ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

COLABORATORI: Dr. Laura Mateescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Raluca Grozåvescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Iuliana Eparu Clinica Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“

Lucrare publicatå cu sprijinul: S.C. ROGER-GIL – Timi¿oara Dna. Director Rodica Blågåilå Gerot Desitin GlaxoSmithKline Lilly

Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti Catedra de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Conf. Dr. Iuliana DOBRESCU

Colectivul

EDITURII AMALTEA care a contribuit la realizarea acestei lucråri: Cristian Cârstoiu, Simona Derla, Antoaneta Dincå, Lucian Dumitrescu, Gabriela Fårcå¿anu, Tatiana Militaru, Ana-Maria Murariu, M.C. Popescu-Drânda, Corneliu Rusu, George Stanca, Mihaela Stanca

tehnoredactare computerizatå: AMALTEA TehnoPlus coperta: Simona Derla, Antoaneta Dincå editori: Dr. M.C. Popescu-Drânda Dr. Cristian Cârstoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale DOBRESCU, IULIANA
Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului

Iuliana DOBRESCU – Bucure¿ti: Amaltea, 2004 Bibliogr. ISBN 973-9397-93-X 615.01-053.2

Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului / Iuliana DOBRESCU ISBN 973-9397-93-X © 2004 – Editura Medicalå AMALTEA adresa: CP 9-8 Bucure¿ti internet: www.amaltea.ro / email: office@amaltea.ro

CUPRINS

Cuvânt înainte ------------------------------------------------------------------------------------ 13 1. Introducere (Dobrescu I.) ------------------------------------------------------------------ 17 1.1. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope --------------------------------- 17 1.2. Cercetårile psihofarmacologice la copil --------------------------------------------- 18 1.3. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului ----------------- 23 1.4. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------------------- 25 1.5. Complian¡a la tratament. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie ---------------------------------------------------------------- 29 1.6. Defini¡ii utile ------------------------------------------------------------------------------ 32 2. No¡iuni de neuroanatomie, psihofarmacologie ¿i neurochimie (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 34 2.1. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile cortico-subcorticale implicate în tulburårile psihice -------------------------------------------------------- 34 2.2. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie -------------------------------------------- 43 2.3. No¡iuni de farmacologie ---------------------------------------------------------------- 58 3. Tratamentul antipsihotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 74 3.1. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------------------- 74 3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice ----------------------------------------- 75 3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice ------------------------------- 75 3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori ----------------- 79 3.5. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) ----------------------------------------- 81 3.5.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori ------------------------------ 81 3.5.2. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------- 83 3.5.3. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------------------------------------------------------ 84 3.5.4. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent ---------------- 88 3.5.5. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice -------------------------------- 89 3.5.6. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice -------------------------- 93 3.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice ------------ 97 3.5.8. Neurolepticele depot --------------------------------------------------------- 97 3.6. Antipsihoticele atipice -------------------------------------------------------------- 99 3.6.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice/Ac¡iunea pe receptori ---------------------------- 100 3.6.2. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice -------------------------------------------------------- 102 3.6.3. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent ------------- 107 3.6.4. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice ----------------------------- 108 3.6.5. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent -------------------------------------------------------- 111 3.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice ---------- 115

6

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

3.6.8. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent ------------------------------------ 115 3.7. Studii clinice -------------------------------------------------------------------------- 117 4. Tratamentul antidepresiv la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) --------------------------------------------------------------- 159 4.1. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------- 159 4.2. Clasificarea medicamentelor antidepresive -------------------------------------- 159 4.3. Efecte clinice -------------------------------------------------------------------------- 160 4.4. Antidepresivele triciclice, tetraciclice ¿i ciclice atipice ----------------- 165 4.4.1. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice ------- 165 4.4.2. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri- ¿i tetraciclice ------------------------------------------------------------ 166 4.4.3. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent ------------ 169 4.4.4. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice ------------------------- 170 4.4.5. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice ------- 172 4.4.6. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice ----------------------------------------------------- 175 4.4.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice -------- 177 4.5. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei --------- 177 4.5.1. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 178 4.5.2. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 179 4.5.3. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------- 182 4.5.4. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ------------------------------------------------------- 184 4.5.5. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ---------------------------------------- 187 4.5.6. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ---------------------------------------------------- 190 4.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 191 4.6. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina -------------------------------- 191 4.6.1. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei --------------------- 191 4.6.2. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei ---------------------- 192 4.6.3. Indica¡iile mirtazapinei ----------------------------------------------------- 192 4.6.4. Contraindica¡iile mirtazapinei --------------------------------------------- 192 4.6.5. Efectele secundare ale mirtazapinei ------------------------------------ 192 4.6.6. Utilizarea clinicå a mirtazapinei ------------------------------------------ 193 4.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei ---------------------- 193 4.7. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina ------ 193 4.7.1. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei --------------------- 193 4.7.2 . Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei ----------------------- 194 4.7.3. Indica¡iile venlafaxinei ----------------------------------------------------- 194 4.7.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei ---------------------------- 194

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

7 195 195 196 196 196 197 197 197 198 199 199 200 200 200 200 201 201 201 201 202 202 202 203 203 203 203 204 204 204 205 205 205 206 206 206 207 207 207 208 209 209 209 210 210

4.7.5. Efectele secundare ale venlafaxinei -----------------------------------4.7.6. Utilizarea clinicå a venlafaxinei -----------------------------------------4.7.7. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei ---------------------4.8. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul -----4.8.1. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului -------------------4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului --------------------4.8.3. Indica¡iile bupropionului ---------------------------------------------------4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului -------------------------------------------4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului ---------------------------------4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului ----------------------------------------4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina -------------------------------------4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei ---------------------4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei -----------------------4.9.3. Indica¡iile reboxetinei ------------------------------------------------------4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå --------4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå ---------------4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei ------------------------------------------4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei ----------------------4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona ----------------------4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei ----------------------4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei ------------------------4.10.3. Indica¡iile trazodonei ------------------------------------------------------4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei ----------------------------------------------4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei -------------------------------------4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei -------------------------------------------4.10.7. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei -----------------------4.11. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona ---------------------4.11.1. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei -------------------4.11.2. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei ---------------------4.11.3. Indica¡iile nefazodonei ----------------------------------------------------4.11.4. Contraindica¡iile nefazodonei --------------------------------------------4.11.5. Efectele secundare ale nefazodonei -----------------------------------4.11.6. Utilizarea clinicå a nefazodonei -----------------------------------------4.11.7. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei ---------------------4.12. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) -------4.12.1. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei -------------------------4.12.2. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.3. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.4. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------------------4.12.5. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei ---4.12.6. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------4.12.7. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------4.13. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent (Eparu I.) -------------------------------------------------------------------------------

3. Efectele secundare ale carbamazepinei ------------------.3. Efectele secundare ale gabapentinului --------------------.5. Utilizarea clinicå a acidului valproic ------------------------. Acidul valproic -----------------------------------------------------------.6.2.3.255 5. Tratamentul stabilizator al dispozi¡iei/timostabilizator la copil ¿i adolescent (Dobrescu I. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei ----.8.3.3.2. Modificarea testelor de laborator ----------------------------.3.245 5.253 5.2.259 5. Utilizarea clinicå a carbamazepinei -------------------------.. Indica¡iile gabapentinului --------------------------------------.258 5.2.3.5.3.261 5.4.3.7.2. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei -----.5.3. Utilizarea clinicå a topiramatului ----------------------------.6.4.260 5. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului -------. Introducere ------------------------------------------------------------------. Clasificare -----------------------------------------------------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic ----. Gabapentinul -------------------------------------------------------------.6.5.3. Utilizarea clinicå a lamotriginei ------------------------------.6.5.247 5.263 .257 5. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic -----.256 5. Grozåvescu R.4.3.263 5.242 5.7.232 5.260 5.5.2.3.232 5.1.7.6.6.259 5.250 5.260 5. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului ---------. Indica¡iile lamotriginei -----------------------------------------.3. Indica¡iile carbamazepinei ------------------------------------.5.7.3.1.) --------------------------------. Interferen¡ele cu testele de laborator ----------------------.7.2.4.4.3.3. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.5.3.3.4.4.6.242 5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.246 5. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei -----------.3.3.234 5.5.3.245 5.244 5.3.232 5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------. Timostabilizatoarele anticonvulsivante -------------------------------------.4.3.4.245 5.3.253 5.3.4.3. Efectele secundare ale acidului valproic ------------------. Contraindica¡iile carbamazepinei ----------------------------.232 5.3.3.258 5.7.4.247 5.4.3.263 5. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei ---------.261 5.6.3. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului --------.3.5.3.3.257 5.262 5. Efectele secundare ale lamotriginei ------------------------. Lamotrigina ---------------------------------------------------------------.261 5.7.3.241 5.6.3.7.3.7. Efectele secundare ale topiramatului ----------------------.6.248 5. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.257 5.4. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante ----------------------------------------------------------.3.1.3.232 5. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic ---.3.3. Utilizarea clinicå a gabapentinului --------------------------.6.7.248 5.255 5.1.5. Carbamazepina -----------------------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei ----.3.3. Indica¡iile topiramatului ----------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului ------.7.252 5.6.7.3.1.5.263 5.6.1.3.3.1. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------.3.255 5.3.5.3.243 5.3.3.3. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului -------.3.255 5. Indica¡iile acidului valproic ------------------------------------.3.3.3.258 5.3.3.7.8 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 5. Topiramatul ---------------------------------------------------------------.

Introducere ------------------------------------------------------------------.275 5.4. Piritinolul ----------------------------------------------------------------------------7. Efectele secundare ale piracetamului ---------------------------------7. Mateescu L.4.) ------------------------------------------------------------.5.1.4.4. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i -----6.4.3. Contraindica¡iile benzodiazepinelor ------------------------------------6.4. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare -----------------6. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------6.4. Introducere ----------------------------------------------------------------------------6.3.6.8. Mateescu L.2.4.2. Efectele secundare ale benzodiazepinelor ---------------------------6.7.1.264 5.3.5. Contraindica¡iile buspironei ----------------------------------------------6.4. Medicamentele neurotrofice la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.4. Mecanismele farmacodinamice ale litiului ----------------------------.4. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent ---------------------------6. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului -------------------7. Studii clinice (Eparu I.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9 5.4.3.5.3.4. Indica¡iile litiului ------------------------------------------------------------.5.4.) --------------------------------------------6.4.5. Piracetamul --------------------------------------------------------------------------7.4.1.4. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------------------7.4.5. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor -------------6. Mecanismele farmacocinetice ale litiului ------------------------------. Contraindica¡iile piracetamului ------------------------------------------7.3.4.5.3. Benzodiazepinele ------------------------------------------------------------------6.267 5.271 5.1.3.4.5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------------------.274 5. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent -----------------------7.1.267 5.7. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------7. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului -----------------------------.276 6.3.5. Clasificarea neurotroficelor ---------------------------------------------------------7.4.4. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor -------------6.4.7. Utilizarea clinicå a litiului -------------------------------------------------.265 5.) ---------------------------------------------------------------7.5.5.1.. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului ------------------7. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului ----------------------7. Efectele clinice ale benzodiazepinelor ---------------------------------6. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului ------------------------------------- 277 277 278 278 278 278 283 283 287 288 288 290 292 292 292 293 294 294 294 294 295 296 296 296 296 296 301 301 301 301 302 302 302 302 302 .3. Buspirona ----------------------------------------------------------------------------6.2. Litiul -----------------------------------------------------------------------------------. Efectele adverse ale buspironei ----------------------------------------6.2. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent ------------7.264 5.4. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor --------------6.3.3.5.2..2.2.3.8. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent -----------------6.4. Tratamentul anxiolitic ¿i sedativ-hipnotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.5. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i ---------------6. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei -----------------------7. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei ----------------------6.1.6. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei ------------------------6.4.275 5. Efectele secundare ale litiului -------------------------------------------.6.6.

9.312 7. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------.303 7.6. Lecitina --------------------------------------------------------------------------------. Piridoxina ----------------------------------------------------------------------------. Efectele secundare ale Cerebrolisynului ------------------------------. Efectele secundare ale lecitinei ----------------------------------------.311 7. Tonotil-N ------------------------------------------------------------------------------.4.6.308 7.6.6.2.12.12.2. Ginkgo Biloba EGb761 ----------------------------------------------------------. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent -------------------------------.7.5.11.3. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent ---------------------------.5.11.303 7.9. Cerebrolisyn -------------------------------------------------------------------------.303 7. Efectele secundare ale piritinolului -------------------------------------.3.6.306 7.3.312 7.1.7. Contraindica¡iile administrårii Mentat -----------------------------------.312 7.1. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent ----------------. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului -------------.12.305 7.5.11.2.303 7.1.305 7.5. Efectele secundare ale Mentat ------------------------------------------.4.309 7.4. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------------------.7.311 7. Efectele secundare ale Tonotil-N --------------------------------------.6. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------------------.12.12.11.312 7.5.3.305 7.312 7.7. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat --------------------------.9.4.3.311 7. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului -----------------------. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent -----------------. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent ---------------------.8.5.1.308 7. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba -------------------------.10.307 7. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------.2.3.7. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent ---------------.306 7.307 7.303 7.1.4.4.10.311 7.2.8. Vincamina ---------------------------------------------------------------------------.5.7. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba --------------------------------.4. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului -----------------. Mentat (BR-16A) --------------------------------------------------------------------. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent --------------------------.2.305 7.305 7.2.10.303 7.8. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------------------.305 7. Efectele secundare ale meclosulfonatului ----------------------------.304 7.1.5.6. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei ----------------------. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------.309 7.5. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei -----------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba ------------------.311 7.10 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.9.309 7.1.303 7.307 7.10.9.306 7.312 .310 7.308 7.311 7.305 7.8. Contraindica¡iile administrårii lecitinei ----------------------------------. Contraindica¡iile administrårii vincaminei -----------------------------.7.311 7.10. Efectele secundare ale vincaminei ------------------------------------.2.307 7.312 7. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N -------------------------------. Meclosulfonat -----------------------------------------------------------------------.10.304 7.312 7.5.12.11.4.8.304 7.5.3.11.4. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent ----------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba -----------------.309 7.3. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N -----------------------.1.307 7.4.8.309 7. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------------------. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului ---------------------.9. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------.6.303 7.5.8. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei ---------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului ---------------.

323 8.1.316 8.14.14.) ------------------------.1.2. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------.315 8.5.334 8.335 8. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent -----------------------------------.337 Bibliografie -------------------------------------------------------------------------------------.6.332 8.2.1.14.2.8. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.315 8. Observa¡ii clinice ¿i terapeutice legate de experien¡a personalå a autorilor (Dobrescu I. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent ------------------------.316 8. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent ------------------7.328 8.2.318 8. Efectele secundare -------------------------------------------------------. Introducere ------------------------------------------------------------------.4.333 8.2.332 8. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului --------------7. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei -------------------. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat -------------------------7.13.3.5.2. Clasificare -------------------------------------------------------------------.2.320 8.4. Meclofenoxat ------------------------------------------------------------------------7. Atomoxetina -------------------------------------------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat ------------------7.1.1.1. Eparu I.4.1.1.4.14.335 9.3. Efectele adverse -----------------------------------------------------------.) --------------------------------------------------.13.10. Efectele secundare ale meclofenoxatului ------------------------------ 8.2.318 8.. Mecanismele farmacocinetice ------------------------------------------. Utilizarea clinicå -----------------------------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului ---------------------7.5.1.2.346 .2. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent -------7. Indica¡iile la copil ¿i adolescent -----------------------------------------. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------7.14. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------.1.10.315 8.3. Efectele clinice -------------------------------------------------------------.9.335 8. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.332 8.1.2.321 8.3.2.334 8.334 8. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei ---------------------.6.7.13.13.2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 11 313 313 313 313 313 313 313 313 313 314 314 314 7. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------------------------------------------------------7. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat ----------7.14. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.2.5.2.333 8.335 8.1.7.3.1.333 8. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.1.13.13. Utilizarea clinicå a atomoxetinei ----------------------------------------. Tratamentul specific al tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.9.8. Efectele clinice -------------------------------------------------------------. Colina glicerofosfat ---------------------------------------------------------------7.1. Studii clinice ------------------------------------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice -----------------------------------------.

.

farmacologie. Iuliana Dobrescu. de o sintezå asupra modalitå¡ilor de a utiliza în clinicå noile substan¡e psihotrope.F. necesare pentru în¡elegerea completå ¿i aprofundatå a temei centrale a cår¡ii. pe larg ¿i utilizând cele mai noi informa¡ii din studiile clinice de datå foarte recentå. Prima calitate a cår¡ii este caracterul monografic pe care autoarea a ales så îl confere materialului prezentat. datå fiind marja mai îngustå dintre efectele clinice ¿i cele adverse. Sunt prezentate cele mai recente informa¡ii privind no¡iuni de neuroanatomie. de experien¡å tråitå în practica clinicå de zi cu zi a autoarei ¿i colaboratorilor domniei sale.M. Exhaustivå este ¿i lista agen¡ilor . A doua calitate a lucrårii este caracterul ei viu. date actuale despre complian¡a la tratament (obiectiv major în terapeutica psihiatriei infantile) ¿. abordeazå – în debutul lucrårii – temele generale introductive. structurå chimicå. atât în alte pår¡i ale lumii. principii de administrare a psihotropelor la aceastå grupå de vârstå cu risc. farmacocineticå. ¿eful Clinicii de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului a U.a. argumentat. Dr. este o premierå în literatura ¿tiin¡ificå medicalå de la noi. asupra indica¡iilor ¿i contraindica¡iilor. Autoarea. arsenalul psihofarmacologic modern disponibil în aceastå specialitate medicalå a devenit impresionant în ultimii 15 ani.. cât ¿i la noi. farmacodinamie. cu atât mai mult cu cât. alåturi de cî¡iva colegi tineri din colectivul pe care îl conduce.) pentru a putea prezenta apoi. avantajele ¿i dezavantajele prescrip¡iei unei categorii de psihotrope sau ale alteia. neurochimie. Într-adevår. iar practicienii psihiatriei copilului ¿i adolescentului din ¡ara noastrå aveau nevoie. precum ¿i a experien¡ei acumulate în prescrierea acestora. afinitate fa¡å de receptori etc. se ¿tie. prescrip¡iile la copil necesitå o atentå judecatå clinicå ¿i minu¡ioaså urmårire in timp. Fiecare capitol cuprinde finalmente trecerea în revistå a fiecårui preparat utilizat în prezent în clinica de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului într-o manierå exhaustivå (caracterizare chimicå. „Carol Davila“. fårå så fie omiså importanta problemå a interac¡iunilor medicamentoase).Cuvânt înainte Lucrarea propuså de d-na Conf. Fiecare categorie de psihotrope este de asemenea abordatå dupå o schemå descriptivå amånun¡itå (clasificare. cu siguran¡å. efecte adverse etc.

Capitolul 9 cuprinde o pasionantå (ca stil de expunere ¿i informa¡ie utilå transmiså cititorului) ¿i instructivå sintezå a experien¡ei proprii a colectivului de autori. U. de informare. î¿i aratå acum. de altfel. într-o restructurare conceptualå ¿i terapeuticå importantå. pediatru sau specialist în psihiatria pediatricå. în ultimele 2-3 decenii. cu spectre adaptate de prescrip¡ie. apari¡ia lucrårii de fa¡å reprezintå un eveniment ¿tiin¡ific major. în efortul lor de a prezenta cele mai moderne concep¡ii ¿i descoperiri din psihiatria actualå. cu finalitate profitabilå pentru micii/tinerii ei pacien¡i. dar ¿i a tuturor medicilor. Obregia“: atmosfera de colegialå emula¡ie ¿i de asigurare a unei continuitå¡i benefice a genera¡iilor de speciali¿ti. prin apari¡ia acestei valoroase lucråri.terapeutici prezenta¡i. Aceasta este.M. Recomandåm cu toatå convingerea aceastå carte pentru a intra în bibliografia obligatorie a tuturor psihiatrilor de copii. care continuå så råmânå în uz în noile condi¡ii. de orice specialitate. Al. care a caracterizat acest colectiv de-a lungul deceniilor. fiind supu¿i unui efort permanent de adaptare a schemelor recunoscute ¿i aplicate la adult. ¿tiam mai de mult privitor la colectivul acestei clinici bucure¿tene de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. au reu¿it så integreze . În acest context. a cårei concluzie generalå este un optimism terapeutic bine argumentat ¿i bine temperat. fie el specialist în medicina de familie. ca ¿i pentru familiile acestora ¿i pentru societate în general.F „Carol Davila“ Bucure¿ti Psihopatologia copilului ¿i adolescentului reprezintå o piatrå grea de încercare pentru oricare medic. Conf. ceea ce constituie fårå îndoialå un fapt pozitiv pentru o specialitate aflatå. o altå calitate a cår¡ii. dr. cu problematica copilului ¿i a adolescentului. Medicii cu experien¡å s-au confruntat adesea cu procesul de „adultomorfizare“ în tratamentul bolilor psihice ale vârstelor fragede. Dan Prelipceanu ªeful Catedrei de Psihiatrie. la ceea ce practica pediatricå reprezintå în particular. de concep¡ie ¿i de pionierat pe care a depus-o în elaborarea acestei cår¡i ¿i så remarcåm ceea ce. care vin în contact. încå o datå. Autorii. roadele. Nu ne råmâne decât så o felicitåm pe autoare pentru munca remarcabilå. de fapt. Nu sunt omise nici neurolepticele clasice sau antidepresivele primei genera¡ii. în practica lor curentå.

rodul unei îndelungate ¿i pasionate experien¡e clinice. Aceste intersec¡ii sunt multidirec¡ionale. Sunt prezentate ¿i perspectivele terapeutice. pe micul pacient ¿i pe familia acestuia. aflate încå în cercetare. concep¡ii ¿i postulate. copilul ¿i adolescentul sunt privi¡i în ansamblul mediului lor de via¡å (familie. pe cele deosebite. Era necesarå nu numai o selec¡ie a descoperirilor teoretice recente. care vor putea fi mai u¿or pozi¡ionate. afectându-i pe to¡i cei implica¡i. dupå validarea lor. „trucuri“ specifice. logicå. Expuse într-un mod accesibil (dar nicidecum facil). societate). Astfel. era nevoie de un îndrumar. familiarizându-i cu termeni specifici psihiatriei. În rela¡ia medic-pacient-familie. care stau la baza tratatelor medicale interna¡ionale. contraindica¡ii. indica¡ii. pe medicul curant! Prezentårile de caz. dacå nu cumva îi decep¡ioneazå. întâlnite în psihiatria pediatricå. Acest fapt vine în ajutorul tuturor cititorilor cår¡ii. De asemenea. nu în ultimul rând. au darul de a exemplifica aspecte tipice. neuropsihofarmacologiei ¿i studiilor clinice de profil. Cartea de fa¡å deschide calea integrårii literaturii psihiatrice române¿ti în circuitul bibliografic interna¡ional. ghiduri de diagnostic. doze. un bagaj bogat de cuno¿tin¡e teoretice pare a nu fi suficient. temele referitoare la particularitå¡ile psihopatologiei infantile pot deveni un excelent îndrumar pentru viitorii practicieni. Dar. demonstrând talent. Dacå teoria purå nu trece cu succes pragul spre aplicarea clinicå. În labirintul de ghiduri terapeutice.. cu partea aplicativå din clinicå ¿i din via¡a de zi cu zi. muncå. în final. inteligen¡å ¿i iubire. ¿coalå. Cum altfel am putea îngriji un suflet de copil aflat în suferin¡å? Irina Dan Medic primar psihiatru Doctor în medicinå . pe medic. comunicarea este un factor determinant în reu¿ita unei terapii. dar..aspecte ale cercetårii fundamentale. mai ales. cuprinzând importante note explicative care dau claritate informa¡iei. cu interdependen¡ele ¿i influen¡ele pe care le suportå. trecerea în revistå a tuturor psihotropelor utilizate în practica modernå subliniazå particularitå¡ile de utilizare la vârstele tinere. Desfå¿urarea capitolelor este cursivå. dåruire. deopotrivå! ªi. dar ¿i o „umanizare“ a aspectului pragmatic. cu prescurtåri ¿i scale moderne de evaluare. efectele pozitive se laså multå vreme a¿teptate.

.

1 INTRODUCERE 1. iar pentru copil ¿i adolescent dozele au fost calculate prin extrapolarea rezultatelor ob¡inute la adult. care erau numai pentru câteva tulburåri. În urmå cu douå decenii. fie cå este vorba de studii „double blind – placebo“ sau „open label trial“. Informa¡iile despre noile genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. Aståzi. Încercåm în lucrarea de fa¡å så prezentåm medica¡ia psihotropå. exista un mic tabel cu medicamente psihotrope. „propuså pentru a fi aprobatå“ sau „neaprobatå“ la copil ¿i adolescent. cå de la indica¡iile ini¡iale. . Aståzi asiståm la o adevåratå „invazie“ de substan¡e psihotrope. în manualele de neuro-psihiatrie a copilului. dar ¿i pentru cele mai noi molecule de antidepresive. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope În urmå cu 20 de ani. dar nu înainte de a discuta despre particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie la copil. atât pentru antipsihoticele atipice. „double-blind – placebo“ la adult. precizând ¿i „statutul“ de substan¡å „aprobatå de FDA“. precizând pentru fiecare substan¡å în parte rezultatele cercetårilor. s-au ob¡inut prin studii controlate. se poate scrie o carte întreagå despre substan¡ele folosite în tratamentul tulburårilor psihice ale copilului ¿i adolescentului. ¡inând seama de particularitå¡ile acestor categorii de vârstå. s-a ajuns aståzi la un spectru mult lårgit al recomandårilor.1. în marea lor majoritate. Este evident. În materialul pe care îl vom prezenta în continuare. ne-am stråduit så utilizåm cât mai multe studii recente de psihofarmacologie pentru medicamentele aprobate de FDA la copil ¿i adolescent. în psihofarmacologia pediatricå existau doar câteva grupe de medicamente. precum ¿i alte medicamente mai nou introduse în tratamentul tulburårilor psihice. dar ¿i studii aflate încå în lucru. cu particularitå¡ile de indica¡ii ¿i administrare la copii ¿i adolescen¡i.

2. În primele capitole. iar medicii de familie sau educatorii pot confunda efectele secundare cu boli digestive intercurente. precum iritabilitatea. iar studiul acestor molecule psihotrope aduce în permanen¡å noi informa¡ii. iar studiile clinice randomizate la copil sunt în numår foarte redus. mai ales la cei cu întârziere mintalå sau autism. 2002): • deficitul consensual privind criteriile de diagnostic ¿i instrumentele de måsurare a variabilelor dependente. precum ¿i no¡iuni de neurochimie. • inabilitatea copilului (mai ales a copilului cu autism) de a comunica experien¡a post tratament. Mul¡i autori considerå cå cercetarea psihofarmacologicå la copil se aflå în primele etape. cât ¿i pe dovezi din literatura de specialitate. ca apar¡inând tulburårii psihice respective. durerile abdominale. care apar frecvent la ace¿ti copii sau nu interpreteazå simptome.18 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom aduce argumente bazate atât pe experien¡a personalå. deoarece ei nu reclamå scåderea apetitului. • dificultatea de a ob¡ine loturi suficient de mari pentru a fi semnificative statistic. profesorii sau educatorii. Deocamdatå. 1. care. • dificultå¡i de definire a „succesului terapeutic“. nu este func¡ionarea normalå a¿teptatå de familie. Pentru a putea evalua corect raportul dintre beneficiile ¿i riscurile tratamentului. Cercetårile psihofarmacologice la copil Cercetårile psihofarmacologice la copil se confruntå cu urmåtoarele dificultå¡i (Arnold et al. no¡iuni despre receptori ¿i transport interneuronal. 1996. diareea. uneori. 2000. Urmårirea efectelor secundare este dificil de fåcut la copii. 1997. atât familia. mai ales cå în aceste domenii s-au fåcut progrese foarte mari în ultimii 10 ani. cita¡i de Carol Schall. Bristol et al. • varietatea simptomelor secundare ¿i laturile heterogene (prezen¡a comorbiditå¡ii la copil). cât ¿i medicul trebuie så lucreze ca o echipå în . existå studii care folosesc „open label“ ¿i foarte pu¡ine studii care folosesc metoda de cercetare „double blind – placebo controlled“ pentru måsurarea efectelor tratamentului. • dificultå¡ile copiilor de a participa la evaluårile structurate. am considerat necesar så reamintim ariile neuroanatomice implicate în psihofarmacologie.

1. fie cå este investigatorul sau participantul. Studiul deschis (open-label study) este un studiu clinic în care doctorii ¿i participan¡ii ¿tiu ce medica¡ie este administratå. care aratå cå. Ordonarea s-a fåcut în func¡ie de medicamentul studiat. Studiul simplu orb (single-blind study sau single-masked study) este un studiu în care o parte. benzodiazepine ¿i neuroleptice clasice la copil ¿i adolescent. în timp ce substan¡a testatå este datå unui alt grup. face o trecere în revistå a studiilor psihofarmacologice efectuate la copil ¿i adolescent ¿i a avut ca surså a informa¡iilor studiile publicate în revistele americane ¿i europene de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului. în ultimii 5 ani. în revistele de psihofarmacologie. Tratamentul psihotrop la copii trebuie så aibå în vedere în principal riscul efectelor secundare ¿i apoi beneficiul medica¡iei. La copil ¿i adolescent. se vor ob¡ine mai multe informa¡ii corecte privind administrarea acestor noi genera¡ii de psihotrope la copil ¿i adolescent. Rezultatele ob¡inute în cele douå grupe sunt comparate pentru a vedea dacå tratamentul investigat este eficace în tratarea tulburårii. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. . foarte pu¡ine studii sunt aprobate de FDA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 19 administrarea. încet. Literatura ultimilor ani cuprinde relativ pu¡ine studii psihofarmacologice care au ca ¡intå popula¡ia cu vârste cuprinse între 3-18 ani. monitorizarea ¿i evaluarea efectelor medica¡iei. Studiul controlat (placebo) [(placebo) controlled study] este un studiu în care o substan¡å inactivå (placebo) sau un tratament standard pentru acea boalå este administratå unui grup de participan¡i (grup de control). încet. tipul epidemiologic al studiului ¿i durata acestuia. Precizåm cå în ultimii ani existå extrem de pu¡ine studii care så se fi ocupat de tratamentul cu antidepresive triciclice. Deoarece ar putea exista confuzii în interpretarea studiilor din tabel ¿i pentru a u¿ura întelegerea datelor prezentate. am dori så facem ni¿te precizåri referitoare la caracteristicile fiecårui tip de studiu (având ca surså criteriile FDA). Trecerea în revistå a studiilor farmacologice la copil ¿i adolescent în ultimii cinci ani dovede¿te interesul pe care clinicienii îl aratå moleculelor de nouå genera¡ie. pe site-ul Medline precum ¿i pe alte site-uri ce oferå informa¡ie medicalå. Tabelul 1. dar existå din ce în ce mai multe comunicåri de caz sau studii pe loturi mici.

Studii psihofarmacologice la copil ¿i adolescent Tulburåri de conduitå Episod maniacal cu trasåturi psihotice Anorexie Sindrom Tourette ¿i ticuri cronice Dizabilitå¡i de dezvoltare Kozlova 2001 Schizofrenie Boli psihice rezistente la tratament Gothelf 2003 .1.20 Studii prospective Studii pe termen lung Studii deschise Masi 2002 Silver 2003 Studii controlate Studii de caz Studii retrospective Medicamentul Studii de caz Chalasani 2001 Tulburarea / simptomul Studii pe termen scurt Studii deschise Studii controlate Episod maniacal Activitate motorie Risperidona excesivå secundarå leziunilor cerebrale anoxice Maneeton 2001 Durst 2000 Heitun 2001 Turgay 2002 Fasten Boon-Yashidi 2002 Malone 2002 Clozapina Agresivitate Agresivitate McCraken 2002 Morant 2001 Aman 2002 Snyder 2002 Buitelaar 2001 Van Bellinghen 2001 Cesena 2002 TDP Masi 2001 Findling 2000 Kafantaris 2001 Newman 2000 Lombroso 1995 Friedlander 2001 Simeon 2002 Gaffney 2002 Dion 2002 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.

1.Olanzapina Malek-Ahmandi 1998 TDP Potenza 1999 Kemner 2002 Malone 2001 Horrigan 1997 TDP cu hiperactivitate Schizofrenie Kumra 1998 Findling 2003 Sholevar 2000 Boachie 2003 Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Anorexie Episod maniacal sau mixt Frazier 2001 Karam-Hage 2000 Soderstrom 2002 Mehler 2001 Chang 2000 Khouzam 2000 Quetiapina McConville 2001 Episod maniacal DelBello 2002 Episod psihotic Shaw 2001 McConville 2000 Parraga 2001 Reimherr 2002 Grcevich 2001 Hayden 2001 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Robertson 2000 McDougle 2002 Schizofrenie Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Ziprasidona TDP Sindrom Tourette Tabelul 1. (continuare) Sallee 2000 21 .

1. (continuare) .22 Sertralina Cook 2001 Anxietate TOC Voloshina 2001 Compton 2001 Voloshina 2001 Johnston 1993 Wagner 2002 Lombroso 1995 Wagner 2002 Nixon 2001 Rynn 2001 March 1998 Voloshina 2001 Keller 2001 Neziroglu 2000 Sharma 2000 Walkup 2002 Semerci 2000 Liebowitz 2002 Velazques 2000 Paroxetina Fluvoxamina Kano 2001 Fluoxetina Depresie majorå Depresie majorå Enurezis TOC Anxietate TOC Riddle 2001 Anxietate Depresie De Long 2002 Alcami 2000 Cornelius 2001 Geller 2001 Riddle 1992 Birmaher 2003 Emsile 2002 TDP TPD = Tulburåri pervazive de dezvoltare TOC = Tulburarea obsesiv compulsivå THDA = Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.

1. medical research. 2. poate include participan¡i sånåto¿i sau pacien¡i. Are patru etape: 1. Inten¡ioneazå så strângå informa¡ii adi¡ionale care så evalueze rela¡ia globalå risc – beneficiu. Studiul randomizat (randomized trial) este un studiu în care participan¡ii sunt randomiza¡i (ale¿i la întâmplare) så participe la unul din douå sau mai multe ramuri ale studiului clinic. research study) este un studiu de cercetare care încearcå så råspundå la întrebarea dacå noul medicament este sigur ¿i eficace. Studiile de faza a III-a (phase III trials) cuprind studii extinse controlate ¿i necontrolate ce au loc dupå ce au fost ob¡inute dovezi preliminare sugerând eficacitatea unei substan¡e. deoarece nici a¿teptårile doctorului nici ale pacientului nu vor afecta rezultatul. . Studiile de faza I (phase I trials) sunt studiile ini¡iale care inten¡ioneazå så determine metabolismul ¿i ac¡iunile farmacocinetice ale medicamentului în organismul uman. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul.3. Au ca scop ¿i determinarea efectelor adverse ¿i riscurilor pe termen scurt. efectele adverse asociate cu cre¿terea dozelor. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului Beneficiile noilor tratamente psihotrope s-au våzut nu numai la adult. Studiile de faza a II-a (phase II trials) sunt studiile clinice controlate conduse pentru a evalua eficacitatea unui medicament pentru o anume indica¡ie sau indica¡ii la pacien¡i cu o anume tulburare sau condi¡ie în studiu. Randomizarea diminueazå diferen¡ele între grupuri prin distribu¡ia egalå a persoanelor cu caracteristici particulare în toate bra¡ele studiului. ci ¿i la copil ¿i adolescent. fie cå este medicamentul care este testat fie cå este placebo. beneficiile ¿i utilizarea optimå a medicamentului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 23 Studiul dublu orb (double-blind study sau double-masked study) este un studiu în care nici o parte. nici participantul nici investigatorul. 4. så ob¡inå dovezi timpurii asupra eficacitå¡ii medicamentului. Studiul clinic (clinical trial. Studiile dublu orb sunt considerate a produce rezultate obiective. 3. Studiile de faza a IV-a (phase IV trials) sunt studiile post-marketing care inten¡ioneazå så delimiteze informa¡ia aditionalå inclusiv riscurile.

îmbogå¡indu-se contactul psihic ¿i crescând astfel eficacitatea måsurilor terapeutice. Administrarea acestor medicamente a dus la schimbarea stårii de sånåtate a popula¡iei infantile: • Se poate vindeca un numår foarte mare dintre pacien¡ii cu epilepsie. autismul infantil ¿i sindromul hiperkinetic. aståzi ne bucuråm de noi molecule cum sunt cele din grupul antipsihoticelor atipice. se folosesc din ce în ce mai frecvent antipsihotice atipice. • Se pot ob¡ine remisiuni de foarte bunå calitate în tulburårile psihotice. antidepresive triciclice ¿i tetraciclice. se poate ameliora în prezent. . • Sindromul hiperkinetic beneficiazå din plin de noile asocia¡ii medicamentoase. copilul fiind mai permeabil la maniera educa¡ionalå specificå. • Sindromul Tourette. atât de greu tolerat atât de familie cât ¿i de ¿coalå. • Comportamentul agresiv. îmbogå¡indu-se astfel performan¡ele ¿colare ¿i acceptarea acestor copii în colectivitate. gabapentinul etc. alåturi de redutabila clorpromazinå. din categoria tratamentului injectabil. • În autismul infantil sau în tulburårile din spectrul autismului. ci ¿i depresiile. maladie atât de rezistentå la medica¡ia din vechea genera¡ie. De¿i în urmå cu 20 de ani paleta medica¡iei la care aveam acces era formatå numai din fenotiazine. barbiturice ¿i antiepileptice de tipul valproatului ¿i carbamazepinei. noi formule de benzodiazepine ¿i anticomi¡iale de a treia genera¡ie. calitatea vie¡ii acestor copii a crescut. în spital ajungând doar pacien¡ii cu forme severe sau cei incorect trata¡i. cât ¿i formele severe de ticuri – sindromul Tourette. În ultimii ani. precum lamotrigina. topiramatul. putând fi încadra¡i ¿colar corespunzåtor.24 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În ultimii ani. tulburårile anxioase. Nu numai tulburårile psihotice beneficiazå de aceste progrese. dispunem ¿i de zuclopentixol ¿i ziprasidonå. anorexia mentalå. am asistat la o scådere a cazurilor noi de „episod psihotic acut“ internate ¿i aceasta datoritå interven¡iei rapide cu antipsihotice atipice la nivelul policlinicilor teritoriale. poate fi sim¡itor ameliorat sub noile formule terapeutice. tulburårile disruptive cu agresivitate. • Intervalul liber dintre episoadele tulburårii bipolare a crescut evident sub tratament cu stabilizatori ai dispozi¡iei. noile antidepresive. recomandatå la ace¿ti copii. de asemenea. benzodiazepine. butirofenone.

1998. Trebuie urmårit efectul medica¡iei prin adunarea de date despre comportament. fapt care cre¿te complian¡a la tratament. Medica¡ia psihotropå este reprezentatå de substan¡e prescrise pentru îmbunåtå¡irea sau stabilizarea afectivitå¡ii ¿i dispozi¡iei. precum ¿i despre complian¡a la tratament. Folosi¡i medica¡ie psihotropå numai pentru un diagnostic psihiatric sau un comportament bine definit care poate beneficia de aceastå medica¡ie. tulburarea psihiatricå ¿i calitatea vie¡ii persoanei. Trebuie observatå prezen¡a sau absen¡a efectelor secundare.4. familiile preferând formulele naturale. 5. 2000. 9. statusului mintal sau comportamentului. unele fiind substan¡e de sintezå. men¡ionåm copiii cu deficit intelectual ¿i tulburåri emo¡ionale ¿i de comportament. ob¡inute din plante. comportamentului ¿i calitå¡ii vie¡ii. iar altele constituind substan¡e naturale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 25 • Nu în ultimul rând. Trebuie men¡inute cele mai mici doze posibile indicate de prospect. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent Kala Chnik. care pot avea progrese remarcabile dacå le sunt controlate pulsiunile agresive ¿i stårile depresive. Trebuie ob¡inut consim¡åmântul familiei ¿i dezvoltatå alian¡a terapeuticå cu pacientul sau cu îngrijitorii acestuia. 6. Trebuie utilizate cele mai recente procese de evaluare ¿i monitorizare a protocoalelor medica¡iei psihotrope. citat de Remschmidt. Trebuie monitorizatå prezen¡a sau absen¡a dischineziei tardive la copilul care prime¿te medica¡ie antipsihoticå. Folosi¡i un plan ¿i o echipå multidisciplinarå pentru recomandarea medica¡iei ¿i îngrijire. Trebuie efectuate evaluåri sistematice ale statusului clinic. a considerat cå existå 10 principii „pentru“ ¿i 4 „împotrivå“ în ceea ce prive¿te administrarea medica¡iei psihotrope. 4. 10. 1. Tot ace¿ti copii pot beneficia de medicamentele neurotrofice. . care au un spectru din ce în ce mai larg. 8. 2. 7. Principiile „pentru“ sunt urmåtoarele: 1. 3.

26 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cele 4 principii „împotrivå“ sunt: 1. trebuie a¿teptat minimum de timp prevåzut în protocol. Acest ghid nu a fost gândit pentru o tulburare anume. profesorii trebuie så în¡eleagå de ce medicul a prescris acest medicament ¿i cum trebuie administrat ¿i urmårit. 4. Nu trebuie prescrise medicamente care dau dependen¡å (de exemplu benzodiazepine) sau cu efecte secundare serioase ¿i medica¡ie anticolinergicå. Aceste informa¡ii minime trebuie date celor care îngrijesc copiii cu tulburåri psihice ¿i care primesc medicamente psihotrope. Medicul trebuie så discute cu pårin¡ii ¿i så le råspundå la urmåtoarele 20 de întrebåri: 1. • Când trebuie chemat medicul. • Ce trebuie fåcut dacå uitå så i se dea o dozå sau mai multe. 3. • Când trebuie luate medicamentele. emo¡ional. Nu trebuie schimbate dozele sau medicamentele prea repede. pentru o boalå psihicå. ci pentru situa¡iile în care cel în cauzå este prea pu¡in în måsurå så comunice pårerile sale din punct de vedere fizic. îngrijitorii.) . • Cât de mult timp dureazå pânå la apari¡ia primelor modificåri.. pentru autism. De ce recomanda¡i acest medicament – pentru care simptome este el eficace (pentru a scådea agita¡ia. cognitiv sau al sånåtå¡ii mintale. Implementarea ghidului de tratament Pårin¡ii. educatorii. • Care sunt modificårile de comportament care trebuie så aparå ca urmare a administrårii tratamentului. • Cum trebuie administrate medicamentele.. • Ce trebuie fåcut dacå apar aceste efecte secundare. Nu trebuie utilizate mai multe medicamente din aceea¿i categorie farmacologicå. Ei trebuie så primeascå urmåtoarele informa¡ii: • De ce copilul trebuie så urmeze un tratament medicamentos. Nu trebuie folosite medicamente psihotrope sau cantitå¡i care så afecteze calitatea vie¡ii celui în cauzå. 2. • Care sunt informa¡iile pe care vor trebui så i le aducå medicului la urmåtoarea consulta¡ie. • Care sunt efectele secundare care pot apårea.

2. 3.) Aceste medicamente afecteazå învå¡area? Cum anume? Dacå medica¡ia va ac¡iona favorabil. 15. 4. 13. 11. . Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut în cazul în care copilul nu poate lua medica¡ia. 12. 10. Da¡i numai medicamentele recomandate de doctor. EEG) între vizite? Când va fi programatå urmåtoarea întâlnire? Pentru administrarea medicamentelor psihotrope se vor da recomandårile urmåtoare: 1. urinå. Întreba¡i doctorul dacå ave¡i îndoieli asupra medica¡iei. 16. la ce schimbåri trebuie så ne a¿teptåm? De cât timp aproximativ este nevoie pentru a observa primele efecte pozitive? Care sunt cele mai comune efecte secundare ce pot apårea? Dupå cât timp dispar efectele secundare (în câteva zile. 18. Întreba¡i doctorul despre orice vi se pare cå nu a¡i în¡eles sau este neclar.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 27 2. 20. 4. 9. luni sau se men¡in atâta timp cât se ia medica¡ia)? Ce trebuie så facem dacå apar efectele secundare? Ce observa¡ii trebuie så mai facem despre efectele secundare? Vå putem suna pentru a vå spune dacå apar efecte secundare? Cât timp va fi necesar så ia medica¡ia? Trebuie så ¡inå regim în timpul tratamentului? Cum trebuie så ia medicamentele? Pot fi fragmentate.. zdrobite sau amestecate cu dulcea¡å sau suc? Existå contraindica¡ii? Ce trebuie så facem dacå am uitat så administråm o dozå? Ce trebuie så facem dacå vomitå sau se simte råu ¿i nu putem så-i dåm altå pastilå? Mai existå ¿i alte motive pentru care så vå sunåm înainte de întâlnirea urmåtoare? Ce trebuie så observåm la comportamentul copilului nostru pânå la urmåtoarea consulta¡ie? Putem så completåm altå scalå sau interviu pentru a aprecia efectele medica¡iei? Trebuie efectuate analize de laborator (sânge. 7. 17. 8. 3. 19.... 6.? (Medicul trebuie så cunoascå ¿i så dea cât mai multe referin¡e.La copii cu autism sau cu întârziere mintalå. 5. A fost recomandatå aceastå medica¡ie la copii?. såptåmâni. 14.

efectele secundare ¿i 5. – comportamentul. 11. – durata lui. 2002. 7. Înainte de vizita medicalå. Dupå fiecare vizitå medicalå. întreba¡i doctorul cum se opre¿te. nota¡i durata tratamentului ¿i dozajul. Dacå doctorul vå roagå så observa¡i ¿i så nota¡i date particulare de comportament. Din påcate. nu de pu¡ine ori. Este foarte important ca aceste observa¡ii ale familiei så fie cât mai obiective. profesorii). – contextul în care a fost observat comportamentul respectiv. – cine a observat (pårin¡ii. Încercând så men¡inem un astfel de tabel de colectare a datelor.28 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut dacå a¡i uitat så administra¡i o dozå. riscând cre¿terea dozelor. putem fi mai obiectivi. Întreba¡i medicul dacå aceste medicamente nu interac¡ioneazå cu medica¡ia psihotropå. recomandå completarea unui tabel cu modul de colectare a datelor despre evolu¡ia copilului. Carol Schall. exagereazå descrierea comportamentelor. – consecin¡ele. pentru cå sunte¡i îngrijora¡i privind riscurile medica¡iei. frustra¡i. Întreba¡i doctorul dacå este de acord cu oprirea medica¡iei pentru o perioadå („drug holiday“). ora. face¡i acest lucru. nota¡i indica¡iile medicului ¿i comunica¡i-le educatorilor ¿i profesorilor. cuprinzând: – data. Când copilul prime¿te antibiotice ¿i antitermice sau alte medicamente. . pentru cå administrarea medicamentelor psihotrope se opre¿te scåzând dozele treptat. 8. educatorii. Carol Schall recomandå chiar efectuarea unui grafic pe care sunt notate evolu¡iile simptomelor. copilul are deja un an de tratament ¿i nu au reapårut modificårile de comportament. împreunå cu restul familiei. 12. 9. pentru cå: nu a¡i observat nici o îmbunåtå¡ire evidentå. 6. nota¡i observa¡iile dumneavoastrå despre comportamentul copilului ¿i pårerile celorlal¡i membri ai familiei sau educatorilor. pårin¡ii. 10. Nu opri¡i tratamentul când dori¡i dumneavoastrå sau dacå dori¡i så face¡i acest lucru. Discuta¡i cu medicul despre tratament atunci când dori¡i o altå metodå de abordare a tulburårii.

Pentru monitorizarea efectelor secundare ale medica¡iei psihotrope. 1985). • Assessment Information Rating Profile (Bauras. 1976c). Monitorizarea este necesarå pentru a evita supradozarea. • The Aberrant Behaviour Checklist (Aman ¿i Singh. 1991). • The Psychopathology Inventory for Mentally Retarded Adults (Matson. precum: A. 1988). • Dosage Record and Treatment Emergent Symptom Scale (Guy. • Conners’s Rating Scales Revised (Conners. a urmåri administrarea pe termen lung a medica¡iei ¿i medica¡ia în plus pentru copiii cu tulburåri psihice. Complian¡a la tratament. 1986).5. Scala de måsurare a efectelor secundare (FORMAL SIDE EFFECT RATING SCALE) • Abnormal Involuntary Movement Scale (Guy. Scala de måsurare a efectelor terapeutice (FORMAL RATING SCALE TO MEASURE THE EFFECTS OF MEDICATION). • Maladaptative Behaviour Scale (Thompson. 1996). • The AAMR Adaptative Behaviour Scale – Second Edition / Nikira. 1993. 1976a). 1997).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 29 progresele. 1. • Numerous disorder – specific scale. 1992). oricât de . 1976b). Impresia Clinicå Globalå (CLINICAL GLOBAL IMPRESSIONS SCALE) (Psychopharmacology Bull. putem folosi scale ¿i interviuri. • Child Behaviour Checklist (Achenbach. to measure the presence and severity of the simptoms. 1997). C. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie Între momentul în care medicul prescrie un medicament ¿i momentul în care copilul „deschide gura ¿i înghite pastilele“ este o mare distan¡å. Toatå teoria prezentatå anterior cade în fa¡a micului pacient care refuzå så înghitå „pastila“ sau „siropul“. 1995). • Subjective Treatment Emergent System Scale (Guy. Tane ¿i Rojahn. • The Nissonger Child Behaviour Rating Form (Aman. Leland ¿i Lambert. • Monitoring of Side Effects Scales (Kalachnik. B.

În situa¡iile de tulburare depresivå cu tentativå de suicid. Pentru al¡i copii. iar dacå sunt mai mari încep så întrebe: • De ce eu iau medicamente ¿i al¡i copii nu? • Ce am eu? • De ce må tot duci la doctor? • Cât timp trebuie så mai iau medicamente? La aceste întrebåri se stråduiesc så råspundå atât medicul cât ¿i familia. medica¡ia se va administra de urgen¡å. administrarea unui preparat pentru timp îndelungat devine o adevåratå corvoadå pentru întreaga familie. cu tulburare Asperger. copilul cu tulburåri emo¡ionale sau de comportament refuzå medica¡ia. În aceastå situa¡ie. Påstrarea confiden¡ialitå¡ii este obligatorie ¿i este discutatå cu adolescentul. spunând cå medicamentul „îi furå puterea de a sim¡i“. gåsindu-i vinova¡i pe pårin¡i pentru situa¡ia de boalå: „så ia ei tratament. Când este vorba de un debut psihotic cu agita¡ie psihomotorie ¿i lipsa con¿tiin¡ei bolii sau cu idei delirante de otråvire. de aceea este foarte important modul în care se câ¿tigå încrederea adolescentului. din vina lor sunt a¿a“. Adolescen¡ii sunt cei care adesea refuzå medica¡ia. cå nu mai are „starea de dinainte când se sim¡ea altfel. la începutul tratamentului. În cazul unei paciente cu tulburare obsesiv compulsivå severå am apelat de asemenea la tratament injectabil. Nu este singura datå când copiii sau adolescen¡ii refuzå tratamentul. de¿i îl acceptase deja de mult timp. Existå ¿i copii care acceptå så înghitå medicamentele. sub formå de injec¡ii intramusculare. påstrarea medicamentelor de cåtre pårin¡i este obligatorie. am fost obliga¡i så-i administråm numai tratament injectabil. Alt pacient a afirmat cå „vrem så-l otråvim“. În alte situa¡ii. nu eu.30 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI bun la gust ar fi el. care refuza medica¡ia. Am avut un pacient de 13 ani. cu acordul familiei. Nu rareori existå situa¡ii în care adolescentul refuzå deodatå tratamentul. administrarea pe termen lung a medica¡iei duce la agravarea sentimentului de inadecvare. foarte pu¡ine medicamente psihotrope sunt condi¡ionate pentru administrare injectabilå. când se vedea alåturi ¿i putea vorbi cu el însu¿i“. Din påcate. astfel cå. dar acest lucru se va face cu consim¡åmântul pacientului. Acest . cå se simte „drogat“. mul¡i dintre ace¿ti copii în¡eleg ¿i acceptå ulterior cå au nevoie de medicamente pentru a li se îmbunåtå¡i rela¡iile la ¿coalå sau cu prietenii. care va „inventa“ diferite formule de administrare.

datoritå ameliorårii semnificative a simptomatologiei. care insistau pentru tratament. Existå ¿i pårin¡i care urmåresc cu mare aten¡ie apari¡ia efectelor secundare ¿i pot exagera sau interpreta gre¿it o indigestie pasagerå. sperie de multe ori familia. pårin¡ii unui båie¡el de 9 ani. a crescut rapid ¿i complian¡a. exagerând tulburarea copilului. oprind tratamentul. ace¿tia putând så î¿i dovedeascå eficacitatea de buni pårin¡i îngrijindu-se de tratament. care erau epuiza¡i ¿i mai ales a educatorilor. Existå ¿i pårin¡i care privesc tulburarea psihicå ¿i nevoia de tratament a copilului lor ca pe o mare nenorocire ¿i un mare e¿ec al vie¡ii lor. în momentul în care li se comunicå diagnosticul ¿i necesitatea tratamentului psihotrop. de multe ori. „se sperie“. acesta este un refuz disimulat al primirii medica¡iei. De exemplu. informându-i . atunci în¡elegerea ¿i acceptarea tratamentului psihotrop este facilå. la cererea bunicilor. Atitudinea pårin¡ilor Dacå pårin¡ii sunt obi¿nui¡i så dea medicamente copiilor lor. pårin¡ii refuzå medica¡ia de la început. pe care le citesc din prospect. Existå. mai ales de cåtre pårin¡ii copiilor mici care uneori sunt chiar mul¡umi¡i cå cel mic månâncå mai bine. atunci ¿i sentimentele de vinovå¡ie ale pårin¡ilor privind educa¡ia se reduc. au refuzat medica¡ia.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 31 fapt poate fi explicat de efectele secundare (cre¿terea în greutate le face pe multe adolescente så refuze antipsihoticele atipice) sau pentru cå „postura de bolnav care ia medicamente“ poate interfera cu imaginea de sine ¿i cu autonomia sa. Dacå simptomele sunt rapid ameliorate sub tratament. le vom explica legisla¡ia în vigoare. mai ales cå unele dintre ele au pre¡uri foarte mari. de asemenea. Pårin¡ii care primesc ei în¿i¿i tratament sunt mult mai receptivi la medica¡ia psihotropå. Al¡i pårin¡i. de fapt. Totu¿i cre¿terea în greutate este un efect secundar bine tolerat la noi în ¡arå. Efectele adverse. mai ales dacå medicul nu a prezentat el însu¿i toate aceste posibilitå¡i ¿i nu a câ¿tigat încrederea pårin¡ilor. cu un sever sindrom hiperkinetic. disputele dintre ei ducând. Sunt obligatorii ¿i discu¡ii despre modul cum se poate ob¡ine medicamentul. Ulterior. familia a acceptat în final terapia. Alteori. dar ulterior. Adolescentele depresive cu tulburåri de somatizare pot reclama ulterior toate efectele secundare. familii în care doar unul dintre pårin¡i este de acord cu medica¡ia. la oprirea tratamentului sau la imposibilitatea evaluårii corecte a evolu¡iei simptomelor.

1994 drept substan¡ele care prezintå efect antipsihotic. Din nefericire. Defini¡ii utile Psihotropele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ce prezintå tropism pentru sistemul nervos central ¿i î¿i exercitå ac¡iunea farmacologicå la acest nivel. fårå acordul medicului. care laså medicamentele la îndemâna copilului. Marinescu D. unde pot afla mai multe lucruri despre tulburarea copilului såu. „dispera¡i“ de comportamentul agresiv al adolescentului ¿i våzând eficacitatea medicamentului. 2001). Trebuie så men¡ionåm ¿i existen¡a unor pårin¡i care. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de . Când avem în fa¡å o familie tânårå ¿i educatå.32 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI dacå au dreptul så ob¡inå gratuit aceste medicamente. Antipsihoticele sunt substan¡ele chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. punând în pericol sånåtatea pacientului. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (Gheorghe M. noi nu ezitåm så o informåm care sunt site-urile pe internet.D. Ele au fost definite de Delay ¿i Denicker în 1957 drept substan¡ele chimice care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. supradozeazå medica¡ia. existå ¿i pårin¡i foarte bolnavi. 1.. Medicamentele stabilizatoare ale dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. În aceste condi¡ii. gre¿ind dozele în plus sau în minus. indiferen¡i sau foarte ocupa¡i. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive.. Antidepresivele sunt substan¡ele chimice apar¡inând unor clase diferite. monitorizarea tratamentului devine foarte dificilå.6. Antipsihoticele atipice sunt antipsihoticele de a doua genera¡ie. Semnele supradozårii pot fi eviden¡iate clinic.. dar care prezintå efecte secundare neurologice. Neurolepticele sunt antipsihoticele de primå genera¡ie. Ele au fost definite de Martes. luându-le „când î¿i aduce aminte“. Udri¿toiu T. dar care prezintå foarte rar efecte secundare neurologice.

sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. a achizi¡iilor de învå¡are ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diferi¡ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba. . cel pu¡in în anumite condi¡ii. tranchilizant ¿i efectul hipnotic. cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control cortico-subcortical. sedativ. absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope. Neurotroficele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ¿i care au urmåtoarele principale proprietå¡i definite de Giurgea ¿i Salama. 1977: sporirea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 33 efecte importante pentru practica psihiatricå: efectul anxiolitic. facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic.

occipital ¿i temporal sunt redate pe scurt în tabelul 2.1. Ifrim M. (1988). Con¡ine ¿i o arie septalå subcorticalå (nucleii septali) care leagå .D.D. 2. Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Vom prezenta pe larg doar sistemul limbic. Aria septalå constå într-o arie corticalå septalå. activitå¡ile de curtare/ gåsire partener. D.1. Se exprimå prin hipotalamus pe calea sistemului nervos autonom (vezi tabelul 2. care include girusul paraterminal ¿i aria subcalosalå. Gheorghe M. a se hråni. mezencefal. Joacå rol în a sim¡i. dat fiind marea sa importan¡å în etiopatogenia tulburårilor psihice la copil. Niculescu G. Componentele majore ¿i conexiunile sistemului limbic Sistemul limbic include structuri din telencefal (cortexul orbito-frontal. parietal. Cortexul orbitofrontal mediazå percep¡ia con¿tientå a mirosului. PSIHOFARMACOLOGIE ªI NEUROCHIMIE 2. (1995). Speråm ca astfel legåtura neuroanatomie-neurochimie-farmacologie så ofere o imagine globalå a ceea ce înseamnå psihofarmacologia [informa¡ii adaptate dupå Fix J.). No¡iuni de neuroanatomie – Ariile corticosubcorticale implicate în tulburårile psihice Vom prezenta pe scurt ¿i într-o formå cât mai accesibilå câteva date privind neuroanatomia principalelor arii implicate în apari¡ia tulburårilor psihice. lobul limbic. aceste informa¡ii vor fi corelate cu informa¡ii privind func¡iile acestora. Este interconectat pe calea fasciculului median al creierului cu aria septalå ¿i nucleii hipotalamusului. a se lupta. A. a fugi. (1990)]. Informa¡iile despre lobii frontal. hipotalamusul). diencefal (nucleii mediodorsal ¿i anterior ai talamusului. 1.2 NOºIUNI DE NEUROANATOMIE. Sistemul limbic este considerat sistemul anatomic aflat la baza expresiei comportamentale ¿i emo¡ionale. aria septalå). Are conexiuni reciproce cu nucleul medio-dorsal al talamusului. (1999). Synelnikov R.1.

asomatognozia. eurezis – axa anxietate-depresie-tulb. mnezicå ¿i gândirea – afectiv motiva¡ionalå cu expresie în actele comportamentale – praxia în componenta ei efectorie Perturbårile ce apar în lezarea acestor structuri – dezinhibi¡ie comportamentalå moriaticå – anazodiaforie ¿i indiferen¡å fa¡å de ambian¡å – alternan¡e afective maniforme/depresive – tulburåri confuzionale. ståri de déjà-vu. anozognozia. anozodiaforia – astereognozia. disprosexii. exacerbarea/diminuarea unor trebuin¡e bilogice primare – halucina¡ii vizuale ¿i auditive.1 Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Lobul temporal – zona de integrare a func¡iilor vizuale – participå la procesul de codificare superioarå a informa¡iei vizuale (conexiuni cu lobul frontal. pierderea spontaneitå¡ii. perversiuni comportamentale instinctuale. apraxie constructivå. harta mentalå a spa¡iului – percep¡ia spa¡ialå – func¡iile perceptuale integrative Lobul occipital – tulburåri complexe ale schemei corporale ¿i ale spa¡iului extracorporal (lob parietal nedominant) – Sd. Gerstsman: agnozia digitalå. avoli¡ie. alexia (lob parietal dominant) – apraxie de îmbråcare. gândirii. incapacitatea efectuårii opera¡iilor mentale. agnozia acusticå. gastralgii proxistice. tulburåri în orientarea ¿i recunoa¿terea vizualå – apar ca aurå/fenomene de înso¡ire epilepsie temporalå: tulb. halucina¡ii olfactive – tulburåri în desfå¿urarea proceselor gândirii: discursivitate. afazia senzorialå Wernicke. parietal) – memoria vizualå – func¡ii senzoriale – func¡ii viscerovegetative – func¡ii afectiv-motiva¡ionale (conexiuni cu lob frontal. jamais-vu. dezorientare în locuri familiare. autopognozia – alexia. temporal. puerilism. adermolexia. hipocamp) – circuitul lui Papez: afect. dezorientare stg-dr. agnozia pentru culori ¿i vizualå – agnozia vizuo-spa¡ialå. acalculia. apraxia constructivå. mnezie – func¡ia prosexicå ¿i vigilitatea (conexiuni cortico-func¡ionale ale memoriei) 35 . déjà-connu. excentricitå¡ii etc. indiferen¡å în raport cu mediul înconjuråtor. agrafia. incapacitatea utilizårii informa¡iilor vizuo-spa¡iale ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. grea¡å. metamorfopsiile – halucina¡ii vizuale elementare – surditatea corticalå. perturbåri ale nivelului de con¿tien¡å. jamaisconnu. respiratorii. de personalitate – pasivitate. prosopagnozia. bradicardie. Lobul parietal – integrarea vizuo-spa¡ialå. hipersaliva¡ie.Lobul Lobul frontal Func¡ia – limbajul în componenta sa expresivå – cogni¡ia: func¡ia prosexicå.

11. 2) Somatosensory association cortex (5. 2) Vestibular cortex (2) Somatosensory association cortex (5. 19) Limbic lobe Primary visual cortex (17) Figura 2. 12) 8 9 4 3. 18) Primary visual cortex (17) Broca`s speach area (44.1 Ariile corticale motorii ¿i senzoriale (dupå Fix J. 1. 11. 1. 7.2 10 11 Visual association cortex (39.D. 10. 10. 42) B Primary motor cortex (4) Suplimentary motor cortex (6) Primary somatosensory cortex (3. hemisphere)(22) Primary auditory cortex (41.) 5 7 10 19 11 12 38 18 17 17 37 19 18 20 6 Prefrontal cortex (9. 12) 9 6 4 8 45 3.2 Limbic lobe Limbic lobe Septal area Visual association cortex (18. 40) Prefrontal cortex (9. 7.. 19. 45) 38 20 21 37 Secondary somatosensory and gustatory cortex Auditory association cortex (Wernicke`s speach area of I.36 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A Primary motor cortex (4) Premotor cortex (4) Frontal eye field (8) 5 7 40 44 22 39 19 18 17 Primary somatosensory cortex (3.1. 1995) .1.

Are un con¡inut bogat în urmåtorii neurotransmi¡åtori: Ach. CA1 (sectorul Sommer) este vulnerabil în special la hipoxie. girul paraterminal. nucleul anterior al talamusului. Con¡ine celule granulare care primesc influx hipocampal ¿i care proiecteazå cåtre celulele piramidale din hipocampus ¿i subiculum. • Complexul amigdalian (amigdala) este un ganglion bazal. memorie. de îndemânare. Prime¿te influxul major de la cortexul entorinal (aria 28) prin calea alvearå ce merge cåtre hipocampus ¿i prin calea perforantå ce merge cåtre girusul dentat. Este divizat în 4 arii citoarhitecturale (CA1CA4). girul cingulat ¿i istmul. Con¡ine. aria septalå. Prime¿te influx prin fornix de la aria septalå. cingulum. 22. Când este stimulat produce activitå¡i similare cu hrånirea. sus¡inând uncusul parahipocampal. Structurile majore ale forma¡iunii hipocampale sunt urmåtoarele: (1) Girusul dentat este un arhicortex format din trei straturi. (2) Hipocampul (cornu ammonis) este un arhicortex format din trei straturi. nucleul anterior al talamusului (prin girusul cingulat. Proiecteazå prin fornix cåtre nucleii mamilari ¿i nucleul anterior al hipotalamusului. cortexul entorinal). (3) Subiculum prime¿te influx de la celulele piramidale hipocampale. dar. Conexiunile eferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt nucleii mamilari ai hipotalamusului. Lobul limbic include aria subcalosalå. aria septalå. 3. Are rol în circuitul memoriei al lui Papez: tulburåri în memoria recentå. • Forma¡iunea hipocampalå are func¡ii în învå¡are. recunoa¿tere a noului. forma¡iunea hipocampalå ¿i complexul nuclear amigdalian. Con¡ine celule piramidale care proiecteazå prin fornix cåtre aria septalå ¿i hipotalamus. Proiecteazå prin stria medularis (talamus) în nucleii habenulari. 7). îngropate în girul parahipocampal. Conexiunile aferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt ariile corticale cerebrale de asocia¡ie (ariile 19. de învå¡are.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 37 septum pelucidum ¿i comisura anterioarå. Are conexiuni reciproce cu forma¡iunea hipocampalå prin fornix. de aseme- . care include uncusul. NA. Proiecteazå efluxul major prin fornix cåtre aria septalå ¿i nucleii mamilari. endorfine. Are conexiuni reciproce cu hipotalamusul prin fasciculul medial al creierului. girul parahipocampal.

Este o componentå a diencefalului. Nucleul anterior al talamusului prime¿te influx hipotalamic de la nucleul mamilar pe calea tractului mamilotalamic ¿i a fornixului. regiunea supraopticå cu nucleul suprachiasmatic (rol în ritmul circadian). Nucleul mediodorsal al talamusului are conexiuni reciproce cu cortexul orbitofrontal ¿i prefrontal ¿i nucleii hipotalamusului. corpii mamilari ¿i chiasma opticå.38 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nea. 6. Conexiunile aferente majore ale complexului amigdalian sunt cu bulbul olfactiv ¿i cortexul olfactiv. hipotalamusul. nucleul anterior (reglarea temperaturii). Leziunile sale produc: placiditate. în patologia func¡iei mnestice. cortexul cerebral (cortexul limbic ¿i senzorial de asocia¡ie). 4. Conexiunile aferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. Conexiunile eferente majore ale complexului amigdalian sunt cu cortexul cerebral. proiecteazå prin tractul mamilar la nucleul anterior talamic) ¿i nucleul posterior cu rol în reglarea termalå. Con¡ine infundibulumul. regiunea mamilarå ce con¡ine nucleii mamilari (primesc influx prin fornix de la forma¡iunea hipocampalå. substan¡a neagrå. nucleul ventromedial (centrul sa¡ietå¡ii) ¿i nucleul arcuat. în etiopatogenia schizofreniei. Are un rol deosebit de important în men¡inerea homeostaziei. regiunea tuberalå ce con¡ine nucleul dorsomedial. hiperfagie. a. Este parte a sistemului limbic ¿i a sistemului striatal. comportament hipersexual. CRH) ¿i nucleul supraoptic (sintezå ADH. În aria hipotalamicå lateralå se gåsesc nucleul preoptic lateral ¿i nucleul hipotalamic lateral. Prime¿te influx de la nucleul amigdalian. Hipotalamusul este o parte deosebit de importantå a sistemului limbic. Este o legåturå majorå în circuitul limbic al lui Papez. Proiecteazå în girusul cingulat. nucleul paraventricular (secre¡ie ADH. cortexul orbitofrontal (prin fasciculul median . b. neocortexul temporal. orbire psihicå (agnozie vizual). Aria hipotalamicå medialå are 4 regiuni: regiunea preopticå ce con¡ine nucleul preoptic medial (regleazå eliberarea de hormoni gonadotropi din hipofizå). Are rol în tulburårile comportamentale. tuber cinereum. produce urå ¿i comportament agresiv. 5. Prime¿te influx hipocampal prin fornix. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. hipotalamus. Joacå rol în comportamentul afectiv ¿i memorie. sistemul endocrin ¿i sistemul limbic. Deserve¿te 3 sisteme: sistemul nervos autonom. ocitocinå).

. talamus. tractul tuberohipofizal. tractul mamilotalamic. Unii nuclei ai mezencefalului sunt componente ale sistemului limbic. stria terminalis.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 39 al creierului). 6. forma¡iunea hipocampalå (de la subiculum prin fornix). Aria ventralå tegmentalå proiecteazå ascendent fibre dopaminergice cåtre toate structurile limbice. Nucleii rafeului ai mezencefalului proiecteazå ascendent fibre serotoninergice cåtre toate structurile limbice. nucleii anterior ¿i mediodorsal ai talamusului. nuclei ai trunchiului cerebral (nucleii tegmentali ventrali ¿i dorsali prin pedunculul mamilar). neurohipofiza pe calea urmåtoarelor fibre: fornixul. nucleii rafeului dorsal ¿i central superior prin fibre serotoninergice pe calea fasciculului median al creierului ¿i prin pedunculul mamilar. aria septalå. 4. tractul supraopticohipofizal. cortexul olfactiv primar (prin fasciculul median al creierului). Stria terminalis leagå talamusul ¿i nucleul caudat. fasciculul median al creierului. fasciculul longitudinal dorsal. 5. Conexiunile eferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. Calea ventral amigdalofugalå proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus. Tractul retroflexus (tractul habenulointerpeduncular) proiecteazå de la nucleul habenular (epitalamus) la nucleul interpeduncular (mezencefal). 2. Fornixul: proiecteazå de la forma¡iunea hipocampalå cåtre hipotalamus (corpii mamilari). nucleul mediodorsal al talamusului (prin pedunculul talamic inferior). pedunculii mamilari. Proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus ¿i aria septalå. Sistemele majore de fibre limbice 1. Locus coeruleus: proiecteazå ascendent fibre noradrenergice cåtre toate structurile limbice. nucleul locus coeruleus prin fibre noradrenergice pe calea fasciculului median al creierului. complexul amigdalian (prin stria terminalis ¿i cåile ventrale amigdalofugale). B. tractul hipotalamospinal. cåile ventrale amigdalofugale. nucleul anterior al talamusului. nucleii trunchiului cerebral ¿i måduva spinårii. adenohipofiza. 3. tractul mamilotalamic. Banda diagonalå Broca leagå nucleul amigdalian ¿i aria septalå. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. 7. Stria medularis (talami) proiecteazå fibre de la aria septalå la nucleul habenular. complexul amigdalian.

hiperfagie. fond de vigilitate normalå. indiferen¡a la durere. Lezarea componentelor sale duce la perturbåri ale comportamentului instinctiv-emo¡ional: a. b. 3. 5. urii. . Girusul cingulat care proiecteazå pe calea forma¡iunii hipocampale cåtre cortexul entorinal. Corpii mamilari ¿i nucleul mediodorsal al talamusului sunt afecta¡i de alcoolismul cronic ¿i de deficien¡a de tiaminå [(vitamina B1) care are ca rezultat sindromul Korsakoff (sindrom amnestic – confabulator ale cårui semne clinice includ tulburåri de memorie (amnezie). dupå un episod de agresivitate. Lezarea girusului cingulat are ca rezultat akatizia. Leziunile bilaterale au ca rezultat placiditate. dezorientare temporospa¡ialå]. mutismul. hipersexualitate). Func¡iile sistemului limbic contribuie la integrarea afectivitå¡ii vegetative ¿i instinctual-comportamentale. Con¡ine: 1. Lobul temporal anterior con¡ine amigdala ¿i hipocampul. 4. hipersexualitate). Abla¡ia bilateralå a hipocampusului are ca rezultat inabilitatea de a forma amintiri pe termen lung. hiperfagie. pierderea fricii. 3. apatia. sindromul Kluver-Bucy (orbire psihicå. placiditate. Are o înaltå concentra¡ie de receptori pentru estradiol. confabula¡ie. docilitate. 2. c. apatie. Considera¡ii func¡ionale ¿i clinice: 1. vid afectiv. Nucleul anterior al talamusului care proiecteazå cåtre girusul cingulat ¿i care prime¿te tractul mamilotalamic.40 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circuitul lui Papez este o cale circularå care leagå structurile limbice majore. Corpul mamilar care proiectezå pe calea tractului mamilo-talamic cåtre nucleul anterior al talamusului. indiferen¡å. agresiunii. 2. docilitate. absen¡a expresivitå¡ii fizionomice. Este implicat în învå¡are ¿i memorie. Are cea mai mare concentra¡ie de receptori opioizi din creier. Nucleul amigdalian moduleazå activitå¡ile hipotalamice ¿i endocrine. Hipocampusul are un prag scåzut pentru activitatea paroxisticå. monotonie. 4. Abla¡ia bilateralå are ca rezultat apari¡ia sindromului Kluver-Bucy (orbire psihicå. Forma¡iunea hipocampalå care proiecteazå pe calea fornixului cåtre nucleul mamilar. agresivitate: ståri de furie declan¿ate fårå scop ¿i fårå implicarea unei cauzalitå¡i specifice.

tulburåri afective: episoade expansive cu agita¡ie psihomotorie.D.. Anterior nucleus of thalamus Stria medullaris Medial forebrain bundle Habenular medullaris Anterior commissure Longitudinal striae Septal nuclei (indusium griseum) Subcallosal area Paraterminal gyrus Olfactory tubercle bulb Olfactory striate medial lateral Amigdaloid complex Rhinal sulcus Parahippocampal gyrus Fasciolar gyrus Fimbria Hippocampal formation Dentate gyrus Interpendicular nuclei Mammilathalmic tract Mammilary body Diagonal band Stria terminalis Figura 2.3 Fornixul ¿i hipocampul (dupå Synelnikov R. e. apari¡ia de reac¡ii vegetative: cu modificarea TA. comportamentului sexual.. Sutin J. Principalele componentele subcorticale ale sistemului limbic (dupå Carpenter M.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 41 d. 1990) .. peristaltism intestinal. puls.. 1995) Corpus callosum Crus fornicis Commisura fornicis Gyrus fasciolaris Bulbus cornu posterioris Calcar avis Trigonum collaterale Fimbria hippocampi Ventriculus lateralis (opened) Hippocampus Pes hippocampi Gyrus dentalus Gyrus hippocampalis Corpus fornicis Crus fornicis Fasciculus mamillothalamicus Commissura anterior Columna fornicis Corpus mamillare Fimbria hippocampi Uncus Figura 2. tulburåri instinctuale: modificarea instinctului alimentar.D. 1983 citat de Fix J. f. senza¡iei de sete. respira¡ie.B.2.

Talamusul (dupå Synelnikov R. 1990) Striae longitudinales mediales V. thalamostriata Caput nuclei caudati Tela chorioridea ventriculi tertii Thenia thalami Plexus chorioideus ventriculi tertii Claustrum Fasciculus mamillothalamicus Capsula externa Capsula interna Nucleus Putamen lentiformis Globus palidus Lamina medularis Fornix Fisura longitudinalis cerebri Corpus callosum Tenia fornicis Tenia chorioridea Plexus chorioideus ventriculi lateralis Radiatio corporis callosi Pars centralis ventriculi lateralis Stria terminalis Lamina affixa Nucleus anterior Nucleus medialis Nucleus lateralis Adhesio interthalamica Nucleus subthalamicus Sustanta nigra { Pedunculus cerebri Fosa Cornu inferius interpeduncularis ventriculi lateralis Plxus chorioideus N.4.D. oculomotorius Figura 2.42 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Nucleus paraventricularis Nucleus dorsomedialis Nuclei tuberales Nucleus posterior Sulcum hypothalamicus Talamus Nucleus supraopticus Chiasma opticum Hypophysis Nucleus ventromedialis Nuclei corporis mamillaris N. 1990) . oculomotorius ventriculi lateralis Gyrus Pons parahippocampalis Tractus opticus Nuclei corporis mamillaris Ventriculus tertius Figura 2.5. Hipotalamusul ¿i talamusul (dupå Synelnikov R...D.

receptorii sunt forma¡iuni neurochimice localizate în membranå ¿i sunt mijloacele chimice ale transferului de informa¡ie între neuroni. Când un neuron este stimulat. Neurosecre¡ia este fenomenul prin care neuronii produc substan¡e biologic active. sub forma unor substan¡e chimice specifice ¿i energie. o schimbare dramaticå a poten¡ialului de ac¡iune este propagatå de-a lungul membranei axonale.2. iar modificarea lor în urma stimulårii are ca rezultat eventuala declan¿are a proceselor specifice în neuron. în neuroni ¿i între neuroni. b. calciu. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie Neuronul este unitatea de bazå a sistemului nervos. urmatå de repolarizare (când diferen¡a de poten¡ial înaltå de bazå este restauratå). potasiu. canale ionice. Informa¡ia de bazå pentru comportament este transferatå. Elementele componente ale sinapsei sunt substratul neurochimic pe care ac¡ioneazå substan¡ele psihotrope. a. trecerea acestor ioni prin membrana neuronalå cauzeazå depolarizarea (în care diferen¡a de poten¡ial electric prin membranå cre¿te de la – 70mV la – 15 mV). mesageri secunzi. clor. poten¡ialul de ac¡iune depinde de deschiderea ¿i închiderea canalelor ionice. 2. Sinapsa chimicå este reprezentatå de regiunea unde membranele a doi neuroni sunt în apropiere ¿i unde un mesager chimic eliberat din membrana presinapticå traverseazå fanta sinapticå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe membrana postsinapticå. În unele . Membrana neuronalå ¿i particularitå¡ile ei: 1. receptorii neurochimici sunt proteine de care se leagå substan¡e chimice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 43 2. purtåtoare de informa¡ii. Sinapsa faciliteazå transferul interneuronal de informa¡ie. a. canalele ionice: mijloacele electrice ale transferului neuronal implicå poten¡ialul de ac¡iune. Transportul interneuronal Sinapsa este o conforma¡ie biochimicå specialå alcåtuitå din urmåtoarele componente: receptori. pe care le transmit altor celule care au receptori pe ele. a. neurotransmi¡åtori. Existå mai multe tipuri de sinapse. care permit trecerea ionilor precum: sodiu.

• neuromodulatorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i presinaptici. mesagerii ac¡ioneazå pe receptori situa¡i pe membrana presinapticå (autoreceptori). Sinapsa adrenergicå (dupå Stroescu V. Sunt de mai multe categorii: • neurotransmi¡åtorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i pre sinaptici. Sinapsa mixtå: opereazå prin ambele mijloace. • neurohormonii sunt elibera¡i în circula¡ia sistemicå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe neuroni. a NA Difuziune în afara sinapsei Interferarea sintezei prin a-metildopa Ac¡ionarea receptorilor postsinaptici prin NA Activare prin stimulan¡i b-adrenergici Blocare prin blocanan¡i b-adrenergici r. Neuroregulatorii sunt substan¡ele care transportå informa¡ia între neuroni. Tirozinå Dopa Varicozitate Dopaminå pe Împiedicarea inactivårii termina¡ia prin IMAO Blocarea recaptårii adrenergicå MAO NA în granule NA prin rezerpinå Eliberarea NA prin InactiRecaptarea simpatomimetice indirecte vare NA în granule Împiedicarea Eliberarea NA eliberårii prin NA exocitozå guanetidinå r.6. Sinapsa electricå transmite informa¡ii direct prin transferul unei încårcåturi electrice c. b Structurå postsinapticå Figura 2. dar pot fi elibera¡i ¿i din membrane care nu sunt sinaptice. et al. b. a2 Recaptarea NA în Ac¡ionarea receptorilor citoplasma neuroa2 prin NA nalå prin transport activ Activarea sau blocarea medicamentoaså a receptorilor a2 Inactivare prin COMT+MAO Inhibarea recaptårii prin imipraminå ¿i cocainå Ac¡ionare prin stimulan¡i a-adrenergici Blocare prin blocan¡i a-adrenergici r. 1997) .44 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cazuri.

Aminoacizi 4. neurotensine peptide pituitare. aspartan 3. adenozina nonpeptidici 5.7.2. epinefrina serotonina 2.) de clasificare a neurotransmi¡åtorilor dupå grupa biochimicå din care fac parte. tromboxanii. polipeptidul vasoactiv intestinal. nicotinice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 45 Sintezå Inhibarea sintezei prin hemicolinium Ach Eliberare prin exocitozå Blocarea eliberårii prin toxina botulinicå Împiedicarea inactivårii prin anticolinestezice Inactivare prin colinesterazå Ac¡ionarea receptorilor coli. Neuropeptidele opioidele endogene enkefalinele. cistationina serina excitatori: glutamat.2. curarizante depolarizante Receptori Blocarea receptorilor colinergici colinergici prin (muscarinici. hipotalamice. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor 1. Acetilcolina GABA. purinele: ATP. nicotinici) ganglioplegice. parasimpatolitice. curarizante antidepolarizante Figura 2. Sinapsa colinergicå (dupå Stroescu V. alanina. Tabelul 2. Neurotransmi¡åtorii sunt substan¡e eliberate sub influen¡a excita¡iei din neuronii presinaptici. Amine biogene catecolamine indolaminergice histamina inhibitori: dopamina. Neurotransmi¡åtori prostaglandine. pineale . et al. glicina. Pe baza datelor din literaturå am gândit urmåtorul tabel (tabelul 2.Ach nergici prin parasimpatomimetice. Ei produc efecte de stimulare nervoaså asupra neuronilor postsinaptici ¿i asupra receptorilor celulari. norepinefrina. somatostatine. dinorfinele peptidele intestinale Substan¡a P. endorfinele. 1997) Neuroregulatorii pot ac¡iona la nivelul receptorilor ca agoni¿ti sau ca antagoni¿ti competitivi ori noncompetitivi. colecistikinina.

p -GTP b g 35K 10K as 45K -GTP Ca 2+ Citoplasmå Cuplare la turnover-ul P1 Canale ionice ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Figura 2.46 Spa¡iu extracelular Ca 2+ Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Acetilcolinå Receptor a 1 Mr=85K Receptor a 2 Receptor a 2 Mr = 85K Mr = 85K Receptor Receptor b b Mr = 68K Mr = 68K Receptor a 1 Mr=85K Receptor muscarinic Mr=80K 5 5 S S Canal pentru Ca 2+ Mr=270 K b g 35K 10K g g b Unitate 35K 10K cataliticå 10K b 35K a1 adevilat41K cicleazå GTP a3 45K -GTP ATP AMPc g b g b 10K 35K 35K 10K a0 a0 39K -GTP 39K -GTP a i. et al. receptorii colinergici muscarinici. citat de Stroescu V. Receptorii adrenergici. canalul de calciu. proteinele reglatoare ¿i sistemele mesagere implicate în transmiterea informa¡iei la unele sinapse (dupå Venter C.8. 1997) . s.

cåile L-argininå-oxid nitric. 6. 7. indolaminergice ¿i histaminergice. histamina). D. Tabelul 2. Tracturile dopaminergice (dupå Fix J. cåile glicinergice: glicina.3. epinefrina. 2. 5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 47 Cåile neurochimice implicate în transmisia interneuronalå pot fi clasificate dupå tipul de neurotransmi¡åtori care ac¡ioneazå dupå cum urmeazå: 1. fiind astfel cåi catecolaminergice. cåile peptidergice transmit informa¡ia prin intermediul peptidelor. 4. cåile glutamatergice transmit informa¡ia prin intermediul glutamatului. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor dupå func¡ia lor Neurotransmi¡åtor inhibitor Serotonina (5HT) Acidul gama-aminobutiric (GABA) Glicina Alanina Serina Dopamine Neurotransmi¡åtor excitator Glutamat Aspartat Neurotransmi¡åtor cu ambele func¡ii Dopamina (DA) Histamina Septal nuclei Nigrostriatal tract Medial forebrain bundle Sup. cåile colinergice transmit informa¡ia prin intermediul acetilcolinei..9. norepinefrina. serotonina. colliculus x rte x rte co Ne ulate Striatum g Cin o oc Nucleus accumbens Mesolimbic tract Amygdaloid nucleus Entorhinal area Arcuate nucleus Substantia nigra Fronta l Y= Local circuit neurons Ventral tegmental area Figura 2. 1995) . 3. cåile monoaminergice (transmit informa¡ia prin intermediul aminelor biogene: dopamina. cåile GABAergice transmit informa¡ia prin intermediul acidului gama-aminobutiric (GABA).

epinefrina. Cele mai importante efecte pe comportament: tractul nigrostriatal. cortexul cerebral (lob frontal). Dopamina (DA) Tabelul 2. forma¡iunea apeductalå. bulb olfactiv D3(D2B) D3S D4(D2C) D4. Ifrim M. distrugerea sa duce la reducerea sau pierderea mi¿cårii. nucleul tractului solitar ® ariile gri periventriculare ¿i periapeductale. Gheorghe M. 5HT • MAO-B: dopamina. NA. benzilamina • catecol-O-metiltransferaza (COMT): metilare Principal metabolit în urinå. Tractul tuberoinfundibular (tuberohipofizal): nucleii arcuat ¿i paraventricular ai hipotalamusului ® eminen¡a medianå hipotalamus. Sinteza ¿i metabolizarea DA.D. aromatic-Laminoacid-decarboxilaza • monoamin oxidaza (MAO): localizatå pe membrana exterioarå a mitocondriei. mezolimbic ¿i mezocortical. cogni¡ie. (1999). metabolizarea. excitator. Niculescu G. substan¡a D2(D2A) D2S neagrå. beta-fenilalanina. norepinefrina. Tracturile mezolimbic ¿i mezocortical: aria ventral tegmentalå ® sistemul limbic (amigdala.D. cel inhibitor cel mai comun. COMT D1 striat. lob intermediar glandå pituitarå. receptorii ¿i tracturile implicate în func¡ionarea neurotransmi¡åtorilor. accumbens. (1995). Tractul medular periventricular: nucleul motor al nervului vag. . dupå cum urmeazå: A. septum. bulb olfactiv D5 Hipocamp. dar extraveziculare • MAO-A: dopamina. (1988). plasmå: acidul homovanilic (HVA): format de MAO. hipotalamus D2L striat. am grupat informa¡iile în tabele. bulb olfactiv D3L Hipocamp. DA: efect inhibitor. Important în afect.0…D4.10 Cortex Frontal. Synelnikov R. trunchi. tirozin-hidroxilaza. Important în reglarea eliberårii de prolactinå. I. septum.48 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta date adaptate dupå Fix J. Eliberarea DA: factor de inhibi¡ie a eliberårii prolactinei din adenohipofizå. Stroescu V et al (1997). accumbens. (1990). girusul cingulat). Receptorii DA Sinteza Metabolizarea Receptorii D1post sau like pre sinaptici D2like Tracturi Fenilalaninå ® tirozinå ® L-Dopa ® dopaminå enzime: fenilalanin-hidroxilaza. Are rol în ini¡ierea mi¿cårii. Amine biogene (Catecolamine): dopamina. nc. nucleul accumbens. ariile gri ale måduvei spinårii.D. nc. serotonina. privind sinteza. cerebel Tractul nigrostriatal: pars compacta a substan¡ei negre ® striat. motiva¡ie.. este importantå în deaminarea oxidativå a catecolaminelor intracelulare. parkinsonism. amigdala. accumbens.4. Tractul incertotalamic: zona incertå (hipotalamusul dorsal posterior) ® hipotalamusul dorsal anterior.

am grupat cele mai importante roluri ¿i func¡ii ale dopaminei descrise în literatura de specialitate.5.8) IV. Diskinezia tardivå. NE) (tabelul 2. Simptomele schizofreniei se datoreazå unei ståri hiperdopaminergice date de concentra¡ia crescutå de DA ¿i de activitatea crescutå a receptorilor DA.5. Parkinsonismul. Serotonina (5-hidroxitriptamina) (5HT) (tabelele 2. scåderea libidoului. receptorii postsinaptici devin hipersensibili pentru a compensa scåderea concentra¡iei DA. II. este cauzatå de excesul transmisiei DA datoritå hipersensibilitå¡ii receptorilor postsinaptici DA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 49 Tabelul 2. DA este importantå în organizarea gândurilor ¿i a sentimentelor.7. rigiditate. ce apare dupå tratamentul îndelungat cu neuroleptice ¿i se manifestå prin mi¿cåri coreoatetozice ale gurii ¿i mâinilor. instalare anovula¡ie Func¡ia vizualå Celule amacrine retiniene În tabelul 2. galactoree. Neurolepticele amelioreazå simptomele schizofreniei prin ac¡iunea de blocare a receptorilor D2. Histamina (tabelul 2. Noradrenalina (Norepinefrina) (NA. Schizofrenia.6) III. Func¡iile DA ¿i structurile anatomice asupra cårora ac¡ioneazå Rol Termoreglare Motricitate Reglare umoralå Func¡iile cognitive Structurile anatomice implicate Regiuni periventriculare sau preoptice Sisteme negrostriatale ¿i mezolimbice Sistem limbic Sistem mezocortical Disfunc¡ia Hipertermie malignå Sindromul neuroleptic malign Model boala Parkinson Deficit – depresie Hiperactivitate – manie Model boala Alzheimer HTA Reglarea Sistem incertotalamic tensiunii arteriale Func¡iile Sistem tuberoinfundibular neuroendocrine Efect hiperprolactemiant Ginecomastie. tremor.. O datå cu scåderea concentra¡iei DA. Distrugerea tractului nigrostriat duce la apari¡ia bolii Parkinson manifestatå prin akinezie.9. Neurolepticele cauzeazå parkinsonism prin ac¡iune de blocare a receptorilor dopaminergici postsinaptici. pierderea reflexelor posturale. 2.) . Ipoteza DA a schizofreniei propune existen¡a unor anomalii în transmiterea DA în tracturile mezolimbic ¿i mezocortical la persoanele prezentând aceastå tulburare.

Dopamina ® norepinefrina ® epinefrina Enzime: dopamin-b-hidroxilaza. Sinteza ¿i metabolizarea NA. Efectele NA. prin fasciculul median al creierului cåtre hipocampus. Locus coeruleus (localizat în punte ¿i mezencefal): con¡ine cea mai mare concentra¡ie de NA din SNC. D. acid 3-metoxi-4-hidroximandelic (acid vanililmandelic. hipotalamus. 1995) .2 metaboli¡i în plasmå ¿i urinå: 3-metoxi-4-hidroxi fenilglicol zarea (MHPG).10. • mediazå orientarea organismului în mediu. fenil-etanolamin-N-metiltransferaza Metaboli. nc. Tracturile noradrenergice (dupå Fix J.. måduva spinårii. Sinteza Norepinephrine Medial forebrain bundle Thalamus Septal nuclei N o eoc rtex Fomix Hypothalamus Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Locus ceruleus Lat. sistemul limbic. tulburåri anxioase.6. trezire. Ariile tegmentale laterale ventrale ® arii bazale ale creierului: septum. talamus. rafeului cerebral. striatul ventral. måduva spinårii. AVM) Deaminare oxidativå de cåtre MAO-A Receptori a1 postsinaptici a2 postsinaptici b1 postsinaptici b2 postsinaptici Tracturi Locus coeruleus (pata albastrå) (aria gri centralã pontinå) ® cerebel. prime¿te fibre de la: cortex. Hiperactivitatea NA la unii pacien¡i cu schizofrenie. tegmental area Spinal cord Cerebellar cortex Figura 2. tulburarea de panicå. forma¡iunea reticularå. Receptorii NA.50 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. Func¡ii neuromodulatorii: Efecte • måre¿te råspunsul locomotor la DA. NA joacå rol în anxietate. iar nivelul ridicat cu mânie. durere. întregul cortex cerebral. anxietate. Teoria CA a tulburårilor dispozi¡iei: activitatea reduså a sistemului CA-ergic (de obicei sistemul NA-ergic) în anumite arii ale creierului poate fi asociatå cu depresie. • rol în variate func¡ii fiziologice: ciclul somn-veghe. legatå de tulburårile anxioase ¿i ale dispozi¡iei. amigdala. Tracturile noradrenergice. Dispozi¡ie: geneza ¿i men¡inerea dispozi¡iei.

vårsåturi. 1E 5HT 2 2A hipocamp striat plexul coroid Ac¡iune antidepresivå anti-axioaså. 1F. Sinteza Metabolizarea Triptofan ® 5-hidroxitriptofan ® 5-hidroxitriptamina (5HT. depre. opiacee Neocortex. Receptorii serotoninergici 5HT 1 5HT 1A 5HT 1B 5HT 1C 5HT1D. apetit. forma¡i prin erori de metabolism. talamusul. punte ¿i mezencefal = nucleii rafeului median ¿i dorsal • neuronii rafeului median: inerveazå structuri limbice inclusiv amigdala • neuronii rafeului dorsal: inerveazå striatul. rata cardiacå ¿i a respira¡iei. Profilaxia migrenei Efecte secundare GI: grea¡å. pot provoca schizofrenie TOC Receptori 5HT 1-7 Tracturi Efecte Tabelul 2. diaree Efecte antipsihotice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 51 Tabelul 2. termoreglare. schizofrenie.7. cerebelul 5HT este importantå în multe procese centrale: percep¡ia durerii. inducerea somnului ¿i trezirii. serotonina) Catabolizare: oxidare grup -NH2 de MAO-A ¿i apoi oxidarea rapidå Metaboli¡i: acidul 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA). 2C 5HT 3 5HT 4 5HT 5 5HT 6 5HT 7 . Efectele 5HT. hipocamp. în timp ce activitatea ridicatå cu mania • ipoteza permisivitå¡ii serotoninei = activitatea scåzutå a serotoninei permite nivelurilor scåzute ale catecolaminelor så producå depresie ¿i nivelurilor ridicate så producå manie • schizofrenia: ipoteza transmetilårii = anumi¡i deriva¡i metila¡i ai 5HT. emo¡ia. benzodiazepine. controlul presiunii sângelui. melatonina.8. în jurul liniei mediane = rafeului în måduva spinårii. cortexul cerebral. trombocite 2B.asupra simptomelor sie. anxiolitice. Sinteza ¿i metabolizarea 5HT. func¡iile cognitive înalte. • tulburårile dispozi¡iei: 5HT • activitatea scåzutå a serotoninei în creier este asociatå cu depresia. negative disfunc¡ii sexuale. antibulimicå antiobsesionalå Blocarea: tratament Ac¡iune antipsihoticå în anxietate. deriva¡i N-metila¡i ¿i N-formila¡i Recaptare: în neuronul presinaptic Cei mai importan¡i neuroni serotoninergici sunt situa¡i în cluster. sevraj alcool. agresiune. antifobicå. Tulburåri de memorie la vârstnici. antipanicå.

Efecte Histamina este importantå în trezire. receptorii. Receptori (tabelul 2. hipocamp. ingestia de apå.9. tracturile ¿i efectele histaminei Histidina ® histamina Sinteza Metabolizarea Metilare ¿i oxidare Receptori H1. Aminoacizii Sunt. Aminoacizii inhibitori 1. talamus.. neurotransmi¡åtorii predominan¡i în SNC. cortexul cerebral Cåile sunt neclare. Sinteza. GABA-B: pentru tratarea spasticitå¡ii . metabolizarea. sedare. hipotensiune Anorexia nervosa: tratatå cu ciproheptadinå (blocant H2. Blocarea receptorilor H: câ¿tig ponderal. dar axoni histaminergici traverseazå fasciculul median al creierului. nucleus centralis Nucleus raphae pontis Nucleus raphae magnus Locus ceruleus Cerebellar cortex Nuclei raphae obscurus and pallidus Spinal cord Figura 2. I. Sinteza: acid glutamic → GABA b. cupla¡i la un sit de recunoa¿tere a benzodiazepinelor.10. Tracturile serotoninergice (dupå Fix J. GABA (acid gama aminobitiric) – pur inhibitor.52 Serotonin ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Thalamus oc Ne Striatum Septal nuclei Hypothalamus Mamillary nucleus or tex Medial forebrain bundle Fomix Cingula te gyru s Nucleus raphae dorsalis Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Sup. neurotransmi¡åtorul inhibitor principal. Metabolizare: transaminare c. din punct de vedere cantitativ. func¡ia cardiovascularå.) GABA-A: receptori postsinaptici. a. 1995) Tabelul 2. 5HT) B. eliberarea vasopresinei.) C. în întregul SNC. ganglioni bazali.11.11. termoreglare. existå în 60% din sinapse. care poten¡eazå ac¡iunea lor inhibitorie. Acetilcolina (Ach) (tabelul 2. D. H2 În creier ¿i în periferie Excitatori: în hipotalamus Inhibitori: în cortexul cerebral Tracturi Histamina a fost gåsitå în concentra¡ii: – mari în hipotalamus – moderate în mezencefal.

Acetilcolinesteraza: inhibatå lizarea reversibil: figostigmina ireversibil: compu¿ii organofosforici Receptori Nicotinici: N cu subtipurile a.10. 1995) . caudat ¿i putamenul) Nucleii septali proiecteazå prin fornix în forma¡iunea hipocampalå Mi¿care. nc. agresiune. glande) M1: postsinaptici. scåderea numårului neuronilor colinergici în nucleul bazal al lui Meynert (nucleul bazal). Sinteza. somn. tracturile ¿i efectele acetilcolinei Sinteza Colina nu poate fi sintetizatå în neuroni. Acetylcholine Neocortex Striatum Basal nucleus of Meynert Hippocampal formation Cranial motor neurons and preganglionic parasympathetics Spinal motor neurons Autonomic preganglionic neurons Septal nuclei Fomix Medial habenular nucleus Habenulointerpeduncular tract Interpeduncular nucleus Y= Local circuit neurons Figura 2. metabolizarea. d Sistemul nervos periferic: simpatic ¿i parasimpatic La jonc¡iunea nervilor motori ¿i mu¿chilor scheletici SNC Muscarinici: pot fi excitatori sau inhibitori în ganglionii periferici ai sistemului nervos simpatic ¿i parasimpatic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 53 Tabelul 2. este transportatå în creier Colina + acetil-CoA ® acetilcolina Metabo. comportaEfecte ment sexual. talamus. moduleazå transmisia nicotinicå. Tracturile colinergice (dupå Fix J. moduleazå eliberarea de Ach în întreaga laminå corticalå M3 M4 Tracturi Cale de la nucleul bazal Meynert (situat în substan¡a innominata din creierul bazal. între globus palidus ¿i substan¡a perforatå anterioarå) la întregul cortex cerebral ¿i sistemul limbic (hipocamp. comportamente exploratorii. receptorii. Memorie ¿i cogni¡ie: demen¡ele (b. hipotalamus. Alzheimer) sunt asociate cu pierderea transmisiei Ach în creier: în hipocamp ¿i cortexul cerebral. amigdalieni) Striatul (nc. D. în organele terminale ale SN parasimpatic (mu¿chi netezi. g.12.. b. excitatorii: tot neocortexul M2: presinaptici. memorie La om: efect pe mi¿care ¿i memorie Ach este importantå în mi¿care: periferic ¿i central periferic: este neurotransmi¡åtorul principal în mu¿chii stria¡i central: Ach ¿i DA sunt într-o balan¡å reciprocå în sistemul motor extrapiramidal Scåderea uneia (scåderea DA în boala Parkinson) poate fi contrabalansatå de scåderea celeilalte (folosind anticolinergice).

diencefal. Glicina – neurotransmi¡åtor inhibitor. Cåile GABA: striat → substan¡a neagrå. amigdalå. colliculus Purkinje cell Neocortex Hippocampal formation Substantia nigra Lat. putamen.. globus palidus → talamus. retinå. hipotalamus.54 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. nc. 1995) 2. proprietå¡i anticonvulsivante Analgezie. hipotalamus posterior → neocortex. striat. globus palidus. Receptorii GABA GABA-A GABA-B Anxiolizå. Tracturile GABA – ergice (dupå Fix J. måduva spinårii.11. 4. måduva spinårii con¡in GABA. vestibular nucleus Cerebellar nuclei Purkinje cell of flocculonodular lobe Y= Local circuit neurons Figura 2. talamus. . Tracturi GABA este neurotransmi¡åtorul primar al celulelor Purkinje. Interneuronii inhibitori din multe arii cerebrale: trunchi cerebral = substan¡a neagrå. globus palidus. 5. Aminoacizii excitatori Principalii neurotransmi¡åtori excitatori din creier sunt glutamatul ¿i aspartatul. Alanina Serina Cistationina II. caudat. d. substan¡a neagrå → talamus. 3.D. care sunt singurii neuroni eferen¡i în întregul cortex. depresie GABA Striatum Globus pallidus Thalamus Striatonigral tract Hypothalamus Sup. care se gåse¿te în creier.13. cortexul cerebral. reglare apetit. cerebelo¿i. nc.

. II. tracturi corticobulbare ¿i corticospinale. d. Purinele 1.14. 1995) a. PG E2 poate inhiba eliberarea DA ¿i NA. colliculus Fomix rtex Neoco Septal area Dentate gyrus Hippocampus Perforant pathway Entorhinal area (area 28) Subiculum MN Climbing fibers Granule cells of cerebellar cortex Olivocerebellar tract Y= Local circuit neurons Inf. – nuclei subtalamici → globus palidus. proces important în stocarea memoriei. ATP 2. Tracturile ce au ca neurotransmi¡åtori glutamatul ¿i aspartatul (dupå Fix J. neocortex → nuclei subtalamici. Tracturi: Glutamat: cåi corticostriate. PGD2 moduleazå sistemul serotoninei. Efecte pe comportament Glutamat: prin receptorii NMDA pot fi implica¡i în poten¡area pe termen lung a neuronilor din hipocamp. În striat: ajutå la modularea transmisiei dopaminergice. N-metil-Daspartat (NMDA). corpul geniculat medial. Adenozina: neuromodulator inhibitor în celulele excitatorii din cerebel. c. hipocamp. – celule granulare cerebelare. D. Sinteza: din glucozå b. Receptori: receptori kainat. talamus.. quisgualat. – Aspartat: cåi hipocampal-comisurale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55 Glutamate and Aspartate Striatum Septal nuclei Sup. olivary nucleus Figura 2. Neurotransmi¡åtori nonpeptidici I. Prostaglandinele ¿i tromboxanii Nu au rol de neurotransmi¡åtor. D.

aria septalå. Enkefalinele: sunt sintetizate de striat. Substan¡a P (NPY) – depresie: nivel scåzut. • κ: analgezia spinalå. Colecistokinina 3. euforia. Y3. comportamente automutilatorii. Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP) . Y2. II. unde au cea mai mare concentra¡ie. inducerea crizelor. depresia respiratorie. Dinorfinele. de exemplu. – rol anxiolitic. Peptide intestinale 1. Dinorfinele: au concentra¡ie înaltå în hipotalamus ¿i amigdalå. talamus. schizofrenia. Sinteza: sunt sintetizate ca fiind parte dintr-o moleculå polipetidicå mai largå.56 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI E. Efectele pe comportament: multe ståri comportamentale ¿i tulburåri neuropsihiatrice: termoreglarea. dinorfinele (A ¿i B). b. Agoni¿ti: morfina. Enkefaline: supresia durerii. arcuat ¿i premamilar. Neuropeptidele (neurohormoni) I. c. Endorfine: func¡ii endocrine. locus coeruleus (mezencefal ¿i punte). metenkefalinele. localizate în circuitele locale ale sistemelor limbic ¿i striat. efectele generale asupra locomo¡iei (hipo-motilitatea ¿i tulburårile mi¿cårilor). a. Antagoni¿tii opioizi: naloxona. mioza pupilarå. de unde sunt transportate în globus palidus. tratamentul supradozei de narcotice. alcoolismul. • σ: efectele psihomimetice ale unor opiacee. proopiomelanocortina. • ε: β endorfinele. analgezia sunt asociate cu alterårile opiodelor endogene = β endorfinele. 2. Receptorii opioizi • µ: mediazå analgezia supraspinalå. Leuenkefalinele. d. endorfinele (α. proiecteazå în hipotalamus. • δ: sunt asocia¡i cu componentele dispozi¡ionale ale ac¡iunii opioide. naltrexona. Opioidele endogene Sunt trei clase: enkefalinele (metionina ¿i leucin-enkefaline = met ¿i leuenkefalinele). – receptori Y1. Neuroni endorfinergici: se gåsesc aproape exclusiv în hipotalamus: nc. β ¿i γ). β endorfina este sintetizatå ca fiind parte dintr-o moleculå mai mare.

hipogonadism hipotalamic). delirium. Hormonii pineali: melatonina. – boala Alzheimer. 9. fatigabilitate. – important în învå¡are. care la rândul lor controleazå eliberarea de hormoni din glandele endocrine ¡intå. bulimie. pierderea varia¡iei diurne normale a nivelurilor de cortizol ¿i ie¿ire rapidå din supresia secre¡iei de cortizol ce urmeazå dupå administrarea dexametazonei = testul de supresie la dexametazonå. lobul intermediar: MSH. idei delirante. aten¡ie. anorexia nervosa (hipercorticism. a. letargie. Oxidul nitric (NO) – celulele cerebrale stimulate cu aminoacizi excitatori (glutamat) elibereazå o substan¡å cu proprietå¡ile NO. 3. memorie. 2. hipofiza posterioarå: vasopresina. hipotalamice ¿i pineale Hormonii pituitari/hipofizari: 1. . Factorii de cre¿tere ¿i diferen¡iere neuronalå 10. brain stem. tulburåri schizoafective. Neurotensina 6. prolactina. – similar cu cele de mai sus putem gåsi la unii pacien¡i cu manie. Hormonii hipotalamici = releasing factors. – nivelurile excesive de NO pot fi neurotoxice. controleazå eliberarea de hormoni din hipofiza anterioarå. råspuns anormal la testul de supresie la dexametazonå. Peptide pituitare. manie. LH. Acidul arahidonic 8. Somatostatina – receptori: SSTR1. Proto-oncogenele 11. – deficitul (boala Adison): depresie. talamus. halucina¡ii. TSH. – excesul (sindromul Cushing): depresie. ACTH: – se gåse¿te în sistemul limbic. – NO mediazå transmisia sinapticå normalå. GH. 2. 5. – un subset al pacien¡ilor cu depresie endogenå au niveluri ridicate de cortizol.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 57 4. hipofiza anterioarå – 6 hormoni: ACTH. ocitocina. Alanina 7. 3. Purinoreceptorii III. FSH. – depresie: hipercortizolemie.

tulburare de panicå. talamus. implicatå în reglarea ritmului circadian. sinteza este reglatå de ciclul zi-noapte/luminå-întuneric. No¡iuni de farmacologie Pentru a în¡elege mecanismele de ac¡iune ale medica¡iei psihotrope consideråm necesarå o scurtå trecere în revistå a principalelor defini¡ii ¿i caracteristici ale farmacodinamiei ¿i farmacocineticii drogurilor ce ac¡ioneazå asupra siste- . aria postrema. GH TSH – provoacå eliberarea de T3 ¿i T4.3. 2. rol antidepresiv. c. d. FSH Prolactina: dopamina ¿i multe medicamente neuroleptice blocheazå receptorii dopaminergici ai tractului dopaminergic tuberoinfundibular. hipocampus. – supresia nivelurilor de cortizol în timpul testului este consideratå un semn de depresie endogenå responsivå la antidepresive. tratamentul cu vasopresinå îmbunåtå¡e¿te memoria la pacien¡i cu demen¡e.58 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI b. f. – efect inhibitor postsinaptic. Vasopresina ¿i ocitocina: – sintetizate în nucleii hipotalamici supraoptic ¿i paraventricular. învå¡are. aten¡ie. ventromedial. provoacå cre¿terea prolactinei circulante ¿i lacta¡ie. LH. neuronii proiecteazå în nucleul amigdalian medial. memoria. e. locus coeruleus. – implicat în dispozi¡ie ¿i comportament. Importantå în depresie ¿i psihoze. – ocitocina: eliberarea ei este reglatå de dopaminå. – vasopresina: inhibitorie. idea¡ie suicidarå. – secre¡ie scåzutå de TSH la stimularea cu TRH în depresie = marker biologic în depresie. septum lateral. arcuat. nivelurile cresc în timpul nop¡ii. – melatonina: sintetizatå din serotoninå. rol în tulburårile de dispozi¡ie sezonale. aria ventralå tegmentalå. nucleul tractului solitar. dorsomedial. suprachiasmatic. memorie. unii pacien¡i depresivi au niveluri nocturne de melatoninå reduse. func¡ii comportamentale: învå¡area.

psihofarmacologia a fåcut progrese extraordinare prin descoperirea a noi molecule cu ac¡iune antipsihoticå sau antidepresivå. în ultimii ani. Brezina. mai ales cå. În „Farmacologia“ sub redac¡ia Valentin Stroescu. Vom acorda o aten¡ie deosebitå cercetårilor privind biodisponibilitatea la copil. 1994 am întâlnit urmåtoarele defini¡ii ale principalelor domenii ale farmacologiei. Alex.. Farmacologia este definitå ca fiind ¿tiin¡a care studiazå interac¡iunile sistemelor chimice cu cele biologice precum ¿i consecin¡ele acestor interac¡iuni. Axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian ¿i rolul lui în depresie (dupå Gheorghe M.D.15.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 59 AXA HIPOTALAMO-HIPOFIZO-ADRENERGICÅ Raphe nucleus 5-HT PVN CRH NA Locus coeruleus Hipotalamus Glanda pituitarå POMC Anterior ACTH Posterior Feedback negativ CORTIZOL Corticosuprarenala PVN – Paraventricular nucleus POMC – Pro-opio-melanocortin ACTH – Adrenocorticotrophic hormone CRH – Corticotropin-releasing hormone Figura 2. 2001) mului nervos central. .

60 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Farmacocinetica este partea farmacologiei care evalueazå modificårile cantitative ¿i calitative pe care le suferå substan¡ele medicamentoase ¿i/sau metaboli¡ii lor în func¡ie de doza ¿i de calea de administrare în procesele de absorb¡ie. • difuziune facilitatå. Farmacodinamia este tot parte a farmacologiei. Absorb¡ia/transportul prin membrane Traversarea membranelor reprezintå procesul cheie în ciclul farmacologic. locul de ac¡iune ¿i modul de ac¡iune al medicamentelor.o ¿i Cp. • coeficientul de partaj lipide/apå. • solubilitatea.i. Membranele biologice reprezintå un sistem complex semipermeabil. Biodisponibilitatea este un parametru farmacocinetic important care exprimå propor¡ia dintre cantitatea de medicamente administratå ¿i cea disponibilå pentru ac¡iune. • gradul de ionizare. Farmacotoxicologia se ocupå de studiul manifestårilor intoxica¡iilor medicamentoase acute ¿i cronice precum ¿i cu modalitå¡ile lor de tratament.v sunt concentra¡iile plasmatice dupå administrarea oralå (o) ¿i (i.v. Particularitå¡i farmacocinetice ale medica¡iei psihotrope 1. care studiazå efectele. În procesul de traversare sunt importante: • dimensiunile moleculelor. Transportul prin membrane implicå urmåtoarele procese: • difuziune. distribu¡ie.×100 ¿i reprezintå frac¡iunea de medicament administrat oral care ajunge în sânge.). 2. Aceastå matri¡å fosfolipidicå înglobeazå proteine globulare ¿i/sau lipoproteine cu grupåri ionice ¿i polare proeminente pe una sau pe ambele pår¡i ale membranei. polienzimatic.1. .3. • transport activ. biotransformare ¿i eliminare. Singer ¿i Nicolson (1972) au propus un model în care membrana are o structurå în mozaic formatå dintr-un strat lipidic bimolecular cu proprietå¡i fluide. Cp. studiazå cauzele apari¡iei reac¡iilor adverse la medicamente ¿i stårile patologice produse de acestea. Se determinå pe baza rela¡iei: Bd(%) = Cp.i.v. • filtrare. cu o grosime de 80-100A.o/Cp.

iar uneori gravitatea sau urgen¡a tulburårii psihice impune administrarea parenteralå. mai ales la copii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 61 • transport prin ioni pereche. Intervine în plus teaca de mielinå care întârzie påtrunderea medicamentelor în substan¡a albå. nu poate ac¡iona farmacodinamic. pu¡in permeabile. Plexul coroid posedå mecanisme transportoare active de eliminare a substan¡elor chimice polare. Permeabilitatea barierei hematoencefalice ¿i a celei dintre sânge ¿i lichidul cefalorahidian poate fi crescutå în bolile inflamatorii ale creierului ¿i în meningite. ceruloplasmina. hidrosolubile este mult limitatå. nu poate filtra glomerular. transferinele. prin urmare cantitatea de molecule active disponibile pentru absorb¡ie. care acceptå cu greutate medica¡ia. ale pere¡ilor capilarului. Cåile de administrare Majoritatea psihotropelor se administreazå enteral. 2. Pentru medicamentele psihotrope este esen¡ialå etapa de traversare a barierei hematoencefalice. În general. . • pinocitoza. existå pu¡ine forme care se administreazå parenteral din påcate. alfa ¿i beta lipoproteinele. Anumite molecule pot traversa bariera hematoencefalicå folosind mecanisme transportoare specifice. Absorb¡ia este dependentå de calitå¡ile formei farmaceutice care determinå disponibilitatea farmaceuticå. care se interpun ca ni¿te man¿oane protectoare. • Forma legatå nu poate difuza în ¡esuturi. Distribu¡ia medicamentelor Este important acest proces de transport prin sânge al medica¡iei neurotrope ¿i mai ales legarea de proteinele plasmatice care influen¡eazå distribu¡ia drogului. la care se adaugå eritrocitele. pot påtrunde în creier medicamente liposolubile. iar difuzarea moleculelor polare. Bariera hematoencefalicå este formatå din celule endoteliale. • Macromoleculele proteice ce pot lega anumite medicamente sunt: albuminele. Acesta este plexul coroid care reprezintå bariera pentru påtrunderea medicamentelor. Compartimentul care cuprinde LCR este de asemenea înconjurat de o membranå lipofilå formatå din pere¡i endoteliali ¿i celule epiteliale. 3.

Cunoa¿terea acestui parametru este foarte importantå pentru aprecierea timpului în care se realizeazå concentra¡ia în platou (când administrarea se face constant ¿i epurarea se face dupå o anumitå cineticå de gradul I). 4. Ke = constanta de epurare. pentru unele poate interveni ¿i depozitarea tisularå (fapt relativ frecvent în cazul neurotropelor).62 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Legarea se face în anumite propor¡ii. aprecierea timpului în care concentra¡ia plasmaticå scade cåtre 0. ASC = aria de sub curba concentra¡iei în func¡ie de timp. noi molecule se desfac de pe suprafa¡a proteinelor). Epurarea medicamentelor Epurarea medicamentelor se face prin douå procese: prin biotransformare (metabolizare) hepaticå ¿i excre¡ie renalå. • Clearance-ul plasmatic (Clp) reprezintå volumul (în ml sau l) epurat de medicament în unitatea de timp (min sau ore) raportat la greutatea corporalå: Clp = Ke × Vd. • Clearance-ul sistemic total (Cl) însumeazå clearance-ul hepatic ¿i al altor organe mai pu¡in importante pentru eliminare. eventual alt organ) indicå eficacitatea cu care organul respectiv epureazå plasma de medicament ¿i este dependent de capacitatea maximå intrinsecå a organului de a epura medicamentul din plasmå. asigurând un nivel relativ constant de molecule libere (pe måsura distribu¡iei moleculelor libere. Clt = Clt+Clnr. • Clearance-ul (Cl) este un parametru farmacocinetic primar care define¿te viteza epurårii (V) raportatå la concentra¡ia medicamentului în lichidele biologice (C) astfel încât Cl = V/C. Biotransformarea medicamentului este mecanismul prin care în urma proceselor biochimice din organism are loc . Clp = D/ASC. Vd = volumul de distribu¡ie aparent. • Clearance-ul unui organ (rinichi. este un fenomen reversibil în echilibru dinamic. Este util de asemenea pentru stabilirea dozelor ¿i intervalului între ele.693 × Vd/ Cl. Clearance-ul intrinsec (Clint) ¿i cel de perfuzie cu sânge al organului (Q): Clorg = Q × (Clint/Q + Clint). ficat. D = doza administratå. • Timpul de înjumåtå¡ire este un parametru farmacocinetic (T½) ¿i reprezintå timpul necesar scåderii la jumåtate a concentra¡iei de medicament în plasmå T½ = 0. când se opre¿te administrarea medicamentului.

• secre¡ia tubularå. ficat ¿i mai pu¡in în ¡esuturi. corticosuprarenalå.3. chimicå sau fizico-chimicå a moleculelor materiei vii cu medicamentul. a¿a cum sunt prezentate în V. reducere ¿i hidrolizå. Este o forma de epurare fie prin diminuarea sau anularea activitå¡ii biologice fie prin inducerea unor modificåri care le favorizeazå excre¡ia din organism.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 63 modificarea consecutivå a proprietå¡ilor sale fizico-chimice ¿i farmacodinamice. • A doua. în rinichi. Metabolitul secundar este: intens polar. Excre¡ia este a doua modalitate de epurare ¿i se face în principal prin urinå ¿i bilå. 1996. Particularitå¡i de farmacodinamie ale medica¡iei psihotrope Efectul farmacodinamic este de fapt råspunsul sistemului biologic la interac¡iunea primarå. glucuronoconjugare. metilare. Biotransformarea parcurge douå faze: • Prima. în care au loc procese de sintezå. în care au loc procese de oxidare. conjugare cu diferite substraturi endogene. ¿i are capacitate reduså de a traversa membranele. . acetilconjugare. • reabsorb¡ia tubularå. sulfoconjugare. mucoasa intestinalå. glicinoconjugare. Excre¡ia renalå implicå trei procese precum: • filtrarea glomerularå. Procesele de biotransformare afecteazå moleculele liposolubile care traverseazå cu u¿urin¡å membranele celulare ¿i ajung astfel la sediile enzimelor metabolizate în special în ficat. Enzimele nemitocondriale (libere sau solubile) se gåsesc în plasmå. al mecanismelor calcice ¿i al cascadei de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic. Stroescu. Aceastå ac¡iune primarå la nivel molecular declan¿eazå un complex de procese. 2. celular. care se gåsesc în ficat (în reticulul endoplasmatic rugos). având drept rezultat efectul farmacodinamic global. la nivelul unor organite intracitoplasmatice. adicå råspunsul sistemului biologic la ac¡iunea sistemului chimic. Biotransformarea este catalizatå de enzime mitocondriale ¿i nemitocondriale. Vom prezenta schematic ac¡iunea medica¡iei psihotrope la nivel membranar. fizicå. pu¡in solubil. cât ¿i rolul sistemelor mesagere secunde.2.

Exemplu: Medica¡ia agonistå → se fixeazå de receptor → modificåri ale moleculei receptoare → modificåri de permeabilitate ale membranei: → modificåri ale transportorilor activi. putând interveni ca mecanisme transportoare prin membrane sau reprezentând componente structurale importante pentru biologia celularå. electric ¿i/sau spa¡ial cu molecula medicamentului. legåturile ionice fiind întårite prin pun¡ile de hidrogen ¿i for¡e van der Waals care consolideazå complexul. complementar chimic. ¿i. • Substan¡ele medicamentoase con¡in grupåri ionizate (acide sau bazice). Aceasta se datoreazå existen¡ei pe suprafa¡a macromoleculei a unui sediu de legare. Interac¡iunea moleculelor de medicamente cu .64 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A. respectiv ac¡ionarea receptorilor. prin deduc¡ie. Fixarea medica¡iei de receptori se face: • Conform teoriei ocupa¡ionale. formând cu acestea complexe care comandå anumite ac¡iuni biologice. care considerå cå efectul este propor¡ional cu numårul receptorilor ocupa¡i. → modificåri de activitate enzimaticå. facându-l så reziste la energia agita¡iei termice. Cele douå componente se atrag electrostatic. caracteristicile suprafe¡ei active a acestora. • Receptorii recunosc în mod specific semnalul chimic prezentat de anumite molecule. Medica¡ia adrenergicå → receptori β adrenergici → activeazå adenilatciclaza membranarå → catalizeazå transformarea ATP → AMPc → activeazå proteinchinazele → catalizeazå procese de activare a catecolaminelor. • Formarea complexului medicament-receptor realizeazå stabilirea unor legåturi între moleculele de medicamente ¿i suprafa¡a activå a moleculelor receptoare. Majoritatea sunt proteine sau acizi nucleici ce pot avea ¿i func¡ii enzimatice. Farmacoreceptorii sunt structuri macromoleculare capabile så lege specific substan¡ele active cu molecula relativ micå. iar farmacoreceptorii grupåri ionice de suprafa¡å u¿or accesibile. Ac¡iunea la nivel membranar a medica¡iei psihotrope se face în principal prin intermediul farmacoreceptorilor. • Prin analiza rela¡iilor între structura chimicå ¿i activitatea unor medicamente s-au putut stabili caracteristicile indispensabile pentru fixarea.

Sistemele secundare care intervin în ac¡iunile unor medicamente la nivel celular sunt grupate în: • mesageri primari: substan¡e endogene receptoare sau medicamente agoniste care ac¡ioneazå asupra receptorilor specifici. (Ka). • K → iese din celulå → inhibi¡ie. Ac¡iunea la nivel celular se poate exercita la nivelul membranei celulare sau în interiorul celulei. Membranele con¡in adenilciclaza ¿i guanilciclaza care catalizeazå transformarea ATP → AMPc ¿i GTP → GMPc. constanta de afinitate. intervin douå constante (K1). cantitatea receptorilor ocupa¡i (Cmr) fiind propor¡ionalå cu cantitatea de medicament (Cm) ¿i cantitatea de receptori disponibili (Cr). efecte de intensitate diferitå. • Na → intrå în celulå → excita¡ie. • Cl → intrå în celulå → inhibi¡ie. . K → translocare ionicå → modificarea poten¡ialului de membranå = depolarizare ¿i generarea poten¡ialului excitator sau hiperpolarizare. Cl. • mesageri secunzi: sisteme intermediare apar¡inând economiei metabolice celulare. Mecanismele calcice ¿i rolul lor în comanda råspunsului celular • Depolarizarea → deschiderea canalelor de Ca++ (canale lente) → cre¿terea influxului ¿i a concentra¡iei de Ca++ în citoplasmå. Asupra membranei ac¡iunea medicamentelor se desfå¿oarå astfel: medicament → membrana receptoare → deschiderea canalelor de Na. care la rândul lor intervin în cascada de reac¡ii metabolice. ritmul de disociere. 2. ac¡ionarea acelora¿i receptori poate declan¿a. • Cre¿terea Ca++ intracelular → eliberarea de mediatori în termina¡iile nervoase. → eliberarea Ca++ din reticulul endoplasmatic. în func¡ie de substan¡å. 3. • Conform teoriei activitå¡ii intrinseci. B. 1. ritmul de asociere ¿i (K2). care considerå cå fixarea de receptori nu are consecin¡e egale în cazul agoni¿tilor. Cmr = Cm × Cr × K1/K2 = Cm × Cr × Ka.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 65 macromoleculele receptoare se conformeazå regulii ac¡iunii maselor. poten¡ial postsinaptic inhibitor. Existå agoni¿ti deplini cu efecte maximale ¿i agoni¿ti par¡iali cu efecte submaximale.

purinelor. pirimidinelor. • AMPc → cre¿te influxul de Ca++ sau scade efluxul de Ca++. acidoza eliberând enzime litice. inhibå sinteza acizilor nucleici sau se încorporeazå în ace¿tia. prostaglandine.66 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Ca++ liber din termina¡iile nervoase se fixeazå pe o proteinå. În urma activårii acestor reac¡ii metabolice care au ca precursor ini¡ial acidul arahidonic. → modificå sensibilitatea proteinchinazelor (dependente de Ca++-calmodulinå). 4. Este important de ¿tiut cå unele medicamente ac¡ioneazå ¿i la nivelul unor forma¡iuni intracelulare precum: • nucleul (analogii metabolici ai acidului folic. → stimuleazå adenilatciclaza → AMPc cre¿te. . • Cre¿terea Ca++ intracitoplasmatic este detectatå de un complex proteic numit troponina. C. • lizozomii pot fi afecta¡i de hipoxie. leucotriene. • Complexul Ca++-calmodulinå → exocitoza veziculelor sinaptice. Acest sistem este cuplat cu cel calcic ¿i cu cel al guanilatului ciclic GMPc. atât de folosi¡i de noi ca neurotrofice. Acidul arahidonic rezultå atât din desfacerea unor fosfolipide membranare cât ¿i din fosfatidilinozitolglicofosfat împreunå cu diacetilglicerol. modificându-le func¡ionalitatea chimicå). care: → favorizeazå recaptarea Ca++ în reticulul endoplasmatic. → activarea transportorilor membranari de acetilcolinå → acetilcolina se elibereazå în fanta sinapticå. • mitocondriile pot fi sediul blocårii citocromoxidazei de cåtre cianuri. • ribozomii sunt sediul sintezei proteice. capabile så tulbure profund biochimismul celular. acestea ac¡ioneazå ca intermediari metabolici între ac¡ionarea receptorilor membranari ¿i efec¡ia celularå. Ac¡iunea asupra unor organite celulare. Cascada de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic ¿i importan¡a ei în ac¡ionarea anumitor receptori membranari. → stimuleazå fosfodiesteraza → scade AMPc. se formeazå eicosanoidele: tromboxani. prostaciclina. calmodulina.

serotonina. în studii ¿i în prospectele în limba englezå ale psihotropelor. Farmacotoxicologie ¿i reac¡ii adverse Studiul ¿i cunoa¿terea reac¡iilor adverse este o etapå importantå mai ales când este vorba de administrarea psihotropelor la copil. FDA aprobå cu mare greutate astfel de cercetåri din motive lesne de în¡eles. histamina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 67 • forma¡iuni veziculare sau granulare con¡in substan¡e endogene precum: acetilcolina. având func¡ii biologice importante. Procesul de down regulation a receptorilor reprezintå reducerea råspunsului ca urmare a expunerii receptorilor la administrarea cronicå a unei anumite concentra¡ii dintr-o substan¡å agonistå a receptorului.. Lexicon of Psychiatry. Ed.3. De exemplu. Procesul de up regulation a receptorilor este reprezentat de producerea de råspunsuri suprasensibile. care sunt acompaniate de cre¿terea (up regulation) densitå¡ii receptorilor care mediazå råspunsul ca urmare a supraexpunerii repetate a receptorilor la transmi¡åtori endogeni. organ. ca urmare a administrårii unui inhibitor al recaptårii. numårului sau densitå¡ii receptorilor se nume¿te down regulation. procesul de down regulation a receptorilor dupå supraexpunerea cronicå a receptorilor la un neurotransmi¡åtor endogen. depozitate sub formå inactivå. (Frank J. Ayd J. A. uneori fårå a fi explicate îndeajuns. Pot fi eliberate sub formå activå func¡ionând ca mediatori chimici. Procesul de down regulation poate implica fie scåderea densitå¡ii receptorilor ¿i/sau schimbåri în semnalul ce traverseazå sistemul distal de receptor. Neurology and Neurosciences. receptor la o dozå constantå de substan¡å. Am sim¡it nevoia så precizåm defini¡iile unora dintre acestea. peptide. Procesul de subsensibilitate reprezintå scåderea responsivitå¡ii unui ¡esut. neurohormoni. GABA. 1995) 2.3.R. Reac¡iile adverse la medicamente În literatura de psihofarmacologie. Williams and Wilkinson. În capitolele care trateazå mecanismele de ac¡iune ale substan¡elor sunt men¡ionate mai multe categorii de procese. am gåsit mai mul¡i . cunoscându-se faptul cå sunt pu¡ine studii efectuate la copii. Când este mediatå prin scåderea afinitå¡ii.

68

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

termeni pe care îi vom reda a¿a cum i-am întâlnit: adverse reactions, adverse effects, adverse events, side effects, adverse experiences, undesirable effects, untoward events. În Kaplan and Sadock, Textbook of Psychiatry, edi¡ia 8, 2000, se utilizeazå folosit termenul adverse effects. În studiile clinice de psihofarmacologie sunt men¡ionate toate evenimentele nedorite care apar în cursul administrårii unui medicament, chiar dacå ele au apårut doar o singurå datå, la un singur pacient, sub denumirea de adverse events. În prospectele în limba românå am gåsit urmåtorii termeni referindu-se la aceea¿i categorie de simptome: reac¡ii adverse, efecte secundare, efecte adverse. În practica clinicå, existå tendin¡a de a se face o diferen¡å între reac¡iile adverse ¿i efectele secundare. Efectele adverse pot fi utilizate uneori în clinicå cu scop terapeutic (de exemplu sedarea), ceea ce nu putem spune despre reac¡iile adverse. În aceastå carte vom folosi termenul de efecte secundare care apare în cele mai multe prospecte în limba românå. În cår¡ile de farmacologie în limba românå (Stroescu V. ¿i col, 1999) sunt precizate douå tipuri de efecte, altele decât cele terapeutice: reac¡iile adverse ¿i intoxica¡iile. Reac¡iile adverse sunt efecte nedorite, nocive, care apar la administrarea de medicamente, la dozele uzuale de medicament. Trebuie deosebite de efectele nedorite de ordin farmacologic care nu sunt nocive ¿i de intoxica¡ii, care apar la doze mari. Statisticile OMS semnaleazå cele mai frecvente reac¡ii adverse la câteva asocia¡ii printre care ¿i deprimantele centrale: diazepam, clorpromazin, pentazocin, men¡ionând probabilitatea cre¿terii acestor efecte nedorite la copii ¿i båtrâni. Dupå mecanismul lor, Stroescu, 1999, le împarte în reac¡ii adverse de tip toxic, de tip idiosincrazic ¿i de tip alergic. 1. Reac¡ii adverse de tip toxic. Sunt dependente de dozå, apar la doze obi¿nuite, care în anumite condi¡ii, în func¡ie de bolnav sau de medicament, pot determina tulburåri func¡ionale sau leziuni ale diferitelor aparate ¿i/sau sisteme. Principalii factori care depind de medicament sunt: – toxicitatea intrinsecå cumulatå cu un indice terapeutic mic (dozele toxice coincid cu dozele terapeutice mari, biodisponibilitate mare); – utilizarea unei cåi de administrare nepotrivite; – scheme de doze care nu ¡in seama de farmacocinetica medicamentului;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

69

– interac¡iuni medicamentoase care au efect sinergic de sumare sau poten¡are. Factorii care ¡in de bolnav sunt: – reactivitatea individualå (un numår mic de persoane poate prezenta reac¡ii toxice chiar la doze mici datoritå fie unor particularitå¡i de metabolizare care greveazå bioinactivitatea, fie unei sensibilitå¡i excesive a ¡esutului ¡intå); – ståri patologice care influen¡eazå comportarea farmacocineticå (insuficien¡a hepaticå, renalå). Reac¡ii de tip toxic pot fi ¿i: – efectele dismorfogene (apar în cazul utilizårii de substan¡e la femei gravide ¿i au ca efect apari¡ia de malforma¡ii); – mutagene (au drept consecin¡å modificåri permanente ale genotipului, care ulterior, dupå mai multe genera¡ii, pot afecta fenotipul; numårul mare de boli genetice la om se explicå prin acumularea de gene mutante la spermatozoizi ¿i ovule, datoritå printre altele ¿i substan¡elor chimice exogene precum medicamentele); – cancerigene (existå riscul ca unele substan¡e så ini¡ieze transformarea canceroaså a celulelor prin muta¡ia unor celule somatice sau så promoveze dezvoltarea cancerului la nivelul ¡esutului unde a avut loc procesul de ini¡iere). 2. Reac¡iile adverse de tip idiosincrazic sunt reac¡ii de intoleran¡å, independente de dozå ¿i se manifestå sub formå de reac¡ii neobi¿nuite diferite de efectul obi¿nuit, fiind determinate de doze obi¿nuite lipsite de nocivitate. Sunt caracteristice unui anumit grup de popula¡ie care nu se încadreazå în curba Gauss; se datoreazå unor particularitå¡i farmacogenetice care determinå modificåri în sinteza unor proteine specifice, cu consecin¡e în ceea ce prive¿te alterarea proceselor de metabolizare sau reac¡ii tisulare anormale la medicamente. Enumeråm câteva astfel de manifeståri: apnee toxicå, hemolizå, methemoglobinemie, crize de porfirie, hipertermie malignå (este atribuitå unor particularitå¡i genetice determinate de capacitatea de legare a ionilor de calciu de cåtre celulele musculare). 3. Reac¡iile adverse de tip alergic sunt efecte nedorite care apar prin interven¡ia unor mecanisme imune; cercetårile experimentale pe animale nu pot fi extrapolate la om ¿i nu

70

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

poate fi evaluat riscul reac¡iilor alergice, manifestându-se mari varia¡ii interspecii; existå o popula¡ie cu predispozi¡ie alergicå probabil de naturå geneticå. Frecven¡a reac¡iilor alergice la om este relativ micå, ele reprezintå aproximativ 10% din totalul reac¡iilor adverse. Alergia este specificå pentru o anumitå structurå chimicå, dar poate cuprinde ¿i substan¡e cu structuri analoage. Ca alergeni pot så func¡ioneze ¿i impuritå¡i sau excipien¡i din compozi¡ia formelor farmaceutice. B. Intoxica¡iile medicamentoase Se pot manifesta sub formå acutå sau cronicå. • Intoxica¡iile acute apar la administrarea dozelor foarte mari de substan¡e medicamentoase obi¿nuite sau la depå¿irea dozelor maxime în cazul substan¡elor foarte puternic active ¿i toxice. • Intoxica¡iile cronice apar la administrarea repetatå timp îndelungat ¿i se datoreazå acumulårii în organism de cantitå¡i excesive de substan¡å activå sau în cazul sumårii efectului fiecårei doze în cazul în care acestea sunt ireversibile. Evaluarea toxicitå¡ii medicamentoase se face prin experimente pe animale; efectele toxice ca ¿i efectul letal observat asupra unei colectivitå¡i de animale sunt de tip „cuantal“, fiind caracterizate prin prezen¡a sau absen¡a lor (corespunzåtor unei ac¡iuni de tip „tot sau nimic“). Rezultatele de toxicologie ob¡inute la animale nu pot fi extrapolate la om. Efectele toxice, la om, apar la doze de aproximativ zece ori mai mari comparativ cu cele determinate experimental, atunci când raportarea se face în func¡ie de greutatea corporalå; în schimb, dacå se face în func¡ie de suprafa¡a corporalå, sensibilitatea omului ¿i a animalelor de laborator este aproximativ egalå. În condi¡ii clinice, la factorii dependen¡i de substan¡a medicamentoaså se adaugå al¡i factori care pot favoriza reac¡iile toxice. Le vom enumera, a¿a cum apar în manualul V. Stroescu, 1994, mai ales pentru faptul cå le consideråm foarte importante când este vorba de tratamentul copiilor: • biodisponibilitatea variabilå a formei terapeutice; • susceptibilitatea individualå prin boalå sau de naturå geneticå (idiosincrazie); • toxicitatea unor excipien¡i, vehiculi din formula farmaceuticå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

71

• interac¡iuni cu alte medicamente; • acumularea în organism de cantitå¡i toxice prin insuficien¡a epurårii; • preparate expirate. La copil, mai mult decât la adult, care are poate toate mecanismele de apårare prezente, trebuie så ne gândim la posibilitatea unor reac¡ii de tip idiosincrazic (sunt deja citate în literaturå astfel de reac¡ii datorate lipsei materialului enzimatic necesar metabolizårii hepatice); la fel trebuie så fim aten¡i la medicamentele care se eliminå renal, copiii având o ratå de filtrare glomerularå scåzutå. Dependen¡a este o stare de intoxica¡ie cronicå care se caracterizeazå prin necesitate subiectivå sau obiectivå de folosire a unor substan¡e toxice sau medicamente. Dintre neurotrope, benzodiazepinele ¿i barbituricele pot da dependen¡å. Cele patru componente care definesc dependen¡a sunt: • dependen¡a psihicå, care este determinatå de interac¡iunea unui complex de factori de ordin farmacologic, psihologic ¿i social. • toleran¡a apare mai ales pentru efectele nervos centrale cu caracter subiectiv, explica¡ia farmacocineticå fiind aceea cå administrarea repetatå face ca aceea¿i dozå så realizeze progresiv concentra¡ii sanguine mai mici datoritå stimulårii repetate a procesului metabolic respectiv; explica¡ia farmacodinamicå este aceea cå se produce o scådere a reactivitå¡ii neuronilor interesa¡i în ac¡iune, ca rezultat al unor mecanisme adaptative, în sens contrar interven¡iei medicamentoase; în consecin¡å, acelea¿i concentra¡ii de medicament produc progresiv råspunsuri mai slabe. • dependen¡a fizicå relevatå prin semne clinice zgomotoase care eviden¡iazå sindromul de abstinen¡å; se manifestå prin efecte inverse decât cele provocate de substan¡a responsabilå; mecanismul este probabil asemånåtor cu cel al toleran¡ei, intervin fenomene biochimice sau fiziologice compensatorii fa¡å de ac¡iunea medicamentului, care se dezvoltå adaptativ în timpul folosirii acestuia (de exemplu modificarea echilibrului fiziologic al unor mediatori sau modulatori ai transmisiei sinaptice); substan¡ele cu efect psihotrop au poten¡ial de toleran¡å ¿i de dependen¡å fizicå foarte mare: morfina, barbituricele, alcoolul, amfetaminele.

72

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

• psihotoxicitatea este cea de-a patra componentå a dependen¡ei care se manifestå prin tulburåri de comportament uneori cu aspect psihotic care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari de substan¡å care dezvoltå dependen¡å: barbituricele, cocaina, amfetaminele, alcoolul, unele benzodiazepine; este greu de tratat datoritå intricårii mai multor factori: factori etiopatogeni (medicament psihotrop, teren psihic, condi¡ii sociale, elemente de condi¡ionare precum efectul plåcut), sindrom de abstinen¡å.

2.3.4. Interac¡iunile medicamentoase
În situa¡ia administrårii simultane a douå sau mai multe substan¡e medicamentoase pot så aparå interac¡iuni medicamentoase cu consecin¡e avantajoase, dar ¿i dezavantajoase. Interac¡iunile pot så existe între substan¡ele chimice ¿i så fie de ordin fizic sau fizico-chimic ¿i se numesc incompatibilitå¡i, sau pot så aparå dupå administrare ¿i se datoreazå unor interac¡iuni de ordin farmacocinetic sau farmacodinamic. A. Incompatibilitå¡i Sunt interac¡iuni «in vitro» ¿i apar înaintea administrårii medicamentelor. Se datoreazå unor asocieri necorespunzåtoare, într-o formå farmaceuticå, de substan¡e medicamentoase care genereazå procese chimice sau fizico-chimice (hidrolize, oxidåri, lichefieri etc.), cu modificarea consecutivå a proprietå¡ilor terapeutice sau ob¡inerea de forme terapeutice necorespunzåtoare. Aståzi, astfel de incompatibilitå¡i sunt foarte rare, farmacistul ¿i industria farmaceuticå rezolvând eventualele incompatibilitå¡i din prescrip¡iile magistrale, respectiv cele ce pot så aparå în cazul produselor tipizate. B. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacocinetic Asocierea medicamentelor poate duce uneori la modificåri în comportamentul farmacocinetic, cu consecin¡e asupra eficacitå¡ii terapeutice sau cu generarea unor efecte adverse. Interac¡iunile pot så aparå: • la nivelul procesului de absorb¡ie (un medicament poate modifica procesul de absorb¡ie al celuilalt medicament prin inactivare, modificarea pH-ului, formare de complexe neabsorbabile, modificarea motilitå¡ii intestinale);

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

73

• la nivelul procesului de distribu¡ie (prin modificarea regionalå a fluxului sanguin fie datoritå deplasårii de pe proteinele plasmatice, fie datoritå afinitå¡ii pentru acelea¿i situsuri de legare); • la nivelul biotransformårii medicamentelor (se datoreazå unor fenomene care interferå cu unele sisteme enzimatice metabolizante; ele pot apårea datoritå inhibi¡iei sau induc¡iei enzimatice; inhibi¡ia enzimaticå apare prin competi¡ia pentru locuri de legare de enzimå, enzimele de tipul citocrom P450 pot interac¡iona cu multe substan¡e ¿i au locuri de legare aproape saturate la dozele terapeutice; induc¡ia enzimaticå se exercitå cel mai des la nivelul oxidazelor hepatice, consecutiv cre¿te clearence-ul ¿i se mic¿oreazå concentra¡ia plasmaticå a medicamentelor biotransformate de enzimele respective); • la nivelul procesului de excre¡ie (prin cre¿terea fluxului de urinå, prin scåderea reabsorb¡iei tubulare, prin modificarea pH-ului urinar). C. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacodinamic Sunt de tip sinergic ¿i de tip antagonist (Stroescu V., 1999).

3
TRATAMENTUL ANTIPSIHOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT
3.1. Defini¡ie
Antipsihoticele sunt substan¡e chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Primele medicamente antipsihotice au fost fenotiazinele. Medicamente din aceastå claså au fost utilizate ini¡ial ca antihelmintice în medicina veterinarå ¿i ca antiseptice urinare la oameni (Kaplan, 2000). În 1950, Paul Charpentier, la Rhône-Poulenc Laboratories din Paris, a reu¿it så sintetizeze clorpromazina. Acest medicament a fost folosit ini¡ial în chirurgie, de Henri Laborit, pentru reducerea anxietå¡ii preoperatorii ¿i prevenirea ¿ocului postoperator. Efectele clorpromazinei s-au dovedit a fi diferite calitativ fa¡å de cele ale sedativelor, a¿a încât Laborit a sus¡inut administrarea acesteia în psihiatrie, în cazurile de manie ¿i schizofrenie. În 1952 se raportau deja rezultate bune în tratamentul acestor tulburåri (Kaplan, 2000). Mai târziu, în 1958, a fost introduså în psihofarmacologie de cåtre Paul Janssen, din Belgia, prima butirofenonå eficace: haloperidolul (Kaplan, 2000). Denumirea de neuroleptice provine de la faptul cå aceste medicamente produc efecte adverse neurologice, în paralel cu efectul lor antipsihotic ¿i sedativ. Mai mult, aceste efecte neurologice erau considerate inevitabil legate de efectele terapeutice (se urmårea „neuroleptizarea“ pacientului, apari¡ia efectelor adverse fiind consideratå ca un semn cå „medicamentul î¿i face efectul“). Dupå apari¡ia noilor genera¡ii de antipsihotice, cum sunt clozapina, risperidona, olamzapina etc. s-a constatat cå efectele antipsihotice nu sunt condi¡ionate de apari¡ia efectelor secundare neurologice (Kaplan, 2000). Aceste medicamente au îmbunåtå¡it semnificativ programele de tratament, fåcând posibil un nivel de men¡inere în activitate ¿i îmbunå-

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

75

tå¡ind considerabil calitatea vie¡ii ¿i, implicit, complian¡a la tratament, în special în schizofrenia apårutå la copil ¿i adolescent (H. Remschmidt et al, 2000). În ceea ce prive¿te antipsihoticele clasice, în ciuda neajunsurilor datorate efectelor secundare, råmân încå o unealtå utilå în managementul psihozelor, påstrându-¿i importan¡a, mai ales în episodul acut (Kaplan, 2000; M.D.Gheorghe, 2000).

3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere al profilului legårii de receptori, dar ¿i al proprietå¡ilor farmacologice, implica¡iilor clinice ¿i efectelor adverse, medicamentele antipsihotice pot fi grupate în douå categorii: 1. clasice, conven¡ionale, tipice, din prima genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor dopaminici (se considerå cå efectul antipsihotic al acestora este datorat antagonizårii receptorilor dopaminici D2). 2. noi, atipice, din a doua genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor serotonin-dopaminici (care î¿i exercitå efectul antipsihotic în principal prin antagonizarea receptorilor serotoninici ¿i dopaminici). Vom prezenta în tabelul 3.1. medicamentele antipsihotice, cu denumirile comune interna¡ionale, denumirile comerciale, formele de prezentare, precum ¿i dozele recomandate de firmele producåtoare, cu specificarea acestora la copil ¿i adolescent. Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. Uneori, la adolescen¡i, pentru controlul simptomatologiei, suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari ce se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor, motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. De asemenea, existå o serie de antipsihotice pentru care dozele recomandate la copil ¿i la adult sunt similare.

3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere chimic, medicamentele antipsihotice apar¡in mai multor clase de substan¡e, acest lucru reflectându-se în diferen¡ele în spectrul farmacocinetic, farmacodinamic, cât ¿i în efectele terapeutice ¿i cele secundare.

76

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. Clasificarea medicamentelor antipsihotice (Adaptat dupå Schatzberg A.F. et al, 1997 ¿i Kaplan and Sadock, 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare)
Denumire Prezentare Clasa Denumirea comercialå Comunå Interna¡ionalå ANTAGONIªTII RECEPTORILOR DOPAMINICI Ataractil, Promazina Oral: Tb. 25, 50, Frenil, Sparine 100 mg Clorpromazina Clordelazin, Oral: Tb. 10, 25, 50, Plegomazin, 100, 200 mg Largactil, Cp. 30, 75, 150, 200, Thorazine 300 mg Sol. 10mg/5ml; 30mg/ml; 100mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Sup. Rectal: 25-100 mg Parenteral: 10, Trifluoproma- Flumazin, Siquil, Vespin 20 mg/ml zina LevomeproLevomepro- Oral: Tb. 2, 25, 100 mg mazina mazin, Parenteral: Nozinan, f. 25 mg/1 ml Tisercin Supozitoare: 10, 50 mg Tioridazina Mellaril Oral: Tb. 10, 15, 25, 50, 100, 150, 200 mg Sol: 25, 100 ml/5 ml; 30, 100 mg/ml
Fenotiazine Alifatice Piperidine

Doze mg/zi

Adul¡i: 40-800

1

Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i: 10-300 (1-3 mg/kgc/zi) Adul¡i: 300-800

Adul¡i: 100-150 1 Copii ¿i adolescen¡i: 25-150 Adul¡i: 25-250

Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 10-300 copii 2-12 ani: 0,5-3mg/kg/zi Adul¡i: 200-700 Periciazina Neuleptil Copii peste 3 ani Oral: Cp. 10 mg ¿i adolescen¡i: Sol: 4% 3-15-50 Adul¡i: 50-100-200 Mesoridazina Serentil Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 12: 75-400 100 mg Adul¡i: 75-400 Sol: 25 mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Perfenazina Trilafon Oral: Tb. 2, 4, 8, 16 mg Copii peste 12, Etrafon Sol: 16 mg/5ml adolescen¡i: 2-24 Adul¡i: 8-40 Parenteral: 5 mg/ml Oral: Tb. 5, 10, 25 mg Adul¡i: 40-150 1 Proclorperazina Stemetil Cp. 10, 15, 25 mg (cu Compazine eliberare prelungitå) Sol. 5mg/ml Parenteral: 5 mg/ml Sup. rectal: 2,5; 5; 25 mg Copii, adolescen¡i: Oral: Tb. 1; 2,5; 5; Lyogen, MiFlufenazina 1-10 renil, Modeca- 10 mg Adul¡i: 1-20 Sol. 2,5mg/5ml, te, Moditen, Permitil, Pro- 5mg/ml lixin, Prolixin Parenteral: 25 mg/ml decanoat, Prolixin entanat

Piperazine

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

77

Tabelul 3.1. (continuare)
Fenotiazine Piperazine

Trifluoperazina Stelezine Terfluezine Tioproperazina Majeptil

Haloperidol
Butirofenone

Haldol

Zuclopentixol Clopixol, dihidroclorid, Clopixol acetat decanoat Acuphase, Clopixol Depot

Flupentixol

Fluanxol

Tiotixen

Navane

Clorprotixen

Taractan, Truxal

Clopentixol
Difenilbutil piperdine ¿i piperazine

Sordinol Orap

Pimozid

Oral: Tb. 1, 2.5, 10 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:1-20 Sol. 10 mg/ml Parenteral: 2 mg/ml Adul¡i: 6-20 Oral: Tb. 10 mg Copii, adolescen¡i: Sol. 4 % 1-10 1 picåturå=1 mg Adul¡i: 1-20 Oral: Tb. 0,1; 1,2; 5; Copii peste 3 ani, adolescen¡i: 1-16 10; 20 mg Adul¡i: 6-20 Sol. 2 mg/ml (1 ml = 20 picåturi; 1 picåturå = 0,1 mg Parenteral: im 5 mg/ ml haloperidol decanoat: 50 mg, 100/ml (f=1 ml) iv Oral: Tb. 2; 10; 25; Copii, adolescen¡i: 40 mg 5-40 Sol. 20 mg/ml; Adul¡i: Cloxipol 1 picåturå = 0,1 mg Tb: 20-60 mg/zi Parenteral: Clopixol Cloxipol dihidroclorid f im dihidroclorid Fiole 10-20 mg de 1-4 10 mg/ml; Clopixol Acuphase Fiole 50 ml; ori pe zi Fiole 200, 500 mg/ml Cloxipol Acuphase: 5-10 mg im la 1-3 Cloxipol Depot zile Cloxipol Depot: 500 mg im la 2-4 såptåmâni Parenteral: fiole 2% Adul¡i: 20-40 mg la 2-3 såptåmâni 40 mg/ml 100 mg la 3-4 Fiole 10%, 100 mg/ml såptåmâni 1 Oral: Cp. 1, 2, 5, 10, Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 20 mg doze similare Sol. 5mg/ml Parenteral: 2,5,10 mg/ml Adul¡i: 6-30 Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 100 mg 10-25 mg de 3-4 Sol. 100 mg/5ml ori pe zi Adul¡i: 50-400 1 Parenteral: fiole Adul¡i: 600-800 200 mg/ml Copii peste 12 ani, Oral: Tb. 2 mg adolescen¡i: 1-10 Adul¡i: 2-12-20

Tioxantene

Dibenzodiazipine

Loxapina

Loxitane, Loxapac

Oral: Cp. 5, 10, 25, 50, 100 mg Sol. 25 mg/ml Parenteral: fiole 50 mg/ml

Adolescen¡i peste 16 ani: 5-60 Adul¡i:60-100

78

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. (continuare)
Benzamide Indoli
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, 50 mg Sol. 20mg/5ml Oral: cp. 50; 200; 400 mg; Sirop Parenteral f. 100mg/2ml Oral: Tb. 100mg Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Tb. 50, 200 mg Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 10-50 Adul¡i: 5-100 Adul¡i: 600-800 mg im1

Sulpirid

Eglonyl

Taprid

Tiapridal

Adul¡i: 100-8001

Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine

Adolescen¡i peste 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Oral:20, 40 mg Adolescen¡i 40-160: Zeldox, Ziprasidona Parenteral: Adul¡i: 80-160 Geodon f 20 mg Solian
Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, Copii peste 12 ani, 50 mg adolescen¡i: 10-50 Sol. 20mg/5ml Adul¡i: 5-100 Sulpirid Eglonyl Oral: cp. 50; 200; Adul¡i: 400 mg; Sirop 600-800 mg im1 Parenteral f. 100mg/2ml Taprid Tiapridal Oral: Tb. 100mg Adul¡i: 100-8001 Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Amilsulprid Adolescen¡i peste Solian Tb. 50, 200 mg 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Adolescen¡i 40-160: Oral:20, 40 mg Zeldox, Ziprasidona Adul¡i: 80-160 Parenteral: Geodon f 20 mg

Amilsulprid

Idibenzodiazepine

Benzamide Indoli

Idibenzodiazepine
Olanzapina Zyprexa Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Serindol Serdolect Adul¡i: 16-24 mg 1

Olanzapina

Zyprexa

Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg

Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Adul¡i: 16-24 mg 1

Serindol

Serdolect

1

Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate acestora sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie.

Psihofarmacologia pediatricå din zilele noastre înregistreazå progrese foarte rapide, o largå paletå de medicamente psihotrope fiind aprobatå ¿i la copil ¿i adolescent, în ultimii ani. Acest fapt este încurajator, pe de o parte, datoritå îmbogå¡irii arsenalului terapeutic disponibil, dar pe de altå parte apare obliga¡ia clinicianului de a învå¡a principiile de bazå, indica¡iile ¿i efectele secundare ale noilor agen¡i, având în vedere permanent descoperirile recente din domeniul neuro¿tiin¡elor (C.Gilberg ¿i H. Remschmidt, 2000). Astfel, recomandarea unui medicament sau a altuia va trebui så fie mult mai nuan¡atå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

79

Când alegem un anumit antipsihotic, este foarte importantå identificarea ¿i intrepretarea corectå a simptomelor prezentate de pacient, deoarece: • Cele douå clase de antipsihotic au efecte diferite pe anumite simptome, pot prezenta sau nu efecte benefice, dar uneori pot chiar så agraveze simptomele respective (pozitive, negative sau cognitive). • Au un tablou diferit al efectelor secundare: unele dintre acestea pot fi efecte adverse, dar altele pot fi utile în anumite perioade ale evolu¡iei bolii.1

3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori
Profilul diferit al afinitå¡ii antipsihoticelor fa¡å de receptori le-a adus ¿i denumirea diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra receptorilor D2, fiind denumite antagoni¿ti dopaminergici, iar cele atipice au o afinitate ridicatå pentru receptorii serotoninergici (5-HT) ¿i afinitate slabå pentru receptorii dopaminergici, fiind denumite antagoni¿ti serotonin-dopaminergici. Astfel, la doze clinice uzuale, haloperidolul ocupå 70-90% din receptorii D2, iar clozapina ¿i olanzapina pot ocupa 2060% din receptorii D2 ¿i pânå la 80% din receptorii 5-HT2 la doze maxime (Kaplan, 2000, Remschmidt et al, 2000).
1

Simptomele psihotice (dupå Gheorghe M.D. 1999 ) Simptome pozitive: • Halucina¡ii, • Idei delirante, • Comportament bizar, legat de îmbråcåminte, aspect, comportament social, sexual, comportament agresiv, agitat, comportament repetitiv, stereotip, • Tulburare pozitivå formalå: tangen¡ialitate, incoeren¡å, lipså de logicå, circumstan¡ialitate, vorbire precipitatå. Simptome negative: 1. Primare: sunt efectul direct al patofiziologiei Schizofreniei • Aplatizare afectivå (scåderea nivelului ¿i intensitå¡ii expresiei emo¡ionale), • Alogie (reducerea gândirii, såråcirea vorbirii ¿i a con¡inutului vorbirii, blocajele), • Apatie/hipobulie/avoli¡ie: absen¡a motiva¡iei, absen¡a interesului, scåderea ini¡ierii comportamentelor direc¡ionate cåtre scop, • Anhedonie. 2. Secundare: nu sunt parte a procesului bolii; sunt legate de simptomele pozitive, de efectele extrapiramidale ale neurolepticelor, depresia/disforia, lipsa stimulårii sociale; acestea sunt poten¡ial trecåtoare, råspund la tratament adecvat • Neglijarea aspectului/igienei personale ca efect secundar al bolii, al tratamentului, • Retragerea socialå, • Reducerea calitå¡ii vie¡ii, Simptome cognitive/dezorganizate = Disfunc¡ia cognitivå • Deficite în func¡ia executivå: controlul ¿i procesarea informa¡iei • Deficite în timpul de reac¡ie/aten¡ie, percep¡ie, limbaj, învå¡are verbalå, memorie.

80

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

În timp ce Sanyal et al. sugereazå cå rata înaltå de legare a clozapinei de receptorii D2/D4 e importantå pentru proprietå¡ile terapeutice ale clozapinei ¿i altor antipsihotice atipice, al¡i autori subliniazå rolul capacitå¡ii înalte de legare de receptorii serotoninici. Studii PET la oameni au aråtat pentru antipsihoticele atipice un nivel mai mare de ocupare a receptorilor serotoninici 5-HT2 decât a receptorilor dopaminici D2, aceasta sprijinind rolul contribu¡iei terapeutice a transmiterii serotoninergice în schizofrenie, contribuind ¿i la un grad mai mic al efectelor extrapiramidale. Rata scåzutå a efectelor secundare în cazul antipsihoticelor atipice s-ar datora faptului cå acestea prezintå doar un mic efect pe neuronii dopaminergici nigrostriatali, având o ratå înaltå de legare pe receptorii 5-HT2 (Remschmidt et al, 2000). Prin hibridizarea in situ prin ARNm a neuropeptidelor, se poate eviden¡ia cå haloperidolul afecteazå conexiunile striatum-ului într-o mai mare måsurå ca risperidona (Remschmidt et al, 2000). Din punct de vedere al influen¡årii neurotransmisiei dopaminergice, efectele antipsihotice se datoreazå efectului antagonist pe receptorii dopaminergici la nivelul mezocortexului, iar efectele extrapiramidale se datoreazå afectårii neurotransmiterii pe cåile nigrostriate (Kaplan, 2000). Studiile de imagerie la pacien¡ii adul¡i aratå apari¡ia efectelor extrapiramidale la o ocupare de aproximativ 80% a receptorilor D2. Pentru dozele uzuale, de exemplu, existå o ocupare a receptorilor D2 între 70 ¿i 90% pentru haloperidol, între 20 ¿i 60% pentru clozapinå ¿i de aproximativ 60% pentru olanzapinå, acestea din urmå având un procent mai mare al legårii de receptorii 5-HT2 (80% pentru olanzapinå, la o dozå zilnicå de 10mg) (Remschmidt et al, 2000). La cre¿terea dozelor antipsihoticelor atipice, la un nivel mai mare de doza maximå recomandatå (pentru olanzapinå la mai mult de 20mg zilnic), profilul legårii de receptori apare foarte apropiat de cel al neurolepticelor standard, cu riscul apari¡iei efectelor secundare ¿i pierderea avantajelor sale (Remschmidt et al, 2000). Afinitatea diferitå fa¡å de receptori este eviden¡iatå de Remschmidt et al, 2000, în tabelul 3.2. care sintetizeazå rezultatele cercetårilor publicate în literatura de specialitate în ultimii ani.

serotoninergic. efectele extrapiramidale determinate de antipsihoticele atipice sunt minime (cum sunt sindromul parkinsonian. . no¡iunile acceptate actualmente privind ac¡iunea antipsihoticelor clasice la nivelul receptorilor. iar cele atipice atât asupra celor pozitive cât ¿i a celor negative primare ¿i cognitive.5. Aceste medicamente pot produce o cre¿tere minimå a nivelului de prolactinå sau nu modificå nivelul acestui hormon. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori Efectul antipsihotic al antipsihoticelor clasice este explicat prin ipoteza hiperdopaminergicå a producerii schizofreniei.. delir. respective α adrenergic. în tabelul 3. implicând sistemele dopaminergic. De asemenea. spre deosebire de cele tipice. glutaminergic. precum ¿i efectele clinice atribuite acestor modificåri (atât efectele terapeutice. comportament bizar). Eficacitatea asupra simptomelor schizofreniei este diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra simptomelor pozitive (halucina¡ii. 2000) D1 Haloperidol Clozapina Olanzapina Risperidona Quetiapina Ziprasisona Sertindol Amisulpid ++ ++ ++ ++ + ++ ++ D2 +++ + ++ +++ +++ + + +++ + +++ + +++ D3 +++ ++ ++ +++ + +++ +++ ++ 5-HT 5-HT alfa1 alfa2 NA NA 1A 2A +++ + ++ D4 ++ ++ +++ + + ++ + +++ +++ +++ M1 + H1 +++ ++++ ++++ ++ ++++ ++++ ++ +++ +++ ++++ ++++ ++ + ++ ++ +++ ++ ++++ +++ ++ +++ +++ +++ ++ +++ Profilul diferit al legårii de receptori.3. conduc cåtre noi considera¡ii ¿i ipoteze nu numai privind aceste medicamente. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) 3.5. modificårile neurotransmisiei. 3. dar ¿i pentru etiologia schizofreniei (Remschmidt et al. cât ¿i cele secundare). akatisia) sau absente (efecte ca distonia ¿i diskinezia tardivå). 2000). Vom prezenta.1. Profilul de legare pe receptori al neurolepticelor (Adaptat dupå Remschmidt et al.2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 81 Tabelul 3. iluzii.

somnolen¡å Blocarea rec.. fapt dovedit de . vor apårea efecte pe termen lung. La copil existå o mai mare densitate a receptorilor dopaminergici D1 ¿i D2 comparativ cu adultul.). uscåciune a mucoaselor. tendin¡e lipotimice. 2000). vedere. vertij. Ac¡ionând via receptori dopaminergici D2. aceste medicamente se vor acumula în ¡esuturi. Mecanismul de ac¡iune al antipsihoticelor tipice (tabel adaptat dupå Marinescu D. muscarinici M1 Efecte secundare care pot diminua complian¡a terapeuticå Blocarea rec. afinitatea fa¡å de ace¿ti receptori ¿i gradul de satura¡ie a acestora. constipa¡ie. tasikinezie)/ la distan¡å (diskinezie tardivå) Efecte endocrine Dificultå¡i cognitive. somnolen¡å Scåderea TA. Udri¿toiu T. unele ireversibile. eficacitatea antipsihoticelor tipice ¿i doza terapeuticå sunt înalt corelate cu distribu¡ia receptorilor pe anumite arii cerebrale.3. cu consecin¡e serioase asupra acestuia. 2001) Ac¡iunea la nivel de receptor Blocarea rec.4. somnolen¡å diurnå Cre¿tere în greutate. dopaminici D2 nigrostriatali) cu dezaferentarea cåilor mezolimbice Ac¡iunea la nivelul neurotransmisiei Inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul proiec¡iei rec. de care clinicianul va trebui så ¡inå seama. s-ar putea explica heterogenitatea råspunsului la acest tratament (Kaplan. så fie foarte atent cântårite în func¡ie de beneficiul urmårit. Întrucât neurolepticele se leagå ¿i de celelalte subtipuri de receptori dopaminergici. DA în mezocortex Blocarea cåii nigrostriate prin inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul cåii nigrostriate Inhibi¡ia tractului tuberoinfundibular Efecte anticolinergice Efecte clinice Efecte antipsihotice Efecte neurologice: Efecte extrapiramidale precoce (akatisie. histaminici H1 Blocarea alfa 1NA Fiind administrate perioade lungi de timp. Blocarea îndelungatå a receptorilor D2 nigrostriatali determinå perturbarea sistemului de neurotransmisie global (tabelul 3. Chiri¡å V. exercitându-¿i ac¡iunea atât la nivel cerebral cât ¿i sistemic. ame¡eli.82 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. deoarece ele apar în plin proces de neurodezvoltare. Astfel. tulb.. La copil ¿i adolescent este imperios necesar ca aceste efecte. D2 nigrostriatali (prin inhibi¡ia legårii DA de rec.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 83 Tabelul 3. Gheorghe M. a riscului suicidar Efectele clinice Blocarea transmisiei DA la nivel subcortical Accentuarea fenomenelor deficitare colinergice Fenomen de hipodopaminergice cu fenomene de hiperfrontalitate Afectare cognitivå Accentuarea simptomatologiei negative ¿i a depresiei dopamino-dependente Seeman. 2001) Efectele la nivelul balan¡ei neurotransmi¡åtorilor Dezechilibrul Cre¿terea balan¡ei activitå¡ii GLU DA/GABA/GLU Dezechilibrul Scåderea balan¡ei activitå¡ii DA/5HT serotoninergice Blocarea În prima fazå: balan¡e DA/ amplificarea actiAch vitå¡ii colinergice Etapa ulterioarå Efectele biologice Distruc¡ia neuronalå. Atât neurolepticele cu poten¡å joaså cât ¿i cele cu poten¡å înaltå au efect antipsihotic când sunt administrate în doze . efect sedativ. Tiotixen. • Neuroleptice cu poten¡å medie/joaså (Clorpromazina. Molidon.. în func¡ie de ac¡iunea pe receptori ¿i de utilitatea lor clinicå. Trifluoperazina): efecte antipsihotice puternice.. iar în ceea prive¿te efectele secundare au EEP bine exprimate ¿i efecte cardiovasculare. Loxapina. Perfenazina.D. atrofii corticale/ ventriculomegalie Cre¿terea fenomenologiei depresive. Efectele pe termen lung ale ac¡iunii antipsihoticelor conven¡ionale (tabel adaptat dupå Marinescu D. efecte anticolinergice. Udri¿toiu T. Pimozid.2. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice Efectele antipsihoticelor tipice au fost împår¡ite. neurolepticele au fost împår¡ite în (dupå Udri¿toiu T. Marinescu D. au efecte antipsihotice medii/joase ¿i efecte puternic sedative. efecte EEP .. efecte cardiovasculare ¿i anticolinergice puternice. 1987. 3. Mesoridazina. Din punct de vedere al efectului antipsihotic. în mai multe categorii: efect antipsihotic. Levomepromazina. Tioridazina.4. 2000): • Neuroleptice cu poten¡å înaltå (Haloperidol.. Chiri¡å V. ceea ce explicå sensibilitatea mai mare a copiilor la neuroleptice. Droperidol).5. anticolinergice reduse. EEP reduse. Flufenazina.

Termenul de „poten¡å“ nu se referå la eficacitatea clinicå. astfel.F. iar cele incisive determinå efecte neurologice mai importante (efecte extrapiramidale) (tabelul 3. Injec¡iile intramusculare se utilizeazå în situa¡ii de urgen¡å. iar cele cu poten¡å înaltå se numesc incisive. Totu¿i. Din punct de vedere al efectelor secundare. Marinescu D. trebuie luatå în calcul variabilitatea råspunsului la tratament. neurolepticele sedative determinå efecte vegetative mai importante.5. aceste valori ale dozelor sunt cunoscute.6. Tabelul 3.84 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI echivalente. ci la doza în mg necesarå unui anumit efect antipsihotic.5. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice Datele prezentate în urmåtorul capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A.. Vom prezenta în tabelul 3.7. Efectele antipsihoticelor tipice (adaptat dupå Udri¿toiu T. et al. în special la copil ¿i adolescent. Gheorghe M. vom exemplifica aceste aspecte în tabelul 3. ele pot orienta clinicianul la administrarea medica¡iei.). Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå.3. dozele considerate echivalente ale antipsihoticelor tipice. determinatå atât de vârstå cât ¿i de caracteristicile biologice ale fiecårui individ. Efectele adverse ale neurolepticelor sedative ¿i ale celor incisive diferå dupå cum am aråtat. deoarece prin administrare parenteralå se ating mai rapid concentra¡iile plasmatice eficiente. dar diferå prin frecven¡a ¿i severitatea efectelor lor adverse. 3. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. Neurolepticele cu poten¡å joaså se mai numesc neuroleptice sedative (au efecte sedative mai accentuate). 2000) Efect sedativ Clorpromazina Tioridazina Levomepromazina Efecte vegetative Mesoridazina Loxapina Molidon Efect incisiv/antipsihotic Flufenazina Perfenazina Trifluoperazina Droperidol Haloperidol Pimozid Tiotixen Efecte neurologice .5.D..

Udri¿toiu T.. Absorb¡ia de la nivelul tractului gastrointestinal este incompletå dupå administrare oralå. de¿i nu existå . 2002. Formele depot-decanoat sunt absorbite foarte încet de la locul injec¡iei i. Gheorghe M.v. Administrarea i... 2000) Substan¡a Fenotiazine Cloropromazina Trifluorpromazina Promazina Tioridazina Mesoridazina Perfenazina Proclorperazina Fluferazina Trifluoperazina Butirofenone Tioxantene Haloperidol Droperidol Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Clorprotixen Difenilbutilpiperidine Pimozid Loxapina Dibenzodiazepine Indoli Benzamide Molindone Sulpirid Tiaprid Echivalent clorpromazinå 100 mg 100 mg 25-50 mg 40 mg 100 mg 50 mg 10 mg 15 mg 1.m.. sunt eliminate treptat în sânge ¿i apoi hidrolizate. Unele ipoteze teoretice explicå rezisten¡a la tratament sau necesitatea unor doze orale foarte mari de fenotiazine la unii copii ¿i adolescen¡i prin imaturitatea florei intestinale implicate în absorb¡ia acestora (Taylor.5-3 mg 5 mg 2 mg 10 mg 25 mg 3 mg 5 mg 50 mg 1 mg 10 mg 10 mg 200 mg 200 mg Poten¡å/efect antipsihotic scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå medie medie înaltå înaltå înaltå medie medie înaltå înaltå scåzutå înaltå medie medie scåzutå scåzutå De asemenea. Arana G. deoarece este evitat primul pasaj hepatic.. asigurå concentra¡ii sangvine mai mari.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 85 Tabelul 3. Echivalen¡ele antipsihoticelor tipice în raport cu clorpromazina ¿i efectul antipsihotic (Adaptat dupå Hyman S.D.W. aceasta este ¿i calea de administrare a preparatelor depot. 1994).E. sau pe cale rectalå (clorpromazina).6.m.. unele antipsihotice tipice (haloperidol) se pot administra pe cale i. Marinescu D. Rosenbaum J. Preparatele lichide au o mai bunå absorb¡ie oralå.. Rareori. Kaplan and Sadock.

sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450.EEP tinenergic tate mie ++ ++ + +++ +++ +++ + + + + + + + + +++ +++ ++ + + + + + ++ ++ + + + ++ ++ ++ Clasa Fenotiazine +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ +++ Tioxantene Butirofenone Benza. Se leagå de proteinele plasmatice..Indoli Dibenzodiazepine mide Difenilbutilpiperide ++ +++ +++ +++ +++ +++ Loxapina ++ ++ ++ + ++ +++ +++ Molindone Sulpirid Tiaprid ++ + + ++ +++ + ++ + + ++ + + +++ + + ++ +++ + date care så certifice o reducere generalå a absorb¡iei medicamentelor administrate oral la copii (Jatlow. Metabolizarea dupå administrarea oralå este intensivå în timpul primului pasaj hepatic. Kaplan and Sadock.anti-coli. Rosenbaum J.Efect seda¡a tiv + + + ++ +++ +++ +++ ++ ++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ + ++ ++ + + ++ + + + Efect hipotensor +++ +++ ++ + + + + + + + + + HiperCardio. prin procese ca dealchilarea oxidativå.W..Efect prolactoxici. Poten¡a/efectul antipsihotic ¿i reac¡iile adverse ale antipsihoticelor tipice (Adaptat dupå Hyman S. Gheorghe M. 2000) Reprezentant Clorpromazina Tioridazina Mesodirazina Perfenazina Flufenazina Trifluoperazina Haloperidol Droperidol injectabil Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Pimozid Poten. .. Prin metabolizare sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi (precum în cazul tioridazinei) sau inactivi. Biodisponibilitatea este de 50-60%.D. 1987). Arana G. în propor¡ie de mai mult de 90%. în primul rând de albuminå.E. 2002.. cu reducerea grupului cetonå. Udri¿toiu T..86 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3.7. Marinescu D. Metabolizarea antipsihoticelor tipice are loc în principal la nivel hepatic.

Greutatea ficatului este propor¡ional mai mare la copii decât la adul¡i (Alvarez et al.6+/. Morselli ¿i Pipenger.65 ore (Furlanut et al.1±8. în cea mai mare propor¡ie prin fecale. 1990). Doza unicå se administreazå de obicei seara la culcare. Clorpromazina: adul¡i: 16-37 ore. restul prin fecale. restul sub formå de metaboli¡i. Astfel. tioridazina. Haloperidolul se eliminå în principal prin urinå 24-60%. în func¡ie de care administrarea se face în mai multe doze zilnice (la ini¡ierea tratamentului) sau dozå unicå (dacå starea clinicå este stabilå ¿i pacientul tolereazå efectelele adverse). Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse în 1-6 ore (haloperidol ¿i tioridazinå: 2-4 ore. Timpul de înjumåtå¡ire (T½) variazå în cadrul neurolepticelor între 10-20 ore.9 ore. de asemenea.12. Timpul de înjumåtå¡ire a antipsihoticelor tipice este mai redus la copii decât la adul¡i. La copii ¿i adolescen¡i. respectiv în 20-30-60 minute dupå administrarea parenteralå. Haloperidol: adul¡i: 24. de exemplu.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 87 Neurolepticele au distribu¡ie largå în corp.2 ore (Yhoshida et al. ele traverseazå bariera hemato-encefalicå datoritå liposolubilitå¡ii lor. zuclopentixol: 4 ore) dupå administrarea oralå. anumite medicamente. 1982). 1-4% din cantitatea de antipsihotice tipice administratå se eliminå nemodificatå în urinå. care este asociat cu apari¡ia unei reac¡ii rare ¿i fatale. iar prin urinå în principal sub formå de metaboli¡i. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. fenomen care apare numai la copiii care primesc acid valproic). se matureazå în jurul vârstei de 6 luni. 1993). copii: 18.74+/-0. 1977. ating un nivel maxim în perioada 1-5 ani ¿i suferå un declin gradat cåtre perioada de adult cu aproape 15% pe an (Morselli. capacitatea metabolicå hepaticå este crescutå. clorpromazina: 30-60 minute. al patrulea metabolit al acidului valproic. relativ mai mari la copii decât la adul¡i. clorpromazina se eliminå prin urinå. administrate la copii ¿i adolescen¡i. produc fie metaboli¡i care nu apar la adul¡i. care. Excre¡ia se face prin urinå ¿i materii fecale. 1975). Cåile de metabolizare hepaticå func¡ioneazå la nivel scåzut în perioada perinatalå. dozele în mg/kgc. copii: 7. sunt necesare pentru a ob¡ine acelea¿i concentra¡ii plasmatice de echilibru. fie sunt produ¿i în concentra¡ie mai mare (a¿a este produs. zuclopentixolul se . Existå. o reac¡ie de hepatotoxicitate idiosincraticå.

1991). copiii ¿i adolescen¡ii necesitå concentra¡ii sangvine mai scåzute pentru a ob¡ine acelea¿i efecte clinice care apar la adult la concentra¡ii mai mari. 1987). Antipsihoticele tipice se utilizeazå pentru tratamentul în perioada acutå. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent Antipsihoticele tipice sunt folosite la copil ¿i adolescent în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Schizofrenie: Sunt folosite pentru tratarea simptomelor pozitive. Nu existå deosebiri între func¡ionarea renalå a copiilor ¿i adul¡ilor care så creeze diferen¡e legate de vârstå în excre¡ia antipsihoticelor tipice (Jatlow. Astfel.5. abuz de substan¡e. Clearance-ul este crescut la copii (Gilman.4. afec¡iuni organice. 1987). Aceasta se datoreazå timpului de înjumåtå¡ire mai scurt. dupå cum am aråtat anterior. dozele de medicament (antipsihotice tipice) în mg pe kilogram corp necesare pentru a atinge concentra¡ii sangvine similare sunt mai mari decât la adul¡i (Jatlow. Este necesarå ajustarea dozelor. . rezultat al unei rate mai crescute de metabolizare ¿i eliminare (Geller. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå. la copii ¿i adolescen¡i. Cu toate acestea. care au risc mai mic de efecte cardiotoxice. • Tulburåri delirante. • Psihoze secundare unei cauze organice: tumorå cerebralå. anticolinergice. de între¡inere/pe termen lung. • Tulburåri schizoafective. 1991). • Tulburåri schizofreniforme. În aceste cazuri se folosesc Antipsihoticele tipice cu poten¡å înaltå. 3. ei fiind mult mai sensibili la efectele neurolepticelor decât adul¡ii. având ca scop profilaxia recåderii. 1991). ratele clearance-ului sunt modificate. de¿i datele farmacocinetice sunt limitate. Aceasta sugereazå cå existå probabil diferen¡e care ¡in de particularitå¡ile specifice neuro-dezvoltårii. iar pe cele cognitive chiar le înråutå¡esc. epileptogene. demen¡å. 1990) datoritå ritmului crescut de metabolizare hepaticå (Geller. În concluzie. fenomen care a fost observat ¿i clinic (Varghese et al. 1987).88 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI eliminå în cea mai mare parte prin fecale ¿i în måsurå mai micå prin urinå. mai pu¡in pentru simptomele negative. se considerå cå. copiii au un nivel al densitå¡ii receptorilor D1 ¿i D2 mai mare decât al adul¡ilor (Seeman et al.

1997 ¿i Kaplan and Sadock. carbamazepinå. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. 3. Dupå ce s-a atins doza eficace. Modul de administrare: fragmentat în 2-4 doze la început. Tulburarea obsesiv-compulsivå. absen¡a controlului impulsurilor. Parenteral: doza unicå uzualå: 0. Se începe terapia combinatå. • Tulburarea de conduitå. • Ticuri.5 mg/kgc. • Tulburårile pervazive de dezvoltare. se men¡ine o perioadå. cu riscul apari¡iei efectelor neurologice. în timpul perioadei de între¡inere se administreazå în 1-2 doze. valproat.. În episoadele maniacale din tulburarea bipolarå tip I se folosesc neuroleptice în combina¡ie cu timostabilizatoare: litiu. 2002 cu informa¡iile obtinute din monografiile firmelor producåtoare.5-1 mg haloperidol pe zi.5. auto ¿i hetero agresivitate. apoi se întrerupe lent antipsihoticul. agita¡ia. care au un debut mai lent al ac¡iunii.F. Tulburarea Gilles de la Tourette. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice Datele ce vor fi prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A.5 mg/kgc i. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se men¡ine efectul de reducere a simptomelor). • Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 12 ani: Oral: doza unicå uzualå: 0. CLORPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. • Retardul mental sever ¿i Tulburarea autistå care prezintå episoade de psihomotorie.m. care are efect clinic asupra simptomatologiei.5. care apar în aceste tulburåri. Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 5 ani (pânå la 23 kg) vor primi maximum 40 mg/zi. care se påstreazå în timpul tratamentului de între¡inere. • Tulburarea depresivå majorå cu elemente psihotice. cu cea mai mare dozå seara. repetatå la nevoie la 4-6 ore. pot necesita folosirea de neuroleptice cu poten¡å înaltå: 0. hiperactivitatea marcatå. • Tulburarea bipolarå. la culcare. poate fi repetatå la 6-8 ore dacå este necesar. Se folosesc haloperidol ¿i pimozid. et al. Se folose¿te un neuroleptic în combina¡ie cu un antidepresiv. ostilitatea severå. . Tulburarea de opozi¡ie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 89 • Tulburåri psihotice de scurtå duratå. Iritabilitatea extremå.

se men¡ine o perioadå. • La copii cu vârste între 2-12 ani se recomandå doze cuprinse între 0. Precau¡ie la hipotensiunea ortostaticå. Este folositå când este necesarå ac¡iunea rapidå pentru controlul simptomatologiei acute. Dozele ulterioare se administreazå la 4-6 ore. Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-20 mg/zi.90 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Copiii cu vârste între 5-12 ani (23-46 kg) vor primi pânå la 75 mg/zi. cu excep¡ia cazurilor în care este necesarå cre¿terea lentå ulterioarå a dozelor. Parenteral: 25 mg i. • Adolescen¡i: doza ini¡ialå: 25-50 mg de 2-3 ori pe zi. TIORIDAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. apoi se cresc dozele dacå este necesar pânå la doza maximå de 300 mg/zi. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Rectal: 1 mg/kg repetat la 4-6 ore. În formele de tuburåri moderate. la pacien¡ii agita¡i. TRIFLUOPERAZINA Din nefericire nu se mai fabricå în România. care se cresc treptat. Dupå ce s-a atins doza eficace. care are efect clinic asupra simptomatologiei. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Cre¿terile ulterioare se fac cu 25-50 mg. . • Tioridazina este contraindicatå la copiii sub 1 an ¿i se administreazå cu precau¡ie la copiii cu vârstå mai micå de 2 ani. se recomandå doza ini¡ialå de 10 mg de 2-3 ori/zi. spitaliza¡i. care se men¡ine în timpul tratamentului de între¡inere. • Adolescen¡i: Oral: se începe cu 10 mg de trei ori pe zi. de 3 ori pe såptåmânå. Modul de administrare este în douå-patru doze pe zi. La pacien¡ii cu tulburåri severe sau psihotici. se recomandå doza ini¡ialå de 25mg.5-3 mg/kg/zi. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Se repetå la 1 orå dacå este necesar. de 1-2 ori/zi.m. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). pânå la 25 mg de 4 ori pe zi.

apoi doza se cre¿te treptat cu 0. Dupå 1-2 såptåmâni.25-0. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici de 0.05-0.075 mg/kg/zi la pacien¡ii nonpsihotici (tulburare Tourette) pânå la 0.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 91 Modul de administrare este în douå-trei doze/zi sau dozå unicå.5 mg de 2-3 ori pe zi). • La copiii peste 12 ani. rar se ajunge pânå la 40 mg/zi. doza ini¡ialå este 1mg în 1-2 doze. • Tratamentul cu haloperidol nu este recomandat la copiii mai mici de 3 ani. la culcare. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå ce men¡ine remisiunea. Modul de administrare este în 3-4 prize la ini¡ierea tratamentului. Unii pacien¡i pot deveni . Apoi.5 mg la 5-7 zile. pânå la 15 mg/zi. pânå la doza eficace. Durata de atingere a dozelor optime este 2-3 såptåmâni. tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. începând cu prima såptåmânå ¿i continuând pânå la 6 såptåmâni. HALOPERIDOLUL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-16 mg/zi. cu efect clinic asupra simptomatologiei. doza ini¡ialå 1-5 mg/zi. dupå 2-3 såptåmâni de men¡inere a dozei optime. Apoi doza poate fi crescutå treptat. cu cre¿terea gradatå dacå este necesar. la culcare. de intensitatea tulburårii ¿i de råspunsul la tratament. • La copiii cu vârste între 6-12 ani. cea mai mare dozå administrându-se seara. • La copiii de 3-12 ani (15-40 kg). seara. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor).5 mg/zi ( 0. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. în douå prize. Sunt necesare 4-6 såptåmâni de men¡inere a dozei eficace pentru a apårea efectul clinic asupra simptomatologiei.5-1. cu care se face tratamentul de între¡inere. care se cresc treptat. Dozele maxime ¿i cele de între¡inere vor fi individualizate în func¡ie de tipul patologiei. care este în general 15-20 mg/zi. Ameliorarea este înceatå.15 mg/kg/zi la pacien¡ii psihotici. se poate trece la doza unicå. intervalele terapeutice sunt de la 0. • Trifluoperazina nu se recomandå la copiii mai mici de 6 ani.

atunci se ajusteazå tratamentul.m.. care se cresc treptat. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). de 2-3 ori/zi. ZUCLOPENTIXOL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-40 mg/zi. Dozajul trebuie adaptat stårii pacientului. cu cre¿terea dozelor dacå este necesar pânå la 1-16 mg/zi. Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. LEVOMEPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-50 mg/zi.5-5 mg de 2-3 ori pe zi. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). la interval de 2-3 zile. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei). Tratamentul parenteral se face cu 2. care se cresc treptat. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå 1-5 mg. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Apoi.5-5 mg. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). de 2-3 ori/zi. Dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. Se recomandå supravegherea tensiunii arteriale. la 4-6 ore.m. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. • La adolescen¡i: ini¡ial se folosesc doze de 0. Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi.92 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI supraseda¡i în momentul în care simptomatologia lor se amelioreazå. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå de 25 mg. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei) cu care se . în sensul scåderii dozei de neuroleptic. Tratamentul parenteral se face cu 25-50 mg. i. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. i. Apoi se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Apoi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea.

Tratamentul se face cu anticolinergice i. având ca rezultat criza oculogirå (mi¿cåri superioare ¿i laterale ale ochilor sau blefarospasmul). loxapina. Efectele extrapiramidale Distonia acutå apare în primele ore. zuclopentixol.m. akinezie (trebuie diferen¡iate de simptomele negative). clorpromazina. diazepam 10 mg i. hipertonie în roatå din¡atå. în mg. Mi¿cårile distonice pot fi reprezentate de contrac¡ii musculare lente. sulpiride. distonia glosofaringianå: dizartrie..mentalhealth. 1996 ¿i monografiile urmåtoarelor neuroleptice (care pot fi consultate pe site-ul www. Parkinsonismul apare în perioada de 5-30 zile de la ini¡ierea tratamentului. perfenazina. blocaj postural. trifluoperazina. mesoridazina. Tratamentul constå în administrarea de agen¡i anticolinergici: benztropinå: 1-2 mg de 2-3 ori pe zi. difenhidraminå. tioridazina. torsionarea limbii. i. ¿i efectul asupra cogni¡iei. zile (zilele 1-5) de la ini¡ierea tratamentului sau la cre¿terea dozelor. Tratamentul parenteral se face cu 5-10-20 mg pe zi. bradikinezie.. 3. protruzia. cu 2 ¿i se ob¡ine doza care trebuie administratå per os. sus¡inute sau spasme care determinå mi¿cåri involuntare ale mu¿chilor gâtului. . hipersaliva¡ie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 93 face tratamentul de între¡inere ¿i care se încadreazå în intervalul 5-20mg/zi. mi¿cåri ale ochilor. pimozid. De¿i antipsihoticele tipice prezintå numeroase efecte adverse. tremor regulat grosier. disfagie. apårând torticolis spasmodic. Se caracterizeazå prin: rigiditate muscularå. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002.6. Profilaxia se poate face cu anticolinergice. cu ameliorarea simptomelor în 1-2 zile. mi¿cåri ale întregului corp: opistotonus. flufenazina. facies asemånåtor unei må¿ti (fijat). tremor fin al buzei inferioare).5.m. La trecerea pe medica¡ia oralå se înmul¡e¿te doza administratå im. mi¿cåri ale mandibulei.com): haloperidol. sidromul iepurelui (tremor perioral focal. a. mers ¿ovåitor.m. tulburåri de respira¡ie. cele mai importante din punctul de vedere al copiilor ¿i adolescen¡ilor sunt efectele extrapiramidale. difenhidraminå 25 mg po. Lewis M. cu riscul de dezvoltare a diskineziei tardive.m. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. sau i. flupentixol.

olanzapina. trunchiului (mi¿cåri periorale. mi¿cåri ale mandibulei: mi¿cåri laterale ¿i de mestecare. Tratamentul este reprezentat de reducerea dozei de neuroleptic sau de înlocuirea lui cu altul: clozapina. mi¿cåri coreiforme. este reversibilå în câteva såptåmâni-luni. membrelor. Profilaxia este cea mai importantå ¿i constå în selectarea riguroaså a pacien¡ilor trata¡i cu neuroleptice. quetiapina. . spasmul care afecteazå mu¿chii posteriori ai gâtului. sialoree. Este reprezentatå de mi¿cåri coreoatetozice ale musculaturii capului. mi¿cårile degetelor. råsucirea trunchiului. Constå în: senza¡ie subiectivå de disconfort muscular. torticolis. posturi particulare de flexieextensie. încle¿tarea pumnului. precum ¿i utilizarea dozelor minime eficace. de obicei. Sindromul neuroleptic malign Se caracterizeazå prin: 1. retrocolis. Este necesarå reducerea dozelor. distonie: crize oculogire. Severitatea poate merge de la minimå la marcatå. Propranololul poate fi eficient. efecte extrapiramidale severe: rigiditate muscularå. dischinezia respiratorie). raportate la copii ¿i adolescen¡i. cu imposibilitatea de a desfå¿ura activitå¡i. hipertermie. dar poate apårea ¿i dupå perioade scurte cu doze mici. Nu a fost raportat nici un caz de diskinezie tardivå ireversibilå la copii ¿i adolescen¡i. akinexie. rapide. care produce agita¡ie motorie. 2. proiectarea bruscå a bazinului cåtre anterior. grimase faciale. Dischinezia tardivå. semnul de roatå din¡atå pronun¡at.94 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Acatizia poate apårea oricând în perioada de 5-60 zile de la ini¡ierea tratamentului. strângerea buzelor. Nu existå un tratament adecvat. agita¡ie. alternarea adoptårii pozi¡iei ¿ezânde ¿i ortostatice ¿i senza¡ie disforicå generalå. de råsucire ¿i de protruzie a limbii. disfagie. opistotonus. trismus. Poate så nu råspundå la medicamentele antiparkinsoniene. b. Apare dupå luni de tratament. Diskinezia tardivå poate apårea ¿i la reducerea dozei de neuroleptic ¿i. Ratele de apari¡ie a diskineziei tardive. riscul cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului ¿i cu doza cumulatå. Medica¡ia antiparkinsonianå poate înråutå¡i situa¡ia. au fost de 0-51%. temperatura peste 38°C în absen¡a unor cauze organice. mi¿cåri bru¿te.

mioglobinurie (rabdomiolizå). mai ales în cazul administrårii i. tratarea simptomaticå a febrei. debitului renal. rehidratare. crescând lent dozele. Este un efect deosebit de important pentru copiii de vârstå ¿colarå. e. d. monitorizarea ¿i tratarea febrei. tioridazina) scad pragul convulsivant. Dacå este netratat. se vor evita neurolepticele depot. se administreazå agoni¿ti dopaminergici pentru reducerea rigiditå¡ii musculare: bromocriptinå 20 mg/zi. TA. neurolepticul se reintroduce începând cu doze mici. 5-10 zile. simptome autonome: hipertensiune.5 mg/kg la 6 ore. aritmii.8-2. c. determinând pe EEG apari¡ia de unde lente. întrucât existå riscul reapari¡iei sindromului neuroleptic malign. incontinen¡å. Efectele epileptogene Neurolepticele cu poten¡å joaså (clorpromazina. 3. cu sincronizare crescutå. comå. perioadå în care se monitorizeazå pacientul. diaforezå. mioglobinei. antipsihotice atipice. cre¿terea nivelurilor sangvine ale creatinfosfokinazei peste 1000 UI/ml. tahicardie. 0. Sedarea Apare în special în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. care au efect sedativ înalt: clorpromazina. Efectele cardiovasculare Hipotensiunea ortostaticå apare mai frecvent în primele zile de tratament cu antipsihotice tipice cu poten¡å joaså: clorpromazina. dar dezvoltarea rapidå a toleran¡ei duce la ameliorarea . Se evitå neurolepticul timp de 1 lunå. întreruperea neurolepticului ¿i internare obligatorie 2. ritmului cardiac. mutism. stupor. enzimelor hepatice. obnubilare. 5. delirium. tioridazina. 4. Efectul poate fi util la începutul tratamentului. La reluarea tratamentului. poate duce la exitus. tioridazina. dantrolen 10 mg/zi.m. 5 mg la 4 ore. Neurolepticele cu poten¡å înaltå au efect sedativ redus. Tratament 1. modificåri de laborator: leucocitozå peste 15000/mmc. insuficien¡å renalå acutå. Se vor prefera neuroleptice cu blocare D2 reduså (cu poten¡å joaså).. afectându-le semnificativ activitatea ¿i randamentul ¿colar.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 95 3.

moartea subitå. Nu determinå afectare retinianå. Efectele endocrine Se datoreazå cre¿terii secre¡iei de prolactinå ¿i sunt reprezentate de ginecomastie. ducând la cecitate. iar în doze mari poate produce aritmii maligne. Debutul este cu vedere nocturnå dificilå. Efectele oftalmologice În urma tratamentului cu clorpromazinå poate apårea pigmentarea benignå a retinei (depozite alb-cafenii la nivelul cristalinului anterior. f. cåderi înso¡ite de traumatisme (copilul va trebui supravegheat atent. inhibarea orgasmului. g. Cavazzoni et al. Efectele hematologice Leucopenia tranzitorie cu un numår de leucocite aproape de 3500/mm3 poate apårea frecvent. iar acuitatea vizualå este påstratå.96 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI acestui simptom. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 71-119 pacien¡i la 1000 pentru tioridazinå ¿i 70-100 pacien¡i la 1000 pentru haloperidol. Agranulocitoza poate apårea cu o frecven¡å de 5/10000 . Efecte cardiace. PR. de formå stelatå. vizibile la lampa cu fantå. dar nu are poten¡ial grav. Clorpromazina poate determina alungirea intervalelor QT. impoten¡å. Pe conjunctivå apare un pigment de culoare cafenie). Hipotensiunea se poate manifesta prin ståri de le¿in. i. Efectele anticolinergice periferice Uscarea mucoasei bucale ¿i nazale. galactoree. amenoree. corneei posterioare. subdenivelarea segment ST. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. aplatizarea undei T. constipa¡ie. vedere neclarå. care pot progresa cåtre granule opace albe/galben cafenii. reten¡ie urinarå. Cre¿terea în greutate este unul dintre efectele tratamentului cu antipsihotice tipice. midriazå. h. mesoridazina. Tioridazina are efecte marcate asupra undei T. Tratamentul cu tioridazinå la doze > 800 mg/zi poate produce pigmentarea ireversibilå a retinei. în special la ini¡ierea tratamentului). putând progresa ¿i dupå întreruperea tratamentului. Apar mai frecvent la antipsihotice cu poten¡å joaså: clorpromazina. tioridazina. Apare la persoane care au ingerat 1-3 kg clorpromazinå în timpul vie¡ii. trifluoperazina.

iar probele de laborator aratå cre¿terea bilirubinei serice. comå. în primele luni de tratament cu clorpromazinå. în special la copil ¿i adolescent. Neurolepticele depot Folosirea preparatelor retard. în special al dischineziei tardive. Clorpromazina poate determina o reac¡ie de fotosensibilizare similarå arsurii solare severe. dezorientare în timp ¿i spa¡iu. convulsii. Clinic se manifestå prin dureri abdominale în etajul superior. icter franc sau subicter. tioridazinå. în formele severe: stupoare. a transaminazelor hepatice ¿i fosfatazei alkaline. Apar erup¡ii cutanate: erup¡ie urticarianå. Totu¿i. pancitopenie.8. aceste medicamente se folosesc în cazuri speciale. k.7. fa¡å de persoane. de asemenea. grea¡å. anemie hemoliticå. persoane care preferå administrarea unui preparat injectabil o datå la câteva såptåmâni. nu este foarte agreatå. 3. Efectele dermatologice Apar în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså.8 cele mai importante interac¡iuni cu alte medicamente. în loc så „înghitå zilnic pastile“.5. 3. Efectele anticolinergice centrale Agita¡ie severå. a¿a încât trebuie cunoscute de clinician. vårsåturi. Existå. Vom prezenta în tabelul 3. în cazurile în care nu putem fi siguri de administrarea zilnicå a tratamentului. erup¡ie edematoaså. febrå. febrå. Apare de obicei la ini¡ierea tratamentului (în prima lunå) ¿i impune întreruperea acestuia. maculopapularå. dilatare pupilarå. Rar apar: purpurå trombocitopenicå ¿i nontrombocitopenicå.5. j. Icterul Rar. rash. . poate apårea icter obstructiv sau colestatic. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice Antipsihoticele tipice interac¡ioneazå atât cu alte medicamente psihotrope cât ¿i cu alte medicamente. l.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 97 pacien¡i. Efectele rezultate din aceste interac¡iuni pot diminua/cre¿te eficacitatea antipsihoticå sau pot determina fenomene toxice importante. pete¿ii. halucina¡ii. datoritå riscului cre¿terii efectelor adverse.

Inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei Antidepresivele: antagoni¿ti rec. clonidina.Depresie respiratorie.a neurolepticelor. benzodiazepine. Instalare namicå bruscå a EEP Antipsihoticele tipice au Hipotensiune severå efect cu cel al anti HTA. plasmatice interac¡iune farmacodi.hipotensor tele hipotensoare ale metil Hipo/hiper TA dopa. anticolinergice. cimetidinå cårbune activ. Medicamentul Antiacide. Poten¡area efectelor clonidinei. Antidepresivele: Antidepresive triciclice. Cre¿terea conc. psihomotorii Alcool: efect aditiv de deprimare a SNC Inhibarea metabolismului Cre¿terea nivelului plasneurolepticelor. ISRS altereazå metabo. Inhibarea efectului Neurolepticele inhibå efec.nivelurilor fenitoinei. Meperidina: efect aditiv Hipotensiune ¿i sedare de deprimare a SNC Cre¿terea efectului far.Hipo TA zeazå efectul presor Scåderea efectului farma. matic al neurolepticelor ¿i al efectelor adverse Alterarea metabolismului Cre¿terea concentra¡iei neurolepticelor. hipo TA macologic al BDZ Tulb. Scåderea concentra¡iei Fenobarbitalul induce metabolismul neurolep. beta NA. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice (dupå Kaplan ¿i Sadock.Cre¿terea concentra¡iilor titivå. bolismului fenitoinei. Scåderea lepticelor. Neu. Efect variabil.neurolepticelor ticelor. fenitonina. lismul neurolepticelor. inhibitori selectivi ai enzimei de conversie.Scåderea efectului cologic al amfetaminelor amfetaminelor.Cre¿terea t 1/2. Efecte rata metabolizårii. AmfetamiAc¡iune asupra psihozei nele pot agrava psihoza Formeazå precipitat cu Scådere efect neurolepticele. nivelurolepticele inhibå metabo. stupoare. Neurolepticele ¿i propranololul î¿i cresc reciproc concentra¡iile. meperadina. D2 prolactinei Rar neurotoxicitate Neurolepticele antagoni. propranololul Deprimante SNC barbiturice. guanetidina. ADT ¿i neurolep.neurolepticelor celor prin inhibi¡ie compe. colestiraminå Anticolinergice Anticolinergice.rilor acidului valproic lismul acidului valproic Fluvoxamina inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul haloperihaloperidolului dolului.8.plasmatice ale ambelor ticele î¿i reduc reciproc medicamente. sedative. metildopa. alcool Cimetidina Disulfiram Bromocriptina Litiu Medicamente noradrenergice Amfetamine Cofeina .Cre¿terea nivelului zeazå rec. acidul valproic Mecanism Efect clinic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i a neurolepticelor a efectului antipsihotic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i Sumare activitate a efectului antipsihotic anticolinergicå Toxicitate anticolinergicå Carbamazepina e inductor Scåderea concentra¡iei al metabolismului neuro. ADT inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul neurolepti.hipotensoare aditive. 2002). Scåderea meta.98 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3.neurolepticelor. Antidepresive triciclice Anticonvulsivante: carbamazepina. neurolepticelor Neurolepticele antagoni. guanetidinei propranololului.

afinitate înaltå pentru receptorii 5-HT2A ¿i α1). Pentru administrarea neurolepticelor depot este necesarå cunoa¿terea peak-ul (vârful maxim de distribu¡ie) ¿i a curbelor de dispersie pentru fiecare preparat. 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 99 Tabelul 3. afective Zuclopentixol Clopixol fiole 200 mg/såpt. medicamentele retard disponibile în prezent.9. comparativ cu al neurolepticelor clasice (legare scåzutå de receptorii dopaminici. Antipsihoticele atipice Antipsihoticele atipice sunt un grup de substan¡e cu structurå chimicå diferitå. fenotiazepinele. bipolare decanoat 200-500mg Tratament episod ANTIPSIHOTICE depozit/ Indica¡ii acut delirant Haloperidol Haldol fiole 50mg 50mg/såpt. 2000): • un profil diferit al legårii de receptor.Evitarea administrårii dazina. concomitente pimozidul Pacientul ¿i familia acestuia vor fi informa¡i asupra acestor aspecte. care e responsabil pentru ac¡iunea lor diferitå. Neurolepticele retard ANTIPSIHOTICE depozit Denumirea DenuComunå mirea Mod de Prezentare Internacomeradministrare ¡ionalå cialå Fluanxol fiole 2% Trat.8. în func¡ie de care se stabilesc intervalele dintre doze. care le diferen¡iazå de Antipsihoticele tipice (clasice) (H.9.6. Tulb. ca o consecin¡å a profilului legårii de receptori. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Antipsihotice. de Schizofrenie Flupentixol 20-40mg/2-3 40 mg întresåpt. . ªi în cazurile medicamentelor retard se vor folosi dozele minime eficace. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Sumarea ac¡iunii cu tiori. psihofiole 10% ¡inere 100 mg/3-4 tice 100mg såpt.Remschmidt et al. Tabelul 3. Vom prezenta în tabelul 3. • ratå scåzutå a efectelor adverse extrapiramidale. (continuare) Induc¡ia enzimelor hepatice Warfarina Warfarina Agen¡i care prelungesc QT Scåderea concentra¡iei plasmatice a neurolepticelor Antipsihotice. Tulb. caracterizate prin urmåtoarele proprietå¡i.

dar le vom prezenta totu¿i. ziprasidona nu existå încå suficientå experien¡å la copil ¿i adolescent. În plus. nu depolarizeazå ¿i nu blocheazå neuronii dopaminergici nigrostriatali la administrare cronicå. Antipsihoticele atipice au ac¡iune selectivå pe receptorii D2 la nivel mezolimbic ¿i amigdalian. ceea ce explicå rata scåzutå a efectelor secundare. în contrast cu tractul dopaminergic nigrostriat.100 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • eficacitatea mai mare pe simptomele negative. Clozapina este diferitå de antipsihoticele clasice printr-o mai mare activitate inhibitorie a „reac¡iei de trezire“.1. în special agranulocitoza (Remschmidt et al. nu induce catalepsie. prezintå afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1¿i D4. deoarece. 3. prezintå oarecare afinitate ¿i pentru receptorii serotoninici 5-HT6 ¿i 5-HT7 (Remschmidt et al. ca sertindolul. Pentru alte antipsihotice atipice. Primul antipsihotic atipic – clozapina – a fost considerat ini¡ial ineficient ca antipsihotic. M1 muscarinic ¿i H1 histaminic. De asemenea.6. prin faptul cå nu inhibå inducerea comportamentului stereotip determinatå de apomorfinå ¿i amfetamine. receptorii serotoninici 5-HT2. dupå cum am mai aråtat. noradrenergici α1 ¿i α2 noradrenergici. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice / Ac¡iunea pe receptori Prezentåm în tabelul 3. nu determinå supersenzitivitate GABAergicå. din cauza absen¡ei efectelor extrapiramidale. 2000). care se folosesc pe scarå destul de largå în psihiatria copilului ¿i adolescentului. efectele extrapiramidale erau considerate esen¡iale pentru activitatea antipsihoticå (H. dar fårå efectele adverse ale acesteia. • absen¡a hiperprolactinemiei ¿i un nivel scåzut al altor efecte adverse. comparativ cu neurolepticele clasice. olanzapina ¿i risperidona. 2000). quetiapina. Olanzapina . conform ipotezei dopaminice a schizofreniei.10. Olanzapina a fost descoperitå ca urmare a cercetårilor pentru un agent antipsihotic cu un profil al legårii de receptori similar clozapinei. 2000). deoarece vor fi folosite cu siguran¡å în viitorul apropiat ¿i la aceastå categorie de vârstå. Remschmidt et al. datele actuale privind ac¡iunea la nivelul receptorilor a antipsihoticelor atipice precum clozapina.

În compara¡ie cu Antipsihoticele tipice. GABA Efect antipsihotic Efect antimuscarinic Somnolen¡å Hipertensiune ortostaticå interac¡ioneazå cu un spectru larg de receptori. antidepresive Ziprasidona Anti 5HT 1D. 4 Antia NA/H1 slab anti D1. slab la nivelul striatului Par¡ial anti D2 Efect antipsihotic Anti D2/5HT RisperiPuternic anti 5HT2A dona Efect EEP sau Par¡ial anti a1. 4 Sulpirid Antisulpirid D 2. α1. 1D. 2 NA Sertindol Anti 5HT2. de ce olanzapina este mai eficientå pe simptomele negative ¿i cele legate de dispozi¡ie la pacien¡ii cu schizofrenie (Remschmidt et al. 4 ¿i 5HT2A. M1 ¿i H1. Udri¿toiu T.10. 5-HT2A. 2001) Efecte Ac¡iunea pe receptori D 2. Aceasta ar putea explica. 2B. NA Clozapina Puternic anti D 1. 3. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism alfa1 NA Quetiapina Moderat Anti 5HT2A. de asemenea. 3.beta NA Anti D2 Antagonism D. 2 NA Anti 5HT2/ Par¡ial anti H1 alfa 1NA Afinitate scåzutå pentru 5HT1C. 2C Anti D2. 5HT6 Slab anti D1. 5HT6/ ¿i alfa 1 NA/ M1-5/ ¿i H1 Slab efect GABA A. 3 postsinaptici: la doze mari asupra simptomelor D 2. 2C. situsurile sigma. 4 / HT2A/ Ac¡iune alfa 1 NA antagonistå Anti M1 multiplå Anti H1 Slab anti D2 striatali Nu determinå EEP Olanzapina Afinitate înaltå cu efect anti D1. alfa 2NA Prop. ¿i efectele adverse. 1995 cita¡i de Marinescu D. 1A ¿i pentru D1. având afinitate de la moderatå pânå la înaltå pe receptorii D1-4. Profilul legårii de receptori poate explica. M. Chiri¡å V.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 101 Tabelul 3.C. M1 a1 agonist 5HT1A inhibitor receptare 5HT. 2/alfa 1. 2. 3 presinaptici: la doze mici Efect antipsihotic D 2. la fel ca ¿i pentru clozapinå. 2000). 2NA/H1 Fårå efect pe rec. .. sensibile la haloperidol Fårå afinitate pentru M. 2A. a 1. afinitatea olanzapinei pentru familia receptorilor dopaminici este relativ scåzutå ¿i relativ înaltå pentru receptorii serotoninici. 3 de la nivelul structurilor pozitive ¿i negative limbice. 3.. Ac¡iunea pe receptori a antipsihoticelor atipice (dupå Gerlach ¿i Peacock.

Unul dintre cele mai pronun¡ate efecte adverse este cre¿terea în greutate. Cea mai mare parte a medicamentului este imediat metabolizatå ¿i inactivatå. α1. având un risc mai scåzut pentru hipotensiune ortostaticå. 5-HT2A. comparativ cu al olanzapinei ¿i clozapinei. Prezintå. Monitorizarea nivelului sangvin al neurolepticelor este un instrument important ¿i util pentru controlul calitå¡ii tratamentului ¿i evitarea supradozårii (Remschmidt et al. efectele anticolinergice rezultå din interac¡iunea cu receptorii muscarinici. α2 ¿i H1. 2000).).C. ca rezultat al antagonismului pe receptorii serotoninergici. în special la nivel nigrostriatal. Conform datelor actuale. Profilul de legare pe receptori al antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent nu prezintå diferen¡e în raport cu cel de la adult (Stigler K. Profilul diferit al legårii de receptori a risperidonei. risperidona are o activitate antipsihoticå mediatå printr-o combina¡ie între antagonismul pe receptorii D2 ¿i antagonismul pe receptorii 5-HT2A. Lewis M. nu se efectueazå de rutinå monitorizarea concentra¡iei de neuroleptic. explicå diferen¡ele în ceea ce prive¿te efectele terapeutice ¿i cele adverse (Remschmidt et al. Toate antipsihoticele atipice ating peak-ul plasmatic în câteva ore. afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1-4. Comparativ cu clozapina.11.2. dupå cum am mai aråtat. în combina¡ie cu ac¡iunea antimuscarinicå (Remschmidt et al. et al.com. din motive financiare. de asemenea. rezultå un numår diferit de metaboli¡i ai antipsihoticelor atipice. majoritatea fiind metabolizatå la nivel hepatic. . în timp ce sedarea poate fi atribuitå efectelor pe receptorii adrenergici ¿i muscarinici. 2001) (tabelul 3. 2000).102 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. olanzapina are o ac¡iune mai slabå pe receptorii α adrenergici. mentalhealth. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. slabei blocåri D2. Reducerea riscului pentru efecte extrapiramidale (inclusiv dischinezia tardivå) se datoreazå. 2000).6. 3. care pot fi detecta¡i în sânge sau în urinå. care pot fi consultate pe site-ul www. În ¡ara noastrå. 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare.

în propor¡ie de 90% risperidona ¿i 77% metabolitul. T½ este de 20 ore. solu¡ie. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. Dupå administrarea oralå. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism a1NA Efectul Efect antipsihotic Efectele antimuscarinice Somnolen¡a Hipotensiunea ortostaticå Nivelurile serice ale medicamentelor ¿i metaboli¡ilor acestora depind de câ¡iva parametri. 2000). sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450IID6 debrisoquin hidroxilazå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 103 Tabelul 3. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o zi. astfel cå se poate administra în dozå unicå zilnicå. Ac¡iunea farmacologicå este datå de efectele însumate ale risperidonei ¿i metabolitului såu. depot. . båtrâni ¿i la cei cu afectare renalå. preparatul lichid are o mai bunå absorb¡ie oralå. fiind necesarå reducerea dozelor. Eliminarea se face prin urinå (85%) ¿i materii fecale. dar existå ¿i varianta i. 1% se eliminå nemodificatå. clearance-ul sumei risperidonå plus metabolit este redus cu 60%. fiind transformatå în metabolitul activ: 9-hidroxi-risperidonå.11. (Remschmidt et al. Biodisponibilitatea este de 70%. sexul. Absorb¡ia este incompletå. sub formå de tablete. precum vârsta.m. în primul rând de albuminå. concentra¡ia plasmaticå este dependentå de dozå. Ratele clearance-ului sunt modificate la copii. se absoarbe în propor¡ie de 70-85%. RISPERIDONA Risperidona este un benzioxazol derivativ descoperit de Janssen. prin hidroxilare. fumatul. Acestea au distribu¡ie largå în organism. Se leagå de proteinele plasmatice. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså la 1 orå. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. traverseazå bariera hematoencefalicå ¿i placenta ¿i trec în laptele matern. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. cum sunt: activitatea sistemului citocromului P450 de la nivel hepatic (putând determina o metabolizare intenså sau såracå) ¿i al¡i factori. medica¡ia asociatå etc. Efectul clinic în func¡ie de modalitatea de ac¡iune pe receptori a neurolepticelor Ac¡iunea pe receptori Antagonism D.

Olanzapina se administreazå în dozå unicå zilnicå 10 mg oral sau 2 doze de 5 mg. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic (40%). Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå.104 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La pacien¡ii care prezintå afectare hepaticå. placenta ¿i trece în laptele matern. diferå doar rata de absorb¡ie ¿i perioada în care se atinge concentra¡ia maximå. descoperitå de Eli-Lilly. dacå se administreazå o singurå dozå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå: olanzapina este înalt metabolizatå înainte de excre¡ie. Biodisponibilitatea este de minimum 50%. i. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. se ob¡in metaboli¡i inactivi. iar concentra¡ia maximå plasmaticå este mai înaltå. clearance-ul. este o thienobenzodiazepinå derivativå. frac¡iunea liberå cre¿te cu 35% datoritå scåderii proteinelor plasmatice (albumina). Nu au fost studiate efectele afectårii renale asupra eliminårii. Se leagå de proteinele plasmatice: de albuminå în propor¡ie de 93%.m. prin glucuronidare directå ¿i oxidare oxidarea fiind mediatå de sistemul enzimelor con¡inând FMO-flavin. Afectarea hepaticå poate influen¡a clearance-ul. OLANZAPINA Olanzapina.. volumul de distribu¡ie nu sunt diferite la forma i. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. doar 7% este eliminatå nemodificatå. Traverseazå bariera hematoencefalicå. T½. 7% este eliminatå nemodificatå. dar existå ¿i varianta parenteralå. Are distribu¡ie largå în ¡esuturi. astfel cå se recomandå scåderea dozelor..m. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o såptåmânå. dar nu s-au gåsit diferen¡e la pacien¡ii cu cirozå severå (motivele . Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 6 ore dupå administrare oralå ¿i în 15-45 minute dupå administrare i.m. Absorb¡ia este incompletå (85%) dupå administrarea oralå. Eliminarea se face prin urinå (57%) ¿i fecale 30%. T½ este de 30 ore. se administreazå maximum 3 doze de 10 mg la 4 ore. astfel cå disfunc¡ia renalå nu are impact asupra eliminårii ¿i nu este necesarå reducerea dozelor.

CLOZAPINA Clozapina. clozapina este contraindicatå. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 83%. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. Absorb¡ia este incompletå: 90-95% dupå administrarea oralå. A fost descoperitå de Wander prin varia¡ia sistematicå a compu¿ilor heterociclici ¿i introduså în practica clinicå în 1972. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450 3A4. Majoritatea efectelor adverse importante pe supresia måduvei hematogene. se administreazå în douå doze zilnice. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 3-4 zile. nu este necesarå reducerea dozelor în aceste cazuri. pentru protejarea fa¡å de aceste efecte adverse (Remschmidt et al. 30% prin fecale. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. 2000). este o dibenzodiazepinå derivativå. primul neuroleptic atipic. Metabolizarea se face hepatic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 105 nu au fost încå elucidate) Prin urmare. Quetiapina este în principal ¿i extensiv metabolizatå hepatic. cu agranulocitozå a dus la pierderea acceptårii acestui medicament în practica clinicå curentå. metaboli¡ii rezulta¡i sunt inactivi. fiind folosit doar în cadrul unui protocol strict monitorizat. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore. T1/2 este de 10-16 ore. Alimentele nu influen¡eazå rata ¿i propor¡ia absorb¡iei. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. la primul pasaj. Quetiapina se administreazå în 2-3 doze zilnice. 2D6. Eliminarea. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå severå. T½ este de 6 ore. Se eliminå (metabolizatå aproape complet înainte de eliminare) 50% prin urinå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. Biodisponibilitatea este de 50-60%. Absorb¡ia. . Concentra¡ia plasmaticå maximå cre¿te propor¡ional cu doza. Clozapina se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 95%. placenta ¿i trece în laptele matern. QUETIAPINA Administrarea se face pe cale oralå. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-4 ore.

la primul pasaj. deci nu este necesarå modificarea dozelor. AMISULPRIDUL Administrarea se face pe cale oralå. În afectarea hepaticå. Alimentele bogate în gråsimi cresc absorb¡ia: administrarea se face în timpul sau imediat dupå maså. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 99%. fiind necesarå reducerea dozelor.106 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile.m. Absorb¡ia. fiind necesarå adaptarea dozelor: reducerea dozelor ini¡iale ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. comparative cu adultul. 21% prin fecale. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå indiferent dacå este u¿oarå. Eliminarea este 73% renalå. . La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. pe 4 cåi metabolice. Absorb¡ia. 1% se eliminå nemetabolizatå. cu 26%. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile dupå 2 doze. T½ este de 5-10 ore. Mesele bogate în carbohidra¡i reduc biodisponibilitatea administrårii orale. moderatå sau severå. În caz de afectare hepaticå medie-moderatå cre¿te concentra¡ia plasmaticå. motiv pentru care se administreazå în douå doze zilnice. clearance-ul este redus cu 25%. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 3-5 ore dupå administrare oralå ¿i în 30-45 minute dupå administrare i. fiind nevoie ¿i în aceste cazuri de adaptarea dozelor. nu existå diferen¡e farmacocinetice. a 10 mg. ZIPRASIDONA Administrarea se face pe cale oralå. Are o biodisponibilitate de 59%. clearance-ul quetiapinei este redus cu 25%. Alterårile proteinelor plasmatice ¿i ale acizilor gra¿i pot modifica legarea de proteine ¿i farmacocinetica. La copiii peste 12 ani ¿i adolescen¡i nu existå diferen¡e în profilul farmacocinetic.m. Eliminarea se face prin urinå ¿i fecale. placenta ¿i trece în laptele matern. dar existå ¿i varianta i. Metabolizarea se face intensiv la nivel hepatic.

Remschmidt et al. Este necesarå scåderea dozelor. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. În afectarea hepaticå. Are o biodisponibilitate de 48%. . Are o distribu¡ie largå ¿i rapidå în ¡esuturi. Remschmidt et al. 2000). H. propor¡ional cu scåderea clearanceului la creatininå. medicamentul eliminându-se nemodificat în propor¡ie mare (22%). Concentra¡ia plasmaticå maximå: medicamentul atinge 2 vârfuri plasmatice (la 1 orå ¿i la 4 ore). Eliminarea renalå este majoritarå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 107 Metabolizarea se face la nivel hepatic. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 17%. comportament agresiv ¿i „acting – out“.6. T½ este de 12 ore. apare reducerea clearance-ului. tulburarea obsesiv-compulsivå.3. dar este foarte slabå (doar 4% din dozå). tulburarea Tourette. Se ob¡in 2 metaboli¡i inactivi. 3. nu este necesarå reducerea dozelor (deoarece amisulpridul este supus unei metabolizåri hepatice minime). halucina¡ii. THDA etc (de¿i aceste condi¡ii ¿i tulburåri nu au fost stabilite încå drept indica¡ii terapeutice ferme. 2000). datoritå riscului scåzut pentru efecte adverse extrapiramidale (cum este dischinezia tardivå). probabil cå studiile viitoare vor consacra aceste medicamente ca tratament al multora dintre ele) (H. De asemenea. • Schizofreniile cronice ¿i refractare la tratament. Alte indica¡ii sunt reprezentate de tulburårile pervazive ale dezvoltårii. placenta ¿i trece în laptele matern. tulburåri de gândire. recomandå antipsihoticele atipice la copii ¿i adolescen¡i în urmåtoarele situa¡ii: • Schizofrenie – episodul psihotic acut. Astfel. se administreazå în 1-2 doze zilnice. 2000. Remschmidt et al. existå o tendin¡å de a lårgi paleta indica¡iilor (H. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii pentru antipsihoticele atipice sunt în episodul acut ¿i ca tratament de între¡inere în schizofrenii ¿i în mod deosebit în tratamentul schizofreniilor cronice ¿i refractare. caracterizat prin iluzii.

De asemenea. doar rigorile impuse de aprobarea oricårui medicament. Suntem convin¿i cå. indica¡iile antipsihoticelor atipice recomandate recent de Stigler K et al. legate de efectele secundare sau de evolu¡ia bolii. pentru multe tulburåri. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. sistematizate în tabelul urmåtor. vor trebui så îi alerteze pentru a se adresa medicului între vizitele programate. cu 0. specificând de fiecare datå dacå medicamentul folosit a fost aprobat pentru tulburarea în cauzå sau pentru grupa de vârstå din care face parte pacientul. în special la copil ¿i adolescent. informând pårin¡ii când trebuie så se prezinte la medic pentru evaluårile de rutinå. Atât din ra¡iuni medicale cât ¿i medico-legale. în schimb sunt asociate cu mai multe efecte adverse. RISPERIDONA La copii ¿i adolescen¡i sunt acceptate doze cuprinse între 1-6 mg/zi. dar ¿i riscurile lui. mentalhealth. în 2 prize sau dozå unicå seara. 3.com. Modul de administrare: se recomandå administrarea în douå prize sau dozå unicå seara.25 mg/zi. Apoi doza poate fi crescutå treptat. în viitorul foarte apropiat. Dozele mai mari de 6mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici. este imperativå informarea pacien¡ilor ¿i familiilor acestora privind beneficiile acestui tip de tratament. se va defini spectrul indica¡iilor tratamentului cu antipsihotice atipice la copil ¿i adolescent. 2002.108 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Suprimarea simptomelor ¿i profilaxia recåderilor în schizofreniile acute ¿i cronice – tratament pe termen lung.4. este necesarå monitorizarea riguroaså clinicå ¿i de laborator. doza ini¡ialå fiind de 0. Prezentåm în tabelul 3. 2001 ¿i Kaplan ¿i Sadock. care pot fi consultate pe site-ul www. care se cresc treptat.12. dar ¿i ce simptome. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici. Durata . timp de 1 såptåmânå.25 mg/såpt.6. • Copii. Probabil cå. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. au fåcut ca tratamentul cu antipsihotice atipice al acestora så nu fie încå aprobat oficial.

Kaplan ¿i Sadock. Apoi. valproatul. demen¡e SIDA. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). 2001. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent (Stigler K et al. 2002) Tulburåri psihotice acute ¿i cronice: Schizofrenie: pentru simptome pozitive. cu reevaluare periodicå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 109 Tabelul 3. tratamente medicamentoase Tulburåri pervazive de dezvoltare Adjuvant al antidepresivelor în tratamentul acut al episodului depresiv major cu elemente psihotice Episod maniacal acut (mai pu¡in eficientå decât litiul.12. carbamazepina) în Tulburarea bipolarå tip I Tulburarea bipolarå cu ciclicitate rapidå Adjuvant în tulburarea bipolarå refractarå Simptome depresive ¿i anxioase în Schizofrenie Risperidona Olanzapina Risperidona Clozapina Risperidona Olanzapina Ticuri. pentru a . Risperidona Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Amisulprid Sulpirid Risperidona Olanzapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Quetiapina Tulburare schizoafectivå Schizofrenie cu debut în copilårie. Sindrom Gilles de la Tourette Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie Auto/hetero agresivitate la copii Tulburarea de conduitå Tulburarea de opozi¡ie Tulburarea obsesiv compulsivå Risperidona Clozapina Olanzapina Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Risperidona Sulpirid Risperidona Risperidona Olanzapina Quetiapina Risperidona este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. anomalii hematologice induse de clozapinå) Tulburåri psihotice secundare traumatismelor craniocerebrale. negative. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. cognitive. rezistentå la tratament Diskinezie tardivå severå Când existå efecte secundare severe. intolerabile datorate altor neuroleptice (cre¿terea în greutate.

110 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determina necesitatea men¡inerii tratamentului. cuprinså în intervalul de 5-10 mg/zi. doza ini¡ialå fiind de 1-2 mg/zi. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 12. Modul de administrare: este în dozå unicå zilnicå. Doza zilnicå de între¡inere este cuprinså între 0. la interval de 2-3 zile/1 såptåmânå. seara la culcare. Dozele mai mari de 10 mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici. Apoi se cre¿te doza cu 2. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). se fac o datå sau de 2 ori pe såptåmânå. • Adolescen¡i.5-5-10 mg/zi. în dozå unicå. cu o dozå mai mare seara la culcare. Se cre¿te doza treptat. 3-4 zile. .5 mg/zi. dozele de clozapinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. Doza zilnicå de între¡inere este 5-10 mg. Tratamentul se introduce cu doze mici. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea.5 mg la fiecare 5-7 zile.5-25 mg. NB. OLANZAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu doze de 2. la interval de 2-3 zile.5-3 mg. cu 1 mg/dozå. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. Durata este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. cu 25-50 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. indica¡ia firmei Eli Lilly! CLOZAPINA La adolescen¡i. de 2 ori pe zi. Dozele mai mici de 200 mg/zi se administreazå într-o singurå prizå. pânå la 4-6 mg/zi. atinså la sfâr¿itul a douå såptåmâni. dacå sunt necesare. pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. Cre¿terile ulterioare ale dozelor. Apoi. în 2 prize sau dozå unicå seara. cu reevaluare periodicå. cu maximum 100 mg/zi. Nu se frac¡ioneazå tableta. Este necesarå reevaluarea periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. care se cresc treptat. Tratamentul de ini¡iere se face cu 2. pânå la doza ¡intå de 300 mg/zi. Apoi doza poate fi crescutå treptat.

diferen¡ele între grupul antipsihoticelor atipice în compara¡ie cu înaltul poten¡ial al efectelor neurologice al antipsihoticelor tipice apare evident. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå eficace. Se monitorizeazå hemograma såptåmânal. datoritå riscului de apari¡ie a efectelor adverse (agranulocitoza. pe parcursul a 1-2 såptåmâni. înainte de a furniza medicamentul. 3. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Privind profilul efectelor adverse. Modul de administrare este în douå-trei prize pe zi.5. 2001). ZIPRASIDONA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 40-160 mg/zi. oral sau injectabil. în 2-3 prize. convulsiile). Se ini¡iazå tratamentul cu 12. care efectueazå såptåmânal hemograma. de 10 mg/kg. care monitorizeazå hemogramele. doza se descre¿te gradat pânå la 150-300 mg/zi. apoi la 2 såptåmâni – 1 lunå (Gheorghe M. de 40-80 mg/kg).5-25 mg/zi. Se cre¿te cu 25-50 mg la 1-3 zile. Dozele peste 400 mg/zi vor fi divizate în douå prize. Clozapina este eliberatå în SUA doar prin intermediul unui sistem de distribu¡ie special. Modul de administrare este în una/douå prize pe zi. sub 100 mg/zi). . Pentru simptomele pozitive se folosesc 400-800 mg/zi (doze mari. Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. iar pentru simptomele negative se folosesc 50-100-300 mg/zi (doze scåzute. AMISULPRIDUL Doze: 50-100-300-400-800-1200 mg/zi.D.6. Modul de administrare este în douå prize zilnice. pânå la doza ¡intå. QUETIAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 25-400 mg/zi. Dacå este necesarå întreruperea bruscå datoritå apari¡iei leucopeniei severe.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 111 Tratamentul de între¡inere. Tratamentul de între¡inere se face cu 400 mg/zi. Necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. Existå o bazå de date centralå. Tratamentul de ini¡iere: 20 mg/zi în 2 prize. se impune urmårirea atentå a pacientului pentru detectarea reapari¡iei simptomelor psihotice. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic.

riscul de apari¡ie fiind mai mare la doze mai mari de 6 mg/zi (Stigler et al. care pot fi consultate pe site-ul www. agranulocitoza. anxietate. dar severe. alungirea intervalului QT>450 msec (Posey et al.mentalhealth.112 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta în continuare efectele adverse ale fiecårui antipsihotic atipic a¿a cum sunt ele prezentate în Kaplan ¿i Sadock 2002. ca sedarea. dureri faringiene. dispepsie. grea¡å ¿i vårsåturi. cre¿terea glicemiei. constipa¡ie. 1987). sedarea. Apari¡ia agranulocitozei nu depinde de dozå sau de durata tratamentului. Pacien¡ii trebuie så fie instrui¡i så raporteze imediat apari¡ia oricåror semne de „infec¡ie“: letargie. dupå Levkovittch et al. bolnavii ce prezintå boli somatice grave. dupå Sifen G. pot apårea sindrom neuroleptic malign. hipotensiunea ¿i tahicardia (la 38-42%. se numårå leucopenia.com. cre¿terea transaminazelor. care sunt descrise ca apårând la adult cu o frecven¡å de 1%. 1997). înso¡ite de febrå. Printre efectele adverse rare. 2000) Utilizarea olanzapinei s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: sedare. raportatå de numeroase studii la copii ¿i adolescen¡i. Rar. 1998). sialoreea (variind între 35%. uscarea mucoasei bucale. tahicardie. 1994 ¿i 90%. cre¿terea în greutate. Clozapina prezintå efecte secundare frecvente. 2001). Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. 1999). care apar rar. iar studiile realizate la copii ¿i adolescen¡i au gåsit rate similare. ame¡ealå ¿i hipotensiune ortostaticå. vertijul la 90% dintre pacien¡ii studia¡i (Turetz et al. dar pun în pericol via¡a pacientului. semne caracteristice gripei. ca parkinsonismul ¿i dischinezia tardivå. vertij. dependente de dozå. et al. dupå Turetz et al. et al. Olanzapina are o ratå foarte scåzutå de apari¡ie a EEP (Kumra et al. hipotermie sau convulsii (Remschmidt H. tremor. cu excep¡ia agranulocitozei. 1997). hiperpigmentare. granulocitopenia. Leucograma trebuie efectuatå înainte de ini¡ierea tratamentului cu clozapinå ¿i apoi såptåmânal. sincopå. Risperidona s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: efecte extrapiramidale (EEP). a cårei apari¡ie nu a fost raportatå de studiile implicând copiii. slåbiciune. cre¿terea nivelurilor de prolactinå cu galactoree. S-au eviden¡iat anumite categorii care prezintå risc crescut: sexul feminin. . cre¿terea în greutate ¿i efecte severe. cre¿terea apetitului cu cre¿tere semnificativå în greutate. rinitå. hepatotoxicitate cu cre¿terea nivelurilor enzimelor hepatice.

Au mai fost descrise efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. clozapina se întrerupe ¿i pacientul se monitorizeazå atent pentru orice semn de infec¡ie. • numårul de granulocite < 2000/mm3. Dacå pe parcursul tratamentului numårul de leucocite devine < 2000/mm3 sau granulocite < 1500/mm3. tahicardie posturalå u¿oarå sau moderatå la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå. Sedarea a fost descriså de Martin et al. Findling et al. pacientul se interneazå. 1997). 2000). 71-87 pacien¡i la 1000 pentru risperidonå. impunând limitarea cre¿terii dozelor ¿i chiar întreruperea tratamentului. ca apårând la 50% dintre subiec¡i. Convulsiile datorate tratamentului cu clozapinå apar la pacien¡ii adul¡i cu o frecven¡å de 5%. convulsii tonico-clonice generalizate) au fost gåsite ca apårând la 10-44% dintre copiii ¿i adolescen¡ii (Kumra et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113 Tratamentul cu clozapinå nu se ini¡iazå dacå: • numårul de leucocite < 3500/mm3. Tratamentul cu quetiapinå la copii ¿i adolescen¡i se asociazå cu un risc scåzut de apari¡ie a EEP (Findling et al. 2000 au concluzionat cå pacien¡ii tineri trata¡i cu clozapinå au un risc mai mare decât adul¡ii de a dezvolta convulsii sau anomalii EEG. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 16-119 pacien¡i la 1000 pentru clozapinå. • dacå existå istoric de boalå mieloproliferativå. agranulocitozå induså de medicamente. Cre¿terea u¿oarå în greutate a fost descriså ¿i la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå (McConville et al. fiind dependente de dozå > 600 mg/zi. Dacå leucocitele sunt < 1000/mm3 sau granulocitele < 500/mm3. descris ca apårând la adul¡ii trata¡i cu clozapinå în asociere cu litiu. 1994) la absent pânå la jucarea unui rol în ameliorarea diskineziei tardive ¿i a EEP produse de tratamente neuroleptice anterioare (Turetz et al. nu a fost descris la copii ¿i adolescen¡i. Sindromul neuroleptic malign. granulocitopenie severå. 2000) similar cu datele observate la adul¡i. înso¡itå de vertij. 1999. Nu a . Riscul de apari¡ie a EEP la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå a fost evaluat de la foarte scåzut (Remschmidt et al. 1996) trata¡i cu clozapinå. 49-66 pacien¡i la 1000 pentru olanzapinå ¿i 27-51 pacien¡i la 1000 pentru quetiapinå. Cavazzoni et al. Convulsiile (mioclonii.

adenom endocrin pancreatic. ca urmare a administrårii risperidonei. 2000). ca de altfel nici tahicardie sau hipotensiune ortostaticå (Sallee et al. la ¿oareci. olanzapina ¿i quetiapina par a avea cea mai scåzutå ratå a efectelor secundare. nu au fost gåsite modificåri semnificative ale intervalului QT. Nu au fost descrise modificåri cardiace de tipul alungirii intervalului QTc. la copii ¿i adolescen¡i. cu antipsihotice atipice (Kaplan. similar cu datele de la adul¡i.114 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI fost descriså apari¡ia hepatotoxicitå¡ii la aceastå categorie de pacien¡i. Dupå administrarea olanzapinei s-a observat apari¡ia de adenom ¿i adenocarcinom al glandei mamare. cre¿terea în greutate. hemangiom ¿i hemangiosarcom hepatic. adenom folicular tiroidian benign. au eviden¡iat. Cele mai frecvente efecte adverse raportate la pacien¡ii trata¡i cu amisulprid sunt insomnia. au fost raportate la båie¡i cre¿teri u¿oare ale nivelului prolactinei ¿i. doar apari¡ia akatisiei a fost descriså la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu ziprasidonå. cu apari¡ia hiperplaziei celulare ¿i a neoplasmelor: adenom de glandå pituitarå. De asemenea. chiar de lungå duratå. apari¡ia de adenocarcinom mamar. care så necesite reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (Sallee et al. dar eficacitatea lor pe simptomele pozitive ¿i negative comparativ cu clozapina este încå incomplet investigatå (Remschmidt et al. Amisulpridul se pare cå este fårå risc carcinogen la animale. Quetiapina a determinat. 2000) (tabelul 3. Nu a fost raportatå cre¿terea în greutate ca urmare a tratamentului cu ziprasidonå (Sallee et al. agita¡ia. Studiile la animale. La copil ¿i adolescent. cre¿terea cronicå a secre¡iei de prolactinå.13. extrem de rar apårând sedarea severå. este necunoscutå relevan¡a cercetårilor referitoare la apari¡ia acestor tumori la animale. în sensul alungirii acestui interval (cel mai important efect advers descris la adul¡i). Dintre efectele extrapiramidale. Sedarea u¿oarå a fost cel mai frecvent efect advers descris ca apårând la tratamentul cu ziprasidonå. EEP sunt rare. adeno-carcinom al glandei mamare. rar. Studiile efectuate nu au raportat apari¡ia tumorilor men¡ionate la oamenii care au primit tratament. în unele cazuri.). . 2000). dependente de dozå ¿i reversibile dacå se administreazå agen¡i antiparkinsonieni. La oameni. A fost descriså cre¿terea nivelurilor de prolactinå. apari¡ia ginecomastiei. 2000). anxietatea. moderate. De asemenea. 2000). Carcinogeneza.

• afec¡iuni hematologice: tulburåri mieloproliferative. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002 ¿i monografiile firmelor producåtoare. opioide. istoric de agranulocitozå ¿i granulocitopenie severå: contraindica¡ie absolutå pentru Clozapinå. delir colinergic: scopolamina.6.13. . Vom prezenta interac¡iunile antipsihoticelor atipice atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 3. tromboze. care pot fi consultate pe site-ul www.2. • afec¡iuni neurologice: sindrom extrapiramidal. • afec¡iuni cardio-vasculare: hipotensiune. Contraindica¡iile tratamentului cu antipsihotice: • istoric de råspuns alergic.8.com. barbiturice. stare comatoaså. mentalhealth. • suspiciune ingestie substan¡e ce pot provoca depresia SNC: alcool. insuficien¡å cardiacå. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice Datele referitoare la interac¡iunile antipsihoticelor atipice cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. beta Sedare Antagonism M Uscarea mucoasei bucale Antagonism H1 Sedare Serotonina Noradrenalina Acetilcolina Histamina 3. anticolinergice. antihistaminice. fenilciclidina. IMA. • glaucom cu unghi închis: contraindica¡ie absolutå pentru Olanzapinå.14). Mecanismele efectelor secundare Neurotransmi¡åtor Dopamina Receptor/ efect Efect clinic farmacologic Antagonism D2 Simptome parkinsoniene Distonie Akatisie Diskinezia tardivå Cre¿terea nivelului de prolactinå Antagonism 5HT Cre¿terea ponderalå Antagonism Hipotensiune alfa1. • afectare hepaticå severå. hemoragii craniene recente. 3. BDZ. anevrisme.6. • prezen¡a/risc apari¡ie convulsii: în special pentru Clozapinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 115 Tabelul 3. Contraindica¡iile se datoreazå efectelor lor antiadrenergice.7.

Fårå interac¡iune mina. agoni¿ti dopaminici Risperidona le antagonizeazå efectele Olanzapina Cimetidina. depot de clozapinå Paroxetina Risc convulsii. se scad dozele de olanzapinå. antipsiPrecipitare neutropenie cauzatå hotice. fluoxetina. cre¿terea dozelor glucocorticoizi Medicamente care inhibå Inhibare clearance antipsihoticelor izoenzime CYP atipice. antacid Fårå interac¡iune “ Warfarina “ Imipramina “ Desipramina. cre¿terea Biperiden concentra¡iei serice de Olanzapinå. Fluvoxamina. Clozapina Carbamazepina. Levodopa. propiltio. ISRS Simptome sevraj opioid Opioide Cre¿terea concentra¡iei plasmatice Clozapina a clozapinei cu 75% Levodopa. alcool. CYP 3A4: carbamazepina. antihista.116 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. minice H1. atipice cu 50%. Levodopa.14.efectele acestora. stare confuzionalå. risc convulsii. agoni¿ti Olanzapina le antagonizeazå efectele dopaminici Acestea determinå agranulocitoza. agoni¿ti dopaminici: Amisulprid le antagonizeazå efectele . ciprofloxacina Levodopa. barbiturice. agoni¿ti dopaminici: Ziprasidona le antagonizeazå efectele Amisulprid Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. sincopå. sulfonamide. anestezice. depresie respiratorie Medicamente care induc izoenzime Accelerare clearance antipsihoticelor CYP1A2. e necesarå scåderea dozelor Risperidona EEP Fenitoina. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. Litiu SMN Risperidona. ADT sedare. accentuare hipotensiune ortostaticå BDZ hipotensiune ortostaticå. Cresc concentra¡ia sericå de Clozapinå fluvoxamina warfarina.supresia måduvei osoase uracil. fenitoina. rifampicina. paroxetina. agoni¿ti Quetiapina le antagonizeazå efectele dopaminici Ziprasidona Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. omeprazol. 2002) Efectul Substan¡a Antipsihoticele atipice poten¡eazå Deprimante SNC: narcotice. captopril. risperidona Quetiapina scade clearance Loraxepam Loraxepam cu 20% Quetiapina nu scade clearance Litiu Litiu Levodopa. analgezice sedative. digitoxina Desfac legåtura clozapinå proteine Accelerare clearance Fenitoina Quetiapina Quetiapina de 5 ori Accelerare clearance Tioridazina Quetiapina cu 65% Scade clearance Quetiapina cu 20% Cimetidina Fluoxetina. imipra. haloperidolul. “ Diazepam “ Litiu Inhibå izoenzime CYP 1A2. este necesarå barbiturice. efecte cardiace Medicamente antihipertensive Antipsihoticele atipice poten¡eazå efectele acestora.

de la 71. G. deoarece se presupune cå s-ar putea asigura un mediu mai pu¡in restrictiv pentru ace¿ti pacien¡i. Masi.6 kg la 77.3 ± 10. S-au notat amelioråri semnificative privind interac¡iunile sociale ¿i scåderea numårului de episoade violente ¿i gânduri de homicid ¿i suicid. S-au revåzut foile de observa¡ie ale pacien¡ilor. extrågându-se datele demografice ale acestora. 2001).6 mg/zi) timp de . efectele secundare apårute. 3. • Feocromociton: pentru Amisulprid. autorii sus¡in cå a existat o îmbunåtå¡ire semnificativå a comportamentului agresiv. Chalasani et al. al familiilor ¿i personalului. au primit clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. Studii clinice CLOZAPINA Studii clinice Douå studii clinice la copii au fost efectuate în ultimii ani pentru clozapinå. • tumori dependente de prolactinå: prolactinoame de glandå pituitarå: contraindica¡ie pentru Amisulprid. Conform raportului Dr. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. Aceste rezultate ar putea fi în mod particular importante pentru a îmbunåtå¡i moralul pacien¡ilor. scorurile GAF îmbunåtå¡indu-se semnificativ. detalii despre dozarea clozapinei. Aceste cazuri sugereazå beneficiile clozapinei în tratamentul schizofreniei cu debut în copilårie.7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 117 • afectare renalå severå. pentru o perioadå medie de 52 de zile. scorurile GAF la internare ¿i externare. 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. în vârstå de 12-17 ani. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå. vârsta medie fiind de 15 ani. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå. rezultatele ob¡inute fiind similare celor descrise la adul¡i. Autorii raporteazå cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate.6 kg. 2001 au studiat efectul clinic al clozapinei asupra agresivitå¡ii la adolescen¡ii cu schizofrenie severå cu debut în copilårie (Chalasani et al.5 ± 73. stabilizatori ai dispozi¡iei).4 ± 13. De¿i limiteazå concluziile la datele prezentate.

conform CGI-I.96 ± 3. sedarea.96 ± 3. Nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice (Masi G. caracteristicile demografice ale pacien¡ilor.08 kg. 2002). care au dezvoltat ca efect secundar acatisie. timpul de debut al hipoglicemiei ¿i efectul . MRS. S-au evaluat apari¡ia diabetului. 2002). To¡i pacien¡ii au fost responderi la clozapinå. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. BPRS. ca apetitul crescut. severitatea clinicå.7%.7%. reprezentând în medie 10. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. Acatisia ar trebui luatå în considerare în toate cazurile de e¿ec aparent al antipsihoticelor atipice (Gogtay N. acatisia este frecvent diagnosticatå ca o agravare a tulburårii psihotice. Autorii concluzioneazå cå tratamentul cu clozapinå poate îmbunåtå¡i tabloul clinic la adolescen¡ii cu episoade maniacale sau mixte refractare la tratament. CGAS. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. Studii asupra efectelor secundare Gogtay et al au raportat în 2002 cazul a 2 copii cu schizofrenie sub tratament cu clozapinå. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. Studiul a inclus cercetarea bazei de date a FDA MedWatch pentru perioada ianuarie 1990-februarie 2001. S-a administrat clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. în vârstå de 12-17 ani. cazurile noi versus exacerbårile unui diabet preexistent. S-au aplicat pentru måsurarea eficacitå¡ii clinice scalele CGI-I. Modificårile medii ale scorurilor pe scalele aplicate au fost semnificative. sedarea. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente.08 kg. Efectele secundare. ca apetitul crescut. cu råspuns la tratament β-blocant.6 mg/zi) timp de 12-24 de luni. Masi et al au realizat în 2002 un studiu privind efectul clozapinei la 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. 2002c).118 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 12-24 de luni (Masi et al. reprezentând în medie 10. ¿i nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice. stabilizatori ai dispozi¡iei). Autorii aten¡ioneazå cå deoarece copiii nu pot descrie cu acurate¡e simptomatologia. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. Efectele secundare. în 2001.5 ± 73. CGI-S. în vârstå de 13-77 ani au fost inclu¿i într-un studiu epidemiologic realizat de Koller et al. 384 pacien¡i sub tratament cu clozapinå care au dezvoltat diabet zaharat.

pacienta a început så prezinte episoade de enurezis nocturn. S-a administrat tolterodinå. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå.6 kg. Reitzle et al au publicat în 2001 cazul unui båiat cu psihozå schizofrenicå. O rela¡ie cauzalå între clozapinå ¿i diabet este sugeratå de numårul de cazuri. rela¡ia temporalå cu începutul tratamentului cu clozapinå. Enurezisul nocturn este un efect secundar rar care apare la terapia cu clozapinå. în vârstå de 12 ani. Raportul femei/bårba¡i a fost de 2/0. Autorii aten¡ioneazå cå agranulocitoza se . studii ulterioare sunt necesare pentru a evalua corect eficacitatea tolterodinei în enurezisul indus medicamentos. cu terapie cu clozapinå. 2001). este prezentat de English et al. care nu a avut nici un efect asupra enurezisului. care a fost tratat cu clozapinå timp de 15 såptåmâni. în vârstå medie de 15 ani (Chalasani et al.6 kg la 77. Dupå trei luni de tratament. Cele mai multe cazuri au apårut în primele 6 luni de tratament cu clozapinå. 242 pacien¡i au avut diabet de novo ¿i 54 exacerbåri ale bolii preexistente. Cazul unei paciente hispanice de 16 ani cu boalå bipolarå cu tråsåturi psihotice. Au fost 80 de cazuri de acidozå metabolicå sau cetozå. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå.4 ± 13. De¿i tolterodina s-a dovedit a fi ineficientå în cazul prezentat. de la 71. Un singur pacient a dezvoltat diabet în urma unei singure doze de 500 mg de clozapinå. un agent anticolinergic cu selectivitate vezicalå. La administrarea de desmopresinå. Copilul a dezvoltat agranulocitozå dupå terapia cu clozapinå. în 2001. 46 de pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it controlul glicemiei dupå ce au renun¡at la sau au scåzut doza de clozapinå. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. pentru o perioadå medie de 52 de zile. vârsta relativ micå a pacien¡ilor afecta¡i ¿i reversibilitatea promptå la oprirea medica¡iei la unii pacien¡i. 25 de pacien¡i au murit în timpul episoadelor hiperglicemice. Chalasani et al au descris cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. Severitatea cazurilor raportate a variat de la intoleran¡å medie la glucozå la cetoacidozå diabeticå sau comå hiperosmolarå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 119 opririi ¿i reluårii tratamentului. Pentru a normaliza tabloul hematologic s-a folosit factorul stimulator al coloniilor de granulocite. simptomatologia enureticå s-a ameliorat.3 ± 10.

120 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI poate instala la copiii cu schizofrenie care primesc tratament cu clozapinå. Concentra¡iile plasmatice de clozapinå în func¡ie de dozå nu au variat cu vârsta. segment ST ridicat concav în toate deriva¡iile. concentra¡iile de norclozapinå sunt în medie cu 10-25% mai mici decât cele de clozapinå. . În plus. råspunsul clinic ¿i numårul total de efecte secundare s-au corelat cu concentra¡iile de norclozapinå. AUC 0-8 h ¿i concentra¡iile de norclozapinå au fost mai mari decât cele de clozapinå ¿i N-oxid-clozapinå. fiind similare cu cele raportate la adul¡i. durere retrosternalå. TA 124/59 mmHg. Studii de farmacocineticå Frazier et al au studiat în 2003 farmacocinetica clozapinei la 6 tineri de 9-16 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie.7 l/kg-h. cardiomiopatii sau anomalii EKG. undå P bifazicå în VI. O adolescentå cu schizofrenie cronicå rezistentå la tratament. Dupå câteva zile. Examenul fizic a fost normal. dar a revenit la normal în decurs de 2 såptåmâni.4 mg/kgc). sub monitorizare strictå. Se recomandå monitorizarea regulatå a EKG ¿i a troponinei I la pacien¡ii pe clozapinå. De¿i clozapina este rar asociatå cu pericardite. Cazul este descris de Kay în 2002. Clearance-ul mediu de clozapinå a fost de 1. iar dupå 3 såptåmâni de la începerea terapiei s-a prezentat la camera de gardå. Ameliorårile clinice observate la 5 din cei 6 pacien¡i s-au corelat cu concentra¡ia sericå de clozapinå. Ini¡ial troponina I a fost crescutå. Terapia cu clozapinå a fost continuatå. Clozapina liberå ¿i metabolitul såu activ norclozapinå contribuie la eficacitatea ¿i efectele secundare observate la tineri. Înregistrarea EKG a aråtat undå P mitralå în DI. Concomitent lua benztropinå mesilat 2 mg/zi ¿i diazepam 2 mg la nevoie. norclozapina ¿i N-oxid-clozapina. pacienta a dezvoltat palpita¡ii. doza medie de clozapinå a fost de 200 mg/zi (3. a primit clozapinå 25 mg/zi. S-a pus diagnosticul de pericarditå secundarå clozapinei. La adul¡i. respira¡ia 24 rpm. miocardite. Pulsul era de 124 bpm. diferind semnificativ de cele din acest studiu. se sugereazå cå aceste evenimente ar putea fi mai frecvente decât se credea. iar dupå 1 såptåmânå doza a fost crescutå la 100 mg/zi. Pe perioada desfå¿urårii studiului. S-au studiat parametrii farmacocinetici ai clozapinei ¿i ai metaboli¡ilor såi. în vârstå de 16 ani.

au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. CGI-I ¿i Aberrant Behavior Checklist. În concluzie. autorii raporteazå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. . Copiii care au primit placebo au avut un råspuns pozitiv în 69% din cazuri comparativ cu 12% la placebo. 68% din cei care au råspuns ini¡ial ¿i-au men¡inut råspunsul ¿i în urmåtoarele 6 luni. Nelini¿tea motorie s-a redus ca råspuns la risperidonå. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse. care nu au råspuns la alte medicamente. diferite de cele la placebo. Autorii apreciazå cå risperidona poate fi consideratå ca fåcând parte din armamentul disponibil unui medic care trateazå nelini¿tea din leziunile cerebrale severe (Silver BV 2003).5 mg/zi gradat sau placebo. cu vârste cuprinse între 5 ¿i 17 ani. în urma unei lovituri de fulger.5-2. Pe parcursul primelor 8 såptåmâni. fårå modificåri în 4 ¿i nu a putut fi evaluatå la 2 pacien¡i. au fost cuprin¿i în studiul realizat de McCracken et al. Adåugarea de metilfenidat a crescut u¿or aten¡ia pentru îndeplinirea unor sarcini. cu probleme serioase de comportament.01-0. în 2001. copiii au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 0. cu comportament agresiv. în 2002. Evolu¡ia clinicå a fost bunå în 10 cazuri. S-a efectuat un studiu experimental simplu-orb. s-a administrat risperidonå în doze între 0.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. în cadrul cåruia pacientul a primit 1 mg risperidonå în combina¡ie cu metilfenidat 10 mg ¿i amantadinå 100 mg. 101 copii cu autism. nelini¿tea membrelor inferioare a dus la apari¡ia de råni cutanate ¿i a împiedicat vindecarea arsurilor existente (Silver et al. La 16 pacien¡i de 7-14 ani. ceea ce a permis vindecarea rånilor. Grupul de pacien¡i cu cele mai mari amelioråri a fost cel al copiilor cu retard . Comportamentul agresiv a fost cuantificat de clinicieni ¿i pårin¡i folosind douå scale validate. studiul fiind realizat de Morant et al. Cele mai frecvente efecte secundare. 2003).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 121 RISPERIDONA Studii clinice Silver et al au descris cazul unui adolescent în vârstå de 15 ani cu activitate motorie excesivå datoratå unei leziuni cerebrale anoxice secundare unui stop cardiac. controlat placebo.

Snyder raporteazå studiul efectuat la 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. Risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). . Grupul pe risperidonå a aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât grupul placebo a scorurilor Nisonger Child Behavior Rating Form încå din prima såptåmânå. scala CVLT modificatå ¿i CPT. Behavior Problems Inventory. semnificativ în compara¡ie cu placebo.9 kg. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. Aberrant Behavior Checklist. cu vârstele cuprinse între 5 ¿i 12 ani. ¿i nici un pacient nu a avut EPS. folosirea psihostimulantelor.122 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI mental. prezen¡a sau absen¡a ADHD. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i dintre cei pe risperidonå ¿i la 3 dintre cei pe placebo. Behavior Problems Inventory. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-au folosit Nisonger Child Behavior Rating Form.02-0. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. S-a administrat risperidonå 0. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Risperidona nu a produs nici o modificare a variabilelor cognitive. Aberrant Behavior Checklist. Autorii considerå risperidona un medicament sigur în tratamentul farmacologic al copiilor cu probleme de comportament. CGI. în 2002. ca agresiunea ¿i comportamente distructive. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a.06 mg/kgc/zi sau placebo.2 kg ¿i respectiv 0. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. nivelul IQ sau somnolen¡å. CGI.06 mg/kgc/zi sau placebo timp de 6 såptåmâni ¿i s-au urmårit scalele NCBRF. în vârstå de 5-12 ani (Snyder et al. Ameliorårile au apårut cel mai devreme la 1 såptåmânå. O subanalizå a demonstrat cå efectul risperidonei nu a fost influen¡at de diagnostic.02-0. timp de 6 såptåmâni. cefaleea. În concluzie risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. realizat de Aman et al. 2002). O reducere importantå a scorurilor de bazå s-a observat la risperidonå. au fost cuprin¿i într-un studiu dublu-orb controlat placebo. precum ¿i a celorlalte scale.

2001). Maneeton et al raporteazå cazul unui copil cu retard mental sever ¿i agresivitate. cåruia i s-a administrat risperidonå (Maneeton et al.01-0. ABC. OAS modificatå. 2001).5-4 mg (în medie 2. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind efectele secundare extrapiramidale. de 6-14 ani (Van Bellinghen. Autorii sugereazå cå risperidona ar putea fi eficientå pentru agresivitatea severå la adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie.9 mg) sau placebo.2 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 123 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit timp de 6 såptåmâni risperidonå 1. fårå efecte secundare importante. OAS modificatå ¿i ABC. Principalele metode de evaluare a eficacitå¡ii au fost CGI-S. VAS. cu . cu diagnostic de PWS cu tulburåri severe de comportament. iar EPS au fost måsurate cu ESRS. Pe parcursul a 2 såptåmâni de urmårire dupå cele 6 de tratament. Durst et al au analizat efectul risperidonei la 6 adul¡i tineri ¿i 1 adolescent. cu vârste cuprinse între 15 ¿i 25 de ani. Comparativ cu placebo. ABC. Autorii considerå cå risperidona este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul comportamentului agresiv la copiii cu retard mental sever. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. ¿i scorurile Personal Assessment Checklist pentru rela¡ii sociale ¿i atitudini ocupa¡ionale. într-un studiu raportat de Buitelaar et al. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i. Autorii considerå cå tratamentul pe termen scurt cu risperidonå a fost bine tolerat ¿i semnificativ mai eficient decât placebo în controlul tulburårilor de comportament la copiii cu IQ scåzut. CGI. Copiii au primit risperidonå 0.05 mg/kgc/zi. În urma tratamentului s-a redus comportamentul agresiv. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit CGI. risperidona a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor CGI-S. în medie 1. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå. Risperidona a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea scorurilor ABC pentru iritabilitate ¿i hiperactivitate. o înråutå¡ire semnificativå statistic s-a observat la grupul pe risperidonå pe scalele CGI-S. în 2001. Van Bellinghen et al au studiat efectul risperidonei la 13 copii cu tulburåri comportamentale persistente ¿i intelect liminar. ABC ¿i pe scalele de hiperactivitate. sau placebo timp de 4 såptåmâni. iar risperidona a fost bine toleratå. VAS ¿i Personal Assessment Checklist.

Pentru evaluare s-au folosit CGI-S. Scorurile la subscalele pentru problemele de conduitå au fost ini¡ial mai mici la cei ce au fost trata¡i anterior cu risperidonå decât la cei trata¡i cu placebo. CPT. Îmbunåtå¡irile au råmas constante pe parcursul întregului studiu pentru ambele grupuri. Nu a existat un grup de control. 2002). cu nelini¿te. fårå efecte secundare importante. realizat de Snyder et al (Turgay et al. 2000b). ROAS.5 mg/ zi.02-0. Pacien¡ilor li s-a administrat ¿i risperidonå 0. probleme de concentrare. chiar ¿i la doze mai mici decât cele raportate anterior.64 mg/zi.124 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament anterior e¿uat pentru manifestårile psihiatrice ale bolii. Dozele mici de risperidonå au fost îmbunåtå¡iri clinice notabile. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dubluorb placebo cu risperidonå. S-a administrat risperidonå ini¡ial în dozå micå de 0. Heitun raporteazå cazurile a 11 pacien¡i de 11-47 de ani. iar dupå încå o såptåmânå nu mai erau diferen¡e semnificative între pacien¡i.25-1 mg/zi. ROAS. care au primit anterior diverse medica¡ii (Heitun. AS. Autorul concluzioneazå cå efectul risperidonei asupra agresivitå¡ii este în concordan¡å cu alte rapoarte din literaturå. CVLT. AS. ticuri ¿i agresivitate greu de controlat. Turgay et al au analizat siguran¡a pe termen lung ¿i eficacitatea risperidonei la 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. 2001). timp de 37 de såptåmâni. Ace¿tia din urmå ¿i-au îmbunåtå¡it într-o såptåmânå scorurile. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. apoi doza a crescut treptat pânå la maximum 3 mg/zi. Eficacitatea risperidonei nu a fost afectatå de diagnostic. S-au aplicat Conduct Problem Subscale. 2 pacien¡i au renun¡at la risperidonå datoritå efectelor adverse. confirmate prin scåderea scorurilor CGI-S. CGI. prezen¡a sau ab- . pe lângå diverse alte medicamente ¿i terapii. Autorii subliniazå cå risperidona este folositoare în tratamentul PWS datoritå efectului såu pozitiv asupra tulburårilor de comportament (Durst R. Doza medie de risperidonå a fost de 1. Peste jumåtate din pacien¡i au câ¿tigat un control mai bun asupra manifestårilor deranjante.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni.

cu vârstele cuprinse între 3.75 mg/zi pe parcursul a 16 såptåmâni. Copiii aveau vârste sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. Scorul CGI s-a îmbunåtå¡it în medie de la 5.5 la 3. Disfunc¡ionalitatea måsuratå cu C-GAS s-a ameliorat cu peste 25%. 8 subiec¡i au fost considera¡i responderi (îmbunåtå¡iri cu cel pu¡in 25% a CPRS ¿i scor CGI 1 sau 2).6-6. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. carbamazepinå sau valproat. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. Doza optimå a fost 0. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%. La sfâr¿itul studiului. 2001b). Cesena et al au publicat cazurile a 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni (Cesena et al. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. 2 pacien¡i au re- . nivelul IQ sau somnolen¡å. Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. CARS. În concluzie se aratå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1.25-0. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. într-un studiu deschis realizat de Masi et al. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. 2002). Doza medie de risperidonå a fost de 1.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. S-au aplicat CPRS. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii sau moderate. 7 din cei 8 copii au primit risperidona în combina¡ie cu litiu.6 ani ± 8 luni) au primit risperidonå 0.25 ± 0. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml.6 ani (medie 4. dar au scåzut ulterior la normal. fårå manifeståri clinice. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. Nivele crescute de prolactinå. efectele sale secundare ¿i scorul CGI. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu.8 ani).5. CGI-I ¿i C-GAS. Studiul retrospectiv a analizat råspunsul terapeutic la risperidonå. dar nici unul nu a fost sever. 24 copii cu PDD. Dupå tratament s-au gåsit îmbunåtå¡iri în 21% din scorurile CPRS ¿i 14% din CARS.27 mg/zi. un copil a avut hiperprolactinemie. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. folosirea psihostimulantelor. semnificativ statistic. în 2001 (Masi.5 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 125 sen¡a ADHD.9 ± 0. nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin.

Måsuråtorile au inclus CGI. Conners. temându-se de efectele adverse men¡ionate în prospect. care au primit risperidonå 0. în medie 7. în care s-a administrat risperidonå 0. Festen prezintå cazurile a 3 båie¡i cu PDD. Vârsta pacien¡ilor era cuprinså între 5 ¿i 15 ani. mama celui de al treilea a refuzat risperidona.9-16. Autorii apreciazå cå eficacitatea risperidonei la copiii foarte mici cu tulburare autistå este similarå celei din literaturå. Parent Rating Scale.5-6 mg/zi (în medie 1. au participat la un studiu realizat de Malone et al privind efectul ¿i siguran¡a pe termen scurt ¿i lung a risperidonei în autism (Malone et al. 2002).5-1 mg/zi. CPRS. (Festen et al. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. Copiii au avut amelioråri clinice semnificative pe scalele CGI ¿i CPRS.25-0. AIMS.126 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. Studiul a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni.5 mg/zi (Boon-Yasidhi et al. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona.25-3 mg/zi gradat. datoritå îmbunåtå¡irii capacitå¡ii de integrare a pacien¡ilor. pe când cel de-al treilea copil are încå probleme de integrare. Pacien¡ii au primit random placebo sau risperidonå 0. Autorii men¡ioneazå în concluzie cå risperidona în doze mici poate afecta pozitiv simptomele la copiii mici cu autism.7 ani) cu tulburare autistå. S-au aplicat RAAPP CGI-S ¿i CGI-I. nu s-au observat efecte adverse.2 mg/zi). 22 pacien¡i cu autism. . Doi dintre copii au luat risperidonå 0. La copiii cu PDD. Autorii considerå cå risperidona promite ca tratament în autism.3 ani. To¡i copiii au tolerat bine risperidona. ameliorarea cooperårii ¿i interesului social. iritabilitå¡ii ¿i agresivitå¡ii. S-au constatat îmbunåtå¡iri importante ale hiperactivitå¡ii.1 ani. 2000a). tratamentul multidisciplinar poate beneficia de pe urma adåugårii suplimentare a risperidonei în doze mici. . Boon-Yasidhi et al raporteazå cazurile a 5 copii foarte mici (2. cu vârsta între 2. Cei doi copii pe risperidonå au aråtat îmbunåtå¡iri în contactul social ¿i dezvoltare. 2002). Findling et al au condus un studiu pilot dublu-orb privind efectul risperidonei la 20 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de conduitå (Findling et al.1-3. de 11-13 ani. 2002). Efectele secundare au inclus sedare.

C-GAS. la 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. sau risperidonå pânå la 6 mg/zi (din 1998). HAM-D. cårora li s-a administrat risperidonå 0. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au observat la 64% dintre pacien¡ii cu manifeståri psihotice dupå 4 såptåmâni de tratament combinat. Succesul întreruperii medica¡iei antipsihotice s-a asociat cu primul episod ¿i durata scurtå a psihozei. iar tratamentul cu litiu a fost men¡inut. Gaffney et al au publicat în 2002 un studiu privind efectele risperidonei. Dacå simptomatologia psihoticå a fost rezolvatå complet. Pacientele au câ¿tigat în greutate. condus de Kafantaris în 2001. doza de antipsihotic a fost scåzutå treptat ¿i întreruptå dupå 4 såptåmâni. CGI. cu vârste între 7 ¿i 17 ani. pu¡ini au påstrat råspunsul dupå întreruperea tratamentului antipsihotic. S-au folosit pentru evaluare YMRS. Pacientele au sim¡it cå î¿i controleazå greutatea sub risperidonå. În mai pu¡in de o såptåmânå s-au observat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei obsesionale ¿i anxioase asociate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 127 Risperidona a fost superioarå placebo în ameliorarea agresivitå¡ii ¿i a fost rezonabil de bine toleratå. Pacien¡ii au primit apoi litiu în monoterapie pentru încå maxim 4 såptåmâni. Newman-Toker prezintå 2 adolescente cu anorexie mentalå severå. Pacien¡ii au primit simultan cu litiu. mortalitatea ¿i morbiditatea crescute asociate cu anorexia mentalå recomandå folosirea precautå a risperidonei la ace¿ti pacien¡i (Newman-Toker. comparativ cu cele ale clonidinei.5-1. . 42 adolescen¡i cu manie acutå cu tråsåturi psihotice. haloperidol 5 mg/zi (între 1995 ¿i 1997). cu vârste de 12-18 ani au intrat într-un studiu privind terapia antipsihoticå adjuvantå la adolescen¡ii cu boalå bipolarå. Autorul considerå cå de¿i risperidona este un medicament cu efecte secundare semnificativ serioase. Autorii considerå cå risperidona ar putea fi eficace în tratamentul tinerilor cu tulburåri de conduitå. fårå EPS. Autorii aten¡ioneazå cå medica¡ia antipsihoticå adjuvantå trebuie men¡inutå mai mult de 4 såptåmâni la cei mai mul¡i adolescen¡i cu manie acutå. Totu¿i.5 mg/zi. 2000). chiar dacå simptomele maniacale ¿i psihotice au fost rezolvate. pe care au men¡inut-o ¿i dupå oprirea medica¡iei. Singurul efect secundar a fost sedarea moderatå. de 12 ¿i respectiv 19 ani. în tratament cu litiu.

între care o fatå cu OCD asociatå.5 mg/zi. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. realizat de Dion et al. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-a folosit Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale.128 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Pacien¡ii au primit random. iar jumåtate så primeascå placebo. de 13-24 ani.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. 1995).8% din pacien¡ii pe risperidonå îmbunåtå¡indu-¿i scorul Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au fost inclu¿i într-un studiu dublu-orb. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. controlat placebo.5-2. Un studiu retrospectiv asupra a 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. mi¿cårile diskinetice.03-0. Cele douå medicamente par la fel de eficiente. a fost realizat de Friedlander et al. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS.06 mg/kgc/zi. Jumåtate din pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. S-a aplicat YGTSS. comparativ cu 26. în 2002.1% la placebo. iar pentru efectele secundare Extrapyramidal Symptom Rating Scale. parkinsonismul subiectiv sau akatisia. clonidinå 0. timp de 8 såptåmâni. Risperidona a îmbunåtå¡it ¿i scorurile Global Assessment of Functioning Scale. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. Nu s-au observat EPS semnificative. Autorii trag concluzia cå risperidona s-a dovedit la fel de eficientå ca ¿i clonidina în tratamentul ticurilor la copiii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. 60. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. risperidona fiind semnificativ superioarå placebo. care a cedat la oprirea medica¡iei. Doza medie de risperidonå a fost de 2. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate (Lombroso. pentru a analiza folosirea . timp de 8 såptåmâni. în 2001.5 mg/zi treptat. pentru func¡ionarea globalå Global Assessment of Functioning Scale.

Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. diskinezie oculomotorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). ¿i s-au aplicat scalele PANSS ¿i CY-BOCS. . precum ¿i a simptomatologiei depresive conform PANSS. care au dispårut rapid la administrarea corectorului. Olanzapina. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri).5 ¿i 16 ani. iar cele negative cu 39%. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i timp de 8 såptåmâni cu olanzapinå (19). Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. de¿i unii au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. Ameliorårile clinice au fost evaluate cu PANSS. dar au efecte secundare diferite. Kozlova et al au condus în 2001 un studiu privind efectul risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. În concluzie. Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresie ¿i efecte extrapiramidale severe.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 129 antipsihoticelor atipice la acest grup. Pacien¡ii aveau între 6. Autorii ajung la concluzia cå risperidona are o eficien¡å înaltå în tratamentul copiilor cu schizofrenie. Efecte clinice importante au fost observate asupra bolilor psihotice ¿i nonpsihotice. îmbunåtå¡iri au fost observate pentru toate medicamentele. iar efectele secundare cu scala pentru efectele secundare UKU. Cei mai mul¡i pacien¡i au tolerat bine aceste medicamente. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). simptomele pozitive au scåzut cu 42%. Conform PANSS. într-un studiu publicat de Gothelf et al. S-au revåzut fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. risperidonå (17) sau haloperidol (7). În såptåmâna a 4-a. în 2003. autorii considerå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. A existat ¿i o scådere semnificativå a simptomatologiei obsesiv-compulsive monitorizatå de CYBOCS.

într-un studiu publicat în 2002. de 5-17 ani.5-10 mg/zi. vârsta medie la care s-a început tratamentul cu risperidonå fiind de 11 ani.2 mg/zi. Doza medie de risperidonå a fost de 1. tulburare de opozi¡ie (5). nici o îmbunåtå¡ire pentru 11. tulburåri de comportament fårå alte specifica¡ii (2).7 kg . Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse. PDD fårå alte specifica¡ii (4). efectele risperidonei asupra metabolismului lipidic ¿i greutå¡ii corporale la 22 copii ¿i adolescen¡i. cu tulburåri de conduitå. risperidona poate fi folositoare pentru managementul tulburårilor de comportament ¿i simptomelor psihotice asociate cu o largå varietate de tulburåri psihiatrice ale copilului ¿i adolescentului.3% ¿i înråutå¡it pentru 1%. diferite de cele la placebo. Scorul CGI la finalul tratamentului a fost marcat îmbunåtå¡it pentru 34. tulburåri de adaptare (1) sau OCD (2).25-8 mg/zi. Majoritatea pacien¡ilor a luat medica¡ie simultanå.4%. distimie (2). în doze de 0. S-au måsurat greutatea ¿i nivelurile plasmatice ale trigliceridelor ¿i colesterolului. Pacien¡ilor li s-a administrat risperidonå 0.9%. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i din studiu. boalå afectivå sau boalå psihoticå. S-au raportat foarte pu¡ine efecte adverse. Martin et al au descris.130 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simeon et al au realizat în 2002 un studiu retrospectiv asupra tolerabilitå¡ii ¿i eficacitå¡ii risperidonei. mediu pentru 12. anxietate (6). fårå råspuns la terapia anterior aplicatå. în vârstå de 8-17 ani (în medie 12. pe o perioadå medie de 11 luni. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. în medie 4. au fost cuprin¿i într-un studiu de 8 såptåmâni risperidonåplacebo prezentat de McCracken et al. tulburare de conduitå (13). combinarea risperidonei cu farmacoterapie adjuvantå a fost beneficå. Cele mai frecvente efecte secundare. în special stimulante pentru tratamentul ADHD.2 mg/zi. Studii asupra efectelor secundare 101 copii cu autism cu comportament agresiv. autism (8). pentru o perioadå de 4-6 luni.7%.8 ± 2.7 ± 2. sindrom Asperger (8). la 106 copii ¿i adolescen¡i cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (49). schizofrenie (4).0 luni.6 ani). Autorii considerå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. în medie 2. În concluzie. în 2002.9 ± 1. moderat îmbunåtå¡it pentru 37. depresie (2).0 ± 4. Durata medie a bolii înainte de risperidonå a fost de 5 ani. S-a raportat o cre¿tere semnificativå în greutate de 7.

75 mg/zi. pacienta începe så descrie halucina¡ii vizuale nou instalate.06 mg/kgc/zi sau placebo.2 kg ¿i respectiv 0. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona (Masi. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. probabil induså de risperidonå. 2 pacien¡i au renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. a fost prezentatå în 2000 de Solhkhah et al. Se recomandå pruden¡å la administrarea medica¡iei neuroleptice la copii ¿i adolescen¡i.6-6. 2002a). În a 5-a zi de tratament. . Nu au existat cre¿teri semnificative ale nivelurilor serice de colesterol ¿i trigliceride la nivelul întregului grup. care a primit risperidonå 2 mg/zi ¿i acid valproic 1250 mg/zi. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. nåscutå din mamå cu dependen¡a de opiacee. 2001b). O adolescentå de 18 ani cu boalå bipolarå.9 kg. La tinerii cu istoric de abuz de substan¡e. s-a exclus diagnosticul de intoxica¡ie rezidualå sau eliberare prelungitå de substan¡e. Se recomandå pruden¡å ¿i vigilen¡å la administrarea risperidonei. Nivelul de trigliceride ¿i greutatea sunt puternic corelate: 25% din varia¡ia nivelului de trigliceride poate fi explicatå prin cre¿terea în greutate.6 ani ± 8 luni). Deoarece la internare nu a prezentat halucina¡ii. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo.02-0. S-a trecut pe olanzapinå.25-0. Aman et al au condus în 2002 un studiu dublu-orb controlat placebo la 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). cu monitorizarea profilului lipic al pacien¡ilor (Martin.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 131 în medie. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. polidependen¡å (incluzând folosirea de halucinogene). timp de 6 såptåmâni. iar simptomatologia maniacalå ¿i psihoticå s-a remis total. în vârstå de 5-12 ani. în vârstå de 3. care au primit pe parcursul a 16 såptåmâni risperidonå 0. S-a pus diagnosticul de tulburare de percep¡ie halucinogenå persistentå. olanzapina ar putea fi de primå alegere dacå e nevoie de un antipsihotic atipic. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. dar fårå så se plângå de simptomatologie anxioaså. Masi et al au efectuat un studiu privind efectele risperidonei la 24 copii cu PDD. Risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie.6 ani (medie 4. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%.

06 mg/kgc/zi. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona.5-6 mg/zi (în medie 1. de 7-17 ani. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i cu olanzapinå (19). Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS.1 ani. de¿i unii pacien¡i au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin).3 ani. Nu s-au observat EPS semnificative.132 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Malone et al au prezentat. risperidonå (17) sau haloperidol (7) timp de 8 såptåmâni în cadrul unui studiu efectuat de Gothelf et al. Cei mai mul¡i au tolerat bine aceste medicamente. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. timp de 8 såptåmâni. Se considerå cå olanzapina. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. în cadrul unui studiu retrospectiv råspunsul terapeutic. . În studiu au intrat 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare.03-0.9-16. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. în 2003.9 ± 0. Cesena et al au analizat. Friedlander et al au analizat în 2001 fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. au primit random. de 2. în 2002. clonidinå 0. Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresia ¿i efecte extrapiramidale severe. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. 22 pacien¡i cu autism. dar au efecte secundare diferite. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. în cadrul unui studiu efectuat de Gaffney et al. Efectele secundare au inclus sedare. în medie 7.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. un copil a avut hiperprolactinemie. în care s-a administrat risperidonå 0. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå.8 ani). în 2002. în cadrul unui studiu ce a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. efectele secundare ¿i scorul CGI la 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni. care a cedat la oprirea medica¡iei. în vârstå de 13-24 ani. în 2002.2 mg/zi). Autorii afirmå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. Vârsta pacien¡ilor a fost sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4.

cefaleea. 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i din cei pe risperidonå ¿i la 3 din cei pe placebo. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml. 70% dintre cei care au dezvoltat depresie sau disforie ¿i au întrerupt tratamentul cu risperidonå au fåcuto tocmai din cauza acestor efecte adverse. distructive. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia. 9 dintre subiec¡i au avut un episod depresiv ¿i înainte de a lua risperidonå. dar au scåzut ulterior la normal. 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. Singurul factor predictor semnificativ pentru dezvoltarea depresiei în timpul tratamentului cu risperidonå a fost istoricul personal pozitiv pentru depresie. ca agresiunea ¿i comportamente. fårå manifeståri clinice. Nivelurile crescute de prolactinå. 17 pacien¡i (29. În concluzie. Snyder et al au cuprins într-un studiu din 2002. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. restul fiind cazuri noi. autorii afirmå cå depresia ¿i disforia sunt efecte adverse comune ale tratamentului cu risperidonå la adul¡ii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. La sfâr¿itul studiului nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 133 58 adul¡i ¿i adolescen¡i cu sindrom Tourette care au primit risperidonå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat în 2002 de Margolese et al în care s-au analizat prezen¡a ¿i factorii de risc pentru depresie majorå sau disforie. mai ales la pacien¡ii cu istoric anterior de depresie. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. au primit risperidonå 0. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. inclusiv un pacient care ulterior s-a sinucis. Se apreciazå cå risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe.02-0. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dublu-orb placebo cu risperidonå. în vârstå de 5-12 ani. în 2002. Depresia ¿i disforia au fost motive frecvente pentru renun¡area la risperidonå.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni în cadrul unui studiu condus de Tutgay et al. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii . dar nici unul nu a fost sever. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. 13 pacien¡i (22.4%) au devenit disforici.3%) au dezvoltat depresie.

care con¡ine informa¡iile din 450. Copilul a dezvoltat EPS. Jumåtate dintre pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. care a primit o combina¡ie de risperidonå. Folosirea anterioarå a unui antipsihotic cu un agent antiparkinsonian a fost semnificativ mai crescutå la pacien¡ii care folosesc în prezent risperidonå (36. 243 risperidonå. metilfenidat. .134 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI sau moderate. care s-au rezolvat cu administrarea de benztropinå ¿i medica¡ie anticolinergicå. procedurå urmatå de cre¿terea lor treptatå. Autorii considerå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. În primele 90 de zile de tratament. Datele au fost ob¡inute din baza de date PHARMO. Cazul unui copil cu simptomatologie psihoticå ¿i ADHD. tropisetron ¿i ketorolac. s-a urmårit apari¡ia EPS.3%) decât la cei ce folosesc haloperidol (4. iar jumåtate så primeascå placebo. în 2002. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie.2%) sau olanzapinå (40.000 de re¡ete completate între 1986 ¿i 1999. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. timp de 8 såptåmâni. În interiorul subgrupurilor cu istoric de tratament asemånåtor. Schillevoort et al realizeazå în 2001 un studiu privind riscul de EPS la 424 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i de 15-54 ani care au luat pentru prima datå haloperidol.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. sertralinå. pacien¡ii pe olanzapinå sau risperidonå au avut risc de EPS mai mic comparativ cu cei pe haloperidol. Tratamentul psihozei s-a realizat scåzând dozele de risperidonå. definit prin prima folosire a unui medicament antiparkinsonian. s-a observat scåderea riscului de EPS la risperidonå ¿i olanzapinå comparativ cu haloperidolul la subgrupurile de pacien¡i cu istoric similar de tratament.5%). a fost descris de TEOH et al. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. 181 cu olanzapinå. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au participat în 2002 la un studiu dublu-orb controlat placebo realizat de DION et al. parkinsonismul subiectiv sau akatisie. de¿i unele dintre aceste date nu au semnifica¡ie statisticå. mi¿cårile diskinetice. În general.

22 båie¡i ¿i 3 fete. Catalano et al prezintå în 2001 cazul unui adolescent de 15 ani care a înghi¡it 110 mg risperidonå într-o tentativå de suicid. S-a administrat cabergolinå 2. iar durata medie a terapiei cu risperidonå de 788. cu retard mental ¿i autism.10 ani în timpul tratamentului cu risperidonå. doza de risperidonå sau råspunsul clinic. Reducerea dozei de risperidonå a determinat scåderea nivelurilor de prolactinå.09 mg/zi. incluzând monitorizarea pentru prevenirea poten¡ialelor dificultå¡i cardio-respiratorii. Cabergolina a fost bine toleratå. Nivelurile de prolactinå au fost måsurate înainte ¿i dupå 10 såptåmâni de tratament. într-un studiu retrospectiv ce analizeazå efectele tratamentului hiperprolactinemiei cu cabergolinå.13 ± 0. fårå alte efecte semnificative.5 ± 129.77±3.52 mg/zi.94 ng/ml înainte de tratament ¿i 25. Prolactina plasmaticå a fost în medie 9. Luând în considerare såråcia datelor privind efectele poten¡iale pe termen lung ale hiperprolactinemiei. Nici un copil nu a avut semne clinice de hiperprolactinemie. 6 copii (24%) au avut niveluri de prolactinå sub 15 ng/ml (nivelul normal). la to¡i cei patru copii doza de cabergolinå s-a redus la 1 mg/såptåmânå la trei din cei patru pacien¡i.5 zile. Autorii aten¡ioneazå cå o grijå specialå ar trebui acordatå tuturor cazurilor pediatrice de supradozå de antipsihotice atipice. au fost inclu¿i într-un studiu privind cre¿terea în greutate sub tratament .90 mg/zi. distructiv sau autoagresiv.9 ng/ml în cea de-a 10-a såptåmânå de studiu. greutatea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 135 Masi et al au studiat în 2001 nivelurile de prolactinå la 25 copii auti¿ti. Hiperprolactinemia nu s-a corelat semnificativ cu vârsta. cu boalå bipolarå sau psihozå. Cabergolina ar putea fi folositoare în tratamentul hiperprolactinemiei induse de risperidonå la tineri. se recomandå monitorizarea prolactinei în timpul tratamentului cu antipsihotice (Masi. 2001a). fårå efecte adverse. 19 subiec¡i cu comportament agresiv. Pacientul a dezvoltat doar letargie tranzitorie. 8 copii au avut prolactina plasmaticå de douå ori mai mare ca normalul. Cohen et al raporteazå în 2001 cazul a 4 båie¡i de 6-11 ani cu hiperprolactinemie induså de risperidonå.92± 13. în medie 4. Durata medie a terapiei cu cabergolinå a fost de 523.9-7 ani. Copiii au primit risperidonå 0. Råspunsul clinic la tratament s-a måsurat cu CGI-I.7 zile. în vârstå de 3.5 ± 162.25-0. hipotensiune ¿i tahicardie. Când nivelurile de prolactinå s-au normalizat. în medie 0. de 6-65 ani.

9 mg/zi. copiii cu vârste între 8-12 ani (5) au câ¿tigat în medie 8. S-a måsurat periodic greutatea acestora. iar adul¡ii de 21-51 ani (8) 5. Morant et al au analizat în 2001 efectul risperidonei la 16 pacien¡i de 7-14 ani cu probleme serioase de comportament.01-0. au fost mai pu¡ini pacien¡i pe risperidonå cu EPS (4) decât pacien¡i cu pimozid cu EPS (8). adolescen¡i ¿i adul¡i. de 16 såptåmâni. ¿i nici un pacient nu a avut EPS. Cele mai comune efecte adverse în ambele grupuri au fost depresia. 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit risperidonå 1. atât pe parcursul primei faze a tratamentului. 2001). timp de 12 såptåmâni.717. Sunt necesare studii ulterioare. .8 mg/zi ¿i 24 au primit pimozid în medie 2.7 kg). risperidona ar putea deveni medicamentul de primå linie în tratamentul sindromului Tourette datoritå unui profil de eficacitate ¿i toleran¡å mai bun (Bruggeman. 26 de pacien¡i au primit risperidonå în medie 3. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i. Dupå 1 an.5 kg). Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå. De¿i EPS au fost scåzute în ambele grupuri.5-4 mg (în medie 2. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. adolescen¡ii între 13-16 ani (6) 8. realizat de Hellings et al. Cre¿terea în greutate a fost semnificativå la administrarea risperidonei la copii. 50 pacien¡i cu boalå Tourette au participat la un studiu comparativ risperidonå-pimozid realizat în 2001 de Bruggeman et al. Pacien¡ii au primit placebo sau risperidonå. De¿i ambele medicamente au fost eficiente ¿i bine tolerate la pacien¡ii cu sindrom Tourette.136 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cu risperidonå. Cre¿terea în greutate a fost semnificativ mai mare la risperidonå decât la placebo pe parcursul ambelor faze ale studiului. cât ¿i pe parcursul fazei de între¡inere cu risperidonå de 24 de såptåmâni. incluzând dietele încorporate ¿i programele de exerci¡ii (Hellings. fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. Rata de cre¿tere în greutate a scåzut rapid la oprirea medica¡iei. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate.4 kg (3. S-a administrat risperidonå în doze între 0.5 kg).05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. în 2001.2 kg (2.6-15.9 mg) sau placebo timp de 6 såptåmâni.4 kg (0-9. care nu au råspuns la alte medicamente. într-un studiu realizat de Buitelaar et al. 2001).

Autorii avertizeazå cå terapia cu risperidonå poate crea un risc de leucopenie. greutatea ¿i indexul de maså corporalå înainte ¿i lunar în timpul tratamentului. comedica¡ia. vârsta. Martin et al au studiat în 2000 cre¿terea în greutate la 37 copii ¿i adolescen¡i trata¡i 6 luni cu antipsihotice atipice ¿i 33 de copii fårå expunere la neuroleptice.2 kg/lunå. S-au måsurat înål¡imea. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). Doza de risperidonå. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). Pacientul a dezvoltat EPS severe în urma administrårii risperidonei. Pacien¡ii pe risperidonå au avut o cre¿tere semnificativå în greutate. care a progresat cu o ratå de 1. iar readministrarea a 2 mg/zi de risperidonå a determinat din nou leucopenie. Întreruperea tratamentului a fost urmatå de normalizarea numårului de leucocite. care au dispårut rapid la administrarea corectorului. Subiec¡ii din cele douå grupuri au fost ini¡ial comparabili. diskinezie oculo-motorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). Pacientul a dezvoltat leucopenie dupå 10 zile de tratament. sexul. în vârstå de 6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 137 Kozlova et al raporteazå în 2001 experien¡a administrårii risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD.5-16 ani. ¿i nu a atins un platou în timpul celor 6 luni de tratament. Concentra¡ia plasmaticå medie a risperidonei (suma dintre concentra¡ia risperidonei ¿i cea a metabolitului . statusul pubertar. Etain et al raporteazå în 2000 un caz de leucopenie la un adolescent african tratat pentru schizofrenie cu risperidonå 4 mg/zi. cu excep¡ia distribu¡iei pe sexe (mai mul¡i båie¡i în grupul pe risperidonå). Autorii considerå cå expunerea de 6 luni la risperidonå a fost asociatå cu cre¿tere semnificativå în greutate. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. mai ales la pacien¡ii cu risc de leucopenie din motive etnice. Studii de farmacocineticå Kohnke et al au raportat în 2002 cazul unui adolescent de 17 ani cu schizofrenie. genotipat CYP2D6 PM. Se recomandå monitorizare hematologicå în timpul tratamentului cu risperidonå. Folosirea risperidonei a conferit un risc substan¡ial pentru cre¿terea greutå¡ii cu 7%. greutatea de bazå sau BMI nu s-au asociat cu cre¿terea în greutate. evidentå încå din primele 2 luni de tratament. care a primit 4 mg/zi risperidonå. Acela¿i pacient tratat cu olanzapinå nu a avut nici un fel de efect secundar hematologic.

în medie 7. Sunt necesare studii suplimentar. SNRS. pe grupe mai largi de adolescen¡i.5 mg/zi) sau haloperidol (0. S-a început cu olanzapinå 5-10 mg p. iar pentru efectele secundare DOTES. sunt de asemenea implicate ¿i sunt inhibate de haloperidol.4 ± 0. . OLANZAPINA Studii clinice Malone et al au studiat comparativ olanzapina ¿i haloperidolul la 12 copii cu tulburare autistå în vârstå de 5-17 ani. tioridazinå.520 mg/zi. la culcare. Autorii considerå cå olanzapina este un tratament promi¡åtor pentru copiii cu sindrom autist (Malone. Cel mai probabil cåi metabolice. 2001). dextroamfetaminå. Fenotipul PM pentru CYP2D6 la acest pacient a avut o importan¡å clinicå majorå în tratamentul cu risperidonå. Horrigan et al prezintå douå cazuri clinice ale unor båie¡i cu retard mental ¿i sindrom autist.9 ± 2. fårå succes terapeutic (Horrigan et al. bupropion. S-a administrat risperidonå. Nu s-a descoperit nici o asociere semnificativå între genotipul DRD4 ¿i råspunsul clinic. S-a determinat genotipul receptorului pentru dopaminå DRD4. clonidinå. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. Båie¡ii se interneazå pentru heteroagresivitate fizicå. 2001). acid valproic. în medie 1.8 ± 2.1 ani (Malone et al. Ambele grupuri au experimentat reducerea simptomatologiei. råspunsul fiind determinat pe baza modificårilor pe scala BPRS. crize de furie ¿i distrugere de bunuri. molindonå. altele decât CYP2D6.255 mg/zi. pentru a clarifica posibila asocia¡ie între alelele repetitive ale exonului III al DRD4 ¿i råspunsul la risperidonå. risperidonå. trata¡i anterior cu multiple combina¡ii de litiu. Copiii au fost randomiza¡i ¿i au primit olanzapinå (2. carbamazepinå. 24 adolescen¡i evrei din Israel la primul episod de schizofrenie au participat la un studiu farmacogenetic al risperidonei.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. Subiec¡ii au avut îmbunåtå¡iri ale scorului CPRS pentru autism. TESS. Pentru evaluare clinicå s-au folosit CGI ¿i CPRS. metilfenidat. 1997). gabapentin. AIMS.138 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9-OH-risperidonå) a fost crescutå ¿i a continuat så creascå chiar ¿i dupå administrarea concomitentå de haloperidol ¿i biperiden.o. în medie 7. de 9 ¿i 10 ani. fluoxetinå. realizat în 2003 de Zalsman et al. 5 pacien¡i cu olanzapinå ¿i 3 cu haloperidol fiind clasifica¡i ca responderi pe baza scorurilor CGI.

cu vârste cuprinse între 6-16 ani. iar 6 au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). în medie 10. 7 pacien¡i au completat studiul. Kemner et al au condus în 2002 un studiu deschis privind efectele olanzapinei la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. pacien¡ii au primit 2. au fost inclu¿i într-un studiu pilot realizat de Potenza et al. La cel de-al doilea. în medie 7. La primul pacient nu s-au semnalat efecte adverse. Råspunsul la olanzapinå a fost determinat cu scalele Y-BOCS-CS. exceptând sedarea ini¡ialå moderatå. SIB-Q. în monoterapie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 139 cu cre¿terea dozei la 10-20 mg ulterior. CGI-I. Pentru urmåtoarele 4 såptåmâni a fost men¡inutå olanzapina în aceea¿i dozå. Timp de 12 såptåmâni. . ¿i fårå efecte secundare precum sedarea sau semne extrapiramidale. 23 de copii au terminat studiul ¿i au avut îmbunåtå¡iri semnificative pe trei subscale ale Aberrant Behavior Checklist (iritabilitate.7 mg/zi. Pe parcursul a 3 luni. pacien¡ii au primit olanzapinå 520 mg/zi la culcare. Medicamentul a fost bine tolerat. în doze similare celor folosite în popula¡ia adultå.5-20 mg/zi. S-au aplicat pentru evaluare CGI-S. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. VMBS. The Aberrant Behavior Checklist ¿i TARGET (o listå cu cinci simptome ¡intå).7 mg/zi. În concluzie se men¡ioneazå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii. fårå exacerbåri substan¡iale în comportament sau dispozi¡ie. 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. cu vârste între 5 ¿i 42 de ani. în 1999. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri aproape imediate. Se sugereazå cå olanzapina ar putea avea un rol în tratamentul copiilor cu dizabilitå¡i de dezvoltare ¿i dificultå¡i de dispozi¡ie ¿i comportament. adolescen¡i ¿i adul¡i. Efectele adverse au fost cuantificate cu SNRS ¿i BAS.8 ± 4. Nu s-au constatat înså îmbunåtå¡iri asupra comportamentelor repetitive. A fost men¡inut pe acelea¿i doze timp de 6 luni. dupå 3 zile de tratament simptomatologia a scåzut cu 75%. VAS. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. hiperactivitate ¿i vorbire în exces) ¿i Target. cu beneficii terapeutice similare. CGI ¿i RF.

EKG. Efectele adverse au fost cuantificate folosind STESS. precum ¿i CGAS. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit BPRS ¿i Bunney-Hamburg Rating Scale. Pacientul a primit buspironå 10 mg/zi pentru 7 zile. care au dispårut la scåderea dozelor. cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani.140 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mai multe aspecte ale comunicårii au fost îmbunåtå¡ite dupå olanzapinå.5 mg de douå ori pe zi. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. Autorii considerå cå olanzapina s-ar putea dovedi un agent terapeutic activ în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu psihopatologie severå refractarå la agen¡ii nonneuroleptici ¿i antipsihoticele clasice. îmbunåtå¡ire a SANS cu 27% ¿i a SAPS cu 1%. moment în care hiperactivitatea a crescut ¿i a impus întreruperea tratamentului. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå.5 mg de trei ori pe zi. Malek-Ahmandi prezintå cazul unui båiat alb de 8 ani cu autism.2525 mg/zi. 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani. carbamazepinå. cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. s-a constat o îmbunåtå¡ire a scorului BPRS cu 17%. 15 au primit clozapinå pentru 6 såptåmâni. SANS. 4 pacien¡i primind clozapinå ¿i ulterior ¿i olanzapinå. acesta fiind mai pu¡in hiperactiv ¿i total neagresiv. 1998). hiperactivitate ¿i comportament agresiv. AIMS ¿i SNRS. 8 pacien¡i au primit olanzapinå pentru 8 såptåmâni. Trei copii au avut EPS. doar 3 copii au fost considera¡i responderi dupå scorul CGI. Autorii aten¡ioneazå cå de¿i olanzapina este un medicament sigur la copii. tratat anterior cu clomipraminå. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. CGI. tioridazinå (ineficiente). apoi doza a fost crescutå la 15 mg/zi. Dupå 48 ore se începe tratament cu Olanzapinå 2. La sfâr¿itul celor 8 såptåmâni de studiu cu olanzapinå.2520 mg/zi. raportat la statusul ini¡ial sub antipsihotice tipice. Totu¿i. Cei patru copii care au primit ambele medicamente au avut un scor BPRS semnificativ mai scåzut în . dupå douå zile se cre¿te la 2. EEG. relevan¡a clinicå la copiii cu PDD poate fi înså limitatå. 6. metilfenidat (accentuarea hiperactivitå¡ii) (Malek-Ahmandi et al. haloperidol (rezultate slabe). Tratamentul cu olanzapinå a determinat o îmbunåtå¡ire semnificativå în comportamentul pacientului. 1. SAPS. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Kumra et al în 1998.

BAS ¿i AIMS. iar în general olanzapina a fost bine toleratå. sertralinå. Pacientului i s-au administrat guanfacinå 4 mg/zi pentru ticuri ¿i fluoxetinå 20 mg/zi pentru simptomele depresive ¿i comportamentul ritual. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. au primit tratament cu olanzapinå în cadrul unui studiu efectuat de Sholevar et al. CGI ¿i CGAS. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. S-au gåsit îmbunåtå¡iri semnificative la scorurile PANSS. 15 tineri cu schizofrenie cu debut în copilårie. Karam-Hage et al prezintå în 2000 cazul unui pacient de 14 ani cu sindrom Tourette ¿i tulburare depresivå fårå alte specifica¡ii. Atât simptomele negative cât ¿i cele pozitive au fost reduse. Autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå la unii copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie refractarå la tratament. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. simptomatologia a fost descriså ca fiind în continuare intolerabilå.5 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 141 såptåmâna a 6-a de tratament cu clozapinå decât în såptåmâna a 6-a de tratament cu olanzapinå. CGI ¿i CGAS. Autorii considerå.8 ± 1. Pentru evaluare clinicå s-au aplicat PANSS. Dupå 6 såptåmâni. Dupå 2 såptåmâni ticurile au scåzut. timp în care pacien¡ii au primit olanzapinå 2. în vârstå de 12-17 ani. S-a întrerupt guanfacina ¿i s-a administrat haloperidol 2 mg seara. care nu au dispårut la reducerea dozei de haloperidol . Vârsta a fost invers corelatå cu råspunsul pozitiv la olanzapinå. metilfenidat ¿i clonidinå. Cei care nu au primit anterior nici un tratament psihotropic au råspuns mai bine decât cei la care a existat un e¿ec al terapiei antipsihotice. în 2000. în concluzie. EPS au fost evaluate cu SNRS. Findling et al publicå în 2003 un studiu efectuat la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. cu rezultate slabe.5-20 mg/zi. Studiul a durat 8 såptåmâni. fiind înså necesare studii riguroase dublu-orb pentru a compara cele douå medicamente. de 6-13 ani. dar au apårut EPS. în medie 13. cå cei mai mul¡i pacien¡i din studiu au råspuns bine la terapia cu olanzapinå. tratat anterior cu dextroamfetaminå. Autorii subliniazå cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. Sedarea ini¡ialå a fost cel mai întâlnit efect secundar.

a fost influen¡a combina¡iei olanzapinå-fluoxetinå. iar adåugarea de mesilat de benztropinå a provocat sedare ¿i scåderea concentra¡iei. cu anorexie nervoaså de 1-3 ani. comportamentele compulsive ¿i pierderea percep¡iilor realiste s-au ameliorat considerabil în scurt timp. S-au luat în considerare medicamente alternative. olanzapina pare så aibå poten¡ial pentru tratamentul heteroagresivitå¡ii la adolescen¡i. risperidona ¿i olanzapina. de 14-19 ani. Fanteziile delirante legate de imaginea corporalå ¿i mâncare. Un båiat a råspuns la tratament. Pacientele au câ¿tigat în greutate între 4. sedarea). în 2002. Nu s-au semnalat efecte adverse. sperând la mai pu¡ine efecte secundare. care nu a putut fi evaluatå. S-a administrat pentru 4 såptåmâni în dozå de 5 mg/zi seara. Ticurile s-au diminuat. fetele au devenit mult mai compliante la terapie. Mehler et al publicå în 2001 cazurile a 5 adolescente cu vârste cuprinse între 12 ¿i 17 ani. La 4 dintre ei efectul a depå¿it cu mult efectele secundare (cre¿terea în greutate. este prezentatå de Soderstrom et al. Singurele plângeri ale pacientului au fost sedarea moderatå ¿i cre¿terea moderatå în greutate. În concluzie. ca pimozidul. O serie de cazuri clinice a 6 båie¡i adolescen¡i nepsihotici cu tulburåri psihiatrice cu agresivitate severå. pacientul ¿i familia au ales olanzapina.5 mg/zi pentru 6-8 såptåmâni.5 ¿i 12 kg. . Subiec¡ii au descris o senza¡ie de bine crescutå pe parcursul tratamentului. Non-responderul a avut efecte secundare care au depå¿it cu mult minimul efect terapeutic. Pacien¡ilor li s-a administrat olanzapinå 5-20 mg/zi. Autorii considerå cå tratamentul cu olanzapinå poate fi luat în considerare ca o alternativå pentru unii pacien¡i cu sindrom Tourette sever care au efecte secundare importante la medica¡ia neurolepticå clasicå. frica de a nu se îngrå¿a.142 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI la 1 mg/zi. dar a avut efecte adverse importante. Scorurile la Tourette’s Symptom Checklist au scåzut de la 71/65 la 33/29 dupå 4 såptåmâni ¿i la 6/12 dupå 1 an. 5 pacien¡i au început så råspundå încå din prima såptåmânå. Adolescentele au primit olanzapinå 5-12. fårå efecte secundare. trata¡i anterior fårå succes prin metode cognitiv-comportamentale ¿i psihofarmacologice. comportamentul s-a îmbunåtå¡it. Singura variabilå generatoare de confuzie.

în 2003. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. SNRS). anxietatea ¿i agita¡ia.3 kg).0 ± 2. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. func¡ionårii generale ¿i complian¡ei la tratament. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. BPRS ¿i CDRS. sunt prezenta¡i de Boachie et al. evaluåri ale greutå¡ii corporale ¿i semnelor vitale. cu o medie de 0. 23 tineri cu boalå bipolarå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 143 Autorii sunt optimi¿ti. To¡i trei au avut îmbunåtå¡iri marcate ale simptomatologiei maniacale dupå 3-5 zile de olanzapinå. . Efectele secundare au fost monitorizate prin raportåri ale pacien¡ilor. În concluzie.5-20 mg/ zi. analize de laborator ¿i scale de EPS (BAS. au fost cuprin¿i într-un studiu deschis prospectiv privind efectele monoterapiei cu olanzapinå la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå. 4 copii spitaliza¡i cu anorexie mentalå. tratamentul cu olanzapinå a fost eficient ¿i bine tolerat la tinerii bipolari cu episod maniacal acut. 22 de pacien¡i au completat studiul. de 5-14 ani. În plus. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii suplimentare pentru a determina beneficiile terapeutice ¿i siguran¡a folosirii olanzapinei la copiii cu anorexie nervoaså. Folosirea olanzapinei a fost asociatå cu câ¿tig considerabil în greutate ¿i cu men¡inerea acestei greutå¡i. 2000). Tratamentul cu olanzapinå a fost asociat cu o îmbunåtå¡ire semnificativå a scorului YMRS. olanzapina a determinat o scådere clinicå notabilå a agita¡iei ¿i anxietå¡ii de dinainte de maså ¿i îmbunåtå¡iri aproape imediate ale somnului. realizat de Frazier et al.99 kg/såptåmânå de spitalizare. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortotimizant deja existent (Chang et al. S-au evaluat greutatea corporalå. considerând cå olanzapina ar putea så fie un instrument important care pare så îmbunåtå¡eascå psihopatologia anorexicå. Evaluårile s-au fåcut folosind YMRS. Chang et al prezintå 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. Olanzapina a fost bine toleratå de ace¿ti pacien¡i. trata¡i cu olanzapinå. AIMS. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. Autorii considerå cå olanzapina ar putea avea un efect antimaniacal sau ortotimizant la copiii cu boalå bipolarå în episod maniacal acut. CGI-S. cu episod maniacal/mixt/hipomaniacal acut. Timp de 8 såptåmâni s-a administrat olanzapinå 2. Rata totalå de råspuns a fost de 61%. în 2001.

Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. Morrison et al au studiat în 2002 efectul metforminei de scådere în greutate la 19 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani ce urmeazå tratament cu olanzapinå.6 kg. grea¡å ¿i vårsåturi. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. autorii considerând cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. cefalee ¿i somnolen¡å. în 2003. 3 au câ¿tigat cel mult 1.144 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Khouzam et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent cu boalå bipolarå.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. Într-un studiu efectuat de Findling et al. Autorii aratå cå metformina meritå studii suplimentare ca tratament pentru cre¿terea în greutate la pacien¡ii sub medica¡ie psihotropå. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente.5 ani. risperidonå. iar în general olanzapina a fost bine toleratå.8 ± 1. Modificarea medie în greutate ¿i BMI la 12 såptåmâni au fost înalt semnificative. fiecare pacient a primit metforminå 500 mg de douå ori pe zi. 2000). au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Ratzoni et al. iar unul nu a suferit nici o modificare. cu un råspunsul favorabil. quetiapinå sau valproat ¿i care ¿i-au crescut greutatea cu cel pu¡in 10%. 15 pacien¡i au pierdut în greutate. bine tolerate.5-20 mg/zi. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. ¿i au inclus apetit crescut. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. în vârstå de 17 ani. Timp de 12 såptåmâni. de 1320 ani. risperidonå (21) sau haloperidol (8). Modificårile de greutate ¿i BMI au fost evaluate în mod repetat. rezistentå la tratament (Grothe et al. care a fost tratat cu olanzapinå. la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. în medie 13. în vârstå de 12-17 ani. Studii asupra efectelor secundare Kumra et al au raportat în 1998 rezultatele unui studiu privind efectele olanzapinei comparativ cu clozapina la 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. pacien¡ii au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. Grothe et al au studiat farmacocinetica olanzapinei la 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. Efectele adverse au fost moderate. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. 50 adolescen¡i evrei israelieni ce primesc tratament cu olanzapinå (21). constipa¡ie. .

2002). dozele de neuroleptice.1 ani). mai ales la pacien¡ii cu risc crescut.8 ± 4.7 mg/zi. autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii. în vârstå de 6-16 ani (Kemner et al. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. preocuparea scåzutå pentru cre¿terea în greutate. BMI bazal scåzut. 12 copii cu tulburare autistå.5 mg/zi) sau haloperidol (0. Olanzapina ¿i risperidona sunt asociate cu cre¿terea extremå în greutate la adolescen¡i. în cadrul unui studiu realizat în 2001 de cåtre Malone et al. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. adolescen¡i ¿i adul¡i. Potenza et al au publicat în 1999 rezultatele unui studiu efectuat la 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. S-au monitorizat prospectiv såptåmânal greutatea ¿i BMI. BMI patern.9 ± 2. Vârsta pacien¡ilor a variat între 5 ¿i 42 ani. Pacien¡ii din grupurile tratate cu olanzapinå ¿i risperidonå au suferit o cre¿tere semnificativå în greutate. Medicamentul a fost bine tolerat. în medie 1. în medie 7. mult mai mult decât la adul¡i. Cre¿terea extremå în greutate (>7%) a fost întâlnitå la 90. Factorii asocia¡i pozitiv cu cre¿terea în greutate au fost sexul masculin. 42. Cre¿terea a fost mai importantå pentru olanzapinå.4 ± 0. pe când istoricul de terapie neurolepticå. de 5-17 ani (medie 7.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. spre deosebire de pacien¡ii din grupul cu haloperidol a cåror greutate nu s-a modificat. În concluzie. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. Timp de 3 luni.25-5 mg/zi.5-20 mg/zi. Acest efect secundar ar trebui luat în considerare. timp de 12 såptåmâni.5% din cei cu haloperidol. în medie 10. pacien¡ii au primit 2. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. Kemner et al au condus un studiu la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. råspunsul la tratament ¿i durata bolii nu se asociazå cu aceastå cre¿tere. .7 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 145 în 2002 privind cre¿terea în greutate la adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå ¿i risperidonå.5% dintre pacien¡ii pe olanzapinå.8 ± 2.9% din cei cu risperidonå ¿i 12. în medie 7. Timp de 12 såptåmâni pacien¡ii au primit olanzapinå 5-20 mg/zi la culcare. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å.5-20 mg/zi. au primit olanzapinå (2.

Doi copii au întrerupt olanzapina la sfâr¿itul studiului deoarece pårin¡ii au considerat cå dezavantajul cre¿terii în greutate este mai mare decât beneficiul terapeutic al medicamentului. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative în activitatea epileptiformå între EEG-urile cu olanzapinå ¿i cele fårå. iar consecin¡ele poten¡iale includ numeroase probleme de sånåtate. Unul dintre pacien¡i a reu¿it ulterior så piardå kilogramele suplimentare. Vârsta pacien¡ilor a variat între 15-64 ani. Se recomandå supravegherea atentå a pacien¡ilor cu risc convulsiv. diferen¡å care nu a putut fi atribuitå medica¡iei concomitente. Haapasalo-Pesu et al au raportat în 2001 cazul a 3 adolescen¡i cu simptomatologie psihoticå. Woods et al au analizat în 2002 baza de date pentru supraveghere postvânzare administratå de FDA pentru efectele adverse la olanzapinå pânå la data de 31 martie 2000. Expunerea pacien¡ilor pânå la aceea¿i datå a fost oferitå de producåtor. în 2000.0 ani. care au fost trata¡i cu olanzapinå 10 mg/zi. Trei copii au avut EPS. Efectele adverse raportate ¿i expunerea au fost divizate pe vârste: copii (0-9 ani). Råspunsul la olanzapinå pentru simptomele psihotice a fost semnificativ clinic în toate trei cazurile. Înregistrårile EEG mai lente au fost semnificativ mai frecvente sub olanzapinå. anomalii EEG nespecifice pot fi mai frecvente decât sub alte neuroleptice. Conform scalei de probabilitate Naranjo. Doi dintre adolescen¡i au dezvoltat diabet ¿i trei au råspuns cu tulburåri ale metabolismului glucidic. trata¡i anterior fårå succes cu alte antipsihotice. În cadrul unui studiu efectuat de Pillmann et al. Autorii aten¡ioneazå cå. în special la adolescen¡i obezitatea este un efect advers serios.146 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. rela¡ia acestui fenomen cu olanzapina este „probabilå”. Efectul secundar major a fost cre¿terea în greutate. Riscurile de simptome extrapiramidale . în vârstå de 14-17 ani. De¿i activitatea epileptiformå nu a crescut sub olanzapinå. Bloch et al au raportat în 2003 cazul a 5 adolescen¡i trata¡i cu olanzapinå. Autorii considerå cå olanzapina este un medicament sigur la copii. s-au analizat înregistrårile EEG la 43 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i ce primesc zilnic 10-25 mg/zi olanzapinå ca tratament de rutinå. Se recomandå monitorizare regulatå metabolicå la adolescen¡ii aparent sånåto¿i care primesc tratament cu olanzapinå. care au dispårut la scåderea dozelor. adolescen¡i (10-19 ani) ¿i adul¡i (peste 20 ani). în medie 39.

Frecven¡a anumitor efecte secundare variazå cu vârsta. În ciuda unui nivel plasmatic crescut de olanzapinå. Sunt necesare studii suplimentare privind proprietå¡ile antipsihoticelor de a cre¿te nivelul seric al prolactinei.3 mg/zi (30 pacien¡i) sau olanzapinå în medie 17. Pacien¡ii cu cel mai mare nivel plasmatic de prolactinå au avut galactoree. clozapinå. Kochhar et al au raportat în 2002 cazul unui båiat cu supradozå de olanzapinå. clozapinå în medie 269. precum ¿i pentru determinarea nivelurilor serice de prolactinå.1 mg/zi (15 pacien¡i). iar cele pentru diskinezie tardivå au fost comparabile la adolescen¡i ¿i adul¡i. nu s-a luat în considerare un posibil efect advers al medica¡iei. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i cre¿teri ale nivelului de prolactinå. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i diskinezie tardivå. haloperidol redus. Rosenbraugh et al au descris în 2001 cazul unui båiat alb de 13 ani în tratament cu olanzapinå ¿i litiu. desmetilclozapinå ¿i olanzapinå. Nu s-au notat diferen¡e legate de sex între concentra¡iile sau dozele de antipsihotic. iar anomaliile EKG sunt manifeståri cunoscute ale terapiei cu litiu. Pacientul s-a prezentat cu o simptomatologie opioid-like.9 ± 173. care s-a prezentat la spital pentru slåbiciune severå ¿i modificåri EKG sugestive pentru afectare miocardiacå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 147 au fost similare în cele trei grupuri.5 ± 2.4 ± 8. În concluzie. La copii au fost mult mai frecvente sedarea. Pacien¡ii au primit timp de 6-8 såptåmâni haloperidol în medie 15. cre¿terea în greutate. La adolescen¡i au fost mai frecvente sedarea. În acel moment.8 mg/zi (12 pacien¡i). Momentul instalårii slåbiciunii a coincis cu momentul începerii terapiei cu olanzapinå. pacientul ¿i-a revenit complet ¿i fårå sechele. autorii aratå cå EPS nu sunt mai frecvente la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå decât la adul¡i. Corela¡ii între concentra¡ia plasmaticå a medicamentului ¿i nivelul de prolactinå s-au putut stabili doar pentru olanzapinå. Corela¡ii separate legate de sex au fost semnificative doar pentru pacien¡ii de sex feminin care au primit olanzapinå. S-au recoltat probe de sânge pentru determinarea concentra¡iilor plasmatice de haloperidol. Dupå 6 zile de . cre¿terea în greutate. în vârstå de 12 ani. cu debut înainte de 13 ani. Alfaro et al au condus în 2002 un studiu privind corela¡ia dintre nivelul seric al antipsihoticelor ¿i concentra¡iile de prolactinå la 57 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii.

cu episod maniacal/mixt/ hipomaniacal acut. Cazul a fost raportat de Domon et al. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. în 2000. în 2001. iar dupå încå 14 zile copilul a fost nevoit så råmânå în pat. 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. în 2001. Numai când s-a luat în considerare un posibil efect advers al medicamentelor s-a putut pune un diagnostic corect al stårii copilului: rhabdomiolizå induså de olanzapinå. S-au colectat probe de sânge venos. såptåmânal ¿i la 36 de ore de la doza finalå. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. în 2001. poate cauza rhabdomiolizå. ca ¿i al¡i agen¡i neuroleptici. care s-au rezolvat prin renun¡area la olanzapinå. rezistentå la tratament.5-20 mg/zi în cadrul unui studiu realizat de Frazier et al. administrare de insulinå sau de hipoglicemiante orale. Chang et al au raportat. AIMS ¿i SNRS.148 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI olanzapinå pacientul a acuzat mialgii. O adolescentå de 16 ani în terapie cu olanzapinå a dezvoltat cetoacidozå diabeticå.3 kg). Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. Pentru evaluarea clinicå s-a aplicat scala BPRS. Efectele medicamentelor ¿i efectele secundare trebuie luate întotdeauna în considerare în fa¡a unui complex morbid. 23 tineri cu boalå bipolarå. au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. Litiul a fost adåugat datoritå interpretårii gre¿ite a acestei atitudini. cum ar fi afectare miocardialå. conform raportului realizat de Selva et al. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortimizant deja existent. iar pentru efectele adverse scalele STESS. Studii de farmacocineticå Grothe et al au publicat în 2000 un studiu privind farmacocinetica olanzapinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu schizofrenie. Un adolescent sub tratament cu olanzapinå a dezvoltat hiperglicemie ¿i hipertrigliceridemie. fårå modificåri în dietå. Litiul poate determina multiple modificåri EKG. Concentra¡ia de olanzapinå a fost similarå celei descoperite la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie nefumåtori. Olanzapina. dar de douå ori . Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5.0 ± 2.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. consideratå neascultare ¿i tulburare opozi¡ionalå. în vârstå de 5-14 ani. La studiu au participat 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie.

simptomatologia fiind evaluatå cu CGI. Efectele adverse au fost moderate. CDRS. iar tolerabilitatea cu AIMS. 2002). Au fost analizate retrospectiv foile de observa¡ie ale pacien¡ilor.2 ± 5. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. Vârsta pacien¡ilor a fost de 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). Autorii considerå cå asocierea de quetiapinå la divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproexul singur în tratamentul maniei acute la adolescen¡ii bipolari. controlat placebo. Pacien¡ii au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost randomiza¡i pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo. La stabilirea dozei ini¡iale de olanzapinå ar trebui luatå în considerare greutatea pacientului. Grupul care a primit divalproex ¿i quetiapinå a avut o scådere mai importantå a scorurilor (87% pacien¡i au avut o sådere cu 50% a scorurilor YMRS) decât grupul pe divalproex cu placebo (53% pacien¡i au avut o scådere de 50%). iar timpul mediu de înjumåtå¡ire de 37. Doza generalå recomandatå este de 5-10 mg/zi într-o singurå administrare. Nu s-a putut stabili o corela¡ie între concentra¡ia de olanzapinå ¿i scorurile BPRS. privind dozarea ¿i eficacitatea acesteia (Reimherr et al. fiind ¿i bine toleratå. PANSS. cefalee ¿i somnolen¡å. BAS. ¿i au inclus apetit crescut. constipa¡ie. grea¡å ¿i vårsåturi. bine tolerate. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. trata¡i cu quetiapinå. privind efectul quetiapinei ca tratament adjuvant la 30 adolescen¡i de 12-18 ani cu boalå bipolarå. Eficacitatea clinicå a fost monitorizatå cu YMRS.6 ± 2. . cu o dozå ¡intå de 10 mg/zi. Reimherr et al prezintå un studiu realizat asupra a 43 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice.4 L/h. Clearance-ul oral mediu a fost de 9. CGI.1 ore. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 149 mai mari ca la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie fumåtori. AIMS. QUETIAPINA Studii clinice Delbello et al au realizat în 2002 un studiu dublu-orb.

privind farmacocinetica. neurologice ¿i de laborator. PANSS ¿i YMRS. timp de 8 såptåmâni. Quetiapina a fost semnificativ eficientå (93% dintre pacien¡i au au avut scoruri foarte mult sau mult îmbunåtå¡ite) în reducerea simptomatologiei psihotice conform scalelor men¡ionate. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS. Adolescen¡ii au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. Scorurile AIMS au fost negative pentru to¡i pacien¡ii. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Shaw et al. iar TSH crescåtoare. S-a administrat quetiapinå 300-800 mg/zi.3 luni. Nu s-au raportat efecte secundare . Simptomatologia psihoticå a fost evaluatå prin scalele BPRS. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare.9%). SANS modificatå). Autorii trag concluzia cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. Doza medie de quetiapinå a fost de 307 ± 189 mg/zi (50-800 mg). 95% din pacien¡i au avut scoruri CGI îmbunåtå¡ite.150 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cei mai mul¡i pacien¡i au avut cel pu¡in 2 diagnostice. în 2001. privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la adolescen¡ii psihotici.5 ± 10. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. ame¡eala ¿i cefaleea.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente.3-15. Nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. Cele mai frecvente efecte secundare au fost fatigabilitatea. în medie 15. CGI. în medie 467 mg/zi.1 ani. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4 kg. Se sugereazå cå tratamentul cu quetiapinå este eficient la tinerii cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. Studiul s-a oprit în ziua 21. tolerabilitatea ¿i eficacitatea clinicå a quetiapinei. agita¡ia. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. CGIS. McConville et al au publicat în 2000 rezultatele unui studiu realizat la 10 adolescen¡i de 12. boalå bipolarå II (65%) ¿i Tulburarea de stres posttraumatic (27. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. timp de 12. cel mai frecvent fiind Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (79%). de 13-17 ani. 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå.

unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå.2 la 3. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 151 semnificative. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. iar informa¡iile descriptive merg pânå în såptåmâna 88. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå s-a asociat cu îmbunåtå¡iri în simptomele pozitive ¿i negative la adolescen¡ii cu simptome psihotice. .5 ± 0.2) ¿i SANS (de la 12. la care s-a administrat quetiapinå timp de 28 luni. 2001). se afirmå cå farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. 3 pacien¡i au crescut în greutate.9 la 7 ± 2.0 ± 0. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. devenind un studiu pe termen lung. Sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. în 2001. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute.4). Monitorizarea psihiatricå a fost realizatå cu BPRS.9 ± 1. CGI-S ¿i SANS. Studiul anterior a fost extins de McConville et al. iar cea neurologicå cu SAS ¿i AIMS. cefaleea ¿i faringita.8 ± 0. în vârstå de 14 ani. CGI-S. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare. Hayden prezintå în 2001 cazul unei adolescente diagnosticate cu schizofrenie. medii ¿i moderate. SANS modificatå. În concluzie. Timp de maxim 88 de såptåmâni pacien¡ii au primit 300800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi).7 la 5. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. CGI-S (de la 5. conform BPRS (de la 35. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Simptomele pozitive ¿i negative s-au îmbunåtå¡it în timpul studiului. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii pe termen lung pentru a vedea dacå aceste date pot fi generalizate. Párraga et al prezintå 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. Evaluarea statisticå a fost realizatå la 64 de såptåmâni. nici unul din pacien¡i neprimind tratament pentru EPS.8 ± 3.9).

cu adåugarea unei doze importante de litiu (1125 mg/zi). fårå amelioråri notabile. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. . Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. litiul a fost oprit. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. Efectele secundare (ame¡ealå. care împiedica prezen¡a la ¿coalå. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. ob¡inându-se doar un beneficiu par¡ial. fårå efecte secundare. scåderea apetitului) au fost minime. ¿i era subponderal. dar violen¡a crescutå a impus cre¿terea dozei la 20 mg/zi. dar cu o cre¿tere importantå în greutate (8. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. Robertson et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi.152 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI S-au folosit YGTSS pentru måsurarea frecven¡ei ticurilor ¿i ESRS pentru måsurarea simptomelor diskinetice. fiind întrerupt. Singurele efecte secundare observate au fost cre¿terea în greutate (14. Un studiu anterior cu metilfenidat ¿i psihoterapie nu a fost eficient.5 kg) ¿i tremorul inten¡ional mediu. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. Rezultatele ¿colare au devenit excep¡ionale. Doza de olanzapinå a fost scåzutå la 10 mg/zi. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. Rezolu¡ia simptomatologiei a persistat la 90 de zile de tratament cu quetiapinå 1000 mg ¿i cu produsul pe bazå de amfetamine 45 mg/zi. s-a oprit imipramina ¿i s-a introdus olanzapinå 15 mg/zi timp de 6 såptåmâni.7 kg). se sugereazå aten¡ie la interpretarea datelor ¿i oportunitatea unor studii controlate viitoare. Tratamentul bazat pe amfetamine a fost întrerupt. dar a trebuit så fie reluat datoritå cre¿terii severitå¡ii simptomatologiei (Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie). Datoritå lipsei de îmbunåtå¡ire dupå 8 såptåmâni. Observa¡iile clinice ¿i scalele standardizate au sugerat cå medicamentul a avut efecte favorabile asupra ticurilor ¿i simptomelor asociate. copilul lua un produs pe bazå de amfetamine 60 mg/zi ¿i imipraminå 75 mg/zi de 2 ani. La evaluarea ini¡ialå. încå din såptåmâna 3 de tratament. Datoritå asocierii unei tulburåri de dispozi¡ie. Deoarece acesta nu a fost un studiu controlat. Timp de 8 såptåmâni a fost adåugat valproat 750 mg.

Dupå tratamentul cu lorazepam s-a instalat somnolen¡å.6 mg/kgc). Au apårut multiple simptome. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. urmatå la 3 ore de la ingestie de un episod de agita¡ie ¿i combativitate. S-a administrat quetiapinå 300800 mg/zi. În decurs de 1 orå s-a instalat letargia. Juhl et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 11 ani care a ingerat o supradozå de quetiapinå (1300 mg. fiind ¿i bine toleratå. hipotensiune ¿i pierderea con¿tien¡ei. agita¡ie. în 2002. ame¡eala ¿i cefaleea. timp de 8 såptåmâni. iar nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. urmatå de reinstalarea statusului mental la 16 ore de la ingestie. în medie 467 mg/zi. Se considerå astfel cå tratamentul cu quetiapinå împreunå cu divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproaxul singur în mania acutå la adolescen¡ii bipolari. în vârstå de 12-18 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 153 Autorii considerå cå quetiapina în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. iar TSH crescåtoare. au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost repartiza¡i random pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo în cadrul unui studiu efectuat de DELBELLO et al. în medie 15. Se sugereazå cå quetiapina este eficientå în tratamentul tinerilor cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4. Nu s-au descoperit anomalii cardiace sau de laborator. agita¡ia. Shaw et al au publicat în 2001 un studiu privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå. fårå cre¿tere în greutate. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare. reprezentând 22. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå.1 kg. reprezentând 21. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. printre care tahicardie. . 30 adolescen¡i cu boalå bipolarå. Vârsta pacien¡ilor a variat între 13 ¿i 17 ani.1 ani.2 mg/kgc). Studii asupra efectelor secundare Catalano et al raporteazå în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani ce a ingerat o supradozå de quetiapinå în scop suicidar (1250 mg quetiapinå. Acest raport al unei supradoze de quetiapinå la un adolescent aratå un curs mai degrabå benign al intoxica¡iei.

. în vârstå de 12. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute.53. scåderea apetitului) au fost minime. Autorii considerå cå sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå.1-13. timp în care pacien¡ii au primit 300-800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). Párraga et al raporteazå cazul a 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide.154 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI O adolescentå diagnosticatå cu schizofrenie. Cazul a fost raportat de HAYDEN et al. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. rezultatele fiind semnificative statistic.7 ani) care au avut o cre¿tere a BMI mai mare de 1 kg/m2 sub risperidonå ¿i care din acest motiv au fost trecu¡i pe quetiapinå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv care a analizat cre¿terea în greutate a copiilor sub risperidonå ¿i apoi sub quetiapinå. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH.3 la 41. Studiul. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå (McConville et al. prezentat de Took et al.3-15. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. 10 adolescen¡i cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. Acela¿i studiu a fost extins de McConville la 88 de såptåmâni. medii ¿i moderate.6 ± 3. 2001). 24 copii de 4-18 ani (în medie 11. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. iar a BMI de 5.4 kg).5 kg (de la 3. în 2001. Autorii considerå cå quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare. s-a oprit în ziua 21. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. 3 pacien¡i au crescut în greutate. au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20.5 kg/m2 în medie (1.25 mg/zi (0. cefaleea ¿i faringita. a primit quetiapinå timp de 28 luni.5 mg/zi).5 luni (2-27 luni).0 ± 11.9 ani. în vârstå de 14 ani. în doze medii de 1. Efectele secundare (ame¡ealå.8 kg/m2). în 2000. nici unul dintre pacien¡i neprimind tratament pentru EPS. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. cre¿terea medie în greutate fiind de 16. Risperidona a fost administratå în medie timp de 11. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. 2001). realizat de McConville et al. în 2000.

trata¡i cu quetiapinå.6 ani). Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. valproat.4 kg (de la -3.4 la 15. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 155 Quetiapina a fost administratå în doze medii de 278 mg/zi (75-900 mg/zi). trata¡i cu quetiapinå. iar durata medie a tratamentului de 327. semnificativå statistic. Doza medie de quetiapinå a fost de 308.6 luni (3-18 luni). în 2001. cre¿terea apetitului. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. fårå cre¿tere în greutate. 14 pacien¡i cu schizofrenie. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. imipraminå. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). Robertson et al au raportat în 2000 cazul unui copil de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. timp mediu de 11.5 kg/m2) nu a fost semnificativå.7 la 4. Copilul a primit tratament anterior cu metilfenidat. cre¿terea medie în greutate a fost de 5. fårå efecte secundare. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. pe când cre¿terea medie a BMI de 1. Reimherr prezintå rezultatele unui studiu retrospectiv efectuat în 2002 la 243 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. Dupå trecerea de la risperidonå la quetiapinå.2 ± 1.2 kg/m2 (de la –1. litiu. precum ¿i psihoterapie. Cel mai frecvent efect secundar a fost fatigabilitatea. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg.4 zile (7-969 zile).9 mg/zi (75-600). un produs pe bazå de amfetamine. boalå schizoafectivå sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii.8 ± 3. în vârstå de 7-16 ani (în medie 11. au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat de Grcevich et al. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. Nici . sedarea ¿i efectele anticolinergice. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. olanzapinå. În concluzie se men¡ioneazå cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. Aceste rezultate sugereazå cå adolescen¡ii ¿i copiii cu cre¿tere excesivå în greutate sub risperidonå au o ratå mai scåzutå de cre¿tere în greutate dupå trecerea pe quetiapinå.2 kg). Efectele secundare cele mai frecvente au fost cre¿terea în greutate.

2001b).9 kg la risperidonå. 3. paroxetinå 20 mg/zi de 1 zi. Apari¡ia EPS a impus tratament la 19% dintre pacien¡ii pe risperidonå. În timpul terapiei de 3 luni cu quetiapinå. Quetiapina a fost înlocuitå cu risperidonå. iar dupå o såptåmânå glicemia a scåzut sub 120 mg/dl.4 kg la olanzapinå. Domon et al prezintå în 2002 cazul unei adolescente africano-americane de 17 ani cu boalå bipolarå. Trigliceridemia la 1 såptåmânå de la oprirea quetiapinei era de 167 mg/dl. Cre¿terea în greutate a fost cel mai des întâlnit efect secundar la toate cele trei medicamente.5 kg. greutatea ei a råmas între 73.2 kg la quetiapinå ¿i 6. Metformina a fost întreruptå treptat. În concluzie. iar colesterolul de 196 mg/dl. Quetiapina poate furniza un profil al efectelor secundare mai avantajos decât risperidona ¿i olanzapina la copii ¿i adolescen¡i (Grcevich. A început o dietå hipocaloricå ¿i tratament cu metformin 1000 mg de douå ori pe zi. Glicemia era de 144 mg/dl. pacienta era în tratament cu divalproex 1500 mg/zi de peste 8 luni. În momentul luårii în eviden¡å. Pacien¡ii trata¡i cu quetiapinå au fost cel mai pu¡in predispu¿i la cre¿terea în greutate. Autorii comenteazå cå pacienta a dezvoltat diabet la scurt timp dupå . quetiapinå 600 mg/zi de peste 3 luni. ¿i bine tolerat ca terapie de între¡inere (Grcevich. nu s-a constatat nici o cre¿tere în greutate. 2001a). În aceastå perioadå. olanzapinå (16) sau quetiapinå (25) (unii copii fiind trata¡i secven¡ial cu mai mult de un medicament). Tot Grcevich et al au prezentat în 2001 rezultatele unui studiu comparativ retrospectiv privind efectele secundare la antipsihoticele atipice la 97 copii ¿i adolescen¡i trata¡i cu risperidonå (75). iar colesterolul 235 mg/dl. Cu 2 luni înainte de a intra în aten¡ia autorilor.6 ¿i 75. comparativ cu cei trata¡i cu olanzapinå. tulburare de conduitå ¿i retard mental mediu. se afirmå cå tratamentul cu quetiapinå pare så fie sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri psihotice. la 1 såptåmânå dupå normalizarea glicemiei.156 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI un pacient nu a avut nevoie de scåderea dozelor sau oprirea tratamentului datoritå efectelor adverse. dupå 3 luni cre¿terea medie în greutate fiind 3. Cre¿terea în greutate nu a fost dependentå de dozå pentru nici un medicament analizat. 7% dintre cei pe olanzapinå ¿i 4% dintre cei pe quetiapinå. pacienta a fost diagnosticatå cu diabet zaharat II. trigliceridemia 456 mg/dl. Autorii aten¡ioneazå clinicienii cå ar trebui så cântåreascå atent riscul cre¿terii în greutate ¿i al EPS fa¡å de poten¡ialele beneficii atunci când prescriu antipsihotice atipice la copii ¿i adolescen¡i.

Nu s-au observat efecte cardiovasculare. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. .315. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. Farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. agita¡ia ¿i iritabilitatea la copiii. mecanismul råmânând în continuare neclar.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). în 2000. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-a folosit scala CGI. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. CGI-S. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. SANS modificatå. SANS modificatå). în 2002. de¿i legate de cre¿terea în greutate.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. adolescen¡ii ¿i adul¡ii tineri cu autism. nu par så fie secundare acesteia.38 ani). Studiul s-a oprit în ziua 21. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. folosind 10 adolescen¡i de 12. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. Studii de farmacocineticå Farmacocinetica quetiapinei la adolescen¡i a fost studiatå de McConville et al. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå.6 ± 5. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. neurologice ¿i de laborator. CGI-S.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 157 introducerea quetiapinei. Ziprasidona pare så aibå poten¡ial pentru îmbunåtå¡irea simptomelor ca agresivitatea. care au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. iar nivelurile glicemiei au început så se normalizeze dupå întreruperea medicamentului. Se considerå cå hiperglicemia ¿i hipertrigliceridemia.62 ± 4. Nu s-au observat cre¿teri semnificative în greutate la tratamentul pe termen scurt. 50% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). ZIPRASIDONA Studii clinice McDougle et al prezintå.

Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. Ziprasidona a fost semnificativ mai eficientå decât placebo pentru reducerea scorului CGI ¿i YGTSS. 2000b). Goetz Videotape Rating Scale ¿i CY-BOCS. în 2000 (Sallee. Biswas et al raporteazå în 2003 cazul unui adolescent de 17 ani ce a ingerat o supradozå de ziprasidonå ¿i bupropion. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. S-au aplicat YGTSS. revenind la înregistrarea de bazå dupå 80 de ore de la ingestie. CGI-S pentru sindromul Tourette. I s-a administrat terapie antiaritmicå. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. au participat la un studiu pilot realizat în 2000 de Sallee et al (Sallee. 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. Studii asupra efectelor secundare McDougle et al analizeazå în 2002 efectele folosirii ziprasidonei la 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. Nu s-au observat EPS. de 7-17 ani.158 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice.6 ± 5. Nu s-au observat EPS.62 ± 4. . Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. Pacientul a dezvoltat complexe QRS largi ¿i intervale QT prelungite.38 ani). Nu s-au observat efecte cardiovasculare. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Sallee et al. Autorii considerå cå ziprasidona 5-20 mg/zi pare eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul sindromului Tourette ¿i pare a fi asociatå cu risc scåzut de EPS la copii. Autorii subliniazå poten¡ialul cardiotoxic al acestor medicamente. de 7-17 ani. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. precum ¿i în reducerea ticurilor contorizate cu Goetz Videotape Rating Scale.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. 2000b).

în manualele de diagnostic nu existau precizåri cu privire la depresia la copil.1 4. dar copilul poate spune cå „vrea så moarå“.). • scåderea în greutate sau modificarea aspectului fizic. cercetårile ulterioare vor putea aduce îmbunåtå¡iri substan¡iale în cunoa¿terea mecanismelor etiopatogenice. Antidepresivele ciclice: triciclice. • stagneazå în greutate motivat sau nu de diaree. dar afirmå adesea cå „nu are chef“ sau cå „se plictise¿te“. • rareori pot apårea halucina¡ii terifiante. pierderea apetitului. prezentåm pe scurt câteva aspecte. • scåderea elanului vital. cefalee. Diagnosticul poate fi dificil. par „neferici¡i“. • iritabilitate. vårsåturi sau inapeten¡å. • adesea are ¿i o u¿oarå întârziere în dezvoltare. 3. 2. care înspåimântå copilul. refuzå alimenta¡ia. • copilul preferå så stea singur. • plânge sau ¡ipå cu u¿urin¡å. • sentimente de vinovå¡ie etc. dar în ultimele edi¡ii au început så aparå men¡iuni referitoare la acest diagnostic în rândul popula¡iei pediatrice. Marinescu D. cât ¿i în elaborarea unor noi strategii terapeutice. senza¡ie de neputin¡å. • aspectul copiilor depresivi este particular. ciclice atipice (ADT. • în general. La copil ¿i adolescent. • incapacitate de a se descurca în situa¡ii frustrante. mai ales dacå sunt folosite criteriile pentru adult. îi „repede“ pe cei care încearcå så îl abordeze. De aceea. • joc „distructiv“ (rupe. dureri abdominale. citat de Udri¿toiu T.. înso¡ite de anxietate..): . • scade puterea de concentrare a aten¡iei. poate apårea refuzul ¿colar. . Antidepresivele tip inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS). sparge obiecte etc. • insomnie sau hipersomnie. dispozi¡ia depresivå ascunzându-se în spatele unor manifeståri cum sunt: • copilul este apatic. abuzul sau îngrijirea inadecvatå.4 TRATAMENTUL ANTIDEPRESIV LA COPIL ªI ADOLESCENT 4. copilul poate deveni agresiv verbal. diaree sau vårsåturi. refuzå så se joace. • uneori prezintå enurezis. Pre¿colarul nu poate afirma de obicei cå se simte trist. tulburåri vegetative. copilul nu folose¿te termenul de „deprimat“ sau „trist“. 1 Ini¡ial.1. 1. • agita¡ie psihomotorie sau lentoare. ADTT). fårå energie ¿i vitalitate.. • lentoare motorie ¿i verbalå. Depresia ¿colarului este presåratå atât cu tråsåturi anxioase cât ¿i depresive: • ini¡ial apar simptome psihosomatice ca: dureri abdominale. Acest lucru reprezintå un pas important: având criterii standardizate. • tentativele de suicid sunt rare. • scad performan¡ele ¿colare. Clasificarea medicamentelor antidepresive Prezentåm o variantå de clasificare a medicamentelor antidepresive care folose¿te criterii combinate: chimice ¿i psihofarmacologice (Pöldinger. „amårâ¡i“. tetraciclice. Defini¡ie Medicamentele antidepresive (AD) sunt substan¡e chimice apar¡inând unor clase diferite.2. 1990. encoprezis. • uneori apar simptome de tip „criteriu DSM“: apatie. pierderea chefului de joacå. care ar trebui så atragå aten¡ia asupra unei eventuale tulburåri depresive la aceastå categorie de vârstå. scåderea imaginii de sine (apreciatå prin întrebåri indirecte). „certåre¡“. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. • se exclud neglijarea. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA). lentoare motorie ¿i verbalå. • adesea. Boi¿teanu P 2001) (tabelul 4. episodul depresiv are ni¿te particularitå¡i care diferen¡iazå aceastå tulburare fa¡å de cea apårutå la adult: • iritabilitatea (criteriu men¡ionat ¿i în DSM ca fiind specific depresiei copilului).1.

Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei.. acneea poate crea un mare disconfort. insomnie matinalå. tendin¡å la colaps.. 5. Datele despre dozele recomandate la copii si adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei (¿i dopaminei. existå o serie de antidepresive pentru care dozele recomandate la adolescent ¿i la adult sunt similare. Depresia prin deficit de serotoninå +/. Efecte clinice Antidepresivele pot fi clasificate ¿i dupå efectul lor. respectiv efect anxiolitic/sedativ. • e¿ec ¿colar. La adolescent. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT). 6. deficit cognitiv. • adolescentul este îngrijorat adesea „de cum aratå“. Boi¿teanu P. acesta putând alege medica¡ia în func¡ie de efectul terapeutic urmårit. • Depresia prin deficit de acetilcolinå are un aspect clinic polimorf. Marinescu D. 8. Depresia prin deficit mixt de serotoninå ¿i noradrenalinå are o simptomatologie polimorfå. aceste manifeståri precedând diagnosticul de depresie. . insomnie de adormire. pentru controlul simptomatologiei.. de cele mai mici semne de boalå. motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. Tabloul clinic al depresiei anxioase este reprezentat de urmåtoarele simptome: nelini¿te psihomotorie marcatå. uree crescutå. iar prezen¡a deficitului cognitiv este o caracteristicå importantå. Uneori. la adolescen¡i. • Depresia mixtå are douå forme mai importante: depresia prin deficit de serotoninå ¿i noradrenalinå ¿i depresia prin deficit de serotoninå +/. bradicardie. Urmåtoarea clasificare a depresiei din punct de vedere al corela¡iei dintre aspectul clinic ¿i substratul biologico-farmacologic se considerå a fi utilå atât pentru un diagnostic corect.adrenalinå. • Depresia prin deficit dopaminergic este o depresie inhibatå. Boi¿teanu P. 2001): • Depresia prin deficit serotoninergic poate prezenta douå tipuri de aspecte clinice: depresia anxioaså ¿i depresia ostilå.. alterarea func¡ionalitå¡ii sociale. • Depresia prin deficit adrenergic prezintå: inhibi¡ie psihomotorie. consum de alcool ¿i droguri. de exemplu. precum ¿i simptome somatice ca deshidratare. • apar frecvent tulburåri de somn ¿i ale apetitului... albire precoce a pårului. 2001). Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i dopaminei (IRNADA).3. 7. de lipsa de energie. • apar frecvent ¿i idei suicidare sau chiar tentative de suicid. hiperfagie.adrenalinå. Simptomele depresive (dupå Udri¿toiu T. inapeten¡å cu scådere în greutate. Marinescu D. cu predominan¡a elementelor ostile ¿i a comportamentului suicidar. Aceastå clasificare este foarte utilå pentru clinician. cât ¿i pentru alegerea terapiei adecvate (teoria adecvan¡ei terapeutice) (Udri¿toiu T. la doze mari) (IR 5HT/ NA/DA). • sentimentele de inutilitate. congruente cu dispozi¡ia (în cazul depresiei majore). Pacien¡ii cu depresie ostilå prezintå acte antisociale. hipersomnie diurnå. • senza¡ie de obosealå în timpul zilei. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå. • Depresia prin deficit de GABA. 4. instabil ¿i variabil de la un moment la altul. cu somn agitat ¿i treziri multiple în timpul nop¡ii. comportament suicidar recurent. simptomatologia este adesea similarå cu cea a adultului: • se plânge de pierderea interesului ¿i plåcerii. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå este o depresie delirantå. suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari care se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor.160 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. situat predominant la unul dintre cei doi poli: efect stimulant/dezinhibitor/activator. • pot apårea halucina¡ii sau iluzii auditive. nefericire ¿i e¿ec sunt frecvente. Antidepresivele tip inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). De asemenea.

150 mg Parenteral: f. 50. de 2ml 12. 25. 100. Antidepresivele ciclice ( ADT. 25. 150 mg Oral: tb. 75. 50. 75. 150 mg Parenteral:f. 75 mg Sirop 10 mg/ 5ml Oral tb.1. Aventyl Desipramina Copii. adolescen¡i: 50-100 Adul¡i: 50-150 Copii. 100 mg Adul¡i: 150-300* Oral. 100. Pamelor.75. 10. Clasificarea medicamentelor antidepresive Tetraciclice Maprotilina Doxepina.5 mg/ml Oral: tb. ADTT) Triciclice Amitriptilina Amitriptilina Elavil. adolescen¡i: 25-100 Adul¡i: 150-300 Copii peste 10 ani. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 100-250 Copii peste 6 ani. 10. 10 mg Denumirea comercialå 1. 75 mg Oral: cp. 50. 25. 50. tb. Adapin. Triptil ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Doxepina Tabelul 4. 5.Clasa Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Oral: tb. 25. Pertrofane Vivactil. Sinequan Ludiomil. 10. 10. 25. adolescen¡i: 25-125 (maxim: 2. 25. 75 mg 161 . 150 mg Solu¡ie 10 mg/ ml Oral.5 mg/kgc/zi ) Adul¡i: 150-300 mg /zi ( 1. 25. 100. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 150-300 Adul¡i: 15-60* Adul¡i: 150-300* Copii ¿i adolescen¡i:10-25-150 Adul¡i: 75-150-225 Protriptilina Norpramin. 75 VON CT Oral Cp. 50. Maprolu50 Maprotilin Maprotilin 25. 100. 75. 15. 125.5-5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 150-300 Imipramina Antideprin Tofranil Janimine Imipramina pamoat Trimipramina Tofranil PM Nortriptilina Surmontil Rhotrimine Nortriptilina. 50. de 10 ml 10mg/ml Oral: cp. Cp. 50 mg Parenteral: f. 25. 50.5 mg/ml Cp. Endep Anafranil Clomipramina Copii. de 2ml 12.

25. 40mg Solu¡ie: 10mg/ml Oral Tb.100mg Oral Cp. 50. 50.20 mg Prozac. noradrenalinei.50. 30 mg Oral cp.5. 75.150 Milnacipran Ixel Oral Tb. Solutie: 20 mg/5ml Framex.150mg/zi Adul¡i 37.30mg Adul¡i: 15-45 Adolescen¡i: 18. 20 mg Cp.100mg Cp. 50. 50 mg . 10.10. Fluoxin. 150 mg Oral dj. 100 mg Fevarin. cu eliberare prelungitå 37. (continuare) 4.25. 100. Efectin Oral Tb. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS) Fluoxetina Oral Cp. 30 mg Sertralina Zoloft. Serafem.Magrilan Fluvoxamina Oral Cp. dopaminei (IR 5HT/NA/DA) Venlafaxina Effexor. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT ) Mirtazapina Remeron ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4.5mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 10-40 mg/zi Adul¡i: 20-80mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:25-200mg Adul¡i: 50-150-300mg Adolescen¡i: 10-50 mg Adul¡i: 20-60mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 50-200 Adolescen¡i:10-40 mg Adul¡i: 20-40-60 mg Adolescen¡i: 7. 25. 15.75. Serlift Citalopram Cipramil Celexa 3.75. 25. 37.5 mg Asendin Miansan Coaxil Adul¡i: 150-400* Adul¡i: 30-90* Adolescen¡i peste 15 ani: 25mg/zi Adul¡i 37.30.5. Luvox Faverin Paroxetina Seroxat. Paxil Oral Tb.40 mg Suspensie: 10mg/5ml Oral Cp. 12.5-375 mg/zi Adolescen¡i peste 15 ani : 50-100 mg/zi Adul¡i 50-100 mg/zi 2.162 Amoxapina Mianserina Tianeptina Oral tb. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii serotoninei. 20. 10.5.1.

150 mg Adul¡i: 10-30mg* Adul¡i: 300-600mg* Reboxetina ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Inhibitori selectivi ¿i reversibili MAO-B Eldepryl. Antidepresivele inhibitori ai monoaminoxidazei ( IMAO) Inhibitori ireversibili MAO-A ¿i MAO-B Adul¡i: 30-60-90mg* Nardil Marplan Fenelzin Oral Tb. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei Nefazodona Serzone Oral Tb. 100. Deprenyl Selegilina Inhibitori selectivi ¿i reversibili IMAO-A Moclobemid Manerix. 50. cu eliberare prelungitå: 100. 100. 150. 5 mg. 4 mg Adolescen¡i: 2-4-6-8 mg/zi Davedax Adul¡i: 4-10 7. Tb. Aurorix Tabelul 4. 10 mg Tranilcipromina Adul¡i: 20-60mg* Oral Tb. (continuare) *nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent 163 . 15 mg Parnate Isocarboxazid Adul¡i: 20-40-60mg* Oral Tb.5. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei. dopaminei ¿i serotoninei (IRNADA5HT) Oral Tb. 10 mg Oral Cp. 200.1. 2 . 150 mg Copii ¿i adolescen¡i : 50-150-300mg Adul¡i : 150-450 mg Bupropion Wellbutrin Zyban 6.75. Trittico Oral Tb. 150 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-400 Adul¡i: 150-600 8. 100mg Tb. 100. 250 mg Adul¡i:300-600* Trazodona Desyrel.Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA) Edronax Oral Tb. 10 mg Oral Tb. 50.

• comportament suicidar. ¿i prin profilul efectelor secundare. Efectele psihostimulante. de¿i mai scumpe decât cele din clasele anterioare ¿i cu eficacitate antidepresivå comparabilå.2. ac¡iune antidepresivå). Antidepresivele „noi“. Clasificarea clinicå a antidepresivelor (Dupå Udri¿toiu T. sunt deseori alese pentru . Marinescu D. Antidepresivele cu efecte sedative se vor alege când pacien¡ii prezintå manifeståri clinice ale anxietå¡ii. de asemenea. • rumina¡ii morbide. • proiec¡ie negativå asupra viitorului etc. Efectul antidepresiv se adreseazå urmåtoarelor simptome clinice: • dispozi¡ie depresivå. în timp ce medicamentele din partea de jos a tabelului au efecte predominant sedative. depresia noradrenergicå).164 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4... 2000) Efect dezinhibitor / AD stimulante IMAO Desipramina Nortriptilina Amineptina Fluoxetina Clomiramina Imipramina Protriptilina Maprotilina Mianserina Tianeptina Amoxapina Amitriptilina Doxepina Trimipramina Trazodona Efect anxiolitic/ AD sedative Prezentåm în tabelul 4.D.2. medicamentele din partea de sus a tabelului au efecte predominant dezinhibitorii/activatoare/psihostimulate. Alåturi de efectul antidepresiv (ac¡iune asupra dispozi¡iei depresive. Antidepresivele diferå. • triste¡e vitalå. • autoacuzare. dezinhibitorii. aceste efecte fiind factori importan¡i în alegerea unui anumit medicament. în func¡ie de clasa din care fac parte (de structura chimicå ¿i de ac¡iunea lor la nivel neuronal). se adreseazå acelor cazuri care în tabloul depresiei asociazå manifeståri precum inhibi¡ia psihomotorie ¿i dezinteresul pentru efectuarea oricårei activitå¡i („depresia inhibatå“. • durere moralå. Gheorghe M. cu idei recurente de moarte. clasificarea clinicå a antidepresivelor dupå efectul dezinhibitor (AD stimulante/dezinhibitorii) respectiv efectul anxiolitic (AD sedative)..

efectuate de-a lungul timpului. au dus la extinderea utilizårii acestor medicamente în practica clinicå nu numai pentru tulburårile depresive. 5HT. M1. α1 ¿i alfa 2 NA. blocând receptorii 5HT2.. 2003. iar prin administrarea pe termen lung determinå fenomene . asemånåtoare. ulterior descoperindu-se ¿i antidepresivele tetraciclice. 4. 2000. au ac¡iune antagonistå. tulburårile psihosomatice (inclusiv enurezisul). De cele mai . antidepresivele se asociazå altor medicamente. schizofrenia cu simptome negative. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice Antidepresivele triciclice au mecanisme de ac¡iune polivalente. antidepresivele triciclice inhibå recaptarea NA. în aceste situa¡ii. ci ¿i pentru alte tulburåri. acetilcolina). tulburarea schizoafectivå.1.). sunt primele medicamente antidepresive. pe care acestea o determinå la nivel presinaptic. Antidepresivele ciclice ac¡ioneazå la polul presinaptic. Antidepresivele triciclice au structurå chimicå asemånåtoare.. La nivelul polului presinaptic. Marinescu D. Udri¿toiu T. Boi¿teanu P 2001). pe mesagerii secunzi ¿i pe alte sisteme de neurotransmi¡åtori (histamina. multe ori. Antidepresivele triciclice. Studiile privind mecanismele de ac¡iune psihofarmacologicå a antidepresivelor precum ¿i studiile privind eficacitatea acestora pe anumite categorii de simptome psihice. Prelipceanu. tetraciclice ¿i ciclice atipice Antidepresivele triciclice (ADT). Tulburarea de stres posttraumatic.4. boli somatice grave etc (Kaplan.4. sindromul depresiv postneuroleptic. 2003). impunându-se precau¡ii asupra interac¡iunilor medicamentoase ¿i sumårii efectelor adverse. alåturi de IMAO.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 165 faptul cå au efecte adverse mult mai blânde (Prelipceanu D. H1. efectele lor biochimice fiind. iar la nivelul polului postsinaptic. O ipotezå mai veche considera cå ac¡iunea antidepresivå a medicamentelor antidepresive ciclice are ca principal substrat inhibarea recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei. de asemenea.. atacuri de panicå etc. ca tulburårile anxioase (Tulburarea obsesiv compulsivå.. 4. Teorii mai recente au inclus în spectrul farmacologic ¿i efectele pe receptorii pre ¿i post sinaptici.

se pare. legate în principal de glucocorticoizi (Prelipceanu D. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri. 2002 cu informa¡iile ob¡inu¡e din monografiile firmelor producåtoare. afectarea acomodårii.F..166 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de hipersensibilizare receptoralå postsinapticå. ADT fiind folosite cu succes de peste 50 de ani.2. cu alterarea sistemelor de mesageri secunzi AMPc (Udri¿toiu T. antidepresivele ciclice produc varia¡ii în expresia geneticå. deteriorare cognitivå). confuzie. Existå preparate parenterale de imipraminå. Antidepresivele ciclice au . evitând distrugerea neuronalå ¿i protejând homeostazia sinapticå (Prelipceanu D.A. constipa¡ie. Boi¿teanu P 2001). Marinescu D.D. în diferite localizåri cerebrale. Clomipramina prezintå cea mai înaltå selectivitate pentru serotoninå (Kaplan ¿i Sadock. Totu¿i.. Green W. dar ¿i efecte adverse endocrine ¿i neurologice. i-au determinat pe clinicieni så le considere medica¡ie de a doua alegere. Amoxapina. Clein P ¿i Riddle . histaminergici ¿i muscarinici determinå apari¡ia efectelor secundare: efectele cardiovasculare. ac¡ioneazå asupra plasticitå¡ii neuronale.¿i tetraciclice Informa¡iile din acest capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A.. Administrarea antidepresivelor ciclice se face în majoritatea cazurilor pe cale oralå.. sedarea ¿i cre¿terea în greutate.4. prezintå efecte antipsihotice. în special prin inducerea genelor c-fos. et al. amitriptilinå ¿i clomipraminå..H. ¿i prin mecanisme de modulare hormonalå.. raportarea accidentelor terapeutice datorate în special efectelor secundare cardiotoxice ¿i apari¡ia unor antidepresive noi. când este necesarå atingerea . 1996. M. 4. 2002). 2003). fapt care explicå proprietå¡ile sedative ale acesteia (Kaplan ¿i Sadock. 1996 ¿i Kaplan and Sadock. cu efecte secundare mai mici. 1997. Aceste medicamente ac¡ioneazå. De asemenea. Doxepina are cea mai intenså activitate histaminergicå. care sunt folosite rar. Blocada receptorilor noradrenergici. La copil ¿i adolescent existå o experien¡å clinicå destul de bogatå. prin antagonizarea receptorilor dopaminergici. 2003). Pe termen lung. respectiv efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale. cu scåderea complian¡ei. în situa¡ii de urgen¡å. la aceastå categorie de vârstå. 2002).. reten¡ie urinarå. ac¡iune slabå de blocare a receptorilor serotoninergici.

+ +/- rapidå a concentra¡iilor plasmatice eficiente. Wilens et al.3. Principalul metabolit activ al clomipraminei este desmetilclomipramina. când este folositå calea de administrare intramuscularå. în principal de albuminå. maprotilina 88%. Sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi sau inactivi.+++ ++ ++ – – +/+ ++ +/+/– + – + – +/– + – + +++ +/+ – ++ – ++ +++ – – + – + +/+/– ++ +/. Enzimele implicate fac parte din sistemul enzimatic al citocromului P450 2D6.– ++ +/.. copiii prepuberi metabolizeazå antidepresivele ciclice mai rapid decât adolescen¡ii. atingând concentra¡ia cea mai mare. imipramina 86%.– ? +/.+/+ – – +/. 1996). .+/.– – ? – + – ? – +/.¿i 8. de asemenea. Amoxapina are 2 metaboli¡i activi: 7. Antidepresivele ciclice au distribu¡ie largå în corp ¿i traverseazå BHE.+/. Ac¡iunea antidepresivelor ciclice la nivelul receptorilor (Kaplan ¿i Sadock.– – +/. iar copiii pre¿colari cel mai rapid (Ryan. oxidare. Se leagå de proteinele plasmatice. sub ac¡iunea cårora antidepresivele sunt supuse unor procese de hidrolizare. 1993 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M. Astfel.– ? – +/. La copii ¿i adolescen¡i.D. Metabolizarea se face în principal la nivel hepatic ¿i este intenså încå de la primul pasaj. clomipramina în propor¡ie de 96-97%. desipramina 90-95%.– – – +/. la copii ¿i adoles.++ ++ – +++ +/.– + +/. antidepresivele triciclice sunt metabolizate hepatic mai rapid decât la adul¡i. 2002) Medicament Blocarea recaptårii NA + + + +/++ +++ +++ + +++ ++ Blocare receptori H2 5HT15HT2 DA +/+/.A.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 167 Tabelul 4. cel de-al doilea fiind principalul metabolit al acesteia. pentru a ob¡ine concentra¡ii plasmatice comparabile. un preparat depot de imipraminå sub forma pamoat. 1990.hidroxi amoxapina. Dar ¿i în cadrul popula¡iei pediatrice existå diferen¡e în func¡ie de vârstå. Absorb¡ia din tractul gastro-intestinal este rapidå ¿i completå dupå administrarea oralå. amoxapina 90%. Prin urmare.+++ ++ Imipramina Clomipramina Trimipramina Amitriptilina Nortriptilina Desipramina Protriptilina Doxepina Maprotilina Amoxapina 5HT DA a1NA a2NA M H1 + ++ ++ +/– – +++ – ++ – ++ ? – – ++ +/. cen¡i sunt necesare doze mai mari în mg/kgc decât la adul¡i. demetilare. Existå. Imipramina are ca metabolit activ desmetilimipramina.

ceea ce determinå un timp de înjumåtå¡ire mai lung ¿i o concentra¡ie plasmaticå maximå mai ridicatå (Potter et al. depinzând probabil de cre¿terea ratelor de metabolizare specifice acestor categorii de vârstå (Dulcan. 1984. Debutul ac¡iunii clinice a antidepresivelor triciclice apare înså abia dupå 2 såptåmâni de la ini¡ierea tratamentului. 1987. în acela¿i timp.168 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dar. imipramina: 9-20 ore. 1990. pentru a tolera mai u¿or efectele adverse.5 ore. în principal prin urinå. 1982). Potter et al. La ini¡ierea tratamentului. maprotilina: 27-57. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este atinså în 5-7 zile de la ini¡ierea tratamentului. cu cei 2 metaboli¡i ai såi. dintre care 8. inclusiv în cazul medicamentelor cu t ½ mai lung.D.6 ore). În raport cu timpul de înjumåtå¡ire. 20% din imipramina. . Jatlow. întreruperea abruptå a antipresivelor triciclice la copii ¿i adolescen¡i duce mai rapid la instalarea sindromului de întrerupere. Morselli et al. antidepresivele tri¿i tetra.hidroxi amoxapina este cel mai bine reprezentat: 30 ore ¿i 7. 1987. în consecin¡å..hidroxi amoxapina: 6.A. timpul de înjumåtå¡ire . fie în mai multe doze zilnice. existå o minoritate de 5-10% dintre copii. La copii ¿i adolescen¡i. 2-4% din maprotilinå. antidepresivele triciclice au un timp de înjumåtå¡ire mai redus decât la adul¡i. se fragmenteazå dozele.D. Astfel.ciclice se administreazå fie în dozå unicå zilnicå. amoxapina: majoritatea. M. 1984. au depozite de medicament mai reduse. 1982 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M. pentru imipraminå: 2-5 ore ¿i pentru amoxapinå: 90 minute). cita¡i de Clein P ¿i Riddle . Timpul de înjumåtå¡ire (t½) variazå între 10-70 ore dupå administrarea oralå (clomipramina: 21 ore. deoarece ace¿tia au o maså adipoaså mai reduså decât adul¡ii ¿i. Eliminarea se face majoritar sub formå de metaboli¡i. în timp ce la copiii cu vârste între 13-16 ani este de 14-77 ore (Geller et al. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse într-un interval de 2-8 ore de la administrarea oralå (pentru clomipraminå: 2 ore.A. 1996). 30% din maprotilina. 1996).. care metabolizeazå mai lent antidepresivele triciclice (hidrolizatori len¡i). Pe de altå parte. amoxapina : 8 ore. imipramina: 80%. Sub formå nemodificatå se eliminå 2% din amoxapinå. clomipramina 2/3 ratele. 70% din desipramina. Geller et al. maprotilina: 57%. pentru nortriptilinå la copiii cu vârste între 5-12 ani este de 11-42 ore. 1987. Prin materii fecale se eliminå: 1/3 din clomipramina.

Nu au fost observate efecte carcinogene. iar amitriptilina la copiii mai mici de 12 ani. Clomipramina nu se administreazå la copiii mai mici de 10 ani. • În tulburårile anxioase asociate cu depresie. Doza eficace este mai mare decât în depresie.4. • La copiii prezentând anxietate de separare. Dozele se recomandå a fi crescute treptat pentru a evita apari¡ia anxietå¡ii descrise la ini¡ierea tratamentului cu antidepresive ciclice. Toate antidepresivele ciclice sunt la fel de eficiente în tratamentul tulburårilor depresive. Clomipramina este contraindicatå la pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå. dar ¿i combina¡ia între amitriptilinå ¿i clordiaxepoxid. .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 169 Clearance-ul ADT este mai redus la copii ¿i la pacien¡ii cu afectare renalå. • În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie este recomandat tratamentul cu desipraminå. • În cazul asocierii tulburårii obsesiv compulsive cu tulburarea depresivå. • În tulburarea de panicå cu agorafobie cel mai bine a fost studiatå imipramina.3. refuz ¿colar. • În tulburårile de alimenta¡ie: bulimia nervoaså. 4. desipraminå. reduc frecven¡a recåderilor. • Pentru fobia socialå ¿i fobiile specifice. Precau¡ii. clomipraminå. • În tulburarea obsesiv compulsivå este indicat tratamentul cu clomipraminå. Clearance plasmatic mai redus impune doze ini¡iale mai reduse. În depresia majorå cu elemente se folosi un antidepresiv ciclic în asociere cu un neuroleptic. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå este principala indica¡ie a antidepresivelor ciclice. În depresia cronicå. ¿i cre¿terea mai lentå a dozelor: doze mai mici la intervale mai mari. Antidepresivele ciclice sunt recomandate în depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. imipramina a fost descriså ca fiind eficientå. anorexia nervoaså se recomandå tratamentul cu imipraminå. pavor nocturn sau automatism ambulator nocturn (somnambulism). Råspunsul apare dupå 2-4 såptåmâni.

cre¿terea presiunii intraoculare. trimipraminå ¿i doxepinå determinå sedare. delir. tahicardie. aritmii. fatigabilitate.4. insomnia. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. asistolie. intervalului QT. prelungirea timpului de conducere AV afectarea conducerii . nortriptilinå. halucina¡ii la persoanele predispuse. dezorientare. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. co¿marurile. Au intensitate mare la amitriptilinå. afectare ocularå (vedere neclarå. afectarea concentrårii. Riddle et al. adenite sublinguale. Efectele cardiace Existå descrise în literaturå cazuri de moarte subitå la copii ¿i adolescen¡i afla¡i în tratament cu imipraminå ¿i desipraminå (Saraf et al. et al.4. dilatare a tractului urinar. Urmåtoarele modificåri cardiace au fost eviden¡iate la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu antidepresive triciclice: alungirea intervalului PR. precipitarea sau agravarea glaucomului. Tratamentul cu amitriptilinå. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice Informa¡iile utilizate în realizarea acestui capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. determinând scåderea complian¡ei: uscarea mucoasei bucale. . trimipraminå. intraventriculare. blocuri. Alte efecte psihice pot fi: anxietatea. doxepinå. 1993). • Enurezisul la copil este tratat cu imipraminå. 4. Efectele anticolinergice Sunt efecte adverse importante ce apar în cursul tratamentului cu antidepresive triciclice. „Sudden Death“. constipa¡ie pânå la ileus paralitic. Efectele psihiatrice Toate antidepresivele triciclice pot induce apari¡ia unui episod maniacal sau hipomaniacal la persoanele cu istoric de tulburare bipolarå sau chiar la cele cu antecedente nesemnificative. complexului QRS.170 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Clomipramina este recomandatå pentru comportamentul compulsiv la copiii cu tulburare autistå. medie la amoxapinå. maprotilinå ¿i reduså la desipraminå. 1974. hiperpirexie. reten¡ie urinarå. June 1 1990. La concentra¡ii ridicate pot genera psihoze provocate farmacologic: confuzie.F. sindrom de deteriorare cognitivå. agita¡ia. imipraminå. delir. midriazå). tulburåri de acomodare. De asemenea. pot agrava sau activa tulburårile psihotice la persoanele susceptibile.

cu alterarea aspectului EEG ¿i apari¡ia de convulsii. edemul fe¡ei. neuropatii periferice. prurit. tremor al limbii sau al extremitå¡ilor superioare. amor¡ealå. furnicåturi. cât ¿i la mårirea dozelor. Copiii sunt mai sensibili la efectele cardiace ale antidepresivelor triciclice decât adolescen¡ii ¿i adul¡ii. urticarie. la copii ¿i adolescen¡i. diskinezie. ritm jonc¡ional (Biederman et al. hipertonie muscularå. tremor. fotosensibilizare. Amoxapina prin efectul de antagonizare DA are efecte extrapiramidale: akinezie. Acestea sunt motivele pentru care. Efectele alergice Care pot apårea în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: rash. Efectele neurologice Datorate ADT sunt: spasme mioclonice. paralizii peroniere. protriptilina. necoordonare. 1989 au concluzionat ca administrarea desipraminei este sigurå la copiii ¿i adolescen¡ii fårå tulburåri cardiace preexistente. Schroeder et al. inclusiv tardivå. rigiditate în roatå din¡atå. crize oculogire. se recomandå folosirea de doze mici de antidepresive ciclice. slåbiciune muscularå. cefalee. pot så aparå modificåri ale valorilor presionale. al limbii. 1993). coree. tinnitus. Astfel de efecte au fost descrise la 4-5% dintre pacien¡ii trata¡i cu maprotilinå. facies tip mascå. necrozå toxicå epidermalå. În compara¡ie cu copiii sånåto¿i netrata¡i. febrå la medicamente. sindrom neuroleptic malign. . Unele antidepresive triciclice determinå stimulare psihomotorie: desipramina. ataxie. în sensul cre¿terii sau scåderii tensiunii arteriale. posibil datoritå capacitå¡ii lor crescute de a transforma antidepresivele triciclice în metaboli¡i hidroxila¡i poten¡iali cardiotoxici (Baldessarini. parestezii. cre¿terea treptatå a dozelor ¿i monitorizarea func¡iei cardiace. 1990). atât înainte de ini¡ierea tratamentului. dizartrie. tahicardie supraventricularå. blocarea vorbirii. amoxapina. scåderea ratelor pauzelor sinusale. akatizie. imipramina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 171 În timpul tratamentului cu antidepresive triciclice. maprotilina) au rol în reducerea pragului convulsivant. torticolis. cei trata¡i cu antidepresive triciclice au prezentat rate semnificativ mai mari de contrac¡ii atriale premature unice sau în perechi. Antidepresivele triciclice (clomipramina.

. galactoree.172 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efectele gastrointestinale Descrise în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: grea¡å. flatulen¡å. alterarea func¡iei hepatice pânå la hepatitå fulminantå. de la câteva zile la câteva såptåmâni (acest lucru va fi comunicat ¿i familiei) ¿i nu va måri intempestiv dozele: o cre¿tere rapidå a dozelor nu vor scurta perioada pânå la apari¡ia ac¡iunii terapeutice. Ini¡ierea tratamentului. Medicul va ¡ine seama de faptul cå existå un anumit interval între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic. et al. 2002 cu datele ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. cu aten¡ie la råspunsul clinic ¿i la semnele de intoleran¡å la tratament. afectarea glicemiei în sensul cre¿terii sau scåderii. Administrarea clinicå a antidepresivelor triciclice. leucocitozå.4. care se cresc gradat. secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. Tratamentul se va începe cu doze mici. dar va cre¿te cu siguran¡å inciden¡a efectelor adverse. trombocitopenie apar rar ca efecte asociate tratamentului cu antidepresive triciclice. senza¡ie de gust „ciudat“. dureri epigastrice. amenoree. le vom prezenta în tabelul 4. Efectele endocrine Care au fost descrise în timpul tratamentului cu antidepresive ciclice sunt: cre¿terea greutå¡ii.F. determinå apari¡ia hiperprolactinemiei. Dacå apar degluti¡ie dureroaså ¿i febrå se indicå efectuarea unei hemograme de urgen¡å (pårin¡ii vor fi instrui¡i så recunoascå aceste simptome ¿i så se prezinte cu pacientul la medic). Amoxapina. Anorexie. pânå la leucopenie sau agranulocitozå. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice Informa¡iile au fost adaptate dupå Schatzberg A. durere abdominalå. ginecomastie. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. TGP) sau. eozinofilie.4. stomatite. prin antagonizarea dopaminei.5. diaree. Poate apårea cre¿terea benignå a transaminazelor hepatice (TGO. pete¿ii. 4. cu particularitå¡ile acestora la copil ¿i adolescent. Efectele hematologice Supresia måduvei osoase. rar. vomå. purpurå.

Ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. Are proprietå¡i intens sedative. pânå la 200 mg/zi. Se poate cre¿te doza pânå la 100 mg/zi. care se cresc gradat. apoi dozå unicå. Între¡inere. la culcare. Modul de administrare. pentru a reduce posibilitatea recåderii. 50 mg/zi pot fi suficiente. cre¿terea rapidå a dozelor nu va scurta perioada de debut a ac¡iunii terapeutice. CLOMIPRAMINA La copii peste 10 ani ¿i adolescen¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 173 AMITRIPTILINA La copii ¿i adolescen¡i. cu efectele secundare cele mai scåzute. Clomipramina este acceptatå (¿i în România ¿i în USA) alåturi de tratamentul depresiei ¿i pentru tratamentul Tulburårii obsesiv compulsive la copil ¿i adolescent. se cre¿te cu 25 mg. se men¡ine pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. dozele de clomipramina recomandate sunt de 25-200 mg/zi. nu sunt recomandate doze mai mari de 200 mg/ zi. Durata tratamentului se întinde pe toatå faza activå a depresiei. seara la culcare. la culcare. dar ini¡ial se impune frac¡ionarea dozelor pentru a reduce severitatea efectelor adverse. Doza cea mai mare se administreazå seara. dupå un timp se administreazå o singurå dozå seara. Clomipramina necesitå un interval de 2-3 såptåmâni între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic (cu varia¡ii de la câteva zile la câteva såptåmâni). În timpul administrårii ini¡iale. cu o dozå mai mare seara la culcare. . se reduce doza la cantitatea minimå care men¡ine efectul terapeutic. la sfâr¿itul celei de-a doua såptåmâni. la intervale de 3-4 zile. pânå la o dozå de 100-150 mg sau 3 mg/ kgc/zi. doza va fi divizatå ¿i se va administra cu alimente. Când s-a ob¡inut îmbunåtå¡irea necesarå. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. Ini¡ierea se face cu doze mici. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. Copiii ¿i adolescen¡ii necesitå doze mai reduse. de¿i întreaga dozå ar trebui administratå seara pentru a induce somnul. ini¡ial în doze divizate. doza mai poate fi crescutå de-a lungul unei perioade de câteva såptåmâni. pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. dozele de amitriptilinå recomandate sunt de 25-100 mg/zi. dar va cre¿te inciden¡a efectelor adverse. 10-25 mg/zi. cre¿terile dozelor se efectueazå dupå amiaza ¿i seara.

O dozå peste 75 mg/zi nu cre¿te efectele. dozele de nortriptilinå recomandate sunt de 30-50-100 mg/zi în doze divizate. • Enurezis. Modul de administrare este în dozå unicå seara sau dupåamiaza în enurezis ¿i sub formå de doze divizate în depresie. • La adolescen¡i. – 100-200 mg/zi în anxietatea de separare. Dacå råspunsul terapeutic nu apare dupå o såptåmânå. La copii nu este recomandatå.174 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI IMIPRAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. – 100-300 mg/zi în tulburarea depresivå majorå. • La copii. cu 1 orå înainte de culcare (pentru cei cu enurezis în partea a doua a nop¡ii) sau între orele 15-17 (pentru cei cu enurezis în prima parte a nop¡ii). dupå amiaza sau la . în doze divizate. dozele de desipraminå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. se cre¿te doza pânå la 75 mg/zi. ini¡ial se administreazå 10 mgx3/zi. Intervalul dozelor este de 10-75-125 mg/zi. Doza ini¡ialå este de 10-25 mg/zi. refuzul ¿colar. la copiii peste 12 ani. dar spore¿te riscul de efecte secundare: modificåri EGC. Copii: nu este recomandatå. ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. Modul de administrare este în dozå unicå. Ini¡ial: 25 mg/zi. Adolescen¡i: – 25-200 mg/zi în tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. dozele de imipraminå recomandate sunt de 50-100 mg/zi. DESIPRAMINA La adolescen¡i. MAPROTILINA La copii ¿i adolescen¡i dozele de maprotilinå recomandate sunt de 10-25-150 mg/zi. • Depresie. NORTRIPTILINA La adolescen¡i. Se cre¿te treptat pânå la 125 mg/zi. în doze divizate. dupå aceea doza se scade gradat ¿i apoi se întrerupe. Se cre¿te doza treptat cu câte 25mg. Modul de administrare este în 2-3 doze pe zi. cu cre¿teri în func¡ie de necesitå¡i pânå la 75 mg/zi. Doza de între¡inere: 50-57 mg/zi. Durata tratamentului este de 2-4 såptåmâni.

Înainte de ini¡ierea tratamentului cu antidepresive triciclice se recomandå efectuarea examenului clinic ¿i a unor probe paraclinice: hemograma. cianozå. iritabilitate. durere în regiunea nucalå. ECG. de¿i poate fi necesarå o dozå de 200 mg/zi. în doze mici ¿i apoi scåderea lor lentå.). 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. la interval de 2-3 zile. cu ¾ din doza maximå într-un interval de o lunå. manifestat prin tahipnee. se scade doza cu 25 mg/ zi (5mg/zi pentru protriptilinå). confuzie temporarå. 2002. când doza totalå a depå¿it 3mg/kgc/zi (Wilens et al. doza maximå 150 mg/zi. Marinescu D. cre¿terea dozelor poate fi fåcutå pânå la dozele uzuale ale adultului.. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. Dorim så amintim ¿i posibilitatea ADT de a produce sindrom de sevraj la nou-nåscutul a cårui mamå a luat ADT în timpul sarcinii. stupor.. cefalee. alterarea reflexului de supt (Kaplan ¿i Sadock. teste hepatice. .6. et al. intervalul între ingestie ¿i ini¡ierea tratamentului Primele semne ¿i simptome: • reac¡ie anticolinergicå severå: ½-2 ore dupå ingestie. ¿i Udri¿toiu T. sudora¡ie. dupå Gheorghe M. Aspectul clinic al supradozårii diferå în func¡ie de cantitatea de medicament absorbitå. 4.4. Dacå aceastå regulå nu este respectatå. 2002) (tabelul 4. Efectuarea ECG este indicatå ¿i ulterior. • sedare.4. electroli¡ii serici. care constå în urmåtoarele simptome: grea¡å. Întreruperea terapiei se face lent. cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. La adolescen¡i. vårsåturi (sindromul de întrerupere. 1993). vârstå. formula leucocitarå. Simptomele supradozårii sunt grave. apare sindromul de rebound colinergic. Dacå pacientul nu mai prezintå simptome. 2001). Nu se recomandå asocierea tratamentului cu TEC sau folosirea lui la persoanele cu afec¡iuni hepatice sau renale. Solu¡ia care trebuie adoptatå în acest caz este reintroducerea antidepresivelor triciclice.D. disconfort gastric.F. Dozarea nivelurilor plasmatice ale antidepresivelor nu se efectueazå încå la noi în ¡arå. punând via¡a pacientului în pericol. iar antidepresivele se scad brusc.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 175 culcare.

constipa¡ie. tulburåri cardiace severe: tahicardie. halucina¡ii vizuale trecåtoare. transpira¡ie severå. amenin¡åtoare de via¡å pot continua câteva zile de la ingestia ADT. Contraindica¡iile relative sunt: • Epilepsie. necesitând supraveghere ¿i tratament. . fibrila¡ie atrialå. hipertermie ini¡ialå. midriazå. paralizia vezicii urinare. hipertermie. afectarea concentrårii. insuficien¡å cardiacå congestivå. de ritm: IMA. nelini¿te. depresie respiratorie. mi¿cåri atetozice ¿i coreiforme. bårba¡i> 30 ani Copii: monitorizare ECG pe tot parcursul tratamentului Afectarea concentrårii. alte aritmii: flutter. Vom prezenta în continuare contraindica¡iile ADT. comå. delir. poliradiculoneuropatie. electroli¡i serici. activitå¡i cu risc Alcool Informa¡ii pentru pacient • • • • • • • • • • • • • • • • • ataxie. hipotensiune severå. Contraindicatiile ADT sunt corelate direct propor¡ional cu efectele anticolinergice ale ADT. Aritmiile cardiace pot fi refractare la tratamentul medicamentos. reflexe hiperactive. abilitå¡ilor motorii: conducere ma¿ini. Necesitå tratament într-o unitate de terapie intensivå. tahicardie ventricularå. convulsii. extrasistole vetriculare. cianozå. vomå. Tratament Este o mare urgen¡å medicalå. teste hepatice ECG: femei> 40 ani. Tulburårile de ritm. • Tulburårile cardiace ischemice. rigiditate muscularå. tulburåri ale motilitå¡ii oculare.4. Conduita de evaluare înainte de ini¡iere ¿i monitorizarea tratamentului cu ADT Examen clinic Examen paraclinic Complet pe aparate ¿i sisteme Hemoleucogramå cu numår de leucocite ¿i formula leucocitarå.176 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. agita¡ie.

• Hipertiroidism. • Istoric de discrazii sangvine. Tabelul 4. 2002) Clasa de medicamente IMAO Nu se administrezå concomitent. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice De multe ori. de¿i studiile de validare sunt încå la început.5. Contraindica¡iile absolute sunt: • Ståri comatoase. • Reten¡ie urinarå. • Asociere IMAO. câteva dintre interac¡iunile medicamentoase ale ADT.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 177 • Adenom de prostatå. • Afectarea func¡iei hepatice. 4. Recomandåm pruden¡å maximå în special în cazul unor medicamente care au efecte secundare asemånåtoare ¿i în special în cazul celor cu efecte cardiotoxice. poate apårea necesitatea administrårii concomitente a altor medicamente.5. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice (dupå Kaplan ¿i Sadock. • Insuficien¡å hepaticå severå. 4. • Afectarea func¡iei renale. Se a¿teaptå douå såptåmâni de la ultima dozå de IMAO pânå la prima dozå de ADT Efecte cardiovasculare severe Influen¡e reciproce Poate apårea agita¡ie Efecte anticolinergice ¿i sedative aditive Efect sedativ marcat (Aten¡ie în cazul conducåtorilor auto!) Simpatomimetice Antiaritmice Antihipertensive cu ac¡iune centralå Antagoni¿ti ai rec. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS devin din ce în ce mai mult medica¡ie de primå alegere ¿i la copilul ¿i adolescentul cu depresie. • Diabetul zaharat.4. Prezentåm în tabelul 4. • Glaucom cu unghi îngust.7. dopaminici Anxiolitice. • Presiune intraocularå crescutå.5. • Agranulocitozå. hipnotice .

prin administrare repetatå apare o reducere a sensibilitå¡ii autoreceptorilor 5HT1A de la nivel rafeului median. ¿i dependen¡i de NA. cu agravarea parkinsonismului. Astfel. comparativ cu cele ale altor antidepresive. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Aceste medicamente determinå blocarea recaptårii 5HT. Prelipceanu. 4. au dus la cre¿terea utilizårii lor ¿i la aceastå categorie de vârstå. prin efecte inhibitorii pe transportul Na/K ATP dependent. Ac¡iunea serotoninei pe receptorii 5HT 2 apare ca efect secundar. 2003). ele nu modificå nici densitatea. În general. . ce implicå autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. rezultând atenuarea descårcårilor neuronale ¿i reducerea eliberårii de 5HT la nivel sinaptic. Astfel.178 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Raportarea lor ca medicamente eficace în tulburårile depresive ¿i efectele secundare minore. având ca rezultat cre¿terea transmisiei serotoninergice. deoarece intrå în ac¡iune mecanismele de control. ducând la o scådere a nivelului dopaminei. În administrarea acutå. Prin blocarea selectiv-antagonistå a autoreceptorilor 5HT1A. rezultå cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivel sinaptic. Administrarea cronicå realizeazå blocarea transportorilor de 5HT1A la nivelul rafeului median (zona cea mai bogatå în site transportoare).5. • desensibilizarea autoreceptorilor face ca mecanismul de autocontrol negativ så devinå inoperant ¿i neuronii 5HT de la nivel rafeului så î¿i recapete activitatea electricå normalå. efectul antidepresiv al ISRS instalându-se în 2-4 såptåmâni. apårute la administrarea lor la copil. situa¡i la nivel presinaptic. nici afinitatea receptorilor beta NA. tremor ¿i akatisie (D. D. determinå o cre¿tere pu¡in importantå a nivelului de serotoninå. 5HT endogenå acumulatå va activa autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. Prin urmare.1. laten¡a råspunsului este explicatå prin urmåtoarele aspecte: • administrarea repetatå a ISRS determinå desensibilizarea autoreceptorilor 5HT1A somatodendritici ¿i autoreceptorilor terminali 5HT1B.

La cei cu afectare hepaticå severå. Timpul de înjumåtå¡ire lung permite administrarea în dozå unicå. T ½ fiind prelungit. steady-state. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. FLUOXETINA Administrarea se face pe cale oralå. Legarea de proteinele plasmatice este de 94%. La cei cu afectare renalå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 4-6 zile pentru fluoxetinå ¿i de 4-15 zile pentru norfluoxetinå. Absorb¡ia este bunå dupå administrarea oralå. Metabolizarea este hepaticå extensivå prin desmetilare sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450(CYP). 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. Dozele multiple. cu activitate farmacologicå similarå. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 179 4. Alimentele influen¡eazå rata absorb¡iei. nu este propor¡ionalå cu doza. pentru fiecare medicament în parte. ISRS au proprietå¡i farmacocinetice care diferå semnificativ.F. este important pentru întreruperea tratamentului. et al. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Informa¡iile prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. dar pentru norfluoxetinå este propor¡ionalå cu doza. FLUVOXAMINA Administrarea se face pe cale oralå. Se ob¡ine un metabolit activ: norfluoxetina. 1-2 luni.2. se atinge în 4-5 såptåmâni. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Vom prezenta în continuare aceste proprietå¡i. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. cirozå hepaticå. . Eliminarea se face prin urinå în principal ¿i în cantitate micå prin fecale. Timpul îndelungat pânå la eliminarea completå din corp. Pentru fluoxetinå.5. Având structuri chimice diferite. este afectatå eliminarea. Concentra¡ia plasmaticå maximå se ob¡ine în 6-8 ore.

Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. Se ob¡in metaboli¡i fårå activitate farmacologicå. prin demetilare oxidativå. La cei cu afectare renalå. La cei cu afectare hepaticå severå. Alimentele cresc biodisponibilitatea cu 40%. steady-state. clearance-ul este semnificativ redus. 36% prin fecale. se atinge în 10-14 zile. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%. cirozå hepaticå. T ½ fiind prelungit. demetilare. apar niveluri plasmatice crescute. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. este afectatå eliminarea. La cei cu afectare hepaticå severå. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. cirozå hepaticå. Eliminarea se face pe cale renalå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 24 ore. fårå activitate farmacologicå. PAROXETINA Administrarea se face pe cale oralå. Se ob¡in 9 metaboli¡i. se atinge în 14 zile. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în 1-2 doze. conjugare oxidativå. Eliminarea se face 64% prin urinå. 2% se eliminå sub formå nemodificatå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 1. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 3-7 ore. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå.180 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Metabolizarea este hepaticå extensivå. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. SERTRALINA Administrarea se face pe cale oralå. La cei cu afectare renalå. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. Este propor¡ionalå cu doza. Se recomandå administrarea în timpul meselor. prin oxidare. steady-state. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Metabolizarea este hepaticå extensivå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 15 ore. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå.5-8 ore. Dozele multiple. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. . pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4.

40-45% prin fecale. t½ este prelungit. . pe calea sistemului enzimatic al citocromului P450 2C19. steady-state se atinge în 5-7 zile. hidrolizare. Eliminarea se face 40-45% prin urinå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Ficatul este principalul loc de metabolizare. La cei cu afectare hepaticå severå T ½ este dublu. Concentra¡iile plasmatice steady state sunt crescute cu 61%. deaminare oxidativå. dar cu selectivitate ¿i poten¡å mai reduså. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Ficatul este principalul loc de metabolizare. CITALOPRAM Administrarea se face pe cale oralå. La cei cu afectare renalå. Se ob¡ine un metabolit inactiv farmacologic: N desmetilsertralina. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. Metabolizarea este hepaticå extensivå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. La cei cu afectare hepaticå severå. 3A4. 65 ore pentru desmetilsertralinå. glucuronid conjugare. Se ob¡in metaboli¡i activi farmacologic. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. hidrolizare. deaminare oxidativå. Eliminarea se face 85% prin materii fecale ¿i 15% prin urinå din care 12% nemodificat. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. glucuronid-conjugare. Dozele multiple. Timpul de înjumåtå¡ire este de 37 ore. cirozå hepaticå. care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. este afectatå eliminarea. Legarea de proteinele plasmatice este de 80%. La cei cu afectare renalå. se atinge în 1-2 såptåmâni. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 6-8 ore. reducere. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 4 ore. iar cleareance scåzut cu 37% necesitå doze scåzute. reducere. Legarea de proteinele plasmatice este de 98%. Timpul de înjumåtå¡ire este de 26 ore pentru sertralinå. cronice. 2D6 prin demetilare. T½ fiind prelungit. prin demetilare. steady-state.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 181 Metabolizarea este hepaticå extensivå.

Doza eficace este mai mare decât în depresie. . fluvoxamina. prematuritate. În depresia cronicå. inclusiv antidepresivele triciclice. administrarea de sertralina a fost urmatå de cre¿terea inciden¡ei adenoamelor hepatice. autoinhibarea (medicamentele î¿i inhibå propria lor metabolizare) ¿i interac¡iunile medicamentoase.3. paroxetina. Doar paroxetina are u¿oare efecte anticolinergice. anticolinergice. La ¿oareci. deoarece nu au efecte adverse cognitive. embriotoxice în urma tratamentului cu paroxetinå. În depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. Diferen¡ele farmacocinetice se referå la timpul de înjumåtå¡ire. Sunt totu¿i mai pu¡in tolerate de persoanele cu afec¡iuni gastrointestinale preexistente. antihistaminergice. sertralina. se poate folosi un ISRS în asociere cu un neuroleptic. dar la doze mari. Råspunsul apare în primele såptåmâni. dar informa¡iile limitate disponibile sugereazå cå extrapolarea datelor de la adult este probabil potrivitå. Existå pu¡ine date disponibile despre farmacocinetica ISRS la copii ¿i adolescen¡i. dar au un profil mai bun al reac¡iilor adverse. • ISRS se recomandå ¿i în Tulburarea obsesiv compulsivå. Astfel. pierderi de sarcinå.182 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Teratogeneza. 4. dar la 15-20% dintre pacien¡i apare numai dupå tratament îndelungat. iar fluvoxamina ¿i sertralina ¿i la cei cu vârste între 6-17 ani. carcinogeneza Nu au fost demonstrate efecte teratogene. fluoxetina se administreazå la pacien¡ii cu vârste peste 18 ani. eficien¡a lor este depå¿itå de antidepresivele tricilice sau de inhibitorii selectivi ai recaptårii 5HT/NA: venlafaxina. La om nu au fost raportate malforma¡ii fetale. mutageneza. antinoradrenergice. ISRS sunt recomandate în depresia la persoanele cu afec¡iuni medicale. reduc frecven¡a recåderilor. mirtazapina. ISRS sunt la fel de eficiente ca alte clase. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale ISRS la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå. cardiotoxice. dar necesitå supraveghere pentru starea de agita¡ie ¿i anxietatea ini¡ialå ¿i pentru perioada în care înlåturarea stårii de depresie poate face tentativa de suicid mai eficientå. ISRS reduc riscul suicidului. În depresia majorå cu elemente psihotice nu sunt indicate.5.

ISRS mai bune decât ADT. reduce episoadele de alimenta¡ie excesivå ¿i vårsåturi provocate. se începe cu doze mici. care se cresc treptat. Nu se folosesc clozapina sau buspirona pentru cå agraveazå ticurile. dupå folosirea substan¡elor simpatomimetice. • Noile cercetåri aratå eficacitatea ISRS ¿i în tulburårile de alimenta¡ie. În aceste cazuri. rela¡ionarea socialå deficitarå. • În tulburarea autistå. este indicatå utilizarea bupropionului. clonazepam). mai ales în cazul asocierii acestei tulburåri cu tulburårile afective sau Tulburarea obsesiv compulsivå. sertralina: ac¡ioneazå mai lent decât benzodiazepinele (alprazolam. Fluoxetina ini¡ial accentueazå anxietatea. Astfel. . paroxetina este la fel de bunå ca IMAO ¿i benzodiazepinele. agresivitate. ªi pacien¡ii cu obezitate beneficiazå de tratamentul cu fluoxetinå. Se mai folosesc citalopramul ¿i fluvoxamina. indica¡ia terapeuticå este de ISRS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 183 • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu Tulburarea depresivå. Se asociazå benzodiazepinele în faza acutå. în cazul bulimiei nervoase. din cauza riscului de cardiotoxicitate. În anorexia nervoaså. excitabilitatea pacientului. fluoxetina. în dozå de 60mg/zi. dar sunt mai bine tolerate pe termen lung ¿i nu determinå toleran¡å. • Mutismul electiv. • În Tulburarea de stres posttraumatic. În tulburarea de panicå la copil se recomandå ISRS. IMAO în ceea ce prive¿te retråirea experien¡ei evenimentului traumatic. • În tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. • ISRS se mai recomandå ¿i în fobiile specifice ¿i anxietatea de separare. • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu ticurile sau Sindromul Tourette se utilizeazå combina¡ia ISRS cu neuroleptice tipice sau atipice (Risperidona). Litiul nu are efect. Nu se folose¿te combina¡ia ISRS cu clomipraminå. ISRS sunt superioare benzodiazepinelor. ca medicament de linia a doua. • Pentru fobia socialå. paroxetina. • În Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. se recomandå. evitarea acestuia. • În tulburarea de panicå asociatå cu depresie. sertralina ¿i fluvoxamina aduc unele beneficii în ameliorarea comportamentelor obsesivo-fobice. fluoxetina. de asemenea.

disforia premenstrualå. fluoxetinå.5. fibromialgia. traumatisme. • Sindroamele dureroase cronice pot beneficia de tratamentul cu ISRS. diareea. ISRS mai sunt indicate pentru lipsa capacitå¡ii de rela¡ionare socialå la adul¡ii cu tulburåri din sfera autistå. dar. dar greutatea revine ulterior la valoarea ini¡ialå. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. determinatå în special de fluoxetinå. 2002 cu informa. repetitive. cefaleea cronicå recurentå migrenoaså. compresiunea cronicå a unor nervi. anorexia. determinatå de fluoxetinå. fårå a fi afectatå absorb¡ia medicamentelor. men¡ionåm: durerea neuropaticå (neuropatia) din diabet. scådere/cre¿tere ponderalå. Efectele la administrarea de sertralinå. nemigrenoaså. prin ac¡iune anticolinergicå. ¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. are ca efect cre¿terea în greutate. ISRS au un profil al efectelor adverse mult mai favorabil decât al antidepresivelor tricilice. Efecte SNC • Cefalee. Dintre acestea. atât la adult cât ¿i la copil ¿i adolescent. citalopram. • Anxietate în primele såptåmâni.F et al. amelioreazå comportamentele automutilante. amelioreazå întârzierea de limbaj. Efectele adverse ale ISRS sunt dependente de dozå ¿i administrarea acestora în timpul meselor scade inciden¡a apari¡iei simptomelor gastrointestinale. Paroxetina. .4. ceea ce face ca ele så fie adeseori preferate acestora din urmå în tratamentul tulburårilor prezentate mai sus. dispepsia. Anorexia ¿i scåderea ponderalå sunt specifice pentru fluoxetinå. Existå o inciden¡å crescutå a comorbiditå¡ii acestor entitå¡i cu tulburårile afective. paroxetinå sunt dependente de dozå.184 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. vårsåturile. efectul este maxim la 20 såptåmâni. acestea chiar accentueazå durerea (antidepresivele tricilice sunt mult mai eficiente). fluvoxaminå. Efecte gastro-intestinale Cele mai frecvente sunt grea¡a. în anumite cazuri. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. ISRS reduc agresivitatea. 4.

cu afectarea sistemului respirator. sunt dependente de dozå. determinând leziuni fibrotice. Este determinat de efectele 5HT în periferie. constipa¡ie. tulburåri de mers. sedare. prin interferarea mecanismului de reglare a secre¡iei de prolactinå. inhibarea orgasmului. Tulburåri electrolitice. • Convulsii: la dozele mari. Rar. • Efecte anticolinergice u¿oare (apar la paroxetinå): uscåciunea mucoasei bucale. Aceste efecte sunt dependente de dozå ¿i nu se remit. Efecte endocrine ISRS. care sunt reversibile la întreruperea tratamentului. distonie. Pot determina. constituind o urgen¡å medicalå. efect asupra glicemiei ISRS pot determina hiponatremie prin secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic la cei trata¡i cu diuretice. cu posibile echimoze ¿i neutropenie reversibilå (paroxetina ¿i fluoxetina determinå rar neutropenie reversibilå. se administreazå la culcare. Sindromul serotoninic Acesta reprezintå cea mai redutabilå manifestare a efectelor adverse ale ISRS. bradikinezie. dacå se administreazå diminea¡a. rar persistå luni de zile. Apari¡ia reac¡iilor alergice impune întreruperea tratamentului. În 50-80% dintre cazuri determinå disfunc¡ie sexualå: scåderea libidoului. acatisie. . în 4% dintre cazuri. de asemenea. somnolen¡å: citalopram. • Simptome extrapiramidale: tremor. • Vise. dispnee. continuå pe toatå durata tratamentului. pot determina mamoplazie ¿i galactoree. fluvoxamina. Reac¡ii alergice Pot apårea erup¡ii. scåderea glicemiei. mai dau somnolen¡å/ insomnie: sertralina. se remit ulterior. torticolis. Efecte hematologice ISRS pot determina trombocitopenie. opistotonus. paroxetina. mai ales la asociere cu clozapina). aceste efecte alergice se pot generaliza. diskinezie tardivå (apar mai ales la fluoxetinå). rigiditate în roatå din¡atå. co¿maruri: în primele såptåmâni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 185 • Tulburåri de somn: somnolen¡å sau insomnie: fluoxetina.

diaree. diaree. nervozitate. BDZ.6. tremor. status epilepticus. cefalee. ame¡ealå.cefalee.186 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Administrarea concomitentå de ISRS ¿i IMAO. dantrolen. constipa¡ie. cicloheptadinå. somnolen¡å. metisergid. agita¡ie. uscåciunea mucoasei bucale. frisoane. hipertermie. Se impune oprirea de urgen¡å a medicamentelor declan¿atoare. diaree. Efecte secundare ale ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. • diaforezå. colaps cardio-vascular. anticonvulsivante. agita¡ie. Se manifestå prin: • diaree. 2002) Fluoxetina – Afectåri SNC: nervozitate. exitus. anorexie. astenie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere ponderalå – Transpira¡ie excesivå – Palpita¡ii Paroxetina – Grea¡å. ame¡ealå. se practicå împachetåri reci. cefalee. Tratament. anorexie – Transpira¡ie excesivå – Rash. Se administreazå nitroglicerinå. comå. sincopå. ame¡ealå/zåpåcealå – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. Apari¡ia acestui sindrom are risc vital. vomå. convulsii. reflexe hiperactive. tremor. ame¡ealå. agita¡ie. vomå. îngrijire. Sertralina anorexie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Insomnie/somnolen¡å. dispepsie. tremor. rigiditate. constipa¡ie – Somnolen¡å. fatigabilitate. anxietate. insomnie. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå . în tabelul 4. prurit – Disfunc¡ie sexualå – Scådere ponderalå Fluvoxamina – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. cefalee – Transpira¡ie excesivå – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere / scådere ponderalå – Prurit – Hipertensiune. Tabelul 4. fatigabilitate/astenie. • nelini¿te. diaree.6. sus¡inerea func¡iilor vitale. astenie. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå Citalopram – Grea¡å – Insomnie/somnolen¡å. litiu aduce nivelul serotoninei plasmatice la valori toxice. ventila¡ie mecanicå. ame¡ealå. vomå. dispepsie – Afectåri SNC: somnolen¡å. clorpromazinå. Vom prezenta efectele secundare ale fiecårui medicament din clasa ISRS. insomnie. tremor. uscåciunea mucoasei bucale – Insomnie. tahicardie – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. astenie. uscåciunea mucoasei bucale. • delir. L-triptofan. instabilitatea sistemului autonom cu fluctua¡ii ale semnelor vitale. • mioclonus.

pupile dilatate. vomå. convulsii. rar modificåri ECG reversibile: prelungirea intervalului QT Tratament Este comun pentru toate supradozårile ISRS – nu existå antidot specific pentru nici un ISRS – internare în sec¡ia de terapie intensivå – asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate – monitorizarea cardiacå. 2002 adaptate cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. cianozå. recomandåm o supraveghere strictå a pacientului.). diureza for¡atå nu sunt eficiente (ISRS au volum de distribu¡ie mare) – ingestia unicå de ISRS a fost descriså rar – nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de ISRS.5. uscåciunea mucoasei bucale. tremor. convulsii. atât de clinician cât ¿i de pacient ¿i familia acestuia (tabelul 4. dilata¡ie pupilarå Citalopram Ame¡ealå. modificåri ECG nesemnificative. Se impune o supraveghere extrem de atentå a pacien¡ilor cu idea¡ie suicidarå ¿i la cei cu istoric de tentative de suicid. rabdomiolizå. semne de excitare SNC. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat date din Schatzberg A.5. somnolen¡å.7. 2002) Fluoxetina Agita¡ie. transpira¡ii excesive. neacceptând autoadministrarea tratamentului nici la adolescent.Grea¡å. pentru a stimula vårsåtura ¿i lavajul – dializa. grea¡å. somnolen¡å. comå Paroxetina Grea¡å. hiperventila¡ie. tremor. care vor trebui urmårite atent. vomå. chiar dacå nu au fost înregistrate cazuri de deces prin ingestie unicå de ISRS. ci doar în combina¡ie cu alte medicamente. pierderea stårii de con¿tien¡å. simptome mina cardiace: tahicardie. vomå Nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de fluoxetinå. diaree. ame¡ealå. grea¡å. ci doar în urma polingestiilor: alcool/alte medicamente sau datoritå sindromului serotoninergic: moclobemid+citalopram . nelini¿te. Aspectul clinic al supradozårii cu ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock.7. ci doar în urma poliingestiilor Fluvoxa. Prezentåm în continuare efectele clinice ale supradozårii. iritabilitate Sertralina Somnolen¡å. FLUOXETINA La copii ¿i adolescen¡i. a semnelor vitale – måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. Tabelul 4. perturbåri ale func¡iei hepatice. bradicardie. vomå. tahicardie sinusalå. comå. grea¡å. hipomanie. 4. dozele de fluoxetinå recomandate sunt de 10-40 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 187 Întrucât la supradozare pot apårea efecte destul de importante. tahicardie. hemoperfuzia. et al. hipotensiune. inclusiv convulsii. confuzie. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock.F. vomå.

deci. Modul de administrare. Se cre¿te apoi la 50 mg/zi. De asemenea. O dozå de 40-60 mg este mai eficientå decât cea de 20 mg. • În depresie: Doza ini¡ialå va fi de 25 mg/zi în prima såptåmânå. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. la culcare. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. cu efectele secundare cele mai scåzute. • În tulburåri alimentare ca bulimia nervoaså se administreazå 40-60 mg/zi. se va administra în timpul meselor. Dupå cum am aråtat anterior. doza necesarå este mai mare decât în depresie: 20-40-60 mg/zi. . ca persoanele cu afectare renalå sau hepaticå. la culcare. se cre¿te doza la maximum 40 mg/zi. råspunsul fiind gradat. pentru a evita insomnia. Pentru a evita anxietatea ¿i nelini¿tea se poate începe cu 5 mg/zi. • Popula¡iile speciale. administratå seara. dozele de fluvoxaminå recomandate sunt de 25-100-200 mg/zi. cu alimente. pentru a evita senza¡ia de grea¡å ¿i pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. • În depresie. existå o perioadå de laten¡å pânå la debutul ac¡iunii antidepresive ¿i pânå la evaluarea definitivå a ac¡iunii antidepresive. astfel ca doza de la culcare så fie de maximum 100 mg. la culcare. în func¡ie de dozå. cre¿terile se fac cu 25-50 mg/zi. dozå unicå diminea¡a. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. la interval de câteva zile. Fluoxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. se men¡ine toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. de o perioadå de 4 såptåmâni pentru a atinge concentra¡iile stabile. administratå seara. timp de 3 såptåmâni. ini¡ial se administreazå 10 mg/zi. se ajusteazå gradat. pentru a minimaliza efectele adverse. au nevoie de doze reduse ¿i administrare mai frecventå. Dacå nu se amelioreazå simptomatologia.188 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. Dacå este necesar. este nevoie. Dozele mai mari de 100 mg/zi se frac¡ioneazå în douå prize. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. FLUVOXAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. se cre¿te pânå la doza maximå de 200 mg/zi. • în mutismul electiv. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. Fluvoxamina se va administra dozå unicå seara. Doza eficientå zilnicå este 75-100 mg/zi.

Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. • În caz de insuficien¡å renalå sau hepaticå. Tratamentul de între¡inere se va face cu cele mai mici doze care men¡in efectul terapeutic. dozele de paroxetinå recomandate sunt de 10-50 mg/zi. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. Modul de administrare. la culcare. Dupå câteva zile se cre¿te la 100 mg/zi. Paroxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i. La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. Modul de administrare. råspunsul terapeutic este întârziat. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-60 mg/zi. Sertralina se va administra dozå unicå seara. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. Dacå nu se ob¡in îmbunåtå¡iri în 1-3 såptåmâni. doza optimå este de 20 mg/zi. dupå maså. fiind a¿teptat dupå 3-4 såptåmâni. pentru a evita efectele gastro-intestinale (se poate administra ¿i diminea¡a. • În Tulburarea de panicå. Doza ini¡ialå este de 10-20 mg/zi. se va începe tratamentul cu doze scåzute ¿i se va monitoriza cu aten¡ie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 189 • În Tulburarea obsesiv compulsivå: Doza ini¡ialå este de 25-50 mg/zi. • În Tuburårile anxioase/Fobia socialå. se cre¿te doza cu 10 mg. • În depresie. pânå la doza maximå de 40-50 mg/zi. administratå seara. . la culcare. administratå în dozå unicå diminea¡a. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-50 mg/zi. SERTRALINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. la interval de câteva zile. la intervale de 1-2 såptåmâni (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7-14 zile). • La persoanele cu afectare hepaticå sau renalå se administreazå doze scåzute. Cre¿terile se fac cu 50 mg/zi. Doza eficientå zilnicå este 100-200 mg/zi. pentru a evita sedarea. PAROXETINA La adolescen¡i. cu alimentele). dozele de sertralinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. doza eficace este cuprinså în intervalul 20-50 mg/zi. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. se ajusteazå gradat. administratå seara.

cefalee. Întreruperea administrårii ISRS Întreruperea bruscå a ISRS cu T½ scurt (paroxetina. . • În depresie: Doza ini¡ialå: 5-10 mg/zi. Doza ini¡ialå: 25-50 mg/zi. care prezintå un metabolit activ ¿i are timpul de înjumåtå¡ire lung. într-un interval de doze de 50-200 mg/zi. Acest sindrom nu apare la fluoxetinå. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei • hipersensibilitate la diferi¡ii ISRS. • În Tulburarea obsesiv compulsivå se administreazå doze de 50-200 mg/zi. se cre¿te doza cu 50 mg såptåmânal (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7 zile). Citalopramul se va administra dozå unicå diminea¡a sau seara. seara/diminea¡a. în dozå unicå. pânå la 40 mg/zi.190 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal. cu urmåtoarele manifeståri clinice: ame¡eli. parestezii. fluvoxamina) determinå sindrom de sevraj. cu o cre¿tere pânå la 30 mg/zi.6. se administreazå 5 mg/zi. Modul de administrare.5. cu sau fårå alimente. se reduc dozele. insomnie. Doza de între¡inere va fi cea mai micå dozå care men¡ine îmbunåtå¡irea clinicå. pânå la doza maximå de 200 mg. simptome ce CRS. se cre¿te doza cu 10 mg. la cei cu afectare severå. administratå într-o singurå prizå. Doza de între¡inere: cea mai micå dozå care men¡ine efectul terapeutic. la intervale de o såptåmânå. anxietate. se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. Dacå nu apare råspunsul clinic. slåbiciune. dozele de citalopram recomandate sunt de 10-40 mg/zi. • La cei cu afectare renalå u¿oarå sau moderatå nu este necesarå ajustarea dozelor. scåderea capacitå¡ii de concentrare. • În depresie. în dozå unicå. • La cei cu afectare hepaticå. simptome pseudomigrenoase. 4. seara. în prima såptåmânå. Dacå nu se observå nici o îmbunåtå¡ire clinicå dupå 1-3 såptåmâni. se impune scåderea dozelor. doar dacå nu apare råspuns. • La cei cu afectare renalå sau hepaticå. CITALOPRAMUL La adolescen¡i.

2000). Principalele ac¡iuni psihofarmacologice ale acestui medicament sunt: 1. ISRS: fluoxetina/fluvoxamina/paroxetina/sertralina/citalopramul trebuie întrerupte cu 5/2/2/2/2 såptåmâni înainte de administrarea IMAO). litiu sau alte antidepresive care inhibå recaptarea serotoninei (Kaplan. pe scurt. totu¿i. Ac¡ioneazå atât la nivel pre-. • pot induce sedare ¿i pot interfera cu reac¡iile mentale ¿i fizice prompte. rezultând cre¿terea nivelurilor sinaptice de NA ¿i 5HT. ISRS cresc toxicitatea antidepresivelor triciclice prin cre¿terea concentra¡iei plasmatice a acestora (Kaplan. întrucât speråm cå studiile ulterioare vor duce la acceptarea unora dintre ele la copil ¿i adolescent. 2000). inclusiv anumite sporturi: avertizarea pacientului pânå la excluderea riscului. Pentru urmåtoarele clase de antidepresive. triptofan. 2. rezultând reducerea anxietå¡ii ¿i a depresiei.6. Le vom prezenta. sarcini cu risc. de asemenea. stimularea autoreceptorilor 5HT1A. necesare la conducerea autovehiculelor. 2000).1. astfel cå nu au intrat în practica clinicå curentå la aceste categorii de vârste. amplificând transmisia 5-HT ¿i NA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 191 • administrarea concomitentå cu IMAO (IMAO trebuie întrerupt cu 14 zile înainte de administrarea ISRS. måcar pentru anumite tulburåri. producerea convulsiilor (Kaplan. 4.7. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina 4. .6. blocare/antagonist al receptorilor presinaptici α2adrenergici. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei Mirtazapina are o ac¡iune farmacologicå dualå. blocare/antagonist al receptorilor 5HT2. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS pot determina sindrom serotoninic în special dacå se administreazå concomitent cu IMAO. afec¡iuni cardiace: ISRS nu au fost evaluate. • infarct miocardic acut. 5HT3. cât ¿i post-sinaptic. nu existå studii suficiente la copil ¿i adolescent. Asocierea litiului sau a clozapinei poate determina.5. de¿i acestea ¿i-au dovedit eficacitatea ca antidepresive la adult. 4. 3.

fiind necesar un interval liber de 14 zile. seara. alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii. antagonist moderat al receptorilor α1adrenergici. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2 ore. unde are eficien¡å similarå amitriptilinei ¿i clomipraminei. iar afectarea renalå determinå reducerea cu 50 % a clearance-ului. . are un metabolit activ. clearance-ul plasmatic va fi cu 30% mai redus. Indica¡iile mirtazapinei Mirtazapina este indicatå în depresia moderatå ¿i severå. la culcare. sedare. Se eliminå la nivel renal. ameliorarea tulburårilor de somn ¿i ac¡iunea sedativå. precum ¿i administrarea dozei seara. impunând precau¡ii pentru conducerea autovehiculelor ¿i activitå¡ile cu risc.6. înainte de culcare.6.192 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4.5. 7. tulburåri digestive de micå amploare ca ¿i absen¡a efectelor anticolinergice caracteristice ADT. nu inhibå recaptarea nici unui neurotransmi¡åtor. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 5 zile. Efectele secundare ale mirtazapinei Mirtazapina poate cauza somnolen¡å. putând fi administratå în dozå unicå. Mirtazapina este metabolizatå la nivel hepatic.4. rezultå efectele antidepresive ¿i anxiolitice. 4. Råspunsul clinic apare dupå 2-4 såptåmâni. Timpul de înjumåtå¡ire este de 20-40 ore. Nu produce efectele digestive ¿i anxiogene ale ISRS. prin intermediul complexului enzimatic al citocromului P450. 4. 4. 5.6. cu cre¿tere în greutate. În condi¡iile afectårii func¡iei hepatice. Contraindica¡iile mirtazapinei Administrarea concomitentå cu IMAO este prohibitå. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå.2.6. antagonist moderat al receptorilor muscarinici. chiar pentru pacien¡ii interna¡i (cazurile cu depresie severå). În urma acestor ac¡iuni biologice. 4. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. antagonist al receptorilor H1.3. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 85%. Mirtazapina provoacå disfunc¡ionalitå¡i sexuale minime. 6. Poate determina cre¿terea apetitului. de la ultima dozå de IMAO.

7. cu câte 7. 4. Un efect secundar grav este agranulocitoza. Utilizarea clinicå a mirtazapinei Dozele de mirtazapinå recomandate sunt de 7. cre¿terea transaminazelor. degluti¡ie dureroaså (faringita).5 mg. pânå la o dozå maximå de 30 mg. La cei cu afectare hepaticå sau renalå se vor administra doze mai mici. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. frisoane. la culcare.1. noradrenergicå ¿i dopaminergicå. Blocarea recaptårii 5HT/NA/DA se realizeazå gradual. Se impune efectuarea unui consult medical riguros. ac¡ioneazå ca antidepresiv dual 5HT/NA. ulcera¡ii ale mucoasei. în func¡ie de dozå: • la doze mici: 37. când apar simptome ¿i semne ca: febrå. Poate determina hipotensiune ortostaticå. ac¡ioneazå ca ISRS.5-30 mg/zi. Modul de administrare. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina 4. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei Mirtazapina poten¡eazå efectul sedativ al alcoolului ¿i al benzodiazepinelor. seara. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu succes a mirtazapinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive.5 mg.6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 193 Efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale) sunt de micå intensitate. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei Venlafaxina are o triplå ac¡iune farmacologicå presinapticå. se cre¿te apoi la interval de 5 zile. trigliceride.7. alte semne de infec¡ie. • la doze medii: 150-225 mg.5-150mg.6. poate cauza cre¿terea nivelului seric de colesterol. Leucopenia impune întreruperea tratamentului. la culcare. Mirtazapina se va administra în dozå unicå.7. 4. seara. 4. determinarea hemogramei. Realizeazå o blocare potentå a recaptårii 5HT ¿i a recaptårii NA ¿i o slabå blocare a recaptårii DA.6. . Ini¡ial se administreazå 7. De asemenea. administratå seara la culcare. amplificând transmisia serotoninergicå.

Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 35%. Indica¡iile venlafaxinei Venlafaxina se administreazå pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå: debutul ac¡iunii farmacologice este rapid. iar la cei cu afectare renalå are un T½ prelungit cu 40-50% ¿i un clearance scåzut cu 24%. Nu are activitate de IMAO. • Tulburarea de anxietate generalizatå. în doze de 150 mg/zi.7.7. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-6 ore (venlafaxina în 1-2 ore. La cei cu afectare hepaticå are un T½ prelungit cu 3060% ¿i un clearance scåzut cu 30-50%. opioizi. • Tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. fiind unicul antidepresiv cu ac¡iune pe DA prezent pe pia¡å. • Fobia socialå. 4. necesitând 2-3 doze/zi. mai rapid decât în cazul ISRS (2-4 såptåmâni).7. iar metabolitul în 2-6 ore) ¿i concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3 zile. Metabolizarea se face la nivel hepatic. 4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei Nu se administreazå venlafaxinå în caz de hipersensibilitate la acest medicament ¿i în caz de istoric de hipertensiune arterialå. rezultând un metabolit activ: O desmetilvenlafaxina. alfa 1 adrenergici. • Durerea cronicå. • Unii autori acceptå folosirea venlafaxinei în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie.194 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • la doze mari de 225mg.4. are o ac¡iune triplå: 5HT/ NA/DA. histaminici. Timpul de înjumåtå¡ire este de 3-13 ore (venlafaxina: 3-7 ore. cu elemente psihotice. Este necesarå ajustarea dozelor.3. • Tulburarea obsesiv compulsivå.2. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. instalându-se în primele 2 såptåmâni la doze de 200 mg. La copii ¿i adolescen¡i nu se administreazå. Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Alimentele nu interferå în absorb¡ia venlafaxinei. metabolitul: 9-13 ore). • Tulburarea depresivå severå. Nu are afinitate semnificativå pe receptorii muscarinici. . 4.

nervozitate. vedere neclarå. impoten¡å. 4.5. somnolen¡å. cu 25% la pacien¡ii cu afectare u¿oarå-moderatå ¿i cu 50% la cei cu dializå. constipa¡ie.75-150 mg/zi. Mirtazapina se va administra în 2-3 doze/zi. în caz de cirozå. prin administrarea dozei de 200 mg/zi încå din prima zi. Ini¡ial se administreazå 37. o datå cu alimentele. la intervale de o såptåmânå. insomnie. prin efect mediat noradrenergic. în 2 prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. dupå câteva (2-3) såptåmâni se poate cre¿te doza cu maximum 75 mg/zi. Grea¡a ¿i ame¡eala se reduc pe parcursul tratamentului. uscåciunea mucoasei bucale.75 x 2). Dacå nu apare nici o îmbunåtå¡ire clinicå.5 mg/zi (18. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. timp de de 4-7 zile. în 2 såptåmâni. Venlafaxina poate cauza cre¿terea nivelului colesterolului plasmatic. în cazul pacien¡ilor interna¡i afla¡i sub supraveghere.7. cre¿terea alurii ventriculare. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu . anorexie.7. anomalii ale ejaculårii ¿i ale orgasmului. care trebuie întrerupte cu douå såptåmâni înainte de ini¡ierea tratamentului cu venelafaxinå. Utilizarea clinicå a venlafaxinei Dozele de mirtazapinå recomandate la adolescen¡i sunt de 18. Se cre¿te apoi doza la 75 mg/zi. Modul de administrare. La persoanele cu afectare hepaticå se impune reducerea dozei ini¡iale la jumatåte. în caz de afectare moderatå sau mai mult. cre¿terea tensiunii arteriale diastolice – efect dependent de dozå (la doze>300) – impunând reducerea dozelor sau chiar întreruperea tratamentului. Efectul antidepresiv rapid poate fi ob¡inut imediat. o datå cu alimentele. poate determina. De asemenea. tulburåri erectile. astenie. vertij. 4. doza se poate cre¿te treptat. prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. La persoanele cu afectare renalå se reduce doza ini¡ialå. pânå la 150 mg/zi. la 225 mg/zi – 350-375 mg/zi. pentru a se minimaliza efectele adverse (grea¡a). divizate în trei prize. Efectele secundare ale venlafaxinei Venlafaxina poate cauza grea¡å. În cazurile severe. tratamentul cu IMAO se poate ini¡ia la o såptåmânå de la întreruperea tratamentului cu venlafaxinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 195 Este interziså administrarea concomitentå cu IMAO.6.

8. dar nu are efect asupra metabolitului activ al acesteia. tahicardie sinusalå minorå. astfel cå întreruperea bruscå poate duce la apari¡ia unui sindrom de abstinen¡å.7. Existå. La supradozare. Nu existå antidot specific pentru venlafaxinå. venlafaxina determinå somnolen¡å. • dializa.7. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului Mecanismul de ac¡iune al bupropionului este necunoscut. a semnelor vitale. • slab inhibitor al recaptårii NA ¿i • slab inhibitor al recaptårii 5HT. de asemenea. convulsii.196 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI succes a venlafaxinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. pentru a stimula vårsåtura ¿i se practicå lavajul. care este responsabil de principala ac¡iune a medicamentului. afectare a func¡iei hepatice sau renale. somnolen¡å ¿i insomnie. vârstnici.1. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul 4. pentru orice pacient care a primit tratament cu venlafaxinå mai mult de 7 zile. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei Cimetidina inhibå metabolizarea hepaticå a venlafaxinei ¿i îi cre¿te concentra¡ia plasmaticå maximå. .8. Aceastå combina¡ie trebuie evitatå la persoanele cu HTA preexistentå. 4. • måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. • monitorizarea cardiacå. manifestat prin grea¡å. o interac¡iune poten¡ialå între venlafaxinå ¿i toate medicamentele metabolizate tot de citocromul P450. 4. Întreruperea tratamentului Venlafaxina are T½ redus. hemoperfuzia ¿i diureza for¡atå nu sunt eficiente (venlafaxina are un volum de distribu¡ie mare). timp de 2-4 såptåmâni. • asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate. Se impun urmåtoarele måsuri: • internare în sec¡ia de terapie intensivå. prelungirea intervalului QT la 500 ms. Tratamentul se întrerupe gradat. cu scåderea treptatå a dozelor. Se considerå actualmente cå acest medicament este: • slab inhibitor al recaptårii DA.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

197

4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Este metabolizat la nivel hepatic, prin reducere ¿i hidroxilare, rezultând 4 metaboli¡i activi. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în douå ore. Timpul de înjumåtå¡ire este de 12 ore (8-40), necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 80%. Se eliminå în cea mai mare parte prin urinå (87%) ¿i în micå måsurå prin fecale (10%). La cei cu afectare hepaticå sau renalå clearance-ul este scåzut; se impune scåderea dozelor. 4.8.3. Indica¡iile bupropionului Bupropionul este recomandat pentru: • Unii autori îl recomandå ¿i în tulburarea depresivå majorå la copil ¿i adolescent, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000). • Tulburarea bipolarå I, tulburarea bipolarå II cu ciclicitate rapidå (existå risc mai mic de a produce viraj maniacal). • De¿i nu a fost aprobatå folosirea bupropionului pânå la 18 ani, unii autori îl recomandå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, ca medicament de linia a II-a, dupå simpatomimetice, chiar la copil (Kaplan ¿i Sadock, 2002). Totu¿i, nu se recomandå la vârste foarte mici, având în vedere efectele adverse grave care pot så aparå (Kaplan, 2000). Se recomandå la persoanele care prezintå Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu depresie sau Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu un pattern persistent de încålcare a normelor sociale ¿i a drepturilor celorlal¡i sau abuz de substan¡e (Kaplan ¿i Sadock, 2002). • Dezintoxicare în intoxica¡ia cu cocainå. Este preferat altor antidepresive deoarece nu produce hipotensiune ortostaticå, stimularea apetitului sau disfunc¡ii sexuale. 4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului Nu se administreazå bupropion pacien¡ilor prezentând o tulburare epileticå sau istoric de convulsii. De asemenea, nu se administreazå pacien¡ilor diagnostica¡i sau cu istoric de bulimie sau anorexie nervoaså, datoritå riscului mare de apari¡ie a crizelor de epilepsie la aceastå categorie de pacien¡i.

198

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Administrarea concomitentå de IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. Nu se administreazå bupropion dacå existå hipersensibilitate la aceastå substan¡å. 4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului Tratamentul cu bupropion poate produce convulsii (în 0,4% din cazuri), în func¡ie de dozå (la doze mai mari de 450 mg/zi) ¿i în prezen¡a unor factori predispozan¡i, ca: antecedente de convulsii, tumori ¿i boli cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, ECG cu modificåri, asocierea unor medicamente care scad pragul convulsivant, alcool. Acest efect va fi prevenit prin administrarea unei doze zilnice < 450 mg, administrarea sub forma a trei doze pe zi ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Bupropionul poate determina, de asemenea, nelini¿te, agita¡ie, anxietate, insomnie, cefalee, grea¡å, uscåciunea mucoasei bucale, constipa¡ie, tremor, sedare. Pot apårea ¿i efecte neuropsihiatrice, ca: agita¡ia, declan¿area/activarea de simptome psihotice (idei delirante, halucina¡ii, manie), la pacien¡i fårå/cu antecedente psihiatrice. Au fost descrise ¿i efecte gastro-intestinale, ca: grea¡å, vomå, anorexie, respectiv scådere (cel mai frecvent)/cre¿tere în greutate. Efectele neurologice care pot apårea sunt convulsii, cefalee, tulburåri de somn. Au fost descrise ¿i efecte dermatologice. Efectele psihomotorii determinate de bupropion sunt: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, impunând avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital. Clay et al, 1988, într-un studiu realizat la copii, au precizat cå bupropionul are efecte pozitive unice asupra performan¡elor cognitive între toate antidepresivele, spre deosebire de celelalte, care pot fi ori fårå efecte ori pot avea efecte negative. Cele mai frecvente efecte raportate au fost agita¡ia, uscåciunea mucoaselor, cefalee, grea¡a, vårsåturile, constipa¡ia, tremor. Au fost raportate rezultate fals pozitive la testele screening pentru determinarea amfetaminelor urinare. Tratamentul cu bupropion poate avea ca efect scåderea numårului leucocitelor sangvine, aceasta impunând sistarea tratamentului.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

199

De asemenea, pot apårea modificåri ECG: extrasistole, modificå ri ST-T. 4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului Dozele de bupropion recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt de 50-150 mg/zi pânå la 300 mg/zi, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000; Kaplan ¿i Sadock, 2002). Modul de administrare. Bupropionul se va administra în 2-3 doze pe zi. Ini¡ial se administreazå 0,5mg/kgc pe zi. Se cre¿te doza cu 25 mg sau 0,5 mg/kgc la intervale de 5-7 zile pânå la instalarea råspunsului terapeutic sau pânå la apari¡ia efectelor secundare. Tratamentul de între¡inere se face cu doze cuprinse între 1-5 mg/kgc/zi. La cei cu afectare hepaticå, se recomandå doze reduse. La copiii cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, studiile (Simeon et al, 1986; Clay et al, 1988; Casat et al, 1989) recomandå un interval al dozelor optime de bupropion de 100-150-200 mg/zi. Doza ini¡ialå de 50 mg/zi în prima såptåmânå este crescutå la 100 mg (50 mg de 2 ori pe zi) în a doua såptåmânå ¿i la 150 mg (50 mg de 3 ori pe zi) în a treia såptåmânå. Supradozarea determinå convulsii, halucina¡ii, pierderea con¿tien¡ei, tahicardie, febrå, rigiditate muscularå, rabdomiolizå, hipotensiune, stupor, comå etc. Intoxica¡ia gravå produce convulsii, bradicardie, insuficien¡å cardiacå, comå. Tratamentul implicå spitalizare obligatorie, practicându-se inducerea emezei, administrarea de cårbune activat, lavajul gastric. Se vor monitoriza ECG, valorile probelor de laborator. Diureza for¡atå, dializa ¿i hemoperfuzia pot fi utile uneori. Convulsiile vor fi tratate cu benzodiazepine. Se adaugå tratamentul simptomatic, suportiv. 4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase Administrarea concomitentå cu agen¡i dopaminergici antiparkinsonieni poate produce alterarea stårii de con¿tien¡å, simptome psihotice, dischinezie; se impune reducerea dozei. Asocierea cu Litiu determinå toxicitate SNC, convulsii. Combina¡ia cu fluoxetinå este, în general, bine toleratå; rar existå riscul de apari¡ie a unor simptome ca: panica, alterarea stårii de con¿tien¡å, convulsii.

200

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Substan¡ele care determinå induc¡ie enzimaticå hepaticå (de ex., carbamazepina) reduc concentra¡ia plasmaticå de bupropion; la rândul såu, bupropionul reduce concentra¡ia plasmaticå a acidului valproic.

4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina
4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei Reboxetina ac¡ioneazå la nivel presinaptic, inhibând selectiv mecanismele de recaptare NA. Are o ac¡iune unimodalå, de înaltå specificitate: realizeazå amplificarea unui singur semnal de neurotransmi¡åtor (NA). Determinå cre¿terea concentra¡iei plasmatice de NA ¿i amplificarea semnificativå a afinitå¡ii receptorilor NA. Are afinitate scåzutå pentru receptorii muscarinici ¿i colinergici ¿i nu interac¡ioneazå cu receptorii alfa 1, 2, beta adrenergici, serotoninici, dopaminici ¿i histaminici. Nu are efecte semnificative asupra recaptårii serotoninei ¿i dopaminei. 4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei Absorb¡ia reboxetinei este rapidå, dupå administrare oralå. Alimentele nu influen¡eazå rata absorb¡iei. Reboxetina este metabolizatå hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P 450 3A4. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 2 ore. Reboxetina atinge concentra¡ia de echilibru în 5 zile. Timpul de înjumåtå¡ire este de 13 ore, necesitând 2 doze pe zi. Legare de proteinele plasmatice este în propor¡ie de 76-97%. Eliminarea de face în principal prin urinå. 4.9.3. Indica¡iile reboxetinei Reboxetina este recomandatå în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Tulburåri depresive acute ¿i cronice; în depresia majorå este la fel de eficientå ca ADT ¿i mai eficientå ca ISRS; • Distimie; • Fobia socialå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

201

4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå Administrarea reboxetinei este contraindicatå în caz de hipersensibilitate la acest medicament, glaucom, adenom de prostatå, tratament concomitent cu medicamente hipotensoare, istoric de convulsii. Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå. 4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå Reboxetina determinå efecte anticolinergice, ca: dificultå¡i la urinat, constipa¡ie, uscåciunea mucoasei bucale, perspira¡ie crescutå, congestie nazalå. Poate cauza cefalee, vertij, insomnie. S-a raportat ¿i disfunc¡ie sexualå, la doze > 8 mg/zi. Rar, determinå tremor ¿i efecte adverse cardiovasculare, ca: tahicardie, hipotensiune ortostaticå (la dozele maxime), probabil prin efecte adrenergice. ªi mai rar, cauzeazå anxietate, grea¡å, disfunc¡ie sexualå. Un alt efect advers al reboxetinei poate fi ¿i sindromul de secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. Nu produce lentoare psihomotorie, ca alte antidepresive. 4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei Dozele de reboxetinå recomandate sunt de 2-4-6-8 mg/zi. Modul de administrare. Reboxetina se va administra douå doze pe zi. Se administreazå ini¡ial 2-4 mg/zi (2 mg în dozå unicå sau 2 mg de 2 ori pe zi), råspunsul clinic fiind a¿teptat dupå 2 såptåmâni de tratament. Se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni la 6 mg/zi. În caz de afectare renalå sau hepaticå, doza de start va fi de 2 mg x 2/zi; se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni, în func¡ie de toleran¡å. Nu se recomandå administrarea la copii ¿i adolescen¡i. În caz de supradozare, determinå hipotensiune ortostaticå, anxietate, uneori hipertensiune. Se impune supravegherea func¡iei cardiace ¿i a semnelor vitale. 4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei Reboxetina nu inhibå activitatea citocromilor hepatici P4501A2, 2C9, 2C19, 2E1: nu interferå cu activitatea altor medicamente. Inhibitorii CYP 3A4, de tipul ketoconazolului, îi cresc concentra¡ia plasmaticå cu 50%.

202

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Reboxetina nu poten¡eazå efectele asupra func¡iilor cognitive ale alcoolului. Asocierea ISR NA + ISRS poate fi utilå la pacien¡ii care nu råspund la medicamente administrate separat, deoarece efectele acestora nu se suprapun.

4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona
4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei Trazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. Astfel, acest medicament are urmåtoarele ac¡iuni: • antagonist potent, realizând blocada receptorilor 5HT2A,2C postsinaptici; prin downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2 are efecte antidepresive; • realizeazå activarea/stimularea selectivå a receptorilor 5HT1A, cu rol important în depresie, anxietate ¿i comportamentul violent; • agonist selectiv al receptorilor 5HT2C, aceasta explicând atât eficacitatea sa cât ¿i efectele adverse: migrenå, anxietate, scådere ponderalå; • inhibitor slab al recaptårii 5HT, determinând cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivelul sinapsei. Trazodona este, de asemenea, antagonist slab al receptorilor α1NA, ceea ce explica o parte dintre efectele adverse. 4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei Trazodona se absoarbe rapid ¿i complet dupå administrare oralå; alimentele întârzie ¿i scad absorb¡ia. Metabolizarea trazodonei se face la nivel hepatic, prin N dealchilare, rezultând 3-4 metaboli¡i (un metabolit activ: m-clorofenil-piperazina are efecte serotoninergice). Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Trazodona atinge concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. Timpul de înjumåtå¡ire al trazodonei este de 5-9 ore, necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 89-95%. Se eliminå în primul rând prin metabolizare hepaticå, iar excre¡ia metaboli¡ilor se face prin urinå (75%) ¿i fecale (30%). 4.10.3. Indica¡iile trazodonei • În tulburarea depresivå majorå, eficien¡a trazodonei este comparabilå cu cea a ADT.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

203

• Tulburarea de anxietate generalizatå; • Anxietatea asociatå cu tulburare depresivå sau simptome depresive; • Tulburarea de panicå cu sau fårå agorafobie; • Tulburarea obsesiv compulsivå; • Bulimia nervoaså; • Comportament autoagresiv cu sau fårå Întârziere mintalå (Fras, 1987; Ghaziuddin ¿i Alessi, 1992; Ziubietta ¿i Alessi, 1992 cita¡i de Green W.H., 1995); • În insomnie, ca hipnotic : 25-100 mg seara, nu are poten¡ial de adic¡ie (efecte favorabile asupra arhitecturii somnului: cre¿terea duratei totale de somn, scade numårul ¿i durata trezirilor din timpul nop¡ii, scade durata somnului REM, nu reduce stadiul 4 al somnului). 4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei • Hipersensibilitate la substan¡å; • Afec¡iuni cardiace, AVC, infarct miocardic, hipovolemie, tratament antihipertensiv; • Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de cel pu¡in 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. 4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei Trazodona poate determina ame¡ealå, grea¡å/vomå (uneori diaree), cefalee, uscåciunea mucoasei bucale, sedare, somnolen¡å, constipa¡ie, astenie, insomnie, senza¡ie de zåpåcealå, alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, sedare, ambliopie. De asemenea, acest medicament poate activa SNC, producând viraj maniacal. Uscåciunea mucoasei bucale se explicå prin blocajul adrenergic, trazodona neavând efecte anticolinergice. Efectele cardiovasculare, ca: hipotensiune ortostaticå, ame¡ealå, vertij, sincopå, aritmii, se explicå tot prin blocajul adrenergic. Trazodona poate avea efecte endocrine, determinând cre¿terea nivelurilor de prolactinå ¿i poate produce priapism (pe cåile noradrenergice). 4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei • Copii sub 6 ani: trazodona nu este recomandatå; • Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: dozele de trazodonå recomandate sunt de 6 mg/kgc/zi. (Uspdi, 1992 citat de Green W.H., 1995).

1.7. 4.11. Efectuarea terapiei electroconvulsivante impune întreruperea tratamentului cu trazodonå. împreunå cu alimentele. înainte de culcare. realizând o downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2. iar cre¿terile dozelor trebuie så fie cu cantitå¡i mai mici ¿i la intervale mai mari. pentru a reduce efectele adverse gastro-intestinale. Interac¡ioneazå cu anestezicele. La pacien¡ii cu afectare hepaticå. Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. 4. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona 4. ca de exemplu un rebound al insomniei. este un antagonist al receptorilor 5HT2A. Se va cre¿te doza cu 50 mg la interval de 3-4 zile. cu rol important în depresie. Ameliorarea simptomelor apare în 7-10 zile de la ini¡ierea tratamentului. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei Trazodona cre¿te nivelurile plasmatice ale digoxinei ¿i fenitoinei. anxietate ¿i comportamentul violent.10. în trei-patru prize.204 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. Astfel.11. Ini¡ial se administreazå 25-50 mg/zi în dozå unicå seara sau în douå doze zilnice. dozele trebuie men¡inute la nivelul minim eficace. De asemenea. . Apari¡ia ame¡elii necesitå administrarea unei doze mai mari seara la culcare sau ajustarea dozelor. este necesarå reducerea dozelor. În terapia de între¡inere. Trazodona se va administra în trei-patru doze pe zi. doza zilnicå trebuie så fie reduså la jumåtate. Întreruperea tratamentului se face treptat. cu o dozå mai mare la culcare. în func¡ie de råspuns. Când efectul terapeutic a fost atins. realizeazå o activare/stimulare selectivå a receptorilor 5HT1A. pânå la 100-200-400 mg pe zi. cu efecte clinice antidepresive.C postsinaptici. deoarece pot apårea simptome de întrerupere. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei Nefazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. de aceea se recomandå întreruperea tratamentului înainte de interven¡ia chirurgicalå.

4. Are efect redus ca inhibitor al recaptårii NA ¿i este antagonist slab al receptorilor α1adrenergici. scåderea ponderalå. care posedå proprietå¡i similare nefazodonei ¿i un metabolit activ – m-clorofenil-piperazina – care are efecte serotoninergice.4. rezultând 2 metaboli¡i activi: hidronefazodona ¿i triazoldiona. • TSPT. pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 205 Ac¡ioneazå ¿i ca agonist (activare/stimulare selectivå) al receptorilor 5HT2C. Ca inhibitor al recaptårii 5HT. • Afec¡iuni cardiace. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 99%. hipovolemie. • Sarcinå. determinå cre¿terea cantitå¡ii sinaptice de 5HT. Contraindica¡iile nefazodonei • Hipersensibilitate la nefazodonå.11. infarct miocardic. dar ¿i efecte adverse ca: migrena. necesitând 2-3 doze pe zi. AVC. Este metabolizatå la nivel hepatic.11. • Tulburarea disforicå premenstrualå. T1/2 este de 2-4 ore. • Panica asociatå cu tulburare depresivå sau cu simptome depresive. • Tulburarea de panicå. La cei cu afectare hepaticå gravå.2. • Tulburarea de anxietate generalizatå. tratament antihipertensiv. • Durerea cronicå. . 4. atinge o concentra¡ie plasmaticå dublå. anxietatea. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-3 ore.11. aceasta explicând eficacitatea sa. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. Se eliminå prin urinå (50-65%) ¿i prin fecale (20-40%). alåptare. 4. prin N dealchilare. • Sindromul de fatigabilitate cronicå. Indica¡iile nefazodonei Nefazodona este recomandatå numai la adult. Alimentele întârzie absorb¡ia.

Modul de administrare. de asemenea. La persoanele cu afectare hepaticå. Nefazodona se va administra în douå-trei doze pe zi. tratamentul va fi simptomatic. astenie. cu 100-200 mg/zi la intervale de 1 såptåmânå. Dozele se vor cre¿te cu cantitå¡i mai mici. Un alt efect nedorit care poate apårea este priapismul. se reduce doza. la intervale mai mari. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei Nefazodona cre¿te nivelul sangvin al triazolamului cu afectare psihomotorie. pânå la o dozå maximå de 400 mg/zi. în cazul apari¡iei hipotensiunii sau sedårii.6. în douå prize.7. uscåciunea mucoasei bucale. pânå la 300-600 mg/zi. ambliopie. senza¡ie de zåpåcealå. 4. . De asemenea. Utilizarea clinicå a nefazodonei Dozele de nefazodonå recomandate sunt de 100-300-600 mg/zi. vomå ¿i cre¿terea inciden¡ei ¿i severitå¡ii efectelor adverse.206 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea concomitentå a IMAO trebuie evitatå. se impune reducerea dozei. Ini¡ial se administreazå 100-200 mg/zi (50-100 mg x 2/zi).5. suportiv. Nu se recomandå administrarea la copil ¿i adolescent. nefazodona poate determina viraj maniacal. somnolen¡å.11. 4. doza ini¡ialå va fi de 50 mg x 2 pe zi. aritmii. De asemenea. sincopå. Supradozarea În cazul supradozårii apar ame¡ealå. efecte endocrine. vertij. este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt.11. Efectul antidepresiv poate apårea dupå 2-4 såptåmâni. Cre¿terea dozelor se face treptat pentru a limita dezvoltarea efectelor adverse. Doza zilnicå trebuie så fie 2/3 din doza obi¿nuitå a adultului. Nefazodona poate avea.11. Nu existå antidot specific. determinând cre¿terea nivelului de prolactinå. poate avea efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. Efectele adverse psihomotorii pot fi: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii (se impune avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital). cre¿te nivelul sangvin al alprazolamului ¿i haloperidolului. Efectele secundare ale nefazodonei Nefazodona poate determina grea¡å. constipa¡ie. insomnie. cefalee. 4.

tiramina. Aceastå substan¡å råmâne în circula¡ie. • Inhibitori selectivi ¿i reversibili ai MAO-A: Moclobemid. serotonina.1. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Monoamin-oxidaza este o enzimå intracelularå situatå pe membrana mitocondrialå externå a celulelor råspândite în întreg organismul. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) Utilizarea IMAO ¿i IMAO reversibili råmâne limitatå. Se va oferi pacientului o listå cu alimentele pe care acesta trebuie så le evite.2. . sistemului nervos simpatic. De¿i nu le folosim la copil ¿i adolescent. serotonina ¿i adrenalina sunt metabolizate de MAO-A. Toloxalona. chiar ¿i în patologia adultului.12. 4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 207 Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. pentru evitarea unor gre¿eli terapeutice. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei • Inhibitori ireversibili ai enzimelor MAO-A ¿i MAO-B: Fenelzin. întrucât consideråm necesar ca medicul pedopsihiatru så fie familiarizat cu efectele acestei categorii de substan¡e ¿i precau¡iile care se impun. pe care trebuie så o aibå în permanen¡å asupra lui.12. Clorgylina. Noradrenalina. dopamina. Se recomandå întreruperea înainte de interven¡iile chirurgicale. MAO-A ¿i MAO-B. IMAO ac¡ioneazå aupra MAO situate: la nivelul SNC. Isocarboxazid. Befloxaton. adrenalina. vom prezenta pe scurt ¿i aceste medicamente. 4. Tranilcipromina. cu excluderea alimentelor care con¡in tiraminå. Tratamentul cu aceste substan¡e impune un regim alimentar strict. tractului gastro-intestinal. provocând accidente hipertensive grave. 4. la copil ¿i adolescent nu se administreazå. ficatului. al cårei rol este acela de a degrada monoaminele citoplasmatice: noradrenalina. iar dopamina ¿i tiramina sunt metabolizate de cele douå izoenzime. deoarece interac¡ioneazå cu anestezicele.12. • Inhibitor selectiv ¿i reversibil al MAO-B: Selegilina. nemaiputând fi metabolizatå la administrarea IMAO.

într-o perioadå mai reduså. iar moclobemidul în 0.3. ficat. triptaminei. sistemul nervos simpatic. Inhibitorii selectivi ai MAO-A prezintå activitate inhibitorie nesemnificativå asupra MAO-B. La cei cu afectare renalå se impune reducerea dozelor la administrarea de tranilciprominå. tranilcipromina. Când metabolizarea tiraminei – provenitå din alimente – la nivel gastro-intestinal. ¿i scade clearance-ul. MAO-B se gåse¿te în SNC. tiramina nemodificatå påtrunde în circula¡ie ¿i exercitå un puternic efect presor. astfel cå doar alimentele care au concentra¡ii mari de tiraminå trebuie evitate timp de 3 zile de la administrarea ultimei doze de medicament. T½ este 2-3 ore pentru fenelzinå. iar activitatea MAO-A. La cei cu afectare hepaticå cresc concentra¡iile plasmatice maxime. este inactivatå de un IMAO ireversibil.5 ore. trombocite ¿i intervine în metabolizarea DA. tegumente ¿i intervine în metabolizarea NA. tractul gastro-intestinal. rezultând metaboli¡i farmacologic inactivi. alimentele reduc rata. Se impune reducerea dozelor zilnice la 1/3-1/2 din dozele standard. tiraminei. inactivarea reversibilå a MAO. fiind reversibilå. prin intermediul MAO. ficat. octopaminei.5 ore pentru moclobemid.5-3.12. dar nu ¿i dimensiunea absorb¡iei. ixocarboxazidul în 2 ore. triptaminei. Pentru moclobemid nu au . pentru a permite restabilirea concentra¡iei adecvate de MAO. 5HT. Sunt eliminate la nivel renal. T½. tiraminei. ixocarboxazid produc în 2 såptåmâni inactivarea ireversibilå a MAO. revine la normal la 16-48 ore de la administrarea ultimei doze. Sunt metabolizate la nivel hepatic. tranilcipromina. Alimentele care con¡in tiraminå trebuie evitate timp de 2 såptåmâni de la ultima dozå de IMAO ireversibil. cu apari¡ia consecutivå a crizei hipertensive. iar moclobemidul produce. Efect terapeutic: fenelzina. benzilaminei ¿i metilhistaminei. 4. tranilciprominå ¿i ixocarboxazid ¿i 1. DA. Ating concentra¡ia plasmaticå maximå: fenelzina. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Absorb¡ia este rapidå dupå administarea oralå.208 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Izoenzima MAO-A se gåse¿te la nivelul SNC.

fructele foarte coapte. Nu existå studii efectuate la copii ¿i adolescen¡i. berea.4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 209 fost observate modificåri ale farmacocineticii. mioclonus. se impun precau¡ii în caz de afectare hepaticå. disfunc¡ii sexuale. vinuri. grea¡å. Nu este recomandatå alåptarea. afumat sau conservat. Nu este recomandatå utilizarea în timpul sarcinii. discrazii sangvine. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei Este absolut necesarå evitarea alimentelor care con¡in tiraminå: brânzeturi fermentate.12. ficatul etc. datoritå riscului de a exista sclerozå cerebralå cu afectare vascularå (poten¡iale consecin¡e grave în cazul unei crize hipertensive). Sunt necesare precau¡ii speciale pentru fluoxetinå: 5 såptåmâni între întreruperea fluoxetinei ¿i ini¡ierea IMAO. insomnie. insomnie. ISRS: trebuie så treacå 1 såptamânå de la întreruperea primului pânå la introducerea celuilalt. ¿i evitarea substan¡elor simpatomimetice. dureri musculare.12. efecte gastrointestinale mai reduse. crize de hipertensiune arterialå. nu este recomandatå modificarea dozelor. nu interferå func¡ia sexualå. feocromocitom: IMAO poate precipita o crizå hipertensivå. 4. cre¿tere ponderalå. Se impun precau¡ii la persoanele peste 60 ani. drojdia de bere. . Trec în laptele matern. 4. pe¿tele marinat. Moclobemidul poate produce vertij. Nu se administreazå în tireotoxicozå. Nu se administreazå IMAO în afec¡iuni cardiovasculare (risc crescut de HTA). sos de soia. nu are efecte anticolinergice. edeme. parestezii. Nu se administreazå în afec¡iunile cerebrovasculare ¿i nici în cazurile de cefalee recurentå. båuturi tari. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO pot cauza hipotensiune ortostaticå.6. Sunt contraindicate în cazurile de hipersensibilitate la IMAO. 4.5. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO sunt recomandate pentru tulburarea depresivå. De asemenea.12. dar trebuie luate precau¡ii. salamuri. Nu se administreazå concomitent cu ADT. a aminelor ¿i precursorilor acestora.

Dupå apari¡ia råspunsului clinic. ståri anxioase sau OCD. Se continuå cel pu¡in o såptåmânå. limitatå. Sertralina a fost eficientå ¿i sigurå. diminea¡a ¿i la prânz. Doza ini¡ialå va fi de 10 mg x 2/zi (diminea¡a ¿i la prânz. care va fi doza minimå care men¡ine råspunsul clinic. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit gradat sertralinå de la 12.7.5 la 100 mg/zi. Dacå nu apare råspunsul în 2-3 såptåmâni.m. combina¡ia: 10 mg tranilciprominå + 1-2 mg trifluoperazinå se administreazå de 2 ori pe zi. apoi se reduce la 10 mg pe zi ca dozå de între¡inere. se reduce doza gradat. Men¡ionåm încå o datå cå. Dacå nu apare beneficiul clinic se întrerupe. Când se asociazå TEC (terapie electro-convulsivantå). nu a avut nici o influen¡å pe func¡iile cognitive ¿i nici un efect miorelaxant . Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent SERTRALINA Studii clinice Voloshina et al au studiat în 2001 efectul sertralinei la 72 copii cu vârste cuprinse între 6-18 ani cu depresie. doza ini¡ialå fiind de 15 mg. se reduce la o singurå dozå diminea¡a. la copil ¿i adolescent. pânå se ajunge la doza de între¡inere.210 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. diminea¡a ¿i la prânz. Când se combinå cu trifluoperazinå. Utilizarea acestor medicamente este. • Fenelzinul se administreazå în doze de 30-60-90 mg/zi. clinicianul preferând alegerea unui antidepresiv mai eficient (IMAO sunt antidepresive mai pu¡in eficiente ca ADT) ¿i care implicå mai pu¡ine riscuri la administrare. dupå cum am aråtat. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei • Tranilcipromina se administreazå în doze de 20-60 mg/zi. IMAO nu au fost aprobate ¿i nici noi nu recomandåm folosirea acestora în pedopsihiatrie.12.13. 4. Dacå apare råspunsul. se administreazå câte 10 mg tranilciprominå de 2 ori pe zi. mai ales în condi¡iile în care existå o paletå largå de antidepresive mult mai sigure ¿i mai eficace. Observa¡iile clinice au fost combinate cu examinarea pacien¡ilor folosind HAM-D.). nu se administreazå mai târziu de ora 3 p. se cre¿te doza la 30 mg/zi (20 mg diminea¡a ¿i 10 mg la prânz). HAM-A ¿i CGI.

Sertralina a fost în general bine toleratå. se considerå cå sertralina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative ale simptomatologiei anxietå¡ii sociale la copil. În concluzie. iar 29% responderi par¡iali. Pacien¡ii au primit random sertralinå maxim 50 mg sau placebo timp de 9 såptåmâni. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. Lotul a fost alcåtuit din 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. Pentru depresia mai severå ¿i OCD. Diferen¡ele semnificative dintre sertralinå ¿i placebo au apårut în såptåmâna 3 ¿i au . dozele au fost de pânå la 100 mg/zi. NIMH-CS. Måsuråtorile autoaplicate au reflectat aceste diferen¡e la sfâr¿itul tratamentului. privind eficacitatea sertralinei la aceastå grupå de vârstå. scorurile HAM-A ¿i CGI au aråtat diferen¡e semnificative între placebo ¿i sertralinå în favoarea sertralinei. rezultatele fiind evaluate cu Anxiety Disorder Interview Schedule for Children. 50 mg/zi reprezintå o dozå semnificativå pentru depresia medie. S-au folosit în principal HAM-A ¿i CGI.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 211 sau sedativ. Activitatea acestui medicament este caracterizatå prin manifeståri rapide ale efectelor timoanaleptic ¿i anxiolitic. Un råspuns clinic semnificativ a apårut în såptåmâna a 6-a. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. Rynn et al au condus în 2001 un studiu controlat placebo al sertralinei la 22 copii ¿i adolescen¡i de 5-17 ani cu anxietate generalizatå. pentru mai mult de 2 luni. Rezultatele unui studiu multicentric randomizat controlat placebo au fost publicate în 1998 de cåtre March et al. Principalele scale pentru evaluarea råspunsului au fost CY-BOCS. Pacien¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 8 såptåmâni. de 10-17 ani. cu vârste cuprinse între 6-12 ani ¿i respectiv 13-17 ani. CGI. 14 adolescen¡i cu anxietate socialå. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Compton et al în 2001. Social Phobia and Anxiety Inventory for Children. Începând cu såptåmâna a 4-a. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. CGI-I ¿i CGI-S. Pacien¡ii trata¡i cu sertralinå au aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât pacien¡ii pe placebo. Autorii considerå cå sertralina în dozå de 50 mg este sigurå ¿i eficientå în tratamentul anxietå¡ii generalizate la copii ¿i adolescen¡i. 36% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi conform CGI.

gurå uscatå ¿i „o senza¡ie amuzantå în piept“. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au ob¡inut pentru toate cele patru scale. Johnston prezintå în 1993 cazurile a 5 adolescen¡i de 13-17 ani cu OCD rezistentå la tratament. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå. Inciden¡a insomniei.4. Scorul mediu CY-BOCS la începutul studiului a fost 25. între care o fatå cu OCD asociatå (Lombroso. Concluziile studiului sugereazå cå sertralina pare så fie sigurå ¿i eficientå pe termen scurt la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. tulburåri gastrice.5-2. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. NIMH-CS. iar dupå 42 de zile de terapie a scåzut la 14. To¡i adolescen¡ii au primit sertralinå 25-200 mg/zi gradat în 21 de zile. 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani cu OCD au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook et al în 2001.212 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI persistat pe toatå durata studiului. 1995). psihoterapia concomitentå fiind permiså. La sfâr¿itul studiului. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. 42% din simptomatologia pacien¡ilor pe sertralinå ¿i 26% din a celor pe placebo a fost foarte mult sau mult îmbunåtå¡itå. trata¡i anterior cu o combina¡ie de terapie comportamentalå ¿i clomipraminå (5). Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu . Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. ºinând cont de scorul CGI-I.5 mg/zi treptat. gre¡ei. Efectele secundare au fost ame¡ealå.4. Principala scalå de evaluare a fost CY-BOCS. CGI-I ¿i CGI-S. atât pentru lotul total cât ¿i pe subloturile de copii ¿i adolescen¡i. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. Autorul considerå în final cå sertralina în combina¡ie cu terapia comportamentalå este promi¡åtoare în tratamentul adolescen¡ilor cu OCD rezistentå la tratament. fluoxetinå (3) sau ambele (3). S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate.

NIMH-CS. Sertralina a fost bine toleratå. cu råspuns acut ce a dus la remisie ¿i un status func¡ional îmbunåtå¡it la o mare parte dintre pacien¡i. îmbunåtå¡irile s-au men¡inut. grea¡å. Îmbunåtå¡iri semnificative au fost raportate pe toate scalele ce au evaluat simptomatologia clinicå. 2002a). Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. La continuarea tratamentului. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. nervozitate. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. diaree. hiperkinezie. durere abdominalå. Cei 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD care au participat la studiul de 12 såptåmâni placebo-sertralinå prezentat de Cook et al au fost înrola¡i într-un studiu pe termen lung prezentat de Wagner et al în 2002 (Wagner. Îmbunåtå¡irea în func¡ionarea pacien¡ilor cu disfunc¡ii moderate spre severe a fost realizatå de 69% dintre pacien¡i. iar 25% o remisiune par¡ialå (CY-BOCS între 8 ¿i 15). Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. valorilor de laborator sau electrocardiografiilor. De¿i copiii au manifestat o probabilitate mai mare de a ob¡ine o remisiune decât adolescen¡ii. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. Sertralina 50-200 mg a fost eficientå ¿i în general bine toleratå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD timp de 52 de såptåmâni. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). diferen¡a nu a fost semnificativå. Sertralina a fost eficientå în tratamentul OCD la copii ¿i adolescen¡i. somnolen¡å. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. 47% dintre pacien¡i au ob¡inut o remisiune completå (CY-BOCS = 8). La sfâr¿itul studiului. CGI-I ¿i CGI-S. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. dispepsie ¿i vårsåturi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 213 peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). . teste de laborator sau EKG. psihoterapia concomitentå fiind permiså. care a apårut la 4 pacien¡i. 2002b). Acela¿i autor prezintå rezultatele aceluia¿i studiu din perspectiva siguran¡ei ¿i eficacitå¡ii sertralinei pe termen lung (Wagner et al. insomnie. completå sau par¡ialå. 66% dintre pacien¡ii cu OCD severå la start (CY-BOCS mai mare sau egal cu 26) au avut remisiune.

Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. Nixon et al au studiat efectul sertralinei la 21 adolescen¡i de 12-18 ani cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8) (Nixon et al. În general. În general. în doze de 50200 mg/zi. valorilor de laborator sau electrocardiogramelor. Ratele de råspuns la sfâr¿itul studiului n-au mai fost a¿a ridicate la 2 din cei trei pacien¡i care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. Timp de 6 luni pacien¡ii au primit sertralinå. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final. Timp de 6 luni. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. Grupul cu depresie a avut råspunsul maxim clinic pe HAM-D ¿i CGI în såptåmânile 12 ¿i 20. 2001). care . psihoterapia concomitentå fiind permiså. Pacien¡ii distimici au råspuns bine în special în faza acutå a tratamentului. Grupul cu tulburare distimicå a ob¡inut maximum de råspuns pe scalele HAM-D ¿i CGI în såptåmâna 6. Efecte secundare 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani. cu OCD. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. HAM-A ¿i CGI-S. respectiv 13-18 ani. în vârstå de 12-18 ani.214 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. Ghaziuddin et al au raportat în 2001 cazul unei adolescent de 15 ani. evaluarea rezultatelor fiind realizatå cu HAM-D. timp de 52 de såptåmâni. Ambele grupuri au aråtat îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor. Nixon et al au descris în 2001 rezultatele unui studiu realizat la 21 adolescen¡i cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8). fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. cu depresie. Sertralina a fost bine toleratå. au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebosertralinå efectuat de Cook et al în 2001. pacien¡ii au primit sertralinå. Sertralina poate fi eficientå în tratamentul acut ¿i de între¡inere al depresiei majore la adolescen¡i. Ratele de råspuns au fost men¡inute în såptåmâna 24 de to¡i cei 6 pacien¡i cu depresie care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament.

iar hipotensiunea ca TA sub 78/46 mmHG la copii ¿i 90/50 pentru adolescen¡i. Autorii considerå cå mioclonusul ar putea så fie un efect secundar la sertralinå la unii adolescen¡i. în vârstå de 6-12 ani. RC peste 120 bpm a fost consideratå tahicardie. 4 ¿i 12. måsurându-se AV ¿i durata intervalelor PR. Îmbunåtå¡irea tulburårii de mi¿care s-a produs la tratament cu acid valproic. care nu a cedat la oprirea sertralinei ¿i continuarea doar cu metilfenidat. în timp ce la 2 adolescen¡i pe placebo s-a måsurat hipotensiune. privind efectele sertralinei la 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. Valorile anormale au fost cele ce nu s-au încadrat între percentilele 5 ¿i 95 conform scalelor standardizate pentru grupele de vârstå. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. Nu au existat anomalii EEG de novo de tipul aritmii sinusale. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 215 timp de 6 ani a urmat tratament neîntrerupt cu sertralinå. Nu au existat hipo. anomalii nodale sau anomalii de conducere intraventriculare. Semnele vitale (TA ¿i RC) au fost måsurate înainte ¿i periodic pe parcursul studiului. gre¡ei. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind TA de repaus sau ortostaticå. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. Nici un pacient nu a prezentat simptome clinice ¿i nu a abandonat studiul datoritå modificårii semnelor vitale. iar PR peste 200 msec a fost considerat BAV. QRS ¿i QTc. vârsta micå ¿i un sistem nervos central compromis prin afec¡iuni asociate. ¿i respectiv 13-17 ani. Hipertensiune tranzitorie ¿i asimptomaticå s-a måsurat la 2 copii cu placebo ¿i la 1 cu sertralinå. Inciden¡a insomniei. Cei 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD inclu¿i în studiul raportat de March (March et al. 1998) au fost analiza¡i pentru a vedea efectele adverse cardiovasculare la sertralinå de cåtre Wilens et al în 1999. Înregistråri EKG au fost efectuate înainte ¿i la sfâr¿itul såptåmânilor 1. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni.sau hipertensiuni de novo atribuite sertralinei. Dupå 6 ani de tratament a dezvoltat mioclonus. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. Factori de risc ar putea så fie durata de mai mul¡i ani a tratamentului. March et al au publicat în 1998 rezultatele unui studiu randomizat. Hipertensiunea a fost definitå ca fiind TA peste 118/78 mmHg pentru copii ¿i 136/86 mmHg pentru adolescen¡i. Autorii . controlat placebo. primind ¿i metilfenidat.

10 adolescen¡i au primit o singurå dozå de sertralinå 50 mg pentru determinarea parametrilor farmacocinetici.4 ore sau de 20.4 ± 3. Timpul de înjumåtå¡ire a sertralinei 50 mg devine semnificativ mai scurt de la doza ini¡ialå la echilibru. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. în doze de 50-200 mg/zi. folosind un lot de 28 adolescen¡i. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. Wagner et al au måsurat siguran¡a sertralinei administrate pe termen lung la 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD.216 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI afirmå cå monoterapia cu sertralinå are un profil cardiovascular benign la copii ¿i adolescen¡i. care a apårut la 4 pacien¡i. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final (Wagner. grea¡å. durere abdominalå. Timpul de înjumåtå¡ire la 50 mg a fost semnificativ mai scurt decât timpul de înjumåtå¡ire a unei singure doze sau timpul de înjumåtå¡ire la 100-150 mg (15. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. 2001). Farmacocineticå Axelson et al au prezentat în 2002 farmacocinetica ¿i dinamica sertralinei la adolescen¡i. teste de laborator sau EKG. Recaptarea serotoninei plachetare a fost inhibatå cu 61 ± 15% dupå aproximativ 2 såptåmâni de sertralinå 50 mg. hiperkinezie. 12 adolescen¡i au luat sertralinå 50 mg/zi timp de 2 såptåmâni.3 ± 3. Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. 2002b). diaree. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. iar 6 au primit 100-150 mg/zi. dispepsie ¿i vårsåturi.7 ± 3. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. timp de 52 de såptåmâni.5 ore fa¡å de 26. ¿i mul¡i . Semnele vitale ¿i înregistrårile EKG nu par så fie necesare în tratamentul de rutinå la tineri fårå alte probleme medicale ce folosesc doze terapeutice de sertralinå. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. somnolen¡å. nervozitate. insomnie.4 ore). care au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook (Cook et al. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi.

Pacien¡ii au primit tratament de 8 såptåmâni cu paroxetinå (20-40 mg) sau imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. pe când råspunsul la imipraminå nu a diferit semnificativ de placebo în nici o scalå. precum ¿i modificårile liniei bazale a HAM-D. . Timpul de înjumåtå¡ire la echilibru cre¿te o datå cu cre¿terea dozei. în special efecte cardiovasculare. Autorii considerå cå paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. în vârstå de 12-18 ani. dar mult crescute la imipraminå. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. S-au folosit ¿i itemii de depresie din scalele HAMD ¿i K-SADS-L. PAROXETINA Studii clinice 275 adolescen¡i cu depresie majorå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 217 adolescen¡i pot beneficia de administrarea de douå ori pe zi. subscala de depresie de nouå itemi a KSADS-L. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. îmbunåtå¡irea cu 1 sau 2 a CGI. S-au folosit ca date principale scåderea scorului HAM-D sub 8% sau scåderea liniei bazale a HAM-D cu peste 50%. prezentat în 2001 de cåtre Keller et al. Autorii considerå cå Paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. Nici paroxetina nici imipramina nu au diferit semnificativ de placebo la nivelul scalelor måsurate de pacien¡i sau de pårin¡i. Efecte secundare Keller et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu dublu-orb paroxetinå-imipraminå-placebo efectuat la 275 adolescen¡i cu depresie majorå. cu vârstele cuprinse între 12 ¿i 18 ani. Paroxetina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative comparativ cu placebo la nivelul scalelor folosite. în special efecte cardiovasculare. Inhibi¡ia modestå de recaptare a serotoninei plachetare la 50 mg indicå cå cei mai mul¡i adolescen¡i au nevoie de doze mai mari pentru a ob¡ine un råspuns terapeutic. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit paroxetinå (20-40 mg). dar mult crescute la imipraminå. au fost înrola¡i într-un studiu dublu-orb. ¿i îmbunåtå¡irea scorurilor medii CGI.

46 pacien¡i (19 cu fluvoxaminå. La 9 pacien¡i a scåzut frecven¡a enurezisului dupå 4-13 luni de tratament. ¿i nu s-a constatat revenirea enurezisului dupå oprirea fluvoxaminei. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. NIMH-OC. iar dupå douå luni copiii råma¿i incontinen¡i (8 din 18) au primit 50 mg. fa¡å de 26% cu placebo. . ca ¿i la celelalte scale. Vârsta copiilor a fost de 7-13 ani (medie 9. terapie condi¡ionalå. au fost cuprin¿i într-un studiu randomizat. Eficacitatea fluvoxaminei este similarå celei a desmopresinei. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. publicat în 2001 de Riddle et al. Efectele secundare rare (cefalee. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå.7 ani). fårå boli psihice.218 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI FLUVOXAMINA Studii clinice Kano et al au studiat în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. Fluvoxamina nu a avut efecte adverse serioase. 27 cu placebo) au întrerupt precoce studiul. primind fluvoxaminå. controlat. Mecanismul prin care ISRS ac¡ioneazå pentru reducerea enurezisului råmâne så fie elucidat. 8 dintre copii având o scådere a frecven¡ei enurezisului (73%). Fluvoxamina 25 mg s-a administrat la o lunå dupå oprirea altei medica¡ii. La 11 dintre cei 18 pacien¡i s-a administrat desmopresinå 10-20 µg intranazal seara la culcare timp de 3 luni. Neziroglu et al prezintå în 2000 efectul fluvoxaminei în cazul a 10 copii ¿i adolescen¡i cu OCD care nu au råspuns la terapie comportamentalå. CGI. S-au folosit CY-BOCS. 42% dintre pacien¡ii pe fluvoxaminå au fost responderi (scåderea scorului CY-BOCS cu 25%). Fluvoxamina a fost complet eficientå la 5 pacien¡i. La 4 dintre cei 12 (33%) s-a constatat o scådere a frecven¡ei enurezisului. multicentric. 12 dintre cei 18 pacien¡i au primit seara la culcare imipraminå 1 mg/kgc timp de douå luni. Subiec¡ii care nu au råspuns dupå 6 såptåmâni au putut intra într-o fazå deschiså a studiului.1 ± 1. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. de 8-17 ani. Scorurile CY-BOCS au fost semnificativ îmbunåtå¡ite fa¡å de placebo încå din såptåmâna 1. Pacien¡ii au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. Fluvoxamina are un efect rapid ¿i este bine toleratå ¿i eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD.

Efecte secundare Kano et al prezintå în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. 5 au fost angaja¡i în terapie comportamentalå pentru 20 de sesiuni ¿i tratament cu fluvoxaminå. participan¡i la un studiu anterior de 8 såptåmâni cu fluvoxaminå. fårå boli psihice. iar cei 48 de copii care nu au råspuns la placebo au trecut pe fluvoxaminå. Simptomatologia anxioaså a råmas scåzutå la 94% dintre cei ce au continuat så ia fluvoxaminå. CGI-I. într-un nou studiu al fluvoxaminei pe termen lung (Walkup. 2002). Deoarece studiul nu a fost controlat. La 2 ani. anxietate de separare sau anxietate generalizatå. Adåugarea terapiei comportamentale la fluvoxaminå pare så creascå eficien¡a tratamentului. CGI-S. apoi au continuat doar cu fluvoxaminå pânå la 1 an. Cei ce au primit ¿i terapie comportamentalå au råspuns semnificativ mai bine decât cei ce au primit doar medica¡ie. Studii viitoare ar trebui så determine efectul specific al fiecårui tip de tratament. 35 de copii care au råspuns la fluvoxaminå au råmas pe fluvoxaminå. Se sugereazå înså cå un råspuns ini¡ial la fluvoxaminå ar trebui så indice continuarea aceluia¿i tratament. aceste date nu pot fi decât preliminarii. conform CY-BOCS. S-au aplicat CY-BOCS. ca ¿i 56% dintre cei ce au trecut de pe placebo pe fluvoxaminå. terapie condi¡ionalå. cå cei care nu råspund la fluvoxaminå ar putea avea rezultate mai bune la fluoxetinå. To¡i cei 10 pacien¡i au primit fluvoxaminå timp de 10 såptåmâni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 219 Copiii au fost randomiza¡i în douå grupuri: doar fluvoxaminå sau fluvoxaminå plus terapie comportamentalå. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. 8 din cei 10 pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile CY-BOCS dupå primele 10 såptåmâni. to¡i pacien¡ii au continuat îmbunåtå¡irile. 5 au continuat doar cu fluvoxaminå timp de 1 an. Walkup et al au inclus 97 de copii de 6-17 ani. 14 copii care nu au råspuns la fluvoxaminå au trecut pe fluoxetinå. Vârsta . diagnostica¡i cu anxietate socialå. NIMH-OC. ¿i cå unii placebo nonresponderi ar putea reac¡iona la fluvoxaminå. mai mult cei cu terapie combinatå. 71% din cei ce au trecut pe fluoxetinå ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile. Råspunsul a fost definit în func¡ie de criteriile CGI. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. iar studiul a durat 6 luni.

publicat de Riddle et al în 1992.220 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI copiilor a fost între 7-13 ani (medie 9. Geller et al au realizat în 2001 un studiu controlat placebo la 103 copii de 7-17 ani cu OCD. FLUOXETINA Studii clinice 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. oboseala ¿i grea¡a. Copiii au primit timp de 13 såptåmâni fie fluoxetinå. fie placebo (raport 2:1). Cazul unei adolescente de 14 ani cu tricotilomanie ¿i tricotilofagie a fost raportat de Sharma et al în 2000.7 ani). Eficacitatea fluoxetinei a fost evaluatå la fiecare patru såptåmâni folosind CY-BOCS ¿i CGI-OCD. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. cu vârsta medie 11. Simptomele OCD au fost cuantificate folosind scala CY-BOCS.1 ± 1. . nu a avut loc o analizå statisticå. Rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå ¿i placebo. de 8-17 ani. Autorii considerå cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt a OCD la copii ¿i adolescen¡i. Fluoxetina în dozå de 20-60 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul OCD în popula¡ia pediatricå. dozele de fluoxetinå au crescut lent la 20-60 mg/zi. Deoarece doar 6 pacien¡i care au participat la perioada de studiu de terapie inversatå au fost trata¡i cu fluoxetinå. în cadrul unui studiu publicat în 2001 de Riddle et al. A urmat o perioadå de 12 såptåmâni de inversare a terapiei. Fluoxetina s-a asociat cu îmbunåtå¡irea semnificativå a scorurilor CY-BOCS fa¡å de placebo. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. au participat la un studiu randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi pentru o perioadå de 8 såptåmâni. Totu¿i. au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. A existat o scådere semnificativå la pacien¡ii trata¡i cu fluoxetinå la scorurile CY-BOCS ¿i CGI-OCD. dar au fost inclu¿i în analiza finalå. 3 din cei 6 pacien¡i care au trecut de pe fluoxetinå pe placebo au suferit o reapari¡ie a simptomatologiei. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia.8 ani. Un pacient a fost exclus datoritå necomplian¡ei ¿i doi pacien¡i au renun¡at pe parcurs. Efectele secundare rare (cefalee. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD.

diagnosticat cu distimie ¿i tulburarea de control a impulsurilor fårå alte specifica¡ii. Fluoxetina este eficientå ¿i sigurå pentru tratamentul pe termen scurt ¿i lung a OCD la copii ¿i adolescen¡i. Severitatea simptomatologiei OCD a fost måsuratå cu scala Maudsley pentru OCD ¿i cu CGI. Pacien¡ii au fost monitoriza¡i încå 24 de luni dupå oprirea tratamentului. Pacien¡ii trata¡i cu Fluoxetinå au avut scoruri CY-BOCS semnificativ mai scåzute ¿i scalå CGI-I mult îmbunåtå¡itå fa¡å de pacien¡ii placebo la 16 såptåmâni. care a ameliorat semnificativ simptomatologia.3 ani. cu sau fårå sindrom Tourette. dar au råspuns bine la fluoxetinå. Fluoxetina a fost bine toleratå. iar pentru componenta psihiatricå a primit fluoxetinå. 21 de copii au primit paroxetinå. mai prezenta spålarea obsesivå a mâinilor. 22 placebo. troznirea articula¡iilor. cu vârse de 6-18 ani. Velazques et al au publicat în 2000 cazul unui båiat de 11 ani care î¿i mesteca degetele 3. S-au folosit scalele CY-BOCS ¿i CGI-I. în primele 8 såptåmâni dozele au crescut progresiv la 60-80 m/zi. Din punct de vedere psihiatric. dar nu ¿i la 8. la responderi s-a men¡inut apoi o fazå de platou pentru 8 såptåmâni. Autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. dar efectul s-a instalat în mai mult de 8 såptåmâni. cu vârsta medie de 12 ± 2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 221 Investiga¡iile au aråtat ¿i un tricobezoar ce umplea complet stomacul. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse.5% dintre pacien¡i au avut recåderi ale bolii dupå oprirea tratamentului. efectele adverse fiind în general medii. Autorii subliniazå importan¡a abordårii multidisciplinare a tricotilomaniei. 43. scobitul în nas ¿i scuturarea corpului. pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. precum ¿i o anemie hipocromå. Pacientului i s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi per os pentru cinci luni. Tricobezoarul a fost îndepårtat chirurgical. 4 ¿i 5 de la mâna dreaptå de la vârsta de 18 luni. Pacien¡ii au avut o scådere importantå a simptomatologiei OCD pe ambele scale folosite. Liebowitz et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu al fluoxetinei controlat placebo la 43 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. dupå care a fost pierdut din urmårire. a . 23 de copii ¿i adolescen¡i cu OCD. au participat la un studiu realizat în 2001 de Semerci et al Timp de 20 de såptåmâni.

122 copii ¿i 97 adolescen¡i cu depresie majorå. Dupå douå luni de tratament cu fluoxetinå a încetat så-¿i mestece degetele ¿i a devenit evident eutimic. pe parcursul studiului observându-se o ameliorare a ambelor tulburåri. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. cu vârstele cuprinse între 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. Sunt necesare noi investiga¡ii pentru optimizarea tratamentului în scopul ob¡inerii unei remisii complete a anxietå¡ii ¿i determinårii lungimii tratamentului necesar preven¡iei recåderilor. Råspunsul slab la tratament a fost indicat de severitatea anxietå¡ii la internare ¿i istoricul familial pozitiv. timp în care nu a urmat tratamentul. Pacien¡ii cu fobie socialå ¿i anxietate generalizatå au råspuns mai bine la fluoxetinå decât placebo. dar simptomatologia este mult scåzutå când pacietul ia medica¡ia. . Autorii considerå cå fluoxetina este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al anxietå¡ii la copii. mestecatul degetelor a revenit. cu intensitate diminuatå. au participat la un studiu controlat placebo publicat în 2002 de Emslie et al. în perioada când nu a luat medica¡ie. Fluoxetina a fost eficientå în reducerea simptomatologiei anxioase ¿i îmbunåtå¡irea func¡ionalitå¡ii. cu disfunc¡ionalitate importantå. Fluoxetina a fost bine toleratå. cu råspuns bun la ISRS. dar un grup important de pacien¡i a råmas simptomatic. Pacien¡ilor li s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi timp de 12 såptåmâni. Autorii considerå cå mestecatul degetelor apar¡ine spectrului OCD. 2001). de 7-17 ani. au participat la un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. În prezent ia medica¡ie ocazional.222 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI revenit în aten¡ie dupå 4 ani. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. Cornelius et al au studiat efectul fluoxetinei asupra a 13 adolescen¡i cu depresie majorå ¿i abuz de alcool (Cornelius. dar numai în fobia socialå s-a îmbunåtå¡it råspunsul func¡ional ¿i clinic. Acum î¿i mestecå degetele ocazional. Fluoxetina a fost bine toleratå. Autorii considerå cå fluoxetina este o terapie promi¡åtoare pentru ameliorarea simptomelor depresive ¿i a abuzului de alcool la adolescen¡ii cu depresie majorå ¿i abuz de alcool. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i a unor cefalei medii ¿i tranzitorii. Pacien¡ilor li s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni.

2-5 ml/zi (4. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i hiperlexia copilului par så defineascå un subgrup autistic omogen. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i cu hiperlexia copilului. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 223 S-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. 52% un råspuns bun ¿i 31% corect sau slab. Alcami Pertejo et al au condus în 2000 un studiu deschis la 12 pacien¡i cu PDD. alte efecte adverse fiind tulburå- . Råspunsul la fluoxetinå. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i tulburårile din spectrul autist se grupeazå puternic în familii. S-au îmbunåtå¡it abilitå¡ile de comunicare ¿i aten¡ie. limbajul de dinainte de tratament ¿i hiperlexie.5 mg/kgc timp de 5-76 luni (în medie 32-36 luni). Subgrupurile au fost ob¡inute ¡inânt cont de istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. Copiii au experimentat o ameliorare marcatå sau moderatå (scor final CGI între 3 ¿i 5). Au scåzut ritualurile. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite. Fluoxetina a fost semnificativ mai eficientå decât placebo ¿i la 1 såptåmânå ¿i la sfâr¿itul perioadei. DeLong et al au publicat în 2002 un studiu referitor la efectul fluoxetinei la copiii cu tulburåri din spectrul autist. S-a administrat fluoxetinå 1. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. 17% dintre copii au avut un råspuns excelent. istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå (în special bipolarå). Tulburarea bipolarå. 5 copii au dezvoltat boalå bipolarå pe parcursul studiului. Råspunsul la fluoxetinå s-a corelat robust cu istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. 11 copii au terminat studiul. autorii sus¡in cå fluoxetina 20 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i.8-20 mg/zi) timp de 1 an. Pacien¡ii au fost trata¡i cu fluoxetinå 0.15-0. Studiul a fost efectuat la 129 copii cu tulburåri din spectrul autist. Istoricul familiei a fost ob¡inut prin interviuri repetate. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. stereotipiile ¿i comportamentele repetitive. cu vârste între 3-13 ani. cu vârste cuprinse între 2 ¿i 8 ani. În concluzie. Vârsta de tratament nu s-a corelat cu råspunsul. S-a folosit CDRSR pentru cuantificarea simtomelor depresiei. putând avea determinan¡i genetici comuni. folosind pentru evaluare clinicå CGI-S.

apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni.224 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI rile de somn ¿i pierderea apetitului. cårora li s-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. La 2 såptåmâni de la începutul tratamentului. în vârstå de 6-18 ani. fluoxetina fiind eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. pentru care a primit fluoxetinå.8 . Efecte secundare Liebowitz et al au publicat în 2002 un studiu controlat placebo privind efectul fluoxetinei la 43 copii ¿i adolescen¡i OCD. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. 97 adolescen¡i cu depresie majorå în vârstå de 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. copilul a început så vorbeascå la ¿coalå. Un studiu efectuat de Geller et al în 2001. Pe parcursul studiului. cu disfunc¡ionalitate importantå. Emslie et al descriu un studiu realizat în 2002 la 122 copii. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. iar autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. Riddle et al au efectuat în 1992 un studiu privind eficacitatea fluoxetinei comparativ cu placebo la 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. la 103 copii OCD. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i cefalei medii ¿i tranzitorii. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. în cadrul cåruia s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. în vârstå de 7-17 ani. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. fluoxetina fiind bine toleratå în popula¡ia pediatricå. Jelley prezintå în 2000 cazul unei fete de 6 ani diagnosticate cu mutism selectiv. Fluoxetina 5 ml/zi (20 mg/zi) poate ajuta la îmbunåtå¡irea unor simptome în PDD. a eviden¡iat cå rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå 20-60 mg/zi ¿i placebo. iar la 6 såptåmâni tåifåsuia cu colegii. cu vârsta medie de 11. Autorul considerå cå fluoxetina a fost folositå cu succes în tratarea mutismului selectiv la un copil. în vârstå de 7-17 ani. Fluoxetina a fost bine toleratå.

statusul socioeconomic. durata tratamentului farmacologic. OCD ¿i tulburare de conduitå. Cele trei grupuri au fost comparate în func¡ie de IQ-ul. 23 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. Nulman et al au studiat efectul expunerii fetale la fluoxetinå ¿i antidepresive triciclice la 122 femei însårcinate (Nulman et al. dezvoltarea limbajului sau comportamentul. IQ-ul matern. în medie în vârstå de 12 ± 2. care au råspuns bine la benztropinå. Femeile au primit random antidepresive triciclice (46) sau fluoxetinå (40). IQ-ul a fost semnificativ ¿i negativ asociat cu durata depresiei. Timp de 20 de såptåmâni pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. au fost cuprin¿i într-un studiu prezentat de Semerci et al în 2001. bradikinezie. Studiul randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi a durat o perioadå de 8 såptåmâni. 2002). EPS au reapårut. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. care a primit tratament cu fluoxetinå. cu sau fårå sindrom Tourette.2 luni. În timpul tratamentului au apårut EPS (torticolis. numårul de episoade depresive dupå na¿tere. autorii considerând cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. în timp ce limbajul a fost negativ asociat cu numårul de episoade depresive dupå na¿tere. La nevoie. Nici antidepresivele triciclice nici fluoxetina nu au afectat IQ-ul global al copilului. ¿i EPS nu au mai apårut. Prin contrast. dezvoltarea limbajului sau temperamentul pre¿colarilor ¿i ¿colarilor mici. rigiditate în roatå din¡atå). Diler et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani cu depresie. depresia maternå este asociatå cu achizi¡ii cognitive ¿i de limbaj mai slabe de cåtre copii. oboseala ¿i grea¡a. Autorii aten¡ioneazå cå EPS pot så aparå ¿i la tratamentul cu fluoxetinå la adolescen¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 225 ani. Expunerea la antidepresive triciclice sau fluoxetinå în timpul sarcinii nu pare så afecteze cogni¡ia. comportamentul ¿i temperamentul copilului între 15 ¿i 71 de luni. limbajul. fumatul de ¡igarete ¿i abuzul de alcool. Pacienta a fost 2 luni fårå tratament. 36 neprimind nici un fel de medica¡ie antidepresivå. S-a ¡inut cont ¿i de severitatea depresiei materne. Clinicienii ar trebui så fie con¿tien¡i de poten¡ialul ISRS de a produce EPS.3 ani. . terapia antidepresivå adecvatå poate fi instituitå ¿i men¡inutå în timpul sarcinii ¿i postpartum. La oprirea benztropinei. Fluoxetina ¿i benztropina au fost folosite concomitent timp de 21.

puii deveni¡i adul¡i au fost imuniza¡i cu un antigen nou. Puii au fost împår¡i¡i în 3 grupuri. necoordonare ¿i dezorientare. Puii au fost fie låsa¡i lângå mamå. Sallee et al au publicat în 2000 cazul unui copil cu THDA. unul dintre subiec¡i prezentând ¿i dezinhibi¡ie. Ca grup de control au servit puii nesepara¡i. fie separa¡i ¿i crescu¡i cu al¡i pui. pentru evaluarea imunoglobulinelor plasmatice totale (IgM ¿i IgG). Timp de 28 de zile dupå imunizare au fost recoltate probe de sânge la 4-5 zile interval. în vârstå de 3-13 ani. cu tulburåri gastrointestinale. efectele adverse fiind în general medii. desipraminå sau solu¡ie salinå. cårora li s-a administrat fluoxetinå 1. în vârstå de 9 ani. indiferent de tipul de antidepresiv sau de despår¡irea precoce de mamå. clonidinå ¿i fluoxetinå (Sallee. 2000a). Nivele de anticorpi antitetanos au fost mai scåzute la maimu¡ele tratate cu antidepresive. Garland et al au raportat în 2001 cazul unui copil ¿i a 4 adolescen¡i trata¡i cu fluoxetinå sau fluvoxaminå. Simptomele au fost dependente de dozå ¿i reversibile. trata¡i cu solu¡ie salinå. Aceste rezultate ar trebui luate în considerare la prescrierea antidepresivelor pentru tulburårile copilåriei. febrå scåzutå. Pentru a stabili efectele imune ale tratamentului antidepresiv precoce. anticorpilor antitetanos ¿i cortisolului plasmatic.2-5 ml/zi (4. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. primind fluoxetinå. care a fost tratat cu o combina¡ie de metilfenidat.8-20 mg/ zi) timp de 1 an. Pe parcursul studiului. toxoid tetanic. alte efecte adverse fiind tulburårile de somn ¿i pierderea apetitului. Laundenslager et al au publicat în 2000 un studiu privind efectele tratamentului antidepresiv în copilårie asupra råspunsului imun ¿i endocrin la maimu¡e rhesus (Macaca mulatta). complementului seric (C3 ¿i C4). 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. Pacien¡ii trata¡i au avut imunoglobuline serice. OCD ¿i sindrom Tourette. Timp de 10 luni pacientul a experimentat semne ¿i simptome sugestive de toxicitate metabolicå. în vârstå de 9 luni. complement ¿i cortisol crescute. care au dezvoltat apatie ¿i scåderea motiva¡iilor.226 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fluoxetina a fost bine toleratå. Alcami Pertejo et al au analizat în 2000 rezultatele unui studiu efectuat la 12 pacien¡i cu PDD. Au .

Strauss et al au publicat în 2002 rezultatele unui studiu ce a folosit analiza concentra¡iilor cerebrale de fluvoxaminå ¿i fluoxetinå la 16 copii de 6-15 ani cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. S-a analizat concentra¡ia medicamentelor la nivel cerebral prin (19)F MRS. creier ¿i alte ¡esuturi erau de câteva ori mai mari decât cele a¿teptate conform rapoartelor din literaturå privitoare la supradozare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 227 apårut convulsii generalizate. Raportul de autopsie a indicat drept cauza mor¡ii toxicitatea prin fluoxetinå. Copiii au valori de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 2 ori mai mari ca adolescen¡ii. cu o mare variabilitate individualå. raportate la greutatea corporalå. tratat cu fluoxetinå hidroclorid. Acest caz confirmå cå polimorfismul CYP2D6 influen¡eazå metabolismul fluoxetinei. norfluoxetina. Analiza geneticå a indicat un defect pe locusul citocromului P450 CYP2D. a dezvoltat o comå hipoglicemicå. rezultatele fiind comparabile cu rezultatele provenite de la 28 de adul¡i. Farmacocineticå Wilens et al au analizat în 2002 farmacocinetica fluoxetinei la popula¡ia pediatricå. Cazul a fost raportat de Sawka et al în 2000. de 17 ani. A fost administratå fluoxetinå 20 mg timp de 60 de zile. Copiii au primit doze consistente de fluoxetinå sau fluvoxaminå. folosind un lot de 10 copii ¿i 11 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani. valorile au fost similare în cele douå grupuri. Adolescen¡ii au parametri farmacocinetici similari cu ai adul¡ilor. Concentra¡iile medii de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 127 ng/ml ¿i 151 ng/ml au fost atinse în cea de a 4-a såptåmânå de tratament. rezolvatå prin întreruperea medica¡iei antidepresive. rezultatul fiind o proastå metabolizare a fluoxetinei. O rela¡ie semnificativå între dozå ¿i concentra¡iile cerebrale s-a observat pentru ambele medicamente. iar pacientul a intrat în status epileptic. Fluoxetina a fost de 2 ori.7 ori mai mare la copii decât la adolescen¡i. . recoltându-se periodic probe de sânge pentru evaluarea parametrilor farmacocinetici ai fluoxetinei ¿i principalului såu metabolit. iar norfluoxetina de 1. Un adolescent cu diabet zaharat tip 1 ¿i depresie. La autopsie s-a constatat cå nivelele de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå din sânge. urmat de stop cardiac ¿i de deces.

Pacien¡ii au primit între 20-70 mg/zi citalopram pentru 1-2 ani. cu vârste cuprinse între 13-18 ani. 2001). în medie 13. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. CY-BOCS ¿i CGAS.228 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia cerebralå de fluvoxaminå a fost mai scåzutå. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 11 ¿i 16 ani. CITALOPRAM Studii clinice Thomsen et al au studiat efectele pe termen lung ale citalopramului la 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. Efecte secundare Thomsen et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu pe termen lung (1-2 ani) realizat pe un lot de 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. BUPROPION Studii clinice Daviss et al au condus un studiu privind efectele bupropionului la 24 adolescen¡i cu THDA ¿i depresie sau tulburare distimicå majorå (Daviss et al. Aceste date sugereazå cå fluoxetina ¿i fluvoxamina ajustate pentru greutatea corporalå reprezintå un tratament acceptabil pentru copiii cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. în medie 13. 70% dintre pacien¡i au experimentat o scådere a scorului Y-BOCS la 1 an de tratament. . în vârstå de 13-18 ani. S-au folosit pentru evaluarea clinicå Y-BOCS. Concentra¡ia cerebralå de fluoxetinå a fost similarå pentru toate grupele de vârstå. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. doza pe kilogram corp fiind ¿i ea mai scåzutå.7 ani.7 ani (Thomsen et al. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. 2001).

IMIPRAMINA Studii clinice Bernstein et al au publicat în 2000 un studiu privind eficacitatea imipraminei asociate cu terapie cognitiv-comportamentalå la 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. T-ARS. apoi 300 mg/zi. constatate atât de clinician. La 4 såptåmâni de la cre¿terea dozei. 2000b). dar nu ¿i cea evaluatå de profesori. ini¡ial 200 mg. Autorii considerå cå probabil aceastå crizå a fost determinatå de bupropion. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå efectelor adverse. cu vârsta cuprinså între 12 ¿i 18 ani (Bernstein. Studiul a fost dublu-orb placebo versus imipraminå (25 mg/zi) pentru 8 såptåmâni. fårå antecedente de crize sau alte probleme medicale predispozante (Ickowicz. P-MFQ). Efecte secundare Ickowicz prezintå cazul unui adolescent de 14 ani tratat cu bupropion ¿i metilfenidat pentru ADH. fiecare în combina¡ie cu tera- . simptomatologia depresivå cuantificatå de pårin¡i ¿i de copii s-a îmbunåtå¡it semnificativ. iar pacientul nu a mai avut alte crize timp de 12 luni. pacientul a avut o crizå tonico-clonicå generalizatå. Comparativ cu placebo. C-MFQ. Båiatul era în tratament cu metilfenidat 60 mg/zi la momentul introducerii bupropionului pentru simptomatologia disforicå. Rezultatele urmårite au fost îmbunåtå¡irea globalå a simptomelor de THDA ¿i depresie. Bupropionul SR poate fi eficient ¿i bine tolerat la adolescen¡ii cu THDA ¿i tulburåri depresive. dar asocia¡ia metilfenidat-bupropion a amplificat riscul convulsivant. TRF. SNAP CBCL. P-ARS. Clinicienii au constatat 14 responderi atât pentru depresie cât ¿i pentru THDA. 7 responderi doar pentru depresie ¿i 1 responder doar pentru THDA.2+1. S-a întrerupt bupropionul.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 229 Subiec¡ii au primit timp de 8 såptåmâni bupropion SR în doze flexibile de pânå la 3 mg/kgc de douå ori pe zi (în medie 2. Se recomandå precau¡ie la asocierea unui medicament care scade pragul convulsivant cu alte medicamente psihotrope. Youth Self. cât ¿i de pårin¡i ¿i pacient (scalele CGI. CBCL.7 mg/kgc/zi). Report. 2002). iar pentru THDA doar simptomatologia evaluatå de pårin¡i.

62. Pe scala FACES II. Acurate¡ea privind presupunerile despre con¡inutul pilulelor a fost de 66% pentru pacien¡i. Al-Mateen et al au raportat în 2002 cazul unui copil de 10 ani cu multiple probleme de comportament. RCMAS. ACR-R. dar nu au fost asociate cu necomplian¡a sau renun¡area la studiu. factorii asocia¡i semnificativ cu cea mai mare necomplian¡å la medicamente au fost adaptabilitatea familialå scåzutå. îmbunåtå¡irea globalå.230 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar.5% pentru psihiatri. FACES II. ODD la adolescen¡i a fost semnificativ asociatå cu necomplian¡a la medica¡ie. CGI. Efectele secundare au fost semnificativ mai crescute pentru imipraminå. Imipramina combinatå cu CBT a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea atendan¡ei ¿colare ¿i în scåderea simptomelor de depresie ¿i anxietate la adolescen¡ii cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. S-au evaluat efectele secundare. BDI). atendan¡a ¿colarå s-a îmbunåtå¡it semnificativ pentru grupul pe imipraminå. ¿i presupunerile asupra con¡inutului pastilelor (placebo sau imipraminå). în vârstå de 12-18 ani (Bernstein. func¡ionarea familiei. coeziunea familialå scåzutå ¿i tipul familial extrem. în tratament .5% pentru mame ¿i 79. Analiza statisticå a demonstrat cå presupunerile psihiatrilor au fost prezise de CGI ¿i efectele secundare. Se recomandå folosirea unor evaluatori independen¡i pentru cuantificarea datelor din studiile clinice. Efectele secundare nu s-au asociat cu necomplian¡a. S-au folosit ¿i Side Effects Rating. scala CDRS-R scåzând mai repede pentru grupul cu imipraminå. Pe parcursul studiului. Scorurile pentru scalele de depresie ¿i anxietate au scåzut comparativ pentru ambele grupuri. fiecare în combina¡ie cu terapie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. Studiul dublu-orb placebo versus imipraminå a durat 8 såptåmâni. complian¡a la tratament bazatå pe numåråtoarea pastilelor. Efecte secundare Bernstein et al au realizat în 2000 un studiu privind complian¡a la imipraminå a 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. S-au evaluat rata atendan¡ei ¿colare såptåmânale bazatå pe procentul orelor frecventate ¿i scalele de anxietate ¿i depresie (ARC-R. CDRS-R. 2000a). CDRS-R.

desipramina 40 ng/ml.4 ng/ml. Quetiapina ¿i metaboli¡ii såi au structurå similarå imipraminei ¿i vor fi detecta¡i prin sistemul HPLC folosit în laborator pentru detec¡ia compu¿ilor triciclici (dezvoltat înaintea descoperirii quetiapinei). era vorba despre un metabolit al quetiapinei. hiperactivitatea. desipramina 85.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 231 zilnic cu 150 mg fluvoxaminå. impulsivitatea ¿i enurezisul.8 ng/ml. iar desipramina < 25 ng/ml.6 ng/ml. 400 mg de quetiapinå ¿i 100 mg docusat. imipramina în sânge era de 87 ng/ml (interval de referin¡å 110-140 ng/ml). antidepresivele triciclice totale în ser 271 ng/ml (interval de referin¡å 150-300 ng/ml). Informa¡ia poate fi folositoare clinicienilor care au pacien¡i sub tratament cu imipraminå ¿i quetiapinå pentru prevenirea prezum¡iei de toxicitate la niveluri fals crescute de imipraminå. iar desipramina < 25 ng/ml (interval de referin¡å 40-160 ng/ml). în total 410. ajungând la 50 mg/zi. În proba pacientului s-a descoperit un compus necunoscut care interfera cu cantitatea de imipraminå. iar trei såptåmâni mai târziu concentra¡ia de imipraminå era de 231 ng/ml. nivelurile de imipraminå era nedetectabil ¿i desipramina era de 32 ng/ml. S-a renun¡at la fluvoxaminå (consideratå ineficientå). S-a adåugat imipraminå 10 mg/zi pentru a controla lipsa de aten¡ie. iar peste trei såptåmâni imipramina era 324. La 30 mg/zi. S-a crescut doza de quetiapinå la 250 mg de douå ori pe zi. 750 mg litiu. Problema a fost rezolvatå modificând lungimea de undå la care se analiza imipramina. La 50 mg/zi imipramina sangvinå era de 194 ng/ml. S-au recoltat probe plasmatice seriate pentru a detecta nivelul imipraminei. La reluarea analizelor. .

5.. Carbamazepina ¿i valproatul sunt recunoscute actualmente ca antimaniacale ¿i stabilizatori ai dispozi¡iei (substan¡e ortotimizante). în literaturå au fost utiliza¡i mai mul¡i termeni pentru a defini aceastå categorie de substan¡e. De-a lungul timpului. 5. au fost ini¡ial denumite antiepileptice sau anticonvulsivante. capabile så augmenteze sau så substituie tratamentul cu carbonat de litiu. Timostabilizatoarele anticonvulsivante 5.1. medicamentele anticonvulsivante joacå un rol din ce în ce mai mare în tratamentul tulburårilor afective. în special în ceea ce prive¿te tulburårile bipolare. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (dupå Gheorghe M.2. este utilizat termenul de stabilizatori ai dispozi¡iei. Al¡i termeni folosi¡i sunt cei de ortotimizante sau timostabilizatori.D. Introducere Cel pu¡in la adult. anxiolitice (gaba- .1. Deoarece unele din ele au început så fie utilizate drept stabilizatori ai dispozi¡iei dupå ce î¿i dovediserå utilitatea în tratamentul diferitelor forme de epilepsie. Defini¡ie Medicamentele stabilizatori ai dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. Marinescu D. Udri¿toiu T..3. 2001).5 TRATAMENTUL STABILIZATOR AL DISPOZIºIEI/TIMOSTABILIZATOR LA COPIL ªI ADOLESCENT 5. În prezent. Urmåtoarele genera¡ii de antiepileptice par a avea efecte antidepresive importante (lamotrigina).3. Clasificare Existå douå mari categorii de substan¡e utilizate ca stabilizatori ai dispozi¡iei: anticonvulsivantele ¿i litiul..

CR retard 200mg. 400. 50. Depakene. 150-1800 Sirop 8mEq/ml citrat de litiu Conc. 200. 150. Finlepsin. Tegral. Stazepine Convulex. Carbavim.6-1. Depakine. 5. Neurotop Retard 300600. cu eliberare controlatå 450mg. 50. 200 mg care pot fi mestecate. 400 mg Tabelul 5. Timonil. 1000 mg valproat de sodiu 2mg/granulå Oral: cp. Neurotop.100. Acidul valproic+ valproat de sodiu Denumirea comercialå Carbamazepina.retard 150. 250mg Convulex Oral: cp.600mg Tegretol: Cp.2 mEq/l Adul¡i: 300-1800 .1. 300. Orfiril.Carbamazepina lizatoarele anticonvulsivante Acidul valproic. Eskalith CR. Carbasan Retard.50 mg Oral: cp. 600mg Timonil retard: Tb. serice 0. Taver. Lithotabs Copii ¿i adolescen¡i: 25-100-200 mg Adul¡i: 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i:5-9 mg/kgc/zi Adul¡i: 25-50-200-400 mg Copii peste 3 ani ¿i adolescen¡i: 10-30 mg/kgc/zi Adul¡i: 300-2400 mg Oral: cp. 2. 100. Timonil retard.300. 15. Lithonate. Valproat de sodiu. Tegretol. 50. Lithobid. 300. 25. cp. Eskalith. 300. Depakote Depakine Chrono 500 Lamotrigina Lamictal Topiramatul Topamax ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Gabapentin Neurontin Oral: cp. 500 mg acid valproic. Sirop 50 mg/ml valproat de sodiu Depakine Oral: cp.Clasa Copii ¿i adolescen¡i: 10-20 mg/kgc/zi Copii pânå la 1 an: 100-200 mg Copii 1-5 ani: 200-400 mg/zi Copii 6-12 ani: 200-600-1000 mg Copii peste 12 ani ¿i adolescen¡i: 200-1200 mg Adul¡i: 100-1200-1600 mg Copii ¿i adolescen¡i: 20-40 mg/kgc/zi Adul¡i: 15-30 mg/kgc/zi Denumirea comunå interna¡ionalå Prezentare mg/zi Timostabi. dispersate în lichid. 150. Orfiril long. 200 mg.400 mg Cp. 300. 200mg. Cp.250 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Cp. 100.200. înghi¡ite Oral: tb. 100.25. Clasificarea medicamentelor stabilizatori ai dispozi¡iei Litiul Carbonat de litiu 233 Carbonat de litiu. 600mg Sirop 100mg/5ml Intrarectal: Supozitoare:125 mg. gastro-rezistente 150. 500mg (333mg valproat de sodiu+145 mg acid valproic) Orfiril long Oral: cp. 400mg Neurotop Retard: Cp. 300 valproat de sodiu minipachete 500. Petilin.CR cu eliberare controlatå 200mg. 300. Carbasan. 500 mg valproat de sodiu Sirop 57 mg/ml valproat de sodiu Depakine Chrono 500 Oral: cp. 25. 600 mg. 25.

schizofrenie Tulb.3. anxietate. Anul aprobårii de FDA pentru tratamentul epilepsiei 1857 1912 1938 1940 1954 1960 1976 1977 1953 1974 1978 1993 1994 1996 Anul primelor utilizåri în tulburårile afective 1880 1912 1942 1938 1965 1980 1983 1985 1984 1981 1986 1997 1994 1998 Primele utilizåri în psihiatrie Psihoze Tulb.2. ¿i Speer A. depresie Manie acutå (aprobat de FDA) Depresie.2. tulb. în Romania am putut folosi ini¡ial acidul valproic. depresie Depresia psihoticå. apoi valproatul de calciu (Convulsofin).. • Prin efecte asupra canalelor ionice voltaj dependente. Folosirea medicamentelor antiepileptice în epilepsie ¿i în tulburårile psihice (adaptat dupå Post R. M. În ceea ce prive¿te experien¡a noastrå. Abia în anii 90 am putut utiliza combina¡ia acid valproic – valproat de sodiu pentru ca în prezent så beneficiem ¿i de preparatele care con¡in doar valproat de sodiu. de somn. cu ciclare rapidå Medicamentul Bromura de sodiu Fenobarbitalul Fenitoina TEC Pirimidona Etosuximidul Clonazepamul Lorazepamul Acetazolamida Carbamazepina Acidul valproic Gabapentinul Lamotrigina Topiramatul pentinul) ¿i de scådere în greutate. înso¡ite de o posibilå stabilizare a dispozi¡iei (topiramatul). bipolare refractare Discontrol Manie Manie Tulb. mecanismele lor de ac¡iune nu au fost încå elucidate.234 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. fobie socialå Profilaxia depresiei Manie. având consecin¡e asupra semnalului postsinaptic ¿i . anxietate Mania acutå. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante De¿i aceste medicamente sunt folosite din ce în ce mai mult în tratamentul tulburårilor afective ¿i în special în tulburarea bipolarå. afective refractare Manie. Actualmente. se considerå cå existå 3 niveluri diferite la care acestea ac¡ioneazå: • Prin legarea de por¡ile canalelor membranare ¿i/sau prin mobilizarea neurotransmi¡åtorilor. 2002). 5.

existå studii care aratå cå pacien¡ii cu tulburare bipolarå råspund mai bine decât cei cu tulburare unipolarå (Daly et al. la ora actualå. Pânå a fi descoperite litiul ¿i neurolepticele ¿i a fi folosite în tratamentul tulburårilor bipolare. • Topiramatul este. astfel ar putea fi explicat ¿i efectul antinociceptiv. proteinkinazei (PK) ¿i adenilat ciclazei. citoprotector al anticonvulsivantelor. . care råmân totu¿i. tratamentul electroconvulsivant (TEC) a fost unicul tratament disponibil. în special pe cåile inozitol fosfatului. 2002). În plus. ac¡ionând ¿i asupra receptorilor GABA-B. implicat în transmiterea GABA-ergicå. ac¡iune ce pare a fi legatå de efectul antinociceptiv al CBZ (Kaplan. incomplet elucidate. cât ¿i valproatul (VPA) prezintå un efect agonist pe sistemul GABA-ergic: • CBZ este un modulator pozitiv al receptorilor GABA-A (Granger et al. • VPA cre¿te eliberarea GABA în diferite arii ale creierului (Emrich ¿i Wolf. 2001). s-au formulat primele ra¡ionamente privind folosirea medicamentelor antiepileptice în tratamentul tulburårilor bipolare. fårå så fi fost elucidat. cum sunt bcl-2 ¿i Rho-kinaza ROCK II. Vom prezenta. prin activarea unor fragmente moleculare. Pornind de la astfel de date. • Prin modificårile produse la nivelul unor proteine structurale de la nivelul reticulului endoplasmic. înså. aceastå ac¡iune fiind unul dintre argumentele ipotezei GABA în tulburarea bipolarå. existå autori care îl considerå încå cel mai eficace tratament al maniei (Mukherjee et al. 1995). 1994 citat de Grunze. având efect asupra capacitå¡ii de supravie¡uire celularå. GABA Atât carbamazepina (CBZ). 1992). de asemenea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235 asupra cåilor mesagerilor secunzi. în continuare. Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe metabolismul neurotransmi¡åtorilor a. a unor proteine citoprotectoare. care încearcå så facå pu¡inå luminå în mecanismele de ac¡iune ale acestor medicamente. a nitric oxid sintetazei. mecanismul celular de råspuns la acesta. De asemenea. Amann ¿i Walden. 2000). câteva date recente din literaturå.

au aråtat amelioråri în transmiterea serotoninergicå centralå – eviden¡iate prin testul L-5-HTP dupå tratament . von Wegerer et al. 1997. Muhlbauer and Muller-Oerlinghansen. 1995). un studiu recent de PET la pacien¡i cu tulburåri bipolare (Yatham et al. Totu¿i. 1997) – pe modele animale. 1997). 1985) ¿i pentru CBZ (Dailey et al. råmâne încå neclar în ce fel aceste ac¡iuni contribuie la eficacitatea în tulburårile bipolare.236 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Pe de altå parte. cu VPA. Dopamina VPA cre¿te turn over-ul dopaminei în câteva arii ale SNC. c. . b. cum e cazul vigabatrinului (Sander et al. în cazuri de manie acutå. în timp ce CBZ nu are acest efect. Aminoacizii excitatori CBZ inhibå influxul de calciu prin receptorii NMDA (N-metil-D-aspartat) (Lampe ¿i Bigalke. 1985). 1992. La pacien¡ii bipolari. 2000). 1993). chiar dacå modificårile în sistemul serotoninergic nu au fost principala cauzå a tulburårii. iar pentru lamotriginå – in vitro (Southam et al. Waldmeier et al. 1991). d. pentru anticonvulsivante a fost observatå o cre¿tere a serotoninei extracelulare. Lamotrigina (LTG) inhibå eliberarea glutamatului ¿i aspartatului prin blocarea canalelor de sodiu (Teoh et al. 2001) a demonstrat o scådere a func¡iilor dopaminei presinaptice la nivelul ganglionilor bazali dupå 3-5 såptåmâni de tratament cu VPA. astfel: pentru VPA (Whitton et al. 1995. studii recente aratå cå medicamentele antiepileptice cu o înaltå specificitate GABA-ergicå nu sunt foarte eficace în tratamentul tulburårilor bipolare sau chiar sunt suspectate cå ar induce tulburåri afective ¿i psihoze la pacien¡ii cu epilepsie. Serotonina În timp ce litiul este implicat în cre¿terea transmiterii serotoninergice la nivelul SNC (Hegerl et al. dar proprietå¡ile anti-glutamatergice par a juca un rol decisiv pentru eficacitatea antidepresivå la pacien¡ii bipolari (Sporn ¿i Sachs. Maes et al. o cre¿tere a eliberårii aspartatului fiind observatå ¿i pentru VPA (Loscher. modularea transmiterii serotoninergice pare a influen¡a simptomatologia tulburårilor bipolare. iar topiramatul (TPM) are proprietå¡i antagoniste la nivelul receptorilor AMP-A (Smith et al. 1990). 1998. 1997). Astfel.

1999). Astfel. Hough et al. studiile viitoare råmânând så låmureascå acest aspect (Grunze. în special a celor clasice. calciu dependente. Amann ¿i Walden. afirma¡ia speculativå cå aceste aspecte prezente la nivelul celulelor periferice se reflectå ¿i în mediul neuronal. activarea adenilatciclazei ¿i proteinkinazei sunt. Un studiu recent sugereazå înså eficacitatea antimaniacalå a fenitoinei (Mishory et al. la fel ca unele procese enzimatice care determinå activarea genelor care moduleazå expresia enzimelor. CBZ ¿i VPA.¿i postsinaptice. Pânå recent. ceea ce ar permite formularea unui model ipotetic al corelårii concentra¡iei calciului intracelular cu tulburårile dispozi¡iei. Canalele de calciu Mobilizarea calciului este un eveniment cheie în transmiterea semnalelor pre. 1997. Se poate face. a fost consideratå complet ineficace drept ortotimizant. 2000). atât în episoadele depresive cât ¿i în cele maniacale (Gruntze et al. Canalele de sodiu Inhibarea canalelor de sodiu reprezintå principala ¡intå a majoritå¡ii anticonvulsivantelor. care determinå o inhibare înaltå a canalelor de sodiu. de asemenea. Cre¿terea concentra¡iei calciului intracelular a fost confirmatå la nivelul trombocitelor ¿i limfocitelor pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. cre¿teri ale calciului intracelular activeazå procesele metabolice prin activarea adenilatciclazei. acest efect a fost considerat important doar pentru tratamentul crizelor epileptice ¿i lipsit de importan¡å pentru stabilizarea dispozi¡iei. dar sunt necesare ¿i alte studii pentru confirmarea acestui efect.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 237 Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe canalele ionice voltaj dependente a. 1995). iar la nivel postsinaptic. 2002). la fel ca ¿i LTG ¿i TPM. Aceasta . Sursele de calciu sunt atât depozitele intracelulare. b. deci. inhibå influxul de sodiu (Macdonald ¿i Kelly. La nivel presinaptic. Astfel. Astfel. aceastå opinie fiind sus¡inutå ¿i de faptul cå fenitoina. calciul liber controleazå eliberarea neurotransmi¡åtorilor. cât ¿i influxul de calciu extracelular la nivelul canalelor de calciu voltaj dependente. contribu¡ia blocårii canalelor de sodiu la eficacitatea anticonvulsivantelor ca ortotimizante se men¡ine încå neclarå. receptorilor ¿i a altor proteine implicate în transmiterea neuronalå ¿i supravie¡uirea celularå.

concentra¡ia calciului intracelular scade cåtre nivelul normal. Astfel. este bine cunoscutå ac¡iunea litiului pe calea fosfatidilinozitolului. Grunze. manifestatå clinic ca depresie. 1994).5-trifosfat (IP3) mobilizeazå depozitele de calciu. s-a observat ¿i pentru VPA capacitatea de a inhiba sinteza inozitol – monofosfatului (Vaden et al. Sinteza de inozitol 1. alåturi de alte etape dependente de proteinkinaza activatå pe calea AMPc. cum ar fi alterarea ATP-azei Na+ K+ (Antia et al. ceea ce ar cauza un episod hipomaniacal. 1994) ¿i a substratului MARKS (myrisolated alanine-rich C kinase). 1995). Pe måsurå ce pacien¡ii î¿i revin din depresie. corespondentul clinic al cre¿terii concentra¡iei intracelulare a calciului poate fi un sindrom maniacal. Walden. inhibând în final . 2002). aceastå cale prezentând senzitivitate crescutå la pacien¡ii bipolari (Moscovich et al.4. În plus. Aceastå ipotezå combinå poten¡ialul factorilor vulnerabilitå¡ii pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. conducând ipotetic la o stare de depolarizare neuronalå continuå. contracarând ac¡iunea calciului. J. 1989). o enzimå critic implicatå în schimbårile sinaptice pe termen lung (Lisman. B. în imediata apropiere a proteinelor efectorii calciu dependente. ducând în final la cre¿terea excitabilitå¡ii neuronale. Excitabilitatea neuronalå poate cre¿te.238 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determinå. 1995) ¿i alterarea activitå¡ii adenilatciclazei cu efectele de poten¡are a cre¿terii concentra¡iei de calciu din celulå prin mobilizare intracelularå sau prin influx crescut de calciu. implicatå în neurotransmiterea sinapticå ¿i restructurårile citoskeletale (Lenox ¿i Watson. observat adesea la pacien¡ii care „ies din depresie“ (modelul ipotetic al corela¡iei concentra¡iei calciului liber intracelular cu perturbårile dispozi¡iei. cu scåderea sintezei de catecolamine. prin inhibi¡ia maximalå a ATP-azei Na+ K+. 1990). Atât litiul cât ¿i CBZ pot stimula ATP-aza Na+ K+ (Wood et al. putând fi activatå din nou adenilatciclaza. Amann. de asemenea. Recent. ¿i prin inhibi¡ia par¡ialå a ATP-azei Na+ K+ (el Mallakh ¿i Wyatt. O cre¿tere ulterioarå a acestei concentra¡ii duce la scåderea activitå¡ii adenilatciclazei printr-un efect de epuizare. sinteza catecolaminelor prin fosforilarea tirozinhidroxilazei. dupå H. 2001). Aceastå ac¡iune implicå reducerea ratei de activare a Ca2+ calmodulin kinazei II (CAM kinaze II).

dovedindu-¿i validitatea dacå aceste efecte vor fi reproduse. codificând o conductan¡å neuronalå scåzutå pentru K+ la nivelul canalelor de potasiu calciu – activate. LTG exercitå. în noi studii. Canalele de potasiu CBZ exercitå efecte pe canalele de potasiu voltaj dependente. iar TPM inhibå – efect dependent de dozå – activitatea canalelor de calciu de tip L ¿i N. Aceste descoperiri necesitå confirmåri viitoare. Efectele anticonvulsivantelor pe activitatea proteinkinazei Studii fåcute prin determinåri post-mortem. 1998). În concluzie. 1997. ac¡ionând pe canalele de tip L. 1990). Astfel. aceste medicamente pot fi instrumente eficiente în limitarea excita¡iei. precum ¿i asupra calreticulinei. contribuind la homeostazia calciului la nivelul reticulului endoplasmic (Wang et al. 1998). CBZ exercitå in vitro proprietå¡i puternic antagoniste fa¡å de calciu. crescând fluxul de potasiu. Aceasta ac¡ioneazå atât în faza precoce cât ¿i în cea tardivå a depolarizårii (Olpe et al. pe creierul pacien¡ilor bipolari. c. Zona et al. efect antagonist fa¡å de calciu. antiepilepticele folosite ca ortotimizante prezintå proprietå¡i antagoniste calciului. O altå descoperire recentå este ac¡iunea la nivelul reticulului endoplasmic asupra unor structuri numite chaperons GRP 78 ¿i GRP 94. În ac¡iunea CBZ sunt implicate mecanisme diferite (Grunze et al. prin amplificarea fluxului de potasiu la nivelul canalelor de K+ voltaj dependente. în timp ce VPA inhibå un alt tip de canal de calciu voltaj dependent. N ¿i P (Wegerer et al. 1992). Modularea curen¡ilor de K+ pare a fi implicatå în neuroprotec¡ie (Chandy et al. 1997).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 239 schimbårile structurale neuronale care s-ar produce în cursul bolii. Xie ¿i Hagan. cu rol în protec¡ia împotriva distrugerii celulare. VPA ¿i LTG cresc efluxul de K+ în faza precoce a depolarizårii. 1991. au aråtat o activitate crescutå a protein- . manifestate direct sau indirect. de asemenea. Prin studii pe ¿obolani s-a dovedit cå tratamentul cronic cu VPA cre¿te sinteza acestor structuri – „chaperons“ – în celulele gliale ale ¿obolanilor. efectuate pe loturi mai mari de pacien¡i bipolari. ¿i anume canalele T (Altrup et al. 1999). blocând canalele de calciu de tip L (Walden et al. 2001).

în cortexul frontal al ¿obolanilor care au primit VPA sau litiu. nu determinå doar scåderea activitå¡ii PK. Un alt efect AP-1 dependent este sinteza nitric oxid sintetazei (NOS). De¿i tulburarea bipolarå nu e consideratå o boalå degenerativå în sensul tradi¡ional al acestei no¡iuni. de asemenea. AP-1 se leagå la ADN în domeniul reglator al mai multor gene. existå dovezi certe cå o evolu¡ie îndelungatå a acestei tulburåri se acompaniazå de atrofii corticale frontale (Drevets et al. extrem de important. Chan et al. ¿i din aceastå perspectivå. aceastå enzimå cre¿te de 2-3 ori dupå tratamentul cu litiu sau VPA (Chan et al. 1999). VPA. 2000).240 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI kinazei AMPc – dependente (Chang et al. într-un studiu pe ¿obolani. un conglomerat format din complexe homo. În acest sens. 1999) ¿i e bånuitå ¿i pentru TPM. Proteinele cu greutate molecularå joaså ale subfamiliilor Ras ¿i Rho au. 2000). 2001. la nivelul cortexului frontal (ROCK I ¿i ROCK II. la cre¿terea hidroxilazei. de exemplu. de asemenea. incluzându-le pe cele pentru neurotransmi¡åtori ¿i elementele citoskeletale (Hughes ¿i Dragunow. 1995). . un rol important în men¡inerea integritå¡ii structurale a neuronilor. Astfel. Aceasta poate duce. ¿i la nivelul reticulului endoplasmic. efectul neurotrofic ¿i neuroprotector al ortotimizantelor apare. CBZ scade activitatea proteinkinazei A ¿i C. O anumitå scådere a activitå¡ii proteinkinazei (PK) a fost raportatå ¿i pentru VPA (Manji ¿i Lenox. dupå cum am men¡ionat anterior. o enzimå decisiv implicatå în protec¡ia celulelor fa¡å de stresul oxidativ. o enzimå cheie implicatå în sinteza catecolaminelor. prin scåderea fosforilårii proteinelor AMPc dependente. ni¿te kinaze Rho – asociate. Aceasta are drept consecin¡å scåderea expresiei genetice a proteinelor responsabile de neurotransmitere (Jensen ¿i Mork. Activarea PK inhibå sinteza AP-1. Similar litiului. 2001). fiind elemente esen¡iale pentru neuroplasticitate). ci activeazå ¿i direct AP-1. VPA intervine. 2001. Chan et al. 1997). au aråtat cå expuneri de 3-4 såptåmâni la VPA sau litiu duc la cre¿teri între 25 ¿i 45% a ROCK II. dar nu a fost încå probatå (Shank et al. la fel ca ¿i litiul. au gåsit. niveluri duble ale proteinei citoprotectoare majore bcl-2.¿i heterodimerice ale genelor fos ¿i jun.

2002). CBZ este un derivat N-carbamil al iminostilbenului. metilfenidatul. responsivitatea farmacologicå în diferite stadii ale evolu¡iei. Descris de Goddard ¿i al. Actualmente. 1982. conferå un cadru conceptual pentru aspectele ini¡ierii ¿i progresiei acestor boli. ulterior stresori majori induc episoade majore. pentru ca.. kindling-ul e un model – demonstrat la animale – al epileptogenezei.R. ca. 5. Interven¡ia farmacologicå poate influen¡a fenomenul de kindling. în 1969 ¿i reluat de McNamara ¿i Wada.3. cocaina (Post et al. Procesul se dezvoltå în mai multe etape. a unor stimuli subliminali. pe scurt. împreunå cu cel al senzitivizårii. evolu¡iei tulburårilor dispozi¡iei. de la primul pânå la al cincilea episod. Potrivit acestui model. care ac¡ioneazå ca ortotimizante. înrudit chimic cu imipramina. Geigy din Bassel. 2000). sensibilitatea la stresorii din mediu. Modelul tip „kindling“ al recuren¡ei în tulburårile bipolare.3. urmåtorul: ini¡ial. în cazurile refractare la tratament (Post et al. mania. Aceastå schimbare a responsivitå¡ii poate conduce. dar se produce mult mai rapid în anumite pår¡i ale creierului. 2002). cum sunt structurile limbice ¿i în special la nivelul amigdalei. la declan¿area spontanå a crizelor. Kraepelin a observat. fårå a fi omologat. printre care se numårå vulnerabilitatea geneticå ¿i factorii de mediu ¿i biologici implica¡i în neurodezvoltare. Modelul ob¡inut. învå¡årii ¿i memoriei pe termen lung (Ralph Kupka ¿i Robert Post. fiind. în laboratoarele J. de asemenea. Primele rapoarte privind proprietå¡ile antiepileptice ale CBZ dateazå din 1963. Elve¡ia. În ciuda limitelor sale. incluzând progresiunea bolii ¿i ciclicitatea. aspectele instalårii toleran¡ei la tratament ¿i ale refractaritå¡ii induse de întreruperile tratamentului (Kupka ¿i Post. s-a raportat o tendin¡å generalå de înråutå¡ire de-a lungul anilor. stresori majori induc episoade minore. 1994 etc. . recunoa¿terea ei ca ortotimizant devine din ce în ce mai mare. considerat un model al plasticitå¡ii neuronale. Încå din 1913. deoarece existå varia¡ii considerabile. Responsivitatea diferen¡iatå la anticonvulsivante în diferitele stadii ale kindling-ului sugereazå cå fazele precoce ¿i cele tardive ar putea necesita abordåri terapeutice diferite.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 241 Aceste schimbåri structurale apar. de asemenea. par a preveni progresia bolii ¿i chiar a minimaliza alterårile celulare prin efect direct la nivelul genelor. acest model contribuie la în¡elegerea cursului longitudinal al tulburårilor afective. 1 Atât depresia unipolarå. Efectele pe termen lung ale medicamentelor antiepileptice. alåturi de litiu ¿i valproat. elementul caracteristic fiind recuren¡a (Post et al. 1986. culminând cu convulsii tonico-clonice generalizate. folosindu-se stimuli stresori externi. efectele terapeutice depinzând înså de momentul acestei interven¡ii (unele medicamente pot preveni crizele în fazele precoce. Carbamazepina Carbamazepina (CBZ) a fost descoperitå în 1950. cât ¿i tulburårile bipolare se caracterizeazå printr-o ratå înaltå a recuren¡elor. eventual. oferind speran¡a unor noi perspective terapeutice. Weiss ¿i Post. putând fi indus în mai multe arii. Pentru aceste tulburåri s-au fåcut cercetåri la animale. este. 2000). De¿i e greu så se facå o predic¡ie pentru fiecare caz individual.). importante. ca: amfetamina. de¿i neomologat. în final. pe care o putem în¡elege doar ca o interac¡iune între numero¿i factori. pe o serie de 406 cazuri. în continuare stresori minori produc episoade majore. o scådere în timp a intervalului dintre episoade. Existå numeroase analogii care permit aplicarea acestui model. în anumite zone ale creierului. din perspectiva modelului tip kindling pentru tulburarea bipolarå1 . când alte medicamente pot fi mai eficace). episoadele majore så aparå spontan sau la factori stresori minimali (Kupka ¿i Post. separarea. de exemplu. eficien¡a lor scåzând în faze mai tardive. aplicarea repetatå. 2002). inducând progresiv activitate epilepticå. în era „prefarmacologicå“ ¿i chiar în era farmacologicå. în 1997. ¿i droguri psihostimulante. cu mai multå u¿urin¡å la ¿obolan ¿i mai dificil la primate. Existå totu¿i o sensibilitate individualå la ace¿ti factori stresori. Animalele supuse kindling-ului la vârste mici påstreazå susceptibilitatea la crize ¿i la maturitate. fiind folositå pe scarå destul de largå în tulburårile afective. totu¿i. Aceste fenomene s-au ob¡inut la animale. poate scådea pragul convulsivant.

se considerå cå principalele mecanisme de ac¡iune ale CBZ sunt (dupå Grunze.3. Nu existå încå studii care så defineascå clar cum aceste mecanisme determinå efectul ortotimizant al carbamazepinei.3. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei Mecanismele de ac¡iune ale CBZ.242 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Denumire chimicå: 5-h-dibenz [b. Absorb¡ia sa inconstantå a fost atribuitå proprietå¡ilor anticolinergice. absorb¡ia sa fiind crescutå în prezen¡a alimentelor. pe termen lung. CBZ liberå atinge în LCR un nivel similar cu cel plasmatic. poate ac¡iona ca inductor al propriului metabolism ¿i timpul såu de înjumåtå¡ire så scadå la 5–26 ore. Amann ¿i Walden. Timpul de înjumåtå¡ire dupå o singurå dozå este în medie 26 de ore (între 18 ¿i 54 ore). legându-se în propor¡ie de 70-80% de proteinele plasmatice. CBZ e absorbitå lent ¿i inconstant din tractul gastro-intestinal. 5. cu proprietå¡i atât anticonvulsivante cât ¿i antinociceptive. în ciuda folosirii clinice îndelungate.3. • Moduleazå ATP-aza Na+ K+ ¿i proteinkinaza (PK). redate mai pe larg anterior. dar. potasiu ¿i cele de calciu tip L. în principal prin citocromul P450 microzomal ¿i excretatå la nivel renal. un metabolit activ. adenozinergicå ¿i serotoninergicå ¿i antagonistå pe glutamat. f] –azepinå-5-carboxamidå.1. 2002): • Inhibå canalele voltaj dependente: de sodiu.11-epoxid. CBZ e metabolizatå la nivelul ficatului. modificând tranzitul intestinal. 5. Se distribuie rapid în toate ¡esuturile. neexistând un preparat pentru administrare intravenoaså. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei Absorb¡ie.2.3. CBZ e oxidatå de citocrom P450 oxidazå la 10. . Conform teoriilor actuale. Este insolubilå în apå ¿i foarte dificil de dizolvat în majoritatea preparatelor ¿i de aceea se administreazå numai oral. • Activitate GABA-ergicå. Concentra¡ia plasmaticå de vârf se atinge dupå 2-8 ore de la administrare. nu au fost încå elucidate. dar ¿i foarte slabei sale solubilitå¡i în lichidele gastro-intestinale. Metabolizare ¿i eliminare.

5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 243 Principalul såu metabolit. dupå litiu ¿i valproat. dovedindu-se eficace la pacien¡ii cu simptome pozitive marcate ¿i la cei cu agresivitate. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. CBZ a fost utilizatå ¿i ca tratament adjuvant în schizofrenie ¿i în tulburårile schizoafective. Se acceptå ca variantå terapeuticå la cei nonresponsivi la alte tratamente.3. efectuate pânå în prezent doar pe loturi de adul¡i. 10. .3. Indica¡iile carbamazepinei Majoritatea studiilor privind efectele carbamazepinei ca timostabilizator au fost fåcute la adult. 11 epoxidul. având efecte benefice observabile dupå 2-3 såptåmâni. în faza acutå. inclusiv neuropatia diabeticå ¿i în profilaxia migrenei. dar CBZ e folositå ca medicament de linia a 2-a. are o activitate similarå carbamazepinei ¿i ca efecte terapeutice ¿i ca toxicitate. acid valproic. CBZ are eficacitate comparabilå cu cea a litiului ¿i antipsihoticelor. De asemenea. Existå studii care aratå eficien¡a CBZ în controlul comportamentului impulsiv ¿i al agresivitå¡ii la pacien¡i nonpsihotici. De asemenea. Pentru profilaxia episoadelor maniacale ¿i depresive din tulburårile bipolare nu existå studii suficiente nici la adult. dupå cum rezultå din studii controlate. CBZ se mai folose¿te ¿i în cazul abuzului de alcool ¿i benzodiazepine. 2000). atât în sevraj cât ¿i în tratamentul de lungå duratå. Efectele antimaniacale ale CBZ pot fi poten¡ate de litiu. În episoadele maniacale. Efectul antidepresiv al CBZ pare poten¡at de litiu. Poate fi utilå la pacien¡ii nonresponsivi la terapia cu litiu. mai ales în situa¡ii speciale ca: mania disforicå. CBZ s-a dovedit eficientå doar în aproximativ 30% dintre cazuri.3. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. adicå într-un procent mult mai mic decât cel al eficacitå¡ii medica¡iei antidepresive standard. este folositå în tratamentul diferitelor sindroame dureroase. utilizându-se inclusiv la copii. istoric familial negativ pentru tulburårile afective sau mania cu ciclare rapidå. hormoni tiroidieni. existå studii care aratå un råspuns bun la CBZ în cazul depresiilor asociate cu un nivel scåzut al tiroxinei. inclusiv terapie electro-convulsivantå ¿i la cei cu ciclare rapidå. în 50-70% dintre cazuri (Kaplan.

• La nivelul SNC Pot apårea ståri confuzionale acute.4. agranulocitozå) survin la 1/125000 pacien¡i trata¡i cu CBZ. 2000). clonus. existå totu¿i câteva studii deschise pe loturi de copii ¿i adolescen¡i cu diferite tipuri de tulburåri de comportament. tulburåri hepatice.244 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Actualmente.3. rash. La aproximativ 3/1000000 dintre pacien¡i. Discraziile sangvine severe (anemie aplasticå. Cre¿terile persistente ale transaminazelor. ataxie. tulburåri gastro-intestinale. la valori de 3 ori mai mari ca normalul. de obicei benign. impun oprirea tratamentului. dar ¿i ale bilirubinei ¿i fosfatazei alcaline. pete¿ii.3. pentru episodul maniacal ¿i tulburarea bipolarå I cu ciclare rapidå. pot apårea înså sindroame dermatologice cu poten¡ial letal: dermatitå . anemie aplasticå. scåderea performan¡elor intelectuale. care au primit carbamazepinå. echimoze ¿i sângeråri spontane sau la traumatisme nesemnificative impun evaluarea imediatå. poate apårea un rash. În prezent. vertij. Nu existå studii privind utilizarea CBZ pentru profilaxia tulburårilor bipolare la copil ¿i adolescent. Tulburåri dermatologice La 10-15% dintre pacien¡ii trata¡i cu carbamazepinå. scåderea performan¡elor intelectuale. vertij. cu risc mare de deces. diplopie. efecte hematologice. Dacå se reia tratamentul cu CBZ. • efecte idiosincrazice: agranulocitozå. 2000): • efecte legate de dozå: diplopie sau vedere neclarå. Simptome ca febra. 5. rash. rezultatele preliminare fiind încurajatoare (Kaplan. degluti¡ie dureroaså. sindrom StevensJohnson. Aceste simptome se pot diminua la scåderea dozei. hiperreflexie. Efectele secundare ale carbamazepinei Cele mai importante efecte adverse ale carbamazepinei se împart în douå categorii (Kaplan. • La nivel hepatic CBZ poate induce cre¿terea valorilor transaminazelor. existå posibilitatea unei hepatite toxice. tremor. pancreatitå. CBZ e consideratå ca o op¡iune de a 3-a linie ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. sedare marcatå.

constipa¡ie. fårå semnifica¡ie clinicå. complica¡ii renale.3. pancreatitå. fårå cre¿terea nivelului TSH. rar. se pare cå CBZ nu determinå cre¿tere ponderalå. 5. Alte efecte adverse Rareori pot apårea efecte adverse idiosincrazice. De asemenea. .6. Medica¡ia cu IMAO trebuie întreruptå cu cel pu¡in 2 såptåmâni înainte de începerea tratamentului cu CBZ. Spre deosebire de litiu ¿i de valproat. pot scådea concentra¡ia plasmaticå a T3 ¿i T4.3. intoxica¡ie cu apå. sindrom Stevens-Johnson ¿i necrolizå epidermicå toxicå. glaucom cu unghi închis.3.3.7. Cre¿terea lentå a dozelor poate preveni apari¡ia acestor efecte. Producerea acestor reac¡ii este idiosincrazicå ¿i impune oprirea imediatå a tratamentului.5. La nivelul sistemului endocrin Administrarea de CBZ se asociazå cu o scådere tranzitorie a concentra¡iei tiroxinei ¿i a triiodotironinei. diaree ¿i anorexie ¿i par legate de dozå. disconfort gastric. Administrarea CBZ trebuie evitatå la cei cu afec¡iuni cardio-vasculare preexistente.3.) 5.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 245 exfoliativå. CBZ activeazå func¡ia receptorilor pentru vasopresinå. putând cauza hiponatremie ¿i. Contraindica¡iile carbamazepinei Carbamazepina nu trebuie folositå la pacien¡i cu istoric de supresie medularå. fårå cre¿terea TSH ¿i fårå semnifica¡ie clinicå. La nivelul aparatului cardio-vascular CBZ poate agrava afec¡iunile cardio-vasculare preexistente. hipersensibilitate cunoscutå la carbamazepinå sau la antidepresive triciclice ca amitriptilina ¿i imipramina. Influen¡area testelor de laborator În timpul tratamentului cu CBZ. vårsåturi. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei (tabelul 5.3. cum ar fi cazuri sporadice de manie ¿i manifeståri psihotice. poate cre¿te colesterolul seric total. 5. Efecte gastro-intestinale Constau în: grea¡å.

3.8. Se începe cu o dozå de 100200 mg/zi. Se administreazå de 3 ori pe zi. în timpul meselor principale. Mod de administrare.3. în doze de 1001000 mg pe zi (dupå Kaplan. 2000) CBZ poate scådea concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor medicamente Acetaminofenul Alprazolamul Amitriptilina Bupropionul Clomipramina Clonazepamul Ciclosporina Contraceptivele Desipramina Dicumarolul Doxepina Doxiciclina Ethosuximidul Felbamatul Fentanilul Fensuximidul Fenitoina Flufenazina Haloperidolul Imipramina Lamotrigina Metadona Metosuximidul Metilprednisolonul Nimodipina Pancuronium Teofilina Valproatul Warfarina CBZ poate cre¿te Medicamente care Medicamente care pot scådea concentra¡ia pot cre¿te concentra¡ia plasmaticå a concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor plasmaticå a CBZ CBZ medicamente Clomipramina Fenitoina Pirimidona Allopurinolul Cimetidina Claritromicina Danazolul Diltiazemul Eritromicina Fluoxetina Fluvoxamina Gemfibrozilul Itraconazolul Ketoconazolul Izoniazida Lamotrigina Lorantadina Macrolidele Nefazodona Nicotinamida Propoxifenul Trefenadina Troleandromicina Valproatul Verapamilul Viloxazina Carbamazepina (autoinduc¡ie) Cisplatinul Doxorubicina HCl Felbamatul Fenobarbitalul Fenitoina Pirimidona Rifampicina (scade conc. carbamazepina se administreazå la copilul ¿i adolescentul cu tulburåri afective. Interac¡iunile carbamazepinei cu alte medicamente (dupå Kaplan. 11-epoxidului) Teofilina Valproatul CBZ poate interfera cu testul de supresie la dexametazonå ¿i poate determina rezultate fals pozitive la testele de sarcinå. Doza zilnicå (de între¡inere) va fi cuprinså între 300-1000 mg. CBZ ¿i cre¿te conc. crescându-se cu 100 mg. 5. 10. pânå la o concentra¡ie sanvinå de 8-12 ng/ml. 2000).246 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. în func¡ie de vârstå ¿i greutate.3. Cre¿terea lentå a dozelor pânå la doza de între¡inere previne apari¡ia rapidå a efectelor adverse ¿i asigurå o . Utilizarea clinicå a carbamazepinei Ca timostabilizator.

3. Este disponibil sub formå de capsule ¿i sub formå de sirop pentru administrare oralå. Având în vedere posibilitatea unor efecte adverse redutabile. este importantå. numårul eritrocitelor < 4000000/mm³. în 1964 ¿i aprobat în USA abia în 1978. • transaminaze cu valori de 3 ori mai mari ca valorile normale.4.3. unde aprecierile legate de biodisponibilitate nu pot fi întotdeauna precise. . se va merge pe doza minimå eficace ¿i se va monitoriza tratamentul. în 1963. Din 1996. iar în USA existå ¿i o formå pentru administrare intravenoaså ¿i o formå pentru administrare intrarectalå. • determinarea concentra¡iei sangvine de CBZ. Actualmente se considerå. Astfel. a fost utilizat ca antiepileptic pentru prima datå în Fran¡a. Aceste determinåri apar cu atât mai importante la copil. trombocite < 100000/mm³. • Fe seric < 150 mg/100 ml. cât ¿i din partea familiei sale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 247 complian¡å mai bunå. atât din partea pacientului. având o structurå chimicå diferitå fa¡å de celelalte medicamente antiepileptice. • examen clinic complet la fiecare control. deoarece existå studii care aratå cå majoritatea efectelor adverse ale CBZ apar la concentra¡ii plasmatice mai mari de 9 ng/ml.1. se vor urmåri: • hemograma completå la 2 såptåmâni. 5. a fost aprobat în USA pentru tratamentul maniei acute. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic Efectele terapeutice ale VPA ca ortotimizant nu au un cadru teoretic perfect definit. care. • teste hepatice ¿i renale de 4 ori pe an. Acidul valproic Acidul valproic (VPA) a fost descoperit în Europa. Valori ale examenelor de laborator care impun întreruperea tratamentului cu CBZ: • numårul leucocitelor < 3000/mm³. neutrofile < 1500/mm³. de¿i din motive economico-financiare nu se face de rutinå la noi în ¡arå. hemoglobina < 11 g/100ml. • hematocrit < 32%. fiind folosit ini¡ial ca vehicul pentru alte medicamente. în primele douå luni de tratament ¿i ulterior de 4 ori pe an.4. 5. Denumirea chimicå a acidului valproic este n-acid dipropil acetic sau acid 2-propilpentanoic.

riguros urmårite. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic Absorb¡ie. • efecte asupra inozitol fosfatazei. • proprietå¡i GABA-ergice ¿i serotoninergice.4. acesta fiind mai scurt la pacien¡ii care iau medicamente cu efect de accelerare a metabolizårii hepatice. astfel încât concentra¡iile terapeutice de valproat liber devin mai mari. Studiile fåcute pe adolescen¡i ¿i adul¡i tineri au aråtat beneficii terapeutice la doze care asigurå o concentra¡ie sangvinå între 50 ¿i 100 µg/ml. inclusiv alte medicamente anticonvulsivante.3. cum este acidul 2-propil-2-pentanoic. VPA are un timp de înjumåtå¡ire de 8-17 ore. Amann ¿i Walden. VPA este metabolizat în întregime la nivel hepatic. precum ¿i cazurile de tratament la copil. La concentra¡ii serice mai mari de 50-100 ng/ml apare saturarea proteinelor plasmatice. inhibi¡ia canalelor voltaj dependente de sodiu ¿i calciu (tip T). atât pentru efectele antiepileptice. experien¡a utilizårii acestui medicament ca ortotimizant în psihiatria copilului ¿i adolescentului a crescut foarte mult în ultimii ani. se poate spune cå utilizarea VPA ca primå linie de tratament la copilul ¿i adolescentul cu tulburare bipolarå a intrat în practica curentå (Kaplan. Indica¡iile acidului valproic Valproatul a fost recent aprobat de FDA pentru tulburårile bipolare la adult. . 5. 2000). Unii metaboli¡i. påstreazå proprietå¡ile anticonvulsivante. legându-se în propor¡ie de aproximativ 90% de proteinele plasmatice.2.3.248 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ca principale modele de ac¡iune. cât ¿i pentru cele ortotimizante.3. Metabolizare. Aceste concentra¡ii plasmatice sunt considerate eficace. 2002): • cre¿terea efluxului de potasiu. Toate preparatele de acid valproic sunt absorbite rapid ¿i complet dupå administrare oralå. Folosind numeroasele studii efectuate la adult (inclusiv la adultul tânår) ¿i unele studii începute la copil. proteinkinazei ¿i asupra unor proteine citoprotectoare. urmåtoarele mecanisme (dupå Grunze. 5. Astfel. prin glicurono-conjugare ¿i prin β-oxidare mitocondrialå.4.

înså e considerat eficient ca tratament adjuvant. pe lângå efectul benefic. scåzând frecven¡a. eficacitatea VPA este reduså în monoterapie (aproximativ 30%). adaugå ¿i o însumare sau augmentare a efectelor adverse. În episoadele depresive din cadrul tulburårii bipolare I. VPA adåugat la tratamentul antidepresiv s-a dovedit a fi eficient. la copil. . În tulburarea schizoafectivå. monoterapia cu VPA e ineficientå pentru tratamentul simptomelor psihotice. VPA s-a dovedit a fi eficient în profilaxia tulburårii bipolare I.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 249 Pentru tulburarea bipolarå I. În tulburarea depresivå majorå. antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. lamotriginå. VPA este eficace la aproximativ 60% dintre pacien¡ii maniacali. În schizofrenie. în episoadele acute. De asemenea. CBZ. în episodul acut. Având eficacitate asemånåtoare litiului. VPA scade intensitatea simptomelor. Totu¿i. Datoritå efectelor adverse mai mici. chiar ¿i pentru simptomele depresive din cadrul acestei tulburåri s-au ob¡inut råspunsuri bune doar în 27% din cazuri. Au fost raportate îmbunåtå¡iri semnificative la pacien¡ii cu tulburåri de panicå. în special la cei care prezentau modificåri EEG. VPA poate fi preferat tratamentului cu litiu. scåzând în plus ¿i necesitatea dozelor suplimentare de benzodiazepine sau antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. Totu¿i. în tulburarea obsesiv-compulsivå ¿i câteva cazuri de ameliorare a simptomatologiei de sevraj la alcool ¿i benzodiazepine. sunt poten¡ate de litiu. Efectele antimaniacale ale VPA. VPA este mai pu¡in eficient decât în episoadele maniacale. Astfel. VPA nu ¿i-a dovedit eficacitatea. VPA e preferat litiului ¿i carbamazepinei în episoadele maniacale. trebuie cântåritå foarte bine oportunitatea acestor asocieri care. VPA are eficacitate moderatå în profilaxia episoadelor depresive. gabapentin. dar fiind mai u¿or de controlat ¿i cu efecte secundare mai mici. Din punct de vedere profilactic. dar existå studii care aratå cå la pacien¡ii care au prezentat agita¡ie în cadrul acestei tulburåri. mai ales la copil ¿i adolescent. severitatea ¿i durata episoadelor maniacale. s-au observat unele beneficii ¿i în tulburarea de stres postraumatic. CBZ ¿i antagoni¿tii receptorilor dopaminergici. eficacitatea VPA poate fi poten¡atå de litiu. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici.

Istoricul de epilepsie sau de convulsii s-a asociat semnificativ statistic cu un råspuns mai bun. a fost raportat. decesele prin aceste afec¡iuni nu au depå¿it 1000 în întreaga lume. de cåtre Abott Laboratories. cu insuficien¡å respiratorie.250 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI VPA a fost folosit cu unele rezultate bune în tulburåri ale comportamentului alimentar. majoritatea cazurilor fatale au fost atribuite hepatotoxicitå¡ii.3. Potrivit raportårilor. dupå gravitatea lor. dar au fost identifica¡i unii factori de risc: • vârsta micå (în special mai micå de 2 ani). Apare de obicei dupå primele 3 luni de tratament. Hepatotoxicitatea asociatå VPA este o reac¡ie de tip idiosincrazic. Dupå identificarea acestor factori de risc ¿i excluderea respectivilor pacien¡i de la tratamentul cu VPA.4. ascitå. Un studiu pe persoane cu întârziere mintalå a aråtat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei afective. • pancreatitå hemoragicå. agresivitatea impulsivå. rata hepatitei toxice fatale cauzate de acest medicament a scåzut considerabil în ultimii ani: de la 1/10000 în 1978 la 1/100000 în ultimii ani. . • prezen¡a unor afec¡iuni metabolice.4. 5. vårsåturi. letargie ¿i. la pacien¡ii epileptici. tulburarea de personalitate borderline. cu urmåtoarea simptomatologie: anorexie. de când se folose¿te tratamentul cu VPA. edeme. • afectarea musculaturii scheletice. Efectele secundare ale acidului valproic Efectele adverse ale VPA au fost împår¡ite. hemoragii. în majore ¿i minore (Kaplan. • prezen¡a unor întârzieri în dezvoltare. • agranulocitozå. intensificarea crizelor. La pacien¡ii mai mari de 10 ani. pot fi letale. VPA poate cauza: • hepatitå toxicå. care au primit monoterapie cu VPA. aceasta putând evolua cåtre deces. grea¡å. icter. În literatura neurologicå. nefiind legatå de dozå. • utilizarea mai multor medicamente antiepileptice. 2000). tulburåri de control al impulsurilor. a. • encefalopatie cu comå. Efecte adverse majore De¿i apar în cazuri foarte rare. Nu se cunosc cauzele acestui sindrom.

E excretat în laptele matern. S-a raportat. la cei sub vârsta de 2 ani. diaree etc. Simptomele persistente pot fi ameliorate prin administrarea de antagoni¿ti ai receptorilor histaminici H2. are efecte teratogene. apari¡ia alopeciei. riscul hepatitei cauzate de VPA este. • cre¿tere în greutate etc. Un alt efect neplåcut. ca famotidina. Nu sunt dovezi care så ateste un efect mutagenic al VPA. • tulburåri neurologice (sedare. potrivit studiilor. • alopecie. deci va fi interzis în timpul sarcinii. fiind mai pu¡in importante în cazul capsulelor entero-solubile.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 251 un singur caz de hepatitå toxicå fatalå. la om nu au fost observate efecte carcinogenetice în tratamentul pe termen lung. Efecte adverse minore Acestea pot fi: • tulburåri gastro-intestinale (grea¡å. nu prezintå riscuri pentru copilul alåptat la sân. foarte mic. care poate scådea complian¡a la tratament în special la adolescen¡i. alopecia completå fiind descriså foarte rar. cåderea pårului. tremor etc. Efectele adverse neurologice pot fi controlate prin scåderea dozelor. de asemenea. dar. totu¿i. La pacien¡ii mai mici de 10 ani ¿i. dizartrie. afecteazå complian¡a la . dar aceasta e adesea tranzitorie. care nu iau ¿i alte medicamente hepatotoxice. raportatå la 3-12% dintre pacien¡i. De asemenea.). Simptomele gastro-intestinale sunt mai frecvente la începerea tratamentului ¿i se amelioreazå în timp. la fel ca ¿i cre¿terea în greutate.). b. Chiar dacå nu este permanentå. este cre¿terea în greutate. se poate concluziona cå la pacien¡ii mai mari de 10 ani. cimetidina sau sucralfatul. decizia tratamentului cu VPA trebuie atent cântåritå. Astfel. dispepsii. VPA poate cauza comå ¿i moarte dacå se depå¿esc dozele ¿i se atinge o concentra¡ie sangvinå mai mare de 2000 µg/ml. De¿i în studiile pe ¿obolani s-a eviden¡iat cre¿terea semnificativå a prevalen¡ei adenoamelor pulmonare ¿i fibrosarcoamelor. în special. ataxie. vårsåturi. Cele mai frecvente efecte adverse raportate pentru tratamentul cu VPA sunt tulburårile gastrointestinale ¿i tulburårile neurologice.

chiar în condi¡iile continuårii tratamentului. VPA se administreazå adesea concomitent cu alte medicamente antimaniacale. diplopie ¿i ame¡eli. . inconstant.4. antipsihotice sau antiepileptice.). La unii pacien¡i poate apårea trombocitopenie la începutul tratamentului. cåderea pårului. asociatå cu disfunc¡ii hepatice semnificative clinic. efectele adverse ale VPA se clasificå în (dupå Kaplan. cre¿tere în greutate.3. reducerea dozelor. trombocitopenie reversibilå. tremor. Aceasta impune întreruperea tratamentului sau. administrarea de preparate care con¡in zinc ¿i seleniu pare a reduce cåderea pårului.5. dar aceasta este de obicei reversibilå ¿i rareori cu semnifica¡ie clinicå. ataxie. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic • cu alte medicamente psihotrope. cre¿terea persistentå a transaminazelor hepatice. sedare. • rare: vårsåturi. 5. pancreatitå hemoragicå. mai ales la aceste vârste la care pacien¡ii pot fi foarte preocupa¡i de înfå¡i¿area lor. VPA poate scådea clearance-ul altor medicamente metabolizate hepatic. • cu medicamente administrate pentru afec¡iuni medicale. disfunc¡ii trombocitare. Au mai fost raportate. pentru a contracara efectul de cre¿tere în greutate. VPA mai poate produce cre¿terea transaminazelor. cu monitorizare riguroaså. encefalopatie ¿i comå. De asemenea. De asemenea. Unii autori considerå cå e beneficå administrarea concomitentå de topiramat. tulburåri de coagulare. diaree.252 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament. afectare a musculaturii scheletice cu insuficien¡å respiratorie. dizartrie. Alte efecte secundare minore includ cefalee. raportatå la un procent cuprins între 5 ¿i 40% dintre pacien¡i. coagulopatii ¿i edeme.4. disfunc¡ii trombocitare reversibile. în unele cazuri. grea¡å. atât în tratamentul episoadelor acute cât ¿i în tratamentul profilactic al tulburårilor bipolare. edeme. • foarte rare: hepatotoxicitate fatalå (apare în special la vârste mici). cu precipitarea efectelor adverse ale acestora. Dupå frecven¡a apari¡iei lor. astfel încât interac¡iunile cu acestea trebuie cunoscute (vezi tabelul 5. antidepresive. 2000): • comune: irita¡ie gastro-intestinalå. agranulocitozå.

respectiv. precum ¿i la cei depresivi ¿i la cei hipomaniacali. raportat doar la cei cu epilepsie preexistentå) Fenitoina VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenitoinei Fenobarbital Accentuarea sedårii. CBZ poate scådea concentra¡ia VPA Antidepresive Amitriptilina ¿i fluoxetina pot cre¿te concentra¡ia sericå a VPA Diazepam VPA cre¿te concentra¡ia sericå a diazepamului Clonazepam Status absen¡e (rar. Pe de altå parte.6. fårå a afecta nivelul seric al trigliceridelor. administrându-se împreunå cu alimentele. al anticoagulantelor. Medicamentul Litiu Interac¡iunea cu valproatul Augmenteazå efectele neurologice. aspirinå. Doza va fi fragmentatå în 3 prize. Influen¡area testelor de laborator • VPA poate cauza cre¿terea concentra¡iei serice a acizilor gra¿i liberi pânå la aproximativ 40%. Utilizarea clinicå a acidului valproic În episodul maniacal la adolescent.3. ataxie. Se va evita. 5. VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenobarbitalului Alte depresoare SNC Cre¿terea sedårii Anticoagulante Posibilå poten¡are a efectului anticoagulant . se va începe cu administrarea oralå a VPA în doze de 20-30 mg/kg/zi. VPA poate poten¡a efectul antiagregant ¿i anticoagulant al aspirinei ¿i. CBZ. în special tremorul Antipsihotice Accentuarea sedårii ¿i a efectelor extrapiramidale.3. apari¡ia efectelor secundare. • Poate determina cre¿terea transaminazelor hepatice.4. Interac¡iunile VPA cu alte medicamente (dupå Kaplan ¿i Sadock 2002). delir ¿i stupor (un singur caz raportat) CBZ Psihozå acutå (un singur caz raportat).4. cu semnifica¡ie clinicå. ca ¿i la adult. • Poate determina rezultate fals pozitive pentru corpii cetonici urinari. diazepam). prin competi¡ia legårii de proteinele plasmatice (de ex.7. 5. concentra¡iile terapeutice putând fi ob¡inute de la început.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 253 La rândul såu. cu råspuns clinic bun ¿i efecte adverse minime. grea¡å. La pacien¡ii cu vârste mai mici. astfel.4. letargie. Tabelul 5. doza ini¡ialå va fi mult mai micå: – între 250–750 mg/zi la adolescent ¿i adult ¿i – între 125–250 mg/zi la copil. toxicitatea VPA poate fi precipitatå de alte medicamente.

Dacå apar rezultate anormale la testele de laborator: • pentru cre¿teri medii ale transaminazelor (mai mici decât de 3 ori valoarea normalå): monitorizare la fiecare 1-2 såptåmâni ¿i. atât pacien¡ii. – hemograma completå (inclusiv numårul leucocitelor ¿i trombocitelor).254 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii care nu înghit capsule se folosesc siropul sau capsulele care con¡in granule dozate. cu monitorizare lunarå. atât pentru copil ¿i adolescent. De asemenea. Dacå pacientul a råspuns la VPA ¿i transaminazele se normalizeazå. Concentra¡ia plasmaticå eficace e consideratå 50-100µg/ml. seara. 2000) sunt: • înainte de ini¡ierea tratamentului: – probe hepatice de rutinå ¿i probe pentru func¡ia hepaticå. • Pentru cre¿teri ale transaminazelor mai mari decât de 3 ori valoarea normalå. pentru a nu cre¿te riscul apari¡iei efectelor adverse. Totu¿i. pentru a putea semnala precoce apari¡ia unor eventuale efecte nedorite. administrarea VPA ca ortotimizant e recomandatå dupå vârsta de 6 ani. Examenul clinic. dacå valorile se stabilizeazå ¿i råspunsul clinic la VPA e bun. care pot fi dizolvate în lichide sau amestecate cu alimentele. vor fi instrui¡i asupra cåror aspecte vor trebui så fie aten¡i pe parcursul tratamentului. cât ¿i pe parcursul tratamentului. se poate administra în dozå unicå. – hemograma completå (inclusiv numårul de leucocite ¿i trombocite) – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. cât ¿i pentru adult. se continuå tratamentul. la culcare. • pe parcursul tratamentului: – teste pentru func¡ia hepaticå – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. se recomandå scåderea dozelor sau tratament discontinuu sau chiar întreruperea tratamentului. atât înainte. Testele de laborator recomandate (Kaplan. . cât ¿i pårin¡ii acestora. în scopul îmbunåtå¡irii complian¡ei. La adult. dupå controlul simptomatologiei. Monitorizarea tratamentului este obligatorie. la copil nu se recomandå administrarea într-o singurå prizå. se poate relua tratamentul cu monitorizare. În USA. poate furniza elemente pre¡ioase.

A fost aprobat în USA în 1994 ca antiepileptic la adult ¿i adolescent. • Inhibå eliberarea glutamatului ¿i recaptarea serotoninei.3. 5. 5. par a avea un spectru terapeutic ce poate fi extins ¿i cåtre tulburårile psihiatrice. dupå cum am aråtat.2. un derivat de feniltriazinå. inhibå canalele voltaj dependente de sodiu ¿i calciu.5. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei Conform datelor actuale (dupå Grunze.3. fiind consideratå un stabilizator bimodal al dispozi¡iei. lamotrigina: • Cre¿te efluxul de potasiu.5. Amann ¿i Walden. E metabolizatå în principal prin glicurono-conjugare ¿i e eliminatå. aceste medicamente reprezintå alternative posibile sau adjuvante în tratamentul tulburårilor bipolare. la nivel renal. 5. existå totu¿i pu¡ine studii privind folosirea acestora în practica psihiatricå. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 30 ore. agita¡iei ¿i abuzului de substan¡e. tulburårilor anxioase.5. 5.5. continuarea tratamentului cu VPA dupå cre¿terea valorilor transaminazelor trebuie cântåritå riguros (se vor lua în calcul alte alternative terapeutice).3.3. Actualmente. întrucât. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei Se absoarbe rapid ¿i complet din tubul digestiv. împreunå cu metaboli¡ii såi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 255 La copilul mic. topiramatul (Topamax) ¿i gabapentinul (Neurontin). riscul dezvoltårii unei hepatite toxice este mult mai mare înainte de 10 ani decât la cei care au depå¿it aceastå vârstå. Lamotrigina Lamotrigina (LTG).1. Indica¡iile lamotriginei Datele ob¡inute din studii deschise ¿i raportåri de caz indicå eficacitatea LTG la pacien¡ii cu tulburare bipolarå . pare a avea efecte benefice în tratamentul maniei ¿i depresiei.3. Ca ¿i valproatul ¿i CBZ. Alte anticonvulsivante Trei dintre noile medicamente antiepileptice – lamotrigina (Lamictal). 2002).

un alt lot de pacien¡i care au primit LTG plus paroxetinå ¿i alt lot care au primit paroxetinå plus placebo. Walden et al. a relevat diferen¡e semnificative în favoarea lamotriginei. Alt studiu. litiul råmânând înså mult mai eficace în profilaxia maniei. s-a ob¡inut o ameliorare semnificativå a simptomatologiei. randomizat (Norman et al. a aråtat rezultate încurajatoare. cât ¿i la cei care au primit în continuare doar LTG. Walden et al. LTG poate produce: rash. vedere neclarå. 2000). De asemenea. Unele concluzii ar sugera rezultate mai bune în profilaxia maniei pentru doze mai mari de LTG. considera¡i refractari la tratament. la 42% dintre pacien¡ii cu depresie. cefalee. 1996). deschis.5. nu s-au eviden¡iat interac¡iuni farmacocinetice între LTG ¿i paroxetinå. vårsåturi. în care s-au folosit: un lot de pacien¡i care au luat doar LTG. 2000. Un studiu prospectiv. 2000). Aceste efecte benefice au fost descrise în depresia din tulburarea bipolarå ¿i în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå. s-au ob¡inut scåderi ale scorurilor pentru manie în 74% dintre cazuri (Calabrese et al. somnolen¡å. dar s-au eviden¡iat ¿i efecte antimaniacale (Ichim et al. atât la cei cårora li s-a adåugat LTG la tratamentul ini¡ial. s-au ob¡inut rezultate ¿i în tratamentul tulburårii de stress posttraumatic (Hertz et al. deoarece neurolepticele ar putea agrava tabloul epilepsiei. 1999). . manie sau episoade mixte. 1996). 2000). În ceea ce prive¿te tratamentul profilactic. Existå studii care au aråtat efecte antipsihotice în episoadele psihotice la pacien¡i cu epilepsie (Kaplan. ame¡ealå. 1999) ¿i în tulburårile de personalitate borderline (Pinto ¿i Akistal. 1998. existå studii care aratå o eficacitate a LTG similarå litiului în profilaxia episoadelor depresive. Astfel. În tulburarea de stress posttraumatic LTG pare a ameliora simptomatologia de reexperimentare a evenimentului traumatic ¿i a reduce evitarea contactelor sociale (Kaplan. dar cu pre¡ul cre¿terii riscului pentru reac¡ii alergice severe. efectuat pe 75 pacien¡i cu tulburare bipolarå I sau tulburare bipolarå II. De asemenea.3.256 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI (Ferrier. 1998). Aceste efecte apar deosebit de importante. diplopie. iar la pacien¡ii cu hipomanie. dublu-orb.4. evaluatå prin HAM-D (Hamilton Depresion Rating Scale). Efectele secundare ale lamotriginei Cele mai frecvent. 5.

scåzându-i timpul de înjumåtå¡ire la 13 ore. în tratamentele combinate. Rezultatele studiilor efectuate aratå un raport de la 1/50 pânå la 1/100 de copii trata¡i cu LTG. cu precau¡iile legate de riscurile crescute de apari¡ie a rash-ului sever la vârste mai mici.7. 5.5. la fel ca ¿i CBZ.B. care au prezentat rash amenin¡åtor de via¡å.3.. Nu se ¿tie încå de ce vârsta micå apare ca un factor de risc pentru acest efect. Astfel. Riscul apari¡iei rash-ului poate fi crescut de combinarea LTG cu VPA. Modificarea testelor de laborator LTG nu interferå cu testele uzuale de laborator. cre¿terea foarte lentå a acestora ¿i o . VPA inhibå metabolismul LTG. De asemenea. Totu¿i. Dimpotrivå. va trebui så se ¡inå seama de aceste interac¡iuni. ¿i al¡i inductori hepatici cresc metabolismul LTG. dar au existat situa¡ii de apari¡ie a rash-ului ¿i în tratamente prelungite (de ex.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 257 Aproximativ 10% dintre pacien¡i au întrerupt tratamentul datoritå apari¡iei efectelor secundare. Interac¡iunile medicamentoase Toate medicamentele care inhibå sistemul citocromului P450 cresc concentra¡ia LTG. cu ajustarea dozelor. crescându-i timpul de înjumåtå¡ire la 70 ore. Aproape toate rash-urile severe apar în primele 2–8 såptåmâni de tratament. La copii.5.3.5. pentru a ajusta dozele de LTG. CBZ cre¿te metabolizarea LTG. 5. inciden¡a rash-ului sever este mult mai mare decât la adult.3. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de rash! 5. probabil va fi folositå ca ortotimizant ¿i la aceastå categorie de vârstå. Nu s-au semnalat cre¿teri în greutate în urma tratamentului.5. N. 6 luni). nu a fost aprobatå folosirea ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. Utilizarea clinicå a lamotriginei De¿i e folositå ca antiepileptic în neuropediatrie. de cre¿terea rapidå a dozelor ¿i de folosirea unor doze mari de LTG. fenobarbitalul.6. fenitoina. dupå caz. LTG nu afecteazå metabolismul altor medicamente.

efect care nu s-a dovedit de-a lungul studiilor.6. • inhibi¡ia anhidrazei carbonice.6.6. 5. Amann ¿i Walden. În 1996.3.1. 5. înså.2. atât la adult cât ¿i la adolescent. în USA nu e permiså folosirea LTG ca ortotimizant la vârste mai mici de 16 ani. • diminuarea neurotransmiterii glutamat-ergice (excitatorii). Actualmente. • în såptåmânile 3–4 se cre¿te la 25 mg/zi • în såptåmânile 4–5. pentru prevenirea apari¡iei efectelor adverse. a fost observat efectul antiepileptic. . când.3. se ajunge la doza de între¡inere de 50–200 mg/zi. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului Actualmente. nefiind afectatå de prezen¡a alimentelor în tubul digestiv. • în såptåmânile 3 ¿i 4 se cre¿te la 50 mg/zi. iar • în såptåmânile 4–5 se ajunge la doza zilnicå. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå se folosesc doze mai mici. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului Absorb¡ia sa este rapidå ¿i aproape completå. de 100–200 mg/zi. pentru evitarea apari¡iei rash-ului. a fost aprobat în USA ca antiepileptic. care este. Astfel. Topiramatul Topiramatul (TPM) este un substituent sulfamat monozaharidic. 2002): • inhibi¡ia dozå – dependentå a canalelor de sodiu voltaj dependente ¿i a canalelor de calciu tip L. cercetat ini¡ial ca agent hipoglicemiant. • în primele 1–2 såptåmâni se introduc 25 mg/zi. 5. se considerå cå principalele sale mecanisme de ac¡iune sunt (dupå Grunze. în medie.3.258 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI monitorizare riguroaså. Administrarea VPA impune doze mai mici (VPA scade cleareance-ul LTG) ¿i o cre¿tere mai lentå a dozei: • în såptåmânile 1–2 se administreazå 25 mg la 2 zile. Medica¡ia se introduce foarte lent. • augmentarea inhibi¡iei GABA-ergice.

Efectele cognitive par a fi asociate cu doze ini¡iale mari ¿i cre¿terea rapidå a dozelor. iritabilitate ¿i depresie.6. confuzie. 2. Sachs et al. De asemenea. somnolen¡å ¿i fatigabilitate. Shank. 2000): 1. Spre deosebire de celelalte anticonvulsivante. 5. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 21 de ore ¿i atingând concentra¡ia platou dupå 4 zile de tratament. În majoritatea studiilor. Este foarte pu¡in metabolizat: 70–85% din doza administratå se eliminå neschimbat în urinå.4. care au fost împår¡ite în douå categorii (Kaplan. Clearance-ul såu scade în insuficien¡a renalå. în general. tulburåri de limbaj (gåsirea cuvintelor cu dificultate). dupå o dozå oralå de 400 mg. lentoare psiho-motorie. Efectele secundare ale topiramatului Cele mai frecvente efecte adverse asociate cu topiramatul sunt cele de la nivelul SNC.6.3.3. topiramatul determinå scådere în greutate. acest medicament a fost foarte bine tolerat: cele mai frecvente efecte adverse observate au fost cele legate de SNC. se poate asocia cu litiazå renalå: Shorvon (1996) a aråtat prezen¡a litiazei renale la 1.3.5 dintre pacien¡i. în timp sau prin scåderea dozelor (Kamman. Indica¡iile topiramatului Date ob¡inute din studii deschise ¿i din raportåri de caz aratå eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare. . dar au fost minore ¿i rezolvate. 1999).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 259 Concentra¡iile plasmatice de vârf se ating în aproximativ 2 ore. La fel ca to¡i inhibitorii anhidrazei carbonice. Cazurile descrise cuprind ¿i pacien¡i care nu au råspuns la terapia conven¡ionalå. 1999. a fost demonstratå eficacitatea tratamentului cu TPM în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå (Yatham et al. au aråtat eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare comorbide cu obezitatea. Pot apårea foarte rar ame¡ealå. În plus. dificultå¡i de concentrare. 2002). probleme de memorie. scåzând. printr-un mecanism necunoscut. de asemenea. 5. ¿i în cazul disfunc¡iilor hepatice. peste 50% dintre pacien¡i au prezentat amelioråri dupå tratamentul cu topiramat.

Administrarea concomitentå de CBZ. pentru contracararea scåderii în greutate. 5. s-au constatat scåderi în greutate între 1. ne putem gândi în perspectivå la folosirea acestui medicament ca ortotimizant ¿i la copil ¿i adolescent.6. în cele cu ciclare rapidå. depinzând de greutatea ini¡ialå. Shank.260 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În studiile pilot. doza ¿i durata tratamentului (Kammen. experien¡a clinicå din neuropediatrie. Este necesarå. în func¡ie de caz. 2002). topiramatul putând fi un ajutor pre¡ios. fiind aprobat doar ca antiepileptic. ar putea permite extrapolarea acestor date ¿i la popula¡ia pediatricå cu patologie psihiatricå. Astfel. astfel. se pot asocia alte anticonvulsivante. Asocierea cu al¡i inhibitori ai anhidrazei carbonice. la care se adaugå studiile fåcute la adultul tânår cu tulburåri psihiatrice. Chengappa et al. au ob¡inut rezultate bune la pacien¡ii cu tulburare bipolarå cu obezitate ¿i diabet zaharat de tip II.7. dar nu influen¡eazå concentra¡ia CBZ. Totu¿i. Totu¿i.3. Utilizarea clinicå a topiramatului Folosirea topiramatului ca ortotimizant nu este încå aprobatå la copil ¿i adolescent. efectele adverse ale TPM nu sunt grave ¿i se reduc cu timpul ¿i la scåderea dozelor. ca de exemplu etazolamida.5 kg.5. De asemenea.6. efectuate pentru tulburarea bipolarå. 2001. fenobarbitalului ¿i pirimidonei. fenitoinå sau VPA scade concentra¡ia topiramatului.3. 5. . deoarece poate precipita formarea calculilor renali. tolerabilitatea sa fiind consideratå foarte bunå. acest efect este benefic la pacien¡ii obezi. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului Topiramatul poate cre¿te concentra¡ia fenitoinei ¿i VPA. în special în cazul tulburårilor bipolare refractare la tratamentul conven¡ional.6.6. La nevoie. 5. Influen¡area testelor de laborator Topiramatul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator. monitorizarea pacien¡ilor. pentru a determina un regim alimentar optim.3. în cazurile asociate cu obezitate sau cu dificultå¡i de control al alimenta¡iei (mâncatul excesiv). trebuie evitatå.6 ¿i 6.

Dozele mai mari nu se asociazå cu cre¿terea eficacitå¡ii. • blocheazå canalele Na+ voltaj dependente. la pacien¡ii cu epilepsie trata¡i cu gabapentin. În caz de insuficien¡å renalå. dar nu s-a stabilit încå precis în ce mod se coreleazå concentra¡ia plasmaticå cu råspunsul clinic.7.7. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. îmbunåtå¡iri semnificative ale dispozi¡iei ¿i calitå¡ii vie¡ii. Aceste observa¡ii au atras aten¡ia asupra poten¡ialului terapeutic al gabapentinului în tulburårile psihiatrice (Kaplan. 5. în propor¡ie de 35 – 60%.1. biodisponibilitatea sa fiind invers propor¡ionalå cu mårimea dozelor (cantitå¡ile mari nu se absorb). 5. dozele ini¡iale sunt mici (25 mg/zi).7.3. 2000).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 261 Pentru diminuarea efectelor adverse cognitive ¿i sedative. 5. Gabapentinul Gabapentinul este un aminoacid cu o structurå asemånåtoare acidului γ amino-butiric (GABA). Absorb¡ia sa se realizeazå prin sistemul de transport membranar al aminoacizilor neutri ¿i traverseazå bariera hematoencefalicå.2. Efectele clinice ale gabapentinului sunt mai pronun¡ate la doze mai mari. De-a lungul timpului. divizatå în douå prize. pânå la doza maximå de 400 mg/zi. gabapentinul are urmåtoarele mecanisme de ac¡iune: • agonist al receptorilor GABA. se scad dozele. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului Gabapentinul este absorbit incomplet la nivel intestinal. s-au observat. pentru pacien¡ii mai mari de 12 ani. • cre¿te concentra¡ia plasmaticå de serotoninå. . chiar în situa¡iile în care nu s-a ob¡inut un control bun asupra crizelor epileptice. Dozele se cresc foarte lent pe o perioadå de 8 såptåmâni. Amann ¿i Walden. 2002). care a fost aprobat de FDA ca antiepileptic în 1993. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului Conform datelor actuale (dupå Grunze. • altereazå metabolismul glutamatului ¿i glutaminei prin ac¡iunea pe canalele de calciu voltaj dependente.3.3.

Concluziile au fost cå gabapentinul este eficient doar ca tratament adjuvant ¿i nu în formele cu ciclare rapidå. Indica¡iile gabapentinului Unii autori (Schaffer ¿i Schaffer. . 2000). ceea ce impune administrarea în mai multe prize. Se eliminå nemodificat în urinå. de asemenea. 1999. Are un timp de înjumåtå¡ire de 5-9 ore.3. 2000). dar a fost ineficace în mania severå. în special ca adåugare la alte medicamente ¿i în cazul comorbiditå¡ii cu tulburårile anxioase (Walden ¿i Grunze. în special în combina¡ie cu alte ortotimizante. hipomanie sau episoade mixte. dublu orb. 1998) a aråtat cå gabapentinul a fost eficace în mania u¿oarå. 2000) a evaluat efectele gabapentinului ca tratament de adåugare la litiu sau VPA. Un studiu controlat. Acest medicament ar putea avea totu¿i un rol în tratamentul pacien¡ilor cu tulburåri bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. 1997) au raportat rezultate care aratå cå gabapentinul este eficient în hipomanie. în tratament în tulburårile bipolare.262 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circulå liber în plasmå (nu se leagå de proteinele plasmatice). dar eficacitatea a fost. Stanton et al. 1997. a aråtat o eficacitate a gabapentinului superioarå placebo. Mc Elroy et al. cu toate limitele ¿i inconcordan¡ele lor.7. 1997. dublu-orb. a evaluat eficacitatea gabapentinului ¿i lamotriginei în monoterapie – administrate pe o perioadå de 6 såptåmâni – comparativ cu placebo. Un alt studiu (Pande et al. comparabilå cu placebo. la pacien¡i cu manie. în timp ce gabapentinul a avut o eficacitate comparabilå cu placebo. Un studiu pe pacien¡i cu manie acutå (Erfurth et al. Un studiu recent. depresia din tulburårile bipolare ¿i în profilaxia tulburårilor bipolare. în tratamentul fobiei sociale ¿i tulburårilor de panicå (Pande et al. aceste rezultate. 2002). la pacien¡i cu tulburare bipolarå refractarå la tratament ¿i pacien¡i cu tulburare unipolarå (Frye et al.3. Astfel. 5. randomizat. Alt studiu a investigat eficacitatea gabapentinului în tratamentul tulburårilor bipolare refractare la tratament (Altshuler et al. controlat. Eficacitatea lamotriginei a fost mai mare decât a gabapentinului ¿i placebo. nu permit recomandarea gabapentinului între op¡iunile ini¡iale. 1999).

dependentå de dozå. Interferen¡ele cu testele de laborator Gabapentinul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator.7. Cre¿terea rapidå a dozelor ¿i dozele mari produc sedare u¿oarå. Atât studiile cât ¿i raportårile de caz au aråtat o variabilitate extremå a dozei zilnice eficace (s-au raportat la adult doze cuprinse între 600 ¿i 6000 mg). dar existå mari varia¡ii individuale. Nu are efecte toxice serioase la supradozare. ame¡eala. 5.7. Poate fi folosit în locul benzodiazepinelor ¿i hipnoticelor pentru insomniile u¿oare.7.7.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 263 De asemenea. Utilizarea clinicå a gabapentinului Nu au fost stabilite dozele optime la pacien¡ii cu tulburåri psihiatrice. deoarece gabapentinul se eliminå exclusiv renal. Acest medicament amelioreazå semnificativ durerea de origine neuropatå.5. scåzând frecven¡a ¿i intensitatea decompensårilor ¿i a crizelor disruptive la ace¿ti pacien¡i (Kaplan. 2000). poate fi folosit ca adjuvant în sevrajul la benzodiazepine. au fost observate edeme declive. dupå cum am aråtat. dar nu sunt severe ¿i sunt tranzitorii. La unii pacien¡i. alcool ¿i cocainå. Medicamentele care dau sedare. Pacien¡ii cu afectare renalå trebuie monitoriza¡i.3. divizatå în 3 prize. în combina¡ie cu gabapentinul î¿i pot augmenta acest efect. Gabapentinul este ¿i un sedativ u¿or. Interac¡iunile medicamentoase Antiacidele gastrice (de exemplu hidroxizii de aluminiu ¿i magneziu) scad absorb¡ia sa.6. ataxia. De asemenea.3.3. putându-se cre¿te rapid la doza de între¡inere. existå studii care sugereazå eficacitatea gabapentinului în tulburårile de control al comportamentului. . inclusiv la copii. normalizând somnul.4. 5. Efectele secundare ale gabapentinului Cele mai frecvente efecte adverse sunt sedarea. 5. 5. Eficacitatea medicamentului este. Se începe cu o dozå de 300 mg/zi.7.

din întreaga lume. totu¿i. Atât pacientul cât ¿i pårin¡ii acestuia vor trebui informa¡i asupra beneficiilor. Introducere Litiul este un ion monovalent. Din numeroasele studii citate anterior. atât din motive medicale cât ¿i din motive medico-legale. deci. având în vedere cå unele nu au fost încå aprobate pentru uzul psihofarmacologic. mai ales în cazurile în care vârsta micå apare ca un factor de risc. pot fi folosite ca ortotimizante. în special la copil. Pentru alte medicamente antiepileptice noi. Litiul 5. dar ¿i asupra riscurilor unui anumit medicament. så sperie clinicianul.264 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Majoritatea pacien¡ilor råspund la doze cuprinse între 600 ¿i 900 mg. Nu se folosesc doze foarte mari la copil ¿i adolescent. fiind eficace pentru un grup considerabil de tulburåri psihiatrice. Totu¿i.1. iar decizia terapeuticå va fi luatå împreunå cu ace¿tia. dovedit ¿i sus¡inut prin studiile numero¿ilor autori. În plus. fåcând parte din grupa IA a tabelului lui Mendeleev. ca tiagabinul. Întreruperea tratamentului nu produce sindrom de abstinen¡å. decizia terapeuticå trebuie atent cântåritå. cel mai u¿or dintre metalele alcaline.4. Aceste precau¡ii necesare nu trebuie. . vigabatrinul ¿i felbamatul nu s-au dovedit pânå în prezent beneficii în psihofarmacologie. nu trebuie uitat cå aceste medicamente s-au dovedit eficace chiar ¿i în unele tulburåri refractare la tratamentul conven¡ional ¿i pot avea uneori beneficii mai mari ¿i chiar efecte adverse mai mici decât unele medicamente deja acceptate. fiind necesarå o monitorizare riguroaså. noi perspective terapeutice în tratamentul multor tulburåri psihiatrice. Ele constituie. De asemenea. trebuie luate în calcul efectele adverse. 5. deoarece aceste medicamente au un real poten¡ial terapeutic pentru tulburårile psihiatrice.4. la pacien¡ii interna¡i vor fi consemnate în foaia de observa¡ie motivele pentru care se alege un medicament care nu are în prospect indica¡ia respectivå sau nu e recomandat pentru vârsta pacientului ¿i se va urmåri atent evolu¡ia sub tratament. De asemenea. reiese cå medicamentele antiepileptice. cu unele excep¡ii. fragmentate în 3 prize. dar este singurul element cu proprietå¡i antimaniacale din aceastå grupå.

con¡inând 8 mEq/ml citrat de litiu. psihiatrul australian John Cade. sub formå de capsule de 150 mg. Totu¿i. considerau. fapt care nu a fost cunoscut ini¡ial. folosirea lui crescând tot mai mult cåtre anii ’60. Ini¡ial a fost administrat sub forma apelor minerale cu con¡inut de litiu. nedovedite încå. 300 mg ¿i 600 mg carbonat de litiu ¿i sub formå de tablete de 300 mg carbonat de litiu. administrarea acestuia a început så fie controversatå. Existå înså unele specula¡ii. Singura aprobare a FDA care a mai fost ob¡inutå a fost pentru tratamentul de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. acest element fiind încorporat ¿i în alte 43 de preparate medicale. conduse de Mogens Schou ¿i al.) ¿i chiar decesul unor pacien¡i. iar introducerea litiului în psihiatrie a trebuit så a¿tepte foarte mult timp. a fost introdus în medicinå de Alexander Ure. fiind numit lithion de Jons Jacob Berzelius. În anii ’40. deoarece Trousseau (în Fran¡a) ¿i Alexander Haig (în Anglia). iar în 1907 au fost produse primele tablete de litiu. 2000). renale. Astfel. ¿i numai pentru tratamentul maniei. dovedind capacitatea acestuia de a diminua. gastro-intestinale etc.2. la acea vreme. de cåtre Johan Arfwedson. care au aråtat eficacitatea litiului în manie ¿i în tratamentul profilactic al „tulburårii maniaco-depresive“ (Kaplan. . în urma unor studii în care a dovedit efectul antimaniacal al litiului. 5. dar a fost aprobat de FDA abia în 1970. 2000). a determinat de-a lungul timpului numeroase reac¡ii adverse (neurologice. cå depresia ¿i mania fac parte dintre tulburårile metabolismului acidului uric (Kaplan. a fost ini¡iatorul folosirii litiului ca antimaniacal. litiul a fost introdus în USA. in vitro. în anul 1975 (Kaplan. În anul 1843. având o fereastrå terapeuticå (indice terapeutic) destul de îngustå. concentra¡ia de acid uric. pentru tratamentul diatezelor urice. Astfel. 2000). Ceea ce este interesant. Litiul este disponibil sub mai multe forme: • preparate standard. Mecanismele farmacodinamice ale litiului Mecanismele biochimice ale efectului ortotimizant al litiului nu sunt cunoscute. în Suedia. Observa¡iile clinice ale lui Cade au fost sus¡inute de mai multe trialuri clinice riguroase.4. • preparate cu eliberare lentå (controlatå) de 450 mg carbonat de litiu ¿i • sirop.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 265 A fost descoperit în anul 1817. pe care le vom prezenta în continuare..

ceea ce ar explica eficacitatea litiului ¿i asupra pacien¡ilor cu manie cu manifeståri psihotice (D. o cre¿tere a permeabilitå¡ii membranei hemato-encefalice. Pare a produce ¿i un fenomen de down-regulation a receptorilor 5HT1 ¿i 5HT2 (D. Gheorghe. prin interac¡iunea sa cu fosfolipidele membranare. Litiul pare a poten¡a transmisia serotoninergicå. M. ac¡iunea litiului la nivelul ATP-azei Na+K+) (Kaplan. Acest medicament ac¡ioneazå în diferite arii cerebrale. Prelipceanu. Prelipceanu. efecte similare tuturor medicamentelor antidepresive. Litiul intervine ¿i asupra sistemului noradrenergic. 2003). litiul crescând concentra¡ia acesteia la nivelul cortexului. precum sodiul ¿i potasiul. cu durata de la câteva zile la câteva såptåmâni. capacitatea litiului de a încetini viteza de repolarizare la nivelul sistemului nervos central.D. ac¡ionând la nivelul neurotransmi¡åtorilor. De asemenea. de asemenea. Prin mecanisme neelucidate. litiul are efect ¿i asupra transmiterii GABA. De asemenea. ceea ce ar explica efectele ortotimizante la ambele categorii de pacien¡i (D. Se pare cå litiul ac¡ioneazå ¿i asupra sistemului dopaminic. Practic. Prelipceanu. de exemplu. crescând eliberarea acestuia prin ac¡iunea la nivelul . 2000).266 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fiind un cation monovalent. Aceste efecte apar dupå o perioadå de tratament. 2003). Prin administrarea litiului va apårea o competi¡ie între acesta ¿i cationii mai sus men¡iona¡i (a fost doveditå. 2003). ac¡ionând la nivelul sintezei 5HT ¿i producând cre¿terea eliberårii de serotoninå la nivelul cortexului parietal ¿i în hipocamp. Prelipceanu. precum calciul ¿i magneziul. prin interven¡ia la nivelul cuplårii receptor – mesager secund. se considerå cå nu existå nici un neurotransmi¡åtor care så nu fie influen¡at de litiu (Kaplan. dar reduce excre¡ia de metaboli¡i ai NA la depresivi. pare så creascå excre¡ia de metaboli¡i ai NA la maniacali. litiul pare så afecteze func¡ia receptorilor βadrenergici. dar ¿i cationilor bivalen¡i. dar ¿i la nivelul mesagerilor secunzi. Efectul antimaniacal se explicå ¿i prin ac¡iunea asupra acetilcolinei. Litiul produce. 2003. astfel. litiul are efecte similare celorlal¡i cationi monovalen¡i. 2000). Ini¡ial pare så creascå sinteza de NA în unele arii cerebrale. 2000). care coincide cu perioada de apari¡ie a efectelor benefice (D. S-ar putea explica.

Men¡ionåm totu¿i cå nici una dintre aceste ipoteze nu a putut fi demonstratå ¿tiin¡ific pânå în prezent. De asemenea. la pacien¡ii obezi. 2000. în urma acestor studii. au fost efectuate numeroase studii. se distribuie în apa corporalå. dublu orb. profund dereglate în cadrul tulburårilor afective (D.4. randomizat. Un studiu recent. Indica¡iile clinice ale litiului se adreseazå în special tulburårii bipolare. multicenter. 5. Eliminare. D. Acest efect este datorat ¿i cre¿terii nivelului de conversie a glutamatului în GABA (Kaplan. în 1970. Mecanismele farmacocinetice ale litiului Absorb¡ie. Preparatele standard ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 1–1 ½ ore. Se eliminå la nivel renal. 2000). Clearance-ul litiului este aproximativ 1/5 din clearance-ul creatininei.3. a dus la aprobarea litiului de cåtre FDA. ca antimaniacal ¿i în 1974 ca tratament de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. Prelipceanu. Litiul se absoarbe rapid ¿i complet din tractul gastrointestinal. Pe lângå efectul ortotimizant. 2000). ac¡iunea litiului la nivelul diferi¡ilor neurotransmi¡åtori pare a restabili ritmurile circadiene fiziologice. astfel încât toxicitatea sa se manifestå la nivelul tuturor aparatelor ¿i sistemelor. . 5. în ciuda cercetårilor efectuate de-a lungul a peste 100 de ani. mecanismele de ac¡iune farmacologicå a litiului råmânând incomplet elucidate. Prelipceanu. clearance-ul litiului este cu 50% mai ridicat decât la cei cu greutate normalå. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice ¿i nu se metabolizeazå. în special la adult.4. a aråtat o eficacitate a litiului în cazul maniei acute de douå ori mai mare ca placebo ¿i similarå cu a valproatului (Kaplan. Timpul de înjumåtå¡ire este de aproximativ 18–24 ore. Indica¡iile litiului De-a lungul timpului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 267 receptorilor presinaptici. fiind ceva mai mare la båtrâni ¿i la cei cu afectåri ale ratei de filtrare glomerularå (Kaplan. Spre deosebire de alte medicamente psihotrope.4. 2000). iar cele cu eliberare lentå în aproximativ 4 ore (Kaplan. Dovedirea efectului antimaniacal. Deoarece nu se leagå de proteine. 2000). Metabolizare. 2003).

Existå studii clinice care aratå cå tratamentul îndelungat cu litiu a scåzut rata suicidului de 6 – 7 ori la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I (Kaplan. cât ¿i în episoadele depresive din tulburarea bipolarå I. 2000). Litiul se poate folosi ¿i asociat cu un antidepresiv. citat de J. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. la ini¡ierea tratamentului se recomandå asocierea unei benzodiazepine sau unui neuroleptic clasic. ¿i mult mai pu¡in eficient la cei antisociali. . Este utilå folosirea litiului ca monoterapie. De asemenea. 2000). litiul a fost acceptat pentru tratamentul episoadelor maniacale. citat de J. eficien¡a sa fiind mai mare pentru manie (Kaplan. 2002). Efectul terapeutic al litiului se instaleazå dupå o perioadå cuprinså între 1-3 såptåmâni. asocierea cu valproat sau carbamazepinå poate fi beneficå. 2001. schizofrenie ¿i la pacien¡ii agresivi (eficient mai ales la cei cu agresivitate „explozivå“. cu ciclare rapidå. în tratamentul de între¡inere al pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. mai ales la acei pacien¡i care au prezentat manifeståri maniacale la tratamentul cu antidepresive. Unele studii clinice au aråtat cå o anumitå categorie de pacien¡i cu tulburare bipolarå nu råspunde la tratamentul de între¡inere cu litiu (Bowden et al. cu agresivitate inten¡ionalå) (Kaplan. 2000). 2000. Speer. 1994. 2000). Din acest motiv. Cookson. controlând mania acutå ¿i prevenind recidivele la aproximativ 80% dintre pacien¡ii cu tulburare bipolarå I ¿i într-un procent mai redus la pacien¡ii cu episoade mixte ¿i la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. Litiul mai este utilizat ca ortotimizant ¿i în tulburarea schizoafectivå. Cookson. pe perioade îndelungate. în special la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. dar trebuie urmåritå riguros sumarea efectelor adverse. în func¡ie de tabloul clinic al episodului respectiv. 2002). R. Se pare cå pacien¡ii „non-responderi“ prezintå de fapt tulburare bipolarå II. Ca tratament de între¡inere. Post ¿i A. existå studii care aratå eficacitatea litiului atât în depresia majorå. 2002).268 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dupå cum am aråtat. 2000). pânå la dobândirea efectelor antimaniacale ale litiului (Kaplan. având episoade depresive care nu se amelioreazå în urma tratamentului cu litiu (Calabrese. care se manifestå în crize. litiul reduce semnificativ atât frecven¡a cât ¿i gravitatea ¿i durata episoadelor maniacale ¿i depresive din cadrul tulburårii bipolare I.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 269 Acest medicament s-a dovedit a fi util ¿i în tratamentul alcoolismului. post detox. iar debutul înainte de pubertate. Câ¡iva factori se considerå a fi predictivi pentru tulburarea bipolarå ¿i. 2000). doar la acei pacien¡i la care consumul de alcool a apårut în contextul unei tulburåri depresive (Kaplan. ai influen¡elor benefice ale tratamentului cu litiu sau cu alte medicamente ortotimizante: • debutul rapid. • prezen¡a manifestårilor hipomaniacale induse de antidepresive (Kaplan. 2000). O altå dilemå de diagnostic este dacå un prim episod depresiv va evolua ca o tulburare unipolarå sau bipolarå. fiind înså eficace. de asemenea. fåcând apel la monitorizarea atentå (atât a efectelor benefice. • istoric familial de tulburare bipolarå. 2000). La aceste aspecte se adaugå faptul cå pentru formularea diagnosticului de tulburare bipolarå se folosesc acelea¿i criterii ca la adult (Kaplan. cu manifeståri psihotice ¿i întârziere în dezvoltarea psihomotorie. 2000). ca ortotimizant. cât ¿i a celor adverse) ¿i la întreaga experien¡å a clinicianului. dar în aceste studii debutul este considerat a fi de obicei prima spitalizare ¿i nu apari¡ia primelor simptome ale bolii (Kaplan. este în general subestimat. implicit. agresivitate sau tulburåri de comportament asociate întârzierii mintale ¿i tulburårilor de dezvoltare. de¿i mult mai rar. . cât ¿i dificultå¡ilor formulårii acestui diagnostic la aceastå categorie de vârstå. se pare. reiese cå 20-30% dintre ace¿tia au avut primul episod al tulburårii înainte de vârsta de 20 de ani. În aceste condi¡ii. apare evident cå decizia asupra unui anumit tratament este destul de dificilå. 2000). atât datoritå simptomatologiei deseori atipice ¿i comorbiditå¡ii (în special THDA). profilul efectelor adverse este aproape similar la aceastå categorie de vârstå. De¿i existå numeroase date de literaturå referitoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburare bipolarå. Aceste procente ar fi chiar mai ridicate. Din studiile efectuate pânå în prezent la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I. folosirea litiului întâmpinå unele controverse. La copil ¿i adolescent. Rata concentra¡iei serice a litiului la adolescent este similarå cu a adultului. studiile controlate privind aceste boli ¿i tratamentul lor sunt relativ sårace (Kaplan. Din observa¡iile clinice reiese cå debutul tulburårii bipolare I la vârsta adolescen¡ei este destul de frecvent.

În ceea ce prive¿te durata tratamentului. dar pot exista pacien¡i la care efectele benefice så nu aparå la aceste concentra¡ii. La adolescen¡i ¿i tineri. Pe parcursul tratamentului se vor monitoriza obligatoriu ¿i func¡ia renalå. sub o strictå monitorizare clinicå ¿i a concentra¡iei serice. ¿i facem precizarea cå acest medicament nu a fost aprobat de FDA pentru folosirea la popula¡ia pediatricå.2 mEq/l sunt considerate eficace. paratiroide) ¿i func¡ia cardiacå (Kaplan. pentru controlul agresivitå¡ii. Concentra¡ia plasmaticå a litiului trebuie monitorizatå riguros. beneficiazå de o experien¡å clinicå valoroaså în folosirea acestora ca antiepileptice) ¿i medicamente neuroleptice clasice. Concentra¡iile cuprinse între 0. preferând ca ortotimizante medicamente din grupul antiepilepticelor (care. Tratamentul cu litiu se mai recomandå la copiii cu tulburåri periodice sau ciclice ale dispozi¡iei sau comportamentului ¿i la copiii cu manifeståri agresive severe (Kaplan. 2000).6 ¿i 1. cåderea pårului pot fi foarte greu de tolerat (Kaplan. Vârsta minimå la care se administreazå litiul nu este precizatå în tratatele de specialitate. 2000). Având în vedere înså indicele terapeutic foarte mic al litiului. litiul este eficace atât în profilaxia cât ¿i în tratamentul maniei acute. existå anumite particularitå¡i de biodisponibilitate. efecte secundare ca acneea. unde experien¡a clinicå este mult mai micå decât la adult ¿i. Noi nu recomandåm litiul la vârste mici. mai degrabå decât cre¿terea dozelor. 2000).270 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Totu¿i. se vor lua în considerare alte alternative terapeutice. existå speciali¿ti care recomandå ca la copil ¿i adolescent så nu se administreze litiu pe perioade mai mari de 6 luni. în plus.6 ¿i 1. cre¿terea în greutate. Utilizarea lui va fi conform experien¡ei clinice a medicului. performan¡ele academice (Kaplan. în aceste cazuri. din perspectiva adolescentului extrem de preocupat de imaginea sa corporalå. pentru . De asemenea. 2000). la concentra¡ii serice cuprinse între 0. semnificativ. nu în cadrul intoxica¡iei) ale tratamentului cu litiu pot afecta. endocrinå (tiroidå. efectele cognitive (este vorba de cele care apar la o concentra¡ie sericå normalå. mai ales la aceste grupe de vârstå. de¿i nu au fost aprobate de FDA ca ortotimizante la copil. Acest fapt poate impune reconsiderarea indica¡iei de tratament.4 mEq/l.

Pentru ameliorarea tremorului. 5. Tulburårile de tranzit råspund la medica¡ia antidiareicå. renale. 2000). precum ¿i alte fenomene care apar mai rar. diaree. hipertensiune intracranianå benignå. Efectele descrise pot fi evitate prin introducerea treptatå. 2000) recomandå antagoni¿ti ai receptorilor βadrenergici. fragmentat în 3-4 prize. afectarea memoriei). subsalicilatului de bismut sau difenoxilat cu atropinå (Kaplan. atât asupra dezvoltårii somatice. Efectele adverse cele mai importante sunt cele gastrointestinale. vårsåturi. fiind mai importante la ini¡ierea tratamentului. 2002). ca simptome u¿oare de tip parkinsonian. 2000). clinicianul va trebui så ¡inå seama ¿i de numeroasele studii care demonstreazå evolu¡ia nefavorabilå a pacien¡ilor netrata¡i. în doze de la 30 la 120 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 271 evitarea efectelor pe termen lung. fragmentatå în 3-4 prize (aten¡ie la bradicardie!) Pot apårea rar neuropatie perifericå. cât ¿i asupra neurodezvoltårii (Kaplan. de tipul loperamidului.5. iar la copil nu se va depå¿i doza de 1 mg/kg/zi. M. ¿i så ia în calcul alternativele terapeutice existente în prezent (Kaplan. . Efectele secundare ale litiului Dupå cum am aråtat anterior. cardiovasculare. Post. Trimble ¿i B. fenomene asemånåtoare miasteniei gravis. astfel. efecte cognitive (lipsa spontaneitå¡ii. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice. fragmentarea dozelor ¿i administrarea în timpul meselor. distribuindu-se în apa corporalå. neurologice. Efecte gastro-intestinale Litiul poate cauza grea¡å. în special la doze toxice. poate avea efecte nedorite asupra tuturor aparatelor ¿i sistemelor.4. 2000. endocrinologice. Kupka ¿i R. Totu¿i. dar tremorul sever ¿i chiar ataxia ¿i disartria trebuie så atragå aten¡ia asupra unei eventuale intoxica¡ii. De asemenea. unii autori (Kaplan. 2000). R. Aceste efecte pot fi diminuate prin fragmentarea dozelor. litiul scade pragul convulsivant (Kaplan. timp de reac¡ie întârziat. 2002. ataxie ¿i disartrie. Citratul de litiu este mai bine tolerat. dermatologice ¿i de cre¿tere în greutate. Efecte neurologice Litiul poate produce mai frecvent tremor. de tipul propranololului. Schmitz.

determinând scåderea pasagerå a concentra¡iei hormonilor tiroidieni circulan¡i. consecin¡å a ac¡iunii litiului asupra hormonului antidiuretic.sau hipertiroidism. se vor administra diuretice tiazidice. cu efectuarea ECG cel pu¡in o datå pe an. Efecte endocrinologice Litiul poate determina efecte adverse tiroidiene ¿i paratiroidiene. mai rar. deoarece diureticul poate determina reten¡ia de litiu (Kaplan. La administrare îndelungatå (de obicei peste 10 ani) pot apårea efecte renale severe. adenom paratiroidian. sau care economisesc potasiu. Se impune echilibrarea hidricå. Probele renale se vor efectua ¿i în afara determinårilor de rutinå. Pacien¡ii vor fi monitoriza¡i din punct de vedere al func¡iei renale. insuficien¡å renalå. cu aritmii sinusale consecutive. rar. De¿i cele mai frecvente modificåri cardiace datorate litiului sunt benigne. 2000). prin determinarea anualå a creatininei serice ¿i a volumului urinar pe 24 de ore. reversibilå. cre¿terea creatininei sangvine ¿i. utilizarea dozei de litiu minime eficace. cel mai frecvent este poliuria cu polidipsie secundarå (diabetul insipid nefrogen). Tratamentul cu litiu se poate asocia cu sindrom nefrotic. exoftalmie benignå. dacå apar manifeståri clinice care så sugereze afectare renalå. 2000). se impune monitorizare cardiacå. Constau în aplatizarea undei T pe ECG ¿i în deprimarea activitå¡ii nodului sinusal. Poate determina gu¿å (la 5% dintre pacien¡ii trata¡i cu litiu). . sincope sau chiar stop cardiac. diureticele. afecteazå func¡ia tiroidei. scåzându-se doza de litiu. La pacien¡ii trata¡i cu litiu se recomandå determinarea periodicå a TSH. Dieta hiposodatå. Efecte cardiace Efectele litiului asupra cordului sunt similare celor determinate de hipokaliemie ¿i se datoreazå înlocuirii potasiului intracelular cu ioni de litiu. ca fibroza intersti¡ialå cu scåderea progresivå a ratei de filtrare glomerularå. hipo. administratå în prizå unicå. Dacå poliuria este importantå. Astfel. Litiul poate determina ¿i fenomene de hiperparatiroidism ¿i. inhibitorii enzimei de conversie måresc cardiotoxicitatea litiului (Kaplan.272 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efecte renale Dintre efectele renale.

modificåri cardiovasculare ¿i afectare renalå (Kaplan. ataxie. Apari¡ia acneei. Tratamentul cu litiu se va opri imediat. o stângåcie excesivå a mi¿cårilor. mioclonii. Administrarea de cårbune activat este contraindicatå. ¿i în special când se asociazå ¿i cre¿terea în greutate (Kaplan. aceasta fiind måsura cea mai eficace de înlåturare rapidå a litiului seric. 2003). Tratamentul intoxica¡iei vizeazå îndepårtarea litiului din organism ¿i combaterea deshidratårii. În cazul supradozei sau a intoxica¡iei voluntare cu litiu se încearcå eliminarea medicamentului din tractul gastrointestinal prin administrarea de polistiren sulfonat sau polietilen-glicol. Aceste efecte par a fi dependente de dozå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 273 De asemenea. deoarece poate duce la leziuni cerebrale ireversibile ¿i chiar la moarte. 2000. Se asociazå simptome gastrointestinale. fiind o mare urgen¡å medicalå. fiind necesarå uneori o nouå dializå (Kaplan. . efectele adverse cardiace sunt poten¡ate de dezechilibrele hidro-electrolitice ¿i de insuficien¡a renalå (V. Se poate face lavaj gastric folosind un tub de calibru mare (Kaplan. Se va avea în vedere hemodializa. dar valoarea acesteia este controversatå. sindrom confuzional cu agravare pânå la comå. O dietå echilibratå. convulsii. somnolen¡å. Stroescu. rash ¿i agravarea psoriazisului. 2000). vertij. Primele semne ¿i simptome care trebuie så atragå aten¡ia sunt tremorul important. pentru cazurile cele mai severe. Efecte dermatologice Litiul poate determina efecte adverse dermatologice cum sunt acneea. disartrie. Intoxica¡ia cu litiu este gravå. Prelipceanu. concentra¡ia litiului poate cre¿te din nou. u¿or hipocaloricå ¿i exerci¡iile fizice pot atenua acest efect. 2000). cåderea pårului. datoratå efectului asupra metabolismului glucidelor ¿i reten¡iei hidrice (litiul poate determina edeme). D. 1993). 2000). råspunzând la mic¿orarea dozelor sau la schimbarea preparatului de litiu. bradipsihie. poate afecta complian¡a la tratament mai ales la adolescent. Unii autori recomandå diurezå for¡atå. Dupå dializå. iar pacientul va fi internat într-o sec¡ie de toxicologie sau terapie intensivå ¿i tratat de urgen¡å. Alte efecte Tratamentul cu litiu poate determina cre¿tere ponderalå. de¿i nu este un efect grav. prin mobilizare din ¡esuturi.

Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). 2002) Medicamentul Efecte ale asocierii cu litiu Encefalopatie. cât ¿i pentru litiu). Ocazional. 2003). sindrom serotonin-like (în asociere cu inhibitorii poten¡i ai serotoninei) Neurotoxicitate la asocierea cu CBZ Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. tetraciclinå Metildopa Bicarbonat de sodiu Ioduri Propranololul Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. Vom prezenta în tabelul 5. Prelipceanu. La pacien¡ii cu istoric de intoxica¡ie cu litiu se contraindicå tratamentele ulterioare cu acest medicament (D. . este destul de frecventå. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului (dupå Kaplan ¿i Sadock. prin diminuarea secre¡iei renale (cu excep¡ia aspirinei) Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. principalele interac¡iuni medicamentoase ale litiului.5. Neuroleptice Antidepresive Antiepileptice Antiinflamatoare nesteroidiene Diuretice tiazidice Diuretice care economisesc K+ Diuretice de anså Osmotice (manitol. prin diminuarea secre¡iei renale. precipitarea sindromului neuroleptic malign.5. cofeinå. Neurotoxicitate Cre¿te eliminarea renalå a litiului Se cumuleazå efectele antitiroidiene Probabil cre¿te u¿or concentra¡ia sericå a litiului. Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. uree) Xantine (aminofilinå. prin diminuarea secre¡iei renale. Cresc concentra¡ia sericå a litiului. Tabelul 5.4. întrucât litiul traverseazå lent bariera hematoencefalicå. teofilinå) Inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidå) Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Inhibitori ai canalelor de calciu Metronidazol. pentru condi¡ii medicale sau simptomatologia psihicå. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). agravarea efectelor extrapiramidale.6.274 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simptomatologia neurologicå se poate ameliora în câteva zile de la normalizarea litemiei. se impune cunoa¿terea efectelor care pot apårea în urma ac¡iunii simultane a acestor medicamente. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului Întrucât necesitatea administrårii cocncomitente cu litiul a altor medicamente. S-au raportat cazuri de neurotoxicitate. Nu modificå concentra¡ia litiului. S-au raportat ¿i modificåri ale eritrocitelor ¿i influen¡area reciprocå a concentra¡iei serice de medicamente (atât pentru neuroleptice. 5. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå).

Dupå stabilirea dozei de între¡inere. efectuarea ECG (la femei se face ¿i un test de sarcinå). 5. creatinina sericå. dimpotrivå. timp de 1-2 såptåmâni. vor fi informa¡i cå varia¡iile aportului sau pierderii de lichide ¿i såruri influen¡eazå concentra¡ia sericå a litiului. atât pacientul cât ¿i familia acestuia. se va determina litemia ¿i se va examina pacientul de câte ori se va suspiciona intoxica¡ia cu litiu sau.7.4. pacientului i se va face un examen clinic complet ¿i determinåri de laborator. • pierderile excesive de apå (febrå. cre¿terea lentå a dozelor cu 150 mg la 3-5 zile. De asemenea. . valorile TSH. transpira¡ii abundente etc. se va reconsidera tratamentul (introducerea altui medicament cu efecte antimaniacale sau ortotimizante). ineficient din punct de vedere terapeutic. Utilizarea clinicå a litiului Înainte de ini¡ierea tratamentului cu litiu. • dieta hiposodatå cre¿te concentra¡ia sericå a litiului.6-1.) duc la cre¿terea concentra¡iei serice a litiului. Influen¡area testelor de laborator Litiul nu modificå testele de laborator. în câteva såptåmâni. cuprinzând: hemograma. prin scåderea treptatå a dozelor. T3 ¿i T4. Înainte de ini¡ierea tratamentului. Doza de între¡inere variazå în limite destul de largi: va råmâne cea care va men¡ine litemia în cadrul intervalului de mai sus. un nivel scåzut al litemiei. având poten¡ial toxic.2 mEq/l. cu toate cå litemia s-a încadrat în intervalul standard. La copil ¿i adolescent se recomandå ini¡ierea tratamentului cu 150 mg. pânå la ob¡inerea unei concentra¡ii serice a litiului cuprinse între 0.8. concentra¡ia sericå a litiului se va determina periodic (diferi¡i autori recomandå determinarea de rutinå a litemiei la intervale cuprinse între 2 – 6 luni). respectiv scåderi ale acesteia: • aportul excesiv de sodiu duce la scåderea concentra¡iei serice a litiului. fiind administratå în douå sau trei prize pentru preparatele standard ¿i în prizå unicå pentru preparatele cu eliberare lentå.4. litiul se va întrerupe lent. putând determina cre¿teri. În cazul în care nu se ob¡ine un råspuns clinic satisfåcåtor. ionograma sericå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 275 5.

00 pentru carbamazepinå. divalproex de sodiu sau carbamazepinå. Pacien¡ii au fost distribui¡i randomizat så primeascå timp de 6 såptåmâni tratament cu litiu. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. agresivitå¡ii ¿i a altor tulburåri psihice ale copilului ¿i adolescentului. så recunoascå semnele precoce ale unei posibile intoxica¡ii cu litiu ¿i så se prezinte la medic. inclusiv în tratamentul de între¡inere în tulburarea bipolarå I. Eficacitatea a fost în principal måsuratå cu CGI-I ¿i YMRS. litiul ¿i carbamazepina au aråtat un efect important în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu boalå bipolarå I ¿i II în episod maniacal sau mixt. Råspunsul a fost definit ca modificarea scorului YMRS cu peste 50%. un medicament antimaniacal ¿i ortotimizant eficace. în medie 11. Divalproex. în vârstå de 8-18 ani. atât la toate controalele de rutinå cât ¿i de câte ori va observa vreun semn care ar sugera o eventualå intoxica¡ie cu litiu.63 pentru divalproex. efectele litiului. 38% pentru litiu ¿i 38% pentru carbamazepinå. 1. este ieftin ¿i u¿or de procurat. de asemenea. Mårimea efectului a fost 1. de necesitatea unei monitorizåri riguroase. 5. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate.06 pentru litiu ¿i 1.4 ani. dupå cum am aråtat.4 ani. cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani. Totu¿i.5. valproatului ¿i carbamazepinei. în medie 11. fårå efecte adverse importante. au fost cuprin¿i într-un studiu publicat în 2000 de cåtre Kowatch et al. Efecte secundare Kowatch et al au studiat în 2000 la 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. ratele de råspuns fiind 53% pentru divalproexul de sodiu. Litiul este. de efectele dezastruoase ale unei posibile intoxica¡ii ¿i så nu îl administråm decât atunci când avem siguran¡a cå familia va supraveghea administrarea corectå a tratamentului ¿i va aduce pacientul la medic. ceea ce face ca el så fie preferat deseori pentru tratamentul episoadelor maniacale. trebuie så ¡inem seama de indicele terapeutic mic al acestuia. Studii clinice 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II.276 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Familia va fi învå¡atå. . De asemenea. fårå efecte adverse importante.

În prezent. erau folosite pentru sedarea diurnå. Barbituricele cu duratå lungå de ac¡iune. Primul mare grup de anxiolitice folosite au fost barbituricele care au apårut la începutul anilor 1900 cu rol sedativhipnotic ¿i anticonvulsivant. . hipnotice ¿i anticonvulsivante ale clordiazepoxidului în 1957. buspirona este cel mai important anxiolitic descoperit de la apari¡ia benzodiazepinelor. Dupå sintetizarea primelor benzodiazepine în 1955 ¿i descoperirea proprietå¡ilor sedative. Introduså în practica clinicå în 1987. erau folosite drept hipnotice. anul 1959 a reprezentat apari¡ia diazepamului. Barbituricele cu duratå scurtå de ac¡iune ¿i cu debut rapid al efectului.6 TRATAMENTUL ANXIOLITIC ªI SEDATIV-HIPNOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT 6. Introducere Anxioliticele sunt în prezent substan¡ele psihotrope cel mai frecvent folosite. precum fenobarbitalul. Fenobarbitalul este singurul barbituric care continuå så fie folosit pe larg în tratamentul epilepsiei. ea a început så fie folositå din ce în ce mai mult de cåtre psihiatri în tratamentul anxietå¡ii. astfel cå folosirea lui este limitatå. El are o oarecare eficacitate în sedarea diurnå ¿i probabil ca anxiolitic. dupå ce primele primele studii clinice i-au demonstrat calitå¡ile antianxioase. precum secobarbitalul. Este folosit ca sedativ cu duratå lungå de ac¡iune în unele programe de dezintoxicare. amobarbitalul sau pentobarbitalul. benzodiazepinele acoperå peste 90% din pia¡a mondialå a anxioliticelor. care a fost pentru câteva decenii medicamentul cel mai utilizat. De¿i a fost dezvoltatå ca agent antipsihotic. Mebrobamatul a fost introdus dupå aproape 60 ani ca agent sedativ-hipnotic. Dar mul¡i pacien¡i descriu efectul såu anxiolitic mai degrabå disforic ¿i neplåcut. cu cel mai mare mumår de prescrip¡ii atât de cåtre psihiatri cât ¿i de cåtre speciali¿ti din multe alte discipline.1.

C care sunt cupla¡i. 6.). B. Existå mai multe tipuri de receptori GABA: GABA-A. ma¡ii din monografiile firmelor producåtoare (tabelul 6. sedativ. ac¡iune realizatå prin blocarea receptorilor GABA postsinaptici. Defini¡ie Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de efecte importante pentru practica psihiatricå: • efectul anxiolitic. Subunitå¡ile alfa 1. • efectul hipnotic. 6. cu cinci subunitå¡i proteice grupate în jurul canalului de clor. 1990). Benzodiazepinele 6.2. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor Benzodiazepinele î¿i exercitå ac¡iunea prin ameliorarea transmisiei GABA-ergice. iar prin jonc¡iunile func¡ionale pe care le are cu celelalte cåi de neurotransmi¡atori reprezintå placa turnantå a neuromedia¡iei cerebrale (Udri¿toiu et al. Benzodiazepinele se leagå de receptorii benzodiazepinici BDZ (descoperi¡i de Bossman.4. Braestrup. Dar efectele anxioliticelor pot fi separate doar arbitrar.1. Acidul gabaaminobutiric (GABA) este cel mai important neurotransmi¡åtor inhibitor (Steven. 1997 ¿i infor. 1995). beta 2 ¿i gama 2 sunt codate de acela¿i cluster de gene situate pe cromozomul 5.1. 2000). deoarece în practicå sunt folosite în doze mici în timpul zilei pentru anxietate. tranchilizant. 2002. Receptorul GABA-A are formå de rozetå.3. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Prezentåm o clasificare a medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare-sedative la realizarea cåreia au fost utilizate date din Kaplan ¿i Sadock.278 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. Blocarea receptorilor GABA-A (canale ionice pentru clor) determinå deschiderea canalelor ionice pentru clor ¿i påtrunderea clorului în celulå. Schatzberg A.F et al. Squires. iar seara în doze mari pentru insomnie. urmatå de depolarizarea membranei cu efect inhibitor. Moller ¿i Okada în 1977) care sunt situa¡i pe receptorii GABA ceea ce a dus la denumirea lor drept receptori GABA-BDZ (Young ¿i Kunar.4. . Efectul clinic este anxioliza.

5. 10mg Oral: tb. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Halazepam Lorazepam Paxipam Ativan. 2. 40mg Oral: tb. 25 mg Parenteral f 20 mg/ml Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Denumirea comercialå Benzodiazepine Alprazolam Bromazepam Clordiazepoxid Xanax. 2 mg Oral: tb.5. 0.25-4 Adul¡i: 0. Libritabs. 2 mg Parenteral f 2mg/ml 4mg/ml Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i:1-10 Adul¡i: 5-40 Adul¡i: 1-22 Estazolam ProSom Oral : cp.1mg) Parenteral f 1mg/ml Adul¡i: 15-602 Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 0. 0. 1. 10 mg Parenteral f 5mg/ml.25. Calmepam.5 mg Oral : tb.1.Valium. Lorans Adolescen¡i peste 15 ani: 15-30 seara Adul¡i: 15-30 seara 2 Adul¡i: 60-160 Copii. 3. Alprazolam.5. 2 mg ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Flurazepam Dalmane Tabelul 6.Clasa Oral: tb.5. Alprox Lexotanil. Frontin. 10. Lexotan Napoton. Helex. 3. 10. Clonotril-2 Oral: tb. 1. prelungitå 11.5-6 Adul¡i: 1-6 279 . 20. cu elib.5-6 Adul¡i: 4. 15. Lorivan. 0.5. 1.5-4-10 Copii ¿i adolescen¡i: 1.5mg/ml (1 picåturå=0.1. 7. adolescen¡i: 0. Diazepam desitin Oral: cp. 0. Librium Clonazepam Rivotril. 15 mg Tb. 6 mg Oral : cp.25-3 Adul¡i: 1-6-8-10 Clorazepat Tranxene Diazepam Diazepam. 25. 5.5. 5.5-9-18 Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Oral:10-30 Parenteral 10-100 Adul¡i: 10-150 Copii ¿i adolescen¡i: 0. Klonopin. 30 mg Oral: tb. 1. 2 mg Solu¡ie picåturi: 2. 22. 5. Sup 5.

1. 500mg Parenteral 40mg/5ml Oral tb.5-15 seara2 2 Adul¡i: 7. 200 mg Parenteral f. 7. Serestra. Spitomin Tensispes Stressigal Amobarbital Amytal Aprobarbital ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6.5-5 mg seara Copii.125 -0. 0.125. Mogadon Oxazepam Prazepam Oral: cp. adolescen¡i: 0. 15 mg Oral: cp. 10. 250.25 seara2 Adolescen¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 10 mg seara Adolescen¡i peste 15 ani: 3.280 Midazolam Parenteral f 5mg/ml Oral: cp. 30 mg Oral tb. 10 mg Oral: cp. 5.5-30 seara Adul¡i: 5-10mg seara Copii.5. 15. 2. 15. Oxazepam Oral: cp.5 mg Adul¡i: 30-1201 Adul¡i: 20-60 Adul¡i: 7. 5. 10. 5. 7.15-0. 10 mg Oral tb.5. 250mg Oral: tb. 7.50. 30. 5. 10 mg Oral: cp.5 mg Oral: cp. (continuare) Butabarbital Butisol .75 mg seara Adul¡i: 7. 30.15. adolescen¡i: 2. 0. 20 mg Quazepam Temazepam Doral Restoril Triazolam Zolpidem Halcion Stilnox Zaleplon Adul¡i: 0. 100mg Parenteral 30mg/5ml Serax. 30 mg Centrax Oral: cp.2 mg/kgc Adul¡i: 5-50 Midazolam Versed Nitrazepam Nitrazepam.5 mg seara Adolescen¡i: 5-30mg Adul¡i: 15-60 Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 100-200mg Hipnotic: 50-300mg Sedativ: 40-160mg 2 Hipnotic: 40-120mg Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 45-120mg Hipnotic: 50-100mg Ciclopirolone Zopiclon Imovane Azospirodecandione Barbiturice Buspirona BuSpar.

5 .45 kgc. Vistaril Difenhidramina Oral: cp. 100mg Tiopental Tiopental Nesdonal Pentotal ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Antihistaminice Hidroxizin sedative Hidroxizin. 25 mg Parenteral f. 50 mg/ml Copii ¿i adolescen¡i: 25-300 mg3 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i: 5 mg/kgc/24 ore Im. 130mg/ml.5 mg/0. 100mg Parenteral 30. 30. Im: 50-200 mg/zi Iv: 50-200 Adul¡i: Sedativ: 60-100 mg Hipnotic: 100-150 mg Copii: 2-6mg/kgc pânå la 100 mg Copii pânå la 5 ani: 16-32 mg de 3-4 ori pe/zi Copii peste 5 ani: 32-64 mg de 3-4 ori pe/zi Adul¡i: Sedativ: 66-300 mg Hipnotic: 100 mg Adul¡i: 0. 15. 20mg5ml Oral tb.1.5 mg/ml Benadryl Tabelul 6.2 mg/kg pentru TEC Pentobarbital Nembutal Fenobarbital Fenobarbital Secobarbital Parenteral 50mg/ml Parenteral f 0. 25mg/ml. 8. 60. 25 mg Sirop: 12. 32. Atarax. 65. 50. iv 10-50-100mg pânå la 400 mg /zi 281 .7-1. 100mg Parenteral 50mg/ml 20mg/ml Copii: 1-3 mg/kgc Adul¡i: Sedativ: 30-120 mg Hipnotic: 100-300 mg Copii: 3-5 mg/kgc Sedativ: 100-300 mg Hipnotic: 100 mg Copii 2-8 mg/kgc Adul¡i: iv 100-150 mg Copii peste 1 an: 1 mg/kgc/zi Copii peste 10 ani: 50-100 Adul¡i: 50-100 Copii: 0. 100mg Mebaral Metohexital Parenteral 500mg/50ml Oral tb. 10mg/ml. 1 g Oral: cp.50 mg/ml Im Iv lent în solu¡ie salinå Oral tb.Mepobarbital Oral tb. 60. 50. (continuare) Parenteral f.

2-1. 40. 90 mg Copii ¿i adolescen¡i: 50-160 mg/zi (0. 400.3 mg Oral:tb. 1953.1 0. Korein et al. 80.1. 600 mg Propranolol Inderal. 500.5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 60-160 Copii ¿i adolescen¡i: 0.. Propranolol.282 Agen¡i noradrenergici Oral:tb. (continuare) 3 Precizåm cå unele indica¡ii sunt în conformitate cu recomandårile FDA (Food and Drugs Administration) din USA ¿i nu se suprapun cu informa¡iile din prospectele medicamentelor valabile în România. 10.05-0. 1960.H. Effron ¿i Freedman.2 mg Copii 6-12 ani: 200-400 Adolescen¡i: 400-800 Adul¡i: 400-800 Adul¡i: 250-500 mg seara2 Copii ¿i adolescen¡i: 500-1000 Adul¡i: 500-2000 Oral:tb 0. 1996 . 200. Clonidina Catapres Carbama¡i Meprobamat Meprobamat Miltown Equanil Oral:tb.2 0. Fish. 648 mg Glutetimida Glutetimida Doriden Cloral hidrat Cloral hidrat Noctet 1 2 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. Nu existå informa¡ii despre dozele recomandate la copil ¿i adolescent. 60. 1971 cita¡i de Green W. 500mg Oral: cp.3 mg Adul¡i: 0. 20.8-2. Solu¡ie: 500 mg/ml Supozitoare rectale: 324. 500mg.

sedativ-hipnoticå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 283 Similar. legarea de receptorii GABA-C cre¿te permeabilitatea pentru clor urmatå de cre¿terea cantitå¡ii de clor intracelular. Flumazenilul este singura benzodiazepinå prezentatå de noi care ac¡ioneazå prin antagonizarea receptorilor GABA-BDZ. timoreglator (clonazepamul). inductor al anesteziei (midazolam).3. Deficitul acestor compu¿i psihoactivi endogeni este o ipotezå în etiologia anxietå¡ii (Smith. efect miorelaxant. 6. Proprietå¡ile lipofilice ¿i hidrofilice ale substan¡elor influen¡eazå debutul ¿i durata ac¡iunii lor prin influen¡area . facilitând sau inhibând neurotransmisia. prezen¡a lor justificând existen¡a subtipurilor receptoare. efect hipnoinductor. 2001).4. Existå compu¿i psihoactivi endogeni care se leagå specific de receptorii GABA-A BDZ. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare pot ac¡iona ca agoni¿ti (benzodiazepinele) sau ca antagoni¿ti ai receptorilor GABA-BDZ. parenteralå i. care determinå afinitatea înaltå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i sunt responsabili pentru efectul sedativ ¿i hipnoinductor.4. dar numai în prezen¡a GABA. Unele benzodiazepine mai prezintå ¿i alte efecte: efect antidepresiv (alprazolamul). care determinå o afinitate mai scåzutå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i care sunt situa¡i în hipocamp ¿i striat ¿i poten¡eazå efectul anxiolitic prin diminuarea secre¡iei DA (de exemplu alprazolamul). ¿i intrarectalå. La nivelul receptorilor GABA-A existå mai multe categorii de receptori BDZ: – tipul I. BDZ se leagå de receptorii GABA-BDZ ¿i induc modificårile asupra canalului de clor. ataxie.v. Efectele clinice ale benzodiazepinelor Principalele ac¡iuni farmacodinamice ale benzodiazepinelor sunt urmåtoarele: anxioliticå. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor Administrarea benzodiazepinelor se face pe cale oralå. miorelaxantå ¿i anticonvulsivantå.m. BDZ scad necesarul de GABA la nivelul sinapsei. – tipul II.2. 6. sau i. hiperpolarizarea neuronalå ¿i scåderea excitabilitå¡ii. Blocarea receptorilor GABA-B (canale ionice pentru calciu) are urmåtoarele efecte clinice: sedare.

Astfel... Marinescu D. Gheorghe M. necesar în situa¡iile în care se dore¿te anxioliza rapidå sau inducerea stårii de somn.2. Majoritatea benzodiazepinelor sunt absorbite complet din tractul gastrointestinal. 2000) BDZ cu efect sedativ slab BDZ cu efect sedativ mediu Bromazepam Tamazepam Clordiazepoxid Clobazam Cloxazolam Diazepam Ketazolam Medazepam Oxazepam Alprazolam Prazepam Clotiazepin Clorazepat Lorazepam Midazolam BDZ cu efect sedativ puternic (dependent de dozå) = high potent BDZ absorb¡iei. distribu¡iei în ¡esutul adipos ¿i traversårii barierei hemato-encefalice.D. 2000) Substan¡a Midazolam Triazolam Alprazolam Bromazepam Estazolam Halazepam Lorazepam Oxazepam Temazepam Clordiazepoxid Clonazepam Clorazepat Diazepam Flurazepam Ketazolan Nitrazepam Prazepam Quazepam Zolpidem Zaleplon Anxiolitic + + + ++ + ++ +++ ++ + +++ ++ +++ + ++ + ++ + Sedativ/hipnotic +++ +++ + +++ + + +++ + ++ +++ +++ +++ +++ +++ Efectul Anti-convulsivant + + + ++ + + ++ +++ +++ + Miorelaxant +++ + Tabelul 6. midazolam. Marinescu D. cu timpul cel mai scurt pânå la instalarea efectelor clinice..D.3..284 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. Absorb¡ia. . diazepamul are absorb¡ia cea mai rapidå. Efectele benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T. clonazepam.. În cazul administrårii orale. dupå administrarea oralå. Gheorghe M. Clasificarea benzodiazepinelor în func¡ie de efectul sedativ (dupå Udri¿toiu T. unele benzodiazepine au o ratå de absorb¡ie rapidå: diazepam..

Debutul efectului midazolamului dupå administrarea i.v.m. consecutiv. temazepam. Urmåtoarele benzodiazepine: diazepam.m. Benzodiazepinele au capacitate ridicatå de a traversa BHE prin difuziune pasivå. Metabolizarea benzodiazepinelor se face la nivel hepatic unde sunt transformate în metaboli¡i activi sau inactivi. triazolam. Similar. clordiazepoxid. Absorb¡ia oralå a zolpidemului ¿i zaleplonului poate fi întârziatå de administrarea concomitentå cu alimentele. Clordiazepoxidul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea oralå. Lorazepamul ¿i midazolamul se absorb rapid dupå administrarea im. estazolam. halazepam. clorazepat.v. praxepam sunt transformate prin oxidare în metaboli¡i activi sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450 3A3/4 . Lorazepamul are lipofilie moderatå. Alprazolamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. prazepam. ¿i în 3-30 minute dupå administrarea i. efectul se instaleazå mai lent. Existå unele benzodiazepine care au o ratå de absorb¡ie lentå: oxazepam. Timpul în care se atinge concentra¡ia plasmaticå maximå depinde de rata absorb¡iei. Aceste benzodiazepine ac¡ioneazå prin intermediul metaboli¡ilor sau printr-o combina¡ie a substan¡ei cu principalii ei metaboli¡i ob¡inu¡i în urma oxidårii: diazepamul ac¡ioneazå prin combina¡ia diazepamului cu metaboli¡ii – desmethyldiazepam ¿i methyloxazepam. Clonazepamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore.6 ¿i 1 ore. în 15-30 minute dupå administrarea i. este în 30 minute. Diazepamul este o substan¡å foarte lipofilå. dar persistå o perioadå mai îndelungatå. halazepam. zaleplon.. Este indicat în stårile de agita¡ie psihomotorie. cu atât concentra¡ia plasmaticå maximå ¿i. efectele clinice se ating mai târziu. clordiazepoxid. quazepam. clordiazepoxidul ac¡ioneazå prin combina¡ia clordiazepoxidului cu metaboli¡ii: . Cu cât timpul de absorb¡ie este mai lung. clorazepat. difuzeazå foarte rapid dupå administrarea i. lorazepam. motiv pentru care T½ al acestora este lung. Altele au o ratå de absorb¡ie intermediarå: alprazolam.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 285 flurazepam. Oxidarea este un proces consumator de timp. dependentå de liposolubilitate ¿i pH. zolpidem. Zolpidemul ¿i zaleplonul ating concentra¡ia plasmaticå maximå dupå 1. iar efectul apare în câteva minute.

6 ore respectiv 1 orå. flurazepamul. Ele se pot administra într-o singurå prizå. . dar au fenomene mai severe ale sindromului de abstinen¡å. clonazepam. nitrazepamul au timpul de înjumåtå¡ire plasmatic cuprins între 30 ¿i 100 ore. clonazepamul ¿i temazepamul sunt transformate prin conjugare directå în metaboli¡i inactivi. Midazolamul ¿i triazolamul au un timp ultrascurt de înjumåtå¡ire. Lorazepamul. având duratå lungå de ac¡iune. Dar medicamentul se poate acumula ¿i pot apårea fenomene psihomotorii ¿i sedare în timpul zilei. estazolamul. au fenomene mai pu¡in severe ale sindromului de abstinen¡å. Alprazolamul ¿i triazolamul sunt metaboliza¡i prin oxidare ¿i transforma¡i în metaboli¡i activi. Timpul de înjumåtå¡ire influen¡eazå durata de ac¡iune. Benzodiazepinele cu timpul de înjumåtå¡ire lung se pot administra într-o singurå prizå. halazepamul.2 prize zilnice. clordiazepoxid. oxazepamul. Benzodiazepinele cu timp scurt de înjumåtå¡ire nu se acumuleazå ¿i nu produc sedare în timpul zilei. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Bromazepamul. Eliminarea se face în principal prin urinå: alprazolam. Se administreazå în 2-3 prize zilnice. Zolpidemul ¿i zaleplonul sunt metaboliza¡i rapid ¿i sunt transforma¡i în metaboli¡i inactivi. clordiazepoxidul. quazepamul. Alprazolamul atinge concentra¡ia de echilibru în 7 zile. halazepamul ¿i prazepamul ac¡ioneazå metabolitul: desmethyldiazepam. clorazepatul. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. temazepamul au timpul de înjumåtå¡ire cuprins între 8 ¿i 30 ore. Datoritå timpului mai redus cerut de procesul de conjugare. mai mic de 5h. oxazepamul. Se administreazå în 1. Clorazepatul. Diazepamul. au varia¡ii mici ale concentra¡iei sangvine. Zolpidemul ¿i zaleplonul au timpul de înjumåtå¡ire de 2. lorazepamul. clonazepamul. prazepamul. T½ al acestor benzodiazepine este mai redus. Alprazolamul are un timp scurt de înjumåtå¡ire de 10-15h.286 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI desmethylclordiazepoxid ¿i demoxepam. Legarea de proteinele plasmatice a alprazolamului este de 80%.

• Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. 1978 (citat de Clein P ¿i Riddle M. 1978 citat de Clein P ¿i Riddle M. • Tulburåri de somn: Pavor nocturn.). . Diazepamul a fost studiat din perspectivå farmacocineticå developmentalå. dar ¿i alte condi¡ii patologice care sunt men¡ionate în continuare. a aråtat ca diazepamul este metabolizat mai rapid la copii în compara¡ie cu adul¡ii. Atacuri de panicå (Pfefferbaum et al. • Tulburarea obsesiv-compulsivå. 1992).. Schimbårile dependente de vârstå ale enzimelor microzomale hepatice sunt cea mai probabilå explica¡ie a acestor diferen¡e. 6. Simeon. Studiile men¡ionate au fost citate de Green W. Kanto et al. Rappaport et al. .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 287 La copii ¿i adolescen¡i.A.4. De asemenea. benzodiazepinele erau utilizate în psihofarmacologia copilului ¿i adolescentului doar pentru tratarea tulburårilor legate de somn...¿i heteroagresivitå¡ii.1978.D.A. 1996).4. Benzodiazepinele care nu sunt metabolizate direct de enzimele microzomale hepatice înainte de conjugare nu prezintå aceste diferen¡e legate de vârstå..H. 1987. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea de .H. 1996). Automatism ambulator nocturn/Somnambulism. • Tulburarea de stres post traumatic. 1996.m. Tulburare supraanxioaså. Timpul de înjumåtå¡ire plasmaticå este mai rapid la copii: 17 ore ¿i la nou nåscu¡i: 17 ore în compara¡ie cu adul¡ii: 24 ore (Morselii et al. pavorul nocturn ¿i automatismul ambulator nocturn. 1996).D. agita¡iei severe (Simeon ¿i Ferguson. midazolam i. Tulburare evitantå (Simeon ¿i Ferguson. 1985. 1985. 1980. Insomnie (Glick et al. cita¡i de Green W. 1971. episod psihotic (lorazepam. Treptat.. 1987). indica¡iile s-au extins ajungând så cuprindå ¿i tulburårile anxioase. • Pentru tratarea impulsivitå¡ii. Pe lângå acestea pe lista recomandårilor au intrat ¿i alte tulburåri. care sunt principalele tulburåri ale copilului.). Anxietate de separare (Klein et al. Rappaport et al. episod maniacal. auto. 1978). 1996) când apar în urmåtoarele tulburåri: Întârziere mintalå. cita¡i de Green W. vârsta de la care se pot prescrie benzodiazepine la copii ¿i adolescen¡i a scåzut o datå cu acumularea experien¡ei clinice. Fobia socialå (Simeon ¿i Ferguson.H. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent Pânå nu demult.

Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. • glaucom acut cu unghi îngust. agita¡ie.5. • glaucom acut cu unghi îngust.. • Akatisia post-neurolepticå.4.6.H. dependen¡å ¿i sindromului de abstinen¡å. • boalå obstructivå cronicå pulmonarå. • afectare severå a func¡iei respiratorii. droguri. de obicei seara. 1991 ¿i Quaison et al. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. tensiune.4. Nu se recomandå prelungirea tratamentului mai mult de 4-6 såptåmâni. • istoric de abuz de substan¡e. • accident vascular cerebral acut. Contraindica¡iile benzodiazepinelor Contraindica¡iile benzodiazepinelor sunt: • hipersensibilitate la benzodiazepine. Se cresc ini¡ial dozele de searå. la intervale de 2-7 zile pânå la doza optimå cu efect asupra simptomatologiei. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi.25-4 mg/zi. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i Dozele de benzodiazepine diferå în func¡ie de tulburarea care este tratatå precum ¿i de severitatea simptomelor.25 mg. Dacå este necesar. 6.288 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI stres posttraumatic comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. dupå care se scad treptat. • Tratamentul Sindromului de abstinen¡å la alcool. risc care cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului.5 mg. 1996). Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. 6.25-0. 1991 cita¡i de Green W. necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. datoritå riscului de apari¡ie a fenomenelor de toleran¡å. • afectare renalå severå. dozele se cresc treptat cu câte 0. ALPRAZOLAM La copii ¿i adolescen¡i. • afectare hepaticå severå. • porfirie. • miastenia gravis. . dozele de alprazolam recomandate sunt de 0.

Pentru fobie acutå sau reac¡ie de panicå. pânå când se atinge doza de între¡inere de 0.. se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0.25-3 mg/zi. Simeon. Dacå este necesar.1. cu 25% din dozå pe såptåmânå.. 5 mg sau 10 mg de 3-4 ori pe zi. Klein ¿i Last.5 mg/kgc/zi. 1992 cita¡i de Green W.1-0. 1987. dozele orale recomandate sunt de 10-30-100 mg/zi. Dozele administrate au fost de 0. CLORDIAZEPOXID La copii ¿i adolescen¡i. Se poate cre¿te cu pruden¡å pânå la 0.05 mg/kgc/zi. adicå 0. La copiii mici. oral se administreazå 2 mg. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i.m. se pot administra lent. I. DIAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i. Se repetå la nevoie dupå 15-30 minute. (Simeon ¿i Ferguson. Dacå este necesar. 1989.075 mg/kgc/zi. care .25 mg o datå. 2-20 mg care se pot repeta dupå 3-4 ore. oral se administreazå 1-2 mg de 1-2 ori pe zi. sau i. I. cu multå pruden¡å. 1996) CLORAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i. Studiile citate în literaturå au administrat alprazolamul la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 7 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4-6 såptåmâni.2 mg/kg/zi. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi.0. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i.v. în caz de anxietate acutå. se administreazå 0. sub forma a 3 doze pe zi.003-0.03 mg/kgc/zi pânå la un maximum de 0.m. Se poate cre¿te la nevoie pânå la 30 mg pe zi divizate în 2-3 doze. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. la intervale de 3 zile.m.01-0. La nou nåscu¡i ¿i copii mai mici de 10 ani ¿i sub 30 kg.v. dozele recomandate sunt de 0.H. Pfefferbaum et al.v. Parenteral. 1985. Se ini¡iazå terapia cu 10 mg pe zi în doze divizate. dozele de diazepam recomandate sunt de 1-10 mg/zi.. Modul de administrare este în 3 prize pe zi.375-6 mg/zi.250. sau i.5 mg. de repetå 25-50 mg de 3-4 ori pe zi. sau i.m. dozele se cresc treptat cu câte 0. La copiii mari.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 289 Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor.

care este par¡ial legatå de dozå ¿i care poate fi reduså prin scåderea dozei.v. sau i. Benzodiazepinele pot produce rar deficite cognitive u¿oare care pot afecta performan¡a academicå. de midazolam poate apårea amnezie anterogradå de scurtå duratå (pacientul nu î¿i aminte¿te evenimentele care s-au produs în timpul efectului maxim al preparatului).m.75 mg seara. Benzodiazepinele trebuie administrate cu precau¡ie la persoanele cu boalå obstructivå cronicå pulmonarå. Coma hepaticå a fost descriså la persoanele cu afectare hepaticå cårora li s-au recomandat benzodiazepine mai ales repetat sau în doze mari. • Zolpidem: 5-10 mg seara. confuzia progresivå pânå la coma care poate apårea la dozele mari. 6. Dupå administrarea i.5-5 mg seara. Pentru agita¡ia psihoticå acutå. ataxia. Trebuie cunoscut riscul de apari¡ie a afectårii coordonårii motorii care poate apårea în timpul tratamentului cu benzodiazepine. vertijul. Alte efecte care se pot asocia cu consumul de benzodiazepine la copil ¿i adolescent sunt fatigabilitatea. benzodiazepinele au un profil relativ favorabil al efectelor adverse. halucina¡ii. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i.7. Efectele secundare ale benzodiazepinelor În compara¡ie cu alte clase de substan¡e psihotrope. Urmåtoarele benzodiazepine sunt folosite la copil ¿i adolescent cu rol de hipnoinductor: • Flurazepam 15-30 mg seara. cårora . A fost descriså apari¡ia unei cre¿teri paradoxale a agresivitå¡ii la persoanele cu leziuni cerebrale preexistente care sunt tratate cu benzodiazepine. cre¿terea anxietå¡ii. reprezentatå de episoade de lipså de control marcatå ¿i dezinhibi¡ie: excita¡ie. Cel mai frecvent efect advers care poate apårea este sedarea. insomnie. Administrarea benzodiazepinelor pentru insomnie se poate înso¡i de apari¡ia unei stårii de somnolen¡å în timpul zilei urmåtoare.v. co¿maruri.m. Rar.290 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI se repetå în 4-6 ore dacå este necesar. la copii ¿i adolescen¡i a fost raportatå apari¡ia unei reac¡ii paradoxale.4. sau i. • Zopiclon: 3. • Nitrazepam: 2. agresiune ¿i ostilitate marcatå.

Benzodiazepinele au risc scåzut de a determina apari¡ia fenomenelor de toleran¡å. ¿i Hommer D. delir. hiporeflexie. Alprazolamul poate stimula apetitul cu cre¿terea în greutate. astfel cå decesul a fost raportat rar în urma ingestiei doar a acestor substan¡e.P anxietate. Dar existå persoane la care s-a semnalat cre¿terea anxietå¡ii a doua zi dupå o singurå dozå de benzodiazepine. percep¡ie anormalå sau senza¡ie de mi¿care. Oprirea bruscå a administrårii benzodiazepinelor cu timp de înjumåtå¡ire scurt poate determina apari¡ia simptomelor severe ale sindromului de abstinen¡å. tremor. Simptomele sindromului de abstinen¡å (dupå Roy-Byrne P . Fenomenele de toleran¡å. sim¡ tactil). somnolen¡å. percep¡ie senzorialå crescutå (miros. care necesitå cre¿terea dozelor pentru a ob¡ine efectul anxiolitic. convulsii. spasme sau dureri musculare. Din fericire. de timpul de înjumåtå¡ire al benzodiazepinei. de rata cu care a fost întreruptå administrarea. Apari¡ia sindromului de abstinen¡å depinde de durata terapiei. luminå. Sindromul de abstinen¡å se dezvoltå la persoanele care au primit doze mari de benzodiazepine. depersonalizare. insomnie. dispnee. cefalee. 1-2 såptåmâni. gust. pânå la simptome severe: depresie. sudora¡ie. ¿i cu riscul de apari¡ie a fenomenului de dependen¡å. benzodiazepinele au limite de siguran¡å largi. ame¡eli. alteråri ale percep¡iei mediului înconjuråtor. ataxie. deci poten¡ial toxicomanic. dependen¡å sau sindrom de abstinen¡å când sunt administrate perioade scurte. Simptomele intoxica¡iei cu benzodiazepine sunt: confuzie. perioade îndelungate de timp. dependen¡å ¿i sindromul de abstinen¡å Administrarea repetatå a benzodiazepinelor duce la adaptarea receptorilor postsinaptici cu apari¡ia fenomenului de toleran¡å. Apari¡ia reac¡iilor alergice la tratamentul cu benzodiazepine este rarå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 291 le pot provoca depresie respiratorie cu alteråri semnificative clinic ale respira¡iei pânå la apnee. vorbire neclarå. obosealå. dificultå¡i de concentrare. de doza administratå. Cele mai multe decese au fost concomitente consumului de benzodiazepine asociat cu alcool sau antidepresive triciclice. 2002) sunt: . fiind descriså apari¡ia de rash maculopapular ¿i prurit generalizat. iritabilitate. Instalarea sindromului de abstinen¡å poate apårea dupå 1-2 såptåmâni în cazul benzodiazepinelor cu timp . 1988 cita¡i de Kaplan ¿i Sadock..

Buspirona 6. Asocierea nefazodonå-triazolam necesitå reducerea dozei cu 75%.4. cu un ritm de 25% pe såptåmânå. antidepresive triciclice si tetraciclice. Vom prezenta interac¡iunile benzodiazepinelor atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 6.1. fluvoxamina Carbamazepina Antiacidele.D. 6. 2000. halazepam Ataxie. contraceptivele orale Efectul Sedare.5. dizartrie Cre¿te concentra¡ia plasmaticå zalepon Cresc concentra¡ia plasmaticå alprazolam.292 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de înjumåtå¡ire lung. Gheorghe M. Tabelul 6. flurazepam. clorazepat. neuroleptice.8. 6. estrogenii. litiu. Asocierea nefazodonå-alprazolam necesitå reducerea dozei cu 50% Scade concentra¡ia plasmaticå alprazolam Cresc metabolizarea benzodiazepinelor ¿i le scad concentra¡ia plasmaticå Cresc metabolismul zaleponului Cresc concentra¡iile plasmatice fenitoinå. Kaplan ¿i Sadock. carbamazepina. 2002) Substan¡a Deprimante SNC: barbiturice. triazolam. depresie respiratorie Delir Cresc concentra¡iile plasmatice diazepam.). nicotina Rifampicina. Întreruperea tratamentului cu alprazolam poate determina rapid instalarea unui sindrom de abstinen¡å sever.4. digoxin Clonazepam. antihistaminice Clozapinå Cimetidina. antipsihotice Cimetidina Nefazodona.. fenobarbitalul Benzodiazepinele . prazepam. opioide. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor Datele referitoare la interac¡iunile benzodiazepinelor cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. fenitoina. clordiazepoxid. izoniazida. disulfiram. alimentele. Marinescu D. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei Buspirona este o azospirodecandionå. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T.5..4. prazepam. de aceea este necesarå oprirea lentå a medicamentului.. alcool.

Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge în câteva zile. Buspirona se administreazå sub forma a 3 doze zilnice. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 40-90 minute dupå administrarea oralå. Buspirona nu se leagå de complexul receptor GABA. buspirona necesitå un timp de 1-2 såptåmâni pentru dezvoltarea efectului såu anxiolitic. Administrarea buspironei nu s-a asociat cu apari¡ia simptomelor sindromului de întrerupere. Se pare cå buspirona prezintå poten¡ial de abuz scåzut chiar la persoanele cu risc crescut fa¡å de dependen¡a de droguri. Timpul de înjumåtå¡ire este de 2-11 ore. La doze terapeutice. ac¡iune care este asociatå cu efectele sale antiagresiune ¿i cu cele anxiolitice. buspirona are afinitate pentru receptorii dopaminergici D2 la nivelul cårora ac¡ioneazå atât ca agonist cât ¿i ca antagonist. Metabolizarea buspironei se face intens la primul pasaj hepatic. Spre deosebire de benzodiazepine.5. Buspirona este transformatå prin oxidare în câ¡iva deriva¡i hidroxila¡i ¿i într-un metabolit activ: 1-pirimidinilpiperazina. 6. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. De asemenea. buspirona influen¡eazå transmisia serotoninergicå ¿i dopaminergicå cerebralå. Eliminarea se face prin urinå 60% ¿i prin fecale 40%. Alimentele nu interferå absorb¡ia.benzodiazepinic. Absorb¡ia buspironei din tractul gastrointestinal este rapidå. Prin ac¡iunea asupra acestor receptori. Buspirona ac¡ionezå ca agonist asupra receptorilor 5HT1A. astfel cå în acest moment se cunoa¿te cå efectul anxiolitic al buspironei nu se explicå prin ac¡iunea ei asupra acestui complex receptor. .2. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei Administrarea buspironei se face pe cale oralå. care au efect anxiolitic imediat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 293 Mecanismul de ac¡iune al buspironei nu este complet elucidat încå. buspirona are efecte sedative mai reduse decât benzodiazepinele.

La adolescen¡i. Dacå este necesar. 1991 cita¡i de Green W. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 2. • Comportamentul hiperkinetic la pacien¡ii cu Tulburare Autistå (Realmuto et al. îndeosebi la adult. 6. agita¡ie. tensiune. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i Doze: 15-60 mg/zi. 1991. dozele de buspironå recomandate sunt de 5-30 mg/zi. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 5-30 mg/zi. Studiile citate în literaturå au administrat buspirona la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4 såptåmâni. 1996). 1989 cita¡i de Green W. Dacå este necesar.. 6. 6. 1996). 1991 ¿i Quaison et al. • Pentru tratarea auto. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. insomnie. dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. (Kranzer. Dozele administrate au fost de 5-15 mg/zi. • afectare renalå severå.H. 1989.H.294 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6.5. sunt cefalee.agresivitå¡ii la pacien¡ii cu întârziere mintalå sau boli organice cerebrale sau leziuni traumatice (Ratey et al.. se cre¿te doza treptat.5. • Tulburarea de Stres Post Traumatic.6.5-5 mg de 2-3 ori. 1988. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå..4.. Ratey et al. Buspirona nu se asociazå cu sedare. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 15-60 mg/zi. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. Efectele adverse ale buspironei Efectele adverse raportate în urma tratamentului cu buspironå. • afectare hepaticå severå.. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 5 mg/3 ori pe zi. 1989. Realmuto et al. 1991 cita¡i de Green W.5. Tulburare supraanxioaså (Kranzer.H. 1996). Modul de administrare este în 3 prize pe zi.5. 1988 citat de Green W. 1989 cita¡i de Green W.3. grea¡å.¿i hetero.H. Contraindica¡iile buspironei • hipersensibilitate la buspironå. 1996). cu câte 5 mg. . 1996).5. ame¡eli.H.

5. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei (dupå Kaplan ¿i Sadock. Tabelul 6. eritromicinå. 2002) Substan¡a Nefazodonå. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei Tratamentul anxiolitic la copil ¿i adolescent: datele referitoare la interac¡iunile buspironei cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult.5. itraconazol Buspironå ¿i haloperidol Buspironå ¿i IMAO Efectul Cresc concentra¡ia plasmaticå a buspironei Cre¿te concentra¡ia plasmaticå a haloperidolului Nu se administreazå împreunå .7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 295 6.

Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului Piracetamul faciliteazå transferul interemisferic de informa¡ie.1. firma belgianå care a lansat piracetamul.7 MEDICAMENTELE NEUROTROFICE LA COPIL ªI ADOLESCENT 7.3. 7. Principalele tråsåturi care definesc un medicament neurotrofic sunt: • sporirea. • facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic.). cel pu¡in în anumite condi¡ii. • cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control corticosubcorticale. produce modificåri metabolice: dimi- . principalul cercetåtor care a studiat piracetamul ¿i cercetåtorul coordonator al UCB.E. Piracetamul Piracetamul este un derivat al acidului gamaaminobutiric (Stroescu V et al. • absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope (Giurgea and Salama 1977). 7. ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. a achizi¡iilor de învå¡are.2. cre¿te eficien¡a sistemelor colinergice ¿i catecolaminergice din creier. • sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului. .1. Giurgea. 1999). Defini¡ie Conceptul ¿i defini¡ia medicamentelor nootrope au fost propuse pentru prima datå în 1972 de C. ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diver¿ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba.3.1. 7. Clasificarea neurotroficelor În realizarea acestei clasificåri am folosit informa¡ii din articolele ¿i monografiile ce pot fi consultate pe site-urile internet precum ¿i monografiile substan¡elor neurotrofice oferite de firmele producåtoare sau publicate în Agenda Medicalå (tabelul 7.

Copii ¿i adolescen¡i 1 f/ zi Adul¡i: 1-2 f/ zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. Vitamina B6.250g/5ml Tanakan. Ginkr fort. Pyramen. Bedoxin Parenteral: f. N-PiraceOral: Cp 400. Piracebral. 0. Piracetam. Enerbol. 10 såpt. 10mg/ml Piridoxine. Piridoxine HidroOral: cp 0.050g/2ml 0. 1mg/ 5ml Piritinol. Bilobil. 5 . Oral: cp100mg Encephabol forte Vincamina. Oral: cp 10mg cp 30 mg Oxybral. 800mg tam.Denumirea comunå interna¡ionalå Piracetam Mod de administrare Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi Denumirea comercialå Piritinol Copii ¿i adolescen¡i 50-300 mg/zi Adul¡i: 600 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 30 mg/zi Adul¡i: 10-60-80 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 20-50mg/zi Adul¡i: 50-250 mg/zi Vincamina Piridoxina Ginkgo Biloba EGb761 Aminoacizi esen¡iali Aminoacizi esen¡iali +Hidroxicobalamina Copii ¿i adolescen¡i: 40 mg/zi Adul¡i: 120 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1f/såpt. Oxybral SR Parenteral: f. Encephabol. Clasificarea neurotroficelor Preparate plante Mod de prezentare/ cåi de administrare Nootropil. 10 ml Cerebrolisyn Tonotil-N Oral: f 10ml Solu¡ia din fiolå: l-fosfotreonina 20mg l-glutamina 75 mg hidroxicobalamina 500mg Pulberea de sub capac: l-fosfoserina 60mg l-arginina HCl 150mg Mentat Oral: cp. Ginseng Solu¡ie buvabilå: 40mg/ml Parenteral: f 1.250g chloride.. sirop flacon de 200mg Bacopa monnieri 216mg Centella asiatica 70mg Withania somnifera 52mg Evolvulus alsinoides 52mg Nordostachys jatamansi 52 mg Valeriana wallichii 50mg Embelia ribes 50mg Prunus amygdalus 50mg Copii ¿i adolescen¡i 2cp / zi Nou-nåscu¡i: 1 linguri¡å /zi Copii: 2 linguri¡e /zi Adul¡i: 4 cp/zi 297 .1. Stamin Parenteral: f. Oral: cp 40mg Tebokan fort.

de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 10-20 picåturi de 3-4 ori pe zi .1.25-2. de 3 ori pe zi copii: 10-20 picåturi de 3 ori pe zi Sirop: Nou-nåscut: 1/4-1/2 (1. Sirop flacon 100-200 ml Picåturi flacon 60-120 ml ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7.5ml) de 2 ori pe zi Adul¡i: 1.5ml) linguri¡å de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 1 linguri¡å (5ml) de 3-4 ori pe zi Copii 6-12 luni: 2 linguri¡e (10ml) de 3-4 ori pe zi Copii 2 ani: 2-3 linguri¡e(10-15ml) de 3-4 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscut: 5-10 pic.298 Liv 52 Acorus calamus 42mgh Tinospora cordifolia 36mg Terminalia chebula 36mg Emblica oficinalis 36 mg Oroxylum indicum 32mg Celastrs paniculatus 32 mg Orchis mascula 18mg Macuna pruriens 18 mg Elletaria cardamomum 18 mg Terminalia arjuna 18mg Foeniculum vulgare 18mg Ipomoea digitata 18mg Zingiber officinale14mg Terminalia bellirica 14mg Myristica fragrans 14mg Syzygium aromaticum 10mg Oral Tb. (continuare) Bonnisan Oral: sirop flacon de 120ml Picåturi : flacon de 30ml Tablete: Copii: 1-2 tb.5ml)de 2 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscu¡i: 5-10 pic.5 linguri¡å (7. de 3-4 ori pe zi Sirop: Copii: 1/2 linguri¡å (2. de 3-4 ori pe zi Adul¡i: 2-3 tb.

Oral Dj. Multivitamine Multivitamins 'Peoples choice' 1-3 cp/zi 1-2 cp/zi Copii sub 12 ani: 1/2 tb /zi Adolescen¡i ¿i adul¡i: 1 tb /zi Copii peste 4 ani: 1cp /zi Adul¡i: 1-2 cp /zi Copii 1cp masticabil /zi Adul¡i: 1 cp/zi 1-2 dj/zi 1dj/zi Tabelul 7. miere albine 15g Meclosulfonat Colina glicerofosfat Oral: dj. Junior One tablet daily One tablet daily+ Fe 299 . de 2 ori pe zi Sirop 1 linguri¡å (5 ml) de 1-2-3 ori pe zi Capsule: 1cp/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1-3 lingurite /zi Adul¡i: 3 linguri¡e /zi 3-6 tb/zi Ascolecitin forte Meclosulfonat Oral: dj. Sirop 200ml Lecitinå Lecithin Lecitinå Ascolecitin 1. Ginseng. acid ascorbic 200mg Granule 100g: lecitinå vegetalå 10g. 50mg ginseng Oral Tb. (continuare) One a day multivitamine Baby.1. 100mg Oral: cp 400mg Parenteral f. de 4ml 250 mg/ml Oral: cp 100 mg Romener Gliatin Gliatin 1000 Copii ¿i adolescen¡i: 2-6 dj/zi Adul¡i: 3-9 dj/zi Copii ¿i adolescen¡i :2-6 dj/zi.3g: lecitina pulbere 250mg acid ascorbic 100mg lecitinå pulbere 500mg. Oral cp. Adul¡i: 3-9 dj/zi 1-3 cp/zi 1 fiolå / zi Copii ¿i adolescen¡i :3-6 cp/zi Adul¡i: 6-12 cp/ zi Meclofenoxat Meclofenoxat Ginseng ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Multivitamine Oral cp. polen de albine 50g. Ginseng tonic Ginsavit. 40mg ginseng Oral Cp. Oral Dj. Vitagins V2Plus Multirovital Oral Cp.Geriforte Oral Tb.5 3 tb /zi Copii: 1-2 linguri¡e. diminea¡a Adul¡i: 3 linguri¡e/zi Tablete 1-2 tb. 5. 100mg Lecitinå +vitamina D Polenolecitin Romener Oral: cp 600mg Granule 20% Tb.

Adul¡i: 3-8dj/zi Copii 10-20 Kg: 1/2 f 1-2 /z.1.efervescente Oral Dj.200.Oral cp. Adul¡i: 100-600mg /zi Copii: 1-3 dj/zi. /zi Adul¡i: 1 tb. dj./zi 2-4 dj.600mg Oral dj. efervescente./zi 1-2 F/zi Copii: 2-3 cp/zi.. 100. efervescente 200mg Oral Cp. Oral cp. Oral solu¡ie: f buvabile 1 cp/zi 1-2 cp de 3 ori/zi Drajeuri: Copii peste 6 ani (20kg): 10-30mg/ kgc/zi (4-6dj.1/2 linguri¡e/zi Copii : 1-2 linguri¡e/zi Adul¡i: 2-3 linguri¡e/zi Copii 4-12 ani: 1/2 tb./zi 2-4 dj. Adul¡i: 3f/zi 1 cp. Parenteral im F 2 ml gluconolactat de calciu ¿i magneziu 5% Oral Cp.) Adul¡i: 8dj. efervescente Oral Cp. efervescente Oral dj./zi 300 Oral Tb. Oral Cp. Oral Solu¡ie Oral cp. Oral cp./zi Copii peste 6 såptåmâni: 2 linguri¡e(10ml)/zi 2-4 cp. Calciu lactic Vitamine+substan¡e Supradyn minerale ¿i oligoelemente Supral Multiminerale Vitamax Optical MagneB6 Pikovit Vi-daylin-M Upsavit multivitamins Vitamine+substan¡e Vitamax minerale ¿i oligoelemente Royal Jelly + altele Aslavital infantil Apilarnil prop. solu¡ie buvabilå Copii peste 12 ani ¿i adul¡i: 1 cp/zi 1 cp/zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. cp./zi Copii: 100 mg/zi. Deanol-aceglutamat Risatarun Oral Cp./zi Solu¡ie: copii ¿i sugari peste 1 an (10kg):1-3 f.. (continuare) Viplex Sana-Sol Electovit Polivitaminizant S Vitamin B complex 9 vita Rovital C Vi-daylin Biovital Multi-tabs Multiminerale Polimineralizant S Gluconolactat de calciu si magneziu Calciu 200 Berocca calcium Berocca calciu ¿i magneziu Cal-C-vita Calciu forte. Adul¡i: 1f 1-4/zi . Oral Solu¡ie 2-4 cp. Adul¡i: 4 cp/zi 1-2 cp/zi 1-2 cp/zi 1 cp/zi Oral cp. Oral Dj. /zi. Oral cp. efervescente Oral Cp. Calciu forte 500 Calciu granulat. Copii mici: 1/4 .

Durata tratamentului este de 4-6 såptåmâni sau mai mult.3. Piracetamul ac¡ioneazå la nivelul sistemului nervos central ca agent nootropic. • tulburåri de adaptare. dereglåri ale somnului reprezentate mai ales de insomnie. în timpul sau dupå maså. având urmåtoarele ac¡iuni: protejeazå cortexul cerebral împotriva agresiunii/hipoxiei. În cazul prezen¡ei unei afec¡iuni hepatice cronice. dupå interven¡ii chirurgicale craniene. • tulburåri de comportament în epilepsie. cre¿te rezisten¡a celulelor cerebrale la hipoxie. favorizeazå formarea de ATP ¿i activitatea G-6PD fårå cre¿terea producerii de lactat. 7. Efectele secundare ale piracetamului În timpul tratamentului cu piracetam pot så aparå agita¡ie psihomotorie.2. agresivitate. • întârziere mintalå. favorizeazå sinteza proteinelor cerebrale. • tulburåri de comportament. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent sunt: • sechele psihoafective ale encefalopatiilor. cre¿te concentra¡ia de ATP în neuroni.5. 7. în afec¡iunile cronice. cu mult lichid. pânå la câteva luni. .3. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/zi.3. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå doza se reduce pânå la o jumåtate sau un sfert. Contraindica¡iile piracetamului Contraindica¡ia administrårii piracetamului este reprezentatå de insuficien¡a renalå severå. 7. favorizeazå procesele mintale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 301 nueazå consumul neuronal de oxigen. favorizeazå arderea glucozei. influen¡eazå pozitiv conductibilitatea nervoaså. 7. sindroame posttraumatice. dar ¿i somnolen¡å.3. în insuficien¡a renalå moderatå ¿i la pacien¡ii cu epilepsie se administreazå cu pruden¡å.4. • sechele post accidente vasculare cerebrale. excita¡ie sexualå. Se administreazå pe cale oralå în trei prize a câte 400 mg. Mod de administrare.3. amelioreazå procesele de învå¡are ¿i de memorizare.

7. Piritinolul Piritinolul este un compus chimic înrudit cu piridoxina. penicilaminå.6. grea¡å. neurolepticele (apari¡ia de manifeståri hiperkinetice excesive). encefalite. • tulburåri de adaptare. cre¿te rezisten¡a la oboseala psihicå. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent sunt: • întârziere mintalå.4.3. • miastenie. reac¡ii alergice. poate så aparå o scådere a pragului convulsivant.3. activator al metabolismului neuronal. • sechele post accidente vasculare cerebrale.2. 7. amelioreazå coordonarea psihomotorie. modificåri ale tensiunii arteriale. 7. intoxica¡ii. diaree. gastralgii. • nefropatii cu proteinurie ¿i hematurie. 7. • tulburåri hematologice. • lupus eritematos diseminat.4. tulburåri la nivelul tractului digestiv: hipersaliva¡ie. . ceea ce determinå supravegherea pacien¡ilor care primesc tratament anticonvulsivant. 7.302 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI manifeståri depresive. Foarte rar au fost semnalate ame¡eli. În mod excep¡ional. cre¿tere în greutate. • tulburåri de comportament. cre¿terea apetitului. • astenie psihicå.1. Favorizeazå trecerea glucozei prin bariera hematoencefalicå ¿i utilizarea ei de cåtre neuroni. traumatism cerebral. • dermatoze severe. vårsåturi. poate atenua deficitul de memorie ¿i de aten¡ie ¿i concentrare.4. piridixinå.4. • insuficien¡å renalå. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului Contraindica¡iile utilizårii piritinolului sunt: • alergie la piritinol. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului Piritinolul este un protector al ¡esutului cerebral. • insuficien¡å hepaticå. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului Pot apårea la utilizarea piracetamului în asociere cu amfetaminele. hormonii tiroidieni. la pacien¡ii predispu¿i.

5. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. 7. 7. 7.4. leucopenie.5. Favorizeazå metabolismul cerebral prin cre¿terea degradårii oxidative a glucozei ¿i a utilizårii acesteia de cåtre celulele nervoase. Se administreazå oral 25-100 mg de douå-trei ori pe zi. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei Piridoxina joacå un rol important în metabolismul acizilor amina¡i ¿i al gråsimilor. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei Vincamina cre¿te fluxul sangvin cerebral prin vasodilata¡ie selectivå a vaselor sangvine cerebrale.5.6.3. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. traumatism cerebral.5.4. Piridoxina Piridoxina face parte din grupul vitaminelor B care se gåsesc în drojdia de bere ¿i în anumite vegetale. erup¡ii buloase. dozele utilizate sunt de 20-50 mg/zi. polimiozitå. afectåri hematologice: trombocitopenie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 303 7. 7. Implicarea în modificårile tisulare de la nivelul sistemului nervos explicå clasificarea piridoxinei în categoria substan¡elor neurotrofice. anxietate. 7. intoxica¡ii. . insomnie înso¡itå de apari¡ia de proteinurie.5. timp de mai multe såptåmâni. agranulocitozå. timp de 15-20 zile.1.4. Efectele secundare Rareori a fost descriså apari¡ia urmåtoarelor efecte adverse: iritabilitate. Vincamina 7. encefalite. 7. Piridoxina se administreazå per os sau parenteral (intramuscular sau intravenos).1. dozele utilizate sunt de 50-300 mg/zi. miastenie. • sechele post accidente vasculare cerebrale.6. Mod de administrare. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent sunt: • întârzierea mintalå.2. având astfel un rol important în schimbårile tisulare.

reglarea ¿i men¡inerea tuturor func¡iilor cerebrale. 7. Parenteral. insuficien¡å cardiacå. fizice ¿i intelectuale sau ale altor func¡ii fiziologice. Måre¿te circula¡ia ¿i amelioreazå metabolismul cerebral. • tulburåri emo¡ionale acompaniate de iritabilitate ¿i anxietate.4. 7. are efecte trofice ¿i protectoare asupra neuronilor cerebrali. diabet zaharat. Amelioreazå ¿i normalizeazå microcircula¡ia cerebralå. Favorizeazå transportul oxigenului în celula nervoaså. postapoplectic. orientarea temporo-spa¡ialå.304 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ceea ce duce la o cre¿tere a activitå¡ii generale. sechele postictus. comportamentul. aterosclerozå. • sechele ale traumatismelor cranio-cerebrale. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea activitå¡ii centrilor nervo¿i prin modificåri trofice: ischemie cerebralå. • sindrom postcomo¡ial în traumatismele craniene.6. în cure de 10-30 zile. tulburåri electrocardiografice de repolarizare.3. Oral se administreazå 10 mg de douå-trei ori pe zi. vorbirea. 7. determinând ameliorarea. Scade ¿i egalizeazå rezisten¡ele hemodinamice ale patului vascular cerebral. adicå 10-30 mg/zi. • afectare cardiacå: sechele de infarct miocardic.2. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. se adminstreazå intramuscular 1-3 fiole pe zi. apoi se scade la 10 mg pe zi. . • tulburåri de concentrare privind memoria. • dupå accidente cerebrale acute: posttraumatic. bloc atrio-ventricular. Mod de administrare. separate prin pauze de 10-15 zile. somnul. • se administreazå cu pruden¡å la persoanele prezentând afec¡iuni hepatice sau convulsivante. Cre¿te fluxul sangvin cerebral. Contraindica¡iile administrårii vincaminei Contraindica¡iile administrårii vincaminei sunt: • tumori cerebrale cu hipertensiune intracranianå. • simptome psihice/neurologice: afazia.6.6. dozele utilizate sunt de 10-30 mg/zi. Prin toate aceste proprietå¡i se amelioreazå sau se refac circula¡ia ¿i func¡iile cerebrale. aritmii.

Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent sunt: • deficite cognitive. Cre¿te tonusul pere¡ilor veno¿i. 7.5. respectiv 10 mg. administrate în timp de 4 ore sub controlul presiunii sangvine.5. La nivel tisular.7. 7. Are efect vasoreglator asupra arterelor.1. Solu¡ia buvabilå se dilueazå în jumåtate de pahar de apå. 7. turnoverul neuromediatorilor. stimulând captarea oxigenului ¿i consumul aerob al glucozei ¿i favorizând epurarea lacta¡ilor.6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 305 Intravenos. Ginkgo Biloba EGb761 7. 7. se administreazå 1 fiolå. Cre¿te rezisten¡a vascularå ¿i scade permeabilitatea capilarelor. 7. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba Rareori a fost descriså apari¡ia de tulburåri digestive. Amelioreazå metabolismul energetic bazal. are efect neurotropic. stimulând procesele de compensare neuronalå. 7.4. cefalee.7.7.2. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. cutanate. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se folosesc doze de 40 mg/zi.7. Efectele secundare ale vincaminei Rareori a fost descriså apari¡ia unor tulburåri digestive minore. protejeazå integritatea membranelor celulare prin neutralizarea radicalilor liberi. între care gingkgolidele ¿i bilobalidele. • ischemie cerebralå. • sechele ale accidentelor cerebrale vasculare ¿i ale traumatismelor cranio cerebrale. Se administreazå pe cale oralå sub forma a trei doze zilnice. . cre¿terea densitå¡ii receptorilor sinaptici. Mod de administrare.3. în 250 ml de solu¡ie glucozatå sau salinå.7.7. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba EGb761 este un extract din frunzele de Ginkgo Biloba ¿i con¡ine peste 40 de principii active.

8. • Neuromodularea Cerebrolisyn induce modificåri ale plasticitå¡ii neuronale ¿i sinaptice ¿i.1.306 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. Cerebrolisyn determinå o stimulare imediatå a metabolismului energetic. crescând semnificativ metabo- . în consecin¡å. 7. 1992).8. et al. reglarea metabolicå. cre¿terea performan¡elor la învå¡are ¿i ameliorarea tulburårilor de comportament. supravie¡uirea ¿i protec¡ia celulelor nervoase împotriva agen¡ilor nocivi. având astfel activitate Nerve Growth Factor-like (Shimazu F et al.7. urmatå de o intensificare prelungitå a råspunsurilor sinaptice în aria CA1. Cerebrolisyn are un efect dependent de dozå de prevenire a mor¡ii neuronilor induse de concentra¡ii mari de glutamat (excitotoxicitate). Cerebrolisyn Cerebrolisyn este un amestec de peptide ob¡inut prin metode biotehnologice standardizate de scindare enzimaticå a proteinelor ob¡inute din creierul de porc.6. cre¿te capacitatea de concentrare ¿i de depunere a datelor în memorie. Cerebrolisyn intensificå reac¡ia de trezire. • Stimularea neurotroficå Cerebrolisyn asigurå diferen¡ierea. 7. În experien¡e pe animale. având astfel ini¡ial o ac¡iune inhibitorie prelungitå. • Reglarea metabolicå Cerebrolisyn protejeazå celulele nervoase ale sistemului nervos central împotriva acidozei lactice ¿i cre¿te capacitatea acestora de utilizare a oxigenului în condi¡ii de hipoxie. În culturi neuronale. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba Interac¡iuni medicamentoase ale Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. stimuleazå cre¿terea neuronilor. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn are efect neurotrofic ¿i neuroprotector la nivelul sistemului nervos central care se realizeazå pe trei cåi: stimularea neurotroficå. Cerebrolisyn induce cre¿terea prelungirilor neuronilor din ganglionii spinali. În experien¡e pe culturi celulare. 1992). neuromodularea. Cerebrolisyn stimuleazå receptorii presinaptici A1 pentru adenozinå ¿i receptorii GABA-B. formarea de prelungiri ¿i promoveazå supravie¡uirea neuronilor (Albrecht E.

6. Efectele secundare ale Cerebrolisynului • Foarte rar. a cårei dispari¡ie este unul dintre primele evenimente ce au loc în cadrul mor¡ii celulare întârziate induse de ischemie. a dozelor pânå la 5 ml ¿i i. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Doze: 1-60 ml Mod de administrare: Se recomandå administrarea i. • epilepsie. . Scade semnificativ concentra¡ia lactatului în creier în cursul episoadelor ischemic-hipoxice.m. sau în perfuzie a celor peste 5 ml. cefalee. Moduleazå compozi¡ia molecularå a barierei hematoencefalice prin intensificarea sintezei ARNm ¿i a proteinei transportoare a glucozei codificate de gena GLUT-1. • sechele post-traumatice. Tratamentul se repetå la 6 luni. 20 zile.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 307 lismul aerob. • afectare renalå severå. u¿oarå hipertermie.8. Regleazå sinteza proteinei MAP2 din structura microtubulilor.8.v. 7. Se administreazå o fiolå pe zi. 7. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn penetreazå u¿or bariera hemato-encefalicå. Inhibå calpaina ¿i alte proteaze implicate în moartea celularå induså de ischemie.2. Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale.8.4. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului sunt: • hipersensibilitate la unul dintre componentele medicamentului. pot apårea unele reac¡ii de hipersensibilitate: frisoane. Nu are poten¡ial mutagen sau cancerigen demonstrat prin testele toxicologice in vitro sau in vivo. 7.3.8. 7.8. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie ¿i de concentrare. • întârzierea mintalå. 7. cu reducerea consecutivå a formårii radicalilor liberi în timpul reperfuziei dupå ischemie.5. facilitând transportul glucozei din capilarele cerebrale în sistemul nervos.

308 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale la persoanele cu epilepsie. stimuleazå glicogeneza. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N Fosfoserina este un aminoacid fosforilat care interferå în biosinteza fosfolipidelor în ¡esutul nervos. formarea de acid nicotinic. Fosfotreonina este un aminoacid fosforilat care joacå un rol important în biosinteza lipoproteinelor cerebrale. acetilcolinå. serotoninå. Tonotil-N are ac¡iune detoxifiantå deoarece previne acumularea de amoniac în celula nervoaså. l-fosfoserina. • întârziere psihicå.9.9. glucidic.1. . Glutamina este implicatå în biosinteza unor substan¡e biologice cum ar fi sinteza acetilcolinei ¿i în reac¡iile legate de transportul grupelor amino. • surmenaj fizic ¿i intelectual. recuperarea dupå interven¡ii chirurgicale. 7. Tonotil-N procurå organismului dozå zilnicå necesarå de substan¡e esen¡iale generative. • tonic în condi¡ii de slåbire a organismului. l-glutamina. Tonotil-N regleazå metabolismul celular ¿i furnizeazå energie pe urmåtoarele cåi: induce reac¡ii de fosforilare. Tonotil-N are ac¡iune regenerativå deoarece induce anabolismul proteic. stres. l-arginina. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent sunt: • obosealå fizicå ¿i psihicå.9. • anorexie. acid gamaaminobutiric. în convalescen¡å. sintetizeazå creatinina ¿i acidul ketoglutaric. Arginina ¿i hidroxicobalamina sunt implicate în func¡ionarea normalå a diferitelor enzime necesare sintezei acizilor nucleici. Aminoacizii esen¡iali care intrå în compozi¡ia tonotilului sunt: l-fosfotreonina. Componentele tonotilului sunt ambalate o parte sub formå de solu¡ie ¿i o parte sub formå de pulbere.2. substituie deficien¡a de glucozå. Tonotil-N Tonotil-N este un amestec de aminoacizi esen¡iali ¿i hidroxicobalaminå. lipidic. 7. 7.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 309 • ameliorarea capacitå¡ii de adaptare. Withania somnifera. Mentat ajutå la reducerea nivelului de tribulinå. 7. Terminalia arjuna.10. Foeniculum vulgare. Myristica fragrans. Syzygium aromaticum.9.4. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat Mentat îmbunåtå¡e¿te func¡iile mentale prin modularea neuro-transmisiei colinergice ¿i GABA-ergice. Macuna pruriens. Mentat amelioreazå fluctua¡iile aten¡iei ¿i tulburårile comportamentale. Mentat (BR-16A) Medicina tradi¡ionalå indianå ¿i chinezå folose¿te de peste 3000 de ani plante pentru tratamentul diverselor afec¡iuni mentale sau disfunc¡ii cognitive. Prin refacerea activitå¡ii receptorilor muscarinici ¿i colinergici de la nivelul cortexului frontal. 7. Tinospora cordifolia.9. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå o fiolå pe zi.5. Valeriana wallichii. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent.10. Emblica oficinalis. Prunus amygdalus. Nordostachys jatamansi. Ipomoea digitata. Oroxylum indicum. Centella asiatica. diminea¡a înainte de micul dejun. Zingiber officinale. 7. Mentat este un medicament neurotrofic alcåtuit din urmåtoarea combina¡ie de plante: Bacopa monnieri. Efectele secundare ale Tonotil-N Efectele secundare ale Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent.1. • oboseala în urma unui efort intelectual prelungit. Elletaria cardamomum. 7. un inhibitor endogen al monoaminooxidazei care este crescut de variatele niveluri ale anxietå¡ii. Orchis mascula. • scåderea performan¡elor intelectuale – supliment în tratamentul cu antidepresive ¿i anxiolitice. Terminalia bellirica. Acorus calamus. Terminalia chebula. abilitå¡ile de concentrare. Celastrs paniculatus. . Embelia ribes. 7.3.9. Evolvulus alsinoides. pragul stresului. nivelul memoriei. Mentat îmbunåtå¡e¿te coeficientul intelectual.

consolideazå memoria. accelereazå procesarea informa¡iilor vizuale. Mentat îmbunåtå¡e¿te articularea ¿i corecteazå defectele de exprimare. saponine. alterarea concentrårii. adic¡ie la alcool. comportament antisocial. steroli. Au rol în cre¿terea capacitå¡ilor de memorare. glicozidul asiaticozid. dupå 12 såptåmâni. Efectele farmacologice ale Bacopa monnieri sunt realizate de compu¿ii bilogic activi ai acesteia identifica¡i de medicina modernå: alcaloizi. GABA). Centella asiatica este alcåtuitå din urmåtorii metaboli¡i farmacologic activi: acidul asiatic. Oxidul nitric este o moleculå mesager importantå în organismul uman (pentru dovedirea rolului såu s-a acordat Premiul Nobel în 1998). – are efect anxiolitic. – moduleazå mecanismele colinergice centrale. Efectele sedative ¿i tranchilizante ale Mentatului oferå protec¡ie împotriva convulsiilor ¿i sunt benefice în insomnie. relaxarea nervoaså. Are efecte antianxioase. enurezis. Academia de ¿tiin¡e din Marea Britanie a prezentat în mai 1996 un studiu clinic despre oxidul nitric. acidul medecasic. 7. comportament agresiv. Saponinele: bacosid A ¿i bacosid B sunt responsabile de cre¿terea capacitå¡ii de memorare ¿i învå¡are prin îmbunåtå¡irea transmiterii impulsurilor nervoase. • tulburårile de memorie: fluctua¡iile aten¡iei. – regleazå nivelurile dezechilibrate ale aminelor biogene (acetilcolina. serotonina. în tratamentul cronic. Bacopa monnieri: – cre¿te poten¡ialul de învå¡are. . sus¡inând faptul cå oxidul nitric din Bacopa monnieri are efect pozitiv asupra învå¡årii ¿i memorårii. de cre¿tere a capacitå¡ii de memorizare. tulburåri de limbaj ¿i de învå¡are.310 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mentat prezintå activitate semnificativå antiparkinsonianå sporind activitatea receptorilor dopaminergici postsinaptici. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent sunt: • terapie suportivå în retardul mental u¿or-moderat. • perturbåri comportamentale: stare hiperkineticå. nutri¡ia neuronalå. Proprietå¡ile antioxidante previn deteriorarea func¡iei mentale.10. anti-stres ¿i de adaptare. – posedå proprietå¡i antioxidante puternice. temper tantrum/crize de mânie.2.

• scåderea randamentului fizic: sportivi de performan¡å. • convalescen¡å dupå boli consumptive. Se administreazå 2 cp de 2 ori pe zi. 7. 7. 7. studen¡i. 7.3.10. defecte de vorbire: afazie. Mentatul sirop se administreazå 1 linguri¡å pe zi la nounåscu¡i ¿i 2 linguri¡e pe zi la copii. Preparatele din lecitinå amelioreazå coeficientul de utilizare a alimentelor.5. 7. 7. måresc capacitatea de muncå fizicå ¿i intelectualå. 7. accelereazå refacerea organismului dupå eforturi intense.2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 311 • • • anxietate ¿i tulburåri anxioase legate de stres.3. favorizând cre¿terea ¿i dezvoltarea organismului. Efectele secundare ale Mentat Efecte secundare ale Mentat nu au fost descrise pânå în prezent.1. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei Fosfolipidele sunt constituen¡i esen¡iali ai tuturor ¡esuturilor ¿i organitelor celulare. câte 1 cp de 2 ori pe zi.11.10.11. Contraindica¡iile administrårii Mentat Contraindica¡iile administrårii Mentat nu au fost descrise pânå în prezent. Contraindica¡iile administrårii lecitinei Contraindica¡iile administrårii lecitinei nu au fost descrise pânå în prezent. Se recomandå 1-2 såptåmâni de întrerupere a tratamentului cu Mentat înaintea interven¡iilor chirurgicale. lucråtori care efectueazå muncå grea. La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 2 cp pe zi. Lecitina Lecitina este reprezentatå de fosfolipide ob¡inute din vegetale ¿i ou. • tulburåri nevrotice.11. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent Doze: 4 cp pe zi.4.10. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea randamentului intelectual: elevi. obosealå mentalå. .11.

• encefalopatii infantile cu sindroame hiperkinetice. studen¡i.5. 7. 1/2-1 tb de 500 mg de 3 ori pe zi. insomnie dupå prizele de searå.4. O serie de tratament poate dura în medie 4-8 såptåmâni.12.12.12.312 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului Meclosulfonatul este un reglator metabolic al celulei nervoase. Efectele secundare ale lecitinei Rareori poate apårea cre¿terea saliva¡iei.5. 7.12. Meclosulfonat 7. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului nu au fost descrise pânå în prezent. Efectele secundare ale meclosulfonatului Nu au fost descrise pânå în prezent. Granulele se administreazå 3 linguri¡e pe zi la adult ¿i 1-3 linguri¡e pe zi la copii ¿i adolescen¡i.12.2. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 dj de 2-3 ori pe zi. 7. administrarea se va face în timpul mesei sau dupå maså. 7.3. Måre¿te capacitatea de muncå intelectualå. 1-2 tb de 250 mg de 3 ori pe zi. Dacå administrarea înainte de maså determinå tulburåri digestive.1.11. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent sunt: • situa¡ii care impun cre¿terea randamentului intelectual: elevi. Se evitå administrarea înainte de culcare. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent Doze: 1 cp de 600 mg pe zi.12. grea¡å. cu ac¡iune psihoenergizantå la care se adaugå efectele antidepresive.11. 7. 7. Se administreazå oral diminea¡a sau la mijlocul zilei.4. • surmenaj intelectual. . • sechele dupå encefalopatii la copil. Se pot face mai multe serii pe an cu pauze de 10-20 zile.

5. ceea ce impune reducerea posologiei.13. 7. Meclofenoxat 7. • dupå traumatisme. interven¡ii chirurgicale.14.13.13.2. 7. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie. 7.1. Colina glicerofosfat favorizeazå refacerea fosfolipidelor din membrana neuronalå ¿i implicit amelioreazå func¡ionarea neuronilor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 313 7.14.14. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului Meclofenoxatul este un antianoxic ¿i un reglator metabolic neuronal care provoacå vasodilata¡ie cerebralå prelungitå. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Oral se administreazå 1 cp de 2-3 ori pe zi. • surmenaj. Parenteral se administreazå o fiolå i.1. 7.13. • tulburåri psihocomportamentale. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent sunt: • adjuvant în procesele involutive cerebrale.13. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat sunt: • hipersensibilitatea la colinå glicerofosfat.3.4. • întârziere psihosomaticå. • sechele postencefalitice. îndeosebi la nivelul substan¡ei cenu¿ii. 7. în special la structuri cu procese evolutive. accidente cerebro-vasculare. Colina glicerofosfat 7. 7. pe zi.13.2. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat Colina glicerofosfat este un protector al membranei neuronale. .m. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat Foarte rar poate apårea grea¡å.

5. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului sunt: • tulburåri psihotice endogene cu nelini¿te ¿i agita¡ie. Ultima dozå se administreazå la ora 16.4. Efectele secundare ale meclofenoxatului Rareori pot apårea iritabilitate. obosealå.14. 7.14. • tulburåri extrapiramidale.14. . 7. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 cp de 3 ori pe zi. insomnie.3. • este necesarå pruden¡å în stårile de excita¡ie.314 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.

datoritå toxicitå¡ii hepatice). 1997. A fost dezvoltat la sfâr¿itul anilor 1930 ¿i studiat la copiii cu tulburåri severe de comportament. Principalele amfetamine cu utilizare terapeuticå sunt dextroamfetamina. disponibilå original ca un preparat sub formå de amestec racemic. mai ales când literatura de specialitate abundå în studii despre utilizarea substan¡elor simpatomimetice ¿i atomoxetinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. 2000). cunoscute aståzi ca Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (Schatzberg.1. Consideråm necesar så prezentåm informa¡ii despre aceste preparate. 8. metilfenidatul ¿i pemolinul (aståzi mai pu¡in folosit. Informa¡iile prezentate în acest capitol au fost adaptate în principal dupå Schatzberg. Amfetamina. 1997). Kaplan ¿i Sadock.1. amelioreazå performan¡ele diminuate de obosealå (stimulante psihomotorii) sau produc modificåri profunde în modelul de gândire ¿i dispozi¡ie (psihomimeticele sau halucinogenele) (Lippincott. Anticipåm astfel posibila viitoare comercializare a lor ¿i în ¡ara noastrå. a fost de fapt primul medicament nonbarbituric eficient clinic în psihofarmacologia modernå. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (THDA).8 TRATAMENTUL SPECIFIC AL TULBURÅRII HIPERKINETICE CU DEFICIT DE ATENºIE LA COPIL ªI ADOLESCENT Am inclus cu bunå ¿tiin¡å acest capitol. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent 8. de¿i în România nu existå încå preparate de acest tip ce pot fi recomandate în aceastå afec¡iune atât de frecventå.1. 2002. Defini¡ie Stimulantele sistemului nervos central sunt substan¡e chimice ce stimuleazå activitatea mentalå ¿i motorie. .

narcolepsiei ¿i pentru controlul apetitului. 2000.3.1.316 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Lippincott. Schatzberg. Dintre toate aceste substan¡e. A fost eficace la 3 dintre pacien¡i. Experien¡a noastrå în utilizarea metilfenidatului este restrânså. scåderea apetitului (efect anorexigen) ¿i insomnie. Amfetaminele simpatomimetice folosite frecvent în psihiatrie sunt prezentate în tabelul urmåtor. teobromina. senza¡ie de minte proaspåtå. a fost încercatå utilizarea efedrinei ca echivalent al simpatomimeticelor. precum ¿i dupå monografiile medicamentelor oferite de firmele producåtoare. În România. Stimuleazå acut starea de vigilen¡å mentalå ¿i produc un sentiment de bine ¿i de euforie. 8. hiperactivitå¡ii la copii. 1997. . Stroescu. nevoie de a vorbi. restul au devenit foarte agita¡i. medicamentele stimulante nu sunt aprobate pentru a fi folosite în tratamentul Tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie. În România. activitate motorie sporitå. – nicotina ¿i cocaina) ¿i de medicamentele psihomimetice (dietilamida acidului lisergic – LSD. metilxantinele – cofeina. tetrahidrocanabinol). ne vom ocupa în acest capitol de medicamentele cu uz terapeutic la copil. posibilitate de concentrare måritå.2. L-am utilizat cu doze corespunzåtoare celor indicate de prospect. Efectele clinice Amfetaminele determinå fenomene de excita¡ie cu reducerea stårii de obosealå. 2002. prin diminuarea nevoii de somn ¿i a duratei acestuia. teofilina. Clasificare Cele douå clase principale de stimulante SNC sunt reprezentate de stimulantele psihomotorii (amfetaminele. Aceste efecte stimulante au determinat folosirea amfetaminelor ¿i deriva¡ilor lor în tratamentul depresiei. precum ¿i dupå monografiile firmelor producåtoare (monografii Internet Mental Health ¿i Medscape). 1997. ¿i anume amfetaminele. A existat Centedrin care era aprobat pentru a fi utilizat în alte tulburåri.1. Perry. 2003. Existå colegi care au utilizat-o cu rezultate îndoielnice. 8. fiind reprezentatå de 4-5 pacien¡i cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ai cåror pårin¡i au cumpårat acest medicament din stråinåtate. prelucrat dupå Kaplan ¿i Sadock. iar procurarea medicamentului era dificilå fiind posibilå doar cu ajutorul re¡etelor cu timbru sec. fenciclidina.

10 mg Capsule 5.1.5 mg Tablete 20 mg Capsule 15 mg 18-54 mg 18. 40 mg Tablete cu eliberare lentå 18.5. 15 mg Tablete: 5. 27. Clasificarea substan¡elor simpatomimetice Fenfluraminå Dexfenfluraminå Pondimin Redux 317 . 20 mg Tablete cu eliberare lentå: 10.75-75 mg/zi Ritalin Methidat Methylin Attenade Concerta Pemolin Cylert ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 8. 75 mg Tablete de mestecat: 37.80 mg/zi Denumirea comercialå Doza recomandatå [mg/zi] Mod de prezentare Dextroamfetaminå Dexedrinå DextroStat Metamfetaminå Desoxyn Metilfenidat Tablete 5. 10. 30. 20 mg Capsule cu eliberare lentå 20. 15 mg sirop: 5 mg/ 5 ml Capsule cu eliberare lentå 5. 10. 10.Denumirea comunå interna¡ionalå Copii ¿i adolescen¡i: 1200mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi 20-25 mg 5. 10. 54 mg Tablete: 18.75. 36. 37. 15 mg Tablete: 5 mg Tablete cu eliberare lentå 5.

cortexului.4. Eficien¡a clinicå se asociazå cu cre¿terea eliberårii de dopaminå în special. Mecanismele farmacodinamice Amfetaminele sunt simpatomimetice cu ac¡iune indirectå. Pentru a evita insomnia provocatå de metilfenidat. Dextroamfetamina ¿i metilfenidatul sunt de asemenea inhibitori slabi ai recaptårii catecolaminelor ¿i inhibitori ai monoaminoxidazei. îmbunåtå¡esc perioadele de aten¡ie ¿i memoria pe termen scurt. trunchiului cerebral ¿i måduvei spinårii. sus¡inutå sau prelungitå. substan¡ele psihostimulante ¿i psihomimetice fac parte din categoria medicamentelor de care se abuzeazå în mod frecvent. prin supozitoare. la cei ce nu pot înghi¡i pastilele. al cåror efect principal este eliberarea catecolaminelor din depozitele intracelulare ale neuronilor presinaptici. precum ¿i prin sirop ¿i tablete de mestecat. 8. 8. Tabletele cu eliberare prelungitå ¿i . diminueazå activitatea fizicå. Modafinilul poate inhiba recaptarea dopaminei. dar situsul de ac¡iune farmacologic nu se cunoa¿te cu precizie. alåturi de anxiolitice.318 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii cu THDA. Mecanismele farmacocinetice Administrarea terapeuticå se face pe cale oralå. reduc distractibilitatea ¿i impulsivitatea. amfetaminele ac¡ioneazå asupra sistemului adrenergic stimulând indirect receptorii adrenergici α ¿i β prin eliberarea noradrenalinei. Adi¡ional la ac¡iunea marcatå asupra SNC.5. prin tablete ¿i capsule cu eliberare obi¿nuitå. Cei ce abuzeazå de amfetamine le consumå frecvent prin injectare i. Datoritå efectelor lor asupra sistemului nervos. zgomotele. Îmbunåtå¡esc complian¡a la comenzile adul¡ilor. administrarea se poate face ¿i pe cale intrarectalå. activitatea disruptivå ¿i îmbunåtå¡esc scrierea de mânå. dar are activitate simpatomimeticå reduså. în special în perioadele când se a¿teaptå de la copii så fie mai pu¡in activi. ¿i prin fumat. hipnotice ¿i narcoticele opioide. În spital. cum ar fi la ¿coalå.1. Pemolinul poate stimula indirect activitatea dopaminergicå printr-un mecanism încå neclar. ¿i probabil mai pu¡in cu eliberarea de noradrenalinå sau serotoninå.v. determinând stimularea întregului ax cerebro-spinal.1. Scad vocalizårile. ultima dozå de tablete conven¡ionale trebuie administratå cu multe ore înainte de culcare.

Aproximativ 15% din metilfenidat ¿i metaboli¡ii såi se leagå de proteinele plasmatice. dar nu måre¿te cantitatea de substan¡å absorbitå. Biodisponibilitatea capsulelor cu eliberare prelungitå nu este afectatå de deschiderea capsulelor ¿i amestecarea con¡inutului cu cantitå¡i mici de suc de mere. Printre metaboli¡ii pemolinului se numårå pemolinul conjugat. dat fiind cå tableta care con¡ine medicamentul este proiectatå så råmânå intactå ¿i så elibereze lent substan¡a activå din înveli¿ul neabsorbabil în timpul pasajului prin tubul gastrointestinal.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 319 tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå trebuie înghi¡ite intacte. acidul mandelic ¿i unii compu¿i polari încå neidentifica¡i. fårå a fi sfårâmate sau mestecate. PPAA). Datoritå unui prim pasaj hepatic extensiv. Gradul de distribu¡ie al metilfenidatului la oameni este necunoscut. Amestecul cu suc de mere trebuie înghi¡it imediat dupå preparare. Nu este recomandatå subdivizarea con¡inutului unei capsule. Administrarea metilfenidatului cu mâncare accelereazå absorb¡ia. Capsulele cu eliberare prelungitå pot fi înghi¡ite întregi sau con¡inutul lor poate fi amestecat cu cantitå¡i mici de suc de mere imediat înainte de administrare. Unii producåtori sugereazå ca pacientul så bea lichide imediat dupå administrarea capsulei intacte sau a mixturii cu suc de mere. pemolin diona. metilfenidatul ¿i metaboli¡ii såi sunt distribui¡i între plasmå (57%) ¿i hematii (43%). dar în aceea¿i cantitate cu cea din tabletele obi¿nuite. Absorb¡ia din tubul digestiv este completå ¿i rapidå dupå administrarea oralå. biodisponibilitatea este scåzutå. Principalul metabolit al metilfenidatului este acidul ritalinic (acid α-fenil-2-piperidin acetic. Substan¡a din tabletele cu eliberare prelungitå este absorbitå mai lent. . cu mari varia¡ii individuale. Metabolizarea are loc la nivel hepatic. este normal. Pacien¡ii care primesc tablete de metilfenidat tristratificate cu eliberare prelungitå (Concerta) trebuie instrui¡i så nu se impacienteze dacå observå în fecale o substan¡å asemånåtoare unei tablete. Proprietå¡ile formulei de a elibera medicamentul ar putea fi afectate în cazul în care con¡inutul capsulelor este amestecat cu suc de mere cald. În sânge. iar mestecatul sau sfårâmarea capsulelor cu eliberare prelungitå sau a con¡inutului capsulelor ar trebui evitatå. ¿i nu poate fi påstrat pentru administrarea ulterioarå. Pemolinul din tabletele de mestecat este absorbit în sânge dupå câteva minute.

Timpul de înjumåtå¡ire pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå este de 2-3 ore. iar modafinilul de 15 ore. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå pentru pemolin în 2-3 zile. Timpul de înjumåtå¡ire al metabolitului PPAA este dublu fa¡å de cel al metilfenidatului.1. 24 ¿i respectiv 90 de ore. 3-8 ore dupå tabletele cu eliberare prelungitå. Existå înså o mare variabilitate individualå.5 ore. 8. Dupå administrarea oralå a metilfenidatului timpul de înjumåtå¡ire pentru eliminarea din plasmå este de 3-3. în func¡ie de severitatea simptomatologiei. impunând administrarea mai multor doze pe zi. circa 50. . iar preparatul cu eliberare sus¡inutå are un timp de înjumåtå¡ire de 4-6 ore. 8-12 ore dupå tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå sau dupå capsulele cu eliberare prelungitå. Efectul persistå 3-6 ore dupå administrarea tabletelor conven¡ionale. Excre¡ia amfetaminelor se face în principal pe cale urinarå.6. Pemolinul ¿i modafinilul ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea în dozå unicå. Concentra¡ia plasmaticå maximå pentru PPAA este atinså în aproximativ acela¿i interval cu metilfenidatul nemodificat.320 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå. fiind eficiente în aproximativ 75% din cazuri. Indica¡iile la copil ¿i adolescent În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie amfetaminele pot fi folosite singure sau în combina¡ie cu terapii comportamentale. Atât AUC (aria de sub curbå) cât ¿i concentra¡ia plasmaticå maximå sunt dependente de dozå. permi¡ând administrarea unei doze zilnice unice. dar valoarea este de câteva ori mai mare. 75% din doza oralå de pemolin se regåse¿te în urinå în 24 de ore. la copii de peste 6 ani atent selec¡iona¡i dupå o evaluare completå. atât la adul¡i cât ¿i la copii. Stimulantele au efecte benefice asupra simptomelor definitorii ale THDA: aten¡ie ¿i concentrare. Dupå administrarea oralå de metilfenidat radiomarcat. 4-5 ore pentru cel cu eliberare sus¡inutå ¿i de 6-8 ore pentru eliberarea prelungitå. Aproximativ 43% din pemolin este excretat nemodificat. Pemolinul are un timp de înjumåtå¡ire de 12 ore. Simpatomimeticele reprezintå medicamentele de elec¡ie pentru aceastå tulburare. 80 ¿i 95% din dozå a fost recuperatå ca metaboli¡i din urinå la 6.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 321 activitate. în obezitate (fentermina). metilfenidat). Stimulantele nu normalizeazå întregul spectru de tulburåri comportamentale. Stimulantele îmbunåtå¡esc inconstant abilitå¡ile de citit. Datoritå diminuårii profunzimii somnului ¿i cre¿terii tonusului sfincterului vezical. pårin¡ii ¿i profesorii. comportamental ¿i social. dar terapia electroconvulsivantå este contraindicatå. stimulantele pot fi folosite ¿i în enurezisul nocturn. IQ ridicat. Utilizarea clinicå Dozarea trebuie individualizatå în func¡ie de necesitå¡ile ¿i råspunsul pacientului. atât la copiii cu THDA pur cât ¿i la cei cu agresivitate asociatå. la pacien¡ii cu depresie înso¡itå de abulie ¿i anergie. sunt mai degrabå tineri. acumulårile ¿colare sau comportamentele anti-sociale. Amelioreazå de asemenea interac¡iunea cu anturajul. unii clinicieni recomandå folosirea acestuia doar dacå atât terapiile cu metilfenidat ¿i dextroamfetaminå cât ¿i cele cu medicamente de linia a doua (bupropion. Se considerå cå efectele comportamentale sunt de douå ori mai importante decât cele ¿colare. în encefalopatia prin leziuni cerebrale. obnubilarea cauzatå de consumul cronic de opioide. La adul¡i. amfetaminele mai sunt folosite în narcolepsie (modafinil. datoritå toxicitå¡ii hepatice asociate pemolinului. anxietate joaså. cu un grad ridicat de inaten¡ie. distractibilitate. Amfetaminele trebuie .7. impulsivitate. luând în considerare factori precum vârsta ¿i greutatea corporalå. abilitå¡ile sociale. antidepresive triciclice etc.1. mul¡i copii cu THDA trata¡i cu succes cu amfetamine având un grad ridicat de probleme comportamentale comparativ cu copiii fårå THDA. astfel încât alegerea medicamentului trebuie individualizatå. ¿i ¡inând cont de perioadele cele mai dificile pentru pacient din punct de vedere ¿colar. ca medica¡ie adjuvantå în parkinsonism (la persoanele care nu suportå levodopa). 8. Existå pu¡ine diferen¡e între metilfenidat. în situa¡iile clinice în care declan¿area unui råspuns rapid este important. învå¡area. Totu¿i. Pacien¡ii care vor råspunde cel mai probabil la tratamentul cu stimulante au THDA cu severitate scåzutå. precum ¿i productivitatea ¿colarå. dextroamfetaminå sau pemolin.) au e¿uat. sindromul imunodeficien¡ei umane. tulburårile depresive rezistente la tratament din afec¡iunile medicale.

5-10 mg de 3 ori pe zi. diminea¡a. Pentru copiii de peste 6 ani cu THDA. Dacå dupå o perioadå de o lunå de administrare corectå nu se observå îmbunåtå¡iri. În ceea ce prive¿te tabletele. cu duratå de ac¡iune de circa 8 ore. Doza ¡intå este individualizatå. indiferent de indica¡ia clinicå. Îmbunåtå¡irile pot fi observate ¿i când medicamentul este oprit temporar sau permanent. Se recomandå oprirea periodicå a metilfenidatului pentru evaluarea clinicå a copilului. Se administreazå de obicei la 30-40 de minute dupå maså. de obicei fiind de 5-60 mg/zi. doza zilnicå maximå este de 54 mg/zi. Dextroamfetamina. dupå ce doza optimå a fost stabilitå cu tablete conven¡ionale. de¿i la unii copii doza zilnicå optimå ar putea fi mai mare de 40 mg. metilfenidatul ar trebui oprit. metilfenidatul poate fi administrat fårå så se ¡inå cont de greutatea copilului. cu cre¿tere såptåmânalå de 5-10 mg/zi. . prima dozå este recomandatå la trezire. dozele mai mici determinând doar stimularea învå¡årii.00 la pacien¡ii care dezvoltå insomnie. Dextroamfetamina nu este recomandatå la copii sub 3 ani. Pentru THDA se sugereazå cå doza optimå de stimulante ar trebui så producå îmbunåtå¡iri clinice evidente ale comportamentului la copiii hiperkinetici cu performan¡e cognitive alterate. dozele adi¡ionale ulterioare. maximul recomandat este de 80 mg/zi.5 mg/zi. una sau douå. Capsulele cu eliberare lentå pot fi folosite ¿i în administrare unicå zilnicå.322 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI folosite în cele mai mici doze eficiente. pânå la o dozå ¡intå medie de 18-54 mg/zi. Metilfenidat. sunt administrate la 4-6 ore. La copii cu vârste cuprinse între 3 ¿i 5 ani tratamentul se începe cu 2. de 2. tratamentul cu tablete conven¡ionale de metilfenidat trebuie ini¡iat în doze mici.5 mg såptåmânal pânå la doza optimå. pentru a contracara efectul anorexigen. fiind de regulå oprit dupå pubertate. când acest lucru este posibil. Tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå se administreazå în dozå ini¡ialå de 18 mg/zi. Tabletele cu eliberare prelungitå. sau cu o dozå ini¡ialå de 20 mg/zi. cre¿terea se face cu 2. Medicamentul nu ar trebui så fie necesar pe timp indefinit. Spre deosebire de alte medicamente.5-40 mg/zi (în medie 20-30 mg/zi). În THDA se recomandå în doze de 2. Ultima dozå zilnicå nu ar trebui så fie dupå orele 18. pot fi folosite în locul tabletelor conven¡ionale în dozå zilnicå. dar nu ¿i îmbunåtå¡iri comportamentale satisfåcåtoare.

gastralgii ¿i insomnie. Cre¿terea se face cu 18. De obicei. la pubertate pemolinul poate fi întrerupt. Se administreazå în THDA în dozå unicå matinalå. dupå ce simptomatologia este controlatå. scåderea apetitului. Îmbunåtå¡irea clinicå la pemolin este gradatå. beneficiile putând fi observate dupå 3-4 såptåmâni de administrare corectå. ¿i se datoreazå în principal administrårii . Doza ini¡ialå este de 5-10 mg/zi.5 mg/zi. cu o dozå ini¡ialå de 37. Hiperactivitatea scade cu vârsta pânå la punctul în care råmâne o problemå serioaså doar pentru o minoritate de pacien¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 323 La copiii de peste 6 ani se începe cu 5 mg/zi în dozå unicå. dezinteresul. posibil deoarece ei excretå medicamentul mai repede decât alte categorii de pacien¡i. cre¿terea pânå la doza optimå se face cu 5 mg såptåmânal.75 mg såptåmânal pânå la doza optimå. Insomnia apare la 3-5% din copiii cu THDA care primesc metilfenidat. pânå se atinge o dozå de 20-25 mg/zi. Metamfetamina. Doza maximå recomandatå este de 112. Doza maximå recomandatå este de 45 mg/zi. 8. Singurele efecte adverse care apar mult mai frecvent decât la placebo sunt anxietatea. Foarte rar sunt necesare doze mai mari de 40 mg/zi. de¿i. Mul¡i copii hiperkinetici au nevoie de tratament timp de mai mul¡i ani.8. Nu se utilizeazå în THDA. Modafinil. A. care pentru cei mai mul¡i pacien¡i este de 56. Efecte asupra sistemului nervos Cele mai frecvente efecte adverse ale metilfenidatului par a fi legate de dozå ¿i includ insomnia ¿i nervozitatea. Efectele secundare Efectele adverse ale stimulantelor nu sunt foarte frecvente. Mai pu¡in de 4% dintre copii întrerup tratamentul datoritå efectelor secundare.25-75 mg. Acolo unde posibil. Reducerea temporarå a dozelor poate rezolva multe dintre aceste efecte nedorite. pemolinul ar trebui întrerupt periodic pentru a observa eventuala recuren¡å a simptomatologiei comportamentale. triste¡ea.1. Pemolinul. Copiii hiperkinetici pot tolera doze mai mari de dextroamfetaminå cu mai pu¡ine efecte adverse. este posibilå reducerea dozelor sau chiar oprirea medica¡iei pe timpul vacan¡elor de varå sau în perioadele mai pu¡in stresante pentru copil.5 mg/zi.

Acest lucru s-ar putea datora faptului cå oricum copiii cu THDA au mai pu¡ine inhibi¡ii în a-¿i trezi pårin¡ii noaptea din somn. clonidinå sau guanfacinå. De obicei. de¿i unii pårin¡i ai copiilor cu THDA au raportat cå au fost trezi¡i din somn noaptea mai frecvent decât pårin¡ii copiilor care nu au THDA. În cazurile severe poate fi necesarå adåugarea de risperidonå. Se întâmplå rar ca aceste ticuri så persiste dupå oprirea tratamentului. Un studiu efectuat de Lipkin în 1994 aratå cå inciden¡a cumulativå a ticurilor nou instalate sau exacerbate la copiii care primesc metilfenidat a fost între 1. 1992). eventual cu ajustarea dozelor. Studiile polisomnografice nu au detectat nici o diferen¡å între pattern-urile de somn la copiii cu THDA trata¡i cu doze de searå de stimulante ¿i cele ale subiec¡ilor de control. Pemolinul determinå insomnie de douå ori mai frecvent decât metilfenidatul sau dextroamfetamina. Înainte de ajustarea dozelor. cel mai frecvent duce la o ameliorare sau la o întoarcere la severitatea ini¡ialå (Rapoport. fie spontan dupå câteva luni. Poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministarea medicamentului seara. ticurile se remit fie imediat dupå metabolizarea metilfenidatului. continuarea tratamentului. Nervozitatea poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministrarea medicamentului seara. Unii clinicieni recomandå înlocuirea ultimei doze zilnice cu clonidinå. Durerea de cap apare la 12-14% dintre copiii cu THDA trata¡i cu metilfenidat. neexistând o înråutå¡ire a ticurilor comparativ cu placebo. Dupå agravarea ini¡ialå a ticurilor. Ame¡eli se constatå la circa 2% dintre copiii cu THDA care au primit metilfenidat sub formå de tablete tristratificate cu eliberare lentå.324 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI medicamentului seara sau dupå-amiaza târziu. este necesarå corelarea cu severitatea tulburårilor de mi¿care. Psihoza toxicå apare rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. De obicei sunt necesare doze de aproximativ 300 mg . pacien¡ii sim¡indu-se mai pu¡in obosi¡i diminea¡a. Un studiu realizat de The Tourette’s Syndrome Study Group în 2002 sus¡ine cå comorbiditatea cu sindromul Tourette nu contraindicå administrarea metilfenidatului la copiii cu THDA.3 ¿i 60% dupå o perioadå cuprinså între 1 såptåmânå ¿i 24 de luni de tratament. Sindromul Tourette a fost raportat rar. Kent (1995) a demonstrat cå totu¿i ultima dozå de searå are efecte benefice la ace¿ti copii.

Aceastå reac¡ie poate fi amelioratå prin adåugarea de clonidinå la ultima dozå. Modificårile de dispozi¡ie merg de la plâns facil la depresie majorå. Pemolinul poate determina mi¿cåri coreoatetozice reversibile. fe¡ei ¿i extremitå¡ilor. Toleran¡a la efectele metilfenidatului asupra ratei cardiace se instaleazå în câteva såptåmâni. Toleran¡a la efectele simpatomimeticelor poate surveni în câteva såptåmâni. Probleme pot så aparå înså la adolescen¡ii sau adul¡ii din familia pacientului. Toleran¡a nu se instaleazå nici pentru efectele asupra narcolepsiei. Metilfenidatul poate produce ¿i akatisie. Sindromul neuroleptic malign a fost raportat foarte rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. dificultå¡i de acomodare sau înce¡o¿area privirii. Pentru dextroamfetaminå. reac¡ie care constå în apari¡ia dupå-amiaza de iritabilitate. excitabilitate ¿i insomnie la 5-15 ore dupå ultima dozå de stimulante. diskinezie ¿i somnolen¡å. Majoritatea studiilor pe termen scurt. Rar la metilfenidat pot så aparå tulburåri de vedere. dependen¡a psihologicå nu apare practic niciodatå la dozele terapeutice folosite la copiii cu THDA. nici pentru cele asupra tulburårii hiperkinetice. hipertermice. Apari¡ia crizelor la copiii fårå acest istoric este extrem de rarå. mi¿cåri diskinetice ale limbii. . B. nefiind înså stabilitå o legåturå cauzalå clarå cu metilfenidatul. cardiovasculare ¿i ortotimizante apare în 1-8 såptåmâni. logoree. Metilfenidatul ¿i pemolinul pot scådea pragul convulsivant la pacien¡ii cu istoric de crize convulsive ¿i cu anomalii EEG anterioare. precum ¿i nistagmus ¿i mi¿cåri oculare nistagmoide. precum ¿i agravarea glaucomului. Dispozi¡ia depresivå a fost raportatå rar la pacien¡ii care au primit metilfenidat. precum ¿i letargie crescutå ¿i obosealå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 325 metilfenidat pentru apari¡ia halucina¡iilor vizuale ¿i auditive ¿i a delirului paranoid. mul¡i dintre ace¿ti pacien¡i primind concomitent ¿i alte medicamente cunoscute cå ar produce sindrom neuroleptic malign. care pot folosi abuziv medica¡ia stimulantå. Destul de rar apare ¿i a¿a numitul rebound. toleran¡a la efectele anorectice. buzelor. de 2-3 luni. noncomplian¡å. Dependen¡a psihologicå ¿i fizicå De¿i reprezintå unul dintre cele mai severe efecte adverse ale amfetaminelor.

nu existå diferen¡e între metilfenidat ¿i dextroamfetaminå privind inciden¡a acestor efecte secundare la copii. studii efectuate la adul¡i nu au detectat alteråri semnificative în înål¡ime. Metilfenidatul are efecte semnificative statistic asupra vitezei de cre¿tere de aproximativ 3 cm. Gualtieri (1981). D. Supresia apetitului ¿i scåderea ponderalå sunt efecte comune ale terapiei cu stimulante. Spencer (1996) sugereazå chiar cå aceste efecte asupra cre¿terii nu ar fi efecte adverse ale stimulantelor. nu existå date din studii controlate care så stabileascå dacå pauzele din vacan¡e sunt benefice sau au alte riscuri asociate. cu un grad de scådere la începutul tratamentului. La dextroamfetaminå pot så aparå uscåciunea gurii. Efectele asupra cre¿terii Anorexia a fost raportatå la 3-9% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. În ciuda observa¡iilor clinice asupra instalårii toleran¡ei. În general. studiile controlate nu au putut sprijini aceastå observa¡ie. compensatå ulterior. nu a putut identifica vreo pierdere a eficacitå¡ii medicamentului atâta timp cât în sânge a existat metilfenidat dozabil. diaree sau constipa¡ie. S-a sugerat cå circa 40% dintre pacien¡ii cu THDA ar avea nevoie de o cre¿tere micå a dozelor în timpul primului an de tratament. De¿i s-a sugerat cå pauza din administrarea medicamentului pe timpul vacan¡ei de varå ar minimaliza pierderea ponderalå ¿i celelalte efecte secundare. Unele studii sugereazå cå terapia prelungitå cu metilfenidat 30-40 mg/zi poate determina supresia cre¿terii ponderale normale la copii. Efecte gastro-intestinale Durerea abdominalå a fost raportatå la 7% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. studiile cu stimulante la copii au descoperit scåderi minime sau zero fa¡å de înål¡imea a¿teptatå. O explica¡ie minimå pentru presupusa instalare a toleran¡ei ar putea fi o complian¡å scåzutå la tratament. Vårsåturile apar la 4% dintre copiii care primesc metilfenidat. gust neplåcut.326 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nu au notat instalarea toleran¡ei la efectele clinice ale stimulantelor. într-un studiu prospectiv de 23 de luni cu metilfenidat. De¿i existå preocupåri privind întârzierile de cre¿tere legate de doza de metilfenidat. ci efecte ale tulburårii hiperkinetice în sine (în conformitate ¿i cu ipoteza dismaturårii din THDA . C.

febrå. Efectul este tranzitor ¿i reversibil la oprirea terapiei. letargie ¿i stare de råu. Reac¡ii de sensibilitate Reac¡iile de hipersensibilitate la metilfenidat pot include rash. anemie ¿i eozinofilie. iar pemolinul trebuie oprit la o cre¿tere a acestora la de douå ori valoarea superioarå a normalului (Pizzuti. au fost raportate trombocitopenie ¿i/sau sângerare u¿oarå. În aceste condi¡ii. Cel mai rapid debut al simptomelor de toxicitate hepaticå s-a înregistrat la 6 luni de la începutul tratamentului cu pemolin. Foarte rar a fost raportat sindromul Stevens-Johnson dupå metilfenidat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 327 la unii copii. ducând la scåderea socializårii acestor copii lipsi¡i de medica¡ie. 1999). sângeråri gingivale. F. recuperate ulterior). Perry (2003) citeazå existen¡a a 15 cazuri de toxicitate hepaticå la pemolin. E. Riscul de insuficien¡å hepaticå acutå este considerat de 4-17 ori mai mare ca în popula¡ia generalå. dintre care 12 s-au soldat cu transplant de ficat sau cu deces în primele 4 såptåmâni de la debutul simptomelor. fiind considerat o reac¡ie de hipersensibilitate întârziatå. dermatite exfoliative. erythema multiforme cu leziuni histopatologice de vasculitå necroticå. G. Efecte hepatice La terapia cu metilfenidat au fost raportate cazuri de func¡ionare hepaticå anormalå. Efecte hematologice De¿i nu a fost stabilitå o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. epistaxis. Se recomandå verificarea valorilor transaminazelor la debutul tratamentului ¿i la fiecare douå såptåmâni. de¿i nu a fost demonstratå nici o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. S-au raportat ¿i cazuri de icter dupå pemolin. urticarie. artralgii. purpurå trombocitopenicå. . mergând de la cre¿teri ale transaminazelor la comå hepaticå. leucopenie. vårsåturi. existând uneori întârzieri de dezvoltare. pauzele de administrare din timpul vacan¡elor ar fi chiar contraproductive. Alte efecte adverse gastro-intestinale includ grea¡a ¿i senza¡ia de gât uscat. Pemolinul determinå cre¿terea transaminazelor. unii copii experimentând grea¡å.

Cei mai mul¡i clinicieni considerå monitorizarea nenecesarå în absen¡a semnelor clinice sugestive pentru o posibilå hematotoxicitate (de exemplu febrå. palpita¡ii. Alte efecte adverse Abcese superficiale sau reac¡ii de corp stråin ¿i eozinofilie au fost raportate la consumatorii de droguri ce folosesc solu¡ie injectabilå de metilfenidat dizolvat în apå. 2. Foarte rar a fost raportatå la consumatorii de metilfenidat ¿i fårå a se stabili o reac¡ie cauzalå cu acesta. K. modificåri ale tensiunii arteriale ¿i ale ratei pulsului. al¡i practicieni recomandå monitorizarea anualå hematologicå la to¡i pacien¡ii care primesc metilfenidat pe termen lung. incluzând hemograma completå. sângeråri anormale. pot så aparå anginå. Dextroamfetamina poate determina la adul¡i impoten¡å ¿i modificåri de libido. serologice sau electroencefalografice în timpul terapiei cu metilfenidat. în timpul terapiei prelungite cu metilfenidat. I. la pacien¡ii care primesc metilfenidat. tuse frecventå (4%). . Efecte cardiovasculare Rar. Au fost raportate cazuri izolate de arterite cerebrale ¿i/sau ocluzie dupå metilfenidat. Au fost raportate cazuri izolate de cardiomiopatie dupå folosirea cronicå de dextroamfetaminå. tahicardie. 8. Academia Americanå de Pediatrie (AAP) nu recomandå monitorizarea de rutinå prin teste hematologice. pierderea pårului scalpului. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii A. Monitorizarea tratamentului 1.1. Efecte respiratorii La copiii care primesc metilfenidat au fost raportate infec¡ii de tract respirator inferior (8%).328 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI H. Efecte endocrine Simpatomimeticele pot precipita hipertiroidismul. faringite (4%) ¿i sinuzite (3%). J.9. echimoze etc). Producåtorii recomandå efectuarea periodicå a unor teste de laborator. aritmii cardiace.

Pacien¡ii trebuie superviza¡i cu aten¡ie în aceastå perioadå. 4. 5. deoarece ace¿tia pot avea ini¡iativa måririi dozelor fårå så consulte medicul. B. Precau¡ii 1. Pot så mai aparå idea¡ie paranoidå sau suicidarå. 4. Tratamentul cu stimulante nu trebuie ini¡iat decât la pacien¡ii cu THDA care au fost evalua¡i complet. ar trebui reduse dozele sau medicamentul ar trebui oprit. fiind necesarå o urmårire îndelungatå deoarece unele simptome (cum ar fi depresia) pot så aparå mai târziu. Întreruperea bruscå a terapiei cu amfetamine trebuie fåcutå cu pruden¡å dupå administrarea prelungitå. La pacien¡ii cu hipertensiune trebuie monitorizatå periodic tensiunea arterialå. 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 329 3. 8. La pacien¡ii care primesc pemolin trebuie efectuate teste hepatice înainte de ¿i periodic în timpul tratamentului. insomnie sau hipersomnie sau agita¡ie psihomotorie. 3. 6. Eficacitatea ¿i siguran¡a amfetaminelor la copiii sub 3 ani nu a fost pe deplin stabilitå. Metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii hipertensivi. tratamentul putând fi oprit temporar dacå se observå o stagnare a cre¿terii normale la ace¿ti copii. Este necesarå monitorizarea cre¿terii la copiii care primesc terapie îndelungatå cu amfetamine. Pemolinul trebuie oprit dacå se descoperå anomalii la aceste teste ¿i la testele de confirmare. . în special cu medicamente cu ac¡iune în sfera SNC. Stimulentele ar trebui administrate cu pruden¡å la pacien¡ii cu istoric de dependen¡å de droguri. trebuie monitoriza¡i cu aten¡ie. disforie. care au boalå cronicå ¿i severå. Dacå apar agravåri paradoxale ale simptomatologiei în timpul terapiei cu stimulante. Pacien¡ii care primesc pemolin concomitent cu alte medicamente. deoarece poate demasca o depresie severå sau poate determina simptome de supraactivitate cronicå. ¡inând cont de vârsta acestora. Metilfenidatul trebuie oprit dacå apar convulsii. La alcoolici. pacien¡i instabili emo¡ional sau la cei cu adic¡ii cunoscute la alte medicamente trebuie luatå în considera¡ie posibilitatea apari¡iei dependen¡ei fizice sau psihologice la amfetamine. 2. 5. 6. fatigabilitate.

Amfetaminele nu ar trebui folosite pentru a combate oboseala sau pentru a înlocui odihna. Ca ¿i alte substa¡e nedeformabile. 8. 3. Amfetaminele pot afecta capacitatea de a manevra utilaje ¿i de a conduce ma¿ini. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate la pacien¡ii cu istoric de anxietate marcatå. 9. precum ¿i la pacien¡ii cu hipertensiune. 9. Pacien¡ii cu glaucom au contraindica¡ie pentru metilfenidat ¿i dextroamfetaminå. tensiune sau agita¡ie.330 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. 5. De¿i sigurå. Metilfenidatul este contraindicat la copii cu depresie severå. Pemolinul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii cu afectare hepaticå sau renalå. De¿i stimulantele sunt rar folosite dupå pubertate. endogenå sau exogenå. 7. la ace¿ti pacien¡i medicamentul scåzând pragul convulsivant. Pemolinul este contraindicat la pacien¡ii cu THDA care asociazå reac¡ii acute de stress. exacerbând simptomele tulburårii de conduitå ¿i ale tulburårii de gândire. 10. Metilfenidatul nu pare så creascå numårul de crize la pacien¡ii epileptici afla¡i sub medica¡ie anticonvulsivantå corectå. trebuie re¡inut cå acestea nu se administreazå în . 2. O contraindica¡ie relativå a tratamentului cu metilfenidat o reprezintå pacien¡ii cu ticuri motorii sau istoric familial de sindrom Tourette. Pacien¡ii cu hipersensibilitate la aminele simpatomimetice nu ar trebui så primeascå aceste medicamente. tabletele tristratificate de metilfenidat trebuie folosite cu pruden¡å la pacien¡ii cu stenoze gastrointestinale preexistente. Contraindica¡ii 1. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate în primele 14 zile de administrare ale inhibitorilor de monoaminoxidazå. La pacien¡ii cu istoric de convulsii ¿i/sau anomalii EEG metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å. coadministrarea metilfenidatului cu medica¡ia antiepilepticå nu a fost stabilitå. asocierea putând determina apari¡ia unei crize hipertensive. 8. medicamentele agravând aceste simptome. Amfetaminele sunt contraindicate în tireotoxicozå. C. 6. 11. deoarece pot så aparå obstruc¡ii. Dextroamfetamina nu ar trebui folositå la pacien¡ii cu arteriosclerozå avansatå sau boalå cardiovascularå simptomaticå. 10. 4.

care are efecte anticolinergice minime. grea¡å. Sedarea poate fi ob¡inutå ¿i cu clorpromazinå. Pot duce la deces prin aritmii cardiace. anxietate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 331 sarcinå sau la femeile care alåpteazå. colaps circulator. Pentru a furniza un nivel bazal de sedare se poate folosi amobarbitalul sodic per os sau în injec¡ie im.m. respira¡ii rapide. Aceasta se realizeazå de obicei cu barbiturice. tratamentul fiind acela¿i ca în supradozarea oricårui stimulant SNC. evaluarea depinzând în întregime de semnele clinice. halucina¡ii.. alåturi de måsurile pentru sus¡inerea func¡iilor vitale. ¿i poate scådea pragul convulsivant. mi¿cåri diskinetice ¿i tahicardie. iar manifestårile psihotice cu neuroleptice. Se poate folosi ¿i sedarea. cum se întâmplå frecvent. Convulsiile pot fi tratate cu benzodiazepine. rabdomiolizå. halucina¡ii. atacuri de panicå. spålåturi gastrice. tendin¡e suicidare sau homicidare. Foarte rar otråvirea fatalå este precedatå de convulsii ¿i comå. repetat la nevoie la intervale de o jumåtate de orå. reflexe osteotendinoase accentuate. palpita¡ii. hipertermie. Supradozarea Doza toxicå de amfetamine variazå larg în func¡ie de gradul de toleran¡å prezent. delir. tahicardie. oral sau parenteral. poate poten¡a efectele alcoolului ¿i ale altor deprimante SNC. la copii 1 mg/kgc i. Hipertemia necesitå împachetåri reci. într-una sau mai multe doze. convulsii. 100 mg la adul¡i i. diaree. cafalee. Tratamentul intoxica¡iei acute este simptomatic ¿i poate include inducerea vårsåturilor. D. confuzie. Supradozarea pemolinului determinå agita¡ie. Hipotensiunea severå impune procedurile obi¿nuite de de¿ocare. Dacå amfetaminele au fost luate cu barbiturice. transpira¡ii. poate prelungi ac¡iunea hipnoticå a barbituricelor. Nivelurile sangvine sunt de pu¡in folos în stabilirea severitå¡ii supradozårii. Hemodializa extracorporalå poate fi utilå în tratamentul intoxica¡iei cu . paloare. De¿i se ¿tie cå efectele amfetaminelor sunt cel mai bine combåtute cu haloperidol. frisoane. Amobarbitalul poate fi repetat de câte ori este necesar ¿i în cantitå¡i suficiente pentru a controla simptomele. având poten¡ial embriotoxic ¿i teratogenic la mamifere. hipertensiune sau hipotensiune. anginå. Haloperidolul are proprietå¡i antiemetice centrale. extrasistole sau alte aritmii. dozele de clorpromazinå trebuie înjumåtå¡ite. dureri abdominale. sincope. vårsåturi. Supradozarea simpatomimeticelor poate determina pupile dilatate ¿i reactive.. acesta nu este indicat în intoxica¡ia acutå.m.

metenaminå. fenitoinå. 8. meperidinå. Cea mai severå manifestare de intoxica¡ie cronicå o reprezintå psihoza. folosirea lor are o mul¡ime de limitåri. B.2. medicamentele tradi¡ionale pentru THDA. propoxifenå. De obicei. sunt foarte eficiente în tratamentul acestei boli. Nevoile de insulinå la pacien¡ii cu diabet zaharat pot fi modificate în asociere cu amfetaminele. efectele SNC ¿i cardiace cumulate pot fi fatale. iritabilitate. ¿i terminând . Manifestårile intoxica¡iei cronice cu amfetamine includ dermatozele severe. Metilfenidatul poate inhiba metabolismul anticoagulantelor cumarinice. tiazide. carbonat de litiu. În unele cazuri. antihipertensive. Introducere De¿i stimulantele. bretilium – amfetaminele le scad efectele hipotensive – haloperidol.332 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pemolin. insomnie marcatå. 8. fenilbutazonå. hiperactivitate ¿i modificåri de personalitate. SSRI. Interac¡iuni antagonice Cu: blocan¡i adrenergici. crescându-le nivelurile plasmatice: anticoagulante cumarinice. începând cu perioada relativ scurtå de ac¡iune.1. diureza for¡atå ¿i dializa peritonealå par så fie mai pu¡in eficiente. antihistaminice. Atomoxetina 8. anticonvulsivante (fenobarbital. scåderea tensiunii care apare dupå folosirea drogurilor sedative fiind suficientå. agen¡i alcalinizan¡i gastrointestinali ¿i urinari. antidepresive triciclice (imipraminå. acetazolamidå. hipertensiunea care poate rezulta dintr-o supradozare masivå cu dextroamfetamimå nu necesitå tratament. greu de diferen¡iat clinic de schizofrenie. Interac¡iunile medicamentoase Amfetaminele trebuie prescrise cu pruden¡å la coadministrarea cu alte medicamente.1.2. care presupune câteva adminis-tråri pe zi. noradrenalinå. Dozele trebuie strict monitorizate. Interac¡iuni sinergice Amfetaminele pot inhiba metabolismul pentru urmåtoarele substan¡e. A. agen¡i acidifian¡i urinari ¿i gastrointestinali. clorpromazinå. primidonå).10. IMAO (asocierea poate precipita o crizå hipertensivå). guanetidinå. raportându-se o multitudine de interac¡iuni medicamentoase. etosuximidå. desipraminå).

Antidepresivele triciclice. 2002). au fost analizate pentru folosirea în THDA o serie de alte medicamente. cre¿tere ponderalå.3. ocupa¡ionalå. 2003). Efectele clinice La unii pacien¡i cu THDA. Inhibitorii selectivi ai recaptårii serotoninei nu s-au dovedit a fi eficace în THDA. 8. 2003). 8. atomoxetina. De¿i medicamentele antihipertensive pot ameliora unele simptome ale THDA. 2003). care au raportat rezultate bune. 2002).2. atomoxetina îmbunåtå¡e¿te simptomele definitorii ale THDA ¿i amelioreazå func¡ionarea academicå. Cunoscutå ini¡ial sub numele de tomoxetinå (numele a fost schimbat pentru a nu se crea confuzii cu tamoxifenul) ¿i folositå ca antidepresiv. nu s-au efectuat încå studii controlate pentru aceastå indica¡ie (Spencer. cre¿terea timpului alocat meselor. S-au constatat îmbunåtå¡iri la efectuarea temelor. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei Atomoxetina este un inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 333 cu poten¡ialul mare de abuz (Kratochvil. inhibând transporterul presinaptic al noradrenalinei. scåderea perioadei de trezire ¿i de pregåtire pentru ¿coalå (Spencer. 2003). socialå ¿i familialå. cre¿terea tranzi¡iilor de la joc la muncå. pot fi eficace în THDA. cu eficacitate în aceastå tulburare. ¿i pot determina efecte secundare cum ar fi gura uscatå. dar ale cårui efecte secundare au fost mai pu¡in studiate (Spencer. ¿i au o duratå mai lungå de ac¡iune decât stimulantele.2. Defini¡ie Recent s-a explorat eficacitatea unui nonstimulant.2.4. atomoxetina pare a fi un potent inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei (Michelson. De¿i eficacitatea venlafaxinei în THDA a fost analizatå în studii deschise.2. constipa¡ie. care afecteazå noradrenalina. modificåri ale tensiunii arteriale (Spencer. scåderea luptelor ¿i certurilor excesive. dar ac¡iunea lor nu este selectivå. Bupropionul este un alt antidepresiv testat în THDA. . în THDA. 2002). Datoritå dezavantajelor stimulantelor. 8. ele sunt dificil de administrat la copil deoarece sunt puternic sedative ¿i determinå hipertensiune la oprirea bruscå (Spencer. având afinitate minimå pentru al¡i receptori noradrenergici sau transporteri pentru neurotransmi¡åtori (Michelson. Atomoxetina cre¿te astfel nivelurile de noradrenalinå. fårå poten¡ial de abuz. 2002). sedare.

În alegerea tratamentului.334 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Atomoxetina afecteazå mai pu¡in sistemul dopaminergic decât pe cel noradrenergic. 8. Metabolizatorii rapizi metabolizeazå atomoxetina la rata normalå pe calea CYP2D6. Copiii cu greutate sub 70 kg încep cu 0.2. Concentra¡ia medie a proteinelor plasmatice transportatoare de atomoxetinå este scåzutå la pacien¡ii cu afectare hepaticå. Unii copii care nu au råspuns la stimulante pot så råspundå la atomoxetinå.4 mg/kgc/zi sau 100 mg/zi.2. se poate . iar la cei len¡i de 21. atomoxetina este asociatå cu nivelurile crescute de dopaminå în cortexul prefrontal.5 mg/kgc/zi.2 ore.6 ore. Copiii ¿i adolescen¡ii cu greutate peste 70 kg încep cu 40 mg/ zi. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå.7. Clearance-ul scåzut la atomoxetinå la pacien¡ii cu afectare hepaticå este corelat cu activitatea CYP2D6 scåzutå ¿i fluxul sangvin hepatic redus. Absorb¡ia este rapidå ¿i aproape completå dupå administrare oralå.5. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. abilitatea de a repeta råspunsuri ¿i cu nivelul de impulsivitate (Bymaster. Utilizarea clinicå a atomoxetinei Datele prezentate sunt extrase în principal din Alexandrescu. 2002). Totu¿i.2. în timp ce metabolizatorii len¡i o metabolizeazå la o ratå mai lentå. pe calea citocromului P450 2D6 (CYP2D6). partea creierului corelatå cu memoria de lucru. 8. Timpul de înjumåtå¡ire la metabolizatorii rapizi este de 5.6. se poate cre¿te pânå la 1. Administrarea se face pe cale oralå. Metabolizarea este în principal hepaticå. 8. medicul trebuie så ¡inå cont de simptomele individuale ale pacientului (Spencer.2 mg/kgc/zi. prin alte câteva enzime CYP450. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent Atomoxetina este recomandatå în unii pacien¡i cu THDA. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei Datele de farmacologie sunt extrase în principal din Alexandrescu. arii considerate a fi în legåturå cu poten¡ialul de abuz ¿i cu ticurile. 2003). Excre¡ia se face prin urinå (80%) ¿i prin fecale. Nivelurile de dopaminå nu sunt crescute în nucleul accumbens sau în striat. Doza maximå este de 1. fiind foarte pu¡in afectatå de alimente.

rinita.8. Siguran¡a ¿i . 2002). 2003). vårsåturile. cefaleea. eficacitatea fiind similarå. S-au constatat ¿i modificåri minore ale ratei cardiace ¿i tensiunii arteriale.2. febra ¿i ame¡elile. fiind evidente ¿i a doua zi diminea¡å (Michelson. Dacå nu s-a ob¡inut un råspuns optim în 2-4 såptåmâni. atomoxetina este bine toleratå. insomnia. 8. Ambele medicamente au fost asociate cu îmbunåtå¡iri marcate ale grupului de simptome de neaten¡ie ¿i hiperactivitateimpulsivitate. grea¡a. faringita. Unii pacien¡i pot experimenta o scådere ini¡ialå în greutate.66). se poate ajunge la 100 mg/zi.10.2. Atomoxetina se poate administra fie într-o dozå zilnicå. de 7-15 ani. normalizate la oprirea tratamentului. Dozele se reduc la jumåtate la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå moderatå ¿i la 25% în caz de insuficien¡å hepaticå severå.9. 8. scorul THDA-IV Rating Scale scåzând de la 39. Nu s-au remarcat diferen¡e semnificative între grupuri privind rezultatele la tratament. Interac¡iunile medicamentoase Dozele de atomoxetinå trebuie adaptate la pacien¡ii care primesc concomitent medicamente ce inhibå CYP2D6: paroxetina. S-a aplicat THDA-IV Rating Scale. 8. care se remediazå înså pe termen lung (Spencer. Cele mai frecvente efecte adverse sunt durerea abdominalå.8 pentru metilfenidat (p=0. fluoxetina. Pacien¡ii au primit random atomoxetinå (184) sau metilfenidat (44). somnolen¡a. scåderea apetitului. diminea¡a ¿i seara. Beneficiile terapeutice se men¡in mult timp dupå administrarea în prizå unicå diminea¡a.2.3. 8.0 pentru atomoxetinå ¿i de la 37. fie în douå prize egale.6 la 19. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii Se recomandå precau¡ii în administrarea la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå. iritabilitatea. Efectele adverse În general. Studii clinice Kratochvil et al au efectuat în 2002 un studiu deschis randomizat atomoxetinå-metilfenidat la 228 copii ¿i adolescen¡i cu THDA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 335 cre¿te pânå la 80 mg/zi. chinidina. diareea.4 la 20.

2001. atomoxetina a fost superioarå placebo în reducerea simptomelor THDA ¿i în îmbunåtå¡irea func¡ionårii sociale ¿i familiale.336 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tolerabilitatea au fost de asemenea similare între cele douå grupuri. timp de 8 såptåmâni.5 mg/kgc/zi s-a asociat cu eficacitate intermediarå între placebo ¿i cele douå doze mai mari. fårå diferen¡e între grupul cu 1.8 mg/kgc/zi a fost consistent asociatå cu rezultate superioare asupra simptomelor THDA comparativ cu placebo.8 mg/kgc/zi. sub 3%. Lotul a cuprins 171 de copii. Rezultatele au fost superioare la pacien¡ii trata¡i cu atomoxetinå fa¡å de placebo. simptomelor afective ¿i func¡ionårii sociale ¿i familiale. Tratamentul cu atomoxetinå a fost sigur ¿i bine tolerat. Atomoxetina 1. sugerând un råspuns în func¡ie de dozå. fie pânå la 1 mg/kgc/zi atomoxetinå în dozå unicå diminea¡a.8 mg/kgc/zi. Michelson.2 mg/kgc/zi ¿i grupul cu 1. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost sub 5% pentru toate grupurile. dublu-orb. Michelson publicå un studiu asemånåtor. Pacien¡ii au primit random placebo sau atomoxetinå 0. dupå scalele folosite de investigator. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost rare.4% pentru atomoxetinå ¿i 11. fiind o dozå ini¡ialå potrivitå pentru cei mai mul¡i pacien¡i. dar cu atomoxetina în administrare în dozå unicå. se pare cå administrarea atomoxetinei în dozå unicå este eficientå în THDA. controlat placebo. Scale pentru pårin¡i ¿i investigatori au fost folosite pentru evaluarea simptomelor THDA. Func¡ionarea socialå ¿i cea familialå s-au îmbunåtå¡it în grupurile pe atomoxetinå comparativ cu placebo. în func¡ie de greutatea corporalå. Abandonul pentru efecte secundare a fost 5.2 mg/kgc/zi sau 1. care au primit fie placebo. 1.2 mg/kgc/zi ¿i 1. randomizat. .4% pentru metilfenidat (p=0. În concluzie. În concluzie atomoxetina este asociatå cu efecte terapeutice comparabile cu cele ale metilfenidatului. Råspunsul la atomoxetinå a fost în func¡ie de dozå. la 297 copii ¿i adolescen¡i cu THDA moderat spre sever. în vârstå de 8-18 ani. pårin¡i ¿i profesori. controlat placebo.2 mg/kgc/zi a fost la fel de eficientå ca cea de 1.8 mg/kgc/zi. În 2002. Doza de 0. Efectele au fost similare administrårii atomoxetinei în douå doze zilnice. cu vârste cuprinse între 6 ¿i 16 ani. a realizat un studiu randomizat. dar doza de 1.175).5 mg/kgc/zi. Pentru copii ¿i adolescen¡ii de 8-18 ani.

în func¡ie de comportamentul pårin¡ilor. din påcate. temporizez introducerea medica¡iei 1-2 zile. cel mai potrivit medicament conform experien¡ei personale acumulate pânå acum. . Voi grupa informa¡iile în câteva mici capitole: Principii de tratament. • Informarea familiei ¿i ob¡inerea acordului acesteia este o etapå uneori dificilå ¿i care necesitå timp.9 OBSERVAºII CLINICE ªI TERAPEUTICE LEGATE DE EXPERIENºA PERSONALÅ A AUTORILOR În acest capitol voi prezenta opinii personale. medici reziden¡i sau speciali¿ti psihiatri. despre cercetårile la care am participat. din experien¡a clinicå de peste 20 de ani ca specialist de neuropsihiatrie infantilå ¿i din experien¡a pe care de altfel am tråit-o cu to¡ii. de suspiciunile acestora. Formule pe care le consideråm eficace în cele mai frecvente afec¡iuni ale copilului. indica¡iile din prospectele de medicamente nu ne sunt de ajutor întotdeauna când este vorba de copii. cuvintele „nu se administreazå sub x ani“ sunt repede asimilate ¿i începe avalan¿a de întrebåri. o datå cu apari¡ia pe pia¡å a acestor noi genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. Ofer uneori ¿i adrese de internet pentru a informa ¿i pentru a cre¿te gradul de credibilitate al preparatelor pe care le recomand. • Aleg. monoterapia este forma idealå de tratament. În acest proces atât de subtil al managementului farmacologic la copil. am câteva principii de bazå pe care le respect cu stricte¡e: • „Primum non nocere“ este principiul universal pe care trebuie så-l urmeze orice medic. de aceea prefer så explic eu înainte. din lista de medicamente de prim ordin. neuropediatri ¿i pediatri. • La copil. Consider cå o bunå complian¡å asigurå succesul tratamentului. Acest capitol se adreseazå în special tinerilor no¿tri colegi. este mai importantå colaborarea pårin¡ilor decât impunerea opiniei noastre cu orice chip. så spun câteva cuvinte despre studiile din literaturå.

Må aflam în fa¡a unui nou medicament foarte „låudat“ ¿i nu . dupå caz. în prealabil aten¡ionând familia asupra celor mai frecvente modificåri posibile ale preparatului administrat. • Trecerea de la o formulå la alta o fac dupå intervalul minim recomandat de firma producåtoare. ceea ce îmi permite ulterior demararea procesului psihoterapic. trombocitopenia. „primum non nocere“. Aståzi. Începând cu anii ‘90. doza trebuie så fie adaptatå la cele mai noi cercetåri de psihofarmacologie la copil. La copii ¿i adolescen¡i îmbinåm tehnica psihofarmacologicå cu cea psihoterapicå cu mult succes. Så le cunoa¿tem dozele. cât ¿i modul de interac¡iune. hepatotoxicitatea sunt ariile majore din spectrul de efecte pe care le urmåresc cu aten¡ie. efectele secundare ¿i rapiditatea eficacitå¡ii. Urmårim reac¡ia ¿i eventualele efecte secundare monitorizând atent copilul în urmåtoarele zile. cât ¿i de condi¡ia somaticå a copilului. eu personal folosesc o paletå destul de largå de antipsihotice ¿i antidepresive care må ajutå la modelarea perturbårii dopaminergice ¿i serotoninergice. O primå observa¡ie ar fi aceea cå este bine så „jonglåm“ cu un numår mic de preparate.338 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • În cazurile severe. calculate pe kg corp ¿i pe zi. De aceea recomand pårin¡ilor eventual examen EKG sau probe hematologice. Oricum. dar pe care så le cunoa¿tem foarte bine ¿i în care så avem încredere. de aceea nu intråm în panicå dacå este vorba de agita¡ie sau agresivitate. Utilizåm câteva asocia¡ii de medicamente pe care le-am verificat ca fiind valoroase. de când beneficiem de acest „val de noi psihotrope“. • Respect principiul dozelor mici crescute treptat. • ºin seama de particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie ale preparatului. alegem cu grijå medicamentul ¿i-l administråm pentru început în doza cea mai micå pe kg/corp/zi. • Monitorizarea simptomatologiei copilului timp de câteva såptåmâni ¿i dupå externare (telefonic sau rechemându-l la control ¿i rugând familia så noteze orice modificare observatå). am trecut printr-o experien¡å proprie interesantå. conform posologiei recomandate. agranulocitoza. • Cardiotoxicitatea. Nu uitåm principiul de bazå care ne cålåuze¿te. încerc så ajung la monoterapie dupå ce am utilizat cât mai pu¡ine asocieri medicamentoase.

ulterior am realizat cå existå o marjå de siguran¡å în care se poate lucra. Treptat am început så folosesc ¿i eu noile antipsihotice ¿i antidepresive. cât ¿i sugestiile unor mari autori cu experien¡å în psihofarmacologia copilului. antipsihotice. McCracken. Trebuie så recunosc cå am råmas surprinså våzând ce doze mari pot tolera copiii. Pentru acest manual. Snyder. având în vedere efectele cardiace.D. Cred cå sunt unul dintre cei mai reticen¡i medici ai Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dacå tulburarea psihoticå se înso¡e¿te ¿i de modificåri ale afectivitå¡ii în sens maniacal sau depresiv (ceea ce se întâmplå frecvent la adolescen¡i). Utilizam în debutul psihotic formule clasice haloperidolplegomazin-diazepam. dupå 7-10 zile. 2002)]. Gheorghe.Obregia“ ¿i cred cå am procedat bine. Marinescu. Împårtå¿esc pårerea distin¿ilor colegi psihiatri de adul¡i [(D. Astfel. T. m-au fåcut så utilizez cu mult succes medica¡ia antipsihoticå de nouå genera¡ie ca primå alegere la copii. Turguay. Un alt principiu pe care l-am avut. timostabilizatoare. dar nu înainte de a reaminti importan¡a studiilor din literatura de specialitate. ini¡ial am fost chiar intrigatå ¿i revoltatå de atitudinea terapeuticå a unor colegi. dar la care în prezent am renun¡at.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 339 aveam curajul de a ini¡ia terapia. a fost acela de a utiliza aceste noi formule chimice numai în cazurile pe care le consideram dificile ¿i numai dupå ce încercam medica¡ia de primå alegere. cu grijå. Al. Ulterior. precum Remschmidt. Solu¡ia de haloperidol ne permite o monitorizare controlabilå. D. Dr. 2001. Udristoiu. indica¡iile din ghidurile de tratament. (2000. dar numai dupå ce am a¿teptat så våd cum procedeazå colegii mei „de la adul¡i“. se evitå asocierea lor. în ceea ce prive¿te importan¡a terapiei în monodrog sau asocia¡ii antidepresive. cu care må sfåtuiam ¿i din experien¡a cårora am învå¡at. Am fost atentå ¿i la modul cum distin¿ii mei colegi mai în vârstå au pornit „cu curaj“ la administrarea noilor molecule fårå teamå fa¡å de dozele mari. fapt care mi-a dat suportul informa¡ional necesar. clasicå. introduceam antipsihotice atipice ¿i/sau timostabilizatoare. folosim ISRS sau ADT. M. de¿i poate în unele prospecte indica¡ia la copil nu existå (¿i nu existå datoritå . Prelipceanu. pot spune cå împreunå cu tinerele mele colaboratoare am fåcut chiar un studiu Medline de psihofarmacologie la copil ¿i adolescent pe ultimii 10 ani. pacien¡ii mei sunt „copiii mei“ ¿i în fa¡a noilor preparate eram „mama reticentå ¿i grijulie“. În prezent. Voi discuta în continuare eficacitatea unor substan¡e în diferite afec¡iuni ale copilului.

s-a utilizat terapia în mono-drog sau asocia¡ii de tip antipsihoticantidepresiv. Kafantaris. Ryn. la fel. acid valproic. Utilizarea antidepresivelor în tulburarea obsesiv compulsivå. Voloshina pentru sertralinå. Am enumerat numai câteva nume de mari autori care au condus studii controlate sau deschise în care dovedesc eficacitatea noilor antidepresive la copil (vezi capitolul de antidepresive). Findling. interesul pentru utilizarea acestor noi molecule. dozele alese cu grijå. în autism. în agresivitate. iar aceste studii la copil. dar ce este important pentru noua lor utilizare ca stabilizatoare ale dispozi¡iei/timostabilizatoare la copilul cu tulburare bipolarå gåsim în studiile unor autori precum Kowatch. credem noi. existå totu¿i autori care administreazå aceste noi formule ¿i au fåcut ¿i studii pe loturi mici în care demonstreazå eficacitatea noilor antipsihotice antidepresive la copil. care a efectuat douå studii randomizate aråtând importan¡a tratamentului cu timostabilizatoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå tip I ¿i II. în anxietate sau în depresia copilului este doveditå de studiile efectuate de autori precum March. este important de ¿tiut cå existå ¡åri în care VPA este recomandat ca ortotimizant dupå 6 ani (vezi capitolul de timostabilizatoare). dupå cum ¿tim. Wagner. monitorizarea a fost foarte atentå. De altfel. Despre preparatele antiepileptice de tip carbamazepin. Geller. Autori precum Van Bellinghen.340 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI absen¡ei studiilor controlate. dar ¿i grija în ceea ce prive¿te copilul. Kemner C (vezi capitolul de antipsihotice). tocmai datoritå grijii fa¡å de copil). s-au men¡ionat ¿i comunicat efectele adverse. preparate pe care personal le-am utilizat la un numår extrem de mic de pacien¡i. au avut studii recente în care dovedesc eficacitatea tramentului cu risperidonå la copil. valproat de sodiu sau divalproex (acid + sare) gåsim multe date în literaturå. Masi. Malone. nu sunt acceptate cu u¿urin¡å de FDA. Am grupat aceste informa¡ii într-un tabel (vezi capitolul 1) din care se poate observa. în tulburåri disruptive. Buitellar. Am acordat ¿i un mic spa¡iu pentru preparatele noi ¿i mai vechi utilizate în aceastå atât de frecventå tulburare care este sindromul hiperkinetic la copil (Attention Defficit/Hiperactivity Disorder). Liebowitz pentru fluoxetinå. ¿i în cazul olanzapinei sau ziprasidonei existå studii care aratå eficien¡a acestora în cazul copiilor auti¿ti sau în schizofrenia cu debut foarte precoce: McDougle. în ticuri. Emslie. Keller pentru paroxetinå. Astfel pot så spun cå am utilizat . astfel: loturile sunt mici.

iar despre noua formulå Atomoxetinå nu am decât speran¡e. În tulburarea obsesiv compulsivå consideråm de primå alegere sertralina. Suntem foarte aten¡i la apari¡ia sindromului extrapiramidal. dar care au cumpårat preparatul din alte ¡åri. studii deschise. sau un program de învå¡are implicitå (metoda lui Stanislavski). atât de frecvente la vârstå micå. Pentru o mai bunå în¡elegere ¿i cunoa¿tere am întocmit un mic capitol de defini¡ii necesare (vezi capitolul 1). ceea ce cre¿te complian¡a familiei. risperidona s-a dovedit eficace. ulterior putând alege între a introduce o tehnicå de terapie comportamental cognitivå cu program TEACH sau «Methronom Therapy». În ticuri. de¿i sertralina se indicå ¿i la copii de 6 ani. intervenim cu haloperidol solu¡ie de primå alegere. În cazul copiilor cu autism infantil ¿i sindrom hiperkinetic cu deficit de aten¡ie. permite deta¿area cu u¿urin¡å ¿i administrarea fårå probleme împreunå cu un aliment preferat de copil. Noul preparat din grupa VPA. acest fapt duce la eviden¡ierea adevåratului poten¡ial cognitiv ¿i de limbaj al copilului. 2 picåturi de 2 ori pe zi. ¿i care sperie de multe ori familia. uneori copiii pot avea doar crampe musculare pe care nu ¿tiu så le reclame. De asemenea. studii retrospective etc. nu am administrat sub aceastå vârstå. administrat chiar la 2-3 ani. u¿or de manevrat. .01-0. crescând treptat în func¡ie de vârstå. ¿i anume a sertralinei sau paroxetinei în doze mici. iar ameliorarea deficitului de aten¡ie este remarcabilå. condi¡ionat sub formå de granule cuprinse într-o capsulå.6 ¿i 3 ani au o simptomatologie de tip autistic-like. beneficiem de eficacitatea ISRS. am constatat cå din ce în mai mul¡i pacien¡i cu vârste cuprinse între 2. Importan¡a acestor studii este doveditå ¿i de tipul de studiu: studii controlate dublu–orb. care s-a dovedit deja ca fiind eficace.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 341 Ritalin la un numår de patru copii.06 mg/kgc/zi de risperidonå ne ajutå la ¿tergerea agita¡iei ¿i a severului deficit de aten¡ie. 1 tb pe zi la 10 ani. 1-2 picåturi diminea¡a. îmbunåtå¡ind semnificativ agita¡ia ¿i discontactul psihic. În formele cronice motorii ¿i vocale ¿i mai ales în tulburarea Tourette. Un alt preparat este flupentixol solu¡ie. date fiind comunicårile pe care le-am citit în literaturå (vezi capitolul de stimulante). care duce la ameliorarea agita¡iei ¿i la cre¿terea capacitå¡ii de cooperare ¿i rela¡ionare a copilului. utile în sindromul hiperkinetic cu debut la vârste foarte mici sunt acid valproic (VPA) solu¡ie sau granule sau carbamazepin (CBZ) solu¡ie. În ultimii ani. iar utilizarea unei doze de 0.

Bonisan. Bromazepamul sau alprazolamul în doze mici ¿i pe duratå scurtå este uneori rapid eficace la ¿colarii cu astfel de probleme. aminoacizi esen¡iali precum Cerebrolisyne. fårå reac¡ii secundare. Fluvoxaminå am utilizat cu succes la un båie¡el de 10 ani cu encoprezis. dar mai ales condi¡ionare sub formå de granule a VPA sau solu¡ie . valproat de natriu ¿i amestecul acid valproic cu valproat de natriu. Ginsavit. iar când în anii ‘90 începeau deja så fie utilizate ¿i în tulburårile afective bipolare. mai ales pentru carbamazepinå ¿i acid valproic. având la dispozi¡ie o paletå largå de preparate cu formule diferite. am în¡eles ¿i am acceptat importan¡a timostabilizatoarelor ¿i în tulburårile psihice. iar terapeutul are cale liberå apoi în aplicarea terapiei compor-tamental cognitive. enzime activatoare din ciclul Krebs. le consider inofensive. în cei peste 20 de ani de utilizare nu am înregistrat la pacien¡ii mei trata¡i cu carbamazepin ¿i acid valproic reac¡ii adverse majore. care în majoritatea lor nu sunt substan¡e de sintezå. Stabilizatoarele de dispozi¡ie (timostabilizatoarele) reprezintå o categorie de preparate farmacologice utilizate ini¡ial ca antiepileptice.342 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Trebuie så spun cå înaintea acestei molecule am utilizat prima datå cu mult success fluoxetina la o feti¡å de 12 ani cu tulburare obsesiv compulsivå (caz ce a fost prezentat la Conferin¡a de Psihiatrie). Spirulinå etc. astfel încât se reduc presiunile asupra copilului. la fel ¿i absen¡a efectelor secundare majore. Schema poate fi modificatå. Treptat. iar efectul placebo le dubleazå ac¡iunea neurotroficå. Ini¡ial reducem anxietatea ¿i depresia cu doze mici de amitriptilinå seara la culcare. Recomand piridoxina. Eficacitatea lor o cunosc deja din anii ‘80. Ini¡ial am utilizat aceste medicamente numai pentru pacien¡ii cu comi¡ialitate. Efectul este satisfåcåtor de foarte multe ori. Memo plus. Tonotil-N. O patologie frecventå este cea a copilului cu dificultå¡i de învå¡are ¿i reac¡ii de somatizare în contextul presiunilor educa¡ionale. mama este cea care are griji. Familiile acceptå cu u¿urin¡å ¿i «preparate din plante» precum Mentat. acid valproic. Ac¡iunea eficace pe agresivitate ¿i agita¡ie o observasem deja la copilul epileptic. ci preparate naturale. Ascolecitin. Am folosit sertralina cu rezultate bune la un copil de 5 ani care avea un sever comportament anorexic în contextul unor traume în familie. Ulterior introducem o schemå cu neurotrofice. era de fapt o stare reactivå depresivå ce luase acest aspect. Aceste neurotrofice. Pårin¡ii se implicå în cåutarea ¿i administrarea tratamentului cu stricte¡e.

doza maximå ar fi fost de 12x0. cu diagnosticul de autism infantil. în psihoze în asociere cu antipsihotice sau la copiii cu întârziere mintalå ¿i agresivitate. care primea de 2 ani tratament cu risperidonå 2 mg/zi (fårå efecte secundare). care primea 1 mg risperidonå pe zi introduså treptat. a prezentat la . este deja testatå de noi la pacien¡ii epileptici care au primit tratament timp de 8-10 ani. Cred cå este util så împårtå¿im câteva exemple întâlnite în practicå. cu succes. Intervalul maxim de timp de utilizare a risperidonei ¿i olanzapinei la copilul autist nu a depå¿it 2 ani. am început så le utilizåm în sindromul hiperkinetic. fårå teama de efecte secundare. iar în unele cazuri chiar excelente. Noi avem în tratament copii cu autism la care utilizåm risperidonå deja de 2 ani. tulburarea de opozi¡ie. În ceea ce prive¿te intervalul de timp în care se pot administra aceste noi molecule. care a primit risperidonå 6 mg/zi (fårå efecte secundare) timp de 6 luni. Ca tratament de între¡inere în psihoze pot fi administrate ani de zile. acesta variazå în func¡ie de gravitatea tulburårii. Stabilizatoarele de dispozi¡ie pot fi utilizate luni sau ani de zile. Rezultatele sunt bune. • Båie¡el de 10 ani ¿i aproximativ 28 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv. tulburarea de conduitå cu agresivitate. la fel ¿i în agita¡ie cu agresivitate. dar la copiii auti¿ti nu am gåsit încå date care så indice durata tratamentului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 343 a CBZ. „e¿ec sau succes în tratamentul prescris de al¡i colegi“ sau formule curajoase din experien¡a personalå ¿i observa¡ii privind efectele secundare: • Båie¡el în vârstå de 3 ani ¿i 6 luni ¿i 12 kg. timostabilizatoarele le putem utiliza peste 5 ani. care primea 300 mg fluvoxaminå pe zi (a scåzut foarte mult în greutate). • Adolescentå de 17 ani cu pulsiuni agresive. dar ¿i de preparat. posibilitatea de a le utiliza pe termen lung. • Båie¡el de 12 ani ¿i aproximativ 27 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv sever.06mg/kgc/zi. dar ¿i a VPA. al¡ii vorbesc despre administrare de ani de zile. În stårile de agita¡ie extremå sau în situa¡ie de crizå epilepticå. un preparat foarte util pentru copii este Diazepam Desitin care se administreazå intrarectal ¿i are un efect foarte rapid. Nu de pu¡ine ori îl utilizåm ¿i pentru sedare în vederea efectuårii CT sau IRM. iar antidepresivele le utilizåm 3-6 luni. spun unii autori. Antipsihoticele pot fi utilizate ca tratament de între¡inere 2-3 ani la adul¡i.

fårå efecte secundare. ¿i anume asocierea ADT ¿i ISRS. cu epilepsie. atât de frecvent atunci când nu se respectå ritmul lent de cre¿tere a dozelor. în prezent este în afara oricårui pericol.06 mg/kgc/zi). pe care nu o recomand decât în condi¡ii de urgen¡å ¿i sub supraveghere EKG).344 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • • • • • • • • 3 zile de la administrare o severå crizå extrapiramidalå ¿i stare generalå alteratå. Båie¡el de 6 ani ¿i având 14 kg. crize generalizate la trezire. somnolen¡å. Båiat de 15 ani ¿i având 54 kg. fårå de care în urmå cu 20 de ani nu s-ar fi putut (am utilizat o formulå curajoaså. cu sindrom hiperkinetic sever. efectele adverse s-au ameliorat rapid la scåderea dozelor. Dozele nu erau mari. dar prohibitå de al¡i colegi. prezenta de câteva zile stare generalå alteratå. 65 kg ¿i 180 cm care s-a internat pentru episod catatonic dupå o såptåmânå sub tratament cu 50 mg clomipraminå ¿i 50 mg sertralinå. în ciuda precau¡iilor familiei. era sub tratament cu 800 mg de carbamazepin/zi. Båie¡el de 6 ani ¿i având 18 kg. crescutå la aceastå valoare în 4 zile (de¿i indica¡ia este de cre¿tere lentå în 6 såptåmâni). Båie¡el de 8 ani ¿i 23 kg. a venit la internare pentru scåderea performan¡elor ¿colare ¿i «zvâcniri» ale picioarelor. a prezentat frecvente echimoze la un an de tratament. dar se reu¿e¿te ie¿irea din episod fårå a fi necesar ES. primea 4 mg risperidonå pe zi (doza maximå 18x0. Era sub tratament cu acid valproic 1200 mg pe zi (doza maximå 23x40 mg/kgc/zi) ¿i lamotriginå 100 mg pe zi. nu mai prezenta crize dar la o lunå au început dureri abdominale ¿i scaune diareice ceea ce a impus înlocuirea cu Lamotrigin. Adolescent de 17 ani. prezintå transpira¡ii abundente ¿i tahicardie. cu epilepsie sub tratament cu VPA 20 mg/kgc/zi. De men¡ionat cå nu a avut rash cutanat. înlocuirea cu VPA a dus la amendarea simptomatologiei. . Feti¡å de 8 ani sub tratament cronic cu CBZ în dozå de 20 mg/kgc/zi. cu epilepsie. Risperidonå 1 mg + sertralinå 50 mg pe zi recomandate la o feti¡å de 6 ani cu ticuri. care developase ¿i crizele mioclonice. vårsåturi. Adolescentå cu tulburare borderline ¿i tentative de suicid a luat 50 tablete sertralinå. dar feti¡a a prezentat la o lunå de la administrare o manifestare convulsivå tonico-clonicå generalizatå. Familia a venit la cabinet revoltatå de decizia terapeuticå a colegului nostru.

Închei acest capitol fårå a vå recomanda scheme de tratament. a prezentat o reac¡ie de agita¡ie paradoxalå la numai 2 picåturi de Flupentixol administrate o datå. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 27 kg prezenta frecvente crize epileptice focale ¿i secundar generalizate. dar eu nu recomand så ajungem la polidrog sau la doze mari fårå un motiv serios. primea tratament cu Fenobarbital 100 mg/zi care nu controla crizele în schimb a dus la apari¡ia unei ståri de agita¡ie extremå. dupå mai multe încercåri nereu¿ite cu anticomi¡iale. somnolen¡å. Vå recomandåm de asemenea så påstra¡i un contact direct cu sursele de informare de tip medline. ca de altfel în toate sferele medicinei. sperând cå asimilarea principiilor de bazå ale managementului terapeutic la copil vå va putea ajuta în dobândirea propriilor dumneavoastrå formule eficace. • Båie¡el de 3 ani ¿i având 14 kg cu severå stare de agita¡ie. copilul se freca la ochi. antipsihotice ¿i antidepresive triciclice are o evolu¡ie favorabilå cu Paroxetinå 2 tb/zi. Evit cu bunå ¿tiin¡å acest lucru. coprolalie. în timp ce alt copil cu aceea¿i greutate tolera cu u¿urin¡å 3 picx3/zi din aceea¿i substan¡å. grea¡a ¿i vårsåturile la valproat. . Am dat aceste exemple pentru a aråta ce toleran¡å extraordinarå au copiii ¿i la ce formule se poate ajunge uneori. înlocuirea cu o formå retard de carbamazepin a dus la controlarea crizelor. a prezentat criza extrapiramidalå la 6 pic de haloperidol pe zi. pentru cå progresele în psihofarmacologie. Am prezentat ¿i câteva efecte secundare destul de frecvente. precum: alergia la carbamazepin. cu ticuri cronice severe vocale ¿i motorii. • Feti¡å de 12 ani cu Tulburare Tourette formå severå. cicluri rapide. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 23 kg.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 345 • Adolescentå de 16 ani cu Tulburare afectivå bipolarå. ¿i de câteva zile acuza tulburåri de vedere (doza maximå ar fi fost de 40 mg/kg/ zi). în timp ce un båie¡el cu aceea¿i greutate ¿i tulburare tolera cu u¿urin¡å 12 pic/zi fårå a necesita asocierea romparkin. cu compulsii. nu este prima oarå când observåm ce stare de agita¡ie poate da barbituricul. sau irascibilitatea la flupentixol. Putem învå¡a din gre¿elile noastre sau ale colegilor no¿tri. • Feti¡å de 3 ani ¿i 12 kg primea pentru o singurå crizå generalizatå 600 mg carbamazepin/zi. am utilizat dupå mai multe încercåri lamotrigin 200 mg cu succes. sunt extrem de rapide. iar familia a crezut cå sunt ticuri. scåderea dozelor a dus la dispari¡ia simptomelor.

Last CG. 23. 49:Suppl 1. 562-5. 15. 2002 – Quetiapine Is Not Associated with Increase in Prolactin Secretion in Contrast to Haloperidol. J Toxicol Clin Toxicol. 265-71. J Clin Psychiatry. Ratzoni G. Morris-Kukoski CL. et al. 2001 Jun. 131-6. Axelson DA. Axelson DA. 63-5. Birmaher B. Realmuto GM. 2002 Summer. Gerlach J. 2001 Dec. Gilaberte I. 101-4. Biswas AK. Swan S. J Child Adolesc Psychopharmacol. Auteri A. 2001 – Olanzapine An updated review of its use in management of schizophrenia. 17. 98-103. 2003 May. 41:2. 2000b – Imipramine Plus Cognitive-Behavioral Therapy in the Treatment of School Refusal. Kasper S. Altamura AC. 39:3. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Horton M. 10. 483-5. 3. 2001 – The Pharmacovigilance of Olanzapine: Results of a Post-Marketing Surveillance Study on 8858 Patients in England. 2000 – Schizophrenia: Diagnosis and continuing treatment. Bergeron R. Smolarek TA. Hellewell JSE. Borchardt CM. 2000. van Os J. 22:12. Goldfield GS. Am J Psychiatry. 2003. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Marmai L. Sassella F. McGhee M. 42:4. Rapoport JL. Anderson LK. Barnett SD. Sherwood J. pp 265-6. Alfaro CL. Kushner MG. Gothelf D. Abdalla E. Can J Psychiatry. 83-91. Clark DB. 63. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Tarrier N. In: Biederman J. 19. Lenane M. 2000 Dec. or Olanzapine. 415-23. Freemantle S. Perel JM. Leo A. Al-Mateen CS. 12:2. 21. Naber D. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 33:6. 2003 Apr. 12. 111-61. 2003 – Olanzapine Use as an Adjunctive Treatment for Hospitalized Children with Anorexia Nervosa: Case Rreport. Pearcel GL. Wolf CE. 2002. Int J Eat Disord. 2003 – Hyperglycemia from Olanzapine Treatment in Adolescents. 26. Levkovitz Y. 2000a – Imipramine Compliance in Adolescents. Butcher D. Birmaher B. 5-6. 1337-46. Tezcan E. 284-90. Ehmann M. Santini A. 27s-33s. Bobes J. 2002 Apr. 1037-44. 8. Canatan H. Fumagalli S. 2002 – Falsely Elevated Imipramine Levels in a Patient Taking Quetiapine. 2002. 2000 – Open Study of Fluoxetine in Children with Autism. 353-6. 276-82. 2002 Jun. Monk K. 6. Drugs. 2002 Aug. et al. 28:6. 148-64. Gochman P. Ravindran AV. Spain. De Lalla A. 265-76. 4. 25. 26. Nuss S. LePage J. 2002 – Serotonin and Fluoxetine Levels in Plasma and Platelets After Fluoxetine Treatment in Depressive Patients. 11. De Smedt G. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Renal Function. 483-4. 2002 Nov-Dec. Foster RH. Anziano RJ. 16. 2002 Jan. Lyons B. Hertzberg MA. Mayes KL. Tekelioglu Y. 493-512. Kalas C. 2002 – Tolerability of Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Clozapine. 159:8.3. Rudolph GR. Arch Med Res. 41:1. Bhana N. Crosby RD. 2000 Nov-Dec. Drugs. Blardi P. Shakir SA. 27:3. Shahda M. 2003 – Cardiotoxicity Associated with Intentional Ziprasidone and Bupropion Overdose. Bridge J. 18. 7. Biancosino B. Placebo-Controlled Study of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behaviors in Children with Subaverage Intelligence. 2002 – Neuroleptic Malignant Syndrome Associated with Risperidone and Olanzapine in First-Episode Schizophrenia. W V Med J. Bridge J. 2002 – Double-Blind. Iapichino S. Bilici M. Brent D. Nicolson R. International Schizophrenia Forum. 2001. Montresor C. Facchi A. 2002 – Gabapentin Treatment of Impulsive-Aggressive Behavior. Bernstein GA. S1-11. Altamura AC. 2001 – Recent evidence for dopamine abnormalities in schizophrenia. Mundo E. Dell’Erba A. Hektner BA. 2. 2000 Mar. Derivan A. 2000 Mar. 5. Findling RL. 2003 – Fluoxetine for the Treatment of Childhood Anxiety Disorders. 39:3. Tharwani HM. J Child Adolesc Psychopharmacol. J Psychopharmacol. 2002 Mar-Apr. 20. Gecici O. and Risperidone Disruptive Behavior Study Group. Perwien AR. Grassi L. 2002 Sep. Br J Clin Pharmacol. Agenda Medicalå ‘98. 5. Plosker GL. 9.Bibliografie 1. Wudarsky M. Int J Psych Clin Pract. Wilton LV. Bernstein GA. J Clin Psychopharmacology. Prog. Sporn A. Abi-Dargham A. 61(1). 22:2. 24. 2003 Jan. Zabrocki LA. Castrogiovanni P. Schumacher J. 22. Peral Guerra M. 41:9. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Barcelona. 14. Chaput Y. Heo J. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 15:4. 97-102. 2002 – Correlation of Antipsychotic and Prolactin Concentrations in Children and Adolescents Acutely Treated with Haloperidol. Kuloglu M. 13. Boachie A. 64. Ulgen M. 2002. Turncliff RZ. Biswasl PN. Aweeka F. 2003 – Intramuscular Preparations of Antipsychotics: Uses and Relavance in Clinical Practice. Actas Esp Psiquiatr. Thuras PD. Aman MG. Alcamí Pertejo M. Jayesekara D. 2003 – The Influence of Olanzapine on Immune Cells in Patients with Schizophrenia. Brent DA. Biederman J. 6-Month Treatment Study. – Sertraline and Fluoxetine Treatment of ObsessiveCompulsive Disorder: Results of a Double-Blind. Bloch Y. Olney R. J Clin Psychopharmacol. Lambrecht L. 33:1. 13:1. 1998 – Editura Medicalå Bucure¿ti. 4:Suppl I. chair. . 47:5. 2003 Spring. Mendlovic S. Vardi O. Efendioglu S. Spettigue W. Aboraya A. Atmaca M. 1998. Ovali E. 363-7. 2002 – Sertraline Pharamcokinetics and Dynamics in Adolescents. 98:2. Wilner KD. 2003 Mar. Griffin H. 2003 – Overview of ADHD. Cunningham Owens D. Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2003. Di Muro A. Principles of practice from the European Expert Panel on the Contemporary Treatment of Schizophrenia.

Sutherland S. Catalano G. Vermeulen A. 363-71. 79-88. an overview. Pharmacopsychiatry. 2003 Mar. Dolan EM. DeMaso DR. London. 239-48. Bowden CL. Breier A. 31. 29. 54. 40:8. 30. 43. 2002 – Risperidone in the Treatment of Autistic Thai Children under 4 Years of Age. Cavazzoni P. 2002 Mar. Eur Neuropsychopharmacol. Price BH. Fawcett J. Meehan K. Bousoño M. Brook S. Leite P. Baumann P. Actas Esp Psiquiatr. 2001 Winter. Araszkiewicz A. Keith SJ. 243-9. Roychowdhury SM. Lempérière T. Bobes J. 2001 Aug. Katner JS. Walker SC. 62:4. Hammond R. 40. Rowland L. Agustines RE. 50-6. J Clin Psychiatry. 2001 – A Randomized Controlled Trial of Risperidone in the Treatment of Aggression in Hospitalized Adolescents with Subaverage Cognitive Abilities. Bymaster FP. Bale R. Rybabowski J. 2002 Nov-Dec. Centorrino F. 2001. Boon-Yasidhi V. 2002 Winter. 47. Paperwalla KN. Zullino D. 85:Suppl 2. Am J Psychiatry. 13:2. 36:6 Suppl. 2000 – Death from Asthma Associated with Sertraline Overdose. Psychiatry Res. 41. 273-5. 2001 Jul. 2002 – Pediatric Quetiapine Overdose: A Case Report and Literature Review. Cesena M. 2001 – Clinical Advantages of Amisulpride in the Treatment of Acute Schizophrenia. 135-49. Neuropsychopharmacology. 289-95. 2003 – Nizatidine for Prevention of Weight Gain with Olanzapine: A Double-Blind Placebo-Controlled Trial. 2000. Brooks WM. Nunez CY. Becker ME. Int Congress Symposium Series. 36. Zweigart M. 214. Van Der Gaag RJ. Octavio I. Allison DB. Prezentat la NCDEU 41st Annual Meeting. Sachs G. 1999 – A Double-Blind Placebo-Controlled Study of Lamotrigine Monotherapy in Outpatients With Bipolar I Depression. Connor KM. 46.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 347 27. 2001 – Risperidone Versus Pimozide in Tourete’s Disorder: A Comparative Double-Blind Parallel-Group Study. Nelson DL. 2000 Sep. 53. 38. et al. Fernández JM. David S. Bruggeman R. Calabrese JR. Bonhomme D. 2002 – A Double-Blind. González MP. Bertschy G. Carson HJ. 2000 – Risperidone: A Real Alternative for Patients Treated with Depot Neuroleptics. Perry KW. 2002 Aug. 60:2. 2001 Mar. 903-6. 1996 – Lamotrigine monotherapy. 50-6. Birkett M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Hart BL. J Child Adolesc Psychopharmacol. Palmer R. 451-66. Quitkin FM. 107:3. Temlett JA. 42. Melman CT. Moore GJ. Amsterdam JD. Beasley CM Jr. Hawkridge SM. 2003 – Treatment of Weight Gain with Fluoxetine in Olanzapine-Treated Schizophrenic Outpatients. 2002 – EEG Abnormalities During Treatment with Typical and Atypical Antipsychotics. 81-5. 39. Depression and Anhedonia with Sertraline Treatment in Patients with Major Depression. p. Rudd D. Troy S. 2001 Jan. Lauriello J. Heiligenstein JH. Actas Esp Psiquiatr. Ferchland I. Bhattacharya N. 37. J Child Adolesc Psychopharmacol. 12:4. Rowland L. 2002 Jan. 21:3. Breier A. 2000. Blanchard J. . Neuropsychopharmacology. Eur Psychiatry. 62:1. 2001 – Effects of Chronic Haloperidol and Clozapine Treatments on Frontal and Caudate Neurochemistry in Schizophrenia. Bustillo JR. Catalano MC. 2001 – Risperidone in the Treatment of Psychotic Patients with Opiate Abuse and Dependence. 59:5. Jung RE. Roncero C. J Med Assoc Thai. Gutiérrez M. Parker K. Int Clin Psychopharmacol. Quitkin FM. 51. Churchill LE. Catalano MC. 527-9. Bobes J. 49:5. 28:6. 2001 – Iniciden¡a anualå a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Taylor CC. 2002 – A Case of Eight Aggressive Young Children Treated with Risperidone. 2001 Nov-Dec. 2000 Nov-Dec. double-blind study (the Amisulpride Study Group). 33. 2000 – Amisulpride has superior benefit/risk profile to haloperidol in schizophrenia: results of a multicentre. Stewart CM. Szigethy E. Reimherr FW. Bogenschutz M. 17-22. 337-45. Kiesler G. 52. Buitelaar JK. J Clin Psychiatry. 29:6. 29:6. Bustillo JR. Davidson JR. Albert MJ. 11:4. 2001 Nov-Dec. 35:2.12:4. Cohen-Kettenis P. 34. Carrière P. J Child Adolesc Psychopharmacol. Pilaczynska E. 425-34. 699-711. 28. 2001 – Atypical Antipsychotic Overdose in the Pediatric Population. Sutton V. Butterfield MI. 2002 Apr. 1996. Arizona. Arch Gen Psychiatry. 2000 – Sequential Improvement of Anxiety. MacMillan S. Lueck NE. Hemrick-Luecke SK. J Clin Psychiatry. Lauriello J. Tuttle M. 2002 – The Effect of Sertraline on Cognitive Functions in Patients with Obsessive-Compulsive Disorder. J Affect Disord. Casas M. 109-15. 1996. Tassin JP. Psychiatr Pol. Wright P. Suwanwattana C. Gonzalez-Heydrich J. Gilbert J. Cavazzoni P. 2001 – Olanzapine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder: A Pilot Study. Catalano G. Tarugsa J. Baldessarini RJ. 2002 – Atomoxetine Increases Extracellular Levels of Norepinephrine and Dopamine in Prefrontal Cortex of Rat: A Potential Mechanism for Efficacy in Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. 2002 – The Effect of Fluoxetine on the Pharmacokinetics and Safety of Risperidone in Psychiatric Patients. 32. Gericke GS. 416-25. 27. Biol Psychiatry. Placebo-Controlled Dose-Response Comparison of Intramuscular Olanzapine and Haloperidol in the Treatment of Acute Agitation in Schizophrenia. Bahk WM. Borkowska A. Brodie MJ. Buitelaar JK. J Clin Pharmacy Ther. Keith S. 380-5. Royal Society of Medicine Press Ltd. Kohlenberg TM. Rosenberg DR. -49. 197-203. Lamictal – a brighter future. 35. Tenke CE. Dossenbach M. Am J Forensic Med Pathol. 159:1. 25.5. 2002. 16:4. 355-61. Rosenbaum JF. 28:3. 367-72. Petropoulos H. 1999 Feb. Brunswick DJ. Stewart JW. Boyer P. Bondolfi G. 2002 May. Monaghan E. Octavio I. 2003 Mar. Falissart B. Soising L. 68:2-3. 2001 – Electroencephalographic and Perceptual Asymmetry Differences Between Responders and Nonresponders to an SSRI Antidepressant. 441-8. Sáiz PA. 15: 321-9. Bruder GE. Eap CB. 2002 – Fluoxetine and Norfluoxetine Plasma Concentrations During Relapse-Prevention Treatment. 2001 Oct. 2001 Apr. Phoenix. 2002 Winter. In: Loiseau P (ed). Ascher JA. May 28-31. 2001 – Case Study: Caudate Glutamatergic Changes With Paroxetine Pessist After Medication Discontinuation in Pediatric OCD. Van Der Linden C. Gehlert DR. Hennen J. Bolton J. Morin SM. 50. Threlkeld PG. Burns T. 44. Tanaka Y. J Int Med Res. 45. McGrath PJ. S784-9. for the Lamictal 602 Study Group.

Chalon SA. 2002 – Adolescent Cocaine Exposure and Offensive Aggression: Involvement of Serotonin Neural Signaling and Innervation in Male Syrian Hamsters. Cornelius JR. 61(14). De Haan L. 2002 Oct. An Atypical Antipsychotic. 65. Long AJ. Witcher J. Golnez J-L. Brar JS. 70. Biederman J. 2003 Feb. 2003 – Effect of Hepatic Impairment on the Pharmacokinetics of Atomoxetine and Its Metabolites. Lavalaye L. 74. 303-9. de Bodinat C. 79. 4. 2001 Mar. 2003 Mar. Brenner R. 17-22. Larach V. Rosenberg HL. Int Clin Psychopharmacol. Double-Blind Study. Birmaher B. Grundy S. A. Goldstein JM. 2002 – A Double-Blind. Clinical Trial of Once-vs Twice-Daily Administration of Quetiapine Fumarate in Patients with Schizophrenia or Schizoaffective Disorder: A Pilot Study. Mahmoud R. 71 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook second edition – Williams and Wilkins 1996. 509-22. Behav Brain Res. Van Bruggen M. Bukstein OG. Dev V. Clein P. Sauer J-M.M. 1996 – Pharmacokinetics in children and adolescents Cap. DelBello MP. Booij J. Taylor CC. Placebo-Controlled Study of Quetiapine as Adjunctive Treatment for Adolescent Mania. Alvarez N. 26:5. Pollock NK. Connor DF. 73. 419-23. Strakowski SM. Wang J. 45-9. Compton SN. 40 (7). 62:3. 68. DeVane CL. . 2002. Cohen LG. 735-9. 178-91. Chengappa KNR. 40:3. J Clin Psychiatry. 72. S9-16. Niveleazå vârfurile plasmatice. 2123-50. 1991. 2002 – A Comparison of Risperidone and Haloperidol for Prevention of Relapse in Patients with Schizophenia. 59. Conner KM. Mazzotti G.D. 2001 Mar. 435-40. 133:2. 175. Clin Pharmacokinet. Vermeiren E. 2001 Sep-Oct. 14 (Suppl 1). 63. Oliva D. Chrisman AK. 1999. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Messig M. Costa e Silva JA. 2001 Oct. 44:10. Grant PJ. 2001 – Long-Term Sertraline Treatment of Children And Adolescents With Obsessive-Compulsive Disorder. 375-81. Liston HL. Burch S. Chalasani L. 211-20. Can J Psychiatry. Bostic JQ. parepally H. Eur Neuropsychopharmacology. Ritch CR. 160:2. 73:3. Markowitz JS. Biopsy in schizophrenia. 1999. 2002. 2001. for the Risperidone-USA-79 Study Group. 1999 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder: an Overview. Delgado P. 2001. March JS. Ospina J. Bentivoglio P. Riddle M. 2000 Spring. J Child Adolesc Psychopharmacol. 46:10. 56. 23:56-64. Desager J-P. Shilling A. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Dingemans PM. 2001 – Bupropion Sustained Release in Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder and Depression. Chang KD. Dagens-Lafont V. Thomasson HR. De Clercq M. 2002 – Clinical Pharmacokinetics of Sertraline. Daléry J. Frye RF. 66. 77. Dev Med Child Neurol. 1999 May. Beasley CM Jr. 76. 307-13. 75. Tohen M. Grimes JM. Gammon PJ. 2003 – A Random Assignment. Daviss WB. Cook EH. 62. Can J Psychiatry. Csernansky JG. Raniwalla J. 2001. Melloni RH Jr. Gershon S. 1247-66. 1999 – Antidepressants and the brain. 187-94. 2001 Winter. 2001 Dec. 67. 82. 10:1. 2003 – Subjective Experience and D2 Receptor Occupancy in Patients with Recent-Onset Schizophrenia Treated with Low-Dose Olanzapine or Haloperidol: A Randomized. 40:10. 2002 Jul. 191-8. Kant R. 80. Double-Blind. Cousins L. Biederman J. Lynch K. Addict Behav. Clin Phamacokinet. Starkstein S. Roth S. Wagner KD. 78. 2001. L’Encéphale. 2001 – Anatomie fonctionnelle de la fluence verbale chez les schizophrènes et les sujets à risque. 2001 – Fluoxetine in Adolescents with Major Depression and an Alcohol Use Disorder: An Open-Label Trial. 81. 61. Brown KM. Moreno F. 965-8. Randomized. Tran PV. J Trauma Stress. 9:suppl 5. 4:2. Brown VL. 652-9. Racusin R. 61(1). 40:5. Nemeroff CB. 57. 2001 – Sertraline in Children and Adolescents with Social Anxiety Disorder: An Open Trial. 1997. DeLong GR. 2001 – Amisulpride: A review of its use in management of schizophrenia. Hoyois PH. DeSante KA. 346:18. Landau P. 2002 Oct. Am J Psychiatry. Perry C. 2001 – Clinical Pharmacokinetics of Quetiapine. 2001 Aug. Wolkow R. Schwiers ML. J Clin Psychiatry. 2001 – Clozapine Impact on Clinical Outcomes and Aggression in Severely Ill Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. Berg PH. 2000 – Mood Stabilizer Augmentation with Olanzapine in Acutely Manic Children. 60. Dellva MA. Etude versus placebo sur 16 mois et demi de traitement. Newman E. Gattaz WF. 2001 – Treatment of Risperidone-Induced Hyperprolactinemia with a Dopamine Agonist in Children. March JS. 2001. 41:15. 41:10. 48:3. S221. Czekalla J. M. Drugs. Clin Pharmacology Ther. 11:4. Desitin Arzneimittel GmbH – Timonil retard. Mullen J. 1991 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Salloum IM. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Analysis of the QTc Interval During Olanzapine Treatment of Pacients with Schizophrenia and Related Psychosis. Linszen D. et al.Quetiapine: A review of its safety in the management of schizophrenia. J Child Adolesc Psychopharmacol. Horsmans Y. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1216-23. Tupler LA. Curran P. N Engl J Med. 1999 – Open-label Study of Fluoxetine in Civilian Post-Traumatic Stress Disorder. Clark D. 2001 – Olanzapine as Alternative Therapy for Patients with Haloperidol-Induced Extrapyramidal Symptoms: Results of a Multicenter. 71. 58. 1997 – Intérêt de la tianeptine dans le traitement des dépressions majeures unipolaires récurrentes. Sutherland SM. 31-2. Davidson J. DeLeon KR. J Clin Psychopharmacology. Smith BP. Ketter TA. Drugs. 2001 May. 21:4. Chengappa KNR. 564-70. 69.348 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55. 2002 – Fluoxetine Response in Children with Autistic Spectrum Disorders: Correlation with Familial Major Affective Disorder and Intellectual Achievement. Collaborative Trial in Latin America. Wiley L. 2003. 64. 1175-81. De Beaurepaire R. DeVane CL.

Preskorn SH. Mar 22. 2003 – A Prospective. Fix JD. Roubaud L. English BA. Yolga AY. 46:8. Durst R. McNamara NK. 1995. 21s-26s. Wilner KD. 2001 – Atypical Antipsychotic Use in Treating Adolescents and Young Adults with Developmental Disabilities. 2002 May. Szejtli J. 2000a – Risperidone in Prader-Willi Syndrome. Le Heuzey MF. Everson G. Piscitelli S. 2002 Oct. Ware MR. Findling RL. Jacobs TG. 2001 Oct. Placebo-Controlled Trial. J Clin Psychiatry. Garfield SB. 299-301. Acta Psychiatr Scand. Raskin S. 2001 Fall. D’Amico F. Liégeois J-F. Still DJ. 2002 Feb. McNamara NK. Carithens RL Jr. 2000b – Nefazodone Pharmacokinetics in Depressed Children and Adolescents. 2003 Feb. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Tohen M. 2002 – Quetiapine-Associated Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000 – Sertraline in paired blood plasma and breast-milk samples from nursing mothers. 42:2. Kline N. Dineen Wagner K. 90. 2000 May. Zislin J. 2001 Jul-Aug. 2000 Apr. Blumer JL. Frazier JA. 2001 – Failure of Tolterodine to Treat Clozapine-Induced Nocturnal Enuresis. 88. 328-34. Ernest DE. 2001. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 110. Szente L. Cohen LG. Baerg EA. J Clin Psychopharmacol. 2002 Mar. 100. Masset H. Durst R. Reed MD. Leblanc J. sIL-2R. 2001 – Serum IL-beta. 495-6. Stocky A. Harper J. Erbagci AB. 1997. Dion Y. Rotterdams Medisch Pedagogisch Instituut-Boerhaavelaan 2 – Barendrecht – The Netherlands. 2001 Fall. Emmanuel NP. Perry PJ. Branicky LA. Belgium. Gaertner I. Youngstrom EA. Bruhwyler J. 2000. J Child Adolesc Psychopharmacol. Biederman J. 35:3. 105. Domon SE. Nilsson M. Rubin-Jabotinsky K. 60. Relation with Symptomathology and Responsiveness to Risperidone Treatment. 2001 – Amotivational Syndrome Associated with Selective Serotonin Reuptake Inhibitors in Children and Adolescents. Hum Psychopharmacol. 2002 – Fluoxetine for Acute Treatment of Depression in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled. Webber JC. Emslie GJ. 49:Suppl 1. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 95. Domon SE. Rapoport JL. Garland EJ. 84. 239-50. J Child Adolesc Psychopharmacol. Lasseter KC. Poster. Kuperman S. 2001 – Les Laboratoires Servier. Findling RL. Anderson KE. Bartels M. Lemon E. Etain B. Feldman PD. Jacobson JG. 94. Risser RC. Maguire K. Toma V. Baldessarini RJ. 2000 12th Jul. 545-46. 1999 – Once-week Dosing of Fluoxetine in the Maintenance of Remission in Panic Disorder. 132:9-10. 2000 Sep-Oct. Schluchter MD. 1995 – Neuroanatomy. Feetam C. 107. Smolarek TA. Burrows GD. 2002 – Risperidone in the Treatment of Tourette’s Syndrome: A Double-Blind. Festen DAM. Demeter CA. Längle G. 282-3. 2001 Jun. 2001 – A Prospective Open-Label Treatment Trial of Olanzapine Monotherapy in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. 741-5. Anziano RJ. Hoog SL. 867-9. 2002 – Fluoxetine-Induced Extrapyramidal Symptoms in an Adolescent: A Case Report. 23:1. 2003 – Quetiapine Reduces Flashbacks in Chronic Posttraumatic Stress Disorder. 35:7-8. 102. Grothe D. Buist A. Sohma M. Electrophysiological and Pharmacokinetic Studies. 2000. rater MA. Norman TR. 405-8. Randomized Clinical Trial. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Marcus RN. Lazar S. Annable L. 112. 31-9. Pharm J. Ann Clin Psychiatry. 89. Wild B. Katz G. Dodd S. Chouinard G. 2000 – How can novel antipsychotics help in rehabilitation of patients with schizophrenia? XXIInd CINP Congress. 109-15. Mouren Simeoni MC. Board Review Series. 461-5. 9:1. Avci A. 2001 – Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia Secondary to Olanzapine. 87-91. 86. Br J Clin Pharmacol. Herken H. Nickola M. 91. Schulz SC. 2000 Aug. 11:3. 2003 May. J Child Adolesc Psychopharmacol. 1008-16. 108. 48:4. Brussels. Johnson A. Lund BC. Ann Pharmacother. 106. 101. Brawman-Mintzer O. Köylüoglu O. 102. 15:4. 2001 Summer. Branicky LA. Fleischhacker WW. IL8 and TNF-alpha in Schizophrenic Patients. Williams & Wilkins. 125-6. Kim GS. Katz G. Swiss Med Wkly. 26:5. USA. Bever-Stille KA. 285-8. 41:10. Scuvée-Moreau J. 1997 – Antidepressant Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder and Major Depression in Veterans. Arndt S. Dresse A. Mediators Inflamm. 92. Géczy J. 93. Can J Psychiatry. 96-100. 1205-15. Tarakçioglu M. Friedlander R.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 349 83. IL-6. 2002 – Heart-Rate Variability (HRV) in the ECG Trace of Routine EEGs: Fast Monitoring for the Anticholinergic Effects of Clozapine and Olanzapine? Pharmacopsychiatry. 104. Gaffney GR. Turncliff RZ. 2000 – The Inclusion of Fluoxetine Into ?-cyclodextrin Increases Its Bioavailability: Behavioural. Frazier JA. Findling RL. J Clin Psychopharmacol. 2003 – Clozapine Pharmacokinetics in Children and Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. Gelderblom IL. 111. Cargille CS. 87. Filteau MJ. 1-5. 2000a – A DoubleBlind Pilot Study of Risperidone in the Treatment of Conduct Disorder. et al. 22:1. 509-16. Heiligenstein JH. 2000b – Risperidone in Treating Behavioural Disturbances of Prader-Willi Syndrome. Open-Label Trial of Olanzapine in Adolescents With Schizophrenia. 11:3. Encephale. Rubin-Jabotinsky K. Gonzales-Heydrich J. 81-4. 11:2. 151:4. 1999. 2003 – Antipsychotics in the Treatment of First-Episode Schizophrenia. 2000 – A Case of Leukopenia in Treatment with Risperidone in an Adolescent. 2nd ed. . Yilmaz N. Psychopharmacology. Dow B. 41:5. Decamp E. 2003 – Risperidone in Children with Pervasive Developmental Disorder (PDD). 39:8. 330-6. 10:3. 41:3. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 161-4. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 270. Bauer LA. Jacobsen L. Bouchard R-H. Can J Psychiatry. Van Heugen JC. Diler RS. 39:5. 85. 2002 May. Saklad SR. 39:4. 103. 99. Kim GS. 2002 Mar. 2003 Feb. 98. Marathe P. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Hepatic Function. Eschweiler GW. Dosar ¿tiin¡ific Coaxil (tianeptina). 97. 2000 Jun. Donoghue J. Sandor P. Magnus RD. Nowlin ZM. Seutin V. Flood J. Tarazi RA. Brown E. Raskin S. 2000. 109. 96. 181-6. Klancnik J. Zislin J. 2002 – Risperidone Versus Clonidine in the Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome. 170-5. Lejeune C. 2003.

20-24 Sep 1998. Sorbi S. Skotschar M. 2002. Schizophrenia Research. 335-43. Gianfrancesco F. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Marini P. 130. DeVane CL. 133. 2000 – Typical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Patient Satisfaction and compliance: Working in Partnership. Davos. J Child Adolesc Psychopharmacol. Gheorghe M. J Clin Psychopharmacol. Rui Q. British Columbia. Tidsskr Nor Laegeforen. CNS Drugs. J Child Adolesc Psychopharmacol. Mackellar A.0. Rapoport JL. 773-8. 1996 – Principles of psychopharmacotherapy and specific drug treatments. Eur Psychiatry. Heiligenstein JH. 2001 Dec.D. Gothelf D. 2001 Fall. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Reserch. Koriath U. Donoghue J. 2001. Khetarpal S. McBurney C. 2000 – Risperidone in Idiopatic and Symptomatic Dystonia: Preliminary Experience. 124. 2001 April 28 – May 2. April 28 – May 2. 12-16 Jul 1998. 2000 Dec. Goldstein JM. 11:3. Tolerability. Kurtz DL. J Psychopharmacol. 1998. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. Udristoiu T. Sporn A. Friday 19th April 2002. 127. Cantillon M. Gillgerg C. 116. 2000 – Opportunities and Challenges presented by the new generation antipsychotics. 2001 – Effects of Haloperidol and Clozapine on Prepulse Inhibition of the Acoustic Startle Response and the N1/P2 Auditory Evoked Potential in Man. Whistler. Grassi E. 347-9. Ricardi RK. Ghaziuddin N. Guerrini R. Fontova Carbonell E. 243-50. 110:5. Wang R-H. Ratzoni G. Calis KA. 2001 – Progrese în cunoa¿terea depresiei. Cantillon M. Geller DA. 2002 – Improvement in Cognitive Functioning in Patients with First-Episode Psychosis During Treatment with Quetiapine: An Interim Analysis. second edition – Williams and Wilkins. 2000. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. 2002 – Clozapine-Induced Akathisia in Children with Schizophrenia. Ruiz Carrasco P. 61:5. Van Oene J. Brand-Gothelf A. aggresion and hostility of schizophrenia. 2000. 121. 5-11 Feb 2000. Mahmoud R. 140. 10. Suppl I. Pharmacoepidemiologic Study of Olanzapine in Schizophrenia. Hellewell JSE. 137. 2000 – Actualitati in psihofarmacologie. 125. 2265-7. 40:7. 2001 – Myoclonus During Prolonged Treatment with Sertraline in an Adolescent Patient. 139. 2001 Aug. 545-60. 2000. Spencer CM. 142. Owen R. 2001 – Risperidone as a Tool to Control Hard Aggression. Grcevich S. Hellewell JSE. Iqbal A. 2000 May. 7th ECPN Regional Meeting. Risperidone and Haloperidol in the Treatment of Adolescent Patients with Schizophrenia. 121-3. 4:Suppl I. 1981.A. Int J Psych Clin Pract. 7th ECNP Regional Meeting. Whistler. Green B. 11:2. the Fluoxetine Pediatric OCD Study Team. Gualtieri CT. Rapoport JL. 1996. Reidman J. 72 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook. 21. Kumra S. Atkinson GA. Br J Psychiatry Suppl. Ray C. Saarijärvi S.D. 2001 Summer. Mulqueen A. 128. J Neural Transm. 135. Good KP. 2000 – Olanzapine Pharmacokinetics in Pediatric and Adolescent Inpatients with Childhood-Onset Schizophrenia. 43. 2002 – Use of Healthcare Services by Patients Treated with Risperidone Versus Conventional Antipsychotic Agents. 2001 – Olanzapine Induces Remarkable Weigh Gain in Adolescent Patients. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 13 Suppl 4. Abstracts from the 21st CINP Congress. Hellewell J. Kluszynski S. Hernández J. 9:4. 121:19. S53-61. 1981 – Growth hormone and prolactin secretion in adults and hyperactive children relation to methylphenidate serum levels. – Monoterapia cu Topiramat: Dozarea ¿i modalitatea de råspuns în epilepsia recent diagnosticatå. 2001. Durkin MB. 141. 2002 Winter. Kikinzon L. Neurol Sci. 20:2. Grothe DR. Whitehorn D.D. 9. Glasgow. Piacentini S. Special Issue. 134. 203-4. Eur Child Adolesc Psychiatry. Haapasalo-Pesu K-M. Gogtay N. Gunasekara NS. Antón Saiz C. 2001 – Fluoxetine Treatment for Obsessive-Compulsive Disorder in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled Clinical Trial. Kiss I. Poster Janssen-Cilag. 2001 Jul. Breier A. 307S. 20:6. 1998 – “Seroquel“: Efficacy in improving mood. Gheorghe M. Haddad P. Wapenaar R. 2003 May. Apter A. Delong VY. Psychiatry On-Line 1999-2001. Version 3. Asocia¡ia Românå de Psihofarmacologie ¿i Les Laboratories Servier. 2000 – Efficacy of „Seroquel“ for the treatment of negative symptoms is comparable with that of olanzapine and risperidone. British Columbia. Marinescu D. 1998. Pharmaeconomics. 2001a – A Retrospective Analysis of Quetiapine in the Treatment of Psychosis in Children and Adolescents. 136. 131.2001 – Ghid terapeutic Tulburarea bipolara – Editura Medicala Universitaria Craiova. 2000 – The Safety of Olanzapine Compared with Other Antipsychotic Drugs: Results of an Observational Prospective Study in Patients with Schizophrenia (EFESO Study). Bergstrom RF. 205-8. Hoog SL. 413-27. 123. 1998 – Quetiapine. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. 220-5. 325-40. 129. Gal G. Cap. 1998 – Low incidence of reproductive / hormonal dide effects with “Seroquel“ (quetiapine) is supported by its lack of elevation of plasma prolactin concentrations. Kopala L. 14:4. Bucure¿ti. 118. Copenhagen. H. 199-202. 126. Priory Lodge Education Ltd. 2001. 41:1. 2001b – Comparative Side Effects of Atypical Antipsychotics in Chidren and Adolescents. 2001 – Focus on Amisulpride. Gómez JC. Hayden F. 115. 114. Latorraca S. Gheorghe M. Abstracts presented at 9th Congress of the Association of European Psychiatrists (AEP). 2002 – Practical Experience with Amisulpride. 138. . 132. 119. A Review of its Use in Schizophrenia.350 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113. 2000. Melamed L. Bradshaw CM. Heitun OG. J Child Adolesc Psychopharmacol. Grcevich S. Woodley H. Gerlach J. 15:4. 2000 Apr. 122. Green W. Jacobsen L. Jacobson JG. 289-93. Langley RW. Graham SJ. 2001 117. 120. 2001 – Long-Term Remission of Schizophrenia in an Adolescent treated with Quetiapine. Bucure¿ti. Psychoneuroendocrinology. 2003 – Olanzapine. Grigoriu I. Bloch Y. Collegium Internationale NeuroPsychopharmalogicum Congress 1998:338. Buiteman C. Richards R. Szabadi E. J Clin Psychiatry. Alfaro CL. 2002 Sep. 6:331-9. Sacristán JA. Tamura R. Kanoy R. Weizman R. s45-9. 19 April 2002. Tyano S.

2002 – Terapie medicamentoaså în psihiatrie. 1999 May. 3:2. 147. 166. Emslie G. Weller EB. Benitez JG. J Clin Psychopharmacology. 1166-7. McFarland S. 2000 Jul. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2001 – Genetic Variants of the Serotonin System and Weight Change During Clozapine Treatment. Kim JH. National Medical Series From Williams and Wilkinson. Hertzberg MA. 168. Jelley Di. 36:1.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 351 143. Kwon JS.1992 157.E. Müller-Spahn F. S405-13. Kusumakar V. 164. Ghaziuddin N.B. 2002 Jan. 12:2. Mulder RT. 39:2. 2002 – Bupropion-Methylphenidate Combination and Grand Mal Seizures. 1999 – Patient Satisfaction and Acceptability of Long-term Treatment with Quetiapine. Clarke GN. Carson WH. 1999. Barnhill LJ. Juhl GA. Ingenito GG. Inder WJ. 2001 Apr. Koo YJ. 40:7. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. San Francisco. 1:4. 101-5. Tuynman-Qua H. Courvoisie HE. 162. 2001 – More on Fluvoxamine and Enuresis. 467-78. 149. Donald RA. 339-41. Karam-Hage M. Horrigan JP. 2002 Sep. Feldman ME. 63 (9): 763-71. Aust N Z J Psychiatry. S27-31. Heiden A. 163. 165. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Effect of Risperidone on Information Processing and Attention in First-Episode Schizophrenia. 229-38. Tauscher J. 265-8. 146. Kasper S. Neuropsychopharmacology. 1992 – Pharmacology 3rd Edition. 2002 Jun. Leikin JB. 2001. 2002 – OpenLabel Study of Olanzapine in Children with Pervasive Developmental Disorder. 2001 Aug. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Beckham JC. 1988 – Compendiu de neuroanatomie. 151. Oakes R. 2003 – The future of pharmacotherapy for schizophrenia. Klein RG. Johnston HF. Kasper S. 152. Lee D. Psychiatry Clin Neurosciences. 1999 – From symptoms to social functioning: differential effects of antidepressant therapy. 591-4. 2000 – Electrocardiographic Abnormalities in Patients Treated with Clozapine. Wang SY. Rush AJ. Ali MW.25 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 105-13. 22:5. 2001 – Efficacy of Paroxetine in the Treatment of Adolescent Major Depression: A Randomized. 158. J Clin Psychiatry. 783-801. Niculescu G. Keller MB. World Psychiatry. 139. 43:6. Yu YW. 14 (Suppl 1). Awad AG. 455-60. 167. 1997 Sep. Van Engeland H. 2002 – Efficacy and Safety of Aripripazole and Haloperidol Versus Placebo in Patients with Schizophrenia and Schizoaffective Disorders. Joyce PR. Hodge CH. Kane JM. 143-4. Ann Clin Psychiatry. 53:1-2. Ishigooka J. Lin CH. Kane JM. 11:3. 31. 790-1. Tolerability. Zarcone JR. and The Olanzapine Late-Phase II Study Group. De Jonge M. 148. 163-4. Koh HJ. 2000 Dec. Saha AR. Schizophr Res. 2 (2). Hagino OR. Ahn YM. 54. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. Expert Opinion Pharmacother. Br Med J. 2000 – Lack of Efficiency for Fluoxetine in PTSD: A Placebo Controlled Trial in Combat Veterans. 150. McCafferty JP. et al. Papatheodorou G. Feinberg D. 2002 Dec. 2001 – Quetiapine: efficacy and tolerability in schizophrenia. 12:3. 171. 2001 Dec. 1448-56. 1988 154. Dicker R. Schroeder SR. 23:5. USA. Kalali AH. Yu YW. Malhotra A. Winters NC. 2002 Sep. 81-6. Emslie GJ. 165. 762-71. Vet Hum Toxicol. 2001. 441-6.S. Kasper S. 1997 – Olanzapine in PDD. and Child Prediction of Medication or Placebo in Double-Blind Depression Study. 169. Kowatch R. 2000 Lippincott Williams Wilkins 175. Hellewell JSE. 2000 – The Internet and A “Small Miracle”. S63-5. 160. 1993 May 23-26. Int Clin Psychopharmacol. 2000. Strober M. Hughes CW. 44:3. Wallace D. Tsai SJ. Willemsen-Swinkels SHN. Ickowicz A. Nemeroff C. 2002 Oct. 2003 Jun. McKellar J. Presented at the 146th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. Koplewicz H. Ha JH. Padula G. Ryan ND. 36:9. Jacob L. Can J Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 144. 2002 – Clozapine Associated Pericarditis and Elevated Troponin I. 2002 – Atypical Presentation of Risperidone Toxicity. 2002 Feb. Langham SJ. Tsai SJ. 2000 – Clinician. Kane JM. Murasaki M. 2000 Feb. 2001 Jul. Sweeney M. Miura S. 40:12. 7-16. 172. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Adolescents and Adults with Mental Retardation and Autism. Hong KS. Kim JG. Prickett TCR. 2001 – Weight Gain in a Controlled Study of Risperidone in Children. Psychopharmacology. Kutcher SP. Birmaher B. Kemner C. 19 April 2002. Int J Psych Clin Pract. 2001 – Adjunctive Antipsychotic Treatment of Adolescents with Bipolar Psychosis. 2000 – Olanzapine Optimal Dose: Results of an Open-Label Multicenter Study in Schizophrenic Patients. Kim YS. Carlson GA. Kano K. 47:8. Kasper S. Kaplan & Sadock. 2000. 2002 Oct. Weinberg W. 145. Kay SE. 2000 – Olanzapine in Tourette’s Disorder. Geller B. Parent. Ifrim M. Rintelmann J. 40:8. 7th ECPN Regional Meeting. 161. 156. Hellings JA. 2000 – Selective Serotonin Reuptake Inhibitors Cap. 155. Editura ¿tiin¡ificå ¿i Enciclopedicå Bucure¿ti. Hong CJ. Eur Neuropsychopharmacology. 2000 Nov. 2000 Jun. 153. Jewell M. 2000. 173. 11: Suppl 4. 2001 – Reduction in Basal Afternoon Plasma ACTH During Early Treatment of Depression With Fluoxetine. Crandall K. 2002 – Genetic Variant of the Histamine-1 Receptor (Glu349Asp) and Body Weight Change During Clozapine Treatment. Lin CH. 2000 – Review of quetiapine and its clinical applications in schizophrenia. 4:Suppl I. Zimbroff DL. McQuade RD. 169-71. Kang UG. 321:7254. Arisaka O. Dineen Wagner K. Hong CJ. Coletti DJ. Wang SY. 2002 – Efficacy and Tolerability: Working in Partnership. Int J Psychiatr Clin Practice. Kafantaris V. 159. 865-6. Chung SJ. Controlled Trial. J Clin Psychiatry. CA. 2001 Fall. Koo MS. Kelsey J. Kasper S. Chang SC. 1993 – The Efficacity of Sertraline and Behavior Therapy in Adolescents with Treatment Resistant OCD (abstract). 2002 – Acute Quetiapine Overdose in an Eleven-Year-Old Girl. Pharmacogenetics. 174. 156:1. . 11:3. 2000 – A time of opportunity in schizophrenia. Kim E. Sack WH. Bucure¿ti. Vet Hum Toxicol. Psychiatr Genet. 170. Gummin DD. 61:6. Editura Medicalå Callisto 2002. 73-8.

Murphy TK. Andrew B. 40:8. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 195. Turner SM. Ed. 2002 – Atomoxetine and Methylphenidate Treatment in Children with ADHD: A Prospective. Maislin G. Int Clin Psychopharmacol. Hamburger S. 96-9. 192. Maneeton N. 1998 – Olanzapine for Autistic Disorder with Hyperactivity. 2002 – Fluoxetine in Children and Adolescents With OCD: A Placebo – Controlled Trial. Lippincott. King RA. Liebowitz MR. 193. 187. 2000 – Treatment of Bipolar Disorder in an Adolescent with Olanzapine. 202. Lipkin PH. Open-Label Trial. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. Heiligenstein JH. Zhou H-H. Biederman J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 129-32. Hatzimanolis J. Gifford C. 569-76. Malek-Ahmadi P. 2003 – Atypical and Conventional Antipsychotic Drugs in Treatment –Naïve First-Episode Schizophrenia: A 52-Week Randomized Trial of Clozapine vs Chlorpromazine. 84:6. Casat C. Safferman A. 2001 – An Experience of the Application of Rispolept in Childhood Schizophrenia. 2001 Jul. Kretzmer G.3. Simonds JF. Weinberg WA. 1995. 1998 Sep. 507-18. 52:1. Mardekian J. Lessig MC. 2000 – Farmacologie ilustratå. 34. 53-7. 2001 Dec. Bucci JP. Kochhar S. Actas Esp Psiquiatr. 189. J Child Adolesc Psychopharmacol. et al. Jaffer M. 10:2. 2001 Jun. Graae F. 2003 May. Cu H. Burelomova IV. Ther Drug Monit. 2001 – Dopamine Receptor Responsivity in Schizophrenic Patients in a Drug-Free State and After Treatment with Olanzapine. chair. 2002 Jul. 2002 – Risperidone Treatment in Children And Adolescents with Autism: Short. Sallee FR. Kratochvil CJ. 181. 265-76. Rosenthal M. 178. 2000 – Effect Size of Lithium. 41:12. Roychowdhury SM. Int Clin Psychopharmacol. Wolkow R. 1994. Wernicke J. 2000. Baron DA. Adesman AR. 179. 2002 – Olanzapine Overdose: A Pediatric Case Report. J Med Assoc Thai. Koplewucz HS. 2001 Dec. Davies SO. Lundmark J. 2001 Aug. 1995 – Effects of late afternoon methylphenidate administration on behavior and sleep in attention-deficit hyperactivity disorder. 2002 – Olanzapine in Tourete’s Syndrome: A Report of Three Cases.352 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 176. Walker DJ. 2002 Jul. Masikhina SN. Khouzam HR. Hume JH. Choudhury MS. Sheikh RM. 12:4. 41:2. 2001 – Risperidone for Controling Aggressive Behavior in a Mentally retarded Child: A Case Report. 2001 – Dose-Dependent Olanzapine-Associated Leukopenia: Three Case Reports. 140-7. Edi¡ia a 2-a. Lombroso PJ. 2002 – Switching to Olanzapine from Previous Antipsychotics: A Regional Collaborative Multicenter Trial Assessing 2 Switching Techniques in Asia Pacific. In: Biederman J.and Long-Term Safety and Effectiveness. 200. Dominguez R. Kowatch RA. Mamer RM. Malone RP. Malanga CJ. 1998 – Sertraline in Children . 2003 Mar. Carmody TJ. 16:2. 117-9. 184. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Markianos M. 14:859-61. 2000 – Aspecte actuale ale utilizårii valproatului în tulburarea afectivå bipolarå. Clarvit SR. Montañés Rada F. Cheng Z-N. Conde BJ. Krpmelis M. 2001 Mar. 2001 – Topiramate for Reversing Atypical Antipsychotic Weight Gain. 183. Nwokike JN. 2002 – Cytochrome P450 2D6 Deficiency and Its Clinical Relevance in a Patient Treated with Risperidone. 2001. 30:2. Randomized. Riesenberg R. Van Royen EA. 902-3. Rapoport JL. 194. Wong MM. Lavalaye J. Beidel DC. 198. 2003 – Standard Approaches to Treating ADHD. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2000. 205. Medicalå Callisto. 156:1. Schmidt AB. Choudhury MS. 199. 1998 – Childhood-Onset Schizophrenia: An Open-Label Study of Olanzapine in Adolescents. 713-9. Dittmann R. 1147-52. 182. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 63:7. Jiang C-H. and Carbamazepine in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. 147-51. Liu Z-Q. Bedwell J. 185. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. March JS. Frazier JA. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Koch G. 776-84. 1431-8. 2000 Summer. Chen X-P. Phillips M. Pediatrics. 995-1003. Br J Clin Pharmacology. Stösser D. 2000 – Antidepressant Treatment During Social Challenge Prior to 1 Year of Age Affects Immune and Endocrine Responses in Adult Macaques. Biederman J. 351-3. Kent JD. Simpson HB. Ferguson J. 2000 Jun. Kumra S. Piacentini J. 23:2. 28:5. Kodesh A. Ji Z. Griese EU. 116-8. Blader JD. Dubitsky G. Lin S-H. 2001 – Clozapine-Associated Diabetes. 1995 – Risperidone Treatment of Children and Adolescents with Chronic Tic Disorders: A Preliminary Report. 2001 Apr. 96:320-5. Huang S-L. 2001 – Serum Concentration of Fluoxetine in the Clinical Treament Setting. Barth G. Lerner AG. El-Gabalawi F. 2002 Mar-Apr. Laudenslager ML. 196. 197. 1998 Apr. 1995. 139-47. 2001 – Higher Occupancy of Muscarinic Receptors by Olanzapine Than Risperidone in Patients with Schizophrenia. J Clin Psychiatry. Lennkh C. 188. 25-34. Lieberman JA. Malone RP. 37:4. Spencer TJ. Am J Med. Koller E. 190. 177. 37:9. Visanuyothin T. Abed T. Shapira NA. 25:3. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 1994 – Tics and dyskinesias associated with stimulant treatment in attention-deficit hyperactivity disorder. Gaertner I. Goldstein IJ. Sholevar EH. Tran PV. Simhandl C. Cook EH. Lucas Taracena MT. Jankowitz B. Clarke AS. Divalproex Sodium. 203. 40:12. Scahill L. 2001 Jun. Schneider B. 64. 2002 May. Psychiatry Res. Sigal M. Köhnke MD. Intaprasert S. 377-85. Sallee FR. Wagner KD. 35-8. Emslie GJ. J Clin Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Wang A. Bennett K. Muller B. Arch Pediatr Adolesc Med. 2002 Dec. Zhang P. Reneman L. Mazlan M. 95:1. 1364. 887-94. Delaney MA. 2001 Apr. Oulis P. 35:3. 716-23. Pharmacopsychiatry. Jacobsen LK. Rush J. Srisurapanont M. Cutler NR. J Child Adolesc Psychopharmacol. Linszen DH. Reis M. Milton D. 111:9. 186. 2002 Feb. Lykouras L. 39:6. Booij J. 15:1. 893-6. 180. Lee CT. Wang H. Smith AK. 204. Michelson D. Neuropsychopharmacology. 191. Grebchenko IuF. Kong L. Lenane M. Kozlova IA. Ou-Yang D-S. 2002 Winter. Goriunov AV. 2001 – Effect of the CYP2C19 Oxidation Polymorphism on Fluoxetine Metabolism in Chinese Healthy Subjects. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Olanzapine versus Haloperidol in Children With Autistic Disorder: An Open Pilot Study. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. pp 268-72. Stroup S. Suppes T. Karp BI. Kratochvil CJ. 101:7. Finkel B. Psychopharmacology. Cater J. Newcorn JH. 2000 Jul. Delaney MA. 201. Lee P. Bengtsson F.

31. Randomised Comparative Trial of Amisulpride Versus Olanzapine in the Treatment of Schizophrenia: Shortterm Results at Two Months. Peuskens J. Wilkinson LA. Masi G. Dantendorfer K. 11. 10:4. 3. 31. Green AI. 30:5. S17-20. The Atomoxetine ADHD Study Group. Sweitzer D. 2000 – Valproate Cap. Casat C. 14 (Suppl 1). 10. Br J Clin Pharmacol. 211. 179. Dittmann RW.and Multiple-Dose Pharmacokinetics of Ziprasidone Under Non-Fasting Conditions in Healthy Male Volunteers. 2000 – Cap. Scahill L. Kelsey D. and Clinical Effectiveness of Quetiapine Fumarate: An Open-Label Trial in Adolescents with Psychotic Disorder. Charney DS. 230. J Child Adolesc Psychopharmacol. Wilner KD. J Clin Psychiatry. Altamura AC. e83. an effective and well-tolerated atypical antipsychotic. placebo in prevention of relapse in posttraumatic stress disorder. J Child Adolesc Psychopharmacol. et al. 40:10. Fleurot O. Giudicelli A. N Engl J Med. Thirumalai S. Pérez-Nievas F. 2001 Oct. Spencer T. 2000 Winter. 2001a – Efficacy of Usual Antidepressant Dosing Regiment of Fluoxetine in Panic Disorder. Brown E. 1992 – Fluoxetine and Fluvoxamine in PTSD. 252-60. Br J Psychiatry. 2001 – Safety. P. Potter L. 215. McConville BJ. 2001. and Research Units on Pediatric Psychopharmacology Autism Network. Guin-Renfroe S.R. Keck P. Tolerability. Friedman LM. 15:4.G.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 353 206. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001. 231. Allgulander C. 1206-13. 2002 – Influence of Serotonergic Transmission on Response to Olanzapine. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Busner J. 216. L’Ecuyer S.Editura Medicala Universitaria Craiova. 2001 – Ghid terapeutic Schizofrenie. McCracken JT. Michelson D. 2002 Aug. Placebo-Controlled. Ljo H. 259-68. 1998 Nov. Trapp NJ. Cosenza A. 1896-1901. Pediatrics. 315-20.17 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 2002b – A Double-Blind. Newcorn J. Pope H. 2002 Summer. Apseloff G. 921-7. Michelson D. Miceli JJ. Beperet-Urmeneta M. Dose-Response Study. 280:20. 159:11. 49:Suppl 1. 1992. Open-Label Study. Eur Child Adolesc Psychiatry. Masi G. Kendrick K. 2000 – Pharmacokinetics. Martenyi F. 214. . Martenyi F. 208. Br J Psychiatry. Johnson AC. 1999 May. 63:11. Dunn D. Dion Y.7b in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 321-31. Masi G. 2001b – Atomoxetine in the Treatment of Children and Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: A Randomized.E. 2001 Nov. Wewetzer C. Mendlewicz J. 2002 Sep-Oct. Brain Injury. Brown E. 355-62. Schulze U. Placebo-Controlled Trial. Posey DJ. 347. 2001a – Prolactin Levels in Young Children with Pervasive Developmental Disorders During Risperidone Treatment. 212. Udristoiu T. Allen AJ. Kane J. McConville B. placebo-Controlled Study. Cholesterol and Weight Changes Among Risperidone-Treated Youths. 61:4. Zhang H. Landau J. VanKammen D. 2002 Nov. 2001 – Olanzapine in Children and Adolescents with Chronic Anorexia Nervosa. 314-21.R. 11:4. 1991. 2002 – Risperidone in Children with Autism and Serious Behavioral Problems. 2002a – Triglyceride. Chaney R. Bertoldi A. 2000 – Dopamine Receptor Antagonists Cap. Marder S. 217. Kratochvil C. Hansen RA. et al. 5s-13s. 2002 Aug. 1040-4. Carrero L. Cosenza A.P. JAMA. 2000 – RisperidoneAssociated Weigh Gain in Children and Adolescents: A Retrospective Chart Review. et al. Lippincott Williams Wilkins. 2002 – Depression and Dysphoria in Adult and Adolescent Patients with Tourette’s Disorder Treated with Risperidone. Devivo MJ. 18:6. 389-94. Browne K. Chouinard G. Sallee FR. et al.26 SerotoninDopamine Antagonists în Kaplan ¿i Sadock – Textbook of Psychiatry. Warnke A. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. J Clin Psychiatry. 2000. Potkin S. 82-91. Tolerability. Meltzer HY. 2001 April 28 – May 2. 226. 207. 151-7. Kelsey D. Marinescu D. Bourgeois M. 2000 – Single. 2000 Lippincott Williams Wilkins Meats P. Mucci M. 2002. Foster K. Harder D. A study of Five Cases. Am J Psychiatry. Zhang H. Leckman JF. 219. Martin S. 2000 Lippincott Williams Wilkins Margolese HC. 41:8. 2002 – Fluoxetine v. Saylor K. Int Clin Psychopharmacol. Depalma L. Sangal RB. Southwick SM. Ulizio K. Michelson D. Wernicke J. 31. Sorter MT. 2002 – Clozapine in Adolescent Inpatients with Acute Mania. J Child Adolesc Psychopharmacol. West S. Eur Child Adolesc Psychiatry. 220. si Van Kammen D. 2002. 1997 – Quetiapine (“Seroquel“). and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Multicenter Randomized Controlled Trial. 2001 – Sertraline to Improve Arousal and Alertness in Severe Traumatic Brain Injury Secondary to Motor Vehicle Crashes. 2001b – Open Trial of Risperidone in 24 Young Children with Pervasive Developmental Disorder. British Columbia. 2002 – Case Series: Use of Ziprasidone for Maladaptative Symptoms in Youth with Autism. Mucci M. Wernicke J. March JS. 11. Annable L. McDougle CJ. 232. 233. 413. Arvanitis LA. Anand R. Novack TA. Lindemayer JP. 149. 213. Marder S. 265-71. Chaney RO. 1991 – An Open Trial of Fluoxetine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder. Yeh C. Thyrum PT. 224. 227. 31. Chirita V. Canada.17 Dopamine Receptor Antagonists ¿i Cap. 514-8. 2000 Apr. Randomized. 108:5. 228. McDougle CJ. Brown KL. 1:231-9. 2002 – Fluoxetine versus placebo in posttraumatic stress disorder. Alphs L. 2003 – Clozapine Treatment for Suicidality in Schizophrenia: International Suicide Prevention Trial (InterSePT). 12:2. 222. 2001 Winter. Heubi JE. 2002. 209. Friedmen L. Arranz-Calderón MJ. Meythaler JM. 221. Cicchetti D. Int J Psychiatr Clin Pract. Millepiedi S. Sorter M. 1752-6. Mucci M. Arch Gen Psychiatry. Foster KD. 234. J Clin Psychiatry.L. McElroy S. 2001. Whistler. 2000. 223. 2001. Kerwin R. Mehler C. Mata-Pastor I. 229. 199-206. 181. Kem DL. Gerber N. 2002 – Once-Daily Atomoxetine Treatment for Children and Adolescents With Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A Randomized. Theisen F. Martin A. Sham P. 210. Krishnan R. Martin A. Curr Med Res Opin. 60:1. Islam MZ. 2002. 1997. 1999 – Predicting response: serotonin reuptake inhibition. Leebens P. Faries D. 225. 93-9. Sallee FR. 325-7. J Clin Psychopharmacol. Actas Esp Psiquiatr. Brovedani P. 2002. Am J Psychiatry. 129-33. and Clinical Effectiveness of Quetiapine in Adolescents with Selected Psychotic Disorders: A Long-Term. 218. 2003 Jan. Rein W.

mentalhealth. 271. Pedespan J-M. 225-32. Monografie Haloperidol. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 272. [www document]. Available: www. [www document]. [www document]. 2003 – Internet Mental Health.com. [www document]. Mancini J. [www document]. Monografie Geriforte – The Himalaya Drug Co. [www document]. 1999 – Continuing Treatment of Panic Disorder After Acute Response: Randomized. Mikaeloff Y. Monografie Lamotrigine. 2003. Peudenier S.com. iunie 2003. iunie 2003. Monografie Alprazolam. [www document]. 265. iunie 2003. [www document]. Available: www. 264. Available: www. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health.com. 2003 – Internet Mental Health. et al.mentalhealth. 247.com. [www document]. 259.com. 236. 254.mentalhealth. [www document].org. 2003 – Internet Mental Health. De Sainte-Martin A. 245.com. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Bonnisan – The Himalaya Drug Co. Monografie Convulex – Gerot Pharmazeutika. 213-8.mentalhealth. Monografie Imipramine. Lydiard RB. Available: www.mentalhealth. [www document]. Available: www. [www document]. 1570-7. Available: www. iunie 2003. . Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health.com.com. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Liv. 2003 – Internet Mental Health.com. 240.mentalhealth.com. Available: www. 238. 242. 2000 – GlaxoSmithKline. Bourgeois M. Available: www. 244. Available: www. 1992 – Higa de Landoni J. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Amitriptyline.52 – The Himalaya Drug Co.mentalhealth. Monografie Clomipramine. Monografie Fluoxetine. Available: www. et al. 1998. Monografie Mesoridazine. 261.com. 237.mentalhealth. [www document].com. Monografie Clozapine. Monografie Fluphenazine Decanoate.mentalhealth. iunie 2003. 1999.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 270. Available: www. Am J Psychiatry. Vallée L. 255. Available: www.com. 174. iunie 2003.mentalhealth. Arzimanoglu A. 2003 – Internet Mental Health. Michelson D. 2003 – Internet Mental Health.com. 239. Available: www. iunie 2003.inchem. 248. iunie 2003. [www document]. 251. 267. Monografie Bupropion. [www document]. iunie 2003. Lydiard RB. Monografie Mentat – The Himalaya Drug Co. 2003:53. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. Epi Research.com. Dulac O. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Clonazepam. iunie 2003. Monografie Flupenthixol. [www document]. Chiron C.com.mentalhealth. Br J Psychiatry.mentalhealth. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Doxepin. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Available: www. Available: www. 269. 155. Available: www. iunie 2003. 1998 – Outcome Assessment and Clinical Improvement in Panic Disorder: Evidence from a Randomized Control Trial of Fluoxetine and Placebo.com. 246. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Lamictal. 2003 – HealthyPlace Inc.mentalhealth. Placebo-Controlled Trial with Fluoxetine. Available: www. 258.com. Monografie Desipramine.com.com. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. 241.mentalhealth. Monografie Chlorpromazine. 253. Monografie Maprotiline. [www document]. iunie 2003.com. Monografie Amoxapine.healthyplace.mentalhealth. 243. Monografie Loxapine. 268. 257.mentalhealth. 2000. 2003. iunie 2003. iunie 2003.com. iunie 2003. Monografie Chlordiazepoxide.com. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 256.mentalhealth. Available: www. [www document]. 266.mentalhealth. [www document]. iunie 2003. Monografie Carbamazepine. 262. Monografie Fluvoxamine. 2003 – Internet Mental Health.com. 2003 – Internet Mental Health. [www document].mentalhealth. 249. Monografie Divalproex Sodium. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 263. [www document]. Motte J. iunie 2003. Monografie Haloperidol.354 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235.com. iunie 2003. Pollack MH. [www document]. Monografie Haloperidol. Monografie Lithium Carbonate.com. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. [www document].com. Available: www. Available: www. Monografie Cerebrolysin – Ebewe Pharma. 2003 – Topiramate: efficacy and tolerability in children according to epilepsy syndromes. Available: www.mentalhealth.mentalhealth. [www document].mentalhealth.mentalhealth. iunie 2003.mentalhealth. Available: www. 250.mentalhealth. 260. Available: www. iunie 2003. [www document]. Michelson D. Pollack MH. Available: http://www. Monografie Buspirone. Monografie Citalopram Hydrobromide. 252. [www document].

Monografie Vigabatrin. Available: www. Monografie Olanzapine – Drug Interaction Profile – Eli Lilly. Monografie Olanzapine – Acute Extrapyramidal Symptoms – Eli Lilly. 2002 – Metformin for Weight Loss in Pediatric Patients Taking Psychotropic Drugs. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 277.mentalhealth. [www document]. Monografie Olanzapine – Switching Medication to Olanzapine Therapy – Eli Lilly. iunie 2003. Monografie Trimipramine. 283.com.medscape. 292. Monografie Topamax – Cilag AG/LTD. 287. 305. 2003 – Eli Lilly. 288. 2003 – Internet Mental Health. 284. [www document]. [www document].ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 355 273. [www document]. iunie 2003. [www document]. Available: www.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 2001 – Pfizer HCP Corporation. 159:4. 2003 – Internet Mental Health.com.mentalhealth. iunie 2003. Available: www. Cottingham EM. Monografie Sertraline. Monografie Thioridazine.com. 291. Monografie Nortriptyline. 301. Available: www. Monografie Sulpiride. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Monografie Neurontin (gabapentin). 300. 281. Monografie Moclobemide. Monografie Pimozide. [www document].org. 2001 – Pharmacological Treatment with Risperidone in Children with Behavior Disorders. Available: www. 309. iunie 2003. Inc. Hernández S. 302. [www document]. Monografie Risatarun. Available: www. Monografie Olanzapine – Effect on Cognition in Schizophrenia – Eli Lilly.com. Monografie Moclobemide. 33:3.mentalhealth. Inc. 296. Roselló B. Available: www. Available: www. Available: www.com. 285.com.com. 316. Monografie Venlafaxine.com. [www document]. Morrison JA. 275. 2003. 2001 Aug. Monografie Zopiclone. iunie 2003. Monografie Ritalin. Monografie Serzone. 282. 278. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 306. iunie 2003. Montgomery SA. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. [www document].org. Available: www. 2003. [www document]. iunie 2003. Available: www. [www document]. Available: www.mentalhealth.mentalhealth. [www document].com. iunie 2003. 1999 May. 2003 – Internet Mental Health. 315.mentalhealth. [www document].com. Monografie Zyprexa. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Orfiril – Desitin Arzneimittel GmbH. 298. 294.com.mentalhealth. Available: www.mentalhealth. Monografie Tranylcyprimine. iunie 2003. 314. 289. S21-6. [www document]. Monografie Trifluoperazine. Available: www. Monografie Perphenazine. Monografie Olanzapine – Pharmacology – Eli Lilly. 310.mentalhealth. Available: www. iunie 2003. Monografie Paroxetine. Monografie Olanzapine Co-Administration with Other Antipsychotics – Eli Lilly. Available: www. 2003. 293. Monografie Taver – Medochemie. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Ofiril long – Desitin Arzneimittel GmbH. Mulas F. 308. [www document].com. 2002 Apr. [www document].mentalhealth.nih. Monografie Protriptyline. Rev Neurol. ian 2004.mentalhealth.mentalhealth. iunie 2003. 280.com. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. iunie 2003.com. 2003 – Micromedex.com.mentalhealth.mentalhealth. Monografie Risperdal – Janssen-Cilag. Available: www. Morant A. 1999 – Predicting response: noradrenaline reuptake inhibition. 2001. 2004 – MedScape Drug Info. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth.com.mentalhealth. iunie 2003.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Neurotop retard – Gerot Pharmazeutika. 303. Int Clin Psychopharmacol. 2003 – Internet Mental Health. 304. Available: www. 311. . 312. 2003 – Micromedex. Monografie Zuclopentixol. [www document].com. 2003 – Internet Mental Health.com.mentalhealth. 297. Monografie Rispolept – Janssen-Cilag. 279. iunie 2003. Available: www. 313. [www document]. Monografie Reboxetine. 2003 – Internet Mental Health. Barton BA. 307. 201-8. iunie 2003. 286. [www document]. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Trazodone. Monografie Olanzapine. iunie 2003.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 655-7. Monografie Risperidone. Am J Psychiatry. Available: www.com. Monografie Olanzapine – Pharmacokinetics – Eli Lilly. iunie 2003. [www document]. [www document]. Available: www. 274.com.mentalhealth. Monografie Monoamine Oxidase (MAO) Inhibitor.nih. iunie 2003. 276. 299. [www document].com. 2003 – Internet Mental Health.com. [www document].com. 14 (Suppl 1). 295. iunie 2003.nlm. 290. Available: www.nlm.

Martini C. 1409-11. 2001. 338. Naber D. 2001. 4:2. 157:9. . Millin R. Brussels. 320. Sarno N. 340. 2000 Sep. Mullen J. Panzarino PJ Jr. 26:3. 329. 24-5. Aust N Z J Psychiatry. 10:4. 343. 2001. Delmas BA. 159:11. Nixon MK. Lacacchini A. XXIInd CINP Congress. Cabaret W. Garofalo. Biopsy in schizophrenia.J. 326. 344. 2001 Jun. Can J Psychiatry. Spenst W. Friday 19th April 2002. Spain. Belgium. 2001 – Population Pharmacokinetics of Gabapentin in Infants and Children. Controlled Study. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2000 – Acute exacerbations of schizophrenia: why choose a second generation antipsychotic? XXIInd CINP Congress. Yaryura-Tobias JA. 257-61. 2002. 330. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Xuan J. 2000 – Healthcare resources in schizophrenia: OASIS survey. 337. 2001 – Current use of atypical antipsychotics. Gordon J. 20. 4:2. 2002 Nov. 2000 – Long term tolerability review of antipsychotics. Januel D. 2001 Summer. 26:7-8. 13. 331. 323. 322. 4:2. Eur Psychiatry. 2000 Lippincott Williams Wilkins 327. 2003:18. 1423-8. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 345. National Prescribing Centre. Ciapparelli A. Belgium. Barcelona. 2000 Aug. 2001 Jun. Giannaccini G. Clin Ther. 23:11. Nemeroff CB. 2002 – Sertraline. Diagnostic and Clinical Considerations]. 2001 – Sertraline Effects in Adolescent Major Depression and Dysthymia: A Six-Month Open Trial. Cloutier P. 2000 – The importance of treatment acceptability to patients. 932. 2001 – Schizophrénie: le cervelet aussi? Biopsy in schizophrenia. Alpert JE. Olié J-P. Dumortier G. Naber D. 941-2. 295-306. 342. Muijers RBR. Freeman DJ. NMIC. 334. 1839-54. 2000 – Tricyclics and Tetracycklics Cap. J Child Adolesc Psychopharmacol. 377-92. Berger J. 39:8. 2001 – Dépression: les patients schizophrènes aussi. 2002 Dec. Nierenberg AA. 2000 – The Effect of Fluvoxamine and Behavior Therapy on Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. 346. 8:1. 2002 Apr. Rovet J. Barcelona. Bucure¿ti. Their Sum and Ratio in 50 Psychotic Patients: Influence of Patient-Related Variables. Sweitzer D. Biopsy in schizophrenia. Shapiro DY. 2002 – Newer Atypical Antipsychotics in Special Populations. 319. Koren G. Adesanya A. Paillère-Martinot ML. 339. XXIInd CINP Congress. 2002 – Clozapine. for the QUEST Study Group. Mouradian-Stamatiadis L. 35:4. 328. 16-7. 21. Efficacy. 19:5. Cassano GB. 2002 Apr. Dell’Osso L. Jibson MD. NHS. Cernovsky ZZ. Biondi L. 544-5. 2000 Winter. 2002 – Liver Function Tests During Treatment with Antipsychotic Drugs: A Case Series of 23 Patients. 2000 – Risperidone in Anorexia Nervosa. 2001. London – North Thames Medicines Information Centre. 2002 – Child Development Following Exposure to Tricyclic Antidepressants or Fluoxetine Throughout Fetal Life: A Prospective. Am J Psychiatry. 2001 – Economic Evaluation of Major Selective Serotonin-Reuptake Inhibitors in a Managed Care Population. Paillère-Martinot ML. 59-65. 2001 – The role of limbic and cortical regions in schizophrenia. 209-19. Southwick SM. 2000 12th Jul. A Review of its Use in the Management of Major Depressive Disorder in Elderly Patients. International Schizophrenia Forum. Belgium. 2001. 347. 2001. Paillère-Martinot ML.30 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 14:4. Worthington JJ. 2001 – Bonnes notes pour les futurs schizophrènes. Stewart DE. 107-113. 348. Pantelis C. Ed: Claire McQuade. McKay D. Manag Care Interface. Streiner DL. 2001 Aug. Oyewumi LK. 1-23. 332. 4:2. 2001. 1993 – Open Prospective Trial of Fluoxetine for PostTraumatic Stress Disorder. 2002 – Relation of Blood Counts During Clozapine Treatment to Serum Concentrations of Clozapine and Nor-Clozapine. et al. Elmi S. Bockbrader HN. J Clin Psychopharmacol. Simeon JG. 4:2. and Tolerability of Quetiapine and Risperidone in Outpatients with Schizophrenia and Other Psychotic Disorders: The Quetiapine Experience with Safety and Tolerability (QUEST) Study. Rosenbaum JF. Nelson C. Walz J. 324. Paillère-Martinot ML. Oullet D. 1993. Plosker GL. Nulman I. 473-80. Shuhaiber S. 31. 333. 321. 47. 11:2. Farabaugh AH.356 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 317. Brussels. 1889-95. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. Epi Res. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2000 Dec S25-34. 336. Müller-Spahn F. Annals of the New York Academy of Sciences. Noble S. 2001 May. 2001 – New Developments in Antipsychotic Drug Therapy. Biopsy in schizophrenia. 2003 – Antipsychotic treatment in schizophrenia: atypical options and NICE guidance. Kasper S. Wolpin J. Paillère-Martinot ML. Morgan CA. 2000 12th Jul. 4:2. 4:Suppl I. 2001. 2001 – Matière grise et schizophrénie. Neziroglu F. 2001 – A Comparison of the Relative Safety. Paillère-Martinot ML. Wesche DL. 335. Int J Psych Clin Pract. 26-8. Nuss P. Pani L. 2001 – Visualisation du circuit fronto-striatale et des effets des neuroleptiques dans la schizophrénie. Prod: Russell Hill. 229-41. 2001 Apr. Brussels. Mortimer AM. Fava M. 47:3. Nagy LM. An Oveview. 7th ECNP Regional Meeting. 325. 2002. Biopsy in schizophrenia. 341. Compton MT. Pace-Asciak P. 318. Norclozapine Plasma Levels. 2001 – Increased Risk of Neutropaenia and Agranulocytosis with Sodium Valproate Used Adjunctively with Clozapine. Drug Aging. 2000 – Timing of Onset of Antidepressant Response with Fluoxetine Treatment. 2000 12th Jul. 2002 – Decision process in prescribing Atypicals: a patient-prescriber complementary. Newman-Toker J. Focus on Amisulpride. 2001 – The Depressed Suicidal Patient:Assessment and Treatment [The Clinical Science of Suicide Prevention: Part I. Am J Psychiatry. Müller-Spahn F. 2001 – Quelle durée de traitement pour un premier épisode? Biopsy in schizophrenia. Spain. 131-42. Palego L. 18-9. International Schizophrenia Forum.

S2-7. 388. Rak I. 99-112. Brodie MJ. Perry P. 1999 – Dear Health Care Professional Letter Regarding Pemoline. Rak I. Thyrum PT. Kanes SJ. Pliant Tanakan – Beaufour Ipsen. Perry P. Neuvonen PJ. 383. J Clin Psychopharmacology. 375. Acta Neurol Scand. 2001 Aug. 86:226-37. Potkin SG. Pliant Seroxat. 360. 1990 – Relative efficacy of long-acting stimulants on children with ADHD: A comparison of standard methylphenidate. 2002 – AstraZeneca. 2002 Apr. Li Wan Po A.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 357 349. Alva G. 1999 – Olanzapine Treatment of Children. for the EPMN 105 Study Group. Párraga HC. 121-30. Pliant Dormicum (midazolam) – Roche. Perspectiva se schimbå. 355. 2002. 2002. 203-4. Mir Publishers Moscow. 2002 – Desitin Arzneimittel GmbH. 386. Chadwick DW. Prives M. McDougle CJ. 28 (2). 2002 – Sanofi~Synthelabo. 366. 1997. 587-91. 5-11 Feb 2000. 165-75. 354. Racagni G. carbamazepine and valproate monoterapy: double-blind comparison in newly diagnosed epilepsy. Woodward RL. Thyrum PT. Párraga MI. Schlote K. Pliant Produse farmaceutice de elitå. 2000. Pliant Bilobil. Mattson RH. 2003. 372. Parks-Veal P. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. Schizophrenia Research. Angelini Francesco S. 150. Pliant Timonil retard. Pliant Ixel (milnacipran). 2000. Jones AM.R. 1999 – Physiology to functionality: the brain and neurotransmitter activity. 389. 359. Available: www. 376. 367. 2001 – Clozapine-Risperidone Combination in Treatment-Resistant Schizophrenia. 2000 – Weight changes in patients treated with “Seroquel“ (quetiapine). 2003 – Attention. Kuperman S. 368. 139-56. Abbott Laboratories. 1989 384. Pliant Frontin (alprazolam generic de la Egis) – Egis Pharmaceuticals. Nu mai ¿tii cum e så ui¡i! 2000 – KRKA. 14 (Suppl 1). 2001 – Quetiapine Treatment of Children with Tourette’s Syndrome: Report of Two Cases. 357. Pelham WE. Pliant Mentat – The Himalaya Drug Company. 371. 353.A. [www document]. 2004 – Ziprasidone. Euromedex. 2002. Carreon D. 2003 – Psihiatrie Note de curs. 2003. Niveleazå vârfurile plasmatice – Desitin Arzneimittel GmbH.Lundbeck A/S. 2003. 2002 – Effect of Fluoxetine and Imipramine on the Pharmacokinetics and Tolerability of the Antipsychotic Quetiapine. Lund BC. [www document]. Brunello N. Pliant Seroquel (quetiapinå) în schizofrenie. Broich K. 374. Greenslade KE.M. Pillmann F. 1999 – Noradrenaline and serotonin in depression: consensus and controversies. Bera R. Pizzuti D. Pliant Seroxat. Europharm. 37-44.p. Pliant Valproate in the 21st century – Desitin Arzneimittel GmbH. 2001. De Oliveira IR. 373. 216-9. 2002 Apr. 352. Sumant K. Pliant Depakine (valproat de sodiu). 2001 – GlaxoSmithKline. 377. and Adults with Pervasive Developmental Disorders: An Open-Label Pilot Study. 1999 Feb. Eficacitate ¿i siguran¡å în tratamentul epilepsiei. 2002 – The Safety and Pharmacokinetics of Quetiapine when Coadministrated with Haloperidol. 41. Lysenkov N. Editura Infomedica Bucure¿ti 2003 382. Wang S. 358. Potkin SG. Int Clin Psychopharmacol. Prelipceanu D. A potent sedative neuroleptic – H. J Clin Phar Ther. 107. 1990. Special Issue. Pliant Leponex: Aduce oamenii înapoi. Prior TI. Pliant Rivotril (clonazepam) – Roche. 350. Holmes JP. Racagni G. Bushkovich V. 356. 17 Jun 1999. Virtual Hospital. 390. J Child Adolesc Psychopharmacol. sustained-release methylphenidate. Pliant Rohypnol (flunitrazepam) – Roche. 385. J Psychiatry Neurosci. S1. 2001 – Monoamine Oxidase Inhibitors: Adverse Effects. 22:2. Yeh C. Available: www.C. Pliant Lamictal. 370. . Melvin K. 2000:25. 206. Raju GVL. 369. 41:1. 2003 – Topiramate. Risperidone. Raaska K. 380.com. 381. 2002 – Pharmacia & Upjohn. Marneros A. Raniwalla J.org. 19:1. Privitera MD. 2002. 2001 – GlaxoSmithKline. Available: www. Aust N Z J Psychiatry. 2000 – Systematic overview of lithium treatment in acute mania. 364. Arvanitis LA. Eur J Clin Pharmacology. Poolsup N. 378. or Thioridazine.vh. 1999 May. Fenning PA. 2002 Dec. Baker GB. 365. 351. Potenza MN. Vodde-Hamilton M. Prospect Trittico AC 150 (clorhidrat de trazodonå). 2001 387.mentalhealth. 391.Deficit Hyperactivity Disorder: Pharmacotherapy. Davos. Better chance of recovery for your patients – Pierre Fabre Médicament. 2000. 2000 – Electroencephalogram Alterations During Treatment with Olanzapine. Pliant Spitomin (anxiolitic selectiv) – Egis Pharmaceuticals. 174-82. Arvanitis LA. 361. Ramesh KTC. 543. 14 (Suppl 1). Chicago.1. and pemoline. Pediatrics. Prospect Edronax (reboxetine tablets). 1997 – Sanofi. 2001 Summerr. Psychopharmacology. Neto W. 35:4. 2001 – A. J Clin Psychopharmacology. 392. 11:2. J Clin Psychopharmacol. 2001. 1999 May. 2000 – Maintenance of long-term efficacy with “Seroquel”.org. 2001. sustained-release dextroamphetamine. Raniwalla J. 187-91. Raitasuo V. 22:2. Pliant Clopixol (zuclopenthixol). Adolescents. Kalali A. Alva G. 1989 – Anatomy Volume II The Science of the the vessels The Scinece of The Nervous System The Science of the Sensory Organs. A New Generation Antipsychotics – Internet Mental Health [www document]. 2002 – Novartis Pharma Services Inc. Pliant Stilnox (zolpidem). Phung D. Pliant Lexotanil (bromazepam) – Roche. Yeh C. Noaptea bunå se cunoa¿te de diminea¡å.vh. Perspectiva se schimbå – SmithKline Beecham. Schizophrenia Research. 2000. 58:9. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data: Risperidone Does Not Increase Serum Clozapine Concentration. 2003 – Interactions between the cytochrome P450 system and the second-generation antipsychotics. 379. 363. 362. Virtual Hospital. Int Clin Psychopharmacol.

USA. Reeve EA. Kikinzon L. Davies SO. 2001. Bucure¿ti. Sharma RC. 2001 Dec. Greist JH. Rugino TA. 421. Focus on Amisulpride. 35:12. A Case Report. Leufkens HG. Sechter D. Keshavan MS. 2002 May. 405. Moore GJ. Ann Pharmacother. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Semerci ZB. 167-73. Turk J Pediatr. Chappell PB. 27:6. 2002 – Levetiracetam in Autistic Children: An Open-Label Study. Privitera MD. Svensson JO. 337-43. Brussels. Sharma NL. 399. Psychopharmacol Bull. Samsock TC. 1020-3. 9 Suppl I. XXIInd CINP Congress. J Pediatr. 119-21. 723-32. 416. Controlled. Lecrubier Y. 15 (Suppl 1):226A. 404. 2000 Spring. 538-45. Eur J Clin Pharmacology. Leibach FH. Barzega G. Munich. Rynn MA. 400. Selva KA. 419. Rosenberg DR. Arroyo S. 412. 24-6. 2002 – Astra Zeneca. 936-8. Woosley RL. 2002 Dec. 2002 – Childhood-Onset Schizophrenia: Premorbid and Prodromal Diagnostic and Treatment Histories. Gothelf D. Zimmerman D. Law G. 2001 Jun. 1996 – Drug Treatment of Obsessive Compulsive Disorder (OCD): Long Term Trial with Clomipramine and Selective Serotonin Reuptake Inhibitors. Kurlan R. J Clin Psychopharmacology. Fleurot O. 39:3. Remschmidt H. Treosti L. 2001 May. 292-9. – Topiramate in Newly Diagnosed Epilepsy: 100 mg/day as Initial Target Dose. 2002 – Amisulpride vs. 2000 – Loss of Hypoglycemia Awareness in an Adolescent with Type 1 Diabetes Mellitus During Treatment with Fluoxetine Hydrochloride. 2002 Aug. 2000 Mar. Inc. 2000. Rickels K. 417. 396. Holland D. 225-30. Biol Psychiatry. Unal F. Sallee FR. Gaffney G. 408. 407. Bellinlino S. Jansen PA. 2001 – Diabetic Ketoacidosis Associated with Olanzapine in an Adolescent Patient. Ross RG. Mahajan VK. Belgium. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Robertson JB Jr. Hobby HM. 398. Friday 19th April 2002. Rezumatul caracteristicilor produsului Solian. Crossover Trial of Fluoxetine and Placebo in Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder.358 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 393. 10:2. 406. Johnson ME. 41:5. 1096-102. 158:12. Presented at the 13th European College of Neuropsychopharmacology Congress. Fei YJ. et al. 40:2. Claghorn JL. 136:3. 31. 411. 2001 Dec. 7th ECNP Regional Meeting. Fleischhaker C. 2000 – Decrease in Caudate Glutamatergic Concentrations in Pediatric Obsessive-Compulsive Disorder Patients Taking Paroxetine. Kim CE. Schaeffer JL. Schultz E. Weizman R. 2000 Mar. Ann Pharmacother. 2002 October 9-13. 43:4. 27-34. 2000 September 9-13. Siqueland L. Sander JWAS. 27:1. Presented at the IPS Annual Meeting. Yang HM. Walkup JT. J Child Adolesc Psychopharmacol. Scott SM. King RA. 1071-81. 2001 Feb. 395. 1990. Yasuda SU. Ferrell RE. 2001 Nov. 2000 Jan. Pigott T. Neuropsychopharmacology. 397. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 423. 2002 May. Gal G. 2000b – Ziprasidone Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome: A Pilot Study. Park CS. 1997 – Manual Clinical of Psychofarmacology. Ravizza L. 2002 Mar. The Role of Clozapine – Paediatr Drugs. Phillip M. Schatzberg A. 1062-9. 671-5. 1996. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Reynolds GP. Am J Psychiatry. Sawka AM. Chung WG. 2000. 1992. 2002 – Initial Conditions of Serotonin Transporter Kinetics and Genotype: Influence on SSRI Treatment Trial Outcome. Cole J. 2001 – Olanzapine-Induced Rhabdomyolysis. Brand-Gothelf A. Risperidone in Chronic Schizophrenia: Results of a 6-Month Double-Blind Study. et al. 137-43. Risperidone. Hennighausen K. 2000b – Atypical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. Remschmidt H. 2001 – Placebo-Controlled Trial of Sertraline in the Treatment of Children with Generalized Anxiety Disorder. Hennighausen K. Ganapathy V. Schultz E. Peuskens J. 323-8. Ratzoni G. Schillevoort I. 2000 – Dopaminergic system: practical implication in schizophrenia. 418. . 2000 – Successful Treatment of an Adolescent with High Dose Quetiapine. 2002 – The Pharmacology and Mechanisms of Action of New Atypical Anti-Psychotics . Roos RA. 1990 – Fluoxetine in Panic Disorder. or Olanzapine. 403. Riddle MA. 2002. 10:1. Singer H. Z Kinder Jugendpsychiatr Psychother. O. Clement H. 2001 – An Open Trial and Discontinuation Study of Fluoxetine in Children and Adolescents with Obssessive-Compulsive Disorder. 2001 – Sanofi ~Synthelabo. Walker KD. Schneider FR. 1997. Burgart V. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 35:9. 51:9. 2001 Oct-Dec. 2000 12th Jul. Rosebraugh CJ. 394. Reimherr JP. Germany. Li JQ. 23:4. Castellanos FX. 138:6. Scahill L. Dittman VM. Multicenter Trial. Goetz CG. Wang S. 222-8. Chicago. 2008-14. 402. Twyman R. Flockhart DA. 29:2. Illinois. 394-6. Rapoport JL. McConville BJ. 413. Third Edition. Warnke A. 41:3. Fitzgerald KD. 2002 – Weight Gain Associated With Olanzapine and Risperidone in Adolescent Patients: A Comparative Prospective Study. 2002 – Dosing and Effectiveness of Quetiapine in Treating Children and Adolescents. Sharma AK. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 420. 1992 – Stimulant drug treatment in children with Tourette’s syndrome and attention deficit hyperactivity disorder. 2000a – Management of Schizofrenia in Children and Adolescents. Herings RM. 32. Riddle MA. Apter A. 2000 Jul-Aug: 2(4). MacMaster FP. Reidman J. 39:9. Liebowitz MR. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000a – Fluoxetine-Related Death in a Child with Cytochrome P-450 2D6 Genetic Deficiency. Rausch JL.-W. Sharma RC. 2000 Sep. 424. DeVane CL. 415. Reitzle K. Yaryura-Tobias JA. 2001 – Fluvoxamine for Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Randomized. 422. Roh HK. 2001 – Risk of Extrapyramidal Syndroms with Haloperidol. Stewart CM. 425. Heiser P. 1517-22. J Dermatol. Salee FR. Clin Neuropharmacol. J Pediatr.F. I/9-19. 1992. 2001 Sep. 401. Shendarkar N. 409. et al. Rezumatul caracteristicilor produsului Rispolept. Wewetzer C. Chauhan D. Müller H. Rezumatul caracteristicilor produsului Seroquel. J DevBehav Pediatr. 1992 – Double-blind. 57:9. DeBattista C. American Psychiatric Press. Squires L. 2001 – Risperidone Metabolism in Relation to CYP2D6*10 Allele in Korean Schizophrenic Patients. De Boer A. 2001 – Agranilocytosis in a Child with Schizophrenia Treated with Clozapine – Clinical Findings and Therapy. Poster Janssen-Cilag. Sanger DJ. 2000 – Janssen-Cilag. Rein W. 410. 2000 – Trichotillomania and Trichophagia Leading to Trichobezoar. Bertilsson L. Scahill L. 414.

Hostetter A. 446. Editura Medicalå. 2001 Sep. Psychopharmacology. Psychiatry. 2001 – Long-Term Experience with Citalopam in the Treatment of Adolescent OCD. Snarterse M. Biederman J. 2003 – An Open-Label. 453. 2001. Madia AG. 415-24. 2002 – Overview and Neurobiology of AttentionDeficit/Hyperactivity Disorder. Eur Child Adoles. Hostetter AL. 2002 Aug. Stigler KA. Biol Psychiatry. 1074-5. 26:2. Tham JC. . 1999 – Risperidone vs Olanzapine: Comparing Clinical Outcomes. 2002 – Drug-Induced Extrapyramidal Reactions. 267-75. Stowe ZN.C. Cowan C. 11:4. 49-52. 52:5. 439. and Endocrine Glands. J Paediatr Child Health. J Clin Psychiatry. Bucure¿ti. 159:5. Philadelphia. DoubleBlind. 64:1. Harding M. Silver AA. Perucca E. El-Dadah M. Persson C. J Clin Psychiatry. Ancione M. 445. Facciolà G. 58:526-36. 40:8.7c in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 1997. 1997 – Farmacologie. Solhkhah R. Lewis JE. 2001 Aug. 265-76. 2002 – Fluorine Magnetic Resonance Spectroscopy Measurement of Brain Fluvoxamine and Fluoxetine in Pediatric Patients Treated for Pervasive Developmental Disorders. Dager SR. Ther Drug Monit. 2003 – The Pharmakinetics of Sertraline Excretion into Human Breast Milk: Determinants of Infant Serum Concentrations. 3(12). 436. Spencer TJ. Guillen R. Lundmark J. Finkel J. 428. 1992 – Fluoxetine Reduces Explosiveness and Elevates Mood in Vietnam Combat Vets with PTSD. Thomsen PH. Sternberg K. 95-7. 10:2. Shay J. Spencer TJ. 443. 2003 – Nonstimulant Medication Treatments for ADHD. 2000 – Possible Risperidone-Induced Visual Hallucinations. Ed. 2002 – ECNP: Sertindole Superior to Haloperidol for Extrapyramidal Symptoms in Schizophrenic Patients [www document]. Sylvester B. Clin Ther. Altshuler LL.com/dg/21FE72.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 359 426. Stowe ZN. Soderstrom H. Pupo-Guillen M. 31. 237-44. Snyder R. Pennsylvania. 895-901. Stroescu V sub redactia.D. 446-51. 2002 Sep. 1999. 152nd American Psychiatric Association Annual Meeting. 2002 Feb. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Avenoso A. 1999 – Farmacologie. Sanberg PR. Owens MJ. 153:2. Hird S. 449. Placebo-Controlled Study of Mecamylamine Monotherapy for Tourette’s Disorder. Hardie TL. 880-4. All. Ritchie JC. 2000. Fisman S. Synelnikov R. Walker S. Cohen LS. Pultz J. 2002 – Effects of Risperidone on Conduct and Disruptive Behavior Disorder in Children with Subaverage IQs. Stewart RS. 454. J Clin Psychiatry. Susman N. 138-41. 2003 – Risperidone Treatment of Motor Restlessness Following Anoxic Brain Injury. Brain Injury. Shytle RD. 2002 Oct. 447. J Trauma Stress. 2000 Sep. Welch R. Ebbesen C. 22:9. Ramos A. 2002 – Treatment of ADHD in children with tics: a randomized controlled trial. Nemeroff CB. J Child Adolesc Psychopharmacol. Faraone SV. Dahl ML. 1996. Pascal S. 444. 39:9. 442. 41:9. Dawson G. Sharma RK. chair. American Psychiatric Association. Bucure¿ti. D. 64:1. May 15-20. Available: http://www. Am J Psychiatry. 38:1. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 1992. Sholevar EH. Silver BV. Hendrick V. 927-42. Suri R. 2000 October 25-29. 40:9. J Child Adolesc Psychopharmacol. 1103-9. 2000 – Other Anticonvulsivants Cap. 433. 435. Rastram M. Allen H. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data on Olanzapine and Its N-Demethyl Metabolite in the Naturalistic Clinical Setting. 518-26. Yeung PP. Salemi M. Skogh E. Shaw JA. 1994 – Farmacologie.3. 2001 – A Study of Quetiapine: Efficacy and Tolerability in Psychotic Adolescents. Took KJ. 1026-36. Simeon J. 2003 Jan. 427. 2002 Sep. Stroescu V sub redactia. 2000 Lippincott Williams Wilkins 450. Zidek KA. Nejtek VA. 431. In: Biederman J. Reis M. 2002 – A Retrospective Chart Rewiew of Risperidone Use in TreatmentResistant Children and Adolescents with Psychiatric Disorders. 2002 – Clozapine-Induced Fevers and 1-year Clozapine Discontinuation Rate. 2002 Feb. 2003 Mar. 456. Collins L. Buck BL. 755-60. 438. 63:10. Stroescu V sub redactia. 2001 Jan. 2000 – Long-Term Use of Quetiapine in Elderly Patients with Psychotic Disorders. 2000 – Quetiapine as an Alternative to Risperidone in Children and Adolescents with the Side Effect of Weight Gain. Gillberg C. 2002 – A Clinical Case Series of Six Extremely Aggressive Youths Treated with Olanzapine. 2002. Strauss WL. Mc Dougle CJ. 437. J Clin Psychiatry. 448. Paradise NF. 11. USA. 2002. Rak IW. Kowalenko N. Tariot PN. 1996 – Growth deficits in ADHD children revisited: Evidence for disorder-associated growth delays? J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Scordo MG. 455. Spencer TJ. Aman M. Turgay A. Neurology. 429. Bengtsson F. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Rodriguez RA. 2000 – Treatment of Childhood-Onset Schzophrenia with Olanzapine. 2002 – Estimates of Nursing Infant Daily Dose of Fluoxetine Through Breast Milk. 434. Binder C. 63 (Suppl 12). 2001 – Relantionship Between Plasma Risperidone and 9-Hydroxyrisperidone Concentrations and Clinical Response in Patients with Schizophrenia. 441. 97-101. 457. Salzman C. 2001 Winter. 73-80. Sheehan KH. 35:1460-9. Wilens TE. 1999. 432. Sheehan DV. Presented at the 52nd Institute on Psychiatric Services. 24:4. 3-9. Potenza MN. USA. Milin R. 5. Mir Publishers Moscow.1990 452. 440. Widawski M.htm 2002 Oct 10. Baron DA. The Tourette’s Syndrome Study Group. 2003. Editura All. 1990 – Atlas of human anatomy Volume III The Science of the Nervous System. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Clin Psychiatry. 2001 – Multicenter. A Retrospective. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Sense Organs. 1994. 2002. Teoh L. 2002 May. 69-78. 238-43.plsgroup. 430. Carroll A. 2003 Jan. 17:3. Washington. 64. 451. 1068-84. Naturalistic Review (NR 702). Biederman J. Dickson RA. Spina E. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Unis AS. Flexible-Dose Study of Olanzapine in the Treatment of Trichotillomania. 2001 – Tolerability Profile of Atipical Antipsichotics in Children and Adolescents – Paediatr Drugs. 2000 Summer. Bucure¿ti.

3. McGlashan TH. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 479. 487. Zarcone JR. 2001 – Ghid terapeutic Depresie Majora. 478. Tatarova IN. Faird N. Martin A. 101:8. Fleming K. Hoff AL. 465. 467. 472. Van Wattum PJ. 1994. 25-8. 31. Bergman RL. Csenansky J. De Troch C. 13:3. 812-4. 2000 – Ziprasidone and the Activity of Cytochrome P450 2D6 in Healthy Extensive Metabolizers. 2000. Zalsman G.M. 2003 June 1922. Koren EV. 5-13. J Clin Psychiatry. Weizman A. Biederman J. Dreyfuss D. 2002 – Treatment of Pediatric Anxiety Disorder: An Opel-Label Extension of the Research Units on Pediatric Psychopharmacology Anxiety Study. J Clin Psychiatry. Gothelf D. 2000 – Fluoxetine in the Treatment of Self-Mutilating Behavior. WHO. 49:Suppl 1. Gammon P. Poster. 470. Young P. 460. Apseloff G. et al. Marinescu D. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Shores R. 2002 Dec. 471. 2002 – Fluoxetine Pharmacokinetics in Pediatric Patients. 1995. 2001 – Possible Relantionship Between Combined Plasma Concentrations of Risperidone Plus 9-hydroxyrisperidone and Extrapyramidal Symptoms. Prima alegere pentru remisie). 2002 – Long-Term Safety and Efficacy of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behavior Disorders in Children with Subaverage IQs. 2000 – Serotonin – Dopamine Antagonists Cap. 2002 May 18-23. Wiener J. 461. Michaelovsky E. 2001. 2003 – DRD4 Exon III Polymorphism and Response to Risperidone in Israeli Adolescents with Schizophrenia: A pilot Pharmacogenetic Study. Psychiatric Times. Citrome L. March J. 2002 – Does cognitive function improve with quetiapine in comparison to haloperidol? Schizophrenia Research. Wozniak J. 476. Greenhill L. Kim LV. Tohen M. Chung H. pp 267-8. Michaels M. 110:3. Hack S. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2001 – Effects of Risperidone on Aberrant Behavior of Persons with Developmental Disabilities: I. Wagner KD. 31. 2003 May. Klee B. 43s-47s. Volavka J. Ward-Chene L. International Schizophrenia Forum. Dec 2002. 2001. 2000 – Carbamazepine Cap. 484. Loosigian SR. 2001. 483. Cook EH. 11:1. 866-7. et al. 475. Van der Kolk BA. Bensason D. P. 2002:53. 1994 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Hellings JA. 183-5.1990 477.A. Nakamura J. Wolkow R. 34. 2001 – Risperidone in the Treatment of Behavioral Disturbances in Children and Adolescents with Borderline Intellectual Functioning: A Double-Blind. 2002 Fall. Spain. Neuropsychobiology. Trimble MR. . Austria. Placebo-Controlled Pilot Trial. 2001 Aug. 481. Fisman S. Velligan DI. 468. Zarate CA. In: Biederman J. Wilens TE. Crandall K. Fairbanks J. 40:8. 1995 – An Open Trial of Fluoxetine in Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder – New Clinical Drug Evaluation Unit Meeting. Preliminary Study.H. 568-75. A Double-Blind Crossover Study Using Multiple Measures. Landau P. 2001 – Valproic Acid and Risperidone. Schroeder SR. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. Windhager E. Actualitå¡i – Editura Scorillo Craiova. Neft D. VanKammen D. 2003 – Recent Developments in Antipsychotic Use in Adults. Walkup J.7a in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. PA. 44:3. Sayce R. Velazques L. 1990 – Behavioral Science 2nd Edition. 239-48. UK 2002. Br J Clin Pharmacol. 462. Marinescu D. affective disorder and anticonvulsivants drugs. Young P. et al. 2002 – Effects of Development on OlanzapineAssociated Adverse Events. Schmitz B. Demattos SB. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 2003 Mar. 2000 Jul. 22:6. Marder S. Binder C. 469. Pine DS. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000 Lippincott Williams Wilkins 488. Vienna. National Medical Series From Williams and Wilkinson. Abrams A. 2000 486. 2002 – Fluoxetine Approved for Paediatric Use. WHO Drug Information. 459. USA. Nahshoni E. Mahurin R. 1999 – Absence of Cardiovascular Adverse Effects of Sertraline in Children and Adolescents. 2001 – Schizophrenia as a disease of the cerebral cortex. Pediatrics. Frisch A. 33-5. 31. Yoshimura R. Eur Neuropsychopharmacology.R. Barcelona. Sweeney M. Newcomer J. Anziano RJ. 39:7. 265-76. chair. 38. 64. Wilner KD. Presented at the World Psychiatric Association. Psychopharmacology Bull.Editura Medicala Universitaria Craiova. Udristoiu T. 2001 Nov. Tyano S. Ritz L. 473. March JS. 2002. 2002 Sep. Wilens TE. 464. et al. 482. 2001 – Sertraline in Child And Adolescent Psychiatry. Biederman J. Wyeth Whitehall Export GmbH – Efectin (venlafaxine HCl. Udristoiu T. 485. Am J Ment Retard. 2001 Jun. Gheorghe MD. March J. Woods SW. 2002a – Long-Term Sertraline Treatment of Pediatric OCD: Remission and Functional Status (abstract). 16:4. Davies M. Philadelphia. 525-38. 2003 – Switching to Quetiapine in Patients with Schizophrenia Inadequately Responsive to or Intolerant of risperidone. Pfizer Inc. 2003 – Appropriate Therapeutic Targets for ADHD. McCracken J. Wagner KD. 106:6. Cohen L. 175-88. Boisteanu P. 2000 – Neuroanatomie generalå ¿i clinicå. Voloshina VM. Van Bellinghen M. Editura Medicalå Callistro. 2002 – Seizures. 2003 May. Spector SG. 480. Gerber N. 55. 2000 – Terapia Psihofarmacologicå. 1439-46. Reese RM. 573-7. Wells BG. Lynn D. Ueda N. 41:12. 517-22. Weinberger D. Marquis J. 290. 463. J Clin Psychopharmacol. Labellarte M. 2002. De Cunha C. Vitiello B. Klein R. 2000. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002b – Safety and Efficacy of Sertraline in LongTerm Pediatric OCD Treatment: A Multicenter Study. Lev-Ran S. 2000 Lippincott Williams Wilkins 466. 629. Martin A. 129-33. Kashnikova AA. Abikoff H.26 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a.360 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 458. Sinha V. Snyder R. Turgay A. Williams D. Messig M. Miller AL. 2001 Spring. Clarius Press Ltd. Cates M. 12:3. 474. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1999. Pultz J. Riddle MA. Presented at the 155th Annual Meeting of the American Psychiatric Association.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful