaglandine. glicina.7.2. cistationina serina excitatori: glutamat. somatostatine. epinefrina serotonina 2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 45 Sintezå Inhibarea sintezei prin hemicolinium Ach Eliberare prin exocitozå Blocarea eliberårii prin toxina botulinicå Împiedicarea inactivårii prin anticolinestezice Inactivare prin colinesterazå Ac¡ionarea receptorilor coli. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor 1. Pe baza datelor din literaturå am gândit urmåtorul tabel (tabelul 2. adenozina nonpeptidici 5. Neuropeptidele opioidele endogene enkefalinele. Aminoacizi 4. alanina. pineale . Ei produc efecte de stimulare nervoaså asupra neuronilor postsinaptici ¿i asupra receptorilor celulari. norepinefrina.

s. et al. p -GTP b g 35K 10K as 45K -GTP Ca 2+ Citoplasmå Cuplare la turnover-ul P1 Canale ionice ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Figura 2. canalul de calciu. 1997) . Receptorii adrenergici. proteinele reglatoare ¿i sistemele mesagere implicate în transmiterea informa¡iei la unele sinapse (dupå Venter C. citat de Stroescu V.46 Spa¡iu extracelular Ca 2+ Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Acetilcolinå Receptor a 1 Mr=85K Receptor a 2 Receptor a 2 Mr = 85K Mr = 85K Receptor Receptor b b Mr = 68K Mr = 68K Receptor a 1 Mr=85K Receptor muscarinic Mr=80K 5 5 S S Canal pentru Ca 2+ Mr=270 K b g 35K 10K g g b Unitate 35K 10K cataliticå 10K b 35K a1 adevilat41K cicleazå GTP a3 45K -GTP ATP AMPc g b g b 10K 35K 35K 10K a0 a0 39K -GTP 39K -GTP a i. receptorii colinergici muscarinici.8.

fiind astfel cåi catecolaminergice. cåile glutamatergice transmit informa¡ia prin intermediul glutamatului. Tabelul 2. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor dupå func¡ia lor Neurotransmi¡åtor inhibitor Serotonina (5HT) Acidul gama-aminobutiric (GABA) Glicina Alanina Serina Dopamine Neurotransmi¡åtor excitator Glutamat Aspartat Neurotransmi¡åtor cu ambele func¡ii Dopamina (DA) Histamina Septal nuclei Nigrostriatal tract Medial forebrain bundle Sup. cåile colinergice transmit informa¡ia prin intermediul acetilcolinei.3. colliculus x rte x rte co Ne ulate Striatum g Cin o oc Nucleus accumbens Mesolimbic tract Amygdaloid nucleus Entorhinal area Arcuate nucleus Substantia nigra Fronta l Y= Local circuit neurons Ventral tegmental area Figura 2. histamina). norepinefrina. cåile L-argininå-oxid nitric. 2. 3. 7. 1995) . cåile peptidergice transmit informa¡ia prin intermediul peptidelor. cåile GABAergice transmit informa¡ia prin intermediul acidului gama-aminobutiric (GABA). serotonina. cåile glicinergice: glicina. epinefrina. 5..9. 4. indolaminergice ¿i histaminergice. D. Tracturile dopaminergice (dupå Fix J.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 47 Cåile neurochimice implicate în transmisia interneuronalå pot fi clasificate dupå tipul de neurotransmi¡åtori care ac¡ioneazå dupå cum urmeazå: 1. 6. cåile monoaminergice (transmit informa¡ia prin intermediul aminelor biogene: dopamina.

D. am grupat informa¡iile în tabele. I. ariile gri ale måduvei spinårii. (1999). Tractul medular periventricular: nucleul motor al nervului vag. Dopamina (DA) Tabelul 2. cerebel Tractul nigrostriatal: pars compacta a substan¡ei negre ® striat. benzilamina • catecol-O-metiltransferaza (COMT): metilare Principal metabolit în urinå. dar extraveziculare • MAO-A: dopamina. substan¡a D2(D2A) D2S neagrå. mezolimbic ¿i mezocortical. DA: efect inhibitor. Eliberarea DA: factor de inhibi¡ie a eliberårii prolactinei din adenohipofizå. parkinsonism. receptorii ¿i tracturile implicate în func¡ionarea neurotransmi¡åtorilor. serotonina.0…D4. trunchi. este importantå în deaminarea oxidativå a catecolaminelor intracelulare. cel inhibitor cel mai comun. beta-fenilalanina. bulb olfactiv D5 Hipocamp. Sinteza ¿i metabolizarea DA.4. Synelnikov R. amigdala. Are rol în ini¡ierea mi¿cårii. Cele mai importante efecte pe comportament: tractul nigrostriatal. epinefrina.. lob intermediar glandå pituitarå. motiva¡ie.D.D. Ifrim M. nucleul tractului solitar ® ariile gri periventriculare ¿i periapeductale. Stroescu V et al (1997). (1990). accumbens.48 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta date adaptate dupå Fix J. forma¡iunea apeductalå. Amine biogene (Catecolamine): dopamina. excitator. Tracturile mezolimbic ¿i mezocortical: aria ventral tegmentalå ® sistemul limbic (amigdala. metabolizarea. 5HT • MAO-B: dopamina. Receptorii DA Sinteza Metabolizarea Receptorii D1post sau like pre sinaptici D2like Tracturi Fenilalaninå ® tirozinå ® L-Dopa ® dopaminå enzime: fenilalanin-hidroxilaza.10 Cortex Frontal. tirozin-hidroxilaza. accumbens. aromatic-Laminoacid-decarboxilaza • monoamin oxidaza (MAO): localizatå pe membrana exterioarå a mitocondriei. Tractul tuberoinfundibular (tuberohipofizal): nucleii arcuat ¿i paraventricular ai hipotalamusului ® eminen¡a medianå hipotalamus. hipotalamus D2L striat. accumbens. norepinefrina. Important în reglarea eliberårii de prolactinå. nc. Niculescu G. bulb olfactiv D3(D2B) D3S D4(D2C) D4. girusul cingulat). septum. Important în afect. dupå cum urmeazå: A. bulb olfactiv D3L Hipocamp. COMT D1 striat. Gheorghe M. cortexul cerebral (lob frontal). NA. plasmå: acidul homovanilic (HVA): format de MAO. Tractul incertotalamic: zona incertå (hipotalamusul dorsal posterior) ® hipotalamusul dorsal anterior. . nucleul accumbens. cogni¡ie. septum. nc. privind sinteza. distrugerea sa duce la reducerea sau pierderea mi¿cårii. (1988). (1995).

Ipoteza DA a schizofreniei propune existen¡a unor anomalii în transmiterea DA în tracturile mezolimbic ¿i mezocortical la persoanele prezentând aceastå tulburare. receptorii postsinaptici devin hipersensibili pentru a compensa scåderea concentra¡iei DA. Serotonina (5-hidroxitriptamina) (5HT) (tabelele 2. O datå cu scåderea concentra¡iei DA.5. instalare anovula¡ie Func¡ia vizualå Celule amacrine retiniene În tabelul 2.5. NE) (tabelul 2.9. Schizofrenia. Neurolepticele cauzeazå parkinsonism prin ac¡iune de blocare a receptorilor dopaminergici postsinaptici. ce apare dupå tratamentul îndelungat cu neuroleptice ¿i se manifestå prin mi¿cåri coreoatetozice ale gurii ¿i mâinilor. am grupat cele mai importante roluri ¿i func¡ii ale dopaminei descrise în literatura de specialitate.. Neurolepticele amelioreazå simptomele schizofreniei prin ac¡iunea de blocare a receptorilor D2. Noradrenalina (Norepinefrina) (NA. II.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 49 Tabelul 2. scåderea libidoului.) . tremor. Parkinsonismul.8) IV. 2. galactoree. DA este importantå în organizarea gândurilor ¿i a sentimentelor. Diskinezia tardivå. rigiditate. este cauzatå de excesul transmisiei DA datoritå hipersensibilitå¡ii receptorilor postsinaptici DA. Distrugerea tractului nigrostriat duce la apari¡ia bolii Parkinson manifestatå prin akinezie. Func¡iile DA ¿i structurile anatomice asupra cårora ac¡ioneazå Rol Termoreglare Motricitate Reglare umoralå Func¡iile cognitive Structurile anatomice implicate Regiuni periventriculare sau preoptice Sisteme negrostriatale ¿i mezolimbice Sistem limbic Sistem mezocortical Disfunc¡ia Hipertermie malignå Sindromul neuroleptic malign Model boala Parkinson Deficit – depresie Hiperactivitate – manie Model boala Alzheimer HTA Reglarea Sistem incertotalamic tensiunii arteriale Func¡iile Sistem tuberoinfundibular neuroendocrine Efect hiperprolactemiant Ginecomastie.6) III. pierderea reflexelor posturale. Histamina (tabelul 2.7. Simptomele schizofreniei se datoreazå unei ståri hiperdopaminergice date de concentra¡ia crescutå de DA ¿i de activitatea crescutå a receptorilor DA.

50 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. tulburarea de panicå.. talamus. legatå de tulburårile anxioase ¿i ale dispozi¡iei. NA joacå rol în anxietate. trezire. D. 1995) . Sinteza Norepinephrine Medial forebrain bundle Thalamus Septal nuclei N o eoc rtex Fomix Hypothalamus Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Locus ceruleus Lat. Teoria CA a tulburårilor dispozi¡iei: activitatea reduså a sistemului CA-ergic (de obicei sistemul NA-ergic) în anumite arii ale creierului poate fi asociatå cu depresie. Dopamina ® norepinefrina ® epinefrina Enzime: dopamin-b-hidroxilaza. AVM) Deaminare oxidativå de cåtre MAO-A Receptori a1 postsinaptici a2 postsinaptici b1 postsinaptici b2 postsinaptici Tracturi Locus coeruleus (pata albastrå) (aria gri centralã pontinå) ® cerebel. måduva spinårii. forma¡iunea reticularå. nc.10. Hiperactivitatea NA la unii pacien¡i cu schizofrenie. Locus coeruleus (localizat în punte ¿i mezencefal): con¡ine cea mai mare concentra¡ie de NA din SNC. tegmental area Spinal cord Cerebellar cortex Figura 2. • rol în variate func¡ii fiziologice: ciclul somn-veghe. Tracturile noradrenergice (dupå Fix J. amigdala. iar nivelul ridicat cu mânie. anxietate. striatul ventral. întregul cortex cerebral. Receptorii NA. sistemul limbic. • mediazå orientarea organismului în mediu. prin fasciculul median al creierului cåtre hipocampus. Tracturile noradrenergice. hipotalamus.2 metaboli¡i în plasmå ¿i urinå: 3-metoxi-4-hidroxi fenilglicol zarea (MHPG).6. Func¡ii neuromodulatorii: Efecte • måre¿te råspunsul locomotor la DA. måduva spinårii. tulburåri anxioase. fenil-etanolamin-N-metiltransferaza Metaboli. durere. rafeului cerebral. acid 3-metoxi-4-hidroximandelic (acid vanililmandelic. prime¿te fibre de la: cortex. Efectele NA. Ariile tegmentale laterale ventrale ® arii bazale ale creierului: septum. Dispozi¡ie: geneza ¿i men¡inerea dispozi¡iei. Sinteza ¿i metabolizarea NA.

diaree Efecte antipsihotice. 2C 5HT 3 5HT 4 5HT 5 5HT 6 5HT 7 . 1E 5HT 2 2A hipocamp striat plexul coroid Ac¡iune antidepresivå anti-axioaså. talamusul. antipanicå. rata cardiacå ¿i a respira¡iei. benzodiazepine. pot provoca schizofrenie TOC Receptori 5HT 1-7 Tracturi Efecte Tabelul 2. negative disfunc¡ii sexuale. opiacee Neocortex. forma¡i prin erori de metabolism. în jurul liniei mediane = rafeului în måduva spinårii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 51 Tabelul 2. inducerea somnului ¿i trezirii. hipocamp. • tulburårile dispozi¡iei: 5HT • activitatea scåzutå a serotoninei în creier este asociatå cu depresia. trombocite 2B. cortexul cerebral. Sinteza ¿i metabolizarea 5HT. 1F. punte ¿i mezencefal = nucleii rafeului median ¿i dorsal • neuronii rafeului median: inerveazå structuri limbice inclusiv amigdala • neuronii rafeului dorsal: inerveazå striatul. emo¡ia. agresiune. antibulimicå antiobsesionalå Blocarea: tratament Ac¡iune antipsihoticå în anxietate. func¡iile cognitive înalte. Tulburåri de memorie la vârstnici. antifobicå. termoreglare. cerebelul 5HT este importantå în multe procese centrale: percep¡ia durerii. sevraj alcool. deriva¡i N-metila¡i ¿i N-formila¡i Recaptare: în neuronul presinaptic Cei mai importan¡i neuroni serotoninergici sunt situa¡i în cluster. în timp ce activitatea ridicatå cu mania • ipoteza permisivitå¡ii serotoninei = activitatea scåzutå a serotoninei permite nivelurilor scåzute ale catecolaminelor så producå depresie ¿i nivelurilor ridicate så producå manie • schizofrenia: ipoteza transmetilårii = anumi¡i deriva¡i metila¡i ai 5HT. depre. schizofrenie.7. vårsåturi. Efectele 5HT. apetit. Sinteza Metabolizarea Triptofan ® 5-hidroxitriptofan ® 5-hidroxitriptamina (5HT. melatonina.asupra simptomelor sie. controlul presiunii sângelui.8. Profilaxia migrenei Efecte secundare GI: grea¡å. serotonina) Catabolizare: oxidare grup -NH2 de MAO-A ¿i apoi oxidarea rapidå Metaboli¡i: acidul 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA). anxiolitice. Receptorii serotoninergici 5HT 1 5HT 1A 5HT 1B 5HT 1C 5HT1D.

hipocamp.. ganglioni bazali.52 Serotonin ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Thalamus oc Ne Striatum Septal nuclei Hypothalamus Mamillary nucleus or tex Medial forebrain bundle Fomix Cingula te gyru s Nucleus raphae dorsalis Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Sup. dar axoni histaminergici traverseazå fasciculul median al creierului. sedare.) C. neurotransmi¡åtorul inhibitor principal. Aminoacizii Sunt. hipotensiune Anorexia nervosa: tratatå cu ciproheptadinå (blocant H2. GABA (acid gama aminobitiric) – pur inhibitor. func¡ia cardiovascularå. cortexul cerebral Cåile sunt neclare. Sinteza: acid glutamic → GABA b. care poten¡eazå ac¡iunea lor inhibitorie. Tracturile serotoninergice (dupå Fix J. a. existå în 60% din sinapse. I. Receptori (tabelul 2.10. D.9. talamus. ingestia de apå.11. în întregul SNC. din punct de vedere cantitativ. Metabolizare: transaminare c. nucleus centralis Nucleus raphae pontis Nucleus raphae magnus Locus ceruleus Cerebellar cortex Nuclei raphae obscurus and pallidus Spinal cord Figura 2. Aminoacizii inhibitori 1. Blocarea receptorilor H: câ¿tig ponderal. GABA-B: pentru tratarea spasticitå¡ii . termoreglare. cupla¡i la un sit de recunoa¿tere a benzodiazepinelor.) GABA-A: receptori postsinaptici. tracturile ¿i efectele histaminei Histidina ® histamina Sinteza Metabolizarea Metilare ¿i oxidare Receptori H1. metabolizarea. Acetilcolina (Ach) (tabelul 2. 1995) Tabelul 2. neurotransmi¡åtorii predominan¡i în SNC. receptorii.11. 5HT) B. H2 În creier ¿i în periferie Excitatori: în hipotalamus Inhibitori: în cortexul cerebral Tracturi Histamina a fost gåsitå în concentra¡ii: – mari în hipotalamus – moderate în mezencefal. Efecte Histamina este importantå în trezire. eliberarea vasopresinei. Sinteza.

Alzheimer) sunt asociate cu pierderea transmisiei Ach în creier: în hipocamp ¿i cortexul cerebral. agresiune. glande) M1: postsinaptici.Acetilcolinesteraza: inhibatå lizarea reversibil: figostigmina ireversibil: compu¿ii organofosforici Receptori Nicotinici: N cu subtipurile a. b. 1995) . moduleazå eliberarea de Ach în întreaga laminå corticalå M3 M4 Tracturi Cale de la nucleul bazal Meynert (situat în substan¡a innominata din creierul bazal. metabolizarea. Tracturile colinergice (dupå Fix J. hipotalamus. talamus. comportamente exploratorii. Acetylcholine Neocortex Striatum Basal nucleus of Meynert Hippocampal formation Cranial motor neurons and preganglionic parasympathetics Spinal motor neurons Autonomic preganglionic neurons Septal nuclei Fomix Medial habenular nucleus Habenulointerpeduncular tract Interpeduncular nucleus Y= Local circuit neurons Figura 2. nc. d Sistemul nervos periferic: simpatic ¿i parasimpatic La jonc¡iunea nervilor motori ¿i mu¿chilor scheletici SNC Muscarinici: pot fi excitatori sau inhibitori în ganglionii periferici ai sistemului nervos simpatic ¿i parasimpatic. scåderea numårului neuronilor colinergici în nucleul bazal al lui Meynert (nucleul bazal). Sinteza. memorie La om: efect pe mi¿care ¿i memorie Ach este importantå în mi¿care: periferic ¿i central periferic: este neurotransmi¡åtorul principal în mu¿chii stria¡i central: Ach ¿i DA sunt într-o balan¡å reciprocå în sistemul motor extrapiramidal Scåderea uneia (scåderea DA în boala Parkinson) poate fi contrabalansatå de scåderea celeilalte (folosind anticolinergice). comportaEfecte ment sexual. în organele terminale ale SN parasimpatic (mu¿chi netezi.12. receptorii. D. excitatorii: tot neocortexul M2: presinaptici.. g.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 53 Tabelul 2. moduleazå transmisia nicotinicå. amigdalieni) Striatul (nc. caudat ¿i putamenul) Nucleii septali proiecteazå prin fornix în forma¡iunea hipocampalå Mi¿care. tracturile ¿i efectele acetilcolinei Sinteza Colina nu poate fi sintetizatå în neuroni. Memorie ¿i cogni¡ie: demen¡ele (b.10. somn. între globus palidus ¿i substan¡a perforatå anterioarå) la întregul cortex cerebral ¿i sistemul limbic (hipocamp. este transportatå în creier Colina + acetil-CoA ® acetilcolina Metabo.

3. proprietå¡i anticonvulsivante Analgezie. Interneuronii inhibitori din multe arii cerebrale: trunchi cerebral = substan¡a neagrå. måduva spinårii con¡in GABA. d. diencefal. reglare apetit. 1995) 2. 5. 4.13. retinå. Aminoacizii excitatori Principalii neurotransmi¡åtori excitatori din creier sunt glutamatul ¿i aspartatul. Cåile GABA: striat → substan¡a neagrå. cerebelo¿i. globus palidus → talamus. cortexul cerebral. depresie GABA Striatum Globus pallidus Thalamus Striatonigral tract Hypothalamus Sup. nc. striat. care sunt singurii neuroni eferen¡i în întregul cortex. Tracturile GABA – ergice (dupå Fix J. substan¡a neagrå → talamus. Tracturi GABA este neurotransmi¡åtorul primar al celulelor Purkinje.54 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2.D.. Alanina Serina Cistationina II. hipotalamus. caudat.11. måduva spinårii. nc. globus palidus. amigdalå. colliculus Purkinje cell Neocortex Hippocampal formation Substantia nigra Lat. putamen. . Receptorii GABA GABA-A GABA-B Anxiolizå. vestibular nucleus Cerebellar nuclei Purkinje cell of flocculonodular lobe Y= Local circuit neurons Figura 2. talamus. globus palidus. hipotalamus posterior → neocortex. Glicina – neurotransmi¡åtor inhibitor. care se gåse¿te în creier.

ATP 2. Efecte pe comportament Glutamat: prin receptorii NMDA pot fi implica¡i în poten¡area pe termen lung a neuronilor din hipocamp. neocortex → nuclei subtalamici. – Aspartat: cåi hipocampal-comisurale. Tracturile ce au ca neurotransmi¡åtori glutamatul ¿i aspartatul (dupå Fix J. Tracturi: Glutamat: cåi corticostriate. II. quisgualat. 1995) a. Prostaglandinele ¿i tromboxanii Nu au rol de neurotransmi¡åtor. c. Purinele 1. – celule granulare cerebelare. tracturi corticobulbare ¿i corticospinale. hipocamp. – nuclei subtalamici → globus palidus. D. Receptori: receptori kainat. Adenozina: neuromodulator inhibitor în celulele excitatorii din cerebel. N-metil-Daspartat (NMDA).. proces important în stocarea memoriei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55 Glutamate and Aspartate Striatum Septal nuclei Sup. Neurotransmi¡åtori nonpeptidici I. olivary nucleus Figura 2. talamus. corpul geniculat medial. PGD2 moduleazå sistemul serotoninei. . colliculus Fomix rtex Neoco Septal area Dentate gyrus Hippocampus Perforant pathway Entorhinal area (area 28) Subiculum MN Climbing fibers Granule cells of cerebellar cortex Olivocerebellar tract Y= Local circuit neurons Inf.14. D. Sinteza: din glucozå b. În striat: ajutå la modularea transmisiei dopaminergice. d. PG E2 poate inhiba eliberarea DA ¿i NA.

alcoolismul. localizate în circuitele locale ale sistemelor limbic ¿i striat. Dinorfinele: au concentra¡ie înaltå în hipotalamus ¿i amigdalå. analgezia sunt asociate cu alterårile opiodelor endogene = β endorfinele. arcuat ¿i premamilar. locus coeruleus (mezencefal ¿i punte). schizofrenia. – receptori Y1. II. Receptorii opioizi • µ: mediazå analgezia supraspinalå. Colecistokinina 3. de unde sunt transportate în globus palidus. • δ: sunt asocia¡i cu componentele dispozi¡ionale ale ac¡iunii opioide. Enkefalinele: sunt sintetizate de striat. endorfinele (α. β endorfina este sintetizatå ca fiind parte dintr-o moleculå mai mare. depresia respiratorie. Dinorfinele. b. Endorfine: func¡ii endocrine. Leuenkefalinele. Antagoni¿tii opioizi: naloxona. 2. Y3. Y2. proopiomelanocortina. tratamentul supradozei de narcotice. • ε: β endorfinele. efectele generale asupra locomo¡iei (hipo-motilitatea ¿i tulburårile mi¿cårilor). Substan¡a P (NPY) – depresie: nivel scåzut. Sinteza: sunt sintetizate ca fiind parte dintr-o moleculå polipetidicå mai largå. – rol anxiolitic. β ¿i γ). a. proiecteazå în hipotalamus. dinorfinele (A ¿i B). Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP) . Agoni¿ti: morfina. mioza pupilarå. Neuropeptidele (neurohormoni) I. • κ: analgezia spinalå. de exemplu. d. Peptide intestinale 1. comportamente automutilatorii. inducerea crizelor. Opioidele endogene Sunt trei clase: enkefalinele (metionina ¿i leucin-enkefaline = met ¿i leuenkefalinele). unde au cea mai mare concentra¡ie. c. aria septalå. Enkefaline: supresia durerii.56 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI E. naltrexona. talamus. euforia. Efectele pe comportament: multe ståri comportamentale ¿i tulburåri neuropsihiatrice: termoreglarea. • σ: efectele psihomimetice ale unor opiacee. metenkefalinele. Neuroni endorfinergici: se gåsesc aproape exclusiv în hipotalamus: nc.

3. care la rândul lor controleazå eliberarea de hormoni din glandele endocrine ¡intå. memorie. Oxidul nitric (NO) – celulele cerebrale stimulate cu aminoacizi excitatori (glutamat) elibereazå o substan¡å cu proprietå¡ile NO. ACTH: – se gåse¿te în sistemul limbic. halucina¡ii. prolactina. 2. manie. Purinoreceptorii III. Factorii de cre¿tere ¿i diferen¡iere neuronalå 10. tulburåri schizoafective. brain stem. aten¡ie. bulimie. Somatostatina – receptori: SSTR1. 2. – important în învå¡are. hipotalamice ¿i pineale Hormonii pituitari/hipofizari: 1. – NO mediazå transmisia sinapticå normalå. controleazå eliberarea de hormoni din hipofiza anterioarå. Proto-oncogenele 11. Peptide pituitare. Neurotensina 6. idei delirante. anorexia nervosa (hipercorticism. hipofiza anterioarå – 6 hormoni: ACTH. TSH. FSH. – similar cu cele de mai sus putem gåsi la unii pacien¡i cu manie. – boala Alzheimer. lobul intermediar: MSH.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 57 4. – nivelurile excesive de NO pot fi neurotoxice. delirium. – un subset al pacien¡ilor cu depresie endogenå au niveluri ridicate de cortizol. ocitocina. hipofiza posterioarå: vasopresina. Alanina 7. – deficitul (boala Adison): depresie. 5. – excesul (sindromul Cushing): depresie. hipogonadism hipotalamic). . LH. talamus. GH. a. 3. pierderea varia¡iei diurne normale a nivelurilor de cortizol ¿i ie¿ire rapidå din supresia secre¡iei de cortizol ce urmeazå dupå administrarea dexametazonei = testul de supresie la dexametazonå. Hormonii pineali: melatonina. 9. – depresie: hipercortizolemie. letargie. Acidul arahidonic 8. fatigabilitate. Hormonii hipotalamici = releasing factors. råspuns anormal la testul de supresie la dexametazonå.

aria ventralå tegmentalå. nucleul tractului solitar. – implicat în dispozi¡ie ¿i comportament. unii pacien¡i depresivi au niveluri nocturne de melatoninå reduse. aten¡ie. ventromedial. tratamentul cu vasopresinå îmbunåtå¡e¿te memoria la pacien¡i cu demen¡e. rol antidepresiv. aria postrema. e. – melatonina: sintetizatå din serotoninå. c. arcuat. septum lateral. suprachiasmatic. GH TSH – provoacå eliberarea de T3 ¿i T4. tulburare de panicå. FSH Prolactina: dopamina ¿i multe medicamente neuroleptice blocheazå receptorii dopaminergici ai tractului dopaminergic tuberoinfundibular. sinteza este reglatå de ciclul zi-noapte/luminå-întuneric. Vasopresina ¿i ocitocina: – sintetizate în nucleii hipotalamici supraoptic ¿i paraventricular. – supresia nivelurilor de cortizol în timpul testului este consideratå un semn de depresie endogenå responsivå la antidepresive. implicatå în reglarea ritmului circadian. – secre¡ie scåzutå de TSH la stimularea cu TRH în depresie = marker biologic în depresie. LH. – ocitocina: eliberarea ei este reglatå de dopaminå. neuronii proiecteazå în nucleul amigdalian medial. memoria. învå¡are. dorsomedial. idea¡ie suicidarå. func¡ii comportamentale: învå¡area. nivelurile cresc în timpul nop¡ii. f. – vasopresina: inhibitorie. d. locus coeruleus.3. hipocampus. No¡iuni de farmacologie Pentru a în¡elege mecanismele de ac¡iune ale medica¡iei psihotrope consideråm necesarå o scurtå trecere în revistå a principalelor defini¡ii ¿i caracteristici ale farmacodinamiei ¿i farmacocineticii drogurilor ce ac¡ioneazå asupra siste- . rol în tulburårile de dispozi¡ie sezonale. – efect inhibitor postsinaptic. 2. provoacå cre¿terea prolactinei circulante ¿i lacta¡ie. memorie. Importantå în depresie ¿i psihoze. talamus.58 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI b.

Brezina. în ultimii ani. . Vom acorda o aten¡ie deosebitå cercetårilor privind biodisponibilitatea la copil.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 59 AXA HIPOTALAMO-HIPOFIZO-ADRENERGICÅ Raphe nucleus 5-HT PVN CRH NA Locus coeruleus Hipotalamus Glanda pituitarå POMC Anterior ACTH Posterior Feedback negativ CORTIZOL Corticosuprarenala PVN – Paraventricular nucleus POMC – Pro-opio-melanocortin ACTH – Adrenocorticotrophic hormone CRH – Corticotropin-releasing hormone Figura 2.D.15. Axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian ¿i rolul lui în depresie (dupå Gheorghe M. mai ales cå.. psihofarmacologia a fåcut progrese extraordinare prin descoperirea a noi molecule cu ac¡iune antipsihoticå sau antidepresivå. Alex. 1994 am întâlnit urmåtoarele defini¡ii ale principalelor domenii ale farmacologiei. 2001) mului nervos central. Farmacologia este definitå ca fiind ¿tiin¡a care studiazå interac¡iunile sistemelor chimice cu cele biologice precum ¿i consecin¡ele acestor interac¡iuni. În „Farmacologia“ sub redac¡ia Valentin Stroescu.

Absorb¡ia/transportul prin membrane Traversarea membranelor reprezintå procesul cheie în ciclul farmacologic. distribu¡ie. Membranele biologice reprezintå un sistem complex semipermeabil.v sunt concentra¡iile plasmatice dupå administrarea oralå (o) ¿i (i.60 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Farmacocinetica este partea farmacologiei care evalueazå modificårile cantitative ¿i calitative pe care le suferå substan¡ele medicamentoase ¿i/sau metaboli¡ii lor în func¡ie de doza ¿i de calea de administrare în procesele de absorb¡ie. 2. Cp. Aceastå matri¡å fosfolipidicå înglobeazå proteine globulare ¿i/sau lipoproteine cu grupåri ionice ¿i polare proeminente pe una sau pe ambele pår¡i ale membranei.i.o/Cp.×100 ¿i reprezintå frac¡iunea de medicament administrat oral care ajunge în sânge.v.v.). • transport activ. locul de ac¡iune ¿i modul de ac¡iune al medicamentelor. .1.i. care studiazå efectele.o ¿i Cp. În procesul de traversare sunt importante: • dimensiunile moleculelor. Singer ¿i Nicolson (1972) au propus un model în care membrana are o structurå în mozaic formatå dintr-un strat lipidic bimolecular cu proprietå¡i fluide. biotransformare ¿i eliminare. • filtrare. • difuziune facilitatå. Biodisponibilitatea este un parametru farmacocinetic important care exprimå propor¡ia dintre cantitatea de medicamente administratå ¿i cea disponibilå pentru ac¡iune. Farmacotoxicologia se ocupå de studiul manifestårilor intoxica¡iilor medicamentoase acute ¿i cronice precum ¿i cu modalitå¡ile lor de tratament. • solubilitatea. • gradul de ionizare. cu o grosime de 80-100A. studiazå cauzele apari¡iei reac¡iilor adverse la medicamente ¿i stårile patologice produse de acestea. Transportul prin membrane implicå urmåtoarele procese: • difuziune. Particularitå¡i farmacocinetice ale medica¡iei psihotrope 1.3. • coeficientul de partaj lipide/apå. Farmacodinamia este tot parte a farmacologiei. polienzimatic. Se determinå pe baza rela¡iei: Bd(%) = Cp.

Anumite molecule pot traversa bariera hematoencefalicå folosind mecanisme transportoare specifice. Plexul coroid posedå mecanisme transportoare active de eliminare a substan¡elor chimice polare. În general. existå pu¡ine forme care se administreazå parenteral din påcate. nu poate ac¡iona farmacodinamic. • Macromoleculele proteice ce pot lega anumite medicamente sunt: albuminele. la care se adaugå eritrocitele. Intervine în plus teaca de mielinå care întârzie påtrunderea medicamentelor în substan¡a albå. pot påtrunde în creier medicamente liposolubile. Absorb¡ia este dependentå de calitå¡ile formei farmaceutice care determinå disponibilitatea farmaceuticå. hidrosolubile este mult limitatå. care se interpun ca ni¿te man¿oane protectoare. Distribu¡ia medicamentelor Este important acest proces de transport prin sânge al medica¡iei neurotrope ¿i mai ales legarea de proteinele plasmatice care influen¡eazå distribu¡ia drogului. Bariera hematoencefalicå este formatå din celule endoteliale. 3. ale pere¡ilor capilarului. . Acesta este plexul coroid care reprezintå bariera pentru påtrunderea medicamentelor. iar uneori gravitatea sau urgen¡a tulburårii psihice impune administrarea parenteralå. • Forma legatå nu poate difuza în ¡esuturi. Compartimentul care cuprinde LCR este de asemenea înconjurat de o membranå lipofilå formatå din pere¡i endoteliali ¿i celule epiteliale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 61 • transport prin ioni pereche. • pinocitoza. ceruloplasmina. mai ales la copii. alfa ¿i beta lipoproteinele. 2. transferinele. Cåile de administrare Majoritatea psihotropelor se administreazå enteral. nu poate filtra glomerular. Pentru medicamentele psihotrope este esen¡ialå etapa de traversare a barierei hematoencefalice. prin urmare cantitatea de molecule active disponibile pentru absorb¡ie. iar difuzarea moleculelor polare. pu¡in permeabile. care acceptå cu greutate medica¡ia. Permeabilitatea barierei hematoencefalice ¿i a celei dintre sânge ¿i lichidul cefalorahidian poate fi crescutå în bolile inflamatorii ale creierului ¿i în meningite.

Cunoa¿terea acestui parametru este foarte importantå pentru aprecierea timpului în care se realizeazå concentra¡ia în platou (când administrarea se face constant ¿i epurarea se face dupå o anumitå cineticå de gradul I). Clt = Clt+Clnr. Este util de asemenea pentru stabilirea dozelor ¿i intervalului între ele. D = doza administratå. 4. • Timpul de înjumåtå¡ire este un parametru farmacocinetic (T½) ¿i reprezintå timpul necesar scåderii la jumåtate a concentra¡iei de medicament în plasmå T½ = 0. Vd = volumul de distribu¡ie aparent. este un fenomen reversibil în echilibru dinamic. ficat.693 × Vd/ Cl. asigurând un nivel relativ constant de molecule libere (pe måsura distribu¡iei moleculelor libere.62 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Legarea se face în anumite propor¡ii. • Clearance-ul sistemic total (Cl) însumeazå clearance-ul hepatic ¿i al altor organe mai pu¡in importante pentru eliminare. Clp = D/ASC. pentru unele poate interveni ¿i depozitarea tisularå (fapt relativ frecvent în cazul neurotropelor). eventual alt organ) indicå eficacitatea cu care organul respectiv epureazå plasma de medicament ¿i este dependent de capacitatea maximå intrinsecå a organului de a epura medicamentul din plasmå. Biotransformarea medicamentului este mecanismul prin care în urma proceselor biochimice din organism are loc . noi molecule se desfac de pe suprafa¡a proteinelor). aprecierea timpului în care concentra¡ia plasmaticå scade cåtre 0. • Clearance-ul plasmatic (Clp) reprezintå volumul (în ml sau l) epurat de medicament în unitatea de timp (min sau ore) raportat la greutatea corporalå: Clp = Ke × Vd. Epurarea medicamentelor Epurarea medicamentelor se face prin douå procese: prin biotransformare (metabolizare) hepaticå ¿i excre¡ie renalå. când se opre¿te administrarea medicamentului. ASC = aria de sub curba concentra¡iei în func¡ie de timp. Clearance-ul intrinsec (Clint) ¿i cel de perfuzie cu sânge al organului (Q): Clorg = Q × (Clint/Q + Clint). • Clearance-ul unui organ (rinichi. • Clearance-ul (Cl) este un parametru farmacocinetic primar care define¿te viteza epurårii (V) raportatå la concentra¡ia medicamentului în lichidele biologice (C) astfel încât Cl = V/C. Ke = constanta de epurare.

Biotransformarea este catalizatå de enzime mitocondriale ¿i nemitocondriale. Excre¡ia renalå implicå trei procese precum: • filtrarea glomerularå.3. Stroescu. acetilconjugare. reducere ¿i hidrolizå. Vom prezenta schematic ac¡iunea medica¡iei psihotrope la nivel membranar. Biotransformarea parcurge douå faze: • Prima. 2. la nivelul unor organite intracitoplasmatice. glucuronoconjugare. Este o forma de epurare fie prin diminuarea sau anularea activitå¡ii biologice fie prin inducerea unor modificåri care le favorizeazå excre¡ia din organism. mucoasa intestinalå. în care au loc procese de sintezå. 1996. corticosuprarenalå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 63 modificarea consecutivå a proprietå¡ilor sale fizico-chimice ¿i farmacodinamice. chimicå sau fizico-chimicå a moleculelor materiei vii cu medicamentul. Particularitå¡i de farmacodinamie ale medica¡iei psihotrope Efectul farmacodinamic este de fapt råspunsul sistemului biologic la interac¡iunea primarå. metilare. ficat ¿i mai pu¡in în ¡esuturi. sulfoconjugare. • secre¡ia tubularå. • A doua. Metabolitul secundar este: intens polar. Excre¡ia este a doua modalitate de epurare ¿i se face în principal prin urinå ¿i bilå. adicå råspunsul sistemului biologic la ac¡iunea sistemului chimic. • reabsorb¡ia tubularå. Enzimele nemitocondriale (libere sau solubile) se gåsesc în plasmå. care se gåsesc în ficat (în reticulul endoplasmatic rugos). ¿i are capacitate reduså de a traversa membranele. pu¡in solubil. conjugare cu diferite substraturi endogene. în rinichi. a¿a cum sunt prezentate în V. celular. fizicå. glicinoconjugare. cât ¿i rolul sistemelor mesagere secunde. în care au loc procese de oxidare. . având drept rezultat efectul farmacodinamic global.2. Procesele de biotransformare afecteazå moleculele liposolubile care traverseazå cu u¿urin¡å membranele celulare ¿i ajung astfel la sediile enzimelor metabolizate în special în ficat. al mecanismelor calcice ¿i al cascadei de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic. Aceastå ac¡iune primarå la nivel molecular declan¿eazå un complex de procese.

• Prin analiza rela¡iilor între structura chimicå ¿i activitatea unor medicamente s-au putut stabili caracteristicile indispensabile pentru fixarea. Farmacoreceptorii sunt structuri macromoleculare capabile så lege specific substan¡ele active cu molecula relativ micå. • Receptorii recunosc în mod specific semnalul chimic prezentat de anumite molecule. electric ¿i/sau spa¡ial cu molecula medicamentului. care considerå cå efectul este propor¡ional cu numårul receptorilor ocupa¡i. respectiv ac¡ionarea receptorilor. • Formarea complexului medicament-receptor realizeazå stabilirea unor legåturi între moleculele de medicamente ¿i suprafa¡a activå a moleculelor receptoare. caracteristicile suprafe¡ei active a acestora. prin deduc¡ie. complementar chimic. ¿i. • Substan¡ele medicamentoase con¡in grupåri ionizate (acide sau bazice). → modificåri de activitate enzimaticå. facându-l så reziste la energia agita¡iei termice. Exemplu: Medica¡ia agonistå → se fixeazå de receptor → modificåri ale moleculei receptoare → modificåri de permeabilitate ale membranei: → modificåri ale transportorilor activi. Majoritatea sunt proteine sau acizi nucleici ce pot avea ¿i func¡ii enzimatice. putând interveni ca mecanisme transportoare prin membrane sau reprezentând componente structurale importante pentru biologia celularå. Medica¡ia adrenergicå → receptori β adrenergici → activeazå adenilatciclaza membranarå → catalizeazå transformarea ATP → AMPc → activeazå proteinchinazele → catalizeazå procese de activare a catecolaminelor. Aceasta se datoreazå existen¡ei pe suprafa¡a macromoleculei a unui sediu de legare. Ac¡iunea la nivel membranar a medica¡iei psihotrope se face în principal prin intermediul farmacoreceptorilor. iar farmacoreceptorii grupåri ionice de suprafa¡å u¿or accesibile. formând cu acestea complexe care comandå anumite ac¡iuni biologice. Cele douå componente se atrag electrostatic. legåturile ionice fiind întårite prin pun¡ile de hidrogen ¿i for¡e van der Waals care consolideazå complexul. Interac¡iunea moleculelor de medicamente cu .64 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A. Fixarea medica¡iei de receptori se face: • Conform teoriei ocupa¡ionale.

intervin douå constante (K1). Mecanismele calcice ¿i rolul lor în comanda råspunsului celular • Depolarizarea → deschiderea canalelor de Ca++ (canale lente) → cre¿terea influxului ¿i a concentra¡iei de Ca++ în citoplasmå. Existå agoni¿ti deplini cu efecte maximale ¿i agoni¿ti par¡iali cu efecte submaximale. ac¡ionarea acelora¿i receptori poate declan¿a. în func¡ie de substan¡å. constanta de afinitate. 3. • mesageri secunzi: sisteme intermediare apar¡inând economiei metabolice celulare. • Cl → intrå în celulå → inhibi¡ie. K → translocare ionicå → modificarea poten¡ialului de membranå = depolarizare ¿i generarea poten¡ialului excitator sau hiperpolarizare. Sistemele secundare care intervin în ac¡iunile unor medicamente la nivel celular sunt grupate în: • mesageri primari: substan¡e endogene receptoare sau medicamente agoniste care ac¡ioneazå asupra receptorilor specifici. • Conform teoriei activitå¡ii intrinseci. 2. care considerå cå fixarea de receptori nu are consecin¡e egale în cazul agoni¿tilor. B. care la rândul lor intervin în cascada de reac¡ii metabolice. . 1.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 65 macromoleculele receptoare se conformeazå regulii ac¡iunii maselor. poten¡ial postsinaptic inhibitor. • Cre¿terea Ca++ intracelular → eliberarea de mediatori în termina¡iile nervoase. Cmr = Cm × Cr × K1/K2 = Cm × Cr × Ka. → eliberarea Ca++ din reticulul endoplasmatic. • K → iese din celulå → inhibi¡ie. (Ka). Ac¡iunea la nivel celular se poate exercita la nivelul membranei celulare sau în interiorul celulei. • Na → intrå în celulå → excita¡ie. efecte de intensitate diferitå. Cl. cantitatea receptorilor ocupa¡i (Cmr) fiind propor¡ionalå cu cantitatea de medicament (Cm) ¿i cantitatea de receptori disponibili (Cr). ritmul de disociere. Membranele con¡in adenilciclaza ¿i guanilciclaza care catalizeazå transformarea ATP → AMPc ¿i GTP → GMPc. ritmul de asociere ¿i (K2). Asupra membranei ac¡iunea medicamentelor se desfå¿oarå astfel: medicament → membrana receptoare → deschiderea canalelor de Na.

modificându-le func¡ionalitatea chimicå). • AMPc → cre¿te influxul de Ca++ sau scade efluxul de Ca++. care: → favorizeazå recaptarea Ca++ în reticulul endoplasmatic. . se formeazå eicosanoidele: tromboxani. pirimidinelor. Acidul arahidonic rezultå atât din desfacerea unor fosfolipide membranare cât ¿i din fosfatidilinozitolglicofosfat împreunå cu diacetilglicerol. • lizozomii pot fi afecta¡i de hipoxie. Ac¡iunea asupra unor organite celulare. • mitocondriile pot fi sediul blocårii citocromoxidazei de cåtre cianuri. leucotriene. inhibå sinteza acizilor nucleici sau se încorporeazå în ace¿tia. acestea ac¡ioneazå ca intermediari metabolici între ac¡ionarea receptorilor membranari ¿i efec¡ia celularå. purinelor. C. Acest sistem este cuplat cu cel calcic ¿i cu cel al guanilatului ciclic GMPc. • ribozomii sunt sediul sintezei proteice. → stimuleazå adenilatciclaza → AMPc cre¿te. calmodulina. capabile så tulbure profund biochimismul celular. În urma activårii acestor reac¡ii metabolice care au ca precursor ini¡ial acidul arahidonic. • Cre¿terea Ca++ intracitoplasmatic este detectatå de un complex proteic numit troponina. prostaglandine. → stimuleazå fosfodiesteraza → scade AMPc.66 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Ca++ liber din termina¡iile nervoase se fixeazå pe o proteinå. Este important de ¿tiut cå unele medicamente ac¡ioneazå ¿i la nivelul unor forma¡iuni intracelulare precum: • nucleul (analogii metabolici ai acidului folic. atât de folosi¡i de noi ca neurotrofice. acidoza eliberând enzime litice. prostaciclina. 4. • Complexul Ca++-calmodulinå → exocitoza veziculelor sinaptice. → modificå sensibilitatea proteinchinazelor (dependente de Ca++-calmodulinå). → activarea transportorilor membranari de acetilcolinå → acetilcolina se elibereazå în fanta sinapticå. Cascada de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic ¿i importan¡a ei în ac¡ionarea anumitor receptori membranari.

De exemplu. 1995) 2. Ayd J. ca urmare a administrårii unui inhibitor al recaptårii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 67 • forma¡iuni veziculare sau granulare con¡in substan¡e endogene precum: acetilcolina. organ. neurohormoni.R. Farmacotoxicologie ¿i reac¡ii adverse Studiul ¿i cunoa¿terea reac¡iilor adverse este o etapå importantå mai ales când este vorba de administrarea psihotropelor la copil. A. histamina. uneori fårå a fi explicate îndeajuns. Când este mediatå prin scåderea afinitå¡ii. Williams and Wilkinson. (Frank J. În capitolele care trateazå mecanismele de ac¡iune ale substan¡elor sunt men¡ionate mai multe categorii de procese. Reac¡iile adverse la medicamente În literatura de psihofarmacologie.. Procesul de down regulation poate implica fie scåderea densitå¡ii receptorilor ¿i/sau schimbåri în semnalul ce traverseazå sistemul distal de receptor. numårului sau densitå¡ii receptorilor se nume¿te down regulation. Pot fi eliberate sub formå activå func¡ionând ca mediatori chimici. în studii ¿i în prospectele în limba englezå ale psihotropelor. peptide. receptor la o dozå constantå de substan¡å. procesul de down regulation a receptorilor dupå supraexpunerea cronicå a receptorilor la un neurotransmi¡åtor endogen. Procesul de subsensibilitate reprezintå scåderea responsivitå¡ii unui ¡esut. GABA. serotonina. având func¡ii biologice importante. Neurology and Neurosciences. care sunt acompaniate de cre¿terea (up regulation) densitå¡ii receptorilor care mediazå råspunsul ca urmare a supraexpunerii repetate a receptorilor la transmi¡åtori endogeni. Procesul de up regulation a receptorilor este reprezentat de producerea de råspunsuri suprasensibile.3. FDA aprobå cu mare greutate astfel de cercetåri din motive lesne de în¡eles. Lexicon of Psychiatry.3. am gåsit mai mul¡i . Procesul de down regulation a receptorilor reprezintå reducerea råspunsului ca urmare a expunerii receptorilor la administrarea cronicå a unei anumite concentra¡ii dintr-o substan¡å agonistå a receptorului. Am sim¡it nevoia så precizåm defini¡iile unora dintre acestea. cunoscându-se faptul cå sunt pu¡ine studii efectuate la copii. depozitate sub formå inactivå. Ed.

68

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

termeni pe care îi vom reda a¿a cum i-am întâlnit: adverse reactions, adverse effects, adverse events, side effects, adverse experiences, undesirable effects, untoward events. În Kaplan and Sadock, Textbook of Psychiatry, edi¡ia 8, 2000, se utilizeazå folosit termenul adverse effects. În studiile clinice de psihofarmacologie sunt men¡ionate toate evenimentele nedorite care apar în cursul administrårii unui medicament, chiar dacå ele au apårut doar o singurå datå, la un singur pacient, sub denumirea de adverse events. În prospectele în limba românå am gåsit urmåtorii termeni referindu-se la aceea¿i categorie de simptome: reac¡ii adverse, efecte secundare, efecte adverse. În practica clinicå, existå tendin¡a de a se face o diferen¡å între reac¡iile adverse ¿i efectele secundare. Efectele adverse pot fi utilizate uneori în clinicå cu scop terapeutic (de exemplu sedarea), ceea ce nu putem spune despre reac¡iile adverse. În aceastå carte vom folosi termenul de efecte secundare care apare în cele mai multe prospecte în limba românå. În cår¡ile de farmacologie în limba românå (Stroescu V. ¿i col, 1999) sunt precizate douå tipuri de efecte, altele decât cele terapeutice: reac¡iile adverse ¿i intoxica¡iile. Reac¡iile adverse sunt efecte nedorite, nocive, care apar la administrarea de medicamente, la dozele uzuale de medicament. Trebuie deosebite de efectele nedorite de ordin farmacologic care nu sunt nocive ¿i de intoxica¡ii, care apar la doze mari. Statisticile OMS semnaleazå cele mai frecvente reac¡ii adverse la câteva asocia¡ii printre care ¿i deprimantele centrale: diazepam, clorpromazin, pentazocin, men¡ionând probabilitatea cre¿terii acestor efecte nedorite la copii ¿i båtrâni. Dupå mecanismul lor, Stroescu, 1999, le împarte în reac¡ii adverse de tip toxic, de tip idiosincrazic ¿i de tip alergic. 1. Reac¡ii adverse de tip toxic. Sunt dependente de dozå, apar la doze obi¿nuite, care în anumite condi¡ii, în func¡ie de bolnav sau de medicament, pot determina tulburåri func¡ionale sau leziuni ale diferitelor aparate ¿i/sau sisteme. Principalii factori care depind de medicament sunt: – toxicitatea intrinsecå cumulatå cu un indice terapeutic mic (dozele toxice coincid cu dozele terapeutice mari, biodisponibilitate mare); – utilizarea unei cåi de administrare nepotrivite; – scheme de doze care nu ¡in seama de farmacocinetica medicamentului;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

69

– interac¡iuni medicamentoase care au efect sinergic de sumare sau poten¡are. Factorii care ¡in de bolnav sunt: – reactivitatea individualå (un numår mic de persoane poate prezenta reac¡ii toxice chiar la doze mici datoritå fie unor particularitå¡i de metabolizare care greveazå bioinactivitatea, fie unei sensibilitå¡i excesive a ¡esutului ¡intå); – ståri patologice care influen¡eazå comportarea farmacocineticå (insuficien¡a hepaticå, renalå). Reac¡ii de tip toxic pot fi ¿i: – efectele dismorfogene (apar în cazul utilizårii de substan¡e la femei gravide ¿i au ca efect apari¡ia de malforma¡ii); – mutagene (au drept consecin¡å modificåri permanente ale genotipului, care ulterior, dupå mai multe genera¡ii, pot afecta fenotipul; numårul mare de boli genetice la om se explicå prin acumularea de gene mutante la spermatozoizi ¿i ovule, datoritå printre altele ¿i substan¡elor chimice exogene precum medicamentele); – cancerigene (existå riscul ca unele substan¡e så ini¡ieze transformarea canceroaså a celulelor prin muta¡ia unor celule somatice sau så promoveze dezvoltarea cancerului la nivelul ¡esutului unde a avut loc procesul de ini¡iere). 2. Reac¡iile adverse de tip idiosincrazic sunt reac¡ii de intoleran¡å, independente de dozå ¿i se manifestå sub formå de reac¡ii neobi¿nuite diferite de efectul obi¿nuit, fiind determinate de doze obi¿nuite lipsite de nocivitate. Sunt caracteristice unui anumit grup de popula¡ie care nu se încadreazå în curba Gauss; se datoreazå unor particularitå¡i farmacogenetice care determinå modificåri în sinteza unor proteine specifice, cu consecin¡e în ceea ce prive¿te alterarea proceselor de metabolizare sau reac¡ii tisulare anormale la medicamente. Enumeråm câteva astfel de manifeståri: apnee toxicå, hemolizå, methemoglobinemie, crize de porfirie, hipertermie malignå (este atribuitå unor particularitå¡i genetice determinate de capacitatea de legare a ionilor de calciu de cåtre celulele musculare). 3. Reac¡iile adverse de tip alergic sunt efecte nedorite care apar prin interven¡ia unor mecanisme imune; cercetårile experimentale pe animale nu pot fi extrapolate la om ¿i nu

70

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

poate fi evaluat riscul reac¡iilor alergice, manifestându-se mari varia¡ii interspecii; existå o popula¡ie cu predispozi¡ie alergicå probabil de naturå geneticå. Frecven¡a reac¡iilor alergice la om este relativ micå, ele reprezintå aproximativ 10% din totalul reac¡iilor adverse. Alergia este specificå pentru o anumitå structurå chimicå, dar poate cuprinde ¿i substan¡e cu structuri analoage. Ca alergeni pot så func¡ioneze ¿i impuritå¡i sau excipien¡i din compozi¡ia formelor farmaceutice. B. Intoxica¡iile medicamentoase Se pot manifesta sub formå acutå sau cronicå. • Intoxica¡iile acute apar la administrarea dozelor foarte mari de substan¡e medicamentoase obi¿nuite sau la depå¿irea dozelor maxime în cazul substan¡elor foarte puternic active ¿i toxice. • Intoxica¡iile cronice apar la administrarea repetatå timp îndelungat ¿i se datoreazå acumulårii în organism de cantitå¡i excesive de substan¡å activå sau în cazul sumårii efectului fiecårei doze în cazul în care acestea sunt ireversibile. Evaluarea toxicitå¡ii medicamentoase se face prin experimente pe animale; efectele toxice ca ¿i efectul letal observat asupra unei colectivitå¡i de animale sunt de tip „cuantal“, fiind caracterizate prin prezen¡a sau absen¡a lor (corespunzåtor unei ac¡iuni de tip „tot sau nimic“). Rezultatele de toxicologie ob¡inute la animale nu pot fi extrapolate la om. Efectele toxice, la om, apar la doze de aproximativ zece ori mai mari comparativ cu cele determinate experimental, atunci când raportarea se face în func¡ie de greutatea corporalå; în schimb, dacå se face în func¡ie de suprafa¡a corporalå, sensibilitatea omului ¿i a animalelor de laborator este aproximativ egalå. În condi¡ii clinice, la factorii dependen¡i de substan¡a medicamentoaså se adaugå al¡i factori care pot favoriza reac¡iile toxice. Le vom enumera, a¿a cum apar în manualul V. Stroescu, 1994, mai ales pentru faptul cå le consideråm foarte importante când este vorba de tratamentul copiilor: • biodisponibilitatea variabilå a formei terapeutice; • susceptibilitatea individualå prin boalå sau de naturå geneticå (idiosincrazie); • toxicitatea unor excipien¡i, vehiculi din formula farmaceuticå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

71

• interac¡iuni cu alte medicamente; • acumularea în organism de cantitå¡i toxice prin insuficien¡a epurårii; • preparate expirate. La copil, mai mult decât la adult, care are poate toate mecanismele de apårare prezente, trebuie så ne gândim la posibilitatea unor reac¡ii de tip idiosincrazic (sunt deja citate în literaturå astfel de reac¡ii datorate lipsei materialului enzimatic necesar metabolizårii hepatice); la fel trebuie så fim aten¡i la medicamentele care se eliminå renal, copiii având o ratå de filtrare glomerularå scåzutå. Dependen¡a este o stare de intoxica¡ie cronicå care se caracterizeazå prin necesitate subiectivå sau obiectivå de folosire a unor substan¡e toxice sau medicamente. Dintre neurotrope, benzodiazepinele ¿i barbituricele pot da dependen¡å. Cele patru componente care definesc dependen¡a sunt: • dependen¡a psihicå, care este determinatå de interac¡iunea unui complex de factori de ordin farmacologic, psihologic ¿i social. • toleran¡a apare mai ales pentru efectele nervos centrale cu caracter subiectiv, explica¡ia farmacocineticå fiind aceea cå administrarea repetatå face ca aceea¿i dozå så realizeze progresiv concentra¡ii sanguine mai mici datoritå stimulårii repetate a procesului metabolic respectiv; explica¡ia farmacodinamicå este aceea cå se produce o scådere a reactivitå¡ii neuronilor interesa¡i în ac¡iune, ca rezultat al unor mecanisme adaptative, în sens contrar interven¡iei medicamentoase; în consecin¡å, acelea¿i concentra¡ii de medicament produc progresiv råspunsuri mai slabe. • dependen¡a fizicå relevatå prin semne clinice zgomotoase care eviden¡iazå sindromul de abstinen¡å; se manifestå prin efecte inverse decât cele provocate de substan¡a responsabilå; mecanismul este probabil asemånåtor cu cel al toleran¡ei, intervin fenomene biochimice sau fiziologice compensatorii fa¡å de ac¡iunea medicamentului, care se dezvoltå adaptativ în timpul folosirii acestuia (de exemplu modificarea echilibrului fiziologic al unor mediatori sau modulatori ai transmisiei sinaptice); substan¡ele cu efect psihotrop au poten¡ial de toleran¡å ¿i de dependen¡å fizicå foarte mare: morfina, barbituricele, alcoolul, amfetaminele.

72

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

• psihotoxicitatea este cea de-a patra componentå a dependen¡ei care se manifestå prin tulburåri de comportament uneori cu aspect psihotic care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari de substan¡å care dezvoltå dependen¡å: barbituricele, cocaina, amfetaminele, alcoolul, unele benzodiazepine; este greu de tratat datoritå intricårii mai multor factori: factori etiopatogeni (medicament psihotrop, teren psihic, condi¡ii sociale, elemente de condi¡ionare precum efectul plåcut), sindrom de abstinen¡å.

2.3.4. Interac¡iunile medicamentoase
În situa¡ia administrårii simultane a douå sau mai multe substan¡e medicamentoase pot så aparå interac¡iuni medicamentoase cu consecin¡e avantajoase, dar ¿i dezavantajoase. Interac¡iunile pot så existe între substan¡ele chimice ¿i så fie de ordin fizic sau fizico-chimic ¿i se numesc incompatibilitå¡i, sau pot så aparå dupå administrare ¿i se datoreazå unor interac¡iuni de ordin farmacocinetic sau farmacodinamic. A. Incompatibilitå¡i Sunt interac¡iuni «in vitro» ¿i apar înaintea administrårii medicamentelor. Se datoreazå unor asocieri necorespunzåtoare, într-o formå farmaceuticå, de substan¡e medicamentoase care genereazå procese chimice sau fizico-chimice (hidrolize, oxidåri, lichefieri etc.), cu modificarea consecutivå a proprietå¡ilor terapeutice sau ob¡inerea de forme terapeutice necorespunzåtoare. Aståzi, astfel de incompatibilitå¡i sunt foarte rare, farmacistul ¿i industria farmaceuticå rezolvând eventualele incompatibilitå¡i din prescrip¡iile magistrale, respectiv cele ce pot så aparå în cazul produselor tipizate. B. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacocinetic Asocierea medicamentelor poate duce uneori la modificåri în comportamentul farmacocinetic, cu consecin¡e asupra eficacitå¡ii terapeutice sau cu generarea unor efecte adverse. Interac¡iunile pot så aparå: • la nivelul procesului de absorb¡ie (un medicament poate modifica procesul de absorb¡ie al celuilalt medicament prin inactivare, modificarea pH-ului, formare de complexe neabsorbabile, modificarea motilitå¡ii intestinale);

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

73

• la nivelul procesului de distribu¡ie (prin modificarea regionalå a fluxului sanguin fie datoritå deplasårii de pe proteinele plasmatice, fie datoritå afinitå¡ii pentru acelea¿i situsuri de legare); • la nivelul biotransformårii medicamentelor (se datoreazå unor fenomene care interferå cu unele sisteme enzimatice metabolizante; ele pot apårea datoritå inhibi¡iei sau induc¡iei enzimatice; inhibi¡ia enzimaticå apare prin competi¡ia pentru locuri de legare de enzimå, enzimele de tipul citocrom P450 pot interac¡iona cu multe substan¡e ¿i au locuri de legare aproape saturate la dozele terapeutice; induc¡ia enzimaticå se exercitå cel mai des la nivelul oxidazelor hepatice, consecutiv cre¿te clearence-ul ¿i se mic¿oreazå concentra¡ia plasmaticå a medicamentelor biotransformate de enzimele respective); • la nivelul procesului de excre¡ie (prin cre¿terea fluxului de urinå, prin scåderea reabsorb¡iei tubulare, prin modificarea pH-ului urinar). C. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacodinamic Sunt de tip sinergic ¿i de tip antagonist (Stroescu V., 1999).

3
TRATAMENTUL ANTIPSIHOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT
3.1. Defini¡ie
Antipsihoticele sunt substan¡e chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Primele medicamente antipsihotice au fost fenotiazinele. Medicamente din aceastå claså au fost utilizate ini¡ial ca antihelmintice în medicina veterinarå ¿i ca antiseptice urinare la oameni (Kaplan, 2000). În 1950, Paul Charpentier, la Rhône-Poulenc Laboratories din Paris, a reu¿it så sintetizeze clorpromazina. Acest medicament a fost folosit ini¡ial în chirurgie, de Henri Laborit, pentru reducerea anxietå¡ii preoperatorii ¿i prevenirea ¿ocului postoperator. Efectele clorpromazinei s-au dovedit a fi diferite calitativ fa¡å de cele ale sedativelor, a¿a încât Laborit a sus¡inut administrarea acesteia în psihiatrie, în cazurile de manie ¿i schizofrenie. În 1952 se raportau deja rezultate bune în tratamentul acestor tulburåri (Kaplan, 2000). Mai târziu, în 1958, a fost introduså în psihofarmacologie de cåtre Paul Janssen, din Belgia, prima butirofenonå eficace: haloperidolul (Kaplan, 2000). Denumirea de neuroleptice provine de la faptul cå aceste medicamente produc efecte adverse neurologice, în paralel cu efectul lor antipsihotic ¿i sedativ. Mai mult, aceste efecte neurologice erau considerate inevitabil legate de efectele terapeutice (se urmårea „neuroleptizarea“ pacientului, apari¡ia efectelor adverse fiind consideratå ca un semn cå „medicamentul î¿i face efectul“). Dupå apari¡ia noilor genera¡ii de antipsihotice, cum sunt clozapina, risperidona, olamzapina etc. s-a constatat cå efectele antipsihotice nu sunt condi¡ionate de apari¡ia efectelor secundare neurologice (Kaplan, 2000). Aceste medicamente au îmbunåtå¡it semnificativ programele de tratament, fåcând posibil un nivel de men¡inere în activitate ¿i îmbunå-

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

75

tå¡ind considerabil calitatea vie¡ii ¿i, implicit, complian¡a la tratament, în special în schizofrenia apårutå la copil ¿i adolescent (H. Remschmidt et al, 2000). În ceea ce prive¿te antipsihoticele clasice, în ciuda neajunsurilor datorate efectelor secundare, råmân încå o unealtå utilå în managementul psihozelor, påstrându-¿i importan¡a, mai ales în episodul acut (Kaplan, 2000; M.D.Gheorghe, 2000).

3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere al profilului legårii de receptori, dar ¿i al proprietå¡ilor farmacologice, implica¡iilor clinice ¿i efectelor adverse, medicamentele antipsihotice pot fi grupate în douå categorii: 1. clasice, conven¡ionale, tipice, din prima genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor dopaminici (se considerå cå efectul antipsihotic al acestora este datorat antagonizårii receptorilor dopaminici D2). 2. noi, atipice, din a doua genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor serotonin-dopaminici (care î¿i exercitå efectul antipsihotic în principal prin antagonizarea receptorilor serotoninici ¿i dopaminici). Vom prezenta în tabelul 3.1. medicamentele antipsihotice, cu denumirile comune interna¡ionale, denumirile comerciale, formele de prezentare, precum ¿i dozele recomandate de firmele producåtoare, cu specificarea acestora la copil ¿i adolescent. Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. Uneori, la adolescen¡i, pentru controlul simptomatologiei, suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari ce se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor, motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. De asemenea, existå o serie de antipsihotice pentru care dozele recomandate la copil ¿i la adult sunt similare.

3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere chimic, medicamentele antipsihotice apar¡in mai multor clase de substan¡e, acest lucru reflectându-se în diferen¡ele în spectrul farmacocinetic, farmacodinamic, cât ¿i în efectele terapeutice ¿i cele secundare.

76

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. Clasificarea medicamentelor antipsihotice (Adaptat dupå Schatzberg A.F. et al, 1997 ¿i Kaplan and Sadock, 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare)
Denumire Prezentare Clasa Denumirea comercialå Comunå Interna¡ionalå ANTAGONIªTII RECEPTORILOR DOPAMINICI Ataractil, Promazina Oral: Tb. 25, 50, Frenil, Sparine 100 mg Clorpromazina Clordelazin, Oral: Tb. 10, 25, 50, Plegomazin, 100, 200 mg Largactil, Cp. 30, 75, 150, 200, Thorazine 300 mg Sol. 10mg/5ml; 30mg/ml; 100mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Sup. Rectal: 25-100 mg Parenteral: 10, Trifluoproma- Flumazin, Siquil, Vespin 20 mg/ml zina LevomeproLevomepro- Oral: Tb. 2, 25, 100 mg mazina mazin, Parenteral: Nozinan, f. 25 mg/1 ml Tisercin Supozitoare: 10, 50 mg Tioridazina Mellaril Oral: Tb. 10, 15, 25, 50, 100, 150, 200 mg Sol: 25, 100 ml/5 ml; 30, 100 mg/ml
Fenotiazine Alifatice Piperidine

Doze mg/zi

Adul¡i: 40-800

1

Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i: 10-300 (1-3 mg/kgc/zi) Adul¡i: 300-800

Adul¡i: 100-150 1 Copii ¿i adolescen¡i: 25-150 Adul¡i: 25-250

Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 10-300 copii 2-12 ani: 0,5-3mg/kg/zi Adul¡i: 200-700 Periciazina Neuleptil Copii peste 3 ani Oral: Cp. 10 mg ¿i adolescen¡i: Sol: 4% 3-15-50 Adul¡i: 50-100-200 Mesoridazina Serentil Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 12: 75-400 100 mg Adul¡i: 75-400 Sol: 25 mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Perfenazina Trilafon Oral: Tb. 2, 4, 8, 16 mg Copii peste 12, Etrafon Sol: 16 mg/5ml adolescen¡i: 2-24 Adul¡i: 8-40 Parenteral: 5 mg/ml Oral: Tb. 5, 10, 25 mg Adul¡i: 40-150 1 Proclorperazina Stemetil Cp. 10, 15, 25 mg (cu Compazine eliberare prelungitå) Sol. 5mg/ml Parenteral: 5 mg/ml Sup. rectal: 2,5; 5; 25 mg Copii, adolescen¡i: Oral: Tb. 1; 2,5; 5; Lyogen, MiFlufenazina 1-10 renil, Modeca- 10 mg Adul¡i: 1-20 Sol. 2,5mg/5ml, te, Moditen, Permitil, Pro- 5mg/ml lixin, Prolixin Parenteral: 25 mg/ml decanoat, Prolixin entanat

Piperazine

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

77

Tabelul 3.1. (continuare)
Fenotiazine Piperazine

Trifluoperazina Stelezine Terfluezine Tioproperazina Majeptil

Haloperidol
Butirofenone

Haldol

Zuclopentixol Clopixol, dihidroclorid, Clopixol acetat decanoat Acuphase, Clopixol Depot

Flupentixol

Fluanxol

Tiotixen

Navane

Clorprotixen

Taractan, Truxal

Clopentixol
Difenilbutil piperdine ¿i piperazine

Sordinol Orap

Pimozid

Oral: Tb. 1, 2.5, 10 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:1-20 Sol. 10 mg/ml Parenteral: 2 mg/ml Adul¡i: 6-20 Oral: Tb. 10 mg Copii, adolescen¡i: Sol. 4 % 1-10 1 picåturå=1 mg Adul¡i: 1-20 Oral: Tb. 0,1; 1,2; 5; Copii peste 3 ani, adolescen¡i: 1-16 10; 20 mg Adul¡i: 6-20 Sol. 2 mg/ml (1 ml = 20 picåturi; 1 picåturå = 0,1 mg Parenteral: im 5 mg/ ml haloperidol decanoat: 50 mg, 100/ml (f=1 ml) iv Oral: Tb. 2; 10; 25; Copii, adolescen¡i: 40 mg 5-40 Sol. 20 mg/ml; Adul¡i: Cloxipol 1 picåturå = 0,1 mg Tb: 20-60 mg/zi Parenteral: Clopixol Cloxipol dihidroclorid f im dihidroclorid Fiole 10-20 mg de 1-4 10 mg/ml; Clopixol Acuphase Fiole 50 ml; ori pe zi Fiole 200, 500 mg/ml Cloxipol Acuphase: 5-10 mg im la 1-3 Cloxipol Depot zile Cloxipol Depot: 500 mg im la 2-4 såptåmâni Parenteral: fiole 2% Adul¡i: 20-40 mg la 2-3 såptåmâni 40 mg/ml 100 mg la 3-4 Fiole 10%, 100 mg/ml såptåmâni 1 Oral: Cp. 1, 2, 5, 10, Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 20 mg doze similare Sol. 5mg/ml Parenteral: 2,5,10 mg/ml Adul¡i: 6-30 Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 100 mg 10-25 mg de 3-4 Sol. 100 mg/5ml ori pe zi Adul¡i: 50-400 1 Parenteral: fiole Adul¡i: 600-800 200 mg/ml Copii peste 12 ani, Oral: Tb. 2 mg adolescen¡i: 1-10 Adul¡i: 2-12-20

Tioxantene

Dibenzodiazipine

Loxapina

Loxitane, Loxapac

Oral: Cp. 5, 10, 25, 50, 100 mg Sol. 25 mg/ml Parenteral: fiole 50 mg/ml

Adolescen¡i peste 16 ani: 5-60 Adul¡i:60-100

78

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. (continuare)
Benzamide Indoli
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, 50 mg Sol. 20mg/5ml Oral: cp. 50; 200; 400 mg; Sirop Parenteral f. 100mg/2ml Oral: Tb. 100mg Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Tb. 50, 200 mg Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 10-50 Adul¡i: 5-100 Adul¡i: 600-800 mg im1

Sulpirid

Eglonyl

Taprid

Tiapridal

Adul¡i: 100-8001

Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine

Adolescen¡i peste 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Oral:20, 40 mg Adolescen¡i 40-160: Zeldox, Ziprasidona Parenteral: Adul¡i: 80-160 Geodon f 20 mg Solian
Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, Copii peste 12 ani, 50 mg adolescen¡i: 10-50 Sol. 20mg/5ml Adul¡i: 5-100 Sulpirid Eglonyl Oral: cp. 50; 200; Adul¡i: 400 mg; Sirop 600-800 mg im1 Parenteral f. 100mg/2ml Taprid Tiapridal Oral: Tb. 100mg Adul¡i: 100-8001 Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Amilsulprid Adolescen¡i peste Solian Tb. 50, 200 mg 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Adolescen¡i 40-160: Oral:20, 40 mg Zeldox, Ziprasidona Adul¡i: 80-160 Parenteral: Geodon f 20 mg

Amilsulprid

Idibenzodiazepine

Benzamide Indoli

Idibenzodiazepine
Olanzapina Zyprexa Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Serindol Serdolect Adul¡i: 16-24 mg 1

Olanzapina

Zyprexa

Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg

Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Adul¡i: 16-24 mg 1

Serindol

Serdolect

1

Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate acestora sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie.

Psihofarmacologia pediatricå din zilele noastre înregistreazå progrese foarte rapide, o largå paletå de medicamente psihotrope fiind aprobatå ¿i la copil ¿i adolescent, în ultimii ani. Acest fapt este încurajator, pe de o parte, datoritå îmbogå¡irii arsenalului terapeutic disponibil, dar pe de altå parte apare obliga¡ia clinicianului de a învå¡a principiile de bazå, indica¡iile ¿i efectele secundare ale noilor agen¡i, având în vedere permanent descoperirile recente din domeniul neuro¿tiin¡elor (C.Gilberg ¿i H. Remschmidt, 2000). Astfel, recomandarea unui medicament sau a altuia va trebui så fie mult mai nuan¡atå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

79

Când alegem un anumit antipsihotic, este foarte importantå identificarea ¿i intrepretarea corectå a simptomelor prezentate de pacient, deoarece: • Cele douå clase de antipsihotic au efecte diferite pe anumite simptome, pot prezenta sau nu efecte benefice, dar uneori pot chiar så agraveze simptomele respective (pozitive, negative sau cognitive). • Au un tablou diferit al efectelor secundare: unele dintre acestea pot fi efecte adverse, dar altele pot fi utile în anumite perioade ale evolu¡iei bolii.1

3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori
Profilul diferit al afinitå¡ii antipsihoticelor fa¡å de receptori le-a adus ¿i denumirea diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra receptorilor D2, fiind denumite antagoni¿ti dopaminergici, iar cele atipice au o afinitate ridicatå pentru receptorii serotoninergici (5-HT) ¿i afinitate slabå pentru receptorii dopaminergici, fiind denumite antagoni¿ti serotonin-dopaminergici. Astfel, la doze clinice uzuale, haloperidolul ocupå 70-90% din receptorii D2, iar clozapina ¿i olanzapina pot ocupa 2060% din receptorii D2 ¿i pânå la 80% din receptorii 5-HT2 la doze maxime (Kaplan, 2000, Remschmidt et al, 2000).
1

Simptomele psihotice (dupå Gheorghe M.D. 1999 ) Simptome pozitive: • Halucina¡ii, • Idei delirante, • Comportament bizar, legat de îmbråcåminte, aspect, comportament social, sexual, comportament agresiv, agitat, comportament repetitiv, stereotip, • Tulburare pozitivå formalå: tangen¡ialitate, incoeren¡å, lipså de logicå, circumstan¡ialitate, vorbire precipitatå. Simptome negative: 1. Primare: sunt efectul direct al patofiziologiei Schizofreniei • Aplatizare afectivå (scåderea nivelului ¿i intensitå¡ii expresiei emo¡ionale), • Alogie (reducerea gândirii, såråcirea vorbirii ¿i a con¡inutului vorbirii, blocajele), • Apatie/hipobulie/avoli¡ie: absen¡a motiva¡iei, absen¡a interesului, scåderea ini¡ierii comportamentelor direc¡ionate cåtre scop, • Anhedonie. 2. Secundare: nu sunt parte a procesului bolii; sunt legate de simptomele pozitive, de efectele extrapiramidale ale neurolepticelor, depresia/disforia, lipsa stimulårii sociale; acestea sunt poten¡ial trecåtoare, råspund la tratament adecvat • Neglijarea aspectului/igienei personale ca efect secundar al bolii, al tratamentului, • Retragerea socialå, • Reducerea calitå¡ii vie¡ii, Simptome cognitive/dezorganizate = Disfunc¡ia cognitivå • Deficite în func¡ia executivå: controlul ¿i procesarea informa¡iei • Deficite în timpul de reac¡ie/aten¡ie, percep¡ie, limbaj, învå¡are verbalå, memorie.

80

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

În timp ce Sanyal et al. sugereazå cå rata înaltå de legare a clozapinei de receptorii D2/D4 e importantå pentru proprietå¡ile terapeutice ale clozapinei ¿i altor antipsihotice atipice, al¡i autori subliniazå rolul capacitå¡ii înalte de legare de receptorii serotoninici. Studii PET la oameni au aråtat pentru antipsihoticele atipice un nivel mai mare de ocupare a receptorilor serotoninici 5-HT2 decât a receptorilor dopaminici D2, aceasta sprijinind rolul contribu¡iei terapeutice a transmiterii serotoninergice în schizofrenie, contribuind ¿i la un grad mai mic al efectelor extrapiramidale. Rata scåzutå a efectelor secundare în cazul antipsihoticelor atipice s-ar datora faptului cå acestea prezintå doar un mic efect pe neuronii dopaminergici nigrostriatali, având o ratå înaltå de legare pe receptorii 5-HT2 (Remschmidt et al, 2000). Prin hibridizarea in situ prin ARNm a neuropeptidelor, se poate eviden¡ia cå haloperidolul afecteazå conexiunile striatum-ului într-o mai mare måsurå ca risperidona (Remschmidt et al, 2000). Din punct de vedere al influen¡årii neurotransmisiei dopaminergice, efectele antipsihotice se datoreazå efectului antagonist pe receptorii dopaminergici la nivelul mezocortexului, iar efectele extrapiramidale se datoreazå afectårii neurotransmiterii pe cåile nigrostriate (Kaplan, 2000). Studiile de imagerie la pacien¡ii adul¡i aratå apari¡ia efectelor extrapiramidale la o ocupare de aproximativ 80% a receptorilor D2. Pentru dozele uzuale, de exemplu, existå o ocupare a receptorilor D2 între 70 ¿i 90% pentru haloperidol, între 20 ¿i 60% pentru clozapinå ¿i de aproximativ 60% pentru olanzapinå, acestea din urmå având un procent mai mare al legårii de receptorii 5-HT2 (80% pentru olanzapinå, la o dozå zilnicå de 10mg) (Remschmidt et al, 2000). La cre¿terea dozelor antipsihoticelor atipice, la un nivel mai mare de doza maximå recomandatå (pentru olanzapinå la mai mult de 20mg zilnic), profilul legårii de receptori apare foarte apropiat de cel al neurolepticelor standard, cu riscul apari¡iei efectelor secundare ¿i pierderea avantajelor sale (Remschmidt et al, 2000). Afinitatea diferitå fa¡å de receptori este eviden¡iatå de Remschmidt et al, 2000, în tabelul 3.2. care sintetizeazå rezultatele cercetårilor publicate în literatura de specialitate în ultimii ani.

Eficacitatea asupra simptomelor schizofreniei este diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra simptomelor pozitive (halucina¡ii. delir. modificårile neurotransmisiei. Profilul de legare pe receptori al neurolepticelor (Adaptat dupå Remschmidt et al.2. . conduc cåtre noi considera¡ii ¿i ipoteze nu numai privind aceste medicamente. Aceste medicamente pot produce o cre¿tere minimå a nivelului de prolactinå sau nu modificå nivelul acestui hormon.3. dar ¿i pentru etiologia schizofreniei (Remschmidt et al. precum ¿i efectele clinice atribuite acestor modificåri (atât efectele terapeutice. în tabelul 3. iluzii.. respective α adrenergic. iar cele atipice atât asupra celor pozitive cât ¿i a celor negative primare ¿i cognitive. comportament bizar). Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori Efectul antipsihotic al antipsihoticelor clasice este explicat prin ipoteza hiperdopaminergicå a producerii schizofreniei.5.1. 2000). 2000) D1 Haloperidol Clozapina Olanzapina Risperidona Quetiapina Ziprasisona Sertindol Amisulpid ++ ++ ++ ++ + ++ ++ D2 +++ + ++ +++ +++ + + +++ + +++ + +++ D3 +++ ++ ++ +++ + +++ +++ ++ 5-HT 5-HT alfa1 alfa2 NA NA 1A 2A +++ + ++ D4 ++ ++ +++ + + ++ + +++ +++ +++ M1 + H1 +++ ++++ ++++ ++ ++++ ++++ ++ +++ +++ ++++ ++++ ++ + ++ ++ +++ ++ ++++ +++ ++ +++ +++ +++ ++ +++ Profilul diferit al legårii de receptori. efectele extrapiramidale determinate de antipsihoticele atipice sunt minime (cum sunt sindromul parkinsonian. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) 3. no¡iunile acceptate actualmente privind ac¡iunea antipsihoticelor clasice la nivelul receptorilor. akatisia) sau absente (efecte ca distonia ¿i diskinezia tardivå). cât ¿i cele secundare). De asemenea. implicând sistemele dopaminergic. glutaminergic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 81 Tabelul 3. Vom prezenta. serotoninergic. 3. spre deosebire de cele tipice.5.

2001) Ac¡iunea la nivel de receptor Blocarea rec. dopaminici D2 nigrostriatali) cu dezaferentarea cåilor mezolimbice Ac¡iunea la nivelul neurotransmisiei Inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul proiec¡iei rec. Blocarea îndelungatå a receptorilor D2 nigrostriatali determinå perturbarea sistemului de neurotransmisie global (tabelul 3. muscarinici M1 Efecte secundare care pot diminua complian¡a terapeuticå Blocarea rec. Chiri¡å V.. de care clinicianul va trebui så ¡inå seama. unele ireversibile. vor apårea efecte pe termen lung. DA în mezocortex Blocarea cåii nigrostriate prin inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul cåii nigrostriate Inhibi¡ia tractului tuberoinfundibular Efecte anticolinergice Efecte clinice Efecte antipsihotice Efecte neurologice: Efecte extrapiramidale precoce (akatisie.3.). Astfel.4. 2000). afinitatea fa¡å de ace¿ti receptori ¿i gradul de satura¡ie a acestora. deoarece ele apar în plin proces de neurodezvoltare. Mecanismul de ac¡iune al antipsihoticelor tipice (tabel adaptat dupå Marinescu D. tasikinezie)/ la distan¡å (diskinezie tardivå) Efecte endocrine Dificultå¡i cognitive. Ac¡ionând via receptori dopaminergici D2. ame¡eli. somnolen¡å Blocarea rec. somnolen¡å Scåderea TA. constipa¡ie. D2 nigrostriatali (prin inhibi¡ia legårii DA de rec.82 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. så fie foarte atent cântårite în func¡ie de beneficiul urmårit. cu consecin¡e serioase asupra acestuia. tendin¡e lipotimice. s-ar putea explica heterogenitatea råspunsului la acest tratament (Kaplan. Udri¿toiu T. aceste medicamente se vor acumula în ¡esuturi. vertij. somnolen¡å diurnå Cre¿tere în greutate. La copil existå o mai mare densitate a receptorilor dopaminergici D1 ¿i D2 comparativ cu adultul. exercitându-¿i ac¡iunea atât la nivel cerebral cât ¿i sistemic. uscåciune a mucoaselor. Întrucât neurolepticele se leagå ¿i de celelalte subtipuri de receptori dopaminergici. histaminici H1 Blocarea alfa 1NA Fiind administrate perioade lungi de timp. La copil ¿i adolescent este imperios necesar ca aceste efecte.. fapt dovedit de . tulb. eficacitatea antipsihoticelor tipice ¿i doza terapeuticå sunt înalt corelate cu distribu¡ia receptorilor pe anumite arii cerebrale. vedere.

Marinescu D. anticolinergice reduse.. efecte anticolinergice. Udri¿toiu T... neurolepticele au fost împår¡ite în (dupå Udri¿toiu T. efect sedativ.5. Trifluoperazina): efecte antipsihotice puternice. Loxapina. efecte EEP . 3. au efecte antipsihotice medii/joase ¿i efecte puternic sedative. • Neuroleptice cu poten¡å medie/joaså (Clorpromazina.4. ceea ce explicå sensibilitatea mai mare a copiilor la neuroleptice. Chiri¡å V. Gheorghe M. EEP reduse.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 83 Tabelul 3.. Tioridazina.2. 2001) Efectele la nivelul balan¡ei neurotransmi¡åtorilor Dezechilibrul Cre¿terea balan¡ei activitå¡ii GLU DA/GABA/GLU Dezechilibrul Scåderea balan¡ei activitå¡ii DA/5HT serotoninergice Blocarea În prima fazå: balan¡e DA/ amplificarea actiAch vitå¡ii colinergice Etapa ulterioarå Efectele biologice Distruc¡ia neuronalå. Pimozid. efecte cardiovasculare ¿i anticolinergice puternice. 2000): • Neuroleptice cu poten¡å înaltå (Haloperidol. Tiotixen. a riscului suicidar Efectele clinice Blocarea transmisiei DA la nivel subcortical Accentuarea fenomenelor deficitare colinergice Fenomen de hipodopaminergice cu fenomene de hiperfrontalitate Afectare cognitivå Accentuarea simptomatologiei negative ¿i a depresiei dopamino-dependente Seeman.D. Molidon. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice Efectele antipsihoticelor tipice au fost împår¡ite. Flufenazina. Atât neurolepticele cu poten¡å joaså cât ¿i cele cu poten¡å înaltå au efect antipsihotic când sunt administrate în doze . Efectele pe termen lung ale ac¡iunii antipsihoticelor conven¡ionale (tabel adaptat dupå Marinescu D. Perfenazina. Droperidol). iar în ceea prive¿te efectele secundare au EEP bine exprimate ¿i efecte cardiovasculare. 1987. Din punct de vedere al efectului antipsihotic. atrofii corticale/ ventriculomegalie Cre¿terea fenomenologiei depresive. în func¡ie de ac¡iunea pe receptori ¿i de utilitatea lor clinicå. Levomepromazina. Mesoridazina. în mai multe categorii: efect antipsihotic.

Gheorghe M. Efectele antipsihoticelor tipice (adaptat dupå Udri¿toiu T. Neurolepticele cu poten¡å joaså se mai numesc neuroleptice sedative (au efecte sedative mai accentuate). astfel.5. deoarece prin administrare parenteralå se ating mai rapid concentra¡iile plasmatice eficiente. Din punct de vedere al efectelor secundare. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. vom exemplifica aceste aspecte în tabelul 3. iar cele cu poten¡å înaltå se numesc incisive. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. ci la doza în mg necesarå unui anumit efect antipsihotic. iar cele incisive determinå efecte neurologice mai importante (efecte extrapiramidale) (tabelul 3.7.5. 2000) Efect sedativ Clorpromazina Tioridazina Levomepromazina Efecte vegetative Mesoridazina Loxapina Molidon Efect incisiv/antipsihotic Flufenazina Perfenazina Trifluoperazina Droperidol Haloperidol Pimozid Tiotixen Efecte neurologice .84 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI echivalente.D. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. neurolepticele sedative determinå efecte vegetative mai importante. aceste valori ale dozelor sunt cunoscute. trebuie luatå în calcul variabilitatea råspunsului la tratament.6. dozele considerate echivalente ale antipsihoticelor tipice. dar diferå prin frecven¡a ¿i severitatea efectelor lor adverse.F. ele pot orienta clinicianul la administrarea medica¡iei. Totu¿i.). Tabelul 3. Injec¡iile intramusculare se utilizeazå în situa¡ii de urgen¡å. et al.. 3. Vom prezenta în tabelul 3. Marinescu D. Efectele adverse ale neurolepticelor sedative ¿i ale celor incisive diferå dupå cum am aråtat. Termenul de „poten¡å“ nu se referå la eficacitatea clinicå. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice Datele prezentate în urmåtorul capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. determinatå atât de vârstå cât ¿i de caracteristicile biologice ale fiecårui individ.5. în special la copil ¿i adolescent.3..

Rareori.5-3 mg 5 mg 2 mg 10 mg 25 mg 3 mg 5 mg 50 mg 1 mg 10 mg 10 mg 200 mg 200 mg Poten¡å/efect antipsihotic scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå medie medie înaltå înaltå înaltå medie medie înaltå înaltå scåzutå înaltå medie medie scåzutå scåzutå De asemenea. unele antipsihotice tipice (haloperidol) se pot administra pe cale i.D. sunt eliminate treptat în sânge ¿i apoi hidrolizate. aceasta este ¿i calea de administrare a preparatelor depot. Kaplan and Sadock.m.. Arana G... Unele ipoteze teoretice explicå rezisten¡a la tratament sau necesitatea unor doze orale foarte mari de fenotiazine la unii copii ¿i adolescen¡i prin imaturitatea florei intestinale implicate în absorb¡ia acestora (Taylor. Absorb¡ia de la nivelul tractului gastrointestinal este incompletå dupå administrare oralå.E.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 85 Tabelul 3. 2000) Substan¡a Fenotiazine Cloropromazina Trifluorpromazina Promazina Tioridazina Mesoridazina Perfenazina Proclorperazina Fluferazina Trifluoperazina Butirofenone Tioxantene Haloperidol Droperidol Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Clorprotixen Difenilbutilpiperidine Pimozid Loxapina Dibenzodiazepine Indoli Benzamide Molindone Sulpirid Tiaprid Echivalent clorpromazinå 100 mg 100 mg 25-50 mg 40 mg 100 mg 50 mg 10 mg 15 mg 1. de¿i nu existå . 1994). Echivalen¡ele antipsihoticelor tipice în raport cu clorpromazina ¿i efectul antipsihotic (Adaptat dupå Hyman S.m...6.. Marinescu D. 2002. Udri¿toiu T.v. deoarece este evitat primul pasaj hepatic. sau pe cale rectalå (clorpromazina). Administrarea i. Preparatele lichide au o mai bunå absorb¡ie oralå. asigurå concentra¡ii sangvine mai mari.W. Formele depot-decanoat sunt absorbite foarte încet de la locul injec¡iei i.. Rosenbaum J. Gheorghe M.

Kaplan and Sadock.Efect prolactoxici.D. 2000) Reprezentant Clorpromazina Tioridazina Mesodirazina Perfenazina Flufenazina Trifluoperazina Haloperidol Droperidol injectabil Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Pimozid Poten.. Metabolizarea antipsihoticelor tipice are loc în principal la nivel hepatic. Gheorghe M.anti-coli. Metabolizarea dupå administrarea oralå este intensivå în timpul primului pasaj hepatic. . în propor¡ie de mai mult de 90%. cu reducerea grupului cetonå.. Rosenbaum J. 1987).7.E.EEP tinenergic tate mie ++ ++ + +++ +++ +++ + + + + + + + + +++ +++ ++ + + + + + ++ ++ + + + ++ ++ ++ Clasa Fenotiazine +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ +++ Tioxantene Butirofenone Benza.. Biodisponibilitatea este de 50-60%. 2002.Indoli Dibenzodiazepine mide Difenilbutilpiperide ++ +++ +++ +++ +++ +++ Loxapina ++ ++ ++ + ++ +++ +++ Molindone Sulpirid Tiaprid ++ + + ++ +++ + ++ + + ++ + + +++ + + ++ +++ + date care så certifice o reducere generalå a absorb¡iei medicamentelor administrate oral la copii (Jatlow.W. prin procese ca dealchilarea oxidativå. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450..Efect seda¡a tiv + + + ++ +++ +++ +++ ++ ++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ + ++ ++ + + ++ + + + Efect hipotensor +++ +++ ++ + + + + + + + + + HiperCardio. Se leagå de proteinele plasmatice. Poten¡a/efectul antipsihotic ¿i reac¡iile adverse ale antipsihoticelor tipice (Adaptat dupå Hyman S.86 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3.. Prin metabolizare sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi (precum în cazul tioridazinei) sau inactivi. în primul rând de albuminå. Marinescu D. Udri¿toiu T. Arana G.

relativ mai mari la copii decât la adul¡i. o reac¡ie de hepatotoxicitate idiosincraticå. 1982). administrate la copii ¿i adolescen¡i. în func¡ie de care administrarea se face în mai multe doze zilnice (la ini¡ierea tratamentului) sau dozå unicå (dacå starea clinicå este stabilå ¿i pacientul tolereazå efectelele adverse).2 ore (Yhoshida et al. copii: 18. Cåile de metabolizare hepaticå func¡ioneazå la nivel scåzut în perioada perinatalå. anumite medicamente. respectiv în 20-30-60 minute dupå administrarea parenteralå. fenomen care apare numai la copiii care primesc acid valproic). ele traverseazå bariera hemato-encefalicå datoritå liposolubilitå¡ii lor. zuclopentixolul se . care. 1993). Excre¡ia se face prin urinå ¿i materii fecale.65 ore (Furlanut et al. Haloperidolul se eliminå în principal prin urinå 24-60%. zuclopentixol: 4 ore) dupå administrarea oralå. restul prin fecale. copii: 7. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse în 1-6 ore (haloperidol ¿i tioridazinå: 2-4 ore. Haloperidol: adul¡i: 24. în cea mai mare propor¡ie prin fecale. Clorpromazina: adul¡i: 16-37 ore. al patrulea metabolit al acidului valproic. restul sub formå de metaboli¡i. capacitatea metabolicå hepaticå este crescutå. sunt necesare pentru a ob¡ine acelea¿i concentra¡ii plasmatice de echilibru. 1990). de asemenea. care este asociat cu apari¡ia unei reac¡ii rare ¿i fatale. produc fie metaboli¡i care nu apar la adul¡i. Greutatea ficatului este propor¡ional mai mare la copii decât la adul¡i (Alvarez et al. Timpul de înjumåtå¡ire a antipsihoticelor tipice este mai redus la copii decât la adul¡i. Morselli ¿i Pipenger.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 87 Neurolepticele au distribu¡ie largå în corp. 1977.9 ore. se matureazå în jurul vârstei de 6 luni. Timpul de înjumåtå¡ire (T½) variazå în cadrul neurolepticelor între 10-20 ore. dozele în mg/kgc. tioridazina.12.1±8. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. 1-4% din cantitatea de antipsihotice tipice administratå se eliminå nemodificatå în urinå. de exemplu. La copii ¿i adolescen¡i. ating un nivel maxim în perioada 1-5 ani ¿i suferå un declin gradat cåtre perioada de adult cu aproape 15% pe an (Morselli. clorpromazina: 30-60 minute. Astfel. fie sunt produ¿i în concentra¡ie mai mare (a¿a este produs. 1975). clorpromazina se eliminå prin urinå. Doza unicå se administreazå de obicei seara la culcare.74+/-0. Existå.6+/. iar prin urinå în principal sub formå de metaboli¡i.

de¿i datele farmacocinetice sunt limitate. Este necesarå ajustarea dozelor. mai pu¡in pentru simptomele negative. În concluzie. Antipsihoticele tipice se utilizeazå pentru tratamentul în perioada acutå. abuz de substan¡e. 1991). În aceste cazuri se folosesc Antipsihoticele tipice cu poten¡å înaltå. • Psihoze secundare unei cauze organice: tumorå cerebralå. iar pe cele cognitive chiar le înråutå¡esc. dupå cum am aråtat anterior. rezultat al unei rate mai crescute de metabolizare ¿i eliminare (Geller. Aceasta se datoreazå timpului de înjumåtå¡ire mai scurt. copiii ¿i adolescen¡ii necesitå concentra¡ii sangvine mai scåzute pentru a ob¡ine acelea¿i efecte clinice care apar la adult la concentra¡ii mai mari.88 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI eliminå în cea mai mare parte prin fecale ¿i în måsurå mai micå prin urinå. copiii au un nivel al densitå¡ii receptorilor D1 ¿i D2 mai mare decât al adul¡ilor (Seeman et al. demen¡å. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent Antipsihoticele tipice sunt folosite la copil ¿i adolescent în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Schizofrenie: Sunt folosite pentru tratarea simptomelor pozitive. Cu toate acestea. de între¡inere/pe termen lung. 3. epileptogene. ratele clearance-ului sunt modificate. dozele de medicament (antipsihotice tipice) în mg pe kilogram corp necesare pentru a atinge concentra¡ii sangvine similare sunt mai mari decât la adul¡i (Jatlow. la copii ¿i adolescen¡i. Nu existå deosebiri între func¡ionarea renalå a copiilor ¿i adul¡ilor care så creeze diferen¡e legate de vârstå în excre¡ia antipsihoticelor tipice (Jatlow. Astfel.4. 1987). 1991). Clearance-ul este crescut la copii (Gilman. 1987). Aceasta sugereazå cå existå probabil diferen¡e care ¡in de particularitå¡ile specifice neuro-dezvoltårii. • Tulburåri schizoafective. • Tulburåri schizofreniforme. 1991). ei fiind mult mai sensibili la efectele neurolepticelor decât adul¡ii. • Tulburåri delirante.5. anticolinergice. se considerå cå. având ca scop profilaxia recåderii. fenomen care a fost observat ¿i clinic (Varghese et al. 1990) datoritå ritmului crescut de metabolizare hepaticå (Geller. care au risc mai mic de efecte cardiotoxice. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå. 1987). . afec¡iuni organice.

care se påstreazå în timpul tratamentului de între¡inere. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. repetatå la nevoie la 4-6 ore. Tulburarea Gilles de la Tourette. Iritabilitatea extremå. auto ¿i hetero agresivitate. • Tulburarea de conduitå. care au un debut mai lent al ac¡iunii. cu riscul apari¡iei efectelor neurologice. Tulburarea obsesiv-compulsivå. absen¡a controlului impulsurilor. Dupå ce s-a atins doza eficace. 3. pot necesita folosirea de neuroleptice cu poten¡å înaltå: 0. • Tulburarea depresivå majorå cu elemente psihotice. • Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 12 ani: Oral: doza unicå uzualå: 0.5-1 mg haloperidol pe zi. care are efect clinic asupra simptomatologiei.m.5 mg/kgc.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 89 • Tulburåri psihotice de scurtå duratå. • Retardul mental sever ¿i Tulburarea autistå care prezintå episoade de psihomotorie. carbamazepinå. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se men¡ine efectul de reducere a simptomelor). În episoadele maniacale din tulburarea bipolarå tip I se folosesc neuroleptice în combina¡ie cu timostabilizatoare: litiu. • Ticuri. • Tulburarea bipolarå. valproat. 1997 ¿i Kaplan and Sadock.5. care apar în aceste tulburåri. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice Datele ce vor fi prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. cu cea mai mare dozå seara.F. 2002 cu informa¡iile obtinute din monografiile firmelor producåtoare. apoi se întrerupe lent antipsihoticul. . în timpul perioadei de între¡inere se administreazå în 1-2 doze. Se începe terapia combinatå. Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 5 ani (pânå la 23 kg) vor primi maximum 40 mg/zi. poate fi repetatå la 6-8 ore dacå este necesar. hiperactivitatea marcatå. Se folose¿te un neuroleptic în combina¡ie cu un antidepresiv. Parenteral: doza unicå uzualå: 0. la culcare.. Modul de administrare: fragmentat în 2-4 doze la început. agita¡ia.5. se men¡ine o perioadå. Se folosesc haloperidol ¿i pimozid. et al. • Tulburårile pervazive de dezvoltare. Tulburarea de opozi¡ie. CLORPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. ostilitatea severå.5 mg/kgc i.

cu excep¡ia cazurilor în care este necesarå cre¿terea lentå ulterioarå a dozelor. Rectal: 1 mg/kg repetat la 4-6 ore. În formele de tuburåri moderate. Modul de administrare este în douå-patru doze pe zi. la pacien¡ii agita¡i.90 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Copiii cu vârste între 5-12 ani (23-46 kg) vor primi pânå la 75 mg/zi. de 3 ori pe såptåmânå. • La copii cu vârste între 2-12 ani se recomandå doze cuprinse între 0. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). TRIFLUOPERAZINA Din nefericire nu se mai fabricå în România. Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-20 mg/zi. spitaliza¡i. • Adolescen¡i: doza ini¡ialå: 25-50 mg de 2-3 ori pe zi. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. TIORIDAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. Este folositå când este necesarå ac¡iunea rapidå pentru controlul simptomatologiei acute. se men¡ine o perioadå. Parenteral: 25 mg i. • Tioridazina este contraindicatå la copiii sub 1 an ¿i se administreazå cu precau¡ie la copiii cu vârstå mai micå de 2 ani. . care se cresc treptat. La pacien¡ii cu tulburåri severe sau psihotici. se recomandå doza ini¡ialå de 10 mg de 2-3 ori/zi. apoi se cresc dozele dacå este necesar pânå la doza maximå de 300 mg/zi. pânå la 25 mg de 4 ori pe zi. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). de 1-2 ori/zi. care se men¡ine în timpul tratamentului de între¡inere. Se repetå la 1 orå dacå este necesar. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). se recomandå doza ini¡ialå de 25mg. Cre¿terile ulterioare se fac cu 25-50 mg. care are efect clinic asupra simptomatologiei.m.5-3 mg/kg/zi. Precau¡ie la hipotensiunea ortostaticå. Dupå ce s-a atins doza eficace. • Adolescen¡i: Oral: se începe cu 10 mg de trei ori pe zi. Dozele ulterioare se administreazå la 4-6 ore.

• Trifluoperazina nu se recomandå la copiii mai mici de 6 ani. seara.5-1. se poate trece la doza unicå. pânå la 15 mg/zi. cu efect clinic asupra simptomatologiei. Unii pacien¡i pot deveni . doza ini¡ialå 1-5 mg/zi. apoi doza se cre¿te treptat cu 0.5 mg de 2-3 ori pe zi). tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. intervalele terapeutice sunt de la 0. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici de 0.15 mg/kg/zi la pacien¡ii psihotici. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Ameliorarea este înceatå. rar se ajunge pânå la 40 mg/zi. cu cre¿terea gradatå dacå este necesar. Dozele maxime ¿i cele de între¡inere vor fi individualizate în func¡ie de tipul patologiei. Durata de atingere a dozelor optime este 2-3 såptåmâni. dupå 2-3 såptåmâni de men¡inere a dozei optime. cea mai mare dozå administrându-se seara. Apoi doza poate fi crescutå treptat. pânå la doza eficace. HALOPERIDOLUL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-16 mg/zi. • La copiii peste 12 ani.05-0.5 mg la 5-7 zile. care este în general 15-20 mg/zi. la culcare. Dupå 1-2 såptåmâni. cu care se face tratamentul de între¡inere. Modul de administrare este în 3-4 prize la ini¡ierea tratamentului. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului.25-0. • La copiii de 3-12 ani (15-40 kg). Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå ce men¡ine remisiunea.5 mg/zi ( 0. în douå prize. doza ini¡ialå este 1mg în 1-2 doze. • La copiii cu vârste între 6-12 ani. de intensitatea tulburårii ¿i de råspunsul la tratament.075 mg/kg/zi la pacien¡ii nonpsihotici (tulburare Tourette) pânå la 0. care se cresc treptat. Apoi. • Tratamentul cu haloperidol nu este recomandat la copiii mai mici de 3 ani. Sunt necesare 4-6 såptåmâni de men¡inere a dozei eficace pentru a apårea efectul clinic asupra simptomatologiei. începând cu prima såptåmânå ¿i continuând pânå la 6 såptåmâni. la culcare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 91 Modul de administrare este în douå-trei doze/zi sau dozå unicå.

în sensul scåderii dozei de neuroleptic. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. Se recomandå supravegherea tensiunii arteriale. Apoi se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Tratamentul parenteral se face cu 2. Apoi. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei) cu care se . pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). • La adolescen¡i: ini¡ial se folosesc doze de 0. atunci se ajusteazå tratamentul.m. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. de 2-3 ori/zi. care se cresc treptat. Apoi. la 4-6 ore. LEVOMEPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-50 mg/zi.5-5 mg de 2-3 ori pe zi. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei). Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå de 25 mg. Dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. i. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå 1-5 mg. i. Dozajul trebuie adaptat stårii pacientului.92 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI supraseda¡i în momentul în care simptomatologia lor se amelioreazå.m. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea.5-5 mg. care se cresc treptat. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei).. de 2-3 ori/zi. Tratamentul parenteral se face cu 25-50 mg. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). cu cre¿terea dozelor dacå este necesar pânå la 1-16 mg/zi. la interval de 2-3 zile. ZUCLOPENTIXOL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-40 mg/zi.

mi¿cåri ale mandibulei.6. 3. mesoridazina. difenhidraminå 25 mg po. diazepam 10 mg i. facies asemånåtor unei må¿ti (fijat).m..com): haloperidol. flufenazina. apårând torticolis spasmodic. mi¿cåri ale ochilor. tulburåri de respira¡ie. 1996 ¿i monografiile urmåtoarelor neuroleptice (care pot fi consultate pe site-ul www. Parkinsonismul apare în perioada de 5-30 zile de la ini¡ierea tratamentului. mi¿cåri ale întregului corp: opistotonus.m. Profilaxia se poate face cu anticolinergice. bradikinezie. hipersaliva¡ie. cu 2 ¿i se ob¡ine doza care trebuie administratå per os. ¿i efectul asupra cogni¡iei.5. a. tioridazina. torsionarea limbii. mers ¿ovåitor. distonia glosofaringianå: dizartrie. clorpromazina. Se caracterizeazå prin: rigiditate muscularå. perfenazina. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. i. sulpiride. sidromul iepurelui (tremor perioral focal. protruzia. akinezie (trebuie diferen¡iate de simptomele negative). hipertonie în roatå din¡atå. disfagie. în mg. zuclopentixol. difenhidraminå. Efectele extrapiramidale Distonia acutå apare în primele ore.. având ca rezultat criza oculogirå (mi¿cåri superioare ¿i laterale ale ochilor sau blefarospasmul). Tratamentul parenteral se face cu 5-10-20 mg pe zi. De¿i antipsihoticele tipice prezintå numeroase efecte adverse.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 93 face tratamentul de între¡inere ¿i care se încadreazå în intervalul 5-20mg/zi. . loxapina.mentalhealth. cu riscul de dezvoltare a diskineziei tardive. trifluoperazina. cele mai importante din punctul de vedere al copiilor ¿i adolescen¡ilor sunt efectele extrapiramidale. zile (zilele 1-5) de la ini¡ierea tratamentului sau la cre¿terea dozelor. tremor fin al buzei inferioare). Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. Mi¿cårile distonice pot fi reprezentate de contrac¡ii musculare lente. Tratamentul constå în administrarea de agen¡i anticolinergici: benztropinå: 1-2 mg de 2-3 ori pe zi. pimozid. cu ameliorarea simptomelor în 1-2 zile. sus¡inute sau spasme care determinå mi¿cåri involuntare ale mu¿chilor gâtului.m. Tratamentul se face cu anticolinergice i. sau i. blocaj postural.m. flupentixol. tremor regulat grosier. Lewis M. La trecerea pe medica¡ia oralå se înmul¡e¿te doza administratå im.

Nu existå un tratament adecvat. Dischinezia tardivå. dischinezia respiratorie). Tratamentul este reprezentat de reducerea dozei de neuroleptic sau de înlocuirea lui cu altul: clozapina. trunchiului (mi¿cåri periorale. este reversibilå în câteva såptåmâni-luni. precum ¿i utilizarea dozelor minime eficace. hipertermie. Apare dupå luni de tratament. posturi particulare de flexieextensie. akinexie. temperatura peste 38°C în absen¡a unor cauze organice. disfagie. torticolis. rapide. mi¿cåri ale mandibulei: mi¿cåri laterale ¿i de mestecare. sialoree. Constå în: senza¡ie subiectivå de disconfort muscular. Diskinezia tardivå poate apårea ¿i la reducerea dozei de neuroleptic ¿i. mi¿cåri bru¿te. grimase faciale. quetiapina. retrocolis. b. raportate la copii ¿i adolescen¡i. råsucirea trunchiului. au fost de 0-51%. trismus. proiectarea bruscå a bazinului cåtre anterior. 2.94 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Acatizia poate apårea oricând în perioada de 5-60 zile de la ini¡ierea tratamentului. strângerea buzelor. încle¿tarea pumnului. mi¿cårile degetelor. Ratele de apari¡ie a diskineziei tardive. de råsucire ¿i de protruzie a limbii. olanzapina. alternarea adoptårii pozi¡iei ¿ezânde ¿i ortostatice ¿i senza¡ie disforicå generalå. Propranololul poate fi eficient. opistotonus. dar poate apårea ¿i dupå perioade scurte cu doze mici. riscul cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului ¿i cu doza cumulatå. distonie: crize oculogire. . Este necesarå reducerea dozelor. Poate så nu råspundå la medicamentele antiparkinsoniene. Nu a fost raportat nici un caz de diskinezie tardivå ireversibilå la copii ¿i adolescen¡i. Este reprezentatå de mi¿cåri coreoatetozice ale musculaturii capului. Sindromul neuroleptic malign Se caracterizeazå prin: 1. care produce agita¡ie motorie. mi¿cåri coreiforme. de obicei. Medica¡ia antiparkinsonianå poate înråutå¡i situa¡ia. efecte extrapiramidale severe: rigiditate muscularå. membrelor. cu imposibilitatea de a desfå¿ura activitå¡i. spasmul care afecteazå mu¿chii posteriori ai gâtului. Severitatea poate merge de la minimå la marcatå. semnul de roatå din¡atå pronun¡at. agita¡ie. Profilaxia este cea mai importantå ¿i constå în selectarea riguroaså a pacien¡ilor trata¡i cu neuroleptice.

tratarea simptomaticå a febrei. incontinen¡å. ritmului cardiac. e. 0. TA. d. tioridazina.5 mg/kg la 6 ore. simptome autonome: hipertensiune. Se vor prefera neuroleptice cu blocare D2 reduså (cu poten¡å joaså). care au efect sedativ înalt: clorpromazina. mai ales în cazul administrårii i. Tratament 1. mutism. debitului renal. 3. se vor evita neurolepticele depot. dantrolen 10 mg/zi. modificåri de laborator: leucocitozå peste 15000/mmc. 4. mioglobinei. antipsihotice atipice.. Dacå este netratat. Este un efect deosebit de important pentru copiii de vârstå ¿colarå. Efectele cardiovasculare Hipotensiunea ortostaticå apare mai frecvent în primele zile de tratament cu antipsihotice tipice cu poten¡å joaså: clorpromazina. 5-10 zile. insuficien¡å renalå acutå. delirium. poate duce la exitus. monitorizarea ¿i tratarea febrei. diaforezå. Se evitå neurolepticul timp de 1 lunå. tioridazina) scad pragul convulsivant. 5 mg la 4 ore. enzimelor hepatice. crescând lent dozele. tahicardie. se administreazå agoni¿ti dopaminergici pentru reducerea rigiditå¡ii musculare: bromocriptinå 20 mg/zi. întreruperea neurolepticului ¿i internare obligatorie 2. c. comå. 5. mioglobinurie (rabdomiolizå). afectându-le semnificativ activitatea ¿i randamentul ¿colar. aritmii. întrucât existå riscul reapari¡iei sindromului neuroleptic malign.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 95 3. tioridazina.8-2. determinând pe EEG apari¡ia de unde lente. Efectul poate fi util la începutul tratamentului. dar dezvoltarea rapidå a toleran¡ei duce la ameliorarea . cre¿terea nivelurilor sangvine ale creatinfosfokinazei peste 1000 UI/ml. neurolepticul se reintroduce începând cu doze mici. rehidratare.m. stupor. La reluarea tratamentului. Efectele epileptogene Neurolepticele cu poten¡å joaså (clorpromazina. Neurolepticele cu poten¡å înaltå au efect sedativ redus. Sedarea Apare în special în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. obnubilare. perioadå în care se monitorizeazå pacientul. cu sincronizare crescutå.

Efectele anticolinergice periferice Uscarea mucoasei bucale ¿i nazale. care pot progresa cåtre granule opace albe/galben cafenii. Efectele hematologice Leucopenia tranzitorie cu un numår de leucocite aproape de 3500/mm3 poate apårea frecvent. Cavazzoni et al. impoten¡å. f. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 71-119 pacien¡i la 1000 pentru tioridazinå ¿i 70-100 pacien¡i la 1000 pentru haloperidol.96 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI acestui simptom. Agranulocitoza poate apårea cu o frecven¡å de 5/10000 . de formå stelatå. Hipotensiunea se poate manifesta prin ståri de le¿in. corneei posterioare. Tioridazina are efecte marcate asupra undei T. Efectele oftalmologice În urma tratamentului cu clorpromazinå poate apårea pigmentarea benignå a retinei (depozite alb-cafenii la nivelul cristalinului anterior. Pe conjunctivå apare un pigment de culoare cafenie). subdenivelarea segment ST. mesoridazina. galactoree. Nu determinå afectare retinianå. dar nu are poten¡ial grav. cåderi înso¡ite de traumatisme (copilul va trebui supravegheat atent. iar în doze mari poate produce aritmii maligne. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. putând progresa ¿i dupå întreruperea tratamentului. Debutul este cu vedere nocturnå dificilå. inhibarea orgasmului. Efecte cardiace. PR. i. amenoree. tioridazina. reten¡ie urinarå. Efectele endocrine Se datoreazå cre¿terii secre¡iei de prolactinå ¿i sunt reprezentate de ginecomastie. în special la ini¡ierea tratamentului). moartea subitå. trifluoperazina. g. vizibile la lampa cu fantå. iar acuitatea vizualå este påstratå. midriazå. constipa¡ie. Apar mai frecvent la antipsihotice cu poten¡å joaså: clorpromazina. Tratamentul cu tioridazinå la doze > 800 mg/zi poate produce pigmentarea ireversibilå a retinei. Apare la persoane care au ingerat 1-3 kg clorpromazinå în timpul vie¡ii. ducând la cecitate. vedere neclarå. Clorpromazina poate determina alungirea intervalelor QT. aplatizarea undei T. Cre¿terea în greutate este unul dintre efectele tratamentului cu antipsihotice tipice. h.

în primele luni de tratament cu clorpromazinå. Vom prezenta în tabelul 3. Icterul Rar. febrå. de asemenea. grea¡å. dezorientare în timp ¿i spa¡iu. nu este foarte agreatå. Clorpromazina poate determina o reac¡ie de fotosensibilizare similarå arsurii solare severe. febrå. Apar erup¡ii cutanate: erup¡ie urticarianå. maculopapularå. dilatare pupilarå. persoane care preferå administrarea unui preparat injectabil o datå la câteva såptåmâni. rash.5. în loc så „înghitå zilnic pastile“. aceste medicamente se folosesc în cazuri speciale. Efectele rezultate din aceste interac¡iuni pot diminua/cre¿te eficacitatea antipsihoticå sau pot determina fenomene toxice importante. fa¡å de persoane. în cazurile în care nu putem fi siguri de administrarea zilnicå a tratamentului.8 cele mai importante interac¡iuni cu alte medicamente. j.5. datoritå riscului cre¿terii efectelor adverse. k. a transaminazelor hepatice ¿i fosfatazei alkaline. icter franc sau subicter. convulsii. Efectele dermatologice Apar în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. a¿a încât trebuie cunoscute de clinician. 3. Clinic se manifestå prin dureri abdominale în etajul superior. l. Neurolepticele depot Folosirea preparatelor retard. comå. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice Antipsihoticele tipice interac¡ioneazå atât cu alte medicamente psihotrope cât ¿i cu alte medicamente. Efectele anticolinergice centrale Agita¡ie severå. în special la copil ¿i adolescent. anemie hemoliticå. 3. . Existå. Totu¿i. erup¡ie edematoaså.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 97 pacien¡i. halucina¡ii. vårsåturi. tioridazinå. poate apårea icter obstructiv sau colestatic. Apare de obicei la ini¡ierea tratamentului (în prima lunå) ¿i impune întreruperea acestuia. pancitopenie. în formele severe: stupoare. pete¿ii.7. în special al dischineziei tardive. Rar apar: purpurå trombocitopenicå ¿i nontrombocitopenicå.8. iar probele de laborator aratå cre¿terea bilirubinei serice.

plasmatice interac¡iune farmacodi. clonidina. nivelurolepticele inhibå metabo. sedative. Instalare namicå bruscå a EEP Antipsihoticele tipice au Hipotensiune severå efect cu cel al anti HTA.Depresie respiratorie. guanetidinei propranololului. anticolinergice.rilor acidului valproic lismul acidului valproic Fluvoxamina inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul haloperihaloperidolului dolului. Neurolepticele ¿i propranololul î¿i cresc reciproc concentra¡iile. guanetidina. Antidepresivele: Antidepresive triciclice. Meperidina: efect aditiv Hipotensiune ¿i sedare de deprimare a SNC Cre¿terea efectului far. benzodiazepine. Efect variabil.hipotensor tele hipotensoare ale metil Hipo/hiper TA dopa. matic al neurolepticelor ¿i al efectelor adverse Alterarea metabolismului Cre¿terea concentra¡iei neurolepticelor.plasmatice ale ambelor ticele î¿i reduc reciproc medicamente. Scåderea meta. Inhibarea efectului Neurolepticele inhibå efec. Efecte rata metabolizårii.Scåderea efectului cologic al amfetaminelor amfetaminelor. Inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei Antidepresivele: antagoni¿ti rec. Neu. hipo TA macologic al BDZ Tulb. 2002).neurolepticelor ticelor.98 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. ISRS altereazå metabo. ADT inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul neurolepti.Cre¿terea nivelului zeazå rec.neurolepticelor celor prin inhibi¡ie compe.Cre¿terea concentra¡iilor titivå. inhibitori selectivi ai enzimei de conversie. cimetidinå cårbune activ. beta NA. acidul valproic Mecanism Efect clinic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i a neurolepticelor a efectului antipsihotic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i Sumare activitate a efectului antipsihotic anticolinergicå Toxicitate anticolinergicå Carbamazepina e inductor Scåderea concentra¡iei al metabolismului neuro.nivelurilor fenitoinei. AmfetamiAc¡iune asupra psihozei nele pot agrava psihoza Formeazå precipitat cu Scådere efect neurolepticele. psihomotorii Alcool: efect aditiv de deprimare a SNC Inhibarea metabolismului Cre¿terea nivelului plasneurolepticelor. fenitonina.Hipo TA zeazå efectul presor Scåderea efectului farma.8. Medicamentul Antiacide.a neurolepticelor. stupoare.hipotensoare aditive. meperadina. Scåderea concentra¡iei Fenobarbitalul induce metabolismul neurolep. lismul neurolepticelor. Antidepresive triciclice Anticonvulsivante: carbamazepina. alcool Cimetidina Disulfiram Bromocriptina Litiu Medicamente noradrenergice Amfetamine Cofeina . D2 prolactinei Rar neurotoxicitate Neurolepticele antagoni. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. ADT ¿i neurolep. bolismului fenitoinei. colestiraminå Anticolinergice Anticolinergice.neurolepticelor. metildopa. propranololul Deprimante SNC barbiturice.Cre¿terea t 1/2. neurolepticelor Neurolepticele antagoni. Cre¿terea conc. Scåderea lepticelor. Poten¡area efectelor clonidinei.

Neurolepticele retard ANTIPSIHOTICE depozit Denumirea DenuComunå mirea Mod de Prezentare Internacomeradministrare ¡ionalå cialå Fluanxol fiole 2% Trat. Pentru administrarea neurolepticelor depot este necesarå cunoa¿terea peak-ul (vârful maxim de distribu¡ie) ¿i a curbelor de dispersie pentru fiecare preparat. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Sumarea ac¡iunii cu tiori. în func¡ie de care se stabilesc intervalele dintre doze. concomitente pimozidul Pacientul ¿i familia acestuia vor fi informa¡i asupra acestor aspecte. (continuare) Induc¡ia enzimelor hepatice Warfarina Warfarina Agen¡i care prelungesc QT Scåderea concentra¡iei plasmatice a neurolepticelor Antipsihotice. bipolare decanoat 200-500mg Tratament episod ANTIPSIHOTICE depozit/ Indica¡ii acut delirant Haloperidol Haldol fiole 50mg 50mg/såpt. medicamentele retard disponibile în prezent. ca o consecin¡å a profilului legårii de receptori.9. de Schizofrenie Flupentixol 20-40mg/2-3 40 mg întresåpt.Evitarea administrårii dazina.8. Tabelul 3. comparativ cu al neurolepticelor clasice (legare scåzutå de receptorii dopaminici. Tulb. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Antipsihotice. afinitate înaltå pentru receptorii 5-HT2A ¿i α1). . ªi în cazurile medicamentelor retard se vor folosi dozele minime eficace. • ratå scåzutå a efectelor adverse extrapiramidale. 2000): • un profil diferit al legårii de receptor. fenotiazepinele.6.9. afective Zuclopentixol Clopixol fiole 200 mg/såpt. care e responsabil pentru ac¡iunea lor diferitå.Remschmidt et al. 3. Tulb. psihofiole 10% ¡inere 100 mg/3-4 tice 100mg såpt. Vom prezenta în tabelul 3. care le diferen¡iazå de Antipsihoticele tipice (clasice) (H. caracterizate prin urmåtoarele proprietå¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 99 Tabelul 3. Antipsihoticele atipice Antipsihoticele atipice sunt un grup de substan¡e cu structurå chimicå diferitå.

• absen¡a hiperprolactinemiei ¿i un nivel scåzut al altor efecte adverse. Pentru alte antipsihotice atipice. M1 muscarinic ¿i H1 histaminic. 2000). în contrast cu tractul dopaminergic nigrostriat. prezintå oarecare afinitate ¿i pentru receptorii serotoninici 5-HT6 ¿i 5-HT7 (Remschmidt et al.6. nu induce catalepsie. receptorii serotoninici 5-HT2. nu determinå supersenzitivitate GABAergicå. deoarece. Antipsihoticele atipice au ac¡iune selectivå pe receptorii D2 la nivel mezolimbic ¿i amigdalian. noradrenergici α1 ¿i α2 noradrenergici. Clozapina este diferitå de antipsihoticele clasice printr-o mai mare activitate inhibitorie a „reac¡iei de trezire“.100 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • eficacitatea mai mare pe simptomele negative. datele actuale privind ac¡iunea la nivelul receptorilor a antipsihoticelor atipice precum clozapina. prezintå afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1¿i D4. olanzapina ¿i risperidona. 2000). prin faptul cå nu inhibå inducerea comportamentului stereotip determinatå de apomorfinå ¿i amfetamine. În plus. Primul antipsihotic atipic – clozapina – a fost considerat ini¡ial ineficient ca antipsihotic. ceea ce explicå rata scåzutå a efectelor secundare. quetiapina. în special agranulocitoza (Remschmidt et al. Olanzapina a fost descoperitå ca urmare a cercetårilor pentru un agent antipsihotic cu un profil al legårii de receptori similar clozapinei. ca sertindolul. efectele extrapiramidale erau considerate esen¡iale pentru activitatea antipsihoticå (H. 2000). De asemenea. comparativ cu neurolepticele clasice. deoarece vor fi folosite cu siguran¡å în viitorul apropiat ¿i la aceastå categorie de vârstå. ziprasidona nu existå încå suficientå experien¡å la copil ¿i adolescent. din cauza absen¡ei efectelor extrapiramidale.1. nu depolarizeazå ¿i nu blocheazå neuronii dopaminergici nigrostriatali la administrare cronicå. Remschmidt et al.10. dupå cum am mai aråtat. Olanzapina . care se folosesc pe scarå destul de largå în psihiatria copilului ¿i adolescentului. 3. conform ipotezei dopaminice a schizofreniei. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice / Ac¡iunea pe receptori Prezentåm în tabelul 3. dar fårå efectele adverse ale acesteia. dar le vom prezenta totu¿i.

2C. având afinitate de la moderatå pânå la înaltå pe receptorii D1-4. 3. Chiri¡å V. 4 ¿i 5HT2A. M1 ¿i H1. ¿i efectele adverse. 1D. 2A. 2/alfa 1. 2B. 3 de la nivelul structurilor pozitive ¿i negative limbice. Aceasta ar putea explica. NA Clozapina Puternic anti D 1. α1. antidepresive Ziprasidona Anti 5HT 1D. M1 a1 agonist 5HT1A inhibitor receptare 5HT. de ce olanzapina este mai eficientå pe simptomele negative ¿i cele legate de dispozi¡ie la pacien¡ii cu schizofrenie (Remschmidt et al. În compara¡ie cu Antipsihoticele tipice. Ac¡iunea pe receptori a antipsihoticelor atipice (dupå Gerlach ¿i Peacock. 4 Antia NA/H1 slab anti D1. 5HT6 Slab anti D1. a 1. . 2 NA Anti 5HT2/ Par¡ial anti H1 alfa 1NA Afinitate scåzutå pentru 5HT1C.beta NA Anti D2 Antagonism D. 1A ¿i pentru D1. situsurile sigma. 3 postsinaptici: la doze mari asupra simptomelor D 2. 3 presinaptici: la doze mici Efect antipsihotic D 2. 1995 cita¡i de Marinescu D. 4 / HT2A/ Ac¡iune alfa 1 NA antagonistå Anti M1 multiplå Anti H1 Slab anti D2 striatali Nu determinå EEP Olanzapina Afinitate înaltå cu efect anti D1. 4 Sulpirid Antisulpirid D 2.. 2000). Udri¿toiu T. 3. Profilul legårii de receptori poate explica. 2NA/H1 Fårå efect pe rec. de asemenea. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism alfa1 NA Quetiapina Moderat Anti 5HT2A.10.. 3. 2 NA Sertindol Anti 5HT2. 2001) Efecte Ac¡iunea pe receptori D 2. M.C. afinitatea olanzapinei pentru familia receptorilor dopaminici este relativ scåzutå ¿i relativ înaltå pentru receptorii serotoninici. slab la nivelul striatului Par¡ial anti D2 Efect antipsihotic Anti D2/5HT RisperiPuternic anti 5HT2A dona Efect EEP sau Par¡ial anti a1. 2C Anti D2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 101 Tabelul 3. 5HT6/ ¿i alfa 1 NA/ M1-5/ ¿i H1 Slab efect GABA A. 2. la fel ca ¿i pentru clozapinå. GABA Efect antipsihotic Efect antimuscarinic Somnolen¡å Hipertensiune ortostaticå interac¡ioneazå cu un spectru larg de receptori. alfa 2NA Prop. sensibile la haloperidol Fårå afinitate pentru M. 5-HT2A.

com. comparativ cu al olanzapinei ¿i clozapinei. 2000). 3. În ¡ara noastrå. mentalhealth. de asemenea. în special la nivel nigrostriatal. Profilul diferit al legårii de receptori a risperidonei. nu se efectueazå de rutinå monitorizarea concentra¡iei de neuroleptic. 2001) (tabelul 3. în combina¡ie cu ac¡iunea antimuscarinicå (Remschmidt et al. slabei blocåri D2. care pot fi consultate pe site-ul www. et al. din motive financiare. 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare.C. Monitorizarea nivelului sangvin al neurolepticelor este un instrument important ¿i util pentru controlul calitå¡ii tratamentului ¿i evitarea supradozårii (Remschmidt et al. având un risc mai scåzut pentru hipotensiune ortostaticå. dupå cum am mai aråtat. α1. 5-HT2A. Reducerea riscului pentru efecte extrapiramidale (inclusiv dischinezia tardivå) se datoreazå. afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1-4. Prezintå. Unul dintre cele mai pronun¡ate efecte adverse este cre¿terea în greutate.6. rezultå un numår diferit de metaboli¡i ai antipsihoticelor atipice. în timp ce sedarea poate fi atribuitå efectelor pe receptorii adrenergici ¿i muscarinici.11. 2000). Comparativ cu clozapina. olanzapina are o ac¡iune mai slabå pe receptorii α adrenergici. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. Profilul de legare pe receptori al antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent nu prezintå diferen¡e în raport cu cel de la adult (Stigler K. Conform datelor actuale. efectele anticolinergice rezultå din interac¡iunea cu receptorii muscarinici. majoritatea fiind metabolizatå la nivel hepatic. care pot fi detecta¡i în sânge sau în urinå.2. explicå diferen¡ele în ceea ce prive¿te efectele terapeutice ¿i cele adverse (Remschmidt et al. Lewis M. α2 ¿i H1. Toate antipsihoticele atipice ating peak-ul plasmatic în câteva ore. 2000). Cea mai mare parte a medicamentului este imediat metabolizatå ¿i inactivatå. ca rezultat al antagonismului pe receptorii serotoninergici.). .102 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. risperidona are o activitate antipsihoticå mediatå printr-o combina¡ie între antagonismul pe receptorii D2 ¿i antagonismul pe receptorii 5-HT2A.

Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. depot. T½ este de 20 ore. fiind transformatå în metabolitul activ: 9-hidroxi-risperidonå. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. cum sunt: activitatea sistemului citocromului P450 de la nivel hepatic (putând determina o metabolizare intenså sau såracå) ¿i al¡i factori. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism a1NA Efectul Efect antipsihotic Efectele antimuscarinice Somnolen¡a Hipotensiunea ortostaticå Nivelurile serice ale medicamentelor ¿i metaboli¡ilor acestora depind de câ¡iva parametri. solu¡ie. în primul rând de albuminå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 103 Tabelul 3. fumatul. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså la 1 orå. Eliminarea se face prin urinå (85%) ¿i materii fecale. . Efectul clinic în func¡ie de modalitatea de ac¡iune pe receptori a neurolepticelor Ac¡iunea pe receptori Antagonism D. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o zi. sexul. dar existå ¿i varianta i. prin hidroxilare. fiind necesarå reducerea dozelor. Se leagå de proteinele plasmatice. Ac¡iunea farmacologicå este datå de efectele însumate ale risperidonei ¿i metabolitului såu. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450IID6 debrisoquin hidroxilazå. astfel cå se poate administra în dozå unicå zilnicå. Dupå administrarea oralå. preparatul lichid are o mai bunå absorb¡ie oralå. se absoarbe în propor¡ie de 70-85%. clearance-ul sumei risperidonå plus metabolit este redus cu 60%. concentra¡ia plasmaticå este dependentå de dozå. (Remschmidt et al. Absorb¡ia este incompletå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. sub formå de tablete. 2000). båtrâni ¿i la cei cu afectare renalå.11. 1% se eliminå nemodificatå. în propor¡ie de 90% risperidona ¿i 77% metabolitul. precum vârsta. Acestea au distribu¡ie largå în organism.m. medica¡ia asociatå etc. RISPERIDONA Risperidona este un benzioxazol derivativ descoperit de Janssen. traverseazå bariera hematoencefalicå ¿i placenta ¿i trec în laptele matern. Biodisponibilitatea este de 70%. Ratele clearance-ului sunt modificate la copii.

i. OLANZAPINA Olanzapina. Are distribu¡ie largå în ¡esuturi. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå: olanzapina este înalt metabolizatå înainte de excre¡ie.m. placenta ¿i trece în laptele matern. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o såptåmânå. volumul de distribu¡ie nu sunt diferite la forma i. dacå se administreazå o singurå dozå. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå.. astfel cå se recomandå scåderea dozelor. se ob¡in metaboli¡i inactivi.m. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. 7% este eliminatå nemodificatå. T½ este de 30 ore. Afectarea hepaticå poate influen¡a clearance-ul. descoperitå de Eli-Lilly. frac¡iunea liberå cre¿te cu 35% datoritå scåderii proteinelor plasmatice (albumina). doar 7% este eliminatå nemodificatå. Absorb¡ia este incompletå (85%) dupå administrarea oralå. iar concentra¡ia maximå plasmaticå este mai înaltå. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic (40%). T½. Traverseazå bariera hematoencefalicå.. se administreazå maximum 3 doze de 10 mg la 4 ore.104 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La pacien¡ii care prezintå afectare hepaticå.m. Eliminarea se face prin urinå (57%) ¿i fecale 30%. dar nu s-au gåsit diferen¡e la pacien¡ii cu cirozå severå (motivele . clearance-ul. Biodisponibilitatea este de minimum 50%. dar existå ¿i varianta parenteralå. Nu au fost studiate efectele afectårii renale asupra eliminårii. este o thienobenzodiazepinå derivativå. prin glucuronidare directå ¿i oxidare oxidarea fiind mediatå de sistemul enzimelor con¡inând FMO-flavin. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 6 ore dupå administrare oralå ¿i în 15-45 minute dupå administrare i. Olanzapina se administreazå în dozå unicå zilnicå 10 mg oral sau 2 doze de 5 mg. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. astfel cå disfunc¡ia renalå nu are impact asupra eliminårii ¿i nu este necesarå reducerea dozelor. diferå doar rata de absorb¡ie ¿i perioada în care se atinge concentra¡ia maximå. Se leagå de proteinele plasmatice: de albuminå în propor¡ie de 93%.

Absorb¡ia. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 83%. CLOZAPINA Clozapina. A fost descoperitå de Wander prin varia¡ia sistematicå a compu¿ilor heterociclici ¿i introduså în practica clinicå în 1972. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. fiind folosit doar în cadrul unui protocol strict monitorizat. Se eliminå (metabolizatå aproape complet înainte de eliminare) 50% prin urinå. Absorb¡ia este incompletå: 90-95% dupå administrarea oralå. Concentra¡ia plasmaticå maximå cre¿te propor¡ional cu doza. Biodisponibilitatea este de 50-60%. este o dibenzodiazepinå derivativå. 2D6. 30% prin fecale. metaboli¡ii rezulta¡i sunt inactivi. placenta ¿i trece în laptele matern. Clozapina se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 95%. . QUETIAPINA Administrarea se face pe cale oralå. Majoritatea efectelor adverse importante pe supresia måduvei hematogene. Eliminarea. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore. clozapina este contraindicatå. Metabolizarea se face hepatic. la primul pasaj. se administreazå în douå doze zilnice. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-4 ore. primul neuroleptic atipic. cu agranulocitozå a dus la pierderea acceptårii acestui medicament în practica clinicå curentå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 105 nu au fost încå elucidate) Prin urmare. Quetiapina este în principal ¿i extensiv metabolizatå hepatic. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå severå. 2000). Alimentele nu influen¡eazå rata ¿i propor¡ia absorb¡iei. Quetiapina se administreazå în 2-3 doze zilnice. T1/2 este de 10-16 ore. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. pentru protejarea fa¡å de aceste efecte adverse (Remschmidt et al. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 3-4 zile. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. T½ este de 6 ore. nu este necesarå reducerea dozelor în aceste cazuri. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450 3A4.

Are o biodisponibilitate de 59%. Mesele bogate în carbohidra¡i reduc biodisponibilitatea administrårii orale. dar existå ¿i varianta i.m. pe 4 cåi metabolice. Metabolizarea se face intensiv la nivel hepatic. moderatå sau severå. motiv pentru care se administreazå în douå doze zilnice. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå indiferent dacå este u¿oarå. În caz de afectare hepaticå medie-moderatå cre¿te concentra¡ia plasmaticå. Alterårile proteinelor plasmatice ¿i ale acizilor gra¿i pot modifica legarea de proteine ¿i farmacocinetica.m. fiind nevoie ¿i în aceste cazuri de adaptarea dozelor. Absorb¡ia. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile dupå 2 doze.106 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile. clearance-ul este redus cu 25%. comparative cu adultul. 1% se eliminå nemetabolizatå. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 99%. În afectarea hepaticå. . la primul pasaj. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 3-5 ore dupå administrare oralå ¿i în 30-45 minute dupå administrare i. Eliminarea este 73% renalå. clearance-ul quetiapinei este redus cu 25%. Absorb¡ia. placenta ¿i trece în laptele matern. a 10 mg. AMISULPRIDUL Administrarea se face pe cale oralå. fiind necesarå reducerea dozelor. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. T½ este de 5-10 ore. fiind necesarå adaptarea dozelor: reducerea dozelor ini¡iale ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Alimentele bogate în gråsimi cresc absorb¡ia: administrarea se face în timpul sau imediat dupå maså. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. cu 26%. deci nu este necesarå modificarea dozelor. Eliminarea se face prin urinå ¿i fecale. nu existå diferen¡e farmacocinetice. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. La copiii peste 12 ani ¿i adolescen¡i nu existå diferen¡e în profilul farmacocinetic. ZIPRASIDONA Administrarea se face pe cale oralå. 21% prin fecale.

La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. se administreazå în 1-2 doze zilnice. tulburarea Tourette. tulburarea obsesiv-compulsivå. Este necesarå scåderea dozelor. comportament agresiv ¿i „acting – out“. H. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. nu este necesarå reducerea dozelor (deoarece amisulpridul este supus unei metabolizåri hepatice minime). halucina¡ii. De asemenea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 107 Metabolizarea se face la nivel hepatic. 2000). Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii pentru antipsihoticele atipice sunt în episodul acut ¿i ca tratament de între¡inere în schizofrenii ¿i în mod deosebit în tratamentul schizofreniilor cronice ¿i refractare. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 17%. Are o distribu¡ie largå ¿i rapidå în ¡esuturi. • Schizofreniile cronice ¿i refractare la tratament. Remschmidt et al. THDA etc (de¿i aceste condi¡ii ¿i tulburåri nu au fost stabilite încå drept indica¡ii terapeutice ferme. placenta ¿i trece în laptele matern. existå o tendin¡å de a lårgi paleta indica¡iilor (H. Astfel. propor¡ional cu scåderea clearanceului la creatininå. 3. datoritå riscului scåzut pentru efecte adverse extrapiramidale (cum este dischinezia tardivå). caracterizat prin iluzii. . Alte indica¡ii sunt reprezentate de tulburårile pervazive ale dezvoltårii. 2000. recomandå antipsihoticele atipice la copii ¿i adolescen¡i în urmåtoarele situa¡ii: • Schizofrenie – episodul psihotic acut. 2000). probabil cå studiile viitoare vor consacra aceste medicamente ca tratament al multora dintre ele) (H. dar este foarte slabå (doar 4% din dozå). În afectarea hepaticå. tulburåri de gândire. T½ este de 12 ore. Remschmidt et al. Concentra¡ia plasmaticå maximå: medicamentul atinge 2 vârfuri plasmatice (la 1 orå ¿i la 4 ore).3.6. apare reducerea clearance-ului. Eliminarea renalå este majoritarå. Se ob¡in 2 metaboli¡i inactivi. Remschmidt et al. medicamentul eliminându-se nemodificat în propor¡ie mare (22%). Are o biodisponibilitate de 48%.

timp de 1 såptåmânå. RISPERIDONA La copii ¿i adolescen¡i sunt acceptate doze cuprinse între 1-6 mg/zi. mentalhealth.108 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Suprimarea simptomelor ¿i profilaxia recåderilor în schizofreniile acute ¿i cronice – tratament pe termen lung. au fåcut ca tratamentul cu antipsihotice atipice al acestora så nu fie încå aprobat oficial. este necesarå monitorizarea riguroaså clinicå ¿i de laborator. vor trebui så îi alerteze pentru a se adresa medicului între vizitele programate.com. Durata . specificând de fiecare datå dacå medicamentul folosit a fost aprobat pentru tulburarea în cauzå sau pentru grupa de vârstå din care face parte pacientul. sistematizate în tabelul urmåtor. care pot fi consultate pe site-ul www. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare.25 mg/såpt. informând pårin¡ii când trebuie så se prezinte la medic pentru evaluårile de rutinå. Prezentåm în tabelul 3. 3.12. • Copii. 2002. indica¡iile antipsihoticelor atipice recomandate recent de Stigler K et al. pentru multe tulburåri.4. Atât din ra¡iuni medicale cât ¿i medico-legale. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. Apoi doza poate fi crescutå treptat. în schimb sunt asociate cu mai multe efecte adverse. în 2 prize sau dozå unicå seara. Suntem convin¿i cå. dar ¿i riscurile lui. Dozele mai mari de 6mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici. se va defini spectrul indica¡iilor tratamentului cu antipsihotice atipice la copil ¿i adolescent. legate de efectele secundare sau de evolu¡ia bolii. 2001 ¿i Kaplan ¿i Sadock. cu 0. este imperativå informarea pacien¡ilor ¿i familiilor acestora privind beneficiile acestui tip de tratament. Modul de administrare: se recomandå administrarea în douå prize sau dozå unicå seara. care se cresc treptat. doza ini¡ialå fiind de 0. De asemenea. în viitorul foarte apropiat. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici. dar ¿i ce simptome.25 mg/zi.6. doar rigorile impuse de aprobarea oricårui medicament. Probabil cå. în special la copil ¿i adolescent.

Kaplan ¿i Sadock. 2002) Tulburåri psihotice acute ¿i cronice: Schizofrenie: pentru simptome pozitive. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent (Stigler K et al. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. demen¡e SIDA. tratamente medicamentoase Tulburåri pervazive de dezvoltare Adjuvant al antidepresivelor în tratamentul acut al episodului depresiv major cu elemente psihotice Episod maniacal acut (mai pu¡in eficientå decât litiul. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. 2001.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 109 Tabelul 3.12. cu reevaluare periodicå. carbamazepina) în Tulburarea bipolarå tip I Tulburarea bipolarå cu ciclicitate rapidå Adjuvant în tulburarea bipolarå refractarå Simptome depresive ¿i anxioase în Schizofrenie Risperidona Olanzapina Risperidona Clozapina Risperidona Olanzapina Ticuri. rezistentå la tratament Diskinezie tardivå severå Când existå efecte secundare severe. Risperidona Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Amisulprid Sulpirid Risperidona Olanzapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Quetiapina Tulburare schizoafectivå Schizofrenie cu debut în copilårie. cognitive. negative. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Apoi. pentru a . valproatul. anomalii hematologice induse de clozapinå) Tulburåri psihotice secundare traumatismelor craniocerebrale. Sindrom Gilles de la Tourette Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie Auto/hetero agresivitate la copii Tulburarea de conduitå Tulburarea de opozi¡ie Tulburarea obsesiv compulsivå Risperidona Clozapina Olanzapina Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Risperidona Sulpirid Risperidona Risperidona Olanzapina Quetiapina Risperidona este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. intolerabile datorate altor neuroleptice (cre¿terea în greutate.

Este necesarå reevaluarea periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului.5-5-10 mg/zi. Modul de administrare: este în dozå unicå zilnicå. • Adolescen¡i.5 mg la fiecare 5-7 zile. doza ini¡ialå fiind de 1-2 mg/zi. la interval de 2-3 zile/1 såptåmânå. cu maximum 100 mg/zi. Tratamentul se introduce cu doze mici. Nu se frac¡ioneazå tableta. indica¡ia firmei Eli Lilly! CLOZAPINA La adolescen¡i.110 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determina necesitatea men¡inerii tratamentului. pânå la doza ¡intå de 300 mg/zi. cu o dozå mai mare seara la culcare. Durata este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. cu reevaluare periodicå. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. 3-4 zile. NB. la interval de 2-3 zile. Apoi se cre¿te doza cu 2. care se cresc treptat. Apoi. .5-3 mg. Dozele mai mari de 10 mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici. cu 1 mg/dozå. Dozele mai mici de 200 mg/zi se administreazå într-o singurå prizå.5-25 mg. în 2 prize sau dozå unicå seara. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 12. OLANZAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu doze de 2. Doza zilnicå de între¡inere este 5-10 mg. dacå sunt necesare. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. atinså la sfâr¿itul a douå såptåmâni. în dozå unicå. cuprinså în intervalul de 5-10 mg/zi. Doza zilnicå de între¡inere este cuprinså între 0. Cre¿terile ulterioare ale dozelor. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. de 2 ori pe zi. pânå la 4-6 mg/zi. Tratamentul de ini¡iere se face cu 2. cu 25-50 mg/zi. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Apoi doza poate fi crescutå treptat. Se cre¿te doza treptat. se fac o datå sau de 2 ori pe såptåmânå. seara la culcare.5 mg/zi. dozele de clozapinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi.

6. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Privind profilul efectelor adverse. QUETIAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 25-400 mg/zi. Se ini¡iazå tratamentul cu 12. Modul de administrare este în douå prize zilnice. diferen¡ele între grupul antipsihoticelor atipice în compara¡ie cu înaltul poten¡ial al efectelor neurologice al antipsihoticelor tipice apare evident.5. . Dozele peste 400 mg/zi vor fi divizate în douå prize. sub 100 mg/zi). Pentru simptomele pozitive se folosesc 400-800 mg/zi (doze mari. de 40-80 mg/kg). pânå la doza ¡intå. care efectueazå såptåmânal hemograma. în 2-3 prize. iar pentru simptomele negative se folosesc 50-100-300 mg/zi (doze scåzute. Clozapina este eliberatå în SUA doar prin intermediul unui sistem de distribu¡ie special. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. ZIPRASIDONA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 40-160 mg/zi. Dacå este necesarå întreruperea bruscå datoritå apari¡iei leucopeniei severe. doza se descre¿te gradat pânå la 150-300 mg/zi. Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. oral sau injectabil. pe parcursul a 1-2 såptåmâni. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå eficace. convulsiile). Necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. Se monitorizeazå hemograma såptåmânal. Tratamentul de ini¡iere: 20 mg/zi în 2 prize. de 10 mg/kg. Se cre¿te cu 25-50 mg la 1-3 zile. AMISULPRIDUL Doze: 50-100-300-400-800-1200 mg/zi. apoi la 2 såptåmâni – 1 lunå (Gheorghe M. înainte de a furniza medicamentul. 3. Modul de administrare este în douå-trei prize pe zi. 2001). Tratamentul de între¡inere se face cu 400 mg/zi. datoritå riscului de apari¡ie a efectelor adverse (agranulocitoza. Modul de administrare este în una/douå prize pe zi. Existå o bazå de date centralå. care monitorizeazå hemogramele.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 111 Tratamentul de între¡inere. se impune urmårirea atentå a pacientului pentru detectarea reapari¡iei simptomelor psihotice.D.5-25 mg/zi.

Risperidona s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: efecte extrapiramidale (EEP). dar severe. hiperpigmentare. riscul de apari¡ie fiind mai mare la doze mai mari de 6 mg/zi (Stigler et al. rinitå. cre¿terea în greutate. hepatotoxicitate cu cre¿terea nivelurilor enzimelor hepatice. 1994 ¿i 90%. alungirea intervalului QT>450 msec (Posey et al. constipa¡ie. pot apårea sindrom neuroleptic malign. et al. semne caracteristice gripei. raportatå de numeroase studii la copii ¿i adolescen¡i. Leucograma trebuie efectuatå înainte de ini¡ierea tratamentului cu clozapinå ¿i apoi såptåmânal. iar studiile realizate la copii ¿i adolescen¡i au gåsit rate similare. Rar. bolnavii ce prezintå boli somatice grave. S-au eviden¡iat anumite categorii care prezintå risc crescut: sexul feminin. hipotensiunea ¿i tahicardia (la 38-42%. dupå Sifen G. dureri faringiene. cre¿terea transaminazelor. granulocitopenia. hipotermie sau convulsii (Remschmidt H. 2001). care sunt descrise ca apårând la adult cu o frecven¡å de 1%. cre¿terea nivelurilor de prolactinå cu galactoree. Olanzapina are o ratå foarte scåzutå de apari¡ie a EEP (Kumra et al. . 2000) Utilizarea olanzapinei s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: sedare. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. dupå Turetz et al. Apari¡ia agranulocitozei nu depinde de dozå sau de durata tratamentului. sedarea. înso¡ite de febrå. 1997). ca sedarea. 1987). ca parkinsonismul ¿i dischinezia tardivå.mentalhealth. cre¿terea apetitului cu cre¿tere semnificativå în greutate. care apar rar. et al. dar pun în pericol via¡a pacientului. tremor. sincopå.com. dependente de dozå. cre¿terea în greutate ¿i efecte severe. grea¡å ¿i vårsåturi. dupå Levkovittch et al. care pot fi consultate pe site-ul www. anxietate. a cårei apari¡ie nu a fost raportatå de studiile implicând copiii. slåbiciune. vertijul la 90% dintre pacien¡ii studia¡i (Turetz et al. uscarea mucoasei bucale. dispepsie. Clozapina prezintå efecte secundare frecvente. cre¿terea glicemiei. 1997). agranulocitoza.112 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta în continuare efectele adverse ale fiecårui antipsihotic atipic a¿a cum sunt ele prezentate în Kaplan ¿i Sadock 2002. 1998). se numårå leucopenia. 1999). cu excep¡ia agranulocitozei. vertij. ame¡ealå ¿i hipotensiune ortostaticå. sialoreea (variind între 35%. Printre efectele adverse rare. tahicardie. Pacien¡ii trebuie så fie instrui¡i så raporteze imediat apari¡ia oricåror semne de „infec¡ie“: letargie.

Nu a . 49-66 pacien¡i la 1000 pentru olanzapinå ¿i 27-51 pacien¡i la 1000 pentru quetiapinå. ca apårând la 50% dintre subiec¡i. tahicardie posturalå u¿oarå sau moderatå la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå. Convulsiile datorate tratamentului cu clozapinå apar la pacien¡ii adul¡i cu o frecven¡å de 5%. Dacå leucocitele sunt < 1000/mm3 sau granulocitele < 500/mm3. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Tratamentul cu quetiapinå la copii ¿i adolescen¡i se asociazå cu un risc scåzut de apari¡ie a EEP (Findling et al. convulsii tonico-clonice generalizate) au fost gåsite ca apårând la 10-44% dintre copiii ¿i adolescen¡ii (Kumra et al. 1997). Findling et al. descris ca apårând la adul¡ii trata¡i cu clozapinå în asociere cu litiu. 71-87 pacien¡i la 1000 pentru risperidonå. nu a fost descris la copii ¿i adolescen¡i. 1999. 2000). Sedarea a fost descriså de Martin et al. Cavazzoni et al. Dacå pe parcursul tratamentului numårul de leucocite devine < 2000/mm3 sau granulocite < 1500/mm3. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 16-119 pacien¡i la 1000 pentru clozapinå. înso¡itå de vertij.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113 Tratamentul cu clozapinå nu se ini¡iazå dacå: • numårul de leucocite < 3500/mm3. Cre¿terea u¿oarå în greutate a fost descriså ¿i la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå (McConville et al. 1994) la absent pânå la jucarea unui rol în ameliorarea diskineziei tardive ¿i a EEP produse de tratamente neuroleptice anterioare (Turetz et al. Au mai fost descrise efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. pacientul se interneazå. • dacå existå istoric de boalå mieloproliferativå. 1996) trata¡i cu clozapinå. agranulocitozå induså de medicamente. Convulsiile (mioclonii. Sindromul neuroleptic malign. fiind dependente de dozå > 600 mg/zi. granulocitopenie severå. clozapina se întrerupe ¿i pacientul se monitorizeazå atent pentru orice semn de infec¡ie. • numårul de granulocite < 2000/mm3. impunând limitarea cre¿terii dozelor ¿i chiar întreruperea tratamentului. Riscul de apari¡ie a EEP la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå a fost evaluat de la foarte scåzut (Remschmidt et al. 2000 au concluzionat cå pacien¡ii tineri trata¡i cu clozapinå au un risc mai mare decât adul¡ii de a dezvolta convulsii sau anomalii EEG. 2000) similar cu datele observate la adul¡i.

în unele cazuri. adenom folicular tiroidian benign. 2000). cu antipsihotice atipice (Kaplan. La copil ¿i adolescent. EEP sunt rare. . De asemenea. apari¡ia de adenocarcinom mamar.). 2000). care så necesite reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (Sallee et al. Studiile efectuate nu au raportat apari¡ia tumorilor men¡ionate la oamenii care au primit tratament. 2000). au fost raportate la båie¡i cre¿teri u¿oare ale nivelului prolactinei ¿i. apari¡ia ginecomastiei. Studiile la animale. anxietatea. Dintre efectele extrapiramidale. Quetiapina a determinat. A fost descriså cre¿terea nivelurilor de prolactinå. Carcinogeneza. moderate. La oameni. este necunoscutå relevan¡a cercetårilor referitoare la apari¡ia acestor tumori la animale.13. au eviden¡iat. Cele mai frecvente efecte adverse raportate la pacien¡ii trata¡i cu amisulprid sunt insomnia. nu au fost gåsite modificåri semnificative ale intervalului QT.114 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI fost descriså apari¡ia hepatotoxicitå¡ii la aceastå categorie de pacien¡i. dar eficacitatea lor pe simptomele pozitive ¿i negative comparativ cu clozapina este încå incomplet investigatå (Remschmidt et al. ca de altfel nici tahicardie sau hipotensiune ortostaticå (Sallee et al. cu apari¡ia hiperplaziei celulare ¿i a neoplasmelor: adenom de glandå pituitarå. adeno-carcinom al glandei mamare. doar apari¡ia akatisiei a fost descriså la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu ziprasidonå. cre¿terea în greutate. la ¿oareci. extrem de rar apårând sedarea severå. la copii ¿i adolescen¡i. 2000) (tabelul 3. Nu a fost raportatå cre¿terea în greutate ca urmare a tratamentului cu ziprasidonå (Sallee et al. dependente de dozå ¿i reversibile dacå se administreazå agen¡i antiparkinsonieni. similar cu datele de la adul¡i. Sedarea u¿oarå a fost cel mai frecvent efect advers descris ca apårând la tratamentul cu ziprasidonå. Nu au fost descrise modificåri cardiace de tipul alungirii intervalului QTc. rar. agita¡ia. chiar de lungå duratå. olanzapina ¿i quetiapina par a avea cea mai scåzutå ratå a efectelor secundare. Dupå administrarea olanzapinei s-a observat apari¡ia de adenom ¿i adenocarcinom al glandei mamare. 2000). hemangiom ¿i hemangiosarcom hepatic. Amisulpridul se pare cå este fårå risc carcinogen la animale. adenom endocrin pancreatic. cre¿terea cronicå a secre¡iei de prolactinå. ca urmare a administrårii risperidonei. De asemenea. în sensul alungirii acestui interval (cel mai important efect advers descris la adul¡i).

7. BDZ. fenilciclidina.2. hemoragii craniene recente. • afec¡iuni hematologice: tulburåri mieloproliferative. antihistaminice. stare comatoaså. Mecanismele efectelor secundare Neurotransmi¡åtor Dopamina Receptor/ efect Efect clinic farmacologic Antagonism D2 Simptome parkinsoniene Distonie Akatisie Diskinezia tardivå Cre¿terea nivelului de prolactinå Antagonism 5HT Cre¿terea ponderalå Antagonism Hipotensiune alfa1. delir colinergic: scopolamina.com. anevrisme. tromboze. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002 ¿i monografiile firmelor producåtoare. . Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice Datele referitoare la interac¡iunile antipsihoticelor atipice cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. opioide. • afec¡iuni neurologice: sindrom extrapiramidal. • afectare hepaticå severå. insuficien¡å cardiacå.13. • suspiciune ingestie substan¡e ce pot provoca depresia SNC: alcool. istoric de agranulocitozå ¿i granulocitopenie severå: contraindica¡ie absolutå pentru Clozapinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 115 Tabelul 3. anticolinergice. • glaucom cu unghi închis: contraindica¡ie absolutå pentru Olanzapinå. barbiturice. care pot fi consultate pe site-ul www. beta Sedare Antagonism M Uscarea mucoasei bucale Antagonism H1 Sedare Serotonina Noradrenalina Acetilcolina Histamina 3. 3. IMA.6. Contraindica¡iile tratamentului cu antipsihotice: • istoric de råspuns alergic. mentalhealth.14). • prezen¡a/risc apari¡ie convulsii: în special pentru Clozapinå. • afec¡iuni cardio-vasculare: hipotensiune.8.6. Contraindica¡iile se datoreazå efectelor lor antiadrenergice. Vom prezenta interac¡iunile antipsihoticelor atipice atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 3.

sincopå. omeprazol. minice H1. antacid Fårå interac¡iune “ Warfarina “ Imipramina “ Desipramina. agoni¿ti Olanzapina le antagonizeazå efectele dopaminici Acestea determinå agranulocitoza. digitoxina Desfac legåtura clozapinå proteine Accelerare clearance Fenitoina Quetiapina Quetiapina de 5 ori Accelerare clearance Tioridazina Quetiapina cu 65% Scade clearance Quetiapina cu 20% Cimetidina Fluoxetina. agoni¿ti dopaminici: Amisulprid le antagonizeazå efectele . fenitoina. e necesarå scåderea dozelor Risperidona EEP Fenitoina. Clozapina Carbamazepina. accentuare hipotensiune ortostaticå BDZ hipotensiune ortostaticå. agoni¿ti dopaminici Risperidona le antagonizeazå efectele Olanzapina Cimetidina. cre¿terea Biperiden concentra¡iei serice de Olanzapinå. agoni¿ti Quetiapina le antagonizeazå efectele dopaminici Ziprasidona Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase.116 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. risperidona Quetiapina scade clearance Loraxepam Loraxepam cu 20% Quetiapina nu scade clearance Litiu Litiu Levodopa. sulfonamide. 2002) Efectul Substan¡a Antipsihoticele atipice poten¡eazå Deprimante SNC: narcotice. rifampicina. CYP 3A4: carbamazepina. “ Diazepam “ Litiu Inhibå izoenzime CYP 1A2. stare confuzionalå.supresia måduvei osoase uracil. ADT sedare. depot de clozapinå Paroxetina Risc convulsii. fluoxetina. antihista. paroxetina. imipra.Fårå interac¡iune mina. analgezice sedative. Levodopa. efecte cardiace Medicamente antihipertensive Antipsihoticele atipice poten¡eazå efectele acestora. haloperidolul. Levodopa.14. ISRS Simptome sevraj opioid Opioide Cre¿terea concentra¡iei plasmatice Clozapina a clozapinei cu 75% Levodopa. captopril. anestezice. este necesarå barbiturice. Fluvoxamina. Litiu SMN Risperidona.efectele acestora. cre¿terea dozelor glucocorticoizi Medicamente care inhibå Inhibare clearance antipsihoticelor izoenzime CYP atipice. risc convulsii. depresie respiratorie Medicamente care induc izoenzime Accelerare clearance antipsihoticelor CYP1A2. ciprofloxacina Levodopa. antipsiPrecipitare neutropenie cauzatå hotice. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. propiltio. Cresc concentra¡ia sericå de Clozapinå fluvoxamina warfarina. alcool. se scad dozele de olanzapinå. barbiturice. agoni¿ti dopaminici: Ziprasidona le antagonizeazå efectele Amisulprid Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. atipice cu 50%.

de la 71.3 ± 10.6 kg la 77. scorurile GAF la internare ¿i externare. S-au notat amelioråri semnificative privind interac¡iunile sociale ¿i scåderea numårului de episoade violente ¿i gânduri de homicid ¿i suicid. extrågându-se datele demografice ale acestora. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. rezultatele ob¡inute fiind similare celor descrise la adul¡i. Studii clinice CLOZAPINA Studii clinice Douå studii clinice la copii au fost efectuate în ultimii ani pentru clozapinå.5 ± 73. 2001). G. Conform raportului Dr. în vârstå de 12-17 ani.6 mg/zi) timp de . detalii despre dozarea clozapinei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 117 • afectare renalå severå. Chalasani et al. stabilizatori ai dispozi¡iei). efectele secundare apårute. De¿i limiteazå concluziile la datele prezentate. 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå.7. Aceste cazuri sugereazå beneficiile clozapinei în tratamentul schizofreniei cu debut în copilårie. 3. 2001 au studiat efectul clinic al clozapinei asupra agresivitå¡ii la adolescen¡ii cu schizofrenie severå cu debut în copilårie (Chalasani et al. deoarece se presupune cå s-ar putea asigura un mediu mai pu¡in restrictiv pentru ace¿ti pacien¡i. Aceste rezultate ar putea fi în mod particular importante pentru a îmbunåtå¡i moralul pacien¡ilor. scorurile GAF îmbunåtå¡indu-se semnificativ. Autorii raporteazå cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. S-au revåzut foile de observa¡ie ale pacien¡ilor. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå.6 kg. Masi. au primit clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. • Feocromociton: pentru Amisulprid. pentru o perioadå medie de 52 de zile.4 ± 13. autorii sus¡in cå a existat o îmbunåtå¡ire semnificativå a comportamentului agresiv. al familiilor ¿i personalului. • tumori dependente de prolactinå: prolactinoame de glandå pituitarå: contraindica¡ie pentru Amisulprid. vârsta medie fiind de 15 ani.

2002c). Acatisia ar trebui luatå în considerare în toate cazurile de e¿ec aparent al antipsihoticelor atipice (Gogtay N. care au dezvoltat ca efect secundar acatisie. Studiul a inclus cercetarea bazei de date a FDA MedWatch pentru perioada ianuarie 1990-februarie 2001.5 ± 73. ¿i nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice.96 ± 3. Modificårile medii ale scorurilor pe scalele aplicate au fost semnificative.08 kg. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. reprezentând în medie 10. stabilizatori ai dispozi¡iei). conform CGI-I. reprezentând în medie 10. S-a administrat clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. Nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice (Masi G. acatisia este frecvent diagnosticatå ca o agravare a tulburårii psihotice. sedarea. Masi et al au realizat în 2002 un studiu privind efectul clozapinei la 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. Efectele secundare. 2002). CGAS.6 mg/zi) timp de 12-24 de luni. în vârstå de 13-77 ani au fost inclu¿i într-un studiu epidemiologic realizat de Koller et al. 384 pacien¡i sub tratament cu clozapinå care au dezvoltat diabet zaharat. Autorii concluzioneazå cå tratamentul cu clozapinå poate îmbunåtå¡i tabloul clinic la adolescen¡ii cu episoade maniacale sau mixte refractare la tratament. sedarea. cazurile noi versus exacerbårile unui diabet preexistent. Autorii aten¡ioneazå cå deoarece copiii nu pot descrie cu acurate¡e simptomatologia. în 2001. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. caracteristicile demografice ale pacien¡ilor. 2002). S-au evaluat apari¡ia diabetului.7%. To¡i pacien¡ii au fost responderi la clozapinå. severitatea clinicå. în vârstå de 12-17 ani. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6.7%.118 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 12-24 de luni (Masi et al. cu råspuns la tratament β-blocant. Efectele secundare.08 kg. S-au aplicat pentru måsurarea eficacitå¡ii clinice scalele CGI-I. timpul de debut al hipoglicemiei ¿i efectul . ca apetitul crescut. BPRS. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. ca apetitul crescut. Studii asupra efectelor secundare Gogtay et al au raportat în 2002 cazul a 2 copii cu schizofrenie sub tratament cu clozapinå. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. MRS. CGI-S.96 ± 3.

vârsta relativ micå a pacien¡ilor afecta¡i ¿i reversibilitatea promptå la oprirea medica¡iei la unii pacien¡i.4 ± 13. Cazul unei paciente hispanice de 16 ani cu boalå bipolarå cu tråsåturi psihotice. Au fost 80 de cazuri de acidozå metabolicå sau cetozå.6 kg. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå.6 kg la 77. Autorii aten¡ioneazå cå agranulocitoza se . simptomatologia enureticå s-a ameliorat. Reitzle et al au publicat în 2001 cazul unui båiat cu psihozå schizofrenicå. cu terapie cu clozapinå. care nu a avut nici un efect asupra enurezisului. care a fost tratat cu clozapinå timp de 15 såptåmâni. Chalasani et al au descris cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. Un singur pacient a dezvoltat diabet în urma unei singure doze de 500 mg de clozapinå. un agent anticolinergic cu selectivitate vezicalå. Enurezisul nocturn este un efect secundar rar care apare la terapia cu clozapinå. studii ulterioare sunt necesare pentru a evalua corect eficacitatea tolterodinei în enurezisul indus medicamentos. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå. Severitatea cazurilor raportate a variat de la intoleran¡å medie la glucozå la cetoacidozå diabeticå sau comå hiperosmolarå. în vârstå medie de 15 ani (Chalasani et al. de la 71. Dupå trei luni de tratament. 25 de pacien¡i au murit în timpul episoadelor hiperglicemice. rela¡ia temporalå cu începutul tratamentului cu clozapinå. pacienta a început så prezinte episoade de enurezis nocturn. în 2001. 242 pacien¡i au avut diabet de novo ¿i 54 exacerbåri ale bolii preexistente. O rela¡ie cauzalå între clozapinå ¿i diabet este sugeratå de numårul de cazuri. în vârstå de 12 ani. Raportul femei/bårba¡i a fost de 2/0. pentru o perioadå medie de 52 de zile.3 ± 10. S-a administrat tolterodinå. 46 de pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it controlul glicemiei dupå ce au renun¡at la sau au scåzut doza de clozapinå. 2001). Copilul a dezvoltat agranulocitozå dupå terapia cu clozapinå. Cele mai multe cazuri au apårut în primele 6 luni de tratament cu clozapinå. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 119 opririi ¿i reluårii tratamentului. La administrarea de desmopresinå. Pentru a normaliza tabloul hematologic s-a folosit factorul stimulator al coloniilor de granulocite. De¿i tolterodina s-a dovedit a fi ineficientå în cazul prezentat. este prezentat de English et al.

O adolescentå cu schizofrenie cronicå rezistentå la tratament.120 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI poate instala la copiii cu schizofrenie care primesc tratament cu clozapinå. cardiomiopatii sau anomalii EKG. S-au studiat parametrii farmacocinetici ai clozapinei ¿i ai metaboli¡ilor såi. dar a revenit la normal în decurs de 2 såptåmâni. se sugereazå cå aceste evenimente ar putea fi mai frecvente decât se credea. La adul¡i. În plus.4 mg/kgc). în vârstå de 16 ani. Pulsul era de 124 bpm. Clozapina liberå ¿i metabolitul såu activ norclozapinå contribuie la eficacitatea ¿i efectele secundare observate la tineri. Studii de farmacocineticå Frazier et al au studiat în 2003 farmacocinetica clozapinei la 6 tineri de 9-16 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. Pe perioada desfå¿urårii studiului. fiind similare cu cele raportate la adul¡i. Ameliorårile clinice observate la 5 din cei 6 pacien¡i s-au corelat cu concentra¡ia sericå de clozapinå. . respira¡ia 24 rpm. a primit clozapinå 25 mg/zi. diferind semnificativ de cele din acest studiu. iar dupå 1 såptåmânå doza a fost crescutå la 100 mg/zi. sub monitorizare strictå. doza medie de clozapinå a fost de 200 mg/zi (3. Înregistrarea EKG a aråtat undå P mitralå în DI.7 l/kg-h. Ini¡ial troponina I a fost crescutå. S-a pus diagnosticul de pericarditå secundarå clozapinei. undå P bifazicå în VI. TA 124/59 mmHg. Concomitent lua benztropinå mesilat 2 mg/zi ¿i diazepam 2 mg la nevoie. Se recomandå monitorizarea regulatå a EKG ¿i a troponinei I la pacien¡ii pe clozapinå. Cazul este descris de Kay în 2002. miocardite. durere retrosternalå. Concentra¡iile plasmatice de clozapinå în func¡ie de dozå nu au variat cu vârsta. Clearance-ul mediu de clozapinå a fost de 1. Terapia cu clozapinå a fost continuatå. råspunsul clinic ¿i numårul total de efecte secundare s-au corelat cu concentra¡iile de norclozapinå. Examenul fizic a fost normal. iar dupå 3 såptåmâni de la începerea terapiei s-a prezentat la camera de gardå. norclozapina ¿i N-oxid-clozapina. concentra¡iile de norclozapinå sunt în medie cu 10-25% mai mici decât cele de clozapinå. AUC 0-8 h ¿i concentra¡iile de norclozapinå au fost mai mari decât cele de clozapinå ¿i N-oxid-clozapinå. pacienta a dezvoltat palpita¡ii. Dupå câteva zile. segment ST ridicat concav în toate deriva¡iile. De¿i clozapina este rar asociatå cu pericardite.

101 copii cu autism. copiii au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 0. diferite de cele la placebo. fårå modificåri în 4 ¿i nu a putut fi evaluatå la 2 pacien¡i.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. s-a administrat risperidonå în doze între 0. nelini¿tea membrelor inferioare a dus la apari¡ia de råni cutanate ¿i a împiedicat vindecarea arsurilor existente (Silver et al. Nelini¿tea motorie s-a redus ca råspuns la risperidonå. 68% din cei care au råspuns ini¡ial ¿i-au men¡inut råspunsul ¿i în urmåtoarele 6 luni. Grupul de pacien¡i cu cele mai mari amelioråri a fost cel al copiilor cu retard . cu vârste cuprinse între 5 ¿i 17 ani. Autorii apreciazå cå risperidona poate fi consideratå ca fåcând parte din armamentul disponibil unui medic care trateazå nelini¿tea din leziunile cerebrale severe (Silver BV 2003). cu probleme serioase de comportament. cu comportament agresiv. 2003). Pe parcursul primelor 8 såptåmâni. care nu au råspuns la alte medicamente. . au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. Evolu¡ia clinicå a fost bunå în 10 cazuri. ceea ce a permis vindecarea rånilor. Copiii care au primit placebo au avut un råspuns pozitiv în 69% din cazuri comparativ cu 12% la placebo.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 121 RISPERIDONA Studii clinice Silver et al au descris cazul unui adolescent în vârstå de 15 ani cu activitate motorie excesivå datoratå unei leziuni cerebrale anoxice secundare unui stop cardiac. La 16 pacien¡i de 7-14 ani. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse.5 mg/zi gradat sau placebo. Cele mai frecvente efecte secundare. Comportamentul agresiv a fost cuantificat de clinicieni ¿i pårin¡i folosind douå scale validate.5-2. studiul fiind realizat de Morant et al. au fost cuprin¿i în studiul realizat de McCracken et al. S-a efectuat un studiu experimental simplu-orb.01-0. în 2001. În concluzie. controlat placebo. în urma unei lovituri de fulger. CGI-I ¿i Aberrant Behavior Checklist. în cadrul cåruia pacientul a primit 1 mg risperidonå în combina¡ie cu metilfenidat 10 mg ¿i amantadinå 100 mg. autorii raporteazå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. în 2002. Adåugarea de metilfenidat a crescut u¿or aten¡ia pentru îndeplinirea unor sarcini.

Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. realizat de Aman et al.122 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI mental. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. semnificativ în compara¡ie cu placebo. Aberrant Behavior Checklist. S-a administrat risperidonå 0. nivelul IQ sau somnolen¡å. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia.06 mg/kgc/zi sau placebo. 2002). Ameliorårile au apårut cel mai devreme la 1 såptåmânå. ¿i nici un pacient nu a avut EPS. Behavior Problems Inventory. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. O reducere importantå a scorurilor de bazå s-a observat la risperidonå. folosirea psihostimulantelor. Snyder raporteazå studiul efectuat la 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-au folosit Nisonger Child Behavior Rating Form. O subanalizå a demonstrat cå efectul risperidonei nu a fost influen¡at de diagnostic. precum ¿i a celorlalte scale. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. Risperidona nu a produs nici o modificare a variabilelor cognitive. în 2002. cu vârstele cuprinse între 5 ¿i 12 ani. . În concluzie risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. cefaleea. Aberrant Behavior Checklist. 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). în vârstå de 5-12 ani (Snyder et al. CGI. Autorii considerå risperidona un medicament sigur în tratamentul farmacologic al copiilor cu probleme de comportament. Pacien¡ii au primit risperidonå 0.02-0. scala CVLT modificatå ¿i CPT. prezen¡a sau absen¡a ADHD. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2.9 kg.2 kg ¿i respectiv 0. Grupul pe risperidonå a aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât grupul placebo a scorurilor Nisonger Child Behavior Rating Form încå din prima såptåmânå. Risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe.02-0. timp de 6 såptåmâni. au fost cuprin¿i într-un studiu dublu-orb controlat placebo. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i dintre cei pe risperidonå ¿i la 3 dintre cei pe placebo.06 mg/kgc/zi sau placebo timp de 6 såptåmâni ¿i s-au urmårit scalele NCBRF. ca agresiunea ¿i comportamente distructive. Behavior Problems Inventory. CGI.

Autorii considerå cå tratamentul pe termen scurt cu risperidonå a fost bine tolerat ¿i semnificativ mai eficient decât placebo în controlul tulburårilor de comportament la copiii cu IQ scåzut. Comparativ cu placebo. într-un studiu raportat de Buitelaar et al. Principalele metode de evaluare a eficacitå¡ii au fost CGI-S.9 mg) sau placebo. risperidona a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor CGI-S. Autorii sugereazå cå risperidona ar putea fi eficientå pentru agresivitatea severå la adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie. de 6-14 ani (Van Bellinghen. ABC. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit CGI. iar risperidona a fost bine toleratå. CGI. 2001). Durst et al au analizat efectul risperidonei la 6 adul¡i tineri ¿i 1 adolescent. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. cåruia i s-a administrat risperidonå (Maneeton et al. Risperidona a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea scorurilor ABC pentru iritabilitate ¿i hiperactivitate. în 2001. ¿i scorurile Personal Assessment Checklist pentru rela¡ii sociale ¿i atitudini ocupa¡ionale. cu vârste cuprinse între 15 ¿i 25 de ani. VAS ¿i Personal Assessment Checklist.5-4 mg (în medie 2. Pe parcursul a 2 såptåmâni de urmårire dupå cele 6 de tratament. o înråutå¡ire semnificativå statistic s-a observat la grupul pe risperidonå pe scalele CGI-S. Copiii au primit risperidonå 0. OAS modificatå ¿i ABC. 2001). grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. cu diagnostic de PWS cu tulburåri severe de comportament. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 123 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit timp de 6 såptåmâni risperidonå 1. VAS. Maneeton et al raporteazå cazul unui copil cu retard mental sever ¿i agresivitate. în medie 1. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå.2 mg/zi. iar EPS au fost måsurate cu ESRS.01-0. Autorii considerå cå risperidona este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul comportamentului agresiv la copiii cu retard mental sever. fårå efecte secundare importante. ABC ¿i pe scalele de hiperactivitate. ABC. OAS modificatå. În urma tratamentului s-a redus comportamentul agresiv.05 mg/kgc/zi. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind efectele secundare extrapiramidale. Van Bellinghen et al au studiat efectul risperidonei la 13 copii cu tulburåri comportamentale persistente ¿i intelect liminar. sau placebo timp de 4 såptåmâni. cu .

Autorul concluzioneazå cå efectul risperidonei asupra agresivitå¡ii este în concordan¡å cu alte rapoarte din literaturå. confirmate prin scåderea scorurilor CGI-S. ticuri ¿i agresivitate greu de controlat. 2 pacien¡i au renun¡at la risperidonå datoritå efectelor adverse. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dubluorb placebo cu risperidonå. Nu a existat un grup de control. Scorurile la subscalele pentru problemele de conduitå au fost ini¡ial mai mici la cei ce au fost trata¡i anterior cu risperidonå decât la cei trata¡i cu placebo. 2002). CGI.5 mg/ zi. care au primit anterior diverse medica¡ii (Heitun. chiar ¿i la doze mai mici decât cele raportate anterior. Pacien¡ilor li s-a administrat ¿i risperidonå 0. Peste jumåtate din pacien¡i au câ¿tigat un control mai bun asupra manifestårilor deranjante. Doza medie de risperidonå a fost de 1.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni. pe lângå diverse alte medicamente ¿i terapii. Pentru evaluare s-au folosit CGI-S. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. CVLT.25-1 mg/zi. AS. fårå efecte secundare importante. timp de 37 de såptåmâni. Heitun raporteazå cazurile a 11 pacien¡i de 11-47 de ani. S-au aplicat Conduct Problem Subscale. iar dupå încå o såptåmânå nu mai erau diferen¡e semnificative între pacien¡i. Îmbunåtå¡irile au råmas constante pe parcursul întregului studiu pentru ambele grupuri. 2001). apoi doza a crescut treptat pânå la maximum 3 mg/zi. CPT. Dozele mici de risperidonå au fost îmbunåtå¡iri clinice notabile.64 mg/zi.124 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament anterior e¿uat pentru manifestårile psihiatrice ale bolii. Autorii subliniazå cå risperidona este folositoare în tratamentul PWS datoritå efectului såu pozitiv asupra tulburårilor de comportament (Durst R. Turgay et al au analizat siguran¡a pe termen lung ¿i eficacitatea risperidonei la 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. Ace¿tia din urmå ¿i-au îmbunåtå¡it într-o såptåmânå scorurile. ROAS. 2000b). Eficacitatea risperidonei nu a fost afectatå de diagnostic.02-0. cu nelini¿te. probleme de concentrare. S-a administrat risperidonå ini¡ial în dozå micå de 0. ROAS. prezen¡a sau ab- . realizat de Snyder et al (Turgay et al. AS.

cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. folosirea psihostimulantelor. un copil a avut hiperprolactinemie. într-un studiu deschis realizat de Masi et al. Dupå tratament s-au gåsit îmbunåtå¡iri în 21% din scorurile CPRS ¿i 14% din CARS. nivelul IQ sau somnolen¡å. S-au aplicat CPRS. 7 din cei 8 copii au primit risperidona în combina¡ie cu litiu. La sfâr¿itul studiului. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. dar nici unul nu a fost sever. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie.6-6. 2002). Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. CGI-I ¿i C-GAS.75 mg/zi pe parcursul a 16 såptåmâni. fårå manifeståri clinice. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii sau moderate. Disfunc¡ionalitatea måsuratå cu C-GAS s-a ameliorat cu peste 25%.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. Copiii aveau vârste sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. Studiul retrospectiv a analizat råspunsul terapeutic la risperidonå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 125 sen¡a ADHD. 2 pacien¡i au re- . dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. cu vârstele cuprinse între 3. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. Doza optimå a fost 0. În concluzie se aratå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. Doza medie de risperidonå a fost de 1.25-0.5. dar au scåzut ulterior la normal.5 la 3.5 mg/zi.6 ani ± 8 luni) au primit risperidonå 0. carbamazepinå sau valproat.9 ± 0. nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. efectele sale secundare ¿i scorul CGI. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. 2001b). CARS. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%. 8 subiec¡i au fost considera¡i responderi (îmbunåtå¡iri cu cel pu¡in 25% a CPRS ¿i scor CGI 1 sau 2).27 mg/zi. semnificativ statistic. Nivele crescute de prolactinå. Cesena et al au publicat cazurile a 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni (Cesena et al. 24 copii cu PDD. în 2001 (Masi.6 ani (medie 4. Scorul CGI s-a îmbunåtå¡it în medie de la 5.8 ani). Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i.25 ± 0.

temându-se de efectele adverse men¡ionate în prospect. 2002). Måsuråtorile au inclus CGI.5-1 mg/zi. Vârsta pacien¡ilor era cuprinså între 5 ¿i 15 ani. CPRS.7 ani) cu tulburare autistå. Autorii apreciazå cå eficacitatea risperidonei la copiii foarte mici cu tulburare autistå este similarå celei din literaturå. Findling et al au condus un studiu pilot dublu-orb privind efectul risperidonei la 20 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de conduitå (Findling et al.9-16.25-3 mg/zi gradat. pe când cel de-al treilea copil are încå probleme de integrare. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. 2002). S-au constatat îmbunåtå¡iri importante ale hiperactivitå¡ii. 22 pacien¡i cu autism. au participat la un studiu realizat de Malone et al privind efectul ¿i siguran¡a pe termen scurt ¿i lung a risperidonei în autism (Malone et al. cu vârsta între 2. care au primit risperidonå 0. Boon-Yasidhi et al raporteazå cazurile a 5 copii foarte mici (2.5-6 mg/zi (în medie 1. de 11-13 ani. Pacien¡ii au primit random placebo sau risperidonå 0. în care s-a administrat risperidonå 0. Cei doi copii pe risperidonå au aråtat îmbunåtå¡iri în contactul social ¿i dezvoltare.25-0. iritabilitå¡ii ¿i agresivitå¡ii. datoritå îmbunåtå¡irii capacitå¡ii de integrare a pacien¡ilor. tratamentul multidisciplinar poate beneficia de pe urma adåugårii suplimentare a risperidonei în doze mici. (Festen et al. 2002). Copiii au avut amelioråri clinice semnificative pe scalele CGI ¿i CPRS. Conners. ameliorarea cooperårii ¿i interesului social. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona. Doi dintre copii au luat risperidonå 0. AIMS.126 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. 2000a). To¡i copiii au tolerat bine risperidona. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. Efectele secundare au inclus sedare.1 ani. Festen prezintå cazurile a 3 båie¡i cu PDD.5 mg/zi (Boon-Yasidhi et al. Studiul a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. .1-3. în medie 7. nu s-au observat efecte adverse. mama celui de al treilea a refuzat risperidona.2 mg/zi). La copiii cu PDD. Autorii men¡ioneazå în concluzie cå risperidona în doze mici poate afecta pozitiv simptomele la copiii mici cu autism. Parent Rating Scale. S-au aplicat RAAPP CGI-S ¿i CGI-I. .3 ani. Autorii considerå cå risperidona promite ca tratament în autism.

fårå EPS. la 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. condus de Kafantaris în 2001. cu vârste între 7 ¿i 17 ani. 42 adolescen¡i cu manie acutå cu tråsåturi psihotice. Autorii considerå cå risperidona ar putea fi eficace în tratamentul tinerilor cu tulburåri de conduitå. Singurul efect secundar a fost sedarea moderatå. pu¡ini au påstrat råspunsul dupå întreruperea tratamentului antipsihotic. S-au folosit pentru evaluare YMRS. în tratament cu litiu. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au observat la 64% dintre pacien¡ii cu manifeståri psihotice dupå 4 såptåmâni de tratament combinat. iar tratamentul cu litiu a fost men¡inut. Autorii aten¡ioneazå cå medica¡ia antipsihoticå adjuvantå trebuie men¡inutå mai mult de 4 såptåmâni la cei mai mul¡i adolescen¡i cu manie acutå. Totu¿i. cårora li s-a administrat risperidonå 0. În mai pu¡in de o såptåmânå s-au observat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei obsesionale ¿i anxioase asociate. 2000). cu vârste de 12-18 ani au intrat într-un studiu privind terapia antipsihoticå adjuvantå la adolescen¡ii cu boalå bipolarå. Newman-Toker prezintå 2 adolescente cu anorexie mentalå severå. Pacien¡ii au primit simultan cu litiu. pe care au men¡inut-o ¿i dupå oprirea medica¡iei. Gaffney et al au publicat în 2002 un studiu privind efectele risperidonei. Succesul întreruperii medica¡iei antipsihotice s-a asociat cu primul episod ¿i durata scurtå a psihozei. CGI. . chiar dacå simptomele maniacale ¿i psihotice au fost rezolvate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 127 Risperidona a fost superioarå placebo în ameliorarea agresivitå¡ii ¿i a fost rezonabil de bine toleratå. Pacientele au sim¡it cå î¿i controleazå greutatea sub risperidonå. C-GAS. haloperidol 5 mg/zi (între 1995 ¿i 1997). comparativ cu cele ale clonidinei. Autorul considerå cå de¿i risperidona este un medicament cu efecte secundare semnificativ serioase. Pacientele au câ¿tigat în greutate.5-1. sau risperidonå pânå la 6 mg/zi (din 1998).5 mg/zi. Dacå simptomatologia psihoticå a fost rezolvatå complet. doza de antipsihotic a fost scåzutå treptat ¿i întreruptå dupå 4 såptåmâni. Pacien¡ii au primit apoi litiu în monoterapie pentru încå maxim 4 såptåmâni. de 12 ¿i respectiv 19 ani. mortalitatea ¿i morbiditatea crescute asociate cu anorexia mentalå recomandå folosirea precautå a risperidonei la ace¿ti pacien¡i (Newman-Toker. HAM-D.

8% din pacien¡ii pe risperidonå îmbunåtå¡indu-¿i scorul Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå. în 2001.5 mg/zi treptat. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate (Lombroso. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. Autorii trag concluzia cå risperidona s-a dovedit la fel de eficientå ca ¿i clonidina în tratamentul ticurilor la copiii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. controlat placebo. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. Risperidona a îmbunåtå¡it ¿i scorurile Global Assessment of Functioning Scale. comparativ cu 26. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au fost inclu¿i într-un studiu dublu-orb. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. parkinsonismul subiectiv sau akatisia. Jumåtate din pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi.5-2. Doza medie de risperidonå a fost de 2.1% la placebo. de 13-24 ani. între care o fatå cu OCD asociatå.03-0. care a cedat la oprirea medica¡iei. risperidona fiind semnificativ superioarå placebo. pentru func¡ionarea globalå Global Assessment of Functioning Scale.128 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Pacien¡ii au primit random. iar jumåtate så primeascå placebo. timp de 8 såptåmâni. Nu s-au observat EPS semnificative. timp de 8 såptåmâni. în 2002. a fost realizat de Friedlander et al. pentru a analiza folosirea .5 mg/zi. 1995). Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. Cele douå medicamente par la fel de eficiente. iar pentru efectele secundare Extrapyramidal Symptom Rating Scale. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-a folosit Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. Un studiu retrospectiv asupra a 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona.06 mg/kgc/zi. clonidinå 0.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. S-a aplicat YGTSS. mi¿cårile diskinetice. 60. realizat de Dion et al.

În såptåmâna a 4-a. iar efectele secundare cu scala pentru efectele secundare UKU. ¿i s-au aplicat scalele PANSS ¿i CY-BOCS. Olanzapina. Cei mai mul¡i pacien¡i au tolerat bine aceste medicamente. A existat ¿i o scådere semnificativå a simptomatologiei obsesiv-compulsive monitorizatå de CYBOCS. care au dispårut rapid la administrarea corectorului. îmbunåtå¡iri au fost observate pentru toate medicamentele. de¿i unii au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). Kozlova et al au condus în 2001 un studiu privind efectul risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. dar au efecte secundare diferite. . autorii considerå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. Pacien¡ii aveau între 6. într-un studiu publicat de Gothelf et al. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. simptomele pozitive au scåzut cu 42%. Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresie ¿i efecte extrapiramidale severe.5 ¿i 16 ani. risperidonå (17) sau haloperidol (7). iar cele negative cu 39%.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 129 antipsihoticelor atipice la acest grup. Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. Ameliorårile clinice au fost evaluate cu PANSS. Efecte clinice importante au fost observate asupra bolilor psihotice ¿i nonpsihotice. Conform PANSS. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. precum ¿i a simptomatologiei depresive conform PANSS. S-au revåzut fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. Autorii ajung la concluzia cå risperidona are o eficien¡å înaltå în tratamentul copiilor cu schizofrenie. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). În concluzie. în 2003. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). diskinezie oculomotorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i timp de 8 såptåmâni cu olanzapinå (19).

În concluzie.7 kg .9 ± 1. pe o perioadå medie de 11 luni. vârsta medie la care s-a început tratamentul cu risperidonå fiind de 11 ani. Cele mai frecvente efecte secundare. în 2002. Durata medie a bolii înainte de risperidonå a fost de 5 ani. distimie (2).25-8 mg/zi. Majoritatea pacien¡ilor a luat medica¡ie simultanå.0 ± 4. anxietate (6).130 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simeon et al au realizat în 2002 un studiu retrospectiv asupra tolerabilitå¡ii ¿i eficacitå¡ii risperidonei. combinarea risperidonei cu farmacoterapie adjuvantå a fost beneficå.9%.7 ± 2. cu tulburåri de conduitå. Pacien¡ilor li s-a administrat risperidonå 0. sindrom Asperger (8). Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse.4%. în medie 4. au fost cuprin¿i într-un studiu de 8 såptåmâni risperidonåplacebo prezentat de McCracken et al. tulburåri de comportament fårå alte specifica¡ii (2). tulburåri de adaptare (1) sau OCD (2). boalå afectivå sau boalå psihoticå. în vârstå de 8-17 ani (în medie 12. moderat îmbunåtå¡it pentru 37. diferite de cele la placebo. Autorii considerå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. efectele risperidonei asupra metabolismului lipidic ¿i greutå¡ii corporale la 22 copii ¿i adolescen¡i. Martin et al au descris. PDD fårå alte specifica¡ii (4).6 ani). risperidona poate fi folositoare pentru managementul tulburårilor de comportament ¿i simptomelor psihotice asociate cu o largå varietate de tulburåri psihiatrice ale copilului ¿i adolescentului.7%. tulburare de opozi¡ie (5). schizofrenie (4). pentru o perioadå de 4-6 luni. în doze de 0.5-10 mg/zi. Doza medie de risperidonå a fost de 1. mediu pentru 12. S-a raportat o cre¿tere semnificativå în greutate de 7. depresie (2). de 5-17 ani. în medie 2. fårå råspuns la terapia anterior aplicatå. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. Scorul CGI la finalul tratamentului a fost marcat îmbunåtå¡it pentru 34.0 luni. Studii asupra efectelor secundare 101 copii cu autism cu comportament agresiv. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i din studiu. S-au måsurat greutatea ¿i nivelurile plasmatice ale trigliceridelor ¿i colesterolului. tulburare de conduitå (13). nici o îmbunåtå¡ire pentru 11. la 106 copii ¿i adolescen¡i cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (49).3% ¿i înråutå¡it pentru 1%. autism (8). S-au raportat foarte pu¡ine efecte adverse. în special stimulante pentru tratamentul ADHD.2 mg/zi.8 ± 2.2 mg/zi. într-un studiu publicat în 2002.

care a primit risperidonå 2 mg/zi ¿i acid valproic 1250 mg/zi. O adolescentå de 18 ani cu boalå bipolarå. s-a exclus diagnosticul de intoxica¡ie rezidualå sau eliberare prelungitå de substan¡e. probabil induså de risperidonå.9 kg.6 ani ± 8 luni).06 mg/kgc/zi sau placebo. care au primit pe parcursul a 16 såptåmâni risperidonå 0.6 ani (medie 4. iar simptomatologia maniacalå ¿i psihoticå s-a remis total. polidependen¡å (incluzând folosirea de halucinogene). Se recomandå pruden¡å ¿i vigilen¡å la administrarea risperidonei. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. timp de 6 såptåmâni. 2002a).02-0. cu monitorizarea profilului lipic al pacien¡ilor (Martin. dar fårå så se plângå de simptomatologie anxioaså. S-a pus diagnosticul de tulburare de percep¡ie halucinogenå persistentå. În a 5-a zi de tratament. La tinerii cu istoric de abuz de substan¡e. 2001b). olanzapina ar putea fi de primå alegere dacå e nevoie de un antipsihotic atipic. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. Risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. a fost prezentatå în 2000 de Solhkhah et al. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Nu au existat cre¿teri semnificative ale nivelurilor serice de colesterol ¿i trigliceride la nivelul întregului grup. în vârstå de 5-12 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 131 în medie. în vârstå de 3.25-0. Deoarece la internare nu a prezentat halucina¡ii. . Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. S-a trecut pe olanzapinå. 2 pacien¡i au renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare.75 mg/zi. Se recomandå pruden¡å la administrarea medica¡iei neuroleptice la copii ¿i adolescen¡i. nåscutå din mamå cu dependen¡a de opiacee. Nivelul de trigliceride ¿i greutatea sunt puternic corelate: 25% din varia¡ia nivelului de trigliceride poate fi explicatå prin cre¿terea în greutate. Masi et al au efectuat un studiu privind efectele risperidonei la 24 copii cu PDD.2 kg ¿i respectiv 0. Aman et al au condus în 2002 un studiu dublu-orb controlat placebo la 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). pacienta începe så descrie halucina¡ii vizuale nou instalate. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona (Masi.6-6. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%.

21 pacien¡i cu sindrom Tourette. Vârsta pacien¡ilor a fost sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. care a cedat la oprirea medica¡iei. în 2003.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. în 2002. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. de 2. 22 pacien¡i cu autism. în 2002. în cadrul unui studiu ce a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni.8 ani). Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. risperidonå (17) sau haloperidol (7) timp de 8 såptåmâni în cadrul unui studiu efectuat de Gothelf et al. Friedlander et al au analizat în 2001 fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. clonidinå 0. în cadrul unui studiu efectuat de Gaffney et al. Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. de 7-17 ani. Cei mai mul¡i au tolerat bine aceste medicamente.132 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Malone et al au prezentat. de¿i unii pacien¡i au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). în medie 7. în 2002.2 mg/zi). Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresia ¿i efecte extrapiramidale severe. în vârstå de 13-24 ani. în cadrul unui studiu retrospectiv råspunsul terapeutic.9 ± 0.03-0.5-6 mg/zi (în medie 1. Cesena et al au analizat. timp de 8 såptåmâni. au primit random. Efectele secundare au inclus sedare. în care s-a administrat risperidonå 0. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina.9-16. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i cu olanzapinå (19). Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. Autorii afirmå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. Nu s-au observat EPS semnificative.3 ani. un copil a avut hiperprolactinemie.1 ani. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. În studiu au intrat 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. dar au efecte secundare diferite. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. Se considerå cå olanzapina. . efectele secundare ¿i scorul CGI la 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni.06 mg/kgc/zi.

70% dintre cei care au dezvoltat depresie sau disforie ¿i au întrerupt tratamentul cu risperidonå au fåcuto tocmai din cauza acestor efecte adverse. Se apreciazå cå risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. În concluzie. în vârstå de 5-12 ani. distructive.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 133 58 adul¡i ¿i adolescen¡i cu sindrom Tourette care au primit risperidonå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat în 2002 de Margolese et al în care s-au analizat prezen¡a ¿i factorii de risc pentru depresie majorå sau disforie.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni în cadrul unui studiu condus de Tutgay et al. fårå manifeståri clinice. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. dar nici unul nu a fost sever. Singurul factor predictor semnificativ pentru dezvoltarea depresiei în timpul tratamentului cu risperidonå a fost istoricul personal pozitiv pentru depresie. 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml. Nivelurile crescute de prolactinå. La sfâr¿itul studiului nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. Snyder et al au cuprins într-un studiu din 2002. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dublu-orb placebo cu risperidonå. dar au scåzut ulterior la normal. restul fiind cazuri noi. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå.4%) au devenit disforici. au primit risperidonå 0. mai ales la pacien¡ii cu istoric anterior de depresie. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia. cefaleea.02-0. 17 pacien¡i (29. Depresia ¿i disforia au fost motive frecvente pentru renun¡area la risperidonå. inclusiv un pacient care ulterior s-a sinucis. 9 dintre subiec¡i au avut un episod depresiv ¿i înainte de a lua risperidonå. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. ca agresiunea ¿i comportamente. în 2002. 13 pacien¡i (22. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii . autorii afirmå cå depresia ¿i disforia sunt efecte adverse comune ale tratamentului cu risperidonå la adul¡ii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i din cei pe risperidonå ¿i la 3 din cei pe placebo.3%) au dezvoltat depresie.

parkinsonismul subiectiv sau akatisie. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. care a primit o combina¡ie de risperidonå. de¿i unele dintre aceste date nu au semnifica¡ie statisticå. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. a fost descris de TEOH et al. sertralinå. 181 cu olanzapinå. care s-au rezolvat cu administrarea de benztropinå ¿i medica¡ie anticolinergicå. . mi¿cårile diskinetice. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. în 2002. Cazul unui copil cu simptomatologie psihoticå ¿i ADHD. Jumåtate dintre pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi. Tratamentul psihozei s-a realizat scåzând dozele de risperidonå. În interiorul subgrupurilor cu istoric de tratament asemånåtor. Folosirea anterioarå a unui antipsihotic cu un agent antiparkinsonian a fost semnificativ mai crescutå la pacien¡ii care folosesc în prezent risperidonå (36. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. definit prin prima folosire a unui medicament antiparkinsonian. s-a urmårit apari¡ia EPS.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. metilfenidat. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. Autorii considerå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. s-a observat scåderea riscului de EPS la risperidonå ¿i olanzapinå comparativ cu haloperidolul la subgrupurile de pacien¡i cu istoric similar de tratament. Copilul a dezvoltat EPS. iar jumåtate så primeascå placebo. În general. 243 risperidonå. Schillevoort et al realizeazå în 2001 un studiu privind riscul de EPS la 424 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i de 15-54 ani care au luat pentru prima datå haloperidol. procedurå urmatå de cre¿terea lor treptatå. În primele 90 de zile de tratament. timp de 8 såptåmâni.2%) sau olanzapinå (40.3%) decât la cei ce folosesc haloperidol (4. Datele au fost ob¡inute din baza de date PHARMO. care con¡ine informa¡iile din 450.134 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI sau moderate.000 de re¡ete completate între 1986 ¿i 1999. pacien¡ii pe olanzapinå sau risperidonå au avut risc de EPS mai mic comparativ cu cei pe haloperidol.5%). tropisetron ¿i ketorolac. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au participat în 2002 la un studiu dublu-orb controlat placebo realizat de DION et al.

Prolactina plasmaticå a fost în medie 9. fårå efecte adverse. 6 copii (24%) au avut niveluri de prolactinå sub 15 ng/ml (nivelul normal). Autorii aten¡ioneazå cå o grijå specialå ar trebui acordatå tuturor cazurilor pediatrice de supradozå de antipsihotice atipice. Luând în considerare såråcia datelor privind efectele poten¡iale pe termen lung ale hiperprolactinemiei. 2001a).77±3.9-7 ani. 8 copii au avut prolactina plasmaticå de douå ori mai mare ca normalul. distructiv sau autoagresiv. Hiperprolactinemia nu s-a corelat semnificativ cu vârsta. cu boalå bipolarå sau psihozå. Pacientul a dezvoltat doar letargie tranzitorie. Cohen et al raporteazå în 2001 cazul a 4 båie¡i de 6-11 ani cu hiperprolactinemie induså de risperidonå. la to¡i cei patru copii doza de cabergolinå s-a redus la 1 mg/såptåmânå la trei din cei patru pacien¡i.7 zile. Copiii au primit risperidonå 0.25-0.94 ng/ml înainte de tratament ¿i 25. au fost inclu¿i într-un studiu privind cre¿terea în greutate sub tratament . S-a administrat cabergolinå 2.5 ± 129. într-un studiu retrospectiv ce analizeazå efectele tratamentului hiperprolactinemiei cu cabergolinå. Reducerea dozei de risperidonå a determinat scåderea nivelurilor de prolactinå. de 6-65 ani. în medie 4.52 mg/zi.90 mg/zi.10 ani în timpul tratamentului cu risperidonå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 135 Masi et al au studiat în 2001 nivelurile de prolactinå la 25 copii auti¿ti.13 ± 0. Råspunsul clinic la tratament s-a måsurat cu CGI-I.09 mg/zi. Când nivelurile de prolactinå s-au normalizat. 22 båie¡i ¿i 3 fete.5 ± 162. în vârstå de 3. 19 subiec¡i cu comportament agresiv. se recomandå monitorizarea prolactinei în timpul tratamentului cu antipsihotice (Masi. fårå alte efecte semnificative. Cabergolina ar putea fi folositoare în tratamentul hiperprolactinemiei induse de risperidonå la tineri. cu retard mental ¿i autism. Durata medie a terapiei cu cabergolinå a fost de 523. Catalano et al prezintå în 2001 cazul unui adolescent de 15 ani care a înghi¡it 110 mg risperidonå într-o tentativå de suicid. greutatea. doza de risperidonå sau råspunsul clinic. incluzând monitorizarea pentru prevenirea poten¡ialelor dificultå¡i cardio-respiratorii.92± 13.9 ng/ml în cea de-a 10-a såptåmânå de studiu. Nivelurile de prolactinå au fost måsurate înainte ¿i dupå 10 såptåmâni de tratament. Cabergolina a fost bine toleratå. iar durata medie a terapiei cu risperidonå de 788.5 zile. hipotensiune ¿i tahicardie. în medie 0. Nici un copil nu a avut semne clinice de hiperprolactinemie.

6-15. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i. Dupå 1 an. ¿i nici un pacient nu a avut EPS.717. copiii cu vârste între 8-12 ani (5) au câ¿tigat în medie 8. timp de 12 såptåmâni.9 mg) sau placebo timp de 6 såptåmâni. S-a administrat risperidonå în doze între 0. într-un studiu realizat de Buitelaar et al.7 kg).9 mg/zi. în 2001.4 kg (0-9.2 kg (2. De¿i EPS au fost scåzute în ambele grupuri. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate.136 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cu risperidonå. iar adul¡ii de 21-51 ani (8) 5. 26 de pacien¡i au primit risperidonå în medie 3. 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit risperidonå 1. care nu au råspuns la alte medicamente. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea.5 kg).05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare.8 mg/zi ¿i 24 au primit pimozid în medie 2. 50 pacien¡i cu boalå Tourette au participat la un studiu comparativ risperidonå-pimozid realizat în 2001 de Bruggeman et al. au fost mai pu¡ini pacien¡i pe risperidonå cu EPS (4) decât pacien¡i cu pimozid cu EPS (8). de 16 såptåmâni. realizat de Hellings et al. . Cre¿terea în greutate a fost semnificativ mai mare la risperidonå decât la placebo pe parcursul ambelor faze ale studiului. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate.01-0. De¿i ambele medicamente au fost eficiente ¿i bine tolerate la pacien¡ii cu sindrom Tourette. atât pe parcursul primei faze a tratamentului. incluzând dietele încorporate ¿i programele de exerci¡ii (Hellings. S-a måsurat periodic greutatea acestora. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå. risperidona ar putea deveni medicamentul de primå linie în tratamentul sindromului Tourette datoritå unui profil de eficacitate ¿i toleran¡å mai bun (Bruggeman. Cre¿terea în greutate a fost semnificativå la administrarea risperidonei la copii. adolescen¡ii între 13-16 ani (6) 8. Cele mai comune efecte adverse în ambele grupuri au fost depresia.4 kg (3. 2001).5-4 mg (în medie 2. cât ¿i pe parcursul fazei de între¡inere cu risperidonå de 24 de såptåmâni. 2001). Rata de cre¿tere în greutate a scåzut rapid la oprirea medica¡iei. Sunt necesare studii ulterioare. fatigabilitatea ¿i somnolen¡a.5 kg). adolescen¡i ¿i adul¡i. Morant et al au analizat în 2001 efectul risperidonei la 16 pacien¡i de 7-14 ani cu probleme serioase de comportament. Pacien¡ii au primit placebo sau risperidonå.

diskinezie oculo-motorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). Acela¿i pacient tratat cu olanzapinå nu a avut nici un fel de efect secundar hematologic. Martin et al au studiat în 2000 cre¿terea în greutate la 37 copii ¿i adolescen¡i trata¡i 6 luni cu antipsihotice atipice ¿i 33 de copii fårå expunere la neuroleptice. greutatea ¿i indexul de maså corporalå înainte ¿i lunar în timpul tratamentului. Doza de risperidonå. care au dispårut rapid la administrarea corectorului. S-au måsurat înål¡imea. cu excep¡ia distribu¡iei pe sexe (mai mul¡i båie¡i în grupul pe risperidonå). Studii de farmacocineticå Kohnke et al au raportat în 2002 cazul unui adolescent de 17 ani cu schizofrenie. sexul. genotipat CYP2D6 PM. Autorii considerå cå expunerea de 6 luni la risperidonå a fost asociatå cu cre¿tere semnificativå în greutate. statusul pubertar. greutatea de bazå sau BMI nu s-au asociat cu cre¿terea în greutate. Pacientul a dezvoltat EPS severe în urma administrårii risperidonei. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). Pacien¡ii pe risperidonå au avut o cre¿tere semnificativå în greutate. vârsta. ¿i nu a atins un platou în timpul celor 6 luni de tratament. Pacientul a dezvoltat leucopenie dupå 10 zile de tratament. care a progresat cu o ratå de 1. Concentra¡ia plasmaticå medie a risperidonei (suma dintre concentra¡ia risperidonei ¿i cea a metabolitului . evidentå încå din primele 2 luni de tratament. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). comedica¡ia. mai ales la pacien¡ii cu risc de leucopenie din motive etnice. în vârstå de 6. Etain et al raporteazå în 2000 un caz de leucopenie la un adolescent african tratat pentru schizofrenie cu risperidonå 4 mg/zi. Autorii avertizeazå cå terapia cu risperidonå poate crea un risc de leucopenie. care a primit 4 mg/zi risperidonå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 137 Kozlova et al raporteazå în 2001 experien¡a administrårii risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. Se recomandå monitorizare hematologicå în timpul tratamentului cu risperidonå. Folosirea risperidonei a conferit un risc substan¡ial pentru cre¿terea greutå¡ii cu 7%. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi.2 kg/lunå. Întreruperea tratamentului a fost urmatå de normalizarea numårului de leucocite. Subiec¡ii din cele douå grupuri au fost ini¡ial comparabili. iar readministrarea a 2 mg/zi de risperidonå a determinat din nou leucopenie.5-16 ani.

1 ani (Malone et al. bupropion.5 mg/zi) sau haloperidol (0. pentru a clarifica posibila asocia¡ie între alelele repetitive ale exonului III al DRD4 ¿i råspunsul la risperidonå. AIMS. Fenotipul PM pentru CYP2D6 la acest pacient a avut o importan¡å clinicå majorå în tratamentul cu risperidonå. de 9 ¿i 10 ani. . Nu s-a descoperit nici o asociere semnificativå între genotipul DRD4 ¿i råspunsul clinic. iar pentru efectele secundare DOTES. fårå succes terapeutic (Horrigan et al. OLANZAPINA Studii clinice Malone et al au studiat comparativ olanzapina ¿i haloperidolul la 12 copii cu tulburare autistå în vârstå de 5-17 ani. clonidinå. realizat în 2003 de Zalsman et al. risperidonå. SNRS. S-a administrat risperidonå.4 ± 0. Autorii considerå cå olanzapina este un tratament promi¡åtor pentru copiii cu sindrom autist (Malone. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. Cel mai probabil cåi metabolice. fluoxetinå.9 ± 2. TESS. în medie 7. tioridazinå. 2001). 1997). altele decât CYP2D6. Ambele grupuri au experimentat reducerea simptomatologiei. în medie 1. S-a început cu olanzapinå 5-10 mg p. molindonå. gabapentin.138 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9-OH-risperidonå) a fost crescutå ¿i a continuat så creascå chiar ¿i dupå administrarea concomitentå de haloperidol ¿i biperiden. Pentru evaluare clinicå s-au folosit CGI ¿i CPRS. în medie 7. råspunsul fiind determinat pe baza modificårilor pe scala BPRS. dextroamfetaminå. Sunt necesare studii suplimentar. metilfenidat. Horrigan et al prezintå douå cazuri clinice ale unor båie¡i cu retard mental ¿i sindrom autist.o. 2001).520 mg/zi.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. la culcare. pe grupe mai largi de adolescen¡i. carbamazepinå. Båie¡ii se interneazå pentru heteroagresivitate fizicå. S-a determinat genotipul receptorului pentru dopaminå DRD4.8 ± 2. sunt de asemenea implicate ¿i sunt inhibate de haloperidol. 5 pacien¡i cu olanzapinå ¿i 3 cu haloperidol fiind clasifica¡i ca responderi pe baza scorurilor CGI. 24 adolescen¡i evrei din Israel la primul episod de schizofrenie au participat la un studiu farmacogenetic al risperidonei. Subiec¡ii au avut îmbunåtå¡iri ale scorului CPRS pentru autism. Copiii au fost randomiza¡i ¿i au primit olanzapinå (2. crize de furie ¿i distrugere de bunuri. trata¡i anterior cu multiple combina¡ii de litiu. acid valproic.255 mg/zi.

CGI ¿i RF. S-au aplicat pentru evaluare CGI-S. 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. Pe parcursul a 3 luni. hiperactivitate ¿i vorbire în exces) ¿i Target. dupå 3 zile de tratament simptomatologia a scåzut cu 75%. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. au fost inclu¿i într-un studiu pilot realizat de Potenza et al. VMBS. Timp de 12 såptåmâni. Efectele adverse au fost cuantificate cu SNRS ¿i BAS. cu vârste cuprinse între 6-16 ani. SIB-Q. CGI-I. La primul pacient nu s-au semnalat efecte adverse.7 mg/zi. în monoterapie.8 ± 4. în medie 7. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri aproape imediate. 23 de copii au terminat studiul ¿i au avut îmbunåtå¡iri semnificative pe trei subscale ale Aberrant Behavior Checklist (iritabilitate. iar 6 au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). . VAS. adolescen¡i ¿i adul¡i. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. 7 pacien¡i au completat studiul. exceptând sedarea ini¡ialå moderatå. The Aberrant Behavior Checklist ¿i TARGET (o listå cu cinci simptome ¡intå). pacien¡ii au primit olanzapinå 520 mg/zi la culcare. pacien¡ii au primit 2. fårå exacerbåri substan¡iale în comportament sau dispozi¡ie.5-20 mg/zi. Nu s-au constatat înså îmbunåtå¡iri asupra comportamentelor repetitive. Råspunsul la olanzapinå a fost determinat cu scalele Y-BOCS-CS. cu beneficii terapeutice similare. în doze similare celor folosite în popula¡ia adultå. La cel de-al doilea. Medicamentul a fost bine tolerat. Pentru urmåtoarele 4 såptåmâni a fost men¡inutå olanzapina în aceea¿i dozå. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. ¿i fårå efecte secundare precum sedarea sau semne extrapiramidale. Se sugereazå cå olanzapina ar putea avea un rol în tratamentul copiilor cu dizabilitå¡i de dezvoltare ¿i dificultå¡i de dispozi¡ie ¿i comportament. A fost men¡inut pe acelea¿i doze timp de 6 luni.7 mg/zi. Kemner et al au condus în 2002 un studiu deschis privind efectele olanzapinei la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 139 cu cre¿terea dozei la 10-20 mg ulterior. cu vârste între 5 ¿i 42 de ani. în medie 10. În concluzie se men¡ioneazå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii. în 1999.

Autorii considerå cå olanzapina s-ar putea dovedi un agent terapeutic activ în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu psihopatologie severå refractarå la agen¡ii nonneuroleptici ¿i antipsihoticele clasice. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Kumra et al în 1998. Dupå 48 ore se începe tratament cu Olanzapinå 2. SAPS.140 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mai multe aspecte ale comunicårii au fost îmbunåtå¡ite dupå olanzapinå. acesta fiind mai pu¡in hiperactiv ¿i total neagresiv.2525 mg/zi. moment în care hiperactivitatea a crescut ¿i a impus întreruperea tratamentului. 4 pacien¡i primind clozapinå ¿i ulterior ¿i olanzapinå. precum ¿i CGAS. 8 pacien¡i au primit olanzapinå pentru 8 såptåmâni. AIMS ¿i SNRS. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. 1998). EKG. Trei copii au avut EPS. relevan¡a clinicå la copiii cu PDD poate fi înså limitatå. Autorii aten¡ioneazå cå de¿i olanzapina este un medicament sigur la copii. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit BPRS ¿i Bunney-Hamburg Rating Scale. 15 au primit clozapinå pentru 6 såptåmâni. Tratamentul cu olanzapinå a determinat o îmbunåtå¡ire semnificativå în comportamentul pacientului. Pacientul a primit buspironå 10 mg/zi pentru 7 zile. dupå douå zile se cre¿te la 2. tratat anterior cu clomipraminå. Cei patru copii care au primit ambele medicamente au avut un scor BPRS semnificativ mai scåzut în . CGI. haloperidol (rezultate slabe). cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. s-a constat o îmbunåtå¡ire a scorului BPRS cu 17%. SANS. cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. îmbunåtå¡ire a SANS cu 27% ¿i a SAPS cu 1%. EEG.5 mg de trei ori pe zi. hiperactivitate ¿i comportament agresiv. 6. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. tioridazinå (ineficiente). metilfenidat (accentuarea hiperactivitå¡ii) (Malek-Ahmandi et al.5 mg de douå ori pe zi. Malek-Ahmandi prezintå cazul unui båiat alb de 8 ani cu autism. apoi doza a fost crescutå la 15 mg/zi. Efectele adverse au fost cuantificate folosind STESS. 1. raportat la statusul ini¡ial sub antipsihotice tipice. doar 3 copii au fost considera¡i responderi dupå scorul CGI. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente.2520 mg/zi. 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani. Totu¿i. carbamazepinå. La sfâr¿itul celor 8 såptåmâni de studiu cu olanzapinå. care au dispårut la scåderea dozelor.

simptomatologia a fost descriså ca fiind în continuare intolerabilå. Atât simptomele negative cât ¿i cele pozitive au fost reduse. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. în concluzie. Autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå la unii copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie refractarå la tratament.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 141 såptåmâna a 6-a de tratament cu clozapinå decât în såptåmâna a 6-a de tratament cu olanzapinå. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. metilfenidat ¿i clonidinå. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå.5 ani. S-a întrerupt guanfacina ¿i s-a administrat haloperidol 2 mg seara. în 2000. timp în care pacien¡ii au primit olanzapinå 2. de 6-13 ani. Dupå 2 såptåmâni ticurile au scåzut. Findling et al publicå în 2003 un studiu efectuat la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. în vârstå de 12-17 ani.8 ± 1. au primit tratament cu olanzapinå în cadrul unui studiu efectuat de Sholevar et al. S-au gåsit îmbunåtå¡iri semnificative la scorurile PANSS.5-20 mg/zi. Karam-Hage et al prezintå în 2000 cazul unui pacient de 14 ani cu sindrom Tourette ¿i tulburare depresivå fårå alte specifica¡ii. cå cei mai mul¡i pacien¡i din studiu au råspuns bine la terapia cu olanzapinå. Autorii subliniazå cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. în medie 13. EPS au fost evaluate cu SNRS. Sedarea ini¡ialå a fost cel mai întâlnit efect secundar. tratat anterior cu dextroamfetaminå. care nu au dispårut la reducerea dozei de haloperidol . CGI ¿i CGAS. BAS ¿i AIMS. Pentru evaluare clinicå s-au aplicat PANSS. fiind înså necesare studii riguroase dublu-orb pentru a compara cele douå medicamente. CGI ¿i CGAS. Pacientului i s-au administrat guanfacinå 4 mg/zi pentru ticuri ¿i fluoxetinå 20 mg/zi pentru simptomele depresive ¿i comportamentul ritual. Vârsta a fost invers corelatå cu råspunsul pozitiv la olanzapinå. Autorii considerå. Dupå 6 såptåmâni. 15 tineri cu schizofrenie cu debut în copilårie. sertralinå. dar au apårut EPS. iar în general olanzapina a fost bine toleratå. Studiul a durat 8 såptåmâni. Cei care nu au primit anterior nici un tratament psihotropic au råspuns mai bine decât cei la care a existat un e¿ec al terapiei antipsihotice. cu rezultate slabe.

dar a avut efecte adverse importante. olanzapina pare så aibå poten¡ial pentru tratamentul heteroagresivitå¡ii la adolescen¡i. Adolescentele au primit olanzapinå 5-12. risperidona ¿i olanzapina. Autorii considerå cå tratamentul cu olanzapinå poate fi luat în considerare ca o alternativå pentru unii pacien¡i cu sindrom Tourette sever care au efecte secundare importante la medica¡ia neurolepticå clasicå. fårå efecte secundare. S-au luat în considerare medicamente alternative. Ticurile s-au diminuat. care nu a putut fi evaluatå. O serie de cazuri clinice a 6 båie¡i adolescen¡i nepsihotici cu tulburåri psihiatrice cu agresivitate severå. ca pimozidul. Scorurile la Tourette’s Symptom Checklist au scåzut de la 71/65 la 33/29 dupå 4 såptåmâni ¿i la 6/12 dupå 1 an. cu anorexie nervoaså de 1-3 ani. iar adåugarea de mesilat de benztropinå a provocat sedare ¿i scåderea concentra¡iei. comportamentele compulsive ¿i pierderea percep¡iilor realiste s-au ameliorat considerabil în scurt timp. Nu s-au semnalat efecte adverse. Pacien¡ilor li s-a administrat olanzapinå 5-20 mg/zi. Singura variabilå generatoare de confuzie. .142 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI la 1 mg/zi. Un båiat a råspuns la tratament. de 14-19 ani. Mehler et al publicå în 2001 cazurile a 5 adolescente cu vârste cuprinse între 12 ¿i 17 ani. pacientul ¿i familia au ales olanzapina.5 mg/zi pentru 6-8 såptåmâni. S-a administrat pentru 4 såptåmâni în dozå de 5 mg/zi seara. frica de a nu se îngrå¿a. Subiec¡ii au descris o senza¡ie de bine crescutå pe parcursul tratamentului. 5 pacien¡i au început så råspundå încå din prima såptåmânå. Fanteziile delirante legate de imaginea corporalå ¿i mâncare. comportamentul s-a îmbunåtå¡it. în 2002. fetele au devenit mult mai compliante la terapie. trata¡i anterior fårå succes prin metode cognitiv-comportamentale ¿i psihofarmacologice. Pacientele au câ¿tigat în greutate între 4. a fost influen¡a combina¡iei olanzapinå-fluoxetinå.5 ¿i 12 kg. În concluzie. sperând la mai pu¡ine efecte secundare. Singurele plângeri ale pacientului au fost sedarea moderatå ¿i cre¿terea moderatå în greutate. este prezentatå de Soderstrom et al. Non-responderul a avut efecte secundare care au depå¿it cu mult minimul efect terapeutic. La 4 dintre ei efectul a depå¿it cu mult efectele secundare (cre¿terea în greutate. sedarea).

S-au evaluat greutatea corporalå. CGI-S. realizat de Frazier et al. Tratamentul cu olanzapinå a fost asociat cu o îmbunåtå¡ire semnificativå a scorului YMRS. AIMS. olanzapina a determinat o scådere clinicå notabilå a agita¡iei ¿i anxietå¡ii de dinainte de maså ¿i îmbunåtå¡iri aproape imediate ale somnului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 143 Autorii sunt optimi¿ti. trata¡i cu olanzapinå. Rata totalå de råspuns a fost de 61%. Folosirea olanzapinei a fost asociatå cu câ¿tig considerabil în greutate ¿i cu men¡inerea acestei greutå¡i. sunt prezenta¡i de Boachie et al. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii suplimentare pentru a determina beneficiile terapeutice ¿i siguran¡a folosirii olanzapinei la copiii cu anorexie nervoaså.5-20 mg/ zi.3 kg). Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. Chang et al prezintå 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. To¡i trei au avut îmbunåtå¡iri marcate ale simptomatologiei maniacale dupå 3-5 zile de olanzapinå. în 2003. Autorii considerå cå olanzapina ar putea avea un efect antimaniacal sau ortotimizant la copiii cu boalå bipolarå în episod maniacal acut. Olanzapina a fost bine toleratå de ace¿ti pacien¡i. analize de laborator ¿i scale de EPS (BAS. BPRS ¿i CDRS. tratamentul cu olanzapinå a fost eficient ¿i bine tolerat la tinerii bipolari cu episod maniacal acut. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. considerând cå olanzapina ar putea så fie un instrument important care pare så îmbunåtå¡eascå psihopatologia anorexicå. de 5-14 ani. au fost cuprin¿i într-un studiu deschis prospectiv privind efectele monoterapiei cu olanzapinå la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå.0 ± 2. în 2001. Timp de 8 såptåmâni s-a administrat olanzapinå 2. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5.99 kg/såptåmânå de spitalizare. . 4 copii spitaliza¡i cu anorexie mentalå. 2000). 22 de pacien¡i au completat studiul. SNRS). Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortotimizant deja existent (Chang et al. func¡ionårii generale ¿i complian¡ei la tratament. cu episod maniacal/mixt/hipomaniacal acut. În concluzie. anxietatea ¿i agita¡ia. Evaluårile s-au fåcut folosind YMRS. În plus. cu o medie de 0. 23 tineri cu boalå bipolarå. Efectele secundare au fost monitorizate prin raportåri ale pacien¡ilor. evaluåri ale greutå¡ii corporale ¿i semnelor vitale.

5 ani. quetiapinå sau valproat ¿i care ¿i-au crescut greutatea cu cel pu¡in 10%. . ¿i au inclus apetit crescut. Autorii aratå cå metformina meritå studii suplimentare ca tratament pentru cre¿terea în greutate la pacien¡ii sub medica¡ie psihotropå. pacien¡ii au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. fiecare pacient a primit metforminå 500 mg de douå ori pe zi. de 1320 ani. Efectele adverse au fost moderate. Într-un studiu efectuat de Findling et al. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Ratzoni et al. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS.6 kg. cefalee ¿i somnolen¡å. Studii asupra efectelor secundare Kumra et al au raportat în 1998 rezultatele unui studiu privind efectele olanzapinei comparativ cu clozapina la 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. 3 au câ¿tigat cel mult 1.5-20 mg/zi. cu un råspunsul favorabil. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2.8 ± 1. Modificårile de greutate ¿i BMI au fost evaluate în mod repetat. Grothe et al au studiat farmacocinetica olanzapinei la 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. în vârstå de 17 ani.144 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Khouzam et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent cu boalå bipolarå. Modificarea medie în greutate ¿i BMI la 12 såptåmâni au fost înalt semnificative. care a fost tratat cu olanzapinå. risperidonå. 2000). Morrison et al au studiat în 2002 efectul metforminei de scådere în greutate la 19 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani ce urmeazå tratament cu olanzapinå. risperidonå (21) sau haloperidol (8). boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. grea¡å ¿i vårsåturi. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. iar în general olanzapina a fost bine toleratå. rezistentå la tratament (Grothe et al. în 2003. 50 adolescen¡i evrei israelieni ce primesc tratament cu olanzapinå (21). iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. constipa¡ie. 15 pacien¡i au pierdut în greutate. în medie 13. Timp de 12 såptåmâni. autorii considerând cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. iar unul nu a suferit nici o modificare. bine tolerate.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. în vârstå de 12-17 ani.

Vârsta pacien¡ilor a variat între 5 ¿i 42 ani.8 ± 4. Kemner et al au condus un studiu la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. dozele de neuroleptice.5 mg/zi) sau haloperidol (0. preocuparea scåzutå pentru cre¿terea în greutate. 12 copii cu tulburare autistå. pe când istoricul de terapie neurolepticå. în medie 7. cre¿terea în greutate ¿i sedarea.9 ± 2. adolescen¡i ¿i adul¡i. în cadrul unui studiu realizat în 2001 de cåtre Malone et al. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. în medie 10.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. au primit olanzapinå (2. Timp de 12 såptåmâni pacien¡ii au primit olanzapinå 5-20 mg/zi la culcare. Pacien¡ii din grupurile tratate cu olanzapinå ¿i risperidonå au suferit o cre¿tere semnificativå în greutate. pacien¡ii au primit 2. Medicamentul a fost bine tolerat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 145 în 2002 privind cre¿terea în greutate la adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå ¿i risperidonå.1 ani). Acest efect secundar ar trebui luat în considerare. Timp de 3 luni. autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii. mai ales la pacien¡ii cu risc crescut. 2002). în medie 7. Cre¿terea extremå în greutate (>7%) a fost întâlnitå la 90. În concluzie.8 ± 2. 42.5-20 mg/zi.9% din cei cu risperidonå ¿i 12. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS.25-5 mg/zi.5-20 mg/zi. BMI patern.5% din cei cu haloperidol. Cre¿terea a fost mai importantå pentru olanzapinå. Olanzapina ¿i risperidona sunt asociate cu cre¿terea extremå în greutate la adolescen¡i. mult mai mult decât la adul¡i. Factorii asocia¡i pozitiv cu cre¿terea în greutate au fost sexul masculin.5% dintre pacien¡ii pe olanzapinå. BMI bazal scåzut. timp de 12 såptåmâni. Potenza et al au publicat în 1999 rezultatele unui studiu efectuat la 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. S-au monitorizat prospectiv såptåmânal greutatea ¿i BMI. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. în vârstå de 6-16 ani (Kemner et al. spre deosebire de pacien¡ii din grupul cu haloperidol a cåror greutate nu s-a modificat. råspunsul la tratament ¿i durata bolii nu se asociazå cu aceastå cre¿tere. în medie 1. .4 ± 0.7 mg/zi.7 mg/zi. de 5-17 ani (medie 7.

Vârsta pacien¡ilor a variat între 15-64 ani. Unul dintre pacien¡i a reu¿it ulterior så piardå kilogramele suplimentare. iar consecin¡ele poten¡iale includ numeroase probleme de sånåtate. Woods et al au analizat în 2002 baza de date pentru supraveghere postvânzare administratå de FDA pentru efectele adverse la olanzapinå pânå la data de 31 martie 2000. Doi copii au întrerupt olanzapina la sfâr¿itul studiului deoarece pårin¡ii au considerat cå dezavantajul cre¿terii în greutate este mai mare decât beneficiul terapeutic al medicamentului. În cadrul unui studiu efectuat de Pillmann et al. Înregistrårile EEG mai lente au fost semnificativ mai frecvente sub olanzapinå. adolescen¡i (10-19 ani) ¿i adul¡i (peste 20 ani). De¿i activitatea epileptiformå nu a crescut sub olanzapinå. Doi dintre adolescen¡i au dezvoltat diabet ¿i trei au råspuns cu tulburåri ale metabolismului glucidic. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative în activitatea epileptiformå între EEG-urile cu olanzapinå ¿i cele fårå.0 ani. Trei copii au avut EPS. trata¡i anterior fårå succes cu alte antipsihotice. Efectele adverse raportate ¿i expunerea au fost divizate pe vârste: copii (0-9 ani). Efectul secundar major a fost cre¿terea în greutate. Autorii aten¡ioneazå cå. în special la adolescen¡i obezitatea este un efect advers serios. în 2000. în medie 39. în vârstå de 14-17 ani. s-au analizat înregistrårile EEG la 43 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i ce primesc zilnic 10-25 mg/zi olanzapinå ca tratament de rutinå. Råspunsul la olanzapinå pentru simptomele psihotice a fost semnificativ clinic în toate trei cazurile.146 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. rela¡ia acestui fenomen cu olanzapina este „probabilå”. Riscurile de simptome extrapiramidale . Se recomandå monitorizare regulatå metabolicå la adolescen¡ii aparent sånåto¿i care primesc tratament cu olanzapinå. care au dispårut la scåderea dozelor. care au fost trata¡i cu olanzapinå 10 mg/zi. Se recomandå supravegherea atentå a pacien¡ilor cu risc convulsiv. Conform scalei de probabilitate Naranjo. Bloch et al au raportat în 2003 cazul a 5 adolescen¡i trata¡i cu olanzapinå. Haapasalo-Pesu et al au raportat în 2001 cazul a 3 adolescen¡i cu simptomatologie psihoticå. diferen¡å care nu a putut fi atribuitå medica¡iei concomitente. anomalii EEG nespecifice pot fi mai frecvente decât sub alte neuroleptice. Expunerea pacien¡ilor pânå la aceea¿i datå a fost oferitå de producåtor. Autorii considerå cå olanzapina este un medicament sigur la copii.

autorii aratå cå EPS nu sunt mai frecvente la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå decât la adul¡i. cu debut înainte de 13 ani. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i cre¿teri ale nivelului de prolactinå. care s-a prezentat la spital pentru slåbiciune severå ¿i modificåri EKG sugestive pentru afectare miocardiacå.5 ± 2. clozapinå în medie 269. haloperidol redus. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i diskinezie tardivå.3 mg/zi (30 pacien¡i) sau olanzapinå în medie 17. iar anomaliile EKG sunt manifeståri cunoscute ale terapiei cu litiu. Kochhar et al au raportat în 2002 cazul unui båiat cu supradozå de olanzapinå. La adolescen¡i au fost mai frecvente sedarea. Dupå 6 zile de .9 ± 173. Corela¡ii separate legate de sex au fost semnificative doar pentru pacien¡ii de sex feminin care au primit olanzapinå.8 mg/zi (12 pacien¡i). La copii au fost mult mai frecvente sedarea.1 mg/zi (15 pacien¡i). În acel moment. clozapinå. precum ¿i pentru determinarea nivelurilor serice de prolactinå. Pacientul s-a prezentat cu o simptomatologie opioid-like. Nu s-au notat diferen¡e legate de sex între concentra¡iile sau dozele de antipsihotic. cre¿terea în greutate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 147 au fost similare în cele trei grupuri. În ciuda unui nivel plasmatic crescut de olanzapinå. În concluzie. Corela¡ii între concentra¡ia plasmaticå a medicamentului ¿i nivelul de prolactinå s-au putut stabili doar pentru olanzapinå. nu s-a luat în considerare un posibil efect advers al medica¡iei. în vârstå de 12 ani. pacientul ¿i-a revenit complet ¿i fårå sechele. iar cele pentru diskinezie tardivå au fost comparabile la adolescen¡i ¿i adul¡i. Momentul instalårii slåbiciunii a coincis cu momentul începerii terapiei cu olanzapinå. Pacien¡ii cu cel mai mare nivel plasmatic de prolactinå au avut galactoree. Sunt necesare studii suplimentare privind proprietå¡ile antipsihoticelor de a cre¿te nivelul seric al prolactinei. Alfaro et al au condus în 2002 un studiu privind corela¡ia dintre nivelul seric al antipsihoticelor ¿i concentra¡iile de prolactinå la 57 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii. S-au recoltat probe de sânge pentru determinarea concentra¡iilor plasmatice de haloperidol.4 ± 8. desmetilclozapinå ¿i olanzapinå. Frecven¡a anumitor efecte secundare variazå cu vârsta. cre¿terea în greutate. Pacien¡ii au primit timp de 6-8 såptåmâni haloperidol în medie 15. Rosenbraugh et al au descris în 2001 cazul unui båiat alb de 13 ani în tratament cu olanzapinå ¿i litiu.

cum ar fi afectare miocardialå. Studii de farmacocineticå Grothe et al au publicat în 2000 un studiu privind farmacocinetica olanzapinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu schizofrenie. rezistentå la tratament. Pentru evaluarea clinicå s-a aplicat scala BPRS. în 2001. såptåmânal ¿i la 36 de ore de la doza finalå.3 kg). au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. AIMS ¿i SNRS. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. ca ¿i al¡i agen¡i neuroleptici. La studiu au participat 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. cu episod maniacal/mixt/ hipomaniacal acut. consideratå neascultare ¿i tulburare opozi¡ionalå. Un adolescent sub tratament cu olanzapinå a dezvoltat hiperglicemie ¿i hipertrigliceridemie. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. în 2001. dar de douå ori . în 2000. în vârstå de 5-14 ani. 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. poate cauza rhabdomiolizå. Efectele medicamentelor ¿i efectele secundare trebuie luate întotdeauna în considerare în fa¡a unui complex morbid. iar dupå încå 14 zile copilul a fost nevoit så råmânå în pat. Numai când s-a luat în considerare un posibil efect advers al medicamentelor s-a putut pune un diagnostic corect al stårii copilului: rhabdomiolizå induså de olanzapinå. Litiul poate determina multiple modificåri EKG. Olanzapina. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative.5-20 mg/zi în cadrul unui studiu realizat de Frazier et al. Chang et al au raportat. administrare de insulinå sau de hipoglicemiante orale. S-au colectat probe de sânge venos. 23 tineri cu boalå bipolarå. conform raportului realizat de Selva et al. Litiul a fost adåugat datoritå interpretårii gre¿ite a acestei atitudini. care s-au rezolvat prin renun¡area la olanzapinå. Concentra¡ia de olanzapinå a fost similarå celei descoperite la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie nefumåtori. în 2001. fårå modificåri în dietå. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortimizant deja existent. Cazul a fost raportat de Domon et al.148 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI olanzapinå pacientul a acuzat mialgii.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. O adolescentå de 16 ani în terapie cu olanzapinå a dezvoltat cetoacidozå diabeticå.0 ± 2. iar pentru efectele adverse scalele STESS.

AIMS. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. Reimherr et al prezintå un studiu realizat asupra a 43 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. Efectele adverse au fost moderate. Doza generalå recomandatå este de 5-10 mg/zi într-o singurå administrare. cu o dozå ¡intå de 10 mg/zi. Grupul care a primit divalproex ¿i quetiapinå a avut o scådere mai importantå a scorurilor (87% pacien¡i au avut o sådere cu 50% a scorurilor YMRS) decât grupul pe divalproex cu placebo (53% pacien¡i au avut o scådere de 50%). constipa¡ie. Eficacitatea clinicå a fost monitorizatå cu YMRS. privind dozarea ¿i eficacitatea acesteia (Reimherr et al. Autorii considerå cå asocierea de quetiapinå la divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproexul singur în tratamentul maniei acute la adolescen¡ii bipolari.6 ± 2. privind efectul quetiapinei ca tratament adjuvant la 30 adolescen¡i de 12-18 ani cu boalå bipolarå. . iar timpul mediu de înjumåtå¡ire de 37. Vârsta pacien¡ilor a fost de 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). CGI. fiind ¿i bine toleratå. BAS. ¿i au inclus apetit crescut.2 ± 5.1 ore. simptomatologia fiind evaluatå cu CGI.4 L/h. trata¡i cu quetiapinå. QUETIAPINA Studii clinice Delbello et al au realizat în 2002 un studiu dublu-orb. Clearance-ul oral mediu a fost de 9. cefalee ¿i somnolen¡å. bine tolerate. Au fost analizate retrospectiv foile de observa¡ie ale pacien¡ilor. 2002). grea¡å ¿i vårsåturi. La stabilirea dozei ini¡iale de olanzapinå ar trebui luatå în considerare greutatea pacientului. controlat placebo. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. PANSS. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. iar tolerabilitatea cu AIMS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 149 mai mari ca la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie fumåtori. CDRS. Nu s-a putut stabili o corela¡ie între concentra¡ia de olanzapinå ¿i scorurile BPRS. Pacien¡ii au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost randomiza¡i pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo.

S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la adolescen¡ii psihotici. Nu s-au raportat efecte secundare .1 ani. iar TSH crescåtoare. Scorurile AIMS au fost negative pentru to¡i pacien¡ii. Cele mai frecvente efecte secundare au fost fatigabilitatea. S-a administrat quetiapinå 300-800 mg/zi. Autorii trag concluzia cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. Quetiapina a fost semnificativ eficientå (93% dintre pacien¡i au au avut scoruri foarte mult sau mult îmbunåtå¡ite) în reducerea simptomatologiei psihotice conform scalelor men¡ionate. CGI. timp de 8 såptåmâni. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4 kg. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS. 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå. Nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. privind farmacocinetica. în 2001. Se sugereazå cå tratamentul cu quetiapinå este eficient la tinerii cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente.5 ± 10. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. tolerabilitatea ¿i eficacitatea clinicå a quetiapinei. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Shaw et al. cel mai frecvent fiind Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (79%). SANS modificatå). boalå bipolarå II (65%) ¿i Tulburarea de stres posttraumatic (27. 95% din pacien¡i au avut scoruri CGI îmbunåtå¡ite. timp de 12. în medie 15.150 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cei mai mul¡i pacien¡i au avut cel pu¡in 2 diagnostice. ame¡eala ¿i cefaleea. Studiul s-a oprit în ziua 21. PANSS ¿i YMRS. McConville et al au publicat în 2000 rezultatele unui studiu realizat la 10 adolescen¡i de 12. de 13-17 ani.9%). CGIS. Simptomatologia psihoticå a fost evaluatå prin scalele BPRS. Doza medie de quetiapinå a fost de 307 ± 189 mg/zi (50-800 mg).3-15. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare.3 luni. agita¡ia. în medie 467 mg/zi. neurologice ¿i de laborator. Adolescen¡ii au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20.

. Párraga et al prezintå 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. În concluzie. în 2001. iar cea neurologicå cu SAS ¿i AIMS. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. nici unul din pacien¡i neprimind tratament pentru EPS. CGI-S ¿i SANS. Cele mai multe efecte secundare au fost medii.0 ± 0. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare. CGI-S (de la 5.2) ¿i SANS (de la 12. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului. SANS modificatå. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii pe termen lung pentru a vedea dacå aceste date pot fi generalizate. la care s-a administrat quetiapinå timp de 28 luni.2 la 3. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. conform BPRS (de la 35.9 ± 1. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå s-a asociat cu îmbunåtå¡iri în simptomele pozitive ¿i negative la adolescen¡ii cu simptome psihotice. 3 pacien¡i au crescut în greutate. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå.8 ± 0.5 ± 0. Hayden prezintå în 2001 cazul unei adolescente diagnosticate cu schizofrenie. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. Monitorizarea psihiatricå a fost realizatå cu BPRS. iar informa¡iile descriptive merg pânå în såptåmâna 88. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute. 2001).8 ± 3. Simptomele pozitive ¿i negative s-au îmbunåtå¡it în timpul studiului. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå.9). Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH. Evaluarea statisticå a fost realizatå la 64 de såptåmâni. cefaleea ¿i faringita.9 la 7 ± 2.4). Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. devenind un studiu pe termen lung.7 la 5. medii ¿i moderate. Studiul anterior a fost extins de McConville et al. CGI-S.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 151 semnificative. Timp de maxim 88 de såptåmâni pacien¡ii au primit 300800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). se afirmå cå farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. în vârstå de 14 ani.

Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. Tratamentul bazat pe amfetamine a fost întrerupt. Observa¡iile clinice ¿i scalele standardizate au sugerat cå medicamentul a avut efecte favorabile asupra ticurilor ¿i simptomelor asociate. copilul lua un produs pe bazå de amfetamine 60 mg/zi ¿i imipraminå 75 mg/zi de 2 ani. ob¡inându-se doar un beneficiu par¡ial. se sugereazå aten¡ie la interpretarea datelor ¿i oportunitatea unor studii controlate viitoare. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. litiul a fost oprit. Robertson et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. fårå amelioråri notabile. care împiedica prezen¡a la ¿coalå. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. dar violen¡a crescutå a impus cre¿terea dozei la 20 mg/zi. La evaluarea ini¡ialå. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei.5 kg) ¿i tremorul inten¡ional mediu. scåderea apetitului) au fost minime. Doza de olanzapinå a fost scåzutå la 10 mg/zi. cu adåugarea unei doze importante de litiu (1125 mg/zi). . Singurele efecte secundare observate au fost cre¿terea în greutate (14. încå din såptåmâna 3 de tratament. ¿i era subponderal. fiind întrerupt. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi.7 kg). Timp de 8 såptåmâni a fost adåugat valproat 750 mg. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. Datoritå lipsei de îmbunåtå¡ire dupå 8 såptåmâni. Rezultatele ¿colare au devenit excep¡ionale. Efectele secundare (ame¡ealå. dar cu o cre¿tere importantå în greutate (8. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. Deoarece acesta nu a fost un studiu controlat. dar a trebuit så fie reluat datoritå cre¿terii severitå¡ii simptomatologiei (Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie). Rezolu¡ia simptomatologiei a persistat la 90 de zile de tratament cu quetiapinå 1000 mg ¿i cu produsul pe bazå de amfetamine 45 mg/zi. Datoritå asocierii unei tulburåri de dispozi¡ie. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. fårå efecte secundare. Un studiu anterior cu metilfenidat ¿i psihoterapie nu a fost eficient. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului.152 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI S-au folosit YGTSS pentru måsurarea frecven¡ei ticurilor ¿i ESRS pentru måsurarea simptomelor diskinetice. s-a oprit imipramina ¿i s-a introdus olanzapinå 15 mg/zi timp de 6 såptåmâni.

În decurs de 1 orå s-a instalat letargia. S-a administrat quetiapinå 300800 mg/zi. reprezentând 22. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4. printre care tahicardie. Au apårut multiple simptome. iar nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate.6 mg/kgc).2 mg/kgc). Studii asupra efectelor secundare Catalano et al raporteazå în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani ce a ingerat o supradozå de quetiapinå în scop suicidar (1250 mg quetiapinå. Juhl et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 11 ani care a ingerat o supradozå de quetiapinå (1300 mg. au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost repartiza¡i random pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo în cadrul unui studiu efectuat de DELBELLO et al.1 kg. 30 adolescen¡i cu boalå bipolarå. Vârsta pacien¡ilor a variat între 13 ¿i 17 ani.1 ani. fårå cre¿tere în greutate. agita¡ia. în 2002. iar TSH crescåtoare. ame¡eala ¿i cefaleea. Nu s-au descoperit anomalii cardiace sau de laborator. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare. fiind ¿i bine toleratå. hipotensiune ¿i pierderea con¿tien¡ei. agita¡ie. în medie 467 mg/zi. Se sugereazå cå quetiapina este eficientå în tratamentul tinerilor cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. Se considerå astfel cå tratamentul cu quetiapinå împreunå cu divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproaxul singur în mania acutå la adolescen¡ii bipolari. timp de 8 såptåmâni. urmatå la 3 ore de la ingestie de un episod de agita¡ie ¿i combativitate. Dupå tratamentul cu lorazepam s-a instalat somnolen¡å. Shaw et al au publicat în 2001 un studiu privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 153 Autorii considerå cå quetiapina în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. în medie 15. urmatå de reinstalarea statusului mental la 16 ore de la ingestie. în vârstå de 12-18 ani. Acest raport al unei supradoze de quetiapinå la un adolescent aratå un curs mai degrabå benign al intoxica¡iei. . Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. reprezentând 21.

6 ± 3. cefaleea ¿i faringita. Párraga et al raporteazå cazul a 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide.8 kg/m2).5 kg (de la 3.53. Efectele secundare (ame¡ealå. în doze medii de 1. 2001).7 ani) care au avut o cre¿tere a BMI mai mare de 1 kg/m2 sub risperidonå ¿i care din acest motiv au fost trecu¡i pe quetiapinå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv care a analizat cre¿terea în greutate a copiilor sub risperidonå ¿i apoi sub quetiapinå. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare. prezentat de Took et al. .25 mg/zi (0.3 la 41. a primit quetiapinå timp de 28 luni. realizat de McConville et al. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. scåderea apetitului) au fost minime. Autorii considerå cå sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå (McConville et al.9 ani.5 kg/m2 în medie (1.154 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI O adolescentå diagnosticatå cu schizofrenie.4 kg). Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. în vârstå de 14 ani. Autorii considerå cå quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament.1-13. 3 pacien¡i au crescut în greutate. Studiul. cre¿terea medie în greutate fiind de 16. au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. în vârstå de 12. Risperidona a fost administratå în medie timp de 11. în 2000. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH. Cazul a fost raportat de HAYDEN et al. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. timp în care pacien¡ii au primit 300-800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). 2001). 10 adolescen¡i cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. rezultatele fiind semnificative statistic. în 2000. medii ¿i moderate. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului.5 luni (2-27 luni). în 2001. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute. Acela¿i studiu a fost extins de McConville la 88 de såptåmâni. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament.3-15. 24 copii de 4-18 ani (în medie 11. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. s-a oprit în ziua 21. iar a BMI de 5.0 ± 11.5 mg/zi). nici unul dintre pacien¡i neprimind tratament pentru EPS.

un produs pe bazå de amfetamine. Reimherr prezintå rezultatele unui studiu retrospectiv efectuat în 2002 la 243 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice.8 ± 3. timp mediu de 11.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 155 Quetiapina a fost administratå în doze medii de 278 mg/zi (75-900 mg/zi). Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. valproat. semnificativå statistic. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. Cel mai frecvent efect secundar a fost fatigabilitatea. cre¿terea apetitului. În concluzie se men¡ioneazå cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective.4 la 15. sedarea ¿i efectele anticolinergice. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. Nici . olanzapinå. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime.6 luni (3-18 luni). Doza medie de quetiapinå a fost de 308. în vârstå de 7-16 ani (în medie 11. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. Robertson et al au raportat în 2000 cazul unui copil de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. pe când cre¿terea medie a BMI de 1. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. Aceste rezultate sugereazå cå adolescen¡ii ¿i copiii cu cre¿tere excesivå în greutate sub risperidonå au o ratå mai scåzutå de cre¿tere în greutate dupå trecerea pe quetiapinå. Copilul a primit tratament anterior cu metilfenidat. trata¡i cu quetiapinå.5 kg/m2) nu a fost semnificativå. au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat de Grcevich et al. litiu.4 kg (de la -3. Efectele secundare cele mai frecvente au fost cre¿terea în greutate. 14 pacien¡i cu schizofrenie. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei.4 zile (7-969 zile). Dupå trecerea de la risperidonå la quetiapinå. în 2001. precum ¿i psihoterapie.6 ani).7 la 4. imipraminå. cre¿terea medie în greutate a fost de 5.2 kg). Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. boalå schizoafectivå sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii. fårå cre¿tere în greutate.9 mg/zi (75-600). Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi.2 ± 1. fårå efecte secundare. trata¡i cu quetiapinå.2 kg/m2 (de la –1. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). iar durata medie a tratamentului de 327.

Cre¿terea în greutate nu a fost dependentå de dozå pentru nici un medicament analizat. paroxetinå 20 mg/zi de 1 zi. greutatea ei a råmas între 73. 2001b). trigliceridemia 456 mg/dl. 7% dintre cei pe olanzapinå ¿i 4% dintre cei pe quetiapinå. iar dupå o såptåmânå glicemia a scåzut sub 120 mg/dl. iar colesterolul de 196 mg/dl. la 1 såptåmânå dupå normalizarea glicemiei. se afirmå cå tratamentul cu quetiapinå pare så fie sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri psihotice.4 kg la olanzapinå. olanzapinå (16) sau quetiapinå (25) (unii copii fiind trata¡i secven¡ial cu mai mult de un medicament). comparativ cu cei trata¡i cu olanzapinå. Glicemia era de 144 mg/dl. nu s-a constatat nici o cre¿tere în greutate. În aceastå perioadå. Cu 2 luni înainte de a intra în aten¡ia autorilor. Cre¿terea în greutate a fost cel mai des întâlnit efect secundar la toate cele trei medicamente. Metformina a fost întreruptå treptat. Apari¡ia EPS a impus tratament la 19% dintre pacien¡ii pe risperidonå. dupå 3 luni cre¿terea medie în greutate fiind 3. pacienta a fost diagnosticatå cu diabet zaharat II.9 kg la risperidonå. quetiapinå 600 mg/zi de peste 3 luni. În momentul luårii în eviden¡å. A început o dietå hipocaloricå ¿i tratament cu metformin 1000 mg de douå ori pe zi. În timpul terapiei de 3 luni cu quetiapinå. pacienta era în tratament cu divalproex 1500 mg/zi de peste 8 luni.2 kg la quetiapinå ¿i 6. tulburare de conduitå ¿i retard mental mediu. Autorii comenteazå cå pacienta a dezvoltat diabet la scurt timp dupå .6 ¿i 75. Domon et al prezintå în 2002 cazul unei adolescente africano-americane de 17 ani cu boalå bipolarå.156 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI un pacient nu a avut nevoie de scåderea dozelor sau oprirea tratamentului datoritå efectelor adverse. Autorii aten¡ioneazå clinicienii cå ar trebui så cântåreascå atent riscul cre¿terii în greutate ¿i al EPS fa¡å de poten¡ialele beneficii atunci când prescriu antipsihotice atipice la copii ¿i adolescen¡i. Pacien¡ii trata¡i cu quetiapinå au fost cel mai pu¡in predispu¿i la cre¿terea în greutate. Quetiapina poate furniza un profil al efectelor secundare mai avantajos decât risperidona ¿i olanzapina la copii ¿i adolescen¡i (Grcevich. Trigliceridemia la 1 såptåmânå de la oprirea quetiapinei era de 167 mg/dl. Quetiapina a fost înlocuitå cu risperidonå.5 kg. Tot Grcevich et al au prezentat în 2001 rezultatele unui studiu comparativ retrospectiv privind efectele secundare la antipsihoticele atipice la 97 copii ¿i adolescen¡i trata¡i cu risperidonå (75). 3. iar colesterolul 235 mg/dl. ¿i bine tolerat ca terapie de între¡inere (Grcevich. 2001a). În concluzie.

Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. de¿i legate de cre¿terea în greutate. mecanismul råmânând în continuare neclar.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 157 introducerea quetiapinei. 50% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). neurologice ¿i de laborator.6 ± 5. nu par så fie secundare acesteia. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. agita¡ia ¿i iritabilitatea la copiii. . Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. CGI-S. 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. adolescen¡ii ¿i adul¡ii tineri cu autism. iar nivelurile glicemiei au început så se normalizeze dupå întreruperea medicamentului.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. Studii de farmacocineticå Farmacocinetica quetiapinei la adolescen¡i a fost studiatå de McConville et al. SANS modificatå. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-a folosit scala CGI. în 2000. în 2002. Nu s-au observat cre¿teri semnificative în greutate la tratamentul pe termen scurt. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2.315. SANS modificatå). care au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. CGI-S. folosind 10 adolescen¡i de 12. Studiul s-a oprit în ziua 21. ZIPRASIDONA Studii clinice McDougle et al prezintå.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). Farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. Se considerå cå hiperglicemia ¿i hipertrigliceridemia. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie.38 ani).62 ± 4. Ziprasidona pare så aibå poten¡ial pentru îmbunåtå¡irea simptomelor ca agresivitatea. Nu s-au observat efecte cardiovasculare.

. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. Ziprasidona a fost semnificativ mai eficientå decât placebo pentru reducerea scorului CGI ¿i YGTSS. Nu s-au observat EPS.38 ani). CGI-S pentru sindromul Tourette. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni.6 ± 5.158 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. de 7-17 ani. revenind la înregistrarea de bazå dupå 80 de ore de la ingestie. Nu s-au observat efecte cardiovasculare. Biswas et al raporteazå în 2003 cazul unui adolescent de 17 ani ce a ingerat o supradozå de ziprasidonå ¿i bupropion. 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Sallee et al. Goetz Videotape Rating Scale ¿i CY-BOCS. Pacientul a dezvoltat complexe QRS largi ¿i intervale QT prelungite. Nu s-au observat EPS.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). I s-a administrat terapie antiaritmicå. Autorii considerå cå ziprasidona 5-20 mg/zi pare eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul sindromului Tourette ¿i pare a fi asociatå cu risc scåzut de EPS la copii.62 ± 4. Autorii subliniazå poten¡ialul cardiotoxic al acestor medicamente. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. 2000b). S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. 2000b). de 7-17 ani. au participat la un studiu pilot realizat în 2000 de Sallee et al (Sallee. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. în 2000 (Sallee. Studii asupra efectelor secundare McDougle et al analizeazå în 2002 efectele folosirii ziprasidonei la 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. precum ¿i în reducerea ticurilor contorizate cu Goetz Videotape Rating Scale. S-au aplicat YGTSS. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile.

encoprezis.1 4. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA). • adesea are ¿i o u¿oarå întârziere în dezvoltare. dar în ultimele edi¡ii au început så aparå men¡iuni referitoare la acest diagnostic în rândul popula¡iei pediatrice. Antidepresivele tip inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS). • tentativele de suicid sunt rare. prezentåm pe scurt câteva aspecte. • adesea. senza¡ie de neputin¡å. La copil ¿i adolescent. cercetårile ulterioare vor putea aduce îmbunåtå¡iri substan¡iale în cunoa¿terea mecanismelor etiopatogenice. • lentoare motorie ¿i verbalå. par „neferici¡i“. „certåre¡“.): . Clasificarea medicamentelor antidepresive Prezentåm o variantå de clasificare a medicamentelor antidepresive care folose¿te criterii combinate: chimice ¿i psihofarmacologice (Pöldinger. Pre¿colarul nu poate afirma de obicei cå se simte trist.). îi „repede“ pe cei care încearcå så îl abordeze.2. Acest lucru reprezintå un pas important: având criterii standardizate. • rareori pot apårea halucina¡ii terifiante. scåderea imaginii de sine (apreciatå prin întrebåri indirecte). refuzå alimenta¡ia. care ar trebui så atragå aten¡ia asupra unei eventuale tulburåri depresive la aceastå categorie de vârstå. în manualele de diagnostic nu existau precizåri cu privire la depresia la copil. Diagnosticul poate fi dificil. citat de Udri¿toiu T.. cât ¿i în elaborarea unor noi strategii terapeutice. înso¡ite de anxietate. • copilul preferå så stea singur. • în general. abuzul sau îngrijirea inadecvatå. tetraciclice. dispozi¡ia depresivå ascunzându-se în spatele unor manifeståri cum sunt: • copilul este apatic. Antidepresivele ciclice: triciclice. • iritabilitate. 1 Ini¡ial. dar afirmå adesea cå „nu are chef“ sau cå „se plictise¿te“. pierderea apetitului. fårå energie ¿i vitalitate. tulburåri vegetative. lentoare motorie ¿i verbalå. • joc „distructiv“ (rupe. • sentimente de vinovå¡ie etc. 3. • agita¡ie psihomotorie sau lentoare. copilul nu folose¿te termenul de „deprimat“ sau „trist“. 2. • scad performan¡ele ¿colare. • se exclud neglijarea. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive.. Defini¡ie Medicamentele antidepresive (AD) sunt substan¡e chimice apar¡inând unor clase diferite. • incapacitate de a se descurca în situa¡ii frustrante. „amårâ¡i“. vårsåturi sau inapeten¡å. Marinescu D. poate apårea refuzul ¿colar. refuzå så se joace. 1990. • uneori prezintå enurezis.1. • stagneazå în greutate motivat sau nu de diaree. • scåderea în greutate sau modificarea aspectului fizic. copilul poate deveni agresiv verbal. Boi¿teanu P 2001) (tabelul 4. • scade puterea de concentrare a aten¡iei. episodul depresiv are ni¿te particularitå¡i care diferen¡iazå aceastå tulburare fa¡å de cea apårutå la adult: • iritabilitatea (criteriu men¡ionat ¿i în DSM ca fiind specific depresiei copilului). Depresia ¿colarului este presåratå atât cu tråsåturi anxioase cât ¿i depresive: • ini¡ial apar simptome psihosomatice ca: dureri abdominale. • uneori apar simptome de tip „criteriu DSM“: apatie. • insomnie sau hipersomnie. cefalee..4 TRATAMENTUL ANTIDEPRESIV LA COPIL ªI ADOLESCENT 4. diaree sau vårsåturi.1. . • aspectul copiilor depresivi este particular. De aceea. dar copilul poate spune cå „vrea så moarå“. sparge obiecte etc. ADTT). ciclice atipice (ADT. pierderea chefului de joacå. • plânge sau ¡ipå cu u¿urin¡å. • scåderea elanului vital. mai ales dacå sunt folosite criteriile pentru adult. dureri abdominale. care înspåimântå copilul. 1.

cu predominan¡a elementelor ostile ¿i a comportamentului suicidar. La adolescent. Urmåtoarea clasificare a depresiei din punct de vedere al corela¡iei dintre aspectul clinic ¿i substratul biologico-farmacologic se considerå a fi utilå atât pentru un diagnostic corect. Antidepresivele tip inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei (¿i dopaminei.. iar prezen¡a deficitului cognitiv este o caracteristicå importantå. acesta putând alege medica¡ia în func¡ie de efectul terapeutic urmårit. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå este o depresie delirantå. Depresia prin deficit mixt de serotoninå ¿i noradrenalinå are o simptomatologie polimorfå. respectiv efect anxiolitic/sedativ. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå. • apar frecvent tulburåri de somn ¿i ale apetitului. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT). nefericire ¿i e¿ec sunt frecvente. • Depresia mixtå are douå forme mai importante: depresia prin deficit de serotoninå ¿i noradrenalinå ¿i depresia prin deficit de serotoninå +/. cu somn agitat ¿i treziri multiple în timpul nop¡ii. cât ¿i pentru alegerea terapiei adecvate (teoria adecvan¡ei terapeutice) (Udri¿toiu T. Pacien¡ii cu depresie ostilå prezintå acte antisociale. 5.adrenalinå.. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i dopaminei (IRNADA). • adolescentul este îngrijorat adesea „de cum aratå“.. 6. Simptomele depresive (dupå Udri¿toiu T. la adolescen¡i. alterarea func¡ionalitå¡ii sociale. 7. de exemplu. Datele despre dozele recomandate la copii si adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. acneea poate crea un mare disconfort. insomnie matinalå. de cele mai mici semne de boalå. Boi¿teanu P. • e¿ec ¿colar. 2001). • Depresia prin deficit adrenergic prezintå: inhibi¡ie psihomotorie. • senza¡ie de obosealå în timpul zilei. tendin¡å la colaps. comportament suicidar recurent. motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. uree crescutå. • Depresia prin deficit dopaminergic este o depresie inhibatå. situat predominant la unul dintre cei doi poli: efect stimulant/dezinhibitor/activator. instabil ¿i variabil de la un moment la altul.3. aceste manifeståri precedând diagnosticul de depresie... deficit cognitiv. Efecte clinice Antidepresivele pot fi clasificate ¿i dupå efectul lor. Aceastå clasificare este foarte utilå pentru clinician. existå o serie de antidepresive pentru care dozele recomandate la adolescent ¿i la adult sunt similare. • sentimentele de inutilitate. 4. la doze mari) (IR 5HT/ NA/DA).adrenalinå. pentru controlul simptomatologiei. consum de alcool ¿i droguri. suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari care se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor. • Depresia prin deficit de GABA. Boi¿teanu P. hipersomnie diurnå. precum ¿i simptome somatice ca deshidratare. De asemenea. . simptomatologia este adesea similarå cu cea a adultului: • se plânge de pierderea interesului ¿i plåcerii. bradicardie. insomnie de adormire.. congruente cu dispozi¡ia (în cazul depresiei majore). Uneori. albire precoce a pårului. de lipsa de energie. • apar frecvent ¿i idei suicidare sau chiar tentative de suicid. • Depresia prin deficit de acetilcolinå are un aspect clinic polimorf. Marinescu D. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei. hiperfagie. inapeten¡å cu scådere în greutate. Depresia prin deficit de serotoninå +/. • pot apårea halucina¡ii sau iluzii auditive.160 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. 8. 2001): • Depresia prin deficit serotoninergic poate prezenta douå tipuri de aspecte clinice: depresia anxioaså ¿i depresia ostilå. Tabloul clinic al depresiei anxioase este reprezentat de urmåtoarele simptome: nelini¿te psihomotorie marcatå. Marinescu D.

Maprolu50 Maprotilin Maprotilin 25. de 2ml 12. 75. 100. 75 mg 161 . adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 100-250 Copii peste 6 ani. Pamelor.75. 125.5-5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 150-300 Imipramina Antideprin Tofranil Janimine Imipramina pamoat Trimipramina Tofranil PM Nortriptilina Surmontil Rhotrimine Nortriptilina. 50. Sinequan Ludiomil. Cp. 50. 25. Antidepresivele ciclice ( ADT. 75 VON CT Oral Cp. Aventyl Desipramina Copii. adolescen¡i: 50-100 Adul¡i: 50-150 Copii. 150 mg Oral: tb.1. 100. 5. 10. 50. 10. 25. 10. Adapin. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 150-300 Adul¡i: 15-60* Adul¡i: 150-300* Copii ¿i adolescen¡i:10-25-150 Adul¡i: 75-150-225 Protriptilina Norpramin. 10 mg Denumirea comercialå 1. adolescen¡i: 25-125 (maxim: 2. ADTT) Triciclice Amitriptilina Amitriptilina Elavil. 25. 75 mg Sirop 10 mg/ 5ml Oral tb. 50.5 mg/ml Cp. 50 mg Parenteral: f. Clasificarea medicamentelor antidepresive Tetraciclice Maprotilina Doxepina. 25. 150 mg Parenteral: f. 100. 150 mg Parenteral:f. 25. Endep Anafranil Clomipramina Copii. Triptil ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Doxepina Tabelul 4. Pertrofane Vivactil. 25. de 10 ml 10mg/ml Oral: cp. 25. 10. 50. 75. 50. 50.5 mg/ml Oral: tb. 75. 25. de 2ml 12. adolescen¡i: 25-100 Adul¡i: 150-300 Copii peste 10 ani. 150 mg Solu¡ie 10 mg/ ml Oral. 15.Clasa Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Oral: tb. 100.5 mg/kgc/zi ) Adul¡i: 150-300 mg /zi ( 1. 75 mg Oral: cp. 100 mg Adul¡i: 150-300* Oral. tb.

12. 10.25.100mg Cp. Fluoxin.5.150mg/zi Adul¡i 37. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT ) Mirtazapina Remeron ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4.5-375 mg/zi Adolescen¡i peste 15 ani : 50-100 mg/zi Adul¡i 50-100 mg/zi 2. 30 mg Sertralina Zoloft. 100.40 mg Suspensie: 10mg/5ml Oral Cp. Serlift Citalopram Cipramil Celexa 3. Paxil Oral Tb. noradrenalinei.5. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii serotoninei. 15.30mg Adul¡i: 15-45 Adolescen¡i: 18.20 mg Prozac.150 Milnacipran Ixel Oral Tb. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS) Fluoxetina Oral Cp. (continuare) 4. 50.5mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 10-40 mg/zi Adul¡i: 20-80mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:25-200mg Adul¡i: 50-150-300mg Adolescen¡i: 10-50 mg Adul¡i: 20-60mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 50-200 Adolescen¡i:10-40 mg Adul¡i: 20-40-60 mg Adolescen¡i: 7. Luvox Faverin Paroxetina Seroxat.75.5 mg Asendin Miansan Coaxil Adul¡i: 150-400* Adul¡i: 30-90* Adolescen¡i peste 15 ani: 25mg/zi Adul¡i 37. cu eliberare prelungitå 37. 150 mg Oral dj. 50. 50. Efectin Oral Tb. 100 mg Fevarin. 25. 50 mg .1. 30 mg Oral cp. Serafem. 40mg Solu¡ie: 10mg/ml Oral Tb.5.75. dopaminei (IR 5HT/NA/DA) Venlafaxina Effexor.50. 10. 75. 20 mg Cp. 25. 20.10.162 Amoxapina Mianserina Tianeptina Oral tb.30. 37. 25.Magrilan Fluvoxamina Oral Cp.100mg Oral Cp. Solutie: 20 mg/5ml Framex.

5 mg. 150 mg Copii ¿i adolescen¡i : 50-150-300mg Adul¡i : 150-450 mg Bupropion Wellbutrin Zyban 6. 150 mg Adul¡i: 10-30mg* Adul¡i: 300-600mg* Reboxetina ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Inhibitori selectivi ¿i reversibili MAO-B Eldepryl. 150. Tb. cu eliberare prelungitå: 100. 100. 250 mg Adul¡i:300-600* Trazodona Desyrel. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei. 10 mg Oral Cp. 100mg Tb.5. 10 mg Oral Tb. 100. 4 mg Adolescen¡i: 2-4-6-8 mg/zi Davedax Adul¡i: 4-10 7.1. (continuare) *nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent 163 . Trittico Oral Tb. 100. Aurorix Tabelul 4. Antidepresivele inhibitori ai monoaminoxidazei ( IMAO) Inhibitori ireversibili MAO-A ¿i MAO-B Adul¡i: 30-60-90mg* Nardil Marplan Fenelzin Oral Tb.75. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei Nefazodona Serzone Oral Tb. 150 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-400 Adul¡i: 150-600 8. dopaminei ¿i serotoninei (IRNADA5HT) Oral Tb. Deprenyl Selegilina Inhibitori selectivi ¿i reversibili IMAO-A Moclobemid Manerix. 50. 10 mg Tranilcipromina Adul¡i: 20-60mg* Oral Tb. 200. 50.Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA) Edronax Oral Tb. 15 mg Parnate Isocarboxazid Adul¡i: 20-40-60mg* Oral Tb. 2 .

2. în timp ce medicamentele din partea de jos a tabelului au efecte predominant sedative. Marinescu D. Efectul antidepresiv se adreseazå urmåtoarelor simptome clinice: • dispozi¡ie depresivå. sunt deseori alese pentru . • durere moralå. se adreseazå acelor cazuri care în tabloul depresiei asociazå manifeståri precum inhibi¡ia psihomotorie ¿i dezinteresul pentru efectuarea oricårei activitå¡i („depresia inhibatå“. în func¡ie de clasa din care fac parte (de structura chimicå ¿i de ac¡iunea lor la nivel neuronal). de¿i mai scumpe decât cele din clasele anterioare ¿i cu eficacitate antidepresivå comparabilå.. Antidepresivele „noi“.. • triste¡e vitalå. Alåturi de efectul antidepresiv (ac¡iune asupra dispozi¡iei depresive.164 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. • proiec¡ie negativå asupra viitorului etc. ac¡iune antidepresivå). clasificarea clinicå a antidepresivelor dupå efectul dezinhibitor (AD stimulante/dezinhibitorii) respectiv efectul anxiolitic (AD sedative). medicamentele din partea de sus a tabelului au efecte predominant dezinhibitorii/activatoare/psihostimulate. de asemenea. ¿i prin profilul efectelor secundare. Antidepresivele cu efecte sedative se vor alege când pacien¡ii prezintå manifeståri clinice ale anxietå¡ii. Efectele psihostimulante. • rumina¡ii morbide.. dezinhibitorii. 2000) Efect dezinhibitor / AD stimulante IMAO Desipramina Nortriptilina Amineptina Fluoxetina Clomiramina Imipramina Protriptilina Maprotilina Mianserina Tianeptina Amoxapina Amitriptilina Doxepina Trimipramina Trazodona Efect anxiolitic/ AD sedative Prezentåm în tabelul 4. • comportament suicidar. aceste efecte fiind factori importan¡i în alegerea unui anumit medicament. • autoacuzare. Antidepresivele diferå. depresia noradrenergicå).2. Clasificarea clinicå a antidepresivelor (Dupå Udri¿toiu T.D. cu idei recurente de moarte. Gheorghe M.

de asemenea.. au dus la extinderea utilizårii acestor medicamente în practica clinicå nu numai pentru tulburårile depresive. Boi¿teanu P 2001). 5HT. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice Antidepresivele triciclice au mecanisme de ac¡iune polivalente. efectuate de-a lungul timpului. La nivelul polului presinaptic. sunt primele medicamente antidepresive. acetilcolina). De cele mai .1. 2003. ca tulburårile anxioase (Tulburarea obsesiv compulsivå. asemånåtoare. iar prin administrarea pe termen lung determinå fenomene .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 165 faptul cå au efecte adverse mult mai blânde (Prelipceanu D.). au ac¡iune antagonistå. schizofrenia cu simptome negative.. în aceste situa¡ii. H1. atacuri de panicå etc. Tulburarea de stres posttraumatic. Antidepresivele ciclice ac¡ioneazå la polul presinaptic. efectele lor biochimice fiind. M1. Teorii mai recente au inclus în spectrul farmacologic ¿i efectele pe receptorii pre ¿i post sinaptici. ulterior descoperindu-se ¿i antidepresivele tetraciclice. tulburårile psihosomatice (inclusiv enurezisul). antidepresivele se asociazå altor medicamente. Marinescu D. 2003). Antidepresivele triciclice. multe ori. ci ¿i pentru alte tulburåri. Prelipceanu. antidepresivele triciclice inhibå recaptarea NA. Antidepresivele triciclice au structurå chimicå asemånåtoare. Udri¿toiu T. boli somatice grave etc (Kaplan. tulburarea schizoafectivå. iar la nivelul polului postsinaptic. sindromul depresiv postneuroleptic.. α1 ¿i alfa 2 NA.. Studiile privind mecanismele de ac¡iune psihofarmacologicå a antidepresivelor precum ¿i studiile privind eficacitatea acestora pe anumite categorii de simptome psihice. alåturi de IMAO. 4. blocând receptorii 5HT2. impunându-se precau¡ii asupra interac¡iunilor medicamentoase ¿i sumårii efectelor adverse.4. pe care acestea o determinå la nivel presinaptic. 4. O ipotezå mai veche considera cå ac¡iunea antidepresivå a medicamentelor antidepresive ciclice are ca principal substrat inhibarea recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei. tetraciclice ¿i ciclice atipice Antidepresivele triciclice (ADT). 2000. pe mesagerii secunzi ¿i pe alte sisteme de neurotransmi¡åtori (histamina.4.

când este necesarå atingerea . se pare. M. ac¡ioneazå asupra plasticitå¡ii neuronale.. et al. afectarea acomodårii. 1997. Blocada receptorilor noradrenergici. cu scåderea complian¡ei.. De asemenea. ¿i prin mecanisme de modulare hormonalå. Administrarea antidepresivelor ciclice se face în majoritatea cazurilor pe cale oralå. i-au determinat pe clinicieni så le considere medica¡ie de a doua alegere. dar ¿i efecte adverse endocrine ¿i neurologice. 2002). legate în principal de glucocorticoizi (Prelipceanu D. 2003).. în situa¡ii de urgen¡å.. ac¡iune slabå de blocare a receptorilor serotoninergici.F. Boi¿teanu P 2001). raportarea accidentelor terapeutice datorate în special efectelor secundare cardiotoxice ¿i apari¡ia unor antidepresive noi.2..4. Existå preparate parenterale de imipraminå. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri. Clomipramina prezintå cea mai înaltå selectivitate pentru serotoninå (Kaplan ¿i Sadock. sedarea ¿i cre¿terea în greutate. cu efecte secundare mai mici. Totu¿i. La copil ¿i adolescent existå o experien¡å clinicå destul de bogatå. respectiv efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale. antidepresivele ciclice produc varia¡ii în expresia geneticå.A. în diferite localizåri cerebrale.¿i tetraciclice Informa¡iile din acest capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A.H. la aceastå categorie de vârstå. prezintå efecte antipsihotice. 2003). care sunt folosite rar.D. 2002 cu informa¡iile ob¡inu¡e din monografiile firmelor producåtoare.166 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de hipersensibilizare receptoralå postsinapticå. evitând distrugerea neuronalå ¿i protejând homeostazia sinapticå (Prelipceanu D. amitriptilinå ¿i clomipraminå. histaminergici ¿i muscarinici determinå apari¡ia efectelor secundare: efectele cardiovasculare. 1996. 1996 ¿i Kaplan and Sadock.. fapt care explicå proprietå¡ile sedative ale acesteia (Kaplan ¿i Sadock. prin antagonizarea receptorilor dopaminergici. confuzie. Doxepina are cea mai intenså activitate histaminergicå. Pe termen lung. constipa¡ie. 2002). în special prin inducerea genelor c-fos. Marinescu D. Aceste medicamente ac¡ioneazå. Amoxapina. Green W. Antidepresivele ciclice au . reten¡ie urinarå.. Clein P ¿i Riddle . deteriorare cognitivå). 4. ADT fiind folosite cu succes de peste 50 de ani. cu alterarea sistemelor de mesageri secunzi AMPc (Udri¿toiu T.

antidepresivele triciclice sunt metabolizate hepatic mai rapid decât la adul¡i. desipramina 90-95%.– + +/. Existå.+/+ – – +/. copiii prepuberi metabolizeazå antidepresivele ciclice mai rapid decât adolescen¡ii..– ++ +/. Dar ¿i în cadrul popula¡iei pediatrice existå diferen¡e în func¡ie de vârstå. imipramina 86%. Wilens et al. Amoxapina are 2 metaboli¡i activi: 7. de asemenea. cel de-al doilea fiind principalul metabolit al acesteia. în principal de albuminå. 1993 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M. Ac¡iunea antidepresivelor ciclice la nivelul receptorilor (Kaplan ¿i Sadock. Sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi sau inactivi. sub ac¡iunea cårora antidepresivele sunt supuse unor procese de hidrolizare. maprotilina 88%.– – +/.D. pentru a ob¡ine concentra¡ii plasmatice comparabile. amoxapina 90%. 1990. Metabolizarea se face în principal la nivel hepatic ¿i este intenså încå de la primul pasaj. .¿i 8.3. Se leagå de proteinele plasmatice. la copii ¿i adoles. 2002) Medicament Blocarea recaptårii NA + + + +/++ +++ +++ + +++ ++ Blocare receptori H2 5HT15HT2 DA +/+/.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 167 Tabelul 4.+/. Principalul metabolit activ al clomipraminei este desmetilclomipramina.++ ++ – +++ +/. oxidare. Astfel.– ? – +/. când este folositå calea de administrare intramuscularå. cen¡i sunt necesare doze mai mari în mg/kgc decât la adul¡i. iar copiii pre¿colari cel mai rapid (Ryan. 1996). demetilare.A. Antidepresivele ciclice au distribu¡ie largå în corp ¿i traverseazå BHE. atingând concentra¡ia cea mai mare. un preparat depot de imipraminå sub forma pamoat.– – ? – + – ? – +/.+++ ++ ++ – – +/+ ++ +/+/– + – + – +/– + – + +++ +/+ – ++ – ++ +++ – – + – + +/+/– ++ +/. Absorb¡ia din tractul gastro-intestinal este rapidå ¿i completå dupå administrarea oralå. Imipramina are ca metabolit activ desmetilimipramina.– ? +/. clomipramina în propor¡ie de 96-97%.hidroxi amoxapina.+++ ++ Imipramina Clomipramina Trimipramina Amitriptilina Nortriptilina Desipramina Protriptilina Doxepina Maprotilina Amoxapina 5HT DA a1NA a2NA M H1 + ++ ++ +/– – +++ – ++ – ++ ? – – ++ +/. La copii ¿i adolescen¡i. Prin urmare.– – – +/.+ +/- rapidå a concentra¡iilor plasmatice eficiente. Enzimele implicate fac parte din sistemul enzimatic al citocromului P450 2D6.+/.

5 ore. 20% din imipramina.A. Potter et al. imipramina: 80%. amoxapina: majoritatea. pentru imipraminå: 2-5 ore ¿i pentru amoxapinå: 90 minute).. pentru a tolera mai u¿or efectele adverse.A. depinzând probabil de cre¿terea ratelor de metabolizare specifice acestor categorii de vârstå (Dulcan. Debutul ac¡iunii clinice a antidepresivelor triciclice apare înså abia dupå 2 såptåmâni de la ini¡ierea tratamentului. cita¡i de Clein P ¿i Riddle . 1987. Timpul de înjumåtå¡ire (t½) variazå între 10-70 ore dupå administrarea oralå (clomipramina: 21 ore. Eliminarea se face majoritar sub formå de metaboli¡i. La ini¡ierea tratamentului. Sub formå nemodificatå se eliminå 2% din amoxapinå. inclusiv în cazul medicamentelor cu t ½ mai lung. maprotilina: 57%. timpul de înjumåtå¡ire . clomipramina 2/3 ratele. 1987. antidepresivele triciclice au un timp de înjumåtå¡ire mai redus decât la adul¡i. Pe de altå parte. 1982 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M. 30% din maprotilina. în principal prin urinå. 1996). Morselli et al.ciclice se administreazå fie în dozå unicå zilnicå. care metabolizeazå mai lent antidepresivele triciclice (hidrolizatori len¡i). 1987. în consecin¡å.. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este atinså în 5-7 zile de la ini¡ierea tratamentului. 1990. imipramina: 9-20 ore. maprotilina: 27-57. întreruperea abruptå a antipresivelor triciclice la copii ¿i adolescen¡i duce mai rapid la instalarea sindromului de întrerupere. La copii ¿i adolescen¡i. deoarece ace¿tia au o maså adipoaså mai reduså decât adul¡ii ¿i. 70% din desipramina. se fragmenteazå dozele.hidroxi amoxapina este cel mai bine reprezentat: 30 ore ¿i 7. În raport cu timpul de înjumåtå¡ire. M. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse într-un interval de 2-8 ore de la administrarea oralå (pentru clomipraminå: 2 ore. 2-4% din maprotilinå.D. ceea ce determinå un timp de înjumåtå¡ire mai lung ¿i o concentra¡ie plasmaticå maximå mai ridicatå (Potter et al. antidepresivele tri¿i tetra.168 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dar. Geller et al. cu cei 2 metaboli¡i ai såi. 1984. 1982). . existå o minoritate de 5-10% dintre copii. Jatlow. 1984. 1996). dintre care 8. fie în mai multe doze zilnice.6 ore). pentru nortriptilinå la copiii cu vârste între 5-12 ani este de 11-42 ore. Astfel.hidroxi amoxapina: 6. au depozite de medicament mai reduse.D. în acela¿i timp. amoxapina : 8 ore. în timp ce la copiii cu vârste între 13-16 ani este de 14-77 ore (Geller et al. Prin materii fecale se eliminå: 1/3 din clomipramina.

Clearance plasmatic mai redus impune doze ini¡iale mai reduse. iar amitriptilina la copiii mai mici de 12 ani. imipramina a fost descriså ca fiind eficientå. • În cazul asocierii tulburårii obsesiv compulsive cu tulburarea depresivå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 169 Clearance-ul ADT este mai redus la copii ¿i la pacien¡ii cu afectare renalå. Clomipramina nu se administreazå la copiii mai mici de 10 ani. Doza eficace este mai mare decât în depresie. Dozele se recomandå a fi crescute treptat pentru a evita apari¡ia anxietå¡ii descrise la ini¡ierea tratamentului cu antidepresive ciclice. • În tulburarea obsesiv compulsivå este indicat tratamentul cu clomipraminå. Antidepresivele ciclice sunt recomandate în depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. dar ¿i combina¡ia între amitriptilinå ¿i clordiaxepoxid. Råspunsul apare dupå 2-4 såptåmâni. anorexia nervoaså se recomandå tratamentul cu imipraminå. pavor nocturn sau automatism ambulator nocturn (somnambulism). Clomipramina este contraindicatå la pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå. desipraminå. reduc frecven¡a recåderilor. . În depresia cronicå. • În tulburårile de alimenta¡ie: bulimia nervoaså.4. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå este principala indica¡ie a antidepresivelor ciclice.3. ¿i cre¿terea mai lentå a dozelor: doze mai mici la intervale mai mari. Precau¡ii. 4. • La copiii prezentând anxietate de separare. Toate antidepresivele ciclice sunt la fel de eficiente în tratamentul tulburårilor depresive. În depresia majorå cu elemente se folosi un antidepresiv ciclic în asociere cu un neuroleptic. • În tulburarea de panicå cu agorafobie cel mai bine a fost studiatå imipramina. refuz ¿colar. • În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie este recomandat tratamentul cu desipraminå. • Pentru fobia socialå ¿i fobiile specifice. Nu au fost observate efecte carcinogene. clomipraminå. • În tulburårile anxioase asociate cu depresie.

F. cre¿terea presiunii intraoculare. doxepinå. reten¡ie urinarå. „Sudden Death“. imipraminå. co¿marurile. intraventriculare. dilatare a tractului urinar. Au intensitate mare la amitriptilinå. fatigabilitate. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. tahicardie.170 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Clomipramina este recomandatå pentru comportamentul compulsiv la copiii cu tulburare autistå. maprotilinå ¿i reduså la desipraminå. 1993). 1974. intervalului QT. Tratamentul cu amitriptilinå. afectare ocularå (vedere neclarå. adenite sublinguale.4. Urmåtoarele modificåri cardiace au fost eviden¡iate la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu antidepresive triciclice: alungirea intervalului PR. blocuri. dezorientare. • Enurezisul la copil este tratat cu imipraminå. . Efectele psihiatrice Toate antidepresivele triciclice pot induce apari¡ia unui episod maniacal sau hipomaniacal la persoanele cu istoric de tulburare bipolarå sau chiar la cele cu antecedente nesemnificative. complexului QRS. medie la amoxapinå. Alte efecte psihice pot fi: anxietatea. La concentra¡ii ridicate pot genera psihoze provocate farmacologic: confuzie. 4. afectarea concentrårii. halucina¡ii la persoanele predispuse. sindrom de deteriorare cognitivå. trimipraminå. determinând scåderea complian¡ei: uscarea mucoasei bucale. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. tulburåri de acomodare. trimipraminå ¿i doxepinå determinå sedare. delir. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice Informa¡iile utilizate în realizarea acestui capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. June 1 1990. nortriptilinå. pot agrava sau activa tulburårile psihotice la persoanele susceptibile. midriazå). Riddle et al. agita¡ia. et al. Efectele anticolinergice Sunt efecte adverse importante ce apar în cursul tratamentului cu antidepresive triciclice. Efectele cardiace Existå descrise în literaturå cazuri de moarte subitå la copii ¿i adolescen¡i afla¡i în tratament cu imipraminå ¿i desipraminå (Saraf et al. asistolie.4. delir. hiperpirexie. constipa¡ie pânå la ileus paralitic. insomnia. prelungirea timpului de conducere AV afectarea conducerii . De asemenea. aritmii. precipitarea sau agravarea glaucomului.

cefalee. maprotilina) au rol în reducerea pragului convulsivant. furnicåturi. amoxapina. sindrom neuroleptic malign. Antidepresivele triciclice (clomipramina. ritm jonc¡ional (Biederman et al. parestezii. akatizie. necoordonare. ataxie. torticolis. Efectele alergice Care pot apårea în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: rash. blocarea vorbirii. tahicardie supraventricularå. necrozå toxicå epidermalå. Amoxapina prin efectul de antagonizare DA are efecte extrapiramidale: akinezie. 1993). tinnitus. Astfel de efecte au fost descrise la 4-5% dintre pacien¡ii trata¡i cu maprotilinå. În compara¡ie cu copiii sånåto¿i netrata¡i. coree. amor¡ealå. scåderea ratelor pauzelor sinusale. tremor. cât ¿i la mårirea dozelor. Schroeder et al. fotosensibilizare. crize oculogire. cre¿terea treptatå a dozelor ¿i monitorizarea func¡iei cardiace. inclusiv tardivå. tremor al limbii sau al extremitå¡ilor superioare. rigiditate în roatå din¡atå. 1989 au concluzionat ca administrarea desipraminei este sigurå la copiii ¿i adolescen¡ii fårå tulburåri cardiace preexistente. al limbii. Unele antidepresive triciclice determinå stimulare psihomotorie: desipramina. în sensul cre¿terii sau scåderii tensiunii arteriale. dizartrie. cu alterarea aspectului EEG ¿i apari¡ia de convulsii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 171 În timpul tratamentului cu antidepresive triciclice. Copiii sunt mai sensibili la efectele cardiace ale antidepresivelor triciclice decât adolescen¡ii ¿i adul¡ii. urticarie. prurit. Acestea sunt motivele pentru care. hipertonie muscularå. pot så aparå modificåri ale valorilor presionale. neuropatii periferice. facies tip mascå. posibil datoritå capacitå¡ii lor crescute de a transforma antidepresivele triciclice în metaboli¡i hidroxila¡i poten¡iali cardiotoxici (Baldessarini. imipramina. 1990). cei trata¡i cu antidepresive triciclice au prezentat rate semnificativ mai mari de contrac¡ii atriale premature unice sau în perechi. slåbiciune muscularå. diskinezie. atât înainte de ini¡ierea tratamentului. Efectele neurologice Datorate ADT sunt: spasme mioclonice. la copii ¿i adolescen¡i. edemul fe¡ei. paralizii peroniere. se recomandå folosirea de doze mici de antidepresive ciclice. protriptilina. . febrå la medicamente.

Amoxapina. secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. ginecomastie.5. 4. trombocitopenie apar rar ca efecte asociate tratamentului cu antidepresive triciclice. Efectele endocrine Care au fost descrise în timpul tratamentului cu antidepresive ciclice sunt: cre¿terea greutå¡ii. diaree. cu particularitå¡ile acestora la copil ¿i adolescent.F. prin antagonizarea dopaminei. de la câteva zile la câteva såptåmâni (acest lucru va fi comunicat ¿i familiei) ¿i nu va måri intempestiv dozele: o cre¿tere rapidå a dozelor nu vor scurta perioada pânå la apari¡ia ac¡iunii terapeutice.4. alterarea func¡iei hepatice pânå la hepatitå fulminantå. le vom prezenta în tabelul 4. rar. Efectele hematologice Supresia måduvei osoase. . durere abdominalå. et al. stomatite. cu aten¡ie la råspunsul clinic ¿i la semnele de intoleran¡å la tratament. dar va cre¿te cu siguran¡å inciden¡a efectelor adverse. amenoree. pânå la leucopenie sau agranulocitozå. 2002 cu datele ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. vomå. dureri epigastrice. care se cresc gradat. Medicul va ¡ine seama de faptul cå existå un anumit interval între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic. afectarea glicemiei în sensul cre¿terii sau scåderii. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice Informa¡iile au fost adaptate dupå Schatzberg A. eozinofilie. senza¡ie de gust „ciudat“. Administrarea clinicå a antidepresivelor triciclice. Anorexie. Dacå apar degluti¡ie dureroaså ¿i febrå se indicå efectuarea unei hemograme de urgen¡å (pårin¡ii vor fi instrui¡i så recunoascå aceste simptome ¿i så se prezinte cu pacientul la medic). pete¿ii. determinå apari¡ia hiperprolactinemiei. galactoree. Poate apårea cre¿terea benignå a transaminazelor hepatice (TGO. leucocitozå.172 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efectele gastrointestinale Descrise în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: grea¡å. Ini¡ierea tratamentului.4. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. flatulen¡å. purpurå. Tratamentul se va începe cu doze mici. TGP) sau.

Doza cea mai mare se administreazå seara. pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. Clomipramina necesitå un interval de 2-3 såptåmâni între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic (cu varia¡ii de la câteva zile la câteva såptåmâni). Ini¡ierea se face cu doze mici. Se poate cre¿te doza pânå la 100 mg/zi. CLOMIPRAMINA La copii peste 10 ani ¿i adolescen¡i. pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. pânå la o dozå de 100-150 mg sau 3 mg/ kgc/zi. Ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. se men¡ine pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. 50 mg/zi pot fi suficiente. la culcare. Clomipramina este acceptatå (¿i în România ¿i în USA) alåturi de tratamentul depresiei ¿i pentru tratamentul Tulburårii obsesiv compulsive la copil ¿i adolescent. În timpul administrårii ini¡iale. Durata tratamentului se întinde pe toatå faza activå a depresiei. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. nu sunt recomandate doze mai mari de 200 mg/ zi. doza va fi divizatå ¿i se va administra cu alimente. cre¿terea rapidå a dozelor nu va scurta perioada de debut a ac¡iunii terapeutice. de¿i întreaga dozå ar trebui administratå seara pentru a induce somnul. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. cre¿terile dozelor se efectueazå dupå amiaza ¿i seara. Între¡inere.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 173 AMITRIPTILINA La copii ¿i adolescen¡i. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. dar va cre¿te inciden¡a efectelor adverse. dozele de amitriptilinå recomandate sunt de 25-100 mg/zi. care se cresc gradat. . Copiii ¿i adolescen¡ii necesitå doze mai reduse. dar ini¡ial se impune frac¡ionarea dozelor pentru a reduce severitatea efectelor adverse. la sfâr¿itul celei de-a doua såptåmâni. pentru a reduce posibilitatea recåderii. ini¡ial în doze divizate. seara la culcare. se reduce doza la cantitatea minimå care men¡ine efectul terapeutic. cu o dozå mai mare seara la culcare. la intervale de 3-4 zile. Are proprietå¡i intens sedative. Modul de administrare. la culcare. dozele de clomipramina recomandate sunt de 25-200 mg/zi. 10-25 mg/zi. Când s-a ob¡inut îmbunåtå¡irea necesarå. doza mai poate fi crescutå de-a lungul unei perioade de câteva såptåmâni. pânå la 200 mg/zi. apoi dozå unicå. se cre¿te cu 25 mg. dupå un timp se administreazå o singurå dozå seara. cu efectele secundare cele mai scåzute.

dupå aceea doza se scade gradat ¿i apoi se întrerupe. • Depresie. Modul de administrare este în dozå unicå. dozele de nortriptilinå recomandate sunt de 30-50-100 mg/zi în doze divizate. O dozå peste 75 mg/zi nu cre¿te efectele. Durata tratamentului este de 2-4 såptåmâni. Intervalul dozelor este de 10-75-125 mg/zi. Ini¡ial: 25 mg/zi. Copii: nu este recomandatå. cu 1 orå înainte de culcare (pentru cei cu enurezis în partea a doua a nop¡ii) sau între orele 15-17 (pentru cei cu enurezis în prima parte a nop¡ii). dar spore¿te riscul de efecte secundare: modificåri EGC. MAPROTILINA La copii ¿i adolescen¡i dozele de maprotilinå recomandate sunt de 10-25-150 mg/zi. – 100-200 mg/zi în anxietatea de separare. Se cre¿te doza treptat cu câte 25mg. DESIPRAMINA La adolescen¡i. • La copii. Se cre¿te treptat pânå la 125 mg/zi. în doze divizate. La copii nu este recomandatå. la copiii peste 12 ani. Modul de administrare este în 2-3 doze pe zi. Modul de administrare este în dozå unicå seara sau dupåamiaza în enurezis ¿i sub formå de doze divizate în depresie. dupå amiaza sau la . • Enurezis. Dacå råspunsul terapeutic nu apare dupå o såptåmânå. ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. – 100-300 mg/zi în tulburarea depresivå majorå. dozele de imipraminå recomandate sunt de 50-100 mg/zi. se cre¿te doza pânå la 75 mg/zi. NORTRIPTILINA La adolescen¡i. Doza de între¡inere: 50-57 mg/zi. cu cre¿teri în func¡ie de necesitå¡i pânå la 75 mg/zi. Doza ini¡ialå este de 10-25 mg/zi. dozele de desipraminå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. • La adolescen¡i.174 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI IMIPRAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. Adolescen¡i: – 25-200 mg/zi în tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. ini¡ial se administreazå 10 mgx3/zi. refuzul ¿colar. în doze divizate.

alterarea reflexului de supt (Kaplan ¿i Sadock.. Efectuarea ECG este indicatå ¿i ulterior. cefalee. punând via¡a pacientului în pericol. vårsåturi (sindromul de întrerupere.4. 4. la interval de 2-3 zile. ¿i Udri¿toiu T. manifestat prin tahipnee. confuzie temporarå. vârstå. et al. apare sindromul de rebound colinergic. formula leucocitarå. care constå în urmåtoarele simptome: grea¡å. 2002. 2002) (tabelul 4. de¿i poate fi necesarå o dozå de 200 mg/zi. Dorim så amintim ¿i posibilitatea ADT de a produce sindrom de sevraj la nou-nåscutul a cårui mamå a luat ADT în timpul sarcinii. Simptomele supradozårii sunt grave. Întreruperea terapiei se face lent. Dacå pacientul nu mai prezintå simptome. doza maximå 150 mg/zi. când doza totalå a depå¿it 3mg/kgc/zi (Wilens et al. electroli¡ii serici. Solu¡ia care trebuie adoptatå în acest caz este reintroducerea antidepresivelor triciclice. cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. teste hepatice. în doze mici ¿i apoi scåderea lor lentå. dupå Gheorghe M. iar antidepresivele se scad brusc. disconfort gastric. 2001). Nu se recomandå asocierea tratamentului cu TEC sau folosirea lui la persoanele cu afec¡iuni hepatice sau renale. Marinescu D. Înainte de ini¡ierea tratamentului cu antidepresive triciclice se recomandå efectuarea examenului clinic ¿i a unor probe paraclinice: hemograma. Aspectul clinic al supradozårii diferå în func¡ie de cantitatea de medicament absorbitå. • sedare.). ECG.F. cu ¾ din doza maximå într-un interval de o lunå. La adolescen¡i.. Dozarea nivelurilor plasmatice ale antidepresivelor nu se efectueazå încå la noi în ¡arå. 1993). Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. durere în regiunea nucalå. .4. cre¿terea dozelor poate fi fåcutå pânå la dozele uzuale ale adultului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 175 culcare.D. sudora¡ie. iritabilitate. stupor.6. Dacå aceastå regulå nu este respectatå. intervalul între ingestie ¿i ini¡ierea tratamentului Primele semne ¿i simptome: • reac¡ie anticolinergicå severå: ½-2 ore dupå ingestie. cianozå. se scade doza cu 25 mg/ zi (5mg/zi pentru protriptilinå).

afectarea concentrårii. halucina¡ii vizuale trecåtoare. delir. Aritmiile cardiace pot fi refractare la tratamentul medicamentos. nelini¿te. activitå¡i cu risc Alcool Informa¡ii pentru pacient • • • • • • • • • • • • • • • • • ataxie. rigiditate muscularå. extrasistole vetriculare. hipertermie ini¡ialå. hipertermie. . abilitå¡ilor motorii: conducere ma¿ini. de ritm: IMA. bårba¡i> 30 ani Copii: monitorizare ECG pe tot parcursul tratamentului Afectarea concentrårii. agita¡ie. Tratament Este o mare urgen¡å medicalå. cianozå.4. tahicardie ventricularå. hipotensiune severå. Vom prezenta în continuare contraindica¡iile ADT. poliradiculoneuropatie. necesitând supraveghere ¿i tratament. teste hepatice ECG: femei> 40 ani. amenin¡åtoare de via¡å pot continua câteva zile de la ingestia ADT. tulburåri ale motilitå¡ii oculare. Conduita de evaluare înainte de ini¡iere ¿i monitorizarea tratamentului cu ADT Examen clinic Examen paraclinic Complet pe aparate ¿i sisteme Hemoleucogramå cu numår de leucocite ¿i formula leucocitarå. midriazå. convulsii. vomå. • Tulburårile cardiace ischemice. reflexe hiperactive. Contraindica¡iile relative sunt: • Epilepsie. transpira¡ie severå. insuficien¡å cardiacå congestivå. mi¿cåri atetozice ¿i coreiforme. paralizia vezicii urinare.176 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. electroli¡i serici. constipa¡ie. alte aritmii: flutter. Contraindicatiile ADT sunt corelate direct propor¡ional cu efectele anticolinergice ale ADT. Tulburårile de ritm. depresie respiratorie. fibrila¡ie atrialå. comå. tulburåri cardiace severe: tahicardie. Necesitå tratament într-o unitate de terapie intensivå.

câteva dintre interac¡iunile medicamentoase ale ADT. • Diabetul zaharat. • Istoric de discrazii sangvine. Se a¿teaptå douå såptåmâni de la ultima dozå de IMAO pânå la prima dozå de ADT Efecte cardiovasculare severe Influen¡e reciproce Poate apårea agita¡ie Efecte anticolinergice ¿i sedative aditive Efect sedativ marcat (Aten¡ie în cazul conducåtorilor auto!) Simpatomimetice Antiaritmice Antihipertensive cu ac¡iune centralå Antagoni¿ti ai rec.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 177 • Adenom de prostatå.7. • Presiune intraocularå crescutå. Prezentåm în tabelul 4. 4.5. • Reten¡ie urinarå. Recomandåm pruden¡å maximå în special în cazul unor medicamente care au efecte secundare asemånåtoare ¿i în special în cazul celor cu efecte cardiotoxice. Tabelul 4. hipnotice . • Insuficien¡å hepaticå severå. • Afectarea func¡iei renale. • Agranulocitozå. 4.5. 2002) Clasa de medicamente IMAO Nu se administrezå concomitent. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS devin din ce în ce mai mult medica¡ie de primå alegere ¿i la copilul ¿i adolescentul cu depresie. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice (dupå Kaplan ¿i Sadock.5. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice De multe ori. Contraindica¡iile absolute sunt: • Ståri comatoase. • Hipertiroidism.4. dopaminici Anxiolitice. • Glaucom cu unghi îngust. • Asociere IMAO. • Afectarea func¡iei hepatice. de¿i studiile de validare sunt încå la început. poate apårea necesitatea administrårii concomitente a altor medicamente.

efectul antidepresiv al ISRS instalându-se în 2-4 såptåmâni. Prin urmare. situa¡i la nivel presinaptic. prin administrare repetatå apare o reducere a sensibilitå¡ii autoreceptorilor 5HT1A de la nivel rafeului median. 4.1. În administrarea acutå. Ac¡iunea serotoninei pe receptorii 5HT 2 apare ca efect secundar. 5HT endogenå acumulatå va activa autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. au dus la cre¿terea utilizårii lor ¿i la aceastå categorie de vârstå. Administrarea cronicå realizeazå blocarea transportorilor de 5HT1A la nivelul rafeului median (zona cea mai bogatå în site transportoare). Prelipceanu. tremor ¿i akatisie (D. 2003). Astfel. ce implicå autoreceptorii 5HT1A somatodendritici.178 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Raportarea lor ca medicamente eficace în tulburårile depresive ¿i efectele secundare minore. • desensibilizarea autoreceptorilor face ca mecanismul de autocontrol negativ så devinå inoperant ¿i neuronii 5HT de la nivel rafeului så î¿i recapete activitatea electricå normalå. apårute la administrarea lor la copil.5. deoarece intrå în ac¡iune mecanismele de control. nici afinitatea receptorilor beta NA. cu agravarea parkinsonismului. ducând la o scådere a nivelului dopaminei. rezultå cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivel sinaptic. ele nu modificå nici densitatea. D. prin efecte inhibitorii pe transportul Na/K ATP dependent. În general. Astfel. având ca rezultat cre¿terea transmisiei serotoninergice. ¿i dependen¡i de NA. determinå o cre¿tere pu¡in importantå a nivelului de serotoninå. rezultând atenuarea descårcårilor neuronale ¿i reducerea eliberårii de 5HT la nivel sinaptic. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Aceste medicamente determinå blocarea recaptårii 5HT. laten¡a råspunsului este explicatå prin urmåtoarele aspecte: • administrarea repetatå a ISRS determinå desensibilizarea autoreceptorilor 5HT1A somatodendritici ¿i autoreceptorilor terminali 5HT1B. Prin blocarea selectiv-antagonistå a autoreceptorilor 5HT1A. comparativ cu cele ale altor antidepresive. .

nu este propor¡ionalå cu doza. este important pentru întreruperea tratamentului. Legarea de proteinele plasmatice este de 94%. Timpul de înjumåtå¡ire este de 4-6 zile pentru fluoxetinå ¿i de 4-15 zile pentru norfluoxetinå. Se ob¡ine un metabolit activ: norfluoxetina. FLUOXETINA Administrarea se face pe cale oralå. FLUVOXAMINA Administrarea se face pe cale oralå. pentru fiecare medicament în parte.5. . Absorb¡ia este bunå dupå administrarea oralå. La cei cu afectare renalå. se atinge în 4-5 såptåmâni. este afectatå eliminarea. ISRS au proprietå¡i farmacocinetice care diferå semnificativ. Eliminarea se face prin urinå în principal ¿i în cantitate micå prin fecale. La cei cu afectare hepaticå severå. Pentru fluoxetinå. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Timpul îndelungat pânå la eliminarea completå din corp. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 179 4. steady-state. Dozele multiple. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia.2. cu activitate farmacologicå similarå. Având structuri chimice diferite.F. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Vom prezenta în continuare aceste proprietå¡i. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Informa¡iile prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. cirozå hepaticå. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. Concentra¡ia plasmaticå maximå se ob¡ine în 6-8 ore. dar pentru norfluoxetinå este propor¡ionalå cu doza. Alimentele influen¡eazå rata absorb¡iei. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. T ½ fiind prelungit. 1-2 luni. Timpul de înjumåtå¡ire lung permite administrarea în dozå unicå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. et al. Metabolizarea este hepaticå extensivå prin desmetilare sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450(CYP).

prin oxidare. 2% se eliminå sub formå nemodificatå. La cei cu afectare renalå. SERTRALINA Administrarea se face pe cale oralå. Se ob¡in 9 metaboli¡i. cirozå hepaticå. Se recomandå administrarea în timpul meselor. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå.180 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Metabolizarea este hepaticå extensivå. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. Metabolizarea este hepaticå extensivå. La cei cu afectare hepaticå severå. se atinge în 10-14 zile. La cei cu afectare hepaticå severå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. . apar niveluri plasmatice crescute. Dozele multiple. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 1. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. T ½ fiind prelungit. Timpul de înjumåtå¡ire este de 15 ore. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. steady-state. Timpul de înjumåtå¡ire este de 24 ore. clearance-ul este semnificativ redus. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%. steady-state. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. cirozå hepaticå. Alimentele cresc biodisponibilitatea cu 40%. este afectatå eliminarea.5-8 ore. Este propor¡ionalå cu doza. Eliminarea se face pe cale renalå. 36% prin fecale. prin demetilare oxidativå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în 1-2 doze. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Se ob¡in metaboli¡i fårå activitate farmacologicå. conjugare oxidativå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Eliminarea se face 64% prin urinå. PAROXETINA Administrarea se face pe cale oralå. La cei cu afectare renalå. demetilare. fårå activitate farmacologicå. se atinge în 14 zile. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 3-7 ore. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate.

care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 4 ore. glucuronid-conjugare. cirozå hepaticå. deaminare oxidativå. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P450 2C19. Concentra¡iile plasmatice steady state sunt crescute cu 61%. 2D6 prin demetilare. La cei cu afectare hepaticå severå T ½ este dublu. Dozele multiple. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. reducere. CITALOPRAM Administrarea se face pe cale oralå. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Legarea de proteinele plasmatice este de 80%. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. prin demetilare. Se ob¡ine un metabolit inactiv farmacologic: N desmetilsertralina. iar cleareance scåzut cu 37% necesitå doze scåzute. deaminare oxidativå. La cei cu afectare renalå. este afectatå eliminarea. Eliminarea se face 85% prin materii fecale ¿i 15% prin urinå din care 12% nemodificat. La cei cu afectare hepaticå severå. 40-45% prin fecale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 181 Metabolizarea este hepaticå extensivå. glucuronid conjugare. 65 ore pentru desmetilsertralinå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. t½ este prelungit. Timpul de înjumåtå¡ire este de 26 ore pentru sertralinå. se atinge în 1-2 såptåmâni. cronice. T½ fiind prelungit. steady-state. Timpul de înjumåtå¡ire este de 37 ore. Se ob¡in metaboli¡i activi farmacologic. hidrolizare. Legarea de proteinele plasmatice este de 98%. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 6-8 ore. hidrolizare. Eliminarea se face 40-45% prin urinå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. dar cu selectivitate ¿i poten¡å mai reduså. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. . 3A4. reducere. Metabolizarea este hepaticå extensivå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. La cei cu afectare renalå. steady-state se atinge în 5-7 zile.

sertralina. administrarea de sertralina a fost urmatå de cre¿terea inciden¡ei adenoamelor hepatice.5. Diferen¡ele farmacocinetice se referå la timpul de înjumåtå¡ire.182 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Teratogeneza. se poate folosi un ISRS în asociere cu un neuroleptic.3. La om nu au fost raportate malforma¡ii fetale. ISRS sunt la fel de eficiente ca alte clase. prematuritate. antihistaminergice. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale ISRS la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå. anticolinergice. antinoradrenergice. dar au un profil mai bun al reac¡iilor adverse. În depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. inclusiv antidepresivele triciclice. La ¿oareci. deoarece nu au efecte adverse cognitive. ISRS sunt recomandate în depresia la persoanele cu afec¡iuni medicale. • ISRS se recomandå ¿i în Tulburarea obsesiv compulsivå. În depresia cronicå. . carcinogeneza Nu au fost demonstrate efecte teratogene. Astfel. dar informa¡iile limitate disponibile sugereazå cå extrapolarea datelor de la adult este probabil potrivitå. embriotoxice în urma tratamentului cu paroxetinå. dar necesitå supraveghere pentru starea de agita¡ie ¿i anxietatea ini¡ialå ¿i pentru perioada în care înlåturarea stårii de depresie poate face tentativa de suicid mai eficientå. dar la 15-20% dintre pacien¡i apare numai dupå tratament îndelungat. Råspunsul apare în primele såptåmâni. iar fluvoxamina ¿i sertralina ¿i la cei cu vârste între 6-17 ani. pierderi de sarcinå. Existå pu¡ine date disponibile despre farmacocinetica ISRS la copii ¿i adolescen¡i. mirtazapina. eficien¡a lor este depå¿itå de antidepresivele tricilice sau de inhibitorii selectivi ai recaptårii 5HT/NA: venlafaxina. fluvoxamina. mutageneza. reduc frecven¡a recåderilor. În depresia majorå cu elemente psihotice nu sunt indicate. Sunt totu¿i mai pu¡in tolerate de persoanele cu afec¡iuni gastrointestinale preexistente. 4. dar la doze mari. paroxetina. Doar paroxetina are u¿oare efecte anticolinergice. fluoxetina se administreazå la pacien¡ii cu vârste peste 18 ani. autoinhibarea (medicamentele î¿i inhibå propria lor metabolizare) ¿i interac¡iunile medicamentoase. Doza eficace este mai mare decât în depresie. ISRS reduc riscul suicidului. cardiotoxice.

• Pentru fobia socialå. evitarea acestuia. paroxetina. sertralina: ac¡ioneazå mai lent decât benzodiazepinele (alprazolam. din cauza riscului de cardiotoxicitate. mai ales în cazul asocierii acestei tulburåri cu tulburårile afective sau Tulburarea obsesiv compulsivå. dupå folosirea substan¡elor simpatomimetice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 183 • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu Tulburarea depresivå. indica¡ia terapeuticå este de ISRS. excitabilitatea pacientului. Fluoxetina ini¡ial accentueazå anxietatea. • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu ticurile sau Sindromul Tourette se utilizeazå combina¡ia ISRS cu neuroleptice tipice sau atipice (Risperidona). Nu se folosesc clozapina sau buspirona pentru cå agraveazå ticurile. se începe cu doze mici. Se mai folosesc citalopramul ¿i fluvoxamina. care se cresc treptat. în dozå de 60mg/zi. în cazul bulimiei nervoase. • În tulburarea autistå. reduce episoadele de alimenta¡ie excesivå ¿i vårsåturi provocate. clonazepam). paroxetina este la fel de bunå ca IMAO ¿i benzodiazepinele. • În tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. • Noile cercetåri aratå eficacitatea ISRS ¿i în tulburårile de alimenta¡ie. În tulburarea de panicå la copil se recomandå ISRS. se recomandå. • ISRS se mai recomandå ¿i în fobiile specifice ¿i anxietatea de separare. Nu se folose¿te combina¡ia ISRS cu clomipraminå. • În Tulburarea de stres posttraumatic. ISRS mai bune decât ADT. Astfel. • În tulburarea de panicå asociatå cu depresie. Se asociazå benzodiazepinele în faza acutå. ªi pacien¡ii cu obezitate beneficiazå de tratamentul cu fluoxetinå. ca medicament de linia a doua. dar sunt mai bine tolerate pe termen lung ¿i nu determinå toleran¡å. IMAO în ceea ce prive¿te retråirea experien¡ei evenimentului traumatic. fluoxetina. • Mutismul electiv. sertralina ¿i fluvoxamina aduc unele beneficii în ameliorarea comportamentelor obsesivo-fobice. fluoxetina. rela¡ionarea socialå deficitarå. . ISRS sunt superioare benzodiazepinelor. • În Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. În anorexia nervoaså. În aceste cazuri. Litiul nu are efect. agresivitate. este indicatå utilizarea bupropionului. de asemenea.

cefaleea cronicå recurentå migrenoaså. prin ac¡iune anticolinergicå. diareea. ISRS mai sunt indicate pentru lipsa capacitå¡ii de rela¡ionare socialå la adul¡ii cu tulburåri din sfera autistå. Existå o inciden¡å crescutå a comorbiditå¡ii acestor entitå¡i cu tulburårile afective. Efectele adverse ale ISRS sunt dependente de dozå ¿i administrarea acestora în timpul meselor scade inciden¡a apari¡iei simptomelor gastrointestinale. citalopram. dar greutatea revine ulterior la valoarea ini¡ialå. dispepsia. men¡ionåm: durerea neuropaticå (neuropatia) din diabet. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. scådere/cre¿tere ponderalå. vårsåturile. fluoxetinå. determinatå în special de fluoxetinå. Efectele la administrarea de sertralinå. efectul este maxim la 20 såptåmâni. .4. fluvoxaminå. Efecte gastro-intestinale Cele mai frecvente sunt grea¡a. traumatisme. • Sindroamele dureroase cronice pot beneficia de tratamentul cu ISRS. atât la adult cât ¿i la copil ¿i adolescent. Anorexia ¿i scåderea ponderalå sunt specifice pentru fluoxetinå. 4. fårå a fi afectatå absorb¡ia medicamentelor. • Anxietate în primele såptåmâni. amelioreazå întârzierea de limbaj. ceea ce face ca ele så fie adeseori preferate acestora din urmå în tratamentul tulburårilor prezentate mai sus. Dintre acestea. amelioreazå comportamentele automutilante.5. fibromialgia. acestea chiar accentueazå durerea (antidepresivele tricilice sunt mult mai eficiente). ISRS au un profil al efectelor adverse mult mai favorabil decât al antidepresivelor tricilice. în anumite cazuri. Paroxetina. are ca efect cre¿terea în greutate. determinatå de fluoxetinå. anorexia. ¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. nemigrenoaså. paroxetinå sunt dependente de dozå. ISRS reduc agresivitatea. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. compresiunea cronicå a unor nervi.F et al. dar.184 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. repetitive. disforia premenstrualå. 2002 cu informa. Efecte SNC • Cefalee.

mai ales la asociere cu clozapina). • Vise. dacå se administreazå diminea¡a. diskinezie tardivå (apar mai ales la fluoxetinå). Sindromul serotoninic Acesta reprezintå cea mai redutabilå manifestare a efectelor adverse ale ISRS. • Efecte anticolinergice u¿oare (apar la paroxetinå): uscåciunea mucoasei bucale. Pot determina. efect asupra glicemiei ISRS pot determina hiponatremie prin secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic la cei trata¡i cu diuretice. Rar. sunt dependente de dozå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 185 • Tulburåri de somn: somnolen¡å sau insomnie: fluoxetina. rigiditate în roatå din¡atå. fluvoxamina. acatisie. Tulburåri electrolitice. . în 4% dintre cazuri. În 50-80% dintre cazuri determinå disfunc¡ie sexualå: scåderea libidoului. torticolis. Este determinat de efectele 5HT în periferie. constituind o urgen¡å medicalå. determinând leziuni fibrotice. de asemenea. constipa¡ie. mai dau somnolen¡å/ insomnie: sertralina. rar persistå luni de zile. opistotonus. distonie. scåderea glicemiei. Reac¡ii alergice Pot apårea erup¡ii. Efecte hematologice ISRS pot determina trombocitopenie. sedare. inhibarea orgasmului. se administreazå la culcare. cu afectarea sistemului respirator. dispnee. pot determina mamoplazie ¿i galactoree. prin interferarea mecanismului de reglare a secre¡iei de prolactinå. co¿maruri: în primele såptåmâni. aceste efecte alergice se pot generaliza. Aceste efecte sunt dependente de dozå ¿i nu se remit. bradikinezie. continuå pe toatå durata tratamentului. paroxetina. Efecte endocrine ISRS. tulburåri de mers. Apari¡ia reac¡iilor alergice impune întreruperea tratamentului. care sunt reversibile la întreruperea tratamentului. cu posibile echimoze ¿i neutropenie reversibilå (paroxetina ¿i fluoxetina determinå rar neutropenie reversibilå. • Simptome extrapiramidale: tremor. somnolen¡å: citalopram. se remit ulterior. • Convulsii: la dozele mari.

dantrolen. uscåciunea mucoasei bucale. anxietate. diaree. Se manifestå prin: • diaree. astenie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere ponderalå – Transpira¡ie excesivå – Palpita¡ii Paroxetina – Grea¡å.186 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Administrarea concomitentå de ISRS ¿i IMAO. agita¡ie.6. ame¡ealå. tremor. vomå. Tratament. cefalee – Transpira¡ie excesivå – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere / scådere ponderalå – Prurit – Hipertensiune. se practicå împachetåri reci. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå . instabilitatea sistemului autonom cu fluctua¡ii ale semnelor vitale. ame¡ealå. sincopå. agita¡ie. cefalee. dispepsie – Afectåri SNC: somnolen¡å. tremor. BDZ. Vom prezenta efectele secundare ale fiecårui medicament din clasa ISRS. în tabelul 4. convulsii. insomnie. Apari¡ia acestui sindrom are risc vital. tremor. comå. îngrijire. Tabelul 4. tahicardie – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. anorexie – Transpira¡ie excesivå – Rash. prurit – Disfunc¡ie sexualå – Scådere ponderalå Fluvoxamina – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. astenie. exitus. colaps cardio-vascular. fatigabilitate/astenie. anorexie. vomå. astenie. diaree. agita¡ie. ame¡ealå/zåpåcealå – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. Se administreazå nitroglicerinå. 2002) Fluoxetina – Afectåri SNC: nervozitate.cefalee. tremor. ame¡ealå. cefalee. • diaforezå. litiu aduce nivelul serotoninei plasmatice la valori toxice. somnolen¡å. rigiditate. L-triptofan. • mioclonus. insomnie.6. constipa¡ie – Somnolen¡å. anticonvulsivante. constipa¡ie. vomå. frisoane. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå Citalopram – Grea¡å – Insomnie/somnolen¡å. metisergid. ventila¡ie mecanicå. dispepsie. Efecte secundare ale ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. uscåciunea mucoasei bucale – Insomnie. diaree. clorpromazinå. uscåciunea mucoasei bucale. reflexe hiperactive. diaree. • delir. status epilepticus. ame¡ealå. cicloheptadinå. hipertermie. • nelini¿te. sus¡inerea func¡iilor vitale. fatigabilitate. Se impune oprirea de urgen¡å a medicamentelor declan¿atoare. Sertralina anorexie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Insomnie/somnolen¡å. nervozitate.

Prezentåm în continuare efectele clinice ale supradozårii. grea¡å. neacceptând autoadministrarea tratamentului nici la adolescent.Grea¡å. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. ci doar în urma polingestiilor: alcool/alte medicamente sau datoritå sindromului serotoninergic: moclobemid+citalopram . semne de excitare SNC. grea¡å. rabdomiolizå. vomå. hemoperfuzia. tremor. transpira¡ii excesive. a semnelor vitale – måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat.5. vomå. diureza for¡atå nu sunt eficiente (ISRS au volum de distribu¡ie mare) – ingestia unicå de ISRS a fost descriså rar – nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de ISRS. pentru a stimula vårsåtura ¿i lavajul – dializa. 2002 adaptate cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. ci doar în urma poliingestiilor Fluvoxa. atât de clinician cât ¿i de pacient ¿i familia acestuia (tabelul 4. diaree. simptome mina cardiace: tahicardie. vomå Nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de fluoxetinå. tremor. ci doar în combina¡ie cu alte medicamente. inclusiv convulsii. vomå. uscåciunea mucoasei bucale. convulsii. dozele de fluoxetinå recomandate sunt de 10-40 mg/zi. Tabelul 4. Se impune o supraveghere extrem de atentå a pacien¡ilor cu idea¡ie suicidarå ¿i la cei cu istoric de tentative de suicid.7. hiperventila¡ie. grea¡å. pierderea stårii de con¿tien¡å. confuzie. somnolen¡å.F. tahicardie. comå Paroxetina Grea¡å. convulsii. nelini¿te. comå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 187 Întrucât la supradozare pot apårea efecte destul de importante. 4. pupile dilatate. 2002) Fluoxetina Agita¡ie. hipotensiune. care vor trebui urmårite atent. bradicardie. hipomanie. somnolen¡å. rar modificåri ECG reversibile: prelungirea intervalului QT Tratament Este comun pentru toate supradozårile ISRS – nu existå antidot specific pentru nici un ISRS – internare în sec¡ia de terapie intensivå – asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate – monitorizarea cardiacå. et al. dilata¡ie pupilarå Citalopram Ame¡ealå.7. FLUOXETINA La copii ¿i adolescen¡i. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat date din Schatzberg A. perturbåri ale func¡iei hepatice. Aspectul clinic al supradozårii cu ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. recomandåm o supraveghere strictå a pacientului. modificåri ECG nesemnificative. tahicardie sinusalå. iritabilitate Sertralina Somnolen¡å. ame¡ealå. chiar dacå nu au fost înregistrate cazuri de deces prin ingestie unicå de ISRS.5. vomå. cianozå.).

FLUVOXAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. deci. administratå seara. se va administra în timpul meselor. dozele de fluvoxaminå recomandate sunt de 25-100-200 mg/zi. dozå unicå diminea¡a. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. . Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. Dozele mai mari de 100 mg/zi se frac¡ioneazå în douå prize. astfel ca doza de la culcare så fie de maximum 100 mg. la interval de câteva zile. cu efectele secundare cele mai scåzute. pentru a evita insomnia. Dacå este necesar. ini¡ial se administreazå 10 mg/zi. Se cre¿te apoi la 50 mg/zi. Fluvoxamina se va administra dozå unicå seara. se cre¿te pânå la doza maximå de 200 mg/zi. råspunsul fiind gradat. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. pentru a evita senza¡ia de grea¡å ¿i pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. cu alimente. De asemenea. de o perioadå de 4 såptåmâni pentru a atinge concentra¡iile stabile. Modul de administrare. Fluoxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. la culcare. cre¿terile se fac cu 25-50 mg/zi. • În depresie. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. timp de 3 såptåmâni. la culcare. doza necesarå este mai mare decât în depresie: 20-40-60 mg/zi. se men¡ine toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv.188 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. administratå seara. au nevoie de doze reduse ¿i administrare mai frecventå. existå o perioadå de laten¡å pânå la debutul ac¡iunii antidepresive ¿i pânå la evaluarea definitivå a ac¡iunii antidepresive. • În tulburåri alimentare ca bulimia nervoaså se administreazå 40-60 mg/zi. se cre¿te doza la maximum 40 mg/zi. ca persoanele cu afectare renalå sau hepaticå. • Popula¡iile speciale. Dacå nu se amelioreazå simptomatologia. la culcare. O dozå de 40-60 mg este mai eficientå decât cea de 20 mg. pentru a minimaliza efectele adverse. Pentru a evita anxietatea ¿i nelini¿tea se poate începe cu 5 mg/zi. • În depresie: Doza ini¡ialå va fi de 25 mg/zi în prima såptåmânå. • în mutismul electiv. este nevoie. Dupå cum am aråtat anterior. în func¡ie de dozå. Doza eficientå zilnicå este 75-100 mg/zi. se ajusteazå gradat.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 189 • În Tulburarea obsesiv compulsivå: Doza ini¡ialå este de 25-50 mg/zi. La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. . la culcare. Cre¿terile se fac cu 50 mg/zi. se ajusteazå gradat. Modul de administrare. pentru a evita sedarea. la intervale de 1-2 såptåmâni (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7-14 zile). doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-50 mg/zi. Sertralina se va administra dozå unicå seara. administratå seara. la interval de câteva zile. pentru a evita efectele gastro-intestinale (se poate administra ¿i diminea¡a. dupå maså. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-60 mg/zi. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. dozele de paroxetinå recomandate sunt de 10-50 mg/zi. se va începe tratamentul cu doze scåzute ¿i se va monitoriza cu aten¡ie. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. SERTRALINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. Dupå câteva zile se cre¿te la 100 mg/zi. dozele de sertralinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. Paroxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. Doza eficientå zilnicå este 100-200 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se va face cu cele mai mici doze care men¡in efectul terapeutic. • În Tuburårile anxioase/Fobia socialå. råspunsul terapeutic este întârziat. PAROXETINA La adolescen¡i. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. Doza ini¡ialå este de 10-20 mg/zi. pânå la doza maximå de 40-50 mg/zi. la culcare. • În Tulburarea de panicå. se cre¿te doza cu 10 mg. cu alimentele). Modul de administrare. fiind a¿teptat dupå 3-4 såptåmâni. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. administratå seara. • În depresie. Dacå nu se ob¡in îmbunåtå¡iri în 1-3 såptåmâni. doza eficace este cuprinså în intervalul 20-50 mg/zi. • La persoanele cu afectare hepaticå sau renalå se administreazå doze scåzute. administratå în dozå unicå diminea¡a. doza optimå este de 20 mg/zi. • În caz de insuficien¡å renalå sau hepaticå.

cefalee. se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. care prezintå un metabolit activ ¿i are timpul de înjumåtå¡ire lung. • În depresie. • La cei cu afectare renalå sau hepaticå. Acest sindrom nu apare la fluoxetinå. doar dacå nu apare råspuns. simptome pseudomigrenoase. cu o cre¿tere pânå la 30 mg/zi. simptome ce CRS. . • În depresie: Doza ini¡ialå: 5-10 mg/zi. scåderea capacitå¡ii de concentrare. se cre¿te doza cu 10 mg. dozele de citalopram recomandate sunt de 10-40 mg/zi. se impune scåderea dozelor. Citalopramul se va administra dozå unicå diminea¡a sau seara. cu urmåtoarele manifeståri clinice: ame¡eli. la cei cu afectare severå. într-un interval de doze de 50-200 mg/zi. Modul de administrare. • În Tulburarea obsesiv compulsivå se administreazå doze de 50-200 mg/zi.5. anxietate. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei • hipersensibilitate la diferi¡ii ISRS. fluvoxamina) determinå sindrom de sevraj. în dozå unicå. insomnie. 4. Dacå nu apare råspunsul clinic. în dozå unicå. • La cei cu afectare hepaticå. parestezii. Doza de între¡inere va fi cea mai micå dozå care men¡ine îmbunåtå¡irea clinicå. în prima såptåmânå. • La cei cu afectare renalå u¿oarå sau moderatå nu este necesarå ajustarea dozelor. se administreazå 5 mg/zi.6. se cre¿te doza cu 50 mg såptåmânal (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7 zile). seara/diminea¡a. cu sau fårå alimente. administratå într-o singurå prizå. CITALOPRAMUL La adolescen¡i. Doza ini¡ialå: 25-50 mg/zi. slåbiciune. Întreruperea administrårii ISRS Întreruperea bruscå a ISRS cu T½ scurt (paroxetina. pânå la 40 mg/zi. Doza de între¡inere: cea mai micå dozå care men¡ine efectul terapeutic. seara. Dacå nu se observå nici o îmbunåtå¡ire clinicå dupå 1-3 såptåmâni. pânå la doza maximå de 200 mg. se reduc dozele.190 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal. la intervale de o såptåmânå.

blocare/antagonist al receptorilor presinaptici α2adrenergici. Pentru urmåtoarele clase de antidepresive. Asocierea litiului sau a clozapinei poate determina. 2000). producerea convulsiilor (Kaplan.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 191 • administrarea concomitentå cu IMAO (IMAO trebuie întrerupt cu 14 zile înainte de administrarea ISRS. sarcini cu risc. måcar pentru anumite tulburåri. 2000). de asemenea. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS pot determina sindrom serotoninic în special dacå se administreazå concomitent cu IMAO. 3. ISRS cresc toxicitatea antidepresivelor triciclice prin cre¿terea concentra¡iei plasmatice a acestora (Kaplan. 2.5. . Principalele ac¡iuni psihofarmacologice ale acestui medicament sunt: 1. afec¡iuni cardiace: ISRS nu au fost evaluate. Ac¡ioneazå atât la nivel pre-. rezultând cre¿terea nivelurilor sinaptice de NA ¿i 5HT. inclusiv anumite sporturi: avertizarea pacientului pânå la excluderea riscului.6. rezultând reducerea anxietå¡ii ¿i a depresiei. 5HT3. 4. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei Mirtazapina are o ac¡iune farmacologicå dualå. întrucât speråm cå studiile ulterioare vor duce la acceptarea unora dintre ele la copil ¿i adolescent. pe scurt.1. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina 4.7. cât ¿i post-sinaptic. nu existå studii suficiente la copil ¿i adolescent. blocare/antagonist al receptorilor 5HT2. 4. ISRS: fluoxetina/fluvoxamina/paroxetina/sertralina/citalopramul trebuie întrerupte cu 5/2/2/2/2 såptåmâni înainte de administrarea IMAO). amplificând transmisia 5-HT ¿i NA.6. triptofan. litiu sau alte antidepresive care inhibå recaptarea serotoninei (Kaplan. de¿i acestea ¿i-au dovedit eficacitatea ca antidepresive la adult. totu¿i. astfel cå nu au intrat în practica clinicå curentå la aceste categorii de vârste. • pot induce sedare ¿i pot interfera cu reac¡iile mentale ¿i fizice prompte. • infarct miocardic acut. stimularea autoreceptorilor 5HT1A. 2000). necesare la conducerea autovehiculelor. Le vom prezenta.

6. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 85%. are un metabolit activ. Mirtazapina este metabolizatå la nivel hepatic. ameliorarea tulburårilor de somn ¿i ac¡iunea sedativå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 20-40 ore. iar afectarea renalå determinå reducerea cu 50 % a clearance-ului. 7. Efectele secundare ale mirtazapinei Mirtazapina poate cauza somnolen¡å. antagonist moderat al receptorilor α1adrenergici. impunând precau¡ii pentru conducerea autovehiculelor ¿i activitå¡ile cu risc. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. antagonist moderat al receptorilor muscarinici. 4. 4. . Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2 ore. chiar pentru pacien¡ii interna¡i (cazurile cu depresie severå). Mirtazapina provoacå disfunc¡ionalitå¡i sexuale minime.3. fiind necesar un interval liber de 14 zile. antagonist al receptorilor H1. Poate determina cre¿terea apetitului.4. În condi¡iile afectårii func¡iei hepatice. clearance-ul plasmatic va fi cu 30% mai redus. tulburåri digestive de micå amploare ca ¿i absen¡a efectelor anticolinergice caracteristice ADT. cu cre¿tere în greutate. 6. de la ultima dozå de IMAO. În urma acestor ac¡iuni biologice. rezultå efectele antidepresive ¿i anxiolitice. 4. Råspunsul clinic apare dupå 2-4 såptåmâni. unde are eficien¡å similarå amitriptilinei ¿i clomipraminei. alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii.6. Se eliminå la nivel renal.5. precum ¿i administrarea dozei seara. prin intermediul complexului enzimatic al citocromului P450. Contraindica¡iile mirtazapinei Administrarea concomitentå cu IMAO este prohibitå. sedare. Indica¡iile mirtazapinei Mirtazapina este indicatå în depresia moderatå ¿i severå.192 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4.6.2. 5. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 5 zile. seara.6. la culcare. nu inhibå recaptarea nici unui neurotransmi¡åtor. 4. putând fi administratå în dozå unicå. înainte de culcare. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Nu produce efectele digestive ¿i anxiogene ale ISRS.

la culcare.5-150mg. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu succes a mirtazapinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive.7. cre¿terea transaminazelor. la culcare. ac¡ioneazå ca antidepresiv dual 5HT/NA. administratå seara la culcare. Leucopenia impune întreruperea tratamentului. ac¡ioneazå ca ISRS. Se impune efectuarea unui consult medical riguros. 4. .7. determinarea hemogramei. 4. se cre¿te apoi la interval de 5 zile. 4.6. La cei cu afectare hepaticå sau renalå se vor administra doze mai mici. frisoane.5 mg. când apar simptome ¿i semne ca: febrå. • la doze medii: 150-225 mg. Un efect secundar grav este agranulocitoza. Modul de administrare. trigliceride. amplificând transmisia serotoninergicå. Utilizarea clinicå a mirtazapinei Dozele de mirtazapinå recomandate sunt de 7. Blocarea recaptårii 5HT/NA/DA se realizeazå gradual. cu câte 7. ulcera¡ii ale mucoasei. Realizeazå o blocare potentå a recaptårii 5HT ¿i a recaptårii NA ¿i o slabå blocare a recaptårii DA. Ini¡ial se administreazå 7. Mirtazapina se va administra în dozå unicå. noradrenergicå ¿i dopaminergicå. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei Mirtazapina poten¡eazå efectul sedativ al alcoolului ¿i al benzodiazepinelor. degluti¡ie dureroaså (faringita).1.7. alte semne de infec¡ie. pânå la o dozå maximå de 30 mg. Poate determina hipotensiune ortostaticå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 193 Efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale) sunt de micå intensitate. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina 4. poate cauza cre¿terea nivelului seric de colesterol.5-30 mg/zi.5 mg.6. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei Venlafaxina are o triplå ac¡iune farmacologicå presinapticå. De asemenea.6. în func¡ie de dozå: • la doze mici: 37. seara. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. seara.

4. rezultând un metabolit activ: O desmetilvenlafaxina.194 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • la doze mari de 225mg. • Unii autori acceptå folosirea venlafaxinei în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. Este necesarå ajustarea dozelor. cu elemente psihotice. Metabolizarea se face la nivel hepatic. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 35%. 4. La copii ¿i adolescen¡i nu se administreazå. necesitând 2-3 doze/zi. opioizi.3. • Fobia socialå. iar metabolitul în 2-6 ore) ¿i concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3 zile.7. fiind unicul antidepresiv cu ac¡iune pe DA prezent pe pia¡å. Timpul de înjumåtå¡ire este de 3-13 ore (venlafaxina: 3-7 ore. alfa 1 adrenergici. 4. Indica¡iile venlafaxinei Venlafaxina se administreazå pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå: debutul ac¡iunii farmacologice este rapid. în doze de 150 mg/zi. Alimentele nu interferå în absorb¡ia venlafaxinei. • Tulburarea de anxietate generalizatå. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-6 ore (venlafaxina în 1-2 ore.7. • Durerea cronicå. metabolitul: 9-13 ore). Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei Nu se administreazå venlafaxinå în caz de hipersensibilitate la acest medicament ¿i în caz de istoric de hipertensiune arterialå. • Tulburarea depresivå severå. Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. iar la cei cu afectare renalå are un T½ prelungit cu 40-50% ¿i un clearance scåzut cu 24%. are o ac¡iune triplå: 5HT/ NA/DA.2. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. La cei cu afectare hepaticå are un T½ prelungit cu 3060% ¿i un clearance scåzut cu 30-50%. • Tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. • Tulburarea obsesiv compulsivå. instalându-se în primele 2 såptåmâni la doze de 200 mg. 4.7. mai rapid decât în cazul ISRS (2-4 såptåmâni). histaminici. Nu are activitate de IMAO. Nu are afinitate semnificativå pe receptorii muscarinici. .

vertij.5. anorexie. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. la intervale de o såptåmânå. uscåciunea mucoasei bucale. 4. doza se poate cre¿te treptat.75 x 2). în caz de afectare moderatå sau mai mult. divizate în trei prize. Dacå nu apare nici o îmbunåtå¡ire clinicå. tulburåri erectile. Grea¡a ¿i ame¡eala se reduc pe parcursul tratamentului.6. La persoanele cu afectare hepaticå se impune reducerea dozei ini¡iale la jumatåte. pânå la 150 mg/zi. tratamentul cu IMAO se poate ini¡ia la o såptåmânå de la întreruperea tratamentului cu venlafaxinå. prin administrarea dozei de 200 mg/zi încå din prima zi. constipa¡ie. Efectul antidepresiv rapid poate fi ob¡inut imediat. poate determina. impoten¡å. o datå cu alimentele. prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. nervozitate. Utilizarea clinicå a venlafaxinei Dozele de mirtazapinå recomandate la adolescen¡i sunt de 18. dupå câteva (2-3) såptåmâni se poate cre¿te doza cu maximum 75 mg/zi. somnolen¡å. Mirtazapina se va administra în 2-3 doze/zi. prin efect mediat noradrenergic. Modul de administrare. Se cre¿te apoi doza la 75 mg/zi.5 mg/zi (18. o datå cu alimentele. De asemenea. în 2 såptåmâni. În cazurile severe. cre¿terea tensiunii arteriale diastolice – efect dependent de dozå (la doze>300) – impunând reducerea dozelor sau chiar întreruperea tratamentului. 4.7. timp de de 4-7 zile. pentru a se minimaliza efectele adverse (grea¡a). astenie. anomalii ale ejaculårii ¿i ale orgasmului. la 225 mg/zi – 350-375 mg/zi. care trebuie întrerupte cu douå såptåmâni înainte de ini¡ierea tratamentului cu venelafaxinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 195 Este interziså administrarea concomitentå cu IMAO. Efectele secundare ale venlafaxinei Venlafaxina poate cauza grea¡å. cre¿terea alurii ventriculare. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu . vedere neclarå. în 2 prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå.75-150 mg/zi.7. în cazul pacien¡ilor interna¡i afla¡i sub supraveghere. în caz de cirozå. insomnie. Venlafaxina poate cauza cre¿terea nivelului colesterolului plasmatic. La persoanele cu afectare renalå se reduce doza ini¡ialå. Ini¡ial se administreazå 37. cu 25% la pacien¡ii cu afectare u¿oarå-moderatå ¿i cu 50% la cei cu dializå.

afectare a func¡iei hepatice sau renale. de asemenea.196 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI succes a venlafaxinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. astfel cå întreruperea bruscå poate duce la apari¡ia unui sindrom de abstinen¡å. dar nu are efect asupra metabolitului activ al acesteia. . Tratamentul se întrerupe gradat. Existå. • slab inhibitor al recaptårii NA ¿i • slab inhibitor al recaptårii 5HT. Se impun urmåtoarele måsuri: • internare în sec¡ia de terapie intensivå. La supradozare. • asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate. o interac¡iune poten¡ialå între venlafaxinå ¿i toate medicamentele metabolizate tot de citocromul P450.8. 4. care este responsabil de principala ac¡iune a medicamentului. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul 4. Nu existå antidot specific pentru venlafaxinå. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei Cimetidina inhibå metabolizarea hepaticå a venlafaxinei ¿i îi cre¿te concentra¡ia plasmaticå maximå. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului Mecanismul de ac¡iune al bupropionului este necunoscut.7. Întreruperea tratamentului Venlafaxina are T½ redus. prelungirea intervalului QT la 500 ms.7. a semnelor vitale. Se considerå actualmente cå acest medicament este: • slab inhibitor al recaptårii DA. venlafaxina determinå somnolen¡å. Aceastå combina¡ie trebuie evitatå la persoanele cu HTA preexistentå. 4. • dializa. vârstnici. pentru orice pacient care a primit tratament cu venlafaxinå mai mult de 7 zile. timp de 2-4 såptåmâni. • monitorizarea cardiacå. somnolen¡å ¿i insomnie. manifestat prin grea¡å. pentru a stimula vårsåtura ¿i se practicå lavajul. convulsii. tahicardie sinusalå minorå. cu scåderea treptatå a dozelor. • måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat.1.8. hemoperfuzia ¿i diureza for¡atå nu sunt eficiente (venlafaxina are un volum de distribu¡ie mare).

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

197

4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Este metabolizat la nivel hepatic, prin reducere ¿i hidroxilare, rezultând 4 metaboli¡i activi. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în douå ore. Timpul de înjumåtå¡ire este de 12 ore (8-40), necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 80%. Se eliminå în cea mai mare parte prin urinå (87%) ¿i în micå måsurå prin fecale (10%). La cei cu afectare hepaticå sau renalå clearance-ul este scåzut; se impune scåderea dozelor. 4.8.3. Indica¡iile bupropionului Bupropionul este recomandat pentru: • Unii autori îl recomandå ¿i în tulburarea depresivå majorå la copil ¿i adolescent, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000). • Tulburarea bipolarå I, tulburarea bipolarå II cu ciclicitate rapidå (existå risc mai mic de a produce viraj maniacal). • De¿i nu a fost aprobatå folosirea bupropionului pânå la 18 ani, unii autori îl recomandå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, ca medicament de linia a II-a, dupå simpatomimetice, chiar la copil (Kaplan ¿i Sadock, 2002). Totu¿i, nu se recomandå la vârste foarte mici, având în vedere efectele adverse grave care pot så aparå (Kaplan, 2000). Se recomandå la persoanele care prezintå Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu depresie sau Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu un pattern persistent de încålcare a normelor sociale ¿i a drepturilor celorlal¡i sau abuz de substan¡e (Kaplan ¿i Sadock, 2002). • Dezintoxicare în intoxica¡ia cu cocainå. Este preferat altor antidepresive deoarece nu produce hipotensiune ortostaticå, stimularea apetitului sau disfunc¡ii sexuale. 4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului Nu se administreazå bupropion pacien¡ilor prezentând o tulburare epileticå sau istoric de convulsii. De asemenea, nu se administreazå pacien¡ilor diagnostica¡i sau cu istoric de bulimie sau anorexie nervoaså, datoritå riscului mare de apari¡ie a crizelor de epilepsie la aceastå categorie de pacien¡i.

198

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Administrarea concomitentå de IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. Nu se administreazå bupropion dacå existå hipersensibilitate la aceastå substan¡å. 4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului Tratamentul cu bupropion poate produce convulsii (în 0,4% din cazuri), în func¡ie de dozå (la doze mai mari de 450 mg/zi) ¿i în prezen¡a unor factori predispozan¡i, ca: antecedente de convulsii, tumori ¿i boli cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, ECG cu modificåri, asocierea unor medicamente care scad pragul convulsivant, alcool. Acest efect va fi prevenit prin administrarea unei doze zilnice < 450 mg, administrarea sub forma a trei doze pe zi ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Bupropionul poate determina, de asemenea, nelini¿te, agita¡ie, anxietate, insomnie, cefalee, grea¡å, uscåciunea mucoasei bucale, constipa¡ie, tremor, sedare. Pot apårea ¿i efecte neuropsihiatrice, ca: agita¡ia, declan¿area/activarea de simptome psihotice (idei delirante, halucina¡ii, manie), la pacien¡i fårå/cu antecedente psihiatrice. Au fost descrise ¿i efecte gastro-intestinale, ca: grea¡å, vomå, anorexie, respectiv scådere (cel mai frecvent)/cre¿tere în greutate. Efectele neurologice care pot apårea sunt convulsii, cefalee, tulburåri de somn. Au fost descrise ¿i efecte dermatologice. Efectele psihomotorii determinate de bupropion sunt: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, impunând avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital. Clay et al, 1988, într-un studiu realizat la copii, au precizat cå bupropionul are efecte pozitive unice asupra performan¡elor cognitive între toate antidepresivele, spre deosebire de celelalte, care pot fi ori fårå efecte ori pot avea efecte negative. Cele mai frecvente efecte raportate au fost agita¡ia, uscåciunea mucoaselor, cefalee, grea¡a, vårsåturile, constipa¡ia, tremor. Au fost raportate rezultate fals pozitive la testele screening pentru determinarea amfetaminelor urinare. Tratamentul cu bupropion poate avea ca efect scåderea numårului leucocitelor sangvine, aceasta impunând sistarea tratamentului.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

199

De asemenea, pot apårea modificåri ECG: extrasistole, modificå ri ST-T. 4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului Dozele de bupropion recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt de 50-150 mg/zi pânå la 300 mg/zi, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000; Kaplan ¿i Sadock, 2002). Modul de administrare. Bupropionul se va administra în 2-3 doze pe zi. Ini¡ial se administreazå 0,5mg/kgc pe zi. Se cre¿te doza cu 25 mg sau 0,5 mg/kgc la intervale de 5-7 zile pânå la instalarea råspunsului terapeutic sau pânå la apari¡ia efectelor secundare. Tratamentul de între¡inere se face cu doze cuprinse între 1-5 mg/kgc/zi. La cei cu afectare hepaticå, se recomandå doze reduse. La copiii cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, studiile (Simeon et al, 1986; Clay et al, 1988; Casat et al, 1989) recomandå un interval al dozelor optime de bupropion de 100-150-200 mg/zi. Doza ini¡ialå de 50 mg/zi în prima såptåmânå este crescutå la 100 mg (50 mg de 2 ori pe zi) în a doua såptåmânå ¿i la 150 mg (50 mg de 3 ori pe zi) în a treia såptåmânå. Supradozarea determinå convulsii, halucina¡ii, pierderea con¿tien¡ei, tahicardie, febrå, rigiditate muscularå, rabdomiolizå, hipotensiune, stupor, comå etc. Intoxica¡ia gravå produce convulsii, bradicardie, insuficien¡å cardiacå, comå. Tratamentul implicå spitalizare obligatorie, practicându-se inducerea emezei, administrarea de cårbune activat, lavajul gastric. Se vor monitoriza ECG, valorile probelor de laborator. Diureza for¡atå, dializa ¿i hemoperfuzia pot fi utile uneori. Convulsiile vor fi tratate cu benzodiazepine. Se adaugå tratamentul simptomatic, suportiv. 4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase Administrarea concomitentå cu agen¡i dopaminergici antiparkinsonieni poate produce alterarea stårii de con¿tien¡å, simptome psihotice, dischinezie; se impune reducerea dozei. Asocierea cu Litiu determinå toxicitate SNC, convulsii. Combina¡ia cu fluoxetinå este, în general, bine toleratå; rar existå riscul de apari¡ie a unor simptome ca: panica, alterarea stårii de con¿tien¡å, convulsii.

200

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Substan¡ele care determinå induc¡ie enzimaticå hepaticå (de ex., carbamazepina) reduc concentra¡ia plasmaticå de bupropion; la rândul såu, bupropionul reduce concentra¡ia plasmaticå a acidului valproic.

4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina
4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei Reboxetina ac¡ioneazå la nivel presinaptic, inhibând selectiv mecanismele de recaptare NA. Are o ac¡iune unimodalå, de înaltå specificitate: realizeazå amplificarea unui singur semnal de neurotransmi¡åtor (NA). Determinå cre¿terea concentra¡iei plasmatice de NA ¿i amplificarea semnificativå a afinitå¡ii receptorilor NA. Are afinitate scåzutå pentru receptorii muscarinici ¿i colinergici ¿i nu interac¡ioneazå cu receptorii alfa 1, 2, beta adrenergici, serotoninici, dopaminici ¿i histaminici. Nu are efecte semnificative asupra recaptårii serotoninei ¿i dopaminei. 4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei Absorb¡ia reboxetinei este rapidå, dupå administrare oralå. Alimentele nu influen¡eazå rata absorb¡iei. Reboxetina este metabolizatå hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P 450 3A4. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 2 ore. Reboxetina atinge concentra¡ia de echilibru în 5 zile. Timpul de înjumåtå¡ire este de 13 ore, necesitând 2 doze pe zi. Legare de proteinele plasmatice este în propor¡ie de 76-97%. Eliminarea de face în principal prin urinå. 4.9.3. Indica¡iile reboxetinei Reboxetina este recomandatå în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Tulburåri depresive acute ¿i cronice; în depresia majorå este la fel de eficientå ca ADT ¿i mai eficientå ca ISRS; • Distimie; • Fobia socialå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

201

4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå Administrarea reboxetinei este contraindicatå în caz de hipersensibilitate la acest medicament, glaucom, adenom de prostatå, tratament concomitent cu medicamente hipotensoare, istoric de convulsii. Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå. 4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå Reboxetina determinå efecte anticolinergice, ca: dificultå¡i la urinat, constipa¡ie, uscåciunea mucoasei bucale, perspira¡ie crescutå, congestie nazalå. Poate cauza cefalee, vertij, insomnie. S-a raportat ¿i disfunc¡ie sexualå, la doze > 8 mg/zi. Rar, determinå tremor ¿i efecte adverse cardiovasculare, ca: tahicardie, hipotensiune ortostaticå (la dozele maxime), probabil prin efecte adrenergice. ªi mai rar, cauzeazå anxietate, grea¡å, disfunc¡ie sexualå. Un alt efect advers al reboxetinei poate fi ¿i sindromul de secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. Nu produce lentoare psihomotorie, ca alte antidepresive. 4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei Dozele de reboxetinå recomandate sunt de 2-4-6-8 mg/zi. Modul de administrare. Reboxetina se va administra douå doze pe zi. Se administreazå ini¡ial 2-4 mg/zi (2 mg în dozå unicå sau 2 mg de 2 ori pe zi), råspunsul clinic fiind a¿teptat dupå 2 såptåmâni de tratament. Se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni la 6 mg/zi. În caz de afectare renalå sau hepaticå, doza de start va fi de 2 mg x 2/zi; se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni, în func¡ie de toleran¡å. Nu se recomandå administrarea la copii ¿i adolescen¡i. În caz de supradozare, determinå hipotensiune ortostaticå, anxietate, uneori hipertensiune. Se impune supravegherea func¡iei cardiace ¿i a semnelor vitale. 4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei Reboxetina nu inhibå activitatea citocromilor hepatici P4501A2, 2C9, 2C19, 2E1: nu interferå cu activitatea altor medicamente. Inhibitorii CYP 3A4, de tipul ketoconazolului, îi cresc concentra¡ia plasmaticå cu 50%.

202

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Reboxetina nu poten¡eazå efectele asupra func¡iilor cognitive ale alcoolului. Asocierea ISR NA + ISRS poate fi utilå la pacien¡ii care nu råspund la medicamente administrate separat, deoarece efectele acestora nu se suprapun.

4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona
4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei Trazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. Astfel, acest medicament are urmåtoarele ac¡iuni: • antagonist potent, realizând blocada receptorilor 5HT2A,2C postsinaptici; prin downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2 are efecte antidepresive; • realizeazå activarea/stimularea selectivå a receptorilor 5HT1A, cu rol important în depresie, anxietate ¿i comportamentul violent; • agonist selectiv al receptorilor 5HT2C, aceasta explicând atât eficacitatea sa cât ¿i efectele adverse: migrenå, anxietate, scådere ponderalå; • inhibitor slab al recaptårii 5HT, determinând cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivelul sinapsei. Trazodona este, de asemenea, antagonist slab al receptorilor α1NA, ceea ce explica o parte dintre efectele adverse. 4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei Trazodona se absoarbe rapid ¿i complet dupå administrare oralå; alimentele întârzie ¿i scad absorb¡ia. Metabolizarea trazodonei se face la nivel hepatic, prin N dealchilare, rezultând 3-4 metaboli¡i (un metabolit activ: m-clorofenil-piperazina are efecte serotoninergice). Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Trazodona atinge concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. Timpul de înjumåtå¡ire al trazodonei este de 5-9 ore, necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 89-95%. Se eliminå în primul rând prin metabolizare hepaticå, iar excre¡ia metaboli¡ilor se face prin urinå (75%) ¿i fecale (30%). 4.10.3. Indica¡iile trazodonei • În tulburarea depresivå majorå, eficien¡a trazodonei este comparabilå cu cea a ADT.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

203

• Tulburarea de anxietate generalizatå; • Anxietatea asociatå cu tulburare depresivå sau simptome depresive; • Tulburarea de panicå cu sau fårå agorafobie; • Tulburarea obsesiv compulsivå; • Bulimia nervoaså; • Comportament autoagresiv cu sau fårå Întârziere mintalå (Fras, 1987; Ghaziuddin ¿i Alessi, 1992; Ziubietta ¿i Alessi, 1992 cita¡i de Green W.H., 1995); • În insomnie, ca hipnotic : 25-100 mg seara, nu are poten¡ial de adic¡ie (efecte favorabile asupra arhitecturii somnului: cre¿terea duratei totale de somn, scade numårul ¿i durata trezirilor din timpul nop¡ii, scade durata somnului REM, nu reduce stadiul 4 al somnului). 4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei • Hipersensibilitate la substan¡å; • Afec¡iuni cardiace, AVC, infarct miocardic, hipovolemie, tratament antihipertensiv; • Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de cel pu¡in 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. 4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei Trazodona poate determina ame¡ealå, grea¡å/vomå (uneori diaree), cefalee, uscåciunea mucoasei bucale, sedare, somnolen¡å, constipa¡ie, astenie, insomnie, senza¡ie de zåpåcealå, alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, sedare, ambliopie. De asemenea, acest medicament poate activa SNC, producând viraj maniacal. Uscåciunea mucoasei bucale se explicå prin blocajul adrenergic, trazodona neavând efecte anticolinergice. Efectele cardiovasculare, ca: hipotensiune ortostaticå, ame¡ealå, vertij, sincopå, aritmii, se explicå tot prin blocajul adrenergic. Trazodona poate avea efecte endocrine, determinând cre¿terea nivelurilor de prolactinå ¿i poate produce priapism (pe cåile noradrenergice). 4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei • Copii sub 6 ani: trazodona nu este recomandatå; • Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: dozele de trazodonå recomandate sunt de 6 mg/kgc/zi. (Uspdi, 1992 citat de Green W.H., 1995).

Astfel. iar cre¿terile dozelor trebuie så fie cu cantitå¡i mai mici ¿i la intervale mai mari. cu efecte clinice antidepresive. cu o dozå mai mare la culcare. în trei-patru prize. Când efectul terapeutic a fost atins. în func¡ie de råspuns. Efectuarea terapiei electroconvulsivante impune întreruperea tratamentului cu trazodonå. Trazodona se va administra în trei-patru doze pe zi. înainte de culcare. ca de exemplu un rebound al insomniei. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona 4. Interac¡ioneazå cu anestezicele.10. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei Nefazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. este necesarå reducerea dozelor. De asemenea. realizeazå o activare/stimulare selectivå a receptorilor 5HT1A. doza zilnicå trebuie så fie reduså la jumåtate. cu rol important în depresie. . deoarece pot apårea simptome de întrerupere. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei Trazodona cre¿te nivelurile plasmatice ale digoxinei ¿i fenitoinei. Ameliorarea simptomelor apare în 7-10 zile de la ini¡ierea tratamentului. În terapia de între¡inere.C postsinaptici. 4. Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. Apari¡ia ame¡elii necesitå administrarea unei doze mai mari seara la culcare sau ajustarea dozelor.11. La pacien¡ii cu afectare hepaticå. Întreruperea tratamentului se face treptat.204 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. anxietate ¿i comportamentul violent. pânå la 100-200-400 mg pe zi. pentru a reduce efectele adverse gastro-intestinale.1. este un antagonist al receptorilor 5HT2A. Se va cre¿te doza cu 50 mg la interval de 3-4 zile.11. de aceea se recomandå întreruperea tratamentului înainte de interven¡ia chirurgicalå.7. Ini¡ial se administreazå 25-50 mg/zi în dozå unicå seara sau în douå doze zilnice. dozele trebuie men¡inute la nivelul minim eficace. împreunå cu alimentele. 4. realizând o downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 205 Ac¡ioneazå ¿i ca agonist (activare/stimulare selectivå) al receptorilor 5HT2C.2. Este metabolizatå la nivel hepatic.11.11. dar ¿i efecte adverse ca: migrena. atinge o concentra¡ie plasmaticå dublå. • Afec¡iuni cardiace. rezultând 2 metaboli¡i activi: hidronefazodona ¿i triazoldiona. 4. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. • Durerea cronicå. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-3 ore. Se eliminå prin urinå (50-65%) ¿i prin fecale (20-40%). Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 99%. • Tulburarea disforicå premenstrualå. prin N dealchilare. alåptare. La cei cu afectare hepaticå gravå. • TSPT. Are efect redus ca inhibitor al recaptårii NA ¿i este antagonist slab al receptorilor α1adrenergici. pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå.3. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. necesitând 2-3 doze pe zi. anxietatea. aceasta explicând eficacitatea sa. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. . • Sindromul de fatigabilitate cronicå. • Panica asociatå cu tulburare depresivå sau cu simptome depresive. infarct miocardic. 4. determinå cre¿terea cantitå¡ii sinaptice de 5HT.4. hipovolemie. scåderea ponderalå. 4.11. Alimentele întârzie absorb¡ia. T1/2 este de 2-4 ore. care posedå proprietå¡i similare nefazodonei ¿i un metabolit activ – m-clorofenil-piperazina – care are efecte serotoninergice. • Tulburarea de panicå. tratament antihipertensiv. Contraindica¡iile nefazodonei • Hipersensibilitate la nefazodonå. AVC. • Sarcinå. Indica¡iile nefazodonei Nefazodona este recomandatå numai la adult. • Tulburarea de anxietate generalizatå. Ca inhibitor al recaptårii 5HT.

De asemenea. ambliopie. vertij. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei Nefazodona cre¿te nivelul sangvin al triazolamului cu afectare psihomotorie. se impune reducerea dozei. somnolen¡å. constipa¡ie. 4. pânå la 300-600 mg/zi. Doza zilnicå trebuie så fie 2/3 din doza obi¿nuitå a adultului. vomå ¿i cre¿terea inciden¡ei ¿i severitå¡ii efectelor adverse. sincopå. Cre¿terea dozelor se face treptat pentru a limita dezvoltarea efectelor adverse. se reduce doza. doza ini¡ialå va fi de 50 mg x 2 pe zi. aritmii. cefalee. Modul de administrare. Dozele se vor cre¿te cu cantitå¡i mai mici. în cazul apari¡iei hipotensiunii sau sedårii. nefazodona poate determina viraj maniacal.11. pânå la o dozå maximå de 400 mg/zi. De asemenea.206 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea concomitentå a IMAO trebuie evitatå. suportiv. Nefazodona se va administra în douå-trei doze pe zi. Un alt efect nedorit care poate apårea este priapismul. Nu se recomandå administrarea la copil ¿i adolescent.11. Efectele adverse psihomotorii pot fi: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii (se impune avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital). Nefazodona poate avea. tratamentul va fi simptomatic. 4. La persoanele cu afectare hepaticå. uscåciunea mucoasei bucale. insomnie. astenie.7. Utilizarea clinicå a nefazodonei Dozele de nefazodonå recomandate sunt de 100-300-600 mg/zi. Efectele secundare ale nefazodonei Nefazodona poate determina grea¡å. cre¿te nivelul sangvin al alprazolamului ¿i haloperidolului. Ini¡ial se administreazå 100-200 mg/zi (50-100 mg x 2/zi). Supradozarea În cazul supradozårii apar ame¡ealå. la intervale mai mari. determinând cre¿terea nivelului de prolactinå.11.6. efecte endocrine. cu 100-200 mg/zi la intervale de 1 såptåmânå. senza¡ie de zåpåcealå. este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. 4. . poate avea efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. Efectul antidepresiv poate apårea dupå 2-4 såptåmâni. Nu existå antidot specific. în douå prize. de asemenea.5.

întrucât consideråm necesar ca medicul pedopsihiatru så fie familiarizat cu efectele acestei categorii de substan¡e ¿i precau¡iile care se impun. tiramina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 207 Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. iar dopamina ¿i tiramina sunt metabolizate de cele douå izoenzime. serotonina ¿i adrenalina sunt metabolizate de MAO-A. al cårei rol este acela de a degrada monoaminele citoplasmatice: noradrenalina. pentru evitarea unor gre¿eli terapeutice. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) Utilizarea IMAO ¿i IMAO reversibili råmâne limitatå.2. Noradrenalina. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Monoamin-oxidaza este o enzimå intracelularå situatå pe membrana mitocondrialå externå a celulelor råspândite în întreg organismul. Aceastå substan¡å råmâne în circula¡ie. 4. • Inhibitor selectiv ¿i reversibil al MAO-B: Selegilina.12. sistemului nervos simpatic. deoarece interac¡ioneazå cu anestezicele. la copil ¿i adolescent nu se administreazå. IMAO ac¡ioneazå aupra MAO situate: la nivelul SNC. ficatului. Clorgylina. .12. Tratamentul cu aceste substan¡e impune un regim alimentar strict. Tranilcipromina.1. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei • Inhibitori ireversibili ai enzimelor MAO-A ¿i MAO-B: Fenelzin. cu excluderea alimentelor care con¡in tiraminå. nemaiputând fi metabolizatå la administrarea IMAO.12. pe care trebuie så o aibå în permanen¡å asupra lui. 4. Isocarboxazid. serotonina. Befloxaton. De¿i nu le folosim la copil ¿i adolescent. chiar ¿i în patologia adultului. • Inhibitori selectivi ¿i reversibili ai MAO-A: Moclobemid. adrenalina. MAO-A ¿i MAO-B. Toloxalona. vom prezenta pe scurt ¿i aceste medicamente. provocând accidente hipertensive grave. dopamina. tractului gastro-intestinal. 4. Se va oferi pacientului o listå cu alimentele pe care acesta trebuie så le evite. Se recomandå întreruperea înainte de interven¡iile chirurgicale.

12. tiraminei. dar nu ¿i dimensiunea absorb¡iei.3. Ating concentra¡ia plasmaticå maximå: fenelzina. iar activitatea MAO-A. octopaminei. prin intermediul MAO. Când metabolizarea tiraminei – provenitå din alimente – la nivel gastro-intestinal. pentru a permite restabilirea concentra¡iei adecvate de MAO. tiramina nemodificatå påtrunde în circula¡ie ¿i exercitå un puternic efect presor.5 ore pentru moclobemid. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Absorb¡ia este rapidå dupå administarea oralå. DA. 5HT.5 ore. Pentru moclobemid nu au . iar moclobemidul în 0.5-3. tranilcipromina. iar moclobemidul produce. într-o perioadå mai reduså. ficat. Se impune reducerea dozelor zilnice la 1/3-1/2 din dozele standard. tegumente ¿i intervine în metabolizarea NA. tranilcipromina. Efect terapeutic: fenelzina. ficat. fiind reversibilå. ixocarboxazid produc în 2 såptåmâni inactivarea ireversibilå a MAO. rezultând metaboli¡i farmacologic inactivi.208 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Izoenzima MAO-A se gåse¿te la nivelul SNC. este inactivatå de un IMAO ireversibil. alimentele reduc rata. sistemul nervos simpatic. triptaminei. Alimentele care con¡in tiraminå trebuie evitate timp de 2 såptåmâni de la ultima dozå de IMAO ireversibil. revine la normal la 16-48 ore de la administrarea ultimei doze. 4. Sunt metabolizate la nivel hepatic. tractul gastro-intestinal. Sunt eliminate la nivel renal. Inhibitorii selectivi ai MAO-A prezintå activitate inhibitorie nesemnificativå asupra MAO-B. ixocarboxazidul în 2 ore. T½ este 2-3 ore pentru fenelzinå. astfel cå doar alimentele care au concentra¡ii mari de tiraminå trebuie evitate timp de 3 zile de la administrarea ultimei doze de medicament. tranilciprominå ¿i ixocarboxazid ¿i 1. inactivarea reversibilå a MAO. ¿i scade clearance-ul. cu apari¡ia consecutivå a crizei hipertensive. T½. La cei cu afectare renalå se impune reducerea dozelor la administrarea de tranilciprominå. trombocite ¿i intervine în metabolizarea DA. La cei cu afectare hepaticå cresc concentra¡iile plasmatice maxime. tiraminei. triptaminei. benzilaminei ¿i metilhistaminei. MAO-B se gåse¿te în SNC.

grea¡å. salamuri. Nu este recomandatå alåptarea. ¿i evitarea substan¡elor simpatomimetice. parestezii. 4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei Este absolut necesarå evitarea alimentelor care con¡in tiraminå: brânzeturi fermentate. pe¿tele marinat. edeme. ISRS: trebuie så treacå 1 såptamânå de la întreruperea primului pânå la introducerea celuilalt. nu are efecte anticolinergice. efecte gastrointestinale mai reduse. afumat sau conservat. Nu se administreazå IMAO în afec¡iuni cardiovasculare (risc crescut de HTA). vinuri.12. Nu este recomandatå utilizarea în timpul sarcinii. discrazii sangvine.5. disfunc¡ii sexuale. datoritå riscului de a exista sclerozå cerebralå cu afectare vascularå (poten¡iale consecin¡e grave în cazul unei crize hipertensive). sos de soia. Nu se administreazå concomitent cu ADT. berea. Trec în laptele matern. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO pot cauza hipotensiune ortostaticå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 209 fost observate modificåri ale farmacocineticii. 4. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO sunt recomandate pentru tulburarea depresivå. ficatul etc. insomnie. nu interferå func¡ia sexualå. Sunt necesare precau¡ii speciale pentru fluoxetinå: 5 såptåmâni între întreruperea fluoxetinei ¿i ini¡ierea IMAO. båuturi tari. Sunt contraindicate în cazurile de hipersensibilitate la IMAO. dureri musculare. nu este recomandatå modificarea dozelor.12. Nu existå studii efectuate la copii ¿i adolescen¡i. Nu se administreazå în tireotoxicozå. . dar trebuie luate precau¡ii. feocromocitom: IMAO poate precipita o crizå hipertensivå.4. Moclobemidul poate produce vertij. 4. a aminelor ¿i precursorilor acestora. drojdia de bere. Se impun precau¡ii la persoanele peste 60 ani. mioclonus. Nu se administreazå în afec¡iunile cerebrovasculare ¿i nici în cazurile de cefalee recurentå. insomnie. cre¿tere ponderalå. De asemenea.6. fructele foarte coapte. se impun precau¡ii în caz de afectare hepaticå.12. crize de hipertensiune arterialå.

). pânå se ajunge la doza de între¡inere. Men¡ionåm încå o datå cå. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent SERTRALINA Studii clinice Voloshina et al au studiat în 2001 efectul sertralinei la 72 copii cu vârste cuprinse între 6-18 ani cu depresie. nu se administreazå mai târziu de ora 3 p. Când se asociazå TEC (terapie electro-convulsivantå). doza ini¡ialå fiind de 15 mg. 4. clinicianul preferând alegerea unui antidepresiv mai eficient (IMAO sunt antidepresive mai pu¡in eficiente ca ADT) ¿i care implicå mai pu¡ine riscuri la administrare.13. la copil ¿i adolescent. Dacå nu apare råspunsul în 2-3 såptåmâni. mai ales în condi¡iile în care existå o paletå largå de antidepresive mult mai sigure ¿i mai eficace.m. diminea¡a ¿i la prânz. nu a avut nici o influen¡å pe func¡iile cognitive ¿i nici un efect miorelaxant . Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei • Tranilcipromina se administreazå în doze de 20-60 mg/zi. se reduce la o singurå dozå diminea¡a. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit gradat sertralinå de la 12.210 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4.7. Se continuå cel pu¡in o såptåmânå. se administreazå câte 10 mg tranilciprominå de 2 ori pe zi. Dacå nu apare beneficiul clinic se întrerupe. Utilizarea acestor medicamente este. care va fi doza minimå care men¡ine råspunsul clinic. Doza ini¡ialå va fi de 10 mg x 2/zi (diminea¡a ¿i la prânz. Dacå apare råspunsul. IMAO nu au fost aprobate ¿i nici noi nu recomandåm folosirea acestora în pedopsihiatrie. diminea¡a ¿i la prânz.12. Dupå apari¡ia råspunsului clinic. Observa¡iile clinice au fost combinate cu examinarea pacien¡ilor folosind HAM-D. apoi se reduce la 10 mg pe zi ca dozå de între¡inere. se reduce doza gradat. • Fenelzinul se administreazå în doze de 30-60-90 mg/zi. dupå cum am aråtat. Când se combinå cu trifluoperazinå.5 la 100 mg/zi. se cre¿te doza la 30 mg/zi (20 mg diminea¡a ¿i 10 mg la prânz). ståri anxioase sau OCD. HAM-A ¿i CGI. limitatå. Sertralina a fost eficientå ¿i sigurå. combina¡ia: 10 mg tranilciprominå + 1-2 mg trifluoperazinå se administreazå de 2 ori pe zi.

Un råspuns clinic semnificativ a apårut în såptåmâna a 6-a. Autorii considerå cå sertralina în dozå de 50 mg este sigurå ¿i eficientå în tratamentul anxietå¡ii generalizate la copii ¿i adolescen¡i. Principalele scale pentru evaluarea råspunsului au fost CY-BOCS. de 10-17 ani. iar 29% responderi par¡iali. 36% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi conform CGI. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. Activitatea acestui medicament este caracterizatå prin manifeståri rapide ale efectelor timoanaleptic ¿i anxiolitic. Rezultatele unui studiu multicentric randomizat controlat placebo au fost publicate în 1998 de cåtre March et al. Pacien¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 8 såptåmâni. În concluzie. Pacien¡ii trata¡i cu sertralinå au aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât pacien¡ii pe placebo. NIMH-CS. Sertralina a fost în general bine toleratå. dozele au fost de pânå la 100 mg/zi. rezultatele fiind evaluate cu Anxiety Disorder Interview Schedule for Children. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. Diferen¡ele semnificative dintre sertralinå ¿i placebo au apårut în såptåmâna 3 ¿i au . CGI-I ¿i CGI-S. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. CGI. cu vârste cuprinse între 6-12 ani ¿i respectiv 13-17 ani. Rynn et al au condus în 2001 un studiu controlat placebo al sertralinei la 22 copii ¿i adolescen¡i de 5-17 ani cu anxietate generalizatå. Lotul a fost alcåtuit din 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. Pacien¡ii au primit random sertralinå maxim 50 mg sau placebo timp de 9 såptåmâni. Pentru depresia mai severå ¿i OCD. Începând cu såptåmâna a 4-a. Social Phobia and Anxiety Inventory for Children. 14 adolescen¡i cu anxietate socialå. scorurile HAM-A ¿i CGI au aråtat diferen¡e semnificative între placebo ¿i sertralinå în favoarea sertralinei. 50 mg/zi reprezintå o dozå semnificativå pentru depresia medie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 211 sau sedativ. privind eficacitatea sertralinei la aceastå grupå de vârstå. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Compton et al în 2001. S-au folosit în principal HAM-A ¿i CGI. pentru mai mult de 2 luni. Måsuråtorile autoaplicate au reflectat aceste diferen¡e la sfâr¿itul tratamentului. se considerå cå sertralina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative ale simptomatologiei anxietå¡ii sociale la copil.

72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu .5-2. gre¡ei. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. ºinând cont de scorul CGI-I. gurå uscatå ¿i „o senza¡ie amuzantå în piept“. între care o fatå cu OCD asociatå (Lombroso. fluoxetinå (3) sau ambele (3). 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani cu OCD au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook et al în 2001. Efectele secundare au fost ame¡ealå. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate. Scorul mediu CY-BOCS la începutul studiului a fost 25. tulburåri gastrice. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. La sfâr¿itul studiului. Autorul considerå în final cå sertralina în combina¡ie cu terapia comportamentalå este promi¡åtoare în tratamentul adolescen¡ilor cu OCD rezistentå la tratament. atât pentru lotul total cât ¿i pe subloturile de copii ¿i adolescen¡i.212 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI persistat pe toatå durata studiului. Concluziile studiului sugereazå cå sertralina pare så fie sigurå ¿i eficientå pe termen scurt la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD.4. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå.5 mg/zi treptat. Inciden¡a insomniei. trata¡i anterior cu o combina¡ie de terapie comportamentalå ¿i clomipraminå (5). psihoterapia concomitentå fiind permiså. NIMH-CS. CGI-I ¿i CGI-S. To¡i adolescen¡ii au primit sertralinå 25-200 mg/zi gradat în 21 de zile. 1995). 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. iar dupå 42 de zile de terapie a scåzut la 14. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au ob¡inut pentru toate cele patru scale. 42% din simptomatologia pacien¡ilor pe sertralinå ¿i 26% din a celor pe placebo a fost foarte mult sau mult îmbunåtå¡itå. Principala scalå de evaluare a fost CY-BOCS. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå.4. Johnston prezintå în 1993 cazurile a 5 adolescen¡i de 13-17 ani cu OCD rezistentå la tratament. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS.

care a apårut la 4 pacien¡i. valorilor de laborator sau electrocardiografiilor. nervozitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 213 peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). Sertralina 50-200 mg a fost eficientå ¿i în general bine toleratå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD timp de 52 de såptåmâni. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. somnolen¡å. durere abdominalå. diaree. Acela¿i autor prezintå rezultatele aceluia¿i studiu din perspectiva siguran¡ei ¿i eficacitå¡ii sertralinei pe termen lung (Wagner et al. La continuarea tratamentului. 66% dintre pacien¡ii cu OCD severå la start (CY-BOCS mai mare sau egal cu 26) au avut remisiune. CGI-I ¿i CGI-S. diferen¡a nu a fost semnificativå. 2002a). Cei 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD care au participat la studiul de 12 såptåmâni placebo-sertralinå prezentat de Cook et al au fost înrola¡i într-un studiu pe termen lung prezentat de Wagner et al în 2002 (Wagner. 2002b). Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. psihoterapia concomitentå fiind permiså. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. Îmbunåtå¡iri semnificative au fost raportate pe toate scalele ce au evaluat simptomatologia clinicå. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. completå sau par¡ialå. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. dispepsie ¿i vårsåturi. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. îmbunåtå¡irile s-au men¡inut. grea¡å. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. NIMH-CS. iar 25% o remisiune par¡ialå (CY-BOCS între 8 ¿i 15). teste de laborator sau EKG. De¿i copiii au manifestat o probabilitate mai mare de a ob¡ine o remisiune decât adolescen¡ii. Îmbunåtå¡irea în func¡ionarea pacien¡ilor cu disfunc¡ii moderate spre severe a fost realizatå de 69% dintre pacien¡i. hiperkinezie. . Sertralina a fost eficientå în tratamentul OCD la copii ¿i adolescen¡i. La sfâr¿itul studiului. cu råspuns acut ce a dus la remisie ¿i un status func¡ional îmbunåtå¡it la o mare parte dintre pacien¡i. insomnie. Sertralina a fost bine toleratå. 47% dintre pacien¡i au ob¡inut o remisiune completå (CY-BOCS = 8).

psihoterapia concomitentå fiind permiså. Ambele grupuri au aråtat îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor. Nixon et al au studiat efectul sertralinei la 21 adolescen¡i de 12-18 ani cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8) (Nixon et al. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. Grupul cu depresie a avut råspunsul maxim clinic pe HAM-D ¿i CGI în såptåmânile 12 ¿i 20. timp de 52 de såptåmâni. Nixon et al au descris în 2001 rezultatele unui studiu realizat la 21 adolescen¡i cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8). cu OCD. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final. Ratele de råspuns au fost men¡inute în såptåmâna 24 de to¡i cei 6 pacien¡i cu depresie care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. Sertralina a fost bine toleratå. în doze de 50200 mg/zi. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. Timp de 6 luni pacien¡ii au primit sertralinå. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. În general. cu depresie. În general. HAM-A ¿i CGI-S. evaluarea rezultatelor fiind realizatå cu HAM-D. Grupul cu tulburare distimicå a ob¡inut maximum de råspuns pe scalele HAM-D ¿i CGI în såptåmâna 6. 2001). Efecte secundare 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani. care .214 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. respectiv 13-18 ani. în vârstå de 12-18 ani. Ratele de råspuns la sfâr¿itul studiului n-au mai fost a¿a ridicate la 2 din cei trei pacien¡i care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. Sertralina poate fi eficientå în tratamentul acut ¿i de între¡inere al depresiei majore la adolescen¡i. au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebosertralinå efectuat de Cook et al în 2001. Pacien¡ii distimici au råspuns bine în special în faza acutå a tratamentului. pacien¡ii au primit sertralinå. valorilor de laborator sau electrocardiogramelor. Timp de 6 luni. Ghaziuddin et al au raportat în 2001 cazul unei adolescent de 15 ani. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå.

iar hipotensiunea ca TA sub 78/46 mmHG la copii ¿i 90/50 pentru adolescen¡i. Autorii considerå cå mioclonusul ar putea så fie un efect secundar la sertralinå la unii adolescen¡i. Valorile anormale au fost cele ce nu s-au încadrat între percentilele 5 ¿i 95 conform scalelor standardizate pentru grupele de vârstå. în timp ce la 2 adolescen¡i pe placebo s-a måsurat hipotensiune. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. Înregistråri EKG au fost efectuate înainte ¿i la sfâr¿itul såptåmânilor 1. gre¡ei. Factori de risc ar putea så fie durata de mai mul¡i ani a tratamentului. Dupå 6 ani de tratament a dezvoltat mioclonus. Îmbunåtå¡irea tulburårii de mi¿care s-a produs la tratament cu acid valproic. ¿i respectiv 13-17 ani. Cei 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD inclu¿i în studiul raportat de March (March et al. Nu au existat anomalii EEG de novo de tipul aritmii sinusale. vârsta micå ¿i un sistem nervos central compromis prin afec¡iuni asociate. iar PR peste 200 msec a fost considerat BAV. Hipertensiune tranzitorie ¿i asimptomaticå s-a måsurat la 2 copii cu placebo ¿i la 1 cu sertralinå. privind efectele sertralinei la 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. 4 ¿i 12. måsurându-se AV ¿i durata intervalelor PR. Hipertensiunea a fost definitå ca fiind TA peste 118/78 mmHg pentru copii ¿i 136/86 mmHg pentru adolescen¡i. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. Autorii .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 215 timp de 6 ani a urmat tratament neîntrerupt cu sertralinå. anomalii nodale sau anomalii de conducere intraventriculare. controlat placebo. March et al au publicat în 1998 rezultatele unui studiu randomizat. Nu au existat hipo. Inciden¡a insomniei. care nu a cedat la oprirea sertralinei ¿i continuarea doar cu metilfenidat. QRS ¿i QTc. Nici un pacient nu a prezentat simptome clinice ¿i nu a abandonat studiul datoritå modificårii semnelor vitale. în vârstå de 6-12 ani. primind ¿i metilfenidat. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. RC peste 120 bpm a fost consideratå tahicardie. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind TA de repaus sau ortostaticå.sau hipertensiuni de novo atribuite sertralinei. 1998) au fost analiza¡i pentru a vedea efectele adverse cardiovasculare la sertralinå de cåtre Wilens et al în 1999. Semnele vitale (TA ¿i RC) au fost måsurate înainte ¿i periodic pe parcursul studiului. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii.

Timpul de înjumåtå¡ire a sertralinei 50 mg devine semnificativ mai scurt de la doza ini¡ialå la echilibru. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. Recaptarea serotoninei plachetare a fost inhibatå cu 61 ± 15% dupå aproximativ 2 såptåmâni de sertralinå 50 mg. în doze de 50-200 mg/zi. 2002b). Timpul de înjumåtå¡ire la 50 mg a fost semnificativ mai scurt decât timpul de înjumåtå¡ire a unei singure doze sau timpul de înjumåtå¡ire la 100-150 mg (15. nervozitate. teste de laborator sau EKG. insomnie. somnolen¡å. durere abdominalå. timp de 52 de såptåmâni.4 ore sau de 20.3 ± 3. Semnele vitale ¿i înregistrårile EKG nu par så fie necesare în tratamentul de rutinå la tineri fårå alte probleme medicale ce folosesc doze terapeutice de sertralinå.4 ± 3.4 ore). 10 adolescen¡i au primit o singurå dozå de sertralinå 50 mg pentru determinarea parametrilor farmacocinetici. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. care au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook (Cook et al. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. folosind un lot de 28 adolescen¡i.216 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI afirmå cå monoterapia cu sertralinå are un profil cardiovascular benign la copii ¿i adolescen¡i. diaree. 12 adolescen¡i au luat sertralinå 50 mg/zi timp de 2 såptåmâni. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final (Wagner. dispepsie ¿i vårsåturi. Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani.5 ore fa¡å de 26. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. 2001). grea¡å. hiperkinezie.7 ± 3. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. Farmacocineticå Axelson et al au prezentat în 2002 farmacocinetica ¿i dinamica sertralinei la adolescen¡i. Wagner et al au måsurat siguran¡a sertralinei administrate pe termen lung la 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD. ¿i mul¡i . care a apårut la 4 pacien¡i. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. iar 6 au primit 100-150 mg/zi. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni.

¿i îmbunåtå¡irea scorurilor medii CGI. Nici paroxetina nici imipramina nu au diferit semnificativ de placebo la nivelul scalelor måsurate de pacien¡i sau de pårin¡i. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. au fost înrola¡i într-un studiu dublu-orb. Paroxetina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative comparativ cu placebo la nivelul scalelor folosite. S-au folosit ¿i itemii de depresie din scalele HAMD ¿i K-SADS-L. Efecte secundare Keller et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu dublu-orb paroxetinå-imipraminå-placebo efectuat la 275 adolescen¡i cu depresie majorå. în special efecte cardiovasculare. . Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit paroxetinå (20-40 mg). pe când råspunsul la imipraminå nu a diferit semnificativ de placebo în nici o scalå. în special efecte cardiovasculare. prezentat în 2001 de cåtre Keller et al. S-au folosit ca date principale scåderea scorului HAM-D sub 8% sau scåderea liniei bazale a HAM-D cu peste 50%. imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. subscala de depresie de nouå itemi a KSADS-L.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 217 adolescen¡i pot beneficia de administrarea de douå ori pe zi. dar mult crescute la imipraminå. Timpul de înjumåtå¡ire la echilibru cre¿te o datå cu cre¿terea dozei. Autorii considerå cå Paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. precum ¿i modificårile liniei bazale a HAM-D. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. dar mult crescute la imipraminå. îmbunåtå¡irea cu 1 sau 2 a CGI. cu vârstele cuprinse între 12 ¿i 18 ani. în vârstå de 12-18 ani. Pacien¡ii au primit tratament de 8 såptåmâni cu paroxetinå (20-40 mg) sau imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. Inhibi¡ia modestå de recaptare a serotoninei plachetare la 50 mg indicå cå cei mai mul¡i adolescen¡i au nevoie de doze mai mari pentru a ob¡ine un råspuns terapeutic. PAROXETINA Studii clinice 275 adolescen¡i cu depresie majorå. Autorii considerå cå paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå.

Fluvoxamina a fost complet eficientå la 5 pacien¡i. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. Fluvoxamina nu a avut efecte adverse serioase. Efectele secundare rare (cefalee. Pacien¡ii au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. La 4 dintre cei 12 (33%) s-a constatat o scådere a frecven¡ei enurezisului. 12 dintre cei 18 pacien¡i au primit seara la culcare imipraminå 1 mg/kgc timp de douå luni. Fluvoxamina 25 mg s-a administrat la o lunå dupå oprirea altei medica¡ii. NIMH-OC. ca ¿i la celelalte scale. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. Scorurile CY-BOCS au fost semnificativ îmbunåtå¡ite fa¡å de placebo încå din såptåmâna 1. au fost cuprin¿i într-un studiu randomizat. Subiec¡ii care nu au råspuns dupå 6 såptåmâni au putut intra într-o fazå deschiså a studiului. iar dupå douå luni copiii råma¿i incontinen¡i (8 din 18) au primit 50 mg.1 ± 1. 27 cu placebo) au întrerupt precoce studiul. La 9 pacien¡i a scåzut frecven¡a enurezisului dupå 4-13 luni de tratament. . 46 pacien¡i (19 cu fluvoxaminå. de 8-17 ani. publicat în 2001 de Riddle et al. 8 dintre copii având o scådere a frecven¡ei enurezisului (73%). La 11 dintre cei 18 pacien¡i s-a administrat desmopresinå 10-20 µg intranazal seara la culcare timp de 3 luni. controlat. Mecanismul prin care ISRS ac¡ioneazå pentru reducerea enurezisului råmâne så fie elucidat. fa¡å de 26% cu placebo. S-au folosit CY-BOCS. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. CGI. primind fluvoxaminå. Eficacitatea fluvoxaminei este similarå celei a desmopresinei. fårå boli psihice. Vârsta copiilor a fost de 7-13 ani (medie 9. ¿i nu s-a constatat revenirea enurezisului dupå oprirea fluvoxaminei. Fluvoxamina are un efect rapid ¿i este bine toleratå ¿i eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD.218 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI FLUVOXAMINA Studii clinice Kano et al au studiat în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. 42% dintre pacien¡ii pe fluvoxaminå au fost responderi (scåderea scorului CY-BOCS cu 25%). antrenament pentru reten¡ie vezicalå.7 ani). multicentric. terapie condi¡ionalå. Neziroglu et al prezintå în 2000 efectul fluvoxaminei în cazul a 10 copii ¿i adolescen¡i cu OCD care nu au råspuns la terapie comportamentalå.

participan¡i la un studiu anterior de 8 såptåmâni cu fluvoxaminå. fårå boli psihice. apoi au continuat doar cu fluvoxaminå pânå la 1 an. 2002). Walkup et al au inclus 97 de copii de 6-17 ani. Vârsta . 14 copii care nu au råspuns la fluvoxaminå au trecut pe fluoxetinå. terapie condi¡ionalå. 5 au continuat doar cu fluvoxaminå timp de 1 an. iar studiul a durat 6 luni. mai mult cei cu terapie combinatå. Cei ce au primit ¿i terapie comportamentalå au råspuns semnificativ mai bine decât cei ce au primit doar medica¡ie. La 2 ani. iar cei 48 de copii care nu au råspuns la placebo au trecut pe fluvoxaminå. Studii viitoare ar trebui så determine efectul specific al fiecårui tip de tratament.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 219 Copiii au fost randomiza¡i în douå grupuri: doar fluvoxaminå sau fluvoxaminå plus terapie comportamentalå. S-au aplicat CY-BOCS. anxietate de separare sau anxietate generalizatå. într-un nou studiu al fluvoxaminei pe termen lung (Walkup. cå cei care nu råspund la fluvoxaminå ar putea avea rezultate mai bune la fluoxetinå. CGI-S. Se sugereazå înså cå un råspuns ini¡ial la fluvoxaminå ar trebui så indice continuarea aceluia¿i tratament. diagnostica¡i cu anxietate socialå. aceste date nu pot fi decât preliminarii. Deoarece studiul nu a fost controlat. Råspunsul a fost definit în func¡ie de criteriile CGI. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. Adåugarea terapiei comportamentale la fluvoxaminå pare så creascå eficien¡a tratamentului. NIMH-OC. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. To¡i cei 10 pacien¡i au primit fluvoxaminå timp de 10 såptåmâni. ca ¿i 56% dintre cei ce au trecut de pe placebo pe fluvoxaminå. 71% din cei ce au trecut pe fluoxetinå ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile. Efecte secundare Kano et al prezintå în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. 35 de copii care au råspuns la fluvoxaminå au råmas pe fluvoxaminå. ¿i cå unii placebo nonresponderi ar putea reac¡iona la fluvoxaminå. CGI-I. conform CY-BOCS. 5 au fost angaja¡i în terapie comportamentalå pentru 20 de sesiuni ¿i tratament cu fluvoxaminå. 8 din cei 10 pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile CY-BOCS dupå primele 10 såptåmâni. to¡i pacien¡ii au continuat îmbunåtå¡irile. Simptomatologia anxioaså a råmas scåzutå la 94% dintre cei ce au continuat så ia fluvoxaminå.

de 8-17 ani. 3 din cei 6 pacien¡i care au trecut de pe fluoxetinå pe placebo au suferit o reapari¡ie a simptomatologiei. Simptomele OCD au fost cuantificate folosind scala CY-BOCS. în cadrul unui studiu publicat în 2001 de Riddle et al. oboseala ¿i grea¡a. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. A urmat o perioadå de 12 såptåmâni de inversare a terapiei. Copiii au primit timp de 13 såptåmâni fie fluoxetinå. Geller et al au realizat în 2001 un studiu controlat placebo la 103 copii de 7-17 ani cu OCD. cu vârsta medie 11. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. Cazul unei adolescente de 14 ani cu tricotilomanie ¿i tricotilofagie a fost raportat de Sharma et al în 2000.1 ± 1. Rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå ¿i placebo. Autorii considerå cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt a OCD la copii ¿i adolescen¡i. dar au fost inclu¿i în analiza finalå. Deoarece doar 6 pacien¡i care au participat la perioada de studiu de terapie inversatå au fost trata¡i cu fluoxetinå. Efectele secundare rare (cefalee. publicat de Riddle et al în 1992. A existat o scådere semnificativå la pacien¡ii trata¡i cu fluoxetinå la scorurile CY-BOCS ¿i CGI-OCD. Fluoxetina s-a asociat cu îmbunåtå¡irea semnificativå a scorurilor CY-BOCS fa¡å de placebo.7 ani). Eficacitatea fluoxetinei a fost evaluatå la fiecare patru såptåmâni folosind CY-BOCS ¿i CGI-OCD. Fluoxetina în dozå de 20-60 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul OCD în popula¡ia pediatricå. au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. dozele de fluoxetinå au crescut lent la 20-60 mg/zi. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. . FLUOXETINA Studii clinice 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD.220 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI copiilor a fost între 7-13 ani (medie 9. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. au participat la un studiu randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi pentru o perioadå de 8 såptåmâni. nu a avut loc o analizå statisticå.8 ani. Un pacient a fost exclus datoritå necomplian¡ei ¿i doi pacien¡i au renun¡at pe parcurs. fie placebo (raport 2:1). Totu¿i.

Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. Pacien¡ii au avut o scådere importantå a simptomatologiei OCD pe ambele scale folosite. 22 placebo. Liebowitz et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu al fluoxetinei controlat placebo la 43 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. a . efectele adverse fiind în general medii. Pacien¡ii au fost monitoriza¡i încå 24 de luni dupå oprirea tratamentului. mai prezenta spålarea obsesivå a mâinilor. care a ameliorat semnificativ simptomatologia. la responderi s-a men¡inut apoi o fazå de platou pentru 8 såptåmâni.3 ani. Autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. 4 ¿i 5 de la mâna dreaptå de la vârsta de 18 luni. precum ¿i o anemie hipocromå. pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. Pacien¡ii trata¡i cu Fluoxetinå au avut scoruri CY-BOCS semnificativ mai scåzute ¿i scalå CGI-I mult îmbunåtå¡itå fa¡å de pacien¡ii placebo la 16 såptåmâni. dar au råspuns bine la fluoxetinå. 21 de copii au primit paroxetinå. Din punct de vedere psihiatric. Pacientului i s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi per os pentru cinci luni. Fluoxetina este eficientå ¿i sigurå pentru tratamentul pe termen scurt ¿i lung a OCD la copii ¿i adolescen¡i. 43. diagnosticat cu distimie ¿i tulburarea de control a impulsurilor fårå alte specifica¡ii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 221 Investiga¡iile au aråtat ¿i un tricobezoar ce umplea complet stomacul. Fluoxetina a fost bine toleratå. cu vârse de 6-18 ani. dar nu ¿i la 8. dupå care a fost pierdut din urmårire. 23 de copii ¿i adolescen¡i cu OCD. în primele 8 såptåmâni dozele au crescut progresiv la 60-80 m/zi. Autorii subliniazå importan¡a abordårii multidisciplinare a tricotilomaniei. au participat la un studiu realizat în 2001 de Semerci et al Timp de 20 de såptåmâni. Velazques et al au publicat în 2000 cazul unui båiat de 11 ani care î¿i mesteca degetele 3. scobitul în nas ¿i scuturarea corpului. dar efectul s-a instalat în mai mult de 8 såptåmâni. iar pentru componenta psihiatricå a primit fluoxetinå. cu vârsta medie de 12 ± 2. Severitatea simptomatologiei OCD a fost måsuratå cu scala Maudsley pentru OCD ¿i cu CGI. troznirea articula¡iilor. cu sau fårå sindrom Tourette. S-au folosit scalele CY-BOCS ¿i CGI-I.5% dintre pacien¡i au avut recåderi ale bolii dupå oprirea tratamentului. Tricobezoarul a fost îndepårtat chirurgical.

mestecatul degetelor a revenit. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. cu vârstele cuprinse între 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. timp în care nu a urmat tratamentul. Pacien¡ilor li s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. În prezent ia medica¡ie ocazional. de 7-17 ani. cu råspuns bun la ISRS. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. dar simptomatologia este mult scåzutå când pacietul ia medica¡ia. Sunt necesare noi investiga¡ii pentru optimizarea tratamentului în scopul ob¡inerii unei remisii complete a anxietå¡ii ¿i determinårii lungimii tratamentului necesar preven¡iei recåderilor. 122 copii ¿i 97 adolescen¡i cu depresie majorå. Cornelius et al au studiat efectul fluoxetinei asupra a 13 adolescen¡i cu depresie majorå ¿i abuz de alcool (Cornelius. Fluoxetina a fost eficientå în reducerea simptomatologiei anxioase ¿i îmbunåtå¡irea func¡ionalitå¡ii. Autorii considerå cå fluoxetina este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al anxietå¡ii la copii. Fluoxetina a fost bine toleratå. au participat la un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. Pacien¡ilor li s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi timp de 12 såptåmâni. dar numai în fobia socialå s-a îmbunåtå¡it råspunsul func¡ional ¿i clinic. Pacien¡ii cu fobie socialå ¿i anxietate generalizatå au råspuns mai bine la fluoxetinå decât placebo. cu disfunc¡ionalitate importantå. 2001). Acum î¿i mestecå degetele ocazional.222 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI revenit în aten¡ie dupå 4 ani. în perioada când nu a luat medica¡ie. cu intensitate diminuatå. Dupå douå luni de tratament cu fluoxetinå a încetat så-¿i mestece degetele ¿i a devenit evident eutimic. dar un grup important de pacien¡i a råmas simptomatic. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i a unor cefalei medii ¿i tranzitorii. Autorii considerå cå mestecatul degetelor apar¡ine spectrului OCD. . Fluoxetina a fost bine toleratå. pe parcursul studiului observându-se o ameliorare a ambelor tulburåri. Autorii considerå cå fluoxetina este o terapie promi¡åtoare pentru ameliorarea simptomelor depresive ¿i a abuzului de alcool la adolescen¡ii cu depresie majorå ¿i abuz de alcool. au participat la un studiu controlat placebo publicat în 2002 de Emslie et al. Råspunsul slab la tratament a fost indicat de severitatea anxietå¡ii la internare ¿i istoricul familial pozitiv.

Råspunsul la fluoxetinå. S-a administrat fluoxetinå 1. 52% un råspuns bun ¿i 31% corect sau slab. În concluzie. Tulburarea bipolarå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 223 S-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i hiperlexia copilului par så defineascå un subgrup autistic omogen. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. autorii sus¡in cå fluoxetina 20 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. cu vârste între 3-13 ani. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i tulburårile din spectrul autist se grupeazå puternic în familii. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i cu hiperlexia copilului. Studiul a fost efectuat la 129 copii cu tulburåri din spectrul autist. Vârsta de tratament nu s-a corelat cu råspunsul. limbajul de dinainte de tratament ¿i hiperlexie. Copiii au experimentat o ameliorare marcatå sau moderatå (scor final CGI între 3 ¿i 5). Alcami Pertejo et al au condus în 2000 un studiu deschis la 12 pacien¡i cu PDD. istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå (în special bipolarå). folosind pentru evaluare clinicå CGI-S. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. alte efecte adverse fiind tulburå- .2-5 ml/zi (4. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii.5 mg/kgc timp de 5-76 luni (în medie 32-36 luni). cu vârste cuprinse între 2 ¿i 8 ani. Råspunsul la fluoxetinå s-a corelat robust cu istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. Istoricul familiei a fost ob¡inut prin interviuri repetate.15-0. 17% dintre copii au avut un råspuns excelent. Subgrupurile au fost ob¡inute ¡inânt cont de istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. Pacien¡ii au fost trata¡i cu fluoxetinå 0. S-au îmbunåtå¡it abilitå¡ile de comunicare ¿i aten¡ie. Au scåzut ritualurile.8-20 mg/zi) timp de 1 an. stereotipiile ¿i comportamentele repetitive. 11 copii au terminat studiul. putând avea determinan¡i genetici comuni. DeLong et al au publicat în 2002 un studiu referitor la efectul fluoxetinei la copiii cu tulburåri din spectrul autist. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite. 5 copii au dezvoltat boalå bipolarå pe parcursul studiului. Fluoxetina a fost semnificativ mai eficientå decât placebo ¿i la 1 såptåmânå ¿i la sfâr¿itul perioadei. S-a folosit CDRSR pentru cuantificarea simtomelor depresiei.

Autorul considerå cå fluoxetina a fost folositå cu succes în tratarea mutismului selectiv la un copil. Fluoxetina a fost bine toleratå. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. în vârstå de 6-18 ani. la 103 copii OCD. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. în cadrul cåruia s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. pentru care a primit fluoxetinå. cu disfunc¡ionalitate importantå.8 . Un studiu efectuat de Geller et al în 2001. La 2 såptåmâni de la începutul tratamentului. Fluoxetina 5 ml/zi (20 mg/zi) poate ajuta la îmbunåtå¡irea unor simptome în PDD.224 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI rile de somn ¿i pierderea apetitului. iar autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. Pe parcursul studiului. 97 adolescen¡i cu depresie majorå în vârstå de 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. în vârstå de 7-17 ani. fluoxetina fiind eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. cårora li s-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. Efecte secundare Liebowitz et al au publicat în 2002 un studiu controlat placebo privind efectul fluoxetinei la 43 copii ¿i adolescen¡i OCD. iar la 6 såptåmâni tåifåsuia cu colegii. fluoxetina fiind bine toleratå în popula¡ia pediatricå. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. cu vârsta medie de 11. a eviden¡iat cå rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå 20-60 mg/zi ¿i placebo. în vârstå de 7-17 ani. Emslie et al descriu un studiu realizat în 2002 la 122 copii. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i cefalei medii ¿i tranzitorii. Riddle et al au efectuat în 1992 un studiu privind eficacitatea fluoxetinei comparativ cu placebo la 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. Jelley prezintå în 2000 cazul unei fete de 6 ani diagnosticate cu mutism selectiv. copilul a început så vorbeascå la ¿coalå.

La oprirea benztropinei. limbajul.2 luni. În timpul tratamentului au apårut EPS (torticolis. care au råspuns bine la benztropinå. 36 neprimind nici un fel de medica¡ie antidepresivå. Timp de 20 de såptåmâni pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. bradikinezie. rigiditate în roatå din¡atå). Cele trei grupuri au fost comparate în func¡ie de IQ-ul.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 225 ani. în timp ce limbajul a fost negativ asociat cu numårul de episoade depresive dupå na¿tere. Clinicienii ar trebui så fie con¿tien¡i de poten¡ialul ISRS de a produce EPS. Studiul randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi a durat o perioadå de 8 såptåmâni. Pacienta a fost 2 luni fårå tratament. depresia maternå este asociatå cu achizi¡ii cognitive ¿i de limbaj mai slabe de cåtre copii. 23 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. cu sau fårå sindrom Tourette. Diler et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani cu depresie. fumatul de ¡igarete ¿i abuzul de alcool. comportamentul ¿i temperamentul copilului între 15 ¿i 71 de luni. 2002). autorii considerând cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. statusul socioeconomic. Prin contrast.3 ani. terapia antidepresivå adecvatå poate fi instituitå ¿i men¡inutå în timpul sarcinii ¿i postpartum. care a primit tratament cu fluoxetinå. IQ-ul a fost semnificativ ¿i negativ asociat cu durata depresiei. Femeile au primit random antidepresive triciclice (46) sau fluoxetinå (40). Autorii aten¡ioneazå cå EPS pot så aparå ¿i la tratamentul cu fluoxetinå la adolescen¡i. dezvoltarea limbajului sau temperamentul pre¿colarilor ¿i ¿colarilor mici. oboseala ¿i grea¡a. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. Nici antidepresivele triciclice nici fluoxetina nu au afectat IQ-ul global al copilului. EPS au reapårut. au fost cuprin¿i într-un studiu prezentat de Semerci et al în 2001. Nulman et al au studiat efectul expunerii fetale la fluoxetinå ¿i antidepresive triciclice la 122 femei însårcinate (Nulman et al. La nevoie. S-a ¡inut cont ¿i de severitatea depresiei materne. dezvoltarea limbajului sau comportamentul. numårul de episoade depresive dupå na¿tere. IQ-ul matern. Expunerea la antidepresive triciclice sau fluoxetinå în timpul sarcinii nu pare så afecteze cogni¡ia. . OCD ¿i tulburare de conduitå. durata tratamentului farmacologic. Fluoxetina ¿i benztropina au fost folosite concomitent timp de 21. în medie în vârstå de 12 ± 2. ¿i EPS nu au mai apårut.

alte efecte adverse fiind tulburårile de somn ¿i pierderea apetitului. Au . Timp de 28 de zile dupå imunizare au fost recoltate probe de sânge la 4-5 zile interval. Pe parcursul studiului. Alcami Pertejo et al au analizat în 2000 rezultatele unui studiu efectuat la 12 pacien¡i cu PDD. febrå scåzutå. toxoid tetanic. Garland et al au raportat în 2001 cazul unui copil ¿i a 4 adolescen¡i trata¡i cu fluoxetinå sau fluvoxaminå. 2000a). primind fluoxetinå. Ca grup de control au servit puii nesepara¡i. în vârstå de 9 ani. care a fost tratat cu o combina¡ie de metilfenidat. cu tulburåri gastrointestinale. Pentru a stabili efectele imune ale tratamentului antidepresiv precoce. cårora li s-a administrat fluoxetinå 1. clonidinå ¿i fluoxetinå (Sallee. complementului seric (C3 ¿i C4). complement ¿i cortisol crescute. Puii au fost împår¡i¡i în 3 grupuri. Timp de 10 luni pacientul a experimentat semne ¿i simptome sugestive de toxicitate metabolicå. efectele adverse fiind în general medii. Sallee et al au publicat în 2000 cazul unui copil cu THDA. pentru evaluarea imunoglobulinelor plasmatice totale (IgM ¿i IgG).2-5 ml/zi (4. unul dintre subiec¡i prezentând ¿i dezinhibi¡ie. în vârstå de 9 luni. anticorpilor antitetanos ¿i cortisolului plasmatic.8-20 mg/ zi) timp de 1 an. puii deveni¡i adul¡i au fost imuniza¡i cu un antigen nou. Aceste rezultate ar trebui luate în considerare la prescrierea antidepresivelor pentru tulburårile copilåriei. care au dezvoltat apatie ¿i scåderea motiva¡iilor. Laundenslager et al au publicat în 2000 un studiu privind efectele tratamentului antidepresiv în copilårie asupra råspunsului imun ¿i endocrin la maimu¡e rhesus (Macaca mulatta). Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. indiferent de tipul de antidepresiv sau de despår¡irea precoce de mamå. trata¡i cu solu¡ie salinå. Pacien¡ii trata¡i au avut imunoglobuline serice. OCD ¿i sindrom Tourette. Simptomele au fost dependente de dozå ¿i reversibile. în vârstå de 3-13 ani. fie separa¡i ¿i crescu¡i cu al¡i pui. necoordonare ¿i dezorientare. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. Puii au fost fie låsa¡i lângå mamå.226 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fluoxetina a fost bine toleratå. Nivele de anticorpi antitetanos au fost mai scåzute la maimu¡ele tratate cu antidepresive. desipraminå sau solu¡ie salinå.

recoltându-se periodic probe de sânge pentru evaluarea parametrilor farmacocinetici ai fluoxetinei ¿i principalului såu metabolit. La autopsie s-a constatat cå nivelele de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå din sânge. Analiza geneticå a indicat un defect pe locusul citocromului P450 CYP2D. Adolescen¡ii au parametri farmacocinetici similari cu ai adul¡ilor. Un adolescent cu diabet zaharat tip 1 ¿i depresie. Farmacocineticå Wilens et al au analizat în 2002 farmacocinetica fluoxetinei la popula¡ia pediatricå. a dezvoltat o comå hipoglicemicå. iar norfluoxetina de 1.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 227 apårut convulsii generalizate. Strauss et al au publicat în 2002 rezultatele unui studiu ce a folosit analiza concentra¡iilor cerebrale de fluvoxaminå ¿i fluoxetinå la 16 copii de 6-15 ani cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. norfluoxetina. raportate la greutatea corporalå. creier ¿i alte ¡esuturi erau de câteva ori mai mari decât cele a¿teptate conform rapoartelor din literaturå privitoare la supradozare. Acest caz confirmå cå polimorfismul CYP2D6 influen¡eazå metabolismul fluoxetinei. tratat cu fluoxetinå hidroclorid. Cazul a fost raportat de Sawka et al în 2000. A fost administratå fluoxetinå 20 mg timp de 60 de zile. rezultatul fiind o proastå metabolizare a fluoxetinei. rezultatele fiind comparabile cu rezultatele provenite de la 28 de adul¡i. rezolvatå prin întreruperea medica¡iei antidepresive. Raportul de autopsie a indicat drept cauza mor¡ii toxicitatea prin fluoxetinå. iar pacientul a intrat în status epileptic. Copiii au valori de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 2 ori mai mari ca adolescen¡ii. urmat de stop cardiac ¿i de deces. Concentra¡iile medii de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 127 ng/ml ¿i 151 ng/ml au fost atinse în cea de a 4-a såptåmânå de tratament. Fluoxetina a fost de 2 ori. cu o mare variabilitate individualå. . valorile au fost similare în cele douå grupuri. folosind un lot de 10 copii ¿i 11 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani. S-a analizat concentra¡ia medicamentelor la nivel cerebral prin (19)F MRS. O rela¡ie semnificativå între dozå ¿i concentra¡iile cerebrale s-a observat pentru ambele medicamente. Copiii au primit doze consistente de fluoxetinå sau fluvoxaminå. de 17 ani.7 ori mai mare la copii decât la adolescen¡i.

228 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia cerebralå de fluvoxaminå a fost mai scåzutå.7 ani. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. în vârstå de 13-18 ani. în medie 13. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. 70% dintre pacien¡i au experimentat o scådere a scorului Y-BOCS la 1 an de tratament. S-au folosit pentru evaluarea clinicå Y-BOCS. Concentra¡ia cerebralå de fluoxetinå a fost similarå pentru toate grupele de vârstå. Efecte secundare Thomsen et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu pe termen lung (1-2 ani) realizat pe un lot de 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. Aceste date sugereazå cå fluoxetina ¿i fluvoxamina ajustate pentru greutatea corporalå reprezintå un tratament acceptabil pentru copiii cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. Pacien¡ii au primit între 20-70 mg/zi citalopram pentru 1-2 ani. CITALOPRAM Studii clinice Thomsen et al au studiat efectele pe termen lung ale citalopramului la 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. cu vârste cuprinse între 13-18 ani. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 11 ¿i 16 ani. CY-BOCS ¿i CGAS. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. în medie 13. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. BUPROPION Studii clinice Daviss et al au condus un studiu privind efectele bupropionului la 24 adolescen¡i cu THDA ¿i depresie sau tulburare distimicå majorå (Daviss et al. doza pe kilogram corp fiind ¿i ea mai scåzutå. 2001).7 ani (Thomsen et al. . 2001).

IMIPRAMINA Studii clinice Bernstein et al au publicat în 2000 un studiu privind eficacitatea imipraminei asociate cu terapie cognitiv-comportamentalå la 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 229 Subiec¡ii au primit timp de 8 såptåmâni bupropion SR în doze flexibile de pânå la 3 mg/kgc de douå ori pe zi (în medie 2. Bupropionul SR poate fi eficient ¿i bine tolerat la adolescen¡ii cu THDA ¿i tulburåri depresive. Clinicienii au constatat 14 responderi atât pentru depresie cât ¿i pentru THDA. 2000b). iar pacientul nu a mai avut alte crize timp de 12 luni. TRF. pacientul a avut o crizå tonico-clonicå generalizatå. CBCL. Efecte secundare Ickowicz prezintå cazul unui adolescent de 14 ani tratat cu bupropion ¿i metilfenidat pentru ADH. 2002).7 mg/kgc/zi). Båiatul era în tratament cu metilfenidat 60 mg/zi la momentul introducerii bupropionului pentru simptomatologia disforicå. Autorii considerå cå probabil aceastå crizå a fost determinatå de bupropion. dar nu ¿i cea evaluatå de profesori. T-ARS. simptomatologia depresivå cuantificatå de pårin¡i ¿i de copii s-a îmbunåtå¡it semnificativ. cu vârsta cuprinså între 12 ¿i 18 ani (Bernstein. Comparativ cu placebo. 7 responderi doar pentru depresie ¿i 1 responder doar pentru THDA. dar asocia¡ia metilfenidat-bupropion a amplificat riscul convulsivant. Youth Self. P-MFQ). constatate atât de clinician. Se recomandå precau¡ie la asocierea unui medicament care scade pragul convulsivant cu alte medicamente psihotrope. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå efectelor adverse. P-ARS. S-a întrerupt bupropionul. Rezultatele urmårite au fost îmbunåtå¡irea globalå a simptomelor de THDA ¿i depresie. Report. fiecare în combina¡ie cu tera- . apoi 300 mg/zi. cât ¿i de pårin¡i ¿i pacient (scalele CGI. SNAP CBCL. C-MFQ. fårå antecedente de crize sau alte probleme medicale predispozante (Ickowicz. Studiul a fost dublu-orb placebo versus imipraminå (25 mg/zi) pentru 8 såptåmâni. La 4 såptåmâni de la cre¿terea dozei.2+1. ini¡ial 200 mg. iar pentru THDA doar simptomatologia evaluatå de pårin¡i.

fiecare în combina¡ie cu terapie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. Efectele secundare nu s-au asociat cu necomplian¡a.5% pentru psihiatri. ¿i presupunerile asupra con¡inutului pastilelor (placebo sau imipraminå). Efecte secundare Bernstein et al au realizat în 2000 un studiu privind complian¡a la imipraminå a 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. S-au evaluat efectele secundare. func¡ionarea familiei. CDRS-R.5% pentru mame ¿i 79. ODD la adolescen¡i a fost semnificativ asociatå cu necomplian¡a la medica¡ie. Acurate¡ea privind presupunerile despre con¡inutul pilulelor a fost de 66% pentru pacien¡i. factorii asocia¡i semnificativ cu cea mai mare necomplian¡å la medicamente au fost adaptabilitatea familialå scåzutå. CDRS-R.230 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. RCMAS. Analiza statisticå a demonstrat cå presupunerile psihiatrilor au fost prezise de CGI ¿i efectele secundare. Efectele secundare au fost semnificativ mai crescute pentru imipraminå. Studiul dublu-orb placebo versus imipraminå a durat 8 såptåmâni. ACR-R. Pe scala FACES II. Se recomandå folosirea unor evaluatori independen¡i pentru cuantificarea datelor din studiile clinice. Al-Mateen et al au raportat în 2002 cazul unui copil de 10 ani cu multiple probleme de comportament. dar nu au fost asociate cu necomplian¡a sau renun¡area la studiu. atendan¡a ¿colarå s-a îmbunåtå¡it semnificativ pentru grupul pe imipraminå. coeziunea familialå scåzutå ¿i tipul familial extrem. scala CDRS-R scåzând mai repede pentru grupul cu imipraminå. Imipramina combinatå cu CBT a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea atendan¡ei ¿colare ¿i în scåderea simptomelor de depresie ¿i anxietate la adolescen¡ii cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. 62. 2000a). S-au evaluat rata atendan¡ei ¿colare såptåmânale bazatå pe procentul orelor frecventate ¿i scalele de anxietate ¿i depresie (ARC-R. S-au folosit ¿i Side Effects Rating. Pe parcursul studiului. BDI). Scorurile pentru scalele de depresie ¿i anxietate au scåzut comparativ pentru ambele grupuri. în tratament . CGI. complian¡a la tratament bazatå pe numåråtoarea pastilelor. FACES II. îmbunåtå¡irea globalå. în vârstå de 12-18 ani (Bernstein.

750 mg litiu.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 231 zilnic cu 150 mg fluvoxaminå. ajungând la 50 mg/zi. S-a crescut doza de quetiapinå la 250 mg de douå ori pe zi. Problema a fost rezolvatå modificând lungimea de undå la care se analiza imipramina. . în total 410. iar desipramina < 25 ng/ml (interval de referin¡å 40-160 ng/ml). S-a renun¡at la fluvoxaminå (consideratå ineficientå). hiperactivitatea. antidepresivele triciclice totale în ser 271 ng/ml (interval de referin¡å 150-300 ng/ml). La 30 mg/zi.6 ng/ml.4 ng/ml. Quetiapina ¿i metaboli¡ii såi au structurå similarå imipraminei ¿i vor fi detecta¡i prin sistemul HPLC folosit în laborator pentru detec¡ia compu¿ilor triciclici (dezvoltat înaintea descoperirii quetiapinei). nivelurile de imipraminå era nedetectabil ¿i desipramina era de 32 ng/ml. Informa¡ia poate fi folositoare clinicienilor care au pacien¡i sub tratament cu imipraminå ¿i quetiapinå pentru prevenirea prezum¡iei de toxicitate la niveluri fals crescute de imipraminå. imipramina în sânge era de 87 ng/ml (interval de referin¡å 110-140 ng/ml). iar desipramina < 25 ng/ml. iar trei såptåmâni mai târziu concentra¡ia de imipraminå era de 231 ng/ml. S-a adåugat imipraminå 10 mg/zi pentru a controla lipsa de aten¡ie.8 ng/ml. La 50 mg/zi imipramina sangvinå era de 194 ng/ml. desipramina 40 ng/ml. desipramina 85. era vorba despre un metabolit al quetiapinei. impulsivitatea ¿i enurezisul. În proba pacientului s-a descoperit un compus necunoscut care interfera cu cantitatea de imipraminå. La reluarea analizelor. iar peste trei såptåmâni imipramina era 324. 400 mg de quetiapinå ¿i 100 mg docusat. S-au recoltat probe plasmatice seriate pentru a detecta nivelul imipraminei.

Introducere Cel pu¡in la adult. în special în ceea ce prive¿te tulburårile bipolare. 5.3.. Udri¿toiu T. 5.. Defini¡ie Medicamentele stabilizatori ai dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. Clasificare Existå douå mari categorii de substan¡e utilizate ca stabilizatori ai dispozi¡iei: anticonvulsivantele ¿i litiul. Timostabilizatoarele anticonvulsivante 5.2. anxiolitice (gaba- . În prezent. Al¡i termeni folosi¡i sunt cei de ortotimizante sau timostabilizatori. este utilizat termenul de stabilizatori ai dispozi¡iei.5 TRATAMENTUL STABILIZATOR AL DISPOZIºIEI/TIMOSTABILIZATOR LA COPIL ªI ADOLESCENT 5. De-a lungul timpului. Deoarece unele din ele au început så fie utilizate drept stabilizatori ai dispozi¡iei dupå ce î¿i dovediserå utilitatea în tratamentul diferitelor forme de epilepsie. Carbamazepina ¿i valproatul sunt recunoscute actualmente ca antimaniacale ¿i stabilizatori ai dispozi¡iei (substan¡e ortotimizante). Urmåtoarele genera¡ii de antiepileptice par a avea efecte antidepresive importante (lamotrigina).1. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (dupå Gheorghe M.1.3. Marinescu D. capabile så augmenteze sau så substituie tratamentul cu carbonat de litiu.D. au fost ini¡ial denumite antiepileptice sau anticonvulsivante. 2001).. medicamentele anticonvulsivante joacå un rol din ce în ce mai mare în tratamentul tulburårilor afective. în literaturå au fost utiliza¡i mai mul¡i termeni pentru a defini aceastå categorie de substan¡e.

25. Neurotop Retard 300600. 150. 2. Petilin.250 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Cp. Tegretol. 50. 100. Orfiril. Acidul valproic+ valproat de sodiu Denumirea comercialå Carbamazepina. 1000 mg valproat de sodiu 2mg/granulå Oral: cp. înghi¡ite Oral: tb. Cp. Finlepsin. 15. gastro-rezistente 150. 600mg Timonil retard: Tb. Stazepine Convulex. 150-1800 Sirop 8mEq/ml citrat de litiu Conc. 50. 150. 25.300. 200 mg care pot fi mestecate. 300. 300. 50. 300. 100. 400 mg Tabelul 5. 100. Lithonate. Depakine. 400. Valproat de sodiu. 200.Carbamazepina lizatoarele anticonvulsivante Acidul valproic. Lithobid.200. 5. 600mg Sirop 100mg/5ml Intrarectal: Supozitoare:125 mg. Eskalith CR. Carbasan Retard. Timonil retard. 25. 600 mg. dispersate în lichid. Clasificarea medicamentelor stabilizatori ai dispozi¡iei Litiul Carbonat de litiu 233 Carbonat de litiu. Depakote Depakine Chrono 500 Lamotrigina Lamictal Topiramatul Topamax ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Gabapentin Neurontin Oral: cp. Lithotabs Copii ¿i adolescen¡i: 25-100-200 mg Adul¡i: 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i:5-9 mg/kgc/zi Adul¡i: 25-50-200-400 mg Copii peste 3 ani ¿i adolescen¡i: 10-30 mg/kgc/zi Adul¡i: 300-2400 mg Oral: cp. Timonil. cp. 25.50 mg Oral: cp. 500mg (333mg valproat de sodiu+145 mg acid valproic) Orfiril long Oral: cp.6-1.100. Sirop 50 mg/ml valproat de sodiu Depakine Oral: cp.Clasa Copii ¿i adolescen¡i: 10-20 mg/kgc/zi Copii pânå la 1 an: 100-200 mg Copii 1-5 ani: 200-400 mg/zi Copii 6-12 ani: 200-600-1000 mg Copii peste 12 ani ¿i adolescen¡i: 200-1200 mg Adul¡i: 100-1200-1600 mg Copii ¿i adolescen¡i: 20-40 mg/kgc/zi Adul¡i: 15-30 mg/kgc/zi Denumirea comunå interna¡ionalå Prezentare mg/zi Timostabi. Orfiril long. Tegral. 300. 500 mg acid valproic. Depakene. Neurotop. Carbavim. cu eliberare controlatå 450mg.CR retard 200mg. 500 mg valproat de sodiu Sirop 57 mg/ml valproat de sodiu Depakine Chrono 500 Oral: cp. Eskalith.400 mg Cp. 400mg Neurotop Retard: Cp.2 mEq/l Adul¡i: 300-1800 . 300. Carbasan. 250mg Convulex Oral: cp.CR cu eliberare controlatå 200mg. Taver.retard 150. 200mg.600mg Tegretol: Cp. serice 0. 300 valproat de sodiu minipachete 500. 200 mg.1.

se considerå cå existå 3 niveluri diferite la care acestea ac¡ioneazå: • Prin legarea de por¡ile canalelor membranare ¿i/sau prin mobilizarea neurotransmi¡åtorilor. 2002). în Romania am putut folosi ini¡ial acidul valproic.2.3. fobie socialå Profilaxia depresiei Manie. tulb. de somn. depresie Depresia psihoticå. Actualmente. afective refractare Manie. mecanismele lor de ac¡iune nu au fost încå elucidate. M. apoi valproatul de calciu (Convulsofin). • Prin efecte asupra canalelor ionice voltaj dependente.. înso¡ite de o posibilå stabilizare a dispozi¡iei (topiramatul). anxietate Mania acutå. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante De¿i aceste medicamente sunt folosite din ce în ce mai mult în tratamentul tulburårilor afective ¿i în special în tulburarea bipolarå. bipolare refractare Discontrol Manie Manie Tulb. anxietate. Abia în anii 90 am putut utiliza combina¡ia acid valproic – valproat de sodiu pentru ca în prezent så beneficiem ¿i de preparatele care con¡in doar valproat de sodiu. depresie Manie acutå (aprobat de FDA) Depresie. cu ciclare rapidå Medicamentul Bromura de sodiu Fenobarbitalul Fenitoina TEC Pirimidona Etosuximidul Clonazepamul Lorazepamul Acetazolamida Carbamazepina Acidul valproic Gabapentinul Lamotrigina Topiramatul pentinul) ¿i de scådere în greutate. În ceea ce prive¿te experien¡a noastrå. 5. având consecin¡e asupra semnalului postsinaptic ¿i . schizofrenie Tulb. ¿i Speer A.234 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. Anul aprobårii de FDA pentru tratamentul epilepsiei 1857 1912 1938 1940 1954 1960 1976 1977 1953 1974 1978 1993 1994 1996 Anul primelor utilizåri în tulburårile afective 1880 1912 1942 1938 1965 1980 1983 1985 1984 1981 1986 1997 1994 1998 Primele utilizåri în psihiatrie Psihoze Tulb. Folosirea medicamentelor antiepileptice în epilepsie ¿i în tulburårile psihice (adaptat dupå Post R.2.

. în special pe cåile inozitol fosfatului. 2002). a unor proteine citoprotectoare. câteva date recente din literaturå. GABA Atât carbamazepina (CBZ). aceastå ac¡iune fiind unul dintre argumentele ipotezei GABA în tulburarea bipolarå. • Prin modificårile produse la nivelul unor proteine structurale de la nivelul reticulului endoplasmic. mecanismul celular de råspuns la acesta. De asemenea. Pânå a fi descoperite litiul ¿i neurolepticele ¿i a fi folosite în tratamentul tulburårilor bipolare. incomplet elucidate. Pornind de la astfel de date. fårå så fi fost elucidat. 1992). ac¡ionând ¿i asupra receptorilor GABA-B. 2000). ac¡iune ce pare a fi legatå de efectul antinociceptiv al CBZ (Kaplan. • VPA cre¿te eliberarea GABA în diferite arii ale creierului (Emrich ¿i Wolf. proteinkinazei (PK) ¿i adenilat ciclazei. 1994 citat de Grunze. tratamentul electroconvulsivant (TEC) a fost unicul tratament disponibil. înså. care råmân totu¿i. la ora actualå. cum sunt bcl-2 ¿i Rho-kinaza ROCK II. 2001). astfel ar putea fi explicat ¿i efectul antinociceptiv. având efect asupra capacitå¡ii de supravie¡uire celularå. • Topiramatul este. implicat în transmiterea GABA-ergicå. a nitric oxid sintetazei. 1995). s-au formulat primele ra¡ionamente privind folosirea medicamentelor antiepileptice în tratamentul tulburårilor bipolare. care încearcå så facå pu¡inå luminå în mecanismele de ac¡iune ale acestor medicamente. de asemenea. cât ¿i valproatul (VPA) prezintå un efect agonist pe sistemul GABA-ergic: • CBZ este un modulator pozitiv al receptorilor GABA-A (Granger et al. existå autori care îl considerå încå cel mai eficace tratament al maniei (Mukherjee et al. Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe metabolismul neurotransmi¡åtorilor a. prin activarea unor fragmente moleculare. existå studii care aratå cå pacien¡ii cu tulburare bipolarå råspund mai bine decât cei cu tulburare unipolarå (Daly et al. în continuare. În plus. Vom prezenta. Amann ¿i Walden.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235 asupra cåilor mesagerilor secunzi. citoprotector al anticonvulsivantelor.

Maes et al. 1985) ¿i pentru CBZ (Dailey et al. 1995. 1993). pentru anticonvulsivante a fost observatå o cre¿tere a serotoninei extracelulare. o cre¿tere a eliberårii aspartatului fiind observatå ¿i pentru VPA (Loscher. 1997) – pe modele animale. Aminoacizii excitatori CBZ inhibå influxul de calciu prin receptorii NMDA (N-metil-D-aspartat) (Lampe ¿i Bigalke. La pacien¡ii bipolari. Dopamina VPA cre¿te turn over-ul dopaminei în câteva arii ale SNC. în cazuri de manie acutå. 1997). studii recente aratå cå medicamentele antiepileptice cu o înaltå specificitate GABA-ergicå nu sunt foarte eficace în tratamentul tulburårilor bipolare sau chiar sunt suspectate cå ar induce tulburåri afective ¿i psihoze la pacien¡ii cu epilepsie. Serotonina În timp ce litiul este implicat în cre¿terea transmiterii serotoninergice la nivelul SNC (Hegerl et al. în timp ce CBZ nu are acest efect. chiar dacå modificårile în sistemul serotoninergic nu au fost principala cauzå a tulburårii. d. b. au aråtat amelioråri în transmiterea serotoninergicå centralå – eviden¡iate prin testul L-5-HTP dupå tratament . 2000). 1992. 1995). 1997. cum e cazul vigabatrinului (Sander et al. dar proprietå¡ile anti-glutamatergice par a juca un rol decisiv pentru eficacitatea antidepresivå la pacien¡ii bipolari (Sporn ¿i Sachs. iar topiramatul (TPM) are proprietå¡i antagoniste la nivelul receptorilor AMP-A (Smith et al. 1985). 2001) a demonstrat o scådere a func¡iilor dopaminei presinaptice la nivelul ganglionilor bazali dupå 3-5 såptåmâni de tratament cu VPA.236 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Pe de altå parte. c. 1991). un studiu recent de PET la pacien¡i cu tulburåri bipolare (Yatham et al. Astfel. astfel: pentru VPA (Whitton et al. Totu¿i. 1998. Muhlbauer and Muller-Oerlinghansen. Lamotrigina (LTG) inhibå eliberarea glutamatului ¿i aspartatului prin blocarea canalelor de sodiu (Teoh et al. råmâne încå neclar în ce fel aceste ac¡iuni contribuie la eficacitatea în tulburårile bipolare. modularea transmiterii serotoninergice pare a influen¡a simptomatologia tulburårilor bipolare. Waldmeier et al. cu VPA. 1997). 1990). . iar pentru lamotriginå – in vitro (Southam et al. von Wegerer et al.

aceastå opinie fiind sus¡inutå ¿i de faptul cå fenitoina. de asemenea. Canalele de sodiu Inhibarea canalelor de sodiu reprezintå principala ¡intå a majoritå¡ii anticonvulsivantelor. 1999). studiile viitoare råmânând så låmureascå acest aspect (Grunze. receptorilor ¿i a altor proteine implicate în transmiterea neuronalå ¿i supravie¡uirea celularå. Aceasta . 2000). CBZ ¿i VPA. 1995). contribu¡ia blocårii canalelor de sodiu la eficacitatea anticonvulsivantelor ca ortotimizante se men¡ine încå neclarå. cre¿teri ale calciului intracelular activeazå procesele metabolice prin activarea adenilatciclazei. iar la nivel postsinaptic.¿i postsinaptice. b. Astfel. inhibå influxul de sodiu (Macdonald ¿i Kelly. calciu dependente.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 237 Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe canalele ionice voltaj dependente a. calciul liber controleazå eliberarea neurotransmi¡åtorilor. activarea adenilatciclazei ¿i proteinkinazei sunt. Se poate face. Sursele de calciu sunt atât depozitele intracelulare. cât ¿i influxul de calciu extracelular la nivelul canalelor de calciu voltaj dependente. Cre¿terea concentra¡iei calciului intracelular a fost confirmatå la nivelul trombocitelor ¿i limfocitelor pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. Canalele de calciu Mobilizarea calciului este un eveniment cheie în transmiterea semnalelor pre. dar sunt necesare ¿i alte studii pentru confirmarea acestui efect. 1997. Un studiu recent sugereazå înså eficacitatea antimaniacalå a fenitoinei (Mishory et al. la fel ca unele procese enzimatice care determinå activarea genelor care moduleazå expresia enzimelor. Amann ¿i Walden. Pânå recent. Astfel. acest efect a fost considerat important doar pentru tratamentul crizelor epileptice ¿i lipsit de importan¡å pentru stabilizarea dispozi¡iei. la fel ca ¿i LTG ¿i TPM. atât în episoadele depresive cât ¿i în cele maniacale (Gruntze et al. afirma¡ia speculativå cå aceste aspecte prezente la nivelul celulelor periferice se reflectå ¿i în mediul neuronal. care determinå o inhibare înaltå a canalelor de sodiu. ceea ce ar permite formularea unui model ipotetic al corelårii concentra¡iei calciului intracelular cu tulburårile dispozi¡iei. La nivel presinaptic. Hough et al. a fost consideratå complet ineficace drept ortotimizant. deci. 2002). în special a celor clasice. Astfel.

inhibând în final . observat adesea la pacien¡ii care „ies din depresie“ (modelul ipotetic al corela¡iei concentra¡iei calciului liber intracelular cu perturbårile dispozi¡iei. 2001). de asemenea. manifestatå clinic ca depresie. Sinteza de inozitol 1. alåturi de alte etape dependente de proteinkinaza activatå pe calea AMPc. Pe måsurå ce pacien¡ii î¿i revin din depresie. ¿i prin inhibi¡ia par¡ialå a ATP-azei Na+ K+ (el Mallakh ¿i Wyatt. s-a observat ¿i pentru VPA capacitatea de a inhiba sinteza inozitol – monofosfatului (Vaden et al.5-trifosfat (IP3) mobilizeazå depozitele de calciu. Atât litiul cât ¿i CBZ pot stimula ATP-aza Na+ K+ (Wood et al. corespondentul clinic al cre¿terii concentra¡iei intracelulare a calciului poate fi un sindrom maniacal. Aceastå ac¡iune implicå reducerea ratei de activare a Ca2+ calmodulin kinazei II (CAM kinaze II). 2002). B. contracarând ac¡iunea calciului. este bine cunoscutå ac¡iunea litiului pe calea fosfatidilinozitolului. Walden. ducând în final la cre¿terea excitabilitå¡ii neuronale. 1995) ¿i alterarea activitå¡ii adenilatciclazei cu efectele de poten¡are a cre¿terii concentra¡iei de calciu din celulå prin mobilizare intracelularå sau prin influx crescut de calciu.238 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determinå. 1995). Excitabilitatea neuronalå poate cre¿te. 1994). ceea ce ar cauza un episod hipomaniacal. o enzimå critic implicatå în schimbårile sinaptice pe termen lung (Lisman. Astfel. 1994) ¿i a substratului MARKS (myrisolated alanine-rich C kinase). Aceastå ipotezå combinå poten¡ialul factorilor vulnerabilitå¡ii pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. În plus. sinteza catecolaminelor prin fosforilarea tirozinhidroxilazei. Recent. Amann. concentra¡ia calciului intracelular scade cåtre nivelul normal. putând fi activatå din nou adenilatciclaza. cu scåderea sintezei de catecolamine. dupå H. O cre¿tere ulterioarå a acestei concentra¡ii duce la scåderea activitå¡ii adenilatciclazei printr-un efect de epuizare. Grunze. J. prin inhibi¡ia maximalå a ATP-azei Na+ K+. conducând ipotetic la o stare de depolarizare neuronalå continuå. implicatå în neurotransmiterea sinapticå ¿i restructurårile citoskeletale (Lenox ¿i Watson. 1990). 1989). aceastå cale prezentând senzitivitate crescutå la pacien¡ii bipolari (Moscovich et al. în imediata apropiere a proteinelor efectorii calciu dependente.4. cum ar fi alterarea ATP-azei Na+ K+ (Antia et al.

1991. O altå descoperire recentå este ac¡iunea la nivelul reticulului endoplasmic asupra unor structuri numite chaperons GRP 78 ¿i GRP 94.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 239 schimbårile structurale neuronale care s-ar produce în cursul bolii. În ac¡iunea CBZ sunt implicate mecanisme diferite (Grunze et al. 2001). manifestate direct sau indirect. CBZ exercitå in vitro proprietå¡i puternic antagoniste fa¡å de calciu. 1990). Xie ¿i Hagan. VPA ¿i LTG cresc efluxul de K+ în faza precoce a depolarizårii. Aceste descoperiri necesitå confirmåri viitoare. Prin studii pe ¿obolani s-a dovedit cå tratamentul cronic cu VPA cre¿te sinteza acestor structuri – „chaperons“ – în celulele gliale ale ¿obolanilor. 1999). 1997). pe creierul pacien¡ilor bipolari. efectuate pe loturi mai mari de pacien¡i bipolari. precum ¿i asupra calreticulinei. de asemenea. ac¡ionând pe canalele de tip L. Astfel. dovedindu-¿i validitatea dacå aceste efecte vor fi reproduse. Aceasta ac¡ioneazå atât în faza precoce cât ¿i în cea tardivå a depolarizårii (Olpe et al. 1997. antiepilepticele folosite ca ortotimizante prezintå proprietå¡i antagoniste calciului. c. au aråtat o activitate crescutå a protein- . crescând fluxul de potasiu. aceste medicamente pot fi instrumente eficiente în limitarea excita¡iei. ¿i anume canalele T (Altrup et al. codificând o conductan¡å neuronalå scåzutå pentru K+ la nivelul canalelor de potasiu calciu – activate. în noi studii. N ¿i P (Wegerer et al. prin amplificarea fluxului de potasiu la nivelul canalelor de K+ voltaj dependente. iar TPM inhibå – efect dependent de dozå – activitatea canalelor de calciu de tip L ¿i N. cu rol în protec¡ia împotriva distrugerii celulare. blocând canalele de calciu de tip L (Walden et al. LTG exercitå. 1998). Zona et al. 1998). 1992). contribuind la homeostazia calciului la nivelul reticulului endoplasmic (Wang et al. în timp ce VPA inhibå un alt tip de canal de calciu voltaj dependent. Canalele de potasiu CBZ exercitå efecte pe canalele de potasiu voltaj dependente. În concluzie. efect antagonist fa¡å de calciu. Modularea curen¡ilor de K+ pare a fi implicatå în neuroprotec¡ie (Chandy et al. Efectele anticonvulsivantelor pe activitatea proteinkinazei Studii fåcute prin determinåri post-mortem.

prin scåderea fosforilårii proteinelor AMPc dependente. De¿i tulburarea bipolarå nu e consideratå o boalå degenerativå în sensul tradi¡ional al acestei no¡iuni. CBZ scade activitatea proteinkinazei A ¿i C. VPA.240 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI kinazei AMPc – dependente (Chang et al. VPA intervine. fiind elemente esen¡iale pentru neuroplasticitate). un conglomerat format din complexe homo. de asemenea. 1997). au aråtat cå expuneri de 3-4 såptåmâni la VPA sau litiu duc la cre¿teri între 25 ¿i 45% a ROCK II. dupå cum am men¡ionat anterior. într-un studiu pe ¿obolani. Astfel. Un alt efect AP-1 dependent este sinteza nitric oxid sintetazei (NOS). . Aceasta poate duce. de exemplu. Aceasta are drept consecin¡å scåderea expresiei genetice a proteinelor responsabile de neurotransmitere (Jensen ¿i Mork. la cre¿terea hidroxilazei. niveluri duble ale proteinei citoprotectoare majore bcl-2. aceastå enzimå cre¿te de 2-3 ori dupå tratamentul cu litiu sau VPA (Chan et al. ni¿te kinaze Rho – asociate. O anumitå scådere a activitå¡ii proteinkinazei (PK) a fost raportatå ¿i pentru VPA (Manji ¿i Lenox. Chan et al. o enzimå decisiv implicatå în protec¡ia celulelor fa¡å de stresul oxidativ. 1999) ¿i e bånuitå ¿i pentru TPM. un rol important în men¡inerea integritå¡ii structurale a neuronilor. 2001).¿i heterodimerice ale genelor fos ¿i jun. nu determinå doar scåderea activitå¡ii PK. 2000). existå dovezi certe cå o evolu¡ie îndelungatå a acestei tulburåri se acompaniazå de atrofii corticale frontale (Drevets et al. ¿i la nivelul reticulului endoplasmic. În acest sens. ¿i din aceastå perspectivå. dar nu a fost încå probatå (Shank et al. au gåsit. 2001. o enzimå cheie implicatå în sinteza catecolaminelor. 1999). extrem de important. ci activeazå ¿i direct AP-1. AP-1 se leagå la ADN în domeniul reglator al mai multor gene. 2000). efectul neurotrofic ¿i neuroprotector al ortotimizantelor apare. 2001. incluzându-le pe cele pentru neurotransmi¡åtori ¿i elementele citoskeletale (Hughes ¿i Dragunow. de asemenea. în cortexul frontal al ¿obolanilor care au primit VPA sau litiu. Similar litiului. la nivelul cortexului frontal (ROCK I ¿i ROCK II. la fel ca ¿i litiul. Chan et al. Activarea PK inhibå sinteza AP-1. Proteinele cu greutate molecularå joaså ale subfamiliilor Ras ¿i Rho au. 1995).

printre care se numårå vulnerabilitatea geneticå ¿i factorii de mediu ¿i biologici implica¡i în neurodezvoltare. Aceste fenomene s-au ob¡inut la animale. Primele rapoarte privind proprietå¡ile antiepileptice ale CBZ dateazå din 1963. culminând cu convulsii tonico-clonice generalizate. deoarece existå varia¡ii considerabile. în final. mania. Încå din 1913. 1982. 1994 etc. 2002). fårå a fi omologat. dar se produce mult mai rapid în anumite pår¡i ale creierului. par a preveni progresia bolii ¿i chiar a minimaliza alterårile celulare prin efect direct la nivelul genelor. oferind speran¡a unor noi perspective terapeutice.R. stresori majori induc episoade minore. în anumite zone ale creierului. acest model contribuie la în¡elegerea cursului longitudinal al tulburårilor afective. în cazurile refractare la tratament (Post et al. fiind. de¿i neomologat. Modelul ob¡inut. poate scådea pragul convulsivant. folosindu-se stimuli stresori externi. în continuare stresori minori produc episoade majore. Carbamazepina Carbamazepina (CBZ) a fost descoperitå în 1950. 1 Atât depresia unipolarå. metilfenidatul. totu¿i. este. ca. Animalele supuse kindling-ului la vârste mici påstreazå susceptibilitatea la crize ¿i la maturitate. când alte medicamente pot fi mai eficace). considerat un model al plasticitå¡ii neuronale. pe o serie de 406 cazuri. Responsivitatea diferen¡iatå la anticonvulsivante în diferitele stadii ale kindling-ului sugereazå cå fazele precoce ¿i cele tardive ar putea necesita abordåri terapeutice diferite.3. învå¡årii ¿i memoriei pe termen lung (Ralph Kupka ¿i Robert Post. aplicarea repetatå. Potrivit acestui model. Weiss ¿i Post. din perspectiva modelului tip kindling pentru tulburarea bipolarå1 . kindling-ul e un model – demonstrat la animale – al epileptogenezei. 1986. Kraepelin a observat. urmåtorul: ini¡ial.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 241 Aceste schimbåri structurale apar. cum sunt structurile limbice ¿i în special la nivelul amigdalei. eficien¡a lor scåzând în faze mai tardive. Elve¡ia. elementul caracteristic fiind recuren¡a (Post et al. responsivitatea farmacologicå în diferite stadii ale evolu¡iei. putând fi indus în mai multe arii. inducând progresiv activitate epilepticå. evolu¡iei tulburårilor dispozi¡iei. a unor stimuli subliminali. De¿i e greu så se facå o predic¡ie pentru fiecare caz individual.3. 2002). 5. Actualmente. ca: amfetamina. episoadele majore så aparå spontan sau la factori stresori minimali (Kupka ¿i Post. pentru ca. Modelul tip „kindling“ al recuren¡ei în tulburårile bipolare. separarea. de exemplu. Pentru aceste tulburåri s-au fåcut cercetåri la animale. Existå totu¿i o sensibilitate individualå la ace¿ti factori stresori. cu mai multå u¿urin¡å la ¿obolan ¿i mai dificil la primate. În ciuda limitelor sale. pe care o putem în¡elege doar ca o interac¡iune între numero¿i factori. recunoa¿terea ei ca ortotimizant devine din ce în ce mai mare. de asemenea. Procesul se dezvoltå în mai multe etape. împreunå cu cel al senzitivizårii. Efectele pe termen lung ale medicamentelor antiepileptice. în era „prefarmacologicå“ ¿i chiar în era farmacologicå. în laboratoarele J. incluzând progresiunea bolii ¿i ciclicitatea.). ulterior stresori majori induc episoade majore. Existå numeroase analogii care permit aplicarea acestui model. care ac¡ioneazå ca ortotimizante. eventual. efectele terapeutice depinzând înså de momentul acestei interven¡ii (unele medicamente pot preveni crizele în fazele precoce. cocaina (Post et al. Descris de Goddard ¿i al. în 1997. 2000). conferå un cadru conceptual pentru aspectele ini¡ierii ¿i progresiei acestor boli. de la primul pânå la al cincilea episod. cât ¿i tulburårile bipolare se caracterizeazå printr-o ratå înaltå a recuren¡elor. la declan¿area spontanå a crizelor. aspectele instalårii toleran¡ei la tratament ¿i ale refractaritå¡ii induse de întreruperile tratamentului (Kupka ¿i Post. . de asemenea. alåturi de litiu ¿i valproat. importante. s-a raportat o tendin¡å generalå de înråutå¡ire de-a lungul anilor. pe scurt. în 1969 ¿i reluat de McNamara ¿i Wada.. Aceastå schimbare a responsivitå¡ii poate conduce. Interven¡ia farmacologicå poate influen¡a fenomenul de kindling. fiind folositå pe scarå destul de largå în tulburårile afective. CBZ este un derivat N-carbamil al iminostilbenului. ¿i droguri psihostimulante. sensibilitatea la stresorii din mediu. Geigy din Bassel. o scådere în timp a intervalului dintre episoade. 2000). 2002). înrudit chimic cu imipramina.

redate mai pe larg anterior. Se distribuie rapid în toate ¡esuturile. Absorb¡ia sa inconstantå a fost atribuitå proprietå¡ilor anticolinergice. în ciuda folosirii clinice îndelungate. Metabolizare ¿i eliminare. în principal prin citocromul P450 microzomal ¿i excretatå la nivel renal. absorb¡ia sa fiind crescutå în prezen¡a alimentelor. se considerå cå principalele mecanisme de ac¡iune ale CBZ sunt (dupå Grunze.1. un metabolit activ. CBZ e oxidatå de citocrom P450 oxidazå la 10. nu au fost încå elucidate. poate ac¡iona ca inductor al propriului metabolism ¿i timpul såu de înjumåtå¡ire så scadå la 5–26 ore.11-epoxid. potasiu ¿i cele de calciu tip L. CBZ e absorbitå lent ¿i inconstant din tractul gastro-intestinal.3. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei Mecanismele de ac¡iune ale CBZ. adenozinergicå ¿i serotoninergicå ¿i antagonistå pe glutamat. 5. pe termen lung.3.3. Conform teoriilor actuale. Timpul de înjumåtå¡ire dupå o singurå dozå este în medie 26 de ore (între 18 ¿i 54 ore). 5. dar ¿i foarte slabei sale solubilitå¡i în lichidele gastro-intestinale. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei Absorb¡ie. Este insolubilå în apå ¿i foarte dificil de dizolvat în majoritatea preparatelor ¿i de aceea se administreazå numai oral. cu proprietå¡i atât anticonvulsivante cât ¿i antinociceptive. 2002): • Inhibå canalele voltaj dependente: de sodiu. Nu existå încå studii care så defineascå clar cum aceste mecanisme determinå efectul ortotimizant al carbamazepinei. f] –azepinå-5-carboxamidå. dar. CBZ liberå atinge în LCR un nivel similar cu cel plasmatic.3. Amann ¿i Walden. modificând tranzitul intestinal. neexistând un preparat pentru administrare intravenoaså. CBZ e metabolizatå la nivelul ficatului. Concentra¡ia plasmaticå de vârf se atinge dupå 2-8 ore de la administrare.242 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Denumire chimicå: 5-h-dibenz [b. • Activitate GABA-ergicå.2. • Moduleazå ATP-aza Na+ K+ ¿i proteinkinaza (PK). legându-se în propor¡ie de 70-80% de proteinele plasmatice. .

În episoadele maniacale. existå studii care aratå un råspuns bun la CBZ în cazul depresiilor asociate cu un nivel scåzut al tiroxinei. Poate fi utilå la pacien¡ii nonresponsivi la terapia cu litiu. dar CBZ e folositå ca medicament de linia a 2-a. De asemenea. Pentru profilaxia episoadelor maniacale ¿i depresive din tulburårile bipolare nu existå studii suficiente nici la adult. hormoni tiroidieni. în 50-70% dintre cazuri (Kaplan. dupå litiu ¿i valproat. CBZ se mai folose¿te ¿i în cazul abuzului de alcool ¿i benzodiazepine. inclusiv terapie electro-convulsivantå ¿i la cei cu ciclare rapidå. inclusiv neuropatia diabeticå ¿i în profilaxia migrenei. are o activitate similarå carbamazepinei ¿i ca efecte terapeutice ¿i ca toxicitate. este folositå în tratamentul diferitelor sindroame dureroase.3. atât în sevraj cât ¿i în tratamentul de lungå duratå. Indica¡iile carbamazepinei Majoritatea studiilor privind efectele carbamazepinei ca timostabilizator au fost fåcute la adult. în faza acutå. CBZ s-a dovedit eficientå doar în aproximativ 30% dintre cazuri. 2000). . antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. CBZ are eficacitate comparabilå cu cea a litiului ¿i antipsihoticelor. De asemenea. utilizându-se inclusiv la copii. mai ales în situa¡ii speciale ca: mania disforicå. 11 epoxidul. istoric familial negativ pentru tulburårile afective sau mania cu ciclare rapidå.3. având efecte benefice observabile dupå 2-3 såptåmâni. 10. dovedindu-se eficace la pacien¡ii cu simptome pozitive marcate ¿i la cei cu agresivitate. dupå cum rezultå din studii controlate. acid valproic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 243 Principalul såu metabolit. 5. Se acceptå ca variantå terapeuticå la cei nonresponsivi la alte tratamente. Existå studii care aratå eficien¡a CBZ în controlul comportamentului impulsiv ¿i al agresivitå¡ii la pacien¡i nonpsihotici. CBZ a fost utilizatå ¿i ca tratament adjuvant în schizofrenie ¿i în tulburårile schizoafective.3. Efectul antidepresiv al CBZ pare poten¡at de litiu. Efectele antimaniacale ale CBZ pot fi poten¡ate de litiu. adicå într-un procent mult mai mic decât cel al eficacitå¡ii medica¡iei antidepresive standard. efectuate pânå în prezent doar pe loturi de adul¡i.

efecte hematologice. pentru episodul maniacal ¿i tulburarea bipolarå I cu ciclare rapidå. pete¿ii. În prezent. 2000). Efectele secundare ale carbamazepinei Cele mai importante efecte adverse ale carbamazepinei se împart în douå categorii (Kaplan. rash. echimoze ¿i sângeråri spontane sau la traumatisme nesemnificative impun evaluarea imediatå. Discraziile sangvine severe (anemie aplasticå. dar ¿i ale bilirubinei ¿i fosfatazei alcaline. CBZ e consideratå ca o op¡iune de a 3-a linie ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. hiperreflexie. la valori de 3 ori mai mari ca normalul. La aproximativ 3/1000000 dintre pacien¡i. impun oprirea tratamentului. care au primit carbamazepinå. Dacå se reia tratamentul cu CBZ. pot apårea înså sindroame dermatologice cu poten¡ial letal: dermatitå . agranulocitozå) survin la 1/125000 pacien¡i trata¡i cu CBZ. vertij. rezultatele preliminare fiind încurajatoare (Kaplan. poate apårea un rash. • La nivelul SNC Pot apårea ståri confuzionale acute. scåderea performan¡elor intelectuale. Tulburåri dermatologice La 10-15% dintre pacien¡ii trata¡i cu carbamazepinå. rash. tremor. 5.4. anemie aplasticå. degluti¡ie dureroaså. sindrom StevensJohnson. existå totu¿i câteva studii deschise pe loturi de copii ¿i adolescen¡i cu diferite tipuri de tulburåri de comportament. cu risc mare de deces. de obicei benign. tulburåri gastro-intestinale. Simptome ca febra. Aceste simptome se pot diminua la scåderea dozei. tulburåri hepatice. Cre¿terile persistente ale transaminazelor. Nu existå studii privind utilizarea CBZ pentru profilaxia tulburårilor bipolare la copil ¿i adolescent.3. pancreatitå. diplopie. ataxie. vertij. existå posibilitatea unei hepatite toxice.3. • efecte idiosincrazice: agranulocitozå. clonus. 2000): • efecte legate de dozå: diplopie sau vedere neclarå. scåderea performan¡elor intelectuale.244 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Actualmente. • La nivel hepatic CBZ poate induce cre¿terea valorilor transaminazelor. sedare marcatå.

La nivelul aparatului cardio-vascular CBZ poate agrava afec¡iunile cardio-vasculare preexistente. se pare cå CBZ nu determinå cre¿tere ponderalå. pancreatitå. disconfort gastric. Producerea acestor reac¡ii este idiosincrazicå ¿i impune oprirea imediatå a tratamentului.3.) 5. fårå semnifica¡ie clinicå.5. La nivelul sistemului endocrin Administrarea de CBZ se asociazå cu o scådere tranzitorie a concentra¡iei tiroxinei ¿i a triiodotironinei. intoxica¡ie cu apå.3. Influen¡area testelor de laborator În timpul tratamentului cu CBZ.3. Medica¡ia cu IMAO trebuie întreruptå cu cel pu¡in 2 såptåmâni înainte de începerea tratamentului cu CBZ.3.3. cum ar fi cazuri sporadice de manie ¿i manifeståri psihotice. fårå cre¿terea nivelului TSH. complica¡ii renale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 245 exfoliativå. Spre deosebire de litiu ¿i de valproat. fårå cre¿terea TSH ¿i fårå semnifica¡ie clinicå. CBZ activeazå func¡ia receptorilor pentru vasopresinå.6. Contraindica¡iile carbamazepinei Carbamazepina nu trebuie folositå la pacien¡i cu istoric de supresie medularå. rar. putând cauza hiponatremie ¿i.3. . 5. Efecte gastro-intestinale Constau în: grea¡å. glaucom cu unghi închis. Cre¿terea lentå a dozelor poate preveni apari¡ia acestor efecte. constipa¡ie. sindrom Stevens-Johnson ¿i necrolizå epidermicå toxicå. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei (tabelul 5. vårsåturi. poate cre¿te colesterolul seric total. diaree ¿i anorexie ¿i par legate de dozå. pot scådea concentra¡ia plasmaticå a T3 ¿i T4. hipersensibilitate cunoscutå la carbamazepinå sau la antidepresive triciclice ca amitriptilina ¿i imipramina. Alte efecte adverse Rareori pot apårea efecte adverse idiosincrazice.7.3. 5. Administrarea CBZ trebuie evitatå la cei cu afec¡iuni cardio-vasculare preexistente. De asemenea.

5. 2000). în func¡ie de vârstå ¿i greutate.8.3. 2000) CBZ poate scådea concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor medicamente Acetaminofenul Alprazolamul Amitriptilina Bupropionul Clomipramina Clonazepamul Ciclosporina Contraceptivele Desipramina Dicumarolul Doxepina Doxiciclina Ethosuximidul Felbamatul Fentanilul Fensuximidul Fenitoina Flufenazina Haloperidolul Imipramina Lamotrigina Metadona Metosuximidul Metilprednisolonul Nimodipina Pancuronium Teofilina Valproatul Warfarina CBZ poate cre¿te Medicamente care Medicamente care pot scådea concentra¡ia pot cre¿te concentra¡ia plasmaticå a concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor plasmaticå a CBZ CBZ medicamente Clomipramina Fenitoina Pirimidona Allopurinolul Cimetidina Claritromicina Danazolul Diltiazemul Eritromicina Fluoxetina Fluvoxamina Gemfibrozilul Itraconazolul Ketoconazolul Izoniazida Lamotrigina Lorantadina Macrolidele Nefazodona Nicotinamida Propoxifenul Trefenadina Troleandromicina Valproatul Verapamilul Viloxazina Carbamazepina (autoinduc¡ie) Cisplatinul Doxorubicina HCl Felbamatul Fenobarbitalul Fenitoina Pirimidona Rifampicina (scade conc. Se administreazå de 3 ori pe zi. crescându-se cu 100 mg. în timpul meselor principale. Doza zilnicå (de între¡inere) va fi cuprinså între 300-1000 mg.3. Mod de administrare. 11-epoxidului) Teofilina Valproatul CBZ poate interfera cu testul de supresie la dexametazonå ¿i poate determina rezultate fals pozitive la testele de sarcinå.3.246 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. carbamazepina se administreazå la copilul ¿i adolescentul cu tulburåri afective. Interac¡iunile carbamazepinei cu alte medicamente (dupå Kaplan. 10. în doze de 1001000 mg pe zi (dupå Kaplan. pânå la o concentra¡ie sanvinå de 8-12 ng/ml. CBZ ¿i cre¿te conc. Se începe cu o dozå de 100200 mg/zi. Utilizarea clinicå a carbamazepinei Ca timostabilizator. Cre¿terea lentå a dozelor pânå la doza de între¡inere previne apari¡ia rapidå a efectelor adverse ¿i asigurå o .

se vor urmåri: • hemograma completå la 2 såptåmâni. fiind folosit ini¡ial ca vehicul pentru alte medicamente. iar în USA existå ¿i o formå pentru administrare intravenoaså ¿i o formå pentru administrare intrarectalå. Având în vedere posibilitatea unor efecte adverse redutabile. a fost utilizat ca antiepileptic pentru prima datå în Fran¡a. este importantå. . atât din partea pacientului. de¿i din motive economico-financiare nu se face de rutinå la noi în ¡arå. numårul eritrocitelor < 4000000/mm³. hemoglobina < 11 g/100ml.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 247 complian¡å mai bunå. Este disponibil sub formå de capsule ¿i sub formå de sirop pentru administrare oralå. Din 1996.1.3. Valori ale examenelor de laborator care impun întreruperea tratamentului cu CBZ: • numårul leucocitelor < 3000/mm³. • Fe seric < 150 mg/100 ml. neutrofile < 1500/mm³. trombocite < 100000/mm³. Actualmente se considerå. Denumirea chimicå a acidului valproic este n-acid dipropil acetic sau acid 2-propilpentanoic. Acidul valproic Acidul valproic (VPA) a fost descoperit în Europa. deoarece existå studii care aratå cå majoritatea efectelor adverse ale CBZ apar la concentra¡ii plasmatice mai mari de 9 ng/ml.3.4. unde aprecierile legate de biodisponibilitate nu pot fi întotdeauna precise. în 1964 ¿i aprobat în USA abia în 1978. în 1963. se va merge pe doza minimå eficace ¿i se va monitoriza tratamentul. Aceste determinåri apar cu atât mai importante la copil. a fost aprobat în USA pentru tratamentul maniei acute. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic Efectele terapeutice ale VPA ca ortotimizant nu au un cadru teoretic perfect definit. 5. cât ¿i din partea familiei sale. 5. în primele douå luni de tratament ¿i ulterior de 4 ori pe an. • examen clinic complet la fiecare control. Astfel. care. având o structurå chimicå diferitå fa¡å de celelalte medicamente antiepileptice. • hematocrit < 32%. • determinarea concentra¡iei sangvine de CBZ.4. • transaminaze cu valori de 3 ori mai mari ca valorile normale. • teste hepatice ¿i renale de 4 ori pe an.

acesta fiind mai scurt la pacien¡ii care iau medicamente cu efect de accelerare a metabolizårii hepatice. .3. Amann ¿i Walden. påstreazå proprietå¡ile anticonvulsivante.2.3. 2002): • cre¿terea efluxului de potasiu.4. La concentra¡ii serice mai mari de 50-100 ng/ml apare saturarea proteinelor plasmatice. riguros urmårite.3. VPA are un timp de înjumåtå¡ire de 8-17 ore. inhibi¡ia canalelor voltaj dependente de sodiu ¿i calciu (tip T). cât ¿i pentru cele ortotimizante.4. • efecte asupra inozitol fosfatazei. experien¡a utilizårii acestui medicament ca ortotimizant în psihiatria copilului ¿i adolescentului a crescut foarte mult în ultimii ani. 5. Aceste concentra¡ii plasmatice sunt considerate eficace. Metabolizare. prin glicurono-conjugare ¿i prin β-oxidare mitocondrialå. • proprietå¡i GABA-ergice ¿i serotoninergice. atât pentru efectele antiepileptice. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic Absorb¡ie. 2000). VPA este metabolizat în întregime la nivel hepatic. Folosind numeroasele studii efectuate la adult (inclusiv la adultul tânår) ¿i unele studii începute la copil. cum este acidul 2-propil-2-pentanoic. legându-se în propor¡ie de aproximativ 90% de proteinele plasmatice. urmåtoarele mecanisme (dupå Grunze. Indica¡iile acidului valproic Valproatul a fost recent aprobat de FDA pentru tulburårile bipolare la adult. Toate preparatele de acid valproic sunt absorbite rapid ¿i complet dupå administrare oralå. Unii metaboli¡i. se poate spune cå utilizarea VPA ca primå linie de tratament la copilul ¿i adolescentul cu tulburare bipolarå a intrat în practica curentå (Kaplan.248 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ca principale modele de ac¡iune. precum ¿i cazurile de tratament la copil. 5. astfel încât concentra¡iile terapeutice de valproat liber devin mai mari. inclusiv alte medicamente anticonvulsivante. Studiile fåcute pe adolescen¡i ¿i adul¡i tineri au aråtat beneficii terapeutice la doze care asigurå o concentra¡ie sangvinå între 50 ¿i 100 µg/ml. Astfel. proteinkinazei ¿i asupra unor proteine citoprotectoare.

VPA adåugat la tratamentul antidepresiv s-a dovedit a fi eficient. VPA este eficace la aproximativ 60% dintre pacien¡ii maniacali. eficacitatea VPA este reduså în monoterapie (aproximativ 30%). eficacitatea VPA poate fi poten¡atå de litiu. Totu¿i. VPA are eficacitate moderatå în profilaxia episoadelor depresive. În schizofrenie. VPA e preferat litiului ¿i carbamazepinei în episoadele maniacale. s-au observat unele beneficii ¿i în tulburarea de stres postraumatic. în special la cei care prezentau modificåri EEG. Au fost raportate îmbunåtå¡iri semnificative la pacien¡ii cu tulburåri de panicå. la copil. sunt poten¡ate de litiu. trebuie cântåritå foarte bine oportunitatea acestor asocieri care. în episoadele acute. În episoadele depresive din cadrul tulburårii bipolare I. dar fiind mai u¿or de controlat ¿i cu efecte secundare mai mici. VPA scade intensitatea simptomelor. Totu¿i. chiar ¿i pentru simptomele depresive din cadrul acestei tulburåri s-au ob¡inut råspunsuri bune doar în 27% din cazuri. pe lângå efectul benefic. înså e considerat eficient ca tratament adjuvant. antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. mai ales la copil ¿i adolescent. dar existå studii care aratå cå la pacien¡ii care au prezentat agita¡ie în cadrul acestei tulburåri. adaugå ¿i o însumare sau augmentare a efectelor adverse. În tulburarea depresivå majorå. severitatea ¿i durata episoadelor maniacale. în episodul acut. scåzând în plus ¿i necesitatea dozelor suplimentare de benzodiazepine sau antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. în tulburarea obsesiv-compulsivå ¿i câteva cazuri de ameliorare a simptomatologiei de sevraj la alcool ¿i benzodiazepine. gabapentin. VPA nu ¿i-a dovedit eficacitatea. CBZ. VPA poate fi preferat tratamentului cu litiu. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. lamotriginå. VPA este mai pu¡in eficient decât în episoadele maniacale. CBZ ¿i antagoni¿tii receptorilor dopaminergici. De asemenea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 249 Pentru tulburarea bipolarå I. Efectele antimaniacale ale VPA. Astfel. VPA s-a dovedit a fi eficient în profilaxia tulburårii bipolare I. Având eficacitate asemånåtoare litiului. monoterapia cu VPA e ineficientå pentru tratamentul simptomelor psihotice. Datoritå efectelor adverse mai mici. . scåzând frecven¡a. Din punct de vedere profilactic. În tulburarea schizoafectivå.

• agranulocitozå. 2000). letargie ¿i. Efectele secundare ale acidului valproic Efectele adverse ale VPA au fost împår¡ite. tulburåri de control al impulsurilor. 5. În literatura neurologicå. Un studiu pe persoane cu întârziere mintalå a aråtat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei afective. . pot fi letale. • afectarea musculaturii scheletice. rata hepatitei toxice fatale cauzate de acest medicament a scåzut considerabil în ultimii ani: de la 1/10000 în 1978 la 1/100000 în ultimii ani. de cåtre Abott Laboratories. La pacien¡ii mai mari de 10 ani. • pancreatitå hemoragicå. agresivitatea impulsivå. • prezen¡a unor afec¡iuni metabolice. • utilizarea mai multor medicamente antiepileptice. dupå gravitatea lor. grea¡å.4. intensificarea crizelor. ascitå. icter. majoritatea cazurilor fatale au fost atribuite hepatotoxicitå¡ii. dar au fost identifica¡i unii factori de risc: • vârsta micå (în special mai micå de 2 ani). cu urmåtoarea simptomatologie: anorexie. Efecte adverse majore De¿i apar în cazuri foarte rare. tulburarea de personalitate borderline. la pacien¡ii epileptici. Hepatotoxicitatea asociatå VPA este o reac¡ie de tip idiosincrazic. în majore ¿i minore (Kaplan.4. a fost raportat. nefiind legatå de dozå. Nu se cunosc cauzele acestui sindrom. de când se folose¿te tratamentul cu VPA. Istoricul de epilepsie sau de convulsii s-a asociat semnificativ statistic cu un råspuns mai bun. edeme. VPA poate cauza: • hepatitå toxicå. cu insuficien¡å respiratorie. vårsåturi. care au primit monoterapie cu VPA. Dupå identificarea acestor factori de risc ¿i excluderea respectivilor pacien¡i de la tratamentul cu VPA. Apare de obicei dupå primele 3 luni de tratament. decesele prin aceste afec¡iuni nu au depå¿it 1000 în întreaga lume. aceasta putând evolua cåtre deces. a. hemoragii. Potrivit raportårilor. • encefalopatie cu comå.3.250 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI VPA a fost folosit cu unele rezultate bune în tulburåri ale comportamentului alimentar. • prezen¡a unor întârzieri în dezvoltare.

Efectele adverse neurologice pot fi controlate prin scåderea dozelor. de asemenea.). riscul hepatitei cauzate de VPA este. fiind mai pu¡in importante în cazul capsulelor entero-solubile. • tulburåri neurologice (sedare. dar aceasta e adesea tranzitorie. nu prezintå riscuri pentru copilul alåptat la sân. vårsåturi. se poate concluziona cå la pacien¡ii mai mari de 10 ani. potrivit studiilor. Chiar dacå nu este permanentå. • cre¿tere în greutate etc. Astfel. dar. Nu sunt dovezi care så ateste un efect mutagenic al VPA. decizia tratamentului cu VPA trebuie atent cântåritå. Efecte adverse minore Acestea pot fi: • tulburåri gastro-intestinale (grea¡å. • alopecie. apari¡ia alopeciei. Un alt efect neplåcut. în special. Simptomele persistente pot fi ameliorate prin administrarea de antagoni¿ti ai receptorilor histaminici H2.). Simptomele gastro-intestinale sunt mai frecvente la începerea tratamentului ¿i se amelioreazå în timp. foarte mic. deci va fi interzis în timpul sarcinii. tremor etc. are efecte teratogene. care poate scådea complian¡a la tratament în special la adolescen¡i. De¿i în studiile pe ¿obolani s-a eviden¡iat cre¿terea semnificativå a prevalen¡ei adenoamelor pulmonare ¿i fibrosarcoamelor. dizartrie. ca famotidina. la cei sub vârsta de 2 ani. care nu iau ¿i alte medicamente hepatotoxice. cåderea pårului. alopecia completå fiind descriså foarte rar. raportatå la 3-12% dintre pacien¡i. De asemenea. afecteazå complian¡a la . Cele mai frecvente efecte adverse raportate pentru tratamentul cu VPA sunt tulburårile gastrointestinale ¿i tulburårile neurologice. la fel ca ¿i cre¿terea în greutate. cimetidina sau sucralfatul. ataxie. b. VPA poate cauza comå ¿i moarte dacå se depå¿esc dozele ¿i se atinge o concentra¡ie sangvinå mai mare de 2000 µg/ml. la om nu au fost observate efecte carcinogenetice în tratamentul pe termen lung. totu¿i. S-a raportat. este cre¿terea în greutate. La pacien¡ii mai mici de 10 ani ¿i. E excretat în laptele matern. diaree etc. dispepsii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 251 un singur caz de hepatitå toxicå fatalå.

pancreatitå hemoragicå. VPA mai poate produce cre¿terea transaminazelor. agranulocitozå. 2000): • comune: irita¡ie gastro-intestinalå. coagulopatii ¿i edeme. sedare. astfel încât interac¡iunile cu acestea trebuie cunoscute (vezi tabelul 5.4. VPA se administreazå adesea concomitent cu alte medicamente antimaniacale. efectele adverse ale VPA se clasificå în (dupå Kaplan. cre¿terea persistentå a transaminazelor hepatice. • rare: vårsåturi. chiar în condi¡iile continuårii tratamentului. Unii autori considerå cå e beneficå administrarea concomitentå de topiramat. Alte efecte secundare minore includ cefalee. raportatå la un procent cuprins între 5 ¿i 40% dintre pacien¡i. Aceasta impune întreruperea tratamentului sau.4. cu precipitarea efectelor adverse ale acestora. dar aceasta este de obicei reversibilå ¿i rareori cu semnifica¡ie clinicå. cåderea pårului. pentru a contracara efectul de cre¿tere în greutate.). disfunc¡ii trombocitare reversibile. diplopie ¿i ame¡eli. encefalopatie ¿i comå.5.252 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament. inconstant. diaree. tulburåri de coagulare. afectare a musculaturii scheletice cu insuficien¡å respiratorie. Dupå frecven¡a apari¡iei lor. disfunc¡ii trombocitare. atât în tratamentul episoadelor acute cât ¿i în tratamentul profilactic al tulburårilor bipolare. 5. dizartrie. trombocitopenie reversibilå. reducerea dozelor. Au mai fost raportate. tremor. mai ales la aceste vârste la care pacien¡ii pot fi foarte preocupa¡i de înfå¡i¿area lor. . administrarea de preparate care con¡in zinc ¿i seleniu pare a reduce cåderea pårului. în unele cazuri. antipsihotice sau antiepileptice. cre¿tere în greutate. De asemenea. grea¡å. La unii pacien¡i poate apårea trombocitopenie la începutul tratamentului.3. • cu medicamente administrate pentru afec¡iuni medicale. cu monitorizare riguroaså. • foarte rare: hepatotoxicitate fatalå (apare în special la vârste mici). antidepresive. De asemenea. ataxie. VPA poate scådea clearance-ul altor medicamente metabolizate hepatic. edeme. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic • cu alte medicamente psihotrope. asociatå cu disfunc¡ii hepatice semnificative clinic.

letargie. cu råspuns clinic bun ¿i efecte adverse minime.4. Pe de altå parte. grea¡å. Tabelul 5. delir ¿i stupor (un singur caz raportat) CBZ Psihozå acutå (un singur caz raportat). cu semnifica¡ie clinicå. Utilizarea clinicå a acidului valproic În episodul maniacal la adolescent.3. VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenobarbitalului Alte depresoare SNC Cre¿terea sedårii Anticoagulante Posibilå poten¡are a efectului anticoagulant . 5.4. CBZ. în special tremorul Antipsihotice Accentuarea sedårii ¿i a efectelor extrapiramidale. concentra¡iile terapeutice putând fi ob¡inute de la început.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 253 La rândul såu. • Poate determina cre¿terea transaminazelor hepatice. ataxie. Interac¡iunile VPA cu alte medicamente (dupå Kaplan ¿i Sadock 2002). al anticoagulantelor.4.6. Se va evita. ca ¿i la adult. precum ¿i la cei depresivi ¿i la cei hipomaniacali.3. toxicitatea VPA poate fi precipitatå de alte medicamente.7. se va începe cu administrarea oralå a VPA în doze de 20-30 mg/kg/zi. apari¡ia efectelor secundare. 5. astfel. Influen¡area testelor de laborator • VPA poate cauza cre¿terea concentra¡iei serice a acizilor gra¿i liberi pânå la aproximativ 40%. fårå a afecta nivelul seric al trigliceridelor. • Poate determina rezultate fals pozitive pentru corpii cetonici urinari. La pacien¡ii cu vârste mai mici. doza ini¡ialå va fi mult mai micå: – între 250–750 mg/zi la adolescent ¿i adult ¿i – între 125–250 mg/zi la copil. Medicamentul Litiu Interac¡iunea cu valproatul Augmenteazå efectele neurologice. VPA poate poten¡a efectul antiagregant ¿i anticoagulant al aspirinei ¿i. aspirinå. administrându-se împreunå cu alimentele. prin competi¡ia legårii de proteinele plasmatice (de ex. diazepam). raportat doar la cei cu epilepsie preexistentå) Fenitoina VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenitoinei Fenobarbital Accentuarea sedårii. respectiv. CBZ poate scådea concentra¡ia VPA Antidepresive Amitriptilina ¿i fluoxetina pot cre¿te concentra¡ia sericå a VPA Diazepam VPA cre¿te concentra¡ia sericå a diazepamului Clonazepam Status absen¡e (rar. Doza va fi fragmentatå în 3 prize.

se poate administra în dozå unicå. se recomandå scåderea dozelor sau tratament discontinuu sau chiar întreruperea tratamentului. Concentra¡ia plasmaticå eficace e consideratå 50-100µg/ml. dacå valorile se stabilizeazå ¿i råspunsul clinic la VPA e bun. pentru a nu cre¿te riscul apari¡iei efectelor adverse. cât ¿i pårin¡ii acestora. La adult. • pe parcursul tratamentului: – teste pentru func¡ia hepaticå – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. atât pentru copil ¿i adolescent. la copil nu se recomandå administrarea într-o singurå prizå. Dacå pacientul a råspuns la VPA ¿i transaminazele se normalizeazå. cât ¿i pe parcursul tratamentului. De asemenea. Testele de laborator recomandate (Kaplan. vor fi instrui¡i asupra cåror aspecte vor trebui så fie aten¡i pe parcursul tratamentului. Monitorizarea tratamentului este obligatorie. care pot fi dizolvate în lichide sau amestecate cu alimentele. la culcare. poate furniza elemente pre¡ioase. seara. 2000) sunt: • înainte de ini¡ierea tratamentului: – probe hepatice de rutinå ¿i probe pentru func¡ia hepaticå. În USA.254 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii care nu înghit capsule se folosesc siropul sau capsulele care con¡in granule dozate. administrarea VPA ca ortotimizant e recomandatå dupå vârsta de 6 ani. cât ¿i pentru adult. se poate relua tratamentul cu monitorizare. – hemograma completå (inclusiv numårul leucocitelor ¿i trombocitelor). atât pacien¡ii. în scopul îmbunåtå¡irii complian¡ei. Examenul clinic. Dacå apar rezultate anormale la testele de laborator: • pentru cre¿teri medii ale transaminazelor (mai mici decât de 3 ori valoarea normalå): monitorizare la fiecare 1-2 såptåmâni ¿i. pentru a putea semnala precoce apari¡ia unor eventuale efecte nedorite. . atât înainte. • Pentru cre¿teri ale transaminazelor mai mari decât de 3 ori valoarea normalå. cu monitorizare lunarå. Totu¿i. dupå controlul simptomatologiei. – hemograma completå (inclusiv numårul de leucocite ¿i trombocite) – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. se continuå tratamentul.

2. 5. Alte anticonvulsivante Trei dintre noile medicamente antiepileptice – lamotrigina (Lamictal). 2002). întrucât. împreunå cu metaboli¡ii såi. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei Se absoarbe rapid ¿i complet din tubul digestiv. un derivat de feniltriazinå. E metabolizatå în principal prin glicurono-conjugare ¿i e eliminatå. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei Conform datelor actuale (dupå Grunze.5. par a avea un spectru terapeutic ce poate fi extins ¿i cåtre tulburårile psihiatrice. 5.3. inhibå canalele voltaj dependente de sodiu ¿i calciu. la nivel renal. lamotrigina: • Cre¿te efluxul de potasiu. continuarea tratamentului cu VPA dupå cre¿terea valorilor transaminazelor trebuie cântåritå riguros (se vor lua în calcul alte alternative terapeutice).3. Amann ¿i Walden. 5. agita¡iei ¿i abuzului de substan¡e.3. tulburårilor anxioase. topiramatul (Topamax) ¿i gabapentinul (Neurontin). existå totu¿i pu¡ine studii privind folosirea acestora în practica psihiatricå. A fost aprobat în USA în 1994 ca antiepileptic la adult ¿i adolescent. 5. aceste medicamente reprezintå alternative posibile sau adjuvante în tratamentul tulburårilor bipolare. fiind consideratå un stabilizator bimodal al dispozi¡iei.3.5. Ca ¿i valproatul ¿i CBZ.1. riscul dezvoltårii unei hepatite toxice este mult mai mare înainte de 10 ani decât la cei care au depå¿it aceastå vârstå. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 30 ore.5. • Inhibå eliberarea glutamatului ¿i recaptarea serotoninei.5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 255 La copilul mic. Indica¡iile lamotriginei Datele ob¡inute din studii deschise ¿i raportåri de caz indicå eficacitatea LTG la pacien¡ii cu tulburare bipolarå .3. dupå cum am aråtat. Actualmente. pare a avea efecte benefice în tratamentul maniei ¿i depresiei. Lamotrigina Lamotrigina (LTG).

Astfel. Un studiu prospectiv. 1998.5. 2000). . 1999) ¿i în tulburårile de personalitate borderline (Pinto ¿i Akistal.256 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI (Ferrier. Alt studiu. diplopie. 2000). randomizat (Norman et al. ame¡ealå. s-au ob¡inut rezultate ¿i în tratamentul tulburårii de stress posttraumatic (Hertz et al. De asemenea. vedere neclarå. cât ¿i la cei care au primit în continuare doar LTG. Aceste efecte benefice au fost descrise în depresia din tulburarea bipolarå ¿i în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå. 1996). În tulburarea de stress posttraumatic LTG pare a ameliora simptomatologia de reexperimentare a evenimentului traumatic ¿i a reduce evitarea contactelor sociale (Kaplan. a aråtat rezultate încurajatoare. existå studii care aratå o eficacitate a LTG similarå litiului în profilaxia episoadelor depresive. s-au ob¡inut scåderi ale scorurilor pentru manie în 74% dintre cazuri (Calabrese et al.3. Efectele secundare ale lamotriginei Cele mai frecvent. a relevat diferen¡e semnificative în favoarea lamotriginei. 1996). dar cu pre¡ul cre¿terii riscului pentru reac¡ii alergice severe. Aceste efecte apar deosebit de importante. manie sau episoade mixte. Unele concluzii ar sugera rezultate mai bune în profilaxia maniei pentru doze mai mari de LTG. vårsåturi. deoarece neurolepticele ar putea agrava tabloul epilepsiei. 2000). LTG poate produce: rash. Walden et al. 1999). 1998). 5. un alt lot de pacien¡i care au primit LTG plus paroxetinå ¿i alt lot care au primit paroxetinå plus placebo. dublu-orb. Walden et al. somnolen¡å. nu s-au eviden¡iat interac¡iuni farmacocinetice între LTG ¿i paroxetinå. atât la cei cårora li s-a adåugat LTG la tratamentul ini¡ial. iar la pacien¡ii cu hipomanie. efectuat pe 75 pacien¡i cu tulburare bipolarå I sau tulburare bipolarå II. considera¡i refractari la tratament. În ceea ce prive¿te tratamentul profilactic. în care s-au folosit: un lot de pacien¡i care au luat doar LTG. De asemenea. dar s-au eviden¡iat ¿i efecte antimaniacale (Ichim et al. cefalee.4. deschis. 2000. litiul råmânând înså mult mai eficace în profilaxia maniei. Existå studii care au aråtat efecte antipsihotice în episoadele psihotice la pacien¡i cu epilepsie (Kaplan. evaluatå prin HAM-D (Hamilton Depresion Rating Scale). la 42% dintre pacien¡ii cu depresie. s-a ob¡inut o ameliorare semnificativå a simptomatologiei.

cu ajustarea dozelor. 5. CBZ cre¿te metabolizarea LTG. va trebui så se ¡inå seama de aceste interac¡iuni. pentru a ajusta dozele de LTG. cre¿terea foarte lentå a acestora ¿i o . Nu se ¿tie încå de ce vârsta micå apare ca un factor de risc pentru acest efect. scåzându-i timpul de înjumåtå¡ire la 13 ore. Modificarea testelor de laborator LTG nu interferå cu testele uzuale de laborator. fenitoina. 6 luni). Dimpotrivå.5.7..B. Interac¡iunile medicamentoase Toate medicamentele care inhibå sistemul citocromului P450 cresc concentra¡ia LTG.3. nu a fost aprobatå folosirea ca ortotimizant la copil ¿i adolescent.6. Nu s-au semnalat cre¿teri în greutate în urma tratamentului.3. dar au existat situa¡ii de apari¡ie a rash-ului ¿i în tratamente prelungite (de ex. Utilizarea clinicå a lamotriginei De¿i e folositå ca antiepileptic în neuropediatrie. Riscul apari¡iei rash-ului poate fi crescut de combinarea LTG cu VPA.5. în tratamentele combinate.3. La copii. crescându-i timpul de înjumåtå¡ire la 70 ore. Rezultatele studiilor efectuate aratå un raport de la 1/50 pânå la 1/100 de copii trata¡i cu LTG. la fel ca ¿i CBZ. probabil va fi folositå ca ortotimizant ¿i la aceastå categorie de vârstå. Totu¿i. N. care au prezentat rash amenin¡åtor de via¡å. inciden¡a rash-ului sever este mult mai mare decât la adult. fenobarbitalul.5. 5. LTG nu afecteazå metabolismul altor medicamente.5. cu precau¡iile legate de riscurile crescute de apari¡ie a rash-ului sever la vârste mai mici. Astfel. Aproape toate rash-urile severe apar în primele 2–8 såptåmâni de tratament. De asemenea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 257 Aproximativ 10% dintre pacien¡i au întrerupt tratamentul datoritå apari¡iei efectelor secundare. ¿i al¡i inductori hepatici cresc metabolismul LTG. de cre¿terea rapidå a dozelor ¿i de folosirea unor doze mari de LTG. dupå caz. VPA inhibå metabolismul LTG. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de rash! 5.

în medie. cercetat ini¡ial ca agent hipoglicemiant. se ajunge la doza de între¡inere de 50–200 mg/zi. nefiind afectatå de prezen¡a alimentelor în tubul digestiv. 2002): • inhibi¡ia dozå – dependentå a canalelor de sodiu voltaj dependente ¿i a canalelor de calciu tip L. care este. Amann ¿i Walden. când. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului Actualmente. atât la adult cât ¿i la adolescent. În 1996.6.1. 5. se considerå cå principalele sale mecanisme de ac¡iune sunt (dupå Grunze. • în såptåmânile 3–4 se cre¿te la 25 mg/zi • în såptåmânile 4–5. 5. Topiramatul Topiramatul (TPM) este un substituent sulfamat monozaharidic. iar • în såptåmânile 4–5 se ajunge la doza zilnicå. • în primele 1–2 såptåmâni se introduc 25 mg/zi.258 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI monitorizare riguroaså. Medica¡ia se introduce foarte lent.6. • augmentarea inhibi¡iei GABA-ergice. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå se folosesc doze mai mici. Administrarea VPA impune doze mai mici (VPA scade cleareance-ul LTG) ¿i o cre¿tere mai lentå a dozei: • în såptåmânile 1–2 se administreazå 25 mg la 2 zile. a fost observat efectul antiepileptic.3. a fost aprobat în USA ca antiepileptic. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului Absorb¡ia sa este rapidå ¿i aproape completå.3. efect care nu s-a dovedit de-a lungul studiilor. • diminuarea neurotransmiterii glutamat-ergice (excitatorii). • inhibi¡ia anhidrazei carbonice. 5. în USA nu e permiså folosirea LTG ca ortotimizant la vârste mai mici de 16 ani. Actualmente. pentru evitarea apari¡iei rash-ului. • în såptåmânile 3 ¿i 4 se cre¿te la 50 mg/zi.2. de 100–200 mg/zi. Astfel.3. . pentru prevenirea apari¡iei efectelor adverse. înså.6.

Clearance-ul såu scade în insuficien¡a renalå.3. dar au fost minore ¿i rezolvate. topiramatul determinå scådere în greutate. dificultå¡i de concentrare. Spre deosebire de celelalte anticonvulsivante. Efectele secundare ale topiramatului Cele mai frecvente efecte adverse asociate cu topiramatul sunt cele de la nivelul SNC.6. peste 50% dintre pacien¡i au prezentat amelioråri dupå tratamentul cu topiramat. confuzie. De asemenea.3. probleme de memorie. în general.5 dintre pacien¡i. . 5. 2000): 1.6. dupå o dozå oralå de 400 mg.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 259 Concentra¡iile plasmatice de vârf se ating în aproximativ 2 ore.3. Sachs et al. În plus. Shank. în timp sau prin scåderea dozelor (Kamman. 1999. Cazurile descrise cuprind ¿i pacien¡i care nu au råspuns la terapia conven¡ionalå. a fost demonstratå eficacitatea tratamentului cu TPM în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå (Yatham et al. 2002). Pot apårea foarte rar ame¡ealå. au aråtat eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare comorbide cu obezitatea. La fel ca to¡i inhibitorii anhidrazei carbonice. 5. de asemenea. Este foarte pu¡in metabolizat: 70–85% din doza administratå se eliminå neschimbat în urinå. Indica¡iile topiramatului Date ob¡inute din studii deschise ¿i din raportåri de caz aratå eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare. lentoare psiho-motorie. scåzând. ¿i în cazul disfunc¡iilor hepatice. tulburåri de limbaj (gåsirea cuvintelor cu dificultate). având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 21 de ore ¿i atingând concentra¡ia platou dupå 4 zile de tratament. Efectele cognitive par a fi asociate cu doze ini¡iale mari ¿i cre¿terea rapidå a dozelor. 2. se poate asocia cu litiazå renalå: Shorvon (1996) a aråtat prezen¡a litiazei renale la 1. printr-un mecanism necunoscut. acest medicament a fost foarte bine tolerat: cele mai frecvente efecte adverse observate au fost cele legate de SNC. somnolen¡å ¿i fatigabilitate. 1999). iritabilitate ¿i depresie.4. În majoritatea studiilor. care au fost împår¡ite în douå categorii (Kaplan.

efectuate pentru tulburarea bipolarå. Shank. Utilizarea clinicå a topiramatului Folosirea topiramatului ca ortotimizant nu este încå aprobatå la copil ¿i adolescent.3. Astfel. topiramatul putând fi un ajutor pre¡ios. De asemenea.6. Chengappa et al. Administrarea concomitentå de CBZ.7. în special în cazul tulburårilor bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. trebuie evitatå.6. tolerabilitatea sa fiind consideratå foarte bunå. depinzând de greutatea ini¡ialå. la care se adaugå studiile fåcute la adultul tânår cu tulburåri psihiatrice.5. efectele adverse ale TPM nu sunt grave ¿i se reduc cu timpul ¿i la scåderea dozelor. Influen¡area testelor de laborator Topiramatul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator. pentru a determina un regim alimentar optim. 5. ne putem gândi în perspectivå la folosirea acestui medicament ca ortotimizant ¿i la copil ¿i adolescent. doza ¿i durata tratamentului (Kammen.3. deoarece poate precipita formarea calculilor renali.6.6 ¿i 6. experien¡a clinicå din neuropediatrie. în cele cu ciclare rapidå.5 kg. 2002). Asocierea cu al¡i inhibitori ai anhidrazei carbonice. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului Topiramatul poate cre¿te concentra¡ia fenitoinei ¿i VPA.260 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În studiile pilot. în cazurile asociate cu obezitate sau cu dificultå¡i de control al alimenta¡iei (mâncatul excesiv). se pot asocia alte anticonvulsivante. fiind aprobat doar ca antiepileptic. Totu¿i. în func¡ie de caz. s-au constatat scåderi în greutate între 1. ar putea permite extrapolarea acestor date ¿i la popula¡ia pediatricå cu patologie psihiatricå. 5. . au ob¡inut rezultate bune la pacien¡ii cu tulburare bipolarå cu obezitate ¿i diabet zaharat de tip II. 2001. fenobarbitalului ¿i pirimidonei.3. dar nu influen¡eazå concentra¡ia CBZ.6. 5. pentru contracararea scåderii în greutate. Este necesarå. monitorizarea pacien¡ilor. fenitoinå sau VPA scade concentra¡ia topiramatului. acest efect este benefic la pacien¡ii obezi. astfel. Totu¿i. La nevoie. ca de exemplu etazolamida.

• cre¿te concentra¡ia plasmaticå de serotoninå.3. Absorb¡ia sa se realizeazå prin sistemul de transport membranar al aminoacizilor neutri ¿i traverseazå bariera hematoencefalicå. 2002).3. • blocheazå canalele Na+ voltaj dependente. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului Conform datelor actuale (dupå Grunze. biodisponibilitatea sa fiind invers propor¡ionalå cu mårimea dozelor (cantitå¡ile mari nu se absorb). pânå la doza maximå de 400 mg/zi. 5.7. Amann ¿i Walden. se scad dozele. dar nu s-a stabilit încå precis în ce mod se coreleazå concentra¡ia plasmaticå cu råspunsul clinic.7. îmbunåtå¡iri semnificative ale dispozi¡iei ¿i calitå¡ii vie¡ii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 261 Pentru diminuarea efectelor adverse cognitive ¿i sedative. care a fost aprobat de FDA ca antiepileptic în 1993. la pacien¡ii cu epilepsie trata¡i cu gabapentin.2.3. Dozele mai mari nu se asociazå cu cre¿terea eficacitå¡ii. În caz de insuficien¡å renalå. chiar în situa¡iile în care nu s-a ob¡inut un control bun asupra crizelor epileptice. dozele ini¡iale sunt mici (25 mg/zi). Efectele clinice ale gabapentinului sunt mai pronun¡ate la doze mai mari. • altereazå metabolismul glutamatului ¿i glutaminei prin ac¡iunea pe canalele de calciu voltaj dependente. 5. 5.1. Gabapentinul Gabapentinul este un aminoacid cu o structurå asemånåtoare acidului γ amino-butiric (GABA). Aceste observa¡ii au atras aten¡ia asupra poten¡ialului terapeutic al gabapentinului în tulburårile psihiatrice (Kaplan. 2000).7. divizatå în douå prize. în propor¡ie de 35 – 60%. pentru pacien¡ii mai mari de 12 ani. . De-a lungul timpului. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. s-au observat. gabapentinul are urmåtoarele mecanisme de ac¡iune: • agonist al receptorilor GABA. Dozele se cresc foarte lent pe o perioadå de 8 såptåmâni. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului Gabapentinul este absorbit incomplet la nivel intestinal.

Se eliminå nemodificat în urinå. cu toate limitele ¿i inconcordan¡ele lor. comparabilå cu placebo. aceste rezultate. la pacien¡i cu manie. Concluziile au fost cå gabapentinul este eficient doar ca tratament adjuvant ¿i nu în formele cu ciclare rapidå. ceea ce impune administrarea în mai multe prize. Un studiu controlat. a aråtat o eficacitate a gabapentinului superioarå placebo. Alt studiu a investigat eficacitatea gabapentinului în tratamentul tulburårilor bipolare refractare la tratament (Altshuler et al. dublu orb. Mc Elroy et al. hipomanie sau episoade mixte. 2000). nu permit recomandarea gabapentinului între op¡iunile ini¡iale. controlat. depresia din tulburårile bipolare ¿i în profilaxia tulburårilor bipolare. Acest medicament ar putea avea totu¿i un rol în tratamentul pacien¡ilor cu tulburåri bipolare refractare la tratamentul conven¡ional.3. în tratament în tulburårile bipolare. . 1998) a aråtat cå gabapentinul a fost eficace în mania u¿oarå. randomizat. Astfel. 1999). 1999. 2000) a evaluat efectele gabapentinului ca tratament de adåugare la litiu sau VPA. de asemenea. 5. în tratamentul fobiei sociale ¿i tulburårilor de panicå (Pande et al. 1997. 2002). la pacien¡i cu tulburare bipolarå refractarå la tratament ¿i pacien¡i cu tulburare unipolarå (Frye et al.3. 1997) au raportat rezultate care aratå cå gabapentinul este eficient în hipomanie. Un alt studiu (Pande et al. în special ca adåugare la alte medicamente ¿i în cazul comorbiditå¡ii cu tulburårile anxioase (Walden ¿i Grunze. în timp ce gabapentinul a avut o eficacitate comparabilå cu placebo. 1997.262 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circulå liber în plasmå (nu se leagå de proteinele plasmatice). Eficacitatea lamotriginei a fost mai mare decât a gabapentinului ¿i placebo.7. Are un timp de înjumåtå¡ire de 5-9 ore. în special în combina¡ie cu alte ortotimizante. dar a fost ineficace în mania severå. 2000). Un studiu recent. Un studiu pe pacien¡i cu manie acutå (Erfurth et al. Indica¡iile gabapentinului Unii autori (Schaffer ¿i Schaffer. dar eficacitatea a fost. Stanton et al. dublu-orb. a evaluat eficacitatea gabapentinului ¿i lamotriginei în monoterapie – administrate pe o perioadå de 6 såptåmâni – comparativ cu placebo.

în combina¡ie cu gabapentinul î¿i pot augmenta acest efect. dar nu sunt severe ¿i sunt tranzitorii. Interferen¡ele cu testele de laborator Gabapentinul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator.3. putându-se cre¿te rapid la doza de între¡inere.5. 5. Efectele secundare ale gabapentinului Cele mai frecvente efecte adverse sunt sedarea. Pacien¡ii cu afectare renalå trebuie monitoriza¡i. alcool ¿i cocainå.7. poate fi folosit ca adjuvant în sevrajul la benzodiazepine. 5.3. Atât studiile cât ¿i raportårile de caz au aråtat o variabilitate extremå a dozei zilnice eficace (s-au raportat la adult doze cuprinse între 600 ¿i 6000 mg). ataxia. Cre¿terea rapidå a dozelor ¿i dozele mari produc sedare u¿oarå. Acest medicament amelioreazå semnificativ durerea de origine neuropatå. au fost observate edeme declive. Utilizarea clinicå a gabapentinului Nu au fost stabilite dozele optime la pacien¡ii cu tulburåri psihiatrice.7. dupå cum am aråtat. dependentå de dozå. 5. ame¡eala. Poate fi folosit în locul benzodiazepinelor ¿i hipnoticelor pentru insomniile u¿oare. Gabapentinul este ¿i un sedativ u¿or.6. normalizând somnul. 5.3. 2000). Medicamentele care dau sedare.3. De asemenea. dar existå mari varia¡ii individuale.7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 263 De asemenea.7. Se începe cu o dozå de 300 mg/zi. inclusiv la copii. Eficacitatea medicamentului este. deoarece gabapentinul se eliminå exclusiv renal.7. . scåzând frecven¡a ¿i intensitatea decompensårilor ¿i a crizelor disruptive la ace¿ti pacien¡i (Kaplan.4. divizatå în 3 prize. La unii pacien¡i. Interac¡iunile medicamentoase Antiacidele gastrice (de exemplu hidroxizii de aluminiu ¿i magneziu) scad absorb¡ia sa. existå studii care sugereazå eficacitatea gabapentinului în tulburårile de control al comportamentului. Nu are efecte toxice serioase la supradozare.

dovedit ¿i sus¡inut prin studiile numero¿ilor autori. Întreruperea tratamentului nu produce sindrom de abstinen¡å. având în vedere cå unele nu au fost încå aprobate pentru uzul psihofarmacologic. . De asemenea. deci. vigabatrinul ¿i felbamatul nu s-au dovedit pânå în prezent beneficii în psihofarmacologie. ca tiagabinul. fiind necesarå o monitorizare riguroaså. Aceste precau¡ii necesare nu trebuie. Din numeroasele studii citate anterior. În plus. dar este singurul element cu proprietå¡i antimaniacale din aceastå grupå. fragmentate în 3 prize. Nu se folosesc doze foarte mari la copil ¿i adolescent. pot fi folosite ca ortotimizante. deoarece aceste medicamente au un real poten¡ial terapeutic pentru tulburårile psihiatrice. reiese cå medicamentele antiepileptice. atât din motive medicale cât ¿i din motive medico-legale.1. cel mai u¿or dintre metalele alcaline. Litiul 5.4. 5. noi perspective terapeutice în tratamentul multor tulburåri psihiatrice. totu¿i. Totu¿i. Introducere Litiul este un ion monovalent.4. iar decizia terapeuticå va fi luatå împreunå cu ace¿tia. la pacien¡ii interna¡i vor fi consemnate în foaia de observa¡ie motivele pentru care se alege un medicament care nu are în prospect indica¡ia respectivå sau nu e recomandat pentru vârsta pacientului ¿i se va urmåri atent evolu¡ia sub tratament. fiind eficace pentru un grup considerabil de tulburåri psihiatrice. fåcând parte din grupa IA a tabelului lui Mendeleev. De asemenea. nu trebuie uitat cå aceste medicamente s-au dovedit eficace chiar ¿i în unele tulburåri refractare la tratamentul conven¡ional ¿i pot avea uneori beneficii mai mari ¿i chiar efecte adverse mai mici decât unele medicamente deja acceptate.264 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Majoritatea pacien¡ilor råspund la doze cuprinse între 600 ¿i 900 mg. decizia terapeuticå trebuie atent cântåritå. mai ales în cazurile în care vârsta micå apare ca un factor de risc. din întreaga lume. în special la copil. Pentru alte medicamente antiepileptice noi. Ele constituie. cu unele excep¡ii. så sperie clinicianul. dar ¿i asupra riscurilor unui anumit medicament. Atât pacientul cât ¿i pårin¡ii acestuia vor trebui informa¡i asupra beneficiilor. trebuie luate în calcul efectele adverse.

având o fereastrå terapeuticå (indice terapeutic) destul de îngustå. Mecanismele farmacodinamice ale litiului Mecanismele biochimice ale efectului ortotimizant al litiului nu sunt cunoscute.4. Ini¡ial a fost administrat sub forma apelor minerale cu con¡inut de litiu. . nedovedite încå.2. care au aråtat eficacitatea litiului în manie ¿i în tratamentul profilactic al „tulburårii maniaco-depresive“ (Kaplan. 5. conduse de Mogens Schou ¿i al. • preparate cu eliberare lentå (controlatå) de 450 mg carbonat de litiu ¿i • sirop. a fost ini¡iatorul folosirii litiului ca antimaniacal. litiul a fost introdus în USA. 2000). Existå înså unele specula¡ii. Astfel. În anii ’40. în Suedia. in vitro. iar introducerea litiului în psihiatrie a trebuit så a¿tepte foarte mult timp. la acea vreme. Litiul este disponibil sub mai multe forme: • preparate standard. dar a fost aprobat de FDA abia în 1970. psihiatrul australian John Cade. fapt care nu a fost cunoscut ini¡ial. pe care le vom prezenta în continuare. 300 mg ¿i 600 mg carbonat de litiu ¿i sub formå de tablete de 300 mg carbonat de litiu. cå depresia ¿i mania fac parte dintre tulburårile metabolismului acidului uric (Kaplan. considerau. Ceea ce este interesant. Astfel.. ¿i numai pentru tratamentul maniei. dovedind capacitatea acestuia de a diminua. în anul 1975 (Kaplan. În anul 1843. administrarea acestuia a început så fie controversatå. deoarece Trousseau (în Fran¡a) ¿i Alexander Haig (în Anglia). renale. 2000). de cåtre Johan Arfwedson. fiind numit lithion de Jons Jacob Berzelius. a fost introdus în medicinå de Alexander Ure. Singura aprobare a FDA care a mai fost ob¡inutå a fost pentru tratamentul de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. con¡inând 8 mEq/ml citrat de litiu. pentru tratamentul diatezelor urice. iar în 1907 au fost produse primele tablete de litiu.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 265 A fost descoperit în anul 1817. Observa¡iile clinice ale lui Cade au fost sus¡inute de mai multe trialuri clinice riguroase. Totu¿i. sub formå de capsule de 150 mg. acest element fiind încorporat ¿i în alte 43 de preparate medicale. concentra¡ia de acid uric. în urma unor studii în care a dovedit efectul antimaniacal al litiului.) ¿i chiar decesul unor pacien¡i. folosirea lui crescând tot mai mult cåtre anii ’60. 2000). gastro-intestinale etc. a determinat de-a lungul timpului numeroase reac¡ii adverse (neurologice.

dar reduce excre¡ia de metaboli¡i ai NA la depresivi. Litiul produce. prin interac¡iunea sa cu fosfolipidele membranare. ac¡ionând la nivelul sintezei 5HT ¿i producând cre¿terea eliberårii de serotoninå la nivelul cortexului parietal ¿i în hipocamp. S-ar putea explica. ac¡ionând la nivelul neurotransmi¡åtorilor. precum calciul ¿i magneziul. Litiul intervine ¿i asupra sistemului noradrenergic. cu durata de la câteva zile la câteva såptåmâni. litiul crescând concentra¡ia acesteia la nivelul cortexului. de exemplu. litiul are efecte similare celorlal¡i cationi monovalen¡i. litiul pare så afecteze func¡ia receptorilor βadrenergici. Prelipceanu. M. Aceste efecte apar dupå o perioadå de tratament. crescând eliberarea acestuia prin ac¡iunea la nivelul . ceea ce ar explica efectele ortotimizante la ambele categorii de pacien¡i (D. 2000). Ini¡ial pare så creascå sinteza de NA în unele arii cerebrale. care coincide cu perioada de apari¡ie a efectelor benefice (D. 2000). Acest medicament ac¡ioneazå în diferite arii cerebrale. Prelipceanu. Prin mecanisme neelucidate. o cre¿tere a permeabilitå¡ii membranei hemato-encefalice. se considerå cå nu existå nici un neurotransmi¡åtor care så nu fie influen¡at de litiu (Kaplan. precum sodiul ¿i potasiul. capacitatea litiului de a încetini viteza de repolarizare la nivelul sistemului nervos central. De asemenea. Prin administrarea litiului va apårea o competi¡ie între acesta ¿i cationii mai sus men¡iona¡i (a fost doveditå. 2003). 2003. Practic. 2003). Prelipceanu.D. Se pare cå litiul ac¡ioneazå ¿i asupra sistemului dopaminic. litiul are efect ¿i asupra transmiterii GABA. De asemenea. ceea ce ar explica eficacitatea litiului ¿i asupra pacien¡ilor cu manie cu manifeståri psihotice (D. Pare a produce ¿i un fenomen de down-regulation a receptorilor 5HT1 ¿i 5HT2 (D. dar ¿i la nivelul mesagerilor secunzi. efecte similare tuturor medicamentelor antidepresive. prin interven¡ia la nivelul cuplårii receptor – mesager secund. de asemenea. dar ¿i cationilor bivalen¡i. Litiul pare a poten¡a transmisia serotoninergicå. Efectul antimaniacal se explicå ¿i prin ac¡iunea asupra acetilcolinei. Gheorghe. ac¡iunea litiului la nivelul ATP-azei Na+K+) (Kaplan. pare så creascå excre¡ia de metaboli¡i ai NA la maniacali.266 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fiind un cation monovalent. astfel. 2000). 2003). Prelipceanu.

mecanismele de ac¡iune farmacologicå a litiului råmânând incomplet elucidate. Acest efect este datorat ¿i cre¿terii nivelului de conversie a glutamatului în GABA (Kaplan. Litiul se absoarbe rapid ¿i complet din tractul gastrointestinal. Timpul de înjumåtå¡ire este de aproximativ 18–24 ore. 2000. Indica¡iile clinice ale litiului se adreseazå în special tulburårii bipolare. ca antimaniacal ¿i în 1974 ca tratament de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. Preparatele standard ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 1–1 ½ ore. ac¡iunea litiului la nivelul diferi¡ilor neurotransmi¡åtori pare a restabili ritmurile circadiene fiziologice. fiind ceva mai mare la båtrâni ¿i la cei cu afectåri ale ratei de filtrare glomerularå (Kaplan. dublu orb. clearance-ul litiului este cu 50% mai ridicat decât la cei cu greutate normalå. în urma acestor studii. D. Eliminare. Indica¡iile litiului De-a lungul timpului. Un studiu recent. 2000). 2003). în 1970. Men¡ionåm totu¿i cå nici una dintre aceste ipoteze nu a putut fi demonstratå ¿tiin¡ific pânå în prezent. Prelipceanu. randomizat. 2000). Mecanismele farmacocinetice ale litiului Absorb¡ie.3. Dovedirea efectului antimaniacal.4. astfel încât toxicitatea sa se manifestå la nivelul tuturor aparatelor ¿i sistemelor. 2000). Metabolizare. profund dereglate în cadrul tulburårilor afective (D. au fost efectuate numeroase studii. 5. a aråtat o eficacitate a litiului în cazul maniei acute de douå ori mai mare ca placebo ¿i similarå cu a valproatului (Kaplan. 2000). De asemenea. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice ¿i nu se metabolizeazå. se distribuie în apa corporalå. Prelipceanu. a dus la aprobarea litiului de cåtre FDA. iar cele cu eliberare lentå în aproximativ 4 ore (Kaplan. Deoarece nu se leagå de proteine. 5. la pacien¡ii obezi. . Spre deosebire de alte medicamente psihotrope. multicenter. în special la adult. Clearance-ul litiului este aproximativ 1/5 din clearance-ul creatininei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 267 receptorilor presinaptici. Pe lângå efectul ortotimizant. Se eliminå la nivel renal.4.4. în ciuda cercetårilor efectuate de-a lungul a peste 100 de ani.

Din acest motiv. Cookson. existå studii care aratå eficacitatea litiului atât în depresia majorå. Unele studii clinice au aråtat cå o anumitå categorie de pacien¡i cu tulburare bipolarå nu råspunde la tratamentul de între¡inere cu litiu (Bowden et al. eficien¡a sa fiind mai mare pentru manie (Kaplan. R. Efectul terapeutic al litiului se instaleazå dupå o perioadå cuprinså între 1-3 såptåmâni. Post ¿i A. 2001. Speer. cu agresivitate inten¡ionalå) (Kaplan. Ca tratament de între¡inere. Cookson. ¿i mult mai pu¡in eficient la cei antisociali. citat de J. pânå la dobândirea efectelor antimaniacale ale litiului (Kaplan. cât ¿i în episoadele depresive din tulburarea bipolarå I. schizofrenie ¿i la pacien¡ii agresivi (eficient mai ales la cei cu agresivitate „explozivå“. 2002). . în func¡ie de tabloul clinic al episodului respectiv. litiul reduce semnificativ atât frecven¡a cât ¿i gravitatea ¿i durata episoadelor maniacale ¿i depresive din cadrul tulburårii bipolare I. litiul a fost acceptat pentru tratamentul episoadelor maniacale. 2000. 1994. citat de J.268 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dupå cum am aråtat. De asemenea. Litiul se poate folosi ¿i asociat cu un antidepresiv. Este utilå folosirea litiului ca monoterapie. în special la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. 2000). 2000). având episoade depresive care nu se amelioreazå în urma tratamentului cu litiu (Calabrese. Litiul mai este utilizat ca ortotimizant ¿i în tulburarea schizoafectivå. 2000). controlând mania acutå ¿i prevenind recidivele la aproximativ 80% dintre pacien¡ii cu tulburare bipolarå I ¿i într-un procent mai redus la pacien¡ii cu episoade mixte ¿i la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. pe perioade îndelungate. 2000). 2002). dar trebuie urmåritå riguros sumarea efectelor adverse. în tratamentul de între¡inere al pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. cu ciclare rapidå. 2000). În ceea ce prive¿te episoadele depresive. asocierea cu valproat sau carbamazepinå poate fi beneficå. la ini¡ierea tratamentului se recomandå asocierea unei benzodiazepine sau unui neuroleptic clasic. 2002). care se manifestå în crize. Se pare cå pacien¡ii „non-responderi“ prezintå de fapt tulburare bipolarå II. Existå studii clinice care aratå cå tratamentul îndelungat cu litiu a scåzut rata suicidului de 6 – 7 ori la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I (Kaplan. mai ales la acei pacien¡i care au prezentat manifeståri maniacale la tratamentul cu antidepresive.

studiile controlate privind aceste boli ¿i tratamentul lor sunt relativ sårace (Kaplan.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 269 Acest medicament s-a dovedit a fi util ¿i în tratamentul alcoolismului. Din studiile efectuate pânå în prezent la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I. Câ¡iva factori se considerå a fi predictivi pentru tulburarea bipolarå ¿i. 2000). ai influen¡elor benefice ale tratamentului cu litiu sau cu alte medicamente ortotimizante: • debutul rapid. apare evident cå decizia asupra unui anumit tratament este destul de dificilå. este în general subestimat. . iar debutul înainte de pubertate. dar în aceste studii debutul este considerat a fi de obicei prima spitalizare ¿i nu apari¡ia primelor simptome ale bolii (Kaplan. 2000). De¿i existå numeroase date de literaturå referitoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburare bipolarå. 2000). O altå dilemå de diagnostic este dacå un prim episod depresiv va evolua ca o tulburare unipolarå sau bipolarå. de asemenea. atât datoritå simptomatologiei deseori atipice ¿i comorbiditå¡ii (în special THDA). • prezen¡a manifestårilor hipomaniacale induse de antidepresive (Kaplan. de¿i mult mai rar. folosirea litiului întâmpinå unele controverse. 2000). ca ortotimizant. agresivitate sau tulburåri de comportament asociate întârzierii mintale ¿i tulburårilor de dezvoltare. profilul efectelor adverse este aproape similar la aceastå categorie de vârstå. În aceste condi¡ii. fiind înså eficace. doar la acei pacien¡i la care consumul de alcool a apårut în contextul unei tulburåri depresive (Kaplan. Rata concentra¡iei serice a litiului la adolescent este similarå cu a adultului. post detox. reiese cå 20-30% dintre ace¿tia au avut primul episod al tulburårii înainte de vârsta de 20 de ani. cu manifeståri psihotice ¿i întârziere în dezvoltarea psihomotorie. Din observa¡iile clinice reiese cå debutul tulburårii bipolare I la vârsta adolescen¡ei este destul de frecvent. • istoric familial de tulburare bipolarå. La aceste aspecte se adaugå faptul cå pentru formularea diagnosticului de tulburare bipolarå se folosesc acelea¿i criterii ca la adult (Kaplan. se pare. implicit. cât ¿i dificultå¡ilor formulårii acestui diagnostic la aceastå categorie de vârstå. cât ¿i a celor adverse) ¿i la întreaga experien¡å a clinicianului. Aceste procente ar fi chiar mai ridicate. La copil ¿i adolescent. 2000). fåcând apel la monitorizarea atentå (atât a efectelor benefice.

litiul este eficace atât în profilaxia cât ¿i în tratamentul maniei acute. Tratamentul cu litiu se mai recomandå la copiii cu tulburåri periodice sau ciclice ale dispozi¡iei sau comportamentului ¿i la copiii cu manifeståri agresive severe (Kaplan. sub o strictå monitorizare clinicå ¿i a concentra¡iei serice. Acest fapt poate impune reconsiderarea indica¡iei de tratament. beneficiazå de o experien¡å clinicå valoroaså în folosirea acestora ca antiepileptice) ¿i medicamente neuroleptice clasice. preferând ca ortotimizante medicamente din grupul antiepilepticelor (care.4 mEq/l.2 mEq/l sunt considerate eficace. efecte secundare ca acneea. mai degrabå decât cre¿terea dozelor. endocrinå (tiroidå. dar pot exista pacien¡i la care efectele benefice så nu aparå la aceste concentra¡ii. Concentra¡ia plasmaticå a litiului trebuie monitorizatå riguros. Vârsta minimå la care se administreazå litiul nu este precizatå în tratatele de specialitate. din perspectiva adolescentului extrem de preocupat de imaginea sa corporalå. în plus. mai ales la aceste grupe de vârstå. se vor lua în considerare alte alternative terapeutice. în aceste cazuri. efectele cognitive (este vorba de cele care apar la o concentra¡ie sericå normalå. 2000). 2000). 2000). cre¿terea în greutate. unde experien¡a clinicå este mult mai micå decât la adult ¿i. existå anumite particularitå¡i de biodisponibilitate. cåderea pårului pot fi foarte greu de tolerat (Kaplan.6 ¿i 1. ¿i facem precizarea cå acest medicament nu a fost aprobat de FDA pentru folosirea la popula¡ia pediatricå.6 ¿i 1. La adolescen¡i ¿i tineri. Pe parcursul tratamentului se vor monitoriza obligatoriu ¿i func¡ia renalå. De asemenea. la concentra¡ii serice cuprinse între 0. existå speciali¿ti care recomandå ca la copil ¿i adolescent så nu se administreze litiu pe perioade mai mari de 6 luni.270 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Totu¿i. de¿i nu au fost aprobate de FDA ca ortotimizante la copil. pentru . performan¡ele academice (Kaplan. nu în cadrul intoxica¡iei) ale tratamentului cu litiu pot afecta. Concentra¡iile cuprinse între 0. În ceea ce prive¿te durata tratamentului. Utilizarea lui va fi conform experien¡ei clinice a medicului. semnificativ. 2000). paratiroide) ¿i func¡ia cardiacå (Kaplan. Noi nu recomandåm litiul la vârste mici. pentru controlul agresivitå¡ii. Având în vedere înså indicele terapeutic foarte mic al litiului.

efecte cognitive (lipsa spontaneitå¡ii. cardiovasculare. 5. precum ¿i alte fenomene care apar mai rar. atât asupra dezvoltårii somatice. neurologice. hipertensiune intracranianå benignå. Efectele adverse cele mai importante sunt cele gastrointestinale. de tipul loperamidului. în doze de la 30 la 120 mg/zi. în special la doze toxice. Efectele descrise pot fi evitate prin introducerea treptatå. Tulburårile de tranzit råspund la medica¡ia antidiareicå.4. subsalicilatului de bismut sau difenoxilat cu atropinå (Kaplan. Trimble ¿i B. dermatologice ¿i de cre¿tere în greutate. 2000. 2000). Post. fragmentarea dozelor ¿i administrarea în timpul meselor. R. 2002. iar la copil nu se va depå¿i doza de 1 mg/kg/zi. Totu¿i. cât ¿i asupra neurodezvoltårii (Kaplan. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice. dar tremorul sever ¿i chiar ataxia ¿i disartria trebuie så atragå aten¡ia asupra unei eventuale intoxica¡ii. 2002). Efectele secundare ale litiului Dupå cum am aråtat anterior. Efecte neurologice Litiul poate produce mai frecvent tremor. 2000). Citratul de litiu este mai bine tolerat. afectarea memoriei). poate avea efecte nedorite asupra tuturor aparatelor ¿i sistemelor. De asemenea. clinicianul va trebui så ¡inå seama ¿i de numeroasele studii care demonstreazå evolu¡ia nefavorabilå a pacien¡ilor netrata¡i. . astfel. Kupka ¿i R. endocrinologice. timp de reac¡ie întârziat. Efecte gastro-intestinale Litiul poate cauza grea¡å. Pentru ameliorarea tremorului. 2000) recomandå antagoni¿ti ai receptorilor βadrenergici. Schmitz. ca simptome u¿oare de tip parkinsonian. renale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 271 evitarea efectelor pe termen lung. M.5. diaree. litiul scade pragul convulsivant (Kaplan. fiind mai importante la ini¡ierea tratamentului. de tipul propranololului. fragmentatå în 3-4 prize (aten¡ie la bradicardie!) Pot apårea rar neuropatie perifericå. fragmentat în 3-4 prize. fenomene asemånåtoare miasteniei gravis. 2000). ataxie ¿i disartrie. vårsåturi. ¿i så ia în calcul alternativele terapeutice existente în prezent (Kaplan. unii autori (Kaplan. Aceste efecte pot fi diminuate prin fragmentarea dozelor. distribuindu-se în apa corporalå.

De¿i cele mai frecvente modificåri cardiace datorate litiului sunt benigne. consecin¡å a ac¡iunii litiului asupra hormonului antidiuretic. Constau în aplatizarea undei T pe ECG ¿i în deprimarea activitå¡ii nodului sinusal. administratå în prizå unicå. cu aritmii sinusale consecutive. dacå apar manifeståri clinice care så sugereze afectare renalå. La pacien¡ii trata¡i cu litiu se recomandå determinarea periodicå a TSH. 2000). diureticele. Efecte endocrinologice Litiul poate determina efecte adverse tiroidiene ¿i paratiroidiene. La administrare îndelungatå (de obicei peste 10 ani) pot apårea efecte renale severe.sau hipertiroidism. sincope sau chiar stop cardiac. Probele renale se vor efectua ¿i în afara determinårilor de rutinå. sau care economisesc potasiu.272 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efecte renale Dintre efectele renale. . Pacien¡ii vor fi monitoriza¡i din punct de vedere al func¡iei renale. rar. hipo. adenom paratiroidian. deoarece diureticul poate determina reten¡ia de litiu (Kaplan. utilizarea dozei de litiu minime eficace. reversibilå. 2000). se vor administra diuretice tiazidice. inhibitorii enzimei de conversie måresc cardiotoxicitatea litiului (Kaplan. cre¿terea creatininei sangvine ¿i. prin determinarea anualå a creatininei serice ¿i a volumului urinar pe 24 de ore. se impune monitorizare cardiacå. ca fibroza intersti¡ialå cu scåderea progresivå a ratei de filtrare glomerularå. Efecte cardiace Efectele litiului asupra cordului sunt similare celor determinate de hipokaliemie ¿i se datoreazå înlocuirii potasiului intracelular cu ioni de litiu. Tratamentul cu litiu se poate asocia cu sindrom nefrotic. insuficien¡å renalå. cel mai frecvent este poliuria cu polidipsie secundarå (diabetul insipid nefrogen). Litiul poate determina ¿i fenomene de hiperparatiroidism ¿i. Se impune echilibrarea hidricå. exoftalmie benignå. afecteazå func¡ia tiroidei. mai rar. Dacå poliuria este importantå. Dieta hiposodatå. determinând scåderea pasagerå a concentra¡iei hormonilor tiroidieni circulan¡i. scåzându-se doza de litiu. Poate determina gu¿å (la 5% dintre pacien¡ii trata¡i cu litiu). cu efectuarea ECG cel pu¡in o datå pe an. Astfel.

¿i în special când se asociazå ¿i cre¿terea în greutate (Kaplan. efectele adverse cardiace sunt poten¡ate de dezechilibrele hidro-electrolitice ¿i de insuficien¡a renalå (V. Alte efecte Tratamentul cu litiu poate determina cre¿tere ponderalå. Stroescu. vertij. Intoxica¡ia cu litiu este gravå. cåderea pårului. Aceste efecte par a fi dependente de dozå. 2000). bradipsihie. ataxie. 2000). iar pacientul va fi internat într-o sec¡ie de toxicologie sau terapie intensivå ¿i tratat de urgen¡å. . mioclonii. Tratamentul cu litiu se va opri imediat. 1993). fiind o mare urgen¡å medicalå. datoratå efectului asupra metabolismului glucidelor ¿i reten¡iei hidrice (litiul poate determina edeme). 2000. Prelipceanu. deoarece poate duce la leziuni cerebrale ireversibile ¿i chiar la moarte. fiind necesarå uneori o nouå dializå (Kaplan. Se va avea în vedere hemodializa. 2000). prin mobilizare din ¡esuturi. În cazul supradozei sau a intoxica¡iei voluntare cu litiu se încearcå eliminarea medicamentului din tractul gastrointestinal prin administrarea de polistiren sulfonat sau polietilen-glicol. convulsii. concentra¡ia litiului poate cre¿te din nou. Apari¡ia acneei. rash ¿i agravarea psoriazisului. aceasta fiind måsura cea mai eficace de înlåturare rapidå a litiului seric. Primele semne ¿i simptome care trebuie så atragå aten¡ia sunt tremorul important. Unii autori recomandå diurezå for¡atå. somnolen¡å. D. dar valoarea acesteia este controversatå. råspunzând la mic¿orarea dozelor sau la schimbarea preparatului de litiu. Tratamentul intoxica¡iei vizeazå îndepårtarea litiului din organism ¿i combaterea deshidratårii. 2003). Efecte dermatologice Litiul poate determina efecte adverse dermatologice cum sunt acneea. de¿i nu este un efect grav. Administrarea de cårbune activat este contraindicatå. Se asociazå simptome gastrointestinale. disartrie. o stângåcie excesivå a mi¿cårilor. modificåri cardiovasculare ¿i afectare renalå (Kaplan. poate afecta complian¡a la tratament mai ales la adolescent. u¿or hipocaloricå ¿i exerci¡iile fizice pot atenua acest efect. sindrom confuzional cu agravare pânå la comå. Se poate face lavaj gastric folosind un tub de calibru mare (Kaplan. O dietå echilibratå. Dupå dializå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 273 De asemenea. pentru cazurile cele mai severe.

Neuroleptice Antidepresive Antiepileptice Antiinflamatoare nesteroidiene Diuretice tiazidice Diuretice care economisesc K+ Diuretice de anså Osmotice (manitol. S-au raportat ¿i modificåri ale eritrocitelor ¿i influen¡area reciprocå a concentra¡iei serice de medicamente (atât pentru neuroleptice. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului Întrucât necesitatea administrårii cocncomitente cu litiul a altor medicamente. Neurotoxicitate Cre¿te eliminarea renalå a litiului Se cumuleazå efectele antitiroidiene Probabil cre¿te u¿or concentra¡ia sericå a litiului. S-au raportat cazuri de neurotoxicitate. se impune cunoa¿terea efectelor care pot apårea în urma ac¡iunii simultane a acestor medicamente. sindrom serotonin-like (în asociere cu inhibitorii poten¡i ai serotoninei) Neurotoxicitate la asocierea cu CBZ Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. uree) Xantine (aminofilinå. Vom prezenta în tabelul 5. întrucât litiul traverseazå lent bariera hematoencefalicå.274 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simptomatologia neurologicå se poate ameliora în câteva zile de la normalizarea litemiei. Nu modificå concentra¡ia litiului. prin diminuarea secre¡iei renale (cu excep¡ia aspirinei) Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa.5.4. 5. Tabelul 5.6. Prelipceanu. pentru condi¡ii medicale sau simptomatologia psihicå. principalele interac¡iuni medicamentoase ale litiului. cât ¿i pentru litiu). Interac¡iunile medicamentoase ale litiului (dupå Kaplan ¿i Sadock. este destul de frecventå. 2003). Cresc concentra¡ia sericå a litiului. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). precipitarea sindromului neuroleptic malign. teofilinå) Inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidå) Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Inhibitori ai canalelor de calciu Metronidazol. Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. La pacien¡ii cu istoric de intoxica¡ie cu litiu se contraindicå tratamentele ulterioare cu acest medicament (D. . prin diminuarea secre¡iei renale. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). cofeinå. Ocazional. prin diminuarea secre¡iei renale.5. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). agravarea efectelor extrapiramidale. tetraciclinå Metildopa Bicarbonat de sodiu Ioduri Propranololul Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. 2002) Medicamentul Efecte ale asocierii cu litiu Encefalopatie.

pânå la ob¡inerea unei concentra¡ii serice a litiului cuprinse între 0. Dupå stabilirea dozei de între¡inere. se va determina litemia ¿i se va examina pacientul de câte ori se va suspiciona intoxica¡ia cu litiu sau. cuprinzând: hemograma. pacientului i se va face un examen clinic complet ¿i determinåri de laborator. ineficient din punct de vedere terapeutic. prin scåderea treptatå a dozelor. fiind administratå în douå sau trei prize pentru preparatele standard ¿i în prizå unicå pentru preparatele cu eliberare lentå. atât pacientul cât ¿i familia acestuia.4. se va reconsidera tratamentul (introducerea altui medicament cu efecte antimaniacale sau ortotimizante).6-1. în câteva såptåmâni. concentra¡ia sericå a litiului se va determina periodic (diferi¡i autori recomandå determinarea de rutinå a litemiei la intervale cuprinse între 2 – 6 luni).8. cre¿terea lentå a dozelor cu 150 mg la 3-5 zile.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 275 5. timp de 1-2 såptåmâni. În cazul în care nu se ob¡ine un råspuns clinic satisfåcåtor. litiul se va întrerupe lent. respectiv scåderi ale acesteia: • aportul excesiv de sodiu duce la scåderea concentra¡iei serice a litiului. vor fi informa¡i cå varia¡iile aportului sau pierderii de lichide ¿i såruri influen¡eazå concentra¡ia sericå a litiului. având poten¡ial toxic. • pierderile excesive de apå (febrå. creatinina sericå. De asemenea. • dieta hiposodatå cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. valorile TSH.2 mEq/l. 5. La copil ¿i adolescent se recomandå ini¡ierea tratamentului cu 150 mg. dimpotrivå. transpira¡ii abundente etc. Utilizarea clinicå a litiului Înainte de ini¡ierea tratamentului cu litiu. Influen¡area testelor de laborator Litiul nu modificå testele de laborator. efectuarea ECG (la femei se face ¿i un test de sarcinå). putând determina cre¿teri. cu toate cå litemia s-a încadrat în intervalul standard. Doza de între¡inere variazå în limite destul de largi: va råmâne cea care va men¡ine litemia în cadrul intervalului de mai sus.7.4. T3 ¿i T4. un nivel scåzut al litemiei. . ionograma sericå.) duc la cre¿terea concentra¡iei serice a litiului. Înainte de ini¡ierea tratamentului.

ceea ce face ca el så fie preferat deseori pentru tratamentul episoadelor maniacale. agresivitå¡ii ¿i a altor tulburåri psihice ale copilului ¿i adolescentului. de necesitatea unei monitorizåri riguroase. De asemenea. de efectele dezastruoase ale unei posibile intoxica¡ii ¿i så nu îl administråm decât atunci când avem siguran¡a cå familia va supraveghea administrarea corectå a tratamentului ¿i va aduce pacientul la medic. så recunoascå semnele precoce ale unei posibile intoxica¡ii cu litiu ¿i så se prezinte la medic. în vârstå de 8-18 ani. atât la toate controalele de rutinå cât ¿i de câte ori va observa vreun semn care ar sugera o eventualå intoxica¡ie cu litiu. Eficacitatea a fost în principal måsuratå cu CGI-I ¿i YMRS. Mårimea efectului a fost 1. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. de asemenea. Studii clinice 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. Litiul este. inclusiv în tratamentul de între¡inere în tulburarea bipolarå I. în medie 11. cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani. 38% pentru litiu ¿i 38% pentru carbamazepinå. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. fårå efecte adverse importante. valproatului ¿i carbamazepinei.5. Efecte secundare Kowatch et al au studiat în 2000 la 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. . este ieftin ¿i u¿or de procurat. dupå cum am aråtat. în medie 11. 5. litiul ¿i carbamazepina au aråtat un efect important în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu boalå bipolarå I ¿i II în episod maniacal sau mixt. un medicament antimaniacal ¿i ortotimizant eficace. au fost cuprin¿i într-un studiu publicat în 2000 de cåtre Kowatch et al.4 ani. Råspunsul a fost definit ca modificarea scorului YMRS cu peste 50%.06 pentru litiu ¿i 1. fårå efecte adverse importante. Pacien¡ii au fost distribui¡i randomizat så primeascå timp de 6 såptåmâni tratament cu litiu. ratele de råspuns fiind 53% pentru divalproexul de sodiu.63 pentru divalproex. Divalproex.276 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Familia va fi învå¡atå.4 ani. 1. trebuie så ¡inem seama de indicele terapeutic mic al acestuia. efectele litiului. divalproex de sodiu sau carbamazepinå.00 pentru carbamazepinå. Totu¿i.

În prezent. benzodiazepinele acoperå peste 90% din pia¡a mondialå a anxioliticelor. hipnotice ¿i anticonvulsivante ale clordiazepoxidului în 1957.1. Barbituricele cu duratå lungå de ac¡iune. buspirona este cel mai important anxiolitic descoperit de la apari¡ia benzodiazepinelor. erau folosite drept hipnotice. Dar mul¡i pacien¡i descriu efectul såu anxiolitic mai degrabå disforic ¿i neplåcut. Mebrobamatul a fost introdus dupå aproape 60 ani ca agent sedativ-hipnotic. dupå ce primele primele studii clinice i-au demonstrat calitå¡ile antianxioase. De¿i a fost dezvoltatå ca agent antipsihotic. Barbituricele cu duratå scurtå de ac¡iune ¿i cu debut rapid al efectului. Introducere Anxioliticele sunt în prezent substan¡ele psihotrope cel mai frecvent folosite. precum secobarbitalul. astfel cå folosirea lui este limitatå. . anul 1959 a reprezentat apari¡ia diazepamului. Primul mare grup de anxiolitice folosite au fost barbituricele care au apårut la începutul anilor 1900 cu rol sedativhipnotic ¿i anticonvulsivant. care a fost pentru câteva decenii medicamentul cel mai utilizat. Dupå sintetizarea primelor benzodiazepine în 1955 ¿i descoperirea proprietå¡ilor sedative. ea a început så fie folositå din ce în ce mai mult de cåtre psihiatri în tratamentul anxietå¡ii.6 TRATAMENTUL ANXIOLITIC ªI SEDATIV-HIPNOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT 6. Este folosit ca sedativ cu duratå lungå de ac¡iune în unele programe de dezintoxicare. amobarbitalul sau pentobarbitalul. erau folosite pentru sedarea diurnå. El are o oarecare eficacitate în sedarea diurnå ¿i probabil ca anxiolitic. Fenobarbitalul este singurul barbituric care continuå så fie folosit pe larg în tratamentul epilepsiei. Introduså în practica clinicå în 1987. cu cel mai mare mumår de prescrip¡ii atât de cåtre psihiatri cât ¿i de cåtre speciali¿ti din multe alte discipline. precum fenobarbitalul.

6.1. Defini¡ie Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de efecte importante pentru practica psihiatricå: • efectul anxiolitic. tranchilizant.3. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Prezentåm o clasificare a medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare-sedative la realizarea cåreia au fost utilizate date din Kaplan ¿i Sadock. cu cinci subunitå¡i proteice grupate în jurul canalului de clor. Efectul clinic este anxioliza.).4. B. deoarece în practicå sunt folosite în doze mici în timpul zilei pentru anxietate.1. 1990). sedativ. Blocarea receptorilor GABA-A (canale ionice pentru clor) determinå deschiderea canalelor ionice pentru clor ¿i påtrunderea clorului în celulå. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor Benzodiazepinele î¿i exercitå ac¡iunea prin ameliorarea transmisiei GABA-ergice. Benzodiazepinele se leagå de receptorii benzodiazepinici BDZ (descoperi¡i de Bossman. ma¡ii din monografiile firmelor producåtoare (tabelul 6. Receptorul GABA-A are formå de rozetå. Squires. 1997 ¿i infor. iar prin jonc¡iunile func¡ionale pe care le are cu celelalte cåi de neurotransmi¡atori reprezintå placa turnantå a neuromedia¡iei cerebrale (Udri¿toiu et al.2. Braestrup. Acidul gabaaminobutiric (GABA) este cel mai important neurotransmi¡åtor inhibitor (Steven.278 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6.4. urmatå de depolarizarea membranei cu efect inhibitor. 1995). 2000). 6. beta 2 ¿i gama 2 sunt codate de acela¿i cluster de gene situate pe cromozomul 5. iar seara în doze mari pentru insomnie. • efectul hipnotic. Benzodiazepinele 6. Dar efectele anxioliticelor pot fi separate doar arbitrar. Moller ¿i Okada în 1977) care sunt situa¡i pe receptorii GABA ceea ce a dus la denumirea lor drept receptori GABA-BDZ (Young ¿i Kunar. Existå mai multe tipuri de receptori GABA: GABA-A. ac¡iune realizatå prin blocarea receptorilor GABA postsinaptici. . Subunitå¡ile alfa 1. Schatzberg A. C care sunt cupla¡i.F et al. 2002.

5-6 Adul¡i: 1-6 279 .5 mg Oral : tb.5. 1. Helex. 6 mg Oral : cp.5-9-18 Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Oral:10-30 Parenteral 10-100 Adul¡i: 10-150 Copii ¿i adolescen¡i: 0. 1. 22. 1.5. Lexotan Napoton. 1. 0.5mg/ml (1 picåturå=0. adolescen¡i: 0. 20. Libritabs.5. Frontin. 25. 10. cu elib.5. Lorivan. Calmepam. 2 mg Oral: tb.5. 25 mg Parenteral f 20 mg/ml Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Denumirea comercialå Benzodiazepine Alprazolam Bromazepam Clordiazepoxid Xanax. Sup 5. 2 mg ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Flurazepam Dalmane Tabelul 6. 40mg Oral: tb. 3.Valium. Alprazolam.Clasa Oral: tb. 2 mg Parenteral f 2mg/ml 4mg/ml Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i:1-10 Adul¡i: 5-40 Adul¡i: 1-22 Estazolam ProSom Oral : cp.1mg) Parenteral f 1mg/ml Adul¡i: 15-602 Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 0. 5. 15 mg Tb. 3. Klonopin. 0.25-3 Adul¡i: 1-6-8-10 Clorazepat Tranxene Diazepam Diazepam. Lorans Adolescen¡i peste 15 ani: 15-30 seara Adul¡i: 15-30 seara 2 Adul¡i: 60-160 Copii. Alprox Lexotanil. 10.1. Clonotril-2 Oral: tb. 0. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Halazepam Lorazepam Paxipam Ativan. 10 mg Parenteral f 5mg/ml. 2. 0. 5. 7.1. 30 mg Oral: tb. prelungitå 11. Diazepam desitin Oral: cp.25-4 Adul¡i: 0. 15.25. Librium Clonazepam Rivotril.5. 10mg Oral: tb. 5. 2 mg Solu¡ie picåturi: 2.5-6 Adul¡i: 4.5-4-10 Copii ¿i adolescen¡i: 1.

5-30 seara Adul¡i: 5-10mg seara Copii. 250. Mogadon Oxazepam Prazepam Oral: cp.2 mg/kgc Adul¡i: 5-50 Midazolam Versed Nitrazepam Nitrazepam. 5. 30 mg Oral tb. adolescen¡i: 0. 5.15. 15. 5. 7. 500mg Parenteral 40mg/5ml Oral tb.5.5-5 mg seara Copii. 10 mg Oral: cp. 15 mg Oral: cp. 30. adolescen¡i: 2.5-15 seara2 2 Adul¡i: 7. 15.1.5 mg Oral: cp.75 mg seara Adul¡i: 7. 10 mg Oral tb. Spitomin Tensispes Stressigal Amobarbital Amytal Aprobarbital ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. (continuare) Butabarbital Butisol . 10.5.25 seara2 Adolescen¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 10 mg seara Adolescen¡i peste 15 ani: 3.280 Midazolam Parenteral f 5mg/ml Oral: cp.5 mg seara Adolescen¡i: 5-30mg Adul¡i: 15-60 Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 100-200mg Hipnotic: 50-300mg Sedativ: 40-160mg 2 Hipnotic: 40-120mg Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 45-120mg Hipnotic: 50-100mg Ciclopirolone Zopiclon Imovane Azospirodecandione Barbiturice Buspirona BuSpar. 2. Oxazepam Oral: cp. 0. 30. 250mg Oral: tb. 30 mg Centrax Oral: cp. 10 mg Oral: cp. 200 mg Parenteral f. 0.125 -0. 100mg Parenteral 30mg/5ml Serax. 20 mg Quazepam Temazepam Doral Restoril Triazolam Zolpidem Halcion Stilnox Zaleplon Adul¡i: 0. 10.125.15-0. Serestra.5 mg Adul¡i: 30-1201 Adul¡i: 20-60 Adul¡i: 7.50. 7. 5. 7.

50 mg/ml Im Iv lent în solu¡ie salinå Oral tb. iv 10-50-100mg pânå la 400 mg /zi 281 . 8.2 mg/kg pentru TEC Pentobarbital Nembutal Fenobarbital Fenobarbital Secobarbital Parenteral 50mg/ml Parenteral f 0.45 kgc. (continuare) Parenteral f. 50 mg/ml Copii ¿i adolescen¡i: 25-300 mg3 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i: 5 mg/kgc/24 ore Im. 25 mg Parenteral f. 65. 10mg/ml. Atarax. 1 g Oral: cp. 15.5 mg/0. 25 mg Sirop: 12. Vistaril Difenhidramina Oral: cp. 130mg/ml. 100mg Parenteral 30. 25mg/ml. Im: 50-200 mg/zi Iv: 50-200 Adul¡i: Sedativ: 60-100 mg Hipnotic: 100-150 mg Copii: 2-6mg/kgc pânå la 100 mg Copii pânå la 5 ani: 16-32 mg de 3-4 ori pe/zi Copii peste 5 ani: 32-64 mg de 3-4 ori pe/zi Adul¡i: Sedativ: 66-300 mg Hipnotic: 100 mg Adul¡i: 0. 50.7-1. 100mg Mebaral Metohexital Parenteral 500mg/50ml Oral tb. 100mg Tiopental Tiopental Nesdonal Pentotal ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Antihistaminice Hidroxizin sedative Hidroxizin. 50. 30.Mepobarbital Oral tb.5 mg/ml Benadryl Tabelul 6. 100mg Parenteral 50mg/ml 20mg/ml Copii: 1-3 mg/kgc Adul¡i: Sedativ: 30-120 mg Hipnotic: 100-300 mg Copii: 3-5 mg/kgc Sedativ: 100-300 mg Hipnotic: 100 mg Copii 2-8 mg/kgc Adul¡i: iv 100-150 mg Copii peste 1 an: 1 mg/kgc/zi Copii peste 10 ani: 50-100 Adul¡i: 50-100 Copii: 0.1. 60. 20mg5ml Oral tb. 60.5 . 32.

(continuare) 3 Precizåm cå unele indica¡ii sunt în conformitate cu recomandårile FDA (Food and Drugs Administration) din USA ¿i nu se suprapun cu informa¡iile din prospectele medicamentelor valabile în România. 1960. 500. 40. 90 mg Copii ¿i adolescen¡i: 50-160 mg/zi (0. 1996 . Clonidina Catapres Carbama¡i Meprobamat Meprobamat Miltown Equanil Oral:tb. 10.2 mg Copii 6-12 ani: 200-400 Adolescen¡i: 400-800 Adul¡i: 400-800 Adul¡i: 250-500 mg seara2 Copii ¿i adolescen¡i: 500-1000 Adul¡i: 500-2000 Oral:tb 0.3 mg Oral:tb. Nu existå informa¡ii despre dozele recomandate la copil ¿i adolescent. 500mg. Solu¡ie: 500 mg/ml Supozitoare rectale: 324. Effron ¿i Freedman.. 400.1.8-2.2-1. 200. 500mg Oral: cp. Fish. 600 mg Propranolol Inderal.282 Agen¡i noradrenergici Oral:tb. 60.H. 1953. Propranolol. 1971 cita¡i de Green W. Korein et al.2 0.5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 60-160 Copii ¿i adolescen¡i: 0.3 mg Adul¡i: 0.05-0. 80. 648 mg Glutetimida Glutetimida Doriden Cloral hidrat Cloral hidrat Noctet 1 2 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6.1 0. 20.

3. hiperpolarizarea neuronalå ¿i scåderea excitabilitå¡ii. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor Administrarea benzodiazepinelor se face pe cale oralå. Proprietå¡ile lipofilice ¿i hidrofilice ale substan¡elor influen¡eazå debutul ¿i durata ac¡iunii lor prin influen¡area .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 283 Similar. Unele benzodiazepine mai prezintå ¿i alte efecte: efect antidepresiv (alprazolamul).4. Deficitul acestor compu¿i psihoactivi endogeni este o ipotezå în etiologia anxietå¡ii (Smith. 6. sau i. La nivelul receptorilor GABA-A existå mai multe categorii de receptori BDZ: – tipul I. care determinå afinitatea înaltå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i sunt responsabili pentru efectul sedativ ¿i hipnoinductor. ataxie. Efectele clinice ale benzodiazepinelor Principalele ac¡iuni farmacodinamice ale benzodiazepinelor sunt urmåtoarele: anxioliticå. Flumazenilul este singura benzodiazepinå prezentatå de noi care ac¡ioneazå prin antagonizarea receptorilor GABA-BDZ. care determinå o afinitate mai scåzutå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i care sunt situa¡i în hipocamp ¿i striat ¿i poten¡eazå efectul anxiolitic prin diminuarea secre¡iei DA (de exemplu alprazolamul). BDZ scad necesarul de GABA la nivelul sinapsei. Blocarea receptorilor GABA-B (canale ionice pentru calciu) are urmåtoarele efecte clinice: sedare. dar numai în prezen¡a GABA. prezen¡a lor justificând existen¡a subtipurilor receptoare.v. sedativ-hipnoticå. Existå compu¿i psihoactivi endogeni care se leagå specific de receptorii GABA-A BDZ. miorelaxantå ¿i anticonvulsivantå. timoreglator (clonazepamul).4. ¿i intrarectalå.2. BDZ se leagå de receptorii GABA-BDZ ¿i induc modificårile asupra canalului de clor.m. inductor al anesteziei (midazolam). facilitând sau inhibând neurotransmisia. legarea de receptorii GABA-C cre¿te permeabilitatea pentru clor urmatå de cre¿terea cantitå¡ii de clor intracelular. efect miorelaxant. – tipul II. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare pot ac¡iona ca agoni¿ti (benzodiazepinele) sau ca antagoni¿ti ai receptorilor GABA-BDZ. parenteralå i. 6. efect hipnoinductor. 2001).

Marinescu D. necesar în situa¡iile în care se dore¿te anxioliza rapidå sau inducerea stårii de somn. diazepamul are absorb¡ia cea mai rapidå. midazolam.. Gheorghe M.2. .284 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. Majoritatea benzodiazepinelor sunt absorbite complet din tractul gastrointestinal.. distribu¡iei în ¡esutul adipos ¿i traversårii barierei hemato-encefalice. Absorb¡ia.D.. unele benzodiazepine au o ratå de absorb¡ie rapidå: diazepam. Astfel. În cazul administrårii orale. clonazepam.. 2000) Substan¡a Midazolam Triazolam Alprazolam Bromazepam Estazolam Halazepam Lorazepam Oxazepam Temazepam Clordiazepoxid Clonazepam Clorazepat Diazepam Flurazepam Ketazolan Nitrazepam Prazepam Quazepam Zolpidem Zaleplon Anxiolitic + + + ++ + ++ +++ ++ + +++ ++ +++ + ++ + ++ + Sedativ/hipnotic +++ +++ + +++ + + +++ + ++ +++ +++ +++ +++ +++ Efectul Anti-convulsivant + + + ++ + + ++ +++ +++ + Miorelaxant +++ + Tabelul 6. cu timpul cel mai scurt pânå la instalarea efectelor clinice.3.. dupå administrarea oralå. Efectele benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T. Marinescu D.. 2000) BDZ cu efect sedativ slab BDZ cu efect sedativ mediu Bromazepam Tamazepam Clordiazepoxid Clobazam Cloxazolam Diazepam Ketazolam Medazepam Oxazepam Alprazolam Prazepam Clotiazepin Clorazepat Lorazepam Midazolam BDZ cu efect sedativ puternic (dependent de dozå) = high potent BDZ absorb¡iei.D. Gheorghe M. Clasificarea benzodiazepinelor în func¡ie de efectul sedativ (dupå Udri¿toiu T.

halazepam. Lorazepamul ¿i midazolamul se absorb rapid dupå administrarea im. clordiazepoxid.v. Este indicat în stårile de agita¡ie psihomotorie.m. ¿i în 3-30 minute dupå administrarea i. este în 30 minute. quazepam. Urmåtoarele benzodiazepine: diazepam. temazepam. consecutiv. clorazepat. Existå unele benzodiazepine care au o ratå de absorb¡ie lentå: oxazepam. Metabolizarea benzodiazepinelor se face la nivel hepatic unde sunt transformate în metaboli¡i activi sau inactivi. în 15-30 minute dupå administrarea i. Aceste benzodiazepine ac¡ioneazå prin intermediul metaboli¡ilor sau printr-o combina¡ie a substan¡ei cu principalii ei metaboli¡i ob¡inu¡i în urma oxidårii: diazepamul ac¡ioneazå prin combina¡ia diazepamului cu metaboli¡ii – desmethyldiazepam ¿i methyloxazepam. dependentå de liposolubilitate ¿i pH. motiv pentru care T½ al acestora este lung. Lorazepamul are lipofilie moderatå.m. Debutul efectului midazolamului dupå administrarea i. Oxidarea este un proces consumator de timp. prazepam. zolpidem. Diazepamul este o substan¡å foarte lipofilå. Cu cât timpul de absorb¡ie este mai lung. praxepam sunt transformate prin oxidare în metaboli¡i activi sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450 3A3/4 . Clordiazepoxidul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea oralå. halazepam. Zolpidemul ¿i zaleplonul ating concentra¡ia plasmaticå maximå dupå 1. Altele au o ratå de absorb¡ie intermediarå: alprazolam. lorazepam. Timpul în care se atinge concentra¡ia plasmaticå maximå depinde de rata absorb¡iei. iar efectul apare în câteva minute. Similar. clorazepat.v. Benzodiazepinele au capacitate ridicatå de a traversa BHE prin difuziune pasivå. zaleplon. Alprazolamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. clordiazepoxid.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 285 flurazepam. difuzeazå foarte rapid dupå administrarea i. efectul se instaleazå mai lent.6 ¿i 1 ore. dar persistå o perioadå mai îndelungatå. triazolam. cu atât concentra¡ia plasmaticå maximå ¿i. estazolam. Absorb¡ia oralå a zolpidemului ¿i zaleplonului poate fi întârziatå de administrarea concomitentå cu alimentele. Clonazepamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. clordiazepoxidul ac¡ioneazå prin combina¡ia clordiazepoxidului cu metaboli¡ii: .. efectele clinice se ating mai târziu.

halazepamul ¿i prazepamul ac¡ioneazå metabolitul: desmethyldiazepam. T½ al acestor benzodiazepine este mai redus. estazolamul. halazepamul. Se administreazå în 1. Timpul de înjumåtå¡ire influen¡eazå durata de ac¡iune. clonazepam. clordiazepoxidul. clorazepatul. Eliminarea se face în principal prin urinå: alprazolam. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Dar medicamentul se poate acumula ¿i pot apårea fenomene psihomotorii ¿i sedare în timpul zilei. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. Se administreazå în 2-3 prize zilnice. Datoritå timpului mai redus cerut de procesul de conjugare.6 ore respectiv 1 orå. oxazepamul. temazepamul au timpul de înjumåtå¡ire cuprins între 8 ¿i 30 ore. Benzodiazepinele cu timp scurt de înjumåtå¡ire nu se acumuleazå ¿i nu produc sedare în timpul zilei. având duratå lungå de ac¡iune. nitrazepamul au timpul de înjumåtå¡ire plasmatic cuprins între 30 ¿i 100 ore.2 prize zilnice. Alprazolamul are un timp scurt de înjumåtå¡ire de 10-15h. clonazepamul ¿i temazepamul sunt transformate prin conjugare directå în metaboli¡i inactivi. Ele se pot administra într-o singurå prizå. clordiazepoxid. dar au fenomene mai severe ale sindromului de abstinen¡å. mai mic de 5h. clonazepamul.286 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI desmethylclordiazepoxid ¿i demoxepam. Lorazepamul. Alprazolamul atinge concentra¡ia de echilibru în 7 zile. Zolpidemul ¿i zaleplonul sunt metaboliza¡i rapid ¿i sunt transforma¡i în metaboli¡i inactivi. lorazepamul. Benzodiazepinele cu timpul de înjumåtå¡ire lung se pot administra într-o singurå prizå. Alprazolamul ¿i triazolamul sunt metaboliza¡i prin oxidare ¿i transforma¡i în metaboli¡i activi. flurazepamul. Diazepamul. Bromazepamul. Legarea de proteinele plasmatice a alprazolamului este de 80%. quazepamul. Clorazepatul. Zolpidemul ¿i zaleplonul au timpul de înjumåtå¡ire de 2. oxazepamul. . au fenomene mai pu¡in severe ale sindromului de abstinen¡å. prazepamul. au varia¡ii mici ale concentra¡iei sangvine. Midazolamul ¿i triazolamul au un timp ultrascurt de înjumåtå¡ire.

. • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå.1978. 1996) când apar în urmåtoarele tulburåri: Întârziere mintalå. Rappaport et al. midazolam i.. dar ¿i alte condi¡ii patologice care sunt men¡ionate în continuare. Timpul de înjumåtå¡ire plasmaticå este mai rapid la copii: 17 ore ¿i la nou nåscu¡i: 17 ore în compara¡ie cu adul¡ii: 24 ore (Morselii et al. cita¡i de Green W. Benzodiazepinele care nu sunt metabolizate direct de enzimele microzomale hepatice înainte de conjugare nu prezintå aceste diferen¡e legate de vârstå. De asemenea.H. episod psihotic (lorazepam. cita¡i de Green W. Schimbårile dependente de vârstå ale enzimelor microzomale hepatice sunt cea mai probabilå explica¡ie a acestor diferen¡e. Tulburare evitantå (Simeon ¿i Ferguson.D.. 1996).. 1980. care sunt principalele tulburåri ale copilului. 1987. 1996. pavorul nocturn ¿i automatismul ambulator nocturn. 1996). indica¡iile s-au extins ajungând så cuprindå ¿i tulburårile anxioase. Simeon. 1978 (citat de Clein P ¿i Riddle M.A. agita¡iei severe (Simeon ¿i Ferguson. vârsta de la care se pot prescrie benzodiazepine la copii ¿i adolescen¡i a scåzut o datå cu acumularea experien¡ei clinice.. Rappaport et al. 1987).m. 1978 citat de Clein P ¿i Riddle M.).). Studiile men¡ionate au fost citate de Green W. 6. episod maniacal.4. Pe lângå acestea pe lista recomandårilor au intrat ¿i alte tulburåri.4. Atacuri de panicå (Pfefferbaum et al. . Treptat.H. . 1996). Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent Pânå nu demult. • Tulburåri de somn: Pavor nocturn. auto. Diazepamul a fost studiat din perspectivå farmacocineticå developmentalå. Anxietate de separare (Klein et al.H. a aråtat ca diazepamul este metabolizat mai rapid la copii în compara¡ie cu adul¡ii. Insomnie (Glick et al.¿i heteroagresivitå¡ii. 1971. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea de . 1985. • Tulburarea obsesiv-compulsivå. Kanto et al. 1985. Automatism ambulator nocturn/Somnambulism. Tulburare supraanxioaså.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 287 La copii ¿i adolescen¡i. 1992). benzodiazepinele erau utilizate în psihofarmacologia copilului ¿i adolescentului doar pentru tratarea tulburårilor legate de somn.A. 1978).D. • Pentru tratarea impulsivitå¡ii. • Tulburarea de stres post traumatic. Fobia socialå (Simeon ¿i Ferguson.

ALPRAZOLAM La copii ¿i adolescen¡i.25-4 mg/zi. • miastenia gravis. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. risc care cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului. dozele se cresc treptat cu câte 0. • Tratamentul Sindromului de abstinen¡å la alcool. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi..5. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0.25-0. tensiune. • afectare renalå severå. Nu se recomandå prelungirea tratamentului mai mult de 4-6 såptåmâni. • Akatisia post-neurolepticå. • glaucom acut cu unghi îngust.4. • porfirie.H.6.25 mg. agita¡ie. • istoric de abuz de substan¡e. dozele de alprazolam recomandate sunt de 0.288 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI stres posttraumatic comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. • accident vascular cerebral acut. Se cresc ini¡ial dozele de searå. • afectare hepaticå severå.5 mg. dependen¡å ¿i sindromului de abstinen¡å. 1991 cita¡i de Green W. dupå care se scad treptat. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i Dozele de benzodiazepine diferå în func¡ie de tulburarea care este tratatå precum ¿i de severitatea simptomelor. necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. Contraindica¡iile benzodiazepinelor Contraindica¡iile benzodiazepinelor sunt: • hipersensibilitate la benzodiazepine. • afectare severå a func¡iei respiratorii. . 1991 ¿i Quaison et al. Dacå este necesar. 6.4. 6. • boalå obstructivå cronicå pulmonarå. de obicei seara. droguri. datoritå riscului de apari¡ie a fenomenelor de toleran¡å. 1996). • glaucom acut cu unghi îngust. la intervale de 2-7 zile pânå la doza optimå cu efect asupra simptomatologiei.

la intervale de 3 zile.25-3 mg/zi. 1987. La copiii mari. dozele recomandate sunt de 0. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. Simeon.003-0. sau i. se pot administra lent. Dozele administrate au fost de 0.03 mg/kgc/zi pânå la un maximum de 0. în caz de anxietate acutå. se administreazå 0.5 mg/kgc/zi.1. oral se administreazå 2 mg.2 mg/kg/zi.01-0. dozele de diazepam recomandate sunt de 1-10 mg/zi. oral se administreazå 1-2 mg de 1-2 ori pe zi.m. La nou nåscu¡i ¿i copii mai mici de 10 ani ¿i sub 30 kg.1-0.075 mg/kgc/zi. Se poate cre¿te cu pruden¡å pânå la 0.0. 2-20 mg care se pot repeta dupå 3-4 ore.5 mg. dozele orale recomandate sunt de 10-30-100 mg/zi. sub forma a 3 doze pe zi. cu multå pruden¡å. I.m. sau i. CLORDIAZEPOXID La copii ¿i adolescen¡i. se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. 1992 cita¡i de Green W. Se poate cre¿te la nevoie pânå la 30 mg pe zi divizate în 2-3 doze. La copiii mici.25 mg o datå. Parenteral. Dacå este necesar. 1996) CLORAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i.375-6 mg/zi. Pentru fobie acutå sau reac¡ie de panicå. care . sau i. 1989. de repetå 25-50 mg de 3-4 ori pe zi. dozele se cresc treptat cu câte 0.m.m.05 mg/kgc/zi.v.H. Se repetå la nevoie dupå 15-30 minute. Se ini¡iazå terapia cu 10 mg pe zi în doze divizate.. 1985. Studiile citate în literaturå au administrat alprazolamul la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 7 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4-6 såptåmâni. I. Pfefferbaum et al. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. (Simeon ¿i Ferguson. adicå 0.. 5 mg sau 10 mg de 3-4 ori pe zi.v.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 289 Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. pânå când se atinge doza de între¡inere de 0. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. cu 25% din dozå pe såptåmânå. DIAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i. Klein ¿i Last.. Modul de administrare este în 3 prize pe zi. Dacå este necesar.250.v.

co¿maruri. benzodiazepinele au un profil relativ favorabil al efectelor adverse.m. halucina¡ii. sau i. Rar. Alte efecte care se pot asocia cu consumul de benzodiazepine la copil ¿i adolescent sunt fatigabilitatea.7. la copii ¿i adolescen¡i a fost raportatå apari¡ia unei reac¡ii paradoxale. sau i. • Nitrazepam: 2.m.4. cre¿terea anxietå¡ii.v. Efectele secundare ale benzodiazepinelor În compara¡ie cu alte clase de substan¡e psihotrope.5-5 mg seara. Benzodiazepinele trebuie administrate cu precau¡ie la persoanele cu boalå obstructivå cronicå pulmonarå. ataxia. Trebuie cunoscut riscul de apari¡ie a afectårii coordonårii motorii care poate apårea în timpul tratamentului cu benzodiazepine. insomnie.v. • Zopiclon: 3. Benzodiazepinele pot produce rar deficite cognitive u¿oare care pot afecta performan¡a academicå. Pentru agita¡ia psihoticå acutå. confuzia progresivå pânå la coma care poate apårea la dozele mari.290 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI se repetå în 4-6 ore dacå este necesar. Cel mai frecvent efect advers care poate apårea este sedarea. • Zolpidem: 5-10 mg seara. de midazolam poate apårea amnezie anterogradå de scurtå duratå (pacientul nu î¿i aminte¿te evenimentele care s-au produs în timpul efectului maxim al preparatului). vertijul. Administrarea benzodiazepinelor pentru insomnie se poate înso¡i de apari¡ia unei stårii de somnolen¡å în timpul zilei urmåtoare. A fost descriså apari¡ia unei cre¿teri paradoxale a agresivitå¡ii la persoanele cu leziuni cerebrale preexistente care sunt tratate cu benzodiazepine. Dupå administrarea i. 6. reprezentatå de episoade de lipså de control marcatå ¿i dezinhibi¡ie: excita¡ie. agresiune ¿i ostilitate marcatå.75 mg seara. cårora . care este par¡ial legatå de dozå ¿i care poate fi reduså prin scåderea dozei. Coma hepaticå a fost descriså la persoanele cu afectare hepaticå cårora li s-au recomandat benzodiazepine mai ales repetat sau în doze mari. Urmåtoarele benzodiazepine sunt folosite la copil ¿i adolescent cu rol de hipnoinductor: • Flurazepam 15-30 mg seara. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i.

Simptomele sindromului de abstinen¡å (dupå Roy-Byrne P . somnolen¡å. Apari¡ia sindromului de abstinen¡å depinde de durata terapiei. Fenomenele de toleran¡å. vorbire neclarå. ataxie. tremor. dificultå¡i de concentrare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 291 le pot provoca depresie respiratorie cu alteråri semnificative clinic ale respira¡iei pânå la apnee. convulsii. Sindromul de abstinen¡å se dezvoltå la persoanele care au primit doze mari de benzodiazepine. de timpul de înjumåtå¡ire al benzodiazepinei. iritabilitate. pânå la simptome severe: depresie. Instalarea sindromului de abstinen¡å poate apårea dupå 1-2 såptåmâni în cazul benzodiazepinelor cu timp . ame¡eli.. hiporeflexie. 1988 cita¡i de Kaplan ¿i Sadock. Benzodiazepinele au risc scåzut de a determina apari¡ia fenomenelor de toleran¡å. alteråri ale percep¡iei mediului înconjuråtor. Oprirea bruscå a administrårii benzodiazepinelor cu timp de înjumåtå¡ire scurt poate determina apari¡ia simptomelor severe ale sindromului de abstinen¡å. insomnie. delir. de rata cu care a fost întreruptå administrarea. dispnee. de doza administratå. care necesitå cre¿terea dozelor pentru a ob¡ine efectul anxiolitic. luminå. sim¡ tactil). ¿i Hommer D. cefalee. benzodiazepinele au limite de siguran¡å largi. dependen¡å sau sindrom de abstinen¡å când sunt administrate perioade scurte. dependen¡å ¿i sindromul de abstinen¡å Administrarea repetatå a benzodiazepinelor duce la adaptarea receptorilor postsinaptici cu apari¡ia fenomenului de toleran¡å. Cele mai multe decese au fost concomitente consumului de benzodiazepine asociat cu alcool sau antidepresive triciclice. percep¡ie senzorialå crescutå (miros. Simptomele intoxica¡iei cu benzodiazepine sunt: confuzie. 2002) sunt: . deci poten¡ial toxicomanic. 1-2 såptåmâni. perioade îndelungate de timp.P anxietate. Apari¡ia reac¡iilor alergice la tratamentul cu benzodiazepine este rarå. Din fericire. sudora¡ie. Alprazolamul poate stimula apetitul cu cre¿terea în greutate. depersonalizare. fiind descriså apari¡ia de rash maculopapular ¿i prurit generalizat. Dar existå persoane la care s-a semnalat cre¿terea anxietå¡ii a doua zi dupå o singurå dozå de benzodiazepine. spasme sau dureri musculare. astfel cå decesul a fost raportat rar în urma ingestiei doar a acestor substan¡e. gust. ¿i cu riscul de apari¡ie a fenomenului de dependen¡å. percep¡ie anormalå sau senza¡ie de mi¿care. obosealå.

Mecanismele farmacodinamice ale buspironei Buspirona este o azospirodecandionå. Gheorghe M. Marinescu D. clorazepat. alimentele. estrogenii. 2000.. fluvoxamina Carbamazepina Antiacidele. prazepam.5. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T. de aceea este necesarå oprirea lentå a medicamentului. depresie respiratorie Delir Cresc concentra¡iile plasmatice diazepam.. dizartrie Cre¿te concentra¡ia plasmaticå zalepon Cresc concentra¡ia plasmaticå alprazolam. opioide. antidepresive triciclice si tetraciclice. 6.8. nicotina Rifampicina. fenobarbitalul Benzodiazepinele . Vom prezenta interac¡iunile benzodiazepinelor atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 6. flurazepam.4.5. Întreruperea tratamentului cu alprazolam poate determina rapid instalarea unui sindrom de abstinen¡å sever. izoniazida. Kaplan ¿i Sadock. Buspirona 6. contraceptivele orale Efectul Sedare. disulfiram. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor Datele referitoare la interac¡iunile benzodiazepinelor cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. digoxin Clonazepam. Asocierea nefazodonå-alprazolam necesitå reducerea dozei cu 50% Scade concentra¡ia plasmaticå alprazolam Cresc metabolizarea benzodiazepinelor ¿i le scad concentra¡ia plasmaticå Cresc metabolismul zaleponului Cresc concentra¡iile plasmatice fenitoinå. cu un ritm de 25% pe såptåmânå. fenitoina. clordiazepoxid.). 2002) Substan¡a Deprimante SNC: barbiturice.4. Tabelul 6.292 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de înjumåtå¡ire lung. triazolam.4. antihistaminice Clozapinå Cimetidina. neuroleptice. alcool.. carbamazepina. litiu. antipsihotice Cimetidina Nefazodona. Asocierea nefazodonå-triazolam necesitå reducerea dozei cu 75%. prazepam.1. halazepam Ataxie. 6.D.

ac¡iune care este asociatå cu efectele sale antiagresiune ¿i cu cele anxiolitice. buspirona necesitå un timp de 1-2 såptåmâni pentru dezvoltarea efectului såu anxiolitic. Buspirona ac¡ionezå ca agonist asupra receptorilor 5HT1A. care au efect anxiolitic imediat.2.5. Timpul de înjumåtå¡ire este de 2-11 ore. buspirona influen¡eazå transmisia serotoninergicå ¿i dopaminergicå cerebralå. Eliminarea se face prin urinå 60% ¿i prin fecale 40%. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge în câteva zile. Buspirona nu se leagå de complexul receptor GABA. Absorb¡ia buspironei din tractul gastrointestinal este rapidå. Metabolizarea buspironei se face intens la primul pasaj hepatic. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei Administrarea buspironei se face pe cale oralå. Buspirona se administreazå sub forma a 3 doze zilnice. Administrarea buspironei nu s-a asociat cu apari¡ia simptomelor sindromului de întrerupere. Se pare cå buspirona prezintå poten¡ial de abuz scåzut chiar la persoanele cu risc crescut fa¡å de dependen¡a de droguri. La doze terapeutice. Alimentele nu interferå absorb¡ia. buspirona are efecte sedative mai reduse decât benzodiazepinele. Spre deosebire de benzodiazepine. Buspirona este transformatå prin oxidare în câ¡iva deriva¡i hidroxila¡i ¿i într-un metabolit activ: 1-pirimidinilpiperazina. Prin ac¡iunea asupra acestor receptori. 6. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 293 Mecanismul de ac¡iune al buspironei nu este complet elucidat încå. astfel cå în acest moment se cunoa¿te cå efectul anxiolitic al buspironei nu se explicå prin ac¡iunea ei asupra acestui complex receptor. De asemenea.benzodiazepinic. buspirona are afinitate pentru receptorii dopaminergici D2 la nivelul cårora ac¡ioneazå atât ca agonist cât ¿i ca antagonist. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 40-90 minute dupå administrarea oralå. .

1989. 6. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 2.. • Pentru tratarea auto.agresivitå¡ii la pacien¡ii cu întârziere mintalå sau boli organice cerebrale sau leziuni traumatice (Ratey et al. 6. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. .5. Studiile citate în literaturå au administrat buspirona la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4 såptåmâni. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. Tulburare supraanxioaså (Kranzer. dozele de buspironå recomandate sunt de 5-30 mg/zi. 1989. Buspirona nu se asociazå cu sedare. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 15-60 mg/zi.5. Efectele adverse ale buspironei Efectele adverse raportate în urma tratamentului cu buspironå. agita¡ie. ame¡eli. se cre¿te doza treptat. • afectare renalå severå. grea¡å. 1989 cita¡i de Green W. Ratey et al. 1991. dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. 1989 cita¡i de Green W. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. îndeosebi la adult.6. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 5-30 mg/zi. La adolescen¡i. 1996). 1991 ¿i Quaison et al. 1996).294 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. 1988. • afectare hepaticå severå. insomnie.5-5 mg de 2-3 ori. Dacå este necesar.¿i hetero. 1991 cita¡i de Green W. • Comportamentul hiperkinetic la pacien¡ii cu Tulburare Autistå (Realmuto et al. 1996).5. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 5 mg/3 ori pe zi. cu câte 5 mg. • Tulburarea de Stres Post Traumatic. Realmuto et al..5.H. Dacå este necesar. 1996). Contraindica¡iile buspironei • hipersensibilitate la buspironå.4.3.H.H. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i Doze: 15-60 mg/zi.5. tensiune. 1996). 1991 cita¡i de Green W. 1988 citat de Green W.H. 6.H. sunt cefalee. Modul de administrare este în 3 prize pe zi.. (Kranzer. Dozele administrate au fost de 5-15 mg/zi...

eritromicinå.5. itraconazol Buspironå ¿i haloperidol Buspironå ¿i IMAO Efectul Cresc concentra¡ia plasmaticå a buspironei Cre¿te concentra¡ia plasmaticå a haloperidolului Nu se administreazå împreunå . 2002) Substan¡a Nefazodonå. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei Tratamentul anxiolitic la copil ¿i adolescent: datele referitoare la interac¡iunile buspironei cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult.7. Tabelul 6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 295 6.5. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei (dupå Kaplan ¿i Sadock.

• absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope (Giurgea and Salama 1977). cel pu¡in în anumite condi¡ii. Clasificarea neurotroficelor În realizarea acestei clasificåri am folosit informa¡ii din articolele ¿i monografiile ce pot fi consultate pe site-urile internet precum ¿i monografiile substan¡elor neurotrofice oferite de firmele producåtoare sau publicate în Agenda Medicalå (tabelul 7.E. 7.1. ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice.). 7. firma belgianå care a lansat piracetamul. 1999).3. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului Piracetamul faciliteazå transferul interemisferic de informa¡ie. ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diver¿ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba. a achizi¡iilor de învå¡are. principalul cercetåtor care a studiat piracetamul ¿i cercetåtorul coordonator al UCB.7 MEDICAMENTELE NEUROTROFICE LA COPIL ªI ADOLESCENT 7. • cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control corticosubcorticale. • sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului.1. . Giurgea. Principalele tråsåturi care definesc un medicament neurotrofic sunt: • sporirea. Piracetamul Piracetamul este un derivat al acidului gamaaminobutiric (Stroescu V et al.3. • facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. Defini¡ie Conceptul ¿i defini¡ia medicamentelor nootrope au fost propuse pentru prima datå în 1972 de C. cre¿te eficien¡a sistemelor colinergice ¿i catecolaminergice din creier.2.1. 7. produce modificåri metabolice: dimi- .

1mg/ 5ml Piritinol. Vitamina B6.250g/5ml Tanakan. 10mg/ml Piridoxine. 10 ml Cerebrolisyn Tonotil-N Oral: f 10ml Solu¡ia din fiolå: l-fosfotreonina 20mg l-glutamina 75 mg hidroxicobalamina 500mg Pulberea de sub capac: l-fosfoserina 60mg l-arginina HCl 150mg Mentat Oral: cp. Encephabol.. sirop flacon de 200mg Bacopa monnieri 216mg Centella asiatica 70mg Withania somnifera 52mg Evolvulus alsinoides 52mg Nordostachys jatamansi 52 mg Valeriana wallichii 50mg Embelia ribes 50mg Prunus amygdalus 50mg Copii ¿i adolescen¡i 2cp / zi Nou-nåscu¡i: 1 linguri¡å /zi Copii: 2 linguri¡e /zi Adul¡i: 4 cp/zi 297 . 800mg tam.1. Oxybral SR Parenteral: f. Piracetam.Denumirea comunå interna¡ionalå Piracetam Mod de administrare Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi Denumirea comercialå Piritinol Copii ¿i adolescen¡i 50-300 mg/zi Adul¡i: 600 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 30 mg/zi Adul¡i: 10-60-80 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 20-50mg/zi Adul¡i: 50-250 mg/zi Vincamina Piridoxina Ginkgo Biloba EGb761 Aminoacizi esen¡iali Aminoacizi esen¡iali +Hidroxicobalamina Copii ¿i adolescen¡i: 40 mg/zi Adul¡i: 120 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1f/såpt. Stamin Parenteral: f. Ginkr fort. Piridoxine HidroOral: cp 0. Oral: cp100mg Encephabol forte Vincamina. Copii ¿i adolescen¡i 1 f/ zi Adul¡i: 1-2 f/ zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. Oral: cp 40mg Tebokan fort.050g/2ml 0. Enerbol. Ginseng Solu¡ie buvabilå: 40mg/ml Parenteral: f 1. Piracebral. 5 . Oral: cp 10mg cp 30 mg Oxybral. Bedoxin Parenteral: f. Bilobil. 0. N-PiraceOral: Cp 400.250g chloride. Clasificarea neurotroficelor Preparate plante Mod de prezentare/ cåi de administrare Nootropil. Pyramen. 10 såpt.

5ml)de 2 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscu¡i: 5-10 pic.5ml) linguri¡å de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 1 linguri¡å (5ml) de 3-4 ori pe zi Copii 6-12 luni: 2 linguri¡e (10ml) de 3-4 ori pe zi Copii 2 ani: 2-3 linguri¡e(10-15ml) de 3-4 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscut: 5-10 pic.25-2.5 linguri¡å (7.298 Liv 52 Acorus calamus 42mgh Tinospora cordifolia 36mg Terminalia chebula 36mg Emblica oficinalis 36 mg Oroxylum indicum 32mg Celastrs paniculatus 32 mg Orchis mascula 18mg Macuna pruriens 18 mg Elletaria cardamomum 18 mg Terminalia arjuna 18mg Foeniculum vulgare 18mg Ipomoea digitata 18mg Zingiber officinale14mg Terminalia bellirica 14mg Myristica fragrans 14mg Syzygium aromaticum 10mg Oral Tb. de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 10-20 picåturi de 3-4 ori pe zi . de 3-4 ori pe zi Adul¡i: 2-3 tb. de 3-4 ori pe zi Sirop: Copii: 1/2 linguri¡å (2. (continuare) Bonnisan Oral: sirop flacon de 120ml Picåturi : flacon de 30ml Tablete: Copii: 1-2 tb. Sirop flacon 100-200 ml Picåturi flacon 60-120 ml ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. de 3 ori pe zi copii: 10-20 picåturi de 3 ori pe zi Sirop: Nou-nåscut: 1/4-1/2 (1.5ml) de 2 ori pe zi Adul¡i: 1.1.

de 4ml 250 mg/ml Oral: cp 100 mg Romener Gliatin Gliatin 1000 Copii ¿i adolescen¡i: 2-6 dj/zi Adul¡i: 3-9 dj/zi Copii ¿i adolescen¡i :2-6 dj/zi. polen de albine 50g. Junior One tablet daily One tablet daily+ Fe 299 . Oral Dj. Multivitamine Multivitamins 'Peoples choice' 1-3 cp/zi 1-2 cp/zi Copii sub 12 ani: 1/2 tb /zi Adolescen¡i ¿i adul¡i: 1 tb /zi Copii peste 4 ani: 1cp /zi Adul¡i: 1-2 cp /zi Copii 1cp masticabil /zi Adul¡i: 1 cp/zi 1-2 dj/zi 1dj/zi Tabelul 7. 40mg ginseng Oral Cp. Adul¡i: 3-9 dj/zi 1-3 cp/zi 1 fiolå / zi Copii ¿i adolescen¡i :3-6 cp/zi Adul¡i: 6-12 cp/ zi Meclofenoxat Meclofenoxat Ginseng ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Multivitamine Oral cp.3g: lecitina pulbere 250mg acid ascorbic 100mg lecitinå pulbere 500mg. 50mg ginseng Oral Tb. Oral cp. de 2 ori pe zi Sirop 1 linguri¡å (5 ml) de 1-2-3 ori pe zi Capsule: 1cp/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1-3 lingurite /zi Adul¡i: 3 linguri¡e /zi 3-6 tb/zi Ascolecitin forte Meclosulfonat Oral: dj. 5. miere albine 15g Meclosulfonat Colina glicerofosfat Oral: dj. Vitagins V2Plus Multirovital Oral Cp. diminea¡a Adul¡i: 3 linguri¡e/zi Tablete 1-2 tb.Geriforte Oral Tb. Ginseng tonic Ginsavit. 100mg Oral: cp 400mg Parenteral f. (continuare) One a day multivitamine Baby.5 3 tb /zi Copii: 1-2 linguri¡e. Oral Dj. acid ascorbic 200mg Granule 100g: lecitinå vegetalå 10g. 100mg Lecitinå +vitamina D Polenolecitin Romener Oral: cp 600mg Granule 20% Tb.1. Sirop 200ml Lecitinå Lecithin Lecitinå Ascolecitin 1. Ginseng.

1. Oral cp. solu¡ie buvabilå Copii peste 12 ani ¿i adul¡i: 1 cp/zi 1 cp/zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7./zi 1-2 F/zi Copii: 2-3 cp/zi.1/2 linguri¡e/zi Copii : 1-2 linguri¡e/zi Adul¡i: 2-3 linguri¡e/zi Copii 4-12 ani: 1/2 tb. Adul¡i: 3f/zi 1 cp. Adul¡i: 100-600mg /zi Copii: 1-3 dj/zi. Oral Solu¡ie Oral cp. Oral solu¡ie: f buvabile 1 cp/zi 1-2 cp de 3 ori/zi Drajeuri: Copii peste 6 ani (20kg): 10-30mg/ kgc/zi (4-6dj. Adul¡i: 1f 1-4/zi ./zi Copii peste 6 såptåmâni: 2 linguri¡e(10ml)/zi 2-4 cp. 100./zi 2-4 dj. efervescente Oral Cp. Calciu forte 500 Calciu granulat.Oral cp./zi Copii: 100 mg/zi.) Adul¡i: 8dj.600mg Oral dj./zi 300 Oral Tb. Deanol-aceglutamat Risatarun Oral Cp. efervescente./zi Solu¡ie: copii ¿i sugari peste 1 an (10kg):1-3 f. cp.efervescente Oral Dj. (continuare) Viplex Sana-Sol Electovit Polivitaminizant S Vitamin B complex 9 vita Rovital C Vi-daylin Biovital Multi-tabs Multiminerale Polimineralizant S Gluconolactat de calciu si magneziu Calciu 200 Berocca calcium Berocca calciu ¿i magneziu Cal-C-vita Calciu forte. Adul¡i: 3-8dj/zi Copii 10-20 Kg: 1/2 f 1-2 /z. Adul¡i: 4 cp/zi 1-2 cp/zi 1-2 cp/zi 1 cp/zi Oral cp. Oral Cp. Copii mici: 1/4 . dj.200./zi 2-4 dj.. efervescente Oral Cp. efervescente 200mg Oral Cp. Oral Dj. efervescente Oral dj. Oral cp.. Parenteral im F 2 ml gluconolactat de calciu ¿i magneziu 5% Oral Cp. Oral cp. Oral Solu¡ie 2-4 cp. /zi Adul¡i: 1 tb. /zi. Calciu lactic Vitamine+substan¡e Supradyn minerale ¿i oligoelemente Supral Multiminerale Vitamax Optical MagneB6 Pikovit Vi-daylin-M Upsavit multivitamins Vitamine+substan¡e Vitamax minerale ¿i oligoelemente Royal Jelly + altele Aslavital infantil Apilarnil prop.

favorizeazå sinteza proteinelor cerebrale. dereglåri ale somnului reprezentate mai ales de insomnie. Durata tratamentului este de 4-6 såptåmâni sau mai mult. Mod de administrare. având urmåtoarele ac¡iuni: protejeazå cortexul cerebral împotriva agresiunii/hipoxiei. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå doza se reduce pânå la o jumåtate sau un sfert.3. cre¿te rezisten¡a celulelor cerebrale la hipoxie. • tulburåri de comportament. . agresivitate.3. cre¿te concentra¡ia de ATP în neuroni. sindroame posttraumatice. Contraindica¡iile piracetamului Contraindica¡ia administrårii piracetamului este reprezentatå de insuficien¡a renalå severå.2. în insuficien¡a renalå moderatå ¿i la pacien¡ii cu epilepsie se administreazå cu pruden¡å.3. favorizeazå arderea glucozei. dar ¿i somnolen¡å. excita¡ie sexualå. • tulburåri de comportament în epilepsie.4. 7. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/zi. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent sunt: • sechele psihoafective ale encefalopatiilor.3. în afec¡iunile cronice.3. • sechele post accidente vasculare cerebrale. Piracetamul ac¡ioneazå la nivelul sistemului nervos central ca agent nootropic. În cazul prezen¡ei unei afec¡iuni hepatice cronice. • tulburåri de adaptare. influen¡eazå pozitiv conductibilitatea nervoaså. Se administreazå pe cale oralå în trei prize a câte 400 mg. favorizeazå formarea de ATP ¿i activitatea G-6PD fårå cre¿terea producerii de lactat. Efectele secundare ale piracetamului În timpul tratamentului cu piracetam pot så aparå agita¡ie psihomotorie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 301 nueazå consumul neuronal de oxigen. amelioreazå procesele de învå¡are ¿i de memorizare. dupå interven¡ii chirurgicale craniene. 7. în timpul sau dupå maså.5. • întârziere mintalå. 7. pânå la câteva luni. cu mult lichid. 7. favorizeazå procesele mintale.

302 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI manifeståri depresive. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului Contraindica¡iile utilizårii piritinolului sunt: • alergie la piritinol. • tulburåri de adaptare. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului Pot apårea la utilizarea piracetamului în asociere cu amfetaminele. gastralgii. 7. grea¡å. hormonii tiroidieni.4.3. reac¡ii alergice. . activator al metabolismului neuronal. cre¿tere în greutate. Foarte rar au fost semnalate ame¡eli.4. În mod excep¡ional. neurolepticele (apari¡ia de manifeståri hiperkinetice excesive). 7. amelioreazå coordonarea psihomotorie. • dermatoze severe. Favorizeazå trecerea glucozei prin bariera hematoencefalicå ¿i utilizarea ei de cåtre neuroni. • tulburåri hematologice. 7. • astenie psihicå. traumatism cerebral. modificåri ale tensiunii arteriale. cre¿te rezisten¡a la oboseala psihicå. la pacien¡ii predispu¿i. intoxica¡ii. Piritinolul Piritinolul este un compus chimic înrudit cu piridoxina. • sechele post accidente vasculare cerebrale.6.4. poate atenua deficitul de memorie ¿i de aten¡ie ¿i concentrare. • lupus eritematos diseminat. poate så aparå o scådere a pragului convulsivant. piridixinå. tulburåri la nivelul tractului digestiv: hipersaliva¡ie. penicilaminå. 7. • tulburåri de comportament. encefalite.3. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent sunt: • întârziere mintalå. 7.4. • insuficien¡å renalå. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului Piritinolul este un protector al ¡esutului cerebral. vårsåturi.1. ceea ce determinå supravegherea pacien¡ilor care primesc tratament anticonvulsivant. diaree. • nefropatii cu proteinurie ¿i hematurie. • miastenie.2. cre¿terea apetitului. • insuficien¡å hepaticå.

Vincamina 7. traumatism cerebral.2. polimiozitå. având astfel un rol important în schimbårile tisulare. Favorizeazå metabolismul cerebral prin cre¿terea degradårii oxidative a glucozei ¿i a utilizårii acesteia de cåtre celulele nervoase.6.5. . 7. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i.1. Piridoxina se administreazå per os sau parenteral (intramuscular sau intravenos). 7. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent sunt: • întârzierea mintalå.5. dozele utilizate sunt de 20-50 mg/zi. Piridoxina Piridoxina face parte din grupul vitaminelor B care se gåsesc în drojdia de bere ¿i în anumite vegetale. Implicarea în modificårile tisulare de la nivelul sistemului nervos explicå clasificarea piridoxinei în categoria substan¡elor neurotrofice. timp de mai multe såptåmâni. agranulocitozå. erup¡ii buloase. • sechele post accidente vasculare cerebrale.5.4. timp de 15-20 zile. Mod de administrare. dozele utilizate sunt de 50-300 mg/zi. leucopenie. 7.4. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. Se administreazå oral 25-100 mg de douå-trei ori pe zi.1. 7. anxietate.4.5.6. afectåri hematologice: trombocitopenie.3. intoxica¡ii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 303 7. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei Piridoxina joacå un rol important în metabolismul acizilor amina¡i ¿i al gråsimilor. 7. insomnie înso¡itå de apari¡ia de proteinurie. 7. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei Vincamina cre¿te fluxul sangvin cerebral prin vasodilata¡ie selectivå a vaselor sangvine cerebrale.5. Efectele secundare Rareori a fost descriså apari¡ia urmåtoarelor efecte adverse: iritabilitate. miastenie. encefalite.

6. • se administreazå cu pruden¡å la persoanele prezentând afec¡iuni hepatice sau convulsivante. postapoplectic. aterosclerozå. se adminstreazå intramuscular 1-3 fiole pe zi. Scade ¿i egalizeazå rezisten¡ele hemodinamice ale patului vascular cerebral. insuficien¡å cardiacå. Måre¿te circula¡ia ¿i amelioreazå metabolismul cerebral. • tulburåri emo¡ionale acompaniate de iritabilitate ¿i anxietate. tulburåri electrocardiografice de repolarizare. are efecte trofice ¿i protectoare asupra neuronilor cerebrali. vorbirea. Parenteral. apoi se scade la 10 mg pe zi. 7.6. bloc atrio-ventricular. • sindrom postcomo¡ial în traumatismele craniene. sechele postictus. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea activitå¡ii centrilor nervo¿i prin modificåri trofice: ischemie cerebralå. • sechele ale traumatismelor cranio-cerebrale.304 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ceea ce duce la o cre¿tere a activitå¡ii generale. dozele utilizate sunt de 10-30 mg/zi. Prin toate aceste proprietå¡i se amelioreazå sau se refac circula¡ia ¿i func¡iile cerebrale. somnul.6. • dupå accidente cerebrale acute: posttraumatic. Amelioreazå ¿i normalizeazå microcircula¡ia cerebralå. Favorizeazå transportul oxigenului în celula nervoaså. • afectare cardiacå: sechele de infarct miocardic. aritmii. diabet zaharat. fizice ¿i intelectuale sau ale altor func¡ii fiziologice. Contraindica¡iile administrårii vincaminei Contraindica¡iile administrårii vincaminei sunt: • tumori cerebrale cu hipertensiune intracranianå. determinând ameliorarea.2. • simptome psihice/neurologice: afazia. 7. adicå 10-30 mg/zi.4. Mod de administrare. Cre¿te fluxul sangvin cerebral. Oral se administreazå 10 mg de douå-trei ori pe zi. . în cure de 10-30 zile. reglarea ¿i men¡inerea tuturor func¡iilor cerebrale.3. 7. • tulburåri de concentrare privind memoria. orientarea temporo-spa¡ialå. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. comportamentul. separate prin pauze de 10-15 zile.

cefalee.7. Solu¡ia buvabilå se dilueazå în jumåtate de pahar de apå. Se administreazå pe cale oralå sub forma a trei doze zilnice. • ischemie cerebralå. 7. 7. Cre¿te tonusul pere¡ilor veno¿i. Are efect vasoreglator asupra arterelor. 7. 7.7. Ginkgo Biloba EGb761 7. Mod de administrare.7. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent sunt: • deficite cognitive. Cre¿te rezisten¡a vascularå ¿i scade permeabilitatea capilarelor. • sechele ale accidentelor cerebrale vasculare ¿i ale traumatismelor cranio cerebrale.7.6. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent.2.3. administrate în timp de 4 ore sub controlul presiunii sangvine. între care gingkgolidele ¿i bilobalidele. în 250 ml de solu¡ie glucozatå sau salinå. . 7. turnoverul neuromediatorilor. Efectele secundare ale vincaminei Rareori a fost descriså apari¡ia unor tulburåri digestive minore. are efect neurotropic. stimulând procesele de compensare neuronalå. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba Rareori a fost descriså apari¡ia de tulburåri digestive.7. stimulând captarea oxigenului ¿i consumul aerob al glucozei ¿i favorizând epurarea lacta¡ilor. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se folosesc doze de 40 mg/zi.5. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba EGb761 este un extract din frunzele de Ginkgo Biloba ¿i con¡ine peste 40 de principii active. cutanate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 305 Intravenos.1.4. Amelioreazå metabolismul energetic bazal. La nivel tisular. protejeazå integritatea membranelor celulare prin neutralizarea radicalilor liberi. respectiv 10 mg. se administreazå 1 fiolå. 7.7. cre¿terea densitå¡ii receptorilor sinaptici.5.

Cerebrolisyn intensificå reac¡ia de trezire. 1992). având astfel ini¡ial o ac¡iune inhibitorie prelungitå. În culturi neuronale. neuromodularea. supravie¡uirea ¿i protec¡ia celulelor nervoase împotriva agen¡ilor nocivi. 1992). Cerebrolisyn stimuleazå receptorii presinaptici A1 pentru adenozinå ¿i receptorii GABA-B. • Reglarea metabolicå Cerebrolisyn protejeazå celulele nervoase ale sistemului nervos central împotriva acidozei lactice ¿i cre¿te capacitatea acestora de utilizare a oxigenului în condi¡ii de hipoxie. 7. stimuleazå cre¿terea neuronilor. crescând semnificativ metabo- . în consecin¡å. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn are efect neurotrofic ¿i neuroprotector la nivelul sistemului nervos central care se realizeazå pe trei cåi: stimularea neurotroficå.1.6.8. reglarea metabolicå.306 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. cre¿te capacitatea de concentrare ¿i de depunere a datelor în memorie. În experien¡e pe culturi celulare. • Stimularea neurotroficå Cerebrolisyn asigurå diferen¡ierea. În experien¡e pe animale. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba Interac¡iuni medicamentoase ale Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. Cerebrolisyn Cerebrolisyn este un amestec de peptide ob¡inut prin metode biotehnologice standardizate de scindare enzimaticå a proteinelor ob¡inute din creierul de porc. cre¿terea performan¡elor la învå¡are ¿i ameliorarea tulburårilor de comportament. Cerebrolisyn induce cre¿terea prelungirilor neuronilor din ganglionii spinali.7. • Neuromodularea Cerebrolisyn induce modificåri ale plasticitå¡ii neuronale ¿i sinaptice ¿i. având astfel activitate Nerve Growth Factor-like (Shimazu F et al. Cerebrolisyn determinå o stimulare imediatå a metabolismului energetic.8. formarea de prelungiri ¿i promoveazå supravie¡uirea neuronilor (Albrecht E. 7. urmatå de o intensificare prelungitå a råspunsurilor sinaptice în aria CA1. Cerebrolisyn are un efect dependent de dozå de prevenire a mor¡ii neuronilor induse de concentra¡ii mari de glutamat (excitotoxicitate). et al.

7. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn penetreazå u¿or bariera hemato-encefalicå. sau în perfuzie a celor peste 5 ml. Regleazå sinteza proteinei MAP2 din structura microtubulilor. pot apårea unele reac¡ii de hipersensibilitate: frisoane. 7.4. • sechele post-traumatice.6. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Doze: 1-60 ml Mod de administrare: Se recomandå administrarea i.3. 20 zile. 7.8.8.v.2. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie ¿i de concentrare.8.8. u¿oarå hipertermie. Se administreazå o fiolå pe zi. Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale. 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 307 lismul aerob. • întârzierea mintalå. a dozelor pânå la 5 ml ¿i i. Nu are poten¡ial mutagen sau cancerigen demonstrat prin testele toxicologice in vitro sau in vivo. 7. cefalee. Moduleazå compozi¡ia molecularå a barierei hematoencefalice prin intensificarea sintezei ARNm ¿i a proteinei transportoare a glucozei codificate de gena GLUT-1. Tratamentul se repetå la 6 luni. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului sunt: • hipersensibilitate la unul dintre componentele medicamentului.5. Inhibå calpaina ¿i alte proteaze implicate în moartea celularå induså de ischemie.m. facilitând transportul glucozei din capilarele cerebrale în sistemul nervos. a cårei dispari¡ie este unul dintre primele evenimente ce au loc în cadrul mor¡ii celulare întârziate induse de ischemie. . cu reducerea consecutivå a formårii radicalilor liberi în timpul reperfuziei dupå ischemie. Scade semnificativ concentra¡ia lactatului în creier în cursul episoadelor ischemic-hipoxice. • afectare renalå severå. • epilepsie.8. Efectele secundare ale Cerebrolisynului • Foarte rar.

7.1. l-glutamina. în convalescen¡å. acid gamaaminobutiric. stres.9. sintetizeazå creatinina ¿i acidul ketoglutaric. Arginina ¿i hidroxicobalamina sunt implicate în func¡ionarea normalå a diferitelor enzime necesare sintezei acizilor nucleici. Tonotil-N are ac¡iune regenerativå deoarece induce anabolismul proteic. • întârziere psihicå. acetilcolinå. • tonic în condi¡ii de slåbire a organismului. lipidic.308 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale la persoanele cu epilepsie. 7. l-fosfoserina. Tonotil-N regleazå metabolismul celular ¿i furnizeazå energie pe urmåtoarele cåi: induce reac¡ii de fosforilare. formarea de acid nicotinic. Componentele tonotilului sunt ambalate o parte sub formå de solu¡ie ¿i o parte sub formå de pulbere. substituie deficien¡a de glucozå.9. recuperarea dupå interven¡ii chirurgicale. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N Fosfoserina este un aminoacid fosforilat care interferå în biosinteza fosfolipidelor în ¡esutul nervos. glucidic. Tonotil-N procurå organismului dozå zilnicå necesarå de substan¡e esen¡iale generative. Aminoacizii esen¡iali care intrå în compozi¡ia tonotilului sunt: l-fosfotreonina. • surmenaj fizic ¿i intelectual. . l-arginina. Glutamina este implicatå în biosinteza unor substan¡e biologice cum ar fi sinteza acetilcolinei ¿i în reac¡iile legate de transportul grupelor amino.2. • anorexie. serotoninå. Fosfotreonina este un aminoacid fosforilat care joacå un rol important în biosinteza lipoproteinelor cerebrale. 7. Tonotil-N Tonotil-N este un amestec de aminoacizi esen¡iali ¿i hidroxicobalaminå.9. stimuleazå glicogeneza. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent sunt: • obosealå fizicå ¿i psihicå. Tonotil-N are ac¡iune detoxifiantå deoarece previne acumularea de amoniac în celula nervoaså.

Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. Acorus calamus.9. 7.1. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat Mentat îmbunåtå¡e¿te func¡iile mentale prin modularea neuro-transmisiei colinergice ¿i GABA-ergice. • scåderea performan¡elor intelectuale – supliment în tratamentul cu antidepresive ¿i anxiolitice. Zingiber officinale. un inhibitor endogen al monoaminooxidazei care este crescut de variatele niveluri ale anxietå¡ii. Prunus amygdalus. Mentat amelioreazå fluctua¡iile aten¡iei ¿i tulburårile comportamentale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 309 • ameliorarea capacitå¡ii de adaptare. Ipomoea digitata.9.9. Oroxylum indicum.3. Valeriana wallichii.10. Nordostachys jatamansi. Celastrs paniculatus. Terminalia bellirica. Emblica oficinalis. Centella asiatica. .5. Terminalia chebula. 7.4. 7. Myristica fragrans. abilitå¡ile de concentrare. Orchis mascula. Evolvulus alsinoides. 7. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå o fiolå pe zi. Prin refacerea activitå¡ii receptorilor muscarinici ¿i colinergici de la nivelul cortexului frontal. Mentat ajutå la reducerea nivelului de tribulinå. Elletaria cardamomum. diminea¡a înainte de micul dejun. pragul stresului. Efectele secundare ale Tonotil-N Efectele secundare ale Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. Mentat îmbunåtå¡e¿te coeficientul intelectual. Embelia ribes. Tinospora cordifolia. Mentat este un medicament neurotrofic alcåtuit din urmåtoarea combina¡ie de plante: Bacopa monnieri. Foeniculum vulgare. Syzygium aromaticum.10. Mentat (BR-16A) Medicina tradi¡ionalå indianå ¿i chinezå folose¿te de peste 3000 de ani plante pentru tratamentul diverselor afec¡iuni mentale sau disfunc¡ii cognitive. Terminalia arjuna. Withania somnifera. nivelul memoriei. Macuna pruriens. 7. • oboseala în urma unui efort intelectual prelungit.

. Oxidul nitric este o moleculå mesager importantå în organismul uman (pentru dovedirea rolului såu s-a acordat Premiul Nobel în 1998). în tratamentul cronic. Efectele sedative ¿i tranchilizante ale Mentatului oferå protec¡ie împotriva convulsiilor ¿i sunt benefice în insomnie. anti-stres ¿i de adaptare. – posedå proprietå¡i antioxidante puternice. consolideazå memoria. • perturbåri comportamentale: stare hiperkineticå. Mentat îmbunåtå¡e¿te articularea ¿i corecteazå defectele de exprimare. serotonina. adic¡ie la alcool.2. acidul medecasic. – moduleazå mecanismele colinergice centrale. Efectele farmacologice ale Bacopa monnieri sunt realizate de compu¿ii bilogic activi ai acesteia identifica¡i de medicina modernå: alcaloizi. Saponinele: bacosid A ¿i bacosid B sunt responsabile de cre¿terea capacitå¡ii de memorare ¿i învå¡are prin îmbunåtå¡irea transmiterii impulsurilor nervoase. Centella asiatica este alcåtuitå din urmåtorii metaboli¡i farmacologic activi: acidul asiatic. Academia de ¿tiin¡e din Marea Britanie a prezentat în mai 1996 un studiu clinic despre oxidul nitric. steroli. comportament agresiv. – are efect anxiolitic. glicozidul asiaticozid. dupå 12 såptåmâni. Are efecte antianxioase. enurezis. sus¡inând faptul cå oxidul nitric din Bacopa monnieri are efect pozitiv asupra învå¡årii ¿i memorårii. nutri¡ia neuronalå. saponine. accelereazå procesarea informa¡iilor vizuale. Bacopa monnieri: – cre¿te poten¡ialul de învå¡are. • tulburårile de memorie: fluctua¡iile aten¡iei.310 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mentat prezintå activitate semnificativå antiparkinsonianå sporind activitatea receptorilor dopaminergici postsinaptici. – regleazå nivelurile dezechilibrate ale aminelor biogene (acetilcolina. temper tantrum/crize de mânie. Au rol în cre¿terea capacitå¡ilor de memorare. de cre¿tere a capacitå¡ii de memorizare. Proprietå¡ile antioxidante previn deteriorarea func¡iei mentale. alterarea concentrårii.10. GABA). Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent sunt: • terapie suportivå în retardul mental u¿or-moderat. relaxarea nervoaså. comportament antisocial. 7. tulburåri de limbaj ¿i de învå¡are.

Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent Doze: 4 cp pe zi.3. 7. lucråtori care efectueazå muncå grea. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei Fosfolipidele sunt constituen¡i esen¡iali ai tuturor ¡esuturilor ¿i organitelor celulare. måresc capacitatea de muncå fizicå ¿i intelectualå.11.10.10.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 311 • • • anxietate ¿i tulburåri anxioase legate de stres.10. 7.2. defecte de vorbire: afazie. accelereazå refacerea organismului dupå eforturi intense.1.5. câte 1 cp de 2 ori pe zi. 7. 7.3. Contraindica¡iile administrårii lecitinei Contraindica¡iile administrårii lecitinei nu au fost descrise pânå în prezent. 7. • convalescen¡å dupå boli consumptive. • tulburåri nevrotice. favorizând cre¿terea ¿i dezvoltarea organismului. . obosealå mentalå. • scåderea randamentului fizic: sportivi de performan¡å.11. 7.11. La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 2 cp pe zi. Lecitina Lecitina este reprezentatå de fosfolipide ob¡inute din vegetale ¿i ou. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea randamentului intelectual: elevi.11. Se administreazå 2 cp de 2 ori pe zi. studen¡i.4. Contraindica¡iile administrårii Mentat Contraindica¡iile administrårii Mentat nu au fost descrise pânå în prezent. 7. Mentatul sirop se administreazå 1 linguri¡å pe zi la nounåscu¡i ¿i 2 linguri¡e pe zi la copii. Se recomandå 1-2 såptåmâni de întrerupere a tratamentului cu Mentat înaintea interven¡iilor chirurgicale. Preparatele din lecitinå amelioreazå coeficientul de utilizare a alimentelor. Efectele secundare ale Mentat Efecte secundare ale Mentat nu au fost descrise pânå în prezent.

• surmenaj intelectual. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 dj de 2-3 ori pe zi.12.12. 1/2-1 tb de 500 mg de 3 ori pe zi. grea¡å. Meclosulfonat 7.2. 7. 7. • sechele dupå encefalopatii la copil. 7.12.11. Dacå administrarea înainte de maså determinå tulburåri digestive.12. Se evitå administrarea înainte de culcare. 1-2 tb de 250 mg de 3 ori pe zi. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului nu au fost descrise pânå în prezent.1. cu ac¡iune psihoenergizantå la care se adaugå efectele antidepresive.11.5. administrarea se va face în timpul mesei sau dupå maså.3. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului Meclosulfonatul este un reglator metabolic al celulei nervoase. Se administreazå oral diminea¡a sau la mijlocul zilei.12. Måre¿te capacitatea de muncå intelectualå.4. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent sunt: • situa¡ii care impun cre¿terea randamentului intelectual: elevi. O serie de tratament poate dura în medie 4-8 såptåmâni. 7. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent Doze: 1 cp de 600 mg pe zi. • encefalopatii infantile cu sindroame hiperkinetice. Se pot face mai multe serii pe an cu pauze de 10-20 zile. insomnie dupå prizele de searå.12.312 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. Granulele se administreazå 3 linguri¡e pe zi la adult ¿i 1-3 linguri¡e pe zi la copii ¿i adolescen¡i.5. 7.4. 7. Efectele secundare ale meclosulfonatului Nu au fost descrise pânå în prezent. studen¡i. Efectele secundare ale lecitinei Rareori poate apårea cre¿terea saliva¡iei. .

interven¡ii chirurgicale.2. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie. Parenteral se administreazå o fiolå i.14. îndeosebi la nivelul substan¡ei cenu¿ii.13.1. • surmenaj.4.14. ceea ce impune reducerea posologiei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 313 7. 7. Meclofenoxat 7.13.13.5. • sechele postencefalitice.13. 7. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Oral se administreazå 1 cp de 2-3 ori pe zi. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat Foarte rar poate apårea grea¡å. 7.2. pe zi. 7. Colina glicerofosfat favorizeazå refacerea fosfolipidelor din membrana neuronalå ¿i implicit amelioreazå func¡ionarea neuronilor. . 7. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului Meclofenoxatul este un antianoxic ¿i un reglator metabolic neuronal care provoacå vasodilata¡ie cerebralå prelungitå. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent sunt: • adjuvant în procesele involutive cerebrale.1.3. • tulburåri psihocomportamentale.13. Colina glicerofosfat 7.13.m. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat Colina glicerofosfat este un protector al membranei neuronale. • întârziere psihosomaticå. • dupå traumatisme. 7. în special la structuri cu procese evolutive. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat sunt: • hipersensibilitatea la colinå glicerofosfat. accidente cerebro-vasculare.14.

Efectele secundare ale meclofenoxatului Rareori pot apårea iritabilitate.14.4. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului sunt: • tulburåri psihotice endogene cu nelini¿te ¿i agita¡ie. obosealå.14.3. 7. • tulburåri extrapiramidale.314 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. 7. • este necesarå pruden¡å în stårile de excita¡ie. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 cp de 3 ori pe zi. Ultima dozå se administreazå la ora 16. insomnie.5. .14.

Informa¡iile prezentate în acest capitol au fost adaptate în principal dupå Schatzberg. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (THDA). Principalele amfetamine cu utilizare terapeuticå sunt dextroamfetamina. amelioreazå performan¡ele diminuate de obosealå (stimulante psihomotorii) sau produc modificåri profunde în modelul de gândire ¿i dispozi¡ie (psihomimeticele sau halucinogenele) (Lippincott.1.1. 8. 1997. de¿i în România nu existå încå preparate de acest tip ce pot fi recomandate în aceastå afec¡iune atât de frecventå. Defini¡ie Stimulantele sistemului nervos central sunt substan¡e chimice ce stimuleazå activitatea mentalå ¿i motorie. 2002. disponibilå original ca un preparat sub formå de amestec racemic. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent 8. Consideråm necesar så prezentåm informa¡ii despre aceste preparate. Amfetamina. 1997). 2000). a fost de fapt primul medicament nonbarbituric eficient clinic în psihofarmacologia modernå.8 TRATAMENTUL SPECIFIC AL TULBURÅRII HIPERKINETICE CU DEFICIT DE ATENºIE LA COPIL ªI ADOLESCENT Am inclus cu bunå ¿tiin¡å acest capitol. Anticipåm astfel posibila viitoare comercializare a lor ¿i în ¡ara noastrå. mai ales când literatura de specialitate abundå în studii despre utilizarea substan¡elor simpatomimetice ¿i atomoxetinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. metilfenidatul ¿i pemolinul (aståzi mai pu¡in folosit. cunoscute aståzi ca Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (Schatzberg. . Kaplan ¿i Sadock. A fost dezvoltat la sfâr¿itul anilor 1930 ¿i studiat la copiii cu tulburåri severe de comportament. datoritå toxicitå¡ii hepatice).1.

prin diminuarea nevoii de somn ¿i a duratei acestuia. Clasificare Cele douå clase principale de stimulante SNC sunt reprezentate de stimulantele psihomotorii (amfetaminele. restul au devenit foarte agita¡i. În România. 1997. medicamentele stimulante nu sunt aprobate pentru a fi folosite în tratamentul Tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie. precum ¿i dupå monografiile medicamentelor oferite de firmele producåtoare. Existå colegi care au utilizat-o cu rezultate îndoielnice. narcolepsiei ¿i pentru controlul apetitului.1. . fiind reprezentatå de 4-5 pacien¡i cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ai cåror pårin¡i au cumpårat acest medicament din stråinåtate. 2003. prelucrat dupå Kaplan ¿i Sadock.316 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Lippincott. scåderea apetitului (efect anorexigen) ¿i insomnie. senza¡ie de minte proaspåtå. teofilina. ¿i anume amfetaminele. 2002. Schatzberg. A existat Centedrin care era aprobat pentru a fi utilizat în alte tulburåri. Stimuleazå acut starea de vigilen¡å mentalå ¿i produc un sentiment de bine ¿i de euforie. 8. Aceste efecte stimulante au determinat folosirea amfetaminelor ¿i deriva¡ilor lor în tratamentul depresiei. a fost încercatå utilizarea efedrinei ca echivalent al simpatomimeticelor. În România. precum ¿i dupå monografiile firmelor producåtoare (monografii Internet Mental Health ¿i Medscape). 1997.1. Amfetaminele simpatomimetice folosite frecvent în psihiatrie sunt prezentate în tabelul urmåtor. hiperactivitå¡ii la copii. 2000. nevoie de a vorbi. L-am utilizat cu doze corespunzåtoare celor indicate de prospect.3. teobromina. Efectele clinice Amfetaminele determinå fenomene de excita¡ie cu reducerea stårii de obosealå. activitate motorie sporitå. A fost eficace la 3 dintre pacien¡i. posibilitate de concentrare måritå. ne vom ocupa în acest capitol de medicamentele cu uz terapeutic la copil. Dintre toate aceste substan¡e. Stroescu. fenciclidina. iar procurarea medicamentului era dificilå fiind posibilå doar cu ajutorul re¡etelor cu timbru sec. – nicotina ¿i cocaina) ¿i de medicamentele psihomimetice (dietilamida acidului lisergic – LSD. tetrahidrocanabinol). Experien¡a noastrå în utilizarea metilfenidatului este restrânså.2. metilxantinele – cofeina. Perry. 8.

5. 10.80 mg/zi Denumirea comercialå Doza recomandatå [mg/zi] Mod de prezentare Dextroamfetaminå Dexedrinå DextroStat Metamfetaminå Desoxyn Metilfenidat Tablete 5. 10 mg Capsule 5. 15 mg Tablete: 5 mg Tablete cu eliberare lentå 5.1. 54 mg Tablete: 18. 27. 10.75. 36. 15 mg Tablete: 5.5 mg Tablete 20 mg Capsule 15 mg 18-54 mg 18. 20 mg Capsule cu eliberare lentå 20.75-75 mg/zi Ritalin Methidat Methylin Attenade Concerta Pemolin Cylert ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 8. 20 mg Tablete cu eliberare lentå: 10. 37.Denumirea comunå interna¡ionalå Copii ¿i adolescen¡i: 1200mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi 20-25 mg 5. 30. 40 mg Tablete cu eliberare lentå 18. 10. Clasificarea substan¡elor simpatomimetice Fenfluraminå Dexfenfluraminå Pondimin Redux 317 . 75 mg Tablete de mestecat: 37. 15 mg sirop: 5 mg/ 5 ml Capsule cu eliberare lentå 5. 10.

Pemolinul poate stimula indirect activitatea dopaminergicå printr-un mecanism încå neclar. Dextroamfetamina ¿i metilfenidatul sunt de asemenea inhibitori slabi ai recaptårii catecolaminelor ¿i inhibitori ai monoaminoxidazei. ¿i prin fumat. îmbunåtå¡esc perioadele de aten¡ie ¿i memoria pe termen scurt.1. ultima dozå de tablete conven¡ionale trebuie administratå cu multe ore înainte de culcare. Îmbunåtå¡esc complian¡a la comenzile adul¡ilor. cortexului. Adi¡ional la ac¡iunea marcatå asupra SNC. al cåror efect principal este eliberarea catecolaminelor din depozitele intracelulare ale neuronilor presinaptici. cum ar fi la ¿coalå.v. determinând stimularea întregului ax cerebro-spinal. reduc distractibilitatea ¿i impulsivitatea. la cei ce nu pot înghi¡i pastilele. ¿i probabil mai pu¡in cu eliberarea de noradrenalinå sau serotoninå. în special în perioadele când se a¿teaptå de la copii så fie mai pu¡in activi. Mecanismele farmacodinamice Amfetaminele sunt simpatomimetice cu ac¡iune indirectå. Modafinilul poate inhiba recaptarea dopaminei. În spital. dar situsul de ac¡iune farmacologic nu se cunoa¿te cu precizie. Datoritå efectelor lor asupra sistemului nervos. Scad vocalizårile. prin supozitoare. administrarea se poate face ¿i pe cale intrarectalå.4. Tabletele cu eliberare prelungitå ¿i . amfetaminele ac¡ioneazå asupra sistemului adrenergic stimulând indirect receptorii adrenergici α ¿i β prin eliberarea noradrenalinei. zgomotele. Cei ce abuzeazå de amfetamine le consumå frecvent prin injectare i. 8. dar are activitate simpatomimeticå reduså. diminueazå activitatea fizicå. precum ¿i prin sirop ¿i tablete de mestecat.1. hipnotice ¿i narcoticele opioide. prin tablete ¿i capsule cu eliberare obi¿nuitå.5. sus¡inutå sau prelungitå. substan¡ele psihostimulante ¿i psihomimetice fac parte din categoria medicamentelor de care se abuzeazå în mod frecvent. Eficien¡a clinicå se asociazå cu cre¿terea eliberårii de dopaminå în special. Pentru a evita insomnia provocatå de metilfenidat. activitatea disruptivå ¿i îmbunåtå¡esc scrierea de mânå. trunchiului cerebral ¿i måduvei spinårii. Mecanismele farmacocinetice Administrarea terapeuticå se face pe cale oralå. 8.318 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii cu THDA. alåturi de anxiolitice.

Datoritå unui prim pasaj hepatic extensiv. dat fiind cå tableta care con¡ine medicamentul este proiectatå så råmânå intactå ¿i så elibereze lent substan¡a activå din înveli¿ul neabsorbabil în timpul pasajului prin tubul gastrointestinal. Proprietå¡ile formulei de a elibera medicamentul ar putea fi afectate în cazul în care con¡inutul capsulelor este amestecat cu suc de mere cald. Gradul de distribu¡ie al metilfenidatului la oameni este necunoscut. Absorb¡ia din tubul digestiv este completå ¿i rapidå dupå administrarea oralå. Biodisponibilitatea capsulelor cu eliberare prelungitå nu este afectatå de deschiderea capsulelor ¿i amestecarea con¡inutului cu cantitå¡i mici de suc de mere. pemolin diona. Substan¡a din tabletele cu eliberare prelungitå este absorbitå mai lent. Nu este recomandatå subdivizarea con¡inutului unei capsule. Metabolizarea are loc la nivel hepatic. Pemolinul din tabletele de mestecat este absorbit în sânge dupå câteva minute. În sânge. metilfenidatul ¿i metaboli¡ii såi sunt distribui¡i între plasmå (57%) ¿i hematii (43%). Administrarea metilfenidatului cu mâncare accelereazå absorb¡ia. cu mari varia¡ii individuale. iar mestecatul sau sfårâmarea capsulelor cu eliberare prelungitå sau a con¡inutului capsulelor ar trebui evitatå. dar nu måre¿te cantitatea de substan¡å absorbitå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 319 tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå trebuie înghi¡ite intacte. . acidul mandelic ¿i unii compu¿i polari încå neidentifica¡i. Pacien¡ii care primesc tablete de metilfenidat tristratificate cu eliberare prelungitå (Concerta) trebuie instrui¡i så nu se impacienteze dacå observå în fecale o substan¡å asemånåtoare unei tablete. Capsulele cu eliberare prelungitå pot fi înghi¡ite întregi sau con¡inutul lor poate fi amestecat cu cantitå¡i mici de suc de mere imediat înainte de administrare. Principalul metabolit al metilfenidatului este acidul ritalinic (acid α-fenil-2-piperidin acetic. PPAA). este normal. biodisponibilitatea este scåzutå. Aproximativ 15% din metilfenidat ¿i metaboli¡ii såi se leagå de proteinele plasmatice. ¿i nu poate fi påstrat pentru administrarea ulterioarå. Amestecul cu suc de mere trebuie înghi¡it imediat dupå preparare. fårå a fi sfårâmate sau mestecate. dar în aceea¿i cantitate cu cea din tabletele obi¿nuite. Unii producåtori sugereazå ca pacientul så bea lichide imediat dupå administrarea capsulei intacte sau a mixturii cu suc de mere. Printre metaboli¡ii pemolinului se numårå pemolinul conjugat.

Dupå administrarea oralå a metilfenidatului timpul de înjumåtå¡ire pentru eliminarea din plasmå este de 3-3. 24 ¿i respectiv 90 de ore.320 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå. Dupå administrarea oralå de metilfenidat radiomarcat. Pemolinul are un timp de înjumåtå¡ire de 12 ore. Aproximativ 43% din pemolin este excretat nemodificat. Pemolinul ¿i modafinilul ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea în dozå unicå. în func¡ie de severitatea simptomatologiei. 8-12 ore dupå tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå sau dupå capsulele cu eliberare prelungitå. Concentra¡ia plasmaticå maximå pentru PPAA este atinså în aproximativ acela¿i interval cu metilfenidatul nemodificat. 80 ¿i 95% din dozå a fost recuperatå ca metaboli¡i din urinå la 6. impunând administrarea mai multor doze pe zi. 3-8 ore dupå tabletele cu eliberare prelungitå. iar preparatul cu eliberare sus¡inutå are un timp de înjumåtå¡ire de 4-6 ore. Existå înså o mare variabilitate individualå. atât la adul¡i cât ¿i la copii.1. Excre¡ia amfetaminelor se face în principal pe cale urinarå. . circa 50. 75% din doza oralå de pemolin se regåse¿te în urinå în 24 de ore.6. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå pentru pemolin în 2-3 zile. permi¡ând administrarea unei doze zilnice unice. Simpatomimeticele reprezintå medicamentele de elec¡ie pentru aceastå tulburare. Indica¡iile la copil ¿i adolescent În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie amfetaminele pot fi folosite singure sau în combina¡ie cu terapii comportamentale. dar valoarea este de câteva ori mai mare. Stimulantele au efecte benefice asupra simptomelor definitorii ale THDA: aten¡ie ¿i concentrare. la copii de peste 6 ani atent selec¡iona¡i dupå o evaluare completå. iar modafinilul de 15 ore. Atât AUC (aria de sub curbå) cât ¿i concentra¡ia plasmaticå maximå sunt dependente de dozå. 4-5 ore pentru cel cu eliberare sus¡inutå ¿i de 6-8 ore pentru eliberarea prelungitå. Efectul persistå 3-6 ore dupå administrarea tabletelor conven¡ionale. fiind eficiente în aproximativ 75% din cazuri.5 ore. Timpul de înjumåtå¡ire pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå este de 2-3 ore. 8. Timpul de înjumåtå¡ire al metabolitului PPAA este dublu fa¡å de cel al metilfenidatului.

pårin¡ii ¿i profesorii.) au e¿uat. distractibilitate. Stimulantele îmbunåtå¡esc inconstant abilitå¡ile de citit. stimulantele pot fi folosite ¿i în enurezisul nocturn. comportamental ¿i social. antidepresive triciclice etc.1. atât la copiii cu THDA pur cât ¿i la cei cu agresivitate asociatå. mul¡i copii cu THDA trata¡i cu succes cu amfetamine având un grad ridicat de probleme comportamentale comparativ cu copiii fårå THDA. ¿i ¡inând cont de perioadele cele mai dificile pentru pacient din punct de vedere ¿colar. unii clinicieni recomandå folosirea acestuia doar dacå atât terapiile cu metilfenidat ¿i dextroamfetaminå cât ¿i cele cu medicamente de linia a doua (bupropion. la pacien¡ii cu depresie înso¡itå de abulie ¿i anergie. în situa¡iile clinice în care declan¿area unui råspuns rapid este important. datoritå toxicitå¡ii hepatice asociate pemolinului. acumulårile ¿colare sau comportamentele anti-sociale. Totu¿i. în encefalopatia prin leziuni cerebrale. Se considerå cå efectele comportamentale sunt de douå ori mai importante decât cele ¿colare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 321 activitate. în obezitate (fentermina). tulburårile depresive rezistente la tratament din afec¡iunile medicale. abilitå¡ile sociale. metilfenidat). Amelioreazå de asemenea interac¡iunea cu anturajul. Existå pu¡ine diferen¡e între metilfenidat. 8. Stimulantele nu normalizeazå întregul spectru de tulburåri comportamentale. Datoritå diminuårii profunzimii somnului ¿i cre¿terii tonusului sfincterului vezical. dextroamfetaminå sau pemolin. La adul¡i. precum ¿i productivitatea ¿colarå. învå¡area. luând în considerare factori precum vârsta ¿i greutatea corporalå. obnubilarea cauzatå de consumul cronic de opioide. anxietate joaså. Utilizarea clinicå Dozarea trebuie individualizatå în func¡ie de necesitå¡ile ¿i råspunsul pacientului. ca medica¡ie adjuvantå în parkinsonism (la persoanele care nu suportå levodopa). sunt mai degrabå tineri. IQ ridicat.7. impulsivitate. cu un grad ridicat de inaten¡ie. Amfetaminele trebuie . Pacien¡ii care vor råspunde cel mai probabil la tratamentul cu stimulante au THDA cu severitate scåzutå. amfetaminele mai sunt folosite în narcolepsie (modafinil. astfel încât alegerea medicamentului trebuie individualizatå. dar terapia electroconvulsivantå este contraindicatå. sindromul imunodeficien¡ei umane.

metilfenidatul ar trebui oprit. metilfenidatul poate fi administrat fårå så se ¡inå cont de greutatea copilului. sunt administrate la 4-6 ore. Metilfenidat. Capsulele cu eliberare lentå pot fi folosite ¿i în administrare unicå zilnicå. când acest lucru este posibil. dupå ce doza optimå a fost stabilitå cu tablete conven¡ionale. de 2.5 mg/zi. Medicamentul nu ar trebui så fie necesar pe timp indefinit. dozele mai mici determinând doar stimularea învå¡årii. doza zilnicå maximå este de 54 mg/zi. Dacå dupå o perioadå de o lunå de administrare corectå nu se observå îmbunåtå¡iri. sau cu o dozå ini¡ialå de 20 mg/zi. pânå la o dozå ¡intå medie de 18-54 mg/zi. pentru a contracara efectul anorexigen. de¿i la unii copii doza zilnicå optimå ar putea fi mai mare de 40 mg. În THDA se recomandå în doze de 2. de obicei fiind de 5-60 mg/zi. Ultima dozå zilnicå nu ar trebui så fie dupå orele 18. Dextroamfetamina nu este recomandatå la copii sub 3 ani. tratamentul cu tablete conven¡ionale de metilfenidat trebuie ini¡iat în doze mici.5 mg såptåmânal pânå la doza optimå. Tabletele cu eliberare prelungitå. cu cre¿tere såptåmânalå de 5-10 mg/zi. maximul recomandat este de 80 mg/zi. Tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå se administreazå în dozå ini¡ialå de 18 mg/zi. Dextroamfetamina. una sau douå. În ceea ce prive¿te tabletele. dar nu ¿i îmbunåtå¡iri comportamentale satisfåcåtoare. cu duratå de ac¡iune de circa 8 ore. Se recomandå oprirea periodicå a metilfenidatului pentru evaluarea clinicå a copilului. pot fi folosite în locul tabletelor conven¡ionale în dozå zilnicå. cre¿terea se face cu 2.00 la pacien¡ii care dezvoltå insomnie.5-40 mg/zi (în medie 20-30 mg/zi). La copii cu vârste cuprinse între 3 ¿i 5 ani tratamentul se începe cu 2. . prima dozå este recomandatå la trezire. fiind de regulå oprit dupå pubertate. Pentru copiii de peste 6 ani cu THDA.322 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI folosite în cele mai mici doze eficiente. Spre deosebire de alte medicamente. indiferent de indica¡ia clinicå. dozele adi¡ionale ulterioare. Doza ¡intå este individualizatå. Pentru THDA se sugereazå cå doza optimå de stimulante ar trebui så producå îmbunåtå¡iri clinice evidente ale comportamentului la copiii hiperkinetici cu performan¡e cognitive alterate. Se administreazå de obicei la 30-40 de minute dupå maså. diminea¡a.5-10 mg de 3 ori pe zi. Îmbunåtå¡irile pot fi observate ¿i când medicamentul este oprit temporar sau permanent.

Efectele secundare Efectele adverse ale stimulantelor nu sunt foarte frecvente. Metamfetamina. posibil deoarece ei excretå medicamentul mai repede decât alte categorii de pacien¡i. scåderea apetitului. Hiperactivitatea scade cu vârsta pânå la punctul în care råmâne o problemå serioaså doar pentru o minoritate de pacien¡i. Îmbunåtå¡irea clinicå la pemolin este gradatå. care pentru cei mai mul¡i pacien¡i este de 56. Pemolinul. Modafinil.8. Efecte asupra sistemului nervos Cele mai frecvente efecte adverse ale metilfenidatului par a fi legate de dozå ¿i includ insomnia ¿i nervozitatea.5 mg/zi. Nu se utilizeazå în THDA. Mul¡i copii hiperkinetici au nevoie de tratament timp de mai mul¡i ani. dezinteresul. 8. Acolo unde posibil. este posibilå reducerea dozelor sau chiar oprirea medica¡iei pe timpul vacan¡elor de varå sau în perioadele mai pu¡in stresante pentru copil. Cre¿terea se face cu 18. Singurele efecte adverse care apar mult mai frecvent decât la placebo sunt anxietatea. Copiii hiperkinetici pot tolera doze mai mari de dextroamfetaminå cu mai pu¡ine efecte adverse. pemolinul ar trebui întrerupt periodic pentru a observa eventuala recuren¡å a simptomatologiei comportamentale. Insomnia apare la 3-5% din copiii cu THDA care primesc metilfenidat. gastralgii ¿i insomnie. Foarte rar sunt necesare doze mai mari de 40 mg/zi. pânå se atinge o dozå de 20-25 mg/zi. ¿i se datoreazå în principal administrårii . triste¡ea. dupå ce simptomatologia este controlatå. A.75 mg såptåmânal pânå la doza optimå.5 mg/zi. Doza maximå recomandatå este de 45 mg/zi. De obicei. de¿i. Se administreazå în THDA în dozå unicå matinalå. Reducerea temporarå a dozelor poate rezolva multe dintre aceste efecte nedorite.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 323 La copiii de peste 6 ani se începe cu 5 mg/zi în dozå unicå. beneficiile putând fi observate dupå 3-4 såptåmâni de administrare corectå. cre¿terea pânå la doza optimå se face cu 5 mg såptåmânal. Mai pu¡in de 4% dintre copii întrerup tratamentul datoritå efectelor secundare. Doza ini¡ialå este de 5-10 mg/zi. cu o dozå ini¡ialå de 37. Doza maximå recomandatå este de 112. la pubertate pemolinul poate fi întrerupt.1.25-75 mg.

cel mai frecvent duce la o ameliorare sau la o întoarcere la severitatea ini¡ialå (Rapoport. Se întâmplå rar ca aceste ticuri så persiste dupå oprirea tratamentului. Pemolinul determinå insomnie de douå ori mai frecvent decât metilfenidatul sau dextroamfetamina. neexistând o înråutå¡ire a ticurilor comparativ cu placebo. Durerea de cap apare la 12-14% dintre copiii cu THDA trata¡i cu metilfenidat. Înainte de ajustarea dozelor. Studiile polisomnografice nu au detectat nici o diferen¡å între pattern-urile de somn la copiii cu THDA trata¡i cu doze de searå de stimulante ¿i cele ale subiec¡ilor de control. ticurile se remit fie imediat dupå metabolizarea metilfenidatului. Psihoza toxicå apare rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. În cazurile severe poate fi necesarå adåugarea de risperidonå. este necesarå corelarea cu severitatea tulburårilor de mi¿care. Unii clinicieni recomandå înlocuirea ultimei doze zilnice cu clonidinå. eventual cu ajustarea dozelor. De obicei sunt necesare doze de aproximativ 300 mg .3 ¿i 60% dupå o perioadå cuprinså între 1 såptåmânå ¿i 24 de luni de tratament.324 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI medicamentului seara sau dupå-amiaza târziu. Un studiu realizat de The Tourette’s Syndrome Study Group în 2002 sus¡ine cå comorbiditatea cu sindromul Tourette nu contraindicå administrarea metilfenidatului la copiii cu THDA. continuarea tratamentului. pacien¡ii sim¡indu-se mai pu¡in obosi¡i diminea¡a. De obicei. clonidinå sau guanfacinå. Acest lucru s-ar putea datora faptului cå oricum copiii cu THDA au mai pu¡ine inhibi¡ii în a-¿i trezi pårin¡ii noaptea din somn. Poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministarea medicamentului seara. Nervozitatea poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministrarea medicamentului seara. Kent (1995) a demonstrat cå totu¿i ultima dozå de searå are efecte benefice la ace¿ti copii. 1992). Sindromul Tourette a fost raportat rar. fie spontan dupå câteva luni. Ame¡eli se constatå la circa 2% dintre copiii cu THDA care au primit metilfenidat sub formå de tablete tristratificate cu eliberare lentå. de¿i unii pårin¡i ai copiilor cu THDA au raportat cå au fost trezi¡i din somn noaptea mai frecvent decât pårin¡ii copiilor care nu au THDA. Dupå agravarea ini¡ialå a ticurilor. Un studiu efectuat de Lipkin în 1994 aratå cå inciden¡a cumulativå a ticurilor nou instalate sau exacerbate la copiii care primesc metilfenidat a fost între 1.

hipertermice. nici pentru cele asupra tulburårii hiperkinetice. reac¡ie care constå în apari¡ia dupå-amiaza de iritabilitate. de 2-3 luni. Toleran¡a la efectele metilfenidatului asupra ratei cardiace se instaleazå în câteva såptåmâni. Sindromul neuroleptic malign a fost raportat foarte rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. Pentru dextroamfetaminå. precum ¿i agravarea glaucomului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 325 metilfenidat pentru apari¡ia halucina¡iilor vizuale ¿i auditive ¿i a delirului paranoid. buzelor. Dependen¡a psihologicå ¿i fizicå De¿i reprezintå unul dintre cele mai severe efecte adverse ale amfetaminelor. Destul de rar apare ¿i a¿a numitul rebound. B. mi¿cåri diskinetice ale limbii. Toleran¡a nu se instaleazå nici pentru efectele asupra narcolepsiei. precum ¿i nistagmus ¿i mi¿cåri oculare nistagmoide. logoree. Metilfenidatul poate produce ¿i akatisie. excitabilitate ¿i insomnie la 5-15 ore dupå ultima dozå de stimulante. Probleme pot så aparå înså la adolescen¡ii sau adul¡ii din familia pacientului. noncomplian¡å. Modificårile de dispozi¡ie merg de la plâns facil la depresie majorå. cardiovasculare ¿i ortotimizante apare în 1-8 såptåmâni. care pot folosi abuziv medica¡ia stimulantå. Aceastå reac¡ie poate fi amelioratå prin adåugarea de clonidinå la ultima dozå. diskinezie ¿i somnolen¡å. Pemolinul poate determina mi¿cåri coreoatetozice reversibile. Metilfenidatul ¿i pemolinul pot scådea pragul convulsivant la pacien¡ii cu istoric de crize convulsive ¿i cu anomalii EEG anterioare. dependen¡a psihologicå nu apare practic niciodatå la dozele terapeutice folosite la copiii cu THDA. . Majoritatea studiilor pe termen scurt. Toleran¡a la efectele simpatomimeticelor poate surveni în câteva såptåmâni. mul¡i dintre ace¿ti pacien¡i primind concomitent ¿i alte medicamente cunoscute cå ar produce sindrom neuroleptic malign. nefiind înså stabilitå o legåturå cauzalå clarå cu metilfenidatul. Rar la metilfenidat pot så aparå tulburåri de vedere. precum ¿i letargie crescutå ¿i obosealå. dificultå¡i de acomodare sau înce¡o¿area privirii. toleran¡a la efectele anorectice. Dispozi¡ia depresivå a fost raportatå rar la pacien¡ii care au primit metilfenidat. Apari¡ia crizelor la copiii fårå acest istoric este extrem de rarå. fe¡ei ¿i extremitå¡ilor.

Efectele asupra cre¿terii Anorexia a fost raportatå la 3-9% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. Efecte gastro-intestinale Durerea abdominalå a fost raportatå la 7% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. compensatå ulterior. Gualtieri (1981). În general. într-un studiu prospectiv de 23 de luni cu metilfenidat. diaree sau constipa¡ie. În ciuda observa¡iilor clinice asupra instalårii toleran¡ei. Spencer (1996) sugereazå chiar cå aceste efecte asupra cre¿terii nu ar fi efecte adverse ale stimulantelor. Unele studii sugereazå cå terapia prelungitå cu metilfenidat 30-40 mg/zi poate determina supresia cre¿terii ponderale normale la copii. S-a sugerat cå circa 40% dintre pacien¡ii cu THDA ar avea nevoie de o cre¿tere micå a dozelor în timpul primului an de tratament. C. De¿i s-a sugerat cå pauza din administrarea medicamentului pe timpul vacan¡ei de varå ar minimaliza pierderea ponderalå ¿i celelalte efecte secundare. O explica¡ie minimå pentru presupusa instalare a toleran¡ei ar putea fi o complian¡å scåzutå la tratament. nu existå date din studii controlate care så stabileascå dacå pauzele din vacan¡e sunt benefice sau au alte riscuri asociate. nu a putut identifica vreo pierdere a eficacitå¡ii medicamentului atâta timp cât în sânge a existat metilfenidat dozabil. cu un grad de scådere la începutul tratamentului. D. nu existå diferen¡e între metilfenidat ¿i dextroamfetaminå privind inciden¡a acestor efecte secundare la copii. ci efecte ale tulburårii hiperkinetice în sine (în conformitate ¿i cu ipoteza dismaturårii din THDA . De¿i existå preocupåri privind întârzierile de cre¿tere legate de doza de metilfenidat. studii efectuate la adul¡i nu au detectat alteråri semnificative în înål¡ime. Vårsåturile apar la 4% dintre copiii care primesc metilfenidat. Supresia apetitului ¿i scåderea ponderalå sunt efecte comune ale terapiei cu stimulante.326 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nu au notat instalarea toleran¡ei la efectele clinice ale stimulantelor. La dextroamfetaminå pot så aparå uscåciunea gurii. studiile controlate nu au putut sprijini aceastå observa¡ie. studiile cu stimulante la copii au descoperit scåderi minime sau zero fa¡å de înål¡imea a¿teptatå. Metilfenidatul are efecte semnificative statistic asupra vitezei de cre¿tere de aproximativ 3 cm. gust neplåcut.

G. Se recomandå verificarea valorilor transaminazelor la debutul tratamentului ¿i la fiecare douå såptåmâni. fiind considerat o reac¡ie de hipersensibilitate întârziatå. E. Efecte hematologice De¿i nu a fost stabilitå o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. vårsåturi. Foarte rar a fost raportat sindromul Stevens-Johnson dupå metilfenidat. F. Cel mai rapid debut al simptomelor de toxicitate hepaticå s-a înregistrat la 6 luni de la începutul tratamentului cu pemolin. Alte efecte adverse gastro-intestinale includ grea¡a ¿i senza¡ia de gât uscat. recuperate ulterior). au fost raportate trombocitopenie ¿i/sau sângerare u¿oarå. anemie ¿i eozinofilie. Pemolinul determinå cre¿terea transaminazelor. dermatite exfoliative. pauzele de administrare din timpul vacan¡elor ar fi chiar contraproductive. Efectul este tranzitor ¿i reversibil la oprirea terapiei. existând uneori întârzieri de dezvoltare. de¿i nu a fost demonstratå nici o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. Riscul de insuficien¡å hepaticå acutå este considerat de 4-17 ori mai mare ca în popula¡ia generalå. purpurå trombocitopenicå. urticarie. erythema multiforme cu leziuni histopatologice de vasculitå necroticå. letargie ¿i stare de råu. Efecte hepatice La terapia cu metilfenidat au fost raportate cazuri de func¡ionare hepaticå anormalå. mergând de la cre¿teri ale transaminazelor la comå hepaticå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 327 la unii copii. sângeråri gingivale. epistaxis. artralgii. . febrå. 1999). leucopenie. ducând la scåderea socializårii acestor copii lipsi¡i de medica¡ie. În aceste condi¡ii. Reac¡ii de sensibilitate Reac¡iile de hipersensibilitate la metilfenidat pot include rash. S-au raportat ¿i cazuri de icter dupå pemolin. Perry (2003) citeazå existen¡a a 15 cazuri de toxicitate hepaticå la pemolin. iar pemolinul trebuie oprit la o cre¿tere a acestora la de douå ori valoarea superioarå a normalului (Pizzuti. unii copii experimentând grea¡å. dintre care 12 s-au soldat cu transplant de ficat sau cu deces în primele 4 såptåmâni de la debutul simptomelor.

. Alte efecte adverse Abcese superficiale sau reac¡ii de corp stråin ¿i eozinofilie au fost raportate la consumatorii de droguri ce folosesc solu¡ie injectabilå de metilfenidat dizolvat în apå. J. echimoze etc). pot så aparå anginå. la pacien¡ii care primesc metilfenidat.9. serologice sau electroencefalografice în timpul terapiei cu metilfenidat. Dextroamfetamina poate determina la adul¡i impoten¡å ¿i modificåri de libido. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii A. Efecte cardiovasculare Rar. al¡i practicieni recomandå monitorizarea anualå hematologicå la to¡i pacien¡ii care primesc metilfenidat pe termen lung. Efecte respiratorii La copiii care primesc metilfenidat au fost raportate infec¡ii de tract respirator inferior (8%). sângeråri anormale. tahicardie. I.328 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI H. în timpul terapiei prelungite cu metilfenidat. Academia Americanå de Pediatrie (AAP) nu recomandå monitorizarea de rutinå prin teste hematologice. 2.1. 8. Au fost raportate cazuri izolate de arterite cerebrale ¿i/sau ocluzie dupå metilfenidat. pierderea pårului scalpului. Monitorizarea tratamentului 1. tuse frecventå (4%). aritmii cardiace. Cei mai mul¡i clinicieni considerå monitorizarea nenecesarå în absen¡a semnelor clinice sugestive pentru o posibilå hematotoxicitate (de exemplu febrå. K. Producåtorii recomandå efectuarea periodicå a unor teste de laborator. faringite (4%) ¿i sinuzite (3%). palpita¡ii. modificåri ale tensiunii arteriale ¿i ale ratei pulsului. Efecte endocrine Simpatomimeticele pot precipita hipertiroidismul. incluzând hemograma completå. Foarte rar a fost raportatå la consumatorii de metilfenidat ¿i fårå a se stabili o reac¡ie cauzalå cu acesta. Au fost raportate cazuri izolate de cardiomiopatie dupå folosirea cronicå de dextroamfetaminå.

3. care au boalå cronicå ¿i severå. Precau¡ii 1. Pot så mai aparå idea¡ie paranoidå sau suicidarå. Eficacitatea ¿i siguran¡a amfetaminelor la copiii sub 3 ani nu a fost pe deplin stabilitå. 6. insomnie sau hipersomnie sau agita¡ie psihomotorie. deoarece ace¿tia pot avea ini¡iativa måririi dozelor fårå så consulte medicul. Pacien¡ii trebuie superviza¡i cu aten¡ie în aceastå perioadå. disforie. Metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii hipertensivi. 4. . Dacå apar agravåri paradoxale ale simptomatologiei în timpul terapiei cu stimulante. 5. La alcoolici. Metilfenidatul trebuie oprit dacå apar convulsii. Stimulentele ar trebui administrate cu pruden¡å la pacien¡ii cu istoric de dependen¡å de droguri. 7. tratamentul putând fi oprit temporar dacå se observå o stagnare a cre¿terii normale la ace¿ti copii. fatigabilitate. Pemolinul trebuie oprit dacå se descoperå anomalii la aceste teste ¿i la testele de confirmare. 6. Întreruperea bruscå a terapiei cu amfetamine trebuie fåcutå cu pruden¡å dupå administrarea prelungitå. deoarece poate demasca o depresie severå sau poate determina simptome de supraactivitate cronicå. Este necesarå monitorizarea cre¿terii la copiii care primesc terapie îndelungatå cu amfetamine. 2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 329 3. ¡inând cont de vârsta acestora. trebuie monitoriza¡i cu aten¡ie. 8. B. La pacien¡ii care primesc pemolin trebuie efectuate teste hepatice înainte de ¿i periodic în timpul tratamentului. Tratamentul cu stimulante nu trebuie ini¡iat decât la pacien¡ii cu THDA care au fost evalua¡i complet. 5. pacien¡i instabili emo¡ional sau la cei cu adic¡ii cunoscute la alte medicamente trebuie luatå în considera¡ie posibilitatea apari¡iei dependen¡ei fizice sau psihologice la amfetamine. ar trebui reduse dozele sau medicamentul ar trebui oprit. în special cu medicamente cu ac¡iune în sfera SNC. Pacien¡ii care primesc pemolin concomitent cu alte medicamente. fiind necesarå o urmårire îndelungatå deoarece unele simptome (cum ar fi depresia) pot så aparå mai târziu. La pacien¡ii cu hipertensiune trebuie monitorizatå periodic tensiunea arterialå. 4.

8.330 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. exacerbând simptomele tulburårii de conduitå ¿i ale tulburårii de gândire. Contraindica¡ii 1. 9. medicamentele agravând aceste simptome. 10. Ca ¿i alte substa¡e nedeformabile. 11. 2. 5. Amfetaminele sunt contraindicate în tireotoxicozå. coadministrarea metilfenidatului cu medica¡ia antiepilepticå nu a fost stabilitå. 8. Pemolinul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii cu afectare hepaticå sau renalå. Pemolinul este contraindicat la pacien¡ii cu THDA care asociazå reac¡ii acute de stress. C. O contraindica¡ie relativå a tratamentului cu metilfenidat o reprezintå pacien¡ii cu ticuri motorii sau istoric familial de sindrom Tourette. endogenå sau exogenå. 4. 7. Metilfenidatul nu pare så creascå numårul de crize la pacien¡ii epileptici afla¡i sub medica¡ie anticonvulsivantå corectå. la ace¿ti pacien¡i medicamentul scåzând pragul convulsivant. asocierea putând determina apari¡ia unei crize hipertensive. precum ¿i la pacien¡ii cu hipertensiune. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate în primele 14 zile de administrare ale inhibitorilor de monoaminoxidazå. Amfetaminele nu ar trebui folosite pentru a combate oboseala sau pentru a înlocui odihna. De¿i sigurå. 10. tabletele tristratificate de metilfenidat trebuie folosite cu pruden¡å la pacien¡ii cu stenoze gastrointestinale preexistente. 3. 6. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate la pacien¡ii cu istoric de anxietate marcatå. Amfetaminele pot afecta capacitatea de a manevra utilaje ¿i de a conduce ma¿ini. Pacien¡ii cu hipersensibilitate la aminele simpatomimetice nu ar trebui så primeascå aceste medicamente. Metilfenidatul este contraindicat la copii cu depresie severå. La pacien¡ii cu istoric de convulsii ¿i/sau anomalii EEG metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å. De¿i stimulantele sunt rar folosite dupå pubertate. tensiune sau agita¡ie. Pacien¡ii cu glaucom au contraindica¡ie pentru metilfenidat ¿i dextroamfetaminå. Dextroamfetamina nu ar trebui folositå la pacien¡ii cu arteriosclerozå avansatå sau boalå cardiovascularå simptomaticå. trebuie re¡inut cå acestea nu se administreazå în . deoarece pot så aparå obstruc¡ii. 9.

Supradozarea simpatomimeticelor poate determina pupile dilatate ¿i reactive. D. colaps circulator. sincope. extrasistole sau alte aritmii. hipertermie. Convulsiile pot fi tratate cu benzodiazepine. hipertensiune sau hipotensiune. rabdomiolizå. atacuri de panicå. Supradozarea Doza toxicå de amfetamine variazå larg în func¡ie de gradul de toleran¡å prezent. cafalee. De¿i se ¿tie cå efectele amfetaminelor sunt cel mai bine combåtute cu haloperidol. Foarte rar otråvirea fatalå este precedatå de convulsii ¿i comå. Dacå amfetaminele au fost luate cu barbiturice. anxietate. Aceasta se realizeazå de obicei cu barbiturice. spålåturi gastrice. mi¿cåri diskinetice ¿i tahicardie. tahicardie. la copii 1 mg/kgc i. poate poten¡a efectele alcoolului ¿i ale altor deprimante SNC. Hipertemia necesitå împachetåri reci. dozele de clorpromazinå trebuie înjumåtå¡ite. reflexe osteotendinoase accentuate. Nivelurile sangvine sunt de pu¡in folos în stabilirea severitå¡ii supradozårii. într-una sau mai multe doze. Amobarbitalul poate fi repetat de câte ori este necesar ¿i în cantitå¡i suficiente pentru a controla simptomele. repetat la nevoie la intervale de o jumåtate de orå. ¿i poate scådea pragul convulsivant. transpira¡ii.. confuzie. dureri abdominale. respira¡ii rapide. halucina¡ii. alåturi de måsurile pentru sus¡inerea func¡iilor vitale. diaree. Hipotensiunea severå impune procedurile obi¿nuite de de¿ocare. Se poate folosi ¿i sedarea. tendin¡e suicidare sau homicidare. halucina¡ii.. cum se întâmplå frecvent. convulsii. Pot duce la deces prin aritmii cardiace. acesta nu este indicat în intoxica¡ia acutå. 100 mg la adul¡i i. anginå. grea¡å.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 331 sarcinå sau la femeile care alåpteazå. oral sau parenteral. vårsåturi. delir. tratamentul fiind acela¿i ca în supradozarea oricårui stimulant SNC. care are efecte anticolinergice minime. palpita¡ii. iar manifestårile psihotice cu neuroleptice.m. Pentru a furniza un nivel bazal de sedare se poate folosi amobarbitalul sodic per os sau în injec¡ie im. Hemodializa extracorporalå poate fi utilå în tratamentul intoxica¡iei cu . Haloperidolul are proprietå¡i antiemetice centrale. poate prelungi ac¡iunea hipnoticå a barbituricelor. Tratamentul intoxica¡iei acute este simptomatic ¿i poate include inducerea vårsåturilor. evaluarea depinzând în întregime de semnele clinice. paloare. având poten¡ial embriotoxic ¿i teratogenic la mamifere. Sedarea poate fi ob¡inutå ¿i cu clorpromazinå.m. frisoane. Supradozarea pemolinului determinå agita¡ie.

tiazide. fenilbutazonå. primidonå). De obicei. 8. A. greu de diferen¡iat clinic de schizofrenie. agen¡i alcalinizan¡i gastrointestinali ¿i urinari.1. medicamentele tradi¡ionale pentru THDA.1. folosirea lor are o mul¡ime de limitåri. anticonvulsivante (fenobarbital. noradrenalinå. insomnie marcatå. Atomoxetina 8. carbonat de litiu.2. SSRI. acetazolamidå. sunt foarte eficiente în tratamentul acestei boli. meperidinå. Interac¡iunile medicamentoase Amfetaminele trebuie prescrise cu pruden¡å la coadministrarea cu alte medicamente. În unele cazuri. antihipertensive. propoxifenå. hipertensiunea care poate rezulta dintr-o supradozare masivå cu dextroamfetamimå nu necesitå tratament. antidepresive triciclice (imipraminå. B. agen¡i acidifian¡i urinari ¿i gastrointestinali. crescându-le nivelurile plasmatice: anticoagulante cumarinice. începând cu perioada relativ scurtå de ac¡iune. Cea mai severå manifestare de intoxica¡ie cronicå o reprezintå psihoza. desipraminå). Interac¡iuni antagonice Cu: blocan¡i adrenergici. Dozele trebuie strict monitorizate. Introducere De¿i stimulantele. Manifestårile intoxica¡iei cronice cu amfetamine includ dermatozele severe. hiperactivitate ¿i modificåri de personalitate. metenaminå. antihistaminice.2. Interac¡iuni sinergice Amfetaminele pot inhiba metabolismul pentru urmåtoarele substan¡e. raportându-se o multitudine de interac¡iuni medicamentoase. etosuximidå. clorpromazinå. guanetidinå. 8. IMAO (asocierea poate precipita o crizå hipertensivå). efectele SNC ¿i cardiace cumulate pot fi fatale. scåderea tensiunii care apare dupå folosirea drogurilor sedative fiind suficientå.332 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pemolin.10. diureza for¡atå ¿i dializa peritonealå par så fie mai pu¡in eficiente. care presupune câteva adminis-tråri pe zi. fenitoinå. bretilium – amfetaminele le scad efectele hipotensive – haloperidol. Nevoile de insulinå la pacien¡ii cu diabet zaharat pot fi modificate în asociere cu amfetaminele. Metilfenidatul poate inhiba metabolismul anticoagulantelor cumarinice. ¿i terminând . iritabilitate.

inhibând transporterul presinaptic al noradrenalinei. Defini¡ie Recent s-a explorat eficacitatea unui nonstimulant. având afinitate minimå pentru al¡i receptori noradrenergici sau transporteri pentru neurotransmi¡åtori (Michelson. care afecteazå noradrenalina. 2003). 2002). Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei Atomoxetina este un inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei. cre¿terea timpului alocat meselor. cre¿terea tranzi¡iilor de la joc la muncå. constipa¡ie. cu eficacitate în aceastå tulburare.2.2. ele sunt dificil de administrat la copil deoarece sunt puternic sedative ¿i determinå hipertensiune la oprirea bruscå (Spencer. modificåri ale tensiunii arteriale (Spencer. scåderea perioadei de trezire ¿i de pregåtire pentru ¿coalå (Spencer.4. atomoxetina pare a fi un potent inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei (Michelson.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 333 cu poten¡ialul mare de abuz (Kratochvil. Bupropionul este un alt antidepresiv testat în THDA. Inhibitorii selectivi ai recaptårii serotoninei nu s-au dovedit a fi eficace în THDA. au fost analizate pentru folosirea în THDA o serie de alte medicamente. dar ale cårui efecte secundare au fost mai pu¡in studiate (Spencer. în THDA. pot fi eficace în THDA. Datoritå dezavantajelor stimulantelor. Antidepresivele triciclice. Cunoscutå ini¡ial sub numele de tomoxetinå (numele a fost schimbat pentru a nu se crea confuzii cu tamoxifenul) ¿i folositå ca antidepresiv. 8. care au raportat rezultate bune. fårå poten¡ial de abuz. cre¿tere ponderalå. Efectele clinice La unii pacien¡i cu THDA. atomoxetina îmbunåtå¡e¿te simptomele definitorii ale THDA ¿i amelioreazå func¡ionarea academicå. 8. nu s-au efectuat încå studii controlate pentru aceastå indica¡ie (Spencer. 2002). atomoxetina. De¿i eficacitatea venlafaxinei în THDA a fost analizatå în studii deschise. 8. sedare. 2002). S-au constatat îmbunåtå¡iri la efectuarea temelor. 2003). dar ac¡iunea lor nu este selectivå. 2002). Atomoxetina cre¿te astfel nivelurile de noradrenalinå.2. socialå ¿i familialå. ¿i pot determina efecte secundare cum ar fi gura uscatå.2. scåderea luptelor ¿i certurilor excesive. ¿i au o duratå mai lungå de ac¡iune decât stimulantele. . ocupa¡ionalå. De¿i medicamentele antihipertensive pot ameliora unele simptome ale THDA. 2003).3. 2003).

Copiii ¿i adolescen¡ii cu greutate peste 70 kg încep cu 40 mg/ zi. Metabolizatorii rapizi metabolizeazå atomoxetina la rata normalå pe calea CYP2D6. Copiii cu greutate sub 70 kg încep cu 0. 8. Doza maximå este de 1.2 mg/kgc/zi. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå.7. iar la cei len¡i de 21. Concentra¡ia medie a proteinelor plasmatice transportatoare de atomoxetinå este scåzutå la pacien¡ii cu afectare hepaticå. Clearance-ul scåzut la atomoxetinå la pacien¡ii cu afectare hepaticå este corelat cu activitatea CYP2D6 scåzutå ¿i fluxul sangvin hepatic redus.5 mg/kgc/zi. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. 8.2 ore.2.6 ore. medicul trebuie så ¡inå cont de simptomele individuale ale pacientului (Spencer. 8. se poate .5. Utilizarea clinicå a atomoxetinei Datele prezentate sunt extrase în principal din Alexandrescu. Metabolizarea este în principal hepaticå. pe calea citocromului P450 2D6 (CYP2D6). Absorb¡ia este rapidå ¿i aproape completå dupå administrare oralå. Unii copii care nu au råspuns la stimulante pot så råspundå la atomoxetinå.4 mg/kgc/zi sau 100 mg/zi. Nivelurile de dopaminå nu sunt crescute în nucleul accumbens sau în striat. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent Atomoxetina este recomandatå în unii pacien¡i cu THDA. partea creierului corelatå cu memoria de lucru. fiind foarte pu¡in afectatå de alimente. Excre¡ia se face prin urinå (80%) ¿i prin fecale. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei Datele de farmacologie sunt extrase în principal din Alexandrescu. abilitatea de a repeta råspunsuri ¿i cu nivelul de impulsivitate (Bymaster.2. arii considerate a fi în legåturå cu poten¡ialul de abuz ¿i cu ticurile. 2002). Administrarea se face pe cale oralå. se poate cre¿te pânå la 1.2. 2003). Timpul de înjumåtå¡ire la metabolizatorii rapizi este de 5. prin alte câteva enzime CYP450. atomoxetina este asociatå cu nivelurile crescute de dopaminå în cortexul prefrontal.334 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Atomoxetina afecteazå mai pu¡in sistemul dopaminergic decât pe cel noradrenergic. În alegerea tratamentului. în timp ce metabolizatorii len¡i o metabolizeazå la o ratå mai lentå. Totu¿i.6.

6 la 19. scorul THDA-IV Rating Scale scåzând de la 39. Unii pacien¡i pot experimenta o scådere ini¡ialå în greutate. 2002). 8.0 pentru atomoxetinå ¿i de la 37. care se remediazå înså pe termen lung (Spencer.2. fie în douå prize egale. eficacitatea fiind similarå. Ambele medicamente au fost asociate cu îmbunåtå¡iri marcate ale grupului de simptome de neaten¡ie ¿i hiperactivitateimpulsivitate.2. chinidina. 8. Pacien¡ii au primit random atomoxetinå (184) sau metilfenidat (44). cefaleea. 2003). diminea¡a ¿i seara. Cele mai frecvente efecte adverse sunt durerea abdominalå. somnolen¡a. Beneficiile terapeutice se men¡in mult timp dupå administrarea în prizå unicå diminea¡a. S-au constatat ¿i modificåri minore ale ratei cardiace ¿i tensiunii arteriale.10. Efectele adverse În general. Studii clinice Kratochvil et al au efectuat în 2002 un studiu deschis randomizat atomoxetinå-metilfenidat la 228 copii ¿i adolescen¡i cu THDA. rinita. normalizate la oprirea tratamentului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 335 cre¿te pânå la 80 mg/zi. iritabilitatea. 8.9.8. insomnia. de 7-15 ani. scåderea apetitului. atomoxetina este bine toleratå.2. fluoxetina. S-a aplicat THDA-IV Rating Scale. diareea. Dacå nu s-a ob¡inut un råspuns optim în 2-4 såptåmâni. fiind evidente ¿i a doua zi diminea¡å (Michelson. Interac¡iunile medicamentoase Dozele de atomoxetinå trebuie adaptate la pacien¡ii care primesc concomitent medicamente ce inhibå CYP2D6: paroxetina.4 la 20.3.66). Precau¡ii ¿i contraindica¡ii Se recomandå precau¡ii în administrarea la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå. Nu s-au remarcat diferen¡e semnificative între grupuri privind rezultatele la tratament. faringita.8 pentru metilfenidat (p=0. Dozele se reduc la jumåtate la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå moderatå ¿i la 25% în caz de insuficien¡å hepaticå severå. 8. Atomoxetina se poate administra fie într-o dozå zilnicå. febra ¿i ame¡elile. Siguran¡a ¿i . vårsåturile. grea¡a. se poate ajunge la 100 mg/zi.

Abandonul pentru efecte secundare a fost 5.2 mg/kgc/zi sau 1. Func¡ionarea socialå ¿i cea familialå s-au îmbunåtå¡it în grupurile pe atomoxetinå comparativ cu placebo.2 mg/kgc/zi a fost la fel de eficientå ca cea de 1. sugerând un råspuns în func¡ie de dozå.8 mg/kgc/zi a fost consistent asociatå cu rezultate superioare asupra simptomelor THDA comparativ cu placebo.4% pentru atomoxetinå ¿i 11. Råspunsul la atomoxetinå a fost în func¡ie de dozå. Doza de 0. Lotul a cuprins 171 de copii. a realizat un studiu randomizat. Tratamentul cu atomoxetinå a fost sigur ¿i bine tolerat. fårå diferen¡e între grupul cu 1. În concluzie. controlat placebo. Atomoxetina 1. care au primit fie placebo.8 mg/kgc/zi. Pentru copii ¿i adolescen¡ii de 8-18 ani. simptomelor afective ¿i func¡ionårii sociale ¿i familiale. pårin¡i ¿i profesori. .4% pentru metilfenidat (p=0. cu vârste cuprinse între 6 ¿i 16 ani. fiind o dozå ini¡ialå potrivitå pentru cei mai mul¡i pacien¡i. Rezultatele au fost superioare la pacien¡ii trata¡i cu atomoxetinå fa¡å de placebo. se pare cå administrarea atomoxetinei în dozå unicå este eficientå în THDA. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost sub 5% pentru toate grupurile. Michelson publicå un studiu asemånåtor.175).2 mg/kgc/zi ¿i grupul cu 1. dublu-orb. sub 3%. randomizat.8 mg/kgc/zi. în func¡ie de greutatea corporalå. fie pânå la 1 mg/kgc/zi atomoxetinå în dozå unicå diminea¡a. În 2002. Pacien¡ii au primit random placebo sau atomoxetinå 0. Efectele au fost similare administrårii atomoxetinei în douå doze zilnice. dar cu atomoxetina în administrare în dozå unicå. în vârstå de 8-18 ani. 1. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost rare.5 mg/kgc/zi s-a asociat cu eficacitate intermediarå între placebo ¿i cele douå doze mai mari. atomoxetina a fost superioarå placebo în reducerea simptomelor THDA ¿i în îmbunåtå¡irea func¡ionårii sociale ¿i familiale. În concluzie atomoxetina este asociatå cu efecte terapeutice comparabile cu cele ale metilfenidatului. controlat placebo. 2001. Scale pentru pårin¡i ¿i investigatori au fost folosite pentru evaluarea simptomelor THDA.2 mg/kgc/zi ¿i 1. Michelson.5 mg/kgc/zi. dar doza de 1. timp de 8 såptåmâni.8 mg/kgc/zi.336 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tolerabilitatea au fost de asemenea similare între cele douå grupuri. dupå scalele folosite de investigator. la 297 copii ¿i adolescen¡i cu THDA moderat spre sever.

Consider cå o bunå complian¡å asigurå succesul tratamentului. så spun câteva cuvinte despre studiile din literaturå. cuvintele „nu se administreazå sub x ani“ sunt repede asimilate ¿i începe avalan¿a de întrebåri. neuropediatri ¿i pediatri. de suspiciunile acestora. Acest capitol se adreseazå în special tinerilor no¿tri colegi. din experien¡a clinicå de peste 20 de ani ca specialist de neuropsihiatrie infantilå ¿i din experien¡a pe care de altfel am tråit-o cu to¡ii. o datå cu apari¡ia pe pia¡å a acestor noi genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. din lista de medicamente de prim ordin. este mai importantå colaborarea pårin¡ilor decât impunerea opiniei noastre cu orice chip. . • Informarea familiei ¿i ob¡inerea acordului acesteia este o etapå uneori dificilå ¿i care necesitå timp. Formule pe care le consideråm eficace în cele mai frecvente afec¡iuni ale copilului. monoterapia este forma idealå de tratament. Voi grupa informa¡iile în câteva mici capitole: Principii de tratament.9 OBSERVAºII CLINICE ªI TERAPEUTICE LEGATE DE EXPERIENºA PERSONALÅ A AUTORILOR În acest capitol voi prezenta opinii personale. am câteva principii de bazå pe care le respect cu stricte¡e: • „Primum non nocere“ este principiul universal pe care trebuie så-l urmeze orice medic. de aceea prefer så explic eu înainte. indica¡iile din prospectele de medicamente nu ne sunt de ajutor întotdeauna când este vorba de copii. temporizez introducerea medica¡iei 1-2 zile. din påcate. în func¡ie de comportamentul pårin¡ilor. În acest proces atât de subtil al managementului farmacologic la copil. Ofer uneori ¿i adrese de internet pentru a informa ¿i pentru a cre¿te gradul de credibilitate al preparatelor pe care le recomand. medici reziden¡i sau speciali¿ti psihiatri. • La copil. • Aleg. cel mai potrivit medicament conform experien¡ei personale acumulate pânå acum. despre cercetårile la care am participat.

Oricum. de aceea nu intråm în panicå dacå este vorba de agita¡ie sau agresivitate. La copii ¿i adolescen¡i îmbinåm tehnica psihofarmacologicå cu cea psihoterapicå cu mult succes. conform posologiei recomandate. agranulocitoza. cât ¿i de condi¡ia somaticå a copilului. eu personal folosesc o paletå destul de largå de antipsihotice ¿i antidepresive care må ajutå la modelarea perturbårii dopaminergice ¿i serotoninergice. dupå caz. Aståzi. efectele secundare ¿i rapiditatea eficacitå¡ii. • ºin seama de particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie ale preparatului. trombocitopenia. Urmårim reac¡ia ¿i eventualele efecte secundare monitorizând atent copilul în urmåtoarele zile. de când beneficiem de acest „val de noi psihotrope“. O primå observa¡ie ar fi aceea cå este bine så „jonglåm“ cu un numår mic de preparate. cât ¿i modul de interac¡iune. am trecut printr-o experien¡å proprie interesantå. Nu uitåm principiul de bazå care ne cålåuze¿te. • Trecerea de la o formulå la alta o fac dupå intervalul minim recomandat de firma producåtoare. „primum non nocere“.338 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • În cazurile severe. încerc så ajung la monoterapie dupå ce am utilizat cât mai pu¡ine asocieri medicamentoase. alegem cu grijå medicamentul ¿i-l administråm pentru început în doza cea mai micå pe kg/corp/zi. în prealabil aten¡ionând familia asupra celor mai frecvente modificåri posibile ale preparatului administrat. doza trebuie så fie adaptatå la cele mai noi cercetåri de psihofarmacologie la copil. • Monitorizarea simptomatologiei copilului timp de câteva såptåmâni ¿i dupå externare (telefonic sau rechemându-l la control ¿i rugând familia så noteze orice modificare observatå). dar pe care så le cunoa¿tem foarte bine ¿i în care så avem încredere. ceea ce îmi permite ulterior demararea procesului psihoterapic. • Respect principiul dozelor mici crescute treptat. Må aflam în fa¡a unui nou medicament foarte „låudat“ ¿i nu . hepatotoxicitatea sunt ariile majore din spectrul de efecte pe care le urmåresc cu aten¡ie. De aceea recomand pårin¡ilor eventual examen EKG sau probe hematologice. Så le cunoa¿tem dozele. Utilizåm câteva asocia¡ii de medicamente pe care le-am verificat ca fiind valoroase. Începând cu anii ‘90. • Cardiotoxicitatea. calculate pe kg corp ¿i pe zi.

Al. antipsihotice. dar la care în prezent am renun¡at. în ceea ce prive¿te importan¡a terapiei în monodrog sau asocia¡ii antidepresive. cu care må sfåtuiam ¿i din experien¡a cårora am învå¡at.Obregia“ ¿i cred cå am procedat bine. ini¡ial am fost chiar intrigatå ¿i revoltatå de atitudinea terapeuticå a unor colegi. timostabilizatoare. M. introduceam antipsihotice atipice ¿i/sau timostabilizatoare. cu grijå. Gheorghe. dupå 7-10 zile. Dr. Am fost atentå ¿i la modul cum distin¿ii mei colegi mai în vârstå au pornit „cu curaj“ la administrarea noilor molecule fårå teamå fa¡å de dozele mari. cât ¿i sugestiile unor mari autori cu experien¡å în psihofarmacologia copilului. fapt care mi-a dat suportul informa¡ional necesar. a fost acela de a utiliza aceste noi formule chimice numai în cazurile pe care le consideram dificile ¿i numai dupå ce încercam medica¡ia de primå alegere. Dacå tulburarea psihoticå se înso¡e¿te ¿i de modificåri ale afectivitå¡ii în sens maniacal sau depresiv (ceea ce se întâmplå frecvent la adolescen¡i).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 339 aveam curajul de a ini¡ia terapia. În prezent.D. Marinescu. Împårtå¿esc pårerea distin¿ilor colegi psihiatri de adul¡i [(D. Turguay. Udristoiu. 2002)]. D. dar nu înainte de a reaminti importan¡a studiilor din literatura de specialitate. Prelipceanu. folosim ISRS sau ADT. dar numai dupå ce am a¿teptat så våd cum procedeazå colegii mei „de la adul¡i“. de¿i poate în unele prospecte indica¡ia la copil nu existå (¿i nu existå datoritå . Ulterior. clasicå. Voi discuta în continuare eficacitatea unor substan¡e în diferite afec¡iuni ale copilului. Solu¡ia de haloperidol ne permite o monitorizare controlabilå. se evitå asocierea lor. ulterior am realizat cå existå o marjå de siguran¡å în care se poate lucra. Utilizam în debutul psihotic formule clasice haloperidolplegomazin-diazepam. pacien¡ii mei sunt „copiii mei“ ¿i în fa¡a noilor preparate eram „mama reticentå ¿i grijulie“. având în vedere efectele cardiace. pot spune cå împreunå cu tinerele mele colaboratoare am fåcut chiar un studiu Medline de psihofarmacologie la copil ¿i adolescent pe ultimii 10 ani. 2001. Pentru acest manual. McCracken. Trebuie så recunosc cå am råmas surprinså våzând ce doze mari pot tolera copiii. Snyder. indica¡iile din ghidurile de tratament. m-au fåcut så utilizez cu mult succes medica¡ia antipsihoticå de nouå genera¡ie ca primå alegere la copii. (2000. Un alt principiu pe care l-am avut. Astfel. T. Treptat am început så folosesc ¿i eu noile antipsihotice ¿i antidepresive. precum Remschmidt. Cred cå sunt unul dintre cei mai reticen¡i medici ai Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof.

Am enumerat numai câteva nume de mari autori care au condus studii controlate sau deschise în care dovedesc eficacitatea noilor antidepresive la copil (vezi capitolul de antidepresive). în autism. astfel: loturile sunt mici. dar ce este important pentru noua lor utilizare ca stabilizatoare ale dispozi¡iei/timostabilizatoare la copilul cu tulburare bipolarå gåsim în studiile unor autori precum Kowatch. s-a utilizat terapia în mono-drog sau asocia¡ii de tip antipsihoticantidepresiv. Wagner. acid valproic. Buitellar. care a efectuat douå studii randomizate aråtând importan¡a tratamentului cu timostabilizatoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå tip I ¿i II. interesul pentru utilizarea acestor noi molecule. Voloshina pentru sertralinå. Findling. monitorizarea a fost foarte atentå. în tulburåri disruptive. în anxietate sau în depresia copilului este doveditå de studiile efectuate de autori precum March. Kemner C (vezi capitolul de antipsihotice). Emslie. existå totu¿i autori care administreazå aceste noi formule ¿i au fåcut ¿i studii pe loturi mici în care demonstreazå eficacitatea noilor antipsihotice antidepresive la copil. s-au men¡ionat ¿i comunicat efectele adverse. dar ¿i grija în ceea ce prive¿te copilul. ¿i în cazul olanzapinei sau ziprasidonei existå studii care aratå eficien¡a acestora în cazul copiilor auti¿ti sau în schizofrenia cu debut foarte precoce: McDougle. dupå cum ¿tim. Liebowitz pentru fluoxetinå. De altfel. au avut studii recente în care dovedesc eficacitatea tramentului cu risperidonå la copil. Am acordat ¿i un mic spa¡iu pentru preparatele noi ¿i mai vechi utilizate în aceastå atât de frecventå tulburare care este sindromul hiperkinetic la copil (Attention Defficit/Hiperactivity Disorder). la fel. Masi. în agresivitate. Kafantaris. Ryn. dozele alese cu grijå.340 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI absen¡ei studiilor controlate. iar aceste studii la copil. Keller pentru paroxetinå. credem noi. Am grupat aceste informa¡ii într-un tabel (vezi capitolul 1) din care se poate observa. în ticuri. Autori precum Van Bellinghen. preparate pe care personal le-am utilizat la un numår extrem de mic de pacien¡i. este important de ¿tiut cå existå ¡åri în care VPA este recomandat ca ortotimizant dupå 6 ani (vezi capitolul de timostabilizatoare). Despre preparatele antiepileptice de tip carbamazepin. Geller. nu sunt acceptate cu u¿urin¡å de FDA. Malone. tocmai datoritå grijii fa¡å de copil). valproat de sodiu sau divalproex (acid + sare) gåsim multe date în literaturå. Utilizarea antidepresivelor în tulburarea obsesiv compulsivå. Astfel pot så spun cå am utilizat .

uneori copiii pot avea doar crampe musculare pe care nu ¿tiu så le reclame. De asemenea. iar utilizarea unei doze de 0. acest fapt duce la eviden¡ierea adevåratului poten¡ial cognitiv ¿i de limbaj al copilului. Un alt preparat este flupentixol solu¡ie. u¿or de manevrat. administrat chiar la 2-3 ani. nu am administrat sub aceastå vârstå. sau un program de învå¡are implicitå (metoda lui Stanislavski). ¿i care sperie de multe ori familia. . ceea ce cre¿te complian¡a familiei. crescând treptat în func¡ie de vârstå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 341 Ritalin la un numår de patru copii. Noul preparat din grupa VPA. iar ameliorarea deficitului de aten¡ie este remarcabilå. ¿i anume a sertralinei sau paroxetinei în doze mici.01-0. date fiind comunicårile pe care le-am citit în literaturå (vezi capitolul de stimulante). intervenim cu haloperidol solu¡ie de primå alegere. În cazul copiilor cu autism infantil ¿i sindrom hiperkinetic cu deficit de aten¡ie. dar care au cumpårat preparatul din alte ¡åri. 1-2 picåturi diminea¡a. utile în sindromul hiperkinetic cu debut la vârste foarte mici sunt acid valproic (VPA) solu¡ie sau granule sau carbamazepin (CBZ) solu¡ie. În formele cronice motorii ¿i vocale ¿i mai ales în tulburarea Tourette. atât de frecvente la vârstå micå. ulterior putând alege între a introduce o tehnicå de terapie comportamental cognitivå cu program TEACH sau «Methronom Therapy».06 mg/kgc/zi de risperidonå ne ajutå la ¿tergerea agita¡iei ¿i a severului deficit de aten¡ie. condi¡ionat sub formå de granule cuprinse într-o capsulå. am constatat cå din ce în mai mul¡i pacien¡i cu vârste cuprinse între 2. risperidona s-a dovedit eficace. 1 tb pe zi la 10 ani. permite deta¿area cu u¿urin¡å ¿i administrarea fårå probleme împreunå cu un aliment preferat de copil. iar despre noua formulå Atomoxetinå nu am decât speran¡e. care s-a dovedit deja ca fiind eficace. studii retrospective etc. de¿i sertralina se indicå ¿i la copii de 6 ani. beneficiem de eficacitatea ISRS. Suntem foarte aten¡i la apari¡ia sindromului extrapiramidal. care duce la ameliorarea agita¡iei ¿i la cre¿terea capacitå¡ii de cooperare ¿i rela¡ionare a copilului. Pentru o mai bunå în¡elegere ¿i cunoa¿tere am întocmit un mic capitol de defini¡ii necesare (vezi capitolul 1). În tulburarea obsesiv compulsivå consideråm de primå alegere sertralina. 2 picåturi de 2 ori pe zi. În ultimii ani. Importan¡a acestor studii este doveditå ¿i de tipul de studiu: studii controlate dublu–orb. În ticuri. îmbunåtå¡ind semnificativ agita¡ia ¿i discontactul psihic.6 ¿i 3 ani au o simptomatologie de tip autistic-like. studii deschise.

le consider inofensive. astfel încât se reduc presiunile asupra copilului. Fluvoxaminå am utilizat cu succes la un båie¡el de 10 ani cu encoprezis. Ginsavit. Eficacitatea lor o cunosc deja din anii ‘80. mama este cea care are griji. Efectul este satisfåcåtor de foarte multe ori. iar când în anii ‘90 începeau deja så fie utilizate ¿i în tulburårile afective bipolare. Am folosit sertralina cu rezultate bune la un copil de 5 ani care avea un sever comportament anorexic în contextul unor traume în familie. care în majoritatea lor nu sunt substan¡e de sintezå. aminoacizi esen¡iali precum Cerebrolisyne. O patologie frecventå este cea a copilului cu dificultå¡i de învå¡are ¿i reac¡ii de somatizare în contextul presiunilor educa¡ionale. mai ales pentru carbamazepinå ¿i acid valproic. având la dispozi¡ie o paletå largå de preparate cu formule diferite. Recomand piridoxina. Ascolecitin. fårå reac¡ii secundare. Ini¡ial reducem anxietatea ¿i depresia cu doze mici de amitriptilinå seara la culcare. Schema poate fi modificatå. Pårin¡ii se implicå în cåutarea ¿i administrarea tratamentului cu stricte¡e. iar terapeutul are cale liberå apoi în aplicarea terapiei compor-tamental cognitive. Familiile acceptå cu u¿urin¡å ¿i «preparate din plante» precum Mentat. Treptat. Spirulinå etc. era de fapt o stare reactivå depresivå ce luase acest aspect. iar efectul placebo le dubleazå ac¡iunea neurotroficå. valproat de natriu ¿i amestecul acid valproic cu valproat de natriu. Ini¡ial am utilizat aceste medicamente numai pentru pacien¡ii cu comi¡ialitate. Ulterior introducem o schemå cu neurotrofice. am în¡eles ¿i am acceptat importan¡a timostabilizatoarelor ¿i în tulburårile psihice. Memo plus. Ac¡iunea eficace pe agresivitate ¿i agita¡ie o observasem deja la copilul epileptic. Bromazepamul sau alprazolamul în doze mici ¿i pe duratå scurtå este uneori rapid eficace la ¿colarii cu astfel de probleme. enzime activatoare din ciclul Krebs. la fel ¿i absen¡a efectelor secundare majore. Bonisan. Stabilizatoarele de dispozi¡ie (timostabilizatoarele) reprezintå o categorie de preparate farmacologice utilizate ini¡ial ca antiepileptice. acid valproic. Tonotil-N. Aceste neurotrofice. dar mai ales condi¡ionare sub formå de granule a VPA sau solu¡ie . ci preparate naturale. în cei peste 20 de ani de utilizare nu am înregistrat la pacien¡ii mei trata¡i cu carbamazepin ¿i acid valproic reac¡ii adverse majore.342 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Trebuie så spun cå înaintea acestei molecule am utilizat prima datå cu mult success fluoxetina la o feti¡å de 12 ani cu tulburare obsesiv compulsivå (caz ce a fost prezentat la Conferin¡a de Psihiatrie).

este deja testatå de noi la pacien¡ii epileptici care au primit tratament timp de 8-10 ani. tulburarea de conduitå cu agresivitate. a prezentat la . timostabilizatoarele le putem utiliza peste 5 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 343 a CBZ. Noi avem în tratament copii cu autism la care utilizåm risperidonå deja de 2 ani. • Båie¡el de 12 ani ¿i aproximativ 27 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv sever. fårå teama de efecte secundare. spun unii autori. care primea 300 mg fluvoxaminå pe zi (a scåzut foarte mult în greutate). cu succes. Ca tratament de între¡inere în psihoze pot fi administrate ani de zile. „e¿ec sau succes în tratamentul prescris de al¡i colegi“ sau formule curajoase din experien¡a personalå ¿i observa¡ii privind efectele secundare: • Båie¡el în vârstå de 3 ani ¿i 6 luni ¿i 12 kg. Cred cå este util så împårtå¿im câteva exemple întâlnite în practicå. doza maximå ar fi fost de 12x0. • Adolescentå de 17 ani cu pulsiuni agresive. un preparat foarte util pentru copii este Diazepam Desitin care se administreazå intrarectal ¿i are un efect foarte rapid. care primea 1 mg risperidonå pe zi introduså treptat. Intervalul maxim de timp de utilizare a risperidonei ¿i olanzapinei la copilul autist nu a depå¿it 2 ani. • Båie¡el de 10 ani ¿i aproximativ 28 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv. la fel ¿i în agita¡ie cu agresivitate. iar antidepresivele le utilizåm 3-6 luni. în psihoze în asociere cu antipsihotice sau la copiii cu întârziere mintalå ¿i agresivitate. În stårile de agita¡ie extremå sau în situa¡ie de crizå epilepticå. În ceea ce prive¿te intervalul de timp în care se pot administra aceste noi molecule. care primea de 2 ani tratament cu risperidonå 2 mg/zi (fårå efecte secundare). dar la copiii auti¿ti nu am gåsit încå date care så indice durata tratamentului. Nu de pu¡ine ori îl utilizåm ¿i pentru sedare în vederea efectuårii CT sau IRM. Stabilizatoarele de dispozi¡ie pot fi utilizate luni sau ani de zile. Rezultatele sunt bune. posibilitatea de a le utiliza pe termen lung. am început så le utilizåm în sindromul hiperkinetic. tulburarea de opozi¡ie. care a primit risperidonå 6 mg/zi (fårå efecte secundare) timp de 6 luni. Antipsihoticele pot fi utilizate ca tratament de între¡inere 2-3 ani la adul¡i. iar în unele cazuri chiar excelente. cu diagnosticul de autism infantil. dar ¿i de preparat.06mg/kgc/zi. al¡ii vorbesc despre administrare de ani de zile. dar ¿i a VPA. acesta variazå în func¡ie de gravitatea tulburårii.

. Båie¡el de 6 ani ¿i având 18 kg. Feti¡å de 8 ani sub tratament cronic cu CBZ în dozå de 20 mg/kgc/zi. a prezentat frecvente echimoze la un an de tratament. dar feti¡a a prezentat la o lunå de la administrare o manifestare convulsivå tonico-clonicå generalizatå. De men¡ionat cå nu a avut rash cutanat. a venit la internare pentru scåderea performan¡elor ¿colare ¿i «zvâcniri» ale picioarelor. ¿i anume asocierea ADT ¿i ISRS. Risperidonå 1 mg + sertralinå 50 mg pe zi recomandate la o feti¡å de 6 ani cu ticuri. Familia a venit la cabinet revoltatå de decizia terapeuticå a colegului nostru. în ciuda precau¡iilor familiei. crize generalizate la trezire. primea 4 mg risperidonå pe zi (doza maximå 18x0. care developase ¿i crizele mioclonice. nu mai prezenta crize dar la o lunå au început dureri abdominale ¿i scaune diareice ceea ce a impus înlocuirea cu Lamotrigin.06 mg/kgc/zi). înlocuirea cu VPA a dus la amendarea simptomatologiei. Dozele nu erau mari. era sub tratament cu 800 mg de carbamazepin/zi. fårå efecte secundare. Adolescent de 17 ani. Båie¡el de 6 ani ¿i având 14 kg. dar se reu¿e¿te ie¿irea din episod fårå a fi necesar ES. cu epilepsie sub tratament cu VPA 20 mg/kgc/zi. Båie¡el de 8 ani ¿i 23 kg. Era sub tratament cu acid valproic 1200 mg pe zi (doza maximå 23x40 mg/kgc/zi) ¿i lamotriginå 100 mg pe zi. în prezent este în afara oricårui pericol. Båiat de 15 ani ¿i având 54 kg. cu sindrom hiperkinetic sever.344 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • • • • • • • • 3 zile de la administrare o severå crizå extrapiramidalå ¿i stare generalå alteratå. prezintå transpira¡ii abundente ¿i tahicardie. cu epilepsie. fårå de care în urmå cu 20 de ani nu s-ar fi putut (am utilizat o formulå curajoaså. prezenta de câteva zile stare generalå alteratå. cu epilepsie. pe care nu o recomand decât în condi¡ii de urgen¡å ¿i sub supraveghere EKG). Adolescentå cu tulburare borderline ¿i tentative de suicid a luat 50 tablete sertralinå. efectele adverse s-au ameliorat rapid la scåderea dozelor. crescutå la aceastå valoare în 4 zile (de¿i indica¡ia este de cre¿tere lentå în 6 såptåmâni). vårsåturi. atât de frecvent atunci când nu se respectå ritmul lent de cre¿tere a dozelor. somnolen¡å. 65 kg ¿i 180 cm care s-a internat pentru episod catatonic dupå o såptåmânå sub tratament cu 50 mg clomipraminå ¿i 50 mg sertralinå. dar prohibitå de al¡i colegi.

a prezentat o reac¡ie de agita¡ie paradoxalå la numai 2 picåturi de Flupentixol administrate o datå. a prezentat criza extrapiramidalå la 6 pic de haloperidol pe zi. Evit cu bunå ¿tiin¡å acest lucru. precum: alergia la carbamazepin. pentru cå progresele în psihofarmacologie. • Båie¡el de 3 ani ¿i având 14 kg cu severå stare de agita¡ie. dupå mai multe încercåri nereu¿ite cu anticomi¡iale. am utilizat dupå mai multe încercåri lamotrigin 200 mg cu succes. în timp ce un båie¡el cu aceea¿i greutate ¿i tulburare tolera cu u¿urin¡å 12 pic/zi fårå a necesita asocierea romparkin. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 23 kg. . cu compulsii. cu ticuri cronice severe vocale ¿i motorii. primea tratament cu Fenobarbital 100 mg/zi care nu controla crizele în schimb a dus la apari¡ia unei ståri de agita¡ie extremå. Am dat aceste exemple pentru a aråta ce toleran¡å extraordinarå au copiii ¿i la ce formule se poate ajunge uneori. sunt extrem de rapide. ¿i de câteva zile acuza tulburåri de vedere (doza maximå ar fi fost de 40 mg/kg/ zi). înlocuirea cu o formå retard de carbamazepin a dus la controlarea crizelor. • Feti¡å de 3 ani ¿i 12 kg primea pentru o singurå crizå generalizatå 600 mg carbamazepin/zi. sau irascibilitatea la flupentixol. coprolalie. grea¡a ¿i vårsåturile la valproat. Am prezentat ¿i câteva efecte secundare destul de frecvente. în timp ce alt copil cu aceea¿i greutate tolera cu u¿urin¡å 3 picx3/zi din aceea¿i substan¡å. dar eu nu recomand så ajungem la polidrog sau la doze mari fårå un motiv serios. Vå recomandåm de asemenea så påstra¡i un contact direct cu sursele de informare de tip medline. Putem învå¡a din gre¿elile noastre sau ale colegilor no¿tri. scåderea dozelor a dus la dispari¡ia simptomelor. cicluri rapide.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 345 • Adolescentå de 16 ani cu Tulburare afectivå bipolarå. sperând cå asimilarea principiilor de bazå ale managementului terapeutic la copil vå va putea ajuta în dobândirea propriilor dumneavoastrå formule eficace. nu este prima oarå când observåm ce stare de agita¡ie poate da barbituricul. antipsihotice ¿i antidepresive triciclice are o evolu¡ie favorabilå cu Paroxetinå 2 tb/zi. somnolen¡å. Închei acest capitol fårå a vå recomanda scheme de tratament. ca de altfel în toate sferele medicinei. iar familia a crezut cå sunt ticuri. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 27 kg prezenta frecvente crize epileptice focale ¿i secundar generalizate. • Feti¡å de 12 ani cu Tulburare Tourette formå severå. copilul se freca la ochi.

Iapichino S. 2002 – Double-Blind. Marmai L. J Child Adolesc Psychopharmacol. Efendioglu S. 562-5. J Clin Psychopharmacol. J Clin Psychiatry. 2000 – Open Study of Fluoxetine in Children with Autism. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Renal Function. 12. J Psychopharmacol. Brent DA. 2000 Dec. Mayes KL. 2002 Nov-Dec. Anderson LK. Rudolph GR. 42:4. 18. 41:1. Horton M. Abdalla E. 2002 – Sertraline Pharamcokinetics and Dynamics in Adolescents. Crosby RD. 2001. 2000. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 22. 20. Naber D. Sherwood J. 12:2. Jayesekara D. 19. 2003 Spring. Gilaberte I. 2002 Jan. 2002 Apr. Levkovitz Y. Dell’Erba A. Peral Guerra M. or Olanzapine. 265-71. Ovali E. 2001 – Olanzapine An updated review of its use in management of schizophrenia. Fumagalli S. Turncliff RZ. 1037-44. 1998 – Editura Medicalå Bucure¿ti. Altamura AC. Brent D. LePage J. Abi-Dargham A. Can J Psychiatry. 2001 – The Pharmacovigilance of Olanzapine: Results of a Post-Marketing Surveillance Study on 8858 Patients in England. 1337-46. Placebo-Controlled Study of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behaviors in Children with Subaverage Intelligence. 2000 Mar. 111-61. Gerlach J. 2000 – Schizophrenia: Diagnosis and continuing treatment. Gothelf D. 2002 Aug. 6. Alcamí Pertejo M. Altamura AC. 2000a – Imipramine Compliance in Adolescents. Mendlovic S. 49:Suppl 1.3. 2001 Jun. 2002 – Gabapentin Treatment of Impulsive-Aggressive Behavior. 5-6. 2001 – Recent evidence for dopamine abnormalities in schizophrenia. 2003 – Olanzapine Use as an Adjunctive Treatment for Hospitalized Children with Anorexia Nervosa: Case Rreport. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 26. Facchi A. Ratzoni G. De Smedt G. 276-82. Bhana N. Pearcel GL. 63-5. Bernstein GA. 33:6. Thuras PD. Drugs. 6-Month Treatment Study. 2002. 363-7. 41:2. Alfaro CL. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Clozapine. Realmuto GM. 10. 61(1). Freemantle S. McGhee M. Gecici O. 11. J Clin Psychopharmacology. 2002 Sep. 22:2. Butcher D. Spettigue W. Anziano RJ. 483-4. Ravindran AV. Foster RH. Al-Mateen CS. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2. Zabrocki LA. Hellewell JSE. Hertzberg MA. Tharwani HM. Tekelioglu Y. Leo A. Di Muro A. 493-512. Boachie A. 2000b – Imipramine Plus Cognitive-Behavioral Therapy in the Treatment of School Refusal. 98-103. Derivan A. Gochman P. pp 265-6. 2002 Summer. 2002 – Falsely Elevated Imipramine Levels in a Patient Taking Quetiapine. 2002 Jun. 101-4. 7. Axelson DA. – Sertraline and Fluoxetine Treatment of ObsessiveCompulsive Disorder: Results of a Double-Blind. Hektner BA. 23. 2002 – Neuroleptic Malignant Syndrome Associated with Risperidone and Olanzapine in First-Episode Schizophrenia. Int J Eat Disord. 83-91. 15:4. 415-23. 4:Suppl I. Bilici M. 131-6. 2003 Apr. 3. 1998. 33:1. Am J Psychiatry. J Child Adolesc Psychopharmacol. Shakir SA. 17. Castrogiovanni P. 41:9. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 2002 – Serotonin and Fluoxetine Levels in Plasma and Platelets After Fluoxetine Treatment in Depressive Patients. 4. Shahda M. Rapoport JL. Nuss S. Bridge J. 2003 – Cardiotoxicity Associated with Intentional Ziprasidone and Bupropion Overdose. 284-90. chair. 26. Biswas AK. Olney R. Ehmann M. Wudarsky M. Sassella F. 39:3. Sporn A. 64. Nicolson R. Heo J. De Lalla A. Int J Psych Clin Pract. 98:2. Biancosino B. 2001 Dec. Agenda Medicalå ‘98. 63. Blardi P. 14. Biederman J. 27s-33s. 2000 Nov-Dec. Kushner MG. Mundo E. Bernstein GA. 39:3. van Os J. 2002 – Quetiapine Is Not Associated with Increase in Prolactin Secretion in Contrast to Haloperidol.Bibliografie 1. 21. 2003. Grassi L. and Risperidone Disruptive Behavior Study Group. 5. Perwien AR. 2002 Mar-Apr. Morris-Kukoski CL. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Wolf CE. . Swan S. Biswasl PN. Bloch Y. Lyons B. Barcelona. Aman MG. Drugs. Bergeron R. 2000 Mar. Canatan H. 2003 – Overview of ADHD. Perel JM. Schumacher J. 159:8. Wilton LV. 47:5. 2002 – Correlation of Antipsychotic and Prolactin Concentrations in Children and Adolescents Acutely Treated with Haloperidol. et al. Monk K. Tarrier N. Tezcan E. Kasper S. 148-64. Birmaher B. 2003 Jan. Birmaher B. Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 97-102. Plosker GL. et al. Last CG. Aboraya A. Aweeka F. 2003 – Fluoxetine for the Treatment of Childhood Anxiety Disorders. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Tolerability of Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Kalas C. Bridge J. 483-5. 265-76. Br J Clin Pharmacol. 28:6. Axelson DA. 8. 2003 – Hyperglycemia from Olanzapine Treatment in Adolescents. Ulgen M. 353-6. Borchardt CM. W V Med J. Goldfield GS. Clark DB. Smolarek TA. Wilner KD. Lenane M. Vardi O. Lambrecht L. Chaput Y. Findling RL. Montresor C. 2002. 16. 13. Arch Med Res. J Toxicol Clin Toxicol. 2003. S1-11. Santini A. Prog. Atmaca M. Kuloglu M. Spain. International Schizophrenia Forum. 25. Bobes J. 13:1. Griffin H. 9. Principles of practice from the European Expert Panel on the Contemporary Treatment of Schizophrenia. Actas Esp Psiquiatr. 5. 2002. 15. Auteri A. 24. 2003 – The Influence of Olanzapine on Immune Cells in Patients with Schizophrenia. Barnett SD. 2003 Mar. 22:12. Cunningham Owens D. 2003 May. 27:3. In: Biederman J. 2003 – Intramuscular Preparations of Antipsychotics: Uses and Relavance in Clinical Practice.

Buitelaar JK. Petropoulos H. Nelson DL. 2001 Jul. et al. Calabrese JR. Szigethy E. 2000. Morin SM. 2002 – EEG Abnormalities During Treatment with Typical and Atypical Antipsychotics. double-blind study (the Amisulpride Study Group). 1999 – A Double-Blind Placebo-Controlled Study of Lamotrigine Monotherapy in Outpatients With Bipolar I Depression. 15: 321-9. 451-66. Rowland L. 36. 2001 – Case Study: Caudate Glutamatergic Changes With Paroxetine Pessist After Medication Discontinuation in Pediatric OCD. Hart BL. Ferchland I. 62:4. Monaghan E. Sutherland S. 363-71. Bondolfi G. 2000 – Risperidone: A Real Alternative for Patients Treated with Depot Neuroleptics. Stewart CM. 28. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002 Winter. Bobes J. 2001 Nov-Dec. 416-25.12:4. Centorrino F. Lueck NE. Tassin JP. Albert MJ. 2001. Psychiatry Res. McGrath PJ. Paperwalla KN. 1999 Feb. Suwanwattana C. 30. J Int Med Res. 273-5. 2001 – Electroencephalographic and Perceptual Asymmetry Differences Between Responders and Nonresponders to an SSRI Antidepressant. London. J Med Assoc Thai. Eur Psychiatry. 2000 – Sequential Improvement of Anxiety. Vermeulen A. 527-9. 68:2-3. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. DeMaso DR. 16:4. 2001 – A Randomized Controlled Trial of Risperidone in the Treatment of Aggression in Hospitalized Adolescents with Subaverage Cognitive Abilities. 2002 – Risperidone in the Treatment of Autistic Thai Children under 4 Years of Age. 29. Troy S. 2001 Nov-Dec. 2000 – Death from Asthma Associated with Sertraline Overdose. 2001 – Risperidone in the Treatment of Psychotic Patients with Opiate Abuse and Dependence. Breier A. Tenke CE. Baldessarini RJ. Hammond R. 2001 Oct. 28:3. Eap CB. 27. Actas Esp Psiquiatr. 35:2. Van Der Gaag RJ. Nunez CY.5. 42. 2001 Jan. 38. Fernández JM. Hennen J. Rosenbaum JF. Sáiz PA. 2000 – Amisulpride has superior benefit/risk profile to haloperidol in schizophrenia: results of a multicentre. 50-6. Wright P. Prezentat la NCDEU 41st Annual Meeting. Beasley CM Jr. Bale R. Falissart B. 2001 – Olanzapine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder: A Pilot Study. J Clin Psychiatry. Meehan K. 2002 – Fluoxetine and Norfluoxetine Plasma Concentrations During Relapse-Prevention Treatment. Walker SC. González MP. 2003 Mar. Bobes J. 39. 33. Kohlenberg TM. Stewart JW. 197-203. 28:6. Int Clin Psychopharmacol. Gonzalez-Heydrich J. Depression and Anhedonia with Sertraline Treatment in Patients with Major Depression. Heiligenstein JH. Brook S. p. 37. Churchill LE. 2001 – Risperidone Versus Pimozide in Tourete’s Disorder: A Comparative Double-Blind Parallel-Group Study. Blanchard J. May 28-31. Casas M. 40:8. Catalano G. Brooks WM. Price BH. 31. Birkett M. 53. 43. 81-5. 36:6 Suppl. 51. 13:2. Butterfield MI. Bruggeman R. 54. 79-88. Bonhomme D. Perry KW. Quitkin FM. Soising L. Neuropsychopharmacology. 32. 17-22. an overview. Psychiatr Pol. 2002 – The Effect of Fluoxetine on the Pharmacokinetics and Safety of Risperidone in Psychiatric Patients. Roncero C. Bowden CL. Pharmacopsychiatry. Keith S. 2002 Apr. J Clin Psychiatry. 355-61. David S. 107:3. 337-45. Becker ME. Cavazzoni P. Rowland L. Arch Gen Psychiatry. 2002 – Atomoxetine Increases Extracellular Levels of Norepinephrine and Dopamine in Prefrontal Cortex of Rat: A Potential Mechanism for Efficacy in Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. Borkowska A. Dolan EM. Placebo-Controlled Dose-Response Comparison of Intramuscular Olanzapine and Haloperidol in the Treatment of Acute Agitation in Schizophrenia. 243-9. 2002 Jan. Temlett JA. Davidson JR. 2002 Aug. 2000 Sep. Eur Neuropsychopharmacol. Kiesler G. 41. Cavazzoni P. 85:Suppl 2. 367-72. Cohen-Kettenis P. Rudd D. Lamictal – a brighter future. Roychowdhury SM. 2001 Aug. 2002 Winter. Dossenbach M. 59:5. 239-48. 699-711. Carrière P. Sutton V. 109-15. Fawcett J. 40. Rosenberg DR. 60:2. 2002 – A Case of Eight Aggressive Young Children Treated with Risperidone. Zweigart M. Hemrick-Luecke SK. 2003 Mar. Bymaster FP. Cesena M. 50-6. 12:4. 1996 – Lamotrigine monotherapy.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 347 27. Quitkin FM. Bousoño M. J Clin Psychiatry. Keith SJ. Gericke GS. Palmer R. Van Der Linden C. Am J Forensic Med Pathol. Katner JS. Int Congress Symposium Series. -49. Bustillo JR. Parker K. 47. 2002 Nov-Dec. 2002 May. 441-8. 44. 2001 Winter. Bahk WM. Catalano G. Gehlert DR. Baumann P. 2002 – A Double-Blind. 2001 Apr. 214. Lauriello J. Connor KM. 2001 – Atypical Antipsychotic Overdose in the Pediatric Population. 46. 2002 – The Effect of Sertraline on Cognitive Functions in Patients with Obsessive-Compulsive Disorder. Brunswick DJ. 2001 – Iniciden¡a anualå a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Buitelaar JK. Bhattacharya N. In: Loiseau P (ed). Araszkiewicz A. Threlkeld PG. Ascher JA. 2001 – Effects of Chronic Haloperidol and Clozapine Treatments on Frontal and Caudate Neurochemistry in Schizophrenia. 52. Zullino D. 2001 – Clinical Advantages of Amisulpride in the Treatment of Acute Schizophrenia. Catalano MC. Rybabowski J. Bogenschutz M. 25. Breier A. Actas Esp Psiquiatr. 49:5. Am J Psychiatry. 45. Gutiérrez M. Octavio I. Taylor CC. 2002 – Pediatric Quetiapine Overdose: A Case Report and Literature Review. Boon-Yasidhi V. 135-49. S784-9. Tarugsa J. Catalano MC. J Child Adolesc Psychopharmacol. Biol Psychiatry. Arizona. 2002. 289-95. 2000 Nov-Dec. J Child Adolesc Psychopharmacol. 35. Leite P. 425-34. 62:1. 380-5. Gilbert J. Carson HJ. Hawkridge SM. J Clin Pharmacy Ther. Burns T. MacMillan S. Phoenix. 159:1. Royal Society of Medicine Press Ltd. Melman CT. Jung RE. 50. Bustillo JR. Neuropsychopharmacology. for the Lamictal 602 Study Group. 29:6. 1996. Tanaka Y. 903-6. Tuttle M. 34. Octavio I. Amsterdam JD. Bertschy G. Bruder GE. 1996. Pilaczynska E. 2001 Mar. 11:4. Bolton J. 2003 – Treatment of Weight Gain with Fluoxetine in Olanzapine-Treated Schizophrenic Outpatients. Brodie MJ. J Affect Disord. Boyer P. Lauriello J. 2002 Mar. Agustines RE. 2003 – Nizatidine for Prevention of Weight Gain with Olanzapine: A Double-Blind Placebo-Controlled Trial. Lempérière T. 21:3. 2000. Allison DB. Reimherr FW. Sachs G. 29:6. Moore GJ. .

1991 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Sutherland SM. Riddle M. 211-20. Ospina J. 2001 – Olanzapine as Alternative Therapy for Patients with Haloperidol-Induced Extrapyramidal Symptoms: Results of a Multicenter. 61(1). Dellva MA. Clinical Trial of Once-vs Twice-Daily Administration of Quetiapine Fumarate in Patients with Schizophrenia or Schizoaffective Disorder: A Pilot Study. Dev Med Child Neurol. 66. 1999. 2002 – Clinical Pharmacokinetics of Sertraline. 2001 – Analysis of the QTc Interval During Olanzapine Treatment of Pacients with Schizophrenia and Related Psychosis. Mazzotti G. Drugs. Davidson J. Eur Neuropsychopharmacology. Chalon SA. 419-23. Kant R. 2001 Aug. Melloni RH Jr. Behav Brain Res. 2000 Spring. Dev V. 23:56-64. Landau P. 1997. 69. 375-81. 2001 – Sertraline in Children and Adolescents with Social Anxiety Disorder: An Open Trial. 1996 – Pharmacokinetics in children and adolescents Cap. Tran PV. 67. Int Clin Psychopharmacol. Chalasani L. 62:3. Alvarez N. 2001 Winter. 1999 – Open-label Study of Fluoxetine in Civilian Post-Traumatic Stress Disorder. Starkstein S. 79. 2002 – Adolescent Cocaine Exposure and Offensive Aggression: Involvement of Serotonin Neural Signaling and Innervation in Male Syrian Hamsters. Lynch K. 75. 40:10. Wiley L. Van Bruggen M. Oliva D. 71. Grundy S. 2002 Jul. 78. 73. 187-94. Raniwalla J. 58. Double-Blind Study. 2001 May. 10:1. Golnez J-L. Brown VL. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Cousins L. 61(14). Etude versus placebo sur 16 mois et demi de traitement. 59. et al. Pollock NK. Tupler LA. Vermeiren E. Thomasson HR. 2001 – Clozapine Impact on Clinical Outcomes and Aggression in Severely Ill Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. 1216-23. 45-9. 2003. 48:3. Burch S. Frye RF. Cornelius JR. 2001 – Clinical Pharmacokinetics of Quetiapine. 735-9. Salloum IM. 2002 Oct. Chrisman AK. DelBello MP. Mahmoud R. 160:2. Strakowski SM. parepally H. Birmaher B. Double-Blind. Taylor CC. Dagens-Lafont V. Berg PH. 2002 – A Comparison of Risperidone and Haloperidol for Prevention of Relapse in Patients with Schizophenia. 41:15.D. 178-91. 41:10. 80. 14 (Suppl 1). DeLeon KR. 63. Am J Psychiatry. 435-40. J Child Adolesc Psychopharmacol. Clein P. Biederman J. An Atypical Antipsychotic. DeLong GR. 77. 307-13. Hoyois PH. 2001. Rosenberg HL. Sauer J-M. 57. Linszen D. Desitin Arzneimittel GmbH – Timonil retard. 1997 – Intérêt de la tianeptine dans le traitement des dépressions majeures unipolaires récurrentes. Cook EH. Randomized. J Clin Psychiatry. DeVane CL.Quetiapine: A review of its safety in the management of schizophrenia. Goldstein JM. Grimes JM. 2001. 62. 68. 21:4. 76. 1175-81. Shilling A. Can J Psychiatry. 71 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook second edition – Williams and Wilkins 1996. 2001. Biederman J. 2001 Oct. March JS. 70. 2000 – Mood Stabilizer Augmentation with Olanzapine in Acutely Manic Children. 564-70. 2001 Mar. 652-9. 2002 – A Double-Blind. 346:18. 40:3. 2001. 2123-50. . 1999. J Clin Psychiatry. DeVane CL. Gershon S. 133:2. Clin Pharmacology Ther. 81. 26:5. Gammon PJ. de Bodinat C. Csernansky JG. Ketter TA. Conner KM. J Trauma Stress. Compton SN. Wolkow R. DeSante KA. 2001 Sep-Oct. for the Risperidone-USA-79 Study Group. Perry C. 2001. 40:5. 2003 – Subjective Experience and D2 Receptor Occupancy in Patients with Recent-Onset Schizophrenia Treated with Low-Dose Olanzapine or Haloperidol: A Randomized. Czekalla J. Racusin R. J Child Adolesc Psychopharmacol. 60. J Clin Psychopharmacology. Nemeroff CB. 1999 May. Long AJ. Wang J. Cohen LG. Curran P. Addict Behav. 61. Delgado P. Smith BP. S221. 64. Clin Phamacokinet. Schwiers ML. Chengappa KNR. 82. Niveleazå vârfurile plasmatice. De Beaurepaire R. Biopsy in schizophrenia. Newman E. 2001 Mar. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Mullen J. Messig M. De Haan L. 2002. Clin Pharmacokinet. 73:3. 303-9. 72. N Engl J Med. A. 509-22. 65. Daléry J. 2001 – Bupropion Sustained Release in Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder and Depression. 9:suppl 5. Brenner R. 175. 74. 11:4. 2001 Dec. Gattaz WF. 31-2. 44:10. Larach V. 2003 – Effect of Hepatic Impairment on the Pharmacokinetics of Atomoxetine and Its Metabolites. March JS. 1247-66. Chang KD.M. De Clercq M. Moreno F. 2003 – A Random Assignment. S9-16. 1999 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder: an Overview. Desager J-P. 2002 – Fluoxetine Response in Children with Autistic Spectrum Disorders: Correlation with Familial Major Affective Disorder and Intellectual Achievement. 2001 – Treatment of Risperidone-Induced Hyperprolactinemia with a Dopamine Agonist in Children. 1991. Tohen M. 2003 Mar. 2001 – Anatomie fonctionnelle de la fluence verbale chez les schizophrènes et les sujets à risque. Connor DF. Beasley CM Jr. 2001 – Fluoxetine in Adolescents with Major Depression and an Alcohol Use Disorder: An Open-Label Trial. Lavalaye L. 2001 – Long-Term Sertraline Treatment of Children And Adolescents With Obsessive-Compulsive Disorder. 2002. 46:10. 40 (7). Clark D. Daviss WB. 965-8. Bentivoglio P. Witcher J. 4:2. Liston HL.348 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55. L’Encéphale. Brown KM. Dingemans PM. Horsmans Y. Markowitz JS. 191-8. Booij J. 2001 – Amisulpride: A review of its use in management of schizophrenia. Bukstein OG. Bostic JQ. Wagner KD. Costa e Silva JA. 2003 Feb. Collaborative Trial in Latin America. Grant PJ. Roth S. Chengappa KNR. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1999 – Antidepressants and the brain. 17-22. 4. 2002 Oct. Ritch CR. 56. Brar JS. M. Can J Psychiatry. Drugs. Placebo-Controlled Study of Quetiapine as Adjunctive Treatment for Adolescent Mania.

Pharm J. Feldman PD. Stocky A. Dineen Wagner K. 91. 92. Poster. 1997 – Antidepressant Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder and Major Depression in Veterans. Raskin S. Garfield SB. 2002 Mar. 109. Masset H. Längle G. Garland EJ. Annable L. 2000b – Risperidone in Treating Behavioural Disturbances of Prader-Willi Syndrome. 49:Suppl 1. 2000a – Risperidone in Prader-Willi Syndrome. Webber JC. Randomized Clinical Trial. Wild B. 11:3. 95. 2002 – Fluoxetine for Acute Treatment of Depression in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled. 96-100. Yilmaz N. 2002 Mar. 102. Still DJ. Demeter CA. Domon SE. Lund BC. 2nd ed. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Hepatic Function. 2001 Oct. 9:1. Kim GS. 132:9-10. Johnson A. Raskin S. Emmanuel NP. 81-4. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Youngstrom EA. Liégeois J-F. Klancnik J. Marathe P. Schluchter MD. Seutin V. 101. 89. 282-3. Arndt S. Open-Label Trial of Olanzapine in Adolescents With Schizophrenia. 2003 – Quetiapine Reduces Flashbacks in Chronic Posttraumatic Stress Disorder. Harper J. 2001 – A Prospective Open-Label Treatment Trial of Olanzapine Monotherapy in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. Domon SE. 2003 – Clozapine Pharmacokinetics in Children and Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. . 42:2. USA. J Child Adolesc Psychopharmacol. Dion Y. 2000 – The Inclusion of Fluoxetine Into ?-cyclodextrin Increases Its Bioavailability: Behavioural. Branicky LA. Can J Psychiatry. Flood J. Tarazi RA. 2001 – Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia Secondary to Olanzapine. Dodd S. Preskorn SH. 87. Brown E. Mediators Inflamm. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Placebo-Controlled Trial. 84. Bever-Stille KA. 328-34. Findling RL. Lejeune C. 26:5. et al. 330-6. Jacobson JG. IL8 and TNF-alpha in Schizophrenic Patients. Baldessarini RJ. Jacobsen L. Hoog SL. 97. Risser RC. 1995. Relation with Symptomathology and Responsiveness to Risperidone Treatment. Avci A. Rotterdams Medisch Pedagogisch Instituut-Boerhaavelaan 2 – Barendrecht – The Netherlands. McNamara NK. 1999. 41:10. 2003 May. Tarakçioglu M. 35:7-8. Zislin J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Atypical Antipsychotic Use in Treating Adolescents and Young Adults with Developmental Disabilities. Diler RS. 2002 – Quetiapine-Associated Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia. Brawman-Mintzer O. 96. Ware MR. 151:4. Katz G. 39:8. 22:1. 1997. Magnus RD. 2001 Jul-Aug. Ernest DE. Schulz SC. 2000 Sep-Oct. Frazier JA. 2003 – Antipsychotics in the Treatment of First-Episode Schizophrenia. 110. 2000 – How can novel antipsychotics help in rehabilitation of patients with schizophrenia? XXIInd CINP Congress. Smolarek TA. Filteau MJ. 1008-16. 1999 – Once-week Dosing of Fluoxetine in the Maintenance of Remission in Panic Disorder. 102. English BA. Can J Psychiatry. Feetam C. 2000 Apr. 299-301. Gonzales-Heydrich J. 2000 – A Case of Leukopenia in Treatment with Risperidone in an Adolescent. 1995 – Neuroanatomy. Psychopharmacology. Dosar ¿tiin¡ific Coaxil (tianeptina). 2002 – Fluoxetine-Induced Extrapyramidal Symptoms in an Adolescent: A Case Report. Rubin-Jabotinsky K. Emslie GJ. 495-6. Szejtli J. 2001 – Les Laboratoires Servier. Marcus RN. Encephale. 87-91. Bauer LA. 2000 May. 103. Jacobs TG. 2002 Oct. 867-9. Etain B. 11:3. 39:4. 2002 – Heart-Rate Variability (HRV) in the ECG Trace of Routine EEGs: Fast Monitoring for the Anticholinergic Effects of Clozapine and Olanzapine? Pharmacopsychiatry. Findling RL. 11:2. Eschweiler GW. 99. Donoghue J. 2000b – Nefazodone Pharmacokinetics in Depressed Children and Adolescents. 2002 May. Reed MD. 112. 2001 – Amotivational Syndrome Associated with Selective Serotonin Reuptake Inhibitors in Children and Adolescents. 181-6. 2002 – Risperidone in the Treatment of Tourette’s Syndrome: A Double-Blind. 2002 – Risperidone Versus Clonidine in the Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome. Fleischhacker WW. Blumer JL. Anziano RJ. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 111. Van Heugen JC. Electrophysiological and Pharmacokinetic Studies. Perry PJ. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Hum Psychopharmacol. Saklad SR. Anderson KE. Grothe D. Ann Clin Psychiatry. Kline N. Köylüoglu O. Chouinard G. Gelderblom IL. 405-8. Scuvée-Moreau J. Leblanc J.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 349 83. J Clin Psychopharmacol. 2001 Jun. 545-46. Turncliff RZ. McNamara NK. Nickola M. 41:5. Herken H. 31-9. 46:8. J Clin Psychopharmacol. Durst R. Kim GS. 285-8. 239-50. 170-5. 2000. Decamp E. 2001 Fall. Wilner KD. Buist A. 15:4. Sandor P. 2003 – A Prospective. Brussels. Festen DAM. 461-5. J Clin Psychiatry. 35:3. 109-15. Dow B. Williams & Wilkins. Zislin J. J Child Adolesc Psychopharmacol. 1-5. 100. 85. 161-4. 10:3. 2003 Feb. Frazier JA. Rubin-Jabotinsky K. 2000. 125-6. Tohen M. Szente L. 39:5. 88. Rapoport JL. D’Amico F. 2000. Fix JD. Katz G. 2001 Summer. 2003 – Risperidone in Children with Pervasive Developmental Disorder (PDD). Yolga AY. 2003. 98. Swiss Med Wkly. Biederman J. 86. Maguire K. Nilsson M. rater MA. 2002 May. Everson G. 107. Gaffney GR. 2001 – Serum IL-beta. Géczy J. Lemon E. 21s-26s. Br J Clin Pharmacol. Piscitelli S. 2000a – A DoubleBlind Pilot Study of Risperidone in the Treatment of Conduct Disorder. Lasseter KC. 105. Lazar S. Bartels M. 2002 Feb. Findling RL. Heiligenstein JH. 104. 2003 Feb. 509-16. Le Heuzey MF. IL-6. 60. Durst R. Bouchard R-H. Mar 22. Baerg EA. sIL-2R. Gaertner I. Acta Psychiatr Scand. Nowlin ZM. Bruhwyler J. Cargille CS. Board Review Series. Ann Pharmacother. 2001 Fall. Mouren Simeoni MC. Belgium. 106. 2001. 2001 – Failure of Tolterodine to Treat Clozapine-Induced Nocturnal Enuresis. Toma V. 2000 12th Jul. Cohen LG. Branicky LA. 270. Norman TR. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 23:1. 741-5. Roubaud L. Carithens RL Jr. Dresse A. Kuperman S. 93. 108. Burrows GD. 1205-15. 2000 – Sertraline in paired blood plasma and breast-milk samples from nursing mothers. 94. Erbagci AB. 41:3. 2000 Jun. 48:4. 2000 Aug. Sohma M. 90. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Friedlander R. J Child Adolesc Psychopharmacol.

A. April 28 – May 2. Bradshaw CM. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. Haapasalo-Pesu K-M. Schizophrenia Research. 6:331-9. J Child Adolesc Psychopharmacol. British Columbia. 129. Woodley H. Heiligenstein JH. 2001 – Risperidone as a Tool to Control Hard Aggression.2001 – Ghid terapeutic Tulburarea bipolara – Editura Medicala Universitaria Craiova. Ray C. Good KP. Iqbal A. Gothelf D. Alfaro CL. 545-60. Whistler. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Reserch. 142. Kumra S. Graham SJ. 2000. Ruiz Carrasco P. Mackellar A. 2001 – Effects of Haloperidol and Clozapine on Prepulse Inhibition of the Acoustic Startle Response and the N1/P2 Auditory Evoked Potential in Man. 123. Koriath U. 138. Szabadi E. 125. 139. 2002 Sep. 7th ECNP Regional Meeting. Kopala L. 220-5. 2001b – Comparative Side Effects of Atypical Antipsychotics in Chidren and Adolescents. Delong VY. 2001a – A Retrospective Analysis of Quetiapine in the Treatment of Psychosis in Children and Adolescents. 2000 – The Safety of Olanzapine Compared with Other Antipsychotic Drugs: Results of an Observational Prospective Study in Patients with Schizophrenia (EFESO Study). Grcevich S. Gunasekara NS. 2002. 72 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook. Neurol Sci. 19 April 2002. Rapoport JL. Tyano S. Gheorghe M. 335-43. Weizman R. 2001. 325-40. Atkinson GA. 20:6. Hayden F. Gheorghe M. 2001 Fall. 2000 – Actualitati in psihofarmacologie.D. 199-202. 118. 121-3. Owen R. 136. Friday 19th April 2002. Special Issue. Saarijärvi S. aggresion and hostility of schizophrenia. 2002 – Improvement in Cognitive Functioning in Patients with First-Episode Psychosis During Treatment with Quetiapine: An Interim Analysis. 2001 April 28 – May 2. Sporn A. Psychiatry On-Line 1999-2001. 413-27. 307S. Gillgerg C. McBurney C. Cantillon M. 2002 – Use of Healthcare Services by Patients Treated with Risperidone Versus Conventional Antipsychotic Agents. Green W. Brand-Gothelf A. 2002 – Practical Experience with Amisulpride. 130. Gheorghe M. Hernández J. 1998. Grcevich S. Gómez JC. 289-93. Hellewell JSE. Richards R. 2001 Dec. 15:4. Mahmoud R. 2001. 1981 – Growth hormone and prolactin secretion in adults and hyperactive children relation to methylphenidate serum levels. 1981. 121:19. 2000 – Typical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. J Neural Transm. 40:7. 2001 – Long-Term Remission of Schizophrenia in an Adolescent treated with Quetiapine. – Monoterapia cu Topiramat: Dozarea ¿i modalitatea de råspuns în epilepsia recent diagnosticatå. DeVane CL. Reidman J. 1998 – “Seroquel“: Efficacy in improving mood. 134. 120. Piacentini S. 2001 – Myoclonus During Prolonged Treatment with Sertraline in an Adolescent Patient. Jacobsen L. Asocia¡ia Românå de Psihofarmacologie ¿i Les Laboratories Servier.D. Wang R-H. Version 3. Apter A. . Whistler. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Hellewell JSE. Rapoport JL. 14:4. Kluszynski S. second edition – Williams and Wilkins.D. 41:1. Int J Psych Clin Pract. Gualtieri CT. Mulqueen A. Bucure¿ti. Kanoy R. Kiss I. 2001 – Progrese în cunoa¿terea depresiei. Goldstein JM. 1996. Psychoneuroendocrinology. 1998 – Quetiapine. 132. Cap. 127. 2002 – Patient Satisfaction and compliance: Working in Partnership. Ghaziuddin N. Pharmaeconomics. 2000 May. 2001. 2000 – Risperidone in Idiopatic and Symptomatic Dystonia: Preliminary Experience. 1996 – Principles of psychopharmacotherapy and specific drug treatments. J Clin Psychopharmacol. Bloch Y. 1998 – Low incidence of reproductive / hormonal dide effects with “Seroquel“ (quetiapine) is supported by its lack of elevation of plasma prolactin concentrations. Udristoiu T.0. Risperidone and Haloperidol in the Treatment of Adolescent Patients with Schizophrenia. 115. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 2001 – Focus on Amisulpride. Marinescu D. Pharmacoepidemiologic Study of Olanzapine in Schizophrenia. Bergstrom RF. Gal G. 10. 243-50. 2265-7. 2003 May. J Child Adolesc Psychopharmacol. Tidsskr Nor Laegeforen. 43. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. Khetarpal S. Suppl I. 137. Poster Janssen-Cilag. Grothe DR. 2000 Apr. 124. 126. Spencer CM. Cantillon M. 2001 Jul. 2001 117. 7th ECPN Regional Meeting. 9. Melamed L. Geller DA. Skotschar M. Tolerability. Eur Child Adolesc Psychiatry. Langley RW. Sacristán JA. Abstracts presented at 9th Congress of the Association of European Psychiatrists (AEP). J Child Adolesc Psychopharmacol. 9:4. 2002 Winter. 128. Latorraca S. Calis KA. 140. Grassi E. Durkin MB. 5-11 Feb 2000. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. Davos. Green B. 773-8. 13 Suppl 4. Donoghue J. 21. 2000 – Opportunities and Challenges presented by the new generation antipsychotics. J Psychopharmacol. Gianfrancesco F. Antón Saiz C. Guerrini R. Rui Q. Hoog SL. 2003 – Olanzapine. 122. 2001 – Olanzapine Induces Remarkable Weigh Gain in Adolescent Patients.350 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113. Jacobson JG. 114. 11:2. 347-9. J Clin Psychiatry. 131. British Columbia. Abstracts from the 21st CINP Congress. s45-9. Gerlach J. 135. 20:2. 2000 – Efficacy of „Seroquel“ for the treatment of negative symptoms is comparable with that of olanzapine and risperidone. 11:3. Sorbi S. 119. Grigoriu I. Ricardi RK. 2000 – Olanzapine Pharmacokinetics in Pediatric and Adolescent Inpatients with Childhood-Onset Schizophrenia. S53-61. A Review of its Use in Schizophrenia. Copenhagen. Wapenaar R. Glasgow. 110:5. 20-24 Sep 1998. Gogtay N. Collegium Internationale NeuroPsychopharmalogicum Congress 1998:338. 12-16 Jul 1998. 2002 – Clozapine-Induced Akathisia in Children with Schizophrenia. 116. 2000 Dec. Breier A. Whitehorn D. 203-4. Ratzoni G. Kikinzon L. Eur Psychiatry. CNS Drugs. Hellewell J. 2001 – Fluoxetine Treatment for Obsessive-Compulsive Disorder in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled Clinical Trial. 61:5. Priory Lodge Education Ltd. 121. Buiteman C. Tamura R. Kurtz DL. H. 205-8. 4:Suppl I. 2000. Marini P. Heitun OG. Van Oene J. 1998. 2000. Haddad P. 2001 Summer. 2000. 2001 Aug. Br J Psychiatry Suppl. 133. 141. Fontova Carbonell E. Bucure¿ti. the Fluoxetine Pediatric OCD Study Team.

Mulder RT. Kasper S. 2002 – Atypical Presentation of Risperidone Toxicity. 153. 172. Gummin DD. 163. 2002 Jun. San Francisco. 2001 – More on Fluvoxamine and Enuresis. Sweeney M. 2002 Sep. 22:5. 2001. 159. 2001 – Efficacy of Paroxetine in the Treatment of Adolescent Major Depression: A Randomized. 2002 – Effect of Risperidone on Information Processing and Attention in First-Episode Schizophrenia. 167. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. S63-5. 2003 – The future of pharmacotherapy for schizophrenia. Kano K. Birmaher B. Hong CJ. Zimbroff DL. 2001 – Reduction in Basal Afternoon Plasma ACTH During Early Treatment of Depression With Fluoxetine. Jacob L. Willemsen-Swinkels SHN. 1999 – From symptoms to social functioning: differential effects of antidepressant therapy. Aust N Z J Psychiatry. Emslie G. Carson WH. Kang UG. Br Med J. Kafantaris V. Can J Psychiatry. 2000 – Olanzapine in Tourette’s Disorder. Schizophr Res. 455-60. 147. Ryan ND. 156:1. 170. 790-1. 467-78. 2 (2). 2002 Sep. 2002 Dec. . Kim E. Psychiatry Clin Neurosciences. 1166-7. 2000 Dec. Wang SY. Joyce PR. Tauscher J. 1999. 53:1-2. 12:2. 1988 154. Horrigan JP. Tuynman-Qua H. 156. USA. Hellings JA. Oakes R. Miura S. et al. Carlson GA. 865-6. Editura ¿tiin¡ificå ¿i Enciclopedicå Bucure¿ti. Geller B. Juhl GA. 1988 – Compendiu de neuroanatomie. 173. Jewell M. 2002 – Clozapine Associated Pericarditis and Elevated Troponin I. Keller MB. Feinberg D. 168. Yu YW. 23:5. Chung SJ. 2000 Lippincott Williams Wilkins 175. 63 (9): 763-71. 2000 – Olanzapine Optimal Dose: Results of an Open-Label Multicenter Study in Schizophrenic Patients. Ali MW. Hong CJ. 2002 – Efficacy and Tolerability: Working in Partnership. 1999 May. 11: Suppl 4. 81-6. 31. 339-41. National Medical Series From Williams and Wilkinson. Saha AR.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 351 143. 73-8. and Child Prediction of Medication or Placebo in Double-Blind Depression Study. 40:8. 1999 – Patient Satisfaction and Acceptability of Long-term Treatment with Quetiapine. 7-16. 2002 – Acute Quetiapine Overdose in an Eleven-Year-Old Girl. 2001. Hodge CH. Kasper S. 2000. 1993 – The Efficacity of Sertraline and Behavior Therapy in Adolescents with Treatment Resistant OCD (abstract). 2002 Jan. Koo YJ. Rintelmann J. McKellar J. Kim JH. Vet Hum Toxicol. 2002 – Genetic Variant of the Histamine-1 Receptor (Glu349Asp) and Body Weight Change During Clozapine Treatment. 164. Int J Psychiatr Clin Practice. Jelley Di. S405-13. 174. Kemner C. Neuropsychopharmacology. 2002 Feb. CA. Niculescu G. Tsai SJ. 2002 – Efficacy and Safety of Aripripazole and Haloperidol Versus Placebo in Patients with Schizophrenia and Schizoaffective Disorders. Pharmacogenetics. 158. Bucure¿ti. De Jonge M. Ishigooka J. 160. 40:7. 2000 – Electrocardiographic Abnormalities in Patients Treated with Clozapine. Tsai SJ. 1992 – Pharmacology 3rd Edition. 139. Crandall K. Editura Medicalå Callisto 2002. 61:6. Kane JM.E. Eur Neuropsychopharmacology. Hertzberg MA. Coletti DJ. 169-71. Malhotra A. 151. 1448-56. 7th ECPN Regional Meeting. Heiden A. 19 April 2002. McFarland S. Hagino OR. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry.S. 2002 – OpenLabel Study of Olanzapine in Children with Pervasive Developmental Disorder. Donald RA. Lin CH. 2001 – Quetiapine: efficacy and tolerability in schizophrenia. Schroeder SR. Lee D. Johnston HF. Langham SJ. 148. Psychopharmacology.1992 157. 2002 – Bupropion-Methylphenidate Combination and Grand Mal Seizures. 162. Hughes CW. 2002 Oct. Dicker R. 2001 Fall. 165. 36:9. 2002 – Terapie medicamentoaså în psihiatrie. 2000 – Lack of Efficiency for Fluoxetine in PTSD: A Placebo Controlled Trial in Combat Veterans. 2001 – Weight Gain in a Controlled Study of Risperidone in Children. Benitez JG. Emslie GJ. 783-801. Hellewell JSE. Koo MS. 1:4. 265-8. 2001 Apr. Wang SY. J Clin Psychiatry. and The Olanzapine Late-Phase II Study Group. Murasaki M. Ahn YM. 2000. Papatheodorou G. Kutcher SP. 166. 2001 Dec. 2000 – A time of opportunity in schizophrenia. 143-4. Weinberg W. 105-13. Wallace D. Kay SE. 2000 Jul. 2000 – Review of quetiapine and its clinical applications in schizophrenia. 1997 – Olanzapine in PDD. Koh HJ. Sack WH. J Clin Psychiatry. 2001 – Adjunctive Antipsychotic Treatment of Adolescents with Bipolar Psychosis. 2002 Oct. 14 (Suppl 1). J Clin Psychopharmacology. 11:3. Zarcone JR. Kelsey J. Lin CH.B. Rush AJ. 39:2. Beckham JC. Kim JG. Kane JM. 2003 Jun. Tolerability. Winters NC. World Psychiatry. Int J Psych Clin Pract. Dineen Wagner K. Weller EB. Kusumakar V. Controlled Trial. Kwon JS. 2001 Aug. 4:Suppl I. 2000 Feb. 150. 44:3.25 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Müller-Spahn F. Van Engeland H. Yu YW. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 54. 591-4. Karam-Hage M. Psychiatr Genet. Parent. Koplewicz H. Ghaziuddin N. 40:12. 2000. 169. Prickett TCR. 163-4. Klein RG. 161. 145. 441-6. Awad AG. 1997 Sep. Nemeroff C. Hong KS. Kaplan & Sadock. J Child Adolesc Psychopharmacol. Kasper S. 152. Ha JH. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kalali AH. Adolescents and Adults with Mental Retardation and Autism. Strober M. Padula G. Presented at the 146th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. Kane JM. McQuade RD. S27-31. 2000 – Selective Serotonin Reuptake Inhibitors Cap. 2000 Jun. 144. 146. 149. 2001 – Genetic Variants of the Serotonin System and Weight Change During Clozapine Treatment. McCafferty JP. 12:3. Arisaka O. Ingenito GG. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. 2000 – The Internet and A “Small Miracle”. 101-5. Feldman ME. Vet Hum Toxicol. Leikin JB. Int Clin Psychopharmacol. Kasper S. Barnhill LJ. 155. Clarke GN. 321:7254. Ifrim M. Inder WJ. Ickowicz A. 43:6. 36:1. 171. Ann Clin Psychiatry. Chang SC. Expert Opinion Pharmacother. 2000 – Clinician. 229-38. 165. Kasper S. Courvoisie HE. 3:2. 47:8. 1993 May 23-26. 11:3. Kim YS. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 Jul. Kowatch R. 762-71. 2000 Nov.

2002 Winter. 179. 2003 Mar. 183. Gifford C. 84:6. 12:4. Linszen DH. 893-6. 189. Blader JD. 716-23. 351-3. Khouzam HR. Liebowitz MR. Van Royen EA. 204. Visanuyothin T. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Delaney MA. Sallee FR. Int Clin Psychopharmacol. 2001 Apr. Graae F. Lucas Taracena MT. Edi¡ia a 2-a. 185. 2002 Mar-Apr. Simpson HB. 199. 2002 – Risperidone Treatment in Children And Adolescents with Autism: Short. Kowatch RA. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. Clarke AS. Mazlan M. Lee CT. Safferman A. Sheikh RM. Br J Clin Pharmacology. 2002 – Cytochrome P450 2D6 Deficiency and Its Clinical Relevance in a Patient Treated with Risperidone. 1994 – Tics and dyskinesias associated with stimulant treatment in attention-deficit hyperactivity disorder. Spencer TJ. 2000. 2000 – Aspecte actuale ale utilizårii valproatului în tulburarea afectivå bipolarå. Divalproex Sodium. Cheng Z-N. Gaertner I. Kent JD. Conde BJ. 197. Psychopharmacology. 1998 – Olanzapine for Autistic Disorder with Hyperactivity. 2002 Jul. 129-32. 2002 – Olanzapine in Tourete’s Syndrome: A Report of Three Cases.352 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 176. 156:1. Lippincott. Phillips M. 2001 Aug. 40:8. Intaprasert S. J Clin Psychiatry. Reneman L. Wernicke J. Masikhina SN. Wolkow R. Biederman J. Ed. 192. 1995. Delaney MA. Muller B. Ther Drug Monit. Mamer RM. chair. Kretzmer G. 2000 – Antidepressant Treatment During Social Challenge Prior to 1 Year of Age Affects Immune and Endocrine Responses in Adult Macaques. Murphy TK. 1995 – Effects of late afternoon methylphenidate administration on behavior and sleep in attention-deficit hyperactivity disorder. 2002 Dec. Burelomova IV. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2001 – Effect of the CYP2C19 Oxidation Polymorphism on Fluoxetine Metabolism in Chinese Healthy Subjects. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 111:9. J Clin Psychiatry. and Carbamazepine in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. Cutler NR. Lerner AG. 194. 63:7. 2001 Dec. Maneeton N. Hatzimanolis J. 1998 Apr. 182. Wang H. Bengtsson F. Newcorn JH. Dominguez R. 2002 Jul. Lin S-H. Neuropsychopharmacology. 187. Kratochvil CJ. Huang S-L. Casat C. Lessig MC. Randomized. Kochhar S. 507-18. Kumra S. 196. Pharmacopsychiatry. 117-9. 2001 – Risperidone for Controling Aggressive Behavior in a Mentally retarded Child: A Case Report. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 147-51. 193. pp 268-72. 25:3. 41:12. Köhnke MD. 203. Int Clin Psychopharmacol. Hamburger S. 2002 – Fluoxetine in Children and Adolescents With OCD: A Placebo – Controlled Trial. Ou-Yang D-S. Kong L. Ji Z. Weinberg WA. 2003 – Standard Approaches to Treating ADHD. Beidel DC. Lundmark J. 2000 Jul. Goriunov AV. Liu Z-Q. Lipkin PH. Koller E. Lennkh C. Biederman J. et al. 1995 – Risperidone Treatment of Children and Adolescents with Chronic Tic Disorders: A Preliminary Report. 180. 2000. 178. Wong MM. Turner SM. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 34. Choudhury MS. Koch G. Bedwell J. 2001 – Serum Concentration of Fluoxetine in the Clinical Treament Setting. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1364. Carmody TJ. 2001 – Higher Occupancy of Muscarinic Receptors by Olanzapine Than Risperidone in Patients with Schizophrenia. 2000 – Treatment of Bipolar Disorder in an Adolescent with Olanzapine. Hume JH. 2001 – Dose-Dependent Olanzapine-Associated Leukopenia: Three Case Reports. 25-34. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. In: Biederman J. 887-94. Griese EU. J Med Assoc Thai. 30:2. 198. 28:5. Adesman AR. Zhang P. 201. Ferguson J. Lykouras L. 2003 May. 139-47. Lavalaye J. 16:2. Chen X-P. Tran PV.3. 265-76. Rosenthal M. 776-84. 377-85. 35:3. Maislin G. 101:7. Barth G. 191. Jaffer M. 184. 205. 2002 – Switching to Olanzapine from Previous Antipsychotics: A Regional Collaborative Multicenter Trial Assessing 2 Switching Techniques in Asia Pacific. Shapira NA. Jacobsen LK. Lenane M. Arch Pediatr Adolesc Med. 995-1003. March JS. 1998 – Childhood-Onset Schizophrenia: An Open-Label Study of Olanzapine in Adolescents. Oulis P. Malek-Ahmadi P. Schneider B. Wagner KD. 23:2. 53-7. 2002 Feb. Sigal M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Cook EH. Am J Med. 41:2. 2001 Mar. Michelson D. 2002 – Olanzapine Overdose: A Pediatric Case Report. Zhou H-H. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Lee P. Malone RP. Jiang C-H. Markianos M. Abed T. Andrew B. 2001 Jun. Piacentini J. Kozlova IA. 2001 – An Experience of the Application of Rispolept in Childhood Schizophrenia. 190. 2001 – Olanzapine versus Haloperidol in Children With Autistic Disorder: An Open Pilot Study. 569-76. Medicalå Callisto. Nwokike JN. Milton D. 1994. 188. Grebchenko IuF. Stroup S. 2000 Summer. Finkel B. Sholevar EH. Actas Esp Psiquiatr. 200. Frazier JA. Psychiatry Res. Wang A. J Child Adolesc Psychopharmacol. Emslie GJ. 2000 – Effect Size of Lithium. 2000 Jun. Riesenberg R. 1431-8. 2002 – Atomoxetine and Methylphenidate Treatment in Children with ADHD: A Prospective. 2003 – Atypical and Conventional Antipsychotic Drugs in Treatment –Naïve First-Episode Schizophrenia: A 52-Week Randomized Trial of Clozapine vs Chlorpromazine. Krpmelis M. Baron DA.and Long-Term Safety and Effectiveness. Stösser D. 37:4. Laudenslager ML. 177. 15:1. 96-9. 186. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 Jun. 202. Scahill L. Simonds JF. 2001. 37:9. Schmidt AB. 40:12. Suppes T. Kratochvil CJ. Open-Label Trial. 52:1. 14:859-61. 39:6. Simhandl C. Dittmann R. 10:2. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Pediatrics. 35-8. Rush J. 713-9. Lieberman JA. 2001 Dec. Dubitsky G. 95:1. 2000 – Farmacologie ilustratå. El-Gabalawi F. 1998 – Sertraline in Children . Davies SO. Walker DJ. Srisurapanont M. Jankowitz B. King RA. Smith AK. 2001 – Dopamine Receptor Responsivity in Schizophrenic Patients in a Drug-Free State and After Treatment with Olanzapine. 2002 May. Karp BI. 1147-52. Roychowdhury SM. Bucci JP. Clarvit SR. Malone RP. Sallee FR. 2001 – Clozapine-Associated Diabetes. 902-3. Goldstein IJ. Lombroso PJ. 2001 Apr. Heiligenstein JH. Cu H. 116-8. 1995. 2001 – Topiramate for Reversing Atypical Antipsychotic Weight Gain. 181. Malanga CJ. 2001 Jul. Montañés Rada F. Reis M. Koplewucz HS. Choudhury MS. Mardekian J. Rapoport JL. Bennett K. Booij J. Kodesh A. 96:320-5. 140-7. 64. Cater J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 195. 1998 Sep.

1040-4. 2000 – Single. 2003 Jan. Dion Y. Apseloff G. Alphs L.G. 1997 – Quetiapine (“Seroquel“). 2001. A study of Five Cases. Browne K. Fleurot O. 265-71. McCracken JT. 2002 – Influence of Serotonergic Transmission on Response to Olanzapine. 220. J Child Adolesc Psychopharmacol. Chouinard G. Arvanitis LA. J Clin Psychiatry. 2002 – Risperidone in Children with Autism and Serious Behavioral Problems.26 SerotoninDopamine Antagonists în Kaplan ¿i Sadock – Textbook of Psychiatry. et al. Spencer T. Masi G. McConville BJ. 2000 Apr. JAMA. 224. 181. 2002. Thyrum PT. Hansen RA. Altamura AC. Bourgeois M. Chirita V. 2002 – Depression and Dysphoria in Adult and Adolescent Patients with Tourette’s Disorder Treated with Risperidone. Mucci M. McConville B. Sallee FR. McDougle CJ. and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Multicenter Randomized Controlled Trial. Wernicke J. Masi G. Ulizio K. 216. 347. 2000 – Pharmacokinetics. 61:4. Cholesterol and Weight Changes Among Risperidone-Treated Youths. Meltzer HY. Krishnan R. Wernicke J. 221. 2000. Am J Psychiatry. 2002 Aug. 228. 18:6. Randomized.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 353 206. 215. Sweitzer D. Casat C. Theisen F.R. 2001a – Prolactin Levels in Young Children with Pervasive Developmental Disorders During Risperidone Treatment. Friedmen L. Chaney RO. Martenyi F. 2001 – Ghid terapeutic Schizofrenie. Charney DS. Mehler C.Editura Medicala Universitaria Craiova. Allen AJ. Beperet-Urmeneta M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. The Atomoxetine ADHD Study Group. J Child Adolesc Psychopharmacol. 11:4. Potkin S. 1896-1901. Scahill L. 230. 2000 – Cap. Sallee FR. Devivo MJ. 208. 921-7. Michelson D. Brain Injury. Peuskens J. Martenyi F. 2001b – Open Trial of Risperidone in 24 Young Children with Pervasive Developmental Disorder. Michelson D. Thirumalai S. and Clinical Effectiveness of Quetiapine in Adolescents with Selected Psychotic Disorders: A Long-Term. 2002. 223. Zhang H.R. 31. Kerwin R. 49:Suppl 1. Sangal RB. Eur Child Adolesc Psychiatry. 2002 Sep-Oct. Am J Psychiatry. 2001. Arch Gen Psychiatry. et al. Mendlewicz J. 2000 Lippincott Williams Wilkins Meats P. 413. 82-91.17 Dopamine Receptor Antagonists ¿i Cap. Depalma L. Placebo-Controlled Trial. 2002. Tolerability. J Clin Psychiatry. 1991 – An Open Trial of Fluoxetine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder. 355-62. McDougle CJ. Landau J. Sorter MT. 129-33. Keck P. Miceli JJ. Pérez-Nievas F. 213. 225. Leckman JF. 218. Cosenza A. 2000 – Dopamine Receptor Antagonists Cap. Busner J. Islam MZ. 2002b – A Double-Blind. 207. Harder D. Kelsey D. British Columbia. placebo in prevention of relapse in posttraumatic stress disorder. 149. Schulze U. 321-31. VanKammen D. 212. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. 2000. Dunn D. 214. Marder S. Wilkinson LA. L’Ecuyer S. 31. 2002a – Triglyceride. si Van Kammen D. 2001 – Sertraline to Improve Arousal and Alertness in Severe Traumatic Brain Injury Secondary to Motor Vehicle Crashes. Gerber N. Kratochvil C. Br J Clin Pharmacol. 2001 Nov. Johnson AC. Leebens P. Faries D. 1752-6. Kane J. and Research Units on Pediatric Psychopharmacology Autism Network. 2002 Nov. 219. 315-20. Mucci M. Cosenza A. Br J Psychiatry. Marder S. Pediatrics. West S. Cicchetti D. 222. 2002 Aug. 314-21. Kendrick K. 41:8. 1992. Brown KL. Wewetzer C.P. 40:10. Chaney R. P. 209.7b in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 227. N Engl J Med. Dose-Response Study. Posey DJ. 12:2. Lindemayer JP. Yeh C. 3. 108:5. Lippincott Williams Wilkins. 210. Guin-Renfroe S. Sorter M. 2002 – Fluoxetine versus placebo in posttraumatic stress disorder. et al. Green AI. 2002 Summer.E. 2001 – Safety. 2000 – RisperidoneAssociated Weigh Gain in Children and Adolescents: A Retrospective Chart Review. 211. 217. 389-94. Wilner KD. Martin S.L. March JS.and Multiple-Dose Pharmacokinetics of Ziprasidone Under Non-Fasting Conditions in Healthy Male Volunteers.17 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 2003 – Clozapine Treatment for Suicidality in Schizophrenia: International Suicide Prevention Trial (InterSePT). Friedman LM. Masi G. 15:4. e83. Curr Med Res Opin. Foster KD. Randomised Comparative Trial of Amisulpride Versus Olanzapine in the Treatment of Schizophrenia: Shortterm Results at Two Months. et al. 2000 Lippincott Williams Wilkins Margolese HC. 1992 – Fluoxetine and Fluvoxamine in PTSD. 1999 – Predicting response: serotonin reuptake inhibition. Saylor K. Kem DL. Brovedani P. 2002 – Once-Daily Atomoxetine Treatment for Children and Adolescents With Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A Randomized. Martin A. Novack TA. 31. Arranz-Calderón MJ. 2002. 2000 Winter. Int Clin Psychopharmacol. Newcorn J. 2001 Oct. 2001b – Atomoxetine in the Treatment of Children and Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: A Randomized. Heubi JE. 233. Canada. Warnke A. Anand R. Tolerability. Mucci M. . 10. Placebo-Controlled. 159:11. 1206-13. 2001 April 28 – May 2. 2002 – Fluoxetine v. Udristoiu T. Sham P. McElroy S. 2000 – Valproate Cap. 2001a – Efficacy of Usual Antidepressant Dosing Regiment of Fluoxetine in Panic Disorder. 234. 1998 Nov. Zhang H. Southwick SM. 514-8. Dittmann RW. 2002 – Case Series: Use of Ziprasidone for Maladaptative Symptoms in Youth with Autism. 93-9. Brown E. and Clinical Effectiveness of Quetiapine Fumarate: An Open-Label Trial in Adolescents with Psychotic Disorder. 2001. 1:231-9. 31. 325-7. Mata-Pastor I. 2001 Winter. Kelsey D. Allgulander C. J Child Adolesc Psychopharmacol. 60:1. Potter L. 11. Michelson D. 1997. 179. Bertoldi A. 280:20. 2002. 199-206. Foster K. 252-60. 63:11. 14 (Suppl 1). Martin A. 231. 2002 – Clozapine in Adolescent Inpatients with Acute Mania. 11. 229. 1999 May. Dantendorfer K. S17-20. an effective and well-tolerated atypical antipsychotic. placebo-Controlled Study. Actas Esp Psiquiatr. Whistler. 2001 – Olanzapine in Children and Adolescents with Chronic Anorexia Nervosa. 259-68. Int J Psychiatr Clin Pract. Trapp NJ. Open-Label Study. 30:5. Millepiedi S. J Clin Psychopharmacol. Rein W. Meythaler JM. Ljo H. J Clin Psychiatry. 1991. 2001. Marinescu D. Annable L. Carrero L. 226. 5s-13s. 10:4. 151-7. Brown E. Br J Psychiatry. Eur Child Adolesc Psychiatry. Giudicelli A. Pope H. 232.

iunie 2003. Available: www. 247.com. Monografie Liv. Available: www. 268. [www document].com.mentalhealth.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. 254. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. 155. [www document]. 246. Available: www. Monografie Fluvoxamine. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 243. 255. iunie 2003.com. 2003 – Internet Mental Health.com. Monografie Bonnisan – The Himalaya Drug Co. 2003 – Internet Mental Health. Michelson D. Pedespan J-M. . iunie 2003.com. [www document].mentalhealth. Mancini J. 2000 – GlaxoSmithKline.mentalhealth. Monografie Lithium Carbonate.com.com. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. iunie 2003.mentalhealth. [www document]. Monografie Haloperidol.mentalhealth. iunie 2003. Available: www. [www document].com. Available: www. iunie 2003. Available: www.mentalhealth.mentalhealth.mentalhealth.mentalhealth.com. 269. Monografie Maprotiline. 271. Monografie Cerebrolysin – Ebewe Pharma. 2003 – HealthyPlace Inc. 257. iunie 2003. Monografie Imipramine. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Mesoridazine. Available: www. 225-32. 240. iunie 2003.com.mentalhealth. [www document]. iunie 2003. Monografie Flupenthixol. Monografie Amoxapine. Placebo-Controlled Trial with Fluoxetine. iunie 2003. iunie 2003. Available: www.mentalhealth. Monografie Loxapine. 1999. 2003 – Internet Mental Health. 249. 245. Monografie Haloperidol. 2003 – Internet Mental Health. Vallée L. Monografie Lamotrigine. Arzimanoglu A. 2003. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Monografie Lamictal. 2003. iunie 2003. [www document]. [www document]. 261.com. iunie 2003.mentalhealth. [www document]. Available: www.com. 264. iunie 2003. Monografie Bupropion. 272. 260. Monografie Desipramine. [www document]. 174.mentalhealth.mentalhealth. [www document]. Michelson D.52 – The Himalaya Drug Co.com. 1999 – Continuing Treatment of Panic Disorder After Acute Response: Randomized. Motte J. Monografie Carbamazepine. Monografie Fluoxetine. iunie 2003.com. et al. 236. iunie 2003. Monografie Convulex – Gerot Pharmazeutika. 256. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. [www document]. iunie 2003. Monografie Chlordiazepoxide. iunie 2003. Monografie Clomipramine.mentalhealth. iunie 2003. Monografie Chlorpromazine. Available: www.mentalhealth. 248.inchem. 2003 – Internet Mental Health. Br J Psychiatry. Available: www. 1998.com. 242. Monografie Amitriptyline.com. 251. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 1992 – Higa de Landoni J. [www document]. 239. Lydiard RB.com. [www document]. [www document]. iunie 2003. De Sainte-Martin A. 2003 – Internet Mental Health. 266. Available: www.org. 265. Monografie Haloperidol.mentalhealth. 213-8. Available: www.mentalhealth. [www document]. Epi Research. iunie 2003. iunie 2003. Lydiard RB. [www document]. Available: www.com. 2003 – Internet Mental Health. Pollack MH. Available: http://www. 1998 – Outcome Assessment and Clinical Improvement in Panic Disorder: Evidence from a Randomized Control Trial of Fluoxetine and Placebo. [www document].healthyplace. 267. Monografie Citalopram Hydrobromide. Monografie Fluphenazine Decanoate. 2003 – Topiramate: efficacy and tolerability in children according to epilepsy syndromes. Available: www. 2000. Monografie Doxepin. Peudenier S. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Clozapine. 262. 237.com. [www document]. iunie 2003.com. Dulac O. iunie 2003. Available: www. Available: www.com. Available: www. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. Monografie Geriforte – The Himalaya Drug Co. iunie 2003. 250. 2003 – Internet Mental Health. Am J Psychiatry. Pollack MH. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. [www document].mentalhealth. Monografie Clonazepam.com.mentalhealth. Monografie Divalproex Sodium. 1570-7. 270. iunie 2003. 259. 252. 263.mentalhealth.354 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235. 244.com. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 253. Monografie Mentat – The Himalaya Drug Co. Available: www. [www document].com. 2003 – Internet Mental Health.com. 241. Available: www. Monografie Buspirone. 258. Available: www. [www document]. Bourgeois M. et al. Available: www. Mikaeloff Y. [www document]. 2003 – Internet Mental Health.com.com.mentalhealth. 2003:53. Monografie Alprazolam. [www document].mentalhealth. 238. Chiron C. 2003 – Internet Mental Health.

[www document]. 278. Monografie Taver – Medochemie. iunie 2003. 281. Mulas F. Monografie Trifluoperazine. 280. 2002 Apr.nlm. Monografie Protriptyline. 274.com. Available: www. Monografie Olanzapine Co-Administration with Other Antipsychotics – Eli Lilly. [www document].com.mentalhealth. Available: www. Available: www. 655-7. Monografie Monoamine Oxidase (MAO) Inhibitor. 277. Morrison JA. 279. Barton BA.mentalhealth.com. Monografie Neurontin (gabapentin). 276. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth.mentalhealth.mentalhealth. Morant A.com. Monografie Olanzapine – Switching Medication to Olanzapine Therapy – Eli Lilly. Int Clin Psychopharmacol. Am J Psychiatry. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Micromedex. 2003 – Micromedex. 302. Monografie Sertraline.mentalhealth.medscape. [www document]. Monografie Trimipramine. Monografie Rispolept – Janssen-Cilag. iunie 2003. 303. [www document]. [www document]. 292.mentalhealth.mentalhealth.com.mentalhealth. Monografie Thioridazine. [www document]. 2003 – Internet Mental Health.com. iunie 2003. Monografie Olanzapine – Pharmacology – Eli Lilly. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. Cottingham EM.com.mentalhealth. 283. 2003 – Internet Mental Health.com. iunie 2003.mentalhealth. Monografie Olanzapine.mentalhealth. [www document]. 301. Hernández S.com.com. ian 2004. 2003 – Internet Mental Health. 2001 – Pharmacological Treatment with Risperidone in Children with Behavior Disorders. iunie 2003.nlm.nih. Monografie Venlafaxine.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Pimozide. iunie 2003.com.com. 14 (Suppl 1). Available: www. 304. 310. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. Monografie Olanzapine – Effect on Cognition in Schizophrenia – Eli Lilly. Monografie Orfiril – Desitin Arzneimittel GmbH. 33:3.nih. 299. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 307. 201-8. Roselló B. [www document]. iunie 2003. Monografie Olanzapine – Drug Interaction Profile – Eli Lilly. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 298. 306. S21-6. [www document]. 1999 May. 287. Available: www. Available: www. 311. Monografie Olanzapine – Acute Extrapyramidal Symptoms – Eli Lilly. [www document]. Available: www. [www document]. Monografie Tranylcyprimine. [www document]. Inc. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 288.com. [www document]. iunie 2003. Available: www. iunie 2003. 313. 2003. Available: www. Monografie Zyprexa. Monografie Trazodone. Monografie Neurotop retard – Gerot Pharmazeutika. 296. Available: www. Available: www. 2001 Aug. Monografie Paroxetine.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 355 273. . 290. Available: www. [www document].mentalhealth. 314. Available: www. Montgomery SA.mentalhealth. 1999 – Predicting response: noradrenaline reuptake inhibition. [www document].mentalhealth. Rev Neurol. Monografie Topamax – Cilag AG/LTD. 2003. 285. Available: www.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 294.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Moclobemide.com. 295. 2003 – Eli Lilly. Available: www.com. Available: www. Monografie Olanzapine – Pharmacokinetics – Eli Lilly. iunie 2003. 2002 – Metformin for Weight Loss in Pediatric Patients Taking Psychotropic Drugs. 315.com.com. Available: www. Monografie Vigabatrin. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Serzone. 284. 305. Monografie Perphenazine. 293. Monografie Risatarun.mentalhealth. [www document]. 2003 – Internet Mental Health.com. 291. 297.com. 159:4. [www document]. 2001 – Pfizer HCP Corporation.com. Monografie Ofiril long – Desitin Arzneimittel GmbH.mentalhealth. Monografie Zuclopentixol. iunie 2003. iunie 2003. iunie 2003. Monografie Sulpiride. [www document]. 289. 308. Monografie Zopiclone. 2003. [www document]. [www document].com.org.com. iunie 2003. 2004 – MedScape Drug Info. iunie 2003. 312.org.mentalhealth. Monografie Ritalin. Monografie Risperdal – Janssen-Cilag. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. [www document]. 300. 275. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Moclobemide.com. Available: www. Available: www. 286. iunie 2003. Available: www. Available: www. Monografie Risperidone. Monografie Nortriptyline. 316. Available: www. 282. Monografie Reboxetine. iunie 2003. Inc. iunie 2003. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 309. iunie 2003. 2001.mentalhealth. [www document].

Dell’Osso L.356 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 317. 209-19. Rosenbaum JF. 2001 Aug. 157:9. 328. Am J Psychiatry. Wolpin J. 2002 Apr. Muijers RBR. Plosker GL. 26:3. 544-5. 2000 Lippincott Williams Wilkins 327. Simeon JG. Streiner DL. Int J Psych Clin Pract. Their Sum and Ratio in 50 Psychotic Patients: Influence of Patient-Related Variables. Alpert JE. Aust N Z J Psychiatry. Barcelona. 4:2. 941-2. 2002 Nov. 2000 – The importance of treatment acceptability to patients. Martini C. 2001 – The Depressed Suicidal Patient:Assessment and Treatment [The Clinical Science of Suicide Prevention: Part I. 2001 Summer. 2003 – Antipsychotic treatment in schizophrenia: atypical options and NICE guidance. Nuss P. 21. 14:4. 13. 2002. 2000 12th Jul. 332. 18-9. 131-42. Spain. 26-8. Neziroglu F. 31. 2001 – New Developments in Antipsychotic Drug Therapy. 2002 – Sertraline. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 2001 – Quelle durée de traitement pour un premier épisode? Biopsy in schizophrenia. 4:Suppl I. 324. 318. 333. 326. 2002 – Child Development Following Exposure to Tricyclic Antidepressants or Fluoxetine Throughout Fetal Life: A Prospective. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 16-7. Drug Aging. 7th ECNP Regional Meeting. 342. Stewart DE. Oullet D. 2001 Apr. 2001 – Visualisation du circuit fronto-striatale et des effets des neuroleptiques dans la schizophrénie. Focus on Amisulpride. Biopsy in schizophrenia. 2000 Aug. Lacacchini A. 322. 2001. Kasper S. 329. Compton MT. 2001. 2002 – Liver Function Tests During Treatment with Antipsychotic Drugs: A Case Series of 23 Patients. Paillère-Martinot ML. 8:1. 2002 – Decision process in prescribing Atypicals: a patient-prescriber complementary. 2001. Giannaccini G. Paillère-Martinot ML. 4:2. Brussels. 2000 – Acute exacerbations of schizophrenia: why choose a second generation antipsychotic? XXIInd CINP Congress. 2000 – Healthcare resources in schizophrenia: OASIS survey. Ed: Claire McQuade. 330. 341. 4:2. 2001 – A Comparison of the Relative Safety. 26:7-8. Paillère-Martinot ML. Nixon MK. Norclozapine Plasma Levels. 2002 – Relation of Blood Counts During Clozapine Treatment to Serum Concentrations of Clozapine and Nor-Clozapine. 2001. International Schizophrenia Forum. 1993. Shapiro DY. Biondi L. 10:4. 325. Morgan CA. Bockbrader HN. Pani L. 1-23. 335. Mullen J. 320. Noble S. NMIC. 1889-95. Paillère-Martinot ML. 2000 – The Effect of Fluvoxamine and Behavior Therapy on Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. 337. 2001 – Sertraline Effects in Adolescent Major Depression and Dysthymia: A Six-Month Open Trial. Belgium. Southwick SM. Adesanya A. 2000 – Tricyclics and Tetracycklics Cap. Elmi S. Garofalo. 2001 – Matière grise et schizophrénie. Sarno N. Sweitzer D. 2001 Jun. Nemeroff CB. 2000 12th Jul. Am J Psychiatry. 1993 – Open Prospective Trial of Fluoxetine for PostTraumatic Stress Disorder. 2001. 321. Dumortier G. Biopsy in schizophrenia.J. 20. Panzarino PJ Jr. Spenst W. Newman-Toker J. Brussels. Wesche DL. 334. 2002 Apr. Oyewumi LK. Belgium. Pace-Asciak P. Efficacy. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2000 Sep. 229-41. 377-92. 4:2. 2001 – Dépression: les patients schizophrènes aussi. 2002. Gordon J. Manag Care Interface. Cabaret W. 2001 – The role of limbic and cortical regions in schizophrenia.30 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 338. J Clin Psychopharmacol. Diagnostic and Clinical Considerations]. 2003:18. for the QUEST Study Group. 319. 2002 – Clozapine. Eur Psychiatry. 4:2. 11:2. 2000 – Timing of Onset of Antidepressant Response with Fluoxetine Treatment. Biopsy in schizophrenia. Walz J. J Child Adolesc Psychopharmacol. Cloutier P. 107-113. Controlled Study. Mouradian-Stamatiadis L. 2001 – Increased Risk of Neutropaenia and Agranulocytosis with Sodium Valproate Used Adjunctively with Clozapine. 1409-11. Berger J. 2001 – Current use of atypical antipsychotics. An Oveview. Xuan J. Nierenberg AA. 340. Can J Psychiatry. Biopsy in schizophrenia. 331. Barcelona. Worthington JJ. Yaryura-Tobias JA. 347. 2002 Dec. 2001 – Bonnes notes pour les futurs schizophrènes. 346. Farabaugh AH. Ciapparelli A. Rovet J. Müller-Spahn F. Müller-Spahn F. Pantelis C. Belgium. 2001 May. . 4:2. International Schizophrenia Forum. McKay D. National Prescribing Centre. 2001 – Economic Evaluation of Major Selective Serotonin-Reuptake Inhibitors in a Managed Care Population. Epi Res. Mortimer AM. 39:8. XXIInd CINP Congress. 47:3. 2001 Jun. 19:5. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 343. Freeman DJ. Naber D. 24-5. Fava M. Spain. 2000 – Risperidone in Anorexia Nervosa. 339. Olié J-P. 2001. 2001 – Schizophrénie: le cervelet aussi? Biopsy in schizophrenia. 1423-8. 2000 Dec S25-34. 2001 – Population Pharmacokinetics of Gabapentin in Infants and Children. 344. Prod: Russell Hill. Brussels. 47. 295-306. 23:11. Nulman I. 35:4. Paillère-Martinot ML. A Review of its Use in the Management of Major Depressive Disorder in Elderly Patients. 932. Clin Ther. NHS. Cernovsky ZZ. 257-61. 323. 2000 Winter. Annals of the New York Academy of Sciences. Nelson C. 473-80. Shuhaiber S. 348. 2002 – Newer Atypical Antipsychotics in Special Populations. Koren G. Cassano GB. Friday 19th April 2002. 2000 – Long term tolerability review of antipsychotics. Bucure¿ti. 59-65. 1839-54. Jibson MD. Januel D. 2001. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 159:11. 345. Paillère-Martinot ML. et al. and Tolerability of Quetiapine and Risperidone in Outpatients with Schizophrenia and Other Psychotic Disorders: The Quetiapine Experience with Safety and Tolerability (QUEST) Study. Delmas BA. 2001. Millin R. 336. Naber D. Palego L. 2000 12th Jul. XXIInd CINP Congress. Nagy LM. London – North Thames Medicines Information Centre.

Perry P. Chicago. Raju GVL. 362. Neto W. 121-30. 150. 369. 364. 216-9. 2002 – AstraZeneca. 14 (Suppl 1). 35:4.M. Pliant Depakine (valproat de sodiu). Alva G. 370. 203-4. 2000. De Oliveira IR. Pliant Valproate in the 21st century – Desitin Arzneimittel GmbH. J Child Adolesc Psychopharmacol. Virtual Hospital. 391. Arvanitis LA. Brunello N. 2001 Aug. for the EPMN 105 Study Group. Potkin SG. and Adults with Pervasive Developmental Disorders: An Open-Label Pilot Study. Thyrum PT. Pliant Produse farmaceutice de elitå. Pliant Bilobil. Pillmann F. 363. 1999 Feb. 1989 – Anatomy Volume II The Science of the the vessels The Scinece of The Nervous System The Science of the Sensory Organs. Schizophrenia Research. Pliant Ixel (milnacipran). Available: www. Available: www. Acta Neurol Scand. Chadwick DW. Kuperman S. 11:2. Prelipceanu D. Abbott Laboratories. Baker GB. 2002 Apr. 378. Pliant Frontin (alprazolam generic de la Egis) – Egis Pharmaceuticals. 380. Párraga HC. 2001. Pliant Timonil retard. 1990 – Relative efficacy of long-acting stimulants on children with ADHD: A comparison of standard methylphenidate. Prospect Trittico AC 150 (clorhidrat de trazodonå). J Clin Psychopharmacology. Prior TI. Virtual Hospital. Int Clin Psychopharmacol. 2002 Apr. 86:226-37. 2000:25. 2002 – Desitin Arzneimittel GmbH. 1999 – Noradrenaline and serotonin in depression: consensus and controversies.C. 388. Eur J Clin Pharmacology.org. Parks-Veal P. Raaska K. 19:1. Vodde-Hamilton M.vh. Alva G. Arvanitis LA. 383. 371. Prives M. Euromedex. Psychopharmacology. 365. 2000. 358. 2002 Dec. Greenslade KE. 373. J Psychiatry Neurosci. Neuvonen PJ. Better chance of recovery for your patients – Pierre Fabre Médicament. and pemoline. Phung D. or Thioridazine. 2001 – GlaxoSmithKline. 352. A potent sedative neuroleptic – H. Mattson RH. sustained-release methylphenidate. Pelham WE. 2002. 377. 351. Pliant Leponex: Aduce oamenii înapoi. 372. Europharm. 390. Perspectiva se schimbå – SmithKline Beecham. 357. 361. 2003 – Attention. 139-56. 174-82. 2002. 2000 – Weight changes in patients treated with “Seroquel“ (quetiapine). Pliant Seroxat. 41:1. 2003 – Topiramate. 376. Pliant Seroquel (quetiapinå) în schizofrenie. 2001. 2003. Raniwalla J. S2-7. 2002. Bushkovich V.vh. McDougle CJ. Ramesh KTC. Niveleazå vârfurile plasmatice – Desitin Arzneimittel GmbH. Nu mai ¿tii cum e så ui¡i! 2000 – KRKA. Risperidone. Li Wan Po A. Lysenkov N. Raitasuo V. 359. J Clin Psychopharmacol. Editura Infomedica Bucure¿ti 2003 382. [www document]. 28 (2). Yeh C. Kanes SJ. 2002 – Pharmacia & Upjohn. 360. Thyrum PT. Holmes JP. 381. Schizophrenia Research. Yeh C. 1997. 41. Woodward RL. 2000 – Electroencephalogram Alterations During Treatment with Olanzapine. 374.Deficit Hyperactivity Disorder: Pharmacotherapy. 2001 – Monoamine Oxidase Inhibitors: Adverse Effects. 2002. 5-11 Feb 2000. Pizzuti D. 1989 384. Poolsup N. 2003. 379.com. 2003 – Psihiatrie Note de curs. Carreon D. Fenning PA. 2000. Davos. 37-44. J Clin Phar Ther. 2001 – Clozapine-Risperidone Combination in Treatment-Resistant Schizophrenia. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data: Risperidone Does Not Increase Serum Clozapine Concentration. 107. 2001 387. [www document]. 385.mentalhealth. Racagni G. Bera R. Brodie MJ. Potenza MN.1. 2001. 1997 – Sanofi. Eficacitate ¿i siguran¡å în tratamentul epilepsiei. Jones AM.org. Perry P.p. 354. 2002 – Novartis Pharma Services Inc. 2003 – Interactions between the cytochrome P450 system and the second-generation antipsychotics. 1990. Pliant Spitomin (anxiolitic selectiv) – Egis Pharmaceuticals. 355. Schlote K. 99-112.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 357 349. S1. 350. 543. 389. 2001 – Quetiapine Treatment of Children with Tourette’s Syndrome: Report of Two Cases. Pliant Seroxat. Pliant Dormicum (midazolam) – Roche. 2001 – A. Párraga MI. 2003. Aust N Z J Psychiatry. 1999 – Dear Health Care Professional Letter Regarding Pemoline. Pliant Rivotril (clonazepam) – Roche. 2000. Marneros A.A. 165-75. Pliant Tanakan – Beaufour Ipsen. 2002 – The Safety and Pharmacokinetics of Quetiapine when Coadministrated with Haloperidol. sustained-release dextroamphetamine. Prospect Edronax (reboxetine tablets). Sumant K. 17 Jun 1999. Pliant Lamictal. Rak I. 392. Privitera MD. Potkin SG. 2002 – Effect of Fluoxetine and Imipramine on the Pharmacokinetics and Tolerability of the Antipsychotic Quetiapine. 1999 May. 2001 Summerr. Noaptea bunå se cunoa¿te de diminea¡å. 58:9. 353. 2000 – Maintenance of long-term efficacy with “Seroquel”. . Raniwalla J. Melvin K. 206. 2000 – Systematic overview of lithium treatment in acute mania. 356. A New Generation Antipsychotics – Internet Mental Health [www document]. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. 14 (Suppl 1). Pliant Mentat – The Himalaya Drug Company. 2004 – Ziprasidone. Angelini Francesco S. Pliant Stilnox (zolpidem). 587-91. Pediatrics. Pliant Clopixol (zuclopenthixol). 22:2. Perspectiva se schimbå. carbamazepine and valproate monoterapy: double-blind comparison in newly diagnosed epilepsy. Int Clin Psychopharmacol. 1999 – Olanzapine Treatment of Children. 366. Pliant Lexotanil (bromazepam) – Roche. Rak I. Available: www. 1999 – Physiology to functionality: the brain and neurotransmitter activity. 1999 May. Lund BC. 22:2. J Clin Psychopharmacology. 187-91. 2001 – GlaxoSmithKline. Racagni G. 386. 375. Broich K. Wang S.R. Kalali A. Pliant Rohypnol (flunitrazepam) – Roche. 2002 – Sanofi~Synthelabo. 367. Mir Publishers Moscow. Adolescents. 368.Lundbeck A/S. Special Issue.

2001 May. 2000 Jan. 29:2. 51:9. 398. Weizman R. Risperidone in Chronic Schizophrenia: Results of a 6-Month Double-Blind Study. Twyman R. Samsock TC. 414. 2001 Jun. Treosti L. 419. 10:2. 411. Bertilsson L. 2001 Dec. Z Kinder Jugendpsychiatr Psychother. Svensson JO. Gothelf D. 415. 416. 2000 – Janssen-Cilag. Hennighausen K. 1020-3. Sallee FR. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. Multicenter Trial. Warnke A. Gaffney G. Biol Psychiatry. 538-45. 2000 Jul-Aug: 2(4). 23:4. 418. Sander JWAS. 723-32. Illinois. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Bellinlino S. Germany. 2000b – Atypical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. 27:1. Ganapathy V. or Olanzapine. Rezumatul caracteristicilor produsului Rispolept. 1997. 137-43. 2002 – Levetiracetam in Autistic Children: An Open-Label Study. Moore GJ. Schultz E. Bucure¿ti. Ann Pharmacother. Third Edition. 2001 – Risperidone Metabolism in Relation to CYP2D6*10 Allele in Korean Schizophrenic Patients. Am J Psychiatry. Sharma RC. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Law G. Friday 19th April 2002. 413. Rosebraugh CJ. 31. Remschmidt H. J DevBehav Pediatr. 402. 1096-102. Sawka AM. 2001 – Sanofi ~Synthelabo. Phillip M. Rynn MA. 1990. Brand-Gothelf A. 401. 2001 Oct-Dec. 1071-81. 410. Rosenberg DR. 1992. Reidman J. Chung WG. 222-8. 138:6. Hobby HM. Greist JH. J Pediatr. Rickels K. Leibach FH. Poster Janssen-Cilag. Johnson ME. Yaryura-Tobias JA. Arroyo S. 1992 – Double-blind. Sharma RC. Ravizza L. Remschmidt H. Reimherr JP. Scott SM. Roh HK. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Rein W. MacMaster FP. 2001 – Risk of Extrapyramidal Syndroms with Haloperidol. 2001 Dec. 406. Fitzgerald KD. Risperidone. I/9-19. Schaeffer JL. Zimmerman D. 399. 2002 – Dosing and Effectiveness of Quetiapine in Treating Children and Adolescents. 7th ECNP Regional Meeting. 2000 September 9-13. 2001 Nov. Schultz E. 2000 Mar. Munich. Flockhart DA. Pigott T. Reeve EA. Woosley RL. 41:3. 423. 2000a – Management of Schizofrenia in Children and Adolescents. 2002 October 9-13. Scahill L. Scahill L. The Role of Clozapine – Paediatr Drugs. 2001 – Diabetic Ketoacidosis Associated with Olanzapine in an Adolescent Patient. Shendarkar N. Chappell PB. 27:6. 420. 35:12. 1517-22. 394. Inc. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. American Psychiatric Press. 2001. 1996 – Drug Treatment of Obsessive Compulsive Disorder (OCD): Long Term Trial with Clomipramine and Selective Serotonin Reuptake Inhibitors. Schatzberg A. Ann Pharmacother. Schillevoort I. 397. 2002 – Amisulpride vs. Reitzle K. 39:9. 2000 12th Jul. 27-34. J Child Adolesc Psychopharmacol. J Dermatol. Müller H. 2000a – Fluoxetine-Related Death in a Child with Cytochrome P-450 2D6 Genetic Deficiency. Brussels. 2002 – Weight Gain Associated With Olanzapine and Risperidone in Adolescent Patients: A Comparative Prospective Study. 9 Suppl I. Sechter D. 671-5. 403. 57:9. 422. Heiser P. 425. Robertson JB Jr. Riddle MA. Yasuda SU. Peuskens J. Siqueland L. . Li JQ. Chauhan D. 39:3.F. Kim CE. Sharma AK. Castellanos FX. De Boer A. 2002 – The Pharmacology and Mechanisms of Action of New Atypical Anti-Psychotics . Presented at the 13th European College of Neuropsychopharmacology Congress. Unal F. Psychopharmacol Bull. – Topiramate in Newly Diagnosed Epilepsy: 100 mg/day as Initial Target Dose. 1990 – Fluoxetine in Panic Disorder. et al. J Clin Psychopharmacology. 2002 May. 1997 – Manual Clinical of Psychofarmacology. XXIInd CINP Congress. Fei YJ. Stewart CM. Gal G. Barzega G. 400. Dittman VM. Jansen PA. 417. Sharma NL. 167-73. Rezumatul caracteristicilor produsului Solian. Herings RM. 337-43. 292-9. Walker KD. et al. 2001 – Fluvoxamine for Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Randomized. Mahajan VK. Salee FR. 2000 Mar. Rezumatul caracteristicilor produsului Seroquel. Crossover Trial of Fluoxetine and Placebo in Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. 2008-14. Reynolds GP. 2000 – Decrease in Caudate Glutamatergic Concentrations in Pediatric Obsessive-Compulsive Disorder Patients Taking Paroxetine. 2000 – Successful Treatment of an Adolescent with High Dose Quetiapine. Singer H. Park CS. 43:4. 32. Rapoport JL. Wewetzer C. 404. Kikinzon L. 24-6. Belgium. 408. Fleischhaker C. 2000 – Loss of Hypoglycemia Awareness in an Adolescent with Type 1 Diabetes Mellitus During Treatment with Fluoxetine Hydrochloride. 409. Ratzoni G. Controlled. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Leufkens HG. 2002 – Childhood-Onset Schizophrenia: Premorbid and Prodromal Diagnostic and Treatment Histories. Hennighausen K. Privitera MD. Riddle MA. 2001 – Olanzapine-Induced Rhabdomyolysis. 136:3. Roos RA. 225-30. Sanger DJ. Ross RG. Squires L. 2002 – Initial Conditions of Serotonin Transporter Kinetics and Genotype: Influence on SSRI Treatment Trial Outcome.-W. McConville BJ. 15 (Suppl 1):226A. Claghorn JL. Ferrell RE. Clement H. 119-21. Davies SO. Burgart V. USA. 405. 394-6. 2000 Sep. 2001 – Placebo-Controlled Trial of Sertraline in the Treatment of Children with Generalized Anxiety Disorder. Keshavan MS. Schneider FR. 1992 – Stimulant drug treatment in children with Tourette’s syndrome and attention deficit hyperactivity disorder. Chicago. O. Clin Neuropharmacol. J Pediatr. Liebowitz MR. Eur J Clin Pharmacology. 2001 Feb. 2001 Sep. 40:2. Holland D. Yang HM. Focus on Amisulpride. 412. 2002 Dec. Goetz CG. 2002 Mar. 2000 – Dopaminergic system: practical implication in schizophrenia. Walkup JT.358 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 393. Wang S. 1062-9. 421. 395. King RA. et al. Fleurot O. Apter A. 2002 – Astra Zeneca. 396. Turk J Pediatr. 2000. Rausch JL. Kurlan R. Neuropsychopharmacology. 2001 – An Open Trial and Discontinuation Study of Fluoxetine in Children and Adolescents with Obssessive-Compulsive Disorder. 2000 Spring. 158:12. 41:5. 2002. 2000. Rugino TA. Lecrubier Y. 35:9. 10:1. 323-8. 1996. A Case Report. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Selva KA. Semerci ZB. 407. 1992. 2000 – Trichotillomania and Trichophagia Leading to Trichobezoar. Cole J. DeVane CL. 936-8. 2002 May. 424. 2000b – Ziprasidone Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome: A Pilot Study. 2001 – Agranilocytosis in a Child with Schizophrenia Treated with Clozapine – Clinical Findings and Therapy. Presented at the IPS Annual Meeting. 2002 Aug. DeBattista C.

Rastram M. 431. Cohen LS. 11:4. Shaw JA. Biol Psychiatry. Biederman J. 2003 Mar. J Trauma Stress. May 15-20. 895-901. Am J Psychiatry. 2000 – Long-Term Use of Quetiapine in Elderly Patients with Psychotic Disorders. 2002 Feb. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 442. 2002 Feb. 3(12). and Endocrine Glands. Bucure¿ti. American Psychiatric Association. 2001 Winter. 448. 73-80. Susman N. 69-78.plsgroup. 2002. 1996. Solhkhah R. Guillen R. chair. Tariot PN. Bengtsson F. Ebbesen C. 38:1. 2001 Aug. 2001 – A Study of Quetiapine: Efficacy and Tolerability in Psychotic Adolescents. 2000 – Possible Risperidone-Induced Visual Hallucinations. 439. Simeon J. 17:3. Shay J.C. 2002 – Treatment of ADHD in children with tics: a randomized controlled trial. Paradise NF. 436. Harding M. Salzman C. 11.htm 2002 Oct 10.7c in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Shytle RD. 1994 – Farmacologie. 2002 May. 445. Dickson RA. Fisman S. 2000 – Treatment of Childhood-Onset Schzophrenia with Olanzapine. Stowe ZN. 449. Turgay A. 2001 – Multicenter. 24:4. 58:526-36. Sylvester B.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 359 426. 2002 Sep. Neurology. 1999. 446-51. 2000 Sep. Thomsen PH. 95-7. Zidek KA. Stroescu V sub redactia. Facciolà G. Eur Child Adoles. 441. Hostetter A. 2002 – A Retrospective Chart Rewiew of Risperidone Use in TreatmentResistant Children and Adolescents with Psychiatric Disorders. 432. In: Biederman J. 2001 – Long-Term Experience with Citalopam in the Treatment of Adolescent OCD. 427. Sheehan KH. 41:9. Stroescu V sub redactia. J Clin Psychiatry. Silver BV. Avenoso A. Stewart RS. 447. 2001 Jan. 456. 2000 Lippincott Williams Wilkins 450. Teoh L. 3-9. Took KJ. 63:10. 2003 – An Open-Label. Faraone SV. 880-4. Dawson G. Suri R. 433. Pultz J. 446. Baron DA. J Clin Psychiatry. 10:2. 2002 Sep. Lewis JE. Hird S. Placebo-Controlled Study of Mecamylamine Monotherapy for Tourette’s Disorder. 2002 – Fluorine Magnetic Resonance Spectroscopy Measurement of Brain Fluvoxamine and Fluoxetine in Pediatric Patients Treated for Pervasive Developmental Disorders. 237-44. Strauss WL. 455. Widawski M. 438.3. 2002 – ECNP: Sertindole Superior to Haloperidol for Extrapyramidal Symptoms in Schizophrenic Patients [www document]. Welch R. 2001. 437. Ed. Collins L. 443. Spina E. Presented at the 52nd Institute on Psychiatric Services. Pupo-Guillen M. D. Silver AA. 2003 – Nonstimulant Medication Treatments for ADHD. J Clin Psychiatry. Snarterse M. Yeung PP. J Clin Psychiatry. 451. USA. 1074-5. Rak IW. Cowan C. Salemi M. 430. Rodriguez RA. Mir Publishers Moscow. Ritchie JC. Lundmark J. 2002 – Overview and Neurobiology of AttentionDeficit/Hyperactivity Disorder. 152nd American Psychiatric Association Annual Meeting. 428. Hardie TL.com/dg/21FE72. 1999 – Farmacologie. Altshuler LL. J Child Adolesc Psychopharmacol. Unis AS. Sholevar EH. Editura Medicalå. 2003 Jan. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data on Olanzapine and Its N-Demethyl Metabolite in the Naturalistic Clinical Setting. . Hostetter AL. Spencer TJ. 434. Editura All. 138-41. Naturalistic Review (NR 702). Hendrick V. Ther Drug Monit. Ramos A. 1997. Psychopharmacology. Psychiatry. A Retrospective. Nemeroff CB. Brain Injury. 2000 – Quetiapine as an Alternative to Risperidone in Children and Adolescents with the Side Effect of Weight Gain. 1992 – Fluoxetine Reduces Explosiveness and Elevates Mood in Vietnam Combat Vets with PTSD. 1026-36. Spencer TJ. 927-42. El-Dadah M. 2001 – Relantionship Between Plasma Risperidone and 9-Hydroxyrisperidone Concentrations and Clinical Response in Patients with Schizophrenia. Binder C. Tham JC. Reis M. All. 265-76. 1990 – Atlas of human anatomy Volume III The Science of the Nervous System. Soderstrom H. 1999. 35:1460-9. 2000 – Other Anticonvulsivants Cap. Buck BL. 159:5. Clin Ther. Snyder R. 31. Aman M.1990 452. 415-24. 2002 – Clozapine-Induced Fevers and 1-year Clozapine Discontinuation Rate. 40:8. J Child Adolesc Psychopharmacol. 63 (Suppl 12). 2002 – Drug-Induced Extrapyramidal Reactions. Kowalenko N. 39:9. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Bucure¿ti. Dahl ML. Nejtek VA. 1103-9. J Clin Psychiatry. Bucure¿ti. 22:9. 2002. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 52:5. 64:1. 2000 Summer. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000 October 25-29. 454. 2003 – Risperidone Treatment of Motor Restlessness Following Anoxic Brain Injury. Skogh E. 1996 – Growth deficits in ADHD children revisited: Evidence for disorder-associated growth delays? J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Scordo MG. 1068-84. Stigler KA. 2002 Oct. Washington. 1997 – Farmacologie. Dager SR. Persson C. 2002 Aug. Potenza MN. 2003. Stowe ZN. Owens MJ. 64. Carroll A. 238-43. Wilens TE. 518-26. Spencer TJ. Sanberg PR. Stroescu V sub redactia. Sheehan DV. 1992. 26:2. Synelnikov R. 5. Available: http://www. 2002. Flexible-Dose Study of Olanzapine in the Treatment of Trichotillomania. J Paediatr Child Health. Finkel J. 2002 – A Clinical Case Series of Six Extremely Aggressive Youths Treated with Olanzapine. Mc Dougle CJ. Walker S. 429. USA. Milin R. DoubleBlind. 2000. Biederman J. Madia AG. 457. Perucca E.D. 1994. The Tourette’s Syndrome Study Group. 444. Sternberg K. 49-52. 2003 Jan. Sharma RK. 453. 64:1. 2003 – The Pharmakinetics of Sertraline Excretion into Human Breast Milk: Determinants of Infant Serum Concentrations. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2001 Sep. Allen H. Philadelphia. 2002 – Effects of Risperidone on Conduct and Disruptive Behavior Disorder in Children with Subaverage IQs. Pascal S. Gillberg C. 755-60. 1999 – Risperidone vs Olanzapine: Comparing Clinical Outcomes. 2002 – Estimates of Nursing Infant Daily Dose of Fluoxetine Through Breast Milk. Pennsylvania. 440. 97-101. 153:2. 435. 2001 – Tolerability Profile of Atipical Antipsichotics in Children and Adolescents – Paediatr Drugs. 267-75. 40:9. Sense Organs. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Ancione M.

Wyeth Whitehall Export GmbH – Efectin (venlafaxine HCl. J Clin Psychopharmacol. De Troch C. Gerber N. P. Sayce R. Biederman J. Marinescu D. Mahurin R. 473. 2001 – Schizophrenia as a disease of the cerebral cortex. Editura Medicalå Callistro. 2001 – Ghid terapeutic Depresie Majora. 2002. Ritz L. 2002 May 18-23. Prima alegere pentru remisie). 106:6. Gothelf D. 464. Reese RM. Bergman RL. 459. 1995 – An Open Trial of Fluoxetine in Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder – New Clinical Drug Evaluation Unit Meeting. 468. Presented at the World Psychiatric Association. Snyder R. 1439-46. 13:3. 38. Koren EV. Abrams A. 2002 Fall. 2000 – Fluoxetine in the Treatment of Self-Mutilating Behavior. Weizman A. Michaelovsky E. 485. Chung H. 2000 – Ziprasidone and the Activity of Cytochrome P450 2D6 in Healthy Extensive Metabolizers. McGlashan TH. 2001 – Possible Relantionship Between Combined Plasma Concentrations of Risperidone Plus 9-hydroxyrisperidone and Extrapyramidal Symptoms. 31. 2000 – Neuroanatomie generalå ¿i clinicå. 476. 460. 2000. 2002 Sep. 33-5. PA. 2002 – Seizures. 2000 486. 2001. Psychiatric Times. Neft D. Woods SW. Marinescu D. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Gammon P. International Schizophrenia Forum. March J. Schroeder SR. 469. 2000 – Carbamazepine Cap. 2003 June 1922. 866-7. Lynn D. Tohen M. 101:8. 484. Davies M. Tyano S. Williams D. 481. Wozniak J. J Child Adolesc Psychopharmacol. Young P. 2002 – Fluoxetine Pharmacokinetics in Pediatric Patients. 1994. Vitiello B. 2000 Lippincott Williams Wilkins 488. 479. 478. 2003 – Appropriate Therapeutic Targets for ADHD. Riddle MA. Martin A. Wells BG. 461. Boisteanu P. 16:4. Klein R. pp 267-8. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000 Jul. Young P. Newcomer J. Sinha V. Zarate CA. chair. Csenansky J.3. 2003 – Recent Developments in Antipsychotic Use in Adults. Lev-Ran S. 2001 Nov. Hack S. Zalsman G. Pediatrics.A. 2002 – Does cognitive function improve with quetiapine in comparison to haloperidol? Schizophrenia Research. 1994 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. 812-4. Neuropsychobiology. Nakamura J. Van Bellinghen M. 49:Suppl 1. 2001 Aug. 1990 – Behavioral Science 2nd Edition. 5-13.1990 477. 471. et al. 2001 – Effects of Risperidone on Aberrant Behavior of Persons with Developmental Disabilities: I. Shores R. 525-38. UK 2002.M. Barcelona. et al. Nahshoni E. et al. National Medical Series From Williams and Wilkinson. Demattos SB. Marder S. Greenhill L. 40:8. 2000 – Terapia Psihofarmacologicå. Br J Clin Pharmacol. Wagner KD. 2002. 463. Martin A. 467. Faird N. Velazques L. March J. 465. 41:12. Landau P. De Cunha C. 2003 May. 43s-47s. Austria. 462. WHO. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. Ward-Chene L. Udristoiu T. Preliminary Study. 1999. Yoshimura R. 2001 Jun. 2002a – Long-Term Sertraline Treatment of Pediatric OCD: Remission and Functional Status (abstract). Messig M. 2002 Dec. Fleming K. 2002 – Treatment of Pediatric Anxiety Disorder: An Opel-Label Extension of the Research Units on Pediatric Psychopharmacology Anxiety Study. Fisman S.7a in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. March JS. Loosigian SR. 2002b – Safety and Efficacy of Sertraline in LongTerm Pediatric OCD Treatment: A Multicenter Study. Michaels M. Schmitz B. Miller AL. 44:3. 11:1. 2003 May. J Child Adolesc Psychopharmacol. Cohen L. 483. Udristoiu T. Van der Kolk BA.26 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 Spring. 482. Gheorghe MD. Wilens TE. Ueda N. 474. Zarcone JR. 2003 Mar. 1999 – Absence of Cardiovascular Adverse Effects of Sertraline in Children and Adolescents. Pultz J. Wagner KD. Biederman J. Fairbanks J. Binder C. 2000 Lippincott Williams Wilkins 466. 472. Vienna. 2002 – Effects of Development on OlanzapineAssociated Adverse Events. affective disorder and anticonvulsivants drugs. Bensason D. Frisch A. Windhager E. 480. 183-5. 2001. Wilens TE. 629. Eur Neuropsychopharmacology. 1995. WHO Drug Information. 2002 – Long-Term Safety and Efficacy of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behavior Disorders in Children with Subaverage IQs. Weinberger D. Wiener J. 470. Spain. VanKammen D.R. 573-7. 2001 – Risperidone in the Treatment of Behavioral Disturbances in Children and Adolescents with Borderline Intellectual Functioning: A Double-Blind. Kim LV. 2000. 2002 – Fluoxetine Approved for Paediatric Use. Wilner KD. 31. In: Biederman J. 2002:53. J Clin Psychiatry. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 25-8. Dreyfuss D. 31. et al. Crandall K. Psychopharmacology Bull. USA. Actualitå¡i – Editura Scorillo Craiova. Kashnikova AA. 39:7. Spector SG. 175-88. 55. Turgay A. Sweeney M. 487. Hoff AL. 129-33. Marquis J. Cates M. Klee B. Walkup J. A Double-Blind Crossover Study Using Multiple Measures. 2001 – Sertraline in Child And Adolescent Psychiatry. 12:3. Anziano RJ.360 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 458.Editura Medicala Universitaria Craiova. J Clin Psychiatry. Labellarte M. . 64. 2001. Trimble MR. 22:6. 265-76. Van Wattum PJ. Tatarova IN. Am J Ment Retard. McCracken J. Cook EH. 290. Apseloff G. 2000 – Serotonin – Dopamine Antagonists Cap. Voloshina VM. Citrome L. Pine DS. 2003 – Switching to Quetiapine in Patients with Schizophrenia Inadequately Responsive to or Intolerant of risperidone. Clarius Press Ltd. Wolkow R. Volavka J. Pfizer Inc. 2003 – DRD4 Exon III Polymorphism and Response to Risperidone in Israeli Adolescents with Schizophrenia: A pilot Pharmacogenetic Study. Placebo-Controlled Pilot Trial. 568-75. Hellings JA. 34. Presented at the 155th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. Abikoff H. 2001 – Valproic Acid and Risperidone. 110:3. Velligan DI. 475.H. 517-22. Philadelphia. Poster. Dec 2002. 239-48.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful