ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

COLABORATORI: Dr. Laura Mateescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Raluca Grozåvescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Iuliana Eparu Clinica Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“

Lucrare publicatå cu sprijinul: S.C. ROGER-GIL – Timi¿oara Dna. Director Rodica Blågåilå Gerot Desitin GlaxoSmithKline Lilly

Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti Catedra de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Conf. Dr. Iuliana DOBRESCU

Colectivul

EDITURII AMALTEA care a contribuit la realizarea acestei lucråri: Cristian Cârstoiu, Simona Derla, Antoaneta Dincå, Lucian Dumitrescu, Gabriela Fårcå¿anu, Tatiana Militaru, Ana-Maria Murariu, M.C. Popescu-Drânda, Corneliu Rusu, George Stanca, Mihaela Stanca

tehnoredactare computerizatå: AMALTEA TehnoPlus coperta: Simona Derla, Antoaneta Dincå editori: Dr. M.C. Popescu-Drânda Dr. Cristian Cârstoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale DOBRESCU, IULIANA
Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului

Iuliana DOBRESCU – Bucure¿ti: Amaltea, 2004 Bibliogr. ISBN 973-9397-93-X 615.01-053.2

Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului / Iuliana DOBRESCU ISBN 973-9397-93-X © 2004 – Editura Medicalå AMALTEA adresa: CP 9-8 Bucure¿ti internet: www.amaltea.ro / email: office@amaltea.ro

CUPRINS

Cuvânt înainte ------------------------------------------------------------------------------------ 13 1. Introducere (Dobrescu I.) ------------------------------------------------------------------ 17 1.1. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope --------------------------------- 17 1.2. Cercetårile psihofarmacologice la copil --------------------------------------------- 18 1.3. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului ----------------- 23 1.4. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------------------- 25 1.5. Complian¡a la tratament. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie ---------------------------------------------------------------- 29 1.6. Defini¡ii utile ------------------------------------------------------------------------------ 32 2. No¡iuni de neuroanatomie, psihofarmacologie ¿i neurochimie (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 34 2.1. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile cortico-subcorticale implicate în tulburårile psihice -------------------------------------------------------- 34 2.2. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie -------------------------------------------- 43 2.3. No¡iuni de farmacologie ---------------------------------------------------------------- 58 3. Tratamentul antipsihotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 74 3.1. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------------------- 74 3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice ----------------------------------------- 75 3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice ------------------------------- 75 3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori ----------------- 79 3.5. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) ----------------------------------------- 81 3.5.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori ------------------------------ 81 3.5.2. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------- 83 3.5.3. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------------------------------------------------------ 84 3.5.4. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent ---------------- 88 3.5.5. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice -------------------------------- 89 3.5.6. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice -------------------------- 93 3.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice ------------ 97 3.5.8. Neurolepticele depot --------------------------------------------------------- 97 3.6. Antipsihoticele atipice -------------------------------------------------------------- 99 3.6.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice/Ac¡iunea pe receptori ---------------------------- 100 3.6.2. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice -------------------------------------------------------- 102 3.6.3. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent ------------- 107 3.6.4. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice ----------------------------- 108 3.6.5. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent -------------------------------------------------------- 111 3.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice ---------- 115

6

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

3.6.8. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent ------------------------------------ 115 3.7. Studii clinice -------------------------------------------------------------------------- 117 4. Tratamentul antidepresiv la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) --------------------------------------------------------------- 159 4.1. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------- 159 4.2. Clasificarea medicamentelor antidepresive -------------------------------------- 159 4.3. Efecte clinice -------------------------------------------------------------------------- 160 4.4. Antidepresivele triciclice, tetraciclice ¿i ciclice atipice ----------------- 165 4.4.1. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice ------- 165 4.4.2. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri- ¿i tetraciclice ------------------------------------------------------------ 166 4.4.3. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent ------------ 169 4.4.4. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice ------------------------- 170 4.4.5. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice ------- 172 4.4.6. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice ----------------------------------------------------- 175 4.4.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice -------- 177 4.5. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei --------- 177 4.5.1. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 178 4.5.2. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 179 4.5.3. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------- 182 4.5.4. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ------------------------------------------------------- 184 4.5.5. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ---------------------------------------- 187 4.5.6. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ---------------------------------------------------- 190 4.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 191 4.6. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina -------------------------------- 191 4.6.1. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei --------------------- 191 4.6.2. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei ---------------------- 192 4.6.3. Indica¡iile mirtazapinei ----------------------------------------------------- 192 4.6.4. Contraindica¡iile mirtazapinei --------------------------------------------- 192 4.6.5. Efectele secundare ale mirtazapinei ------------------------------------ 192 4.6.6. Utilizarea clinicå a mirtazapinei ------------------------------------------ 193 4.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei ---------------------- 193 4.7. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina ------ 193 4.7.1. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei --------------------- 193 4.7.2 . Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei ----------------------- 194 4.7.3. Indica¡iile venlafaxinei ----------------------------------------------------- 194 4.7.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei ---------------------------- 194

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

7 195 195 196 196 196 197 197 197 198 199 199 200 200 200 200 201 201 201 201 202 202 202 203 203 203 203 204 204 204 205 205 205 206 206 206 207 207 207 208 209 209 209 210 210

4.7.5. Efectele secundare ale venlafaxinei -----------------------------------4.7.6. Utilizarea clinicå a venlafaxinei -----------------------------------------4.7.7. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei ---------------------4.8. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul -----4.8.1. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului -------------------4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului --------------------4.8.3. Indica¡iile bupropionului ---------------------------------------------------4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului -------------------------------------------4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului ---------------------------------4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului ----------------------------------------4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina -------------------------------------4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei ---------------------4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei -----------------------4.9.3. Indica¡iile reboxetinei ------------------------------------------------------4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå --------4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå ---------------4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei ------------------------------------------4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei ----------------------4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona ----------------------4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei ----------------------4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei ------------------------4.10.3. Indica¡iile trazodonei ------------------------------------------------------4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei ----------------------------------------------4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei -------------------------------------4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei -------------------------------------------4.10.7. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei -----------------------4.11. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona ---------------------4.11.1. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei -------------------4.11.2. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei ---------------------4.11.3. Indica¡iile nefazodonei ----------------------------------------------------4.11.4. Contraindica¡iile nefazodonei --------------------------------------------4.11.5. Efectele secundare ale nefazodonei -----------------------------------4.11.6. Utilizarea clinicå a nefazodonei -----------------------------------------4.11.7. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei ---------------------4.12. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) -------4.12.1. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei -------------------------4.12.2. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.3. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.4. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------------------4.12.5. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei ---4.12.6. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------4.12.7. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------4.13. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent (Eparu I.) -------------------------------------------------------------------------------

4.5.250 5.7.261 5.7.3.257 5.3.3. Utilizarea clinicå a lamotriginei ------------------------------.259 5.3.6.257 5.5.8.7.3.241 5.5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.7.3. Efectele secundare ale carbamazepinei ------------------.1.260 5.3. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei ---------.245 5. Indica¡iile topiramatului ----------------------------------------.3.3.232 5.1.3.4.3. Carbamazepina -----------------------------------------------------------.8 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 5.258 5.3.234 5.232 5.7. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului ---------.3.245 5.6.262 5.3.4.6. Gabapentinul -------------------------------------------------------------.7.3.6.3. Utilizarea clinicå a carbamazepinei -------------------------.3. Modificarea testelor de laborator ----------------------------.2.256 5.3.255 5.255 5.2.3.260 5. Interferen¡ele cu testele de laborator ----------------------. Indica¡iile lamotriginei -----------------------------------------.3.246 5.4.6.3.252 5.1.248 5.232 5.1. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului ------. Efectele secundare ale gabapentinului --------------------.244 5. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei -----.1. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei -----------.3. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic -----.3. Contraindica¡iile carbamazepinei ----------------------------.3.4.4.263 5. Tratamentul stabilizator al dispozi¡iei/timostabilizator la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.3.4.248 5.3. Indica¡iile gabapentinului --------------------------------------.3. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------. Efectele secundare ale acidului valproic ------------------.5. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului --------.7.5.232 5.2.1.247 5.3..255 5.5.257 5. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei ----.255 5.7.3.4.3.3.261 5.3.7.243 5. Grozåvescu R.6.3.5. Indica¡iile carbamazepinei ------------------------------------.3. Utilizarea clinicå a acidului valproic ------------------------. Clasificare -----------------------------------------------------------------------------.232 5.3. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei ----.5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.258 5.3.2.3.4.3.2.263 5.6.3. Introducere ------------------------------------------------------------------.7.6.3.253 5. Utilizarea clinicå a topiramatului ----------------------------.5.242 5.263 5.261 5. Efectele secundare ale lamotriginei ------------------------.260 5.3.6.3. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante ----------------------------------------------------------. Topiramatul ---------------------------------------------------------------.3.4.3.1.5.5. Utilizarea clinicå a gabapentinului --------------------------. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului -------.3.242 5.3. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.3. Lamotrigina ---------------------------------------------------------------.3.3.2.7.3.3.) --------------------------------.3.6. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului -------.6.7.6.3.259 5. Acidul valproic -----------------------------------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.3.3.263 .247 5.3.3. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic ----.4.2.245 5.6. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic ---.5.3.258 5. Indica¡iile acidului valproic ------------------------------------. Efectele secundare ale topiramatului ----------------------.4.7. Timostabilizatoarele anticonvulsivante -------------------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.253 5.5.4.

Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i ---------------6.3.6. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului ------------------------------------- 277 277 278 278 278 278 283 283 287 288 288 290 292 292 292 293 294 294 294 294 295 296 296 296 296 296 301 301 301 301 302 302 302 302 302 .3.5. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------7. Introducere ----------------------------------------------------------------------------6.5.4.5.274 5. Contraindica¡iile piracetamului ------------------------------------------7. Mecanismele farmacocinetice ale litiului ------------------------------.4.4. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------------------7. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i -----6.5.3.) ------------------------------------------------------------.8.4. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor -------------6. Efectele secundare ale litiului -------------------------------------------. Litiul -----------------------------------------------------------------------------------. Piracetamul --------------------------------------------------------------------------7.5. Mateescu L. Utilizarea clinicå a litiului -------------------------------------------------.2. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei -----------------------7.267 5.4.4. Mateescu L.267 5.. Tratamentul anxiolitic ¿i sedativ-hipnotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.4.4.5.4.5.2. Clasificarea neurotroficelor ---------------------------------------------------------7.5. Buspirona ----------------------------------------------------------------------------6.7.1.4. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent -----------------6.5. Indica¡iile litiului ------------------------------------------------------------.2.3.2.3. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent -----------------------7.8.275 5.1.) --------------------------------------------6.3. Efectele secundare ale benzodiazepinelor ---------------------------6.1.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9 5.4. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent ------------7.265 5. Mecanismele farmacodinamice ale litiului ----------------------------.3.4.5.3.5.2.5.4.1.4.7.264 5.276 6. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului ----------------------7.3.3.271 5.6.3. Efectele adverse ale buspironei ----------------------------------------6.4.5.4. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor -------------6. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului -------------------7. Piritinolul ----------------------------------------------------------------------------7.7. Contraindica¡iile buspironei ----------------------------------------------6. Studii clinice (Eparu I.4.4. Introducere ------------------------------------------------------------------.3.4.4.1. Contraindica¡iile benzodiazepinelor ------------------------------------6.3.4. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent ---------------------------6.2.4.4.) ---------------------------------------------------------------7.. Efectele clinice ale benzodiazepinelor ---------------------------------6. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor --------------6.264 5. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului ------------------7.1.6. Benzodiazepinele ------------------------------------------------------------------6. Efectele secundare ale piracetamului ---------------------------------7. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei ------------------------6.4. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului -----------------------------.275 5. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------6.4.2.1. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare -----------------6. Medicamentele neurotrofice la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.4.6. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei ----------------------6.

Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent ---------------------. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba --------------------------------.305 7. Efectele secundare ale vincaminei ------------------------------------. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent -------------------------------.304 7.8. Efectele secundare ale Cerebrolisynului ------------------------------.303 7.7.303 7. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent ----------------. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------.311 7.312 7.6.1. Efectele secundare ale Tonotil-N --------------------------------------.3.308 7.5. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba -----------------.303 7.1.3.303 7.308 7.309 7.12. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat --------------------------. Efectele secundare ale piritinolului -------------------------------------.8. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului -------------.8. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent -----------------.4.312 7.7.5.8.2. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------------------.307 7. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N -----------------------.7.304 7. Ginkgo Biloba EGb761 ----------------------------------------------------------. Vincamina ---------------------------------------------------------------------------.10.7.2.6. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei ---------------------------. Efectele secundare ale meclosulfonatului ----------------------------.6. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba ------------------.10 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.6.12.11.10.312 .12.5. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------------------.303 7.305 7. Contraindica¡iile administrårii vincaminei -----------------------------.306 7.12.310 7. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent ---------------.2. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------.2.8. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului -----------------------. Tonotil-N ------------------------------------------------------------------------------.12.312 7.1. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent ---------------------------.9.4.9.9.11.1.3.1.312 7. Meclosulfonat -----------------------------------------------------------------------.9.4.5.9. Efectele secundare ale Mentat ------------------------------------------.5. Piridoxina ----------------------------------------------------------------------------.305 7. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------------------. Cerebrolisyn -------------------------------------------------------------------------.5.5.10. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------.305 7.5.6.11.6. Contraindica¡iile administrårii lecitinei ----------------------------------.311 7.8.306 7.3. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului ---------------.311 7.10.4. Mentat (BR-16A) --------------------------------------------------------------------.7.1.312 7.308 7.2. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului -----------------.3.7.6. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent --------------------------.8.307 7.11.10.5. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------.304 7.307 7.3.4.5. Lecitina --------------------------------------------------------------------------------.309 7.305 7.307 7.4.9.309 7.4.311 7.312 7.2.309 7.1.311 7.305 7. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei -----------------------. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent ----------------------------.1.311 7. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------.7.12.10.303 7.4. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba -------------------------.3.309 7.5.303 7.311 7.2.3.305 7.2.4. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei ----------------------. Contraindica¡iile administrårii Mentat -----------------------------------.6. Efectele secundare ale lecitinei ----------------------------------------.303 7. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului ---------------------.11.307 7. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------------------.4.11. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N -------------------------------.5.312 7.306 7.

Utilizarea clinicå a atomoxetinei ----------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat ------------------7.2.2.335 8.9.7.315 8.334 8.6. Efectele adverse -----------------------------------------------------------.1.7.14.2.2.333 8.332 8.1.3.2.332 8. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.5. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent -------7.5. Efectele secundare ale meclofenoxatului ------------------------------ 8. Observa¡ii clinice ¿i terapeutice legate de experien¡a personalå a autorilor (Dobrescu I. Mecanismele farmacodinamice -----------------------------------------.5.320 8.13. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat ----------7.3.10.2.2.8.318 8.14.10. Efectele clinice -------------------------------------------------------------.2.5.315 8.13.1.13.1.334 8.1. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului --------------7.1.316 8.2.4. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei -------------------. Clasificare -------------------------------------------------------------------. Utilizarea clinicå -----------------------------------------------------------.14.13.9. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent -----------------------------------.13.2.333 8.3. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------.1.335 8.316 8.1.2. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.335 9.14. Mecanismele farmacocinetice ------------------------------------------.1.321 8.335 8. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------------------------------------------------------7. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat -------------------------7.2.2.337 Bibliografie -------------------------------------------------------------------------------------.1. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.14.333 8.) ------------------------. Tratamentul specific al tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.1.4.328 8. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei ---------------------. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent ------------------------.3.323 8.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 11 313 313 313 313 313 313 313 313 313 314 314 314 7. Meclofenoxat ------------------------------------------------------------------------7. Studii clinice ------------------------------------------------------------------------.8.3. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent ------------------7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------. Introducere ------------------------------------------------------------------.1. Efectele clinice -------------------------------------------------------------.13.2.346 .) --------------------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului ---------------------7. Colina glicerofosfat ---------------------------------------------------------------7.. Eparu I.14. Indica¡iile la copil ¿i adolescent -----------------------------------------.1.6.1.334 8.332 8.1.4.318 8.2.4. Efectele secundare -------------------------------------------------------.315 8. Atomoxetina -------------------------------------------------------------------------.

.

de experien¡å tråitå în practica clinicå de zi cu zi a autoarei ¿i colaboratorilor domniei sale. Iuliana Dobrescu. prescrip¡iile la copil necesitå o atentå judecatå clinicå ¿i minu¡ioaså urmårire in timp. Sunt prezentate cele mai recente informa¡ii privind no¡iuni de neuroanatomie. argumentat. cu siguran¡å. Fiecare capitol cuprinde finalmente trecerea în revistå a fiecårui preparat utilizat în prezent în clinica de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului într-o manierå exhaustivå (caracterizare chimicå. abordeazå – în debutul lucrårii – temele generale introductive. efecte adverse etc. structurå chimicå. Într-adevår. „Carol Davila“. pe larg ¿i utilizând cele mai noi informa¡ii din studiile clinice de datå foarte recentå. farmacodinamie. neurochimie. alåturi de cî¡iva colegi tineri din colectivul pe care îl conduce. cu atât mai mult cu cât. necesare pentru în¡elegerea completå ¿i aprofundatå a temei centrale a cår¡ii. avantajele ¿i dezavantajele prescrip¡iei unei categorii de psihotrope sau ale alteia. asupra indica¡iilor ¿i contraindica¡iilor. atât în alte pår¡i ale lumii. iar practicienii psihiatriei copilului ¿i adolescentului din ¡ara noastrå aveau nevoie. Exhaustivå este ¿i lista agen¡ilor . A doua calitate a lucrårii este caracterul ei viu.Cuvânt înainte Lucrarea propuså de d-na Conf. principii de administrare a psihotropelor la aceastå grupå de vârstå cu risc.. Fiecare categorie de psihotrope este de asemenea abordatå dupå o schemå descriptivå amånun¡itå (clasificare. fårå så fie omiså importanta problemå a interac¡iunilor medicamentoase). Dr. precum ¿i a experien¡ei acumulate în prescrierea acestora. de o sintezå asupra modalitå¡ilor de a utiliza în clinicå noile substan¡e psihotrope.a. ¿eful Clinicii de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului a U. date actuale despre complian¡a la tratament (obiectiv major în terapeutica psihiatriei infantile) ¿. farmacologie. datå fiind marja mai îngustå dintre efectele clinice ¿i cele adverse.F.M. Prima calitate a cår¡ii este caracterul monografic pe care autoarea a ales så îl confere materialului prezentat. se ¿tie.) pentru a putea prezenta apoi. afinitate fa¡å de receptori etc. cât ¿i la noi. Autoarea. farmacocineticå. este o premierå în literatura ¿tiin¡ificå medicalå de la noi. arsenalul psihofarmacologic modern disponibil în aceastå specialitate medicalå a devenit impresionant în ultimii 15 ani.

a cårei concluzie generalå este un optimism terapeutic bine argumentat ¿i bine temperat. încå o datå. în practica lor curentå. cu problematica copilului ¿i a adolescentului. î¿i aratå acum. Recomandåm cu toatå convingerea aceastå carte pentru a intra în bibliografia obligatorie a tuturor psihiatrilor de copii. ¿tiam mai de mult privitor la colectivul acestei clinici bucure¿tene de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. care continuå så råmânå în uz în noile condi¡ii. dr. prin apari¡ia acestei valoroase lucråri.M. Medicii cu experien¡å s-au confruntat adesea cu procesul de „adultomorfizare“ în tratamentul bolilor psihice ale vârstelor fragede. dar ¿i a tuturor medicilor. la ceea ce practica pediatricå reprezintå în particular. Nu ne råmâne decât så o felicitåm pe autoare pentru munca remarcabilå. de concep¡ie ¿i de pionierat pe care a depus-o în elaborarea acestei cår¡i ¿i så remarcåm ceea ce. de informare. Dan Prelipceanu ªeful Catedrei de Psihiatrie. apari¡ia lucrårii de fa¡å reprezintå un eveniment ¿tiin¡ific major. fiind supu¿i unui efort permanent de adaptare a schemelor recunoscute ¿i aplicate la adult. U. Obregia“: atmosfera de colegialå emula¡ie ¿i de asigurare a unei continuitå¡i benefice a genera¡iilor de speciali¿ti. pediatru sau specialist în psihiatria pediatricå. fie el specialist în medicina de familie.F „Carol Davila“ Bucure¿ti Psihopatologia copilului ¿i adolescentului reprezintå o piatrå grea de încercare pentru oricare medic. de fapt.terapeutici prezenta¡i. Aceasta este. o altå calitate a cår¡ii. în efortul lor de a prezenta cele mai moderne concep¡ii ¿i descoperiri din psihiatria actualå. Nu sunt omise nici neurolepticele clasice sau antidepresivele primei genera¡ii. roadele. cu finalitate profitabilå pentru micii/tinerii ei pacien¡i. Conf. în ultimele 2-3 decenii. de altfel. au reu¿it så integreze . care a caracterizat acest colectiv de-a lungul deceniilor. ceea ce constituie fårå îndoialå un fapt pozitiv pentru o specialitate aflatå. cu spectre adaptate de prescrip¡ie. într-o restructurare conceptualå ¿i terapeuticå importantå. Al. În acest context. care vin în contact. ca ¿i pentru familiile acestora ¿i pentru societate în general. de orice specialitate. Autorii. Capitolul 9 cuprinde o pasionantå (ca stil de expunere ¿i informa¡ie utilå transmiså cititorului) ¿i instructivå sintezå a experien¡ei proprii a colectivului de autori.

cu interdependen¡ele ¿i influen¡ele pe care le suportå. au darul de a exemplifica aspecte tipice. pe medicul curant! Prezentårile de caz. ghiduri de diagnostic. aflate încå în cercetare. doze. Cartea de fa¡å deschide calea integrårii literaturii psihiatrice române¿ti în circuitul bibliografic interna¡ional. Sunt prezentate ¿i perspectivele terapeutice.. dar. dupå validarea lor. logicå. comunicarea este un factor determinant în reu¿ita unei terapii. rodul unei îndelungate ¿i pasionate experien¡e clinice. Aceste intersec¡ii sunt multidirec¡ionale. inteligen¡å ¿i iubire. nu în ultimul rând. familiarizându-i cu termeni specifici psihiatriei. În rela¡ia medic-pacient-familie. cuprinzând importante note explicative care dau claritate informa¡iei. ¿coalå. pe micul pacient ¿i pe familia acestuia. neuropsihofarmacologiei ¿i studiilor clinice de profil. era nevoie de un îndrumar. Desfå¿urarea capitolelor este cursivå. dar ¿i o „umanizare“ a aspectului pragmatic. De asemenea. „trucuri“ specifice. deopotrivå! ªi. Cum altfel am putea îngriji un suflet de copil aflat în suferin¡å? Irina Dan Medic primar psihiatru Doctor în medicinå .aspecte ale cercetårii fundamentale. societate). În labirintul de ghiduri terapeutice. trecerea în revistå a tuturor psihotropelor utilizate în practica modernå subliniazå particularitå¡ile de utilizare la vârstele tinere. care stau la baza tratatelor medicale interna¡ionale. dåruire. pe medic. pe cele deosebite. temele referitoare la particularitå¡ile psihopatologiei infantile pot deveni un excelent îndrumar pentru viitorii practicieni. Expuse într-un mod accesibil (dar nicidecum facil). Acest fapt vine în ajutorul tuturor cititorilor cår¡ii. muncå. Dacå teoria purå nu trece cu succes pragul spre aplicarea clinicå. mai ales. Era necesarå nu numai o selec¡ie a descoperirilor teoretice recente. care vor putea fi mai u¿or pozi¡ionate. întâlnite în psihiatria pediatricå. în final. cu partea aplicativå din clinicå ¿i din via¡a de zi cu zi. contraindica¡ii.. demonstrând talent. dacå nu cumva îi decep¡ioneazå. indica¡ii. efectele pozitive se laså multå vreme a¿teptate. Astfel. cu prescurtåri ¿i scale moderne de evaluare. un bagaj bogat de cuno¿tin¡e teoretice pare a nu fi suficient. copilul ¿i adolescentul sunt privi¡i în ansamblul mediului lor de via¡å (familie. Dar. afectându-i pe to¡i cei implica¡i. concep¡ii ¿i postulate.

.

Încercåm în lucrarea de fa¡å så prezentåm medica¡ia psihotropå.1 INTRODUCERE 1. în marea lor majoritate. iar pentru copil ¿i adolescent dozele au fost calculate prin extrapolarea rezultatelor ob¡inute la adult. Este evident. în manualele de neuro-psihiatrie a copilului. . dar ¿i studii aflate încå în lucru. cu particularitå¡ile de indica¡ii ¿i administrare la copii ¿i adolescen¡i. Aståzi asiståm la o adevåratå „invazie“ de substan¡e psihotrope. „double-blind – placebo“ la adult. În urmå cu douå decenii. care erau numai pentru câteva tulburåri. dar ¿i pentru cele mai noi molecule de antidepresive. precum ¿i alte medicamente mai nou introduse în tratamentul tulburårilor psihice. cå de la indica¡iile ini¡iale. În materialul pe care îl vom prezenta în continuare.1. ne-am stråduit så utilizåm cât mai multe studii recente de psihofarmacologie pentru medicamentele aprobate de FDA la copil ¿i adolescent. „propuså pentru a fi aprobatå“ sau „neaprobatå“ la copil ¿i adolescent. exista un mic tabel cu medicamente psihotrope. în psihofarmacologia pediatricå existau doar câteva grupe de medicamente. Aståzi. Informa¡iile despre noile genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. ¡inând seama de particularitå¡ile acestor categorii de vârstå. fie cå este vorba de studii „double blind – placebo“ sau „open label trial“. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope În urmå cu 20 de ani. precizând pentru fiecare substan¡å în parte rezultatele cercetårilor. dar nu înainte de a discuta despre particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie la copil. se poate scrie o carte întreagå despre substan¡ele folosite în tratamentul tulburårilor psihice ale copilului ¿i adolescentului. precizând ¿i „statutul“ de substan¡å „aprobatå de FDA“. atât pentru antipsihoticele atipice. s-a ajuns aståzi la un spectru mult lårgit al recomandårilor. s-au ob¡inut prin studii controlate.

• dificultatea de a ob¡ine loturi suficient de mari pentru a fi semnificative statistic. iar studiul acestor molecule psihotrope aduce în permanen¡å noi informa¡ii. Urmårirea efectelor secundare este dificil de fåcut la copii. existå studii care folosesc „open label“ ¿i foarte pu¡ine studii care folosesc metoda de cercetare „double blind – placebo controlled“ pentru måsurarea efectelor tratamentului. profesorii sau educatorii. • varietatea simptomelor secundare ¿i laturile heterogene (prezen¡a comorbiditå¡ii la copil). cât ¿i pe dovezi din literatura de specialitate. 1997. durerile abdominale. Deocamdatå. mai ales cå în aceste domenii s-au fåcut progrese foarte mari în ultimii 10 ani. Bristol et al. 1. 2000. atât familia.18 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom aduce argumente bazate atât pe experien¡a personalå. diareea. Mul¡i autori considerå cå cercetarea psihofarmacologicå la copil se aflå în primele etape. Pentru a putea evalua corect raportul dintre beneficiile ¿i riscurile tratamentului. no¡iuni despre receptori ¿i transport interneuronal. uneori. cita¡i de Carol Schall. În primele capitole. • dificultå¡i de definire a „succesului terapeutic“. precum ¿i no¡iuni de neurochimie. Cercetårile psihofarmacologice la copil Cercetårile psihofarmacologice la copil se confruntå cu urmåtoarele dificultå¡i (Arnold et al. cât ¿i medicul trebuie så lucreze ca o echipå în . iar medicii de familie sau educatorii pot confunda efectele secundare cu boli digestive intercurente. mai ales la cei cu întârziere mintalå sau autism. care apar frecvent la ace¿ti copii sau nu interpreteazå simptome. 1996.2. • inabilitatea copilului (mai ales a copilului cu autism) de a comunica experien¡a post tratament. am considerat necesar så reamintim ariile neuroanatomice implicate în psihofarmacologie. • dificultå¡ile copiilor de a participa la evaluårile structurate. care. deoarece ei nu reclamå scåderea apetitului. nu este func¡ionarea normalå a¿teptatå de familie. precum iritabilitatea. 2002): • deficitul consensual privind criteriile de diagnostic ¿i instrumentele de måsurare a variabilelor dependente. iar studiile clinice randomizate la copil sunt în numår foarte redus. ca apar¡inând tulburårii psihice respective.

tipul epidemiologic al studiului ¿i durata acestuia. Tabelul 1. Literatura ultimilor ani cuprinde relativ pu¡ine studii psihofarmacologice care au ca ¡intå popula¡ia cu vârste cuprinse între 3-18 ani. monitorizarea ¿i evaluarea efectelor medica¡iei. face o trecere în revistå a studiilor psihofarmacologice efectuate la copil ¿i adolescent ¿i a avut ca surså a informa¡iilor studiile publicate în revistele americane ¿i europene de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului. în ultimii 5 ani. Precizåm cå în ultimii ani existå extrem de pu¡ine studii care så se fi ocupat de tratamentul cu antidepresive triciclice. Tratamentul psihotrop la copii trebuie så aibå în vedere în principal riscul efectelor secundare ¿i apoi beneficiul medica¡iei. încet. Deoarece ar putea exista confuzii în interpretarea studiilor din tabel ¿i pentru a u¿ura întelegerea datelor prezentate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 19 administrarea. Studiul simplu orb (single-blind study sau single-masked study) este un studiu în care o parte. benzodiazepine ¿i neuroleptice clasice la copil ¿i adolescent. în revistele de psihofarmacologie. se vor ob¡ine mai multe informa¡ii corecte privind administrarea acestor noi genera¡ii de psihotrope la copil ¿i adolescent. . încet. Ordonarea s-a fåcut în func¡ie de medicamentul studiat. pe site-ul Medline precum ¿i pe alte site-uri ce oferå informa¡ie medicalå. în timp ce substan¡a testatå este datå unui alt grup. Trecerea în revistå a studiilor farmacologice la copil ¿i adolescent în ultimii cinci ani dovede¿te interesul pe care clinicienii îl aratå moleculelor de nouå genera¡ie. am dori så facem ni¿te precizåri referitoare la caracteristicile fiecårui tip de studiu (având ca surså criteriile FDA). care aratå cå. Rezultatele ob¡inute în cele douå grupe sunt comparate pentru a vedea dacå tratamentul investigat este eficace în tratarea tulburårii. Studiul controlat (placebo) [(placebo) controlled study] este un studiu în care o substan¡å inactivå (placebo) sau un tratament standard pentru acea boalå este administratå unui grup de participan¡i (grup de control). dar existå din ce în ce mai multe comunicåri de caz sau studii pe loturi mici. fie cå este investigatorul sau participantul.1. La copil ¿i adolescent. foarte pu¡ine studii sunt aprobate de FDA. Studiul deschis (open-label study) este un studiu clinic în care doctorii ¿i participan¡ii ¿tiu ce medica¡ie este administratå. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul.

Studii psihofarmacologice la copil ¿i adolescent Tulburåri de conduitå Episod maniacal cu trasåturi psihotice Anorexie Sindrom Tourette ¿i ticuri cronice Dizabilitå¡i de dezvoltare Kozlova 2001 Schizofrenie Boli psihice rezistente la tratament Gothelf 2003 .1.20 Studii prospective Studii pe termen lung Studii deschise Masi 2002 Silver 2003 Studii controlate Studii de caz Studii retrospective Medicamentul Studii de caz Chalasani 2001 Tulburarea / simptomul Studii pe termen scurt Studii deschise Studii controlate Episod maniacal Activitate motorie Risperidona excesivå secundarå leziunilor cerebrale anoxice Maneeton 2001 Durst 2000 Heitun 2001 Turgay 2002 Fasten Boon-Yashidi 2002 Malone 2002 Clozapina Agresivitate Agresivitate McCraken 2002 Morant 2001 Aman 2002 Snyder 2002 Buitelaar 2001 Van Bellinghen 2001 Cesena 2002 TDP Masi 2001 Findling 2000 Kafantaris 2001 Newman 2000 Lombroso 1995 Friedlander 2001 Simeon 2002 Gaffney 2002 Dion 2002 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.

1. (continuare) Sallee 2000 21 .Olanzapina Malek-Ahmandi 1998 TDP Potenza 1999 Kemner 2002 Malone 2001 Horrigan 1997 TDP cu hiperactivitate Schizofrenie Kumra 1998 Findling 2003 Sholevar 2000 Boachie 2003 Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Anorexie Episod maniacal sau mixt Frazier 2001 Karam-Hage 2000 Soderstrom 2002 Mehler 2001 Chang 2000 Khouzam 2000 Quetiapina McConville 2001 Episod maniacal DelBello 2002 Episod psihotic Shaw 2001 McConville 2000 Parraga 2001 Reimherr 2002 Grcevich 2001 Hayden 2001 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Robertson 2000 McDougle 2002 Schizofrenie Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Ziprasidona TDP Sindrom Tourette Tabelul 1.

22 Sertralina Cook 2001 Anxietate TOC Voloshina 2001 Compton 2001 Voloshina 2001 Johnston 1993 Wagner 2002 Lombroso 1995 Wagner 2002 Nixon 2001 Rynn 2001 March 1998 Voloshina 2001 Keller 2001 Neziroglu 2000 Sharma 2000 Walkup 2002 Semerci 2000 Liebowitz 2002 Velazques 2000 Paroxetina Fluvoxamina Kano 2001 Fluoxetina Depresie majorå Depresie majorå Enurezis TOC Anxietate TOC Riddle 2001 Anxietate Depresie De Long 2002 Alcami 2000 Cornelius 2001 Geller 2001 Riddle 1992 Birmaher 2003 Emsile 2002 TDP TPD = Tulburåri pervazive de dezvoltare TOC = Tulburarea obsesiv compulsivå THDA = Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.1. (continuare) .

nici participantul nici investigatorul.3. efectele adverse asociate cu cre¿terea dozelor. Studiile de faza I (phase I trials) sunt studiile ini¡iale care inten¡ioneazå så determine metabolismul ¿i ac¡iunile farmacocinetice ale medicamentului în organismul uman. Studiul clinic (clinical trial. Studiile de faza a III-a (phase III trials) cuprind studii extinse controlate ¿i necontrolate ce au loc dupå ce au fost ob¡inute dovezi preliminare sugerând eficacitatea unei substan¡e. beneficiile ¿i utilizarea optimå a medicamentului. Inten¡ioneazå så strângå informa¡ii adi¡ionale care så evalueze rela¡ia globalå risc – beneficiu. Studiul randomizat (randomized trial) este un studiu în care participan¡ii sunt randomiza¡i (ale¿i la întâmplare) så participe la unul din douå sau mai multe ramuri ale studiului clinic. 2. deoarece nici a¿teptårile doctorului nici ale pacientului nu vor afecta rezultatul. 1. Au ca scop ¿i determinarea efectelor adverse ¿i riscurilor pe termen scurt. fie cå este medicamentul care este testat fie cå este placebo. 3. research study) este un studiu de cercetare care încearcå så råspundå la întrebarea dacå noul medicament este sigur ¿i eficace. Randomizarea diminueazå diferen¡ele între grupuri prin distribu¡ia egalå a persoanelor cu caracteristici particulare în toate bra¡ele studiului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 23 Studiul dublu orb (double-blind study sau double-masked study) este un studiu în care nici o parte. ci ¿i la copil ¿i adolescent. . nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. medical research. 4. så ob¡inå dovezi timpurii asupra eficacitå¡ii medicamentului. poate include participan¡i sånåto¿i sau pacien¡i. Studiile dublu orb sunt considerate a produce rezultate obiective. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului Beneficiile noilor tratamente psihotrope s-au våzut nu numai la adult. Studiile de faza a IV-a (phase IV trials) sunt studiile post-marketing care inten¡ioneazå så delimiteze informa¡ia aditionalå inclusiv riscurile. Are patru etape: 1. Studiile de faza a II-a (phase II trials) sunt studiile clinice controlate conduse pentru a evalua eficacitatea unui medicament pentru o anume indica¡ie sau indica¡ii la pacien¡i cu o anume tulburare sau condi¡ie în studiu.

• Sindromul Tourette. anorexia mentalå. benzodiazepine. • Intervalul liber dintre episoadele tulburårii bipolare a crescut evident sub tratament cu stabilizatori ai dispozi¡iei. calitatea vie¡ii acestor copii a crescut. copilul fiind mai permeabil la maniera educa¡ionalå specificå. recomandatå la ace¿ti copii. • În autismul infantil sau în tulburårile din spectrul autismului. se poate ameliora în prezent. . • Sindromul hiperkinetic beneficiazå din plin de noile asocia¡ii medicamentoase. tulburårile disruptive cu agresivitate. autismul infantil ¿i sindromul hiperkinetic. se folosesc din ce în ce mai frecvent antipsihotice atipice. aståzi ne bucuråm de noi molecule cum sunt cele din grupul antipsihoticelor atipice. precum lamotrigina. ci ¿i depresiile. noi formule de benzodiazepine ¿i anticomi¡iale de a treia genera¡ie. În ultimii ani. cât ¿i formele severe de ticuri – sindromul Tourette. butirofenone. • Se pot ob¡ine remisiuni de foarte bunå calitate în tulburårile psihotice. barbiturice ¿i antiepileptice de tipul valproatului ¿i carbamazepinei. gabapentinul etc. putând fi încadra¡i ¿colar corespunzåtor. • Comportamentul agresiv. dispunem ¿i de zuclopentixol ¿i ziprasidonå. tulburårile anxioase. poate fi sim¡itor ameliorat sub noile formule terapeutice. Administrarea acestor medicamente a dus la schimbarea stårii de sånåtate a popula¡iei infantile: • Se poate vindeca un numår foarte mare dintre pacien¡ii cu epilepsie. am asistat la o scådere a cazurilor noi de „episod psihotic acut“ internate ¿i aceasta datoritå interven¡iei rapide cu antipsihotice atipice la nivelul policlinicilor teritoriale. îmbogå¡indu-se contactul psihic ¿i crescând astfel eficacitatea måsurilor terapeutice. îmbogå¡indu-se astfel performan¡ele ¿colare ¿i acceptarea acestor copii în colectivitate. Nu numai tulburårile psihotice beneficiazå de aceste progrese. antidepresive triciclice ¿i tetraciclice. atât de greu tolerat atât de familie cât ¿i de ¿coalå. din categoria tratamentului injectabil. topiramatul. maladie atât de rezistentå la medica¡ia din vechea genera¡ie.24 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În ultimii ani. De¿i în urmå cu 20 de ani paleta medica¡iei la care aveam acces era formatå numai din fenotiazine. de asemenea. în spital ajungând doar pacien¡ii cu forme severe sau cei incorect trata¡i. noile antidepresive. alåturi de redutabila clorpromazinå.

care au un spectru din ce în ce mai larg. statusului mintal sau comportamentului. tulburarea psihiatricå ¿i calitatea vie¡ii persoanei. Trebuie urmårit efectul medica¡iei prin adunarea de date despre comportament. Principiile „pentru“ sunt urmåtoarele: 1. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent Kala Chnik. citat de Remschmidt.4. 2. Medica¡ia psihotropå este reprezentatå de substan¡e prescrise pentru îmbunåtå¡irea sau stabilizarea afectivitå¡ii ¿i dispozi¡iei. fapt care cre¿te complian¡a la tratament. 9. 4. 6. Tot ace¿ti copii pot beneficia de medicamentele neurotrofice. men¡ionåm copiii cu deficit intelectual ¿i tulburåri emo¡ionale ¿i de comportament. Folosi¡i un plan ¿i o echipå multidisciplinarå pentru recomandarea medica¡iei ¿i îngrijire. 1. iar altele constituind substan¡e naturale. familiile preferând formulele naturale. 7. Trebuie utilizate cele mai recente procese de evaluare ¿i monitorizare a protocoalelor medica¡iei psihotrope. 5. care pot avea progrese remarcabile dacå le sunt controlate pulsiunile agresive ¿i stårile depresive. Trebuie ob¡inut consim¡åmântul familiei ¿i dezvoltatå alian¡a terapeuticå cu pacientul sau cu îngrijitorii acestuia. a considerat cå existå 10 principii „pentru“ ¿i 4 „împotrivå“ în ceea ce prive¿te administrarea medica¡iei psihotrope. unele fiind substan¡e de sintezå. ob¡inute din plante. . Trebuie efectuate evaluåri sistematice ale statusului clinic. 1998. 10. precum ¿i despre complian¡a la tratament. 8. 3. Trebuie monitorizatå prezen¡a sau absen¡a dischineziei tardive la copilul care prime¿te medica¡ie antipsihoticå. Trebuie men¡inute cele mai mici doze posibile indicate de prospect. comportamentului ¿i calitå¡ii vie¡ii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 25 • Nu în ultimul rând. Folosi¡i medica¡ie psihotropå numai pentru un diagnostic psihiatric sau un comportament bine definit care poate beneficia de aceastå medica¡ie. Trebuie observatå prezen¡a sau absen¡a efectelor secundare. 2000.

Ei trebuie så primeascå urmåtoarele informa¡ii: • De ce copilul trebuie så urmeze un tratament medicamentos. 2.. Medicul trebuie så discute cu pårin¡ii ¿i så le råspundå la urmåtoarele 20 de întrebåri: 1. • Ce trebuie fåcut dacå apar aceste efecte secundare. emo¡ional. • Când trebuie chemat medicul. cognitiv sau al sånåtå¡ii mintale. educatorii. ci pentru situa¡iile în care cel în cauzå este prea pu¡in în måsurå så comunice pårerile sale din punct de vedere fizic. Acest ghid nu a fost gândit pentru o tulburare anume.) . 4.. îngrijitorii. 3. pentru o boalå psihicå. • Cât de mult timp dureazå pânå la apari¡ia primelor modificåri.26 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cele 4 principii „împotrivå“ sunt: 1. Nu trebuie folosite medicamente psihotrope sau cantitå¡i care så afecteze calitatea vie¡ii celui în cauzå. • Care sunt modificårile de comportament care trebuie så aparå ca urmare a administrårii tratamentului. Nu trebuie schimbate dozele sau medicamentele prea repede. pentru autism. Nu trebuie utilizate mai multe medicamente din aceea¿i categorie farmacologicå. trebuie a¿teptat minimum de timp prevåzut în protocol. • Care sunt informa¡iile pe care vor trebui så i le aducå medicului la urmåtoarea consulta¡ie. Implementarea ghidului de tratament Pårin¡ii. De ce recomanda¡i acest medicament – pentru care simptome este el eficace (pentru a scådea agita¡ia. • Ce trebuie fåcut dacå uitå så i se dea o dozå sau mai multe. Aceste informa¡ii minime trebuie date celor care îngrijesc copiii cu tulburåri psihice ¿i care primesc medicamente psihotrope. Nu trebuie prescrise medicamente care dau dependen¡å (de exemplu benzodiazepine) sau cu efecte secundare serioase ¿i medica¡ie anticolinergicå. • Care sunt efectele secundare care pot apårea. • Cum trebuie administrate medicamentele. profesorii trebuie så în¡eleagå de ce medicul a prescris acest medicament ¿i cum trebuie administrat ¿i urmårit. • Când trebuie luate medicamentele.

19.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 27 2. 20.? (Medicul trebuie så cunoascå ¿i så dea cât mai multe referin¡e. Întreba¡i doctorul dacå ave¡i îndoieli asupra medica¡iei. 4.. 15. luni sau se men¡in atâta timp cât se ia medica¡ia)? Ce trebuie så facem dacå apar efectele secundare? Ce observa¡ii trebuie så mai facem despre efectele secundare? Vå putem suna pentru a vå spune dacå apar efecte secundare? Cât timp va fi necesar så ia medica¡ia? Trebuie så ¡inå regim în timpul tratamentului? Cum trebuie så ia medicamentele? Pot fi fragmentate. zdrobite sau amestecate cu dulcea¡å sau suc? Existå contraindica¡ii? Ce trebuie så facem dacå am uitat så administråm o dozå? Ce trebuie så facem dacå vomitå sau se simte råu ¿i nu putem så-i dåm altå pastilå? Mai existå ¿i alte motive pentru care så vå sunåm înainte de întâlnirea urmåtoare? Ce trebuie så observåm la comportamentul copilului nostru pânå la urmåtoarea consulta¡ie? Putem så completåm altå scalå sau interviu pentru a aprecia efectele medica¡iei? Trebuie efectuate analize de laborator (sânge. A fost recomandatå aceastå medica¡ie la copii?. 9. la ce schimbåri trebuie så ne a¿teptåm? De cât timp aproximativ este nevoie pentru a observa primele efecte pozitive? Care sunt cele mai comune efecte secundare ce pot apårea? Dupå cât timp dispar efectele secundare (în câteva zile.) Aceste medicamente afecteazå învå¡area? Cum anume? Dacå medica¡ia va ac¡iona favorabil. 12. 18. urinå. 11. 7. Întreba¡i doctorul despre orice vi se pare cå nu a¡i în¡eles sau este neclar. 16. 14. 4. 3.. 17. 6.La copii cu autism sau cu întârziere mintalå.. 5. Da¡i numai medicamentele recomandate de doctor. 3. 13. . 10. såptåmâni. Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut în cazul în care copilul nu poate lua medica¡ia. 2.. 8. EEG) între vizite? Când va fi programatå urmåtoarea întâlnire? Pentru administrarea medicamentelor psihotrope se vor da recomandårile urmåtoare: 1.

Carol Schall. Discuta¡i cu medicul despre tratament atunci când dori¡i o altå metodå de abordare a tulburårii. Dupå fiecare vizitå medicalå. Întreba¡i medicul dacå aceste medicamente nu interac¡ioneazå cu medica¡ia psihotropå. copilul are deja un an de tratament ¿i nu au reapårut modificårile de comportament. profesorii). – contextul în care a fost observat comportamentul respectiv. riscând cre¿terea dozelor. Când copilul prime¿te antibiotice ¿i antitermice sau alte medicamente. Încercând så men¡inem un astfel de tabel de colectare a datelor. – comportamentul. ora. nota¡i indica¡iile medicului ¿i comunica¡i-le educatorilor ¿i profesorilor. recomandå completarea unui tabel cu modul de colectare a datelor despre evolu¡ia copilului. Întreba¡i doctorul dacå este de acord cu oprirea medica¡iei pentru o perioadå („drug holiday“). putem fi mai obiectivi. împreunå cu restul familiei. pentru cå administrarea medicamentelor psihotrope se opre¿te scåzând dozele treptat. . Nu opri¡i tratamentul când dori¡i dumneavoastrå sau dacå dori¡i så face¡i acest lucru. Înainte de vizita medicalå. 11. – consecin¡ele. Carol Schall recomandå chiar efectuarea unui grafic pe care sunt notate evolu¡iile simptomelor. 10. 9. întreba¡i doctorul cum se opre¿te. – cine a observat (pårin¡ii. Dacå doctorul vå roagå så observa¡i ¿i så nota¡i date particulare de comportament. Din påcate. pårin¡ii. frustra¡i.28 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut dacå a¡i uitat så administra¡i o dozå. pentru cå: nu a¡i observat nici o îmbunåtå¡ire evidentå. exagereazå descrierea comportamentelor. 6. 2002. nota¡i observa¡iile dumneavoastrå despre comportamentul copilului ¿i pårerile celorlal¡i membri ai familiei sau educatorilor. nota¡i durata tratamentului ¿i dozajul. face¡i acest lucru. cuprinzând: – data. 7. nu de pu¡ine ori. 12. – durata lui. Este foarte important ca aceste observa¡ii ale familiei så fie cât mai obiective. efectele secundare ¿i 5. educatorii. 8. pentru cå sunte¡i îngrijora¡i privind riscurile medica¡iei.

1988). • The Psychopathology Inventory for Mentally Retarded Adults (Matson. • Conners’s Rating Scales Revised (Conners. • The Nissonger Child Behaviour Rating Form (Aman. Leland ¿i Lambert. Scala de måsurare a efectelor secundare (FORMAL SIDE EFFECT RATING SCALE) • Abnormal Involuntary Movement Scale (Guy. Scala de måsurare a efectelor terapeutice (FORMAL RATING SCALE TO MEASURE THE EFFECTS OF MEDICATION). 1993. • Subjective Treatment Emergent System Scale (Guy. to measure the presence and severity of the simptoms. • Child Behaviour Checklist (Achenbach. 1992). • Numerous disorder – specific scale. 1976a).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 29 progresele. Pentru monitorizarea efectelor secundare ale medica¡iei psihotrope. • The AAMR Adaptative Behaviour Scale – Second Edition / Nikira.5. 1. 1976b). 1997). • Assessment Information Rating Profile (Bauras. • Dosage Record and Treatment Emergent Symptom Scale (Guy. • Monitoring of Side Effects Scales (Kalachnik. Toatå teoria prezentatå anterior cade în fa¡a micului pacient care refuzå så înghitå „pastila“ sau „siropul“. Impresia Clinicå Globalå (CLINICAL GLOBAL IMPRESSIONS SCALE) (Psychopharmacology Bull. Monitorizarea este necesarå pentru a evita supradozarea. 1976c). 1997). a urmåri administrarea pe termen lung a medica¡iei ¿i medica¡ia în plus pentru copiii cu tulburåri psihice. Complian¡a la tratament. • The Aberrant Behaviour Checklist (Aman ¿i Singh. 1985). Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie Între momentul în care medicul prescrie un medicament ¿i momentul în care copilul „deschide gura ¿i înghite pastilele“ este o mare distan¡å. C. 1995). oricât de . • Maladaptative Behaviour Scale (Thompson. 1991). B. 1996). precum: A. putem folosi scale ¿i interviuri. 1986). Tane ¿i Rojahn.

Acest . iar dacå sunt mai mari încep så întrebe: • De ce eu iau medicamente ¿i al¡i copii nu? • Ce am eu? • De ce må tot duci la doctor? • Cât timp trebuie så mai iau medicamente? La aceste întrebåri se stråduiesc så råspundå atât medicul cât ¿i familia.30 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI bun la gust ar fi el. care va „inventa“ diferite formule de administrare. spunând cå medicamentul „îi furå puterea de a sim¡i“. de aceea este foarte important modul în care se câ¿tigå încrederea adolescentului. dar acest lucru se va face cu consim¡åmântul pacientului. care refuza medica¡ia. mul¡i dintre ace¿ti copii în¡eleg ¿i acceptå ulterior cå au nevoie de medicamente pentru a li se îmbunåtå¡i rela¡iile la ¿coalå sau cu prietenii. Existå ¿i copii care acceptå så înghitå medicamentele. din vina lor sunt a¿a“. cu tulburare Asperger. În aceastå situa¡ie. În cazul unei paciente cu tulburare obsesiv compulsivå severå am apelat de asemenea la tratament injectabil. sub formå de injec¡ii intramusculare. am fost obliga¡i så-i administråm numai tratament injectabil. cå nu mai are „starea de dinainte când se sim¡ea altfel. În alte situa¡ii. Din påcate. Pentru al¡i copii. medica¡ia se va administra de urgen¡å. administrarea pe termen lung a medica¡iei duce la agravarea sentimentului de inadecvare. Adolescen¡ii sunt cei care adesea refuzå medica¡ia. gåsindu-i vinova¡i pe pårin¡i pentru situa¡ia de boalå: „så ia ei tratament. Nu rareori existå situa¡ii în care adolescentul refuzå deodatå tratamentul. påstrarea medicamentelor de cåtre pårin¡i este obligatorie. În situa¡iile de tulburare depresivå cu tentativå de suicid. de¿i îl acceptase deja de mult timp. administrarea unui preparat pentru timp îndelungat devine o adevåratå corvoadå pentru întreaga familie. copilul cu tulburåri emo¡ionale sau de comportament refuzå medica¡ia. Nu este singura datå când copiii sau adolescen¡ii refuzå tratamentul. nu eu. Alt pacient a afirmat cå „vrem så-l otråvim“. la începutul tratamentului. cå se simte „drogat“. cu acordul familiei. astfel cå. Am avut un pacient de 13 ani. Când este vorba de un debut psihotic cu agita¡ie psihomotorie ¿i lipsa con¿tiin¡ei bolii sau cu idei delirante de otråvire. când se vedea alåturi ¿i putea vorbi cu el însu¿i“. foarte pu¡ine medicamente psihotrope sunt condi¡ionate pentru administrare injectabilå. Påstrarea confiden¡ialitå¡ii este obligatorie ¿i este discutatå cu adolescentul.

Existå. informându-i . mai ales de cåtre pårin¡ii copiilor mici care uneori sunt chiar mul¡umi¡i cå cel mic månâncå mai bine. „se sperie“. de asemenea. disputele dintre ei ducând. ace¿tia putând så î¿i dovedeascå eficacitatea de buni pårin¡i îngrijindu-se de tratament. oprind tratamentul. în momentul în care li se comunicå diagnosticul ¿i necesitatea tratamentului psihotrop. datoritå ameliorårii semnificative a simptomatologiei. familii în care doar unul dintre pårin¡i este de acord cu medica¡ia. Existå ¿i pårin¡i care urmåresc cu mare aten¡ie apari¡ia efectelor secundare ¿i pot exagera sau interpreta gre¿it o indigestie pasagerå. Sunt obligatorii ¿i discu¡ii despre modul cum se poate ob¡ine medicamentul. la cererea bunicilor. atunci în¡elegerea ¿i acceptarea tratamentului psihotrop este facilå. Alteori. de multe ori. acesta este un refuz disimulat al primirii medica¡iei. Existå ¿i pårin¡i care privesc tulburarea psihicå ¿i nevoia de tratament a copilului lor ca pe o mare nenorocire ¿i un mare e¿ec al vie¡ii lor. Efectele adverse. dar ulterior. a crescut rapid ¿i complian¡a. exagerând tulburarea copilului. la oprirea tratamentului sau la imposibilitatea evaluårii corecte a evolu¡iei simptomelor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 31 fapt poate fi explicat de efectele secundare (cre¿terea în greutate le face pe multe adolescente så refuze antipsihoticele atipice) sau pentru cå „postura de bolnav care ia medicamente“ poate interfera cu imaginea de sine ¿i cu autonomia sa. atunci ¿i sentimentele de vinovå¡ie ale pårin¡ilor privind educa¡ia se reduc. pe care le citesc din prospect. le vom explica legisla¡ia în vigoare. De exemplu. de fapt. care erau epuiza¡i ¿i mai ales a educatorilor. cu un sever sindrom hiperkinetic. Dacå simptomele sunt rapid ameliorate sub tratament. Ulterior. sperie de multe ori familia. Totu¿i cre¿terea în greutate este un efect secundar bine tolerat la noi în ¡arå. pårin¡ii unui båie¡el de 9 ani. Adolescentele depresive cu tulburåri de somatizare pot reclama ulterior toate efectele secundare. mai ales dacå medicul nu a prezentat el însu¿i toate aceste posibilitå¡i ¿i nu a câ¿tigat încrederea pårin¡ilor. Atitudinea pårin¡ilor Dacå pårin¡ii sunt obi¿nui¡i så dea medicamente copiilor lor. familia a acceptat în final terapia. mai ales cå unele dintre ele au pre¡uri foarte mari. Pårin¡ii care primesc ei în¿i¿i tratament sunt mult mai receptivi la medica¡ia psihotropå. care insistau pentru tratament. pårin¡ii refuzå medica¡ia de la început. au refuzat medica¡ia. Al¡i pårin¡i.

Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de . fårå acordul medicului. 2001). Antipsihoticele atipice sunt antipsihoticele de a doua genera¡ie. gre¿ind dozele în plus sau în minus. Neurolepticele sunt antipsihoticele de primå genera¡ie. dar care prezintå foarte rar efecte secundare neurologice. existå ¿i pårin¡i foarte bolnavi. punând în pericol sånåtatea pacientului. Marinescu D... Când avem în fa¡å o familie tânårå ¿i educatå. care laså medicamentele la îndemâna copilului. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive.. Ele au fost definite de Delay ¿i Denicker în 1957 drept substan¡ele chimice care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. noi nu ezitåm så o informåm care sunt site-urile pe internet. dar care prezintå efecte secundare neurologice. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (Gheorghe M. În aceste condi¡ii. luându-le „când î¿i aduce aminte“. Medicamentele stabilizatoare ale dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. Antipsihoticele sunt substan¡ele chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic.32 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI dacå au dreptul så ob¡inå gratuit aceste medicamente. supradozeazå medica¡ia. Din nefericire. unde pot afla mai multe lucruri despre tulburarea copilului såu. Antidepresivele sunt substan¡ele chimice apar¡inând unor clase diferite.6.D. Udri¿toiu T. Trebuie så men¡ionåm ¿i existen¡a unor pårin¡i care. Ele au fost definite de Martes. „dispera¡i“ de comportamentul agresiv al adolescentului ¿i våzând eficacitatea medicamentului. 1994 drept substan¡ele care prezintå efect antipsihotic. Defini¡ii utile Psihotropele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ce prezintå tropism pentru sistemul nervos central ¿i î¿i exercitå ac¡iunea farmacologicå la acest nivel. Semnele supradozårii pot fi eviden¡iate clinic. monitorizarea tratamentului devine foarte dificilå. 1. indiferen¡i sau foarte ocupa¡i.

absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope. sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. 1977: sporirea. . Neurotroficele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ¿i care au urmåtoarele principale proprietå¡i definite de Giurgea ¿i Salama. cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control cortico-subcortical. a achizi¡iilor de învå¡are ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diferi¡ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba. facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. tranchilizant ¿i efectul hipnotic. sedativ.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 33 efecte importante pentru practica psihiatricå: efectul anxiolitic. cel pu¡in în anumite condi¡ii.

2 NOºIUNI DE NEUROANATOMIE. aria septalå). (1990)]. (1995). a se hråni. Niculescu G. a se lupta.D. PSIHOFARMACOLOGIE ªI NEUROCHIMIE 2. (1988). Sistemul limbic este considerat sistemul anatomic aflat la baza expresiei comportamentale ¿i emo¡ionale. activitå¡ile de curtare/ gåsire partener.1.1. Aria septalå constå într-o arie corticalå septalå. D. A.). Cortexul orbitofrontal mediazå percep¡ia con¿tientå a mirosului. Este interconectat pe calea fasciculului median al creierului cu aria septalå ¿i nucleii hipotalamusului. parietal. Con¡ine ¿i o arie septalå subcorticalå (nucleii septali) care leagå . occipital ¿i temporal sunt redate pe scurt în tabelul 2.D. dat fiind marea sa importan¡å în etiopatogenia tulburårilor psihice la copil. Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Vom prezenta pe larg doar sistemul limbic. Ifrim M. Gheorghe M. Informa¡iile despre lobii frontal. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile corticosubcorticale implicate în tulburårile psihice Vom prezenta pe scurt ¿i într-o formå cât mai accesibilå câteva date privind neuroanatomia principalelor arii implicate în apari¡ia tulburårilor psihice. aceste informa¡ii vor fi corelate cu informa¡ii privind func¡iile acestora.1. hipotalamusul). Synelnikov R. mezencefal. Speråm ca astfel legåtura neuroanatomie-neurochimie-farmacologie så ofere o imagine globalå a ceea ce înseamnå psihofarmacologia [informa¡ii adaptate dupå Fix J. 1. (1999). Se exprimå prin hipotalamus pe calea sistemului nervos autonom (vezi tabelul 2. Joacå rol în a sim¡i. Componentele majore ¿i conexiunile sistemului limbic Sistemul limbic include structuri din telencefal (cortexul orbito-frontal. care include girusul paraterminal ¿i aria subcalosalå. lobul limbic. 2. diencefal (nucleii mediodorsal ¿i anterior ai talamusului. a fugi. Are conexiuni reciproce cu nucleul medio-dorsal al talamusului.

anozodiaforia – astereognozia.1 Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Lobul temporal – zona de integrare a func¡iilor vizuale – participå la procesul de codificare superioarå a informa¡iei vizuale (conexiuni cu lobul frontal. mnezicå ¿i gândirea – afectiv motiva¡ionalå cu expresie în actele comportamentale – praxia în componenta ei efectorie Perturbårile ce apar în lezarea acestor structuri – dezinhibi¡ie comportamentalå moriaticå – anazodiaforie ¿i indiferen¡å fa¡å de ambian¡å – alternan¡e afective maniforme/depresive – tulburåri confuzionale. de personalitate – pasivitate. bradicardie. agnozia pentru culori ¿i vizualå – agnozia vizuo-spa¡ialå. dezorientare stg-dr. pierderea spontaneitå¡ii. agrafia. asomatognozia. déjà-connu. tulburåri în orientarea ¿i recunoa¿terea vizualå – apar ca aurå/fenomene de înso¡ire epilepsie temporalå: tulb. acalculia. incapacitatea efectuårii opera¡iilor mentale. autopognozia – alexia. jamaisconnu. perturbåri ale nivelului de con¿tien¡å. harta mentalå a spa¡iului – percep¡ia spa¡ialå – func¡iile perceptuale integrative Lobul occipital – tulburåri complexe ale schemei corporale ¿i ale spa¡iului extracorporal (lob parietal nedominant) – Sd. adermolexia. incapacitatea utilizårii informa¡iilor vizuo-spa¡iale ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. anozognozia. prosopagnozia. metamorfopsiile – halucina¡ii vizuale elementare – surditatea corticalå. avoli¡ie. alexia (lob parietal dominant) – apraxie de îmbråcare. mnezie – func¡ia prosexicå ¿i vigilitatea (conexiuni cortico-func¡ionale ale memoriei) 35 . disprosexii. agnozia acusticå. respiratorii. grea¡å. hipersaliva¡ie. gastralgii proxistice. gândirii. halucina¡ii olfactive – tulburåri în desfå¿urarea proceselor gândirii: discursivitate. indiferen¡å în raport cu mediul înconjuråtor. puerilism. hipocamp) – circuitul lui Papez: afect. temporal. Lobul parietal – integrarea vizuo-spa¡ialå. dezorientare în locuri familiare. apraxie constructivå. jamais-vu. ståri de déjà-vu. exacerbarea/diminuarea unor trebuin¡e bilogice primare – halucina¡ii vizuale ¿i auditive. Gerstsman: agnozia digitalå.Lobul Lobul frontal Func¡ia – limbajul în componenta sa expresivå – cogni¡ia: func¡ia prosexicå. perversiuni comportamentale instinctuale. parietal) – memoria vizualå – func¡ii senzoriale – func¡ii viscerovegetative – func¡ii afectiv-motiva¡ionale (conexiuni cu lob frontal. eurezis – axa anxietate-depresie-tulb. afazia senzorialå Wernicke. excentricitå¡ii etc. apraxia constructivå.

11. 18) Primary visual cortex (17) Broca`s speach area (44. 2) Vestibular cortex (2) Somatosensory association cortex (5. 42) B Primary motor cortex (4) Suplimentary motor cortex (6) Primary somatosensory cortex (3. 11. 1. 10.2 10 11 Visual association cortex (39.1. 7.2 Limbic lobe Limbic lobe Septal area Visual association cortex (18. 7. 19) Limbic lobe Primary visual cortex (17) Figura 2. 2) Somatosensory association cortex (5.) 5 7 10 19 11 12 38 18 17 17 37 19 18 20 6 Prefrontal cortex (9.1. hemisphere)(22) Primary auditory cortex (41.1 Ariile corticale motorii ¿i senzoriale (dupå Fix J. 19. 1. 10. 12) 9 6 4 8 45 3. 45) 38 20 21 37 Secondary somatosensory and gustatory cortex Auditory association cortex (Wernicke`s speach area of I.36 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A Primary motor cortex (4) Premotor cortex (4) Frontal eye field (8) 5 7 40 44 22 39 19 18 17 Primary somatosensory cortex (3. 1995) .. 12) 8 9 4 3. 40) Prefrontal cortex (9.D.

de învå¡are. Are rol în circuitul memoriei al lui Papez: tulburåri în memoria recentå. Are un con¡inut bogat în urmåtorii neurotransmi¡åtori: Ach. care include uncusul. • Forma¡iunea hipocampalå are func¡ii în învå¡are. Prime¿te influxul major de la cortexul entorinal (aria 28) prin calea alvearå ce merge cåtre hipocampus ¿i prin calea perforantå ce merge cåtre girusul dentat. forma¡iunea hipocampalå ¿i complexul nuclear amigdalian. endorfine. recunoa¿tere a noului. CA1 (sectorul Sommer) este vulnerabil în special la hipoxie. Are conexiuni reciproce cu forma¡iunea hipocampalå prin fornix. Proiecteazå prin fornix cåtre nucleii mamilari ¿i nucleul anterior al hipotalamusului. nucleul anterior al talamusului. (2) Hipocampul (cornu ammonis) este un arhicortex format din trei straturi. (3) Subiculum prime¿te influx de la celulele piramidale hipocampale. girul parahipocampal. aria septalå. Conexiunile eferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt nucleii mamilari ai hipotalamusului. dar. sus¡inând uncusul parahipocampal. Când este stimulat produce activitå¡i similare cu hrånirea. 3. cortexul entorinal). Conexiunile aferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt ariile corticale cerebrale de asocia¡ie (ariile 19. girul paraterminal. 22. Are conexiuni reciproce cu hipotalamusul prin fasciculul medial al creierului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 37 septum pelucidum ¿i comisura anterioarå. girul cingulat ¿i istmul. Lobul limbic include aria subcalosalå. Structurile majore ale forma¡iunii hipocampale sunt urmåtoarele: (1) Girusul dentat este un arhicortex format din trei straturi. aria septalå. Este divizat în 4 arii citoarhitecturale (CA1CA4). de îndemânare. Con¡ine celule piramidale care proiecteazå prin fornix cåtre aria septalå ¿i hipotalamus. Prime¿te influx prin fornix de la aria septalå. Con¡ine celule granulare care primesc influx hipocampal ¿i care proiecteazå cåtre celulele piramidale din hipocampus ¿i subiculum. nucleul anterior al talamusului (prin girusul cingulat. memorie. îngropate în girul parahipocampal. • Complexul amigdalian (amigdala) este un ganglion bazal. Proiecteazå efluxul major prin fornix cåtre aria septalå ¿i nucleii mamilari. 7). cingulum. de aseme- . Proiecteazå prin stria medularis (talamus) în nucleii habenulari. NA. Con¡ine.

nucleul anterior (reglarea temperaturii). Are rol în tulburårile comportamentale. CRH) ¿i nucleul supraoptic (sintezå ADH. regiunea tuberalå ce con¡ine nucleul dorsomedial. Prime¿te influx de la nucleul amigdalian. produce urå ¿i comportament agresiv. neocortexul temporal. comportament hipersexual. nucleul paraventricular (secre¡ie ADH. proiecteazå prin tractul mamilar la nucleul anterior talamic) ¿i nucleul posterior cu rol în reglarea termalå. cortexul orbitofrontal (prin fasciculul median . Conexiunile eferente majore ale complexului amigdalian sunt cu cortexul cerebral. hipotalamus. în patologia func¡iei mnestice. Are un rol deosebit de important în men¡inerea homeostaziei. 4. Nucleul mediodorsal al talamusului are conexiuni reciproce cu cortexul orbitofrontal ¿i prefrontal ¿i nucleii hipotalamusului. Este parte a sistemului limbic ¿i a sistemului striatal. 5. sistemul endocrin ¿i sistemul limbic. corpii mamilari ¿i chiasma opticå. În aria hipotalamicå lateralå se gåsesc nucleul preoptic lateral ¿i nucleul hipotalamic lateral. Este o componentå a diencefalului. hiperfagie. Con¡ine infundibulumul. 6. Aria hipotalamicå medialå are 4 regiuni: regiunea preopticå ce con¡ine nucleul preoptic medial (regleazå eliberarea de hormoni gonadotropi din hipofizå). hipotalamusul. Joacå rol în comportamentul afectiv ¿i memorie. regiunea supraopticå cu nucleul suprachiasmatic (rol în ritmul circadian). orbire psihicå (agnozie vizual). nucleul ventromedial (centrul sa¡ietå¡ii) ¿i nucleul arcuat. a. cortexul cerebral (cortexul limbic ¿i senzorial de asocia¡ie). Conexiunile aferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. substan¡a neagrå. Prime¿te influx hipocampal prin fornix. Conexiunile aferente majore ale complexului amigdalian sunt cu bulbul olfactiv ¿i cortexul olfactiv. Este o legåturå majorå în circuitul limbic al lui Papez. Nucleul anterior al talamusului prime¿te influx hipotalamic de la nucleul mamilar pe calea tractului mamilotalamic ¿i a fornixului. Deserve¿te 3 sisteme: sistemul nervos autonom. tuber cinereum. regiunea mamilarå ce con¡ine nucleii mamilari (primesc influx prin fornix de la forma¡iunea hipocampalå. Hipotalamusul este o parte deosebit de importantå a sistemului limbic.38 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nea. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. Leziunile sale produc: placiditate. în etiopatogenia schizofreniei. b. ocitocinå). Proiecteazå în girusul cingulat.

nucleul anterior al talamusului. 4. Unii nuclei ai mezencefalului sunt componente ale sistemului limbic. Stria medularis (talami) proiecteazå fibre de la aria septalå la nucleul habenular. Stria terminalis leagå talamusul ¿i nucleul caudat. Tractul retroflexus (tractul habenulointerpeduncular) proiecteazå de la nucleul habenular (epitalamus) la nucleul interpeduncular (mezencefal). tractul supraopticohipofizal. Nucleii rafeului ai mezencefalului proiecteazå ascendent fibre serotoninergice cåtre toate structurile limbice. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. aria septalå. nucleul locus coeruleus prin fibre noradrenergice pe calea fasciculului median al creierului. neurohipofiza pe calea urmåtoarelor fibre: fornixul. 7. 3. 2. cåile ventrale amigdalofugale. Sistemele majore de fibre limbice 1. nuclei ai trunchiului cerebral (nucleii tegmentali ventrali ¿i dorsali prin pedunculul mamilar).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 39 al creierului). Fornixul: proiecteazå de la forma¡iunea hipocampalå cåtre hipotalamus (corpii mamilari). Proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus ¿i aria septalå. stria terminalis. Aria ventralå tegmentalå proiecteazå ascendent fibre dopaminergice cåtre toate structurile limbice. fasciculul longitudinal dorsal. 5. nucleii trunchiului cerebral ¿i måduva spinårii. tractul mamilotalamic. cortexul olfactiv primar (prin fasciculul median al creierului). nucleii anterior ¿i mediodorsal ai talamusului. nucleii rafeului dorsal ¿i central superior prin fibre serotoninergice pe calea fasciculului median al creierului ¿i prin pedunculul mamilar. Calea ventral amigdalofugalå proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus. pedunculii mamilari. nucleul mediodorsal al talamusului (prin pedunculul talamic inferior). talamus. tractul tuberohipofizal. complexul amigdalian. B. Conexiunile eferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. complexul amigdalian (prin stria terminalis ¿i cåile ventrale amigdalofugale). Banda diagonalå Broca leagå nucleul amigdalian ¿i aria septalå. forma¡iunea hipocampalå (de la subiculum prin fornix). fasciculul median al creierului. tractul mamilotalamic. 6. tractul hipotalamospinal. Locus coeruleus: proiecteazå ascendent fibre noradrenergice cåtre toate structurile limbice. . adenohipofiza.

Lobul temporal anterior con¡ine amigdala ¿i hipocampul. sindromul Kluver-Bucy (orbire psihicå. monotonie. Hipocampusul are un prag scåzut pentru activitatea paroxisticå. Lezarea componentelor sale duce la perturbåri ale comportamentului instinctiv-emo¡ional: a. hipersexualitate). absen¡a expresivitå¡ii fizionomice. 4. fond de vigilitate normalå. Forma¡iunea hipocampalå care proiecteazå pe calea fornixului cåtre nucleul mamilar. Nucleul amigdalian moduleazå activitå¡ile hipotalamice ¿i endocrine. Girusul cingulat care proiecteazå pe calea forma¡iunii hipocampale cåtre cortexul entorinal. Func¡iile sistemului limbic contribuie la integrarea afectivitå¡ii vegetative ¿i instinctual-comportamentale. . docilitate. dezorientare temporospa¡ialå]. b. 3. confabula¡ie. indiferen¡å. hipersexualitate). 5. Corpii mamilari ¿i nucleul mediodorsal al talamusului sunt afecta¡i de alcoolismul cronic ¿i de deficien¡a de tiaminå [(vitamina B1) care are ca rezultat sindromul Korsakoff (sindrom amnestic – confabulator ale cårui semne clinice includ tulburåri de memorie (amnezie). Abla¡ia bilateralå a hipocampusului are ca rezultat inabilitatea de a forma amintiri pe termen lung. agresivitate: ståri de furie declan¿ate fårå scop ¿i fårå implicarea unei cauzalitå¡i specifice. urii. 3. Considera¡ii func¡ionale ¿i clinice: 1. 2. pierderea fricii. Abla¡ia bilateralå are ca rezultat apari¡ia sindromului Kluver-Bucy (orbire psihicå. hiperfagie. Are o înaltå concentra¡ie de receptori pentru estradiol. dupå un episod de agresivitate. docilitate. placiditate. Are cea mai mare concentra¡ie de receptori opioizi din creier. vid afectiv. Lezarea girusului cingulat are ca rezultat akatizia. agresiunii.40 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circuitul lui Papez este o cale circularå care leagå structurile limbice majore. indiferen¡a la durere. 4. Nucleul anterior al talamusului care proiecteazå cåtre girusul cingulat ¿i care prime¿te tractul mamilotalamic. apatie. Leziunile bilaterale au ca rezultat placiditate. 2. Este implicat în învå¡are ¿i memorie. Corpul mamilar care proiectezå pe calea tractului mamilo-talamic cåtre nucleul anterior al talamusului. mutismul. hiperfagie. apatia. Con¡ine: 1. c.

peristaltism intestinal.3 Fornixul ¿i hipocampul (dupå Synelnikov R.D.. 1990) . Sutin J.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 41 d.D. Anterior nucleus of thalamus Stria medullaris Medial forebrain bundle Habenular medullaris Anterior commissure Longitudinal striae Septal nuclei (indusium griseum) Subcallosal area Paraterminal gyrus Olfactory tubercle bulb Olfactory striate medial lateral Amigdaloid complex Rhinal sulcus Parahippocampal gyrus Fasciolar gyrus Fimbria Hippocampal formation Dentate gyrus Interpendicular nuclei Mammilathalmic tract Mammilary body Diagonal band Stria terminalis Figura 2... Principalele componentele subcorticale ale sistemului limbic (dupå Carpenter M. comportamentului sexual. respira¡ie. senza¡iei de sete. 1983 citat de Fix J..B. f. puls. tulburåri afective: episoade expansive cu agita¡ie psihomotorie.2. 1995) Corpus callosum Crus fornicis Commisura fornicis Gyrus fasciolaris Bulbus cornu posterioris Calcar avis Trigonum collaterale Fimbria hippocampi Ventriculus lateralis (opened) Hippocampus Pes hippocampi Gyrus dentalus Gyrus hippocampalis Corpus fornicis Crus fornicis Fasciculus mamillothalamicus Commissura anterior Columna fornicis Corpus mamillare Fimbria hippocampi Uncus Figura 2. apari¡ia de reac¡ii vegetative: cu modificarea TA. tulburåri instinctuale: modificarea instinctului alimentar. e.

Hipotalamusul ¿i talamusul (dupå Synelnikov R.42 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Nucleus paraventricularis Nucleus dorsomedialis Nuclei tuberales Nucleus posterior Sulcum hypothalamicus Talamus Nucleus supraopticus Chiasma opticum Hypophysis Nucleus ventromedialis Nuclei corporis mamillaris N..D. oculomotorius ventriculi lateralis Gyrus Pons parahippocampalis Tractus opticus Nuclei corporis mamillaris Ventriculus tertius Figura 2. 1990) Striae longitudinales mediales V. Talamusul (dupå Synelnikov R. thalamostriata Caput nuclei caudati Tela chorioridea ventriculi tertii Thenia thalami Plexus chorioideus ventriculi tertii Claustrum Fasciculus mamillothalamicus Capsula externa Capsula interna Nucleus Putamen lentiformis Globus palidus Lamina medularis Fornix Fisura longitudinalis cerebri Corpus callosum Tenia fornicis Tenia chorioridea Plexus chorioideus ventriculi lateralis Radiatio corporis callosi Pars centralis ventriculi lateralis Stria terminalis Lamina affixa Nucleus anterior Nucleus medialis Nucleus lateralis Adhesio interthalamica Nucleus subthalamicus Sustanta nigra { Pedunculus cerebri Fosa Cornu inferius interpeduncularis ventriculi lateralis Plxus chorioideus N. 1990) .4.. oculomotorius Figura 2.D.5.

iar modificarea lor în urma stimulårii are ca rezultat eventuala declan¿are a proceselor specifice în neuron. b. În unele . mesageri secunzi. calciu. Când un neuron este stimulat. canalele ionice: mijloacele electrice ale transferului neuronal implicå poten¡ialul de ac¡iune. Informa¡ia de bazå pentru comportament este transferatå. receptorii neurochimici sunt proteine de care se leagå substan¡e chimice. 2. poten¡ialul de ac¡iune depinde de deschiderea ¿i închiderea canalelor ionice. Sinapsa chimicå este reprezentatå de regiunea unde membranele a doi neuroni sunt în apropiere ¿i unde un mesager chimic eliberat din membrana presinapticå traverseazå fanta sinapticå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe membrana postsinapticå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 43 2. Neurosecre¡ia este fenomenul prin care neuronii produc substan¡e biologic active. Membrana neuronalå ¿i particularitå¡ile ei: 1. care permit trecerea ionilor precum: sodiu. în neuroni ¿i între neuroni. o schimbare dramaticå a poten¡ialului de ac¡iune este propagatå de-a lungul membranei axonale. trecerea acestor ioni prin membrana neuronalå cauzeazå depolarizarea (în care diferen¡a de poten¡ial electric prin membranå cre¿te de la – 70mV la – 15 mV). pe care le transmit altor celule care au receptori pe ele. a. purtåtoare de informa¡ii. Elementele componente ale sinapsei sunt substratul neurochimic pe care ac¡ioneazå substan¡ele psihotrope. receptorii sunt forma¡iuni neurochimice localizate în membranå ¿i sunt mijloacele chimice ale transferului de informa¡ie între neuroni. clor. a. neurotransmi¡åtori. sub forma unor substan¡e chimice specifice ¿i energie.2. Sinapsa faciliteazå transferul interneuronal de informa¡ie. Existå mai multe tipuri de sinapse. urmatå de repolarizare (când diferen¡a de poten¡ial înaltå de bazå este restauratå). canale ionice. a. Transportul interneuronal Sinapsa este o conforma¡ie biochimicå specialå alcåtuitå din urmåtoarele componente: receptori. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie Neuronul este unitatea de bazå a sistemului nervos. potasiu.

b. dar pot fi elibera¡i ¿i din membrane care nu sunt sinaptice. mesagerii ac¡ioneazå pe receptori situa¡i pe membrana presinapticå (autoreceptori). Tirozinå Dopa Varicozitate Dopaminå pe Împiedicarea inactivårii termina¡ia prin IMAO Blocarea recaptårii adrenergicå MAO NA în granule NA prin rezerpinå Eliberarea NA prin InactiRecaptarea simpatomimetice indirecte vare NA în granule Împiedicarea Eliberarea NA eliberårii prin NA exocitozå guanetidinå r. Neuroregulatorii sunt substan¡ele care transportå informa¡ia între neuroni.6. Sinapsa electricå transmite informa¡ii direct prin transferul unei încårcåturi electrice c.44 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cazuri. Sinapsa mixtå: opereazå prin ambele mijloace. et al. 1997) . • neuromodulatorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i presinaptici. a2 Recaptarea NA în Ac¡ionarea receptorilor citoplasma neuroa2 prin NA nalå prin transport activ Activarea sau blocarea medicamentoaså a receptorilor a2 Inactivare prin COMT+MAO Inhibarea recaptårii prin imipraminå ¿i cocainå Ac¡ionare prin stimulan¡i a-adrenergici Blocare prin blocan¡i a-adrenergici r. • neurohormonii sunt elibera¡i în circula¡ia sistemicå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe neuroni. Sinapsa adrenergicå (dupå Stroescu V. Sunt de mai multe categorii: • neurotransmi¡åtorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i pre sinaptici. a NA Difuziune în afara sinapsei Interferarea sintezei prin a-metildopa Ac¡ionarea receptorilor postsinaptici prin NA Activare prin stimulan¡i b-adrenergici Blocare prin blocanan¡i b-adrenergici r. b Structurå postsinapticå Figura 2.

curarizante antidepolarizante Figura 2. nicotinice. aspartan 3. 1997) Neuroregulatorii pot ac¡iona la nivelul receptorilor ca agoni¿ti sau ca antagoni¿ti competitivi ori noncompetitivi.2. Neurotransmi¡åtorii sunt substan¡e eliberate sub influen¡a excita¡iei din neuronii presinaptici. tromboxanii. Neuropeptidele opioidele endogene enkefalinele. hipotalamice. Neurotransmi¡åtori prostaglandine. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor 1. epinefrina serotonina 2. Tabelul 2. pineale . polipeptidul vasoactiv intestinal. adenozina nonpeptidici 5. nicotinici) ganglioplegice. Amine biogene catecolamine indolaminergice histamina inhibitori: dopamina.7. glicina. purinele: ATP. norepinefrina. Pe baza datelor din literaturå am gândit urmåtorul tabel (tabelul 2. Aminoacizi 4.) de clasificare a neurotransmi¡åtorilor dupå grupa biochimicå din care fac parte. Acetilcolina GABA. dinorfinele peptidele intestinale Substan¡a P. parasimpatolitice.Ach nergici prin parasimpatomimetice. cistationina serina excitatori: glutamat. et al. colecistikinina. somatostatine. alanina. Sinapsa colinergicå (dupå Stroescu V.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 45 Sintezå Inhibarea sintezei prin hemicolinium Ach Eliberare prin exocitozå Blocarea eliberårii prin toxina botulinicå Împiedicarea inactivårii prin anticolinestezice Inactivare prin colinesterazå Ac¡ionarea receptorilor coli. curarizante depolarizante Receptori Blocarea receptorilor colinergici colinergici prin (muscarinici. neurotensine peptide pituitare. Ei produc efecte de stimulare nervoaså asupra neuronilor postsinaptici ¿i asupra receptorilor celulari.2. endorfinele.

proteinele reglatoare ¿i sistemele mesagere implicate în transmiterea informa¡iei la unele sinapse (dupå Venter C. canalul de calciu. 1997) . p -GTP b g 35K 10K as 45K -GTP Ca 2+ Citoplasmå Cuplare la turnover-ul P1 Canale ionice ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Figura 2. Receptorii adrenergici. citat de Stroescu V.8. et al. receptorii colinergici muscarinici. s.46 Spa¡iu extracelular Ca 2+ Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Acetilcolinå Receptor a 1 Mr=85K Receptor a 2 Receptor a 2 Mr = 85K Mr = 85K Receptor Receptor b b Mr = 68K Mr = 68K Receptor a 1 Mr=85K Receptor muscarinic Mr=80K 5 5 S S Canal pentru Ca 2+ Mr=270 K b g 35K 10K g g b Unitate 35K 10K cataliticå 10K b 35K a1 adevilat41K cicleazå GTP a3 45K -GTP ATP AMPc g b g b 10K 35K 35K 10K a0 a0 39K -GTP 39K -GTP a i.

1995) . 3. cåile glicinergice: glicina. serotonina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 47 Cåile neurochimice implicate în transmisia interneuronalå pot fi clasificate dupå tipul de neurotransmi¡åtori care ac¡ioneazå dupå cum urmeazå: 1. 2. epinefrina. cåile GABAergice transmit informa¡ia prin intermediul acidului gama-aminobutiric (GABA). colliculus x rte x rte co Ne ulate Striatum g Cin o oc Nucleus accumbens Mesolimbic tract Amygdaloid nucleus Entorhinal area Arcuate nucleus Substantia nigra Fronta l Y= Local circuit neurons Ventral tegmental area Figura 2. 5. norepinefrina.3. fiind astfel cåi catecolaminergice. histamina). cåile glutamatergice transmit informa¡ia prin intermediul glutamatului. cåile monoaminergice (transmit informa¡ia prin intermediul aminelor biogene: dopamina. 7. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor dupå func¡ia lor Neurotransmi¡åtor inhibitor Serotonina (5HT) Acidul gama-aminobutiric (GABA) Glicina Alanina Serina Dopamine Neurotransmi¡åtor excitator Glutamat Aspartat Neurotransmi¡åtor cu ambele func¡ii Dopamina (DA) Histamina Septal nuclei Nigrostriatal tract Medial forebrain bundle Sup. 6. 4. cåile L-argininå-oxid nitric. Tabelul 2. Tracturile dopaminergice (dupå Fix J. D.9.. cåile peptidergice transmit informa¡ia prin intermediul peptidelor. cåile colinergice transmit informa¡ia prin intermediul acetilcolinei. indolaminergice ¿i histaminergice.

Tractul incertotalamic: zona incertå (hipotalamusul dorsal posterior) ® hipotalamusul dorsal anterior.48 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta date adaptate dupå Fix J. amigdala. cel inhibitor cel mai comun.4. norepinefrina. receptorii ¿i tracturile implicate în func¡ionarea neurotransmi¡åtorilor. (1995). NA. (1988). tirozin-hidroxilaza. am grupat informa¡iile în tabele. accumbens. bulb olfactiv D3(D2B) D3S D4(D2C) D4. bulb olfactiv D3L Hipocamp. DA: efect inhibitor. septum. girusul cingulat).10 Cortex Frontal. trunchi. cerebel Tractul nigrostriatal: pars compacta a substan¡ei negre ® striat. ariile gri ale måduvei spinårii. hipotalamus D2L striat. 5HT • MAO-B: dopamina.. lob intermediar glandå pituitarå. COMT D1 striat. Receptorii DA Sinteza Metabolizarea Receptorii D1post sau like pre sinaptici D2like Tracturi Fenilalaninå ® tirozinå ® L-Dopa ® dopaminå enzime: fenilalanin-hidroxilaza. Amine biogene (Catecolamine): dopamina. . (1990). dar extraveziculare • MAO-A: dopamina. Sinteza ¿i metabolizarea DA. nc. nucleul accumbens. privind sinteza. nc. aromatic-Laminoacid-decarboxilaza • monoamin oxidaza (MAO): localizatå pe membrana exterioarå a mitocondriei. distrugerea sa duce la reducerea sau pierderea mi¿cårii. plasmå: acidul homovanilic (HVA): format de MAO. excitator. Tractul medular periventricular: nucleul motor al nervului vag. (1999). Dopamina (DA) Tabelul 2. Niculescu G. Eliberarea DA: factor de inhibi¡ie a eliberårii prolactinei din adenohipofizå. accumbens. substan¡a D2(D2A) D2S neagrå. nucleul tractului solitar ® ariile gri periventriculare ¿i periapeductale. cogni¡ie. Tractul tuberoinfundibular (tuberohipofizal): nucleii arcuat ¿i paraventricular ai hipotalamusului ® eminen¡a medianå hipotalamus. Important în reglarea eliberårii de prolactinå. I.D. benzilamina • catecol-O-metiltransferaza (COMT): metilare Principal metabolit în urinå. cortexul cerebral (lob frontal).0…D4. forma¡iunea apeductalå. este importantå în deaminarea oxidativå a catecolaminelor intracelulare. Synelnikov R. Are rol în ini¡ierea mi¿cårii. bulb olfactiv D5 Hipocamp. accumbens. motiva¡ie. septum. serotonina. dupå cum urmeazå: A. Stroescu V et al (1997). Important în afect. mezolimbic ¿i mezocortical. Cele mai importante efecte pe comportament: tractul nigrostriatal.D. metabolizarea. beta-fenilalanina.D. parkinsonism. Ifrim M. Gheorghe M. epinefrina. Tracturile mezolimbic ¿i mezocortical: aria ventral tegmentalå ® sistemul limbic (amigdala.

tremor.5. ce apare dupå tratamentul îndelungat cu neuroleptice ¿i se manifestå prin mi¿cåri coreoatetozice ale gurii ¿i mâinilor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 49 Tabelul 2. 2. pierderea reflexelor posturale. Diskinezia tardivå. galactoree.9. rigiditate.8) IV. am grupat cele mai importante roluri ¿i func¡ii ale dopaminei descrise în literatura de specialitate. receptorii postsinaptici devin hipersensibili pentru a compensa scåderea concentra¡iei DA. scåderea libidoului. Histamina (tabelul 2. Parkinsonismul. Simptomele schizofreniei se datoreazå unei ståri hiperdopaminergice date de concentra¡ia crescutå de DA ¿i de activitatea crescutå a receptorilor DA. instalare anovula¡ie Func¡ia vizualå Celule amacrine retiniene În tabelul 2. este cauzatå de excesul transmisiei DA datoritå hipersensibilitå¡ii receptorilor postsinaptici DA. Distrugerea tractului nigrostriat duce la apari¡ia bolii Parkinson manifestatå prin akinezie. Func¡iile DA ¿i structurile anatomice asupra cårora ac¡ioneazå Rol Termoreglare Motricitate Reglare umoralå Func¡iile cognitive Structurile anatomice implicate Regiuni periventriculare sau preoptice Sisteme negrostriatale ¿i mezolimbice Sistem limbic Sistem mezocortical Disfunc¡ia Hipertermie malignå Sindromul neuroleptic malign Model boala Parkinson Deficit – depresie Hiperactivitate – manie Model boala Alzheimer HTA Reglarea Sistem incertotalamic tensiunii arteriale Func¡iile Sistem tuberoinfundibular neuroendocrine Efect hiperprolactemiant Ginecomastie. DA este importantå în organizarea gândurilor ¿i a sentimentelor. Neurolepticele amelioreazå simptomele schizofreniei prin ac¡iunea de blocare a receptorilor D2.5.6) III.. Serotonina (5-hidroxitriptamina) (5HT) (tabelele 2. Schizofrenia. O datå cu scåderea concentra¡iei DA. Noradrenalina (Norepinefrina) (NA.) . Ipoteza DA a schizofreniei propune existen¡a unor anomalii în transmiterea DA în tracturile mezolimbic ¿i mezocortical la persoanele prezentând aceastå tulburare. Neurolepticele cauzeazå parkinsonism prin ac¡iune de blocare a receptorilor dopaminergici postsinaptici. II. NE) (tabelul 2.7.

• mediazå orientarea organismului în mediu. AVM) Deaminare oxidativå de cåtre MAO-A Receptori a1 postsinaptici a2 postsinaptici b1 postsinaptici b2 postsinaptici Tracturi Locus coeruleus (pata albastrå) (aria gri centralã pontinå) ® cerebel.10. acid 3-metoxi-4-hidroximandelic (acid vanililmandelic. Tracturile noradrenergice. tulburåri anxioase. tegmental area Spinal cord Cerebellar cortex Figura 2. tulburarea de panicå. Locus coeruleus (localizat în punte ¿i mezencefal): con¡ine cea mai mare concentra¡ie de NA din SNC. durere. trezire. Sinteza ¿i metabolizarea NA. sistemul limbic. hipotalamus. prime¿te fibre de la: cortex. striatul ventral. talamus. Ariile tegmentale laterale ventrale ® arii bazale ale creierului: septum. Tracturile noradrenergice (dupå Fix J. Hiperactivitatea NA la unii pacien¡i cu schizofrenie. Sinteza Norepinephrine Medial forebrain bundle Thalamus Septal nuclei N o eoc rtex Fomix Hypothalamus Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Locus ceruleus Lat.2 metaboli¡i în plasmå ¿i urinå: 3-metoxi-4-hidroxi fenilglicol zarea (MHPG).6. D. Dispozi¡ie: geneza ¿i men¡inerea dispozi¡iei. Teoria CA a tulburårilor dispozi¡iei: activitatea reduså a sistemului CA-ergic (de obicei sistemul NA-ergic) în anumite arii ale creierului poate fi asociatå cu depresie.. Efectele NA. rafeului cerebral. anxietate. nc. întregul cortex cerebral. NA joacå rol în anxietate. forma¡iunea reticularå. fenil-etanolamin-N-metiltransferaza Metaboli. • rol în variate func¡ii fiziologice: ciclul somn-veghe. iar nivelul ridicat cu mânie. Receptorii NA. amigdala. måduva spinårii. legatå de tulburårile anxioase ¿i ale dispozi¡iei. 1995) . Func¡ii neuromodulatorii: Efecte • måre¿te råspunsul locomotor la DA. prin fasciculul median al creierului cåtre hipocampus. Dopamina ® norepinefrina ® epinefrina Enzime: dopamin-b-hidroxilaza. måduva spinårii.50 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2.

benzodiazepine. vårsåturi. forma¡i prin erori de metabolism. cerebelul 5HT este importantå în multe procese centrale: percep¡ia durerii. depre. Sinteza ¿i metabolizarea 5HT. antifobicå. antibulimicå antiobsesionalå Blocarea: tratament Ac¡iune antipsihoticå în anxietate. Efectele 5HT. 2C 5HT 3 5HT 4 5HT 5 5HT 6 5HT 7 . • tulburårile dispozi¡iei: 5HT • activitatea scåzutå a serotoninei în creier este asociatå cu depresia. melatonina. func¡iile cognitive înalte. serotonina) Catabolizare: oxidare grup -NH2 de MAO-A ¿i apoi oxidarea rapidå Metaboli¡i: acidul 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 51 Tabelul 2. agresiune. deriva¡i N-metila¡i ¿i N-formila¡i Recaptare: în neuronul presinaptic Cei mai importan¡i neuroni serotoninergici sunt situa¡i în cluster. hipocamp. apetit. punte ¿i mezencefal = nucleii rafeului median ¿i dorsal • neuronii rafeului median: inerveazå structuri limbice inclusiv amigdala • neuronii rafeului dorsal: inerveazå striatul. antipanicå. diaree Efecte antipsihotice.7. termoreglare.asupra simptomelor sie.8. schizofrenie. inducerea somnului ¿i trezirii. în timp ce activitatea ridicatå cu mania • ipoteza permisivitå¡ii serotoninei = activitatea scåzutå a serotoninei permite nivelurilor scåzute ale catecolaminelor så producå depresie ¿i nivelurilor ridicate så producå manie • schizofrenia: ipoteza transmetilårii = anumi¡i deriva¡i metila¡i ai 5HT. opiacee Neocortex. în jurul liniei mediane = rafeului în måduva spinårii. Sinteza Metabolizarea Triptofan ® 5-hidroxitriptofan ® 5-hidroxitriptamina (5HT. Tulburåri de memorie la vârstnici. trombocite 2B. rata cardiacå ¿i a respira¡iei. 1F. 1E 5HT 2 2A hipocamp striat plexul coroid Ac¡iune antidepresivå anti-axioaså. anxiolitice. pot provoca schizofrenie TOC Receptori 5HT 1-7 Tracturi Efecte Tabelul 2. Profilaxia migrenei Efecte secundare GI: grea¡å. controlul presiunii sângelui. emo¡ia. Receptorii serotoninergici 5HT 1 5HT 1A 5HT 1B 5HT 1C 5HT1D. talamusul. negative disfunc¡ii sexuale. sevraj alcool. cortexul cerebral.

dar axoni histaminergici traverseazå fasciculul median al creierului. Blocarea receptorilor H: câ¿tig ponderal.10. metabolizarea. receptorii. în întregul SNC. 1995) Tabelul 2.52 Serotonin ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Thalamus oc Ne Striatum Septal nuclei Hypothalamus Mamillary nucleus or tex Medial forebrain bundle Fomix Cingula te gyru s Nucleus raphae dorsalis Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Sup. func¡ia cardiovascularå. nucleus centralis Nucleus raphae pontis Nucleus raphae magnus Locus ceruleus Cerebellar cortex Nuclei raphae obscurus and pallidus Spinal cord Figura 2. eliberarea vasopresinei. tracturile ¿i efectele histaminei Histidina ® histamina Sinteza Metabolizarea Metilare ¿i oxidare Receptori H1. Receptori (tabelul 2.. H2 În creier ¿i în periferie Excitatori: în hipotalamus Inhibitori: în cortexul cerebral Tracturi Histamina a fost gåsitå în concentra¡ii: – mari în hipotalamus – moderate în mezencefal. Acetilcolina (Ach) (tabelul 2. neurotransmi¡åtorul inhibitor principal. termoreglare. cupla¡i la un sit de recunoa¿tere a benzodiazepinelor. Aminoacizii inhibitori 1. GABA-B: pentru tratarea spasticitå¡ii .11. din punct de vedere cantitativ. 5HT) B. a. hipotensiune Anorexia nervosa: tratatå cu ciproheptadinå (blocant H2. care poten¡eazå ac¡iunea lor inhibitorie. neurotransmi¡åtorii predominan¡i în SNC. talamus.11. GABA (acid gama aminobitiric) – pur inhibitor. Tracturile serotoninergice (dupå Fix J.) GABA-A: receptori postsinaptici. Aminoacizii Sunt. Sinteza: acid glutamic → GABA b.9. ingestia de apå. hipocamp. Efecte Histamina este importantå în trezire. Sinteza. ganglioni bazali. existå în 60% din sinapse. sedare. Metabolizare: transaminare c. cortexul cerebral Cåile sunt neclare. D. I.) C.

excitatorii: tot neocortexul M2: presinaptici. Alzheimer) sunt asociate cu pierderea transmisiei Ach în creier: în hipocamp ¿i cortexul cerebral. scåderea numårului neuronilor colinergici în nucleul bazal al lui Meynert (nucleul bazal). somn. Acetylcholine Neocortex Striatum Basal nucleus of Meynert Hippocampal formation Cranial motor neurons and preganglionic parasympathetics Spinal motor neurons Autonomic preganglionic neurons Septal nuclei Fomix Medial habenular nucleus Habenulointerpeduncular tract Interpeduncular nucleus Y= Local circuit neurons Figura 2. hipotalamus. amigdalieni) Striatul (nc. d Sistemul nervos periferic: simpatic ¿i parasimpatic La jonc¡iunea nervilor motori ¿i mu¿chilor scheletici SNC Muscarinici: pot fi excitatori sau inhibitori în ganglionii periferici ai sistemului nervos simpatic ¿i parasimpatic.12. receptorii. moduleazå eliberarea de Ach în întreaga laminå corticalå M3 M4 Tracturi Cale de la nucleul bazal Meynert (situat în substan¡a innominata din creierul bazal. tracturile ¿i efectele acetilcolinei Sinteza Colina nu poate fi sintetizatå în neuroni. talamus. agresiune. între globus palidus ¿i substan¡a perforatå anterioarå) la întregul cortex cerebral ¿i sistemul limbic (hipocamp. comportaEfecte ment sexual. moduleazå transmisia nicotinicå. nc. 1995) . g. Tracturile colinergice (dupå Fix J. D. Memorie ¿i cogni¡ie: demen¡ele (b. memorie La om: efect pe mi¿care ¿i memorie Ach este importantå în mi¿care: periferic ¿i central periferic: este neurotransmi¡åtorul principal în mu¿chii stria¡i central: Ach ¿i DA sunt într-o balan¡å reciprocå în sistemul motor extrapiramidal Scåderea uneia (scåderea DA în boala Parkinson) poate fi contrabalansatå de scåderea celeilalte (folosind anticolinergice). b. glande) M1: postsinaptici. este transportatå în creier Colina + acetil-CoA ® acetilcolina Metabo.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 53 Tabelul 2. caudat ¿i putamenul) Nucleii septali proiecteazå prin fornix în forma¡iunea hipocampalå Mi¿care.Acetilcolinesteraza: inhibatå lizarea reversibil: figostigmina ireversibil: compu¿ii organofosforici Receptori Nicotinici: N cu subtipurile a.. Sinteza.10. comportamente exploratorii. în organele terminale ale SN parasimpatic (mu¿chi netezi. metabolizarea.

Alanina Serina Cistationina II.. . vestibular nucleus Cerebellar nuclei Purkinje cell of flocculonodular lobe Y= Local circuit neurons Figura 2. care sunt singurii neuroni eferen¡i în întregul cortex. striat. retinå. nc. Aminoacizii excitatori Principalii neurotransmi¡åtori excitatori din creier sunt glutamatul ¿i aspartatul. måduva spinårii. globus palidus. Cåile GABA: striat → substan¡a neagrå. caudat. care se gåse¿te în creier.D. globus palidus → talamus. depresie GABA Striatum Globus pallidus Thalamus Striatonigral tract Hypothalamus Sup. Receptorii GABA GABA-A GABA-B Anxiolizå. putamen. globus palidus.54 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. 1995) 2. Tracturi GABA este neurotransmi¡åtorul primar al celulelor Purkinje. cerebelo¿i. colliculus Purkinje cell Neocortex Hippocampal formation Substantia nigra Lat. måduva spinårii con¡in GABA. talamus. nc. diencefal. Tracturile GABA – ergice (dupå Fix J.13. Interneuronii inhibitori din multe arii cerebrale: trunchi cerebral = substan¡a neagrå. substan¡a neagrå → talamus. d. 5. proprietå¡i anticonvulsivante Analgezie. Glicina – neurotransmi¡åtor inhibitor. reglare apetit. amigdalå. hipotalamus. 3. 4.11. hipotalamus posterior → neocortex. cortexul cerebral.

olivary nucleus Figura 2. c. Neurotransmi¡åtori nonpeptidici I. – celule granulare cerebelare. D. Prostaglandinele ¿i tromboxanii Nu au rol de neurotransmi¡åtor. – nuclei subtalamici → globus palidus. . Tracturi: Glutamat: cåi corticostriate. Tracturile ce au ca neurotransmi¡åtori glutamatul ¿i aspartatul (dupå Fix J.14. II. neocortex → nuclei subtalamici. Purinele 1. Efecte pe comportament Glutamat: prin receptorii NMDA pot fi implica¡i în poten¡area pe termen lung a neuronilor din hipocamp. 1995) a. PGD2 moduleazå sistemul serotoninei. ATP 2. colliculus Fomix rtex Neoco Septal area Dentate gyrus Hippocampus Perforant pathway Entorhinal area (area 28) Subiculum MN Climbing fibers Granule cells of cerebellar cortex Olivocerebellar tract Y= Local circuit neurons Inf. tracturi corticobulbare ¿i corticospinale. În striat: ajutå la modularea transmisiei dopaminergice. Adenozina: neuromodulator inhibitor în celulele excitatorii din cerebel.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55 Glutamate and Aspartate Striatum Septal nuclei Sup. D. PG E2 poate inhiba eliberarea DA ¿i NA. Receptori: receptori kainat. talamus. N-metil-Daspartat (NMDA).. proces important în stocarea memoriei. Sinteza: din glucozå b. corpul geniculat medial. d. hipocamp. – Aspartat: cåi hipocampal-comisurale. quisgualat.

localizate în circuitele locale ale sistemelor limbic ¿i striat. locus coeruleus (mezencefal ¿i punte). d. talamus. Dinorfinele. proopiomelanocortina. Substan¡a P (NPY) – depresie: nivel scåzut. Y2. de unde sunt transportate în globus palidus. Leuenkefalinele. Colecistokinina 3. • σ: efectele psihomimetice ale unor opiacee. Opioidele endogene Sunt trei clase: enkefalinele (metionina ¿i leucin-enkefaline = met ¿i leuenkefalinele). • κ: analgezia spinalå. – receptori Y1. β endorfina este sintetizatå ca fiind parte dintr-o moleculå mai mare. Agoni¿ti: morfina. aria septalå. depresia respiratorie. comportamente automutilatorii. Receptorii opioizi • µ: mediazå analgezia supraspinalå. • δ: sunt asocia¡i cu componentele dispozi¡ionale ale ac¡iunii opioide. Dinorfinele: au concentra¡ie înaltå în hipotalamus ¿i amigdalå. Neuroni endorfinergici: se gåsesc aproape exclusiv în hipotalamus: nc. a. Y3. de exemplu. efectele generale asupra locomo¡iei (hipo-motilitatea ¿i tulburårile mi¿cårilor). Endorfine: func¡ii endocrine. arcuat ¿i premamilar. Sinteza: sunt sintetizate ca fiind parte dintr-o moleculå polipetidicå mai largå. mioza pupilarå. proiecteazå în hipotalamus. – rol anxiolitic. naltrexona. β ¿i γ). Neuropeptidele (neurohormoni) I. 2. euforia. endorfinele (α. metenkefalinele. c. Enkefaline: supresia durerii. Efectele pe comportament: multe ståri comportamentale ¿i tulburåri neuropsihiatrice: termoreglarea. • ε: β endorfinele. Enkefalinele: sunt sintetizate de striat. Peptide intestinale 1. unde au cea mai mare concentra¡ie.56 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI E. II. analgezia sunt asociate cu alterårile opiodelor endogene = β endorfinele. dinorfinele (A ¿i B). Antagoni¿tii opioizi: naloxona. Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP) . b. inducerea crizelor. alcoolismul. schizofrenia. tratamentul supradozei de narcotice.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 57 4. ACTH: – se gåse¿te în sistemul limbic. ocitocina. brain stem. memorie. talamus. råspuns anormal la testul de supresie la dexametazonå. hipotalamice ¿i pineale Hormonii pituitari/hipofizari: 1. Peptide pituitare. controleazå eliberarea de hormoni din hipofiza anterioarå. 2. – boala Alzheimer. 2. halucina¡ii. Somatostatina – receptori: SSTR1. 9. manie. aten¡ie. GH. TSH. prolactina. Proto-oncogenele 11. LH. . bulimie. hipogonadism hipotalamic). 3. delirium. hipofiza posterioarå: vasopresina. – nivelurile excesive de NO pot fi neurotoxice. a. – depresie: hipercortizolemie. care la rândul lor controleazå eliberarea de hormoni din glandele endocrine ¡intå. Purinoreceptorii III. letargie. Factorii de cre¿tere ¿i diferen¡iere neuronalå 10. Acidul arahidonic 8. – important în învå¡are. idei delirante. Neurotensina 6. hipofiza anterioarå – 6 hormoni: ACTH. tulburåri schizoafective. anorexia nervosa (hipercorticism. 3. Hormonii pineali: melatonina. FSH. 5. Hormonii hipotalamici = releasing factors. – NO mediazå transmisia sinapticå normalå. pierderea varia¡iei diurne normale a nivelurilor de cortizol ¿i ie¿ire rapidå din supresia secre¡iei de cortizol ce urmeazå dupå administrarea dexametazonei = testul de supresie la dexametazonå. – excesul (sindromul Cushing): depresie. – deficitul (boala Adison): depresie. – similar cu cele de mai sus putem gåsi la unii pacien¡i cu manie. lobul intermediar: MSH. fatigabilitate. – un subset al pacien¡ilor cu depresie endogenå au niveluri ridicate de cortizol. Oxidul nitric (NO) – celulele cerebrale stimulate cu aminoacizi excitatori (glutamat) elibereazå o substan¡å cu proprietå¡ile NO. Alanina 7.

septum lateral.58 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI b. – melatonina: sintetizatå din serotoninå. rol antidepresiv. dorsomedial. – supresia nivelurilor de cortizol în timpul testului este consideratå un semn de depresie endogenå responsivå la antidepresive. locus coeruleus. tulburare de panicå.3. memorie. unii pacien¡i depresivi au niveluri nocturne de melatoninå reduse. sinteza este reglatå de ciclul zi-noapte/luminå-întuneric. – ocitocina: eliberarea ei este reglatå de dopaminå. No¡iuni de farmacologie Pentru a în¡elege mecanismele de ac¡iune ale medica¡iei psihotrope consideråm necesarå o scurtå trecere în revistå a principalelor defini¡ii ¿i caracteristici ale farmacodinamiei ¿i farmacocineticii drogurilor ce ac¡ioneazå asupra siste- . – implicat în dispozi¡ie ¿i comportament. c. – secre¡ie scåzutå de TSH la stimularea cu TRH în depresie = marker biologic în depresie. FSH Prolactina: dopamina ¿i multe medicamente neuroleptice blocheazå receptorii dopaminergici ai tractului dopaminergic tuberoinfundibular. 2. aria ventralå tegmentalå. arcuat. – efect inhibitor postsinaptic. memoria. talamus. provoacå cre¿terea prolactinei circulante ¿i lacta¡ie. nivelurile cresc în timpul nop¡ii. idea¡ie suicidarå. neuronii proiecteazå în nucleul amigdalian medial. suprachiasmatic. nucleul tractului solitar. e. învå¡are. Vasopresina ¿i ocitocina: – sintetizate în nucleii hipotalamici supraoptic ¿i paraventricular. aten¡ie. LH. ventromedial. tratamentul cu vasopresinå îmbunåtå¡e¿te memoria la pacien¡i cu demen¡e. – vasopresina: inhibitorie. GH TSH – provoacå eliberarea de T3 ¿i T4. f. d. rol în tulburårile de dispozi¡ie sezonale. Importantå în depresie ¿i psihoze. implicatå în reglarea ritmului circadian. func¡ii comportamentale: învå¡area. hipocampus. aria postrema.

2001) mului nervos central. Alex. Farmacologia este definitå ca fiind ¿tiin¡a care studiazå interac¡iunile sistemelor chimice cu cele biologice precum ¿i consecin¡ele acestor interac¡iuni.D..ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 59 AXA HIPOTALAMO-HIPOFIZO-ADRENERGICÅ Raphe nucleus 5-HT PVN CRH NA Locus coeruleus Hipotalamus Glanda pituitarå POMC Anterior ACTH Posterior Feedback negativ CORTIZOL Corticosuprarenala PVN – Paraventricular nucleus POMC – Pro-opio-melanocortin ACTH – Adrenocorticotrophic hormone CRH – Corticotropin-releasing hormone Figura 2. Axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian ¿i rolul lui în depresie (dupå Gheorghe M. . Brezina. psihofarmacologia a fåcut progrese extraordinare prin descoperirea a noi molecule cu ac¡iune antipsihoticå sau antidepresivå. Vom acorda o aten¡ie deosebitå cercetårilor privind biodisponibilitatea la copil.15. mai ales cå. în ultimii ani. În „Farmacologia“ sub redac¡ia Valentin Stroescu. 1994 am întâlnit urmåtoarele defini¡ii ale principalelor domenii ale farmacologiei.

locul de ac¡iune ¿i modul de ac¡iune al medicamentelor.60 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Farmacocinetica este partea farmacologiei care evalueazå modificårile cantitative ¿i calitative pe care le suferå substan¡ele medicamentoase ¿i/sau metaboli¡ii lor în func¡ie de doza ¿i de calea de administrare în procesele de absorb¡ie. Se determinå pe baza rela¡iei: Bd(%) = Cp. Farmacodinamia este tot parte a farmacologiei.v sunt concentra¡iile plasmatice dupå administrarea oralå (o) ¿i (i. Transportul prin membrane implicå urmåtoarele procese: • difuziune.o/Cp.1. Aceastå matri¡å fosfolipidicå înglobeazå proteine globulare ¿i/sau lipoproteine cu grupåri ionice ¿i polare proeminente pe una sau pe ambele pår¡i ale membranei. Membranele biologice reprezintå un sistem complex semipermeabil. biotransformare ¿i eliminare. Cp. .v. Biodisponibilitatea este un parametru farmacocinetic important care exprimå propor¡ia dintre cantitatea de medicamente administratå ¿i cea disponibilå pentru ac¡iune. • solubilitatea. distribu¡ie. 2.o ¿i Cp. În procesul de traversare sunt importante: • dimensiunile moleculelor. cu o grosime de 80-100A. • coeficientul de partaj lipide/apå. • filtrare.×100 ¿i reprezintå frac¡iunea de medicament administrat oral care ajunge în sânge. • gradul de ionizare.i. Farmacotoxicologia se ocupå de studiul manifestårilor intoxica¡iilor medicamentoase acute ¿i cronice precum ¿i cu modalitå¡ile lor de tratament. polienzimatic. Singer ¿i Nicolson (1972) au propus un model în care membrana are o structurå în mozaic formatå dintr-un strat lipidic bimolecular cu proprietå¡i fluide. Particularitå¡i farmacocinetice ale medica¡iei psihotrope 1.i. • transport activ.3.v. care studiazå efectele. • difuziune facilitatå.). studiazå cauzele apari¡iei reac¡iilor adverse la medicamente ¿i stårile patologice produse de acestea. Absorb¡ia/transportul prin membrane Traversarea membranelor reprezintå procesul cheie în ciclul farmacologic.

pu¡in permeabile. transferinele. Acesta este plexul coroid care reprezintå bariera pentru påtrunderea medicamentelor. ceruloplasmina. Compartimentul care cuprinde LCR este de asemenea înconjurat de o membranå lipofilå formatå din pere¡i endoteliali ¿i celule epiteliale. . • pinocitoza. • Macromoleculele proteice ce pot lega anumite medicamente sunt: albuminele. Cåile de administrare Majoritatea psihotropelor se administreazå enteral. nu poate ac¡iona farmacodinamic. nu poate filtra glomerular. Permeabilitatea barierei hematoencefalice ¿i a celei dintre sânge ¿i lichidul cefalorahidian poate fi crescutå în bolile inflamatorii ale creierului ¿i în meningite. pot påtrunde în creier medicamente liposolubile. Bariera hematoencefalicå este formatå din celule endoteliale. Plexul coroid posedå mecanisme transportoare active de eliminare a substan¡elor chimice polare. 3. existå pu¡ine forme care se administreazå parenteral din påcate. Distribu¡ia medicamentelor Este important acest proces de transport prin sânge al medica¡iei neurotrope ¿i mai ales legarea de proteinele plasmatice care influen¡eazå distribu¡ia drogului. care acceptå cu greutate medica¡ia. ale pere¡ilor capilarului. alfa ¿i beta lipoproteinele. la care se adaugå eritrocitele. prin urmare cantitatea de molecule active disponibile pentru absorb¡ie. Intervine în plus teaca de mielinå care întârzie påtrunderea medicamentelor în substan¡a albå. care se interpun ca ni¿te man¿oane protectoare. iar uneori gravitatea sau urgen¡a tulburårii psihice impune administrarea parenteralå. 2. iar difuzarea moleculelor polare. Absorb¡ia este dependentå de calitå¡ile formei farmaceutice care determinå disponibilitatea farmaceuticå. Pentru medicamentele psihotrope este esen¡ialå etapa de traversare a barierei hematoencefalice. În general. hidrosolubile este mult limitatå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 61 • transport prin ioni pereche. mai ales la copii. • Forma legatå nu poate difuza în ¡esuturi. Anumite molecule pot traversa bariera hematoencefalicå folosind mecanisme transportoare specifice.

Clp = D/ASC. pentru unele poate interveni ¿i depozitarea tisularå (fapt relativ frecvent în cazul neurotropelor). • Clearance-ul (Cl) este un parametru farmacocinetic primar care define¿te viteza epurårii (V) raportatå la concentra¡ia medicamentului în lichidele biologice (C) astfel încât Cl = V/C.62 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Legarea se face în anumite propor¡ii. D = doza administratå. Cunoa¿terea acestui parametru este foarte importantå pentru aprecierea timpului în care se realizeazå concentra¡ia în platou (când administrarea se face constant ¿i epurarea se face dupå o anumitå cineticå de gradul I). ASC = aria de sub curba concentra¡iei în func¡ie de timp. Epurarea medicamentelor Epurarea medicamentelor se face prin douå procese: prin biotransformare (metabolizare) hepaticå ¿i excre¡ie renalå. eventual alt organ) indicå eficacitatea cu care organul respectiv epureazå plasma de medicament ¿i este dependent de capacitatea maximå intrinsecå a organului de a epura medicamentul din plasmå. este un fenomen reversibil în echilibru dinamic. ficat. Este util de asemenea pentru stabilirea dozelor ¿i intervalului între ele. • Clearance-ul plasmatic (Clp) reprezintå volumul (în ml sau l) epurat de medicament în unitatea de timp (min sau ore) raportat la greutatea corporalå: Clp = Ke × Vd. Ke = constanta de epurare. • Clearance-ul sistemic total (Cl) însumeazå clearance-ul hepatic ¿i al altor organe mai pu¡in importante pentru eliminare. • Timpul de înjumåtå¡ire este un parametru farmacocinetic (T½) ¿i reprezintå timpul necesar scåderii la jumåtate a concentra¡iei de medicament în plasmå T½ = 0. • Clearance-ul unui organ (rinichi. Biotransformarea medicamentului este mecanismul prin care în urma proceselor biochimice din organism are loc . Vd = volumul de distribu¡ie aparent.693 × Vd/ Cl. Clearance-ul intrinsec (Clint) ¿i cel de perfuzie cu sânge al organului (Q): Clorg = Q × (Clint/Q + Clint). Clt = Clt+Clnr. aprecierea timpului în care concentra¡ia plasmaticå scade cåtre 0. noi molecule se desfac de pe suprafa¡a proteinelor). asigurând un nivel relativ constant de molecule libere (pe måsura distribu¡iei moleculelor libere. când se opre¿te administrarea medicamentului. 4.

1996. conjugare cu diferite substraturi endogene. în care au loc procese de oxidare. având drept rezultat efectul farmacodinamic global. ficat ¿i mai pu¡in în ¡esuturi. . pu¡in solubil. sulfoconjugare. celular. Procesele de biotransformare afecteazå moleculele liposolubile care traverseazå cu u¿urin¡å membranele celulare ¿i ajung astfel la sediile enzimelor metabolizate în special în ficat.2. Biotransformarea este catalizatå de enzime mitocondriale ¿i nemitocondriale. • secre¡ia tubularå. Este o forma de epurare fie prin diminuarea sau anularea activitå¡ii biologice fie prin inducerea unor modificåri care le favorizeazå excre¡ia din organism. Biotransformarea parcurge douå faze: • Prima. glicinoconjugare. Excre¡ia este a doua modalitate de epurare ¿i se face în principal prin urinå ¿i bilå. Stroescu. metilare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 63 modificarea consecutivå a proprietå¡ilor sale fizico-chimice ¿i farmacodinamice. fizicå. în rinichi. ¿i are capacitate reduså de a traversa membranele. care se gåsesc în ficat (în reticulul endoplasmatic rugos). al mecanismelor calcice ¿i al cascadei de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic. chimicå sau fizico-chimicå a moleculelor materiei vii cu medicamentul. acetilconjugare. la nivelul unor organite intracitoplasmatice. Enzimele nemitocondriale (libere sau solubile) se gåsesc în plasmå. corticosuprarenalå. Particularitå¡i de farmacodinamie ale medica¡iei psihotrope Efectul farmacodinamic este de fapt råspunsul sistemului biologic la interac¡iunea primarå. Excre¡ia renalå implicå trei procese precum: • filtrarea glomerularå.3. cât ¿i rolul sistemelor mesagere secunde. în care au loc procese de sintezå. glucuronoconjugare. 2. mucoasa intestinalå. a¿a cum sunt prezentate în V. • A doua. Vom prezenta schematic ac¡iunea medica¡iei psihotrope la nivel membranar. adicå råspunsul sistemului biologic la ac¡iunea sistemului chimic. reducere ¿i hidrolizå. Aceastå ac¡iune primarå la nivel molecular declan¿eazå un complex de procese. • reabsorb¡ia tubularå. Metabolitul secundar este: intens polar.

prin deduc¡ie. respectiv ac¡ionarea receptorilor. legåturile ionice fiind întårite prin pun¡ile de hidrogen ¿i for¡e van der Waals care consolideazå complexul. Majoritatea sunt proteine sau acizi nucleici ce pot avea ¿i func¡ii enzimatice. Exemplu: Medica¡ia agonistå → se fixeazå de receptor → modificåri ale moleculei receptoare → modificåri de permeabilitate ale membranei: → modificåri ale transportorilor activi. • Formarea complexului medicament-receptor realizeazå stabilirea unor legåturi între moleculele de medicamente ¿i suprafa¡a activå a moleculelor receptoare. → modificåri de activitate enzimaticå. Cele douå componente se atrag electrostatic. care considerå cå efectul este propor¡ional cu numårul receptorilor ocupa¡i. caracteristicile suprafe¡ei active a acestora. ¿i. complementar chimic. Ac¡iunea la nivel membranar a medica¡iei psihotrope se face în principal prin intermediul farmacoreceptorilor. Farmacoreceptorii sunt structuri macromoleculare capabile så lege specific substan¡ele active cu molecula relativ micå. Medica¡ia adrenergicå → receptori β adrenergici → activeazå adenilatciclaza membranarå → catalizeazå transformarea ATP → AMPc → activeazå proteinchinazele → catalizeazå procese de activare a catecolaminelor. electric ¿i/sau spa¡ial cu molecula medicamentului. formând cu acestea complexe care comandå anumite ac¡iuni biologice.64 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A. • Substan¡ele medicamentoase con¡in grupåri ionizate (acide sau bazice). Aceasta se datoreazå existen¡ei pe suprafa¡a macromoleculei a unui sediu de legare. • Receptorii recunosc în mod specific semnalul chimic prezentat de anumite molecule. Fixarea medica¡iei de receptori se face: • Conform teoriei ocupa¡ionale. putând interveni ca mecanisme transportoare prin membrane sau reprezentând componente structurale importante pentru biologia celularå. iar farmacoreceptorii grupåri ionice de suprafa¡å u¿or accesibile. facându-l så reziste la energia agita¡iei termice. • Prin analiza rela¡iilor între structura chimicå ¿i activitatea unor medicamente s-au putut stabili caracteristicile indispensabile pentru fixarea. Interac¡iunea moleculelor de medicamente cu .

Asupra membranei ac¡iunea medicamentelor se desfå¿oarå astfel: medicament → membrana receptoare → deschiderea canalelor de Na. 1. • Cre¿terea Ca++ intracelular → eliberarea de mediatori în termina¡iile nervoase. Cmr = Cm × Cr × K1/K2 = Cm × Cr × Ka. efecte de intensitate diferitå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 65 macromoleculele receptoare se conformeazå regulii ac¡iunii maselor. K → translocare ionicå → modificarea poten¡ialului de membranå = depolarizare ¿i generarea poten¡ialului excitator sau hiperpolarizare. poten¡ial postsinaptic inhibitor. • Conform teoriei activitå¡ii intrinseci. . → eliberarea Ca++ din reticulul endoplasmatic. • Na → intrå în celulå → excita¡ie. în func¡ie de substan¡å. ac¡ionarea acelora¿i receptori poate declan¿a. ritmul de disociere. (Ka). Existå agoni¿ti deplini cu efecte maximale ¿i agoni¿ti par¡iali cu efecte submaximale. constanta de afinitate. care considerå cå fixarea de receptori nu are consecin¡e egale în cazul agoni¿tilor. B. Cl. 3. cantitatea receptorilor ocupa¡i (Cmr) fiind propor¡ionalå cu cantitatea de medicament (Cm) ¿i cantitatea de receptori disponibili (Cr). • Cl → intrå în celulå → inhibi¡ie. 2. Mecanismele calcice ¿i rolul lor în comanda råspunsului celular • Depolarizarea → deschiderea canalelor de Ca++ (canale lente) → cre¿terea influxului ¿i a concentra¡iei de Ca++ în citoplasmå. Membranele con¡in adenilciclaza ¿i guanilciclaza care catalizeazå transformarea ATP → AMPc ¿i GTP → GMPc. • K → iese din celulå → inhibi¡ie. care la rândul lor intervin în cascada de reac¡ii metabolice. • mesageri secunzi: sisteme intermediare apar¡inând economiei metabolice celulare. intervin douå constante (K1). ritmul de asociere ¿i (K2). Ac¡iunea la nivel celular se poate exercita la nivelul membranei celulare sau în interiorul celulei. Sistemele secundare care intervin în ac¡iunile unor medicamente la nivel celular sunt grupate în: • mesageri primari: substan¡e endogene receptoare sau medicamente agoniste care ac¡ioneazå asupra receptorilor specifici.

• mitocondriile pot fi sediul blocårii citocromoxidazei de cåtre cianuri. modificându-le func¡ionalitatea chimicå). purinelor. → modificå sensibilitatea proteinchinazelor (dependente de Ca++-calmodulinå). leucotriene. capabile så tulbure profund biochimismul celular. → activarea transportorilor membranari de acetilcolinå → acetilcolina se elibereazå în fanta sinapticå. .66 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Ca++ liber din termina¡iile nervoase se fixeazå pe o proteinå. calmodulina. → stimuleazå adenilatciclaza → AMPc cre¿te. • Cre¿terea Ca++ intracitoplasmatic este detectatå de un complex proteic numit troponina. • ribozomii sunt sediul sintezei proteice. Este important de ¿tiut cå unele medicamente ac¡ioneazå ¿i la nivelul unor forma¡iuni intracelulare precum: • nucleul (analogii metabolici ai acidului folic. C. acidoza eliberând enzime litice. inhibå sinteza acizilor nucleici sau se încorporeazå în ace¿tia. prostaglandine. Acidul arahidonic rezultå atât din desfacerea unor fosfolipide membranare cât ¿i din fosfatidilinozitolglicofosfat împreunå cu diacetilglicerol. • Complexul Ca++-calmodulinå → exocitoza veziculelor sinaptice. se formeazå eicosanoidele: tromboxani. atât de folosi¡i de noi ca neurotrofice. prostaciclina. Ac¡iunea asupra unor organite celulare. → stimuleazå fosfodiesteraza → scade AMPc. Acest sistem este cuplat cu cel calcic ¿i cu cel al guanilatului ciclic GMPc. În urma activårii acestor reac¡ii metabolice care au ca precursor ini¡ial acidul arahidonic. 4. acestea ac¡ioneazå ca intermediari metabolici între ac¡ionarea receptorilor membranari ¿i efec¡ia celularå. pirimidinelor. care: → favorizeazå recaptarea Ca++ în reticulul endoplasmatic. Cascada de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic ¿i importan¡a ei în ac¡ionarea anumitor receptori membranari. • lizozomii pot fi afecta¡i de hipoxie. • AMPc → cre¿te influxul de Ca++ sau scade efluxul de Ca++.

Procesul de down regulation a receptorilor reprezintå reducerea råspunsului ca urmare a expunerii receptorilor la administrarea cronicå a unei anumite concentra¡ii dintr-o substan¡å agonistå a receptorului. Procesul de up regulation a receptorilor este reprezentat de producerea de råspunsuri suprasensibile. în studii ¿i în prospectele în limba englezå ale psihotropelor. Neurology and Neurosciences. Farmacotoxicologie ¿i reac¡ii adverse Studiul ¿i cunoa¿terea reac¡iilor adverse este o etapå importantå mai ales când este vorba de administrarea psihotropelor la copil. uneori fårå a fi explicate îndeajuns. peptide.R. histamina. depozitate sub formå inactivå. Reac¡iile adverse la medicamente În literatura de psihofarmacologie. cunoscându-se faptul cå sunt pu¡ine studii efectuate la copii. Ed. neurohormoni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 67 • forma¡iuni veziculare sau granulare con¡in substan¡e endogene precum: acetilcolina. numårului sau densitå¡ii receptorilor se nume¿te down regulation. Ayd J. serotonina.. procesul de down regulation a receptorilor dupå supraexpunerea cronicå a receptorilor la un neurotransmi¡åtor endogen. GABA. (Frank J. Williams and Wilkinson. receptor la o dozå constantå de substan¡å. Am sim¡it nevoia så precizåm defini¡iile unora dintre acestea. 1995) 2. am gåsit mai mul¡i . Lexicon of Psychiatry. De exemplu. Procesul de down regulation poate implica fie scåderea densitå¡ii receptorilor ¿i/sau schimbåri în semnalul ce traverseazå sistemul distal de receptor. ca urmare a administrårii unui inhibitor al recaptårii.3.3. Procesul de subsensibilitate reprezintå scåderea responsivitå¡ii unui ¡esut. În capitolele care trateazå mecanismele de ac¡iune ale substan¡elor sunt men¡ionate mai multe categorii de procese. Pot fi eliberate sub formå activå func¡ionând ca mediatori chimici. care sunt acompaniate de cre¿terea (up regulation) densitå¡ii receptorilor care mediazå råspunsul ca urmare a supraexpunerii repetate a receptorilor la transmi¡åtori endogeni. Când este mediatå prin scåderea afinitå¡ii. organ. A. FDA aprobå cu mare greutate astfel de cercetåri din motive lesne de în¡eles. având func¡ii biologice importante.

68

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

termeni pe care îi vom reda a¿a cum i-am întâlnit: adverse reactions, adverse effects, adverse events, side effects, adverse experiences, undesirable effects, untoward events. În Kaplan and Sadock, Textbook of Psychiatry, edi¡ia 8, 2000, se utilizeazå folosit termenul adverse effects. În studiile clinice de psihofarmacologie sunt men¡ionate toate evenimentele nedorite care apar în cursul administrårii unui medicament, chiar dacå ele au apårut doar o singurå datå, la un singur pacient, sub denumirea de adverse events. În prospectele în limba românå am gåsit urmåtorii termeni referindu-se la aceea¿i categorie de simptome: reac¡ii adverse, efecte secundare, efecte adverse. În practica clinicå, existå tendin¡a de a se face o diferen¡å între reac¡iile adverse ¿i efectele secundare. Efectele adverse pot fi utilizate uneori în clinicå cu scop terapeutic (de exemplu sedarea), ceea ce nu putem spune despre reac¡iile adverse. În aceastå carte vom folosi termenul de efecte secundare care apare în cele mai multe prospecte în limba românå. În cår¡ile de farmacologie în limba românå (Stroescu V. ¿i col, 1999) sunt precizate douå tipuri de efecte, altele decât cele terapeutice: reac¡iile adverse ¿i intoxica¡iile. Reac¡iile adverse sunt efecte nedorite, nocive, care apar la administrarea de medicamente, la dozele uzuale de medicament. Trebuie deosebite de efectele nedorite de ordin farmacologic care nu sunt nocive ¿i de intoxica¡ii, care apar la doze mari. Statisticile OMS semnaleazå cele mai frecvente reac¡ii adverse la câteva asocia¡ii printre care ¿i deprimantele centrale: diazepam, clorpromazin, pentazocin, men¡ionând probabilitatea cre¿terii acestor efecte nedorite la copii ¿i båtrâni. Dupå mecanismul lor, Stroescu, 1999, le împarte în reac¡ii adverse de tip toxic, de tip idiosincrazic ¿i de tip alergic. 1. Reac¡ii adverse de tip toxic. Sunt dependente de dozå, apar la doze obi¿nuite, care în anumite condi¡ii, în func¡ie de bolnav sau de medicament, pot determina tulburåri func¡ionale sau leziuni ale diferitelor aparate ¿i/sau sisteme. Principalii factori care depind de medicament sunt: – toxicitatea intrinsecå cumulatå cu un indice terapeutic mic (dozele toxice coincid cu dozele terapeutice mari, biodisponibilitate mare); – utilizarea unei cåi de administrare nepotrivite; – scheme de doze care nu ¡in seama de farmacocinetica medicamentului;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

69

– interac¡iuni medicamentoase care au efect sinergic de sumare sau poten¡are. Factorii care ¡in de bolnav sunt: – reactivitatea individualå (un numår mic de persoane poate prezenta reac¡ii toxice chiar la doze mici datoritå fie unor particularitå¡i de metabolizare care greveazå bioinactivitatea, fie unei sensibilitå¡i excesive a ¡esutului ¡intå); – ståri patologice care influen¡eazå comportarea farmacocineticå (insuficien¡a hepaticå, renalå). Reac¡ii de tip toxic pot fi ¿i: – efectele dismorfogene (apar în cazul utilizårii de substan¡e la femei gravide ¿i au ca efect apari¡ia de malforma¡ii); – mutagene (au drept consecin¡å modificåri permanente ale genotipului, care ulterior, dupå mai multe genera¡ii, pot afecta fenotipul; numårul mare de boli genetice la om se explicå prin acumularea de gene mutante la spermatozoizi ¿i ovule, datoritå printre altele ¿i substan¡elor chimice exogene precum medicamentele); – cancerigene (existå riscul ca unele substan¡e så ini¡ieze transformarea canceroaså a celulelor prin muta¡ia unor celule somatice sau så promoveze dezvoltarea cancerului la nivelul ¡esutului unde a avut loc procesul de ini¡iere). 2. Reac¡iile adverse de tip idiosincrazic sunt reac¡ii de intoleran¡å, independente de dozå ¿i se manifestå sub formå de reac¡ii neobi¿nuite diferite de efectul obi¿nuit, fiind determinate de doze obi¿nuite lipsite de nocivitate. Sunt caracteristice unui anumit grup de popula¡ie care nu se încadreazå în curba Gauss; se datoreazå unor particularitå¡i farmacogenetice care determinå modificåri în sinteza unor proteine specifice, cu consecin¡e în ceea ce prive¿te alterarea proceselor de metabolizare sau reac¡ii tisulare anormale la medicamente. Enumeråm câteva astfel de manifeståri: apnee toxicå, hemolizå, methemoglobinemie, crize de porfirie, hipertermie malignå (este atribuitå unor particularitå¡i genetice determinate de capacitatea de legare a ionilor de calciu de cåtre celulele musculare). 3. Reac¡iile adverse de tip alergic sunt efecte nedorite care apar prin interven¡ia unor mecanisme imune; cercetårile experimentale pe animale nu pot fi extrapolate la om ¿i nu

70

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

poate fi evaluat riscul reac¡iilor alergice, manifestându-se mari varia¡ii interspecii; existå o popula¡ie cu predispozi¡ie alergicå probabil de naturå geneticå. Frecven¡a reac¡iilor alergice la om este relativ micå, ele reprezintå aproximativ 10% din totalul reac¡iilor adverse. Alergia este specificå pentru o anumitå structurå chimicå, dar poate cuprinde ¿i substan¡e cu structuri analoage. Ca alergeni pot så func¡ioneze ¿i impuritå¡i sau excipien¡i din compozi¡ia formelor farmaceutice. B. Intoxica¡iile medicamentoase Se pot manifesta sub formå acutå sau cronicå. • Intoxica¡iile acute apar la administrarea dozelor foarte mari de substan¡e medicamentoase obi¿nuite sau la depå¿irea dozelor maxime în cazul substan¡elor foarte puternic active ¿i toxice. • Intoxica¡iile cronice apar la administrarea repetatå timp îndelungat ¿i se datoreazå acumulårii în organism de cantitå¡i excesive de substan¡å activå sau în cazul sumårii efectului fiecårei doze în cazul în care acestea sunt ireversibile. Evaluarea toxicitå¡ii medicamentoase se face prin experimente pe animale; efectele toxice ca ¿i efectul letal observat asupra unei colectivitå¡i de animale sunt de tip „cuantal“, fiind caracterizate prin prezen¡a sau absen¡a lor (corespunzåtor unei ac¡iuni de tip „tot sau nimic“). Rezultatele de toxicologie ob¡inute la animale nu pot fi extrapolate la om. Efectele toxice, la om, apar la doze de aproximativ zece ori mai mari comparativ cu cele determinate experimental, atunci când raportarea se face în func¡ie de greutatea corporalå; în schimb, dacå se face în func¡ie de suprafa¡a corporalå, sensibilitatea omului ¿i a animalelor de laborator este aproximativ egalå. În condi¡ii clinice, la factorii dependen¡i de substan¡a medicamentoaså se adaugå al¡i factori care pot favoriza reac¡iile toxice. Le vom enumera, a¿a cum apar în manualul V. Stroescu, 1994, mai ales pentru faptul cå le consideråm foarte importante când este vorba de tratamentul copiilor: • biodisponibilitatea variabilå a formei terapeutice; • susceptibilitatea individualå prin boalå sau de naturå geneticå (idiosincrazie); • toxicitatea unor excipien¡i, vehiculi din formula farmaceuticå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

71

• interac¡iuni cu alte medicamente; • acumularea în organism de cantitå¡i toxice prin insuficien¡a epurårii; • preparate expirate. La copil, mai mult decât la adult, care are poate toate mecanismele de apårare prezente, trebuie så ne gândim la posibilitatea unor reac¡ii de tip idiosincrazic (sunt deja citate în literaturå astfel de reac¡ii datorate lipsei materialului enzimatic necesar metabolizårii hepatice); la fel trebuie så fim aten¡i la medicamentele care se eliminå renal, copiii având o ratå de filtrare glomerularå scåzutå. Dependen¡a este o stare de intoxica¡ie cronicå care se caracterizeazå prin necesitate subiectivå sau obiectivå de folosire a unor substan¡e toxice sau medicamente. Dintre neurotrope, benzodiazepinele ¿i barbituricele pot da dependen¡å. Cele patru componente care definesc dependen¡a sunt: • dependen¡a psihicå, care este determinatå de interac¡iunea unui complex de factori de ordin farmacologic, psihologic ¿i social. • toleran¡a apare mai ales pentru efectele nervos centrale cu caracter subiectiv, explica¡ia farmacocineticå fiind aceea cå administrarea repetatå face ca aceea¿i dozå så realizeze progresiv concentra¡ii sanguine mai mici datoritå stimulårii repetate a procesului metabolic respectiv; explica¡ia farmacodinamicå este aceea cå se produce o scådere a reactivitå¡ii neuronilor interesa¡i în ac¡iune, ca rezultat al unor mecanisme adaptative, în sens contrar interven¡iei medicamentoase; în consecin¡å, acelea¿i concentra¡ii de medicament produc progresiv råspunsuri mai slabe. • dependen¡a fizicå relevatå prin semne clinice zgomotoase care eviden¡iazå sindromul de abstinen¡å; se manifestå prin efecte inverse decât cele provocate de substan¡a responsabilå; mecanismul este probabil asemånåtor cu cel al toleran¡ei, intervin fenomene biochimice sau fiziologice compensatorii fa¡å de ac¡iunea medicamentului, care se dezvoltå adaptativ în timpul folosirii acestuia (de exemplu modificarea echilibrului fiziologic al unor mediatori sau modulatori ai transmisiei sinaptice); substan¡ele cu efect psihotrop au poten¡ial de toleran¡å ¿i de dependen¡å fizicå foarte mare: morfina, barbituricele, alcoolul, amfetaminele.

72

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

• psihotoxicitatea este cea de-a patra componentå a dependen¡ei care se manifestå prin tulburåri de comportament uneori cu aspect psihotic care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari de substan¡å care dezvoltå dependen¡å: barbituricele, cocaina, amfetaminele, alcoolul, unele benzodiazepine; este greu de tratat datoritå intricårii mai multor factori: factori etiopatogeni (medicament psihotrop, teren psihic, condi¡ii sociale, elemente de condi¡ionare precum efectul plåcut), sindrom de abstinen¡å.

2.3.4. Interac¡iunile medicamentoase
În situa¡ia administrårii simultane a douå sau mai multe substan¡e medicamentoase pot så aparå interac¡iuni medicamentoase cu consecin¡e avantajoase, dar ¿i dezavantajoase. Interac¡iunile pot så existe între substan¡ele chimice ¿i så fie de ordin fizic sau fizico-chimic ¿i se numesc incompatibilitå¡i, sau pot så aparå dupå administrare ¿i se datoreazå unor interac¡iuni de ordin farmacocinetic sau farmacodinamic. A. Incompatibilitå¡i Sunt interac¡iuni «in vitro» ¿i apar înaintea administrårii medicamentelor. Se datoreazå unor asocieri necorespunzåtoare, într-o formå farmaceuticå, de substan¡e medicamentoase care genereazå procese chimice sau fizico-chimice (hidrolize, oxidåri, lichefieri etc.), cu modificarea consecutivå a proprietå¡ilor terapeutice sau ob¡inerea de forme terapeutice necorespunzåtoare. Aståzi, astfel de incompatibilitå¡i sunt foarte rare, farmacistul ¿i industria farmaceuticå rezolvând eventualele incompatibilitå¡i din prescrip¡iile magistrale, respectiv cele ce pot så aparå în cazul produselor tipizate. B. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacocinetic Asocierea medicamentelor poate duce uneori la modificåri în comportamentul farmacocinetic, cu consecin¡e asupra eficacitå¡ii terapeutice sau cu generarea unor efecte adverse. Interac¡iunile pot så aparå: • la nivelul procesului de absorb¡ie (un medicament poate modifica procesul de absorb¡ie al celuilalt medicament prin inactivare, modificarea pH-ului, formare de complexe neabsorbabile, modificarea motilitå¡ii intestinale);

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

73

• la nivelul procesului de distribu¡ie (prin modificarea regionalå a fluxului sanguin fie datoritå deplasårii de pe proteinele plasmatice, fie datoritå afinitå¡ii pentru acelea¿i situsuri de legare); • la nivelul biotransformårii medicamentelor (se datoreazå unor fenomene care interferå cu unele sisteme enzimatice metabolizante; ele pot apårea datoritå inhibi¡iei sau induc¡iei enzimatice; inhibi¡ia enzimaticå apare prin competi¡ia pentru locuri de legare de enzimå, enzimele de tipul citocrom P450 pot interac¡iona cu multe substan¡e ¿i au locuri de legare aproape saturate la dozele terapeutice; induc¡ia enzimaticå se exercitå cel mai des la nivelul oxidazelor hepatice, consecutiv cre¿te clearence-ul ¿i se mic¿oreazå concentra¡ia plasmaticå a medicamentelor biotransformate de enzimele respective); • la nivelul procesului de excre¡ie (prin cre¿terea fluxului de urinå, prin scåderea reabsorb¡iei tubulare, prin modificarea pH-ului urinar). C. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacodinamic Sunt de tip sinergic ¿i de tip antagonist (Stroescu V., 1999).

3
TRATAMENTUL ANTIPSIHOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT
3.1. Defini¡ie
Antipsihoticele sunt substan¡e chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Primele medicamente antipsihotice au fost fenotiazinele. Medicamente din aceastå claså au fost utilizate ini¡ial ca antihelmintice în medicina veterinarå ¿i ca antiseptice urinare la oameni (Kaplan, 2000). În 1950, Paul Charpentier, la Rhône-Poulenc Laboratories din Paris, a reu¿it så sintetizeze clorpromazina. Acest medicament a fost folosit ini¡ial în chirurgie, de Henri Laborit, pentru reducerea anxietå¡ii preoperatorii ¿i prevenirea ¿ocului postoperator. Efectele clorpromazinei s-au dovedit a fi diferite calitativ fa¡å de cele ale sedativelor, a¿a încât Laborit a sus¡inut administrarea acesteia în psihiatrie, în cazurile de manie ¿i schizofrenie. În 1952 se raportau deja rezultate bune în tratamentul acestor tulburåri (Kaplan, 2000). Mai târziu, în 1958, a fost introduså în psihofarmacologie de cåtre Paul Janssen, din Belgia, prima butirofenonå eficace: haloperidolul (Kaplan, 2000). Denumirea de neuroleptice provine de la faptul cå aceste medicamente produc efecte adverse neurologice, în paralel cu efectul lor antipsihotic ¿i sedativ. Mai mult, aceste efecte neurologice erau considerate inevitabil legate de efectele terapeutice (se urmårea „neuroleptizarea“ pacientului, apari¡ia efectelor adverse fiind consideratå ca un semn cå „medicamentul î¿i face efectul“). Dupå apari¡ia noilor genera¡ii de antipsihotice, cum sunt clozapina, risperidona, olamzapina etc. s-a constatat cå efectele antipsihotice nu sunt condi¡ionate de apari¡ia efectelor secundare neurologice (Kaplan, 2000). Aceste medicamente au îmbunåtå¡it semnificativ programele de tratament, fåcând posibil un nivel de men¡inere în activitate ¿i îmbunå-

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

75

tå¡ind considerabil calitatea vie¡ii ¿i, implicit, complian¡a la tratament, în special în schizofrenia apårutå la copil ¿i adolescent (H. Remschmidt et al, 2000). În ceea ce prive¿te antipsihoticele clasice, în ciuda neajunsurilor datorate efectelor secundare, råmân încå o unealtå utilå în managementul psihozelor, påstrându-¿i importan¡a, mai ales în episodul acut (Kaplan, 2000; M.D.Gheorghe, 2000).

3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere al profilului legårii de receptori, dar ¿i al proprietå¡ilor farmacologice, implica¡iilor clinice ¿i efectelor adverse, medicamentele antipsihotice pot fi grupate în douå categorii: 1. clasice, conven¡ionale, tipice, din prima genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor dopaminici (se considerå cå efectul antipsihotic al acestora este datorat antagonizårii receptorilor dopaminici D2). 2. noi, atipice, din a doua genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor serotonin-dopaminici (care î¿i exercitå efectul antipsihotic în principal prin antagonizarea receptorilor serotoninici ¿i dopaminici). Vom prezenta în tabelul 3.1. medicamentele antipsihotice, cu denumirile comune interna¡ionale, denumirile comerciale, formele de prezentare, precum ¿i dozele recomandate de firmele producåtoare, cu specificarea acestora la copil ¿i adolescent. Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. Uneori, la adolescen¡i, pentru controlul simptomatologiei, suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari ce se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor, motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. De asemenea, existå o serie de antipsihotice pentru care dozele recomandate la copil ¿i la adult sunt similare.

3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere chimic, medicamentele antipsihotice apar¡in mai multor clase de substan¡e, acest lucru reflectându-se în diferen¡ele în spectrul farmacocinetic, farmacodinamic, cât ¿i în efectele terapeutice ¿i cele secundare.

76

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. Clasificarea medicamentelor antipsihotice (Adaptat dupå Schatzberg A.F. et al, 1997 ¿i Kaplan and Sadock, 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare)
Denumire Prezentare Clasa Denumirea comercialå Comunå Interna¡ionalå ANTAGONIªTII RECEPTORILOR DOPAMINICI Ataractil, Promazina Oral: Tb. 25, 50, Frenil, Sparine 100 mg Clorpromazina Clordelazin, Oral: Tb. 10, 25, 50, Plegomazin, 100, 200 mg Largactil, Cp. 30, 75, 150, 200, Thorazine 300 mg Sol. 10mg/5ml; 30mg/ml; 100mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Sup. Rectal: 25-100 mg Parenteral: 10, Trifluoproma- Flumazin, Siquil, Vespin 20 mg/ml zina LevomeproLevomepro- Oral: Tb. 2, 25, 100 mg mazina mazin, Parenteral: Nozinan, f. 25 mg/1 ml Tisercin Supozitoare: 10, 50 mg Tioridazina Mellaril Oral: Tb. 10, 15, 25, 50, 100, 150, 200 mg Sol: 25, 100 ml/5 ml; 30, 100 mg/ml
Fenotiazine Alifatice Piperidine

Doze mg/zi

Adul¡i: 40-800

1

Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i: 10-300 (1-3 mg/kgc/zi) Adul¡i: 300-800

Adul¡i: 100-150 1 Copii ¿i adolescen¡i: 25-150 Adul¡i: 25-250

Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 10-300 copii 2-12 ani: 0,5-3mg/kg/zi Adul¡i: 200-700 Periciazina Neuleptil Copii peste 3 ani Oral: Cp. 10 mg ¿i adolescen¡i: Sol: 4% 3-15-50 Adul¡i: 50-100-200 Mesoridazina Serentil Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 12: 75-400 100 mg Adul¡i: 75-400 Sol: 25 mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Perfenazina Trilafon Oral: Tb. 2, 4, 8, 16 mg Copii peste 12, Etrafon Sol: 16 mg/5ml adolescen¡i: 2-24 Adul¡i: 8-40 Parenteral: 5 mg/ml Oral: Tb. 5, 10, 25 mg Adul¡i: 40-150 1 Proclorperazina Stemetil Cp. 10, 15, 25 mg (cu Compazine eliberare prelungitå) Sol. 5mg/ml Parenteral: 5 mg/ml Sup. rectal: 2,5; 5; 25 mg Copii, adolescen¡i: Oral: Tb. 1; 2,5; 5; Lyogen, MiFlufenazina 1-10 renil, Modeca- 10 mg Adul¡i: 1-20 Sol. 2,5mg/5ml, te, Moditen, Permitil, Pro- 5mg/ml lixin, Prolixin Parenteral: 25 mg/ml decanoat, Prolixin entanat

Piperazine

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

77

Tabelul 3.1. (continuare)
Fenotiazine Piperazine

Trifluoperazina Stelezine Terfluezine Tioproperazina Majeptil

Haloperidol
Butirofenone

Haldol

Zuclopentixol Clopixol, dihidroclorid, Clopixol acetat decanoat Acuphase, Clopixol Depot

Flupentixol

Fluanxol

Tiotixen

Navane

Clorprotixen

Taractan, Truxal

Clopentixol
Difenilbutil piperdine ¿i piperazine

Sordinol Orap

Pimozid

Oral: Tb. 1, 2.5, 10 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:1-20 Sol. 10 mg/ml Parenteral: 2 mg/ml Adul¡i: 6-20 Oral: Tb. 10 mg Copii, adolescen¡i: Sol. 4 % 1-10 1 picåturå=1 mg Adul¡i: 1-20 Oral: Tb. 0,1; 1,2; 5; Copii peste 3 ani, adolescen¡i: 1-16 10; 20 mg Adul¡i: 6-20 Sol. 2 mg/ml (1 ml = 20 picåturi; 1 picåturå = 0,1 mg Parenteral: im 5 mg/ ml haloperidol decanoat: 50 mg, 100/ml (f=1 ml) iv Oral: Tb. 2; 10; 25; Copii, adolescen¡i: 40 mg 5-40 Sol. 20 mg/ml; Adul¡i: Cloxipol 1 picåturå = 0,1 mg Tb: 20-60 mg/zi Parenteral: Clopixol Cloxipol dihidroclorid f im dihidroclorid Fiole 10-20 mg de 1-4 10 mg/ml; Clopixol Acuphase Fiole 50 ml; ori pe zi Fiole 200, 500 mg/ml Cloxipol Acuphase: 5-10 mg im la 1-3 Cloxipol Depot zile Cloxipol Depot: 500 mg im la 2-4 såptåmâni Parenteral: fiole 2% Adul¡i: 20-40 mg la 2-3 såptåmâni 40 mg/ml 100 mg la 3-4 Fiole 10%, 100 mg/ml såptåmâni 1 Oral: Cp. 1, 2, 5, 10, Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 20 mg doze similare Sol. 5mg/ml Parenteral: 2,5,10 mg/ml Adul¡i: 6-30 Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 100 mg 10-25 mg de 3-4 Sol. 100 mg/5ml ori pe zi Adul¡i: 50-400 1 Parenteral: fiole Adul¡i: 600-800 200 mg/ml Copii peste 12 ani, Oral: Tb. 2 mg adolescen¡i: 1-10 Adul¡i: 2-12-20

Tioxantene

Dibenzodiazipine

Loxapina

Loxitane, Loxapac

Oral: Cp. 5, 10, 25, 50, 100 mg Sol. 25 mg/ml Parenteral: fiole 50 mg/ml

Adolescen¡i peste 16 ani: 5-60 Adul¡i:60-100

78

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. (continuare)
Benzamide Indoli
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, 50 mg Sol. 20mg/5ml Oral: cp. 50; 200; 400 mg; Sirop Parenteral f. 100mg/2ml Oral: Tb. 100mg Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Tb. 50, 200 mg Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 10-50 Adul¡i: 5-100 Adul¡i: 600-800 mg im1

Sulpirid

Eglonyl

Taprid

Tiapridal

Adul¡i: 100-8001

Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine

Adolescen¡i peste 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Oral:20, 40 mg Adolescen¡i 40-160: Zeldox, Ziprasidona Parenteral: Adul¡i: 80-160 Geodon f 20 mg Solian
Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, Copii peste 12 ani, 50 mg adolescen¡i: 10-50 Sol. 20mg/5ml Adul¡i: 5-100 Sulpirid Eglonyl Oral: cp. 50; 200; Adul¡i: 400 mg; Sirop 600-800 mg im1 Parenteral f. 100mg/2ml Taprid Tiapridal Oral: Tb. 100mg Adul¡i: 100-8001 Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Amilsulprid Adolescen¡i peste Solian Tb. 50, 200 mg 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Adolescen¡i 40-160: Oral:20, 40 mg Zeldox, Ziprasidona Adul¡i: 80-160 Parenteral: Geodon f 20 mg

Amilsulprid

Idibenzodiazepine

Benzamide Indoli

Idibenzodiazepine
Olanzapina Zyprexa Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Serindol Serdolect Adul¡i: 16-24 mg 1

Olanzapina

Zyprexa

Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg

Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Adul¡i: 16-24 mg 1

Serindol

Serdolect

1

Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate acestora sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie.

Psihofarmacologia pediatricå din zilele noastre înregistreazå progrese foarte rapide, o largå paletå de medicamente psihotrope fiind aprobatå ¿i la copil ¿i adolescent, în ultimii ani. Acest fapt este încurajator, pe de o parte, datoritå îmbogå¡irii arsenalului terapeutic disponibil, dar pe de altå parte apare obliga¡ia clinicianului de a învå¡a principiile de bazå, indica¡iile ¿i efectele secundare ale noilor agen¡i, având în vedere permanent descoperirile recente din domeniul neuro¿tiin¡elor (C.Gilberg ¿i H. Remschmidt, 2000). Astfel, recomandarea unui medicament sau a altuia va trebui så fie mult mai nuan¡atå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

79

Când alegem un anumit antipsihotic, este foarte importantå identificarea ¿i intrepretarea corectå a simptomelor prezentate de pacient, deoarece: • Cele douå clase de antipsihotic au efecte diferite pe anumite simptome, pot prezenta sau nu efecte benefice, dar uneori pot chiar så agraveze simptomele respective (pozitive, negative sau cognitive). • Au un tablou diferit al efectelor secundare: unele dintre acestea pot fi efecte adverse, dar altele pot fi utile în anumite perioade ale evolu¡iei bolii.1

3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori
Profilul diferit al afinitå¡ii antipsihoticelor fa¡å de receptori le-a adus ¿i denumirea diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra receptorilor D2, fiind denumite antagoni¿ti dopaminergici, iar cele atipice au o afinitate ridicatå pentru receptorii serotoninergici (5-HT) ¿i afinitate slabå pentru receptorii dopaminergici, fiind denumite antagoni¿ti serotonin-dopaminergici. Astfel, la doze clinice uzuale, haloperidolul ocupå 70-90% din receptorii D2, iar clozapina ¿i olanzapina pot ocupa 2060% din receptorii D2 ¿i pânå la 80% din receptorii 5-HT2 la doze maxime (Kaplan, 2000, Remschmidt et al, 2000).
1

Simptomele psihotice (dupå Gheorghe M.D. 1999 ) Simptome pozitive: • Halucina¡ii, • Idei delirante, • Comportament bizar, legat de îmbråcåminte, aspect, comportament social, sexual, comportament agresiv, agitat, comportament repetitiv, stereotip, • Tulburare pozitivå formalå: tangen¡ialitate, incoeren¡å, lipså de logicå, circumstan¡ialitate, vorbire precipitatå. Simptome negative: 1. Primare: sunt efectul direct al patofiziologiei Schizofreniei • Aplatizare afectivå (scåderea nivelului ¿i intensitå¡ii expresiei emo¡ionale), • Alogie (reducerea gândirii, såråcirea vorbirii ¿i a con¡inutului vorbirii, blocajele), • Apatie/hipobulie/avoli¡ie: absen¡a motiva¡iei, absen¡a interesului, scåderea ini¡ierii comportamentelor direc¡ionate cåtre scop, • Anhedonie. 2. Secundare: nu sunt parte a procesului bolii; sunt legate de simptomele pozitive, de efectele extrapiramidale ale neurolepticelor, depresia/disforia, lipsa stimulårii sociale; acestea sunt poten¡ial trecåtoare, råspund la tratament adecvat • Neglijarea aspectului/igienei personale ca efect secundar al bolii, al tratamentului, • Retragerea socialå, • Reducerea calitå¡ii vie¡ii, Simptome cognitive/dezorganizate = Disfunc¡ia cognitivå • Deficite în func¡ia executivå: controlul ¿i procesarea informa¡iei • Deficite în timpul de reac¡ie/aten¡ie, percep¡ie, limbaj, învå¡are verbalå, memorie.

80

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

În timp ce Sanyal et al. sugereazå cå rata înaltå de legare a clozapinei de receptorii D2/D4 e importantå pentru proprietå¡ile terapeutice ale clozapinei ¿i altor antipsihotice atipice, al¡i autori subliniazå rolul capacitå¡ii înalte de legare de receptorii serotoninici. Studii PET la oameni au aråtat pentru antipsihoticele atipice un nivel mai mare de ocupare a receptorilor serotoninici 5-HT2 decât a receptorilor dopaminici D2, aceasta sprijinind rolul contribu¡iei terapeutice a transmiterii serotoninergice în schizofrenie, contribuind ¿i la un grad mai mic al efectelor extrapiramidale. Rata scåzutå a efectelor secundare în cazul antipsihoticelor atipice s-ar datora faptului cå acestea prezintå doar un mic efect pe neuronii dopaminergici nigrostriatali, având o ratå înaltå de legare pe receptorii 5-HT2 (Remschmidt et al, 2000). Prin hibridizarea in situ prin ARNm a neuropeptidelor, se poate eviden¡ia cå haloperidolul afecteazå conexiunile striatum-ului într-o mai mare måsurå ca risperidona (Remschmidt et al, 2000). Din punct de vedere al influen¡årii neurotransmisiei dopaminergice, efectele antipsihotice se datoreazå efectului antagonist pe receptorii dopaminergici la nivelul mezocortexului, iar efectele extrapiramidale se datoreazå afectårii neurotransmiterii pe cåile nigrostriate (Kaplan, 2000). Studiile de imagerie la pacien¡ii adul¡i aratå apari¡ia efectelor extrapiramidale la o ocupare de aproximativ 80% a receptorilor D2. Pentru dozele uzuale, de exemplu, existå o ocupare a receptorilor D2 între 70 ¿i 90% pentru haloperidol, între 20 ¿i 60% pentru clozapinå ¿i de aproximativ 60% pentru olanzapinå, acestea din urmå având un procent mai mare al legårii de receptorii 5-HT2 (80% pentru olanzapinå, la o dozå zilnicå de 10mg) (Remschmidt et al, 2000). La cre¿terea dozelor antipsihoticelor atipice, la un nivel mai mare de doza maximå recomandatå (pentru olanzapinå la mai mult de 20mg zilnic), profilul legårii de receptori apare foarte apropiat de cel al neurolepticelor standard, cu riscul apari¡iei efectelor secundare ¿i pierderea avantajelor sale (Remschmidt et al, 2000). Afinitatea diferitå fa¡å de receptori este eviden¡iatå de Remschmidt et al, 2000, în tabelul 3.2. care sintetizeazå rezultatele cercetårilor publicate în literatura de specialitate în ultimii ani.

Vom prezenta.5. Eficacitatea asupra simptomelor schizofreniei este diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra simptomelor pozitive (halucina¡ii. iar cele atipice atât asupra celor pozitive cât ¿i a celor negative primare ¿i cognitive. cât ¿i cele secundare). precum ¿i efectele clinice atribuite acestor modificåri (atât efectele terapeutice. Profilul de legare pe receptori al neurolepticelor (Adaptat dupå Remschmidt et al. respective α adrenergic. . Aceste medicamente pot produce o cre¿tere minimå a nivelului de prolactinå sau nu modificå nivelul acestui hormon. 3.. modificårile neurotransmisiei.2. efectele extrapiramidale determinate de antipsihoticele atipice sunt minime (cum sunt sindromul parkinsonian. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori Efectul antipsihotic al antipsihoticelor clasice este explicat prin ipoteza hiperdopaminergicå a producerii schizofreniei. delir. glutaminergic. 2000) D1 Haloperidol Clozapina Olanzapina Risperidona Quetiapina Ziprasisona Sertindol Amisulpid ++ ++ ++ ++ + ++ ++ D2 +++ + ++ +++ +++ + + +++ + +++ + +++ D3 +++ ++ ++ +++ + +++ +++ ++ 5-HT 5-HT alfa1 alfa2 NA NA 1A 2A +++ + ++ D4 ++ ++ +++ + + ++ + +++ +++ +++ M1 + H1 +++ ++++ ++++ ++ ++++ ++++ ++ +++ +++ ++++ ++++ ++ + ++ ++ +++ ++ ++++ +++ ++ +++ +++ +++ ++ +++ Profilul diferit al legårii de receptori.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 81 Tabelul 3. implicând sistemele dopaminergic. serotoninergic. akatisia) sau absente (efecte ca distonia ¿i diskinezia tardivå). Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) 3.3. De asemenea. 2000). dar ¿i pentru etiologia schizofreniei (Remschmidt et al. no¡iunile acceptate actualmente privind ac¡iunea antipsihoticelor clasice la nivelul receptorilor.5. în tabelul 3. iluzii.1. comportament bizar). spre deosebire de cele tipice. conduc cåtre noi considera¡ii ¿i ipoteze nu numai privind aceste medicamente.

de care clinicianul va trebui så ¡inå seama. ame¡eli. fapt dovedit de . s-ar putea explica heterogenitatea råspunsului la acest tratament (Kaplan. Mecanismul de ac¡iune al antipsihoticelor tipice (tabel adaptat dupå Marinescu D. cu consecin¡e serioase asupra acestuia. tulb.82 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. exercitându-¿i ac¡iunea atât la nivel cerebral cât ¿i sistemic. 2001) Ac¡iunea la nivel de receptor Blocarea rec. afinitatea fa¡å de ace¿ti receptori ¿i gradul de satura¡ie a acestora. uscåciune a mucoaselor. dopaminici D2 nigrostriatali) cu dezaferentarea cåilor mezolimbice Ac¡iunea la nivelul neurotransmisiei Inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul proiec¡iei rec. somnolen¡å Scåderea TA. DA în mezocortex Blocarea cåii nigrostriate prin inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul cåii nigrostriate Inhibi¡ia tractului tuberoinfundibular Efecte anticolinergice Efecte clinice Efecte antipsihotice Efecte neurologice: Efecte extrapiramidale precoce (akatisie. aceste medicamente se vor acumula în ¡esuturi.3. unele ireversibile.). deoarece ele apar în plin proces de neurodezvoltare. Chiri¡å V. tasikinezie)/ la distan¡å (diskinezie tardivå) Efecte endocrine Dificultå¡i cognitive.. Astfel. Ac¡ionând via receptori dopaminergici D2. vor apårea efecte pe termen lung. somnolen¡å diurnå Cre¿tere în greutate.. La copil existå o mai mare densitate a receptorilor dopaminergici D1 ¿i D2 comparativ cu adultul. vertij. vedere. D2 nigrostriatali (prin inhibi¡ia legårii DA de rec. constipa¡ie. Întrucât neurolepticele se leagå ¿i de celelalte subtipuri de receptori dopaminergici. histaminici H1 Blocarea alfa 1NA Fiind administrate perioade lungi de timp. muscarinici M1 Efecte secundare care pot diminua complian¡a terapeuticå Blocarea rec. eficacitatea antipsihoticelor tipice ¿i doza terapeuticå sunt înalt corelate cu distribu¡ia receptorilor pe anumite arii cerebrale. somnolen¡å Blocarea rec.4. så fie foarte atent cântårite în func¡ie de beneficiul urmårit. La copil ¿i adolescent este imperios necesar ca aceste efecte. Blocarea îndelungatå a receptorilor D2 nigrostriatali determinå perturbarea sistemului de neurotransmisie global (tabelul 3. 2000). tendin¡e lipotimice. Udri¿toiu T.

2001) Efectele la nivelul balan¡ei neurotransmi¡åtorilor Dezechilibrul Cre¿terea balan¡ei activitå¡ii GLU DA/GABA/GLU Dezechilibrul Scåderea balan¡ei activitå¡ii DA/5HT serotoninergice Blocarea În prima fazå: balan¡e DA/ amplificarea actiAch vitå¡ii colinergice Etapa ulterioarå Efectele biologice Distruc¡ia neuronalå. au efecte antipsihotice medii/joase ¿i efecte puternic sedative. Perfenazina. Din punct de vedere al efectului antipsihotic.. efecte anticolinergice.2.4. Molidon. Udri¿toiu T. Chiri¡å V. anticolinergice reduse. efect sedativ. Tioridazina.. Mesoridazina. Pimozid. ceea ce explicå sensibilitatea mai mare a copiilor la neuroleptice. Efectele pe termen lung ale ac¡iunii antipsihoticelor conven¡ionale (tabel adaptat dupå Marinescu D. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice Efectele antipsihoticelor tipice au fost împår¡ite.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 83 Tabelul 3. neurolepticele au fost împår¡ite în (dupå Udri¿toiu T.. • Neuroleptice cu poten¡å medie/joaså (Clorpromazina. a riscului suicidar Efectele clinice Blocarea transmisiei DA la nivel subcortical Accentuarea fenomenelor deficitare colinergice Fenomen de hipodopaminergice cu fenomene de hiperfrontalitate Afectare cognitivå Accentuarea simptomatologiei negative ¿i a depresiei dopamino-dependente Seeman. în func¡ie de ac¡iunea pe receptori ¿i de utilitatea lor clinicå. atrofii corticale/ ventriculomegalie Cre¿terea fenomenologiei depresive. Loxapina. Tiotixen.. în mai multe categorii: efect antipsihotic. 2000): • Neuroleptice cu poten¡å înaltå (Haloperidol.5. iar în ceea prive¿te efectele secundare au EEP bine exprimate ¿i efecte cardiovasculare.D. efecte EEP . EEP reduse. Levomepromazina. Droperidol). Trifluoperazina): efecte antipsihotice puternice. efecte cardiovasculare ¿i anticolinergice puternice. 3. Marinescu D. 1987. Gheorghe M. Atât neurolepticele cu poten¡å joaså cât ¿i cele cu poten¡å înaltå au efect antipsihotic când sunt administrate în doze . Flufenazina.

D.F. Efectele adverse ale neurolepticelor sedative ¿i ale celor incisive diferå dupå cum am aråtat. Tabelul 3. 3.5. Injec¡iile intramusculare se utilizeazå în situa¡ii de urgen¡å. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. aceste valori ale dozelor sunt cunoscute. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare.. iar cele cu poten¡å înaltå se numesc incisive.3. neurolepticele sedative determinå efecte vegetative mai importante. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice Datele prezentate în urmåtorul capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. dar diferå prin frecven¡a ¿i severitatea efectelor lor adverse. Din punct de vedere al efectelor secundare.5. trebuie luatå în calcul variabilitatea råspunsului la tratament. et al.6. ci la doza în mg necesarå unui anumit efect antipsihotic. Totu¿i.5. Gheorghe M. iar cele incisive determinå efecte neurologice mai importante (efecte extrapiramidale) (tabelul 3. ele pot orienta clinicianul la administrarea medica¡iei. Vom prezenta în tabelul 3. Termenul de „poten¡å“ nu se referå la eficacitatea clinicå. Neurolepticele cu poten¡å joaså se mai numesc neuroleptice sedative (au efecte sedative mai accentuate). dozele considerate echivalente ale antipsihoticelor tipice.). deoarece prin administrare parenteralå se ating mai rapid concentra¡iile plasmatice eficiente. vom exemplifica aceste aspecte în tabelul 3. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. determinatå atât de vârstå cât ¿i de caracteristicile biologice ale fiecårui individ.84 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI echivalente. astfel. 2000) Efect sedativ Clorpromazina Tioridazina Levomepromazina Efecte vegetative Mesoridazina Loxapina Molidon Efect incisiv/antipsihotic Flufenazina Perfenazina Trifluoperazina Droperidol Haloperidol Pimozid Tiotixen Efecte neurologice . în special la copil ¿i adolescent..7. Marinescu D. Efectele antipsihoticelor tipice (adaptat dupå Udri¿toiu T.

Formele depot-decanoat sunt absorbite foarte încet de la locul injec¡iei i.5-3 mg 5 mg 2 mg 10 mg 25 mg 3 mg 5 mg 50 mg 1 mg 10 mg 10 mg 200 mg 200 mg Poten¡å/efect antipsihotic scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå medie medie înaltå înaltå înaltå medie medie înaltå înaltå scåzutå înaltå medie medie scåzutå scåzutå De asemenea.. Preparatele lichide au o mai bunå absorb¡ie oralå. 1994). asigurå concentra¡ii sangvine mai mari.6. sunt eliminate treptat în sânge ¿i apoi hidrolizate. sau pe cale rectalå (clorpromazina).m. Echivalen¡ele antipsihoticelor tipice în raport cu clorpromazina ¿i efectul antipsihotic (Adaptat dupå Hyman S. Absorb¡ia de la nivelul tractului gastrointestinal este incompletå dupå administrare oralå.W. de¿i nu existå ... Administrarea i.D. Unele ipoteze teoretice explicå rezisten¡a la tratament sau necesitatea unor doze orale foarte mari de fenotiazine la unii copii ¿i adolescen¡i prin imaturitatea florei intestinale implicate în absorb¡ia acestora (Taylor.. unele antipsihotice tipice (haloperidol) se pot administra pe cale i.. deoarece este evitat primul pasaj hepatic.v. Gheorghe M. Kaplan and Sadock. aceasta este ¿i calea de administrare a preparatelor depot. Udri¿toiu T..E.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 85 Tabelul 3.. 2000) Substan¡a Fenotiazine Cloropromazina Trifluorpromazina Promazina Tioridazina Mesoridazina Perfenazina Proclorperazina Fluferazina Trifluoperazina Butirofenone Tioxantene Haloperidol Droperidol Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Clorprotixen Difenilbutilpiperidine Pimozid Loxapina Dibenzodiazepine Indoli Benzamide Molindone Sulpirid Tiaprid Echivalent clorpromazinå 100 mg 100 mg 25-50 mg 40 mg 100 mg 50 mg 10 mg 15 mg 1. 2002. Marinescu D.m. Rareori. Rosenbaum J. Arana G.

cu reducerea grupului cetonå. Se leagå de proteinele plasmatice. 2000) Reprezentant Clorpromazina Tioridazina Mesodirazina Perfenazina Flufenazina Trifluoperazina Haloperidol Droperidol injectabil Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Pimozid Poten. 1987).. Prin metabolizare sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi (precum în cazul tioridazinei) sau inactivi. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450.7.. în primul rând de albuminå.E. Kaplan and Sadock. Poten¡a/efectul antipsihotic ¿i reac¡iile adverse ale antipsihoticelor tipice (Adaptat dupå Hyman S.86 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. Metabolizarea dupå administrarea oralå este intensivå în timpul primului pasaj hepatic. Udri¿toiu T. prin procese ca dealchilarea oxidativå. Arana G. . Rosenbaum J..D.EEP tinenergic tate mie ++ ++ + +++ +++ +++ + + + + + + + + +++ +++ ++ + + + + + ++ ++ + + + ++ ++ ++ Clasa Fenotiazine +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ +++ Tioxantene Butirofenone Benza.Efect prolactoxici. Metabolizarea antipsihoticelor tipice are loc în principal la nivel hepatic. în propor¡ie de mai mult de 90%... Biodisponibilitatea este de 50-60%. Marinescu D.Efect seda¡a tiv + + + ++ +++ +++ +++ ++ ++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ + ++ ++ + + ++ + + + Efect hipotensor +++ +++ ++ + + + + + + + + + HiperCardio.W.anti-coli. Gheorghe M.Indoli Dibenzodiazepine mide Difenilbutilpiperide ++ +++ +++ +++ +++ +++ Loxapina ++ ++ ++ + ++ +++ +++ Molindone Sulpirid Tiaprid ++ + + ++ +++ + ++ + + ++ + + +++ + + ++ +++ + date care så certifice o reducere generalå a absorb¡iei medicamentelor administrate oral la copii (Jatlow. 2002.

relativ mai mari la copii decât la adul¡i. ating un nivel maxim în perioada 1-5 ani ¿i suferå un declin gradat cåtre perioada de adult cu aproape 15% pe an (Morselli. copii: 7. Timpul de înjumåtå¡ire (T½) variazå în cadrul neurolepticelor între 10-20 ore. La copii ¿i adolescen¡i. Clorpromazina: adul¡i: 16-37 ore. ele traverseazå bariera hemato-encefalicå datoritå liposolubilitå¡ii lor. produc fie metaboli¡i care nu apar la adul¡i. Excre¡ia se face prin urinå ¿i materii fecale.65 ore (Furlanut et al. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse în 1-6 ore (haloperidol ¿i tioridazinå: 2-4 ore. dozele în mg/kgc. Morselli ¿i Pipenger. care. Greutatea ficatului este propor¡ional mai mare la copii decât la adul¡i (Alvarez et al.74+/-0.12. 1993).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 87 Neurolepticele au distribu¡ie largå în corp. Doza unicå se administreazå de obicei seara la culcare. zuclopentixol: 4 ore) dupå administrarea oralå. Astfel. Timpul de înjumåtå¡ire a antipsihoticelor tipice este mai redus la copii decât la adul¡i.2 ore (Yhoshida et al. tioridazina. de asemenea. administrate la copii ¿i adolescen¡i. zuclopentixolul se . în func¡ie de care administrarea se face în mai multe doze zilnice (la ini¡ierea tratamentului) sau dozå unicå (dacå starea clinicå este stabilå ¿i pacientul tolereazå efectelele adverse). restul sub formå de metaboli¡i. copii: 18.1±8. Haloperidolul se eliminå în principal prin urinå 24-60%. 1990). fenomen care apare numai la copiii care primesc acid valproic). fie sunt produ¿i în concentra¡ie mai mare (a¿a este produs. o reac¡ie de hepatotoxicitate idiosincraticå. 1-4% din cantitatea de antipsihotice tipice administratå se eliminå nemodificatå în urinå. Haloperidol: adul¡i: 24. în cea mai mare propor¡ie prin fecale. care este asociat cu apari¡ia unei reac¡ii rare ¿i fatale. 1975). Cåile de metabolizare hepaticå func¡ioneazå la nivel scåzut în perioada perinatalå. sunt necesare pentru a ob¡ine acelea¿i concentra¡ii plasmatice de echilibru.9 ore. clorpromazina se eliminå prin urinå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. 1982). respectiv în 20-30-60 minute dupå administrarea parenteralå. iar prin urinå în principal sub formå de metaboli¡i.6+/. de exemplu. anumite medicamente. Existå. capacitatea metabolicå hepaticå este crescutå. restul prin fecale. se matureazå în jurul vârstei de 6 luni. al patrulea metabolit al acidului valproic. clorpromazina: 30-60 minute. 1977.

copiii ¿i adolescen¡ii necesitå concentra¡ii sangvine mai scåzute pentru a ob¡ine acelea¿i efecte clinice care apar la adult la concentra¡ii mai mari. rezultat al unei rate mai crescute de metabolizare ¿i eliminare (Geller. se considerå cå. afec¡iuni organice. Este necesarå ajustarea dozelor. 3. Aceasta se datoreazå timpului de înjumåtå¡ire mai scurt. iar pe cele cognitive chiar le înråutå¡esc. fenomen care a fost observat ¿i clinic (Varghese et al. la copii ¿i adolescen¡i. copiii au un nivel al densitå¡ii receptorilor D1 ¿i D2 mai mare decât al adul¡ilor (Seeman et al. Astfel. dozele de medicament (antipsihotice tipice) în mg pe kilogram corp necesare pentru a atinge concentra¡ii sangvine similare sunt mai mari decât la adul¡i (Jatlow. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent Antipsihoticele tipice sunt folosite la copil ¿i adolescent în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Schizofrenie: Sunt folosite pentru tratarea simptomelor pozitive. ratele clearance-ului sunt modificate. abuz de substan¡e. care au risc mai mic de efecte cardiotoxice. 1991). În concluzie. 1990) datoritå ritmului crescut de metabolizare hepaticå (Geller.5.4. Aceasta sugereazå cå existå probabil diferen¡e care ¡in de particularitå¡ile specifice neuro-dezvoltårii. În aceste cazuri se folosesc Antipsihoticele tipice cu poten¡å înaltå. dupå cum am aråtat anterior. epileptogene. Cu toate acestea. • Tulburåri delirante. 1991). Antipsihoticele tipice se utilizeazå pentru tratamentul în perioada acutå. ei fiind mult mai sensibili la efectele neurolepticelor decât adul¡ii. de între¡inere/pe termen lung. mai pu¡in pentru simptomele negative. • Tulburåri schizofreniforme.88 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI eliminå în cea mai mare parte prin fecale ¿i în måsurå mai micå prin urinå. . de¿i datele farmacocinetice sunt limitate. 1987). anticolinergice. 1987). 1987). Nu existå deosebiri între func¡ionarea renalå a copiilor ¿i adul¡ilor care så creeze diferen¡e legate de vârstå în excre¡ia antipsihoticelor tipice (Jatlow. având ca scop profilaxia recåderii. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå. • Psihoze secundare unei cauze organice: tumorå cerebralå. Clearance-ul este crescut la copii (Gilman. demen¡å. 1991). • Tulburåri schizoafective.

valproat. • Tulburarea bipolarå. 3. Modul de administrare: fragmentat în 2-4 doze la început. CLORPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. apoi se întrerupe lent antipsihoticul. Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 5 ani (pânå la 23 kg) vor primi maximum 40 mg/zi.F. în timpul perioadei de între¡inere se administreazå în 1-2 doze. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice Datele ce vor fi prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. Se folosesc haloperidol ¿i pimozid. • Tulburårile pervazive de dezvoltare. absen¡a controlului impulsurilor. Tulburarea Gilles de la Tourette. poate fi repetatå la 6-8 ore dacå este necesar.5 mg/kgc.5. hiperactivitatea marcatå. • Tulburarea depresivå majorå cu elemente psihotice. care are efect clinic asupra simptomatologiei. ostilitatea severå. care apar în aceste tulburåri. cu riscul apari¡iei efectelor neurologice. Iritabilitatea extremå. . cu cea mai mare dozå seara. Parenteral: doza unicå uzualå: 0. • Ticuri.m. 2002 cu informa¡iile obtinute din monografiile firmelor producåtoare. et al. agita¡ia. care au un debut mai lent al ac¡iunii. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se men¡ine efectul de reducere a simptomelor). care se påstreazå în timpul tratamentului de între¡inere. pot necesita folosirea de neuroleptice cu poten¡å înaltå: 0. • Retardul mental sever ¿i Tulburarea autistå care prezintå episoade de psihomotorie. În episoadele maniacale din tulburarea bipolarå tip I se folosesc neuroleptice în combina¡ie cu timostabilizatoare: litiu.5. se men¡ine o perioadå.5-1 mg haloperidol pe zi. la culcare. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. Tulburarea obsesiv-compulsivå. carbamazepinå. Se începe terapia combinatå. repetatå la nevoie la 4-6 ore. Dupå ce s-a atins doza eficace. • Tulburarea de conduitå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 89 • Tulburåri psihotice de scurtå duratå. Se folose¿te un neuroleptic în combina¡ie cu un antidepresiv.. • Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 12 ani: Oral: doza unicå uzualå: 0. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. Tulburarea de opozi¡ie.5 mg/kgc i. auto ¿i hetero agresivitate.

În formele de tuburåri moderate. Este folositå când este necesarå ac¡iunea rapidå pentru controlul simptomatologiei acute. • Adolescen¡i: doza ini¡ialå: 25-50 mg de 2-3 ori pe zi. spitaliza¡i. Precau¡ie la hipotensiunea ortostaticå. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). care are efect clinic asupra simptomatologiei. se recomandå doza ini¡ialå de 25mg. se recomandå doza ini¡ialå de 10 mg de 2-3 ori/zi. se men¡ine o perioadå. TRIFLUOPERAZINA Din nefericire nu se mai fabricå în România. Rectal: 1 mg/kg repetat la 4-6 ore. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). pânå la 25 mg de 4 ori pe zi. . dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). care se men¡ine în timpul tratamentului de între¡inere. Modul de administrare este în douå-patru doze pe zi. La pacien¡ii cu tulburåri severe sau psihotici.5-3 mg/kg/zi. Parenteral: 25 mg i. cu excep¡ia cazurilor în care este necesarå cre¿terea lentå ulterioarå a dozelor. • La copii cu vârste între 2-12 ani se recomandå doze cuprinse între 0.90 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Copiii cu vârste între 5-12 ani (23-46 kg) vor primi pânå la 75 mg/zi. apoi se cresc dozele dacå este necesar pânå la doza maximå de 300 mg/zi. Cre¿terile ulterioare se fac cu 25-50 mg. Se repetå la 1 orå dacå este necesar. la pacien¡ii agita¡i. TIORIDAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. • Tioridazina este contraindicatå la copiii sub 1 an ¿i se administreazå cu precau¡ie la copiii cu vârstå mai micå de 2 ani. • Adolescen¡i: Oral: se începe cu 10 mg de trei ori pe zi. care se cresc treptat. Dozele ulterioare se administreazå la 4-6 ore. de 1-2 ori/zi. Dupå ce s-a atins doza eficace. Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-20 mg/zi. de 3 ori pe såptåmânå.m.

Durata de atingere a dozelor optime este 2-3 såptåmâni.5-1. • La copiii de 3-12 ani (15-40 kg). care se cresc treptat. Apoi. Ameliorarea este înceatå. doza ini¡ialå este 1mg în 1-2 doze.25-0. cu care se face tratamentul de între¡inere. se poate trece la doza unicå. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului.5 mg de 2-3 ori pe zi). cu cre¿terea gradatå dacå este necesar. doza ini¡ialå 1-5 mg/zi.5 mg la 5-7 zile. la culcare. • La copiii cu vârste între 6-12 ani.05-0. la culcare. • La copiii peste 12 ani. Apoi doza poate fi crescutå treptat. Dupå 1-2 såptåmâni. pânå la doza eficace. • Trifluoperazina nu se recomandå la copiii mai mici de 6 ani. care este în general 15-20 mg/zi. HALOPERIDOLUL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-16 mg/zi. pânå la 15 mg/zi. apoi doza se cre¿te treptat cu 0. intervalele terapeutice sunt de la 0. dupå 2-3 såptåmâni de men¡inere a dozei optime. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå ce men¡ine remisiunea. cu efect clinic asupra simptomatologiei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 91 Modul de administrare este în douå-trei doze/zi sau dozå unicå. Unii pacien¡i pot deveni . cea mai mare dozå administrându-se seara. • Tratamentul cu haloperidol nu este recomandat la copiii mai mici de 3 ani.075 mg/kg/zi la pacien¡ii nonpsihotici (tulburare Tourette) pânå la 0. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici de 0. în douå prize. de intensitatea tulburårii ¿i de råspunsul la tratament. Modul de administrare este în 3-4 prize la ini¡ierea tratamentului. începând cu prima såptåmânå ¿i continuând pânå la 6 såptåmâni. seara. tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici.5 mg/zi ( 0. Dozele maxime ¿i cele de între¡inere vor fi individualizate în func¡ie de tipul patologiei. rar se ajunge pânå la 40 mg/zi. Sunt necesare 4-6 såptåmâni de men¡inere a dozei eficace pentru a apårea efectul clinic asupra simptomatologiei.15 mg/kg/zi la pacien¡ii psihotici. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor).

5-5 mg de 2-3 ori pe zi. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. de 2-3 ori/zi. i. Tratamentul parenteral se face cu 25-50 mg. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Apoi. LEVOMEPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-50 mg/zi. la interval de 2-3 zile. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå 1-5 mg. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace.. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei).m.5-5 mg. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Se recomandå supravegherea tensiunii arteriale. Dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. atunci se ajusteazå tratamentul. care se cresc treptat. care se cresc treptat. Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. în sensul scåderii dozei de neuroleptic.92 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI supraseda¡i în momentul în care simptomatologia lor se amelioreazå. la 4-6 ore. i. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei) cu care se .m. de 2-3 ori/zi. Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. ZUCLOPENTIXOL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-40 mg/zi. Dozajul trebuie adaptat stårii pacientului. cu cre¿terea dozelor dacå este necesar pânå la 1-16 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå de 25 mg. Apoi se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Apoi. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. • La adolescen¡i: ini¡ial se folosesc doze de 0. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei). Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. Tratamentul parenteral se face cu 2.

i. tremor regulat grosier. sus¡inute sau spasme care determinå mi¿cåri involuntare ale mu¿chilor gâtului. perfenazina. La trecerea pe medica¡ia oralå se înmul¡e¿te doza administratå im. Tratamentul se face cu anticolinergice i. De¿i antipsihoticele tipice prezintå numeroase efecte adverse. cu ameliorarea simptomelor în 1-2 zile. cu 2 ¿i se ob¡ine doza care trebuie administratå per os. zile (zilele 1-5) de la ini¡ierea tratamentului sau la cre¿terea dozelor.mentalhealth. distonia glosofaringianå: dizartrie. 3.m. tulburåri de respira¡ie. sidromul iepurelui (tremor perioral focal. având ca rezultat criza oculogirå (mi¿cåri superioare ¿i laterale ale ochilor sau blefarospasmul). Tratamentul constå în administrarea de agen¡i anticolinergici: benztropinå: 1-2 mg de 2-3 ori pe zi. .com): haloperidol. protruzia. disfagie. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. trifluoperazina.6. mesoridazina. Mi¿cårile distonice pot fi reprezentate de contrac¡ii musculare lente. mi¿cåri ale ochilor..5. mi¿cåri ale mandibulei. bradikinezie. sulpiride. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. Parkinsonismul apare în perioada de 5-30 zile de la ini¡ierea tratamentului. hipersaliva¡ie.m. pimozid.. cu riscul de dezvoltare a diskineziei tardive. difenhidraminå. akinezie (trebuie diferen¡iate de simptomele negative). torsionarea limbii.m. mers ¿ovåitor. loxapina. difenhidraminå 25 mg po. cele mai importante din punctul de vedere al copiilor ¿i adolescen¡ilor sunt efectele extrapiramidale. Lewis M. Profilaxia se poate face cu anticolinergice. Se caracterizeazå prin: rigiditate muscularå.m. zuclopentixol. hipertonie în roatå din¡atå. tremor fin al buzei inferioare). clorpromazina. mi¿cåri ale întregului corp: opistotonus. a. ¿i efectul asupra cogni¡iei. apårând torticolis spasmodic. sau i. Tratamentul parenteral se face cu 5-10-20 mg pe zi. 1996 ¿i monografiile urmåtoarelor neuroleptice (care pot fi consultate pe site-ul www. facies asemånåtor unei må¿ti (fijat). flupentixol. blocaj postural. Efectele extrapiramidale Distonia acutå apare în primele ore. în mg.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 93 face tratamentul de între¡inere ¿i care se încadreazå în intervalul 5-20mg/zi. diazepam 10 mg i. tioridazina. flufenazina.

Ratele de apari¡ie a diskineziei tardive. Dischinezia tardivå. . încle¿tarea pumnului. Propranololul poate fi eficient. hipertermie. torticolis. spasmul care afecteazå mu¿chii posteriori ai gâtului. Apare dupå luni de tratament. Nu existå un tratament adecvat.94 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Acatizia poate apårea oricând în perioada de 5-60 zile de la ini¡ierea tratamentului. Nu a fost raportat nici un caz de diskinezie tardivå ireversibilå la copii ¿i adolescen¡i. cu imposibilitatea de a desfå¿ura activitå¡i. Sindromul neuroleptic malign Se caracterizeazå prin: 1. Diskinezia tardivå poate apårea ¿i la reducerea dozei de neuroleptic ¿i. Poate så nu råspundå la medicamentele antiparkinsoniene. grimase faciale. akinexie. distonie: crize oculogire. disfagie. membrelor. mi¿cåri ale mandibulei: mi¿cåri laterale ¿i de mestecare. raportate la copii ¿i adolescen¡i. Profilaxia este cea mai importantå ¿i constå în selectarea riguroaså a pacien¡ilor trata¡i cu neuroleptice. Severitatea poate merge de la minimå la marcatå. mi¿cåri coreiforme. Este reprezentatå de mi¿cåri coreoatetozice ale musculaturii capului. proiectarea bruscå a bazinului cåtre anterior. posturi particulare de flexieextensie. Medica¡ia antiparkinsonianå poate înråutå¡i situa¡ia. alternarea adoptårii pozi¡iei ¿ezânde ¿i ortostatice ¿i senza¡ie disforicå generalå. b. 2. Constå în: senza¡ie subiectivå de disconfort muscular. riscul cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului ¿i cu doza cumulatå. strângerea buzelor. precum ¿i utilizarea dozelor minime eficace. de råsucire ¿i de protruzie a limbii. sialoree. råsucirea trunchiului. retrocolis. semnul de roatå din¡atå pronun¡at. dischinezia respiratorie). rapide. opistotonus. mi¿cårile degetelor. mi¿cåri bru¿te. este reversibilå în câteva såptåmâni-luni. agita¡ie. efecte extrapiramidale severe: rigiditate muscularå. care produce agita¡ie motorie. Este necesarå reducerea dozelor. trismus. temperatura peste 38°C în absen¡a unor cauze organice. de obicei. Tratamentul este reprezentat de reducerea dozei de neuroleptic sau de înlocuirea lui cu altul: clozapina. dar poate apårea ¿i dupå perioade scurte cu doze mici. trunchiului (mi¿cåri periorale. olanzapina. quetiapina. au fost de 0-51%.

4. rehidratare. afectându-le semnificativ activitatea ¿i randamentul ¿colar. modificåri de laborator: leucocitozå peste 15000/mmc. tioridazina. delirium. 5-10 zile. determinând pe EEG apari¡ia de unde lente. dar dezvoltarea rapidå a toleran¡ei duce la ameliorarea . diaforezå. Efectele cardiovasculare Hipotensiunea ortostaticå apare mai frecvent în primele zile de tratament cu antipsihotice tipice cu poten¡å joaså: clorpromazina. enzimelor hepatice. cre¿terea nivelurilor sangvine ale creatinfosfokinazei peste 1000 UI/ml. La reluarea tratamentului. întreruperea neurolepticului ¿i internare obligatorie 2..m. dantrolen 10 mg/zi. cu sincronizare crescutå. se vor evita neurolepticele depot. Neurolepticele cu poten¡å înaltå au efect sedativ redus. mai ales în cazul administrårii i. monitorizarea ¿i tratarea febrei. simptome autonome: hipertensiune. neurolepticul se reintroduce începând cu doze mici. tahicardie. 5. aritmii. c. mutism. insuficien¡å renalå acutå.8-2. e. debitului renal. Dacå este netratat. care au efect sedativ înalt: clorpromazina. Se vor prefera neuroleptice cu blocare D2 reduså (cu poten¡å joaså). 5 mg la 4 ore. se administreazå agoni¿ti dopaminergici pentru reducerea rigiditå¡ii musculare: bromocriptinå 20 mg/zi. mioglobinurie (rabdomiolizå). tioridazina. 0. TA. Efectele epileptogene Neurolepticele cu poten¡å joaså (clorpromazina. stupor. incontinen¡å. tioridazina) scad pragul convulsivant. tratarea simptomaticå a febrei. Sedarea Apare în special în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. ritmului cardiac. 3. crescând lent dozele. antipsihotice atipice. întrucât existå riscul reapari¡iei sindromului neuroleptic malign. comå. d. mioglobinei.5 mg/kg la 6 ore. obnubilare. Tratament 1. perioadå în care se monitorizeazå pacientul. Este un efect deosebit de important pentru copiii de vârstå ¿colarå. Efectul poate fi util la începutul tratamentului. Se evitå neurolepticul timp de 1 lunå. poate duce la exitus.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 95 3.

moartea subitå. aplatizarea undei T. Tratamentul cu tioridazinå la doze > 800 mg/zi poate produce pigmentarea ireversibilå a retinei. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 71-119 pacien¡i la 1000 pentru tioridazinå ¿i 70-100 pacien¡i la 1000 pentru haloperidol. impoten¡å. ducând la cecitate. vizibile la lampa cu fantå. inhibarea orgasmului. în special la ini¡ierea tratamentului). Efectele endocrine Se datoreazå cre¿terii secre¡iei de prolactinå ¿i sunt reprezentate de ginecomastie. Efectele hematologice Leucopenia tranzitorie cu un numår de leucocite aproape de 3500/mm3 poate apårea frecvent. Tioridazina are efecte marcate asupra undei T. Cre¿terea în greutate este unul dintre efectele tratamentului cu antipsihotice tipice. Nu determinå afectare retinianå. midriazå. tioridazina. trifluoperazina. Debutul este cu vedere nocturnå dificilå. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. iar acuitatea vizualå este påstratå. i. PR. Efectele oftalmologice În urma tratamentului cu clorpromazinå poate apårea pigmentarea benignå a retinei (depozite alb-cafenii la nivelul cristalinului anterior. subdenivelarea segment ST. Clorpromazina poate determina alungirea intervalelor QT. dar nu are poten¡ial grav. vedere neclarå.96 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI acestui simptom. Pe conjunctivå apare un pigment de culoare cafenie). cåderi înso¡ite de traumatisme (copilul va trebui supravegheat atent. Agranulocitoza poate apårea cu o frecven¡å de 5/10000 . amenoree. Apar mai frecvent la antipsihotice cu poten¡å joaså: clorpromazina. f. constipa¡ie. g. reten¡ie urinarå. putând progresa ¿i dupå întreruperea tratamentului. Apare la persoane care au ingerat 1-3 kg clorpromazinå în timpul vie¡ii. care pot progresa cåtre granule opace albe/galben cafenii. Hipotensiunea se poate manifesta prin ståri de le¿in. galactoree. de formå stelatå. iar în doze mari poate produce aritmii maligne. Efecte cardiace. Cavazzoni et al. mesoridazina. corneei posterioare. h. Efectele anticolinergice periferice Uscarea mucoasei bucale ¿i nazale.

8. halucina¡ii. nu este foarte agreatå. Clinic se manifestå prin dureri abdominale în etajul superior. în special la copil ¿i adolescent. icter franc sau subicter. Efectele dermatologice Apar în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. . febrå. Efectele rezultate din aceste interac¡iuni pot diminua/cre¿te eficacitatea antipsihoticå sau pot determina fenomene toxice importante. în special al dischineziei tardive. iar probele de laborator aratå cre¿terea bilirubinei serice. 3. l. Clorpromazina poate determina o reac¡ie de fotosensibilizare similarå arsurii solare severe. febrå. Neurolepticele depot Folosirea preparatelor retard. Rar apar: purpurå trombocitopenicå ¿i nontrombocitopenicå. aceste medicamente se folosesc în cazuri speciale. tioridazinå. persoane care preferå administrarea unui preparat injectabil o datå la câteva såptåmâni. pete¿ii.5. erup¡ie edematoaså. anemie hemoliticå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 97 pacien¡i. Apar erup¡ii cutanate: erup¡ie urticarianå. a¿a încât trebuie cunoscute de clinician.8 cele mai importante interac¡iuni cu alte medicamente. Existå. Icterul Rar. Apare de obicei la ini¡ierea tratamentului (în prima lunå) ¿i impune întreruperea acestuia. poate apårea icter obstructiv sau colestatic. convulsii. datoritå riscului cre¿terii efectelor adverse. în formele severe: stupoare.7. de asemenea. j. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice Antipsihoticele tipice interac¡ioneazå atât cu alte medicamente psihotrope cât ¿i cu alte medicamente. în primele luni de tratament cu clorpromazinå. comå. dilatare pupilarå. în cazurile în care nu putem fi siguri de administrarea zilnicå a tratamentului. fa¡å de persoane. k. în loc så „înghitå zilnic pastile“. 3. vårsåturi. grea¡å. pancitopenie. Totu¿i. rash. Vom prezenta în tabelul 3. Efectele anticolinergice centrale Agita¡ie severå.5. dezorientare în timp ¿i spa¡iu. maculopapularå. a transaminazelor hepatice ¿i fosfatazei alkaline.

Cre¿terea concentra¡iilor titivå. Poten¡area efectelor clonidinei. Scåderea meta. beta NA. psihomotorii Alcool: efect aditiv de deprimare a SNC Inhibarea metabolismului Cre¿terea nivelului plasneurolepticelor. fenitonina. anticolinergice. Scåderea concentra¡iei Fenobarbitalul induce metabolismul neurolep.neurolepticelor ticelor. clonidina. Scåderea lepticelor. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice (dupå Kaplan ¿i Sadock.rilor acidului valproic lismul acidului valproic Fluvoxamina inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul haloperihaloperidolului dolului. Cre¿terea conc. alcool Cimetidina Disulfiram Bromocriptina Litiu Medicamente noradrenergice Amfetamine Cofeina . 2002). guanetidinei propranololului. matic al neurolepticelor ¿i al efectelor adverse Alterarea metabolismului Cre¿terea concentra¡iei neurolepticelor. Instalare namicå bruscå a EEP Antipsihoticele tipice au Hipotensiune severå efect cu cel al anti HTA. colestiraminå Anticolinergice Anticolinergice. lismul neurolepticelor.neurolepticelor. Meperidina: efect aditiv Hipotensiune ¿i sedare de deprimare a SNC Cre¿terea efectului far.Depresie respiratorie. Antidepresive triciclice Anticonvulsivante: carbamazepina.8.Hipo TA zeazå efectul presor Scåderea efectului farma. benzodiazepine. AmfetamiAc¡iune asupra psihozei nele pot agrava psihoza Formeazå precipitat cu Scådere efect neurolepticele. Efect variabil. ADT inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul neurolepti. inhibitori selectivi ai enzimei de conversie. neurolepticelor Neurolepticele antagoni. Inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei Antidepresivele: antagoni¿ti rec.Scåderea efectului cologic al amfetaminelor amfetaminelor. nivelurolepticele inhibå metabo. Antidepresivele: Antidepresive triciclice. plasmatice interac¡iune farmacodi. Medicamentul Antiacide. propranololul Deprimante SNC barbiturice. hipo TA macologic al BDZ Tulb.a neurolepticelor. ISRS altereazå metabo.nivelurilor fenitoinei. bolismului fenitoinei. sedative. Inhibarea efectului Neurolepticele inhibå efec.hipotensoare aditive. stupoare. metildopa. Efecte rata metabolizårii. cimetidinå cårbune activ.neurolepticelor celor prin inhibi¡ie compe.Cre¿terea t 1/2. Neurolepticele ¿i propranololul î¿i cresc reciproc concentra¡iile. Neu.Cre¿terea nivelului zeazå rec.98 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3.hipotensor tele hipotensoare ale metil Hipo/hiper TA dopa. D2 prolactinei Rar neurotoxicitate Neurolepticele antagoni.plasmatice ale ambelor ticele î¿i reduc reciproc medicamente. ADT ¿i neurolep. guanetidina. acidul valproic Mecanism Efect clinic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i a neurolepticelor a efectului antipsihotic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i Sumare activitate a efectului antipsihotic anticolinergicå Toxicitate anticolinergicå Carbamazepina e inductor Scåderea concentra¡iei al metabolismului neuro. meperadina.

. Tabelul 3. Tulb. bipolare decanoat 200-500mg Tratament episod ANTIPSIHOTICE depozit/ Indica¡ii acut delirant Haloperidol Haldol fiole 50mg 50mg/såpt.8.6. care le diferen¡iazå de Antipsihoticele tipice (clasice) (H. 3. Tulb.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 99 Tabelul 3. Neurolepticele retard ANTIPSIHOTICE depozit Denumirea DenuComunå mirea Mod de Prezentare Internacomeradministrare ¡ionalå cialå Fluanxol fiole 2% Trat. Pentru administrarea neurolepticelor depot este necesarå cunoa¿terea peak-ul (vârful maxim de distribu¡ie) ¿i a curbelor de dispersie pentru fiecare preparat.9. (continuare) Induc¡ia enzimelor hepatice Warfarina Warfarina Agen¡i care prelungesc QT Scåderea concentra¡iei plasmatice a neurolepticelor Antipsihotice. care e responsabil pentru ac¡iunea lor diferitå. afinitate înaltå pentru receptorii 5-HT2A ¿i α1). caracterizate prin urmåtoarele proprietå¡i. psihofiole 10% ¡inere 100 mg/3-4 tice 100mg såpt. ªi în cazurile medicamentelor retard se vor folosi dozele minime eficace.9.Remschmidt et al. • ratå scåzutå a efectelor adverse extrapiramidale. concomitente pimozidul Pacientul ¿i familia acestuia vor fi informa¡i asupra acestor aspecte. comparativ cu al neurolepticelor clasice (legare scåzutå de receptorii dopaminici. ca o consecin¡å a profilului legårii de receptori. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Antipsihotice. Antipsihoticele atipice Antipsihoticele atipice sunt un grup de substan¡e cu structurå chimicå diferitå. fenotiazepinele. de Schizofrenie Flupentixol 20-40mg/2-3 40 mg întresåpt. medicamentele retard disponibile în prezent. în func¡ie de care se stabilesc intervalele dintre doze. 2000): • un profil diferit al legårii de receptor. Vom prezenta în tabelul 3. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Sumarea ac¡iunii cu tiori. afective Zuclopentixol Clopixol fiole 200 mg/såpt.Evitarea administrårii dazina.

olanzapina ¿i risperidona. dar le vom prezenta totu¿i. efectele extrapiramidale erau considerate esen¡iale pentru activitatea antipsihoticå (H. Clozapina este diferitå de antipsihoticele clasice printr-o mai mare activitate inhibitorie a „reac¡iei de trezire“. Pentru alte antipsihotice atipice. datele actuale privind ac¡iunea la nivelul receptorilor a antipsihoticelor atipice precum clozapina. În plus. ceea ce explicå rata scåzutå a efectelor secundare. dar fårå efectele adverse ale acesteia. 2000). comparativ cu neurolepticele clasice. nu induce catalepsie. quetiapina.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice / Ac¡iunea pe receptori Prezentåm în tabelul 3. din cauza absen¡ei efectelor extrapiramidale. nu depolarizeazå ¿i nu blocheazå neuronii dopaminergici nigrostriatali la administrare cronicå. care se folosesc pe scarå destul de largå în psihiatria copilului ¿i adolescentului. Remschmidt et al. prin faptul cå nu inhibå inducerea comportamentului stereotip determinatå de apomorfinå ¿i amfetamine. nu determinå supersenzitivitate GABAergicå.10. Primul antipsihotic atipic – clozapina – a fost considerat ini¡ial ineficient ca antipsihotic. deoarece vor fi folosite cu siguran¡å în viitorul apropiat ¿i la aceastå categorie de vârstå. De asemenea. ca sertindolul. Olanzapina a fost descoperitå ca urmare a cercetårilor pentru un agent antipsihotic cu un profil al legårii de receptori similar clozapinei. Antipsihoticele atipice au ac¡iune selectivå pe receptorii D2 la nivel mezolimbic ¿i amigdalian. în special agranulocitoza (Remschmidt et al. receptorii serotoninici 5-HT2. M1 muscarinic ¿i H1 histaminic. Olanzapina . noradrenergici α1 ¿i α2 noradrenergici. conform ipotezei dopaminice a schizofreniei. prezintå afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1¿i D4. ziprasidona nu existå încå suficientå experien¡å la copil ¿i adolescent. în contrast cu tractul dopaminergic nigrostriat. prezintå oarecare afinitate ¿i pentru receptorii serotoninici 5-HT6 ¿i 5-HT7 (Remschmidt et al.100 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • eficacitatea mai mare pe simptomele negative. 3. • absen¡a hiperprolactinemiei ¿i un nivel scåzut al altor efecte adverse. 2000).6. 2000). dupå cum am mai aråtat. deoarece.

3. 3. situsurile sigma.10. 2000). având afinitate de la moderatå pânå la înaltå pe receptorii D1-4. 2B. slab la nivelul striatului Par¡ial anti D2 Efect antipsihotic Anti D2/5HT RisperiPuternic anti 5HT2A dona Efect EEP sau Par¡ial anti a1. 5HT6/ ¿i alfa 1 NA/ M1-5/ ¿i H1 Slab efect GABA A.. α1. NA Clozapina Puternic anti D 1. M1 ¿i H1. În compara¡ie cu Antipsihoticele tipice. Aceasta ar putea explica. 3 de la nivelul structurilor pozitive ¿i negative limbice. 5-HT2A. GABA Efect antipsihotic Efect antimuscarinic Somnolen¡å Hipertensiune ortostaticå interac¡ioneazå cu un spectru larg de receptori. 3 presinaptici: la doze mici Efect antipsihotic D 2. Profilul legårii de receptori poate explica. 2/alfa 1. 3 postsinaptici: la doze mari asupra simptomelor D 2. 2. a 1. 4 Antia NA/H1 slab anti D1. 1995 cita¡i de Marinescu D.. M. Udri¿toiu T. 2A. 4 Sulpirid Antisulpirid D 2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 101 Tabelul 3. 4 / HT2A/ Ac¡iune alfa 1 NA antagonistå Anti M1 multiplå Anti H1 Slab anti D2 striatali Nu determinå EEP Olanzapina Afinitate înaltå cu efect anti D1.C. 2 NA Anti 5HT2/ Par¡ial anti H1 alfa 1NA Afinitate scåzutå pentru 5HT1C. 2C. 2 NA Sertindol Anti 5HT2. 3. 2001) Efecte Ac¡iunea pe receptori D 2. antidepresive Ziprasidona Anti 5HT 1D. 4 ¿i 5HT2A. de asemenea. 2NA/H1 Fårå efect pe rec. 2C Anti D2. sensibile la haloperidol Fårå afinitate pentru M. la fel ca ¿i pentru clozapinå. . 1A ¿i pentru D1. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism alfa1 NA Quetiapina Moderat Anti 5HT2A. Chiri¡å V. alfa 2NA Prop. de ce olanzapina este mai eficientå pe simptomele negative ¿i cele legate de dispozi¡ie la pacien¡ii cu schizofrenie (Remschmidt et al. afinitatea olanzapinei pentru familia receptorilor dopaminici este relativ scåzutå ¿i relativ înaltå pentru receptorii serotoninici. 5HT6 Slab anti D1. 1D.beta NA Anti D2 Antagonism D. Ac¡iunea pe receptori a antipsihoticelor atipice (dupå Gerlach ¿i Peacock. ¿i efectele adverse. M1 a1 agonist 5HT1A inhibitor receptare 5HT.

nu se efectueazå de rutinå monitorizarea concentra¡iei de neuroleptic. în combina¡ie cu ac¡iunea antimuscarinicå (Remschmidt et al. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. dupå cum am mai aråtat. risperidona are o activitate antipsihoticå mediatå printr-o combina¡ie între antagonismul pe receptorii D2 ¿i antagonismul pe receptorii 5-HT2A. explicå diferen¡ele în ceea ce prive¿te efectele terapeutice ¿i cele adverse (Remschmidt et al. olanzapina are o ac¡iune mai slabå pe receptorii α adrenergici.102 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel.6. 2001) (tabelul 3. În ¡ara noastrå. majoritatea fiind metabolizatå la nivel hepatic.2. rezultå un numår diferit de metaboli¡i ai antipsihoticelor atipice. de asemenea. Lewis M. în special la nivel nigrostriatal. care pot fi consultate pe site-ul www. afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1-4. care pot fi detecta¡i în sânge sau în urinå. 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. . ca rezultat al antagonismului pe receptorii serotoninergici.11.com. comparativ cu al olanzapinei ¿i clozapinei. Unul dintre cele mai pronun¡ate efecte adverse este cre¿terea în greutate. 2000). în timp ce sedarea poate fi atribuitå efectelor pe receptorii adrenergici ¿i muscarinici.C. 2000). slabei blocåri D2. Profilul diferit al legårii de receptori a risperidonei. 3. din motive financiare. Toate antipsihoticele atipice ating peak-ul plasmatic în câteva ore. Monitorizarea nivelului sangvin al neurolepticelor este un instrument important ¿i util pentru controlul calitå¡ii tratamentului ¿i evitarea supradozårii (Remschmidt et al. având un risc mai scåzut pentru hipotensiune ortostaticå. Comparativ cu clozapina. mentalhealth. Conform datelor actuale. Profilul de legare pe receptori al antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent nu prezintå diferen¡e în raport cu cel de la adult (Stigler K. Reducerea riscului pentru efecte extrapiramidale (inclusiv dischinezia tardivå) se datoreazå. Prezintå. et al.). 5-HT2A. α1. efectele anticolinergice rezultå din interac¡iunea cu receptorii muscarinici. α2 ¿i H1. 2000). Cea mai mare parte a medicamentului este imediat metabolizatå ¿i inactivatå.

Biodisponibilitatea este de 70%. se absoarbe în propor¡ie de 70-85%. båtrâni ¿i la cei cu afectare renalå. (Remschmidt et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 103 Tabelul 3. T½ este de 20 ore. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450IID6 debrisoquin hidroxilazå. sub formå de tablete. fumatul. solu¡ie. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism a1NA Efectul Efect antipsihotic Efectele antimuscarinice Somnolen¡a Hipotensiunea ortostaticå Nivelurile serice ale medicamentelor ¿i metaboli¡ilor acestora depind de câ¡iva parametri. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. Efectul clinic în func¡ie de modalitatea de ac¡iune pe receptori a neurolepticelor Ac¡iunea pe receptori Antagonism D. . Ac¡iunea farmacologicå este datå de efectele însumate ale risperidonei ¿i metabolitului såu.m. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså la 1 orå. sexul. fiind transformatå în metabolitul activ: 9-hidroxi-risperidonå. 1% se eliminå nemodificatå. Ratele clearance-ului sunt modificate la copii. Eliminarea se face prin urinå (85%) ¿i materii fecale. precum vârsta. clearance-ul sumei risperidonå plus metabolit este redus cu 60%. dar existå ¿i varianta i. Se leagå de proteinele plasmatice. Absorb¡ia este incompletå. RISPERIDONA Risperidona este un benzioxazol derivativ descoperit de Janssen. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. astfel cå se poate administra în dozå unicå zilnicå. prin hidroxilare. în propor¡ie de 90% risperidona ¿i 77% metabolitul. în primul rând de albuminå. traverseazå bariera hematoencefalicå ¿i placenta ¿i trec în laptele matern. 2000). preparatul lichid are o mai bunå absorb¡ie oralå. fiind necesarå reducerea dozelor. Dupå administrarea oralå. cum sunt: activitatea sistemului citocromului P450 de la nivel hepatic (putând determina o metabolizare intenså sau såracå) ¿i al¡i factori. depot. Acestea au distribu¡ie largå în organism. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. medica¡ia asociatå etc. concentra¡ia plasmaticå este dependentå de dozå.11. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o zi.

sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450.m. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o såptåmânå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. frac¡iunea liberå cre¿te cu 35% datoritå scåderii proteinelor plasmatice (albumina). Afectarea hepaticå poate influen¡a clearance-ul. T½. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå.m. Olanzapina se administreazå în dozå unicå zilnicå 10 mg oral sau 2 doze de 5 mg.. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 6 ore dupå administrare oralå ¿i în 15-45 minute dupå administrare i. prin glucuronidare directå ¿i oxidare oxidarea fiind mediatå de sistemul enzimelor con¡inând FMO-flavin. OLANZAPINA Olanzapina. astfel cå disfunc¡ia renalå nu are impact asupra eliminårii ¿i nu este necesarå reducerea dozelor. clearance-ul. dacå se administreazå o singurå dozå. T½ este de 30 ore. Biodisponibilitatea este de minimum 50%. Se leagå de proteinele plasmatice: de albuminå în propor¡ie de 93%. iar concentra¡ia maximå plasmaticå este mai înaltå. se administreazå maximum 3 doze de 10 mg la 4 ore.. Are distribu¡ie largå în ¡esuturi. Traverseazå bariera hematoencefalicå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå: olanzapina este înalt metabolizatå înainte de excre¡ie.m. dar existå ¿i varianta parenteralå.104 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La pacien¡ii care prezintå afectare hepaticå. volumul de distribu¡ie nu sunt diferite la forma i. astfel cå se recomandå scåderea dozelor. Absorb¡ia este incompletå (85%) dupå administrarea oralå. doar 7% este eliminatå nemodificatå. Nu au fost studiate efectele afectårii renale asupra eliminårii. se ob¡in metaboli¡i inactivi. dar nu s-au gåsit diferen¡e la pacien¡ii cu cirozå severå (motivele . 7% este eliminatå nemodificatå. descoperitå de Eli-Lilly. Eliminarea se face prin urinå (57%) ¿i fecale 30%. placenta ¿i trece în laptele matern. i. este o thienobenzodiazepinå derivativå. diferå doar rata de absorb¡ie ¿i perioada în care se atinge concentra¡ia maximå. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic (40%).

Alimentele nu influen¡eazå rata ¿i propor¡ia absorb¡iei. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. nu este necesarå reducerea dozelor în aceste cazuri. primul neuroleptic atipic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 105 nu au fost încå elucidate) Prin urmare. la primul pasaj. T1/2 este de 10-16 ore. Quetiapina este în principal ¿i extensiv metabolizatå hepatic. pentru protejarea fa¡å de aceste efecte adverse (Remschmidt et al. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå severå. Biodisponibilitatea este de 50-60%. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-4 ore. Absorb¡ia este incompletå: 90-95% dupå administrarea oralå. Clozapina se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 95%. este o dibenzodiazepinå derivativå. . Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 3-4 zile. 2000). Traverseazå bariera hemato-encefalicå. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore. clozapina este contraindicatå. CLOZAPINA Clozapina. Majoritatea efectelor adverse importante pe supresia måduvei hematogene. 2D6. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. Se eliminå (metabolizatå aproape complet înainte de eliminare) 50% prin urinå. placenta ¿i trece în laptele matern. fiind folosit doar în cadrul unui protocol strict monitorizat. T½ este de 6 ore. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. 30% prin fecale. Eliminarea. Concentra¡ia plasmaticå maximå cre¿te propor¡ional cu doza. Absorb¡ia. Metabolizarea se face hepatic. se administreazå în douå doze zilnice. QUETIAPINA Administrarea se face pe cale oralå. metaboli¡ii rezulta¡i sunt inactivi. Quetiapina se administreazå în 2-3 doze zilnice. A fost descoperitå de Wander prin varia¡ia sistematicå a compu¿ilor heterociclici ¿i introduså în practica clinicå în 1972. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450 3A4. cu agranulocitozå a dus la pierderea acceptårii acestui medicament în practica clinicå curentå. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 83%.

deci nu este necesarå modificarea dozelor. AMISULPRIDUL Administrarea se face pe cale oralå.m. fiind nevoie ¿i în aceste cazuri de adaptarea dozelor. clearance-ul quetiapinei este redus cu 25%. comparative cu adultul. Alimentele bogate în gråsimi cresc absorb¡ia: administrarea se face în timpul sau imediat dupå maså. Alterårile proteinelor plasmatice ¿i ale acizilor gra¿i pot modifica legarea de proteine ¿i farmacocinetica. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 99%. Absorb¡ia. Are o biodisponibilitate de 59%. În afectarea hepaticå. Mesele bogate în carbohidra¡i reduc biodisponibilitatea administrårii orale. T½ este de 5-10 ore.m. La copiii peste 12 ani ¿i adolescen¡i nu existå diferen¡e în profilul farmacocinetic. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 3-5 ore dupå administrare oralå ¿i în 30-45 minute dupå administrare i. Eliminarea se face prin urinå ¿i fecale. fiind necesarå adaptarea dozelor: reducerea dozelor ini¡iale ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. clearance-ul este redus cu 25%. 21% prin fecale. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå indiferent dacå este u¿oarå. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. În caz de afectare hepaticå medie-moderatå cre¿te concentra¡ia plasmaticå. a 10 mg. motiv pentru care se administreazå în douå doze zilnice.106 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile. fiind necesarå reducerea dozelor. pe 4 cåi metabolice. Eliminarea este 73% renalå. nu existå diferen¡e farmacocinetice. la primul pasaj. moderatå sau severå. . Absorb¡ia. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. placenta ¿i trece în laptele matern. 1% se eliminå nemetabolizatå. ZIPRASIDONA Administrarea se face pe cale oralå. dar existå ¿i varianta i. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. Metabolizarea se face intensiv la nivel hepatic. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile dupå 2 doze. cu 26%.

apare reducerea clearance-ului. 2000). caracterizat prin iluzii. Remschmidt et al. 3. Alte indica¡ii sunt reprezentate de tulburårile pervazive ale dezvoltårii. Traverseazå bariera hemato-encefalicå.3. nu este necesarå reducerea dozelor (deoarece amisulpridul este supus unei metabolizåri hepatice minime). Are o biodisponibilitate de 48%. Remschmidt et al. placenta ¿i trece în laptele matern. probabil cå studiile viitoare vor consacra aceste medicamente ca tratament al multora dintre ele) (H. comportament agresiv ¿i „acting – out“. tulburåri de gândire. Este necesarå scåderea dozelor. Astfel. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 17%. Eliminarea renalå este majoritarå. Are o distribu¡ie largå ¿i rapidå în ¡esuturi. THDA etc (de¿i aceste condi¡ii ¿i tulburåri nu au fost stabilite încå drept indica¡ii terapeutice ferme. propor¡ional cu scåderea clearanceului la creatininå. existå o tendin¡å de a lårgi paleta indica¡iilor (H. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii pentru antipsihoticele atipice sunt în episodul acut ¿i ca tratament de între¡inere în schizofrenii ¿i în mod deosebit în tratamentul schizofreniilor cronice ¿i refractare. datoritå riscului scåzut pentru efecte adverse extrapiramidale (cum este dischinezia tardivå). dar este foarte slabå (doar 4% din dozå).6. 2000). În afectarea hepaticå. medicamentul eliminându-se nemodificat în propor¡ie mare (22%). Concentra¡ia plasmaticå maximå: medicamentul atinge 2 vârfuri plasmatice (la 1 orå ¿i la 4 ore). 2000. T½ este de 12 ore. H. se administreazå în 1-2 doze zilnice. recomandå antipsihoticele atipice la copii ¿i adolescen¡i în urmåtoarele situa¡ii: • Schizofrenie – episodul psihotic acut. De asemenea. tulburarea Tourette. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. tulburarea obsesiv-compulsivå. Remschmidt et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 107 Metabolizarea se face la nivel hepatic. . • Schizofreniile cronice ¿i refractare la tratament. Se ob¡in 2 metaboli¡i inactivi. halucina¡ii.

com. în 2 prize sau dozå unicå seara. indica¡iile antipsihoticelor atipice recomandate recent de Stigler K et al. specificând de fiecare datå dacå medicamentul folosit a fost aprobat pentru tulburarea în cauzå sau pentru grupa de vârstå din care face parte pacientul. Dozele mai mari de 6mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici. Durata . Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. în viitorul foarte apropiat.4.12.25 mg/såpt. legate de efectele secundare sau de evolu¡ia bolii. vor trebui så îi alerteze pentru a se adresa medicului între vizitele programate. este imperativå informarea pacien¡ilor ¿i familiilor acestora privind beneficiile acestui tip de tratament. Modul de administrare: se recomandå administrarea în douå prize sau dozå unicå seara. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici.108 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Suprimarea simptomelor ¿i profilaxia recåderilor în schizofreniile acute ¿i cronice – tratament pe termen lung. Suntem convin¿i cå. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. care se cresc treptat.6. timp de 1 såptåmânå. este necesarå monitorizarea riguroaså clinicå ¿i de laborator. doza ini¡ialå fiind de 0. informând pårin¡ii când trebuie så se prezinte la medic pentru evaluårile de rutinå. RISPERIDONA La copii ¿i adolescen¡i sunt acceptate doze cuprinse între 1-6 mg/zi. mentalhealth. cu 0. pentru multe tulburåri. 2002. Prezentåm în tabelul 3.25 mg/zi. Probabil cå. care pot fi consultate pe site-ul www. • Copii. sistematizate în tabelul urmåtor. dar ¿i riscurile lui. Apoi doza poate fi crescutå treptat. Atât din ra¡iuni medicale cât ¿i medico-legale. au fåcut ca tratamentul cu antipsihotice atipice al acestora så nu fie încå aprobat oficial. doar rigorile impuse de aprobarea oricårui medicament. De asemenea. se va defini spectrul indica¡iilor tratamentului cu antipsihotice atipice la copil ¿i adolescent. 3. dar ¿i ce simptome. în schimb sunt asociate cu mai multe efecte adverse. 2001 ¿i Kaplan ¿i Sadock. în special la copil ¿i adolescent.

tratamente medicamentoase Tulburåri pervazive de dezvoltare Adjuvant al antidepresivelor în tratamentul acut al episodului depresiv major cu elemente psihotice Episod maniacal acut (mai pu¡in eficientå decât litiul. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). anomalii hematologice induse de clozapinå) Tulburåri psihotice secundare traumatismelor craniocerebrale. rezistentå la tratament Diskinezie tardivå severå Când existå efecte secundare severe. pentru a . Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent (Stigler K et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 109 Tabelul 3.12. Sindrom Gilles de la Tourette Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie Auto/hetero agresivitate la copii Tulburarea de conduitå Tulburarea de opozi¡ie Tulburarea obsesiv compulsivå Risperidona Clozapina Olanzapina Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Risperidona Sulpirid Risperidona Risperidona Olanzapina Quetiapina Risperidona este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. Risperidona Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Amisulprid Sulpirid Risperidona Olanzapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Quetiapina Tulburare schizoafectivå Schizofrenie cu debut în copilårie. Apoi. 2002) Tulburåri psihotice acute ¿i cronice: Schizofrenie: pentru simptome pozitive. carbamazepina) în Tulburarea bipolarå tip I Tulburarea bipolarå cu ciclicitate rapidå Adjuvant în tulburarea bipolarå refractarå Simptome depresive ¿i anxioase în Schizofrenie Risperidona Olanzapina Risperidona Clozapina Risperidona Olanzapina Ticuri. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. valproatul. cu reevaluare periodicå. intolerabile datorate altor neuroleptice (cre¿terea în greutate. demen¡e SIDA. Kaplan ¿i Sadock. cognitive. 2001. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. negative.

Este necesarå reevaluarea periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. Doza zilnicå de între¡inere este cuprinså între 0. cuprinså în intervalul de 5-10 mg/zi. Apoi doza poate fi crescutå treptat. dacå sunt necesare. cu 1 mg/dozå. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). la interval de 2-3 zile/1 såptåmânå. 3-4 zile. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. Dozele mai mici de 200 mg/zi se administreazå într-o singurå prizå. pânå la doza ¡intå de 300 mg/zi.5-25 mg.110 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determina necesitatea men¡inerii tratamentului. dozele de clozapinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. NB. Apoi se cre¿te doza cu 2. doza ini¡ialå fiind de 1-2 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. • Adolescen¡i. Apoi. la interval de 2-3 zile. de 2 ori pe zi. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 12. cu 25-50 mg/zi. care se cresc treptat. Nu se frac¡ioneazå tableta. se fac o datå sau de 2 ori pe såptåmânå.5-5-10 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. cu reevaluare periodicå.5 mg la fiecare 5-7 zile. atinså la sfâr¿itul a douå såptåmâni.5 mg/zi. OLANZAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu doze de 2. Cre¿terile ulterioare ale dozelor. Tratamentul de ini¡iere se face cu 2. cu o dozå mai mare seara la culcare. seara la culcare. Durata este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. în dozå unicå. cu maximum 100 mg/zi. . pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. Se cre¿te doza treptat. Tratamentul se introduce cu doze mici. indica¡ia firmei Eli Lilly! CLOZAPINA La adolescen¡i. în 2 prize sau dozå unicå seara. pânå la 4-6 mg/zi. Doza zilnicå de între¡inere este 5-10 mg. Modul de administrare: este în dozå unicå zilnicå.5-3 mg. Dozele mai mari de 10 mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici.

Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå eficace. Tratamentul de ini¡iere: 20 mg/zi în 2 prize. Modul de administrare este în douå-trei prize pe zi. datoritå riscului de apari¡ie a efectelor adverse (agranulocitoza. 2001). diferen¡ele între grupul antipsihoticelor atipice în compara¡ie cu înaltul poten¡ial al efectelor neurologice al antipsihoticelor tipice apare evident. 3. Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. în 2-3 prize. Tratamentul de între¡inere se face cu 400 mg/zi.5-25 mg/zi. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic.6. se impune urmårirea atentå a pacientului pentru detectarea reapari¡iei simptomelor psihotice. doza se descre¿te gradat pânå la 150-300 mg/zi. Clozapina este eliberatå în SUA doar prin intermediul unui sistem de distribu¡ie special. pe parcursul a 1-2 såptåmâni. Se monitorizeazå hemograma såptåmânal. Dozele peste 400 mg/zi vor fi divizate în douå prize. Necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. înainte de a furniza medicamentul. care efectueazå såptåmânal hemograma. .D. QUETIAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 25-400 mg/zi. convulsiile). pânå la doza ¡intå. Se cre¿te cu 25-50 mg la 1-3 zile.5. Pentru simptomele pozitive se folosesc 400-800 mg/zi (doze mari. Modul de administrare este în douå prize zilnice. ZIPRASIDONA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 40-160 mg/zi. apoi la 2 såptåmâni – 1 lunå (Gheorghe M. Se ini¡iazå tratamentul cu 12. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Privind profilul efectelor adverse. iar pentru simptomele negative se folosesc 50-100-300 mg/zi (doze scåzute. AMISULPRIDUL Doze: 50-100-300-400-800-1200 mg/zi. Modul de administrare este în una/douå prize pe zi. de 40-80 mg/kg). care monitorizeazå hemogramele. oral sau injectabil. de 10 mg/kg. Existå o bazå de date centralå. Dacå este necesarå întreruperea bruscå datoritå apari¡iei leucopeniei severe.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 111 Tratamentul de între¡inere. sub 100 mg/zi).

grea¡å ¿i vårsåturi. agranulocitoza. 1994 ¿i 90%. Risperidona s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: efecte extrapiramidale (EEP). Olanzapina are o ratå foarte scåzutå de apari¡ie a EEP (Kumra et al. raportatå de numeroase studii la copii ¿i adolescen¡i. ame¡ealå ¿i hipotensiune ortostaticå.mentalhealth. semne caracteristice gripei. cre¿terea apetitului cu cre¿tere semnificativå în greutate. et al. dupå Levkovittch et al. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. sedarea. dependente de dozå. hipotensiunea ¿i tahicardia (la 38-42%. cre¿terea în greutate. Pacien¡ii trebuie så fie instrui¡i så raporteze imediat apari¡ia oricåror semne de „infec¡ie“: letargie. cu excep¡ia agranulocitozei. anxietate. sialoreea (variind între 35%. S-au eviden¡iat anumite categorii care prezintå risc crescut: sexul feminin. sincopå. et al. Leucograma trebuie efectuatå înainte de ini¡ierea tratamentului cu clozapinå ¿i apoi såptåmânal. dureri faringiene.112 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta în continuare efectele adverse ale fiecårui antipsihotic atipic a¿a cum sunt ele prezentate în Kaplan ¿i Sadock 2002. care apar rar. alungirea intervalului QT>450 msec (Posey et al. Apari¡ia agranulocitozei nu depinde de dozå sau de durata tratamentului. uscarea mucoasei bucale.com. rinitå. dar severe. vertijul la 90% dintre pacien¡ii studia¡i (Turetz et al. care sunt descrise ca apårând la adult cu o frecven¡å de 1%. granulocitopenia. a cårei apari¡ie nu a fost raportatå de studiile implicând copiii. hiperpigmentare. constipa¡ie. cre¿terea nivelurilor de prolactinå cu galactoree. hepatotoxicitate cu cre¿terea nivelurilor enzimelor hepatice. 1997). pot apårea sindrom neuroleptic malign. iar studiile realizate la copii ¿i adolescen¡i au gåsit rate similare. tahicardie. 1998). se numårå leucopenia. cre¿terea transaminazelor. riscul de apari¡ie fiind mai mare la doze mai mari de 6 mg/zi (Stigler et al. 1997). ca sedarea. cre¿terea glicemiei. 2000) Utilizarea olanzapinei s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: sedare. ca parkinsonismul ¿i dischinezia tardivå. Clozapina prezintå efecte secundare frecvente. dupå Turetz et al. 2001). Rar. hipotermie sau convulsii (Remschmidt H. 1987). care pot fi consultate pe site-ul www. dar pun în pericol via¡a pacientului. slåbiciune. cre¿terea în greutate ¿i efecte severe. Printre efectele adverse rare. înso¡ite de febrå. dispepsie. dupå Sifen G. bolnavii ce prezintå boli somatice grave. . tremor. 1999). vertij.

tahicardie posturalå u¿oarå sau moderatå la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå. Au mai fost descrise efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. 2000) similar cu datele observate la adul¡i. impunând limitarea cre¿terii dozelor ¿i chiar întreruperea tratamentului. 2000 au concluzionat cå pacien¡ii tineri trata¡i cu clozapinå au un risc mai mare decât adul¡ii de a dezvolta convulsii sau anomalii EEG. clozapina se întrerupe ¿i pacientul se monitorizeazå atent pentru orice semn de infec¡ie. Cre¿terea u¿oarå în greutate a fost descriså ¿i la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå (McConville et al. 2000).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113 Tratamentul cu clozapinå nu se ini¡iazå dacå: • numårul de leucocite < 3500/mm3. Dacå pe parcursul tratamentului numårul de leucocite devine < 2000/mm3 sau granulocite < 1500/mm3. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 16-119 pacien¡i la 1000 pentru clozapinå. Tratamentul cu quetiapinå la copii ¿i adolescen¡i se asociazå cu un risc scåzut de apari¡ie a EEP (Findling et al. Sedarea a fost descriså de Martin et al. Convulsiile datorate tratamentului cu clozapinå apar la pacien¡ii adul¡i cu o frecven¡å de 5%. • dacå existå istoric de boalå mieloproliferativå. 1999. 1996) trata¡i cu clozapinå. Findling et al. fiind dependente de dozå > 600 mg/zi. 1997). Dacå leucocitele sunt < 1000/mm3 sau granulocitele < 500/mm3. convulsii tonico-clonice generalizate) au fost gåsite ca apårând la 10-44% dintre copiii ¿i adolescen¡ii (Kumra et al. 49-66 pacien¡i la 1000 pentru olanzapinå ¿i 27-51 pacien¡i la 1000 pentru quetiapinå. 71-87 pacien¡i la 1000 pentru risperidonå. descris ca apårând la adul¡ii trata¡i cu clozapinå în asociere cu litiu. agranulocitozå induså de medicamente. Convulsiile (mioclonii. Cavazzoni et al. Riscul de apari¡ie a EEP la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå a fost evaluat de la foarte scåzut (Remschmidt et al. Sindromul neuroleptic malign. ca apårând la 50% dintre subiec¡i. 1994) la absent pânå la jucarea unui rol în ameliorarea diskineziei tardive ¿i a EEP produse de tratamente neuroleptice anterioare (Turetz et al. pacientul se interneazå. Nu a . nu a fost descris la copii ¿i adolescen¡i. înso¡itå de vertij. • numårul de granulocite < 2000/mm3. granulocitopenie severå.

extrem de rar apårând sedarea severå. Quetiapina a determinat. Nu au fost descrise modificåri cardiace de tipul alungirii intervalului QTc. cu antipsihotice atipice (Kaplan. ca urmare a administrårii risperidonei. hemangiom ¿i hemangiosarcom hepatic. în unele cazuri. au eviden¡iat. nu au fost gåsite modificåri semnificative ale intervalului QT. ca de altfel nici tahicardie sau hipotensiune ortostaticå (Sallee et al. 2000). au fost raportate la båie¡i cre¿teri u¿oare ale nivelului prolactinei ¿i. adenom endocrin pancreatic. De asemenea. rar. cu apari¡ia hiperplaziei celulare ¿i a neoplasmelor: adenom de glandå pituitarå. La copil ¿i adolescent. Dupå administrarea olanzapinei s-a observat apari¡ia de adenom ¿i adenocarcinom al glandei mamare.). 2000). Dintre efectele extrapiramidale.13. La oameni. în sensul alungirii acestui interval (cel mai important efect advers descris la adul¡i). la ¿oareci. apari¡ia ginecomastiei. 2000). olanzapina ¿i quetiapina par a avea cea mai scåzutå ratå a efectelor secundare. Studiile la animale. chiar de lungå duratå. Sedarea u¿oarå a fost cel mai frecvent efect advers descris ca apårând la tratamentul cu ziprasidonå. Nu a fost raportatå cre¿terea în greutate ca urmare a tratamentului cu ziprasidonå (Sallee et al. adeno-carcinom al glandei mamare. cre¿terea cronicå a secre¡iei de prolactinå. Amisulpridul se pare cå este fårå risc carcinogen la animale. Carcinogeneza. EEP sunt rare. 2000) (tabelul 3. . adenom folicular tiroidian benign. cre¿terea în greutate. dar eficacitatea lor pe simptomele pozitive ¿i negative comparativ cu clozapina este încå incomplet investigatå (Remschmidt et al. doar apari¡ia akatisiei a fost descriså la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu ziprasidonå. la copii ¿i adolescen¡i. anxietatea. dependente de dozå ¿i reversibile dacå se administreazå agen¡i antiparkinsonieni. agita¡ia. 2000). este necunoscutå relevan¡a cercetårilor referitoare la apari¡ia acestor tumori la animale. similar cu datele de la adul¡i. apari¡ia de adenocarcinom mamar. A fost descriså cre¿terea nivelurilor de prolactinå. Cele mai frecvente efecte adverse raportate la pacien¡ii trata¡i cu amisulprid sunt insomnia. Studiile efectuate nu au raportat apari¡ia tumorilor men¡ionate la oamenii care au primit tratament. De asemenea. care så necesite reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (Sallee et al.114 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI fost descriså apari¡ia hepatotoxicitå¡ii la aceastå categorie de pacien¡i. moderate.

14). • afec¡iuni neurologice: sindrom extrapiramidal. anticolinergice.7. • prezen¡a/risc apari¡ie convulsii: în special pentru Clozapinå.13. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice Datele referitoare la interac¡iunile antipsihoticelor atipice cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. • glaucom cu unghi închis: contraindica¡ie absolutå pentru Olanzapinå. hemoragii craniene recente. IMA. mentalhealth. tromboze. .6.2. delir colinergic: scopolamina. Vom prezenta interac¡iunile antipsihoticelor atipice atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 3. barbiturice. beta Sedare Antagonism M Uscarea mucoasei bucale Antagonism H1 Sedare Serotonina Noradrenalina Acetilcolina Histamina 3. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002 ¿i monografiile firmelor producåtoare. anevrisme. Mecanismele efectelor secundare Neurotransmi¡åtor Dopamina Receptor/ efect Efect clinic farmacologic Antagonism D2 Simptome parkinsoniene Distonie Akatisie Diskinezia tardivå Cre¿terea nivelului de prolactinå Antagonism 5HT Cre¿terea ponderalå Antagonism Hipotensiune alfa1. Contraindica¡iile se datoreazå efectelor lor antiadrenergice. stare comatoaså. care pot fi consultate pe site-ul www. Contraindica¡iile tratamentului cu antipsihotice: • istoric de råspuns alergic. opioide. BDZ. • suspiciune ingestie substan¡e ce pot provoca depresia SNC: alcool. antihistaminice. • afec¡iuni cardio-vasculare: hipotensiune.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 115 Tabelul 3. • afec¡iuni hematologice: tulburåri mieloproliferative. fenilciclidina.8. istoric de agranulocitozå ¿i granulocitopenie severå: contraindica¡ie absolutå pentru Clozapinå. • afectare hepaticå severå.com.6. 3. insuficien¡å cardiacå.

cre¿terea Biperiden concentra¡iei serice de Olanzapinå. depresie respiratorie Medicamente care induc izoenzime Accelerare clearance antipsihoticelor CYP1A2. sincopå. cre¿terea dozelor glucocorticoizi Medicamente care inhibå Inhibare clearance antipsihoticelor izoenzime CYP atipice. e necesarå scåderea dozelor Risperidona EEP Fenitoina.Fårå interac¡iune mina. rifampicina. analgezice sedative. digitoxina Desfac legåtura clozapinå proteine Accelerare clearance Fenitoina Quetiapina Quetiapina de 5 ori Accelerare clearance Tioridazina Quetiapina cu 65% Scade clearance Quetiapina cu 20% Cimetidina Fluoxetina. agoni¿ti dopaminici: Ziprasidona le antagonizeazå efectele Amisulprid Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. risperidona Quetiapina scade clearance Loraxepam Loraxepam cu 20% Quetiapina nu scade clearance Litiu Litiu Levodopa. barbiturice. fluoxetina. alcool.116 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. efecte cardiace Medicamente antihipertensive Antipsihoticele atipice poten¡eazå efectele acestora. minice H1. “ Diazepam “ Litiu Inhibå izoenzime CYP 1A2. antacid Fårå interac¡iune “ Warfarina “ Imipramina “ Desipramina. Clozapina Carbamazepina. atipice cu 50%. imipra. Cresc concentra¡ia sericå de Clozapinå fluvoxamina warfarina. agoni¿ti Quetiapina le antagonizeazå efectele dopaminici Ziprasidona Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. propiltio. fenitoina. ciprofloxacina Levodopa. omeprazol. accentuare hipotensiune ortostaticå BDZ hipotensiune ortostaticå. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. ADT sedare. agoni¿ti dopaminici: Amisulprid le antagonizeazå efectele . captopril.14. Levodopa. agoni¿ti dopaminici Risperidona le antagonizeazå efectele Olanzapina Cimetidina. antihista.supresia måduvei osoase uracil. Litiu SMN Risperidona. sulfonamide. este necesarå barbiturice. agoni¿ti Olanzapina le antagonizeazå efectele dopaminici Acestea determinå agranulocitoza. antipsiPrecipitare neutropenie cauzatå hotice. risc convulsii. paroxetina. se scad dozele de olanzapinå. depot de clozapinå Paroxetina Risc convulsii. stare confuzionalå. CYP 3A4: carbamazepina.efectele acestora. 2002) Efectul Substan¡a Antipsihoticele atipice poten¡eazå Deprimante SNC: narcotice. ISRS Simptome sevraj opioid Opioide Cre¿terea concentra¡iei plasmatice Clozapina a clozapinei cu 75% Levodopa. haloperidolul. Levodopa. Fluvoxamina. anestezice.

7. stabilizatori ai dispozi¡iei). Aceste cazuri sugereazå beneficiile clozapinei în tratamentul schizofreniei cu debut în copilårie. efectele secundare apårute. au primit clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 117 • afectare renalå severå. • tumori dependente de prolactinå: prolactinoame de glandå pituitarå: contraindica¡ie pentru Amisulprid. în vârstå de 12-17 ani. 2001). Aceste rezultate ar putea fi în mod particular importante pentru a îmbunåtå¡i moralul pacien¡ilor. Masi. de la 71. Conform raportului Dr. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå. detalii despre dozarea clozapinei. 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå. 2001 au studiat efectul clinic al clozapinei asupra agresivitå¡ii la adolescen¡ii cu schizofrenie severå cu debut în copilårie (Chalasani et al. autorii sus¡in cå a existat o îmbunåtå¡ire semnificativå a comportamentului agresiv. scorurile GAF la internare ¿i externare. deoarece se presupune cå s-ar putea asigura un mediu mai pu¡in restrictiv pentru ace¿ti pacien¡i. vârsta medie fiind de 15 ani. al familiilor ¿i personalului. scorurile GAF îmbunåtå¡indu-se semnificativ.5 ± 73. Chalasani et al.6 kg la 77. G.6 kg. • Feocromociton: pentru Amisulprid. Autorii raporteazå cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. 3.3 ± 10. extrågându-se datele demografice ale acestora. S-au notat amelioråri semnificative privind interac¡iunile sociale ¿i scåderea numårului de episoade violente ¿i gânduri de homicid ¿i suicid. Studii clinice CLOZAPINA Studii clinice Douå studii clinice la copii au fost efectuate în ultimii ani pentru clozapinå.4 ± 13.6 mg/zi) timp de . S-au revåzut foile de observa¡ie ale pacien¡ilor. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. pentru o perioadå medie de 52 de zile. De¿i limiteazå concluziile la datele prezentate. rezultatele ob¡inute fiind similare celor descrise la adul¡i.

acatisia este frecvent diagnosticatå ca o agravare a tulburårii psihotice. reprezentând în medie 10.96 ± 3. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. To¡i pacien¡ii au fost responderi la clozapinå. reprezentând în medie 10. 2002c).08 kg.7%. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. cu råspuns la tratament β-blocant. care au dezvoltat ca efect secundar acatisie. în vârstå de 12-17 ani. ca apetitul crescut. CGAS. Acatisia ar trebui luatå în considerare în toate cazurile de e¿ec aparent al antipsihoticelor atipice (Gogtay N.08 kg. conform CGI-I. ¿i nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice. Studiul a inclus cercetarea bazei de date a FDA MedWatch pentru perioada ianuarie 1990-februarie 2001. caracteristicile demografice ale pacien¡ilor. Autorii concluzioneazå cå tratamentul cu clozapinå poate îmbunåtå¡i tabloul clinic la adolescen¡ii cu episoade maniacale sau mixte refractare la tratament. CGI-S. stabilizatori ai dispozi¡iei). Autorii aten¡ioneazå cå deoarece copiii nu pot descrie cu acurate¡e simptomatologia. Studii asupra efectelor secundare Gogtay et al au raportat în 2002 cazul a 2 copii cu schizofrenie sub tratament cu clozapinå. 2002). ca apetitul crescut. Masi et al au realizat în 2002 un studiu privind efectul clozapinei la 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice.6 mg/zi) timp de 12-24 de luni. S-au evaluat apari¡ia diabetului. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. S-au aplicat pentru måsurarea eficacitå¡ii clinice scalele CGI-I. Efectele secundare.5 ± 73.96 ± 3. în vârstå de 13-77 ani au fost inclu¿i într-un studiu epidemiologic realizat de Koller et al. 384 pacien¡i sub tratament cu clozapinå care au dezvoltat diabet zaharat. BPRS. sedarea. cazurile noi versus exacerbårile unui diabet preexistent. 2002). S-a administrat clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. Modificårile medii ale scorurilor pe scalele aplicate au fost semnificative. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. MRS. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. timpul de debut al hipoglicemiei ¿i efectul . Nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice (Masi G. în 2001. severitatea clinicå. Efectele secundare.118 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 12-24 de luni (Masi et al. sedarea.7%.

4 ± 13. în 2001. 2001).3 ± 10.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 119 opririi ¿i reluårii tratamentului. în vârstå medie de 15 ani (Chalasani et al. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå. 46 de pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it controlul glicemiei dupå ce au renun¡at la sau au scåzut doza de clozapinå. un agent anticolinergic cu selectivitate vezicalå. Enurezisul nocturn este un efect secundar rar care apare la terapia cu clozapinå. studii ulterioare sunt necesare pentru a evalua corect eficacitatea tolterodinei în enurezisul indus medicamentos. în vârstå de 12 ani. Reitzle et al au publicat în 2001 cazul unui båiat cu psihozå schizofrenicå. rela¡ia temporalå cu începutul tratamentului cu clozapinå. simptomatologia enureticå s-a ameliorat. Dupå trei luni de tratament. Copilul a dezvoltat agranulocitozå dupå terapia cu clozapinå. Chalasani et al au descris cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. care nu a avut nici un efect asupra enurezisului. vârsta relativ micå a pacien¡ilor afecta¡i ¿i reversibilitatea promptå la oprirea medica¡iei la unii pacien¡i. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi.6 kg. De¿i tolterodina s-a dovedit a fi ineficientå în cazul prezentat. S-a administrat tolterodinå. Cazul unei paciente hispanice de 16 ani cu boalå bipolarå cu tråsåturi psihotice. 242 pacien¡i au avut diabet de novo ¿i 54 exacerbåri ale bolii preexistente. Au fost 80 de cazuri de acidozå metabolicå sau cetozå. 25 de pacien¡i au murit în timpul episoadelor hiperglicemice. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå. pacienta a început så prezinte episoade de enurezis nocturn. care a fost tratat cu clozapinå timp de 15 såptåmâni. Pentru a normaliza tabloul hematologic s-a folosit factorul stimulator al coloniilor de granulocite. La administrarea de desmopresinå.6 kg la 77. cu terapie cu clozapinå. este prezentat de English et al. Un singur pacient a dezvoltat diabet în urma unei singure doze de 500 mg de clozapinå. Severitatea cazurilor raportate a variat de la intoleran¡å medie la glucozå la cetoacidozå diabeticå sau comå hiperosmolarå. Autorii aten¡ioneazå cå agranulocitoza se . pentru o perioadå medie de 52 de zile. Cele mai multe cazuri au apårut în primele 6 luni de tratament cu clozapinå. Raportul femei/bårba¡i a fost de 2/0. de la 71. O rela¡ie cauzalå între clozapinå ¿i diabet este sugeratå de numårul de cazuri.

Înregistrarea EKG a aråtat undå P mitralå în DI. doza medie de clozapinå a fost de 200 mg/zi (3. . durere retrosternalå.4 mg/kgc). Concomitent lua benztropinå mesilat 2 mg/zi ¿i diazepam 2 mg la nevoie. respira¡ia 24 rpm. a primit clozapinå 25 mg/zi. Examenul fizic a fost normal. norclozapina ¿i N-oxid-clozapina. se sugereazå cå aceste evenimente ar putea fi mai frecvente decât se credea. råspunsul clinic ¿i numårul total de efecte secundare s-au corelat cu concentra¡iile de norclozapinå. S-au studiat parametrii farmacocinetici ai clozapinei ¿i ai metaboli¡ilor såi.7 l/kg-h. Se recomandå monitorizarea regulatå a EKG ¿i a troponinei I la pacien¡ii pe clozapinå. Pulsul era de 124 bpm. iar dupå 3 såptåmâni de la începerea terapiei s-a prezentat la camera de gardå. O adolescentå cu schizofrenie cronicå rezistentå la tratament. În plus. Ini¡ial troponina I a fost crescutå. fiind similare cu cele raportate la adul¡i. Terapia cu clozapinå a fost continuatå. miocardite. iar dupå 1 såptåmânå doza a fost crescutå la 100 mg/zi. în vârstå de 16 ani. S-a pus diagnosticul de pericarditå secundarå clozapinei. Studii de farmacocineticå Frazier et al au studiat în 2003 farmacocinetica clozapinei la 6 tineri de 9-16 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. La adul¡i. Pe perioada desfå¿urårii studiului. De¿i clozapina este rar asociatå cu pericardite. concentra¡iile de norclozapinå sunt în medie cu 10-25% mai mici decât cele de clozapinå. dar a revenit la normal în decurs de 2 såptåmâni. sub monitorizare strictå. segment ST ridicat concav în toate deriva¡iile. cardiomiopatii sau anomalii EKG. Concentra¡iile plasmatice de clozapinå în func¡ie de dozå nu au variat cu vârsta.120 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI poate instala la copiii cu schizofrenie care primesc tratament cu clozapinå. TA 124/59 mmHg. diferind semnificativ de cele din acest studiu. Dupå câteva zile. pacienta a dezvoltat palpita¡ii. Clearance-ul mediu de clozapinå a fost de 1. Ameliorårile clinice observate la 5 din cei 6 pacien¡i s-au corelat cu concentra¡ia sericå de clozapinå. Cazul este descris de Kay în 2002. Clozapina liberå ¿i metabolitul såu activ norclozapinå contribuie la eficacitatea ¿i efectele secundare observate la tineri. undå P bifazicå în VI. AUC 0-8 h ¿i concentra¡iile de norclozapinå au fost mai mari decât cele de clozapinå ¿i N-oxid-clozapinå.

s-a administrat risperidonå în doze între 0. 101 copii cu autism. Nelini¿tea motorie s-a redus ca råspuns la risperidonå. 68% din cei care au råspuns ini¡ial ¿i-au men¡inut råspunsul ¿i în urmåtoarele 6 luni. studiul fiind realizat de Morant et al. fårå modificåri în 4 ¿i nu a putut fi evaluatå la 2 pacien¡i. Grupul de pacien¡i cu cele mai mari amelioråri a fost cel al copiilor cu retard . Pe parcursul primelor 8 såptåmâni. nelini¿tea membrelor inferioare a dus la apari¡ia de råni cutanate ¿i a împiedicat vindecarea arsurilor existente (Silver et al. cu probleme serioase de comportament. La 16 pacien¡i de 7-14 ani.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. cu comportament agresiv. . în 2001. CGI-I ¿i Aberrant Behavior Checklist. Autorii apreciazå cå risperidona poate fi consideratå ca fåcând parte din armamentul disponibil unui medic care trateazå nelini¿tea din leziunile cerebrale severe (Silver BV 2003). S-a efectuat un studiu experimental simplu-orb. autorii raporteazå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. diferite de cele la placebo. în cadrul cåruia pacientul a primit 1 mg risperidonå în combina¡ie cu metilfenidat 10 mg ¿i amantadinå 100 mg. în urma unei lovituri de fulger.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 121 RISPERIDONA Studii clinice Silver et al au descris cazul unui adolescent în vârstå de 15 ani cu activitate motorie excesivå datoratå unei leziuni cerebrale anoxice secundare unui stop cardiac. controlat placebo. 2003). În concluzie. Copiii care au primit placebo au avut un råspuns pozitiv în 69% din cazuri comparativ cu 12% la placebo.5-2. copiii au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 0. care nu au råspuns la alte medicamente. cu vârste cuprinse între 5 ¿i 17 ani.5 mg/zi gradat sau placebo. Adåugarea de metilfenidat a crescut u¿or aten¡ia pentru îndeplinirea unor sarcini. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse. în 2002. Evolu¡ia clinicå a fost bunå în 10 cazuri.01-0. au fost cuprin¿i în studiul realizat de McCracken et al. Cele mai frecvente efecte secundare. Comportamentul agresiv a fost cuantificat de clinicieni ¿i pårin¡i folosind douå scale validate. ceea ce a permis vindecarea rånilor.

EPS s-au raportat la 7 pacien¡i dintre cei pe risperidonå ¿i la 3 dintre cei pe placebo. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. Behavior Problems Inventory. scala CVLT modificatå ¿i CPT. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Grupul pe risperidonå a aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât grupul placebo a scorurilor Nisonger Child Behavior Rating Form încå din prima såptåmânå. O reducere importantå a scorurilor de bazå s-a observat la risperidonå. în vârstå de 5-12 ani (Snyder et al. Autorii considerå risperidona un medicament sigur în tratamentul farmacologic al copiilor cu probleme de comportament. cefaleea. Behavior Problems Inventory. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-au folosit Nisonger Child Behavior Rating Form. Risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. realizat de Aman et al. CGI. 2002). Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a.06 mg/kgc/zi sau placebo. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia. precum ¿i a celorlalte scale. S-a administrat risperidonå 0. CGI. Risperidona nu a produs nici o modificare a variabilelor cognitive. Aberrant Behavior Checklist. 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). nivelul IQ sau somnolen¡å. au fost cuprin¿i într-un studiu dublu-orb controlat placebo. .02-0.2 kg ¿i respectiv 0. Ameliorårile au apårut cel mai devreme la 1 såptåmânå. semnificativ în compara¡ie cu placebo. O subanalizå a demonstrat cå efectul risperidonei nu a fost influen¡at de diagnostic. Snyder raporteazå studiul efectuat la 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF.122 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI mental. ca agresiunea ¿i comportamente distructive. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. În concluzie risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo.02-0. timp de 6 såptåmâni. ¿i nici un pacient nu a avut EPS. prezen¡a sau absen¡a ADHD. folosirea psihostimulantelor.9 kg. Aberrant Behavior Checklist. în 2002.06 mg/kgc/zi sau placebo timp de 6 såptåmâni ¿i s-au urmårit scalele NCBRF. cu vârstele cuprinse între 5 ¿i 12 ani.

Principalele metode de evaluare a eficacitå¡ii au fost CGI-S.01-0. cåruia i s-a administrat risperidonå (Maneeton et al. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit CGI. în 2001. VAS. Autorii sugereazå cå risperidona ar putea fi eficientå pentru agresivitatea severå la adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie. sau placebo timp de 4 såptåmâni.2 mg/zi. OAS modificatå ¿i ABC. o înråutå¡ire semnificativå statistic s-a observat la grupul pe risperidonå pe scalele CGI-S. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå. Durst et al au analizat efectul risperidonei la 6 adul¡i tineri ¿i 1 adolescent. ABC. ¿i scorurile Personal Assessment Checklist pentru rela¡ii sociale ¿i atitudini ocupa¡ionale. VAS ¿i Personal Assessment Checklist.9 mg) sau placebo. 2001). iar EPS au fost måsurate cu ESRS. Comparativ cu placebo. Van Bellinghen et al au studiat efectul risperidonei la 13 copii cu tulburåri comportamentale persistente ¿i intelect liminar. cu diagnostic de PWS cu tulburåri severe de comportament. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind efectele secundare extrapiramidale. OAS modificatå. Autorii considerå cå tratamentul pe termen scurt cu risperidonå a fost bine tolerat ¿i semnificativ mai eficient decât placebo în controlul tulburårilor de comportament la copiii cu IQ scåzut. de 6-14 ani (Van Bellinghen. iar risperidona a fost bine toleratå. fårå efecte secundare importante. Copiii au primit risperidonå 0. Risperidona a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea scorurilor ABC pentru iritabilitate ¿i hiperactivitate. CGI. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. în medie 1.5-4 mg (în medie 2. într-un studiu raportat de Buitelaar et al. ABC ¿i pe scalele de hiperactivitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 123 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit timp de 6 såptåmâni risperidonå 1.05 mg/kgc/zi. Maneeton et al raporteazå cazul unui copil cu retard mental sever ¿i agresivitate. Pe parcursul a 2 såptåmâni de urmårire dupå cele 6 de tratament. 2001). ABC. risperidona a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor CGI-S. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. cu . Autorii considerå cå risperidona este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul comportamentului agresiv la copiii cu retard mental sever. cu vârste cuprinse între 15 ¿i 25 de ani. În urma tratamentului s-a redus comportamentul agresiv.

2 pacien¡i au renun¡at la risperidonå datoritå efectelor adverse. Dozele mici de risperidonå au fost îmbunåtå¡iri clinice notabile.02-0. realizat de Snyder et al (Turgay et al. Pentru evaluare s-au folosit CGI-S. CVLT. Peste jumåtate din pacien¡i au câ¿tigat un control mai bun asupra manifestårilor deranjante. Autorul concluzioneazå cå efectul risperidonei asupra agresivitå¡ii este în concordan¡å cu alte rapoarte din literaturå. ticuri ¿i agresivitate greu de controlat. ROAS. CGI. ROAS. Scorurile la subscalele pentru problemele de conduitå au fost ini¡ial mai mici la cei ce au fost trata¡i anterior cu risperidonå decât la cei trata¡i cu placebo. AS. CPT.25-1 mg/zi. Nu a existat un grup de control. apoi doza a crescut treptat pânå la maximum 3 mg/zi. cu nelini¿te. Doza medie de risperidonå a fost de 1. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. 2001).06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni. pe lângå diverse alte medicamente ¿i terapii. care au primit anterior diverse medica¡ii (Heitun. Ace¿tia din urmå ¿i-au îmbunåtå¡it într-o såptåmânå scorurile. 2002).5 mg/ zi. Autorii subliniazå cå risperidona este folositoare în tratamentul PWS datoritå efectului såu pozitiv asupra tulburårilor de comportament (Durst R. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dubluorb placebo cu risperidonå. Îmbunåtå¡irile au råmas constante pe parcursul întregului studiu pentru ambele grupuri. AS. S-a administrat risperidonå ini¡ial în dozå micå de 0. S-au aplicat Conduct Problem Subscale. Turgay et al au analizat siguran¡a pe termen lung ¿i eficacitatea risperidonei la 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. probleme de concentrare. confirmate prin scåderea scorurilor CGI-S. Heitun raporteazå cazurile a 11 pacien¡i de 11-47 de ani. Pacien¡ilor li s-a administrat ¿i risperidonå 0. chiar ¿i la doze mai mici decât cele raportate anterior.64 mg/zi. 2000b).124 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament anterior e¿uat pentru manifestårile psihiatrice ale bolii. Eficacitatea risperidonei nu a fost afectatå de diagnostic. fårå efecte secundare importante. timp de 37 de såptåmâni. iar dupå încå o såptåmânå nu mai erau diferen¡e semnificative între pacien¡i. prezen¡a sau ab- .

nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin.6 ani ± 8 luni) au primit risperidonå 0. în 2001 (Masi.5. 2002). dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. Nivele crescute de prolactinå. 24 copii cu PDD. CGI-I ¿i C-GAS. fårå manifeståri clinice. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii sau moderate. Scorul CGI s-a îmbunåtå¡it în medie de la 5. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. 2 pacien¡i au re- .38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. semnificativ statistic. dar nici unul nu a fost sever. efectele sale secundare ¿i scorul CGI.8 ani).25-0. S-au aplicat CPRS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 125 sen¡a ADHD.6 ani (medie 4. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu.6-6. carbamazepinå sau valproat. Dupå tratament s-au gåsit îmbunåtå¡iri în 21% din scorurile CPRS ¿i 14% din CARS. În concluzie se aratå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. Cesena et al au publicat cazurile a 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni (Cesena et al. folosirea psihostimulantelor. Disfunc¡ionalitatea måsuratå cu C-GAS s-a ameliorat cu peste 25%.25 ± 0. Studiul retrospectiv a analizat råspunsul terapeutic la risperidonå. 2001b). Doza medie de risperidonå a fost de 1. nivelul IQ sau somnolen¡å. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. La sfâr¿itul studiului. 76 pacien¡i au avut efecte secundare.9 ± 0. Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. într-un studiu deschis realizat de Masi et al. cu vârstele cuprinse între 3.5 la 3. CARS. Doza optimå a fost 0. Copiii aveau vârste sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%.5 mg/zi.75 mg/zi pe parcursul a 16 såptåmâni. dar au scåzut ulterior la normal. 8 subiec¡i au fost considera¡i responderi (îmbunåtå¡iri cu cel pu¡in 25% a CPRS ¿i scor CGI 1 sau 2).27 mg/zi. 7 din cei 8 copii au primit risperidona în combina¡ie cu litiu. un copil a avut hiperprolactinemie.

pe când cel de-al treilea copil are încå probleme de integrare. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona. tratamentul multidisciplinar poate beneficia de pe urma adåugårii suplimentare a risperidonei în doze mici.25-3 mg/zi gradat. au participat la un studiu realizat de Malone et al privind efectul ¿i siguran¡a pe termen scurt ¿i lung a risperidonei în autism (Malone et al.7 ani) cu tulburare autistå. nu s-au observat efecte adverse. Efectele secundare au inclus sedare. mama celui de al treilea a refuzat risperidona. Autorii apreciazå cå eficacitatea risperidonei la copiii foarte mici cu tulburare autistå este similarå celei din literaturå. datoritå îmbunåtå¡irii capacitå¡ii de integrare a pacien¡ilor. în medie 7. ameliorarea cooperårii ¿i interesului social. 2002). . . Findling et al au condus un studiu pilot dublu-orb privind efectul risperidonei la 20 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de conduitå (Findling et al.1-3. Parent Rating Scale.9-16. CPRS. Festen prezintå cazurile a 3 båie¡i cu PDD. S-au constatat îmbunåtå¡iri importante ale hiperactivitå¡ii. care au primit risperidonå 0. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå.126 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. Doi dintre copii au luat risperidonå 0. AIMS. cu vârsta între 2. Autorii men¡ioneazå în concluzie cå risperidona în doze mici poate afecta pozitiv simptomele la copiii mici cu autism.5-1 mg/zi. Boon-Yasidhi et al raporteazå cazurile a 5 copii foarte mici (2.1 ani. La copiii cu PDD. Vârsta pacien¡ilor era cuprinså între 5 ¿i 15 ani. 2002).5-6 mg/zi (în medie 1. Copiii au avut amelioråri clinice semnificative pe scalele CGI ¿i CPRS. Studiul a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni.3 ani. 22 pacien¡i cu autism. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. Måsuråtorile au inclus CGI.2 mg/zi). Conners. de 11-13 ani. S-au aplicat RAAPP CGI-S ¿i CGI-I. To¡i copiii au tolerat bine risperidona. 2000a). temându-se de efectele adverse men¡ionate în prospect.5 mg/zi (Boon-Yasidhi et al. Pacien¡ii au primit random placebo sau risperidonå 0. (Festen et al. iritabilitå¡ii ¿i agresivitå¡ii. în care s-a administrat risperidonå 0. Cei doi copii pe risperidonå au aråtat îmbunåtå¡iri în contactul social ¿i dezvoltare.25-0. Autorii considerå cå risperidona promite ca tratament în autism. 2002).

chiar dacå simptomele maniacale ¿i psihotice au fost rezolvate. 42 adolescen¡i cu manie acutå cu tråsåturi psihotice. S-au folosit pentru evaluare YMRS. Dacå simptomatologia psihoticå a fost rezolvatå complet. Pacientele au sim¡it cå î¿i controleazå greutatea sub risperidonå. cu vârste între 7 ¿i 17 ani. HAM-D. Succesul întreruperii medica¡iei antipsihotice s-a asociat cu primul episod ¿i durata scurtå a psihozei. la 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. în tratament cu litiu. Totu¿i. Newman-Toker prezintå 2 adolescente cu anorexie mentalå severå. Pacientele au câ¿tigat în greutate. În mai pu¡in de o såptåmânå s-au observat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei obsesionale ¿i anxioase asociate. iar tratamentul cu litiu a fost men¡inut. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au observat la 64% dintre pacien¡ii cu manifeståri psihotice dupå 4 såptåmâni de tratament combinat. de 12 ¿i respectiv 19 ani.5-1. cu vârste de 12-18 ani au intrat într-un studiu privind terapia antipsihoticå adjuvantå la adolescen¡ii cu boalå bipolarå. 2000). Autorul considerå cå de¿i risperidona este un medicament cu efecte secundare semnificativ serioase. fårå EPS. mortalitatea ¿i morbiditatea crescute asociate cu anorexia mentalå recomandå folosirea precautå a risperidonei la ace¿ti pacien¡i (Newman-Toker. Singurul efect secundar a fost sedarea moderatå. . sau risperidonå pânå la 6 mg/zi (din 1998). doza de antipsihotic a fost scåzutå treptat ¿i întreruptå dupå 4 såptåmâni. CGI. pe care au men¡inut-o ¿i dupå oprirea medica¡iei. Autorii considerå cå risperidona ar putea fi eficace în tratamentul tinerilor cu tulburåri de conduitå. pu¡ini au påstrat råspunsul dupå întreruperea tratamentului antipsihotic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 127 Risperidona a fost superioarå placebo în ameliorarea agresivitå¡ii ¿i a fost rezonabil de bine toleratå.5 mg/zi. Autorii aten¡ioneazå cå medica¡ia antipsihoticå adjuvantå trebuie men¡inutå mai mult de 4 såptåmâni la cei mai mul¡i adolescen¡i cu manie acutå. cårora li s-a administrat risperidonå 0. Gaffney et al au publicat în 2002 un studiu privind efectele risperidonei. condus de Kafantaris în 2001. haloperidol 5 mg/zi (între 1995 ¿i 1997). Pacien¡ii au primit simultan cu litiu. Pacien¡ii au primit apoi litiu în monoterapie pentru încå maxim 4 såptåmâni. C-GAS. comparativ cu cele ale clonidinei.

Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-a folosit Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale.06 mg/kgc/zi. Nu s-au observat EPS semnificative. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au fost inclu¿i într-un studiu dublu-orb. Un studiu retrospectiv asupra a 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. realizat de Dion et al.5-2. care a cedat la oprirea medica¡iei. între care o fatå cu OCD asociatå. parkinsonismul subiectiv sau akatisia. 1995).005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0.128 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Pacien¡ii au primit random. în 2001. în 2002. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. iar jumåtate så primeascå placebo. timp de 8 såptåmâni. controlat placebo. risperidona fiind semnificativ superioarå placebo. clonidinå 0. comparativ cu 26. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice.1% la placebo. Autorii trag concluzia cå risperidona s-a dovedit la fel de eficientå ca ¿i clonidina în tratamentul ticurilor la copiii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. Cele douå medicamente par la fel de eficiente. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate (Lombroso. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå.5 mg/zi. a fost realizat de Friedlander et al. Jumåtate din pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi. timp de 8 såptåmâni.8% din pacien¡ii pe risperidonå îmbunåtå¡indu-¿i scorul Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. pentru func¡ionarea globalå Global Assessment of Functioning Scale. 60. de 13-24 ani. pentru a analiza folosirea . mi¿cårile diskinetice.03-0. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. S-a aplicat YGTSS. Risperidona a îmbunåtå¡it ¿i scorurile Global Assessment of Functioning Scale.5 mg/zi treptat. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. iar pentru efectele secundare Extrapyramidal Symptom Rating Scale. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. Doza medie de risperidonå a fost de 2.

Pacien¡ii aveau între 6. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 129 antipsihoticelor atipice la acest grup. în 2003. precum ¿i a simptomatologiei depresive conform PANSS. autorii considerå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. ¿i s-au aplicat scalele PANSS ¿i CY-BOCS. Ameliorårile clinice au fost evaluate cu PANSS. dar au efecte secundare diferite. Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresie ¿i efecte extrapiramidale severe. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). care au dispårut rapid la administrarea corectorului. diskinezie oculomotorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i timp de 8 såptåmâni cu olanzapinå (19). Conform PANSS. într-un studiu publicat de Gothelf et al. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. Kozlova et al au condus în 2001 un studiu privind efectul risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. risperidonå (17) sau haloperidol (7). În concluzie. Autorii ajung la concluzia cå risperidona are o eficien¡å înaltå în tratamentul copiilor cu schizofrenie. . Cei mai mul¡i pacien¡i au tolerat bine aceste medicamente. iar efectele secundare cu scala pentru efectele secundare UKU.5 ¿i 16 ani. simptomele pozitive au scåzut cu 42%. îmbunåtå¡iri au fost observate pentru toate medicamentele. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. A existat ¿i o scådere semnificativå a simptomatologiei obsesiv-compulsive monitorizatå de CYBOCS. Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. În såptåmâna a 4-a. Efecte clinice importante au fost observate asupra bolilor psihotice ¿i nonpsihotice. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. Olanzapina. S-au revåzut fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. de¿i unii au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). iar cele negative cu 39%.

sindrom Asperger (8). anxietate (6). într-un studiu publicat în 2002. de 5-17 ani. Cele mai frecvente efecte secundare.7%. în special stimulante pentru tratamentul ADHD. Autorii considerå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. la 106 copii ¿i adolescen¡i cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (49).130 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simeon et al au realizat în 2002 un studiu retrospectiv asupra tolerabilitå¡ii ¿i eficacitå¡ii risperidonei.9%. tulburare de opozi¡ie (5). Martin et al au descris. în doze de 0.5-10 mg/zi. tulburåri de adaptare (1) sau OCD (2).4%. în 2002.9 ± 1. În concluzie.3% ¿i înråutå¡it pentru 1%.7 kg . boalå afectivå sau boalå psihoticå. S-au måsurat greutatea ¿i nivelurile plasmatice ale trigliceridelor ¿i colesterolului. efectele risperidonei asupra metabolismului lipidic ¿i greutå¡ii corporale la 22 copii ¿i adolescen¡i. Majoritatea pacien¡ilor a luat medica¡ie simultanå. distimie (2). autism (8).25-8 mg/zi. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. risperidona poate fi folositoare pentru managementul tulburårilor de comportament ¿i simptomelor psihotice asociate cu o largå varietate de tulburåri psihiatrice ale copilului ¿i adolescentului. mediu pentru 12. tulburare de conduitå (13). au fost cuprin¿i într-un studiu de 8 såptåmâni risperidonåplacebo prezentat de McCracken et al. vârsta medie la care s-a început tratamentul cu risperidonå fiind de 11 ani. S-a raportat o cre¿tere semnificativå în greutate de 7. fårå råspuns la terapia anterior aplicatå. nici o îmbunåtå¡ire pentru 11. în vârstå de 8-17 ani (în medie 12. Scorul CGI la finalul tratamentului a fost marcat îmbunåtå¡it pentru 34. moderat îmbunåtå¡it pentru 37. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i din studiu. pentru o perioadå de 4-6 luni.2 mg/zi.2 mg/zi. în medie 4. diferite de cele la placebo. Studii asupra efectelor secundare 101 copii cu autism cu comportament agresiv. S-au raportat foarte pu¡ine efecte adverse. depresie (2).0 luni.0 ± 4. Doza medie de risperidonå a fost de 1. tulburåri de comportament fårå alte specifica¡ii (2). Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse. pe o perioadå medie de 11 luni. PDD fårå alte specifica¡ii (4). Durata medie a bolii înainte de risperidonå a fost de 5 ani. cu tulburåri de conduitå. combinarea risperidonei cu farmacoterapie adjuvantå a fost beneficå. Pacien¡ilor li s-a administrat risperidonå 0.8 ± 2. schizofrenie (4).6 ani).7 ± 2. în medie 2.

olanzapina ar putea fi de primå alegere dacå e nevoie de un antipsihotic atipic. a fost prezentatå în 2000 de Solhkhah et al.9 kg.6 ani ± 8 luni). care a primit risperidonå 2 mg/zi ¿i acid valproic 1250 mg/zi. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Nu au existat cre¿teri semnificative ale nivelurilor serice de colesterol ¿i trigliceride la nivelul întregului grup. Se recomandå pruden¡å la administrarea medica¡iei neuroleptice la copii ¿i adolescen¡i.02-0. La tinerii cu istoric de abuz de substan¡e.75 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 131 în medie. s-a exclus diagnosticul de intoxica¡ie rezidualå sau eliberare prelungitå de substan¡e. Masi et al au efectuat un studiu privind efectele risperidonei la 24 copii cu PDD. iar simptomatologia maniacalå ¿i psihoticå s-a remis total. Aman et al au condus în 2002 un studiu dublu-orb controlat placebo la 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). Deoarece la internare nu a prezentat halucina¡ii. în vârstå de 3. 2002a). pacienta începe så descrie halucina¡ii vizuale nou instalate. 2001b).2 kg ¿i respectiv 0. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%.06 mg/kgc/zi sau placebo. S-a pus diagnosticul de tulburare de percep¡ie halucinogenå persistentå. Se recomandå pruden¡å ¿i vigilen¡å la administrarea risperidonei. În a 5-a zi de tratament. în vârstå de 5-12 ani. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. O adolescentå de 18 ani cu boalå bipolarå. probabil induså de risperidonå.6 ani (medie 4. care au primit pe parcursul a 16 såptåmâni risperidonå 0. S-a trecut pe olanzapinå. dar fårå så se plângå de simptomatologie anxioaså. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona (Masi.25-0. timp de 6 såptåmâni. nåscutå din mamå cu dependen¡a de opiacee. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. . Nivelul de trigliceride ¿i greutatea sunt puternic corelate: 25% din varia¡ia nivelului de trigliceride poate fi explicatå prin cre¿terea în greutate. cu monitorizarea profilului lipic al pacien¡ilor (Martin. 2 pacien¡i au renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare.6-6. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. polidependen¡å (incluzând folosirea de halucinogene). EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. Risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie.

005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. Friedlander et al au analizat în 2001 fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams.2 mg/zi).1 ani. 22 pacien¡i cu autism.03-0. în care s-a administrat risperidonå 0. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate.5-6 mg/zi (în medie 1. în 2002. Efectele secundare au inclus sedare. Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. care a cedat la oprirea medica¡iei. în cadrul unui studiu efectuat de Gaffney et al. în 2002.9 ± 0. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. . Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresia ¿i efecte extrapiramidale severe. de¿i unii pacien¡i au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). în 2003. în 2002. în medie 7. în cadrul unui studiu retrospectiv råspunsul terapeutic. Cei mai mul¡i au tolerat bine aceste medicamente. clonidinå 0. Se considerå cå olanzapina. Autorii afirmå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i.06 mg/kgc/zi. 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. Vârsta pacien¡ilor a fost sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4.9-16. timp de 8 såptåmâni. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. Cesena et al au analizat. în cadrul unui studiu ce a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. au primit random. în vârstå de 13-24 ani. Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. de 2.3 ani. risperidonå (17) sau haloperidol (7) timp de 8 såptåmâni în cadrul unui studiu efectuat de Gothelf et al. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. de 7-17 ani. Nu s-au observat EPS semnificative.8 ani). un copil a avut hiperprolactinemie. În studiu au intrat 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. dar au efecte secundare diferite.132 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Malone et al au prezentat. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i cu olanzapinå (19). efectele secundare ¿i scorul CGI la 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni.

Nivelurile crescute de prolactinå. Se apreciazå cå risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni în cadrul unui studiu condus de Tutgay et al. 9 dintre subiec¡i au avut un episod depresiv ¿i înainte de a lua risperidonå. 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. au primit risperidonå 0. restul fiind cazuri noi. dar au scåzut ulterior la normal. Singurul factor predictor semnificativ pentru dezvoltarea depresiei în timpul tratamentului cu risperidonå a fost istoricul personal pozitiv pentru depresie. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dublu-orb placebo cu risperidonå. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. La sfâr¿itul studiului nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. în vârstå de 5-12 ani. inclusiv un pacient care ulterior s-a sinucis. 17 pacien¡i (29. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml.4%) au devenit disforici. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii . Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. cefaleea.3%) au dezvoltat depresie. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i din cei pe risperidonå ¿i la 3 din cei pe placebo. ca agresiunea ¿i comportamente. 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. autorii afirmå cå depresia ¿i disforia sunt efecte adverse comune ale tratamentului cu risperidonå la adul¡ii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. distructive.02-0. Depresia ¿i disforia au fost motive frecvente pentru renun¡area la risperidonå. Snyder et al au cuprins într-un studiu din 2002. 70% dintre cei care au dezvoltat depresie sau disforie ¿i au întrerupt tratamentul cu risperidonå au fåcuto tocmai din cauza acestor efecte adverse. 13 pacien¡i (22. fårå manifeståri clinice. dar nici unul nu a fost sever. În concluzie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 133 58 adul¡i ¿i adolescen¡i cu sindrom Tourette care au primit risperidonå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat în 2002 de Margolese et al în care s-au analizat prezen¡a ¿i factorii de risc pentru depresie majorå sau disforie. mai ales la pacien¡ii cu istoric anterior de depresie. în 2002.

definit prin prima folosire a unui medicament antiparkinsonian. În general. de¿i unele dintre aceste date nu au semnifica¡ie statisticå. s-a observat scåderea riscului de EPS la risperidonå ¿i olanzapinå comparativ cu haloperidolul la subgrupurile de pacien¡i cu istoric similar de tratament. Datele au fost ob¡inute din baza de date PHARMO. Jumåtate dintre pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi. procedurå urmatå de cre¿terea lor treptatå.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. Autorii considerå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. care a primit o combina¡ie de risperidonå. . Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. timp de 8 såptåmâni. tropisetron ¿i ketorolac. În primele 90 de zile de tratament. iar jumåtate så primeascå placebo.000 de re¡ete completate între 1986 ¿i 1999. Copilul a dezvoltat EPS. pacien¡ii pe olanzapinå sau risperidonå au avut risc de EPS mai mic comparativ cu cei pe haloperidol. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au participat în 2002 la un studiu dublu-orb controlat placebo realizat de DION et al. În interiorul subgrupurilor cu istoric de tratament asemånåtor.3%) decât la cei ce folosesc haloperidol (4. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie.5%). Schillevoort et al realizeazå în 2001 un studiu privind riscul de EPS la 424 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i de 15-54 ani care au luat pentru prima datå haloperidol. a fost descris de TEOH et al. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a.2%) sau olanzapinå (40. parkinsonismul subiectiv sau akatisie. care con¡ine informa¡iile din 450. care s-au rezolvat cu administrarea de benztropinå ¿i medica¡ie anticolinergicå. sertralinå. s-a urmårit apari¡ia EPS.134 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI sau moderate. Tratamentul psihozei s-a realizat scåzând dozele de risperidonå. în 2002. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. 181 cu olanzapinå. metilfenidat. Folosirea anterioarå a unui antipsihotic cu un agent antiparkinsonian a fost semnificativ mai crescutå la pacien¡ii care folosesc în prezent risperidonå (36. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. Cazul unui copil cu simptomatologie psihoticå ¿i ADHD. 243 risperidonå. mi¿cårile diskinetice.

Cabergolina ar putea fi folositoare în tratamentul hiperprolactinemiei induse de risperidonå la tineri. în medie 0.77±3. Cabergolina a fost bine toleratå. se recomandå monitorizarea prolactinei în timpul tratamentului cu antipsihotice (Masi. Reducerea dozei de risperidonå a determinat scåderea nivelurilor de prolactinå. Råspunsul clinic la tratament s-a måsurat cu CGI-I.94 ng/ml înainte de tratament ¿i 25.5 ± 162. în medie 4. 8 copii au avut prolactina plasmaticå de douå ori mai mare ca normalul.9 ng/ml în cea de-a 10-a såptåmânå de studiu. în vârstå de 3.25-0. 19 subiec¡i cu comportament agresiv.52 mg/zi.09 mg/zi. cu boalå bipolarå sau psihozå. au fost inclu¿i într-un studiu privind cre¿terea în greutate sub tratament .7 zile.9-7 ani. incluzând monitorizarea pentru prevenirea poten¡ialelor dificultå¡i cardio-respiratorii. greutatea. S-a administrat cabergolinå 2.92± 13. 22 båie¡i ¿i 3 fete. Nici un copil nu a avut semne clinice de hiperprolactinemie. fårå alte efecte semnificative.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 135 Masi et al au studiat în 2001 nivelurile de prolactinå la 25 copii auti¿ti. de 6-65 ani.13 ± 0. hipotensiune ¿i tahicardie.90 mg/zi. Luând în considerare såråcia datelor privind efectele poten¡iale pe termen lung ale hiperprolactinemiei. doza de risperidonå sau råspunsul clinic. iar durata medie a terapiei cu risperidonå de 788. 6 copii (24%) au avut niveluri de prolactinå sub 15 ng/ml (nivelul normal). fårå efecte adverse. la to¡i cei patru copii doza de cabergolinå s-a redus la 1 mg/såptåmânå la trei din cei patru pacien¡i. într-un studiu retrospectiv ce analizeazå efectele tratamentului hiperprolactinemiei cu cabergolinå.5 zile. distructiv sau autoagresiv. Copiii au primit risperidonå 0. Hiperprolactinemia nu s-a corelat semnificativ cu vârsta. Catalano et al prezintå în 2001 cazul unui adolescent de 15 ani care a înghi¡it 110 mg risperidonå într-o tentativå de suicid. Durata medie a terapiei cu cabergolinå a fost de 523. Când nivelurile de prolactinå s-au normalizat. Autorii aten¡ioneazå cå o grijå specialå ar trebui acordatå tuturor cazurilor pediatrice de supradozå de antipsihotice atipice.5 ± 129. cu retard mental ¿i autism. Nivelurile de prolactinå au fost måsurate înainte ¿i dupå 10 såptåmâni de tratament. Pacientul a dezvoltat doar letargie tranzitorie. Cohen et al raporteazå în 2001 cazul a 4 båie¡i de 6-11 ani cu hiperprolactinemie induså de risperidonå. Prolactina plasmaticå a fost în medie 9.10 ani în timpul tratamentului cu risperidonå. 2001a).

50 pacien¡i cu boalå Tourette au participat la un studiu comparativ risperidonå-pimozid realizat în 2001 de Bruggeman et al. De¿i ambele medicamente au fost eficiente ¿i bine tolerate la pacien¡ii cu sindrom Tourette. Sunt necesare studii ulterioare. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. Morant et al au analizat în 2001 efectul risperidonei la 16 pacien¡i de 7-14 ani cu probleme serioase de comportament. Rata de cre¿tere în greutate a scåzut rapid la oprirea medica¡iei. au fost mai pu¡ini pacien¡i pe risperidonå cu EPS (4) decât pacien¡i cu pimozid cu EPS (8). iar adul¡ii de 21-51 ani (8) 5.8 mg/zi ¿i 24 au primit pimozid în medie 2.9 mg/zi. copiii cu vârste între 8-12 ani (5) au câ¿tigat în medie 8. adolescen¡i ¿i adul¡i. Cre¿terea în greutate a fost semnificativå la administrarea risperidonei la copii. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i. Cele mai comune efecte adverse în ambele grupuri au fost depresia. realizat de Hellings et al.717.4 kg (0-9. S-a måsurat periodic greutatea acestora. Cre¿terea în greutate a fost semnificativ mai mare la risperidonå decât la placebo pe parcursul ambelor faze ale studiului. incluzând dietele încorporate ¿i programele de exerci¡ii (Hellings.01-0. de 16 såptåmâni. 2001).6-15. timp de 12 såptåmâni.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. cât ¿i pe parcursul fazei de între¡inere cu risperidonå de 24 de såptåmâni. De¿i EPS au fost scåzute în ambele grupuri. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. S-a administrat risperidonå în doze între 0.136 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cu risperidonå. 26 de pacien¡i au primit risperidonå în medie 3. într-un studiu realizat de Buitelaar et al. 2001). Pacien¡ii au primit placebo sau risperidonå. adolescen¡ii între 13-16 ani (6) 8. . ¿i nici un pacient nu a avut EPS.4 kg (3. atât pe parcursul primei faze a tratamentului. risperidona ar putea deveni medicamentul de primå linie în tratamentul sindromului Tourette datoritå unui profil de eficacitate ¿i toleran¡å mai bun (Bruggeman. fatigabilitatea ¿i somnolen¡a.5 kg).2 kg (2.7 kg). EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå. în 2001.5 kg).9 mg) sau placebo timp de 6 såptåmâni. care nu au råspuns la alte medicamente.5-4 mg (în medie 2. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit risperidonå 1. Dupå 1 an.

Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). comedica¡ia. S-au måsurat înål¡imea. care au dispårut rapid la administrarea corectorului. diskinezie oculo-motorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). Întreruperea tratamentului a fost urmatå de normalizarea numårului de leucocite. statusul pubertar. vârsta. Se recomandå monitorizare hematologicå în timpul tratamentului cu risperidonå. Martin et al au studiat în 2000 cre¿terea în greutate la 37 copii ¿i adolescen¡i trata¡i 6 luni cu antipsihotice atipice ¿i 33 de copii fårå expunere la neuroleptice. ¿i nu a atins un platou în timpul celor 6 luni de tratament. mai ales la pacien¡ii cu risc de leucopenie din motive etnice. care a primit 4 mg/zi risperidonå. Pacien¡ii pe risperidonå au avut o cre¿tere semnificativå în greutate. greutatea ¿i indexul de maså corporalå înainte ¿i lunar în timpul tratamentului. cu excep¡ia distribu¡iei pe sexe (mai mul¡i båie¡i în grupul pe risperidonå). Folosirea risperidonei a conferit un risc substan¡ial pentru cre¿terea greutå¡ii cu 7%. în vârstå de 6. Doza de risperidonå. Autorii avertizeazå cå terapia cu risperidonå poate crea un risc de leucopenie. care a progresat cu o ratå de 1. evidentå încå din primele 2 luni de tratament. Studii de farmacocineticå Kohnke et al au raportat în 2002 cazul unui adolescent de 17 ani cu schizofrenie. Pacientul a dezvoltat EPS severe în urma administrårii risperidonei. greutatea de bazå sau BMI nu s-au asociat cu cre¿terea în greutate. Autorii considerå cå expunerea de 6 luni la risperidonå a fost asociatå cu cre¿tere semnificativå în greutate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 137 Kozlova et al raporteazå în 2001 experien¡a administrårii risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). sexul.5-16 ani. iar readministrarea a 2 mg/zi de risperidonå a determinat din nou leucopenie. Concentra¡ia plasmaticå medie a risperidonei (suma dintre concentra¡ia risperidonei ¿i cea a metabolitului . Subiec¡ii din cele douå grupuri au fost ini¡ial comparabili. Pacientul a dezvoltat leucopenie dupå 10 zile de tratament. Etain et al raporteazå în 2000 un caz de leucopenie la un adolescent african tratat pentru schizofrenie cu risperidonå 4 mg/zi. genotipat CYP2D6 PM. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. Acela¿i pacient tratat cu olanzapinå nu a avut nici un fel de efect secundar hematologic.2 kg/lunå.

fluoxetinå. Fenotipul PM pentru CYP2D6 la acest pacient a avut o importan¡å clinicå majorå în tratamentul cu risperidonå. råspunsul fiind determinat pe baza modificårilor pe scala BPRS. S-a început cu olanzapinå 5-10 mg p. Båie¡ii se interneazå pentru heteroagresivitate fizicå. trata¡i anterior cu multiple combina¡ii de litiu. Cel mai probabil cåi metabolice. Nu s-a descoperit nici o asociere semnificativå între genotipul DRD4 ¿i råspunsul clinic. la culcare. pe grupe mai largi de adolescen¡i. 1997). de 9 ¿i 10 ani. acid valproic. altele decât CYP2D6. 5 pacien¡i cu olanzapinå ¿i 3 cu haloperidol fiind clasifica¡i ca responderi pe baza scorurilor CGI. 2001). Autorii considerå cå olanzapina este un tratament promi¡åtor pentru copiii cu sindrom autist (Malone. metilfenidat. în medie 7. realizat în 2003 de Zalsman et al. în medie 7.o. Pentru evaluare clinicå s-au folosit CGI ¿i CPRS. iar pentru efectele secundare DOTES. Copiii au fost randomiza¡i ¿i au primit olanzapinå (2.4 ± 0.138 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9-OH-risperidonå) a fost crescutå ¿i a continuat så creascå chiar ¿i dupå administrarea concomitentå de haloperidol ¿i biperiden.8 ± 2. Horrigan et al prezintå douå cazuri clinice ale unor båie¡i cu retard mental ¿i sindrom autist. molindonå.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. crize de furie ¿i distrugere de bunuri. Sunt necesare studii suplimentar.1 ani (Malone et al. S-a determinat genotipul receptorului pentru dopaminå DRD4. AIMS. Subiec¡ii au avut îmbunåtå¡iri ale scorului CPRS pentru autism. SNRS.9 ± 2. bupropion. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. risperidonå. Ambele grupuri au experimentat reducerea simptomatologiei.5 mg/zi) sau haloperidol (0. fårå succes terapeutic (Horrigan et al. pentru a clarifica posibila asocia¡ie între alelele repetitive ale exonului III al DRD4 ¿i råspunsul la risperidonå. în medie 1. TESS.520 mg/zi. carbamazepinå. tioridazinå. sunt de asemenea implicate ¿i sunt inhibate de haloperidol.255 mg/zi. dextroamfetaminå. gabapentin. 2001). S-a administrat risperidonå. . clonidinå. OLANZAPINA Studii clinice Malone et al au studiat comparativ olanzapina ¿i haloperidolul la 12 copii cu tulburare autistå în vârstå de 5-17 ani. 24 adolescen¡i evrei din Israel la primul episod de schizofrenie au participat la un studiu farmacogenetic al risperidonei.

în medie 10. cu beneficii terapeutice similare. în monoterapie. .7 mg/zi. Pe parcursul a 3 luni. hiperactivitate ¿i vorbire în exces) ¿i Target. The Aberrant Behavior Checklist ¿i TARGET (o listå cu cinci simptome ¡intå). dupå 3 zile de tratament simptomatologia a scåzut cu 75%. ¿i fårå efecte secundare precum sedarea sau semne extrapiramidale. În concluzie se men¡ioneazå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii. SIB-Q. Medicamentul a fost bine tolerat. pacien¡ii au primit 2. în 1999. 23 de copii au terminat studiul ¿i au avut îmbunåtå¡iri semnificative pe trei subscale ale Aberrant Behavior Checklist (iritabilitate. Råspunsul la olanzapinå a fost determinat cu scalele Y-BOCS-CS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 139 cu cre¿terea dozei la 10-20 mg ulterior.7 mg/zi. în doze similare celor folosite în popula¡ia adultå. în medie 7. adolescen¡i ¿i adul¡i. La cel de-al doilea.5-20 mg/zi. iar 6 au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. S-au aplicat pentru evaluare CGI-S. 7 pacien¡i au completat studiul. A fost men¡inut pe acelea¿i doze timp de 6 luni. Nu s-au constatat înså îmbunåtå¡iri asupra comportamentelor repetitive. pacien¡ii au primit olanzapinå 520 mg/zi la culcare. La primul pacient nu s-au semnalat efecte adverse. Pentru urmåtoarele 4 såptåmâni a fost men¡inutå olanzapina în aceea¿i dozå. 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. Kemner et al au condus în 2002 un studiu deschis privind efectele olanzapinei la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. cu vârste cuprinse între 6-16 ani. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. Efectele adverse au fost cuantificate cu SNRS ¿i BAS. cu vârste între 5 ¿i 42 de ani. Se sugereazå cå olanzapina ar putea avea un rol în tratamentul copiilor cu dizabilitå¡i de dezvoltare ¿i dificultå¡i de dispozi¡ie ¿i comportament. CGI-I. VAS. Timp de 12 såptåmâni. au fost inclu¿i într-un studiu pilot realizat de Potenza et al. VMBS. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri aproape imediate. exceptând sedarea ini¡ialå moderatå. fårå exacerbåri substan¡iale în comportament sau dispozi¡ie. CGI ¿i RF.8 ± 4.

Tratamentul cu olanzapinå a determinat o îmbunåtå¡ire semnificativå în comportamentul pacientului. AIMS ¿i SNRS.2525 mg/zi. care au dispårut la scåderea dozelor.5 mg de trei ori pe zi. s-a constat o îmbunåtå¡ire a scorului BPRS cu 17%. EKG. tratat anterior cu clomipraminå. Totu¿i. CGI. hiperactivitate ¿i comportament agresiv. raportat la statusul ini¡ial sub antipsihotice tipice. Trei copii au avut EPS. EEG. Autorii considerå cå olanzapina s-ar putea dovedi un agent terapeutic activ în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu psihopatologie severå refractarå la agen¡ii nonneuroleptici ¿i antipsihoticele clasice. SAPS. relevan¡a clinicå la copiii cu PDD poate fi înså limitatå. Pacientul a primit buspironå 10 mg/zi pentru 7 zile. Cei patru copii care au primit ambele medicamente au avut un scor BPRS semnificativ mai scåzut în . 15 au primit clozapinå pentru 6 såptåmâni.2520 mg/zi. tioridazinå (ineficiente). precum ¿i CGAS. dupå douå zile se cre¿te la 2. 8 pacien¡i au primit olanzapinå pentru 8 såptåmâni. doar 3 copii au fost considera¡i responderi dupå scorul CGI. acesta fiind mai pu¡in hiperactiv ¿i total neagresiv. apoi doza a fost crescutå la 15 mg/zi. 6. Malek-Ahmandi prezintå cazul unui båiat alb de 8 ani cu autism. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. SANS. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. moment în care hiperactivitatea a crescut ¿i a impus întreruperea tratamentului. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Kumra et al în 1998. 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani. 1998). Dupå 48 ore se începe tratament cu Olanzapinå 2. La sfâr¿itul celor 8 såptåmâni de studiu cu olanzapinå. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. metilfenidat (accentuarea hiperactivitå¡ii) (Malek-Ahmandi et al.140 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mai multe aspecte ale comunicårii au fost îmbunåtå¡ite dupå olanzapinå. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit BPRS ¿i Bunney-Hamburg Rating Scale.5 mg de douå ori pe zi. cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. 1. 4 pacien¡i primind clozapinå ¿i ulterior ¿i olanzapinå. îmbunåtå¡ire a SANS cu 27% ¿i a SAPS cu 1%. cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. Autorii aten¡ioneazå cå de¿i olanzapina este un medicament sigur la copii. carbamazepinå. Efectele adverse au fost cuantificate folosind STESS. haloperidol (rezultate slabe).

cå cei mai mul¡i pacien¡i din studiu au råspuns bine la terapia cu olanzapinå. CGI ¿i CGAS. timp în care pacien¡ii au primit olanzapinå 2. tratat anterior cu dextroamfetaminå. Pacientului i s-au administrat guanfacinå 4 mg/zi pentru ticuri ¿i fluoxetinå 20 mg/zi pentru simptomele depresive ¿i comportamentul ritual. Vârsta a fost invers corelatå cu råspunsul pozitiv la olanzapinå. în concluzie. care nu au dispårut la reducerea dozei de haloperidol . în 2000. Studiul a durat 8 såptåmâni. Autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå la unii copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie refractarå la tratament. Cei care nu au primit anterior nici un tratament psihotropic au råspuns mai bine decât cei la care a existat un e¿ec al terapiei antipsihotice. sertralinå. EPS au fost evaluate cu SNRS. S-a întrerupt guanfacina ¿i s-a administrat haloperidol 2 mg seara. Autorii subliniazå cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului.5 ani. Dupå 6 såptåmâni. de 6-13 ani. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. Karam-Hage et al prezintå în 2000 cazul unui pacient de 14 ani cu sindrom Tourette ¿i tulburare depresivå fårå alte specifica¡ii. iar în general olanzapina a fost bine toleratå.8 ± 1. metilfenidat ¿i clonidinå. simptomatologia a fost descriså ca fiind în continuare intolerabilå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 141 såptåmâna a 6-a de tratament cu clozapinå decât în såptåmâna a 6-a de tratament cu olanzapinå. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. Sedarea ini¡ialå a fost cel mai întâlnit efect secundar. au primit tratament cu olanzapinå în cadrul unui studiu efectuat de Sholevar et al. Findling et al publicå în 2003 un studiu efectuat la 16 adolescen¡i cu schizofrenie.5-20 mg/zi. Dupå 2 såptåmâni ticurile au scåzut. 15 tineri cu schizofrenie cu debut în copilårie. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. cu rezultate slabe. Atât simptomele negative cât ¿i cele pozitive au fost reduse. S-au gåsit îmbunåtå¡iri semnificative la scorurile PANSS. CGI ¿i CGAS. dar au apårut EPS. BAS ¿i AIMS. fiind înså necesare studii riguroase dublu-orb pentru a compara cele douå medicamente. Autorii considerå. în vârstå de 12-17 ani. Pentru evaluare clinicå s-au aplicat PANSS. în medie 13.

5 pacien¡i au început så råspundå încå din prima såptåmânå.5 ¿i 12 kg. Singurele plângeri ale pacientului au fost sedarea moderatå ¿i cre¿terea moderatå în greutate. care nu a putut fi evaluatå.142 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI la 1 mg/zi. O serie de cazuri clinice a 6 båie¡i adolescen¡i nepsihotici cu tulburåri psihiatrice cu agresivitate severå. Non-responderul a avut efecte secundare care au depå¿it cu mult minimul efect terapeutic. Autorii considerå cå tratamentul cu olanzapinå poate fi luat în considerare ca o alternativå pentru unii pacien¡i cu sindrom Tourette sever care au efecte secundare importante la medica¡ia neurolepticå clasicå. cu anorexie nervoaså de 1-3 ani. Pacien¡ilor li s-a administrat olanzapinå 5-20 mg/zi. Pacientele au câ¿tigat în greutate între 4. ca pimozidul. iar adåugarea de mesilat de benztropinå a provocat sedare ¿i scåderea concentra¡iei. Ticurile s-au diminuat. pacientul ¿i familia au ales olanzapina. în 2002. risperidona ¿i olanzapina. Singura variabilå generatoare de confuzie. În concluzie. este prezentatå de Soderstrom et al.5 mg/zi pentru 6-8 såptåmâni. dar a avut efecte adverse importante. S-au luat în considerare medicamente alternative. fetele au devenit mult mai compliante la terapie. Un båiat a råspuns la tratament. fårå efecte secundare. Fanteziile delirante legate de imaginea corporalå ¿i mâncare. Scorurile la Tourette’s Symptom Checklist au scåzut de la 71/65 la 33/29 dupå 4 såptåmâni ¿i la 6/12 dupå 1 an. de 14-19 ani. Nu s-au semnalat efecte adverse. comportamentele compulsive ¿i pierderea percep¡iilor realiste s-au ameliorat considerabil în scurt timp. S-a administrat pentru 4 såptåmâni în dozå de 5 mg/zi seara. sedarea). La 4 dintre ei efectul a depå¿it cu mult efectele secundare (cre¿terea în greutate. a fost influen¡a combina¡iei olanzapinå-fluoxetinå. olanzapina pare så aibå poten¡ial pentru tratamentul heteroagresivitå¡ii la adolescen¡i. trata¡i anterior fårå succes prin metode cognitiv-comportamentale ¿i psihofarmacologice. sperând la mai pu¡ine efecte secundare. . Subiec¡ii au descris o senza¡ie de bine crescutå pe parcursul tratamentului. Mehler et al publicå în 2001 cazurile a 5 adolescente cu vârste cuprinse între 12 ¿i 17 ani. comportamentul s-a îmbunåtå¡it. Adolescentele au primit olanzapinå 5-12. frica de a nu se îngrå¿a.

Efectele secundare au fost monitorizate prin raportåri ale pacien¡ilor. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortotimizant deja existent (Chang et al. 2000). Tratamentul cu olanzapinå a fost asociat cu o îmbunåtå¡ire semnificativå a scorului YMRS. anxietatea ¿i agita¡ia. evaluåri ale greutå¡ii corporale ¿i semnelor vitale. BPRS ¿i CDRS. trata¡i cu olanzapinå. 4 copii spitaliza¡i cu anorexie mentalå. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. olanzapina a determinat o scådere clinicå notabilå a agita¡iei ¿i anxietå¡ii de dinainte de maså ¿i îmbunåtå¡iri aproape imediate ale somnului. au fost cuprin¿i într-un studiu deschis prospectiv privind efectele monoterapiei cu olanzapinå la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå. To¡i trei au avut îmbunåtå¡iri marcate ale simptomatologiei maniacale dupå 3-5 zile de olanzapinå.99 kg/såptåmânå de spitalizare. Rata totalå de råspuns a fost de 61%. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii suplimentare pentru a determina beneficiile terapeutice ¿i siguran¡a folosirii olanzapinei la copiii cu anorexie nervoaså. Olanzapina a fost bine toleratå de ace¿ti pacien¡i. CGI-S. func¡ionårii generale ¿i complian¡ei la tratament. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. . analize de laborator ¿i scale de EPS (BAS. 23 tineri cu boalå bipolarå. 22 de pacien¡i au completat studiul. realizat de Frazier et al. sunt prezenta¡i de Boachie et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 143 Autorii sunt optimi¿ti.5-20 mg/ zi. Chang et al prezintå 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut.3 kg). cu episod maniacal/mixt/hipomaniacal acut. Evaluårile s-au fåcut folosind YMRS. tratamentul cu olanzapinå a fost eficient ¿i bine tolerat la tinerii bipolari cu episod maniacal acut. În concluzie. În plus. considerând cå olanzapina ar putea så fie un instrument important care pare så îmbunåtå¡eascå psihopatologia anorexicå. cu o medie de 0. Folosirea olanzapinei a fost asociatå cu câ¿tig considerabil în greutate ¿i cu men¡inerea acestei greutå¡i. diagnostica¡i cu boalå bipolarå.0 ± 2. AIMS. SNRS). Timp de 8 såptåmâni s-a administrat olanzapinå 2. în 2003. de 5-14 ani. S-au evaluat greutatea corporalå. în 2001. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. Autorii considerå cå olanzapina ar putea avea un efect antimaniacal sau ortotimizant la copiii cu boalå bipolarå în episod maniacal acut.

2000). Modificårile de greutate ¿i BMI au fost evaluate în mod repetat.8 ± 1. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. cu un råspunsul favorabil. în vârstå de 17 ani. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. Autorii aratå cå metformina meritå studii suplimentare ca tratament pentru cre¿terea în greutate la pacien¡ii sub medica¡ie psihotropå. Studii asupra efectelor secundare Kumra et al au raportat în 1998 rezultatele unui studiu privind efectele olanzapinei comparativ cu clozapina la 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. Grothe et al au studiat farmacocinetica olanzapinei la 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie.144 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Khouzam et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent cu boalå bipolarå. iar în general olanzapina a fost bine toleratå. Efectele adverse au fost moderate.5 ani. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. rezistentå la tratament (Grothe et al. la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Ratzoni et al. risperidonå (21) sau haloperidol (8). quetiapinå sau valproat ¿i care ¿i-au crescut greutatea cu cel pu¡in 10%. Modificarea medie în greutate ¿i BMI la 12 såptåmâni au fost înalt semnificative. risperidonå. pacien¡ii au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. în 2003. care a fost tratat cu olanzapinå. bine tolerate. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. în medie 13. . boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. de 1320 ani. Într-un studiu efectuat de Findling et al. Morrison et al au studiat în 2002 efectul metforminei de scådere în greutate la 19 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani ce urmeazå tratament cu olanzapinå. Timp de 12 såptåmâni. 15 pacien¡i au pierdut în greutate. în vârstå de 12-17 ani. iar unul nu a suferit nici o modificare.5-20 mg/zi. constipa¡ie.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. 3 au câ¿tigat cel mult 1. ¿i au inclus apetit crescut. autorii considerând cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. cefalee ¿i somnolen¡å. fiecare pacient a primit metforminå 500 mg de douå ori pe zi.6 kg. grea¡å ¿i vårsåturi. 50 adolescen¡i evrei israelieni ce primesc tratament cu olanzapinå (21).

Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. 12 copii cu tulburare autistå.5 mg/zi) sau haloperidol (0.7 mg/zi. în medie 1. timp de 12 såptåmâni.9% din cei cu risperidonå ¿i 12.1 ani). 42.8 ± 4. adolescen¡i ¿i adul¡i. spre deosebire de pacien¡ii din grupul cu haloperidol a cåror greutate nu s-a modificat. Potenza et al au publicat în 1999 rezultatele unui studiu efectuat la 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. mult mai mult decât la adul¡i.8 ± 2. În concluzie. au primit olanzapinå (2. preocuparea scåzutå pentru cre¿terea în greutate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 145 în 2002 privind cre¿terea în greutate la adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå ¿i risperidonå. Factorii asocia¡i pozitiv cu cre¿terea în greutate au fost sexul masculin. în medie 7. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii.9 ± 2. Acest efect secundar ar trebui luat în considerare. dozele de neuroleptice. mai ales la pacien¡ii cu risc crescut. råspunsul la tratament ¿i durata bolii nu se asociazå cu aceastå cre¿tere.5% dintre pacien¡ii pe olanzapinå. . BMI bazal scåzut. în cadrul unui studiu realizat în 2001 de cåtre Malone et al. în medie 7. 2002). în medie 10. Kemner et al au condus un studiu la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. Olanzapina ¿i risperidona sunt asociate cu cre¿terea extremå în greutate la adolescen¡i. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. pe când istoricul de terapie neurolepticå. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului.7 mg/zi. BMI patern.5% din cei cu haloperidol. de 5-17 ani (medie 7. S-au monitorizat prospectiv såptåmânal greutatea ¿i BMI. pacien¡ii au primit 2.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. Timp de 3 luni. Timp de 12 såptåmâni pacien¡ii au primit olanzapinå 5-20 mg/zi la culcare. Pacien¡ii din grupurile tratate cu olanzapinå ¿i risperidonå au suferit o cre¿tere semnificativå în greutate.5-20 mg/zi. Cre¿terea a fost mai importantå pentru olanzapinå.25-5 mg/zi.4 ± 0. în vârstå de 6-16 ani (Kemner et al. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. Medicamentul a fost bine tolerat.5-20 mg/zi. Cre¿terea extremå în greutate (>7%) a fost întâlnitå la 90. Vârsta pacien¡ilor a variat între 5 ¿i 42 ani.

în special la adolescen¡i obezitatea este un efect advers serios. Se recomandå supravegherea atentå a pacien¡ilor cu risc convulsiv.0 ani. Efectul secundar major a fost cre¿terea în greutate. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative în activitatea epileptiformå între EEG-urile cu olanzapinå ¿i cele fårå. Conform scalei de probabilitate Naranjo. În cadrul unui studiu efectuat de Pillmann et al. Înregistrårile EEG mai lente au fost semnificativ mai frecvente sub olanzapinå. care au dispårut la scåderea dozelor. în medie 39. iar consecin¡ele poten¡iale includ numeroase probleme de sånåtate. Råspunsul la olanzapinå pentru simptomele psihotice a fost semnificativ clinic în toate trei cazurile. Woods et al au analizat în 2002 baza de date pentru supraveghere postvânzare administratå de FDA pentru efectele adverse la olanzapinå pânå la data de 31 martie 2000. anomalii EEG nespecifice pot fi mai frecvente decât sub alte neuroleptice. în vârstå de 14-17 ani. Riscurile de simptome extrapiramidale . Efectele adverse raportate ¿i expunerea au fost divizate pe vârste: copii (0-9 ani). Autorii aten¡ioneazå cå. De¿i activitatea epileptiformå nu a crescut sub olanzapinå. Haapasalo-Pesu et al au raportat în 2001 cazul a 3 adolescen¡i cu simptomatologie psihoticå. Trei copii au avut EPS. diferen¡å care nu a putut fi atribuitå medica¡iei concomitente. Vârsta pacien¡ilor a variat între 15-64 ani. Autorii considerå cå olanzapina este un medicament sigur la copii. Doi dintre adolescen¡i au dezvoltat diabet ¿i trei au råspuns cu tulburåri ale metabolismului glucidic. Expunerea pacien¡ilor pânå la aceea¿i datå a fost oferitå de producåtor. Bloch et al au raportat în 2003 cazul a 5 adolescen¡i trata¡i cu olanzapinå. Unul dintre pacien¡i a reu¿it ulterior så piardå kilogramele suplimentare. Doi copii au întrerupt olanzapina la sfâr¿itul studiului deoarece pårin¡ii au considerat cå dezavantajul cre¿terii în greutate este mai mare decât beneficiul terapeutic al medicamentului.146 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. rela¡ia acestui fenomen cu olanzapina este „probabilå”. care au fost trata¡i cu olanzapinå 10 mg/zi. adolescen¡i (10-19 ani) ¿i adul¡i (peste 20 ani). trata¡i anterior fårå succes cu alte antipsihotice. s-au analizat înregistrårile EEG la 43 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i ce primesc zilnic 10-25 mg/zi olanzapinå ca tratament de rutinå. în 2000. Se recomandå monitorizare regulatå metabolicå la adolescen¡ii aparent sånåto¿i care primesc tratament cu olanzapinå.

precum ¿i pentru determinarea nivelurilor serice de prolactinå. iar cele pentru diskinezie tardivå au fost comparabile la adolescen¡i ¿i adul¡i.8 mg/zi (12 pacien¡i). Pacien¡ii cu cel mai mare nivel plasmatic de prolactinå au avut galactoree. în vârstå de 12 ani. care s-a prezentat la spital pentru slåbiciune severå ¿i modificåri EKG sugestive pentru afectare miocardiacå. nu s-a luat în considerare un posibil efect advers al medica¡iei. Sunt necesare studii suplimentare privind proprietå¡ile antipsihoticelor de a cre¿te nivelul seric al prolactinei. La copii au fost mult mai frecvente sedarea. La adolescen¡i au fost mai frecvente sedarea. cre¿terea în greutate.1 mg/zi (15 pacien¡i). Frecven¡a anumitor efecte secundare variazå cu vârsta. Dupå 6 zile de .5 ± 2. cu debut înainte de 13 ani. desmetilclozapinå ¿i olanzapinå. autorii aratå cå EPS nu sunt mai frecvente la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå decât la adul¡i. Corela¡ii între concentra¡ia plasmaticå a medicamentului ¿i nivelul de prolactinå s-au putut stabili doar pentru olanzapinå. Kochhar et al au raportat în 2002 cazul unui båiat cu supradozå de olanzapinå. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i diskinezie tardivå. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i cre¿teri ale nivelului de prolactinå. Pacien¡ii au primit timp de 6-8 såptåmâni haloperidol în medie 15. clozapinå în medie 269.4 ± 8. În concluzie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 147 au fost similare în cele trei grupuri. Rosenbraugh et al au descris în 2001 cazul unui båiat alb de 13 ani în tratament cu olanzapinå ¿i litiu. În acel moment. Pacientul s-a prezentat cu o simptomatologie opioid-like. Nu s-au notat diferen¡e legate de sex între concentra¡iile sau dozele de antipsihotic. În ciuda unui nivel plasmatic crescut de olanzapinå. Alfaro et al au condus în 2002 un studiu privind corela¡ia dintre nivelul seric al antipsihoticelor ¿i concentra¡iile de prolactinå la 57 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii. Corela¡ii separate legate de sex au fost semnificative doar pentru pacien¡ii de sex feminin care au primit olanzapinå. clozapinå. cre¿terea în greutate. Momentul instalårii slåbiciunii a coincis cu momentul începerii terapiei cu olanzapinå. iar anomaliile EKG sunt manifeståri cunoscute ale terapiei cu litiu. pacientul ¿i-a revenit complet ¿i fårå sechele. S-au recoltat probe de sânge pentru determinarea concentra¡iilor plasmatice de haloperidol. haloperidol redus.3 mg/zi (30 pacien¡i) sau olanzapinå în medie 17.9 ± 173.

5-20 mg/zi în cadrul unui studiu realizat de Frazier et al. Numai când s-a luat în considerare un posibil efect advers al medicamentelor s-a putut pune un diagnostic corect al stårii copilului: rhabdomiolizå induså de olanzapinå. Cazul a fost raportat de Domon et al. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. Litiul a fost adåugat datoritå interpretårii gre¿ite a acestei atitudini. rezistentå la tratament. au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. iar pentru efectele adverse scalele STESS. 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. Efectele medicamentelor ¿i efectele secundare trebuie luate întotdeauna în considerare în fa¡a unui complex morbid. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortimizant deja existent. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. ca ¿i al¡i agen¡i neuroleptici. Concentra¡ia de olanzapinå a fost similarå celei descoperite la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie nefumåtori. såptåmânal ¿i la 36 de ore de la doza finalå. Olanzapina. Un adolescent sub tratament cu olanzapinå a dezvoltat hiperglicemie ¿i hipertrigliceridemie. care s-au rezolvat prin renun¡area la olanzapinå. AIMS ¿i SNRS. La studiu au participat 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. fårå modificåri în dietå. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. iar dupå încå 14 zile copilul a fost nevoit så råmânå în pat. în 2001. cu episod maniacal/mixt/ hipomaniacal acut. în vârstå de 5-14 ani. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5.3 kg).5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. în 2000. Chang et al au raportat. 23 tineri cu boalå bipolarå. poate cauza rhabdomiolizå. Litiul poate determina multiple modificåri EKG. în 2001. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. conform raportului realizat de Selva et al. S-au colectat probe de sânge venos. Studii de farmacocineticå Grothe et al au publicat în 2000 un studiu privind farmacocinetica olanzapinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu schizofrenie. Pentru evaluarea clinicå s-a aplicat scala BPRS. consideratå neascultare ¿i tulburare opozi¡ionalå. O adolescentå de 16 ani în terapie cu olanzapinå a dezvoltat cetoacidozå diabeticå. în 2001. administrare de insulinå sau de hipoglicemiante orale. cum ar fi afectare miocardialå.148 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI olanzapinå pacientul a acuzat mialgii. dar de douå ori .0 ± 2.

Grupul care a primit divalproex ¿i quetiapinå a avut o scådere mai importantå a scorurilor (87% pacien¡i au avut o sådere cu 50% a scorurilor YMRS) decât grupul pe divalproex cu placebo (53% pacien¡i au avut o scådere de 50%).6 ± 2. CDRS. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. QUETIAPINA Studii clinice Delbello et al au realizat în 2002 un studiu dublu-orb. Vârsta pacien¡ilor a fost de 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). bine tolerate. Au fost analizate retrospectiv foile de observa¡ie ale pacien¡ilor.2 ± 5. Doza generalå recomandatå este de 5-10 mg/zi într-o singurå administrare. Reimherr et al prezintå un studiu realizat asupra a 43 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. 2002).4 L/h. CGI. trata¡i cu quetiapinå.1 ore. grea¡å ¿i vårsåturi. Nu s-a putut stabili o corela¡ie între concentra¡ia de olanzapinå ¿i scorurile BPRS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 149 mai mari ca la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie fumåtori. privind dozarea ¿i eficacitatea acesteia (Reimherr et al. simptomatologia fiind evaluatå cu CGI. Pacien¡ii au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost randomiza¡i pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. constipa¡ie. PANSS. iar timpul mediu de înjumåtå¡ire de 37. fiind ¿i bine toleratå. AIMS. ¿i au inclus apetit crescut. . Autorii considerå cå asocierea de quetiapinå la divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproexul singur în tratamentul maniei acute la adolescen¡ii bipolari. BAS. privind efectul quetiapinei ca tratament adjuvant la 30 adolescen¡i de 12-18 ani cu boalå bipolarå. controlat placebo. cu o dozå ¡intå de 10 mg/zi. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. Efectele adverse au fost moderate. cefalee ¿i somnolen¡å. Clearance-ul oral mediu a fost de 9. iar tolerabilitatea cu AIMS. Eficacitatea clinicå a fost monitorizatå cu YMRS. La stabilirea dozei ini¡iale de olanzapinå ar trebui luatå în considerare greutatea pacientului.

Scorurile AIMS au fost negative pentru to¡i pacien¡ii. Nu s-au raportat efecte secundare . neurologice ¿i de laborator. CGIS. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Shaw et al. Studiul s-a oprit în ziua 21. McConville et al au publicat în 2000 rezultatele unui studiu realizat la 10 adolescen¡i de 12. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare.3 luni. Adolescen¡ii au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la adolescen¡ii psihotici. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS. de 13-17 ani. boalå bipolarå II (65%) ¿i Tulburarea de stres posttraumatic (27.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. tolerabilitatea ¿i eficacitatea clinicå a quetiapinei. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. timp de 8 såptåmâni. 95% din pacien¡i au avut scoruri CGI îmbunåtå¡ite. ame¡eala ¿i cefaleea.150 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cei mai mul¡i pacien¡i au avut cel pu¡in 2 diagnostice.5 ± 10. Nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. privind farmacocinetica.9%). Quetiapina a fost semnificativ eficientå (93% dintre pacien¡i au au avut scoruri foarte mult sau mult îmbunåtå¡ite) în reducerea simptomatologiei psihotice conform scalelor men¡ionate. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4 kg. cel mai frecvent fiind Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (79%). CGI. 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå.3-15. Se sugereazå cå tratamentul cu quetiapinå este eficient la tinerii cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. iar TSH crescåtoare. Autorii trag concluzia cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. timp de 12.1 ani. S-a administrat quetiapinå 300-800 mg/zi. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. Cele mai frecvente efecte secundare au fost fatigabilitatea. Doza medie de quetiapinå a fost de 307 ± 189 mg/zi (50-800 mg). SANS modificatå). PANSS ¿i YMRS. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. Simptomatologia psihoticå a fost evaluatå prin scalele BPRS. în medie 467 mg/zi. în medie 15. în 2001. agita¡ia.

Timp de maxim 88 de såptåmâni pacien¡ii au primit 300800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute.2 la 3.9 la 7 ± 2. Sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 151 semnificative. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. 3 pacien¡i au crescut în greutate. Párraga et al prezintå 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide.8 ± 0. iar informa¡iile descriptive merg pânå în såptåmâna 88. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii pe termen lung pentru a vedea dacå aceste date pot fi generalizate. în vârstå de 14 ani. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. medii ¿i moderate. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului.9 ± 1. Studiul anterior a fost extins de McConville et al.5 ± 0.2) ¿i SANS (de la 12. În concluzie. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare. SANS modificatå. conform BPRS (de la 35. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH.7 la 5. Simptomele pozitive ¿i negative s-au îmbunåtå¡it în timpul studiului. devenind un studiu pe termen lung. Monitorizarea psihiatricå a fost realizatå cu BPRS. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå s-a asociat cu îmbunåtå¡iri în simptomele pozitive ¿i negative la adolescen¡ii cu simptome psihotice. 2001). CGI-S. CGI-S ¿i SANS. .0 ± 0. CGI-S (de la 5. Evaluarea statisticå a fost realizatå la 64 de såptåmâni. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament.9). 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. la care s-a administrat quetiapinå timp de 28 luni. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. în 2001. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. Hayden prezintå în 2001 cazul unei adolescente diagnosticate cu schizofrenie. cefaleea ¿i faringita. iar cea neurologicå cu SAS ¿i AIMS.8 ± 3. nici unul din pacien¡i neprimind tratament pentru EPS. se afirmå cå farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i.4).

iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. Rezultatele ¿colare au devenit excep¡ionale. Datoritå lipsei de îmbunåtå¡ire dupå 8 såptåmâni. dar cu o cre¿tere importantå în greutate (8. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. Datoritå asocierii unei tulburåri de dispozi¡ie. încå din såptåmâna 3 de tratament. care împiedica prezen¡a la ¿coalå. ¿i era subponderal. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. Timp de 8 såptåmâni a fost adåugat valproat 750 mg. copilul lua un produs pe bazå de amfetamine 60 mg/zi ¿i imipraminå 75 mg/zi de 2 ani. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS.5 kg) ¿i tremorul inten¡ional mediu. Un studiu anterior cu metilfenidat ¿i psihoterapie nu a fost eficient. Doza de olanzapinå a fost scåzutå la 10 mg/zi. dar violen¡a crescutå a impus cre¿terea dozei la 20 mg/zi. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. Observa¡iile clinice ¿i scalele standardizate au sugerat cå medicamentul a avut efecte favorabile asupra ticurilor ¿i simptomelor asociate. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. ob¡inându-se doar un beneficiu par¡ial. Tratamentul bazat pe amfetamine a fost întrerupt. cu adåugarea unei doze importante de litiu (1125 mg/zi). se sugereazå aten¡ie la interpretarea datelor ¿i oportunitatea unor studii controlate viitoare. litiul a fost oprit. Robertson et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. scåderea apetitului) au fost minime. Rezolu¡ia simptomatologiei a persistat la 90 de zile de tratament cu quetiapinå 1000 mg ¿i cu produsul pe bazå de amfetamine 45 mg/zi. Efectele secundare (ame¡ealå. La evaluarea ini¡ialå. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. fiind întrerupt. Deoarece acesta nu a fost un studiu controlat. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. fårå efecte secundare.7 kg). fårå amelioråri notabile.152 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI S-au folosit YGTSS pentru måsurarea frecven¡ei ticurilor ¿i ESRS pentru måsurarea simptomelor diskinetice. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. s-a oprit imipramina ¿i s-a introdus olanzapinå 15 mg/zi timp de 6 såptåmâni. dar a trebuit så fie reluat datoritå cre¿terii severitå¡ii simptomatologiei (Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie). . Singurele efecte secundare observate au fost cre¿terea în greutate (14.

urmatå de reinstalarea statusului mental la 16 ore de la ingestie. urmatå la 3 ore de la ingestie de un episod de agita¡ie ¿i combativitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 153 Autorii considerå cå quetiapina în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost repartiza¡i random pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo în cadrul unui studiu efectuat de DELBELLO et al. în medie 15. ame¡eala ¿i cefaleea. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4. fiind ¿i bine toleratå. iar nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. Juhl et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 11 ani care a ingerat o supradozå de quetiapinå (1300 mg.1 ani. timp de 8 såptåmâni. În decurs de 1 orå s-a instalat letargia. fårå cre¿tere în greutate. printre care tahicardie. Nu s-au descoperit anomalii cardiace sau de laborator.2 mg/kgc). Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare. Shaw et al au publicat în 2001 un studiu privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå. în medie 467 mg/zi. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. Se sugereazå cå quetiapina este eficientå în tratamentul tinerilor cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. Studii asupra efectelor secundare Catalano et al raporteazå în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani ce a ingerat o supradozå de quetiapinå în scop suicidar (1250 mg quetiapinå. hipotensiune ¿i pierderea con¿tien¡ei. . Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. în vârstå de 12-18 ani. reprezentând 21.1 kg. 30 adolescen¡i cu boalå bipolarå. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. reprezentând 22. S-a administrat quetiapinå 300800 mg/zi. Dupå tratamentul cu lorazepam s-a instalat somnolen¡å.6 mg/kgc). Se considerå astfel cå tratamentul cu quetiapinå împreunå cu divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproaxul singur în mania acutå la adolescen¡ii bipolari. în 2002. agita¡ia. agita¡ie. Acest raport al unei supradoze de quetiapinå la un adolescent aratå un curs mai degrabå benign al intoxica¡iei. Vârsta pacien¡ilor a variat între 13 ¿i 17 ani. Au apårut multiple simptome. iar TSH crescåtoare.

0 ± 11. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. Acela¿i studiu a fost extins de McConville la 88 de såptåmâni.3-15. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå (McConville et al. Risperidona a fost administratå în medie timp de 11. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului.6 ± 3. Párraga et al raporteazå cazul a 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. Autorii considerå cå sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå. au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare.5 luni (2-27 luni). . 2001).8 kg/m2).4 kg). în vârstå de 14 ani.3 la 41. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. 2001). în 2000. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului.5 kg/m2 în medie (1. Autorii considerå cå quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. în 2000.5 kg (de la 3. nici unul dintre pacien¡i neprimind tratament pentru EPS.25 mg/zi (0. în 2001. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. 24 copii de 4-18 ani (în medie 11. timp în care pacien¡ii au primit 300-800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS.7 ani) care au avut o cre¿tere a BMI mai mare de 1 kg/m2 sub risperidonå ¿i care din acest motiv au fost trecu¡i pe quetiapinå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv care a analizat cre¿terea în greutate a copiilor sub risperidonå ¿i apoi sub quetiapinå. prezentat de Took et al.1-13. iar a BMI de 5. cefaleea ¿i faringita. 10 adolescen¡i cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente.9 ani. medii ¿i moderate. realizat de McConville et al. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. a primit quetiapinå timp de 28 luni. scåderea apetitului) au fost minime.5 mg/zi). s-a oprit în ziua 21. Efectele secundare (ame¡ealå. Studiul.154 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI O adolescentå diagnosticatå cu schizofrenie. 3 pacien¡i au crescut în greutate. în doze medii de 1.53. Cazul a fost raportat de HAYDEN et al. cre¿terea medie în greutate fiind de 16. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. în vârstå de 12. rezultatele fiind semnificative statistic. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH.

Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. timp mediu de 11.2 kg). valproat. Cel mai frecvent efect secundar a fost fatigabilitatea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 155 Quetiapina a fost administratå în doze medii de 278 mg/zi (75-900 mg/zi). cre¿terea apetitului. litiu. în 2001. Copilul a primit tratament anterior cu metilfenidat. au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat de Grcevich et al. cre¿terea medie în greutate a fost de 5.2 ± 1.2 kg/m2 (de la –1. boalå schizoafectivå sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii. imipraminå. trata¡i cu quetiapinå. fårå cre¿tere în greutate. Reimherr prezintå rezultatele unui studiu retrospectiv efectuat în 2002 la 243 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. Nici .5 kg/m2) nu a fost semnificativå. precum ¿i psihoterapie. iar durata medie a tratamentului de 327. Dupå trecerea de la risperidonå la quetiapinå. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). în vârstå de 7-16 ani (în medie 11.6 ani). quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. Doza medie de quetiapinå a fost de 308.4 zile (7-969 zile). olanzapinå.8 ± 3.9 mg/zi (75-600). iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. trata¡i cu quetiapinå. un produs pe bazå de amfetamine. Efectele secundare cele mai frecvente au fost cre¿terea în greutate. Robertson et al au raportat în 2000 cazul unui copil de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. semnificativå statistic. Aceste rezultate sugereazå cå adolescen¡ii ¿i copiii cu cre¿tere excesivå în greutate sub risperidonå au o ratå mai scåzutå de cre¿tere în greutate dupå trecerea pe quetiapinå. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului.6 luni (3-18 luni). pe când cre¿terea medie a BMI de 1. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei.4 kg (de la -3.4 la 15. sedarea ¿i efectele anticolinergice.7 la 4. fårå efecte secundare. 14 pacien¡i cu schizofrenie. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. În concluzie se men¡ioneazå cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective.

comparativ cu cei trata¡i cu olanzapinå. iar colesterolul 235 mg/dl. În momentul luårii în eviden¡å. ¿i bine tolerat ca terapie de între¡inere (Grcevich. pacienta a fost diagnosticatå cu diabet zaharat II. 2001a). paroxetinå 20 mg/zi de 1 zi. Metformina a fost întreruptå treptat. trigliceridemia 456 mg/dl. la 1 såptåmânå dupå normalizarea glicemiei. În concluzie. Cu 2 luni înainte de a intra în aten¡ia autorilor. se afirmå cå tratamentul cu quetiapinå pare så fie sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri psihotice. Cre¿terea în greutate a fost cel mai des întâlnit efect secundar la toate cele trei medicamente. dupå 3 luni cre¿terea medie în greutate fiind 3. tulburare de conduitå ¿i retard mental mediu. Quetiapina a fost înlocuitå cu risperidonå.156 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI un pacient nu a avut nevoie de scåderea dozelor sau oprirea tratamentului datoritå efectelor adverse. În timpul terapiei de 3 luni cu quetiapinå.2 kg la quetiapinå ¿i 6. pacienta era în tratament cu divalproex 1500 mg/zi de peste 8 luni. iar dupå o såptåmânå glicemia a scåzut sub 120 mg/dl. iar colesterolul de 196 mg/dl. greutatea ei a råmas între 73. Tot Grcevich et al au prezentat în 2001 rezultatele unui studiu comparativ retrospectiv privind efectele secundare la antipsihoticele atipice la 97 copii ¿i adolescen¡i trata¡i cu risperidonå (75). olanzapinå (16) sau quetiapinå (25) (unii copii fiind trata¡i secven¡ial cu mai mult de un medicament). Cre¿terea în greutate nu a fost dependentå de dozå pentru nici un medicament analizat. A început o dietå hipocaloricå ¿i tratament cu metformin 1000 mg de douå ori pe zi. Trigliceridemia la 1 såptåmânå de la oprirea quetiapinei era de 167 mg/dl. Quetiapina poate furniza un profil al efectelor secundare mai avantajos decât risperidona ¿i olanzapina la copii ¿i adolescen¡i (Grcevich. Autorii comenteazå cå pacienta a dezvoltat diabet la scurt timp dupå . 2001b). nu s-a constatat nici o cre¿tere în greutate. quetiapinå 600 mg/zi de peste 3 luni. În aceastå perioadå. Domon et al prezintå în 2002 cazul unei adolescente africano-americane de 17 ani cu boalå bipolarå. 7% dintre cei pe olanzapinå ¿i 4% dintre cei pe quetiapinå. Pacien¡ii trata¡i cu quetiapinå au fost cel mai pu¡in predispu¿i la cre¿terea în greutate.4 kg la olanzapinå.5 kg.9 kg la risperidonå. Apari¡ia EPS a impus tratament la 19% dintre pacien¡ii pe risperidonå. Autorii aten¡ioneazå clinicienii cå ar trebui så cântåreascå atent riscul cre¿terii în greutate ¿i al EPS fa¡å de poten¡ialele beneficii atunci când prescriu antipsihotice atipice la copii ¿i adolescen¡i. Glicemia era de 144 mg/dl. 3.6 ¿i 75.

CGI-S. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. neurologice ¿i de laborator. Studii de farmacocineticå Farmacocinetica quetiapinei la adolescen¡i a fost studiatå de McConville et al. Studiul s-a oprit în ziua 21. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. .62 ± 4. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-a folosit scala CGI. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. în 2002. Nu s-au observat efecte cardiovasculare. agita¡ia ¿i iritabilitatea la copiii. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii.315. care au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. Ziprasidona pare så aibå poten¡ial pentru îmbunåtå¡irea simptomelor ca agresivitatea. nu par så fie secundare acesteia.38 ani). SANS modificatå. Nu s-au observat cre¿teri semnificative în greutate la tratamentul pe termen scurt. Se considerå cå hiperglicemia ¿i hipertrigliceridemia. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. în 2000. folosind 10 adolescen¡i de 12. de¿i legate de cre¿terea în greutate. mecanismul råmânând în continuare neclar.6 kg (între –16 ¿i +3 kg).6 ± 5. iar nivelurile glicemiei au început så se normalizeze dupå întreruperea medicamentului. CGI-S. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. SANS modificatå). ZIPRASIDONA Studii clinice McDougle et al prezintå. adolescen¡ii ¿i adul¡ii tineri cu autism. 50% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 157 introducerea quetiapinei.

Biswas et al raporteazå în 2003 cazul unui adolescent de 17 ani ce a ingerat o supradozå de ziprasidonå ¿i bupropion. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Sallee et al. Pacientul a dezvoltat complexe QRS largi ¿i intervale QT prelungite. .62 ± 4. Autorii subliniazå poten¡ialul cardiotoxic al acestor medicamente.158 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice.6 ± 5. precum ¿i în reducerea ticurilor contorizate cu Goetz Videotape Rating Scale. Autorii considerå cå ziprasidona 5-20 mg/zi pare eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul sindromului Tourette ¿i pare a fi asociatå cu risc scåzut de EPS la copii. în 2000 (Sallee. 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. de 7-17 ani. S-au aplicat YGTSS.38 ani). Nu s-au observat efecte cardiovasculare. I s-a administrat terapie antiaritmicå. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. revenind la înregistrarea de bazå dupå 80 de ore de la ingestie. Studii asupra efectelor secundare McDougle et al analizeazå în 2002 efectele folosirii ziprasidonei la 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. Nu s-au observat EPS. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. 2000b). de 7-17 ani. Nu s-au observat EPS. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. 2000b). Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. Ziprasidona a fost semnificativ mai eficientå decât placebo pentru reducerea scorului CGI ¿i YGTSS. CGI-S pentru sindromul Tourette. Goetz Videotape Rating Scale ¿i CY-BOCS. au participat la un studiu pilot realizat în 2000 de Sallee et al (Sallee.

Antidepresivele tip inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS). Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA). • agita¡ie psihomotorie sau lentoare. senza¡ie de neputin¡å. Clasificarea medicamentelor antidepresive Prezentåm o variantå de clasificare a medicamentelor antidepresive care folose¿te criterii combinate: chimice ¿i psihofarmacologice (Pöldinger.1.4 TRATAMENTUL ANTIDEPRESIV LA COPIL ªI ADOLESCENT 4. copilul poate deveni agresiv verbal. sparge obiecte etc. • adesea are ¿i o u¿oarå întârziere în dezvoltare. cefalee. dispozi¡ia depresivå ascunzându-se în spatele unor manifeståri cum sunt: • copilul este apatic. înso¡ite de anxietate. dar în ultimele edi¡ii au început så aparå men¡iuni referitoare la acest diagnostic în rândul popula¡iei pediatrice. . pierderea chefului de joacå. dureri abdominale. fårå energie ¿i vitalitate. ADTT). Antidepresivele ciclice: triciclice. • tentativele de suicid sunt rare. • iritabilitate. • adesea.1 4. • joc „distructiv“ (rupe. La copil ¿i adolescent.): . 2. • scade puterea de concentrare a aten¡iei. • incapacitate de a se descurca în situa¡ii frustrante. prezentåm pe scurt câteva aspecte. • insomnie sau hipersomnie. Pre¿colarul nu poate afirma de obicei cå se simte trist. Diagnosticul poate fi dificil. diaree sau vårsåturi. lentoare motorie ¿i verbalå.1. în manualele de diagnostic nu existau precizåri cu privire la depresia la copil. 3. „certåre¡“. • copilul preferå så stea singur. care ar trebui så atragå aten¡ia asupra unei eventuale tulburåri depresive la aceastå categorie de vârstå. abuzul sau îngrijirea inadecvatå. citat de Udri¿toiu T. care înspåimântå copilul. ciclice atipice (ADT. dar copilul poate spune cå „vrea så moarå“. cercetårile ulterioare vor putea aduce îmbunåtå¡iri substan¡iale în cunoa¿terea mecanismelor etiopatogenice. 1 Ini¡ial. pierderea apetitului. • se exclud neglijarea. • scåderea în greutate sau modificarea aspectului fizic. vårsåturi sau inapeten¡å. • în general. • plânge sau ¡ipå cu u¿urin¡å. Boi¿teanu P 2001) (tabelul 4.2. refuzå så se joace. • aspectul copiilor depresivi este particular. par „neferici¡i“. • stagneazå în greutate motivat sau nu de diaree. tulburåri vegetative. • scåderea elanului vital. dar afirmå adesea cå „nu are chef“ sau cå „se plictise¿te“.. episodul depresiv are ni¿te particularitå¡i care diferen¡iazå aceastå tulburare fa¡å de cea apårutå la adult: • iritabilitatea (criteriu men¡ionat ¿i în DSM ca fiind specific depresiei copilului). De aceea. • uneori prezintå enurezis. tetraciclice. • lentoare motorie ¿i verbalå. Defini¡ie Medicamentele antidepresive (AD) sunt substan¡e chimice apar¡inând unor clase diferite. „amårâ¡i“. • uneori apar simptome de tip „criteriu DSM“: apatie.. poate apårea refuzul ¿colar. 1. • sentimente de vinovå¡ie etc. encoprezis. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. • scad performan¡ele ¿colare. copilul nu folose¿te termenul de „deprimat“ sau „trist“. cât ¿i în elaborarea unor noi strategii terapeutice. Acest lucru reprezintå un pas important: având criterii standardizate.). • rareori pot apårea halucina¡ii terifiante. scåderea imaginii de sine (apreciatå prin întrebåri indirecte).. mai ales dacå sunt folosite criteriile pentru adult. Marinescu D. îi „repede“ pe cei care încearcå så îl abordeze. refuzå alimenta¡ia. 1990. Depresia ¿colarului este presåratå atât cu tråsåturi anxioase cât ¿i depresive: • ini¡ial apar simptome psihosomatice ca: dureri abdominale.

• apar frecvent ¿i idei suicidare sau chiar tentative de suicid. Datele despre dozele recomandate la copii si adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. . acesta putând alege medica¡ia în func¡ie de efectul terapeutic urmårit. hipersomnie diurnå. uree crescutå. • sentimentele de inutilitate. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå. Efecte clinice Antidepresivele pot fi clasificate ¿i dupå efectul lor. • Depresia prin deficit dopaminergic este o depresie inhibatå. la adolescen¡i. acneea poate crea un mare disconfort. 6. Boi¿teanu P. La adolescent. 4... 7. de cele mai mici semne de boalå. • e¿ec ¿colar. Tabloul clinic al depresiei anxioase este reprezentat de urmåtoarele simptome: nelini¿te psihomotorie marcatå. instabil ¿i variabil de la un moment la altul. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå este o depresie delirantå. • Depresia prin deficit adrenergic prezintå: inhibi¡ie psihomotorie. deficit cognitiv. Antidepresivele tip inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). de exemplu. bradicardie. Boi¿teanu P. 2001): • Depresia prin deficit serotoninergic poate prezenta douå tipuri de aspecte clinice: depresia anxioaså ¿i depresia ostilå. existå o serie de antidepresive pentru care dozele recomandate la adolescent ¿i la adult sunt similare. hiperfagie. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei (¿i dopaminei. la doze mari) (IR 5HT/ NA/DA). simptomatologia este adesea similarå cu cea a adultului: • se plânge de pierderea interesului ¿i plåcerii. insomnie de adormire. 5. • senza¡ie de obosealå în timpul zilei. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT). • pot apårea halucina¡ii sau iluzii auditive. precum ¿i simptome somatice ca deshidratare. Marinescu D. • apar frecvent tulburåri de somn ¿i ale apetitului. 8.. Uneori. Urmåtoarea clasificare a depresiei din punct de vedere al corela¡iei dintre aspectul clinic ¿i substratul biologico-farmacologic se considerå a fi utilå atât pentru un diagnostic corect. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei. insomnie matinalå. • Depresia prin deficit de GABA. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i dopaminei (IRNADA). De asemenea. pentru controlul simptomatologiei. tendin¡å la colaps. respectiv efect anxiolitic/sedativ. de lipsa de energie. aceste manifeståri precedând diagnosticul de depresie. congruente cu dispozi¡ia (în cazul depresiei majore). Aceastå clasificare este foarte utilå pentru clinician. Depresia prin deficit de serotoninå +/.adrenalinå. consum de alcool ¿i droguri. situat predominant la unul dintre cei doi poli: efect stimulant/dezinhibitor/activator. nefericire ¿i e¿ec sunt frecvente. Simptomele depresive (dupå Udri¿toiu T.adrenalinå. alterarea func¡ionalitå¡ii sociale. cu somn agitat ¿i treziri multiple în timpul nop¡ii. motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. Depresia prin deficit mixt de serotoninå ¿i noradrenalinå are o simptomatologie polimorfå. inapeten¡å cu scådere în greutate. • Depresia prin deficit de acetilcolinå are un aspect clinic polimorf. • adolescentul este îngrijorat adesea „de cum aratå“.. iar prezen¡a deficitului cognitiv este o caracteristicå importantå. Marinescu D.3.. comportament suicidar recurent. cu predominan¡a elementelor ostile ¿i a comportamentului suicidar.160 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. cât ¿i pentru alegerea terapiei adecvate (teoria adecvan¡ei terapeutice) (Udri¿toiu T. 2001). suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari care se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor.. albire precoce a pårului. Pacien¡ii cu depresie ostilå prezintå acte antisociale. • Depresia mixtå are douå forme mai importante: depresia prin deficit de serotoninå ¿i noradrenalinå ¿i depresia prin deficit de serotoninå +/.

75 mg Oral: cp. 50. 50. 25. 50. 100. 75. Sinequan Ludiomil. 10 mg Denumirea comercialå 1. Pertrofane Vivactil. 25. Cp. Aventyl Desipramina Copii. de 10 ml 10mg/ml Oral: cp. 150 mg Parenteral: f. 25. 75 mg Sirop 10 mg/ 5ml Oral tb. de 2ml 12. 75 VON CT Oral Cp. 100. Endep Anafranil Clomipramina Copii. 10. Pamelor. 25. 25. 25.75.5-5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 150-300 Imipramina Antideprin Tofranil Janimine Imipramina pamoat Trimipramina Tofranil PM Nortriptilina Surmontil Rhotrimine Nortriptilina.5 mg/ml Oral: tb. 10. Antidepresivele ciclice ( ADT. 125. 25. 5. 50. ADTT) Triciclice Amitriptilina Amitriptilina Elavil. 150 mg Oral: tb. 75 mg 161 . 50. 15. adolescen¡i: 25-125 (maxim: 2.5 mg/ml Cp. 10. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 100-250 Copii peste 6 ani. adolescen¡i: 50-100 Adul¡i: 50-150 Copii. 50 mg Parenteral: f. Adapin. de 2ml 12. 75.Clasa Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Oral: tb. 100. 10. 100. Clasificarea medicamentelor antidepresive Tetraciclice Maprotilina Doxepina.1. Maprolu50 Maprotilin Maprotilin 25. 150 mg Parenteral:f. tb. adolescen¡i: 25-100 Adul¡i: 150-300 Copii peste 10 ani. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 150-300 Adul¡i: 15-60* Adul¡i: 150-300* Copii ¿i adolescen¡i:10-25-150 Adul¡i: 75-150-225 Protriptilina Norpramin. 75. 150 mg Solu¡ie 10 mg/ ml Oral. 100 mg Adul¡i: 150-300* Oral. Triptil ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Doxepina Tabelul 4. 50. 50. 25.5 mg/kgc/zi ) Adul¡i: 150-300 mg /zi ( 1.

(continuare) 4. 75. Luvox Faverin Paroxetina Seroxat.5.5.30mg Adul¡i: 15-45 Adolescen¡i: 18.150 Milnacipran Ixel Oral Tb. dopaminei (IR 5HT/NA/DA) Venlafaxina Effexor.75. 10. 25. 50.5.40 mg Suspensie: 10mg/5ml Oral Cp.30. noradrenalinei. 50 mg . 40mg Solu¡ie: 10mg/ml Oral Tb. Paxil Oral Tb. Fluoxin. 25. 50. Efectin Oral Tb. 30 mg Sertralina Zoloft. 50.50. 25. cu eliberare prelungitå 37. 12. 100 mg Fevarin.5mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 10-40 mg/zi Adul¡i: 20-80mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:25-200mg Adul¡i: 50-150-300mg Adolescen¡i: 10-50 mg Adul¡i: 20-60mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 50-200 Adolescen¡i:10-40 mg Adul¡i: 20-40-60 mg Adolescen¡i: 7. 20 mg Cp.25. Solutie: 20 mg/5ml Framex. Serafem. 15. 30 mg Oral cp. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS) Fluoxetina Oral Cp.162 Amoxapina Mianserina Tianeptina Oral tb.100mg Cp.100mg Oral Cp. 20.150mg/zi Adul¡i 37. 100. Serlift Citalopram Cipramil Celexa 3.1. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii serotoninei.5 mg Asendin Miansan Coaxil Adul¡i: 150-400* Adul¡i: 30-90* Adolescen¡i peste 15 ani: 25mg/zi Adul¡i 37.Magrilan Fluvoxamina Oral Cp.10. 37.5-375 mg/zi Adolescen¡i peste 15 ani : 50-100 mg/zi Adul¡i 50-100 mg/zi 2.20 mg Prozac. 150 mg Oral dj.75. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT ) Mirtazapina Remeron ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. 10.

50. 150. Trittico Oral Tb. 100. (continuare) *nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent 163 . 10 mg Tranilcipromina Adul¡i: 20-60mg* Oral Tb. Antidepresivele inhibitori ai monoaminoxidazei ( IMAO) Inhibitori ireversibili MAO-A ¿i MAO-B Adul¡i: 30-60-90mg* Nardil Marplan Fenelzin Oral Tb. 10 mg Oral Tb. Aurorix Tabelul 4. Deprenyl Selegilina Inhibitori selectivi ¿i reversibili IMAO-A Moclobemid Manerix. cu eliberare prelungitå: 100. 100mg Tb.1. 10 mg Oral Cp. 200. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei Nefazodona Serzone Oral Tb. 150 mg Adul¡i: 10-30mg* Adul¡i: 300-600mg* Reboxetina ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Inhibitori selectivi ¿i reversibili MAO-B Eldepryl. 100. 150 mg Copii ¿i adolescen¡i : 50-150-300mg Adul¡i : 150-450 mg Bupropion Wellbutrin Zyban 6. 250 mg Adul¡i:300-600* Trazodona Desyrel.75. 100. 2 . 50. 4 mg Adolescen¡i: 2-4-6-8 mg/zi Davedax Adul¡i: 4-10 7. Tb. 15 mg Parnate Isocarboxazid Adul¡i: 20-40-60mg* Oral Tb. 150 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-400 Adul¡i: 150-600 8.Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA) Edronax Oral Tb. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei. dopaminei ¿i serotoninei (IRNADA5HT) Oral Tb.5. 5 mg.

. dezinhibitorii.. Marinescu D. Efectele psihostimulante. sunt deseori alese pentru .D.164 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4.2. • durere moralå.. Antidepresivele diferå. Clasificarea clinicå a antidepresivelor (Dupå Udri¿toiu T. medicamentele din partea de sus a tabelului au efecte predominant dezinhibitorii/activatoare/psihostimulate. cu idei recurente de moarte. • triste¡e vitalå. în func¡ie de clasa din care fac parte (de structura chimicå ¿i de ac¡iunea lor la nivel neuronal). • autoacuzare. ¿i prin profilul efectelor secundare. de asemenea. aceste efecte fiind factori importan¡i în alegerea unui anumit medicament. Antidepresivele cu efecte sedative se vor alege când pacien¡ii prezintå manifeståri clinice ale anxietå¡ii. ac¡iune antidepresivå). Antidepresivele „noi“. Alåturi de efectul antidepresiv (ac¡iune asupra dispozi¡iei depresive. se adreseazå acelor cazuri care în tabloul depresiei asociazå manifeståri precum inhibi¡ia psihomotorie ¿i dezinteresul pentru efectuarea oricårei activitå¡i („depresia inhibatå“.2. Gheorghe M. în timp ce medicamentele din partea de jos a tabelului au efecte predominant sedative. • rumina¡ii morbide. 2000) Efect dezinhibitor / AD stimulante IMAO Desipramina Nortriptilina Amineptina Fluoxetina Clomiramina Imipramina Protriptilina Maprotilina Mianserina Tianeptina Amoxapina Amitriptilina Doxepina Trimipramina Trazodona Efect anxiolitic/ AD sedative Prezentåm în tabelul 4. • comportament suicidar. de¿i mai scumpe decât cele din clasele anterioare ¿i cu eficacitate antidepresivå comparabilå. Efectul antidepresiv se adreseazå urmåtoarelor simptome clinice: • dispozi¡ie depresivå. clasificarea clinicå a antidepresivelor dupå efectul dezinhibitor (AD stimulante/dezinhibitorii) respectiv efectul anxiolitic (AD sedative). • proiec¡ie negativå asupra viitorului etc. depresia noradrenergicå).

au ac¡iune antagonistå. H1. 2000. 4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 165 faptul cå au efecte adverse mult mai blânde (Prelipceanu D. alåturi de IMAO. blocând receptorii 5HT2. efectuate de-a lungul timpului. sindromul depresiv postneuroleptic. atacuri de panicå etc. Udri¿toiu T. 2003. schizofrenia cu simptome negative. antidepresivele triciclice inhibå recaptarea NA. Antidepresivele ciclice ac¡ioneazå la polul presinaptic. Antidepresivele triciclice. α1 ¿i alfa 2 NA. Studiile privind mecanismele de ac¡iune psihofarmacologicå a antidepresivelor precum ¿i studiile privind eficacitatea acestora pe anumite categorii de simptome psihice. La nivelul polului presinaptic.. 5HT. asemånåtoare. efectele lor biochimice fiind. 2003). 4. pe care acestea o determinå la nivel presinaptic. ulterior descoperindu-se ¿i antidepresivele tetraciclice. Tulburarea de stres posttraumatic.1. tulburarea schizoafectivå. iar la nivelul polului postsinaptic. ca tulburårile anxioase (Tulburarea obsesiv compulsivå. tulburårile psihosomatice (inclusiv enurezisul).. Boi¿teanu P 2001)... boli somatice grave etc (Kaplan. multe ori.). Prelipceanu. iar prin administrarea pe termen lung determinå fenomene . impunându-se precau¡ii asupra interac¡iunilor medicamentoase ¿i sumårii efectelor adverse. de asemenea. pe mesagerii secunzi ¿i pe alte sisteme de neurotransmi¡åtori (histamina. Marinescu D. Teorii mai recente au inclus în spectrul farmacologic ¿i efectele pe receptorii pre ¿i post sinaptici. O ipotezå mai veche considera cå ac¡iunea antidepresivå a medicamentelor antidepresive ciclice are ca principal substrat inhibarea recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei. De cele mai . tetraciclice ¿i ciclice atipice Antidepresivele triciclice (ADT).4. M1. în aceste situa¡ii. antidepresivele se asociazå altor medicamente. acetilcolina).4. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice Antidepresivele triciclice au mecanisme de ac¡iune polivalente. au dus la extinderea utilizårii acestor medicamente în practica clinicå nu numai pentru tulburårile depresive. sunt primele medicamente antidepresive. ci ¿i pentru alte tulburåri. Antidepresivele triciclice au structurå chimicå asemånåtoare.

2002 cu informa¡iile ob¡inu¡e din monografiile firmelor producåtoare. constipa¡ie. amitriptilinå ¿i clomipraminå.4. 2002). la aceastå categorie de vârstå.. 4. antidepresivele ciclice produc varia¡ii în expresia geneticå. când este necesarå atingerea . fapt care explicå proprietå¡ile sedative ale acesteia (Kaplan ¿i Sadock.H. Pe termen lung. prin antagonizarea receptorilor dopaminergici. Green W.. ADT fiind folosite cu succes de peste 50 de ani.D. Amoxapina. 1997. în diferite localizåri cerebrale. La copil ¿i adolescent existå o experien¡å clinicå destul de bogatå. De asemenea. et al. Antidepresivele ciclice au . prezintå efecte antipsihotice. Aceste medicamente ac¡ioneazå. în special prin inducerea genelor c-fos. Blocada receptorilor noradrenergici.. cu alterarea sistemelor de mesageri secunzi AMPc (Udri¿toiu T.. evitând distrugerea neuronalå ¿i protejând homeostazia sinapticå (Prelipceanu D. Clein P ¿i Riddle . Administrarea antidepresivelor ciclice se face în majoritatea cazurilor pe cale oralå. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri. ac¡ioneazå asupra plasticitå¡ii neuronale. afectarea acomodårii. respectiv efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale. Marinescu D. Boi¿teanu P 2001). 2002). ¿i prin mecanisme de modulare hormonalå. histaminergici ¿i muscarinici determinå apari¡ia efectelor secundare: efectele cardiovasculare. Totu¿i. în situa¡ii de urgen¡å. 2003). legate în principal de glucocorticoizi (Prelipceanu D. dar ¿i efecte adverse endocrine ¿i neurologice. 1996 ¿i Kaplan and Sadock. cu efecte secundare mai mici.F. confuzie. se pare.2. ac¡iune slabå de blocare a receptorilor serotoninergici. raportarea accidentelor terapeutice datorate în special efectelor secundare cardiotoxice ¿i apari¡ia unor antidepresive noi. 2003)..¿i tetraciclice Informa¡iile din acest capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. Existå preparate parenterale de imipraminå.. Clomipramina prezintå cea mai înaltå selectivitate pentru serotoninå (Kaplan ¿i Sadock. M. cu scåderea complian¡ei.166 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de hipersensibilizare receptoralå postsinapticå.. care sunt folosite rar. 1996. Doxepina are cea mai intenså activitate histaminergicå. sedarea ¿i cre¿terea în greutate. deteriorare cognitivå). reten¡ie urinarå.A. i-au determinat pe clinicieni så le considere medica¡ie de a doua alegere.

antidepresivele triciclice sunt metabolizate hepatic mai rapid decât la adul¡i.3.– ? – +/.+++ ++ ++ – – +/+ ++ +/+/– + – + – +/– + – + +++ +/+ – ++ – ++ +++ – – + – + +/+/– ++ +/. Existå. sub ac¡iunea cårora antidepresivele sunt supuse unor procese de hidrolizare. atingând concentra¡ia cea mai mare. Dar ¿i în cadrul popula¡iei pediatrice existå diferen¡e în func¡ie de vârstå. cel de-al doilea fiind principalul metabolit al acesteia. un preparat depot de imipraminå sub forma pamoat.A.+/+ – – +/. Metabolizarea se face în principal la nivel hepatic ¿i este intenså încå de la primul pasaj. oxidare. La copii ¿i adolescen¡i. Amoxapina are 2 metaboli¡i activi: 7. 1996). Enzimele implicate fac parte din sistemul enzimatic al citocromului P450 2D6.– ++ +/. amoxapina 90%. Sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi sau inactivi. 1990.++ ++ – +++ +/. de asemenea. 1993 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M. desipramina 90-95%. când este folositå calea de administrare intramuscularå. Imipramina are ca metabolit activ desmetilimipramina. clomipramina în propor¡ie de 96-97%. demetilare.hidroxi amoxapina.+/.– ? +/.– + +/. .¿i 8. Antidepresivele ciclice au distribu¡ie largå în corp ¿i traverseazå BHE. în principal de albuminå. maprotilina 88%.– – ? – + – ? – +/. iar copiii pre¿colari cel mai rapid (Ryan. Prin urmare. pentru a ob¡ine concentra¡ii plasmatice comparabile.D. Absorb¡ia din tractul gastro-intestinal este rapidå ¿i completå dupå administrarea oralå.– – – +/.+ +/- rapidå a concentra¡iilor plasmatice eficiente. Principalul metabolit activ al clomipraminei este desmetilclomipramina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 167 Tabelul 4. la copii ¿i adoles. Ac¡iunea antidepresivelor ciclice la nivelul receptorilor (Kaplan ¿i Sadock. Wilens et al.+++ ++ Imipramina Clomipramina Trimipramina Amitriptilina Nortriptilina Desipramina Protriptilina Doxepina Maprotilina Amoxapina 5HT DA a1NA a2NA M H1 + ++ ++ +/– – +++ – ++ – ++ ? – – ++ +/. copiii prepuberi metabolizeazå antidepresivele ciclice mai rapid decât adolescen¡ii. Se leagå de proteinele plasmatice.– – +/.. cen¡i sunt necesare doze mai mari în mg/kgc decât la adul¡i.+/. Astfel. 2002) Medicament Blocarea recaptårii NA + + + +/++ +++ +++ + +++ ++ Blocare receptori H2 5HT15HT2 DA +/+/. imipramina 86%.

Prin materii fecale se eliminå: 1/3 din clomipramina. maprotilina: 27-57. timpul de înjumåtå¡ire . 1987. în acela¿i timp. se fragmenteazå dozele.A. amoxapina: majoritatea.A.5 ore. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este atinså în 5-7 zile de la ini¡ierea tratamentului. fie în mai multe doze zilnice. pentru nortriptilinå la copiii cu vârste între 5-12 ani este de 11-42 ore. cu cei 2 metaboli¡i ai såi. ceea ce determinå un timp de înjumåtå¡ire mai lung ¿i o concentra¡ie plasmaticå maximå mai ridicatå (Potter et al. Eliminarea se face majoritar sub formå de metaboli¡i. antidepresivele tri¿i tetra. Geller et al. inclusiv în cazul medicamentelor cu t ½ mai lung. în timp ce la copiii cu vârste între 13-16 ani este de 14-77 ore (Geller et al.. existå o minoritate de 5-10% dintre copii.hidroxi amoxapina: 6. 20% din imipramina. 1996). maprotilina: 57%. Morselli et al. La copii ¿i adolescen¡i. Debutul ac¡iunii clinice a antidepresivelor triciclice apare înså abia dupå 2 såptåmâni de la ini¡ierea tratamentului.D. Pe de altå parte. La ini¡ierea tratamentului. întreruperea abruptå a antipresivelor triciclice la copii ¿i adolescen¡i duce mai rapid la instalarea sindromului de întrerupere. dintre care 8. depinzând probabil de cre¿terea ratelor de metabolizare specifice acestor categorii de vârstå (Dulcan. în consecin¡å. 1984. 70% din desipramina. Sub formå nemodificatå se eliminå 2% din amoxapinå.ciclice se administreazå fie în dozå unicå zilnicå. antidepresivele triciclice au un timp de înjumåtå¡ire mai redus decât la adul¡i. au depozite de medicament mai reduse. amoxapina : 8 ore. 1982). 1982 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M.. imipramina: 80%. 30% din maprotilina. imipramina: 9-20 ore. în principal prin urinå. Jatlow. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse într-un interval de 2-8 ore de la administrarea oralå (pentru clomipraminå: 2 ore. M. pentru a tolera mai u¿or efectele adverse.hidroxi amoxapina este cel mai bine reprezentat: 30 ore ¿i 7. clomipramina 2/3 ratele. Potter et al. 2-4% din maprotilinå. Timpul de înjumåtå¡ire (t½) variazå între 10-70 ore dupå administrarea oralå (clomipramina: 21 ore. 1996). care metabolizeazå mai lent antidepresivele triciclice (hidrolizatori len¡i). . 1990. Astfel. 1987.6 ore).168 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dar. 1987.D. 1984. deoarece ace¿tia au o maså adipoaså mai reduså decât adul¡ii ¿i. În raport cu timpul de înjumåtå¡ire. pentru imipraminå: 2-5 ore ¿i pentru amoxapinå: 90 minute). cita¡i de Clein P ¿i Riddle .

• Pentru fobia socialå ¿i fobiile specifice. Doza eficace este mai mare decât în depresie. • La copiii prezentând anxietate de separare. Clearance plasmatic mai redus impune doze ini¡iale mai reduse. ¿i cre¿terea mai lentå a dozelor: doze mai mici la intervale mai mari. • În tulburårile anxioase asociate cu depresie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 169 Clearance-ul ADT este mai redus la copii ¿i la pacien¡ii cu afectare renalå. • În cazul asocierii tulburårii obsesiv compulsive cu tulburarea depresivå. În depresia cronicå. clomipraminå. • În tulburarea de panicå cu agorafobie cel mai bine a fost studiatå imipramina. dar ¿i combina¡ia între amitriptilinå ¿i clordiaxepoxid. anorexia nervoaså se recomandå tratamentul cu imipraminå. • În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie este recomandat tratamentul cu desipraminå. Clomipramina nu se administreazå la copiii mai mici de 10 ani. desipraminå. Dozele se recomandå a fi crescute treptat pentru a evita apari¡ia anxietå¡ii descrise la ini¡ierea tratamentului cu antidepresive ciclice. Nu au fost observate efecte carcinogene. reduc frecven¡a recåderilor.3. • În tulburarea obsesiv compulsivå este indicat tratamentul cu clomipraminå. Precau¡ii. În depresia majorå cu elemente se folosi un antidepresiv ciclic în asociere cu un neuroleptic. Antidepresivele ciclice sunt recomandate în depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. iar amitriptilina la copiii mai mici de 12 ani. refuz ¿colar. 4. imipramina a fost descriså ca fiind eficientå. Toate antidepresivele ciclice sunt la fel de eficiente în tratamentul tulburårilor depresive. Råspunsul apare dupå 2-4 såptåmâni. pavor nocturn sau automatism ambulator nocturn (somnambulism). .4. Clomipramina este contraindicatå la pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå. • În tulburårile de alimenta¡ie: bulimia nervoaså. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå este principala indica¡ie a antidepresivelor ciclice.

Efectele anticolinergice Sunt efecte adverse importante ce apar în cursul tratamentului cu antidepresive triciclice. asistolie. doxepinå. tulburåri de acomodare. Tratamentul cu amitriptilinå. imipraminå. 1993). • Enurezisul la copil este tratat cu imipraminå.F. precipitarea sau agravarea glaucomului.4. Alte efecte psihice pot fi: anxietatea. delir. tahicardie. reten¡ie urinarå. et al. halucina¡ii la persoanele predispuse. 4.170 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Clomipramina este recomandatå pentru comportamentul compulsiv la copiii cu tulburare autistå. midriazå). aritmii. Au intensitate mare la amitriptilinå. complexului QRS. pot agrava sau activa tulburårile psihotice la persoanele susceptibile.4. nortriptilinå. . La concentra¡ii ridicate pot genera psihoze provocate farmacologic: confuzie. sindrom de deteriorare cognitivå. agita¡ia. delir. cre¿terea presiunii intraoculare. dezorientare. trimipraminå. afectare ocularå (vedere neclarå. Efectele cardiace Existå descrise în literaturå cazuri de moarte subitå la copii ¿i adolescen¡i afla¡i în tratament cu imipraminå ¿i desipraminå (Saraf et al. constipa¡ie pânå la ileus paralitic. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. De asemenea. maprotilinå ¿i reduså la desipraminå. 1974. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice Informa¡iile utilizate în realizarea acestui capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. June 1 1990. trimipraminå ¿i doxepinå determinå sedare. hiperpirexie. co¿marurile. prelungirea timpului de conducere AV afectarea conducerii . dilatare a tractului urinar. Riddle et al. insomnia. afectarea concentrårii. Urmåtoarele modificåri cardiace au fost eviden¡iate la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu antidepresive triciclice: alungirea intervalului PR. blocuri. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. „Sudden Death“. Efectele psihiatrice Toate antidepresivele triciclice pot induce apari¡ia unui episod maniacal sau hipomaniacal la persoanele cu istoric de tulburare bipolarå sau chiar la cele cu antecedente nesemnificative. intraventriculare. determinând scåderea complian¡ei: uscarea mucoasei bucale. intervalului QT. fatigabilitate. medie la amoxapinå. adenite sublinguale.

Copiii sunt mai sensibili la efectele cardiace ale antidepresivelor triciclice decât adolescen¡ii ¿i adul¡ii. la copii ¿i adolescen¡i. facies tip mascå. akatizie. Efectele alergice Care pot apårea în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: rash. cre¿terea treptatå a dozelor ¿i monitorizarea func¡iei cardiace. furnicåturi. În compara¡ie cu copiii sånåto¿i netrata¡i. parestezii. prurit. Acestea sunt motivele pentru care. 1993). crize oculogire. cât ¿i la mårirea dozelor. fotosensibilizare. amor¡ealå. febrå la medicamente. sindrom neuroleptic malign. 1990). Astfel de efecte au fost descrise la 4-5% dintre pacien¡ii trata¡i cu maprotilinå. 1989 au concluzionat ca administrarea desipraminei este sigurå la copiii ¿i adolescen¡ii fårå tulburåri cardiace preexistente. tremor al limbii sau al extremitå¡ilor superioare. ritm jonc¡ional (Biederman et al. Amoxapina prin efectul de antagonizare DA are efecte extrapiramidale: akinezie. hipertonie muscularå. Schroeder et al. coree. posibil datoritå capacitå¡ii lor crescute de a transforma antidepresivele triciclice în metaboli¡i hidroxila¡i poten¡iali cardiotoxici (Baldessarini. cefalee. torticolis. necrozå toxicå epidermalå. Unele antidepresive triciclice determinå stimulare psihomotorie: desipramina. dizartrie. neuropatii periferice. rigiditate în roatå din¡atå. tahicardie supraventricularå. protriptilina. amoxapina. . cu alterarea aspectului EEG ¿i apari¡ia de convulsii. edemul fe¡ei. tremor. inclusiv tardivå. tinnitus. blocarea vorbirii. atât înainte de ini¡ierea tratamentului. pot så aparå modificåri ale valorilor presionale. slåbiciune muscularå. Efectele neurologice Datorate ADT sunt: spasme mioclonice. urticarie. se recomandå folosirea de doze mici de antidepresive ciclice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 171 În timpul tratamentului cu antidepresive triciclice. paralizii peroniere. imipramina. necoordonare. al limbii. în sensul cre¿terii sau scåderii tensiunii arteriale. scåderea ratelor pauzelor sinusale. maprotilina) au rol în reducerea pragului convulsivant. diskinezie. Antidepresivele triciclice (clomipramina. ataxie. cei trata¡i cu antidepresive triciclice au prezentat rate semnificativ mai mari de contrac¡ii atriale premature unice sau în perechi.

Dacå apar degluti¡ie dureroaså ¿i febrå se indicå efectuarea unei hemograme de urgen¡å (pårin¡ii vor fi instrui¡i så recunoascå aceste simptome ¿i så se prezinte cu pacientul la medic). vomå. Efectele endocrine Care au fost descrise în timpul tratamentului cu antidepresive ciclice sunt: cre¿terea greutå¡ii. senza¡ie de gust „ciudat“. determinå apari¡ia hiperprolactinemiei. eozinofilie. ginecomastie. stomatite. diaree. et al. amenoree. secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. Medicul va ¡ine seama de faptul cå existå un anumit interval între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic. 2002 cu datele ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. trombocitopenie apar rar ca efecte asociate tratamentului cu antidepresive triciclice. alterarea func¡iei hepatice pânå la hepatitå fulminantå.F. purpurå.4. Ini¡ierea tratamentului. Efectele hematologice Supresia måduvei osoase. dar va cre¿te cu siguran¡å inciden¡a efectelor adverse.4. pânå la leucopenie sau agranulocitozå. care se cresc gradat. . 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. pete¿ii. flatulen¡å. TGP) sau. cu aten¡ie la råspunsul clinic ¿i la semnele de intoleran¡å la tratament. prin antagonizarea dopaminei. de la câteva zile la câteva såptåmâni (acest lucru va fi comunicat ¿i familiei) ¿i nu va måri intempestiv dozele: o cre¿tere rapidå a dozelor nu vor scurta perioada pânå la apari¡ia ac¡iunii terapeutice. leucocitozå.172 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efectele gastrointestinale Descrise în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: grea¡å. 4. Administrarea clinicå a antidepresivelor triciclice.5. le vom prezenta în tabelul 4. rar. Amoxapina. Anorexie. galactoree. durere abdominalå. Tratamentul se va începe cu doze mici. afectarea glicemiei în sensul cre¿terii sau scåderii. dureri epigastrice. cu particularitå¡ile acestora la copil ¿i adolescent. Poate apårea cre¿terea benignå a transaminazelor hepatice (TGO. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice Informa¡iile au fost adaptate dupå Schatzberg A.

pentru a reduce posibilitatea recåderii. cre¿terile dozelor se efectueazå dupå amiaza ¿i seara. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. apoi dozå unicå. Între¡inere. pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. la culcare. 50 mg/zi pot fi suficiente. Se poate cre¿te doza pânå la 100 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 173 AMITRIPTILINA La copii ¿i adolescen¡i. se men¡ine pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. care se cresc gradat. la sfâr¿itul celei de-a doua såptåmâni. pânå la 200 mg/zi. dozele de amitriptilinå recomandate sunt de 25-100 mg/zi. Când s-a ob¡inut îmbunåtå¡irea necesarå. . la culcare. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. dar ini¡ial se impune frac¡ionarea dozelor pentru a reduce severitatea efectelor adverse. Durata tratamentului se întinde pe toatå faza activå a depresiei. CLOMIPRAMINA La copii peste 10 ani ¿i adolescen¡i. se cre¿te cu 25 mg. Copiii ¿i adolescen¡ii necesitå doze mai reduse. cre¿terea rapidå a dozelor nu va scurta perioada de debut a ac¡iunii terapeutice. Clomipramina este acceptatå (¿i în România ¿i în USA) alåturi de tratamentul depresiei ¿i pentru tratamentul Tulburårii obsesiv compulsive la copil ¿i adolescent. nu sunt recomandate doze mai mari de 200 mg/ zi. doza va fi divizatå ¿i se va administra cu alimente. Doza cea mai mare se administreazå seara. cu efectele secundare cele mai scåzute. seara la culcare. 10-25 mg/zi. dozele de clomipramina recomandate sunt de 25-200 mg/zi. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. Modul de administrare. Ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. Clomipramina necesitå un interval de 2-3 såptåmâni între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic (cu varia¡ii de la câteva zile la câteva såptåmâni). pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. Ini¡ierea se face cu doze mici. Are proprietå¡i intens sedative. dupå un timp se administreazå o singurå dozå seara. ini¡ial în doze divizate. la intervale de 3-4 zile. pânå la o dozå de 100-150 mg sau 3 mg/ kgc/zi. doza mai poate fi crescutå de-a lungul unei perioade de câteva såptåmâni. de¿i întreaga dozå ar trebui administratå seara pentru a induce somnul. dar va cre¿te inciden¡a efectelor adverse. se reduce doza la cantitatea minimå care men¡ine efectul terapeutic. În timpul administrårii ini¡iale. cu o dozå mai mare seara la culcare.

NORTRIPTILINA La adolescen¡i. – 100-300 mg/zi în tulburarea depresivå majorå. Modul de administrare este în 2-3 doze pe zi.174 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI IMIPRAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. La copii nu este recomandatå. dupå amiaza sau la . Durata tratamentului este de 2-4 såptåmâni. Se cre¿te doza treptat cu câte 25mg. Modul de administrare este în dozå unicå seara sau dupåamiaza în enurezis ¿i sub formå de doze divizate în depresie. în doze divizate. – 100-200 mg/zi în anxietatea de separare. Doza ini¡ialå este de 10-25 mg/zi. Copii: nu este recomandatå. în doze divizate. • Depresie. Modul de administrare este în dozå unicå. MAPROTILINA La copii ¿i adolescen¡i dozele de maprotilinå recomandate sunt de 10-25-150 mg/zi. DESIPRAMINA La adolescen¡i. dozele de imipraminå recomandate sunt de 50-100 mg/zi. ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. Intervalul dozelor este de 10-75-125 mg/zi. dozele de desipraminå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. refuzul ¿colar. O dozå peste 75 mg/zi nu cre¿te efectele. dupå aceea doza se scade gradat ¿i apoi se întrerupe. cu 1 orå înainte de culcare (pentru cei cu enurezis în partea a doua a nop¡ii) sau între orele 15-17 (pentru cei cu enurezis în prima parte a nop¡ii). Doza de între¡inere: 50-57 mg/zi. ini¡ial se administreazå 10 mgx3/zi. dar spore¿te riscul de efecte secundare: modificåri EGC. cu cre¿teri în func¡ie de necesitå¡i pânå la 75 mg/zi. • La adolescen¡i. Dacå råspunsul terapeutic nu apare dupå o såptåmânå. Adolescen¡i: – 25-200 mg/zi în tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. se cre¿te doza pânå la 75 mg/zi. la copiii peste 12 ani. • Enurezis. • La copii. Se cre¿te treptat pânå la 125 mg/zi. dozele de nortriptilinå recomandate sunt de 30-50-100 mg/zi în doze divizate. Ini¡ial: 25 mg/zi.

în doze mici ¿i apoi scåderea lor lentå. teste hepatice. . când doza totalå a depå¿it 3mg/kgc/zi (Wilens et al. care constå în urmåtoarele simptome: grea¡å.4. electroli¡ii serici. 4. Dorim så amintim ¿i posibilitatea ADT de a produce sindrom de sevraj la nou-nåscutul a cårui mamå a luat ADT în timpul sarcinii.D. cefalee. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. ECG. Nu se recomandå asocierea tratamentului cu TEC sau folosirea lui la persoanele cu afec¡iuni hepatice sau renale. de¿i poate fi necesarå o dozå de 200 mg/zi. La adolescen¡i. Aspectul clinic al supradozårii diferå în func¡ie de cantitatea de medicament absorbitå. durere în regiunea nucalå. Efectuarea ECG este indicatå ¿i ulterior. punând via¡a pacientului în pericol. iritabilitate. cu ¾ din doza maximå într-un interval de o lunå. stupor. Întreruperea terapiei se face lent. doza maximå 150 mg/zi. confuzie temporarå. Marinescu D. sudora¡ie. 2002) (tabelul 4. disconfort gastric. se scade doza cu 25 mg/ zi (5mg/zi pentru protriptilinå).6. ¿i Udri¿toiu T. 2002. vårsåturi (sindromul de întrerupere. et al. 2001). Dozarea nivelurilor plasmatice ale antidepresivelor nu se efectueazå încå la noi în ¡arå. vârstå. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. manifestat prin tahipnee. Dacå aceastå regulå nu este respectatå. Înainte de ini¡ierea tratamentului cu antidepresive triciclice se recomandå efectuarea examenului clinic ¿i a unor probe paraclinice: hemograma. apare sindromul de rebound colinergic. cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. formula leucocitarå. cre¿terea dozelor poate fi fåcutå pânå la dozele uzuale ale adultului. iar antidepresivele se scad brusc.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 175 culcare. • sedare.4. alterarea reflexului de supt (Kaplan ¿i Sadock. Simptomele supradozårii sunt grave.F. intervalul între ingestie ¿i ini¡ierea tratamentului Primele semne ¿i simptome: • reac¡ie anticolinergicå severå: ½-2 ore dupå ingestie. 1993). cianozå.). Dacå pacientul nu mai prezintå simptome. Solu¡ia care trebuie adoptatå în acest caz este reintroducerea antidepresivelor triciclice.. la interval de 2-3 zile.. dupå Gheorghe M.

hipotensiune severå. Aritmiile cardiace pot fi refractare la tratamentul medicamentos. extrasistole vetriculare. afectarea concentrårii. rigiditate muscularå. Vom prezenta în continuare contraindica¡iile ADT. teste hepatice ECG: femei> 40 ani. Necesitå tratament într-o unitate de terapie intensivå. Contraindicatiile ADT sunt corelate direct propor¡ional cu efectele anticolinergice ale ADT. delir. abilitå¡ilor motorii: conducere ma¿ini. convulsii. vomå. Tratament Este o mare urgen¡å medicalå. amenin¡åtoare de via¡å pot continua câteva zile de la ingestia ADT. constipa¡ie. activitå¡i cu risc Alcool Informa¡ii pentru pacient • • • • • • • • • • • • • • • • • ataxie. electroli¡i serici. alte aritmii: flutter. . agita¡ie. Conduita de evaluare înainte de ini¡iere ¿i monitorizarea tratamentului cu ADT Examen clinic Examen paraclinic Complet pe aparate ¿i sisteme Hemoleucogramå cu numår de leucocite ¿i formula leucocitarå. necesitând supraveghere ¿i tratament. reflexe hiperactive. nelini¿te. • Tulburårile cardiace ischemice. midriazå. halucina¡ii vizuale trecåtoare. transpira¡ie severå. mi¿cåri atetozice ¿i coreiforme. tulburåri ale motilitå¡ii oculare. hipertermie ini¡ialå. comå.4. hipertermie. poliradiculoneuropatie. tulburåri cardiace severe: tahicardie. bårba¡i> 30 ani Copii: monitorizare ECG pe tot parcursul tratamentului Afectarea concentrårii. Contraindica¡iile relative sunt: • Epilepsie. Tulburårile de ritm. tahicardie ventricularå. paralizia vezicii urinare. fibrila¡ie atrialå. depresie respiratorie. insuficien¡å cardiacå congestivå.176 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. cianozå. de ritm: IMA.

5. Prezentåm în tabelul 4. dopaminici Anxiolitice. • Insuficien¡å hepaticå severå. Recomandåm pruden¡å maximå în special în cazul unor medicamente care au efecte secundare asemånåtoare ¿i în special în cazul celor cu efecte cardiotoxice. • Agranulocitozå. Se a¿teaptå douå såptåmâni de la ultima dozå de IMAO pânå la prima dozå de ADT Efecte cardiovasculare severe Influen¡e reciproce Poate apårea agita¡ie Efecte anticolinergice ¿i sedative aditive Efect sedativ marcat (Aten¡ie în cazul conducåtorilor auto!) Simpatomimetice Antiaritmice Antihipertensive cu ac¡iune centralå Antagoni¿ti ai rec. 4. • Istoric de discrazii sangvine. • Afectarea func¡iei hepatice.7. • Diabetul zaharat.5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 177 • Adenom de prostatå. Tabelul 4. poate apårea necesitatea administrårii concomitente a altor medicamente. 2002) Clasa de medicamente IMAO Nu se administrezå concomitent. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS devin din ce în ce mai mult medica¡ie de primå alegere ¿i la copilul ¿i adolescentul cu depresie. • Reten¡ie urinarå.4. Contraindica¡iile absolute sunt: • Ståri comatoase. câteva dintre interac¡iunile medicamentoase ale ADT. • Afectarea func¡iei renale. de¿i studiile de validare sunt încå la început. • Asociere IMAO. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice (dupå Kaplan ¿i Sadock. • Glaucom cu unghi îngust. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice De multe ori.5. • Hipertiroidism. • Presiune intraocularå crescutå. 4. hipnotice .

Administrarea cronicå realizeazå blocarea transportorilor de 5HT1A la nivelul rafeului median (zona cea mai bogatå în site transportoare). 5HT endogenå acumulatå va activa autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. Prin blocarea selectiv-antagonistå a autoreceptorilor 5HT1A. D. ele nu modificå nici densitatea. rezultå cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivel sinaptic. ducând la o scådere a nivelului dopaminei.5. tremor ¿i akatisie (D. ¿i dependen¡i de NA.178 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Raportarea lor ca medicamente eficace în tulburårile depresive ¿i efectele secundare minore. Prelipceanu. În administrarea acutå. determinå o cre¿tere pu¡in importantå a nivelului de serotoninå. . deoarece intrå în ac¡iune mecanismele de control. 4.1. În general. prin administrare repetatå apare o reducere a sensibilitå¡ii autoreceptorilor 5HT1A de la nivel rafeului median. prin efecte inhibitorii pe transportul Na/K ATP dependent. Astfel. situa¡i la nivel presinaptic. Ac¡iunea serotoninei pe receptorii 5HT 2 apare ca efect secundar. au dus la cre¿terea utilizårii lor ¿i la aceastå categorie de vârstå. Astfel. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Aceste medicamente determinå blocarea recaptårii 5HT. laten¡a råspunsului este explicatå prin urmåtoarele aspecte: • administrarea repetatå a ISRS determinå desensibilizarea autoreceptorilor 5HT1A somatodendritici ¿i autoreceptorilor terminali 5HT1B. nici afinitatea receptorilor beta NA. ce implicå autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. apårute la administrarea lor la copil. având ca rezultat cre¿terea transmisiei serotoninergice. cu agravarea parkinsonismului. Prin urmare. • desensibilizarea autoreceptorilor face ca mecanismul de autocontrol negativ så devinå inoperant ¿i neuronii 5HT de la nivel rafeului så î¿i recapete activitatea electricå normalå. rezultând atenuarea descårcårilor neuronale ¿i reducerea eliberårii de 5HT la nivel sinaptic. efectul antidepresiv al ISRS instalându-se în 2-4 såptåmâni. comparativ cu cele ale altor antidepresive. 2003).

dar pentru norfluoxetinå este propor¡ionalå cu doza. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Timpul de înjumåtå¡ire este de 4-6 zile pentru fluoxetinå ¿i de 4-15 zile pentru norfluoxetinå. Având structuri chimice diferite. et al.F. Absorb¡ia este bunå dupå administrarea oralå. T ½ fiind prelungit. Timpul îndelungat pânå la eliminarea completå din corp. La cei cu afectare renalå. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Vom prezenta în continuare aceste proprietå¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 179 4. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. cirozå hepaticå. Pentru fluoxetinå. este important pentru întreruperea tratamentului. Timpul de înjumåtå¡ire lung permite administrarea în dozå unicå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Legarea de proteinele plasmatice este de 94%. Eliminarea se face prin urinå în principal ¿i în cantitate micå prin fecale. se atinge în 4-5 såptåmâni. este afectatå eliminarea.2. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. cu activitate farmacologicå similarå. nu este propor¡ionalå cu doza. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Metabolizarea este hepaticå extensivå prin desmetilare sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450(CYP). Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Informa¡iile prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A.5. FLUOXETINA Administrarea se face pe cale oralå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se ob¡ine în 6-8 ore. . Se ob¡ine un metabolit activ: norfluoxetina. La cei cu afectare hepaticå severå. ISRS au proprietå¡i farmacocinetice care diferå semnificativ. Alimentele influen¡eazå rata absorb¡iei. 1-2 luni. steady-state. Dozele multiple. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. FLUVOXAMINA Administrarea se face pe cale oralå. pentru fiecare medicament în parte.

Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. T ½ fiind prelungit. este afectatå eliminarea. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. SERTRALINA Administrarea se face pe cale oralå. conjugare oxidativå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. steady-state. La cei cu afectare renalå. clearance-ul este semnificativ redus. Este propor¡ionalå cu doza. apar niveluri plasmatice crescute. prin oxidare. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. 36% prin fecale. 2% se eliminå sub formå nemodificatå. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. fårå activitate farmacologicå. Eliminarea se face pe cale renalå. Se ob¡in 9 metaboli¡i. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 1. Timpul de înjumåtå¡ire este de 24 ore. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în 1-2 doze. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. Timpul de înjumåtå¡ire este de 15 ore. Eliminarea se face 64% prin urinå. Alimentele cresc biodisponibilitatea cu 40%. se atinge în 14 zile. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. Ficatul este principalul loc de metabolizare. La cei cu afectare renalå. Metabolizarea este hepaticå extensivå. se atinge în 10-14 zile. PAROXETINA Administrarea se face pe cale oralå. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. La cei cu afectare hepaticå severå. . Dozele multiple. Se recomandå administrarea în timpul meselor. Se ob¡in metaboli¡i fårå activitate farmacologicå. demetilare. La cei cu afectare hepaticå severå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. prin demetilare oxidativå. steady-state. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 3-7 ore. cirozå hepaticå.5-8 ore. cirozå hepaticå.180 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Metabolizarea este hepaticå extensivå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå.

pe calea sistemului enzimatic al citocromului P450 2C19. Se ob¡ine un metabolit inactiv farmacologic: N desmetilsertralina. glucuronid conjugare. cronice. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. deaminare oxidativå. se atinge în 1-2 såptåmâni. hidrolizare. steady-state se atinge în 5-7 zile. La cei cu afectare hepaticå severå T ½ este dublu. Concentra¡iile plasmatice steady state sunt crescute cu 61%. 65 ore pentru desmetilsertralinå. Eliminarea se face 40-45% prin urinå. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. T½ fiind prelungit. . Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. hidrolizare. Ficatul este principalul loc de metabolizare. 3A4. Dozele multiple. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 37 ore. 40-45% prin fecale. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 4 ore. t½ este prelungit. Se ob¡in metaboli¡i activi farmacologic. cirozå hepaticå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 6-8 ore. Legarea de proteinele plasmatice este de 80%. steady-state. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. dar cu selectivitate ¿i poten¡å mai reduså. iar cleareance scåzut cu 37% necesitå doze scåzute. La cei cu afectare renalå. deaminare oxidativå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 181 Metabolizarea este hepaticå extensivå. 2D6 prin demetilare. glucuronid-conjugare. Timpul de înjumåtå¡ire este de 26 ore pentru sertralinå. prin demetilare. La cei cu afectare hepaticå severå. CITALOPRAM Administrarea se face pe cale oralå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. La cei cu afectare renalå. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Eliminarea se face 85% prin materii fecale ¿i 15% prin urinå din care 12% nemodificat. Metabolizarea este hepaticå extensivå. Legarea de proteinele plasmatice este de 98%. reducere. este afectatå eliminarea. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. reducere.

ISRS sunt recomandate în depresia la persoanele cu afec¡iuni medicale. carcinogeneza Nu au fost demonstrate efecte teratogene. ISRS reduc riscul suicidului. În depresia cronicå. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale ISRS la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå. La om nu au fost raportate malforma¡ii fetale.182 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Teratogeneza. dar la doze mari. sertralina. mutageneza. Sunt totu¿i mai pu¡in tolerate de persoanele cu afec¡iuni gastrointestinale preexistente. deoarece nu au efecte adverse cognitive. Existå pu¡ine date disponibile despre farmacocinetica ISRS la copii ¿i adolescen¡i. inclusiv antidepresivele triciclice. Doza eficace este mai mare decât în depresie. fluoxetina se administreazå la pacien¡ii cu vârste peste 18 ani. reduc frecven¡a recåderilor. antinoradrenergice. . Astfel. fluvoxamina. dar la 15-20% dintre pacien¡i apare numai dupå tratament îndelungat. Råspunsul apare în primele såptåmâni. embriotoxice în urma tratamentului cu paroxetinå. pierderi de sarcinå. mirtazapina. În depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. antihistaminergice. ISRS sunt la fel de eficiente ca alte clase. se poate folosi un ISRS în asociere cu un neuroleptic. Diferen¡ele farmacocinetice se referå la timpul de înjumåtå¡ire. iar fluvoxamina ¿i sertralina ¿i la cei cu vârste între 6-17 ani. La ¿oareci. administrarea de sertralina a fost urmatå de cre¿terea inciden¡ei adenoamelor hepatice. anticolinergice. Doar paroxetina are u¿oare efecte anticolinergice.5. dar informa¡iile limitate disponibile sugereazå cå extrapolarea datelor de la adult este probabil potrivitå. prematuritate. paroxetina.3. cardiotoxice. • ISRS se recomandå ¿i în Tulburarea obsesiv compulsivå. În depresia majorå cu elemente psihotice nu sunt indicate. dar necesitå supraveghere pentru starea de agita¡ie ¿i anxietatea ini¡ialå ¿i pentru perioada în care înlåturarea stårii de depresie poate face tentativa de suicid mai eficientå. 4. eficien¡a lor este depå¿itå de antidepresivele tricilice sau de inhibitorii selectivi ai recaptårii 5HT/NA: venlafaxina. dar au un profil mai bun al reac¡iilor adverse. autoinhibarea (medicamentele î¿i inhibå propria lor metabolizare) ¿i interac¡iunile medicamentoase.

reduce episoadele de alimenta¡ie excesivå ¿i vårsåturi provocate. Se mai folosesc citalopramul ¿i fluvoxamina. În aceste cazuri. fluoxetina. sertralina: ac¡ioneazå mai lent decât benzodiazepinele (alprazolam. • Pentru fobia socialå. • Noile cercetåri aratå eficacitatea ISRS ¿i în tulburårile de alimenta¡ie. rela¡ionarea socialå deficitarå. mai ales în cazul asocierii acestei tulburåri cu tulburårile afective sau Tulburarea obsesiv compulsivå. • În tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. sertralina ¿i fluvoxamina aduc unele beneficii în ameliorarea comportamentelor obsesivo-fobice. Astfel. • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu ticurile sau Sindromul Tourette se utilizeazå combina¡ia ISRS cu neuroleptice tipice sau atipice (Risperidona). se începe cu doze mici. dar sunt mai bine tolerate pe termen lung ¿i nu determinå toleran¡å. • În tulburarea autistå. IMAO în ceea ce prive¿te retråirea experien¡ei evenimentului traumatic. de asemenea. paroxetina. excitabilitatea pacientului. ªi pacien¡ii cu obezitate beneficiazå de tratamentul cu fluoxetinå. • Mutismul electiv. În tulburarea de panicå la copil se recomandå ISRS. Se asociazå benzodiazepinele în faza acutå. evitarea acestuia. . fluoxetina. clonazepam). paroxetina este la fel de bunå ca IMAO ¿i benzodiazepinele. • În Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. indica¡ia terapeuticå este de ISRS. în dozå de 60mg/zi. agresivitate. ISRS sunt superioare benzodiazepinelor. în cazul bulimiei nervoase. care se cresc treptat. este indicatå utilizarea bupropionului. se recomandå. dupå folosirea substan¡elor simpatomimetice. • În tulburarea de panicå asociatå cu depresie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 183 • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu Tulburarea depresivå. • ISRS se mai recomandå ¿i în fobiile specifice ¿i anxietatea de separare. Fluoxetina ini¡ial accentueazå anxietatea. din cauza riscului de cardiotoxicitate. • În Tulburarea de stres posttraumatic. ISRS mai bune decât ADT. Litiul nu are efect. Nu se folose¿te combina¡ia ISRS cu clomipraminå. În anorexia nervoaså. ca medicament de linia a doua. Nu se folosesc clozapina sau buspirona pentru cå agraveazå ticurile.

4. fårå a fi afectatå absorb¡ia medicamentelor. fibromialgia. ISRS reduc agresivitatea. cefaleea cronicå recurentå migrenoaså. fluoxetinå. traumatisme. anorexia. vårsåturile. acestea chiar accentueazå durerea (antidepresivele tricilice sunt mult mai eficiente). amelioreazå comportamentele automutilante. • Sindroamele dureroase cronice pot beneficia de tratamentul cu ISRS. fluvoxaminå. determinatå în special de fluoxetinå. paroxetinå sunt dependente de dozå. ¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. dar greutatea revine ulterior la valoarea ini¡ialå. Existå o inciden¡å crescutå a comorbiditå¡ii acestor entitå¡i cu tulburårile afective. determinatå de fluoxetinå. scådere/cre¿tere ponderalå. 2002 cu informa. Anorexia ¿i scåderea ponderalå sunt specifice pentru fluoxetinå. citalopram. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. efectul este maxim la 20 såptåmâni. nemigrenoaså. Dintre acestea. amelioreazå întârzierea de limbaj. ceea ce face ca ele så fie adeseori preferate acestora din urmå în tratamentul tulburårilor prezentate mai sus. Efecte gastro-intestinale Cele mai frecvente sunt grea¡a. Paroxetina. ISRS au un profil al efectelor adverse mult mai favorabil decât al antidepresivelor tricilice. în anumite cazuri. men¡ionåm: durerea neuropaticå (neuropatia) din diabet. dispepsia. dar. ISRS mai sunt indicate pentru lipsa capacitå¡ii de rela¡ionare socialå la adul¡ii cu tulburåri din sfera autistå. • Anxietate în primele såptåmâni.4. Efectele adverse ale ISRS sunt dependente de dozå ¿i administrarea acestora în timpul meselor scade inciden¡a apari¡iei simptomelor gastrointestinale. . disforia premenstrualå. are ca efect cre¿terea în greutate. atât la adult cât ¿i la copil ¿i adolescent. Efectele la administrarea de sertralinå. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A.F et al. compresiunea cronicå a unor nervi. diareea. Efecte SNC • Cefalee. repetitive.184 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. prin ac¡iune anticolinergicå.5.

mai ales la asociere cu clozapina). continuå pe toatå durata tratamentului. inhibarea orgasmului. care sunt reversibile la întreruperea tratamentului. acatisie. mai dau somnolen¡å/ insomnie: sertralina. Pot determina. opistotonus. Apari¡ia reac¡iilor alergice impune întreruperea tratamentului. constituind o urgen¡å medicalå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 185 • Tulburåri de somn: somnolen¡å sau insomnie: fluoxetina. diskinezie tardivå (apar mai ales la fluoxetinå). Reac¡ii alergice Pot apårea erup¡ii. de asemenea. În 50-80% dintre cazuri determinå disfunc¡ie sexualå: scåderea libidoului. Este determinat de efectele 5HT în periferie. co¿maruri: în primele såptåmâni. dacå se administreazå diminea¡a. tulburåri de mers. Efecte endocrine ISRS. torticolis. scåderea glicemiei. efect asupra glicemiei ISRS pot determina hiponatremie prin secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic la cei trata¡i cu diuretice. Rar. paroxetina. cu posibile echimoze ¿i neutropenie reversibilå (paroxetina ¿i fluoxetina determinå rar neutropenie reversibilå. • Simptome extrapiramidale: tremor. bradikinezie. sunt dependente de dozå. cu afectarea sistemului respirator. rar persistå luni de zile. constipa¡ie. somnolen¡å: citalopram. aceste efecte alergice se pot generaliza. Aceste efecte sunt dependente de dozå ¿i nu se remit. dispnee. prin interferarea mecanismului de reglare a secre¡iei de prolactinå. Efecte hematologice ISRS pot determina trombocitopenie. determinând leziuni fibrotice. fluvoxamina. . • Convulsii: la dozele mari. Tulburåri electrolitice. distonie. rigiditate în roatå din¡atå. pot determina mamoplazie ¿i galactoree. se administreazå la culcare. • Efecte anticolinergice u¿oare (apar la paroxetinå): uscåciunea mucoasei bucale. Sindromul serotoninic Acesta reprezintå cea mai redutabilå manifestare a efectelor adverse ale ISRS. în 4% dintre cazuri. se remit ulterior. • Vise. sedare.

convulsii. rigiditate. uscåciunea mucoasei bucale. insomnie. ame¡ealå. Tratament. Vom prezenta efectele secundare ale fiecårui medicament din clasa ISRS. uscåciunea mucoasei bucale. diaree. • mioclonus. nervozitate. tremor. clorpromazinå. reflexe hiperactive. metisergid. fatigabilitate. exitus. frisoane. dantrolen. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå Citalopram – Grea¡å – Insomnie/somnolen¡å. ame¡ealå. vomå. anorexie. ame¡ealå/zåpåcealå – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. dispepsie. sincopå. 2002) Fluoxetina – Afectåri SNC: nervozitate. status epilepticus. Se impune oprirea de urgen¡å a medicamentelor declan¿atoare. somnolen¡å. Efecte secundare ale ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. • delir. astenie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere ponderalå – Transpira¡ie excesivå – Palpita¡ii Paroxetina – Grea¡å. L-triptofan. constipa¡ie. BDZ.6. anticonvulsivante. ventila¡ie mecanicå. constipa¡ie – Somnolen¡å. anorexie – Transpira¡ie excesivå – Rash. • nelini¿te. agita¡ie. se practicå împachetåri reci. tremor. fatigabilitate/astenie. hipertermie. sus¡inerea func¡iilor vitale. îngrijire. tahicardie – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. cefalee. insomnie. • diaforezå. vomå. ame¡ealå.186 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Administrarea concomitentå de ISRS ¿i IMAO. astenie. cefalee. uscåciunea mucoasei bucale – Insomnie. agita¡ie. astenie. în tabelul 4. Se administreazå nitroglicerinå. diaree. instabilitatea sistemului autonom cu fluctua¡ii ale semnelor vitale. prurit – Disfunc¡ie sexualå – Scådere ponderalå Fluvoxamina – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. cefalee – Transpira¡ie excesivå – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere / scådere ponderalå – Prurit – Hipertensiune. Sertralina anorexie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Insomnie/somnolen¡å. diaree.cefalee. tremor. Se manifestå prin: • diaree. comå. agita¡ie. cicloheptadinå. tremor. Apari¡ia acestui sindrom are risc vital.6. Tabelul 4. dispepsie – Afectåri SNC: somnolen¡å. diaree. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå . vomå. ame¡ealå. litiu aduce nivelul serotoninei plasmatice la valori toxice. anxietate. colaps cardio-vascular.

).7.7. dilata¡ie pupilarå Citalopram Ame¡ealå. recomandåm o supraveghere strictå a pacientului. tremor. modificåri ECG nesemnificative. semne de excitare SNC. rabdomiolizå. grea¡å. uscåciunea mucoasei bucale. pupile dilatate. convulsii. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. grea¡å. cianozå. convulsii. hipomanie. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat date din Schatzberg A. diureza for¡atå nu sunt eficiente (ISRS au volum de distribu¡ie mare) – ingestia unicå de ISRS a fost descriså rar – nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de ISRS. Aspectul clinic al supradozårii cu ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. ci doar în combina¡ie cu alte medicamente. et al.5. somnolen¡å. comå Paroxetina Grea¡å. hiperventila¡ie. inclusiv convulsii. transpira¡ii excesive. ame¡ealå. grea¡å. tahicardie sinusalå. bradicardie. neacceptând autoadministrarea tratamentului nici la adolescent. pentru a stimula vårsåtura ¿i lavajul – dializa. 2002 adaptate cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. vomå Nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de fluoxetinå. rar modificåri ECG reversibile: prelungirea intervalului QT Tratament Este comun pentru toate supradozårile ISRS – nu existå antidot specific pentru nici un ISRS – internare în sec¡ia de terapie intensivå – asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate – monitorizarea cardiacå. dozele de fluoxetinå recomandate sunt de 10-40 mg/zi. atât de clinician cât ¿i de pacient ¿i familia acestuia (tabelul 4. hemoperfuzia. chiar dacå nu au fost înregistrate cazuri de deces prin ingestie unicå de ISRS. vomå. vomå. hipotensiune. somnolen¡å. pierderea stårii de con¿tien¡å.Grea¡å. comå. 4. ci doar în urma polingestiilor: alcool/alte medicamente sau datoritå sindromului serotoninergic: moclobemid+citalopram . vomå. Tabelul 4.F. nelini¿te. Se impune o supraveghere extrem de atentå a pacien¡ilor cu idea¡ie suicidarå ¿i la cei cu istoric de tentative de suicid. diaree. simptome mina cardiace: tahicardie.5. care vor trebui urmårite atent. FLUOXETINA La copii ¿i adolescen¡i. tahicardie. iritabilitate Sertralina Somnolen¡å. Prezentåm în continuare efectele clinice ale supradozårii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 187 Întrucât la supradozare pot apårea efecte destul de importante. a semnelor vitale – måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. perturbåri ale func¡iei hepatice. 2002) Fluoxetina Agita¡ie. tremor. ci doar în urma poliingestiilor Fluvoxa. confuzie. vomå.

• În depresie: Doza ini¡ialå va fi de 25 mg/zi în prima såptåmânå. se ajusteazå gradat. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii.188 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. Fluoxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. Pentru a evita anxietatea ¿i nelini¿tea se poate începe cu 5 mg/zi. cu alimente. cre¿terile se fac cu 25-50 mg/zi. O dozå de 40-60 mg este mai eficientå decât cea de 20 mg. cu efectele secundare cele mai scåzute. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. la culcare. se va administra în timpul meselor. Fluvoxamina se va administra dozå unicå seara. Dozele mai mari de 100 mg/zi se frac¡ioneazå în douå prize. ca persoanele cu afectare renalå sau hepaticå. la interval de câteva zile. pentru a evita insomnia. FLUVOXAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. doza necesarå este mai mare decât în depresie: 20-40-60 mg/zi. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. deci. se cre¿te pânå la doza maximå de 200 mg/zi. råspunsul fiind gradat. ini¡ial se administreazå 10 mg/zi. au nevoie de doze reduse ¿i administrare mai frecventå. • În tulburåri alimentare ca bulimia nervoaså se administreazå 40-60 mg/zi. se cre¿te doza la maximum 40 mg/zi. . De asemenea. dozele de fluvoxaminå recomandate sunt de 25-100-200 mg/zi. la culcare. Modul de administrare. în func¡ie de dozå. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. Dacå este necesar. • în mutismul electiv. existå o perioadå de laten¡å pânå la debutul ac¡iunii antidepresive ¿i pânå la evaluarea definitivå a ac¡iunii antidepresive. administratå seara. de o perioadå de 4 såptåmâni pentru a atinge concentra¡iile stabile. la culcare. timp de 3 såptåmâni. Dupå cum am aråtat anterior. Dacå nu se amelioreazå simptomatologia. Doza eficientå zilnicå este 75-100 mg/zi. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. este nevoie. • Popula¡iile speciale. pentru a evita senza¡ia de grea¡å ¿i pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. administratå seara. dozå unicå diminea¡a. • În depresie. se men¡ine toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. astfel ca doza de la culcare så fie de maximum 100 mg. pentru a minimaliza efectele adverse. Se cre¿te apoi la 50 mg/zi.

doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-60 mg/zi. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. Doza eficientå zilnicå este 100-200 mg/zi. SERTRALINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. • În Tuburårile anxioase/Fobia socialå. fiind a¿teptat dupå 3-4 såptåmâni. dozele de paroxetinå recomandate sunt de 10-50 mg/zi. dupå maså. Cre¿terile se fac cu 50 mg/zi. pânå la doza maximå de 40-50 mg/zi. se cre¿te doza cu 10 mg. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i. Dupå câteva zile se cre¿te la 100 mg/zi. • La persoanele cu afectare hepaticå sau renalå se administreazå doze scåzute. doza optimå este de 20 mg/zi. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. se va începe tratamentul cu doze scåzute ¿i se va monitoriza cu aten¡ie. dozele de sertralinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 189 • În Tulburarea obsesiv compulsivå: Doza ini¡ialå este de 25-50 mg/zi. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. • În depresie. administratå seara. doza eficace este cuprinså în intervalul 20-50 mg/zi. PAROXETINA La adolescen¡i. la interval de câteva zile. Dacå nu se ob¡in îmbunåtå¡iri în 1-3 såptåmâni. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. administratå în dozå unicå diminea¡a. . Modul de administrare. la intervale de 1-2 såptåmâni (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7-14 zile). la culcare. Doza ini¡ialå este de 10-20 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se va face cu cele mai mici doze care men¡in efectul terapeutic. pentru a evita efectele gastro-intestinale (se poate administra ¿i diminea¡a. cu alimentele). Modul de administrare. se ajusteazå gradat. • În caz de insuficien¡å renalå sau hepaticå. la culcare. • În Tulburarea de panicå. administratå seara. pentru a evita sedarea. råspunsul terapeutic este întârziat. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-50 mg/zi. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. Paroxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. Sertralina se va administra dozå unicå seara.

• La cei cu afectare hepaticå. parestezii. Modul de administrare. se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. dozele de citalopram recomandate sunt de 10-40 mg/zi. doar dacå nu apare råspuns. se administreazå 5 mg/zi. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei • hipersensibilitate la diferi¡ii ISRS. seara/diminea¡a. • În depresie: Doza ini¡ialå: 5-10 mg/zi. . • În depresie. Dacå nu se observå nici o îmbunåtå¡ire clinicå dupå 1-3 såptåmâni. insomnie. în dozå unicå. într-un interval de doze de 50-200 mg/zi. pânå la 40 mg/zi. Doza ini¡ialå: 25-50 mg/zi.5. Citalopramul se va administra dozå unicå diminea¡a sau seara. cefalee. se impune scåderea dozelor. fluvoxamina) determinå sindrom de sevraj. seara.6. administratå într-o singurå prizå. scåderea capacitå¡ii de concentrare. cu o cre¿tere pânå la 30 mg/zi. la intervale de o såptåmânå. • La cei cu afectare renalå sau hepaticå. CITALOPRAMUL La adolescen¡i. • În Tulburarea obsesiv compulsivå se administreazå doze de 50-200 mg/zi. Doza de între¡inere va fi cea mai micå dozå care men¡ine îmbunåtå¡irea clinicå. slåbiciune. Doza de între¡inere: cea mai micå dozå care men¡ine efectul terapeutic. Acest sindrom nu apare la fluoxetinå. pânå la doza maximå de 200 mg. se cre¿te doza cu 10 mg. anxietate. în dozå unicå. Dacå nu apare råspunsul clinic. • La cei cu afectare renalå u¿oarå sau moderatå nu este necesarå ajustarea dozelor. cu sau fårå alimente. la cei cu afectare severå. simptome ce CRS. 4.190 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal. simptome pseudomigrenoase. în prima såptåmânå. Întreruperea administrårii ISRS Întreruperea bruscå a ISRS cu T½ scurt (paroxetina. se cre¿te doza cu 50 mg såptåmânal (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7 zile). cu urmåtoarele manifeståri clinice: ame¡eli. care prezintå un metabolit activ ¿i are timpul de înjumåtå¡ire lung. se reduc dozele.

6. ISRS: fluoxetina/fluvoxamina/paroxetina/sertralina/citalopramul trebuie întrerupte cu 5/2/2/2/2 såptåmâni înainte de administrarea IMAO). astfel cå nu au intrat în practica clinicå curentå la aceste categorii de vârste. de asemenea. 2000). Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina 4. Asocierea litiului sau a clozapinei poate determina. blocare/antagonist al receptorilor 5HT2. necesare la conducerea autovehiculelor. totu¿i. cât ¿i post-sinaptic. måcar pentru anumite tulburåri. stimularea autoreceptorilor 5HT1A. de¿i acestea ¿i-au dovedit eficacitatea ca antidepresive la adult. Le vom prezenta. • pot induce sedare ¿i pot interfera cu reac¡iile mentale ¿i fizice prompte. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei Mirtazapina are o ac¡iune farmacologicå dualå. 2000). inclusiv anumite sporturi: avertizarea pacientului pânå la excluderea riscului. • infarct miocardic acut. blocare/antagonist al receptorilor presinaptici α2adrenergici. rezultând cre¿terea nivelurilor sinaptice de NA ¿i 5HT. 5HT3. rezultând reducerea anxietå¡ii ¿i a depresiei.1. Pentru urmåtoarele clase de antidepresive. 4. litiu sau alte antidepresive care inhibå recaptarea serotoninei (Kaplan. 3. nu existå studii suficiente la copil ¿i adolescent. Ac¡ioneazå atât la nivel pre-. ISRS cresc toxicitatea antidepresivelor triciclice prin cre¿terea concentra¡iei plasmatice a acestora (Kaplan. 2. întrucât speråm cå studiile ulterioare vor duce la acceptarea unora dintre ele la copil ¿i adolescent.5. producerea convulsiilor (Kaplan.6. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS pot determina sindrom serotoninic în special dacå se administreazå concomitent cu IMAO. afec¡iuni cardiace: ISRS nu au fost evaluate. triptofan.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 191 • administrarea concomitentå cu IMAO (IMAO trebuie întrerupt cu 14 zile înainte de administrarea ISRS. .7. sarcini cu risc. pe scurt. Principalele ac¡iuni psihofarmacologice ale acestui medicament sunt: 1. amplificând transmisia 5-HT ¿i NA. 4. 2000).

clearance-ul plasmatic va fi cu 30% mai redus. 4. ameliorarea tulburårilor de somn ¿i ac¡iunea sedativå. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 5 zile. putând fi administratå în dozå unicå. impunând precau¡ii pentru conducerea autovehiculelor ¿i activitå¡ile cu risc.6. 6.2. În urma acestor ac¡iuni biologice. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2 ore.192 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. la culcare.6. Contraindica¡iile mirtazapinei Administrarea concomitentå cu IMAO este prohibitå. înainte de culcare. antagonist moderat al receptorilor muscarinici. 5. nu inhibå recaptarea nici unui neurotransmi¡åtor. 4. Råspunsul clinic apare dupå 2-4 såptåmâni. 4.6. Efectele secundare ale mirtazapinei Mirtazapina poate cauza somnolen¡å.3. de la ultima dozå de IMAO.6. tulburåri digestive de micå amploare ca ¿i absen¡a efectelor anticolinergice caracteristice ADT. Poate determina cre¿terea apetitului. 7. . Nu produce efectele digestive ¿i anxiogene ale ISRS. Se eliminå la nivel renal. sedare. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 85%. precum ¿i administrarea dozei seara. Timpul de înjumåtå¡ire este de 20-40 ore. prin intermediul complexului enzimatic al citocromului P450. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. antagonist al receptorilor H1. are un metabolit activ. În condi¡iile afectårii func¡iei hepatice. rezultå efectele antidepresive ¿i anxiolitice. antagonist moderat al receptorilor α1adrenergici. Indica¡iile mirtazapinei Mirtazapina este indicatå în depresia moderatå ¿i severå.5. alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii. Mirtazapina provoacå disfunc¡ionalitå¡i sexuale minime.4. unde are eficien¡å similarå amitriptilinei ¿i clomipraminei. chiar pentru pacien¡ii interna¡i (cazurile cu depresie severå). 4. cu cre¿tere în greutate. seara. Mirtazapina este metabolizatå la nivel hepatic. iar afectarea renalå determinå reducerea cu 50 % a clearance-ului. fiind necesar un interval liber de 14 zile.

1. De asemenea. se cre¿te apoi la interval de 5 zile.7. frisoane. Poate determina hipotensiune ortostaticå. alte semne de infec¡ie. cu câte 7. cre¿terea transaminazelor. amplificând transmisia serotoninergicå. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei Venlafaxina are o triplå ac¡iune farmacologicå presinapticå. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu succes a mirtazapinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive.5-30 mg/zi. • la doze medii: 150-225 mg. ac¡ioneazå ca antidepresiv dual 5HT/NA. determinarea hemogramei. ulcera¡ii ale mucoasei. pânå la o dozå maximå de 30 mg. Se impune efectuarea unui consult medical riguros. noradrenergicå ¿i dopaminergicå. trigliceride. când apar simptome ¿i semne ca: febrå. Modul de administrare. la culcare. ac¡ioneazå ca ISRS. Mirtazapina se va administra în dozå unicå. La cei cu afectare hepaticå sau renalå se vor administra doze mai mici.5-150mg. la culcare. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina 4. poate cauza cre¿terea nivelului seric de colesterol. Blocarea recaptårii 5HT/NA/DA se realizeazå gradual.7. 4. .6. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei Mirtazapina poten¡eazå efectul sedativ al alcoolului ¿i al benzodiazepinelor. Leucopenia impune întreruperea tratamentului. Utilizarea clinicå a mirtazapinei Dozele de mirtazapinå recomandate sunt de 7.5 mg.5 mg.6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 193 Efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale) sunt de micå intensitate. degluti¡ie dureroaså (faringita). Realizeazå o blocare potentå a recaptårii 5HT ¿i a recaptårii NA ¿i o slabå blocare a recaptårii DA. 4. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. Ini¡ial se administreazå 7. în func¡ie de dozå: • la doze mici: 37. Un efect secundar grav este agranulocitoza. seara. 4.7. administratå seara la culcare. seara.6.

4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei Nu se administreazå venlafaxinå în caz de hipersensibilitate la acest medicament ¿i în caz de istoric de hipertensiune arterialå. Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå.194 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • la doze mari de 225mg. • Tulburarea depresivå severå. rezultând un metabolit activ: O desmetilvenlafaxina.2. 4. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 35%. Timpul de înjumåtå¡ire este de 3-13 ore (venlafaxina: 3-7 ore. Alimentele nu interferå în absorb¡ia venlafaxinei. alfa 1 adrenergici.7. cu elemente psihotice. • Tulburarea obsesiv compulsivå. are o ac¡iune triplå: 5HT/ NA/DA. mai rapid decât în cazul ISRS (2-4 såptåmâni). La copii ¿i adolescen¡i nu se administreazå.3. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. Indica¡iile venlafaxinei Venlafaxina se administreazå pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå: debutul ac¡iunii farmacologice este rapid.4. . • Unii autori acceptå folosirea venlafaxinei în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. Nu are afinitate semnificativå pe receptorii muscarinici. iar metabolitul în 2-6 ore) ¿i concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3 zile. în doze de 150 mg/zi.7. instalându-se în primele 2 såptåmâni la doze de 200 mg. Nu are activitate de IMAO. opioizi. necesitând 2-3 doze/zi.7. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-6 ore (venlafaxina în 1-2 ore. 4. • Tulburarea de anxietate generalizatå. histaminici. metabolitul: 9-13 ore). fiind unicul antidepresiv cu ac¡iune pe DA prezent pe pia¡å. • Fobia socialå. • Durerea cronicå. Este necesarå ajustarea dozelor. • Tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. Metabolizarea se face la nivel hepatic. iar la cei cu afectare renalå are un T½ prelungit cu 40-50% ¿i un clearance scåzut cu 24%. La cei cu afectare hepaticå are un T½ prelungit cu 3060% ¿i un clearance scåzut cu 30-50%.

Ini¡ial se administreazå 37. Efectele secundare ale venlafaxinei Venlafaxina poate cauza grea¡å.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 195 Este interziså administrarea concomitentå cu IMAO.5 mg/zi (18. somnolen¡å.7. dupå câteva (2-3) såptåmâni se poate cre¿te doza cu maximum 75 mg/zi. pentru a se minimaliza efectele adverse (grea¡a). o datå cu alimentele. poate determina. astenie. 4.75-150 mg/zi. în 2 såptåmâni. tratamentul cu IMAO se poate ini¡ia la o såptåmânå de la întreruperea tratamentului cu venlafaxinå. prin efect mediat noradrenergic. vedere neclarå. Grea¡a ¿i ame¡eala se reduc pe parcursul tratamentului. prin administrarea dozei de 200 mg/zi încå din prima zi. 4. tulburåri erectile. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. nervozitate. impoten¡å. Dacå nu apare nici o îmbunåtå¡ire clinicå. Efectul antidepresiv rapid poate fi ob¡inut imediat. în cazul pacien¡ilor interna¡i afla¡i sub supraveghere. anorexie. constipa¡ie. Se cre¿te apoi doza la 75 mg/zi. vertij.75 x 2). cre¿terea alurii ventriculare. insomnie. La persoanele cu afectare hepaticå se impune reducerea dozei ini¡iale la jumatåte. la 225 mg/zi – 350-375 mg/zi. timp de de 4-7 zile. cre¿terea tensiunii arteriale diastolice – efect dependent de dozå (la doze>300) – impunând reducerea dozelor sau chiar întreruperea tratamentului. doza se poate cre¿te treptat. anomalii ale ejaculårii ¿i ale orgasmului. Mirtazapina se va administra în 2-3 doze/zi.6. la intervale de o såptåmânå. în 2 prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. În cazurile severe. Modul de administrare. La persoanele cu afectare renalå se reduce doza ini¡ialå. divizate în trei prize. pânå la 150 mg/zi. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu . Venlafaxina poate cauza cre¿terea nivelului colesterolului plasmatic. cu 25% la pacien¡ii cu afectare u¿oarå-moderatå ¿i cu 50% la cei cu dializå. De asemenea.5. Utilizarea clinicå a venlafaxinei Dozele de mirtazapinå recomandate la adolescen¡i sunt de 18. prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. care trebuie întrerupte cu douå såptåmâni înainte de ini¡ierea tratamentului cu venelafaxinå. în caz de cirozå. o datå cu alimentele. în caz de afectare moderatå sau mai mult.7. uscåciunea mucoasei bucale.

8.7.7. care este responsabil de principala ac¡iune a medicamentului. tahicardie sinusalå minorå. 4. venlafaxina determinå somnolen¡å. vârstnici.196 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI succes a venlafaxinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. La supradozare. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei Cimetidina inhibå metabolizarea hepaticå a venlafaxinei ¿i îi cre¿te concentra¡ia plasmaticå maximå. de asemenea.1. somnolen¡å ¿i insomnie. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului Mecanismul de ac¡iune al bupropionului este necunoscut. Tratamentul se întrerupe gradat. • monitorizarea cardiacå. afectare a func¡iei hepatice sau renale. convulsii. manifestat prin grea¡å. prelungirea intervalului QT la 500 ms. cu scåderea treptatå a dozelor. astfel cå întreruperea bruscå poate duce la apari¡ia unui sindrom de abstinen¡å. • asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul 4. timp de 2-4 såptåmâni. pentru a stimula vårsåtura ¿i se practicå lavajul. • måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. Se impun urmåtoarele måsuri: • internare în sec¡ia de terapie intensivå. hemoperfuzia ¿i diureza for¡atå nu sunt eficiente (venlafaxina are un volum de distribu¡ie mare). Se considerå actualmente cå acest medicament este: • slab inhibitor al recaptårii DA. 4. Nu existå antidot specific pentru venlafaxinå. • dializa. . • slab inhibitor al recaptårii NA ¿i • slab inhibitor al recaptårii 5HT. Întreruperea tratamentului Venlafaxina are T½ redus. dar nu are efect asupra metabolitului activ al acesteia. pentru orice pacient care a primit tratament cu venlafaxinå mai mult de 7 zile.8. o interac¡iune poten¡ialå între venlafaxinå ¿i toate medicamentele metabolizate tot de citocromul P450. Existå. Aceastå combina¡ie trebuie evitatå la persoanele cu HTA preexistentå. a semnelor vitale.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

197

4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Este metabolizat la nivel hepatic, prin reducere ¿i hidroxilare, rezultând 4 metaboli¡i activi. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în douå ore. Timpul de înjumåtå¡ire este de 12 ore (8-40), necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 80%. Se eliminå în cea mai mare parte prin urinå (87%) ¿i în micå måsurå prin fecale (10%). La cei cu afectare hepaticå sau renalå clearance-ul este scåzut; se impune scåderea dozelor. 4.8.3. Indica¡iile bupropionului Bupropionul este recomandat pentru: • Unii autori îl recomandå ¿i în tulburarea depresivå majorå la copil ¿i adolescent, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000). • Tulburarea bipolarå I, tulburarea bipolarå II cu ciclicitate rapidå (existå risc mai mic de a produce viraj maniacal). • De¿i nu a fost aprobatå folosirea bupropionului pânå la 18 ani, unii autori îl recomandå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, ca medicament de linia a II-a, dupå simpatomimetice, chiar la copil (Kaplan ¿i Sadock, 2002). Totu¿i, nu se recomandå la vârste foarte mici, având în vedere efectele adverse grave care pot så aparå (Kaplan, 2000). Se recomandå la persoanele care prezintå Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu depresie sau Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu un pattern persistent de încålcare a normelor sociale ¿i a drepturilor celorlal¡i sau abuz de substan¡e (Kaplan ¿i Sadock, 2002). • Dezintoxicare în intoxica¡ia cu cocainå. Este preferat altor antidepresive deoarece nu produce hipotensiune ortostaticå, stimularea apetitului sau disfunc¡ii sexuale. 4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului Nu se administreazå bupropion pacien¡ilor prezentând o tulburare epileticå sau istoric de convulsii. De asemenea, nu se administreazå pacien¡ilor diagnostica¡i sau cu istoric de bulimie sau anorexie nervoaså, datoritå riscului mare de apari¡ie a crizelor de epilepsie la aceastå categorie de pacien¡i.

198

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Administrarea concomitentå de IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. Nu se administreazå bupropion dacå existå hipersensibilitate la aceastå substan¡å. 4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului Tratamentul cu bupropion poate produce convulsii (în 0,4% din cazuri), în func¡ie de dozå (la doze mai mari de 450 mg/zi) ¿i în prezen¡a unor factori predispozan¡i, ca: antecedente de convulsii, tumori ¿i boli cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, ECG cu modificåri, asocierea unor medicamente care scad pragul convulsivant, alcool. Acest efect va fi prevenit prin administrarea unei doze zilnice < 450 mg, administrarea sub forma a trei doze pe zi ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Bupropionul poate determina, de asemenea, nelini¿te, agita¡ie, anxietate, insomnie, cefalee, grea¡å, uscåciunea mucoasei bucale, constipa¡ie, tremor, sedare. Pot apårea ¿i efecte neuropsihiatrice, ca: agita¡ia, declan¿area/activarea de simptome psihotice (idei delirante, halucina¡ii, manie), la pacien¡i fårå/cu antecedente psihiatrice. Au fost descrise ¿i efecte gastro-intestinale, ca: grea¡å, vomå, anorexie, respectiv scådere (cel mai frecvent)/cre¿tere în greutate. Efectele neurologice care pot apårea sunt convulsii, cefalee, tulburåri de somn. Au fost descrise ¿i efecte dermatologice. Efectele psihomotorii determinate de bupropion sunt: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, impunând avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital. Clay et al, 1988, într-un studiu realizat la copii, au precizat cå bupropionul are efecte pozitive unice asupra performan¡elor cognitive între toate antidepresivele, spre deosebire de celelalte, care pot fi ori fårå efecte ori pot avea efecte negative. Cele mai frecvente efecte raportate au fost agita¡ia, uscåciunea mucoaselor, cefalee, grea¡a, vårsåturile, constipa¡ia, tremor. Au fost raportate rezultate fals pozitive la testele screening pentru determinarea amfetaminelor urinare. Tratamentul cu bupropion poate avea ca efect scåderea numårului leucocitelor sangvine, aceasta impunând sistarea tratamentului.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

199

De asemenea, pot apårea modificåri ECG: extrasistole, modificå ri ST-T. 4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului Dozele de bupropion recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt de 50-150 mg/zi pânå la 300 mg/zi, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000; Kaplan ¿i Sadock, 2002). Modul de administrare. Bupropionul se va administra în 2-3 doze pe zi. Ini¡ial se administreazå 0,5mg/kgc pe zi. Se cre¿te doza cu 25 mg sau 0,5 mg/kgc la intervale de 5-7 zile pânå la instalarea råspunsului terapeutic sau pânå la apari¡ia efectelor secundare. Tratamentul de între¡inere se face cu doze cuprinse între 1-5 mg/kgc/zi. La cei cu afectare hepaticå, se recomandå doze reduse. La copiii cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, studiile (Simeon et al, 1986; Clay et al, 1988; Casat et al, 1989) recomandå un interval al dozelor optime de bupropion de 100-150-200 mg/zi. Doza ini¡ialå de 50 mg/zi în prima såptåmânå este crescutå la 100 mg (50 mg de 2 ori pe zi) în a doua såptåmânå ¿i la 150 mg (50 mg de 3 ori pe zi) în a treia såptåmânå. Supradozarea determinå convulsii, halucina¡ii, pierderea con¿tien¡ei, tahicardie, febrå, rigiditate muscularå, rabdomiolizå, hipotensiune, stupor, comå etc. Intoxica¡ia gravå produce convulsii, bradicardie, insuficien¡å cardiacå, comå. Tratamentul implicå spitalizare obligatorie, practicându-se inducerea emezei, administrarea de cårbune activat, lavajul gastric. Se vor monitoriza ECG, valorile probelor de laborator. Diureza for¡atå, dializa ¿i hemoperfuzia pot fi utile uneori. Convulsiile vor fi tratate cu benzodiazepine. Se adaugå tratamentul simptomatic, suportiv. 4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase Administrarea concomitentå cu agen¡i dopaminergici antiparkinsonieni poate produce alterarea stårii de con¿tien¡å, simptome psihotice, dischinezie; se impune reducerea dozei. Asocierea cu Litiu determinå toxicitate SNC, convulsii. Combina¡ia cu fluoxetinå este, în general, bine toleratå; rar existå riscul de apari¡ie a unor simptome ca: panica, alterarea stårii de con¿tien¡å, convulsii.

200

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Substan¡ele care determinå induc¡ie enzimaticå hepaticå (de ex., carbamazepina) reduc concentra¡ia plasmaticå de bupropion; la rândul såu, bupropionul reduce concentra¡ia plasmaticå a acidului valproic.

4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina
4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei Reboxetina ac¡ioneazå la nivel presinaptic, inhibând selectiv mecanismele de recaptare NA. Are o ac¡iune unimodalå, de înaltå specificitate: realizeazå amplificarea unui singur semnal de neurotransmi¡åtor (NA). Determinå cre¿terea concentra¡iei plasmatice de NA ¿i amplificarea semnificativå a afinitå¡ii receptorilor NA. Are afinitate scåzutå pentru receptorii muscarinici ¿i colinergici ¿i nu interac¡ioneazå cu receptorii alfa 1, 2, beta adrenergici, serotoninici, dopaminici ¿i histaminici. Nu are efecte semnificative asupra recaptårii serotoninei ¿i dopaminei. 4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei Absorb¡ia reboxetinei este rapidå, dupå administrare oralå. Alimentele nu influen¡eazå rata absorb¡iei. Reboxetina este metabolizatå hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P 450 3A4. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 2 ore. Reboxetina atinge concentra¡ia de echilibru în 5 zile. Timpul de înjumåtå¡ire este de 13 ore, necesitând 2 doze pe zi. Legare de proteinele plasmatice este în propor¡ie de 76-97%. Eliminarea de face în principal prin urinå. 4.9.3. Indica¡iile reboxetinei Reboxetina este recomandatå în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Tulburåri depresive acute ¿i cronice; în depresia majorå este la fel de eficientå ca ADT ¿i mai eficientå ca ISRS; • Distimie; • Fobia socialå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

201

4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå Administrarea reboxetinei este contraindicatå în caz de hipersensibilitate la acest medicament, glaucom, adenom de prostatå, tratament concomitent cu medicamente hipotensoare, istoric de convulsii. Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå. 4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå Reboxetina determinå efecte anticolinergice, ca: dificultå¡i la urinat, constipa¡ie, uscåciunea mucoasei bucale, perspira¡ie crescutå, congestie nazalå. Poate cauza cefalee, vertij, insomnie. S-a raportat ¿i disfunc¡ie sexualå, la doze > 8 mg/zi. Rar, determinå tremor ¿i efecte adverse cardiovasculare, ca: tahicardie, hipotensiune ortostaticå (la dozele maxime), probabil prin efecte adrenergice. ªi mai rar, cauzeazå anxietate, grea¡å, disfunc¡ie sexualå. Un alt efect advers al reboxetinei poate fi ¿i sindromul de secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. Nu produce lentoare psihomotorie, ca alte antidepresive. 4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei Dozele de reboxetinå recomandate sunt de 2-4-6-8 mg/zi. Modul de administrare. Reboxetina se va administra douå doze pe zi. Se administreazå ini¡ial 2-4 mg/zi (2 mg în dozå unicå sau 2 mg de 2 ori pe zi), råspunsul clinic fiind a¿teptat dupå 2 såptåmâni de tratament. Se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni la 6 mg/zi. În caz de afectare renalå sau hepaticå, doza de start va fi de 2 mg x 2/zi; se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni, în func¡ie de toleran¡å. Nu se recomandå administrarea la copii ¿i adolescen¡i. În caz de supradozare, determinå hipotensiune ortostaticå, anxietate, uneori hipertensiune. Se impune supravegherea func¡iei cardiace ¿i a semnelor vitale. 4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei Reboxetina nu inhibå activitatea citocromilor hepatici P4501A2, 2C9, 2C19, 2E1: nu interferå cu activitatea altor medicamente. Inhibitorii CYP 3A4, de tipul ketoconazolului, îi cresc concentra¡ia plasmaticå cu 50%.

202

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Reboxetina nu poten¡eazå efectele asupra func¡iilor cognitive ale alcoolului. Asocierea ISR NA + ISRS poate fi utilå la pacien¡ii care nu råspund la medicamente administrate separat, deoarece efectele acestora nu se suprapun.

4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona
4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei Trazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. Astfel, acest medicament are urmåtoarele ac¡iuni: • antagonist potent, realizând blocada receptorilor 5HT2A,2C postsinaptici; prin downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2 are efecte antidepresive; • realizeazå activarea/stimularea selectivå a receptorilor 5HT1A, cu rol important în depresie, anxietate ¿i comportamentul violent; • agonist selectiv al receptorilor 5HT2C, aceasta explicând atât eficacitatea sa cât ¿i efectele adverse: migrenå, anxietate, scådere ponderalå; • inhibitor slab al recaptårii 5HT, determinând cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivelul sinapsei. Trazodona este, de asemenea, antagonist slab al receptorilor α1NA, ceea ce explica o parte dintre efectele adverse. 4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei Trazodona se absoarbe rapid ¿i complet dupå administrare oralå; alimentele întârzie ¿i scad absorb¡ia. Metabolizarea trazodonei se face la nivel hepatic, prin N dealchilare, rezultând 3-4 metaboli¡i (un metabolit activ: m-clorofenil-piperazina are efecte serotoninergice). Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Trazodona atinge concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. Timpul de înjumåtå¡ire al trazodonei este de 5-9 ore, necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 89-95%. Se eliminå în primul rând prin metabolizare hepaticå, iar excre¡ia metaboli¡ilor se face prin urinå (75%) ¿i fecale (30%). 4.10.3. Indica¡iile trazodonei • În tulburarea depresivå majorå, eficien¡a trazodonei este comparabilå cu cea a ADT.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

203

• Tulburarea de anxietate generalizatå; • Anxietatea asociatå cu tulburare depresivå sau simptome depresive; • Tulburarea de panicå cu sau fårå agorafobie; • Tulburarea obsesiv compulsivå; • Bulimia nervoaså; • Comportament autoagresiv cu sau fårå Întârziere mintalå (Fras, 1987; Ghaziuddin ¿i Alessi, 1992; Ziubietta ¿i Alessi, 1992 cita¡i de Green W.H., 1995); • În insomnie, ca hipnotic : 25-100 mg seara, nu are poten¡ial de adic¡ie (efecte favorabile asupra arhitecturii somnului: cre¿terea duratei totale de somn, scade numårul ¿i durata trezirilor din timpul nop¡ii, scade durata somnului REM, nu reduce stadiul 4 al somnului). 4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei • Hipersensibilitate la substan¡å; • Afec¡iuni cardiace, AVC, infarct miocardic, hipovolemie, tratament antihipertensiv; • Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de cel pu¡in 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. 4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei Trazodona poate determina ame¡ealå, grea¡å/vomå (uneori diaree), cefalee, uscåciunea mucoasei bucale, sedare, somnolen¡å, constipa¡ie, astenie, insomnie, senza¡ie de zåpåcealå, alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, sedare, ambliopie. De asemenea, acest medicament poate activa SNC, producând viraj maniacal. Uscåciunea mucoasei bucale se explicå prin blocajul adrenergic, trazodona neavând efecte anticolinergice. Efectele cardiovasculare, ca: hipotensiune ortostaticå, ame¡ealå, vertij, sincopå, aritmii, se explicå tot prin blocajul adrenergic. Trazodona poate avea efecte endocrine, determinând cre¿terea nivelurilor de prolactinå ¿i poate produce priapism (pe cåile noradrenergice). 4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei • Copii sub 6 ani: trazodona nu este recomandatå; • Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: dozele de trazodonå recomandate sunt de 6 mg/kgc/zi. (Uspdi, 1992 citat de Green W.H., 1995).

în trei-patru prize. înainte de culcare. realizând o downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2. cu rol important în depresie. cu o dozå mai mare la culcare. Interac¡ioneazå cu anestezicele. Se va cre¿te doza cu 50 mg la interval de 3-4 zile. Când efectul terapeutic a fost atins. În terapia de între¡inere. Ini¡ial se administreazå 25-50 mg/zi în dozå unicå seara sau în douå doze zilnice.10. doza zilnicå trebuie så fie reduså la jumåtate.1. . 4. Apari¡ia ame¡elii necesitå administrarea unei doze mai mari seara la culcare sau ajustarea dozelor. De asemenea. Astfel. 4. iar cre¿terile dozelor trebuie så fie cu cantitå¡i mai mici ¿i la intervale mai mari. împreunå cu alimentele.204 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei Trazodona cre¿te nivelurile plasmatice ale digoxinei ¿i fenitoinei. deoarece pot apårea simptome de întrerupere. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei Nefazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT.11. este necesarå reducerea dozelor. Ameliorarea simptomelor apare în 7-10 zile de la ini¡ierea tratamentului. este un antagonist al receptorilor 5HT2A. cu efecte clinice antidepresive. realizeazå o activare/stimulare selectivå a receptorilor 5HT1A. anxietate ¿i comportamentul violent. La pacien¡ii cu afectare hepaticå.C postsinaptici. dozele trebuie men¡inute la nivelul minim eficace. Efectuarea terapiei electroconvulsivante impune întreruperea tratamentului cu trazodonå.11. de aceea se recomandå întreruperea tratamentului înainte de interven¡ia chirurgicalå. Întreruperea tratamentului se face treptat. pânå la 100-200-400 mg pe zi. în func¡ie de råspuns.7. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona 4. Trazodona se va administra în trei-patru doze pe zi. ca de exemplu un rebound al insomniei. pentru a reduce efectele adverse gastro-intestinale.

rezultând 2 metaboli¡i activi: hidronefazodona ¿i triazoldiona. prin N dealchilare.2. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 99%. 4. • Panica asociatå cu tulburare depresivå sau cu simptome depresive. aceasta explicând eficacitatea sa. • Afec¡iuni cardiace. necesitând 2-3 doze pe zi. Indica¡iile nefazodonei Nefazodona este recomandatå numai la adult. Are efect redus ca inhibitor al recaptårii NA ¿i este antagonist slab al receptorilor α1adrenergici. La cei cu afectare hepaticå gravå.11. infarct miocardic. . 4. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. hipovolemie.4. • Tulburarea de panicå. atinge o concentra¡ie plasmaticå dublå. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-3 ore. • Tulburarea disforicå premenstrualå. AVC. • Sarcinå. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. T1/2 este de 2-4 ore. Alimentele întârzie absorb¡ia.11. • Sindromul de fatigabilitate cronicå. 4. • Tulburarea de anxietate generalizatå. Se eliminå prin urinå (50-65%) ¿i prin fecale (20-40%). dar ¿i efecte adverse ca: migrena.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 205 Ac¡ioneazå ¿i ca agonist (activare/stimulare selectivå) al receptorilor 5HT2C. • Durerea cronicå.11. alåptare. Este metabolizatå la nivel hepatic. scåderea ponderalå. • TSPT. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Ca inhibitor al recaptårii 5HT. tratament antihipertensiv. care posedå proprietå¡i similare nefazodonei ¿i un metabolit activ – m-clorofenil-piperazina – care are efecte serotoninergice. anxietatea. pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå. Contraindica¡iile nefazodonei • Hipersensibilitate la nefazodonå. determinå cre¿terea cantitå¡ii sinaptice de 5HT.3.

De asemenea.7.11. Efectele adverse psihomotorii pot fi: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii (se impune avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital). vertij. Doza zilnicå trebuie så fie 2/3 din doza obi¿nuitå a adultului. . 4. cefalee. se impune reducerea dozei. ambliopie. Nefazodona poate avea. insomnie. se reduce doza. Supradozarea În cazul supradozårii apar ame¡ealå. Efectul antidepresiv poate apårea dupå 2-4 såptåmâni. Efectele secundare ale nefazodonei Nefazodona poate determina grea¡å. cu 100-200 mg/zi la intervale de 1 såptåmânå. de asemenea. Cre¿terea dozelor se face treptat pentru a limita dezvoltarea efectelor adverse. vomå ¿i cre¿terea inciden¡ei ¿i severitå¡ii efectelor adverse. nefazodona poate determina viraj maniacal. senza¡ie de zåpåcealå. pânå la 300-600 mg/zi. somnolen¡å. De asemenea.11. Dozele se vor cre¿te cu cantitå¡i mai mici. pânå la o dozå maximå de 400 mg/zi. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei Nefazodona cre¿te nivelul sangvin al triazolamului cu afectare psihomotorie. Nu existå antidot specific. sincopå.11. Nefazodona se va administra în douå-trei doze pe zi.6. suportiv. în douå prize. astenie. Ini¡ial se administreazå 100-200 mg/zi (50-100 mg x 2/zi). este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. la intervale mai mari. constipa¡ie. determinând cre¿terea nivelului de prolactinå. tratamentul va fi simptomatic. efecte endocrine.206 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea concomitentå a IMAO trebuie evitatå.5. în cazul apari¡iei hipotensiunii sau sedårii. Un alt efect nedorit care poate apårea este priapismul. 4. Utilizarea clinicå a nefazodonei Dozele de nefazodonå recomandate sunt de 100-300-600 mg/zi. uscåciunea mucoasei bucale. aritmii. Nu se recomandå administrarea la copil ¿i adolescent. Modul de administrare. doza ini¡ialå va fi de 50 mg x 2 pe zi. 4. poate avea efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. La persoanele cu afectare hepaticå. cre¿te nivelul sangvin al alprazolamului ¿i haloperidolului.

12. ficatului. serotonina ¿i adrenalina sunt metabolizate de MAO-A. serotonina. 4. nemaiputând fi metabolizatå la administrarea IMAO. • Inhibitori selectivi ¿i reversibili ai MAO-A: Moclobemid. adrenalina. Noradrenalina. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei • Inhibitori ireversibili ai enzimelor MAO-A ¿i MAO-B: Fenelzin. . deoarece interac¡ioneazå cu anestezicele. MAO-A ¿i MAO-B. provocând accidente hipertensive grave. Isocarboxazid.12.1. pentru evitarea unor gre¿eli terapeutice. tiramina. Aceastå substan¡å råmâne în circula¡ie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 207 Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. IMAO ac¡ioneazå aupra MAO situate: la nivelul SNC. cu excluderea alimentelor care con¡in tiraminå. Clorgylina. al cårei rol este acela de a degrada monoaminele citoplasmatice: noradrenalina. vom prezenta pe scurt ¿i aceste medicamente. iar dopamina ¿i tiramina sunt metabolizate de cele douå izoenzime. • Inhibitor selectiv ¿i reversibil al MAO-B: Selegilina. 4. pe care trebuie så o aibå în permanen¡å asupra lui. Toloxalona. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Monoamin-oxidaza este o enzimå intracelularå situatå pe membrana mitocondrialå externå a celulelor råspândite în întreg organismul. tractului gastro-intestinal. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) Utilizarea IMAO ¿i IMAO reversibili råmâne limitatå. Se recomandå întreruperea înainte de interven¡iile chirurgicale. dopamina. De¿i nu le folosim la copil ¿i adolescent.2. Se va oferi pacientului o listå cu alimentele pe care acesta trebuie så le evite. Tranilcipromina. 4. Befloxaton. sistemului nervos simpatic. întrucât consideråm necesar ca medicul pedopsihiatru så fie familiarizat cu efectele acestei categorii de substan¡e ¿i precau¡iile care se impun. la copil ¿i adolescent nu se administreazå. Tratamentul cu aceste substan¡e impune un regim alimentar strict.12. chiar ¿i în patologia adultului.

12. Sunt metabolizate la nivel hepatic. Se impune reducerea dozelor zilnice la 1/3-1/2 din dozele standard. La cei cu afectare hepaticå cresc concentra¡iile plasmatice maxime. tranilciprominå ¿i ixocarboxazid ¿i 1.5-3. La cei cu afectare renalå se impune reducerea dozelor la administrarea de tranilciprominå. este inactivatå de un IMAO ireversibil. fiind reversibilå. Pentru moclobemid nu au . rezultând metaboli¡i farmacologic inactivi. pentru a permite restabilirea concentra¡iei adecvate de MAO. Când metabolizarea tiraminei – provenitå din alimente – la nivel gastro-intestinal. iar moclobemidul produce. triptaminei. tranilcipromina. tiramina nemodificatå påtrunde în circula¡ie ¿i exercitå un puternic efect presor. sistemul nervos simpatic. ixocarboxazid produc în 2 såptåmâni inactivarea ireversibilå a MAO. ficat. 5HT. revine la normal la 16-48 ore de la administrarea ultimei doze. într-o perioadå mai reduså. tegumente ¿i intervine în metabolizarea NA. ficat. astfel cå doar alimentele care au concentra¡ii mari de tiraminå trebuie evitate timp de 3 zile de la administrarea ultimei doze de medicament.3. tiraminei. tranilcipromina. triptaminei. 4. MAO-B se gåse¿te în SNC. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Absorb¡ia este rapidå dupå administarea oralå. Alimentele care con¡in tiraminå trebuie evitate timp de 2 såptåmâni de la ultima dozå de IMAO ireversibil. Inhibitorii selectivi ai MAO-A prezintå activitate inhibitorie nesemnificativå asupra MAO-B.5 ore pentru moclobemid. inactivarea reversibilå a MAO. Ating concentra¡ia plasmaticå maximå: fenelzina. dar nu ¿i dimensiunea absorb¡iei. tractul gastro-intestinal. prin intermediul MAO. T½. cu apari¡ia consecutivå a crizei hipertensive.5 ore. iar moclobemidul în 0. benzilaminei ¿i metilhistaminei. Sunt eliminate la nivel renal.208 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Izoenzima MAO-A se gåse¿te la nivelul SNC. iar activitatea MAO-A. alimentele reduc rata. ixocarboxazidul în 2 ore. Efect terapeutic: fenelzina. ¿i scade clearance-ul. octopaminei. tiraminei. T½ este 2-3 ore pentru fenelzinå. DA. trombocite ¿i intervine în metabolizarea DA.

pe¿tele marinat.4. 4. grea¡å. Nu existå studii efectuate la copii ¿i adolescen¡i. insomnie. drojdia de bere. afumat sau conservat.12. efecte gastrointestinale mai reduse. a aminelor ¿i precursorilor acestora. Se impun precau¡ii la persoanele peste 60 ani. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO pot cauza hipotensiune ortostaticå. nu are efecte anticolinergice. disfunc¡ii sexuale. ¿i evitarea substan¡elor simpatomimetice.12.12. Nu este recomandatå utilizarea în timpul sarcinii. Moclobemidul poate produce vertij. 4. sos de soia. insomnie. nu este recomandatå modificarea dozelor. berea. Sunt necesare precau¡ii speciale pentru fluoxetinå: 5 såptåmâni între întreruperea fluoxetinei ¿i ini¡ierea IMAO. feocromocitom: IMAO poate precipita o crizå hipertensivå.5. salamuri. fructele foarte coapte. båuturi tari. crize de hipertensiune arterialå. edeme. ISRS: trebuie så treacå 1 såptamânå de la întreruperea primului pânå la introducerea celuilalt. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei Este absolut necesarå evitarea alimentelor care con¡in tiraminå: brânzeturi fermentate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 209 fost observate modificåri ale farmacocineticii. parestezii. De asemenea. 4. datoritå riscului de a exista sclerozå cerebralå cu afectare vascularå (poten¡iale consecin¡e grave în cazul unei crize hipertensive). ficatul etc.6. cre¿tere ponderalå. dar trebuie luate precau¡ii. Nu se administreazå în tireotoxicozå. . se impun precau¡ii în caz de afectare hepaticå. Nu se administreazå în afec¡iunile cerebrovasculare ¿i nici în cazurile de cefalee recurentå. Nu se administreazå concomitent cu ADT. Sunt contraindicate în cazurile de hipersensibilitate la IMAO. Nu se administreazå IMAO în afec¡iuni cardiovasculare (risc crescut de HTA). Nu este recomandatå alåptarea. vinuri. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO sunt recomandate pentru tulburarea depresivå. nu interferå func¡ia sexualå. Trec în laptele matern. dureri musculare. mioclonus. discrazii sangvine.

nu se administreazå mai târziu de ora 3 p. Se continuå cel pu¡in o såptåmânå. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit gradat sertralinå de la 12. pânå se ajunge la doza de între¡inere. mai ales în condi¡iile în care existå o paletå largå de antidepresive mult mai sigure ¿i mai eficace.210 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. se reduce la o singurå dozå diminea¡a. Dupå apari¡ia råspunsului clinic. • Fenelzinul se administreazå în doze de 30-60-90 mg/zi. limitatå.). Doza ini¡ialå va fi de 10 mg x 2/zi (diminea¡a ¿i la prânz. Utilizarea acestor medicamente este. HAM-A ¿i CGI. Men¡ionåm încå o datå cå. diminea¡a ¿i la prânz. Dacå nu apare råspunsul în 2-3 såptåmâni. diminea¡a ¿i la prânz. nu a avut nici o influen¡å pe func¡iile cognitive ¿i nici un efect miorelaxant . Dacå apare råspunsul. Când se combinå cu trifluoperazinå. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent SERTRALINA Studii clinice Voloshina et al au studiat în 2001 efectul sertralinei la 72 copii cu vârste cuprinse între 6-18 ani cu depresie. 4.7. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei • Tranilcipromina se administreazå în doze de 20-60 mg/zi. apoi se reduce la 10 mg pe zi ca dozå de între¡inere.m. se cre¿te doza la 30 mg/zi (20 mg diminea¡a ¿i 10 mg la prânz). Sertralina a fost eficientå ¿i sigurå. se reduce doza gradat. Observa¡iile clinice au fost combinate cu examinarea pacien¡ilor folosind HAM-D. doza ini¡ialå fiind de 15 mg. combina¡ia: 10 mg tranilciprominå + 1-2 mg trifluoperazinå se administreazå de 2 ori pe zi. Dacå nu apare beneficiul clinic se întrerupe.5 la 100 mg/zi.12. la copil ¿i adolescent. se administreazå câte 10 mg tranilciprominå de 2 ori pe zi.13. care va fi doza minimå care men¡ine råspunsul clinic. Când se asociazå TEC (terapie electro-convulsivantå). ståri anxioase sau OCD. clinicianul preferând alegerea unui antidepresiv mai eficient (IMAO sunt antidepresive mai pu¡in eficiente ca ADT) ¿i care implicå mai pu¡ine riscuri la administrare. IMAO nu au fost aprobate ¿i nici noi nu recomandåm folosirea acestora în pedopsihiatrie. dupå cum am aråtat.

36% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi conform CGI. Rezultatele unui studiu multicentric randomizat controlat placebo au fost publicate în 1998 de cåtre March et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 211 sau sedativ. În concluzie. pentru mai mult de 2 luni. privind eficacitatea sertralinei la aceastå grupå de vârstå. NIMH-CS. CGI. Autorii considerå cå sertralina în dozå de 50 mg este sigurå ¿i eficientå în tratamentul anxietå¡ii generalizate la copii ¿i adolescen¡i. Pentru depresia mai severå ¿i OCD. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. S-au folosit în principal HAM-A ¿i CGI. se considerå cå sertralina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative ale simptomatologiei anxietå¡ii sociale la copil. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Compton et al în 2001. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. de 10-17 ani. Principalele scale pentru evaluarea råspunsului au fost CY-BOCS. cu vârste cuprinse între 6-12 ani ¿i respectiv 13-17 ani. 50 mg/zi reprezintå o dozå semnificativå pentru depresia medie. rezultatele fiind evaluate cu Anxiety Disorder Interview Schedule for Children. Rynn et al au condus în 2001 un studiu controlat placebo al sertralinei la 22 copii ¿i adolescen¡i de 5-17 ani cu anxietate generalizatå. Sertralina a fost în general bine toleratå. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. Lotul a fost alcåtuit din 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. iar 29% responderi par¡iali. Activitatea acestui medicament este caracterizatå prin manifeståri rapide ale efectelor timoanaleptic ¿i anxiolitic. Måsuråtorile autoaplicate au reflectat aceste diferen¡e la sfâr¿itul tratamentului. Pacien¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 8 såptåmâni. Diferen¡ele semnificative dintre sertralinå ¿i placebo au apårut în såptåmâna 3 ¿i au . dozele au fost de pânå la 100 mg/zi. scorurile HAM-A ¿i CGI au aråtat diferen¡e semnificative între placebo ¿i sertralinå în favoarea sertralinei. Începând cu såptåmâna a 4-a. 14 adolescen¡i cu anxietate socialå. Social Phobia and Anxiety Inventory for Children. Pacien¡ii au primit random sertralinå maxim 50 mg sau placebo timp de 9 såptåmâni. Un råspuns clinic semnificativ a apårut în såptåmâna a 6-a. CGI-I ¿i CGI-S. Pacien¡ii trata¡i cu sertralinå au aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât pacien¡ii pe placebo.

Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå. Inciden¡a insomniei. Concluziile studiului sugereazå cå sertralina pare så fie sigurå ¿i eficientå pe termen scurt la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. gre¡ei. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu . Scorul mediu CY-BOCS la începutul studiului a fost 25. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. gurå uscatå ¿i „o senza¡ie amuzantå în piept“. ºinând cont de scorul CGI-I. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. între care o fatå cu OCD asociatå (Lombroso. Efectele secundare au fost ame¡ealå. 42% din simptomatologia pacien¡ilor pe sertralinå ¿i 26% din a celor pe placebo a fost foarte mult sau mult îmbunåtå¡itå. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au ob¡inut pentru toate cele patru scale. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. psihoterapia concomitentå fiind permiså.4.212 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI persistat pe toatå durata studiului. trata¡i anterior cu o combina¡ie de terapie comportamentalå ¿i clomipraminå (5).4. Autorul considerå în final cå sertralina în combina¡ie cu terapia comportamentalå este promi¡åtoare în tratamentul adolescen¡ilor cu OCD rezistentå la tratament. CGI-I ¿i CGI-S. Principala scalå de evaluare a fost CY-BOCS. tulburåri gastrice. iar dupå 42 de zile de terapie a scåzut la 14. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate. NIMH-CS.5-2.5 mg/zi treptat. 1995). La sfâr¿itul studiului. atât pentru lotul total cât ¿i pe subloturile de copii ¿i adolescen¡i. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. To¡i adolescen¡ii au primit sertralinå 25-200 mg/zi gradat în 21 de zile. fluoxetinå (3) sau ambele (3). Johnston prezintå în 1993 cazurile a 5 adolescen¡i de 13-17 ani cu OCD rezistentå la tratament. 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani cu OCD au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook et al în 2001.

insomnie. cu råspuns acut ce a dus la remisie ¿i un status func¡ional îmbunåtå¡it la o mare parte dintre pacien¡i. Îmbunåtå¡iri semnificative au fost raportate pe toate scalele ce au evaluat simptomatologia clinicå. valorilor de laborator sau electrocardiografiilor. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. iar 25% o remisiune par¡ialå (CY-BOCS între 8 ¿i 15). dispepsie ¿i vårsåturi. nervozitate. hiperkinezie. psihoterapia concomitentå fiind permiså. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. Îmbunåtå¡irea în func¡ionarea pacien¡ilor cu disfunc¡ii moderate spre severe a fost realizatå de 69% dintre pacien¡i. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. completå sau par¡ialå. 2002b). Sertralina 50-200 mg a fost eficientå ¿i în general bine toleratå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD timp de 52 de såptåmâni. Acela¿i autor prezintå rezultatele aceluia¿i studiu din perspectiva siguran¡ei ¿i eficacitå¡ii sertralinei pe termen lung (Wagner et al. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. CGI-I ¿i CGI-S. 2002a). care a apårut la 4 pacien¡i. durere abdominalå. NIMH-CS. Sertralina a fost eficientå în tratamentul OCD la copii ¿i adolescen¡i. 47% dintre pacien¡i au ob¡inut o remisiune completå (CY-BOCS = 8). fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. teste de laborator sau EKG. Sertralina a fost bine toleratå. somnolen¡å. La sfâr¿itul studiului. diaree. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. diferen¡a nu a fost semnificativå. 66% dintre pacien¡ii cu OCD severå la start (CY-BOCS mai mare sau egal cu 26) au avut remisiune. De¿i copiii au manifestat o probabilitate mai mare de a ob¡ine o remisiune decât adolescen¡ii. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 213 peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). îmbunåtå¡irile s-au men¡inut. La continuarea tratamentului. Cei 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD care au participat la studiul de 12 såptåmâni placebo-sertralinå prezentat de Cook et al au fost înrola¡i într-un studiu pe termen lung prezentat de Wagner et al în 2002 (Wagner. grea¡å. .

sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. Ratele de råspuns au fost men¡inute în såptåmâna 24 de to¡i cei 6 pacien¡i cu depresie care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. pacien¡ii au primit sertralinå. în vârstå de 12-18 ani. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. care . Grupul cu depresie a avut råspunsul maxim clinic pe HAM-D ¿i CGI în såptåmânile 12 ¿i 20. 2001). în doze de 50200 mg/zi. cu OCD. În general. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. Nixon et al au descris în 2001 rezultatele unui studiu realizat la 21 adolescen¡i cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8). respectiv 13-18 ani. psihoterapia concomitentå fiind permiså. În general. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. HAM-A ¿i CGI-S. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. cu depresie. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final. Sertralina a fost bine toleratå. Nixon et al au studiat efectul sertralinei la 21 adolescen¡i de 12-18 ani cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8) (Nixon et al. evaluarea rezultatelor fiind realizatå cu HAM-D. au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebosertralinå efectuat de Cook et al în 2001. Ratele de råspuns la sfâr¿itul studiului n-au mai fost a¿a ridicate la 2 din cei trei pacien¡i care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. Timp de 6 luni pacien¡ii au primit sertralinå. Sertralina poate fi eficientå în tratamentul acut ¿i de între¡inere al depresiei majore la adolescen¡i. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni.214 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. Timp de 6 luni. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. Pacien¡ii distimici au råspuns bine în special în faza acutå a tratamentului. timp de 52 de såptåmâni. valorilor de laborator sau electrocardiogramelor. Efecte secundare 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani. Ghaziuddin et al au raportat în 2001 cazul unei adolescent de 15 ani. Grupul cu tulburare distimicå a ob¡inut maximum de råspuns pe scalele HAM-D ¿i CGI în såptåmâna 6. Ambele grupuri au aråtat îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor.

39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. Semnele vitale (TA ¿i RC) au fost måsurate înainte ¿i periodic pe parcursul studiului. în vârstå de 6-12 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 215 timp de 6 ani a urmat tratament neîntrerupt cu sertralinå. Autorii considerå cå mioclonusul ar putea så fie un efect secundar la sertralinå la unii adolescen¡i. March et al au publicat în 1998 rezultatele unui studiu randomizat. Înregistråri EKG au fost efectuate înainte ¿i la sfâr¿itul såptåmânilor 1. care nu a cedat la oprirea sertralinei ¿i continuarea doar cu metilfenidat. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind TA de repaus sau ortostaticå. Hipertensiunea a fost definitå ca fiind TA peste 118/78 mmHg pentru copii ¿i 136/86 mmHg pentru adolescen¡i. iar PR peste 200 msec a fost considerat BAV. privind efectele sertralinei la 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. vârsta micå ¿i un sistem nervos central compromis prin afec¡iuni asociate. Îmbunåtå¡irea tulburårii de mi¿care s-a produs la tratament cu acid valproic. Nu au existat anomalii EEG de novo de tipul aritmii sinusale. Autorii . primind ¿i metilfenidat. Factori de risc ar putea så fie durata de mai mul¡i ani a tratamentului. anomalii nodale sau anomalii de conducere intraventriculare. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. Valorile anormale au fost cele ce nu s-au încadrat între percentilele 5 ¿i 95 conform scalelor standardizate pentru grupele de vârstå. QRS ¿i QTc. Cei 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD inclu¿i în studiul raportat de March (March et al. 4 ¿i 12. Nu au existat hipo. Dupå 6 ani de tratament a dezvoltat mioclonus. controlat placebo. gre¡ei. Inciden¡a insomniei. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. iar hipotensiunea ca TA sub 78/46 mmHG la copii ¿i 90/50 pentru adolescen¡i. Hipertensiune tranzitorie ¿i asimptomaticå s-a måsurat la 2 copii cu placebo ¿i la 1 cu sertralinå.sau hipertensiuni de novo atribuite sertralinei. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. ¿i respectiv 13-17 ani. måsurându-se AV ¿i durata intervalelor PR. 1998) au fost analiza¡i pentru a vedea efectele adverse cardiovasculare la sertralinå de cåtre Wilens et al în 1999. Nici un pacient nu a prezentat simptome clinice ¿i nu a abandonat studiul datoritå modificårii semnelor vitale. RC peste 120 bpm a fost consideratå tahicardie. în timp ce la 2 adolescen¡i pe placebo s-a måsurat hipotensiune.

10 adolescen¡i au primit o singurå dozå de sertralinå 50 mg pentru determinarea parametrilor farmacocinetici. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. insomnie.5 ore fa¡å de 26. Timpul de înjumåtå¡ire la 50 mg a fost semnificativ mai scurt decât timpul de înjumåtå¡ire a unei singure doze sau timpul de înjumåtå¡ire la 100-150 mg (15. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. Semnele vitale ¿i înregistrårile EKG nu par så fie necesare în tratamentul de rutinå la tineri fårå alte probleme medicale ce folosesc doze terapeutice de sertralinå. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final (Wagner. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. durere abdominalå. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD.4 ore). dispepsie ¿i vårsåturi. ¿i mul¡i . în doze de 50-200 mg/zi. diaree. timp de 52 de såptåmâni. Farmacocineticå Axelson et al au prezentat în 2002 farmacocinetica ¿i dinamica sertralinei la adolescen¡i. grea¡å.4 ± 3.4 ore sau de 20. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. 2002b). folosind un lot de 28 adolescen¡i. Recaptarea serotoninei plachetare a fost inhibatå cu 61 ± 15% dupå aproximativ 2 såptåmâni de sertralinå 50 mg. iar 6 au primit 100-150 mg/zi. Timpul de înjumåtå¡ire a sertralinei 50 mg devine semnificativ mai scurt de la doza ini¡ialå la echilibru. 2001). Wagner et al au måsurat siguran¡a sertralinei administrate pe termen lung la 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD.216 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI afirmå cå monoterapia cu sertralinå are un profil cardiovascular benign la copii ¿i adolescen¡i. somnolen¡å.3 ± 3. care a apårut la 4 pacien¡i. care au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook (Cook et al. hiperkinezie.7 ± 3. nervozitate. 12 adolescen¡i au luat sertralinå 50 mg/zi timp de 2 såptåmâni. teste de laborator sau EKG.

pe când råspunsul la imipraminå nu a diferit semnificativ de placebo în nici o scalå. dar mult crescute la imipraminå. au fost înrola¡i într-un studiu dublu-orb. în special efecte cardiovasculare. Efecte secundare Keller et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu dublu-orb paroxetinå-imipraminå-placebo efectuat la 275 adolescen¡i cu depresie majorå. cu vârstele cuprinse între 12 ¿i 18 ani. ¿i îmbunåtå¡irea scorurilor medii CGI. subscala de depresie de nouå itemi a KSADS-L. Nici paroxetina nici imipramina nu au diferit semnificativ de placebo la nivelul scalelor måsurate de pacien¡i sau de pårin¡i. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit paroxetinå (20-40 mg). Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. îmbunåtå¡irea cu 1 sau 2 a CGI. Paroxetina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative comparativ cu placebo la nivelul scalelor folosite. precum ¿i modificårile liniei bazale a HAM-D. dar mult crescute la imipraminå. Autorii considerå cå paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 217 adolescen¡i pot beneficia de administrarea de douå ori pe zi. Timpul de înjumåtå¡ire la echilibru cre¿te o datå cu cre¿terea dozei. în vârstå de 12-18 ani. S-au folosit ca date principale scåderea scorului HAM-D sub 8% sau scåderea liniei bazale a HAM-D cu peste 50%. S-au folosit ¿i itemii de depresie din scalele HAMD ¿i K-SADS-L. Autorii considerå cå Paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. în special efecte cardiovasculare. PAROXETINA Studii clinice 275 adolescen¡i cu depresie majorå. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. Pacien¡ii au primit tratament de 8 såptåmâni cu paroxetinå (20-40 mg) sau imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. prezentat în 2001 de cåtre Keller et al. Inhibi¡ia modestå de recaptare a serotoninei plachetare la 50 mg indicå cå cei mai mul¡i adolescen¡i au nevoie de doze mai mari pentru a ob¡ine un råspuns terapeutic.

Efectele secundare rare (cefalee. publicat în 2001 de Riddle et al. Scorurile CY-BOCS au fost semnificativ îmbunåtå¡ite fa¡å de placebo încå din såptåmâna 1.7 ani). Fluvoxamina a fost complet eficientå la 5 pacien¡i. Vârsta copiilor a fost de 7-13 ani (medie 9. de 8-17 ani.218 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI FLUVOXAMINA Studii clinice Kano et al au studiat în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. . 12 dintre cei 18 pacien¡i au primit seara la culcare imipraminå 1 mg/kgc timp de douå luni. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. CGI. La 11 dintre cei 18 pacien¡i s-a administrat desmopresinå 10-20 µg intranazal seara la culcare timp de 3 luni. 8 dintre copii având o scådere a frecven¡ei enurezisului (73%). controlat. Fluvoxamina are un efect rapid ¿i este bine toleratå ¿i eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. Neziroglu et al prezintå în 2000 efectul fluvoxaminei în cazul a 10 copii ¿i adolescen¡i cu OCD care nu au råspuns la terapie comportamentalå. au fost cuprin¿i într-un studiu randomizat. terapie condi¡ionalå. 46 pacien¡i (19 cu fluvoxaminå. iar dupå douå luni copiii råma¿i incontinen¡i (8 din 18) au primit 50 mg. La 9 pacien¡i a scåzut frecven¡a enurezisului dupå 4-13 luni de tratament. Fluvoxamina 25 mg s-a administrat la o lunå dupå oprirea altei medica¡ii. Mecanismul prin care ISRS ac¡ioneazå pentru reducerea enurezisului råmâne så fie elucidat. multicentric. ca ¿i la celelalte scale.1 ± 1. 42% dintre pacien¡ii pe fluvoxaminå au fost responderi (scåderea scorului CY-BOCS cu 25%). fa¡å de 26% cu placebo. primind fluvoxaminå. Fluvoxamina nu a avut efecte adverse serioase. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. S-au folosit CY-BOCS. Eficacitatea fluvoxaminei este similarå celei a desmopresinei. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. NIMH-OC. Pacien¡ii au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. fårå boli psihice. Subiec¡ii care nu au råspuns dupå 6 såptåmâni au putut intra într-o fazå deschiså a studiului. 27 cu placebo) au întrerupt precoce studiul. ¿i nu s-a constatat revenirea enurezisului dupå oprirea fluvoxaminei. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. La 4 dintre cei 12 (33%) s-a constatat o scådere a frecven¡ei enurezisului.

2002). diagnostica¡i cu anxietate socialå. Adåugarea terapiei comportamentale la fluvoxaminå pare så creascå eficien¡a tratamentului. 5 au fost angaja¡i în terapie comportamentalå pentru 20 de sesiuni ¿i tratament cu fluvoxaminå. Se sugereazå înså cå un råspuns ini¡ial la fluvoxaminå ar trebui så indice continuarea aceluia¿i tratament. Simptomatologia anxioaså a råmas scåzutå la 94% dintre cei ce au continuat så ia fluvoxaminå. CGI-I. fårå boli psihice. Råspunsul a fost definit în func¡ie de criteriile CGI. Cei ce au primit ¿i terapie comportamentalå au råspuns semnificativ mai bine decât cei ce au primit doar medica¡ie. 35 de copii care au råspuns la fluvoxaminå au råmas pe fluvoxaminå. cå cei care nu råspund la fluvoxaminå ar putea avea rezultate mai bune la fluoxetinå. iar cei 48 de copii care nu au råspuns la placebo au trecut pe fluvoxaminå. anxietate de separare sau anxietate generalizatå. ca ¿i 56% dintre cei ce au trecut de pe placebo pe fluvoxaminå. Efecte secundare Kano et al prezintå în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. To¡i cei 10 pacien¡i au primit fluvoxaminå timp de 10 såptåmâni. Studii viitoare ar trebui så determine efectul specific al fiecårui tip de tratament. iar studiul a durat 6 luni. CGI-S. 5 au continuat doar cu fluvoxaminå timp de 1 an. 8 din cei 10 pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile CY-BOCS dupå primele 10 såptåmâni. Vârsta . S-au aplicat CY-BOCS. La 2 ani. conform CY-BOCS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 219 Copiii au fost randomiza¡i în douå grupuri: doar fluvoxaminå sau fluvoxaminå plus terapie comportamentalå. 71% din cei ce au trecut pe fluoxetinå ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile. aceste date nu pot fi decât preliminarii. apoi au continuat doar cu fluvoxaminå pânå la 1 an. ¿i cå unii placebo nonresponderi ar putea reac¡iona la fluvoxaminå. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. participan¡i la un studiu anterior de 8 såptåmâni cu fluvoxaminå. într-un nou studiu al fluvoxaminei pe termen lung (Walkup. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. terapie condi¡ionalå. Deoarece studiul nu a fost controlat. NIMH-OC. to¡i pacien¡ii au continuat îmbunåtå¡irile. mai mult cei cu terapie combinatå. Walkup et al au inclus 97 de copii de 6-17 ani. 14 copii care nu au råspuns la fluvoxaminå au trecut pe fluoxetinå.

Copiii au primit timp de 13 såptåmâni fie fluoxetinå.7 ani). Totu¿i. cu vârsta medie 11. de 8-17 ani. dozele de fluoxetinå au crescut lent la 20-60 mg/zi. Fluoxetina în dozå de 20-60 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul OCD în popula¡ia pediatricå.220 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI copiilor a fost între 7-13 ani (medie 9. Geller et al au realizat în 2001 un studiu controlat placebo la 103 copii de 7-17 ani cu OCD. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. 3 din cei 6 pacien¡i care au trecut de pe fluoxetinå pe placebo au suferit o reapari¡ie a simptomatologiei. A existat o scådere semnificativå la pacien¡ii trata¡i cu fluoxetinå la scorurile CY-BOCS ¿i CGI-OCD. Cazul unei adolescente de 14 ani cu tricotilomanie ¿i tricotilofagie a fost raportat de Sharma et al în 2000.1 ± 1. Rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå ¿i placebo. Deoarece doar 6 pacien¡i care au participat la perioada de studiu de terapie inversatå au fost trata¡i cu fluoxetinå. publicat de Riddle et al în 1992. au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi.8 ani. Eficacitatea fluoxetinei a fost evaluatå la fiecare patru såptåmâni folosind CY-BOCS ¿i CGI-OCD. Un pacient a fost exclus datoritå necomplian¡ei ¿i doi pacien¡i au renun¡at pe parcurs. Fluoxetina s-a asociat cu îmbunåtå¡irea semnificativå a scorurilor CY-BOCS fa¡å de placebo. dar au fost inclu¿i în analiza finalå. în cadrul unui studiu publicat în 2001 de Riddle et al. fie placebo (raport 2:1). 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. Autorii considerå cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt a OCD la copii ¿i adolescen¡i. nu a avut loc o analizå statisticå. FLUOXETINA Studii clinice 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. Efectele secundare rare (cefalee. A urmat o perioadå de 12 såptåmâni de inversare a terapiei. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. au participat la un studiu randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi pentru o perioadå de 8 såptåmâni. . Simptomele OCD au fost cuantificate folosind scala CY-BOCS. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. oboseala ¿i grea¡a.

dar efectul s-a instalat în mai mult de 8 såptåmâni. Autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. diagnosticat cu distimie ¿i tulburarea de control a impulsurilor fårå alte specifica¡ii. pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. Fluoxetina este eficientå ¿i sigurå pentru tratamentul pe termen scurt ¿i lung a OCD la copii ¿i adolescen¡i. a . Velazques et al au publicat în 2000 cazul unui båiat de 11 ani care î¿i mesteca degetele 3. 43. Severitatea simptomatologiei OCD a fost måsuratå cu scala Maudsley pentru OCD ¿i cu CGI. dar nu ¿i la 8. 4 ¿i 5 de la mâna dreaptå de la vârsta de 18 luni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 221 Investiga¡iile au aråtat ¿i un tricobezoar ce umplea complet stomacul. cu vârse de 6-18 ani. dupå care a fost pierdut din urmårire. troznirea articula¡iilor. Liebowitz et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu al fluoxetinei controlat placebo la 43 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. cu vârsta medie de 12 ± 2. Pacien¡ii au fost monitoriza¡i încå 24 de luni dupå oprirea tratamentului. la responderi s-a men¡inut apoi o fazå de platou pentru 8 såptåmâni. care a ameliorat semnificativ simptomatologia.3 ani. efectele adverse fiind în general medii. 21 de copii au primit paroxetinå. 22 placebo. Tricobezoarul a fost îndepårtat chirurgical. Pacien¡ii trata¡i cu Fluoxetinå au avut scoruri CY-BOCS semnificativ mai scåzute ¿i scalå CGI-I mult îmbunåtå¡itå fa¡å de pacien¡ii placebo la 16 såptåmâni. dar au råspuns bine la fluoxetinå. au participat la un studiu realizat în 2001 de Semerci et al Timp de 20 de såptåmâni. scobitul în nas ¿i scuturarea corpului. cu sau fårå sindrom Tourette. iar pentru componenta psihiatricå a primit fluoxetinå. Fluoxetina a fost bine toleratå. S-au folosit scalele CY-BOCS ¿i CGI-I.5% dintre pacien¡i au avut recåderi ale bolii dupå oprirea tratamentului. Pacientului i s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi per os pentru cinci luni. mai prezenta spålarea obsesivå a mâinilor. 23 de copii ¿i adolescen¡i cu OCD. în primele 8 såptåmâni dozele au crescut progresiv la 60-80 m/zi. Din punct de vedere psihiatric. Autorii subliniazå importan¡a abordårii multidisciplinare a tricotilomaniei. precum ¿i o anemie hipocromå. Pacien¡ii au avut o scådere importantå a simptomatologiei OCD pe ambele scale folosite.

Pacien¡ilor li s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi timp de 12 såptåmâni. Råspunsul slab la tratament a fost indicat de severitatea anxietå¡ii la internare ¿i istoricul familial pozitiv. În prezent ia medica¡ie ocazional. cu vârstele cuprinse între 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. 122 copii ¿i 97 adolescen¡i cu depresie majorå. Pacien¡ilor li s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. Fluoxetina a fost eficientå în reducerea simptomatologiei anxioase ¿i îmbunåtå¡irea func¡ionalitå¡ii. în perioada când nu a luat medica¡ie. Cornelius et al au studiat efectul fluoxetinei asupra a 13 adolescen¡i cu depresie majorå ¿i abuz de alcool (Cornelius. de 7-17 ani. cu disfunc¡ionalitate importantå. Autorii considerå cå fluoxetina este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al anxietå¡ii la copii. dar un grup important de pacien¡i a råmas simptomatic. au participat la un studiu controlat placebo publicat în 2002 de Emslie et al. pe parcursul studiului observându-se o ameliorare a ambelor tulburåri. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. . cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i a unor cefalei medii ¿i tranzitorii. au participat la un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. cu intensitate diminuatå. Fluoxetina a fost bine toleratå. Autorii considerå cå fluoxetina este o terapie promi¡åtoare pentru ameliorarea simptomelor depresive ¿i a abuzului de alcool la adolescen¡ii cu depresie majorå ¿i abuz de alcool. Pacien¡ii cu fobie socialå ¿i anxietate generalizatå au råspuns mai bine la fluoxetinå decât placebo. Dupå douå luni de tratament cu fluoxetinå a încetat så-¿i mestece degetele ¿i a devenit evident eutimic. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. Acum î¿i mestecå degetele ocazional. 2001). Sunt necesare noi investiga¡ii pentru optimizarea tratamentului în scopul ob¡inerii unei remisii complete a anxietå¡ii ¿i determinårii lungimii tratamentului necesar preven¡iei recåderilor. timp în care nu a urmat tratamentul. mestecatul degetelor a revenit. dar simptomatologia este mult scåzutå când pacietul ia medica¡ia. Autorii considerå cå mestecatul degetelor apar¡ine spectrului OCD.222 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI revenit în aten¡ie dupå 4 ani. cu råspuns bun la ISRS. Fluoxetina a fost bine toleratå. dar numai în fobia socialå s-a îmbunåtå¡it råspunsul func¡ional ¿i clinic.

Tulburarea bipolarå. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. Subgrupurile au fost ob¡inute ¡inânt cont de istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite. Alcami Pertejo et al au condus în 2000 un studiu deschis la 12 pacien¡i cu PDD. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i hiperlexia copilului par så defineascå un subgrup autistic omogen. 52% un råspuns bun ¿i 31% corect sau slab. folosind pentru evaluare clinicå CGI-S. cu vârste între 3-13 ani. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. Studiul a fost efectuat la 129 copii cu tulburåri din spectrul autist. stereotipiile ¿i comportamentele repetitive. S-a folosit CDRSR pentru cuantificarea simtomelor depresiei. putând avea determinan¡i genetici comuni. Fluoxetina a fost semnificativ mai eficientå decât placebo ¿i la 1 såptåmânå ¿i la sfâr¿itul perioadei. 17% dintre copii au avut un råspuns excelent. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i cu hiperlexia copilului. Råspunsul la fluoxetinå. 11 copii au terminat studiul. istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå (în special bipolarå). Vârsta de tratament nu s-a corelat cu råspunsul. Råspunsul la fluoxetinå s-a corelat robust cu istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå.2-5 ml/zi (4. alte efecte adverse fiind tulburå- . S-a administrat fluoxetinå 1.8-20 mg/zi) timp de 1 an. S-au îmbunåtå¡it abilitå¡ile de comunicare ¿i aten¡ie. Copiii au experimentat o ameliorare marcatå sau moderatå (scor final CGI între 3 ¿i 5).15-0. limbajul de dinainte de tratament ¿i hiperlexie. Pacien¡ii au fost trata¡i cu fluoxetinå 0. DeLong et al au publicat în 2002 un studiu referitor la efectul fluoxetinei la copiii cu tulburåri din spectrul autist. Istoricul familiei a fost ob¡inut prin interviuri repetate. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i tulburårile din spectrul autist se grupeazå puternic în familii. autorii sus¡in cå fluoxetina 20 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. În concluzie. 5 copii au dezvoltat boalå bipolarå pe parcursul studiului. Au scåzut ritualurile.5 mg/kgc timp de 5-76 luni (în medie 32-36 luni).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 223 S-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. cu vârste cuprinse între 2 ¿i 8 ani.

Riddle et al au efectuat în 1992 un studiu privind eficacitatea fluoxetinei comparativ cu placebo la 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. copilul a început så vorbeascå la ¿coalå. în vârstå de 7-17 ani. fluoxetina fiind bine toleratå în popula¡ia pediatricå. cu disfunc¡ionalitate importantå. la 103 copii OCD. în vârstå de 6-18 ani. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. Fluoxetina 5 ml/zi (20 mg/zi) poate ajuta la îmbunåtå¡irea unor simptome în PDD.224 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI rile de somn ¿i pierderea apetitului. Jelley prezintå în 2000 cazul unei fete de 6 ani diagnosticate cu mutism selectiv. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. Fluoxetina a fost bine toleratå. în cadrul cåruia s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. La 2 såptåmâni de la începutul tratamentului. cu vârsta medie de 11. a eviden¡iat cå rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå 20-60 mg/zi ¿i placebo.8 . anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. cårora li s-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. 97 adolescen¡i cu depresie majorå în vârstå de 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. Un studiu efectuat de Geller et al în 2001. Emslie et al descriu un studiu realizat în 2002 la 122 copii. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i cefalei medii ¿i tranzitorii. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. Efecte secundare Liebowitz et al au publicat în 2002 un studiu controlat placebo privind efectul fluoxetinei la 43 copii ¿i adolescen¡i OCD. în vârstå de 7-17 ani. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. iar la 6 såptåmâni tåifåsuia cu colegii. pentru care a primit fluoxetinå. Pe parcursul studiului. iar autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. fluoxetina fiind eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. Autorul considerå cå fluoxetina a fost folositå cu succes în tratarea mutismului selectiv la un copil.

2002). IQ-ul a fost semnificativ ¿i negativ asociat cu durata depresiei.2 luni. 23 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. S-a ¡inut cont ¿i de severitatea depresiei materne. oboseala ¿i grea¡a. care a primit tratament cu fluoxetinå. Cele trei grupuri au fost comparate în func¡ie de IQ-ul. Pacienta a fost 2 luni fårå tratament. care au råspuns bine la benztropinå. Nulman et al au studiat efectul expunerii fetale la fluoxetinå ¿i antidepresive triciclice la 122 femei însårcinate (Nulman et al. În timpul tratamentului au apårut EPS (torticolis. bradikinezie. 36 neprimind nici un fel de medica¡ie antidepresivå. Femeile au primit random antidepresive triciclice (46) sau fluoxetinå (40). cu sau fårå sindrom Tourette. La nevoie. ¿i EPS nu au mai apårut. limbajul. OCD ¿i tulburare de conduitå. în timp ce limbajul a fost negativ asociat cu numårul de episoade depresive dupå na¿tere. în medie în vârstå de 12 ± 2. numårul de episoade depresive dupå na¿tere. Clinicienii ar trebui så fie con¿tien¡i de poten¡ialul ISRS de a produce EPS. durata tratamentului farmacologic. autorii considerând cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. Expunerea la antidepresive triciclice sau fluoxetinå în timpul sarcinii nu pare så afecteze cogni¡ia. depresia maternå este asociatå cu achizi¡ii cognitive ¿i de limbaj mai slabe de cåtre copii. . fumatul de ¡igarete ¿i abuzul de alcool. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. IQ-ul matern. dezvoltarea limbajului sau temperamentul pre¿colarilor ¿i ¿colarilor mici. au fost cuprin¿i într-un studiu prezentat de Semerci et al în 2001. comportamentul ¿i temperamentul copilului între 15 ¿i 71 de luni. Nici antidepresivele triciclice nici fluoxetina nu au afectat IQ-ul global al copilului.3 ani. Fluoxetina ¿i benztropina au fost folosite concomitent timp de 21. Diler et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani cu depresie. dezvoltarea limbajului sau comportamentul. Prin contrast. Studiul randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi a durat o perioadå de 8 såptåmâni. EPS au reapårut. statusul socioeconomic. Autorii aten¡ioneazå cå EPS pot så aparå ¿i la tratamentul cu fluoxetinå la adolescen¡i. rigiditate în roatå din¡atå).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 225 ani. La oprirea benztropinei. Timp de 20 de såptåmâni pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. terapia antidepresivå adecvatå poate fi instituitå ¿i men¡inutå în timpul sarcinii ¿i postpartum.

în vârstå de 3-13 ani. Pentru a stabili efectele imune ale tratamentului antidepresiv precoce. desipraminå sau solu¡ie salinå. alte efecte adverse fiind tulburårile de somn ¿i pierderea apetitului. Aceste rezultate ar trebui luate în considerare la prescrierea antidepresivelor pentru tulburårile copilåriei. Puii au fost fie låsa¡i lângå mamå. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. cu tulburåri gastrointestinale. fie separa¡i ¿i crescu¡i cu al¡i pui. Sallee et al au publicat în 2000 cazul unui copil cu THDA. indiferent de tipul de antidepresiv sau de despår¡irea precoce de mamå. Au . Laundenslager et al au publicat în 2000 un studiu privind efectele tratamentului antidepresiv în copilårie asupra råspunsului imun ¿i endocrin la maimu¡e rhesus (Macaca mulatta). care a fost tratat cu o combina¡ie de metilfenidat. complementului seric (C3 ¿i C4). Ca grup de control au servit puii nesepara¡i. Garland et al au raportat în 2001 cazul unui copil ¿i a 4 adolescen¡i trata¡i cu fluoxetinå sau fluvoxaminå. Alcami Pertejo et al au analizat în 2000 rezultatele unui studiu efectuat la 12 pacien¡i cu PDD.8-20 mg/ zi) timp de 1 an. complement ¿i cortisol crescute. Timp de 10 luni pacientul a experimentat semne ¿i simptome sugestive de toxicitate metabolicå. necoordonare ¿i dezorientare. Pe parcursul studiului. în vârstå de 9 ani. trata¡i cu solu¡ie salinå. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. Simptomele au fost dependente de dozå ¿i reversibile. cårora li s-a administrat fluoxetinå 1. Nivele de anticorpi antitetanos au fost mai scåzute la maimu¡ele tratate cu antidepresive. care au dezvoltat apatie ¿i scåderea motiva¡iilor. Pacien¡ii trata¡i au avut imunoglobuline serice. unul dintre subiec¡i prezentând ¿i dezinhibi¡ie. febrå scåzutå. clonidinå ¿i fluoxetinå (Sallee. efectele adverse fiind în general medii. pentru evaluarea imunoglobulinelor plasmatice totale (IgM ¿i IgG). 2000a). primind fluoxetinå. puii deveni¡i adul¡i au fost imuniza¡i cu un antigen nou. Puii au fost împår¡i¡i în 3 grupuri. în vârstå de 9 luni. toxoid tetanic.2-5 ml/zi (4. OCD ¿i sindrom Tourette. Timp de 28 de zile dupå imunizare au fost recoltate probe de sânge la 4-5 zile interval.226 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fluoxetina a fost bine toleratå. anticorpilor antitetanos ¿i cortisolului plasmatic.

raportate la greutatea corporalå. rezolvatå prin întreruperea medica¡iei antidepresive. cu o mare variabilitate individualå. Farmacocineticå Wilens et al au analizat în 2002 farmacocinetica fluoxetinei la popula¡ia pediatricå. iar norfluoxetina de 1. iar pacientul a intrat în status epileptic. Analiza geneticå a indicat un defect pe locusul citocromului P450 CYP2D. Cazul a fost raportat de Sawka et al în 2000. Concentra¡iile medii de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 127 ng/ml ¿i 151 ng/ml au fost atinse în cea de a 4-a såptåmânå de tratament. urmat de stop cardiac ¿i de deces. rezultatul fiind o proastå metabolizare a fluoxetinei. Raportul de autopsie a indicat drept cauza mor¡ii toxicitatea prin fluoxetinå. S-a analizat concentra¡ia medicamentelor la nivel cerebral prin (19)F MRS. folosind un lot de 10 copii ¿i 11 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani. a dezvoltat o comå hipoglicemicå. recoltându-se periodic probe de sânge pentru evaluarea parametrilor farmacocinetici ai fluoxetinei ¿i principalului såu metabolit. Un adolescent cu diabet zaharat tip 1 ¿i depresie. A fost administratå fluoxetinå 20 mg timp de 60 de zile. norfluoxetina. O rela¡ie semnificativå între dozå ¿i concentra¡iile cerebrale s-a observat pentru ambele medicamente. Strauss et al au publicat în 2002 rezultatele unui studiu ce a folosit analiza concentra¡iilor cerebrale de fluvoxaminå ¿i fluoxetinå la 16 copii de 6-15 ani cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. Adolescen¡ii au parametri farmacocinetici similari cu ai adul¡ilor. Acest caz confirmå cå polimorfismul CYP2D6 influen¡eazå metabolismul fluoxetinei. . valorile au fost similare în cele douå grupuri. La autopsie s-a constatat cå nivelele de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå din sânge. tratat cu fluoxetinå hidroclorid.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 227 apårut convulsii generalizate.7 ori mai mare la copii decât la adolescen¡i. creier ¿i alte ¡esuturi erau de câteva ori mai mari decât cele a¿teptate conform rapoartelor din literaturå privitoare la supradozare. Copiii au valori de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 2 ori mai mari ca adolescen¡ii. Fluoxetina a fost de 2 ori. rezultatele fiind comparabile cu rezultatele provenite de la 28 de adul¡i. de 17 ani. Copiii au primit doze consistente de fluoxetinå sau fluvoxaminå.

BUPROPION Studii clinice Daviss et al au condus un studiu privind efectele bupropionului la 24 adolescen¡i cu THDA ¿i depresie sau tulburare distimicå majorå (Daviss et al.7 ani (Thomsen et al. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. S-au folosit pentru evaluarea clinicå Y-BOCS. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. Pacien¡ii au primit între 20-70 mg/zi citalopram pentru 1-2 ani. în medie 13.228 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia cerebralå de fluvoxaminå a fost mai scåzutå. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. 70% dintre pacien¡i au experimentat o scådere a scorului Y-BOCS la 1 an de tratament. CY-BOCS ¿i CGAS. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 11 ¿i 16 ani. cu vârste cuprinse între 13-18 ani. în vârstå de 13-18 ani. . Concentra¡ia cerebralå de fluoxetinå a fost similarå pentru toate grupele de vârstå. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. Aceste date sugereazå cå fluoxetina ¿i fluvoxamina ajustate pentru greutatea corporalå reprezintå un tratament acceptabil pentru copiii cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare.7 ani. Efecte secundare Thomsen et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu pe termen lung (1-2 ani) realizat pe un lot de 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. 2001). doza pe kilogram corp fiind ¿i ea mai scåzutå. în medie 13. CITALOPRAM Studii clinice Thomsen et al au studiat efectele pe termen lung ale citalopramului la 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. 2001).

iar pacientul nu a mai avut alte crize timp de 12 luni. 2002). P-ARS. cât ¿i de pårin¡i ¿i pacient (scalele CGI. apoi 300 mg/zi. fårå antecedente de crize sau alte probleme medicale predispozante (Ickowicz. SNAP CBCL. fiecare în combina¡ie cu tera- . Efecte secundare Ickowicz prezintå cazul unui adolescent de 14 ani tratat cu bupropion ¿i metilfenidat pentru ADH.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 229 Subiec¡ii au primit timp de 8 såptåmâni bupropion SR în doze flexibile de pânå la 3 mg/kgc de douå ori pe zi (în medie 2. Se recomandå precau¡ie la asocierea unui medicament care scade pragul convulsivant cu alte medicamente psihotrope. P-MFQ). C-MFQ.2+1. dar nu ¿i cea evaluatå de profesori. pacientul a avut o crizå tonico-clonicå generalizatå. Rezultatele urmårite au fost îmbunåtå¡irea globalå a simptomelor de THDA ¿i depresie. Comparativ cu placebo. 2000b).7 mg/kgc/zi). ini¡ial 200 mg. Autorii considerå cå probabil aceastå crizå a fost determinatå de bupropion. IMIPRAMINA Studii clinice Bernstein et al au publicat în 2000 un studiu privind eficacitatea imipraminei asociate cu terapie cognitiv-comportamentalå la 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. Clinicienii au constatat 14 responderi atât pentru depresie cât ¿i pentru THDA. 7 responderi doar pentru depresie ¿i 1 responder doar pentru THDA. T-ARS. Båiatul era în tratament cu metilfenidat 60 mg/zi la momentul introducerii bupropionului pentru simptomatologia disforicå. simptomatologia depresivå cuantificatå de pårin¡i ¿i de copii s-a îmbunåtå¡it semnificativ. dar asocia¡ia metilfenidat-bupropion a amplificat riscul convulsivant. iar pentru THDA doar simptomatologia evaluatå de pårin¡i. TRF. constatate atât de clinician. Bupropionul SR poate fi eficient ¿i bine tolerat la adolescen¡ii cu THDA ¿i tulburåri depresive. Report. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå efectelor adverse. Youth Self. Studiul a fost dublu-orb placebo versus imipraminå (25 mg/zi) pentru 8 såptåmâni. cu vârsta cuprinså între 12 ¿i 18 ani (Bernstein. CBCL. S-a întrerupt bupropionul. La 4 såptåmâni de la cre¿terea dozei.

230 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. Efectele secundare au fost semnificativ mai crescute pentru imipraminå. Efectele secundare nu s-au asociat cu necomplian¡a. Analiza statisticå a demonstrat cå presupunerile psihiatrilor au fost prezise de CGI ¿i efectele secundare. ODD la adolescen¡i a fost semnificativ asociatå cu necomplian¡a la medica¡ie. factorii asocia¡i semnificativ cu cea mai mare necomplian¡å la medicamente au fost adaptabilitatea familialå scåzutå. S-au folosit ¿i Side Effects Rating. dar nu au fost asociate cu necomplian¡a sau renun¡area la studiu. ACR-R. S-au evaluat efectele secundare. func¡ionarea familiei. Al-Mateen et al au raportat în 2002 cazul unui copil de 10 ani cu multiple probleme de comportament. FACES II. în tratament . Acurate¡ea privind presupunerile despre con¡inutul pilulelor a fost de 66% pentru pacien¡i. CDRS-R. fiecare în combina¡ie cu terapie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. ¿i presupunerile asupra con¡inutului pastilelor (placebo sau imipraminå). Efecte secundare Bernstein et al au realizat în 2000 un studiu privind complian¡a la imipraminå a 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar.5% pentru mame ¿i 79. 62. scala CDRS-R scåzând mai repede pentru grupul cu imipraminå. Studiul dublu-orb placebo versus imipraminå a durat 8 såptåmâni. CGI. îmbunåtå¡irea globalå. Imipramina combinatå cu CBT a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea atendan¡ei ¿colare ¿i în scåderea simptomelor de depresie ¿i anxietate la adolescen¡ii cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. coeziunea familialå scåzutå ¿i tipul familial extrem. Scorurile pentru scalele de depresie ¿i anxietate au scåzut comparativ pentru ambele grupuri. Pe parcursul studiului. CDRS-R. atendan¡a ¿colarå s-a îmbunåtå¡it semnificativ pentru grupul pe imipraminå. în vârstå de 12-18 ani (Bernstein. Se recomandå folosirea unor evaluatori independen¡i pentru cuantificarea datelor din studiile clinice.5% pentru psihiatri. Pe scala FACES II. S-au evaluat rata atendan¡ei ¿colare såptåmânale bazatå pe procentul orelor frecventate ¿i scalele de anxietate ¿i depresie (ARC-R. BDI). complian¡a la tratament bazatå pe numåråtoarea pastilelor. 2000a). RCMAS.

S-au recoltat probe plasmatice seriate pentru a detecta nivelul imipraminei. În proba pacientului s-a descoperit un compus necunoscut care interfera cu cantitatea de imipraminå.8 ng/ml. iar desipramina < 25 ng/ml (interval de referin¡å 40-160 ng/ml).4 ng/ml. S-a adåugat imipraminå 10 mg/zi pentru a controla lipsa de aten¡ie. Informa¡ia poate fi folositoare clinicienilor care au pacien¡i sub tratament cu imipraminå ¿i quetiapinå pentru prevenirea prezum¡iei de toxicitate la niveluri fals crescute de imipraminå. S-a renun¡at la fluvoxaminå (consideratå ineficientå). ajungând la 50 mg/zi. Problema a fost rezolvatå modificând lungimea de undå la care se analiza imipramina. 400 mg de quetiapinå ¿i 100 mg docusat. în total 410. iar peste trei såptåmâni imipramina era 324. S-a crescut doza de quetiapinå la 250 mg de douå ori pe zi. La 30 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 231 zilnic cu 150 mg fluvoxaminå. iar trei såptåmâni mai târziu concentra¡ia de imipraminå era de 231 ng/ml. 750 mg litiu. antidepresivele triciclice totale în ser 271 ng/ml (interval de referin¡å 150-300 ng/ml).6 ng/ml. era vorba despre un metabolit al quetiapinei. Quetiapina ¿i metaboli¡ii såi au structurå similarå imipraminei ¿i vor fi detecta¡i prin sistemul HPLC folosit în laborator pentru detec¡ia compu¿ilor triciclici (dezvoltat înaintea descoperirii quetiapinei). imipramina în sânge era de 87 ng/ml (interval de referin¡å 110-140 ng/ml). impulsivitatea ¿i enurezisul. La reluarea analizelor. iar desipramina < 25 ng/ml. desipramina 40 ng/ml. hiperactivitatea. nivelurile de imipraminå era nedetectabil ¿i desipramina era de 32 ng/ml. . La 50 mg/zi imipramina sangvinå era de 194 ng/ml. desipramina 85.

1. Timostabilizatoarele anticonvulsivante 5. în literaturå au fost utiliza¡i mai mul¡i termeni pentru a defini aceastå categorie de substan¡e. este utilizat termenul de stabilizatori ai dispozi¡iei.5 TRATAMENTUL STABILIZATOR AL DISPOZIºIEI/TIMOSTABILIZATOR LA COPIL ªI ADOLESCENT 5..3. De-a lungul timpului. 5.2. Deoarece unele din ele au început så fie utilizate drept stabilizatori ai dispozi¡iei dupå ce î¿i dovediserå utilitatea în tratamentul diferitelor forme de epilepsie. Udri¿toiu T. Clasificare Existå douå mari categorii de substan¡e utilizate ca stabilizatori ai dispozi¡iei: anticonvulsivantele ¿i litiul. În prezent. Carbamazepina ¿i valproatul sunt recunoscute actualmente ca antimaniacale ¿i stabilizatori ai dispozi¡iei (substan¡e ortotimizante). medicamentele anticonvulsivante joacå un rol din ce în ce mai mare în tratamentul tulburårilor afective.. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (dupå Gheorghe M. în special în ceea ce prive¿te tulburårile bipolare. anxiolitice (gaba- . Urmåtoarele genera¡ii de antiepileptice par a avea efecte antidepresive importante (lamotrigina).3. Defini¡ie Medicamentele stabilizatori ai dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. Introducere Cel pu¡in la adult.1. 2001). Al¡i termeni folosi¡i sunt cei de ortotimizante sau timostabilizatori. 5.D. capabile så augmenteze sau så substituie tratamentul cu carbonat de litiu.. au fost ini¡ial denumite antiepileptice sau anticonvulsivante. Marinescu D.

Cp. 15. Timonil. Eskalith. Lithonate. gastro-rezistente 150. 25. 600mg Timonil retard: Tb. dispersate în lichid. 100. Clasificarea medicamentelor stabilizatori ai dispozi¡iei Litiul Carbonat de litiu 233 Carbonat de litiu. 600mg Sirop 100mg/5ml Intrarectal: Supozitoare:125 mg. 300. cp. Acidul valproic+ valproat de sodiu Denumirea comercialå Carbamazepina.retard 150. 200 mg care pot fi mestecate. Tegral. Lithotabs Copii ¿i adolescen¡i: 25-100-200 mg Adul¡i: 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i:5-9 mg/kgc/zi Adul¡i: 25-50-200-400 mg Copii peste 3 ani ¿i adolescen¡i: 10-30 mg/kgc/zi Adul¡i: 300-2400 mg Oral: cp.25. 400mg Neurotop Retard: Cp. Depakote Depakine Chrono 500 Lamotrigina Lamictal Topiramatul Topamax ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Gabapentin Neurontin Oral: cp.CR cu eliberare controlatå 200mg. 50. cu eliberare controlatå 450mg. Petilin. 100. Taver. 300. 2. 600 mg. 150.200.400 mg Cp. 200mg. 300.50 mg Oral: cp. 100. 25. 300 valproat de sodiu minipachete 500. Orfiril. Stazepine Convulex. 500 mg valproat de sodiu Sirop 57 mg/ml valproat de sodiu Depakine Chrono 500 Oral: cp. 150. 400 mg Tabelul 5. 200. Depakine. 200 mg.100. 400. Carbavim. 150-1800 Sirop 8mEq/ml citrat de litiu Conc.300. 500 mg acid valproic. Lithobid. serice 0. Valproat de sodiu. Orfiril long. Sirop 50 mg/ml valproat de sodiu Depakine Oral: cp. Carbasan Retard. Neurotop.250 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Cp. Depakene. 300. Timonil retard. 25.600mg Tegretol: Cp. Finlepsin. Carbasan. 50. 5.1.Carbamazepina lizatoarele anticonvulsivante Acidul valproic. 1000 mg valproat de sodiu 2mg/granulå Oral: cp. 500mg (333mg valproat de sodiu+145 mg acid valproic) Orfiril long Oral: cp. înghi¡ite Oral: tb.6-1.2 mEq/l Adul¡i: 300-1800 . Neurotop Retard 300600. Tegretol. 250mg Convulex Oral: cp. 50.Clasa Copii ¿i adolescen¡i: 10-20 mg/kgc/zi Copii pânå la 1 an: 100-200 mg Copii 1-5 ani: 200-400 mg/zi Copii 6-12 ani: 200-600-1000 mg Copii peste 12 ani ¿i adolescen¡i: 200-1200 mg Adul¡i: 100-1200-1600 mg Copii ¿i adolescen¡i: 20-40 mg/kgc/zi Adul¡i: 15-30 mg/kgc/zi Denumirea comunå interna¡ionalå Prezentare mg/zi Timostabi.CR retard 200mg. 300. Eskalith CR.

Folosirea medicamentelor antiepileptice în epilepsie ¿i în tulburårile psihice (adaptat dupå Post R. În ceea ce prive¿te experien¡a noastrå.3. M.. cu ciclare rapidå Medicamentul Bromura de sodiu Fenobarbitalul Fenitoina TEC Pirimidona Etosuximidul Clonazepamul Lorazepamul Acetazolamida Carbamazepina Acidul valproic Gabapentinul Lamotrigina Topiramatul pentinul) ¿i de scådere în greutate. mecanismele lor de ac¡iune nu au fost încå elucidate.2. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante De¿i aceste medicamente sunt folosite din ce în ce mai mult în tratamentul tulburårilor afective ¿i în special în tulburarea bipolarå. apoi valproatul de calciu (Convulsofin). depresie Manie acutå (aprobat de FDA) Depresie. Anul aprobårii de FDA pentru tratamentul epilepsiei 1857 1912 1938 1940 1954 1960 1976 1977 1953 1974 1978 1993 1994 1996 Anul primelor utilizåri în tulburårile afective 1880 1912 1942 1938 1965 1980 1983 1985 1984 1981 1986 1997 1994 1998 Primele utilizåri în psihiatrie Psihoze Tulb.2. schizofrenie Tulb. anxietate.234 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. bipolare refractare Discontrol Manie Manie Tulb. de somn. tulb. fobie socialå Profilaxia depresiei Manie. depresie Depresia psihoticå. se considerå cå existå 3 niveluri diferite la care acestea ac¡ioneazå: • Prin legarea de por¡ile canalelor membranare ¿i/sau prin mobilizarea neurotransmi¡åtorilor. ¿i Speer A. înso¡ite de o posibilå stabilizare a dispozi¡iei (topiramatul). 5. 2002). Actualmente. în Romania am putut folosi ini¡ial acidul valproic. afective refractare Manie. anxietate Mania acutå. • Prin efecte asupra canalelor ionice voltaj dependente. având consecin¡e asupra semnalului postsinaptic ¿i . Abia în anii 90 am putut utiliza combina¡ia acid valproic – valproat de sodiu pentru ca în prezent så beneficiem ¿i de preparatele care con¡in doar valproat de sodiu.

2002). s-au formulat primele ra¡ionamente privind folosirea medicamentelor antiepileptice în tratamentul tulburårilor bipolare. în continuare. existå studii care aratå cå pacien¡ii cu tulburare bipolarå råspund mai bine decât cei cu tulburare unipolarå (Daly et al. mecanismul celular de råspuns la acesta. în special pe cåile inozitol fosfatului. a unor proteine citoprotectoare. câteva date recente din literaturå. astfel ar putea fi explicat ¿i efectul antinociceptiv. cât ¿i valproatul (VPA) prezintå un efect agonist pe sistemul GABA-ergic: • CBZ este un modulator pozitiv al receptorilor GABA-A (Granger et al. Pânå a fi descoperite litiul ¿i neurolepticele ¿i a fi folosite în tratamentul tulburårilor bipolare. În plus. • Topiramatul este. implicat în transmiterea GABA-ergicå. de asemenea. tratamentul electroconvulsivant (TEC) a fost unicul tratament disponibil. la ora actualå. 1994 citat de Grunze. prin activarea unor fragmente moleculare. ac¡ionând ¿i asupra receptorilor GABA-B. GABA Atât carbamazepina (CBZ). existå autori care îl considerå încå cel mai eficace tratament al maniei (Mukherjee et al. ac¡iune ce pare a fi legatå de efectul antinociceptiv al CBZ (Kaplan. citoprotector al anticonvulsivantelor. 2000). Amann ¿i Walden. • VPA cre¿te eliberarea GABA în diferite arii ale creierului (Emrich ¿i Wolf. incomplet elucidate. având efect asupra capacitå¡ii de supravie¡uire celularå. fårå så fi fost elucidat. care råmân totu¿i. 1992). De asemenea. Pornind de la astfel de date. care încearcå så facå pu¡inå luminå în mecanismele de ac¡iune ale acestor medicamente. 1995). proteinkinazei (PK) ¿i adenilat ciclazei. 2001).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235 asupra cåilor mesagerilor secunzi. înså. • Prin modificårile produse la nivelul unor proteine structurale de la nivelul reticulului endoplasmic. a nitric oxid sintetazei. . aceastå ac¡iune fiind unul dintre argumentele ipotezei GABA în tulburarea bipolarå. cum sunt bcl-2 ¿i Rho-kinaza ROCK II. Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe metabolismul neurotransmi¡åtorilor a. Vom prezenta.

. 1998. Aminoacizii excitatori CBZ inhibå influxul de calciu prin receptorii NMDA (N-metil-D-aspartat) (Lampe ¿i Bigalke. Muhlbauer and Muller-Oerlinghansen. 1997). 1997. 1995). Totu¿i. 2000). un studiu recent de PET la pacien¡i cu tulburåri bipolare (Yatham et al. 1985) ¿i pentru CBZ (Dailey et al. b. 1990). råmâne încå neclar în ce fel aceste ac¡iuni contribuie la eficacitatea în tulburårile bipolare. La pacien¡ii bipolari. 1997) – pe modele animale. chiar dacå modificårile în sistemul serotoninergic nu au fost principala cauzå a tulburårii. 1992.236 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Pe de altå parte. Lamotrigina (LTG) inhibå eliberarea glutamatului ¿i aspartatului prin blocarea canalelor de sodiu (Teoh et al. 1995. c. Maes et al. iar pentru lamotriginå – in vitro (Southam et al. von Wegerer et al. cu VPA. 1993). Astfel. iar topiramatul (TPM) are proprietå¡i antagoniste la nivelul receptorilor AMP-A (Smith et al. modularea transmiterii serotoninergice pare a influen¡a simptomatologia tulburårilor bipolare. o cre¿tere a eliberårii aspartatului fiind observatå ¿i pentru VPA (Loscher. au aråtat amelioråri în transmiterea serotoninergicå centralå – eviden¡iate prin testul L-5-HTP dupå tratament . pentru anticonvulsivante a fost observatå o cre¿tere a serotoninei extracelulare. cum e cazul vigabatrinului (Sander et al. Waldmeier et al. Serotonina În timp ce litiul este implicat în cre¿terea transmiterii serotoninergice la nivelul SNC (Hegerl et al. în timp ce CBZ nu are acest efect. 1997). astfel: pentru VPA (Whitton et al. 1985). d. 1991). Dopamina VPA cre¿te turn over-ul dopaminei în câteva arii ale SNC. dar proprietå¡ile anti-glutamatergice par a juca un rol decisiv pentru eficacitatea antidepresivå la pacien¡ii bipolari (Sporn ¿i Sachs. studii recente aratå cå medicamentele antiepileptice cu o înaltå specificitate GABA-ergicå nu sunt foarte eficace în tratamentul tulburårilor bipolare sau chiar sunt suspectate cå ar induce tulburåri afective ¿i psihoze la pacien¡ii cu epilepsie. 2001) a demonstrat o scådere a func¡iilor dopaminei presinaptice la nivelul ganglionilor bazali dupå 3-5 såptåmâni de tratament cu VPA. în cazuri de manie acutå.

¿i postsinaptice. studiile viitoare råmânând så låmureascå acest aspect (Grunze. activarea adenilatciclazei ¿i proteinkinazei sunt. atât în episoadele depresive cât ¿i în cele maniacale (Gruntze et al. Cre¿terea concentra¡iei calciului intracelular a fost confirmatå la nivelul trombocitelor ¿i limfocitelor pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. Astfel. calciu dependente. afirma¡ia speculativå cå aceste aspecte prezente la nivelul celulelor periferice se reflectå ¿i în mediul neuronal.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 237 Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe canalele ionice voltaj dependente a. dar sunt necesare ¿i alte studii pentru confirmarea acestui efect. Aceasta . Astfel. Sursele de calciu sunt atât depozitele intracelulare. iar la nivel postsinaptic. la fel ca ¿i LTG ¿i TPM. care determinå o inhibare înaltå a canalelor de sodiu. Astfel. calciul liber controleazå eliberarea neurotransmi¡åtorilor. de asemenea. 1999). cre¿teri ale calciului intracelular activeazå procesele metabolice prin activarea adenilatciclazei. contribu¡ia blocårii canalelor de sodiu la eficacitatea anticonvulsivantelor ca ortotimizante se men¡ine încå neclarå. receptorilor ¿i a altor proteine implicate în transmiterea neuronalå ¿i supravie¡uirea celularå. b. Amann ¿i Walden. deci. CBZ ¿i VPA. acest efect a fost considerat important doar pentru tratamentul crizelor epileptice ¿i lipsit de importan¡å pentru stabilizarea dispozi¡iei. inhibå influxul de sodiu (Macdonald ¿i Kelly. Canalele de sodiu Inhibarea canalelor de sodiu reprezintå principala ¡intå a majoritå¡ii anticonvulsivantelor. Hough et al. Canalele de calciu Mobilizarea calciului este un eveniment cheie în transmiterea semnalelor pre. 1997. 2002). în special a celor clasice. la fel ca unele procese enzimatice care determinå activarea genelor care moduleazå expresia enzimelor. cât ¿i influxul de calciu extracelular la nivelul canalelor de calciu voltaj dependente. aceastå opinie fiind sus¡inutå ¿i de faptul cå fenitoina. Un studiu recent sugereazå înså eficacitatea antimaniacalå a fenitoinei (Mishory et al. 2000). a fost consideratå complet ineficace drept ortotimizant. Se poate face. Pânå recent. La nivel presinaptic. 1995). ceea ce ar permite formularea unui model ipotetic al corelårii concentra¡iei calciului intracelular cu tulburårile dispozi¡iei.

implicatå în neurotransmiterea sinapticå ¿i restructurårile citoskeletale (Lenox ¿i Watson. Walden. contracarând ac¡iunea calciului. B. s-a observat ¿i pentru VPA capacitatea de a inhiba sinteza inozitol – monofosfatului (Vaden et al. 1989). 1995). 1994) ¿i a substratului MARKS (myrisolated alanine-rich C kinase). manifestatå clinic ca depresie. aceastå cale prezentând senzitivitate crescutå la pacien¡ii bipolari (Moscovich et al. Sinteza de inozitol 1. conducând ipotetic la o stare de depolarizare neuronalå continuå. Recent. 1995) ¿i alterarea activitå¡ii adenilatciclazei cu efectele de poten¡are a cre¿terii concentra¡iei de calciu din celulå prin mobilizare intracelularå sau prin influx crescut de calciu.4. în imediata apropiere a proteinelor efectorii calciu dependente. 1990). Aceastå ac¡iune implicå reducerea ratei de activare a Ca2+ calmodulin kinazei II (CAM kinaze II). observat adesea la pacien¡ii care „ies din depresie“ (modelul ipotetic al corela¡iei concentra¡iei calciului liber intracelular cu perturbårile dispozi¡iei. dupå H. putând fi activatå din nou adenilatciclaza. o enzimå critic implicatå în schimbårile sinaptice pe termen lung (Lisman. ¿i prin inhibi¡ia par¡ialå a ATP-azei Na+ K+ (el Mallakh ¿i Wyatt. inhibând în final . ceea ce ar cauza un episod hipomaniacal.238 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determinå. Amann. alåturi de alte etape dependente de proteinkinaza activatå pe calea AMPc. este bine cunoscutå ac¡iunea litiului pe calea fosfatidilinozitolului. Excitabilitatea neuronalå poate cre¿te. În plus. de asemenea. Aceastå ipotezå combinå poten¡ialul factorilor vulnerabilitå¡ii pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. concentra¡ia calciului intracelular scade cåtre nivelul normal. cum ar fi alterarea ATP-azei Na+ K+ (Antia et al. sinteza catecolaminelor prin fosforilarea tirozinhidroxilazei. J. 1994). 2001). 2002).5-trifosfat (IP3) mobilizeazå depozitele de calciu. corespondentul clinic al cre¿terii concentra¡iei intracelulare a calciului poate fi un sindrom maniacal. O cre¿tere ulterioarå a acestei concentra¡ii duce la scåderea activitå¡ii adenilatciclazei printr-un efect de epuizare. prin inhibi¡ia maximalå a ATP-azei Na+ K+. Grunze. cu scåderea sintezei de catecolamine. Astfel. Atât litiul cât ¿i CBZ pot stimula ATP-aza Na+ K+ (Wood et al. ducând în final la cre¿terea excitabilitå¡ii neuronale. Pe måsurå ce pacien¡ii î¿i revin din depresie.

contribuind la homeostazia calciului la nivelul reticulului endoplasmic (Wang et al. Aceasta ac¡ioneazå atât în faza precoce cât ¿i în cea tardivå a depolarizårii (Olpe et al. ac¡ionând pe canalele de tip L. dovedindu-¿i validitatea dacå aceste efecte vor fi reproduse. 1998). 1998). aceste medicamente pot fi instrumente eficiente în limitarea excita¡iei. codificând o conductan¡å neuronalå scåzutå pentru K+ la nivelul canalelor de potasiu calciu – activate. Xie ¿i Hagan. În concluzie. Aceste descoperiri necesitå confirmåri viitoare. Astfel. Modularea curen¡ilor de K+ pare a fi implicatå în neuroprotec¡ie (Chandy et al. efect antagonist fa¡å de calciu. blocând canalele de calciu de tip L (Walden et al. de asemenea. 2001). iar TPM inhibå – efect dependent de dozå – activitatea canalelor de calciu de tip L ¿i N. Prin studii pe ¿obolani s-a dovedit cå tratamentul cronic cu VPA cre¿te sinteza acestor structuri – „chaperons“ – în celulele gliale ale ¿obolanilor. antiepilepticele folosite ca ortotimizante prezintå proprietå¡i antagoniste calciului. 1991. VPA ¿i LTG cresc efluxul de K+ în faza precoce a depolarizårii. au aråtat o activitate crescutå a protein- . ¿i anume canalele T (Altrup et al. Zona et al. 1999). LTG exercitå. Efectele anticonvulsivantelor pe activitatea proteinkinazei Studii fåcute prin determinåri post-mortem. crescând fluxul de potasiu. CBZ exercitå in vitro proprietå¡i puternic antagoniste fa¡å de calciu. efectuate pe loturi mai mari de pacien¡i bipolari. prin amplificarea fluxului de potasiu la nivelul canalelor de K+ voltaj dependente. 1997. manifestate direct sau indirect. Canalele de potasiu CBZ exercitå efecte pe canalele de potasiu voltaj dependente. N ¿i P (Wegerer et al. 1990). în timp ce VPA inhibå un alt tip de canal de calciu voltaj dependent. În ac¡iunea CBZ sunt implicate mecanisme diferite (Grunze et al. în noi studii. precum ¿i asupra calreticulinei. c. O altå descoperire recentå este ac¡iunea la nivelul reticulului endoplasmic asupra unor structuri numite chaperons GRP 78 ¿i GRP 94. cu rol în protec¡ia împotriva distrugerii celulare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 239 schimbårile structurale neuronale care s-ar produce în cursul bolii. 1992). 1997). pe creierul pacien¡ilor bipolari.

1995). . efectul neurotrofic ¿i neuroprotector al ortotimizantelor apare. au aråtat cå expuneri de 3-4 såptåmâni la VPA sau litiu duc la cre¿teri între 25 ¿i 45% a ROCK II. Proteinele cu greutate molecularå joaså ale subfamiliilor Ras ¿i Rho au. aceastå enzimå cre¿te de 2-3 ori dupå tratamentul cu litiu sau VPA (Chan et al. Activarea PK inhibå sinteza AP-1. Aceasta poate duce. incluzându-le pe cele pentru neurotransmi¡åtori ¿i elementele citoskeletale (Hughes ¿i Dragunow. 2000). VPA. În acest sens. existå dovezi certe cå o evolu¡ie îndelungatå a acestei tulburåri se acompaniazå de atrofii corticale frontale (Drevets et al.¿i heterodimerice ale genelor fos ¿i jun. 2001. au gåsit. niveluri duble ale proteinei citoprotectoare majore bcl-2. Chan et al. într-un studiu pe ¿obolani. un rol important în men¡inerea integritå¡ii structurale a neuronilor.240 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI kinazei AMPc – dependente (Chang et al. fiind elemente esen¡iale pentru neuroplasticitate). Similar litiului. 2001). Un alt efect AP-1 dependent este sinteza nitric oxid sintetazei (NOS). VPA intervine. Aceasta are drept consecin¡å scåderea expresiei genetice a proteinelor responsabile de neurotransmitere (Jensen ¿i Mork. o enzimå decisiv implicatå în protec¡ia celulelor fa¡å de stresul oxidativ. 1997). de asemenea. la fel ca ¿i litiul. ni¿te kinaze Rho – asociate. ci activeazå ¿i direct AP-1. 2001. ¿i din aceastå perspectivå. 1999). de exemplu. o enzimå cheie implicatå în sinteza catecolaminelor. în cortexul frontal al ¿obolanilor care au primit VPA sau litiu. Astfel. 2000). De¿i tulburarea bipolarå nu e consideratå o boalå degenerativå în sensul tradi¡ional al acestei no¡iuni. extrem de important. la nivelul cortexului frontal (ROCK I ¿i ROCK II. Chan et al. AP-1 se leagå la ADN în domeniul reglator al mai multor gene. un conglomerat format din complexe homo. nu determinå doar scåderea activitå¡ii PK. 1999) ¿i e bånuitå ¿i pentru TPM. CBZ scade activitatea proteinkinazei A ¿i C. ¿i la nivelul reticulului endoplasmic. O anumitå scådere a activitå¡ii proteinkinazei (PK) a fost raportatå ¿i pentru VPA (Manji ¿i Lenox. dar nu a fost încå probatå (Shank et al. prin scåderea fosforilårii proteinelor AMPc dependente. de asemenea. la cre¿terea hidroxilazei. dupå cum am men¡ionat anterior.

evolu¡iei tulburårilor dispozi¡iei. este. în 1997. poate scådea pragul convulsivant. Carbamazepina Carbamazepina (CBZ) a fost descoperitå în 1950. alåturi de litiu ¿i valproat. metilfenidatul. Modelul tip „kindling“ al recuren¡ei în tulburårile bipolare. 2002). putând fi indus în mai multe arii. în 1969 ¿i reluat de McNamara ¿i Wada. responsivitatea farmacologicå în diferite stadii ale evolu¡iei. urmåtorul: ini¡ial. a unor stimuli subliminali. cum sunt structurile limbice ¿i în special la nivelul amigdalei. Animalele supuse kindling-ului la vârste mici påstreazå susceptibilitatea la crize ¿i la maturitate. învå¡årii ¿i memoriei pe termen lung (Ralph Kupka ¿i Robert Post. aplicarea repetatå. 1986. printre care se numårå vulnerabilitatea geneticå ¿i factorii de mediu ¿i biologici implica¡i în neurodezvoltare. stresori majori induc episoade minore. eventual. deoarece existå varia¡ii considerabile. de la primul pânå la al cincilea episod. incluzând progresiunea bolii ¿i ciclicitatea. ¿i droguri psihostimulante. ca: amfetamina. Existå totu¿i o sensibilitate individualå la ace¿ti factori stresori. când alte medicamente pot fi mai eficace). inducând progresiv activitate epilepticå. Încå din 1913. de¿i neomologat. în cazurile refractare la tratament (Post et al. cocaina (Post et al. Responsivitatea diferen¡iatå la anticonvulsivante în diferitele stadii ale kindling-ului sugereazå cå fazele precoce ¿i cele tardive ar putea necesita abordåri terapeutice diferite. sensibilitatea la stresorii din mediu. totu¿i. De¿i e greu så se facå o predic¡ie pentru fiecare caz individual. acest model contribuie la în¡elegerea cursului longitudinal al tulburårilor afective. pe scurt. de exemplu. Kraepelin a observat. culminând cu convulsii tonico-clonice generalizate. Weiss ¿i Post. o scådere în timp a intervalului dintre episoade.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 241 Aceste schimbåri structurale apar. 2002). pentru ca. Procesul se dezvoltå în mai multe etape. pe care o putem în¡elege doar ca o interac¡iune între numero¿i factori. ca. împreunå cu cel al senzitivizårii. Existå numeroase analogii care permit aplicarea acestui model. Geigy din Bassel. În ciuda limitelor sale. pe o serie de 406 cazuri. recunoa¿terea ei ca ortotimizant devine din ce în ce mai mare.3. fiind folositå pe scarå destul de largå în tulburårile afective. separarea. în laboratoarele J. cât ¿i tulburårile bipolare se caracterizeazå printr-o ratå înaltå a recuren¡elor.3. efectele terapeutice depinzând înså de momentul acestei interven¡ii (unele medicamente pot preveni crizele în fazele precoce. par a preveni progresia bolii ¿i chiar a minimaliza alterårile celulare prin efect direct la nivelul genelor. Interven¡ia farmacologicå poate influen¡a fenomenul de kindling.R. cu mai multå u¿urin¡å la ¿obolan ¿i mai dificil la primate. aspectele instalårii toleran¡ei la tratament ¿i ale refractaritå¡ii induse de întreruperile tratamentului (Kupka ¿i Post. 1982. de asemenea. Aceastå schimbare a responsivitå¡ii poate conduce. mania. . Modelul ob¡inut. Descris de Goddard ¿i al..). în anumite zone ale creierului. ulterior stresori majori induc episoade majore. dar se produce mult mai rapid în anumite pår¡i ale creierului. elementul caracteristic fiind recuren¡a (Post et al. în continuare stresori minori produc episoade majore. la declan¿area spontanå a crizelor. Pentru aceste tulburåri s-au fåcut cercetåri la animale. eficien¡a lor scåzând în faze mai tardive. 1994 etc. fiind. Aceste fenomene s-au ob¡inut la animale. Primele rapoarte privind proprietå¡ile antiepileptice ale CBZ dateazå din 1963. înrudit chimic cu imipramina. folosindu-se stimuli stresori externi. 2000). 1 Atât depresia unipolarå. în final. Efectele pe termen lung ale medicamentelor antiepileptice. s-a raportat o tendin¡å generalå de înråutå¡ire de-a lungul anilor. kindling-ul e un model – demonstrat la animale – al epileptogenezei. conferå un cadru conceptual pentru aspectele ini¡ierii ¿i progresiei acestor boli. fårå a fi omologat. 2000). oferind speran¡a unor noi perspective terapeutice. care ac¡ioneazå ca ortotimizante. considerat un model al plasticitå¡ii neuronale. în era „prefarmacologicå“ ¿i chiar în era farmacologicå. importante. Potrivit acestui model. 2002). Actualmente. de asemenea. episoadele majore så aparå spontan sau la factori stresori minimali (Kupka ¿i Post. 5. Elve¡ia. CBZ este un derivat N-carbamil al iminostilbenului. din perspectiva modelului tip kindling pentru tulburarea bipolarå1 .

Nu existå încå studii care så defineascå clar cum aceste mecanisme determinå efectul ortotimizant al carbamazepinei. modificând tranzitul intestinal. CBZ e metabolizatå la nivelul ficatului. în principal prin citocromul P450 microzomal ¿i excretatå la nivel renal. Concentra¡ia plasmaticå de vârf se atinge dupå 2-8 ore de la administrare. redate mai pe larg anterior.3.2.242 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Denumire chimicå: 5-h-dibenz [b. 5. Absorb¡ia sa inconstantå a fost atribuitå proprietå¡ilor anticolinergice. f] –azepinå-5-carboxamidå. pe termen lung.3.3. Se distribuie rapid în toate ¡esuturile. 2002): • Inhibå canalele voltaj dependente: de sodiu. Metabolizare ¿i eliminare. Conform teoriilor actuale. CBZ liberå atinge în LCR un nivel similar cu cel plasmatic. Este insolubilå în apå ¿i foarte dificil de dizolvat în majoritatea preparatelor ¿i de aceea se administreazå numai oral. absorb¡ia sa fiind crescutå în prezen¡a alimentelor. Amann ¿i Walden. CBZ e absorbitå lent ¿i inconstant din tractul gastro-intestinal.1.11-epoxid. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei Absorb¡ie. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei Mecanismele de ac¡iune ale CBZ. Timpul de înjumåtå¡ire dupå o singurå dozå este în medie 26 de ore (între 18 ¿i 54 ore). 5. CBZ e oxidatå de citocrom P450 oxidazå la 10. adenozinergicå ¿i serotoninergicå ¿i antagonistå pe glutamat. neexistând un preparat pentru administrare intravenoaså. dar ¿i foarte slabei sale solubilitå¡i în lichidele gastro-intestinale. un metabolit activ. poate ac¡iona ca inductor al propriului metabolism ¿i timpul såu de înjumåtå¡ire så scadå la 5–26 ore. în ciuda folosirii clinice îndelungate. dar. nu au fost încå elucidate.3. . potasiu ¿i cele de calciu tip L. legându-se în propor¡ie de 70-80% de proteinele plasmatice. cu proprietå¡i atât anticonvulsivante cât ¿i antinociceptive. se considerå cå principalele mecanisme de ac¡iune ale CBZ sunt (dupå Grunze. • Moduleazå ATP-aza Na+ K+ ¿i proteinkinaza (PK). • Activitate GABA-ergicå.

adicå într-un procent mult mai mic decât cel al eficacitå¡ii medica¡iei antidepresive standard. inclusiv neuropatia diabeticå ¿i în profilaxia migrenei. existå studii care aratå un råspuns bun la CBZ în cazul depresiilor asociate cu un nivel scåzut al tiroxinei. Pentru profilaxia episoadelor maniacale ¿i depresive din tulburårile bipolare nu existå studii suficiente nici la adult. dupå cum rezultå din studii controlate. în faza acutå. hormoni tiroidieni. Poate fi utilå la pacien¡ii nonresponsivi la terapia cu litiu. efectuate pânå în prezent doar pe loturi de adul¡i. În episoadele maniacale. acid valproic. 5. CBZ s-a dovedit eficientå doar în aproximativ 30% dintre cazuri. De asemenea. CBZ a fost utilizatå ¿i ca tratament adjuvant în schizofrenie ¿i în tulburårile schizoafective. Indica¡iile carbamazepinei Majoritatea studiilor privind efectele carbamazepinei ca timostabilizator au fost fåcute la adult. este folositå în tratamentul diferitelor sindroame dureroase. Efectul antidepresiv al CBZ pare poten¡at de litiu. CBZ se mai folose¿te ¿i în cazul abuzului de alcool ¿i benzodiazepine. 11 epoxidul. având efecte benefice observabile dupå 2-3 såptåmâni. dovedindu-se eficace la pacien¡ii cu simptome pozitive marcate ¿i la cei cu agresivitate. CBZ are eficacitate comparabilå cu cea a litiului ¿i antipsihoticelor. mai ales în situa¡ii speciale ca: mania disforicå. 10. inclusiv terapie electro-convulsivantå ¿i la cei cu ciclare rapidå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 243 Principalul såu metabolit. utilizându-se inclusiv la copii.3.3. . are o activitate similarå carbamazepinei ¿i ca efecte terapeutice ¿i ca toxicitate. Efectele antimaniacale ale CBZ pot fi poten¡ate de litiu. De asemenea. în 50-70% dintre cazuri (Kaplan. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. dar CBZ e folositå ca medicament de linia a 2-a. Existå studii care aratå eficien¡a CBZ în controlul comportamentului impulsiv ¿i al agresivitå¡ii la pacien¡i nonpsihotici. istoric familial negativ pentru tulburårile afective sau mania cu ciclare rapidå. dupå litiu ¿i valproat. Se acceptå ca variantå terapeuticå la cei nonresponsivi la alte tratamente.3. atât în sevraj cât ¿i în tratamentul de lungå duratå. 2000). antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici.

efecte hematologice. Tulburåri dermatologice La 10-15% dintre pacien¡ii trata¡i cu carbamazepinå. rash. Aceste simptome se pot diminua la scåderea dozei. impun oprirea tratamentului. vertij. Cre¿terile persistente ale transaminazelor. tremor. 5. vertij. pancreatitå. 2000): • efecte legate de dozå: diplopie sau vedere neclarå. pot apårea înså sindroame dermatologice cu poten¡ial letal: dermatitå . echimoze ¿i sângeråri spontane sau la traumatisme nesemnificative impun evaluarea imediatå. scåderea performan¡elor intelectuale. Nu existå studii privind utilizarea CBZ pentru profilaxia tulburårilor bipolare la copil ¿i adolescent. • La nivelul SNC Pot apårea ståri confuzionale acute. tulburåri hepatice. 2000). • efecte idiosincrazice: agranulocitozå.3. diplopie. hiperreflexie. clonus. pete¿ii. scåderea performan¡elor intelectuale. poate apårea un rash. rezultatele preliminare fiind încurajatoare (Kaplan. rash. Discraziile sangvine severe (anemie aplasticå. existå posibilitatea unei hepatite toxice. tulburåri gastro-intestinale. La aproximativ 3/1000000 dintre pacien¡i. CBZ e consideratå ca o op¡iune de a 3-a linie ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. degluti¡ie dureroaså. agranulocitozå) survin la 1/125000 pacien¡i trata¡i cu CBZ. care au primit carbamazepinå. În prezent. pentru episodul maniacal ¿i tulburarea bipolarå I cu ciclare rapidå. cu risc mare de deces. dar ¿i ale bilirubinei ¿i fosfatazei alcaline. Dacå se reia tratamentul cu CBZ. la valori de 3 ori mai mari ca normalul. anemie aplasticå.244 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Actualmente. Efectele secundare ale carbamazepinei Cele mai importante efecte adverse ale carbamazepinei se împart în douå categorii (Kaplan.3. sindrom StevensJohnson.4. Simptome ca febra. • La nivel hepatic CBZ poate induce cre¿terea valorilor transaminazelor. sedare marcatå. de obicei benign. existå totu¿i câteva studii deschise pe loturi de copii ¿i adolescen¡i cu diferite tipuri de tulburåri de comportament. ataxie.

fårå cre¿terea TSH ¿i fårå semnifica¡ie clinicå. Spre deosebire de litiu ¿i de valproat. se pare cå CBZ nu determinå cre¿tere ponderalå. . Contraindica¡iile carbamazepinei Carbamazepina nu trebuie folositå la pacien¡i cu istoric de supresie medularå.3. hipersensibilitate cunoscutå la carbamazepinå sau la antidepresive triciclice ca amitriptilina ¿i imipramina.5.3. vårsåturi. pancreatitå.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 245 exfoliativå. fårå cre¿terea nivelului TSH. constipa¡ie. sindrom Stevens-Johnson ¿i necrolizå epidermicå toxicå. diaree ¿i anorexie ¿i par legate de dozå. disconfort gastric. Administrarea CBZ trebuie evitatå la cei cu afec¡iuni cardio-vasculare preexistente. putând cauza hiponatremie ¿i. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei (tabelul 5. intoxica¡ie cu apå. Producerea acestor reac¡ii este idiosincrazicå ¿i impune oprirea imediatå a tratamentului.) 5. De asemenea.3. pot scådea concentra¡ia plasmaticå a T3 ¿i T4. rar.3. La nivelul aparatului cardio-vascular CBZ poate agrava afec¡iunile cardio-vasculare preexistente.6. poate cre¿te colesterolul seric total. Medica¡ia cu IMAO trebuie întreruptå cu cel pu¡in 2 såptåmâni înainte de începerea tratamentului cu CBZ. La nivelul sistemului endocrin Administrarea de CBZ se asociazå cu o scådere tranzitorie a concentra¡iei tiroxinei ¿i a triiodotironinei. glaucom cu unghi închis. Efecte gastro-intestinale Constau în: grea¡å.7.3. fårå semnifica¡ie clinicå. cum ar fi cazuri sporadice de manie ¿i manifeståri psihotice. 5. Cre¿terea lentå a dozelor poate preveni apari¡ia acestor efecte. complica¡ii renale. CBZ activeazå func¡ia receptorilor pentru vasopresinå. 5. Influen¡area testelor de laborator În timpul tratamentului cu CBZ.3. Alte efecte adverse Rareori pot apårea efecte adverse idiosincrazice.

Mod de administrare. 10.3. pânå la o concentra¡ie sanvinå de 8-12 ng/ml. Se administreazå de 3 ori pe zi.3.246 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5.8. Se începe cu o dozå de 100200 mg/zi. Doza zilnicå (de între¡inere) va fi cuprinså între 300-1000 mg. Cre¿terea lentå a dozelor pânå la doza de între¡inere previne apari¡ia rapidå a efectelor adverse ¿i asigurå o .3. carbamazepina se administreazå la copilul ¿i adolescentul cu tulburåri afective. Utilizarea clinicå a carbamazepinei Ca timostabilizator. 2000) CBZ poate scådea concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor medicamente Acetaminofenul Alprazolamul Amitriptilina Bupropionul Clomipramina Clonazepamul Ciclosporina Contraceptivele Desipramina Dicumarolul Doxepina Doxiciclina Ethosuximidul Felbamatul Fentanilul Fensuximidul Fenitoina Flufenazina Haloperidolul Imipramina Lamotrigina Metadona Metosuximidul Metilprednisolonul Nimodipina Pancuronium Teofilina Valproatul Warfarina CBZ poate cre¿te Medicamente care Medicamente care pot scådea concentra¡ia pot cre¿te concentra¡ia plasmaticå a concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor plasmaticå a CBZ CBZ medicamente Clomipramina Fenitoina Pirimidona Allopurinolul Cimetidina Claritromicina Danazolul Diltiazemul Eritromicina Fluoxetina Fluvoxamina Gemfibrozilul Itraconazolul Ketoconazolul Izoniazida Lamotrigina Lorantadina Macrolidele Nefazodona Nicotinamida Propoxifenul Trefenadina Troleandromicina Valproatul Verapamilul Viloxazina Carbamazepina (autoinduc¡ie) Cisplatinul Doxorubicina HCl Felbamatul Fenobarbitalul Fenitoina Pirimidona Rifampicina (scade conc. Interac¡iunile carbamazepinei cu alte medicamente (dupå Kaplan. în func¡ie de vârstå ¿i greutate. 11-epoxidului) Teofilina Valproatul CBZ poate interfera cu testul de supresie la dexametazonå ¿i poate determina rezultate fals pozitive la testele de sarcinå. CBZ ¿i cre¿te conc. 5. crescându-se cu 100 mg. în timpul meselor principale. în doze de 1001000 mg pe zi (dupå Kaplan. 2000).

.1. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic Efectele terapeutice ale VPA ca ortotimizant nu au un cadru teoretic perfect definit. Astfel.3. se vor urmåri: • hemograma completå la 2 såptåmâni. de¿i din motive economico-financiare nu se face de rutinå la noi în ¡arå. cât ¿i din partea familiei sale. Denumirea chimicå a acidului valproic este n-acid dipropil acetic sau acid 2-propilpentanoic. • transaminaze cu valori de 3 ori mai mari ca valorile normale. • teste hepatice ¿i renale de 4 ori pe an. Acidul valproic Acidul valproic (VPA) a fost descoperit în Europa. având o structurå chimicå diferitå fa¡å de celelalte medicamente antiepileptice. 5. 5. a fost utilizat ca antiepileptic pentru prima datå în Fran¡a. este importantå. numårul eritrocitelor < 4000000/mm³. fiind folosit ini¡ial ca vehicul pentru alte medicamente. care. Având în vedere posibilitatea unor efecte adverse redutabile. deoarece existå studii care aratå cå majoritatea efectelor adverse ale CBZ apar la concentra¡ii plasmatice mai mari de 9 ng/ml. iar în USA existå ¿i o formå pentru administrare intravenoaså ¿i o formå pentru administrare intrarectalå. în 1964 ¿i aprobat în USA abia în 1978. a fost aprobat în USA pentru tratamentul maniei acute. trombocite < 100000/mm³. atât din partea pacientului. în 1963. se va merge pe doza minimå eficace ¿i se va monitoriza tratamentul. Este disponibil sub formå de capsule ¿i sub formå de sirop pentru administrare oralå. Actualmente se considerå. • determinarea concentra¡iei sangvine de CBZ. neutrofile < 1500/mm³. Aceste determinåri apar cu atât mai importante la copil. unde aprecierile legate de biodisponibilitate nu pot fi întotdeauna precise. Valori ale examenelor de laborator care impun întreruperea tratamentului cu CBZ: • numårul leucocitelor < 3000/mm³.4. • Fe seric < 150 mg/100 ml.3. hemoglobina < 11 g/100ml. în primele douå luni de tratament ¿i ulterior de 4 ori pe an.4. Din 1996. • hematocrit < 32%.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 247 complian¡å mai bunå. • examen clinic complet la fiecare control.

cum este acidul 2-propil-2-pentanoic. 5.3. Folosind numeroasele studii efectuate la adult (inclusiv la adultul tânår) ¿i unele studii începute la copil. . cât ¿i pentru cele ortotimizante. 2000). VPA are un timp de înjumåtå¡ire de 8-17 ore.2. proteinkinazei ¿i asupra unor proteine citoprotectoare. urmåtoarele mecanisme (dupå Grunze. Astfel. inclusiv alte medicamente anticonvulsivante. inhibi¡ia canalelor voltaj dependente de sodiu ¿i calciu (tip T). experien¡a utilizårii acestui medicament ca ortotimizant în psihiatria copilului ¿i adolescentului a crescut foarte mult în ultimii ani.248 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ca principale modele de ac¡iune. Metabolizare. Unii metaboli¡i.3. Amann ¿i Walden. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic Absorb¡ie. legându-se în propor¡ie de aproximativ 90% de proteinele plasmatice.4. 2002): • cre¿terea efluxului de potasiu. astfel încât concentra¡iile terapeutice de valproat liber devin mai mari. Aceste concentra¡ii plasmatice sunt considerate eficace. atât pentru efectele antiepileptice. riguros urmårite. VPA este metabolizat în întregime la nivel hepatic. prin glicurono-conjugare ¿i prin β-oxidare mitocondrialå. Studiile fåcute pe adolescen¡i ¿i adul¡i tineri au aråtat beneficii terapeutice la doze care asigurå o concentra¡ie sangvinå între 50 ¿i 100 µg/ml. acesta fiind mai scurt la pacien¡ii care iau medicamente cu efect de accelerare a metabolizårii hepatice. • proprietå¡i GABA-ergice ¿i serotoninergice. La concentra¡ii serice mai mari de 50-100 ng/ml apare saturarea proteinelor plasmatice. se poate spune cå utilizarea VPA ca primå linie de tratament la copilul ¿i adolescentul cu tulburare bipolarå a intrat în practica curentå (Kaplan.4. • efecte asupra inozitol fosfatazei. Toate preparatele de acid valproic sunt absorbite rapid ¿i complet dupå administrare oralå. påstreazå proprietå¡ile anticonvulsivante. 5. precum ¿i cazurile de tratament la copil. Indica¡iile acidului valproic Valproatul a fost recent aprobat de FDA pentru tulburårile bipolare la adult.3.

De asemenea. Totu¿i. VPA scade intensitatea simptomelor. Au fost raportate îmbunåtå¡iri semnificative la pacien¡ii cu tulburåri de panicå. adaugå ¿i o însumare sau augmentare a efectelor adverse. Datoritå efectelor adverse mai mici. Efectele antimaniacale ale VPA. monoterapia cu VPA e ineficientå pentru tratamentul simptomelor psihotice. eficacitatea VPA poate fi poten¡atå de litiu. VPA nu ¿i-a dovedit eficacitatea. Având eficacitate asemånåtoare litiului. chiar ¿i pentru simptomele depresive din cadrul acestei tulburåri s-au ob¡inut råspunsuri bune doar în 27% din cazuri. VPA e preferat litiului ¿i carbamazepinei în episoadele maniacale. VPA s-a dovedit a fi eficient în profilaxia tulburårii bipolare I. VPA poate fi preferat tratamentului cu litiu. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. înså e considerat eficient ca tratament adjuvant. în tulburarea obsesiv-compulsivå ¿i câteva cazuri de ameliorare a simptomatologiei de sevraj la alcool ¿i benzodiazepine. antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. în episoadele acute. Astfel. s-au observat unele beneficii ¿i în tulburarea de stres postraumatic. În tulburarea depresivå majorå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 249 Pentru tulburarea bipolarå I. dar fiind mai u¿or de controlat ¿i cu efecte secundare mai mici. CBZ ¿i antagoni¿tii receptorilor dopaminergici. VPA este eficace la aproximativ 60% dintre pacien¡ii maniacali. . Din punct de vedere profilactic. În schizofrenie. În episoadele depresive din cadrul tulburårii bipolare I. în special la cei care prezentau modificåri EEG. în episodul acut. VPA este mai pu¡in eficient decât în episoadele maniacale. severitatea ¿i durata episoadelor maniacale. eficacitatea VPA este reduså în monoterapie (aproximativ 30%). gabapentin. la copil. lamotriginå. sunt poten¡ate de litiu. scåzând frecven¡a. VPA adåugat la tratamentul antidepresiv s-a dovedit a fi eficient. pe lângå efectul benefic. trebuie cântåritå foarte bine oportunitatea acestor asocieri care. VPA are eficacitate moderatå în profilaxia episoadelor depresive. scåzând în plus ¿i necesitatea dozelor suplimentare de benzodiazepine sau antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. dar existå studii care aratå cå la pacien¡ii care au prezentat agita¡ie în cadrul acestei tulburåri. mai ales la copil ¿i adolescent. CBZ. Totu¿i. În tulburarea schizoafectivå.

. Apare de obicei dupå primele 3 luni de tratament. tulburarea de personalitate borderline. tulburåri de control al impulsurilor. a fost raportat. hemoragii. decesele prin aceste afec¡iuni nu au depå¿it 1000 în întreaga lume. VPA poate cauza: • hepatitå toxicå. 5. majoritatea cazurilor fatale au fost atribuite hepatotoxicitå¡ii. agresivitatea impulsivå. 2000). La pacien¡ii mai mari de 10 ani. • prezen¡a unor afec¡iuni metabolice. Un studiu pe persoane cu întârziere mintalå a aråtat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei afective. Nu se cunosc cauzele acestui sindrom. dar au fost identifica¡i unii factori de risc: • vârsta micå (în special mai micå de 2 ani). care au primit monoterapie cu VPA. rata hepatitei toxice fatale cauzate de acest medicament a scåzut considerabil în ultimii ani: de la 1/10000 în 1978 la 1/100000 în ultimii ani. cu urmåtoarea simptomatologie: anorexie.4. dupå gravitatea lor. • agranulocitozå.4. în majore ¿i minore (Kaplan. Dupå identificarea acestor factori de risc ¿i excluderea respectivilor pacien¡i de la tratamentul cu VPA.3. edeme. la pacien¡ii epileptici. de când se folose¿te tratamentul cu VPA. grea¡å. a. • afectarea musculaturii scheletice. Efectele secundare ale acidului valproic Efectele adverse ale VPA au fost împår¡ite. • utilizarea mai multor medicamente antiepileptice. ascitå.250 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI VPA a fost folosit cu unele rezultate bune în tulburåri ale comportamentului alimentar. icter. Istoricul de epilepsie sau de convulsii s-a asociat semnificativ statistic cu un råspuns mai bun. de cåtre Abott Laboratories. • prezen¡a unor întârzieri în dezvoltare. Potrivit raportårilor. aceasta putând evolua cåtre deces. intensificarea crizelor. • encefalopatie cu comå. vårsåturi. pot fi letale. În literatura neurologicå. cu insuficien¡å respiratorie. Efecte adverse majore De¿i apar în cazuri foarte rare. nefiind legatå de dozå. Hepatotoxicitatea asociatå VPA este o reac¡ie de tip idiosincrazic. letargie ¿i. • pancreatitå hemoragicå.

potrivit studiilor. la om nu au fost observate efecte carcinogenetice în tratamentul pe termen lung. Un alt efect neplåcut.).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 251 un singur caz de hepatitå toxicå fatalå. deci va fi interzis în timpul sarcinii. La pacien¡ii mai mici de 10 ani ¿i. riscul hepatitei cauzate de VPA este. apari¡ia alopeciei. nu prezintå riscuri pentru copilul alåptat la sân. ataxie. de asemenea. Efecte adverse minore Acestea pot fi: • tulburåri gastro-intestinale (grea¡å. vårsåturi. totu¿i. cåderea pårului. dispepsii. VPA poate cauza comå ¿i moarte dacå se depå¿esc dozele ¿i se atinge o concentra¡ie sangvinå mai mare de 2000 µg/ml. De¿i în studiile pe ¿obolani s-a eviden¡iat cre¿terea semnificativå a prevalen¡ei adenoamelor pulmonare ¿i fibrosarcoamelor. dizartrie. la cei sub vârsta de 2 ani. raportatå la 3-12% dintre pacien¡i. b. Nu sunt dovezi care så ateste un efect mutagenic al VPA. dar aceasta e adesea tranzitorie.). dar. tremor etc. Simptomele gastro-intestinale sunt mai frecvente la începerea tratamentului ¿i se amelioreazå în timp. în special. ca famotidina. are efecte teratogene. • tulburåri neurologice (sedare. la fel ca ¿i cre¿terea în greutate. S-a raportat. cimetidina sau sucralfatul. De asemenea. este cre¿terea în greutate. fiind mai pu¡in importante în cazul capsulelor entero-solubile. foarte mic. se poate concluziona cå la pacien¡ii mai mari de 10 ani. care nu iau ¿i alte medicamente hepatotoxice. Chiar dacå nu este permanentå. decizia tratamentului cu VPA trebuie atent cântåritå. Astfel. • alopecie. care poate scådea complian¡a la tratament în special la adolescen¡i. Efectele adverse neurologice pot fi controlate prin scåderea dozelor. Cele mai frecvente efecte adverse raportate pentru tratamentul cu VPA sunt tulburårile gastrointestinale ¿i tulburårile neurologice. alopecia completå fiind descriså foarte rar. • cre¿tere în greutate etc. afecteazå complian¡a la . Simptomele persistente pot fi ameliorate prin administrarea de antagoni¿ti ai receptorilor histaminici H2. E excretat în laptele matern. diaree etc.

De asemenea. diplopie ¿i ame¡eli. diaree. atât în tratamentul episoadelor acute cât ¿i în tratamentul profilactic al tulburårilor bipolare. în unele cazuri.4. reducerea dozelor. efectele adverse ale VPA se clasificå în (dupå Kaplan. antidepresive. dar aceasta este de obicei reversibilå ¿i rareori cu semnifica¡ie clinicå. ataxie. Au mai fost raportate. Unii autori considerå cå e beneficå administrarea concomitentå de topiramat. antipsihotice sau antiepileptice. asociatå cu disfunc¡ii hepatice semnificative clinic. administrarea de preparate care con¡in zinc ¿i seleniu pare a reduce cåderea pårului. cu monitorizare riguroaså. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic • cu alte medicamente psihotrope. pentru a contracara efectul de cre¿tere în greutate. • cu medicamente administrate pentru afec¡iuni medicale. cre¿tere în greutate.252 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament. De asemenea. sedare. disfunc¡ii trombocitare. raportatå la un procent cuprins între 5 ¿i 40% dintre pacien¡i. Aceasta impune întreruperea tratamentului sau. astfel încât interac¡iunile cu acestea trebuie cunoscute (vezi tabelul 5. cu precipitarea efectelor adverse ale acestora.5. trombocitopenie reversibilå. Alte efecte secundare minore includ cefalee.). pancreatitå hemoragicå. afectare a musculaturii scheletice cu insuficien¡å respiratorie. 2000): • comune: irita¡ie gastro-intestinalå. inconstant. agranulocitozå. Dupå frecven¡a apari¡iei lor. edeme. • rare: vårsåturi. tulburåri de coagulare. cre¿terea persistentå a transaminazelor hepatice. disfunc¡ii trombocitare reversibile. chiar în condi¡iile continuårii tratamentului. grea¡å.3. . • foarte rare: hepatotoxicitate fatalå (apare în special la vârste mici). encefalopatie ¿i comå.4. VPA poate scådea clearance-ul altor medicamente metabolizate hepatic. dizartrie. VPA mai poate produce cre¿terea transaminazelor. VPA se administreazå adesea concomitent cu alte medicamente antimaniacale. cåderea pårului. 5. mai ales la aceste vârste la care pacien¡ii pot fi foarte preocupa¡i de înfå¡i¿area lor. La unii pacien¡i poate apårea trombocitopenie la începutul tratamentului. coagulopatii ¿i edeme. tremor.

apari¡ia efectelor secundare. astfel. aspirinå. letargie. VPA poate poten¡a efectul antiagregant ¿i anticoagulant al aspirinei ¿i. 5. CBZ. Tabelul 5. La pacien¡ii cu vârste mai mici.3. Utilizarea clinicå a acidului valproic În episodul maniacal la adolescent. CBZ poate scådea concentra¡ia VPA Antidepresive Amitriptilina ¿i fluoxetina pot cre¿te concentra¡ia sericå a VPA Diazepam VPA cre¿te concentra¡ia sericå a diazepamului Clonazepam Status absen¡e (rar. cu semnifica¡ie clinicå. Pe de altå parte.4. 5. Medicamentul Litiu Interac¡iunea cu valproatul Augmenteazå efectele neurologice. • Poate determina rezultate fals pozitive pentru corpii cetonici urinari. fårå a afecta nivelul seric al trigliceridelor.7. respectiv. • Poate determina cre¿terea transaminazelor hepatice. în special tremorul Antipsihotice Accentuarea sedårii ¿i a efectelor extrapiramidale. se va începe cu administrarea oralå a VPA în doze de 20-30 mg/kg/zi. Interac¡iunile VPA cu alte medicamente (dupå Kaplan ¿i Sadock 2002). Doza va fi fragmentatå în 3 prize. toxicitatea VPA poate fi precipitatå de alte medicamente. administrându-se împreunå cu alimentele. Se va evita. raportat doar la cei cu epilepsie preexistentå) Fenitoina VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenitoinei Fenobarbital Accentuarea sedårii. doza ini¡ialå va fi mult mai micå: – între 250–750 mg/zi la adolescent ¿i adult ¿i – între 125–250 mg/zi la copil. precum ¿i la cei depresivi ¿i la cei hipomaniacali. prin competi¡ia legårii de proteinele plasmatice (de ex. concentra¡iile terapeutice putând fi ob¡inute de la început. ataxie. VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenobarbitalului Alte depresoare SNC Cre¿terea sedårii Anticoagulante Posibilå poten¡are a efectului anticoagulant . Influen¡area testelor de laborator • VPA poate cauza cre¿terea concentra¡iei serice a acizilor gra¿i liberi pânå la aproximativ 40%. diazepam).6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 253 La rândul såu.4. cu råspuns clinic bun ¿i efecte adverse minime.3. al anticoagulantelor. delir ¿i stupor (un singur caz raportat) CBZ Psihozå acutå (un singur caz raportat).4. ca ¿i la adult. grea¡å.

Totu¿i. • pe parcursul tratamentului: – teste pentru func¡ia hepaticå – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. cu monitorizare lunarå. se poate administra în dozå unicå. . se continuå tratamentul. seara. atât pacien¡ii. Dacå apar rezultate anormale la testele de laborator: • pentru cre¿teri medii ale transaminazelor (mai mici decât de 3 ori valoarea normalå): monitorizare la fiecare 1-2 såptåmâni ¿i. pentru a nu cre¿te riscul apari¡iei efectelor adverse. La adult. Dacå pacientul a råspuns la VPA ¿i transaminazele se normalizeazå. în scopul îmbunåtå¡irii complian¡ei. se recomandå scåderea dozelor sau tratament discontinuu sau chiar întreruperea tratamentului. la copil nu se recomandå administrarea într-o singurå prizå. • Pentru cre¿teri ale transaminazelor mai mari decât de 3 ori valoarea normalå. În USA. cât ¿i pårin¡ii acestora. pentru a putea semnala precoce apari¡ia unor eventuale efecte nedorite. – hemograma completå (inclusiv numårul de leucocite ¿i trombocite) – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. 2000) sunt: • înainte de ini¡ierea tratamentului: – probe hepatice de rutinå ¿i probe pentru func¡ia hepaticå. administrarea VPA ca ortotimizant e recomandatå dupå vârsta de 6 ani. care pot fi dizolvate în lichide sau amestecate cu alimentele. dacå valorile se stabilizeazå ¿i råspunsul clinic la VPA e bun. Monitorizarea tratamentului este obligatorie. se poate relua tratamentul cu monitorizare. Examenul clinic. atât înainte. cât ¿i pe parcursul tratamentului. Concentra¡ia plasmaticå eficace e consideratå 50-100µg/ml. atât pentru copil ¿i adolescent. la culcare. cât ¿i pentru adult. poate furniza elemente pre¡ioase. De asemenea. dupå controlul simptomatologiei. Testele de laborator recomandate (Kaplan. – hemograma completå (inclusiv numårul leucocitelor ¿i trombocitelor).254 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii care nu înghit capsule se folosesc siropul sau capsulele care con¡in granule dozate. vor fi instrui¡i asupra cåror aspecte vor trebui så fie aten¡i pe parcursul tratamentului.

Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei Conform datelor actuale (dupå Grunze. lamotrigina: • Cre¿te efluxul de potasiu. inhibå canalele voltaj dependente de sodiu ¿i calciu.5. A fost aprobat în USA în 1994 ca antiepileptic la adult ¿i adolescent. un derivat de feniltriazinå. • Inhibå eliberarea glutamatului ¿i recaptarea serotoninei.5. aceste medicamente reprezintå alternative posibile sau adjuvante în tratamentul tulburårilor bipolare. E metabolizatå în principal prin glicurono-conjugare ¿i e eliminatå.3. Indica¡iile lamotriginei Datele ob¡inute din studii deschise ¿i raportåri de caz indicå eficacitatea LTG la pacien¡ii cu tulburare bipolarå . topiramatul (Topamax) ¿i gabapentinul (Neurontin).3.5. continuarea tratamentului cu VPA dupå cre¿terea valorilor transaminazelor trebuie cântåritå riguros (se vor lua în calcul alte alternative terapeutice). având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 30 ore. Actualmente. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei Se absoarbe rapid ¿i complet din tubul digestiv. dupå cum am aråtat.5. par a avea un spectru terapeutic ce poate fi extins ¿i cåtre tulburårile psihiatrice. pare a avea efecte benefice în tratamentul maniei ¿i depresiei. la nivel renal. 5.1. întrucât. Ca ¿i valproatul ¿i CBZ. 5. 5. existå totu¿i pu¡ine studii privind folosirea acestora în practica psihiatricå. Lamotrigina Lamotrigina (LTG).2. Alte anticonvulsivante Trei dintre noile medicamente antiepileptice – lamotrigina (Lamictal).3.3.3. agita¡iei ¿i abuzului de substan¡e. tulburårilor anxioase. 2002). riscul dezvoltårii unei hepatite toxice este mult mai mare înainte de 10 ani decât la cei care au depå¿it aceastå vârstå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 255 La copilul mic. Amann ¿i Walden. fiind consideratå un stabilizator bimodal al dispozi¡iei. 5. împreunå cu metaboli¡ii såi.

De asemenea. . 1996). s-au ob¡inut scåderi ale scorurilor pentru manie în 74% dintre cazuri (Calabrese et al. deschis.4. dar cu pre¡ul cre¿terii riscului pentru reac¡ii alergice severe. la 42% dintre pacien¡ii cu depresie. LTG poate produce: rash. vårsåturi. vedere neclarå. nu s-au eviden¡iat interac¡iuni farmacocinetice între LTG ¿i paroxetinå. în care s-au folosit: un lot de pacien¡i care au luat doar LTG. De asemenea. 1999).5. deoarece neurolepticele ar putea agrava tabloul epilepsiei. s-au ob¡inut rezultate ¿i în tratamentul tulburårii de stress posttraumatic (Hertz et al. a aråtat rezultate încurajatoare. cefalee. 2000).3. evaluatå prin HAM-D (Hamilton Depresion Rating Scale). dar s-au eviden¡iat ¿i efecte antimaniacale (Ichim et al. dublu-orb. 5. un alt lot de pacien¡i care au primit LTG plus paroxetinå ¿i alt lot care au primit paroxetinå plus placebo. randomizat (Norman et al. În tulburarea de stress posttraumatic LTG pare a ameliora simptomatologia de reexperimentare a evenimentului traumatic ¿i a reduce evitarea contactelor sociale (Kaplan. somnolen¡å. considera¡i refractari la tratament. cât ¿i la cei care au primit în continuare doar LTG. existå studii care aratå o eficacitate a LTG similarå litiului în profilaxia episoadelor depresive. 1998). 2000). Unele concluzii ar sugera rezultate mai bune în profilaxia maniei pentru doze mai mari de LTG. Aceste efecte benefice au fost descrise în depresia din tulburarea bipolarå ¿i în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå. Alt studiu. iar la pacien¡ii cu hipomanie. litiul råmânând înså mult mai eficace în profilaxia maniei. a relevat diferen¡e semnificative în favoarea lamotriginei.256 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI (Ferrier. Existå studii care au aråtat efecte antipsihotice în episoadele psihotice la pacien¡i cu epilepsie (Kaplan. 2000). Aceste efecte apar deosebit de importante. Walden et al. 1999) ¿i în tulburårile de personalitate borderline (Pinto ¿i Akistal. 2000. Walden et al. s-a ob¡inut o ameliorare semnificativå a simptomatologiei. În ceea ce prive¿te tratamentul profilactic. Efectele secundare ale lamotriginei Cele mai frecvent. diplopie. Un studiu prospectiv. ame¡ealå. manie sau episoade mixte. efectuat pe 75 pacien¡i cu tulburare bipolarå I sau tulburare bipolarå II. Astfel. 1998. atât la cei cårora li s-a adåugat LTG la tratamentul ini¡ial. 1996).

Utilizarea clinicå a lamotriginei De¿i e folositå ca antiepileptic în neuropediatrie. Astfel. fenitoina. dar au existat situa¡ii de apari¡ie a rash-ului ¿i în tratamente prelungite (de ex. La copii. Nu se ¿tie încå de ce vârsta micå apare ca un factor de risc pentru acest efect. Totu¿i. la fel ca ¿i CBZ.5. 5. Nu s-au semnalat cre¿teri în greutate în urma tratamentului. Riscul apari¡iei rash-ului poate fi crescut de combinarea LTG cu VPA. Dimpotrivå. Modificarea testelor de laborator LTG nu interferå cu testele uzuale de laborator. pentru a ajusta dozele de LTG. care au prezentat rash amenin¡åtor de via¡å. 5.6. în tratamentele combinate. cu ajustarea dozelor. de cre¿terea rapidå a dozelor ¿i de folosirea unor doze mari de LTG. va trebui så se ¡inå seama de aceste interac¡iuni. Rezultatele studiilor efectuate aratå un raport de la 1/50 pânå la 1/100 de copii trata¡i cu LTG. inciden¡a rash-ului sever este mult mai mare decât la adult.5. N. fenobarbitalul. 6 luni).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 257 Aproximativ 10% dintre pacien¡i au întrerupt tratamentul datoritå apari¡iei efectelor secundare. ¿i al¡i inductori hepatici cresc metabolismul LTG. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de rash! 5. dupå caz.5.5. crescându-i timpul de înjumåtå¡ire la 70 ore.3. nu a fost aprobatå folosirea ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. CBZ cre¿te metabolizarea LTG. cre¿terea foarte lentå a acestora ¿i o .7. VPA inhibå metabolismul LTG. Interac¡iunile medicamentoase Toate medicamentele care inhibå sistemul citocromului P450 cresc concentra¡ia LTG.3. Aproape toate rash-urile severe apar în primele 2–8 såptåmâni de tratament.3..B. De asemenea. probabil va fi folositå ca ortotimizant ¿i la aceastå categorie de vârstå. cu precau¡iile legate de riscurile crescute de apari¡ie a rash-ului sever la vârste mai mici. scåzându-i timpul de înjumåtå¡ire la 13 ore. LTG nu afecteazå metabolismul altor medicamente.

nefiind afectatå de prezen¡a alimentelor în tubul digestiv.1. pentru evitarea apari¡iei rash-ului. Medica¡ia se introduce foarte lent. Topiramatul Topiramatul (TPM) este un substituent sulfamat monozaharidic. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului Absorb¡ia sa este rapidå ¿i aproape completå. când. 2002): • inhibi¡ia dozå – dependentå a canalelor de sodiu voltaj dependente ¿i a canalelor de calciu tip L.3. În 1996. înså. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå se folosesc doze mai mici. iar • în såptåmânile 4–5 se ajunge la doza zilnicå. Astfel. efect care nu s-a dovedit de-a lungul studiilor. se considerå cå principalele sale mecanisme de ac¡iune sunt (dupå Grunze. în USA nu e permiså folosirea LTG ca ortotimizant la vârste mai mici de 16 ani.3. de 100–200 mg/zi. • în såptåmânile 3–4 se cre¿te la 25 mg/zi • în såptåmânile 4–5.6. atât la adult cât ¿i la adolescent.6. . Amann ¿i Walden. cercetat ini¡ial ca agent hipoglicemiant. se ajunge la doza de între¡inere de 50–200 mg/zi. Administrarea VPA impune doze mai mici (VPA scade cleareance-ul LTG) ¿i o cre¿tere mai lentå a dozei: • în såptåmânile 1–2 se administreazå 25 mg la 2 zile. • diminuarea neurotransmiterii glutamat-ergice (excitatorii). 5. care este. Actualmente. • în primele 1–2 såptåmâni se introduc 25 mg/zi.3.258 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI monitorizare riguroaså. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului Actualmente. • inhibi¡ia anhidrazei carbonice. a fost aprobat în USA ca antiepileptic. • în såptåmânile 3 ¿i 4 se cre¿te la 50 mg/zi. în medie. 5. • augmentarea inhibi¡iei GABA-ergice.6. a fost observat efectul antiepileptic.2. 5. pentru prevenirea apari¡iei efectelor adverse.

4.3. 2. 1999. tulburåri de limbaj (gåsirea cuvintelor cu dificultate). . Sachs et al. acest medicament a fost foarte bine tolerat: cele mai frecvente efecte adverse observate au fost cele legate de SNC. iritabilitate ¿i depresie. ¿i în cazul disfunc¡iilor hepatice. În majoritatea studiilor. printr-un mecanism necunoscut. confuzie. Pot apårea foarte rar ame¡ealå. a fost demonstratå eficacitatea tratamentului cu TPM în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå (Yatham et al. probleme de memorie. Shank. în general. se poate asocia cu litiazå renalå: Shorvon (1996) a aråtat prezen¡a litiazei renale la 1. dupå o dozå oralå de 400 mg. 2002). Indica¡iile topiramatului Date ob¡inute din studii deschise ¿i din raportåri de caz aratå eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare. 5.3. Efectele secundare ale topiramatului Cele mai frecvente efecte adverse asociate cu topiramatul sunt cele de la nivelul SNC. Clearance-ul såu scade în insuficien¡a renalå. În plus. în timp sau prin scåderea dozelor (Kamman. 2000): 1. care au fost împår¡ite în douå categorii (Kaplan. Spre deosebire de celelalte anticonvulsivante. dificultå¡i de concentrare. scåzând. topiramatul determinå scådere în greutate.3. 1999). Efectele cognitive par a fi asociate cu doze ini¡iale mari ¿i cre¿terea rapidå a dozelor. peste 50% dintre pacien¡i au prezentat amelioråri dupå tratamentul cu topiramat.6. Este foarte pu¡in metabolizat: 70–85% din doza administratå se eliminå neschimbat în urinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 259 Concentra¡iile plasmatice de vârf se ating în aproximativ 2 ore. somnolen¡å ¿i fatigabilitate. lentoare psiho-motorie. 5. De asemenea. Cazurile descrise cuprind ¿i pacien¡i care nu au råspuns la terapia conven¡ionalå. au aråtat eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare comorbide cu obezitatea. de asemenea. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 21 de ore ¿i atingând concentra¡ia platou dupå 4 zile de tratament.5 dintre pacien¡i.6. La fel ca to¡i inhibitorii anhidrazei carbonice. dar au fost minore ¿i rezolvate.

Totu¿i.3.6. fenitoinå sau VPA scade concentra¡ia topiramatului. s-au constatat scåderi în greutate între 1. depinzând de greutatea ini¡ialå. la care se adaugå studiile fåcute la adultul tânår cu tulburåri psihiatrice. efectuate pentru tulburarea bipolarå. trebuie evitatå. Astfel.5 kg.3. Administrarea concomitentå de CBZ.7. Asocierea cu al¡i inhibitori ai anhidrazei carbonice. dar nu influen¡eazå concentra¡ia CBZ. ca de exemplu etazolamida. fiind aprobat doar ca antiepileptic. monitorizarea pacien¡ilor.6 ¿i 6. 5. 2001. La nevoie. în cele cu ciclare rapidå. 5. Totu¿i. în cazurile asociate cu obezitate sau cu dificultå¡i de control al alimenta¡iei (mâncatul excesiv). în special în cazul tulburårilor bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. fenobarbitalului ¿i pirimidonei. topiramatul putând fi un ajutor pre¡ios. pentru contracararea scåderii în greutate. Chengappa et al. De asemenea. Shank. experien¡a clinicå din neuropediatrie. . tolerabilitatea sa fiind consideratå foarte bunå.3. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului Topiramatul poate cre¿te concentra¡ia fenitoinei ¿i VPA. astfel. au ob¡inut rezultate bune la pacien¡ii cu tulburare bipolarå cu obezitate ¿i diabet zaharat de tip II.6. acest efect este benefic la pacien¡ii obezi. Influen¡area testelor de laborator Topiramatul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator. pentru a determina un regim alimentar optim. efectele adverse ale TPM nu sunt grave ¿i se reduc cu timpul ¿i la scåderea dozelor. 5. Este necesarå.6. deoarece poate precipita formarea calculilor renali. ar putea permite extrapolarea acestor date ¿i la popula¡ia pediatricå cu patologie psihiatricå. 2002). doza ¿i durata tratamentului (Kammen. se pot asocia alte anticonvulsivante.260 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În studiile pilot. Utilizarea clinicå a topiramatului Folosirea topiramatului ca ortotimizant nu este încå aprobatå la copil ¿i adolescent. ne putem gândi în perspectivå la folosirea acestui medicament ca ortotimizant ¿i la copil ¿i adolescent. în func¡ie de caz.6.5.

Dozele se cresc foarte lent pe o perioadå de 8 såptåmâni. Dozele mai mari nu se asociazå cu cre¿terea eficacitå¡ii. dozele ini¡iale sunt mici (25 mg/zi). la pacien¡ii cu epilepsie trata¡i cu gabapentin. De-a lungul timpului. Absorb¡ia sa se realizeazå prin sistemul de transport membranar al aminoacizilor neutri ¿i traverseazå bariera hematoencefalicå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. Gabapentinul Gabapentinul este un aminoacid cu o structurå asemånåtoare acidului γ amino-butiric (GABA). îmbunåtå¡iri semnificative ale dispozi¡iei ¿i calitå¡ii vie¡ii. pentru pacien¡ii mai mari de 12 ani.2. divizatå în douå prize. În caz de insuficien¡å renalå. .1. care a fost aprobat de FDA ca antiepileptic în 1993.7.7. 5. pânå la doza maximå de 400 mg/zi.3. Amann ¿i Walden. 2002). Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului Gabapentinul este absorbit incomplet la nivel intestinal. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului Conform datelor actuale (dupå Grunze. • altereazå metabolismul glutamatului ¿i glutaminei prin ac¡iunea pe canalele de calciu voltaj dependente.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 261 Pentru diminuarea efectelor adverse cognitive ¿i sedative. s-au observat. în propor¡ie de 35 – 60%. se scad dozele. chiar în situa¡iile în care nu s-a ob¡inut un control bun asupra crizelor epileptice. biodisponibilitatea sa fiind invers propor¡ionalå cu mårimea dozelor (cantitå¡ile mari nu se absorb).3. Efectele clinice ale gabapentinului sunt mai pronun¡ate la doze mai mari. Aceste observa¡ii au atras aten¡ia asupra poten¡ialului terapeutic al gabapentinului în tulburårile psihiatrice (Kaplan. 5. gabapentinul are urmåtoarele mecanisme de ac¡iune: • agonist al receptorilor GABA.3. • blocheazå canalele Na+ voltaj dependente. 2000). • cre¿te concentra¡ia plasmaticå de serotoninå. dar nu s-a stabilit încå precis în ce mod se coreleazå concentra¡ia plasmaticå cu råspunsul clinic. 5.7.

Astfel. depresia din tulburårile bipolare ¿i în profilaxia tulburårilor bipolare. 5. Alt studiu a investigat eficacitatea gabapentinului în tratamentul tulburårilor bipolare refractare la tratament (Altshuler et al. 2002).7. a evaluat eficacitatea gabapentinului ¿i lamotriginei în monoterapie – administrate pe o perioadå de 6 såptåmâni – comparativ cu placebo. dar eficacitatea a fost. Un studiu pe pacien¡i cu manie acutå (Erfurth et al. nu permit recomandarea gabapentinului între op¡iunile ini¡iale. 1999. cu toate limitele ¿i inconcordan¡ele lor. în tratamentul fobiei sociale ¿i tulburårilor de panicå (Pande et al. Acest medicament ar putea avea totu¿i un rol în tratamentul pacien¡ilor cu tulburåri bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. la pacien¡i cu tulburare bipolarå refractarå la tratament ¿i pacien¡i cu tulburare unipolarå (Frye et al. randomizat. 1997. 2000). 2000). în tratament în tulburårile bipolare. Eficacitatea lamotriginei a fost mai mare decât a gabapentinului ¿i placebo. Un studiu recent. în timp ce gabapentinul a avut o eficacitate comparabilå cu placebo. ceea ce impune administrarea în mai multe prize.3. comparabilå cu placebo. 1999). a aråtat o eficacitate a gabapentinului superioarå placebo. Concluziile au fost cå gabapentinul este eficient doar ca tratament adjuvant ¿i nu în formele cu ciclare rapidå.262 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circulå liber în plasmå (nu se leagå de proteinele plasmatice). Stanton et al. 1997) au raportat rezultate care aratå cå gabapentinul este eficient în hipomanie. Un studiu controlat. Un alt studiu (Pande et al. în special ca adåugare la alte medicamente ¿i în cazul comorbiditå¡ii cu tulburårile anxioase (Walden ¿i Grunze. în special în combina¡ie cu alte ortotimizante. hipomanie sau episoade mixte. 1997. de asemenea. dublu-orb. . controlat. Are un timp de înjumåtå¡ire de 5-9 ore. Mc Elroy et al. dar a fost ineficace în mania severå. 2000) a evaluat efectele gabapentinului ca tratament de adåugare la litiu sau VPA. Se eliminå nemodificat în urinå. la pacien¡i cu manie. 1998) a aråtat cå gabapentinul a fost eficace în mania u¿oarå. dublu orb. aceste rezultate. Indica¡iile gabapentinului Unii autori (Schaffer ¿i Schaffer.3.

Cre¿terea rapidå a dozelor ¿i dozele mari produc sedare u¿oarå. 2000).7. La unii pacien¡i.7. Eficacitatea medicamentului este.3. ame¡eala. . scåzând frecven¡a ¿i intensitatea decompensårilor ¿i a crizelor disruptive la ace¿ti pacien¡i (Kaplan. Poate fi folosit în locul benzodiazepinelor ¿i hipnoticelor pentru insomniile u¿oare. poate fi folosit ca adjuvant în sevrajul la benzodiazepine. existå studii care sugereazå eficacitatea gabapentinului în tulburårile de control al comportamentului.3. Utilizarea clinicå a gabapentinului Nu au fost stabilite dozele optime la pacien¡ii cu tulburåri psihiatrice. Atât studiile cât ¿i raportårile de caz au aråtat o variabilitate extremå a dozei zilnice eficace (s-au raportat la adult doze cuprinse între 600 ¿i 6000 mg).7. Se începe cu o dozå de 300 mg/zi. putându-se cre¿te rapid la doza de între¡inere. Efectele secundare ale gabapentinului Cele mai frecvente efecte adverse sunt sedarea.5. 5. ataxia. inclusiv la copii. dar nu sunt severe ¿i sunt tranzitorii. Gabapentinul este ¿i un sedativ u¿or. Pacien¡ii cu afectare renalå trebuie monitoriza¡i. Interac¡iunile medicamentoase Antiacidele gastrice (de exemplu hidroxizii de aluminiu ¿i magneziu) scad absorb¡ia sa.4. dependentå de dozå. 5.7.3. Nu are efecte toxice serioase la supradozare. Acest medicament amelioreazå semnificativ durerea de origine neuropatå. în combina¡ie cu gabapentinul î¿i pot augmenta acest efect. divizatå în 3 prize. normalizând somnul. Interferen¡ele cu testele de laborator Gabapentinul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator. alcool ¿i cocainå. Medicamentele care dau sedare. De asemenea. 5. dar existå mari varia¡ii individuale.7. au fost observate edeme declive. dupå cum am aråtat. 5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 263 De asemenea. deoarece gabapentinul se eliminå exclusiv renal.6.3.

Atât pacientul cât ¿i pårin¡ii acestuia vor trebui informa¡i asupra beneficiilor. atât din motive medicale cât ¿i din motive medico-legale. fiind eficace pentru un grup considerabil de tulburåri psihiatrice. din întreaga lume.264 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Majoritatea pacien¡ilor råspund la doze cuprinse între 600 ¿i 900 mg. În plus. vigabatrinul ¿i felbamatul nu s-au dovedit pânå în prezent beneficii în psihofarmacologie. Ele constituie. Nu se folosesc doze foarte mari la copil ¿i adolescent. Întreruperea tratamentului nu produce sindrom de abstinen¡å. fiind necesarå o monitorizare riguroaså. dovedit ¿i sus¡inut prin studiile numero¿ilor autori. dar ¿i asupra riscurilor unui anumit medicament. pot fi folosite ca ortotimizante. cel mai u¿or dintre metalele alcaline. De asemenea. fragmentate în 3 prize. iar decizia terapeuticå va fi luatå împreunå cu ace¿tia. în special la copil. la pacien¡ii interna¡i vor fi consemnate în foaia de observa¡ie motivele pentru care se alege un medicament care nu are în prospect indica¡ia respectivå sau nu e recomandat pentru vârsta pacientului ¿i se va urmåri atent evolu¡ia sub tratament. deoarece aceste medicamente au un real poten¡ial terapeutic pentru tulburårile psihiatrice. decizia terapeuticå trebuie atent cântåritå. Pentru alte medicamente antiepileptice noi. mai ales în cazurile în care vârsta micå apare ca un factor de risc. noi perspective terapeutice în tratamentul multor tulburåri psihiatrice. Introducere Litiul este un ion monovalent. De asemenea. trebuie luate în calcul efectele adverse.1.4. Totu¿i. reiese cå medicamentele antiepileptice. ca tiagabinul. så sperie clinicianul. dar este singurul element cu proprietå¡i antimaniacale din aceastå grupå. 5.4. deci. . fåcând parte din grupa IA a tabelului lui Mendeleev. având în vedere cå unele nu au fost încå aprobate pentru uzul psihofarmacologic. Din numeroasele studii citate anterior. Litiul 5. Aceste precau¡ii necesare nu trebuie. cu unele excep¡ii. totu¿i. nu trebuie uitat cå aceste medicamente s-au dovedit eficace chiar ¿i în unele tulburåri refractare la tratamentul conven¡ional ¿i pot avea uneori beneficii mai mari ¿i chiar efecte adverse mai mici decât unele medicamente deja acceptate.

Litiul este disponibil sub mai multe forme: • preparate standard. 2000). gastro-intestinale etc. a fost introdus în medicinå de Alexander Ure. Astfel. în Suedia. dovedind capacitatea acestuia de a diminua. deoarece Trousseau (în Fran¡a) ¿i Alexander Haig (în Anglia). ¿i numai pentru tratamentul maniei. Singura aprobare a FDA care a mai fost ob¡inutå a fost pentru tratamentul de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. nedovedite încå. in vitro. dar a fost aprobat de FDA abia în 1970. iar în 1907 au fost produse primele tablete de litiu. 5. a determinat de-a lungul timpului numeroase reac¡ii adverse (neurologice. Ceea ce este interesant. În anii ’40. conduse de Mogens Schou ¿i al. concentra¡ia de acid uric. a fost ini¡iatorul folosirii litiului ca antimaniacal. litiul a fost introdus în USA. fiind numit lithion de Jons Jacob Berzelius. în anul 1975 (Kaplan. con¡inând 8 mEq/ml citrat de litiu. psihiatrul australian John Cade. fapt care nu a fost cunoscut ini¡ial. Observa¡iile clinice ale lui Cade au fost sus¡inute de mai multe trialuri clinice riguroase. la acea vreme.2. pe care le vom prezenta în continuare. având o fereastrå terapeuticå (indice terapeutic) destul de îngustå. 300 mg ¿i 600 mg carbonat de litiu ¿i sub formå de tablete de 300 mg carbonat de litiu.. renale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 265 A fost descoperit în anul 1817. sub formå de capsule de 150 mg. 2000). Totu¿i. acest element fiind încorporat ¿i în alte 43 de preparate medicale. pentru tratamentul diatezelor urice. cå depresia ¿i mania fac parte dintre tulburårile metabolismului acidului uric (Kaplan.4. 2000). .) ¿i chiar decesul unor pacien¡i. considerau. În anul 1843. Astfel. Mecanismele farmacodinamice ale litiului Mecanismele biochimice ale efectului ortotimizant al litiului nu sunt cunoscute. de cåtre Johan Arfwedson. care au aråtat eficacitatea litiului în manie ¿i în tratamentul profilactic al „tulburårii maniaco-depresive“ (Kaplan. Existå înså unele specula¡ii. administrarea acestuia a început så fie controversatå. • preparate cu eliberare lentå (controlatå) de 450 mg carbonat de litiu ¿i • sirop. în urma unor studii în care a dovedit efectul antimaniacal al litiului. Ini¡ial a fost administrat sub forma apelor minerale cu con¡inut de litiu. iar introducerea litiului în psihiatrie a trebuit så a¿tepte foarte mult timp. folosirea lui crescând tot mai mult cåtre anii ’60.

Prin administrarea litiului va apårea o competi¡ie între acesta ¿i cationii mai sus men¡iona¡i (a fost doveditå. Litiul intervine ¿i asupra sistemului noradrenergic. Pare a produce ¿i un fenomen de down-regulation a receptorilor 5HT1 ¿i 5HT2 (D. 2003). se considerå cå nu existå nici un neurotransmi¡åtor care så nu fie influen¡at de litiu (Kaplan. De asemenea. 2000). Ini¡ial pare så creascå sinteza de NA în unele arii cerebrale. De asemenea. litiul are efecte similare celorlal¡i cationi monovalen¡i. capacitatea litiului de a încetini viteza de repolarizare la nivelul sistemului nervos central. efecte similare tuturor medicamentelor antidepresive.D. crescând eliberarea acestuia prin ac¡iunea la nivelul . dar ¿i cationilor bivalen¡i. o cre¿tere a permeabilitå¡ii membranei hemato-encefalice. dar ¿i la nivelul mesagerilor secunzi. de exemplu. ac¡ionând la nivelul neurotransmi¡åtorilor. Prelipceanu. Litiul produce. S-ar putea explica. 2003). ac¡iunea litiului la nivelul ATP-azei Na+K+) (Kaplan. de asemenea. ac¡ionând la nivelul sintezei 5HT ¿i producând cre¿terea eliberårii de serotoninå la nivelul cortexului parietal ¿i în hipocamp. 2000). precum calciul ¿i magneziul. Prelipceanu. M.266 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fiind un cation monovalent. Prin mecanisme neelucidate. Practic. Aceste efecte apar dupå o perioadå de tratament. ceea ce ar explica efectele ortotimizante la ambele categorii de pacien¡i (D. 2000). pare så creascå excre¡ia de metaboli¡i ai NA la maniacali. astfel. ceea ce ar explica eficacitatea litiului ¿i asupra pacien¡ilor cu manie cu manifeståri psihotice (D. litiul pare så afecteze func¡ia receptorilor βadrenergici. litiul crescând concentra¡ia acesteia la nivelul cortexului. prin interac¡iunea sa cu fosfolipidele membranare. Gheorghe. Se pare cå litiul ac¡ioneazå ¿i asupra sistemului dopaminic. precum sodiul ¿i potasiul. Acest medicament ac¡ioneazå în diferite arii cerebrale. litiul are efect ¿i asupra transmiterii GABA. 2003). Prelipceanu. prin interven¡ia la nivelul cuplårii receptor – mesager secund. cu durata de la câteva zile la câteva såptåmâni. 2003. dar reduce excre¡ia de metaboli¡i ai NA la depresivi. Prelipceanu. care coincide cu perioada de apari¡ie a efectelor benefice (D. Litiul pare a poten¡a transmisia serotoninergicå. Efectul antimaniacal se explicå ¿i prin ac¡iunea asupra acetilcolinei.

au fost efectuate numeroase studii. Un studiu recent. Pe lângå efectul ortotimizant. ac¡iunea litiului la nivelul diferi¡ilor neurotransmi¡åtori pare a restabili ritmurile circadiene fiziologice. Acest efect este datorat ¿i cre¿terii nivelului de conversie a glutamatului în GABA (Kaplan. Se eliminå la nivel renal. Litiul se absoarbe rapid ¿i complet din tractul gastrointestinal. Men¡ionåm totu¿i cå nici una dintre aceste ipoteze nu a putut fi demonstratå ¿tiin¡ific pânå în prezent.4. Timpul de înjumåtå¡ire este de aproximativ 18–24 ore. 2000. Deoarece nu se leagå de proteine. se distribuie în apa corporalå. . 2000). Preparatele standard ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 1–1 ½ ore. Metabolizare. multicenter. profund dereglate în cadrul tulburårilor afective (D. randomizat. 5. în special la adult. Eliminare. D. a aråtat o eficacitate a litiului în cazul maniei acute de douå ori mai mare ca placebo ¿i similarå cu a valproatului (Kaplan. De asemenea. ca antimaniacal ¿i în 1974 ca tratament de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice ¿i nu se metabolizeazå. Dovedirea efectului antimaniacal. Prelipceanu. mecanismele de ac¡iune farmacologicå a litiului råmânând incomplet elucidate. în urma acestor studii. 2000). Indica¡iile clinice ale litiului se adreseazå în special tulburårii bipolare. 2000). clearance-ul litiului este cu 50% mai ridicat decât la cei cu greutate normalå. Indica¡iile litiului De-a lungul timpului. în ciuda cercetårilor efectuate de-a lungul a peste 100 de ani. Clearance-ul litiului este aproximativ 1/5 din clearance-ul creatininei. 2003). Mecanismele farmacocinetice ale litiului Absorb¡ie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 267 receptorilor presinaptici. Prelipceanu. în 1970. fiind ceva mai mare la båtrâni ¿i la cei cu afectåri ale ratei de filtrare glomerularå (Kaplan.3.4. a dus la aprobarea litiului de cåtre FDA. dublu orb.4. la pacien¡ii obezi. 5. Spre deosebire de alte medicamente psihotrope. iar cele cu eliberare lentå în aproximativ 4 ore (Kaplan. 2000). astfel încât toxicitatea sa se manifestå la nivelul tuturor aparatelor ¿i sistemelor.

Existå studii clinice care aratå cå tratamentul îndelungat cu litiu a scåzut rata suicidului de 6 – 7 ori la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I (Kaplan. 2000). 2000. Este utilå folosirea litiului ca monoterapie. având episoade depresive care nu se amelioreazå în urma tratamentului cu litiu (Calabrese. cu ciclare rapidå. existå studii care aratå eficacitatea litiului atât în depresia majorå. 2002). . 2000). cu agresivitate inten¡ionalå) (Kaplan. Efectul terapeutic al litiului se instaleazå dupå o perioadå cuprinså între 1-3 såptåmâni. eficien¡a sa fiind mai mare pentru manie (Kaplan. Unele studii clinice au aråtat cå o anumitå categorie de pacien¡i cu tulburare bipolarå nu råspunde la tratamentul de între¡inere cu litiu (Bowden et al. R. citat de J. Litiul se poate folosi ¿i asociat cu un antidepresiv. De asemenea. care se manifestå în crize. litiul a fost acceptat pentru tratamentul episoadelor maniacale. 1994. schizofrenie ¿i la pacien¡ii agresivi (eficient mai ales la cei cu agresivitate „explozivå“. În ceea ce prive¿te episoadele depresive.268 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dupå cum am aråtat. asocierea cu valproat sau carbamazepinå poate fi beneficå. cât ¿i în episoadele depresive din tulburarea bipolarå I. mai ales la acei pacien¡i care au prezentat manifeståri maniacale la tratamentul cu antidepresive. 2001. Post ¿i A. Din acest motiv. 2000). Speer. în special la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. în tratamentul de între¡inere al pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. 2000). Se pare cå pacien¡ii „non-responderi“ prezintå de fapt tulburare bipolarå II. 2002). Cookson. Litiul mai este utilizat ca ortotimizant ¿i în tulburarea schizoafectivå. controlând mania acutå ¿i prevenind recidivele la aproximativ 80% dintre pacien¡ii cu tulburare bipolarå I ¿i într-un procent mai redus la pacien¡ii cu episoade mixte ¿i la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. Cookson. la ini¡ierea tratamentului se recomandå asocierea unei benzodiazepine sau unui neuroleptic clasic. pe perioade îndelungate. citat de J. ¿i mult mai pu¡in eficient la cei antisociali. în func¡ie de tabloul clinic al episodului respectiv. dar trebuie urmåritå riguros sumarea efectelor adverse. litiul reduce semnificativ atât frecven¡a cât ¿i gravitatea ¿i durata episoadelor maniacale ¿i depresive din cadrul tulburårii bipolare I. 2002). 2000). Ca tratament de între¡inere. pânå la dobândirea efectelor antimaniacale ale litiului (Kaplan.

implicit. Aceste procente ar fi chiar mai ridicate. cât ¿i a celor adverse) ¿i la întreaga experien¡å a clinicianului. cât ¿i dificultå¡ilor formulårii acestui diagnostic la aceastå categorie de vârstå. se pare. studiile controlate privind aceste boli ¿i tratamentul lor sunt relativ sårace (Kaplan. • prezen¡a manifestårilor hipomaniacale induse de antidepresive (Kaplan. folosirea litiului întâmpinå unele controverse. ai influen¡elor benefice ale tratamentului cu litiu sau cu alte medicamente ortotimizante: • debutul rapid. Din studiile efectuate pânå în prezent la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I. doar la acei pacien¡i la care consumul de alcool a apårut în contextul unei tulburåri depresive (Kaplan. profilul efectelor adverse este aproape similar la aceastå categorie de vârstå. atât datoritå simptomatologiei deseori atipice ¿i comorbiditå¡ii (în special THDA). Câ¡iva factori se considerå a fi predictivi pentru tulburarea bipolarå ¿i. Rata concentra¡iei serice a litiului la adolescent este similarå cu a adultului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 269 Acest medicament s-a dovedit a fi util ¿i în tratamentul alcoolismului. este în general subestimat. fiind înså eficace. La copil ¿i adolescent. 2000). În aceste condi¡ii. cu manifeståri psihotice ¿i întârziere în dezvoltarea psihomotorie. 2000). iar debutul înainte de pubertate. apare evident cå decizia asupra unui anumit tratament este destul de dificilå. de¿i mult mai rar. ca ortotimizant. agresivitate sau tulburåri de comportament asociate întârzierii mintale ¿i tulburårilor de dezvoltare. 2000). reiese cå 20-30% dintre ace¿tia au avut primul episod al tulburårii înainte de vârsta de 20 de ani. fåcând apel la monitorizarea atentå (atât a efectelor benefice. Din observa¡iile clinice reiese cå debutul tulburårii bipolare I la vârsta adolescen¡ei este destul de frecvent. La aceste aspecte se adaugå faptul cå pentru formularea diagnosticului de tulburare bipolarå se folosesc acelea¿i criterii ca la adult (Kaplan. post detox. dar în aceste studii debutul este considerat a fi de obicei prima spitalizare ¿i nu apari¡ia primelor simptome ale bolii (Kaplan. . O altå dilemå de diagnostic este dacå un prim episod depresiv va evolua ca o tulburare unipolarå sau bipolarå. 2000). 2000). De¿i existå numeroase date de literaturå referitoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburare bipolarå. • istoric familial de tulburare bipolarå. de asemenea.

paratiroide) ¿i func¡ia cardiacå (Kaplan. ¿i facem precizarea cå acest medicament nu a fost aprobat de FDA pentru folosirea la popula¡ia pediatricå.6 ¿i 1. de¿i nu au fost aprobate de FDA ca ortotimizante la copil. în plus. în aceste cazuri. La adolescen¡i ¿i tineri.4 mEq/l. litiul este eficace atât în profilaxia cât ¿i în tratamentul maniei acute. din perspectiva adolescentului extrem de preocupat de imaginea sa corporalå. dar pot exista pacien¡i la care efectele benefice så nu aparå la aceste concentra¡ii. semnificativ. la concentra¡ii serice cuprinse între 0. Vârsta minimå la care se administreazå litiul nu este precizatå în tratatele de specialitate. Noi nu recomandåm litiul la vârste mici. 2000). pentru controlul agresivitå¡ii. performan¡ele academice (Kaplan. Acest fapt poate impune reconsiderarea indica¡iei de tratament. cre¿terea în greutate. Tratamentul cu litiu se mai recomandå la copiii cu tulburåri periodice sau ciclice ale dispozi¡iei sau comportamentului ¿i la copiii cu manifeståri agresive severe (Kaplan. existå anumite particularitå¡i de biodisponibilitate. mai degrabå decât cre¿terea dozelor. Utilizarea lui va fi conform experien¡ei clinice a medicului.270 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Totu¿i. Concentra¡iile cuprinse între 0. În ceea ce prive¿te durata tratamentului. existå speciali¿ti care recomandå ca la copil ¿i adolescent så nu se administreze litiu pe perioade mai mari de 6 luni.2 mEq/l sunt considerate eficace. se vor lua în considerare alte alternative terapeutice. Având în vedere înså indicele terapeutic foarte mic al litiului. preferând ca ortotimizante medicamente din grupul antiepilepticelor (care. efecte secundare ca acneea. nu în cadrul intoxica¡iei) ale tratamentului cu litiu pot afecta. mai ales la aceste grupe de vârstå. cåderea pårului pot fi foarte greu de tolerat (Kaplan. 2000). De asemenea. efectele cognitive (este vorba de cele care apar la o concentra¡ie sericå normalå. Concentra¡ia plasmaticå a litiului trebuie monitorizatå riguros. unde experien¡a clinicå este mult mai micå decât la adult ¿i.6 ¿i 1. 2000). sub o strictå monitorizare clinicå ¿i a concentra¡iei serice. 2000). Pe parcursul tratamentului se vor monitoriza obligatoriu ¿i func¡ia renalå. beneficiazå de o experien¡å clinicå valoroaså în folosirea acestora ca antiepileptice) ¿i medicamente neuroleptice clasice. pentru . endocrinå (tiroidå.

precum ¿i alte fenomene care apar mai rar. fragmentat în 3-4 prize. . 2002). endocrinologice. afectarea memoriei). iar la copil nu se va depå¿i doza de 1 mg/kg/zi. 2000). în special la doze toxice. fragmentarea dozelor ¿i administrarea în timpul meselor. Efecte gastro-intestinale Litiul poate cauza grea¡å. în doze de la 30 la 120 mg/zi. Schmitz. cardiovasculare. vårsåturi. Efectele adverse cele mai importante sunt cele gastrointestinale. 2000). Efecte neurologice Litiul poate produce mai frecvent tremor. litiul scade pragul convulsivant (Kaplan. Tulburårile de tranzit råspund la medica¡ia antidiareicå. timp de reac¡ie întârziat. Post. 2000). ¿i så ia în calcul alternativele terapeutice existente în prezent (Kaplan. clinicianul va trebui så ¡inå seama ¿i de numeroasele studii care demonstreazå evolu¡ia nefavorabilå a pacien¡ilor netrata¡i. astfel. cât ¿i asupra neurodezvoltårii (Kaplan. R. diaree. neurologice. fiind mai importante la ini¡ierea tratamentului. 2002.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 271 evitarea efectelor pe termen lung. Pentru ameliorarea tremorului. fenomene asemånåtoare miasteniei gravis. 2000. distribuindu-se în apa corporalå. Totu¿i. M. de tipul propranololului. poate avea efecte nedorite asupra tuturor aparatelor ¿i sistemelor. unii autori (Kaplan. subsalicilatului de bismut sau difenoxilat cu atropinå (Kaplan.5. 2000) recomandå antagoni¿ti ai receptorilor βadrenergici. De asemenea. renale. dar tremorul sever ¿i chiar ataxia ¿i disartria trebuie så atragå aten¡ia asupra unei eventuale intoxica¡ii. Kupka ¿i R. ataxie ¿i disartrie. ca simptome u¿oare de tip parkinsonian. fragmentatå în 3-4 prize (aten¡ie la bradicardie!) Pot apårea rar neuropatie perifericå. hipertensiune intracranianå benignå. Aceste efecte pot fi diminuate prin fragmentarea dozelor. atât asupra dezvoltårii somatice. efecte cognitive (lipsa spontaneitå¡ii. Efectele descrise pot fi evitate prin introducerea treptatå. 5. Efectele secundare ale litiului Dupå cum am aråtat anterior. Citratul de litiu este mai bine tolerat. dermatologice ¿i de cre¿tere în greutate. Trimble ¿i B.4. de tipul loperamidului. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice.

insuficien¡å renalå.272 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efecte renale Dintre efectele renale. adenom paratiroidian. se impune monitorizare cardiacå. 2000). Poate determina gu¿å (la 5% dintre pacien¡ii trata¡i cu litiu). sincope sau chiar stop cardiac. mai rar. determinând scåderea pasagerå a concentra¡iei hormonilor tiroidieni circulan¡i. La pacien¡ii trata¡i cu litiu se recomandå determinarea periodicå a TSH. . reversibilå. cu aritmii sinusale consecutive. hipo. Efecte endocrinologice Litiul poate determina efecte adverse tiroidiene ¿i paratiroidiene. ca fibroza intersti¡ialå cu scåderea progresivå a ratei de filtrare glomerularå. consecin¡å a ac¡iunii litiului asupra hormonului antidiuretic. Dieta hiposodatå. Dacå poliuria este importantå. Efecte cardiace Efectele litiului asupra cordului sunt similare celor determinate de hipokaliemie ¿i se datoreazå înlocuirii potasiului intracelular cu ioni de litiu. diureticele. Constau în aplatizarea undei T pe ECG ¿i în deprimarea activitå¡ii nodului sinusal. cel mai frecvent este poliuria cu polidipsie secundarå (diabetul insipid nefrogen). Litiul poate determina ¿i fenomene de hiperparatiroidism ¿i. scåzându-se doza de litiu. afecteazå func¡ia tiroidei. cu efectuarea ECG cel pu¡in o datå pe an. dacå apar manifeståri clinice care så sugereze afectare renalå. utilizarea dozei de litiu minime eficace. inhibitorii enzimei de conversie måresc cardiotoxicitatea litiului (Kaplan. Astfel. se vor administra diuretice tiazidice. sau care economisesc potasiu. Probele renale se vor efectua ¿i în afara determinårilor de rutinå. exoftalmie benignå. deoarece diureticul poate determina reten¡ia de litiu (Kaplan. Se impune echilibrarea hidricå. rar. La administrare îndelungatå (de obicei peste 10 ani) pot apårea efecte renale severe. administratå în prizå unicå.sau hipertiroidism. prin determinarea anualå a creatininei serice ¿i a volumului urinar pe 24 de ore. cre¿terea creatininei sangvine ¿i. 2000). Tratamentul cu litiu se poate asocia cu sindrom nefrotic. De¿i cele mai frecvente modificåri cardiace datorate litiului sunt benigne. Pacien¡ii vor fi monitoriza¡i din punct de vedere al func¡iei renale.

Aceste efecte par a fi dependente de dozå. Se va avea în vedere hemodializa. modificåri cardiovasculare ¿i afectare renalå (Kaplan. Dupå dializå. mioclonii. 1993). ¿i în special când se asociazå ¿i cre¿terea în greutate (Kaplan. iar pacientul va fi internat într-o sec¡ie de toxicologie sau terapie intensivå ¿i tratat de urgen¡å. sindrom confuzional cu agravare pânå la comå. Primele semne ¿i simptome care trebuie så atragå aten¡ia sunt tremorul important. u¿or hipocaloricå ¿i exerci¡iile fizice pot atenua acest efect. D. 2000. o stângåcie excesivå a mi¿cårilor. concentra¡ia litiului poate cre¿te din nou. Alte efecte Tratamentul cu litiu poate determina cre¿tere ponderalå. Prelipceanu. disartrie. efectele adverse cardiace sunt poten¡ate de dezechilibrele hidro-electrolitice ¿i de insuficien¡a renalå (V. rash ¿i agravarea psoriazisului. ataxie. Se poate face lavaj gastric folosind un tub de calibru mare (Kaplan. convulsii. Tratamentul intoxica¡iei vizeazå îndepårtarea litiului din organism ¿i combaterea deshidratårii. poate afecta complian¡a la tratament mai ales la adolescent. Unii autori recomandå diurezå for¡atå. pentru cazurile cele mai severe. aceasta fiind måsura cea mai eficace de înlåturare rapidå a litiului seric. vertij. . Apari¡ia acneei. råspunzând la mic¿orarea dozelor sau la schimbarea preparatului de litiu. 2000). O dietå echilibratå. dar valoarea acesteia este controversatå. Stroescu. deoarece poate duce la leziuni cerebrale ireversibile ¿i chiar la moarte. În cazul supradozei sau a intoxica¡iei voluntare cu litiu se încearcå eliminarea medicamentului din tractul gastrointestinal prin administrarea de polistiren sulfonat sau polietilen-glicol. Tratamentul cu litiu se va opri imediat. 2000). cåderea pårului. somnolen¡å. de¿i nu este un efect grav. 2000). fiind necesarå uneori o nouå dializå (Kaplan. bradipsihie. prin mobilizare din ¡esuturi. Efecte dermatologice Litiul poate determina efecte adverse dermatologice cum sunt acneea. Administrarea de cårbune activat este contraindicatå. Intoxica¡ia cu litiu este gravå. datoratå efectului asupra metabolismului glucidelor ¿i reten¡iei hidrice (litiul poate determina edeme). Se asociazå simptome gastrointestinale. fiind o mare urgen¡å medicalå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 273 De asemenea. 2003).

2003). Interac¡iunile medicamentoase ale litiului Întrucât necesitatea administrårii cocncomitente cu litiul a altor medicamente. uree) Xantine (aminofilinå. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). Vom prezenta în tabelul 5. se impune cunoa¿terea efectelor care pot apårea în urma ac¡iunii simultane a acestor medicamente.5. 2002) Medicamentul Efecte ale asocierii cu litiu Encefalopatie. întrucât litiul traverseazå lent bariera hematoencefalicå. Tabelul 5. Nu modificå concentra¡ia litiului.274 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simptomatologia neurologicå se poate ameliora în câteva zile de la normalizarea litemiei. cât ¿i pentru litiu). principalele interac¡iuni medicamentoase ale litiului. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului (dupå Kaplan ¿i Sadock. prin diminuarea secre¡iei renale. este destul de frecventå. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå).5. sindrom serotonin-like (în asociere cu inhibitorii poten¡i ai serotoninei) Neurotoxicitate la asocierea cu CBZ Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. . Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. Cresc concentra¡ia sericå a litiului. tetraciclinå Metildopa Bicarbonat de sodiu Ioduri Propranololul Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. prin diminuarea secre¡iei renale (cu excep¡ia aspirinei) Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. Neuroleptice Antidepresive Antiepileptice Antiinflamatoare nesteroidiene Diuretice tiazidice Diuretice care economisesc K+ Diuretice de anså Osmotice (manitol. Neurotoxicitate Cre¿te eliminarea renalå a litiului Se cumuleazå efectele antitiroidiene Probabil cre¿te u¿or concentra¡ia sericå a litiului. agravarea efectelor extrapiramidale.6. Prelipceanu. precipitarea sindromului neuroleptic malign. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). 5. teofilinå) Inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidå) Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Inhibitori ai canalelor de calciu Metronidazol. Ocazional. cofeinå. pentru condi¡ii medicale sau simptomatologia psihicå. S-au raportat ¿i modificåri ale eritrocitelor ¿i influen¡area reciprocå a concentra¡iei serice de medicamente (atât pentru neuroleptice. prin diminuarea secre¡iei renale. La pacien¡ii cu istoric de intoxica¡ie cu litiu se contraindicå tratamentele ulterioare cu acest medicament (D. S-au raportat cazuri de neurotoxicitate.4.

un nivel scåzut al litemiei. ineficient din punct de vedere terapeutic. Doza de între¡inere variazå în limite destul de largi: va råmâne cea care va men¡ine litemia în cadrul intervalului de mai sus. atât pacientul cât ¿i familia acestuia.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 275 5. De asemenea. vor fi informa¡i cå varia¡iile aportului sau pierderii de lichide ¿i såruri influen¡eazå concentra¡ia sericå a litiului. pacientului i se va face un examen clinic complet ¿i determinåri de laborator.6-1. în câteva såptåmâni.) duc la cre¿terea concentra¡iei serice a litiului. La copil ¿i adolescent se recomandå ini¡ierea tratamentului cu 150 mg. cuprinzând: hemograma. fiind administratå în douå sau trei prize pentru preparatele standard ¿i în prizå unicå pentru preparatele cu eliberare lentå.4. se va determina litemia ¿i se va examina pacientul de câte ori se va suspiciona intoxica¡ia cu litiu sau. • dieta hiposodatå cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. Influen¡area testelor de laborator Litiul nu modificå testele de laborator. Utilizarea clinicå a litiului Înainte de ini¡ierea tratamentului cu litiu. prin scåderea treptatå a dozelor. valorile TSH. Dupå stabilirea dozei de între¡inere. pânå la ob¡inerea unei concentra¡ii serice a litiului cuprinse între 0. timp de 1-2 såptåmâni.8. efectuarea ECG (la femei se face ¿i un test de sarcinå). având poten¡ial toxic. 5. litiul se va întrerupe lent. cre¿terea lentå a dozelor cu 150 mg la 3-5 zile. Înainte de ini¡ierea tratamentului.4. În cazul în care nu se ob¡ine un råspuns clinic satisfåcåtor. se va reconsidera tratamentul (introducerea altui medicament cu efecte antimaniacale sau ortotimizante). cu toate cå litemia s-a încadrat în intervalul standard. respectiv scåderi ale acesteia: • aportul excesiv de sodiu duce la scåderea concentra¡iei serice a litiului.2 mEq/l. .7. ionograma sericå. • pierderile excesive de apå (febrå. putând determina cre¿teri. transpira¡ii abundente etc. T3 ¿i T4. concentra¡ia sericå a litiului se va determina periodic (diferi¡i autori recomandå determinarea de rutinå a litemiei la intervale cuprinse între 2 – 6 luni). dimpotrivå. creatinina sericå.

agresivitå¡ii ¿i a altor tulburåri psihice ale copilului ¿i adolescentului.63 pentru divalproex. trebuie så ¡inem seama de indicele terapeutic mic al acestuia. divalproex de sodiu sau carbamazepinå. Pacien¡ii au fost distribui¡i randomizat så primeascå timp de 6 såptåmâni tratament cu litiu.4 ani.4 ani. fårå efecte adverse importante.276 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Familia va fi învå¡atå. litiul ¿i carbamazepina au aråtat un efect important în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu boalå bipolarå I ¿i II în episod maniacal sau mixt. Totu¿i. Efecte secundare Kowatch et al au studiat în 2000 la 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. în medie 11. ceea ce face ca el så fie preferat deseori pentru tratamentul episoadelor maniacale. så recunoascå semnele precoce ale unei posibile intoxica¡ii cu litiu ¿i så se prezinte la medic. atât la toate controalele de rutinå cât ¿i de câte ori va observa vreun semn care ar sugera o eventualå intoxica¡ie cu litiu. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate.00 pentru carbamazepinå. valproatului ¿i carbamazepinei. Divalproex. De asemenea. 5. fårå efecte adverse importante. Eficacitatea a fost în principal måsuratå cu CGI-I ¿i YMRS. de necesitatea unei monitorizåri riguroase. de asemenea. dupå cum am aråtat. efectele litiului. un medicament antimaniacal ¿i ortotimizant eficace. este ieftin ¿i u¿or de procurat. . Råspunsul a fost definit ca modificarea scorului YMRS cu peste 50%. de efectele dezastruoase ale unei posibile intoxica¡ii ¿i så nu îl administråm decât atunci când avem siguran¡a cå familia va supraveghea administrarea corectå a tratamentului ¿i va aduce pacientul la medic.06 pentru litiu ¿i 1. Litiul este. cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani. ratele de råspuns fiind 53% pentru divalproexul de sodiu. în vârstå de 8-18 ani. 1.5. Mårimea efectului a fost 1. 38% pentru litiu ¿i 38% pentru carbamazepinå. în medie 11. au fost cuprin¿i într-un studiu publicat în 2000 de cåtre Kowatch et al. inclusiv în tratamentul de între¡inere în tulburarea bipolarå I. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. Studii clinice 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II.

anul 1959 a reprezentat apari¡ia diazepamului. Dupå sintetizarea primelor benzodiazepine în 1955 ¿i descoperirea proprietå¡ilor sedative. Primul mare grup de anxiolitice folosite au fost barbituricele care au apårut la începutul anilor 1900 cu rol sedativhipnotic ¿i anticonvulsivant. În prezent. ea a început så fie folositå din ce în ce mai mult de cåtre psihiatri în tratamentul anxietå¡ii.6 TRATAMENTUL ANXIOLITIC ªI SEDATIV-HIPNOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT 6. precum fenobarbitalul. care a fost pentru câteva decenii medicamentul cel mai utilizat. Este folosit ca sedativ cu duratå lungå de ac¡iune în unele programe de dezintoxicare. erau folosite pentru sedarea diurnå.1. De¿i a fost dezvoltatå ca agent antipsihotic. precum secobarbitalul. Fenobarbitalul este singurul barbituric care continuå så fie folosit pe larg în tratamentul epilepsiei. buspirona este cel mai important anxiolitic descoperit de la apari¡ia benzodiazepinelor. Barbituricele cu duratå lungå de ac¡iune. Introduså în practica clinicå în 1987. dupå ce primele primele studii clinice i-au demonstrat calitå¡ile antianxioase. benzodiazepinele acoperå peste 90% din pia¡a mondialå a anxioliticelor. Introducere Anxioliticele sunt în prezent substan¡ele psihotrope cel mai frecvent folosite. erau folosite drept hipnotice. Mebrobamatul a fost introdus dupå aproape 60 ani ca agent sedativ-hipnotic. El are o oarecare eficacitate în sedarea diurnå ¿i probabil ca anxiolitic. hipnotice ¿i anticonvulsivante ale clordiazepoxidului în 1957. cu cel mai mare mumår de prescrip¡ii atât de cåtre psihiatri cât ¿i de cåtre speciali¿ti din multe alte discipline. astfel cå folosirea lui este limitatå. amobarbitalul sau pentobarbitalul. Barbituricele cu duratå scurtå de ac¡iune ¿i cu debut rapid al efectului. . Dar mul¡i pacien¡i descriu efectul såu anxiolitic mai degrabå disforic ¿i neplåcut.

1990). Benzodiazepinele se leagå de receptorii benzodiazepinici BDZ (descoperi¡i de Bossman. Acidul gabaaminobutiric (GABA) este cel mai important neurotransmi¡åtor inhibitor (Steven. Benzodiazepinele 6.3. Subunitå¡ile alfa 1. ma¡ii din monografiile firmelor producåtoare (tabelul 6. 1997 ¿i infor.2. 1995). sedativ.278 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. tranchilizant. Receptorul GABA-A are formå de rozetå.).F et al. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Prezentåm o clasificare a medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare-sedative la realizarea cåreia au fost utilizate date din Kaplan ¿i Sadock. cu cinci subunitå¡i proteice grupate în jurul canalului de clor. 6. Dar efectele anxioliticelor pot fi separate doar arbitrar. Defini¡ie Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de efecte importante pentru practica psihiatricå: • efectul anxiolitic. Schatzberg A. • efectul hipnotic. ac¡iune realizatå prin blocarea receptorilor GABA postsinaptici. urmatå de depolarizarea membranei cu efect inhibitor. 6. C care sunt cupla¡i. 2002.1. Squires. beta 2 ¿i gama 2 sunt codate de acela¿i cluster de gene situate pe cromozomul 5. 2000).4. Blocarea receptorilor GABA-A (canale ionice pentru clor) determinå deschiderea canalelor ionice pentru clor ¿i påtrunderea clorului în celulå. Braestrup. B. Efectul clinic este anxioliza. Existå mai multe tipuri de receptori GABA: GABA-A. deoarece în practicå sunt folosite în doze mici în timpul zilei pentru anxietate. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor Benzodiazepinele î¿i exercitå ac¡iunea prin ameliorarea transmisiei GABA-ergice. iar prin jonc¡iunile func¡ionale pe care le are cu celelalte cåi de neurotransmi¡atori reprezintå placa turnantå a neuromedia¡iei cerebrale (Udri¿toiu et al.4.1. Moller ¿i Okada în 1977) care sunt situa¡i pe receptorii GABA ceea ce a dus la denumirea lor drept receptori GABA-BDZ (Young ¿i Kunar. . iar seara în doze mari pentru insomnie.

5-6 Adul¡i: 4. adolescen¡i: 0. 22. 2.1. Librium Clonazepam Rivotril. 0. 6 mg Oral : cp. Sup 5. prelungitå 11. 30 mg Oral: tb. 2 mg Parenteral f 2mg/ml 4mg/ml Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i:1-10 Adul¡i: 5-40 Adul¡i: 1-22 Estazolam ProSom Oral : cp. Clonotril-2 Oral: tb. 10.5.5. 0. 1. 0. 20. Libritabs. 40mg Oral: tb. Alprox Lexotanil. 1. 5. Lorivan.1. Lorans Adolescen¡i peste 15 ani: 15-30 seara Adul¡i: 15-30 seara 2 Adul¡i: 60-160 Copii. 1. 2 mg ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Flurazepam Dalmane Tabelul 6. 25 mg Parenteral f 20 mg/ml Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Denumirea comercialå Benzodiazepine Alprazolam Bromazepam Clordiazepoxid Xanax.25-3 Adul¡i: 1-6-8-10 Clorazepat Tranxene Diazepam Diazepam. 0.5. Frontin. Lexotan Napoton. 3.5mg/ml (1 picåturå=0. Diazepam desitin Oral: cp. 5.1mg) Parenteral f 1mg/ml Adul¡i: 15-602 Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 0. 3. 15.25-4 Adul¡i: 0. 1.25. Calmepam. 10 mg Parenteral f 5mg/ml. 15 mg Tb.5.5-9-18 Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Oral:10-30 Parenteral 10-100 Adul¡i: 10-150 Copii ¿i adolescen¡i: 0. 25.5-6 Adul¡i: 1-6 279 .5-4-10 Copii ¿i adolescen¡i: 1.5 mg Oral : tb. 10. Klonopin.Valium. 7. 2 mg Solu¡ie picåturi: 2.5. 2 mg Oral: tb. 10mg Oral: tb.Clasa Oral: tb.5. Helex. Alprazolam. 5. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Halazepam Lorazepam Paxipam Ativan. cu elib.

5 mg seara Adolescen¡i: 5-30mg Adul¡i: 15-60 Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 100-200mg Hipnotic: 50-300mg Sedativ: 40-160mg 2 Hipnotic: 40-120mg Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 45-120mg Hipnotic: 50-100mg Ciclopirolone Zopiclon Imovane Azospirodecandione Barbiturice Buspirona BuSpar. adolescen¡i: 2.5 mg Oral: cp. 10 mg Oral tb. 0. 30 mg Oral tb. 30 mg Centrax Oral: cp.5-5 mg seara Copii. Serestra.1.5-30 seara Adul¡i: 5-10mg seara Copii.125 -0. 100mg Parenteral 30mg/5ml Serax.5.5. 5. 30. 10 mg Oral: cp. 0. Oxazepam Oral: cp. 15.2 mg/kgc Adul¡i: 5-50 Midazolam Versed Nitrazepam Nitrazepam.5-15 seara2 2 Adul¡i: 7. 5. 500mg Parenteral 40mg/5ml Oral tb. Spitomin Tensispes Stressigal Amobarbital Amytal Aprobarbital ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. adolescen¡i: 0. 10. 5. 7. (continuare) Butabarbital Butisol . 15 mg Oral: cp. 7.125. 250.50.5 mg Adul¡i: 30-1201 Adul¡i: 20-60 Adul¡i: 7. 10. Mogadon Oxazepam Prazepam Oral: cp.280 Midazolam Parenteral f 5mg/ml Oral: cp. 2.75 mg seara Adul¡i: 7. 7.25 seara2 Adolescen¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 10 mg seara Adolescen¡i peste 15 ani: 3. 20 mg Quazepam Temazepam Doral Restoril Triazolam Zolpidem Halcion Stilnox Zaleplon Adul¡i: 0. 250mg Oral: tb. 5. 10 mg Oral: cp.15-0. 30.15. 15. 200 mg Parenteral f.

2 mg/kg pentru TEC Pentobarbital Nembutal Fenobarbital Fenobarbital Secobarbital Parenteral 50mg/ml Parenteral f 0. iv 10-50-100mg pânå la 400 mg /zi 281 . 100mg Parenteral 50mg/ml 20mg/ml Copii: 1-3 mg/kgc Adul¡i: Sedativ: 30-120 mg Hipnotic: 100-300 mg Copii: 3-5 mg/kgc Sedativ: 100-300 mg Hipnotic: 100 mg Copii 2-8 mg/kgc Adul¡i: iv 100-150 mg Copii peste 1 an: 1 mg/kgc/zi Copii peste 10 ani: 50-100 Adul¡i: 50-100 Copii: 0. (continuare) Parenteral f.5 mg/ml Benadryl Tabelul 6. 1 g Oral: cp. 25 mg Parenteral f. 50. 60. 20mg5ml Oral tb. 32. 130mg/ml.1. Vistaril Difenhidramina Oral: cp.5 . 30. 15.7-1.45 kgc. 65. Im: 50-200 mg/zi Iv: 50-200 Adul¡i: Sedativ: 60-100 mg Hipnotic: 100-150 mg Copii: 2-6mg/kgc pânå la 100 mg Copii pânå la 5 ani: 16-32 mg de 3-4 ori pe/zi Copii peste 5 ani: 32-64 mg de 3-4 ori pe/zi Adul¡i: Sedativ: 66-300 mg Hipnotic: 100 mg Adul¡i: 0.50 mg/ml Im Iv lent în solu¡ie salinå Oral tb. 25 mg Sirop: 12. 50 mg/ml Copii ¿i adolescen¡i: 25-300 mg3 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i: 5 mg/kgc/24 ore Im.5 mg/0. Atarax. 10mg/ml. 25mg/ml. 100mg Parenteral 30. 50. 8. 100mg Tiopental Tiopental Nesdonal Pentotal ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Antihistaminice Hidroxizin sedative Hidroxizin.Mepobarbital Oral tb. 100mg Mebaral Metohexital Parenteral 500mg/50ml Oral tb. 60.

500mg Oral: cp.2-1.H. 80. 20.. 1996 . 1960.3 mg Adul¡i: 0. Clonidina Catapres Carbama¡i Meprobamat Meprobamat Miltown Equanil Oral:tb. 600 mg Propranolol Inderal. Korein et al. 500mg.2 mg Copii 6-12 ani: 200-400 Adolescen¡i: 400-800 Adul¡i: 400-800 Adul¡i: 250-500 mg seara2 Copii ¿i adolescen¡i: 500-1000 Adul¡i: 500-2000 Oral:tb 0. (continuare) 3 Precizåm cå unele indica¡ii sunt în conformitate cu recomandårile FDA (Food and Drugs Administration) din USA ¿i nu se suprapun cu informa¡iile din prospectele medicamentelor valabile în România. 60. Nu existå informa¡ii despre dozele recomandate la copil ¿i adolescent. 648 mg Glutetimida Glutetimida Doriden Cloral hidrat Cloral hidrat Noctet 1 2 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. 1953. Effron ¿i Freedman. 500.5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 60-160 Copii ¿i adolescen¡i: 0. 90 mg Copii ¿i adolescen¡i: 50-160 mg/zi (0. 1971 cita¡i de Green W.8-2. 40.1 0.05-0. Fish. 200.1. 10.282 Agen¡i noradrenergici Oral:tb. Propranolol.3 mg Oral:tb. Solu¡ie: 500 mg/ml Supozitoare rectale: 324. 400.2 0.

BDZ se leagå de receptorii GABA-BDZ ¿i induc modificårile asupra canalului de clor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 283 Similar. Blocarea receptorilor GABA-B (canale ionice pentru calciu) are urmåtoarele efecte clinice: sedare. Unele benzodiazepine mai prezintå ¿i alte efecte: efect antidepresiv (alprazolamul).4. parenteralå i. sau i. prezen¡a lor justificând existen¡a subtipurilor receptoare. Proprietå¡ile lipofilice ¿i hidrofilice ale substan¡elor influen¡eazå debutul ¿i durata ac¡iunii lor prin influen¡area . miorelaxantå ¿i anticonvulsivantå. Existå compu¿i psihoactivi endogeni care se leagå specific de receptorii GABA-A BDZ.4. La nivelul receptorilor GABA-A existå mai multe categorii de receptori BDZ: – tipul I.v. care determinå afinitatea înaltå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i sunt responsabili pentru efectul sedativ ¿i hipnoinductor. legarea de receptorii GABA-C cre¿te permeabilitatea pentru clor urmatå de cre¿terea cantitå¡ii de clor intracelular. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor Administrarea benzodiazepinelor se face pe cale oralå. sedativ-hipnoticå. inductor al anesteziei (midazolam).3. timoreglator (clonazepamul). ataxie. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare pot ac¡iona ca agoni¿ti (benzodiazepinele) sau ca antagoni¿ti ai receptorilor GABA-BDZ. dar numai în prezen¡a GABA. efect miorelaxant. – tipul II. care determinå o afinitate mai scåzutå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i care sunt situa¡i în hipocamp ¿i striat ¿i poten¡eazå efectul anxiolitic prin diminuarea secre¡iei DA (de exemplu alprazolamul).m. 6. ¿i intrarectalå. Efectele clinice ale benzodiazepinelor Principalele ac¡iuni farmacodinamice ale benzodiazepinelor sunt urmåtoarele: anxioliticå. BDZ scad necesarul de GABA la nivelul sinapsei. 2001). hiperpolarizarea neuronalå ¿i scåderea excitabilitå¡ii. 6. facilitând sau inhibând neurotransmisia.2. efect hipnoinductor. Flumazenilul este singura benzodiazepinå prezentatå de noi care ac¡ioneazå prin antagonizarea receptorilor GABA-BDZ. Deficitul acestor compu¿i psihoactivi endogeni este o ipotezå în etiologia anxietå¡ii (Smith.

Gheorghe M. Gheorghe M. diazepamul are absorb¡ia cea mai rapidå. midazolam.... clonazepam. . unele benzodiazepine au o ratå de absorb¡ie rapidå: diazepam. necesar în situa¡iile în care se dore¿te anxioliza rapidå sau inducerea stårii de somn. dupå administrarea oralå. Marinescu D.D.284 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6.. În cazul administrårii orale. Marinescu D. 2000) BDZ cu efect sedativ slab BDZ cu efect sedativ mediu Bromazepam Tamazepam Clordiazepoxid Clobazam Cloxazolam Diazepam Ketazolam Medazepam Oxazepam Alprazolam Prazepam Clotiazepin Clorazepat Lorazepam Midazolam BDZ cu efect sedativ puternic (dependent de dozå) = high potent BDZ absorb¡iei. 2000) Substan¡a Midazolam Triazolam Alprazolam Bromazepam Estazolam Halazepam Lorazepam Oxazepam Temazepam Clordiazepoxid Clonazepam Clorazepat Diazepam Flurazepam Ketazolan Nitrazepam Prazepam Quazepam Zolpidem Zaleplon Anxiolitic + + + ++ + ++ +++ ++ + +++ ++ +++ + ++ + ++ + Sedativ/hipnotic +++ +++ + +++ + + +++ + ++ +++ +++ +++ +++ +++ Efectul Anti-convulsivant + + + ++ + + ++ +++ +++ + Miorelaxant +++ + Tabelul 6. Efectele benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T.. distribu¡iei în ¡esutul adipos ¿i traversårii barierei hemato-encefalice.. Astfel. cu timpul cel mai scurt pânå la instalarea efectelor clinice.D. Majoritatea benzodiazepinelor sunt absorbite complet din tractul gastrointestinal.2. Absorb¡ia.3. Clasificarea benzodiazepinelor în func¡ie de efectul sedativ (dupå Udri¿toiu T.

Metabolizarea benzodiazepinelor se face la nivel hepatic unde sunt transformate în metaboli¡i activi sau inactivi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 285 flurazepam. halazepam. Debutul efectului midazolamului dupå administrarea i.v. Urmåtoarele benzodiazepine: diazepam. clorazepat. iar efectul apare în câteva minute. temazepam. clordiazepoxid. Cu cât timpul de absorb¡ie este mai lung. Clordiazepoxidul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea oralå. Oxidarea este un proces consumator de timp. quazepam. efectele clinice se ating mai târziu.m. efectul se instaleazå mai lent. prazepam. Diazepamul este o substan¡å foarte lipofilå.m. difuzeazå foarte rapid dupå administrarea i.6 ¿i 1 ore. consecutiv. triazolam. Aceste benzodiazepine ac¡ioneazå prin intermediul metaboli¡ilor sau printr-o combina¡ie a substan¡ei cu principalii ei metaboli¡i ob¡inu¡i în urma oxidårii: diazepamul ac¡ioneazå prin combina¡ia diazepamului cu metaboli¡ii – desmethyldiazepam ¿i methyloxazepam. Existå unele benzodiazepine care au o ratå de absorb¡ie lentå: oxazepam. estazolam. halazepam. Lorazepamul are lipofilie moderatå.. clordiazepoxid. Altele au o ratå de absorb¡ie intermediarå: alprazolam. dependentå de liposolubilitate ¿i pH. dar persistå o perioadå mai îndelungatå. cu atât concentra¡ia plasmaticå maximå ¿i. praxepam sunt transformate prin oxidare în metaboli¡i activi sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450 3A3/4 . lorazepam. Benzodiazepinele au capacitate ridicatå de a traversa BHE prin difuziune pasivå. Clonazepamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. motiv pentru care T½ al acestora este lung. Este indicat în stårile de agita¡ie psihomotorie. ¿i în 3-30 minute dupå administrarea i. Alprazolamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. zaleplon. zolpidem. Zolpidemul ¿i zaleplonul ating concentra¡ia plasmaticå maximå dupå 1. Similar. Absorb¡ia oralå a zolpidemului ¿i zaleplonului poate fi întârziatå de administrarea concomitentå cu alimentele. Lorazepamul ¿i midazolamul se absorb rapid dupå administrarea im. Timpul în care se atinge concentra¡ia plasmaticå maximå depinde de rata absorb¡iei. în 15-30 minute dupå administrarea i.v. este în 30 minute. clorazepat. clordiazepoxidul ac¡ioneazå prin combina¡ia clordiazepoxidului cu metaboli¡ii: .

Se administreazå în 1. clonazepamul ¿i temazepamul sunt transformate prin conjugare directå în metaboli¡i inactivi. Dar medicamentul se poate acumula ¿i pot apårea fenomene psihomotorii ¿i sedare în timpul zilei. Datoritå timpului mai redus cerut de procesul de conjugare. Zolpidemul ¿i zaleplonul sunt metaboliza¡i rapid ¿i sunt transforma¡i în metaboli¡i inactivi.6 ore respectiv 1 orå. Clorazepatul. Legarea de proteinele plasmatice a alprazolamului este de 80%. . halazepamul ¿i prazepamul ac¡ioneazå metabolitul: desmethyldiazepam. quazepamul. Se administreazå în 2-3 prize zilnice. estazolamul. clorazepatul. Midazolamul ¿i triazolamul au un timp ultrascurt de înjumåtå¡ire. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. Timpul de înjumåtå¡ire influen¡eazå durata de ac¡iune. Eliminarea se face în principal prin urinå: alprazolam. oxazepamul. T½ al acestor benzodiazepine este mai redus. clonazepamul. clordiazepoxidul. oxazepamul. Lorazepamul. nitrazepamul au timpul de înjumåtå¡ire plasmatic cuprins între 30 ¿i 100 ore. Alprazolamul are un timp scurt de înjumåtå¡ire de 10-15h. Benzodiazepinele cu timp scurt de înjumåtå¡ire nu se acumuleazå ¿i nu produc sedare în timpul zilei.2 prize zilnice. clordiazepoxid. Alprazolamul ¿i triazolamul sunt metaboliza¡i prin oxidare ¿i transforma¡i în metaboli¡i activi. mai mic de 5h. având duratå lungå de ac¡iune. Alprazolamul atinge concentra¡ia de echilibru în 7 zile. Bromazepamul. Ele se pot administra într-o singurå prizå. prazepamul. clonazepam. flurazepamul. temazepamul au timpul de înjumåtå¡ire cuprins între 8 ¿i 30 ore. Benzodiazepinele cu timpul de înjumåtå¡ire lung se pot administra într-o singurå prizå. Zolpidemul ¿i zaleplonul au timpul de înjumåtå¡ire de 2. dar au fenomene mai severe ale sindromului de abstinen¡å.286 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI desmethylclordiazepoxid ¿i demoxepam. Diazepamul. lorazepamul. halazepamul. au fenomene mai pu¡in severe ale sindromului de abstinen¡å. au varia¡ii mici ale concentra¡iei sangvine.

¿i heteroagresivitå¡ii. cita¡i de Green W.4.A. 1996).H. vârsta de la care se pot prescrie benzodiazepine la copii ¿i adolescen¡i a scåzut o datå cu acumularea experien¡ei clinice.. 1992). a aråtat ca diazepamul este metabolizat mai rapid la copii în compara¡ie cu adul¡ii.4. care sunt principalele tulburåri ale copilului. Treptat. agita¡iei severe (Simeon ¿i Ferguson. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea de . 1980. Fobia socialå (Simeon ¿i Ferguson. Insomnie (Glick et al. 1996. Timpul de înjumåtå¡ire plasmaticå este mai rapid la copii: 17 ore ¿i la nou nåscu¡i: 17 ore în compara¡ie cu adul¡ii: 24 ore (Morselii et al.D.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 287 La copii ¿i adolescen¡i. 6.. Anxietate de separare (Klein et al. Kanto et al.1978. Tulburare supraanxioaså. 1985. 1996). Studiile men¡ionate au fost citate de Green W. 1996) când apar în urmåtoarele tulburåri: Întârziere mintalå. Automatism ambulator nocturn/Somnambulism. Rappaport et al. De asemenea.H.D.. 1985. indica¡iile s-au extins ajungând så cuprindå ¿i tulburårile anxioase. benzodiazepinele erau utilizate în psihofarmacologia copilului ¿i adolescentului doar pentru tratarea tulburårilor legate de somn. Simeon. episod maniacal. . episod psihotic (lorazepam.. 1978 citat de Clein P ¿i Riddle M. • Pentru tratarea impulsivitå¡ii. Tulburare evitantå (Simeon ¿i Ferguson. Schimbårile dependente de vârstå ale enzimelor microzomale hepatice sunt cea mai probabilå explica¡ie a acestor diferen¡e.). midazolam i. Pe lângå acestea pe lista recomandårilor au intrat ¿i alte tulburåri. • Tulburarea de stres post traumatic. 1978). Rappaport et al.. Diazepamul a fost studiat din perspectivå farmacocineticå developmentalå. . • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent Pânå nu demult. • Tulburarea obsesiv-compulsivå.m. 1971.H. dar ¿i alte condi¡ii patologice care sunt men¡ionate în continuare. 1978 (citat de Clein P ¿i Riddle M. Benzodiazepinele care nu sunt metabolizate direct de enzimele microzomale hepatice înainte de conjugare nu prezintå aceste diferen¡e legate de vârstå. pavorul nocturn ¿i automatismul ambulator nocturn. auto.). 1996).A. 1987. Atacuri de panicå (Pfefferbaum et al. • Tulburåri de somn: Pavor nocturn. 1987). cita¡i de Green W.

H.5 mg.288 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI stres posttraumatic comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al.5. datoritå riscului de apari¡ie a fenomenelor de toleran¡å. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i Dozele de benzodiazepine diferå în func¡ie de tulburarea care este tratatå precum ¿i de severitatea simptomelor. 6. agita¡ie. 1996). tensiune.4. necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. droguri. dependen¡å ¿i sindromului de abstinen¡å.25-4 mg/zi. . ALPRAZOLAM La copii ¿i adolescen¡i. • Akatisia post-neurolepticå.25 mg. Contraindica¡iile benzodiazepinelor Contraindica¡iile benzodiazepinelor sunt: • hipersensibilitate la benzodiazepine.25-0.. • porfirie. • afectare severå a func¡iei respiratorii.4. • istoric de abuz de substan¡e.6. Se cresc ini¡ial dozele de searå. la intervale de 2-7 zile pânå la doza optimå cu efect asupra simptomatologiei. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. • glaucom acut cu unghi îngust. 6. • afectare renalå severå. dozele de alprazolam recomandate sunt de 0. • Tratamentul Sindromului de abstinen¡å la alcool. • afectare hepaticå severå. • miastenia gravis. Dacå este necesar. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. 1991 ¿i Quaison et al. 1991 cita¡i de Green W. Nu se recomandå prelungirea tratamentului mai mult de 4-6 såptåmâni. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. de obicei seara. • glaucom acut cu unghi îngust. dozele se cresc treptat cu câte 0. • accident vascular cerebral acut. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. dupå care se scad treptat. • boalå obstructivå cronicå pulmonarå. risc care cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului.

25-3 mg/zi. 2-20 mg care se pot repeta dupå 3-4 ore.075 mg/kgc/zi.5 mg/kgc/zi. La copiii mici. Se ini¡iazå terapia cu 10 mg pe zi în doze divizate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 289 Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. La copiii mari.25 mg o datå. în caz de anxietate acutå. 1987..5 mg.2 mg/kg/zi. se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. oral se administreazå 1-2 mg de 1-2 ori pe zi. cu 25% din dozå pe såptåmânå. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. Klein ¿i Last. sub forma a 3 doze pe zi. Dacå este necesar.05 mg/kgc/zi.v.H. sau i. 1992 cita¡i de Green W. pânå când se atinge doza de între¡inere de 0.v.. CLORDIAZEPOXID La copii ¿i adolescen¡i. dozele se cresc treptat cu câte 0. Studiile citate în literaturå au administrat alprazolamul la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 7 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4-6 såptåmâni. 1985. Se poate cre¿te cu pruden¡å pânå la 0. Parenteral. sau i. adicå 0.03 mg/kgc/zi pânå la un maximum de 0. oral se administreazå 2 mg. Simeon. I. Pentru fobie acutå sau reac¡ie de panicå. Dozele administrate au fost de 0.. I. 5 mg sau 10 mg de 3-4 ori pe zi. Pfefferbaum et al. dozele de diazepam recomandate sunt de 1-10 mg/zi. Modul de administrare este în 3 prize pe zi.0. Se repetå la nevoie dupå 15-30 minute. La nou nåscu¡i ¿i copii mai mici de 10 ani ¿i sub 30 kg. se pot administra lent.m. DIAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i.250.003-0.1-0. 1989. Se poate cre¿te la nevoie pânå la 30 mg pe zi divizate în 2-3 doze. de repetå 25-50 mg de 3-4 ori pe zi. se administreazå 0. dozele orale recomandate sunt de 10-30-100 mg/zi. la intervale de 3 zile. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. 1996) CLORAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i.m.1. cu multå pruden¡å.m.m. Dacå este necesar. dozele recomandate sunt de 0. (Simeon ¿i Ferguson.01-0.v. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. sau i. care .375-6 mg/zi. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i.

Urmåtoarele benzodiazepine sunt folosite la copil ¿i adolescent cu rol de hipnoinductor: • Flurazepam 15-30 mg seara. Dupå administrarea i. Benzodiazepinele trebuie administrate cu precau¡ie la persoanele cu boalå obstructivå cronicå pulmonarå.5-5 mg seara.4.v. A fost descriså apari¡ia unei cre¿teri paradoxale a agresivitå¡ii la persoanele cu leziuni cerebrale preexistente care sunt tratate cu benzodiazepine. • Nitrazepam: 2. care este par¡ial legatå de dozå ¿i care poate fi reduså prin scåderea dozei. la copii ¿i adolescen¡i a fost raportatå apari¡ia unei reac¡ii paradoxale.7. Pentru agita¡ia psihoticå acutå.75 mg seara. de midazolam poate apårea amnezie anterogradå de scurtå duratå (pacientul nu î¿i aminte¿te evenimentele care s-au produs în timpul efectului maxim al preparatului). confuzia progresivå pânå la coma care poate apårea la dozele mari. reprezentatå de episoade de lipså de control marcatå ¿i dezinhibi¡ie: excita¡ie. cårora . Trebuie cunoscut riscul de apari¡ie a afectårii coordonårii motorii care poate apårea în timpul tratamentului cu benzodiazepine. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. • Zolpidem: 5-10 mg seara. Rar.290 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI se repetå în 4-6 ore dacå este necesar. ataxia. cre¿terea anxietå¡ii. insomnie. agresiune ¿i ostilitate marcatå. Cel mai frecvent efect advers care poate apårea este sedarea. Alte efecte care se pot asocia cu consumul de benzodiazepine la copil ¿i adolescent sunt fatigabilitatea. sau i. Benzodiazepinele pot produce rar deficite cognitive u¿oare care pot afecta performan¡a academicå. Coma hepaticå a fost descriså la persoanele cu afectare hepaticå cårora li s-au recomandat benzodiazepine mai ales repetat sau în doze mari.m. benzodiazepinele au un profil relativ favorabil al efectelor adverse. Efectele secundare ale benzodiazepinelor În compara¡ie cu alte clase de substan¡e psihotrope. 6. vertijul. co¿maruri.v.m. sau i. • Zopiclon: 3. Administrarea benzodiazepinelor pentru insomnie se poate înso¡i de apari¡ia unei stårii de somnolen¡å în timpul zilei urmåtoare. halucina¡ii.

ame¡eli. Instalarea sindromului de abstinen¡å poate apårea dupå 1-2 såptåmâni în cazul benzodiazepinelor cu timp . ¿i Hommer D. 2002) sunt: . Din fericire. somnolen¡å. 1-2 såptåmâni. dificultå¡i de concentrare. vorbire neclarå. ¿i cu riscul de apari¡ie a fenomenului de dependen¡å.. percep¡ie anormalå sau senza¡ie de mi¿care. astfel cå decesul a fost raportat rar în urma ingestiei doar a acestor substan¡e. obosealå. delir. Sindromul de abstinen¡å se dezvoltå la persoanele care au primit doze mari de benzodiazepine. gust. sim¡ tactil). pânå la simptome severe: depresie. dependen¡å sau sindrom de abstinen¡å când sunt administrate perioade scurte. 1988 cita¡i de Kaplan ¿i Sadock. percep¡ie senzorialå crescutå (miros. ataxie. tremor. Simptomele intoxica¡iei cu benzodiazepine sunt: confuzie. Simptomele sindromului de abstinen¡å (dupå Roy-Byrne P . hiporeflexie. dependen¡å ¿i sindromul de abstinen¡å Administrarea repetatå a benzodiazepinelor duce la adaptarea receptorilor postsinaptici cu apari¡ia fenomenului de toleran¡å. luminå. spasme sau dureri musculare. insomnie. dispnee. sudora¡ie. Benzodiazepinele au risc scåzut de a determina apari¡ia fenomenelor de toleran¡å. convulsii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 291 le pot provoca depresie respiratorie cu alteråri semnificative clinic ale respira¡iei pânå la apnee. iritabilitate. Apari¡ia reac¡iilor alergice la tratamentul cu benzodiazepine este rarå. care necesitå cre¿terea dozelor pentru a ob¡ine efectul anxiolitic.P anxietate. de doza administratå. Alprazolamul poate stimula apetitul cu cre¿terea în greutate. alteråri ale percep¡iei mediului înconjuråtor. perioade îndelungate de timp. benzodiazepinele au limite de siguran¡å largi. cefalee. depersonalizare. deci poten¡ial toxicomanic. de timpul de înjumåtå¡ire al benzodiazepinei. Dar existå persoane la care s-a semnalat cre¿terea anxietå¡ii a doua zi dupå o singurå dozå de benzodiazepine. Apari¡ia sindromului de abstinen¡å depinde de durata terapiei. Oprirea bruscå a administrårii benzodiazepinelor cu timp de înjumåtå¡ire scurt poate determina apari¡ia simptomelor severe ale sindromului de abstinen¡å. Fenomenele de toleran¡å. Cele mai multe decese au fost concomitente consumului de benzodiazepine asociat cu alcool sau antidepresive triciclice. de rata cu care a fost întreruptå administrarea. fiind descriså apari¡ia de rash maculopapular ¿i prurit generalizat.

contraceptivele orale Efectul Sedare. Gheorghe M.4. clordiazepoxid. Asocierea nefazodonå-alprazolam necesitå reducerea dozei cu 50% Scade concentra¡ia plasmaticå alprazolam Cresc metabolizarea benzodiazepinelor ¿i le scad concentra¡ia plasmaticå Cresc metabolismul zaleponului Cresc concentra¡iile plasmatice fenitoinå. depresie respiratorie Delir Cresc concentra¡iile plasmatice diazepam. antipsihotice Cimetidina Nefazodona. Buspirona 6.4. dizartrie Cre¿te concentra¡ia plasmaticå zalepon Cresc concentra¡ia plasmaticå alprazolam.292 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de înjumåtå¡ire lung.D. alcool. 6.8. fluvoxamina Carbamazepina Antiacidele. izoniazida. estrogenii. de aceea este necesarå oprirea lentå a medicamentului. Marinescu D. neuroleptice. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T.1. nicotina Rifampicina. fenobarbitalul Benzodiazepinele . opioide. prazepam.). flurazepam.. Asocierea nefazodonå-triazolam necesitå reducerea dozei cu 75%. triazolam.4. clorazepat. carbamazepina. 2000. Tabelul 6. fenitoina. 2002) Substan¡a Deprimante SNC: barbiturice. cu un ritm de 25% pe såptåmânå. Întreruperea tratamentului cu alprazolam poate determina rapid instalarea unui sindrom de abstinen¡å sever. litiu. disulfiram. antidepresive triciclice si tetraciclice. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei Buspirona este o azospirodecandionå. alimentele. antihistaminice Clozapinå Cimetidina. Kaplan ¿i Sadock... 6. prazepam. halazepam Ataxie. Vom prezenta interac¡iunile benzodiazepinelor atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 6.5. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor Datele referitoare la interac¡iunile benzodiazepinelor cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult.5. digoxin Clonazepam.

care au efect anxiolitic imediat. Buspirona se administreazå sub forma a 3 doze zilnice. astfel cå în acest moment se cunoa¿te cå efectul anxiolitic al buspironei nu se explicå prin ac¡iunea ei asupra acestui complex receptor. 6. Se pare cå buspirona prezintå poten¡ial de abuz scåzut chiar la persoanele cu risc crescut fa¡å de dependen¡a de droguri. Administrarea buspironei nu s-a asociat cu apari¡ia simptomelor sindromului de întrerupere. Eliminarea se face prin urinå 60% ¿i prin fecale 40%.5. buspirona influen¡eazå transmisia serotoninergicå ¿i dopaminergicå cerebralå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge în câteva zile. Spre deosebire de benzodiazepine. buspirona necesitå un timp de 1-2 såptåmâni pentru dezvoltarea efectului såu anxiolitic. ac¡iune care este asociatå cu efectele sale antiagresiune ¿i cu cele anxiolitice. De asemenea. Prin ac¡iunea asupra acestor receptori. buspirona are efecte sedative mai reduse decât benzodiazepinele.benzodiazepinic. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei Administrarea buspironei se face pe cale oralå. Buspirona ac¡ionezå ca agonist asupra receptorilor 5HT1A. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor.2. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 40-90 minute dupå administrarea oralå. Buspirona este transformatå prin oxidare în câ¡iva deriva¡i hidroxila¡i ¿i într-un metabolit activ: 1-pirimidinilpiperazina. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. Absorb¡ia buspironei din tractul gastrointestinal este rapidå. Buspirona nu se leagå de complexul receptor GABA. . Alimentele nu interferå absorb¡ia. Timpul de înjumåtå¡ire este de 2-11 ore.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 293 Mecanismul de ac¡iune al buspironei nu este complet elucidat încå. buspirona are afinitate pentru receptorii dopaminergici D2 la nivelul cårora ac¡ioneazå atât ca agonist cât ¿i ca antagonist. Metabolizarea buspironei se face intens la primul pasaj hepatic. La doze terapeutice.

1989. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. 1988 citat de Green W.5. (Kranzer..4. 1991 cita¡i de Green W. 1991. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 5 mg/3 ori pe zi. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i Doze: 15-60 mg/zi.H. Buspirona nu se asociazå cu sedare. Tulburare supraanxioaså (Kranzer.H. Efectele adverse ale buspironei Efectele adverse raportate în urma tratamentului cu buspironå. insomnie. 1991 ¿i Quaison et al. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 2. sunt cefalee. Dacå este necesar. • afectare renalå severå. Contraindica¡iile buspironei • hipersensibilitate la buspironå. 1991 cita¡i de Green W. 6..5. cu câte 5 mg. se cre¿te doza treptat. 1996). 1989 cita¡i de Green W. grea¡å. Ratey et al. tensiune. dozele se cresc treptat cu câte 5 mg..5. Modul de administrare este în 3 prize pe zi. 6.H. dozele de buspironå recomandate sunt de 5-30 mg/zi. îndeosebi la adult.H. ame¡eli. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. La adolescen¡i. Dacå este necesar. • Comportamentul hiperkinetic la pacien¡ii cu Tulburare Autistå (Realmuto et al. 1989.6. • Pentru tratarea auto. 1996). agita¡ie. 1988. 6.5..agresivitå¡ii la pacien¡ii cu întârziere mintalå sau boli organice cerebrale sau leziuni traumatice (Ratey et al. Dozele administrate au fost de 5-15 mg/zi. 1996). . 1996).5. • afectare hepaticå severå. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 5-30 mg/zi. Studiile citate în literaturå au administrat buspirona la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4 såptåmâni.3. 1989 cita¡i de Green W.¿i hetero. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 15-60 mg/zi. 1996).5-5 mg de 2-3 ori.H. • Tulburarea de Stres Post Traumatic.294 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. Realmuto et al..

Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei (dupå Kaplan ¿i Sadock. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei Tratamentul anxiolitic la copil ¿i adolescent: datele referitoare la interac¡iunile buspironei cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult.5. itraconazol Buspironå ¿i haloperidol Buspironå ¿i IMAO Efectul Cresc concentra¡ia plasmaticå a buspironei Cre¿te concentra¡ia plasmaticå a haloperidolului Nu se administreazå împreunå . Tabelul 6. 2002) Substan¡a Nefazodonå.5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 295 6.7. eritromicinå.

• facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic.1.7 MEDICAMENTELE NEUROTROFICE LA COPIL ªI ADOLESCENT 7. 7. Piracetamul Piracetamul este un derivat al acidului gamaaminobutiric (Stroescu V et al. Defini¡ie Conceptul ¿i defini¡ia medicamentelor nootrope au fost propuse pentru prima datå în 1972 de C.1. principalul cercetåtor care a studiat piracetamul ¿i cercetåtorul coordonator al UCB. cre¿te eficien¡a sistemelor colinergice ¿i catecolaminergice din creier. • absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope (Giurgea and Salama 1977). ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diver¿ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba.2. • cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control corticosubcorticale. 1999). • sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului.1.). cel pu¡in în anumite condi¡ii. ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului Piracetamul faciliteazå transferul interemisferic de informa¡ie. Principalele tråsåturi care definesc un medicament neurotrofic sunt: • sporirea. firma belgianå care a lansat piracetamul.E. 7. 7.3. produce modificåri metabolice: dimi- .3. Clasificarea neurotroficelor În realizarea acestei clasificåri am folosit informa¡ii din articolele ¿i monografiile ce pot fi consultate pe site-urile internet precum ¿i monografiile substan¡elor neurotrofice oferite de firmele producåtoare sau publicate în Agenda Medicalå (tabelul 7. Giurgea. . a achizi¡iilor de învå¡are.

050g/2ml 0. Piracebral. Oral: cp 40mg Tebokan fort. Oral: cp 10mg cp 30 mg Oxybral. Bilobil. Oxybral SR Parenteral: f. Vitamina B6. Ginkr fort. Encephabol. Clasificarea neurotroficelor Preparate plante Mod de prezentare/ cåi de administrare Nootropil. 800mg tam. Piracetam.250g chloride. 10 såpt. 5 .. Oral: cp100mg Encephabol forte Vincamina. 0. Copii ¿i adolescen¡i 1 f/ zi Adul¡i: 1-2 f/ zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. 1mg/ 5ml Piritinol. 10mg/ml Piridoxine. Stamin Parenteral: f. Ginseng Solu¡ie buvabilå: 40mg/ml Parenteral: f 1.250g/5ml Tanakan. Enerbol. N-PiraceOral: Cp 400.Denumirea comunå interna¡ionalå Piracetam Mod de administrare Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi Denumirea comercialå Piritinol Copii ¿i adolescen¡i 50-300 mg/zi Adul¡i: 600 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 30 mg/zi Adul¡i: 10-60-80 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 20-50mg/zi Adul¡i: 50-250 mg/zi Vincamina Piridoxina Ginkgo Biloba EGb761 Aminoacizi esen¡iali Aminoacizi esen¡iali +Hidroxicobalamina Copii ¿i adolescen¡i: 40 mg/zi Adul¡i: 120 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1f/såpt. Piridoxine HidroOral: cp 0. Bedoxin Parenteral: f. 10 ml Cerebrolisyn Tonotil-N Oral: f 10ml Solu¡ia din fiolå: l-fosfotreonina 20mg l-glutamina 75 mg hidroxicobalamina 500mg Pulberea de sub capac: l-fosfoserina 60mg l-arginina HCl 150mg Mentat Oral: cp.1. sirop flacon de 200mg Bacopa monnieri 216mg Centella asiatica 70mg Withania somnifera 52mg Evolvulus alsinoides 52mg Nordostachys jatamansi 52 mg Valeriana wallichii 50mg Embelia ribes 50mg Prunus amygdalus 50mg Copii ¿i adolescen¡i 2cp / zi Nou-nåscu¡i: 1 linguri¡å /zi Copii: 2 linguri¡e /zi Adul¡i: 4 cp/zi 297 . Pyramen.

(continuare) Bonnisan Oral: sirop flacon de 120ml Picåturi : flacon de 30ml Tablete: Copii: 1-2 tb.5ml) linguri¡å de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 1 linguri¡å (5ml) de 3-4 ori pe zi Copii 6-12 luni: 2 linguri¡e (10ml) de 3-4 ori pe zi Copii 2 ani: 2-3 linguri¡e(10-15ml) de 3-4 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscut: 5-10 pic.298 Liv 52 Acorus calamus 42mgh Tinospora cordifolia 36mg Terminalia chebula 36mg Emblica oficinalis 36 mg Oroxylum indicum 32mg Celastrs paniculatus 32 mg Orchis mascula 18mg Macuna pruriens 18 mg Elletaria cardamomum 18 mg Terminalia arjuna 18mg Foeniculum vulgare 18mg Ipomoea digitata 18mg Zingiber officinale14mg Terminalia bellirica 14mg Myristica fragrans 14mg Syzygium aromaticum 10mg Oral Tb. Sirop flacon 100-200 ml Picåturi flacon 60-120 ml ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7.5ml) de 2 ori pe zi Adul¡i: 1.25-2.5 linguri¡å (7. de 3 ori pe zi copii: 10-20 picåturi de 3 ori pe zi Sirop: Nou-nåscut: 1/4-1/2 (1. de 3-4 ori pe zi Sirop: Copii: 1/2 linguri¡å (2. de 3-4 ori pe zi Adul¡i: 2-3 tb.5ml)de 2 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscu¡i: 5-10 pic.1. de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 10-20 picåturi de 3-4 ori pe zi .

de 2 ori pe zi Sirop 1 linguri¡å (5 ml) de 1-2-3 ori pe zi Capsule: 1cp/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1-3 lingurite /zi Adul¡i: 3 linguri¡e /zi 3-6 tb/zi Ascolecitin forte Meclosulfonat Oral: dj. miere albine 15g Meclosulfonat Colina glicerofosfat Oral: dj.1. Junior One tablet daily One tablet daily+ Fe 299 . Ginseng tonic Ginsavit. Adul¡i: 3-9 dj/zi 1-3 cp/zi 1 fiolå / zi Copii ¿i adolescen¡i :3-6 cp/zi Adul¡i: 6-12 cp/ zi Meclofenoxat Meclofenoxat Ginseng ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Multivitamine Oral cp. Vitagins V2Plus Multirovital Oral Cp. 100mg Lecitinå +vitamina D Polenolecitin Romener Oral: cp 600mg Granule 20% Tb.3g: lecitina pulbere 250mg acid ascorbic 100mg lecitinå pulbere 500mg.Geriforte Oral Tb. Ginseng. Multivitamine Multivitamins 'Peoples choice' 1-3 cp/zi 1-2 cp/zi Copii sub 12 ani: 1/2 tb /zi Adolescen¡i ¿i adul¡i: 1 tb /zi Copii peste 4 ani: 1cp /zi Adul¡i: 1-2 cp /zi Copii 1cp masticabil /zi Adul¡i: 1 cp/zi 1-2 dj/zi 1dj/zi Tabelul 7. acid ascorbic 200mg Granule 100g: lecitinå vegetalå 10g. polen de albine 50g. (continuare) One a day multivitamine Baby. Oral Dj. diminea¡a Adul¡i: 3 linguri¡e/zi Tablete 1-2 tb. 50mg ginseng Oral Tb. Oral Dj. de 4ml 250 mg/ml Oral: cp 100 mg Romener Gliatin Gliatin 1000 Copii ¿i adolescen¡i: 2-6 dj/zi Adul¡i: 3-9 dj/zi Copii ¿i adolescen¡i :2-6 dj/zi. 5. Oral cp. 100mg Oral: cp 400mg Parenteral f.5 3 tb /zi Copii: 1-2 linguri¡e. 40mg ginseng Oral Cp. Sirop 200ml Lecitinå Lecithin Lecitinå Ascolecitin 1.

Deanol-aceglutamat Risatarun Oral Cp.1/2 linguri¡e/zi Copii : 1-2 linguri¡e/zi Adul¡i: 2-3 linguri¡e/zi Copii 4-12 ani: 1/2 tb. Calciu lactic Vitamine+substan¡e Supradyn minerale ¿i oligoelemente Supral Multiminerale Vitamax Optical MagneB6 Pikovit Vi-daylin-M Upsavit multivitamins Vitamine+substan¡e Vitamax minerale ¿i oligoelemente Royal Jelly + altele Aslavital infantil Apilarnil prop. cp. Copii mici: 1/4 .efervescente Oral Dj. Adul¡i: 3f/zi 1 cp. Oral Solu¡ie Oral cp. Oral cp./zi 2-4 dj. Oral solu¡ie: f buvabile 1 cp/zi 1-2 cp de 3 ori/zi Drajeuri: Copii peste 6 ani (20kg): 10-30mg/ kgc/zi (4-6dj.../zi Copii peste 6 såptåmâni: 2 linguri¡e(10ml)/zi 2-4 cp. Oral cp. /zi Adul¡i: 1 tb.1. (continuare) Viplex Sana-Sol Electovit Polivitaminizant S Vitamin B complex 9 vita Rovital C Vi-daylin Biovital Multi-tabs Multiminerale Polimineralizant S Gluconolactat de calciu si magneziu Calciu 200 Berocca calcium Berocca calciu ¿i magneziu Cal-C-vita Calciu forte.) Adul¡i: 8dj. Adul¡i: 3-8dj/zi Copii 10-20 Kg: 1/2 f 1-2 /z. Oral Cp. Parenteral im F 2 ml gluconolactat de calciu ¿i magneziu 5% Oral Cp.600mg Oral dj./zi 300 Oral Tb. Oral cp./zi Copii: 100 mg/zi. Adul¡i: 4 cp/zi 1-2 cp/zi 1-2 cp/zi 1 cp/zi Oral cp./zi 1-2 F/zi Copii: 2-3 cp/zi. dj. efervescente 200mg Oral Cp./zi Solu¡ie: copii ¿i sugari peste 1 an (10kg):1-3 f.200. Adul¡i: 100-600mg /zi Copii: 1-3 dj/zi. efervescente Oral Cp. Adul¡i: 1f 1-4/zi . Calciu forte 500 Calciu granulat. 100. efervescente Oral dj. efervescente Oral Cp. solu¡ie buvabilå Copii peste 12 ani ¿i adul¡i: 1 cp/zi 1 cp/zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. Oral Dj. efervescente. /zi./zi 2-4 dj. Oral Solu¡ie 2-4 cp.Oral cp.

7. amelioreazå procesele de învå¡are ¿i de memorizare. 7. 7. Se administreazå pe cale oralå în trei prize a câte 400 mg. pânå la câteva luni. • tulburåri de adaptare.3.2. în insuficien¡a renalå moderatå ¿i la pacien¡ii cu epilepsie se administreazå cu pruden¡å. . Contraindica¡iile piracetamului Contraindica¡ia administrårii piracetamului este reprezentatå de insuficien¡a renalå severå. excita¡ie sexualå. în afec¡iunile cronice. cre¿te rezisten¡a celulelor cerebrale la hipoxie. favorizeazå sinteza proteinelor cerebrale.4. având urmåtoarele ac¡iuni: protejeazå cortexul cerebral împotriva agresiunii/hipoxiei. cre¿te concentra¡ia de ATP în neuroni. Durata tratamentului este de 4-6 såptåmâni sau mai mult. în timpul sau dupå maså. cu mult lichid. favorizeazå arderea glucozei. • întârziere mintalå.3. favorizeazå procesele mintale. Efectele secundare ale piracetamului În timpul tratamentului cu piracetam pot så aparå agita¡ie psihomotorie. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå doza se reduce pânå la o jumåtate sau un sfert.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 301 nueazå consumul neuronal de oxigen. • tulburåri de comportament.3. Piracetamul ac¡ioneazå la nivelul sistemului nervos central ca agent nootropic. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent sunt: • sechele psihoafective ale encefalopatiilor. Mod de administrare. favorizeazå formarea de ATP ¿i activitatea G-6PD fårå cre¿terea producerii de lactat. 7.3. sindroame posttraumatice. • sechele post accidente vasculare cerebrale.3.5. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/zi. • tulburåri de comportament în epilepsie. În cazul prezen¡ei unei afec¡iuni hepatice cronice. dereglåri ale somnului reprezentate mai ales de insomnie. influen¡eazå pozitiv conductibilitatea nervoaså. dupå interven¡ii chirurgicale craniene. dar ¿i somnolen¡å. agresivitate.

traumatism cerebral. grea¡å. ceea ce determinå supravegherea pacien¡ilor care primesc tratament anticonvulsivant. • nefropatii cu proteinurie ¿i hematurie. gastralgii. • tulburåri de adaptare. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului Pot apårea la utilizarea piracetamului în asociere cu amfetaminele.302 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI manifeståri depresive. tulburåri la nivelul tractului digestiv: hipersaliva¡ie. cre¿tere în greutate. intoxica¡ii. activator al metabolismului neuronal. Piritinolul Piritinolul este un compus chimic înrudit cu piridoxina. . 7.6. cre¿te rezisten¡a la oboseala psihicå. • insuficien¡å renalå. encefalite. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent sunt: • întârziere mintalå. poate atenua deficitul de memorie ¿i de aten¡ie ¿i concentrare.3. cre¿terea apetitului.1.2. neurolepticele (apari¡ia de manifeståri hiperkinetice excesive). Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului Piritinolul este un protector al ¡esutului cerebral. piridixinå. 7. 7. hormonii tiroidieni. În mod excep¡ional. • sechele post accidente vasculare cerebrale.4. amelioreazå coordonarea psihomotorie. • tulburåri hematologice. • miastenie. diaree. poate så aparå o scådere a pragului convulsivant. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului Contraindica¡iile utilizårii piritinolului sunt: • alergie la piritinol. 7. • tulburåri de comportament. modificåri ale tensiunii arteriale. • dermatoze severe. • insuficien¡å hepaticå. Favorizeazå trecerea glucozei prin bariera hematoencefalicå ¿i utilizarea ei de cåtre neuroni. la pacien¡ii predispu¿i.4.3.4. • astenie psihicå. reac¡ii alergice. 7. vårsåturi. • lupus eritematos diseminat. Foarte rar au fost semnalate ame¡eli.4. penicilaminå.

dozele utilizate sunt de 50-300 mg/zi. Piridoxina se administreazå per os sau parenteral (intramuscular sau intravenos). Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent sunt: • întârzierea mintalå. 7. timp de 15-20 zile.4.3.5.6. anxietate. Mod de administrare.1. agranulocitozå.5.5. erup¡ii buloase. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei Vincamina cre¿te fluxul sangvin cerebral prin vasodilata¡ie selectivå a vaselor sangvine cerebrale. Implicarea în modificårile tisulare de la nivelul sistemului nervos explicå clasificarea piridoxinei în categoria substan¡elor neurotrofice. timp de mai multe såptåmâni. encefalite. Favorizeazå metabolismul cerebral prin cre¿terea degradårii oxidative a glucozei ¿i a utilizårii acesteia de cåtre celulele nervoase. insomnie înso¡itå de apari¡ia de proteinurie. miastenie.4. afectåri hematologice: trombocitopenie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 303 7. 7.5. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. • sechele post accidente vasculare cerebrale.4. Vincamina 7. având astfel un rol important în schimbårile tisulare. Piridoxina Piridoxina face parte din grupul vitaminelor B care se gåsesc în drojdia de bere ¿i în anumite vegetale. leucopenie. . 7.5. intoxica¡ii. 7. 7. dozele utilizate sunt de 20-50 mg/zi. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. traumatism cerebral.6. Se administreazå oral 25-100 mg de douå-trei ori pe zi.2. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei Piridoxina joacå un rol important în metabolismul acizilor amina¡i ¿i al gråsimilor. Efectele secundare Rareori a fost descriså apari¡ia urmåtoarelor efecte adverse: iritabilitate. 7. polimiozitå.1.

vorbirea. Mod de administrare. • sechele ale traumatismelor cranio-cerebrale. fizice ¿i intelectuale sau ale altor func¡ii fiziologice. • dupå accidente cerebrale acute: posttraumatic. în cure de 10-30 zile. • tulburåri de concentrare privind memoria. Scade ¿i egalizeazå rezisten¡ele hemodinamice ale patului vascular cerebral. Måre¿te circula¡ia ¿i amelioreazå metabolismul cerebral.6.6.2. 7. • sindrom postcomo¡ial în traumatismele craniene. adicå 10-30 mg/zi. Parenteral. orientarea temporo-spa¡ialå. dozele utilizate sunt de 10-30 mg/zi. 7. diabet zaharat. • afectare cardiacå: sechele de infarct miocardic. sechele postictus.304 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ceea ce duce la o cre¿tere a activitå¡ii generale. • tulburåri emo¡ionale acompaniate de iritabilitate ¿i anxietate. Contraindica¡iile administrårii vincaminei Contraindica¡iile administrårii vincaminei sunt: • tumori cerebrale cu hipertensiune intracranianå. . Cre¿te fluxul sangvin cerebral.4.3. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. postapoplectic. aterosclerozå. reglarea ¿i men¡inerea tuturor func¡iilor cerebrale. Favorizeazå transportul oxigenului în celula nervoaså. insuficien¡å cardiacå. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea activitå¡ii centrilor nervo¿i prin modificåri trofice: ischemie cerebralå.6. comportamentul. separate prin pauze de 10-15 zile. bloc atrio-ventricular. Prin toate aceste proprietå¡i se amelioreazå sau se refac circula¡ia ¿i func¡iile cerebrale. aritmii. tulburåri electrocardiografice de repolarizare. determinând ameliorarea. apoi se scade la 10 mg pe zi. 7. • se administreazå cu pruden¡å la persoanele prezentând afec¡iuni hepatice sau convulsivante. somnul. Oral se administreazå 10 mg de douå-trei ori pe zi. Amelioreazå ¿i normalizeazå microcircula¡ia cerebralå. • simptome psihice/neurologice: afazia. are efecte trofice ¿i protectoare asupra neuronilor cerebrali. se adminstreazå intramuscular 1-3 fiole pe zi.

stimulând captarea oxigenului ¿i consumul aerob al glucozei ¿i favorizând epurarea lacta¡ilor. 7. Efectele secundare ale vincaminei Rareori a fost descriså apari¡ia unor tulburåri digestive minore. cre¿terea densitå¡ii receptorilor sinaptici. 7. cefalee. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. administrate în timp de 4 ore sub controlul presiunii sangvine.5. Cre¿te rezisten¡a vascularå ¿i scade permeabilitatea capilarelor.3. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba EGb761 este un extract din frunzele de Ginkgo Biloba ¿i con¡ine peste 40 de principii active. Solu¡ia buvabilå se dilueazå în jumåtate de pahar de apå. turnoverul neuromediatorilor.6.7. La nivel tisular.7. se administreazå 1 fiolå. are efect neurotropic. • sechele ale accidentelor cerebrale vasculare ¿i ale traumatismelor cranio cerebrale. între care gingkgolidele ¿i bilobalidele.5. protejeazå integritatea membranelor celulare prin neutralizarea radicalilor liberi. Se administreazå pe cale oralå sub forma a trei doze zilnice. 7. în 250 ml de solu¡ie glucozatå sau salinå. . 7. cutanate. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se folosesc doze de 40 mg/zi. Mod de administrare. Amelioreazå metabolismul energetic bazal. 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 305 Intravenos. stimulând procesele de compensare neuronalå. Cre¿te tonusul pere¡ilor veno¿i.1.7.7.4. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent sunt: • deficite cognitive. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba Rareori a fost descriså apari¡ia de tulburåri digestive.2.7. • ischemie cerebralå. 7. Are efect vasoreglator asupra arterelor. Ginkgo Biloba EGb761 7.7. respectiv 10 mg.

reglarea metabolicå.8. având astfel ini¡ial o ac¡iune inhibitorie prelungitå. • Reglarea metabolicå Cerebrolisyn protejeazå celulele nervoase ale sistemului nervos central împotriva acidozei lactice ¿i cre¿te capacitatea acestora de utilizare a oxigenului în condi¡ii de hipoxie. 7. Cerebrolisyn induce cre¿terea prelungirilor neuronilor din ganglionii spinali. urmatå de o intensificare prelungitå a råspunsurilor sinaptice în aria CA1. • Neuromodularea Cerebrolisyn induce modificåri ale plasticitå¡ii neuronale ¿i sinaptice ¿i.1. Cerebrolisyn intensificå reac¡ia de trezire. formarea de prelungiri ¿i promoveazå supravie¡uirea neuronilor (Albrecht E. În experien¡e pe animale. cre¿terea performan¡elor la învå¡are ¿i ameliorarea tulburårilor de comportament. et al. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn are efect neurotrofic ¿i neuroprotector la nivelul sistemului nervos central care se realizeazå pe trei cåi: stimularea neurotroficå.306 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.6. În experien¡e pe culturi celulare. stimuleazå cre¿terea neuronilor. Cerebrolisyn determinå o stimulare imediatå a metabolismului energetic. supravie¡uirea ¿i protec¡ia celulelor nervoase împotriva agen¡ilor nocivi. în consecin¡å. Cerebrolisyn Cerebrolisyn este un amestec de peptide ob¡inut prin metode biotehnologice standardizate de scindare enzimaticå a proteinelor ob¡inute din creierul de porc. Cerebrolisyn stimuleazå receptorii presinaptici A1 pentru adenozinå ¿i receptorii GABA-B. • Stimularea neurotroficå Cerebrolisyn asigurå diferen¡ierea. 7. cre¿te capacitatea de concentrare ¿i de depunere a datelor în memorie. În culturi neuronale. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba Interac¡iuni medicamentoase ale Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. crescând semnificativ metabo- .7. având astfel activitate Nerve Growth Factor-like (Shimazu F et al. 1992). 1992). neuromodularea. Cerebrolisyn are un efect dependent de dozå de prevenire a mor¡ii neuronilor induse de concentra¡ii mari de glutamat (excitotoxicitate).8.

cu reducerea consecutivå a formårii radicalilor liberi în timpul reperfuziei dupå ischemie.8. a dozelor pânå la 5 ml ¿i i.8. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn penetreazå u¿or bariera hemato-encefalicå. 7. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Doze: 1-60 ml Mod de administrare: Se recomandå administrarea i.8.8. • întârzierea mintalå. a cårei dispari¡ie este unul dintre primele evenimente ce au loc în cadrul mor¡ii celulare întârziate induse de ischemie. Tratamentul se repetå la 6 luni.5. Se administreazå o fiolå pe zi. cefalee. • sechele post-traumatice. Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale.8.3.v. Inhibå calpaina ¿i alte proteaze implicate în moartea celularå induså de ischemie. Scade semnificativ concentra¡ia lactatului în creier în cursul episoadelor ischemic-hipoxice. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului sunt: • hipersensibilitate la unul dintre componentele medicamentului. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie ¿i de concentrare. 7. u¿oarå hipertermie.2. 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 307 lismul aerob. sau în perfuzie a celor peste 5 ml.6. Regleazå sinteza proteinei MAP2 din structura microtubulilor.4. facilitând transportul glucozei din capilarele cerebrale în sistemul nervos. pot apårea unele reac¡ii de hipersensibilitate: frisoane. • afectare renalå severå. . • epilepsie. 7. 7. 20 zile. Nu are poten¡ial mutagen sau cancerigen demonstrat prin testele toxicologice in vitro sau in vivo. Efectele secundare ale Cerebrolisynului • Foarte rar. Moduleazå compozi¡ia molecularå a barierei hematoencefalice prin intensificarea sintezei ARNm ¿i a proteinei transportoare a glucozei codificate de gena GLUT-1.m.

9. glucidic. 7. Tonotil-N procurå organismului dozå zilnicå necesarå de substan¡e esen¡iale generative. Tonotil-N are ac¡iune regenerativå deoarece induce anabolismul proteic. stimuleazå glicogeneza. • surmenaj fizic ¿i intelectual. • anorexie. lipidic. Tonotil-N regleazå metabolismul celular ¿i furnizeazå energie pe urmåtoarele cåi: induce reac¡ii de fosforilare. recuperarea dupå interven¡ii chirurgicale. Componentele tonotilului sunt ambalate o parte sub formå de solu¡ie ¿i o parte sub formå de pulbere. • întârziere psihicå. serotoninå. • tonic în condi¡ii de slåbire a organismului. acetilcolinå. l-arginina. Glutamina este implicatå în biosinteza unor substan¡e biologice cum ar fi sinteza acetilcolinei ¿i în reac¡iile legate de transportul grupelor amino. .9.2. Tonotil-N are ac¡iune detoxifiantå deoarece previne acumularea de amoniac în celula nervoaså. 7.9. Arginina ¿i hidroxicobalamina sunt implicate în func¡ionarea normalå a diferitelor enzime necesare sintezei acizilor nucleici. sintetizeazå creatinina ¿i acidul ketoglutaric. Fosfotreonina este un aminoacid fosforilat care joacå un rol important în biosinteza lipoproteinelor cerebrale. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent sunt: • obosealå fizicå ¿i psihicå. substituie deficien¡a de glucozå. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N Fosfoserina este un aminoacid fosforilat care interferå în biosinteza fosfolipidelor în ¡esutul nervos. l-fosfoserina. acid gamaaminobutiric. formarea de acid nicotinic. stres. în convalescen¡å. 7. l-glutamina. Aminoacizii esen¡iali care intrå în compozi¡ia tonotilului sunt: l-fosfotreonina. Tonotil-N Tonotil-N este un amestec de aminoacizi esen¡iali ¿i hidroxicobalaminå.308 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale la persoanele cu epilepsie.1.

Mecanismele farmacodinamice ale Mentat Mentat îmbunåtå¡e¿te func¡iile mentale prin modularea neuro-transmisiei colinergice ¿i GABA-ergice.9. un inhibitor endogen al monoaminooxidazei care este crescut de variatele niveluri ale anxietå¡ii. Withania somnifera. Tinospora cordifolia. Mentat ajutå la reducerea nivelului de tribulinå. Ipomoea digitata. Prin refacerea activitå¡ii receptorilor muscarinici ¿i colinergici de la nivelul cortexului frontal. Centella asiatica. Valeriana wallichii. pragul stresului. 7. Efectele secundare ale Tonotil-N Efectele secundare ale Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. Syzygium aromaticum. . • oboseala în urma unui efort intelectual prelungit.9. Prunus amygdalus. Emblica oficinalis.3. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå o fiolå pe zi. Mentat (BR-16A) Medicina tradi¡ionalå indianå ¿i chinezå folose¿te de peste 3000 de ani plante pentru tratamentul diverselor afec¡iuni mentale sau disfunc¡ii cognitive. Embelia ribes. Terminalia bellirica. Macuna pruriens. Foeniculum vulgare. Orchis mascula. Terminalia arjuna. Mentat amelioreazå fluctua¡iile aten¡iei ¿i tulburårile comportamentale. Evolvulus alsinoides.5.10. • scåderea performan¡elor intelectuale – supliment în tratamentul cu antidepresive ¿i anxiolitice. Myristica fragrans. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. Mentat îmbunåtå¡e¿te coeficientul intelectual. nivelul memoriei. Oroxylum indicum. Elletaria cardamomum. Terminalia chebula. Acorus calamus. abilitå¡ile de concentrare. Nordostachys jatamansi.9. 7.10. Zingiber officinale.1. 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 309 • ameliorarea capacitå¡ii de adaptare.4. Celastrs paniculatus. diminea¡a înainte de micul dejun. 7. 7. Mentat este un medicament neurotrofic alcåtuit din urmåtoarea combina¡ie de plante: Bacopa monnieri.

anti-stres ¿i de adaptare. Are efecte antianxioase. – posedå proprietå¡i antioxidante puternice. Bacopa monnieri: – cre¿te poten¡ialul de învå¡are. steroli. GABA). temper tantrum/crize de mânie. – regleazå nivelurile dezechilibrate ale aminelor biogene (acetilcolina. • tulburårile de memorie: fluctua¡iile aten¡iei. Centella asiatica este alcåtuitå din urmåtorii metaboli¡i farmacologic activi: acidul asiatic. serotonina. enurezis. Au rol în cre¿terea capacitå¡ilor de memorare. Academia de ¿tiin¡e din Marea Britanie a prezentat în mai 1996 un studiu clinic despre oxidul nitric.310 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mentat prezintå activitate semnificativå antiparkinsonianå sporind activitatea receptorilor dopaminergici postsinaptici. . Efectele farmacologice ale Bacopa monnieri sunt realizate de compu¿ii bilogic activi ai acesteia identifica¡i de medicina modernå: alcaloizi.10. relaxarea nervoaså. sus¡inând faptul cå oxidul nitric din Bacopa monnieri are efect pozitiv asupra învå¡årii ¿i memorårii. acidul medecasic. nutri¡ia neuronalå. saponine. comportament antisocial. Saponinele: bacosid A ¿i bacosid B sunt responsabile de cre¿terea capacitå¡ii de memorare ¿i învå¡are prin îmbunåtå¡irea transmiterii impulsurilor nervoase. Oxidul nitric este o moleculå mesager importantå în organismul uman (pentru dovedirea rolului såu s-a acordat Premiul Nobel în 1998).2. tulburåri de limbaj ¿i de învå¡are. – moduleazå mecanismele colinergice centrale. dupå 12 såptåmâni. Proprietå¡ile antioxidante previn deteriorarea func¡iei mentale. Efectele sedative ¿i tranchilizante ale Mentatului oferå protec¡ie împotriva convulsiilor ¿i sunt benefice în insomnie. alterarea concentrårii. accelereazå procesarea informa¡iilor vizuale. • perturbåri comportamentale: stare hiperkineticå. 7. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent sunt: • terapie suportivå în retardul mental u¿or-moderat. comportament agresiv. consolideazå memoria. adic¡ie la alcool. de cre¿tere a capacitå¡ii de memorizare. Mentat îmbunåtå¡e¿te articularea ¿i corecteazå defectele de exprimare. glicozidul asiaticozid. în tratamentul cronic. – are efect anxiolitic.

10.11. måresc capacitatea de muncå fizicå ¿i intelectualå.3.11.11.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 311 • • • anxietate ¿i tulburåri anxioase legate de stres. Lecitina Lecitina este reprezentatå de fosfolipide ob¡inute din vegetale ¿i ou. • convalescen¡å dupå boli consumptive. câte 1 cp de 2 ori pe zi.3. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent Doze: 4 cp pe zi. 7. • tulburåri nevrotice.10. 7.5. studen¡i.1. defecte de vorbire: afazie. • scåderea randamentului fizic: sportivi de performan¡å.2. accelereazå refacerea organismului dupå eforturi intense.11. 7.4. lucråtori care efectueazå muncå grea. Contraindica¡iile administrårii lecitinei Contraindica¡iile administrårii lecitinei nu au fost descrise pânå în prezent. 7. Se administreazå 2 cp de 2 ori pe zi. favorizând cre¿terea ¿i dezvoltarea organismului. obosealå mentalå. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea randamentului intelectual: elevi. Se recomandå 1-2 såptåmâni de întrerupere a tratamentului cu Mentat înaintea interven¡iilor chirurgicale. . La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 2 cp pe zi. 7. Efectele secundare ale Mentat Efecte secundare ale Mentat nu au fost descrise pânå în prezent. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei Fosfolipidele sunt constituen¡i esen¡iali ai tuturor ¡esuturilor ¿i organitelor celulare. 7. Preparatele din lecitinå amelioreazå coeficientul de utilizare a alimentelor. Contraindica¡iile administrårii Mentat Contraindica¡iile administrårii Mentat nu au fost descrise pânå în prezent.10. 7. Mentatul sirop se administreazå 1 linguri¡å pe zi la nounåscu¡i ¿i 2 linguri¡e pe zi la copii.

• surmenaj intelectual.5. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent Doze: 1 cp de 600 mg pe zi.12. Efectele secundare ale meclosulfonatului Nu au fost descrise pânå în prezent. 7. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 dj de 2-3 ori pe zi.4. Granulele se administreazå 3 linguri¡e pe zi la adult ¿i 1-3 linguri¡e pe zi la copii ¿i adolescen¡i. . Dacå administrarea înainte de maså determinå tulburåri digestive. cu ac¡iune psihoenergizantå la care se adaugå efectele antidepresive.11. Efectele secundare ale lecitinei Rareori poate apårea cre¿terea saliva¡iei. insomnie dupå prizele de searå.3. Se pot face mai multe serii pe an cu pauze de 10-20 zile. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului nu au fost descrise pânå în prezent. 7.12. studen¡i.11. 1-2 tb de 250 mg de 3 ori pe zi. Se administreazå oral diminea¡a sau la mijlocul zilei. 7. 7. administrarea se va face în timpul mesei sau dupå maså. O serie de tratament poate dura în medie 4-8 såptåmâni. Meclosulfonat 7. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent sunt: • situa¡ii care impun cre¿terea randamentului intelectual: elevi. • sechele dupå encefalopatii la copil.4.5.12.12. 1/2-1 tb de 500 mg de 3 ori pe zi. • encefalopatii infantile cu sindroame hiperkinetice. grea¡å.1.12. 7. Måre¿te capacitatea de muncå intelectualå. Se evitå administrarea înainte de culcare.12. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului Meclosulfonatul este un reglator metabolic al celulei nervoase. 7.312 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.2.

interven¡ii chirurgicale. • sechele postencefalitice. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat Foarte rar poate apårea grea¡å.m.1.5.2. 7. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent sunt: • adjuvant în procesele involutive cerebrale. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat Colina glicerofosfat este un protector al membranei neuronale. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat sunt: • hipersensibilitatea la colinå glicerofosfat.1. • întârziere psihosomaticå. 7.13.13. Parenteral se administreazå o fiolå i. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului Meclofenoxatul este un antianoxic ¿i un reglator metabolic neuronal care provoacå vasodilata¡ie cerebralå prelungitå.13.14. Meclofenoxat 7. în special la structuri cu procese evolutive. 7.14. Colina glicerofosfat 7.13. accidente cerebro-vasculare. Colina glicerofosfat favorizeazå refacerea fosfolipidelor din membrana neuronalå ¿i implicit amelioreazå func¡ionarea neuronilor. 7. ceea ce impune reducerea posologiei. • surmenaj.13. • tulburåri psihocomportamentale.14.3. . pe zi.4. • dupå traumatisme. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Oral se administreazå 1 cp de 2-3 ori pe zi. 7. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie. 7.2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 313 7.13. îndeosebi la nivelul substan¡ei cenu¿ii.

3. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului sunt: • tulburåri psihotice endogene cu nelini¿te ¿i agita¡ie.14. Efectele secundare ale meclofenoxatului Rareori pot apårea iritabilitate. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 cp de 3 ori pe zi. obosealå. 7. Ultima dozå se administreazå la ora 16.314 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. . insomnie. 7.14.5. • este necesarå pruden¡å în stårile de excita¡ie. • tulburåri extrapiramidale.14.4.

cunoscute aståzi ca Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (Schatzberg.1. 2002. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent 8. disponibilå original ca un preparat sub formå de amestec racemic. 2000).1. A fost dezvoltat la sfâr¿itul anilor 1930 ¿i studiat la copiii cu tulburåri severe de comportament. metilfenidatul ¿i pemolinul (aståzi mai pu¡in folosit. Informa¡iile prezentate în acest capitol au fost adaptate în principal dupå Schatzberg. Amfetamina. . mai ales când literatura de specialitate abundå în studii despre utilizarea substan¡elor simpatomimetice ¿i atomoxetinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. Principalele amfetamine cu utilizare terapeuticå sunt dextroamfetamina. 1997. Anticipåm astfel posibila viitoare comercializare a lor ¿i în ¡ara noastrå. 8. Consideråm necesar så prezentåm informa¡ii despre aceste preparate.8 TRATAMENTUL SPECIFIC AL TULBURÅRII HIPERKINETICE CU DEFICIT DE ATENºIE LA COPIL ªI ADOLESCENT Am inclus cu bunå ¿tiin¡å acest capitol.1. de¿i în România nu existå încå preparate de acest tip ce pot fi recomandate în aceastå afec¡iune atât de frecventå. amelioreazå performan¡ele diminuate de obosealå (stimulante psihomotorii) sau produc modificåri profunde în modelul de gândire ¿i dispozi¡ie (psihomimeticele sau halucinogenele) (Lippincott. Kaplan ¿i Sadock. Defini¡ie Stimulantele sistemului nervos central sunt substan¡e chimice ce stimuleazå activitatea mentalå ¿i motorie. a fost de fapt primul medicament nonbarbituric eficient clinic în psihofarmacologia modernå. datoritå toxicitå¡ii hepatice). 1997). Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (THDA).

hiperactivitå¡ii la copii. metilxantinele – cofeina. Existå colegi care au utilizat-o cu rezultate îndoielnice. 1997.316 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Lippincott. fenciclidina. Efectele clinice Amfetaminele determinå fenomene de excita¡ie cu reducerea stårii de obosealå. posibilitate de concentrare måritå. 8. Schatzberg. prin diminuarea nevoii de somn ¿i a duratei acestuia. Aceste efecte stimulante au determinat folosirea amfetaminelor ¿i deriva¡ilor lor în tratamentul depresiei. 2002. A fost eficace la 3 dintre pacien¡i. restul au devenit foarte agita¡i. 1997. L-am utilizat cu doze corespunzåtoare celor indicate de prospect. În România. 2003. narcolepsiei ¿i pentru controlul apetitului. iar procurarea medicamentului era dificilå fiind posibilå doar cu ajutorul re¡etelor cu timbru sec. a fost încercatå utilizarea efedrinei ca echivalent al simpatomimeticelor. scåderea apetitului (efect anorexigen) ¿i insomnie. senza¡ie de minte proaspåtå. .3. A existat Centedrin care era aprobat pentru a fi utilizat în alte tulburåri. Clasificare Cele douå clase principale de stimulante SNC sunt reprezentate de stimulantele psihomotorii (amfetaminele.2.1. 2000. prelucrat dupå Kaplan ¿i Sadock. Experien¡a noastrå în utilizarea metilfenidatului este restrânså. teofilina. nevoie de a vorbi.1. ne vom ocupa în acest capitol de medicamentele cu uz terapeutic la copil. precum ¿i dupå monografiile medicamentelor oferite de firmele producåtoare. teobromina. tetrahidrocanabinol). fiind reprezentatå de 4-5 pacien¡i cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ai cåror pårin¡i au cumpårat acest medicament din stråinåtate. medicamentele stimulante nu sunt aprobate pentru a fi folosite în tratamentul Tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie. ¿i anume amfetaminele. Amfetaminele simpatomimetice folosite frecvent în psihiatrie sunt prezentate în tabelul urmåtor. – nicotina ¿i cocaina) ¿i de medicamentele psihomimetice (dietilamida acidului lisergic – LSD. activitate motorie sporitå. În România. precum ¿i dupå monografiile firmelor producåtoare (monografii Internet Mental Health ¿i Medscape). Dintre toate aceste substan¡e. Stroescu. Perry. Stimuleazå acut starea de vigilen¡å mentalå ¿i produc un sentiment de bine ¿i de euforie. 8.

10. 20 mg Capsule cu eliberare lentå 20. Clasificarea substan¡elor simpatomimetice Fenfluraminå Dexfenfluraminå Pondimin Redux 317 . 15 mg Tablete: 5 mg Tablete cu eliberare lentå 5.1. 36. 30.75-75 mg/zi Ritalin Methidat Methylin Attenade Concerta Pemolin Cylert ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 8. 20 mg Tablete cu eliberare lentå: 10. 10 mg Capsule 5.Denumirea comunå interna¡ionalå Copii ¿i adolescen¡i: 1200mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi 20-25 mg 5. 54 mg Tablete: 18.5. 27.80 mg/zi Denumirea comercialå Doza recomandatå [mg/zi] Mod de prezentare Dextroamfetaminå Dexedrinå DextroStat Metamfetaminå Desoxyn Metilfenidat Tablete 5. 15 mg sirop: 5 mg/ 5 ml Capsule cu eliberare lentå 5. 10. 37. 75 mg Tablete de mestecat: 37.5 mg Tablete 20 mg Capsule 15 mg 18-54 mg 18.75. 15 mg Tablete: 5. 10. 40 mg Tablete cu eliberare lentå 18. 10.

substan¡ele psihostimulante ¿i psihomimetice fac parte din categoria medicamentelor de care se abuzeazå în mod frecvent. diminueazå activitatea fizicå. Eficien¡a clinicå se asociazå cu cre¿terea eliberårii de dopaminå în special. îmbunåtå¡esc perioadele de aten¡ie ¿i memoria pe termen scurt.318 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii cu THDA. prin tablete ¿i capsule cu eliberare obi¿nuitå. 8. activitatea disruptivå ¿i îmbunåtå¡esc scrierea de mânå. reduc distractibilitatea ¿i impulsivitatea. determinând stimularea întregului ax cerebro-spinal. Pemolinul poate stimula indirect activitatea dopaminergicå printr-un mecanism încå neclar. al cåror efect principal este eliberarea catecolaminelor din depozitele intracelulare ale neuronilor presinaptici.1. Pentru a evita insomnia provocatå de metilfenidat. trunchiului cerebral ¿i måduvei spinårii. ¿i probabil mai pu¡in cu eliberarea de noradrenalinå sau serotoninå.1. Adi¡ional la ac¡iunea marcatå asupra SNC. Datoritå efectelor lor asupra sistemului nervos. hipnotice ¿i narcoticele opioide. ultima dozå de tablete conven¡ionale trebuie administratå cu multe ore înainte de culcare.5. alåturi de anxiolitice. Dextroamfetamina ¿i metilfenidatul sunt de asemenea inhibitori slabi ai recaptårii catecolaminelor ¿i inhibitori ai monoaminoxidazei. zgomotele. prin supozitoare. În spital. ¿i prin fumat. cortexului. Mecanismele farmacocinetice Administrarea terapeuticå se face pe cale oralå. în special în perioadele când se a¿teaptå de la copii så fie mai pu¡in activi. Cei ce abuzeazå de amfetamine le consumå frecvent prin injectare i. cum ar fi la ¿coalå.v. sus¡inutå sau prelungitå. amfetaminele ac¡ioneazå asupra sistemului adrenergic stimulând indirect receptorii adrenergici α ¿i β prin eliberarea noradrenalinei. Îmbunåtå¡esc complian¡a la comenzile adul¡ilor. Mecanismele farmacodinamice Amfetaminele sunt simpatomimetice cu ac¡iune indirectå. Scad vocalizårile. la cei ce nu pot înghi¡i pastilele. dar situsul de ac¡iune farmacologic nu se cunoa¿te cu precizie. administrarea se poate face ¿i pe cale intrarectalå. Modafinilul poate inhiba recaptarea dopaminei. Tabletele cu eliberare prelungitå ¿i . 8.4. precum ¿i prin sirop ¿i tablete de mestecat. dar are activitate simpatomimeticå reduså.

Proprietå¡ile formulei de a elibera medicamentul ar putea fi afectate în cazul în care con¡inutul capsulelor este amestecat cu suc de mere cald. Pemolinul din tabletele de mestecat este absorbit în sânge dupå câteva minute. Capsulele cu eliberare prelungitå pot fi înghi¡ite întregi sau con¡inutul lor poate fi amestecat cu cantitå¡i mici de suc de mere imediat înainte de administrare. Unii producåtori sugereazå ca pacientul så bea lichide imediat dupå administrarea capsulei intacte sau a mixturii cu suc de mere. Amestecul cu suc de mere trebuie înghi¡it imediat dupå preparare. Substan¡a din tabletele cu eliberare prelungitå este absorbitå mai lent. dar în aceea¿i cantitate cu cea din tabletele obi¿nuite. . dar nu måre¿te cantitatea de substan¡å absorbitå. Absorb¡ia din tubul digestiv este completå ¿i rapidå dupå administrarea oralå. dat fiind cå tableta care con¡ine medicamentul este proiectatå så råmânå intactå ¿i så elibereze lent substan¡a activå din înveli¿ul neabsorbabil în timpul pasajului prin tubul gastrointestinal. Gradul de distribu¡ie al metilfenidatului la oameni este necunoscut. este normal. ¿i nu poate fi påstrat pentru administrarea ulterioarå. Printre metaboli¡ii pemolinului se numårå pemolinul conjugat. Nu este recomandatå subdivizarea con¡inutului unei capsule. Principalul metabolit al metilfenidatului este acidul ritalinic (acid α-fenil-2-piperidin acetic. metilfenidatul ¿i metaboli¡ii såi sunt distribui¡i între plasmå (57%) ¿i hematii (43%).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 319 tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå trebuie înghi¡ite intacte. acidul mandelic ¿i unii compu¿i polari încå neidentifica¡i. Datoritå unui prim pasaj hepatic extensiv. Biodisponibilitatea capsulelor cu eliberare prelungitå nu este afectatå de deschiderea capsulelor ¿i amestecarea con¡inutului cu cantitå¡i mici de suc de mere. Administrarea metilfenidatului cu mâncare accelereazå absorb¡ia. Pacien¡ii care primesc tablete de metilfenidat tristratificate cu eliberare prelungitå (Concerta) trebuie instrui¡i så nu se impacienteze dacå observå în fecale o substan¡å asemånåtoare unei tablete. pemolin diona. iar mestecatul sau sfårâmarea capsulelor cu eliberare prelungitå sau a con¡inutului capsulelor ar trebui evitatå. În sânge. Metabolizarea are loc la nivel hepatic. biodisponibilitatea este scåzutå. fårå a fi sfårâmate sau mestecate. Aproximativ 15% din metilfenidat ¿i metaboli¡ii såi se leagå de proteinele plasmatice. PPAA). cu mari varia¡ii individuale.

8-12 ore dupå tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå sau dupå capsulele cu eliberare prelungitå. Atât AUC (aria de sub curbå) cât ¿i concentra¡ia plasmaticå maximå sunt dependente de dozå. Pemolinul are un timp de înjumåtå¡ire de 12 ore. 24 ¿i respectiv 90 de ore. dar valoarea este de câteva ori mai mare. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå pentru pemolin în 2-3 zile. Dupå administrarea oralå de metilfenidat radiomarcat. iar preparatul cu eliberare sus¡inutå are un timp de înjumåtå¡ire de 4-6 ore. atât la adul¡i cât ¿i la copii. în func¡ie de severitatea simptomatologiei. Timpul de înjumåtå¡ire al metabolitului PPAA este dublu fa¡å de cel al metilfenidatului. Pemolinul ¿i modafinilul ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea în dozå unicå. fiind eficiente în aproximativ 75% din cazuri. Timpul de înjumåtå¡ire pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå este de 2-3 ore. . Simpatomimeticele reprezintå medicamentele de elec¡ie pentru aceastå tulburare. 80 ¿i 95% din dozå a fost recuperatå ca metaboli¡i din urinå la 6. 8. Indica¡iile la copil ¿i adolescent În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie amfetaminele pot fi folosite singure sau în combina¡ie cu terapii comportamentale.320 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå. Concentra¡ia plasmaticå maximå pentru PPAA este atinså în aproximativ acela¿i interval cu metilfenidatul nemodificat. Stimulantele au efecte benefice asupra simptomelor definitorii ale THDA: aten¡ie ¿i concentrare. Aproximativ 43% din pemolin este excretat nemodificat. circa 50. la copii de peste 6 ani atent selec¡iona¡i dupå o evaluare completå. 75% din doza oralå de pemolin se regåse¿te în urinå în 24 de ore. Excre¡ia amfetaminelor se face în principal pe cale urinarå. 4-5 ore pentru cel cu eliberare sus¡inutå ¿i de 6-8 ore pentru eliberarea prelungitå. iar modafinilul de 15 ore. impunând administrarea mai multor doze pe zi.5 ore. Efectul persistå 3-6 ore dupå administrarea tabletelor conven¡ionale. Existå înså o mare variabilitate individualå. 3-8 ore dupå tabletele cu eliberare prelungitå. Dupå administrarea oralå a metilfenidatului timpul de înjumåtå¡ire pentru eliminarea din plasmå este de 3-3.1.6. permi¡ând administrarea unei doze zilnice unice.

La adul¡i. ¿i ¡inând cont de perioadele cele mai dificile pentru pacient din punct de vedere ¿colar. atât la copiii cu THDA pur cât ¿i la cei cu agresivitate asociatå. Pacien¡ii care vor råspunde cel mai probabil la tratamentul cu stimulante au THDA cu severitate scåzutå. impulsivitate. în encefalopatia prin leziuni cerebrale. unii clinicieni recomandå folosirea acestuia doar dacå atât terapiile cu metilfenidat ¿i dextroamfetaminå cât ¿i cele cu medicamente de linia a doua (bupropion.1. stimulantele pot fi folosite ¿i în enurezisul nocturn. dar terapia electroconvulsivantå este contraindicatå. sindromul imunodeficien¡ei umane. Amelioreazå de asemenea interac¡iunea cu anturajul. dextroamfetaminå sau pemolin. sunt mai degrabå tineri.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 321 activitate. Existå pu¡ine diferen¡e între metilfenidat. metilfenidat). datoritå toxicitå¡ii hepatice asociate pemolinului. Stimulantele îmbunåtå¡esc inconstant abilitå¡ile de citit. Stimulantele nu normalizeazå întregul spectru de tulburåri comportamentale. în situa¡iile clinice în care declan¿area unui råspuns rapid este important. comportamental ¿i social. învå¡area. Amfetaminele trebuie . IQ ridicat. abilitå¡ile sociale. astfel încât alegerea medicamentului trebuie individualizatå. antidepresive triciclice etc. pårin¡ii ¿i profesorii. precum ¿i productivitatea ¿colarå. 8. la pacien¡ii cu depresie înso¡itå de abulie ¿i anergie.7. luând în considerare factori precum vârsta ¿i greutatea corporalå. mul¡i copii cu THDA trata¡i cu succes cu amfetamine având un grad ridicat de probleme comportamentale comparativ cu copiii fårå THDA. Datoritå diminuårii profunzimii somnului ¿i cre¿terii tonusului sfincterului vezical. distractibilitate.) au e¿uat. cu un grad ridicat de inaten¡ie. acumulårile ¿colare sau comportamentele anti-sociale. amfetaminele mai sunt folosite în narcolepsie (modafinil. ca medica¡ie adjuvantå în parkinsonism (la persoanele care nu suportå levodopa). anxietate joaså. Utilizarea clinicå Dozarea trebuie individualizatå în func¡ie de necesitå¡ile ¿i råspunsul pacientului. în obezitate (fentermina). Totu¿i. obnubilarea cauzatå de consumul cronic de opioide. tulburårile depresive rezistente la tratament din afec¡iunile medicale. Se considerå cå efectele comportamentale sunt de douå ori mai importante decât cele ¿colare.

tratamentul cu tablete conven¡ionale de metilfenidat trebuie ini¡iat în doze mici. dozele adi¡ionale ulterioare. În ceea ce prive¿te tabletele.322 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI folosite în cele mai mici doze eficiente.5-40 mg/zi (în medie 20-30 mg/zi). Metilfenidat. La copii cu vârste cuprinse între 3 ¿i 5 ani tratamentul se începe cu 2. pentru a contracara efectul anorexigen. pânå la o dozå ¡intå medie de 18-54 mg/zi. sunt administrate la 4-6 ore. de obicei fiind de 5-60 mg/zi. În THDA se recomandå în doze de 2. Se recomandå oprirea periodicå a metilfenidatului pentru evaluarea clinicå a copilului. Dextroamfetamina. maximul recomandat este de 80 mg/zi. prima dozå este recomandatå la trezire. cu cre¿tere såptåmânalå de 5-10 mg/zi. Capsulele cu eliberare lentå pot fi folosite ¿i în administrare unicå zilnicå. metilfenidatul poate fi administrat fårå så se ¡inå cont de greutatea copilului. diminea¡a. Pentru THDA se sugereazå cå doza optimå de stimulante ar trebui så producå îmbunåtå¡iri clinice evidente ale comportamentului la copiii hiperkinetici cu performan¡e cognitive alterate.5-10 mg de 3 ori pe zi. dozele mai mici determinând doar stimularea învå¡årii. de 2. Medicamentul nu ar trebui så fie necesar pe timp indefinit. Dacå dupå o perioadå de o lunå de administrare corectå nu se observå îmbunåtå¡iri. doza zilnicå maximå este de 54 mg/zi. cu duratå de ac¡iune de circa 8 ore. Tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå se administreazå în dozå ini¡ialå de 18 mg/zi. când acest lucru este posibil. Doza ¡intå este individualizatå. metilfenidatul ar trebui oprit. Pentru copiii de peste 6 ani cu THDA. pot fi folosite în locul tabletelor conven¡ionale în dozå zilnicå. de¿i la unii copii doza zilnicå optimå ar putea fi mai mare de 40 mg. Ultima dozå zilnicå nu ar trebui så fie dupå orele 18.5 mg såptåmânal pânå la doza optimå. Se administreazå de obicei la 30-40 de minute dupå maså. Îmbunåtå¡irile pot fi observate ¿i când medicamentul este oprit temporar sau permanent. dupå ce doza optimå a fost stabilitå cu tablete conven¡ionale.00 la pacien¡ii care dezvoltå insomnie. .5 mg/zi. indiferent de indica¡ia clinicå. Spre deosebire de alte medicamente. dar nu ¿i îmbunåtå¡iri comportamentale satisfåcåtoare. una sau douå. Dextroamfetamina nu este recomandatå la copii sub 3 ani. Tabletele cu eliberare prelungitå. fiind de regulå oprit dupå pubertate. cre¿terea se face cu 2. sau cu o dozå ini¡ialå de 20 mg/zi.

dezinteresul.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 323 La copiii de peste 6 ani se începe cu 5 mg/zi în dozå unicå. este posibilå reducerea dozelor sau chiar oprirea medica¡iei pe timpul vacan¡elor de varå sau în perioadele mai pu¡in stresante pentru copil.8. Foarte rar sunt necesare doze mai mari de 40 mg/zi. Nu se utilizeazå în THDA. Reducerea temporarå a dozelor poate rezolva multe dintre aceste efecte nedorite. dupå ce simptomatologia este controlatå. posibil deoarece ei excretå medicamentul mai repede decât alte categorii de pacien¡i. Doza ini¡ialå este de 5-10 mg/zi. Pemolinul. Copiii hiperkinetici pot tolera doze mai mari de dextroamfetaminå cu mai pu¡ine efecte adverse. Insomnia apare la 3-5% din copiii cu THDA care primesc metilfenidat. 8.75 mg såptåmânal pânå la doza optimå.25-75 mg.5 mg/zi. Îmbunåtå¡irea clinicå la pemolin este gradatå. gastralgii ¿i insomnie.1. Efectele secundare Efectele adverse ale stimulantelor nu sunt foarte frecvente. Doza maximå recomandatå este de 45 mg/zi. care pentru cei mai mul¡i pacien¡i este de 56. Se administreazå în THDA în dozå unicå matinalå. Acolo unde posibil. Doza maximå recomandatå este de 112. pânå se atinge o dozå de 20-25 mg/zi. cu o dozå ini¡ialå de 37. triste¡ea. Modafinil. de¿i.5 mg/zi. De obicei. Singurele efecte adverse care apar mult mai frecvent decât la placebo sunt anxietatea. cre¿terea pânå la doza optimå se face cu 5 mg såptåmânal. A. Metamfetamina. Cre¿terea se face cu 18. Efecte asupra sistemului nervos Cele mai frecvente efecte adverse ale metilfenidatului par a fi legate de dozå ¿i includ insomnia ¿i nervozitatea. beneficiile putând fi observate dupå 3-4 såptåmâni de administrare corectå. Mul¡i copii hiperkinetici au nevoie de tratament timp de mai mul¡i ani. pemolinul ar trebui întrerupt periodic pentru a observa eventuala recuren¡å a simptomatologiei comportamentale. ¿i se datoreazå în principal administrårii . scåderea apetitului. Hiperactivitatea scade cu vârsta pânå la punctul în care råmâne o problemå serioaså doar pentru o minoritate de pacien¡i. la pubertate pemolinul poate fi întrerupt. Mai pu¡in de 4% dintre copii întrerup tratamentul datoritå efectelor secundare.

cel mai frecvent duce la o ameliorare sau la o întoarcere la severitatea ini¡ialå (Rapoport. Acest lucru s-ar putea datora faptului cå oricum copiii cu THDA au mai pu¡ine inhibi¡ii în a-¿i trezi pårin¡ii noaptea din somn. Durerea de cap apare la 12-14% dintre copiii cu THDA trata¡i cu metilfenidat. Pemolinul determinå insomnie de douå ori mai frecvent decât metilfenidatul sau dextroamfetamina. de¿i unii pårin¡i ai copiilor cu THDA au raportat cå au fost trezi¡i din somn noaptea mai frecvent decât pårin¡ii copiilor care nu au THDA. Se întâmplå rar ca aceste ticuri så persiste dupå oprirea tratamentului. Dupå agravarea ini¡ialå a ticurilor. este necesarå corelarea cu severitatea tulburårilor de mi¿care.3 ¿i 60% dupå o perioadå cuprinså între 1 såptåmânå ¿i 24 de luni de tratament. De obicei. 1992). Psihoza toxicå apare rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. Kent (1995) a demonstrat cå totu¿i ultima dozå de searå are efecte benefice la ace¿ti copii. Unii clinicieni recomandå înlocuirea ultimei doze zilnice cu clonidinå. Ame¡eli se constatå la circa 2% dintre copiii cu THDA care au primit metilfenidat sub formå de tablete tristratificate cu eliberare lentå. ticurile se remit fie imediat dupå metabolizarea metilfenidatului. Studiile polisomnografice nu au detectat nici o diferen¡å între pattern-urile de somn la copiii cu THDA trata¡i cu doze de searå de stimulante ¿i cele ale subiec¡ilor de control. În cazurile severe poate fi necesarå adåugarea de risperidonå. continuarea tratamentului. pacien¡ii sim¡indu-se mai pu¡in obosi¡i diminea¡a.324 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI medicamentului seara sau dupå-amiaza târziu. eventual cu ajustarea dozelor. Un studiu realizat de The Tourette’s Syndrome Study Group în 2002 sus¡ine cå comorbiditatea cu sindromul Tourette nu contraindicå administrarea metilfenidatului la copiii cu THDA. Sindromul Tourette a fost raportat rar. neexistând o înråutå¡ire a ticurilor comparativ cu placebo. clonidinå sau guanfacinå. Înainte de ajustarea dozelor. Nervozitatea poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministrarea medicamentului seara. De obicei sunt necesare doze de aproximativ 300 mg . Un studiu efectuat de Lipkin în 1994 aratå cå inciden¡a cumulativå a ticurilor nou instalate sau exacerbate la copiii care primesc metilfenidat a fost între 1. Poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministarea medicamentului seara. fie spontan dupå câteva luni.

de 2-3 luni. Probleme pot så aparå înså la adolescen¡ii sau adul¡ii din familia pacientului. nici pentru cele asupra tulburårii hiperkinetice. fe¡ei ¿i extremitå¡ilor. Metilfenidatul ¿i pemolinul pot scådea pragul convulsivant la pacien¡ii cu istoric de crize convulsive ¿i cu anomalii EEG anterioare. Sindromul neuroleptic malign a fost raportat foarte rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. buzelor. mi¿cåri diskinetice ale limbii. precum ¿i letargie crescutå ¿i obosealå. hipertermice. . Destul de rar apare ¿i a¿a numitul rebound. reac¡ie care constå în apari¡ia dupå-amiaza de iritabilitate. cardiovasculare ¿i ortotimizante apare în 1-8 såptåmâni. dependen¡a psihologicå nu apare practic niciodatå la dozele terapeutice folosite la copiii cu THDA. precum ¿i nistagmus ¿i mi¿cåri oculare nistagmoide. excitabilitate ¿i insomnie la 5-15 ore dupå ultima dozå de stimulante. diskinezie ¿i somnolen¡å. care pot folosi abuziv medica¡ia stimulantå. Dispozi¡ia depresivå a fost raportatå rar la pacien¡ii care au primit metilfenidat. toleran¡a la efectele anorectice. Pentru dextroamfetaminå. Majoritatea studiilor pe termen scurt. dificultå¡i de acomodare sau înce¡o¿area privirii. B. Metilfenidatul poate produce ¿i akatisie. Modificårile de dispozi¡ie merg de la plâns facil la depresie majorå. Toleran¡a nu se instaleazå nici pentru efectele asupra narcolepsiei. nefiind înså stabilitå o legåturå cauzalå clarå cu metilfenidatul. Aceastå reac¡ie poate fi amelioratå prin adåugarea de clonidinå la ultima dozå. Dependen¡a psihologicå ¿i fizicå De¿i reprezintå unul dintre cele mai severe efecte adverse ale amfetaminelor. Toleran¡a la efectele simpatomimeticelor poate surveni în câteva såptåmâni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 325 metilfenidat pentru apari¡ia halucina¡iilor vizuale ¿i auditive ¿i a delirului paranoid. mul¡i dintre ace¿ti pacien¡i primind concomitent ¿i alte medicamente cunoscute cå ar produce sindrom neuroleptic malign. Toleran¡a la efectele metilfenidatului asupra ratei cardiace se instaleazå în câteva såptåmâni. Rar la metilfenidat pot så aparå tulburåri de vedere. noncomplian¡å. logoree. Pemolinul poate determina mi¿cåri coreoatetozice reversibile. precum ¿i agravarea glaucomului. Apari¡ia crizelor la copiii fårå acest istoric este extrem de rarå.

C. În general. studii efectuate la adul¡i nu au detectat alteråri semnificative în înål¡ime. gust neplåcut. Spencer (1996) sugereazå chiar cå aceste efecte asupra cre¿terii nu ar fi efecte adverse ale stimulantelor. La dextroamfetaminå pot så aparå uscåciunea gurii. cu un grad de scådere la începutul tratamentului. De¿i existå preocupåri privind întârzierile de cre¿tere legate de doza de metilfenidat. Metilfenidatul are efecte semnificative statistic asupra vitezei de cre¿tere de aproximativ 3 cm. Efecte gastro-intestinale Durerea abdominalå a fost raportatå la 7% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. Unele studii sugereazå cå terapia prelungitå cu metilfenidat 30-40 mg/zi poate determina supresia cre¿terii ponderale normale la copii. Efectele asupra cre¿terii Anorexia a fost raportatå la 3-9% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. compensatå ulterior. S-a sugerat cå circa 40% dintre pacien¡ii cu THDA ar avea nevoie de o cre¿tere micå a dozelor în timpul primului an de tratament. Vårsåturile apar la 4% dintre copiii care primesc metilfenidat. ci efecte ale tulburårii hiperkinetice în sine (în conformitate ¿i cu ipoteza dismaturårii din THDA . nu existå diferen¡e între metilfenidat ¿i dextroamfetaminå privind inciden¡a acestor efecte secundare la copii. De¿i s-a sugerat cå pauza din administrarea medicamentului pe timpul vacan¡ei de varå ar minimaliza pierderea ponderalå ¿i celelalte efecte secundare. nu a putut identifica vreo pierdere a eficacitå¡ii medicamentului atâta timp cât în sânge a existat metilfenidat dozabil. O explica¡ie minimå pentru presupusa instalare a toleran¡ei ar putea fi o complian¡å scåzutå la tratament. diaree sau constipa¡ie. studiile controlate nu au putut sprijini aceastå observa¡ie. într-un studiu prospectiv de 23 de luni cu metilfenidat. Gualtieri (1981).326 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nu au notat instalarea toleran¡ei la efectele clinice ale stimulantelor. D. nu existå date din studii controlate care så stabileascå dacå pauzele din vacan¡e sunt benefice sau au alte riscuri asociate. Supresia apetitului ¿i scåderea ponderalå sunt efecte comune ale terapiei cu stimulante. studiile cu stimulante la copii au descoperit scåderi minime sau zero fa¡å de înål¡imea a¿teptatå. În ciuda observa¡iilor clinice asupra instalårii toleran¡ei.

Alte efecte adverse gastro-intestinale includ grea¡a ¿i senza¡ia de gât uscat. Foarte rar a fost raportat sindromul Stevens-Johnson dupå metilfenidat. E. unii copii experimentând grea¡å. febrå. letargie ¿i stare de råu. Reac¡ii de sensibilitate Reac¡iile de hipersensibilitate la metilfenidat pot include rash. mergând de la cre¿teri ale transaminazelor la comå hepaticå. În aceste condi¡ii. Efecte hematologice De¿i nu a fost stabilitå o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. . ducând la scåderea socializårii acestor copii lipsi¡i de medica¡ie. urticarie. recuperate ulterior). dermatite exfoliative. sângeråri gingivale. leucopenie. Pemolinul determinå cre¿terea transaminazelor. erythema multiforme cu leziuni histopatologice de vasculitå necroticå. Riscul de insuficien¡å hepaticå acutå este considerat de 4-17 ori mai mare ca în popula¡ia generalå. existând uneori întârzieri de dezvoltare. F. dintre care 12 s-au soldat cu transplant de ficat sau cu deces în primele 4 såptåmâni de la debutul simptomelor. Efectul este tranzitor ¿i reversibil la oprirea terapiei. S-au raportat ¿i cazuri de icter dupå pemolin. Perry (2003) citeazå existen¡a a 15 cazuri de toxicitate hepaticå la pemolin. au fost raportate trombocitopenie ¿i/sau sângerare u¿oarå. fiind considerat o reac¡ie de hipersensibilitate întârziatå. Cel mai rapid debut al simptomelor de toxicitate hepaticå s-a înregistrat la 6 luni de la începutul tratamentului cu pemolin. vårsåturi. pauzele de administrare din timpul vacan¡elor ar fi chiar contraproductive. Se recomandå verificarea valorilor transaminazelor la debutul tratamentului ¿i la fiecare douå såptåmâni. iar pemolinul trebuie oprit la o cre¿tere a acestora la de douå ori valoarea superioarå a normalului (Pizzuti. anemie ¿i eozinofilie. de¿i nu a fost demonstratå nici o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. Efecte hepatice La terapia cu metilfenidat au fost raportate cazuri de func¡ionare hepaticå anormalå. purpurå trombocitopenicå. G. artralgii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 327 la unii copii. epistaxis. 1999).

. al¡i practicieni recomandå monitorizarea anualå hematologicå la to¡i pacien¡ii care primesc metilfenidat pe termen lung. Alte efecte adverse Abcese superficiale sau reac¡ii de corp stråin ¿i eozinofilie au fost raportate la consumatorii de droguri ce folosesc solu¡ie injectabilå de metilfenidat dizolvat în apå. faringite (4%) ¿i sinuzite (3%). J. Monitorizarea tratamentului 1. tuse frecventå (4%). Efecte cardiovasculare Rar. incluzând hemograma completå. Au fost raportate cazuri izolate de cardiomiopatie dupå folosirea cronicå de dextroamfetaminå. Cei mai mul¡i clinicieni considerå monitorizarea nenecesarå în absen¡a semnelor clinice sugestive pentru o posibilå hematotoxicitate (de exemplu febrå. serologice sau electroencefalografice în timpul terapiei cu metilfenidat. sângeråri anormale. la pacien¡ii care primesc metilfenidat. Producåtorii recomandå efectuarea periodicå a unor teste de laborator. Efecte respiratorii La copiii care primesc metilfenidat au fost raportate infec¡ii de tract respirator inferior (8%). Dextroamfetamina poate determina la adul¡i impoten¡å ¿i modificåri de libido.9. Efecte endocrine Simpatomimeticele pot precipita hipertiroidismul. modificåri ale tensiunii arteriale ¿i ale ratei pulsului. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii A. 2.1. 8. palpita¡ii. Foarte rar a fost raportatå la consumatorii de metilfenidat ¿i fårå a se stabili o reac¡ie cauzalå cu acesta. pierderea pårului scalpului. K. echimoze etc). I. Au fost raportate cazuri izolate de arterite cerebrale ¿i/sau ocluzie dupå metilfenidat.328 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI H. în timpul terapiei prelungite cu metilfenidat. tahicardie. pot så aparå anginå. Academia Americanå de Pediatrie (AAP) nu recomandå monitorizarea de rutinå prin teste hematologice. aritmii cardiace.

6. Dacå apar agravåri paradoxale ale simptomatologiei în timpul terapiei cu stimulante. La pacien¡ii care primesc pemolin trebuie efectuate teste hepatice înainte de ¿i periodic în timpul tratamentului. 4. 2. Eficacitatea ¿i siguran¡a amfetaminelor la copiii sub 3 ani nu a fost pe deplin stabilitå. Metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii hipertensivi. 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 329 3. . Întreruperea bruscå a terapiei cu amfetamine trebuie fåcutå cu pruden¡å dupå administrarea prelungitå. Precau¡ii 1. disforie. ar trebui reduse dozele sau medicamentul ar trebui oprit. care au boalå cronicå ¿i severå. deoarece poate demasca o depresie severå sau poate determina simptome de supraactivitate cronicå. 8. 5. în special cu medicamente cu ac¡iune în sfera SNC. 5. ¡inând cont de vârsta acestora. trebuie monitoriza¡i cu aten¡ie. Pemolinul trebuie oprit dacå se descoperå anomalii la aceste teste ¿i la testele de confirmare. B. tratamentul putând fi oprit temporar dacå se observå o stagnare a cre¿terii normale la ace¿ti copii. La pacien¡ii cu hipertensiune trebuie monitorizatå periodic tensiunea arterialå. fatigabilitate. Pot så mai aparå idea¡ie paranoidå sau suicidarå. La alcoolici. deoarece ace¿tia pot avea ini¡iativa måririi dozelor fårå så consulte medicul. insomnie sau hipersomnie sau agita¡ie psihomotorie. 6. fiind necesarå o urmårire îndelungatå deoarece unele simptome (cum ar fi depresia) pot så aparå mai târziu. Tratamentul cu stimulante nu trebuie ini¡iat decât la pacien¡ii cu THDA care au fost evalua¡i complet. Metilfenidatul trebuie oprit dacå apar convulsii. 3. Stimulentele ar trebui administrate cu pruden¡å la pacien¡ii cu istoric de dependen¡å de droguri. Pacien¡ii trebuie superviza¡i cu aten¡ie în aceastå perioadå. Pacien¡ii care primesc pemolin concomitent cu alte medicamente. pacien¡i instabili emo¡ional sau la cei cu adic¡ii cunoscute la alte medicamente trebuie luatå în considera¡ie posibilitatea apari¡iei dependen¡ei fizice sau psihologice la amfetamine. Este necesarå monitorizarea cre¿terii la copiii care primesc terapie îndelungatå cu amfetamine. 4.

Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate în primele 14 zile de administrare ale inhibitorilor de monoaminoxidazå. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate la pacien¡ii cu istoric de anxietate marcatå. 3. Contraindica¡ii 1. tabletele tristratificate de metilfenidat trebuie folosite cu pruden¡å la pacien¡ii cu stenoze gastrointestinale preexistente. Pacien¡ii cu glaucom au contraindica¡ie pentru metilfenidat ¿i dextroamfetaminå. Pemolinul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii cu afectare hepaticå sau renalå. 8. precum ¿i la pacien¡ii cu hipertensiune. 10. trebuie re¡inut cå acestea nu se administreazå în . la ace¿ti pacien¡i medicamentul scåzând pragul convulsivant. 8. Amfetaminele nu ar trebui folosite pentru a combate oboseala sau pentru a înlocui odihna. Amfetaminele pot afecta capacitatea de a manevra utilaje ¿i de a conduce ma¿ini. Ca ¿i alte substa¡e nedeformabile. O contraindica¡ie relativå a tratamentului cu metilfenidat o reprezintå pacien¡ii cu ticuri motorii sau istoric familial de sindrom Tourette. 2. 9. Dextroamfetamina nu ar trebui folositå la pacien¡ii cu arteriosclerozå avansatå sau boalå cardiovascularå simptomaticå. 11. Pacien¡ii cu hipersensibilitate la aminele simpatomimetice nu ar trebui så primeascå aceste medicamente. C. deoarece pot så aparå obstruc¡ii. tensiune sau agita¡ie. endogenå sau exogenå. coadministrarea metilfenidatului cu medica¡ia antiepilepticå nu a fost stabilitå. De¿i sigurå. asocierea putând determina apari¡ia unei crize hipertensive. Amfetaminele sunt contraindicate în tireotoxicozå. De¿i stimulantele sunt rar folosite dupå pubertate. 6. Metilfenidatul este contraindicat la copii cu depresie severå. 7. Pemolinul este contraindicat la pacien¡ii cu THDA care asociazå reac¡ii acute de stress. La pacien¡ii cu istoric de convulsii ¿i/sau anomalii EEG metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å. exacerbând simptomele tulburårii de conduitå ¿i ale tulburårii de gândire. 4. Metilfenidatul nu pare så creascå numårul de crize la pacien¡ii epileptici afla¡i sub medica¡ie anticonvulsivantå corectå. medicamentele agravând aceste simptome.330 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. 9. 5. 10.

Nivelurile sangvine sunt de pu¡in folos în stabilirea severitå¡ii supradozårii. Pot duce la deces prin aritmii cardiace. acesta nu este indicat în intoxica¡ia acutå. Sedarea poate fi ob¡inutå ¿i cu clorpromazinå. halucina¡ii. respira¡ii rapide. tratamentul fiind acela¿i ca în supradozarea oricårui stimulant SNC. paloare. Hemodializa extracorporalå poate fi utilå în tratamentul intoxica¡iei cu . cafalee. Hipotensiunea severå impune procedurile obi¿nuite de de¿ocare. Se poate folosi ¿i sedarea. Tratamentul intoxica¡iei acute este simptomatic ¿i poate include inducerea vårsåturilor. repetat la nevoie la intervale de o jumåtate de orå. colaps circulator.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 331 sarcinå sau la femeile care alåpteazå. Haloperidolul are proprietå¡i antiemetice centrale.. cum se întâmplå frecvent. poate prelungi ac¡iunea hipnoticå a barbituricelor. grea¡å. evaluarea depinzând în întregime de semnele clinice. rabdomiolizå. Foarte rar otråvirea fatalå este precedatå de convulsii ¿i comå. tendin¡e suicidare sau homicidare. anxietate. Pentru a furniza un nivel bazal de sedare se poate folosi amobarbitalul sodic per os sau în injec¡ie im.m. confuzie. diaree. spålåturi gastrice. Supradozarea pemolinului determinå agita¡ie. dozele de clorpromazinå trebuie înjumåtå¡ite. hipertermie. oral sau parenteral. vårsåturi. 100 mg la adul¡i i. Amobarbitalul poate fi repetat de câte ori este necesar ¿i în cantitå¡i suficiente pentru a controla simptomele. Aceasta se realizeazå de obicei cu barbiturice. la copii 1 mg/kgc i. mi¿cåri diskinetice ¿i tahicardie. delir. hipertensiune sau hipotensiune. iar manifestårile psihotice cu neuroleptice. convulsii. atacuri de panicå. halucina¡ii. având poten¡ial embriotoxic ¿i teratogenic la mamifere. poate poten¡a efectele alcoolului ¿i ale altor deprimante SNC.. reflexe osteotendinoase accentuate. dureri abdominale. D. extrasistole sau alte aritmii. sincope. Hipertemia necesitå împachetåri reci. tahicardie. Convulsiile pot fi tratate cu benzodiazepine. ¿i poate scådea pragul convulsivant. Supradozarea Doza toxicå de amfetamine variazå larg în func¡ie de gradul de toleran¡å prezent. care are efecte anticolinergice minime. Dacå amfetaminele au fost luate cu barbiturice. palpita¡ii. într-una sau mai multe doze. frisoane. Supradozarea simpatomimeticelor poate determina pupile dilatate ¿i reactive. transpira¡ii. De¿i se ¿tie cå efectele amfetaminelor sunt cel mai bine combåtute cu haloperidol.m. alåturi de måsurile pentru sus¡inerea func¡iilor vitale. anginå.

agen¡i alcalinizan¡i gastrointestinali ¿i urinari. Dozele trebuie strict monitorizate. De obicei. tiazide. sunt foarte eficiente în tratamentul acestei boli. efectele SNC ¿i cardiace cumulate pot fi fatale. medicamentele tradi¡ionale pentru THDA. desipraminå). primidonå). ¿i terminând . folosirea lor are o mul¡ime de limitåri. bretilium – amfetaminele le scad efectele hipotensive – haloperidol. clorpromazinå. raportându-se o multitudine de interac¡iuni medicamentoase. guanetidinå. carbonat de litiu. care presupune câteva adminis-tråri pe zi. 8.332 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pemolin. anticonvulsivante (fenobarbital. Interac¡iuni sinergice Amfetaminele pot inhiba metabolismul pentru urmåtoarele substan¡e. începând cu perioada relativ scurtå de ac¡iune. Cea mai severå manifestare de intoxica¡ie cronicå o reprezintå psihoza. Metilfenidatul poate inhiba metabolismul anticoagulantelor cumarinice. diureza for¡atå ¿i dializa peritonealå par så fie mai pu¡in eficiente. noradrenalinå. acetazolamidå. greu de diferen¡iat clinic de schizofrenie. meperidinå.1.2. fenitoinå. A. crescându-le nivelurile plasmatice: anticoagulante cumarinice. antihipertensive. fenilbutazonå. Manifestårile intoxica¡iei cronice cu amfetamine includ dermatozele severe.2. B.10. antidepresive triciclice (imipraminå. propoxifenå. insomnie marcatå. agen¡i acidifian¡i urinari ¿i gastrointestinali. scåderea tensiunii care apare dupå folosirea drogurilor sedative fiind suficientå. În unele cazuri. Interac¡iunile medicamentoase Amfetaminele trebuie prescrise cu pruden¡å la coadministrarea cu alte medicamente. Introducere De¿i stimulantele. Interac¡iuni antagonice Cu: blocan¡i adrenergici. SSRI. hiperactivitate ¿i modificåri de personalitate. etosuximidå.1. iritabilitate. IMAO (asocierea poate precipita o crizå hipertensivå). hipertensiunea care poate rezulta dintr-o supradozare masivå cu dextroamfetamimå nu necesitå tratament. antihistaminice. 8. metenaminå. Atomoxetina 8. Nevoile de insulinå la pacien¡ii cu diabet zaharat pot fi modificate în asociere cu amfetaminele.

Inhibitorii selectivi ai recaptårii serotoninei nu s-au dovedit a fi eficace în THDA. în THDA. De¿i eficacitatea venlafaxinei în THDA a fost analizatå în studii deschise.4. atomoxetina îmbunåtå¡e¿te simptomele definitorii ale THDA ¿i amelioreazå func¡ionarea academicå. 8. Datoritå dezavantajelor stimulantelor. inhibând transporterul presinaptic al noradrenalinei. Antidepresivele triciclice. pot fi eficace în THDA.2. Bupropionul este un alt antidepresiv testat în THDA. ¿i pot determina efecte secundare cum ar fi gura uscatå. cre¿terea timpului alocat meselor.2. 2002). 2002). Defini¡ie Recent s-a explorat eficacitatea unui nonstimulant. . socialå ¿i familialå.2. Efectele clinice La unii pacien¡i cu THDA. dar ac¡iunea lor nu este selectivå. 2003).3. ele sunt dificil de administrat la copil deoarece sunt puternic sedative ¿i determinå hipertensiune la oprirea bruscå (Spencer. atomoxetina pare a fi un potent inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei (Michelson. care afecteazå noradrenalina. constipa¡ie. 2003). cre¿terea tranzi¡iilor de la joc la muncå. au fost analizate pentru folosirea în THDA o serie de alte medicamente.2. ¿i au o duratå mai lungå de ac¡iune decât stimulantele. ocupa¡ionalå. cu eficacitate în aceastå tulburare. modificåri ale tensiunii arteriale (Spencer. Cunoscutå ini¡ial sub numele de tomoxetinå (numele a fost schimbat pentru a nu se crea confuzii cu tamoxifenul) ¿i folositå ca antidepresiv. atomoxetina. 8. având afinitate minimå pentru al¡i receptori noradrenergici sau transporteri pentru neurotransmi¡åtori (Michelson.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 333 cu poten¡ialul mare de abuz (Kratochvil. cre¿tere ponderalå. De¿i medicamentele antihipertensive pot ameliora unele simptome ale THDA. Atomoxetina cre¿te astfel nivelurile de noradrenalinå. S-au constatat îmbunåtå¡iri la efectuarea temelor. 2002). scåderea perioadei de trezire ¿i de pregåtire pentru ¿coalå (Spencer. nu s-au efectuat încå studii controlate pentru aceastå indica¡ie (Spencer. fårå poten¡ial de abuz. scåderea luptelor ¿i certurilor excesive. dar ale cårui efecte secundare au fost mai pu¡in studiate (Spencer. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei Atomoxetina este un inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei. care au raportat rezultate bune. 2002). 2003). sedare. 2003). 8.

se poate .2 mg/kgc/zi. Administrarea se face pe cale oralå. Concentra¡ia medie a proteinelor plasmatice transportatoare de atomoxetinå este scåzutå la pacien¡ii cu afectare hepaticå. se poate cre¿te pânå la 1. prin alte câteva enzime CYP450. iar la cei len¡i de 21. pe calea citocromului P450 2D6 (CYP2D6).5 mg/kgc/zi.7. Nivelurile de dopaminå nu sunt crescute în nucleul accumbens sau în striat. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent Atomoxetina este recomandatå în unii pacien¡i cu THDA. în timp ce metabolizatorii len¡i o metabolizeazå la o ratå mai lentå.5. partea creierului corelatå cu memoria de lucru. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. Absorb¡ia este rapidå ¿i aproape completå dupå administrare oralå.334 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Atomoxetina afecteazå mai pu¡in sistemul dopaminergic decât pe cel noradrenergic. abilitatea de a repeta råspunsuri ¿i cu nivelul de impulsivitate (Bymaster. Doza maximå este de 1. atomoxetina este asociatå cu nivelurile crescute de dopaminå în cortexul prefrontal. 2002). Timpul de înjumåtå¡ire la metabolizatorii rapizi este de 5.2. 8. 8. Metabolizatorii rapizi metabolizeazå atomoxetina la rata normalå pe calea CYP2D6. Utilizarea clinicå a atomoxetinei Datele prezentate sunt extrase în principal din Alexandrescu. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. Excre¡ia se face prin urinå (80%) ¿i prin fecale. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei Datele de farmacologie sunt extrase în principal din Alexandrescu. Copiii cu greutate sub 70 kg încep cu 0. Clearance-ul scåzut la atomoxetinå la pacien¡ii cu afectare hepaticå este corelat cu activitatea CYP2D6 scåzutå ¿i fluxul sangvin hepatic redus. fiind foarte pu¡in afectatå de alimente. Metabolizarea este în principal hepaticå.2 ore. Unii copii care nu au råspuns la stimulante pot så råspundå la atomoxetinå. 2003).4 mg/kgc/zi sau 100 mg/zi. medicul trebuie så ¡inå cont de simptomele individuale ale pacientului (Spencer.6 ore. Copiii ¿i adolescen¡ii cu greutate peste 70 kg încep cu 40 mg/ zi. Totu¿i.2. În alegerea tratamentului. 8.2. arii considerate a fi în legåturå cu poten¡ialul de abuz ¿i cu ticurile.6.

fluoxetina. Nu s-au remarcat diferen¡e semnificative între grupuri privind rezultatele la tratament. diareea. somnolen¡a. Dacå nu s-a ob¡inut un råspuns optim în 2-4 såptåmâni. 8. atomoxetina este bine toleratå. se poate ajunge la 100 mg/zi. vårsåturile.0 pentru atomoxetinå ¿i de la 37.66). S-au constatat ¿i modificåri minore ale ratei cardiace ¿i tensiunii arteriale. febra ¿i ame¡elile. grea¡a. Beneficiile terapeutice se men¡in mult timp dupå administrarea în prizå unicå diminea¡a.2. Interac¡iunile medicamentoase Dozele de atomoxetinå trebuie adaptate la pacien¡ii care primesc concomitent medicamente ce inhibå CYP2D6: paroxetina. care se remediazå înså pe termen lung (Spencer. Unii pacien¡i pot experimenta o scådere ini¡ialå în greutate. fiind evidente ¿i a doua zi diminea¡å (Michelson. fie în douå prize egale.8 pentru metilfenidat (p=0.2. Studii clinice Kratochvil et al au efectuat în 2002 un studiu deschis randomizat atomoxetinå-metilfenidat la 228 copii ¿i adolescen¡i cu THDA. chinidina. insomnia. diminea¡a ¿i seara. S-a aplicat THDA-IV Rating Scale.6 la 19. 2002).10.4 la 20. iritabilitatea. scåderea apetitului.2. scorul THDA-IV Rating Scale scåzând de la 39.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 335 cre¿te pânå la 80 mg/zi. 8.3. normalizate la oprirea tratamentului. de 7-15 ani. Cele mai frecvente efecte adverse sunt durerea abdominalå. 8. 8. faringita. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii Se recomandå precau¡ii în administrarea la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå. Dozele se reduc la jumåtate la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå moderatå ¿i la 25% în caz de insuficien¡å hepaticå severå.8. Siguran¡a ¿i . Pacien¡ii au primit random atomoxetinå (184) sau metilfenidat (44).9. rinita. cefaleea. Atomoxetina se poate administra fie într-o dozå zilnicå. Ambele medicamente au fost asociate cu îmbunåtå¡iri marcate ale grupului de simptome de neaten¡ie ¿i hiperactivitateimpulsivitate. Efectele adverse În general. eficacitatea fiind similarå. 2003).

pårin¡i ¿i profesori. Atomoxetina 1. 2001. Abandonul pentru efecte secundare a fost 5. Råspunsul la atomoxetinå a fost în func¡ie de dozå. cu vârste cuprinse între 6 ¿i 16 ani. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost sub 5% pentru toate grupurile. În concluzie atomoxetina este asociatå cu efecte terapeutice comparabile cu cele ale metilfenidatului. a realizat un studiu randomizat. în vârstå de 8-18 ani. Func¡ionarea socialå ¿i cea familialå s-au îmbunåtå¡it în grupurile pe atomoxetinå comparativ cu placebo. care au primit fie placebo. Michelson.5 mg/kgc/zi s-a asociat cu eficacitate intermediarå între placebo ¿i cele douå doze mai mari. Doza de 0.4% pentru atomoxetinå ¿i 11.2 mg/kgc/zi ¿i 1. . în func¡ie de greutatea corporalå.4% pentru metilfenidat (p=0. atomoxetina a fost superioarå placebo în reducerea simptomelor THDA ¿i în îmbunåtå¡irea func¡ionårii sociale ¿i familiale. Pentru copii ¿i adolescen¡ii de 8-18 ani.8 mg/kgc/zi. randomizat. controlat placebo. sub 3%. dupå scalele folosite de investigator. controlat placebo. Lotul a cuprins 171 de copii. Michelson publicå un studiu asemånåtor. fiind o dozå ini¡ialå potrivitå pentru cei mai mul¡i pacien¡i. timp de 8 såptåmâni. Pacien¡ii au primit random placebo sau atomoxetinå 0.2 mg/kgc/zi ¿i grupul cu 1. dar cu atomoxetina în administrare în dozå unicå. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost rare. dar doza de 1. Tratamentul cu atomoxetinå a fost sigur ¿i bine tolerat. În 2002.8 mg/kgc/zi. fårå diferen¡e între grupul cu 1.175).8 mg/kgc/zi a fost consistent asociatå cu rezultate superioare asupra simptomelor THDA comparativ cu placebo.336 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tolerabilitatea au fost de asemenea similare între cele douå grupuri.2 mg/kgc/zi a fost la fel de eficientå ca cea de 1. dublu-orb. Scale pentru pårin¡i ¿i investigatori au fost folosite pentru evaluarea simptomelor THDA. În concluzie. fie pânå la 1 mg/kgc/zi atomoxetinå în dozå unicå diminea¡a. sugerând un råspuns în func¡ie de dozå. la 297 copii ¿i adolescen¡i cu THDA moderat spre sever. Rezultatele au fost superioare la pacien¡ii trata¡i cu atomoxetinå fa¡å de placebo. simptomelor afective ¿i func¡ionårii sociale ¿i familiale.2 mg/kgc/zi sau 1.8 mg/kgc/zi. se pare cå administrarea atomoxetinei în dozå unicå este eficientå în THDA. Efectele au fost similare administrårii atomoxetinei în douå doze zilnice. 1.5 mg/kgc/zi.

Voi grupa informa¡iile în câteva mici capitole: Principii de tratament. Ofer uneori ¿i adrese de internet pentru a informa ¿i pentru a cre¿te gradul de credibilitate al preparatelor pe care le recomand. o datå cu apari¡ia pe pia¡å a acestor noi genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. • Aleg. am câteva principii de bazå pe care le respect cu stricte¡e: • „Primum non nocere“ este principiul universal pe care trebuie så-l urmeze orice medic.9 OBSERVAºII CLINICE ªI TERAPEUTICE LEGATE DE EXPERIENºA PERSONALÅ A AUTORILOR În acest capitol voi prezenta opinii personale. din experien¡a clinicå de peste 20 de ani ca specialist de neuropsihiatrie infantilå ¿i din experien¡a pe care de altfel am tråit-o cu to¡ii. cuvintele „nu se administreazå sub x ani“ sunt repede asimilate ¿i începe avalan¿a de întrebåri. de aceea prefer så explic eu înainte. în func¡ie de comportamentul pårin¡ilor. Acest capitol se adreseazå în special tinerilor no¿tri colegi. cel mai potrivit medicament conform experien¡ei personale acumulate pânå acum. . monoterapia este forma idealå de tratament. de suspiciunile acestora. neuropediatri ¿i pediatri. din påcate. medici reziden¡i sau speciali¿ti psihiatri. så spun câteva cuvinte despre studiile din literaturå. • La copil. din lista de medicamente de prim ordin. În acest proces atât de subtil al managementului farmacologic la copil. Consider cå o bunå complian¡å asigurå succesul tratamentului. • Informarea familiei ¿i ob¡inerea acordului acesteia este o etapå uneori dificilå ¿i care necesitå timp. este mai importantå colaborarea pårin¡ilor decât impunerea opiniei noastre cu orice chip. temporizez introducerea medica¡iei 1-2 zile. indica¡iile din prospectele de medicamente nu ne sunt de ajutor întotdeauna când este vorba de copii. Formule pe care le consideråm eficace în cele mai frecvente afec¡iuni ale copilului. despre cercetårile la care am participat.

Aståzi. alegem cu grijå medicamentul ¿i-l administråm pentru început în doza cea mai micå pe kg/corp/zi. în prealabil aten¡ionând familia asupra celor mai frecvente modificåri posibile ale preparatului administrat. „primum non nocere“. • Cardiotoxicitatea. cât ¿i de condi¡ia somaticå a copilului. agranulocitoza. Nu uitåm principiul de bazå care ne cålåuze¿te. hepatotoxicitatea sunt ariile majore din spectrul de efecte pe care le urmåresc cu aten¡ie. cât ¿i modul de interac¡iune. calculate pe kg corp ¿i pe zi. trombocitopenia. De aceea recomand pårin¡ilor eventual examen EKG sau probe hematologice.338 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • În cazurile severe. • ºin seama de particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie ale preparatului. La copii ¿i adolescen¡i îmbinåm tehnica psihofarmacologicå cu cea psihoterapicå cu mult succes. Începând cu anii ‘90. dupå caz. • Trecerea de la o formulå la alta o fac dupå intervalul minim recomandat de firma producåtoare. încerc så ajung la monoterapie dupå ce am utilizat cât mai pu¡ine asocieri medicamentoase. dar pe care så le cunoa¿tem foarte bine ¿i în care så avem încredere. de când beneficiem de acest „val de noi psihotrope“. • Monitorizarea simptomatologiei copilului timp de câteva såptåmâni ¿i dupå externare (telefonic sau rechemându-l la control ¿i rugând familia så noteze orice modificare observatå). O primå observa¡ie ar fi aceea cå este bine så „jonglåm“ cu un numår mic de preparate. am trecut printr-o experien¡å proprie interesantå. • Respect principiul dozelor mici crescute treptat. de aceea nu intråm în panicå dacå este vorba de agita¡ie sau agresivitate. Oricum. doza trebuie så fie adaptatå la cele mai noi cercetåri de psihofarmacologie la copil. efectele secundare ¿i rapiditatea eficacitå¡ii. Må aflam în fa¡a unui nou medicament foarte „låudat“ ¿i nu . conform posologiei recomandate. Utilizåm câteva asocia¡ii de medicamente pe care le-am verificat ca fiind valoroase. ceea ce îmi permite ulterior demararea procesului psihoterapic. Så le cunoa¿tem dozele. Urmårim reac¡ia ¿i eventualele efecte secundare monitorizând atent copilul în urmåtoarele zile. eu personal folosesc o paletå destul de largå de antipsihotice ¿i antidepresive care må ajutå la modelarea perturbårii dopaminergice ¿i serotoninergice.

precum Remschmidt. se evitå asocierea lor. Împårtå¿esc pårerea distin¿ilor colegi psihiatri de adul¡i [(D. Dacå tulburarea psihoticå se înso¡e¿te ¿i de modificåri ale afectivitå¡ii în sens maniacal sau depresiv (ceea ce se întâmplå frecvent la adolescen¡i). cât ¿i sugestiile unor mari autori cu experien¡å în psihofarmacologia copilului. cu care må sfåtuiam ¿i din experien¡a cårora am învå¡at. (2000.Obregia“ ¿i cred cå am procedat bine. Prelipceanu. ini¡ial am fost chiar intrigatå ¿i revoltatå de atitudinea terapeuticå a unor colegi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 339 aveam curajul de a ini¡ia terapia. T. D. având în vedere efectele cardiace. M. În prezent. Al. McCracken. de¿i poate în unele prospecte indica¡ia la copil nu existå (¿i nu existå datoritå . Trebuie så recunosc cå am råmas surprinså våzând ce doze mari pot tolera copiii. în ceea ce prive¿te importan¡a terapiei în monodrog sau asocia¡ii antidepresive. Dr. Utilizam în debutul psihotic formule clasice haloperidolplegomazin-diazepam. Treptat am început så folosesc ¿i eu noile antipsihotice ¿i antidepresive. dar la care în prezent am renun¡at. Solu¡ia de haloperidol ne permite o monitorizare controlabilå. Am fost atentå ¿i la modul cum distin¿ii mei colegi mai în vârstå au pornit „cu curaj“ la administrarea noilor molecule fårå teamå fa¡å de dozele mari. Un alt principiu pe care l-am avut. Pentru acest manual. dar numai dupå ce am a¿teptat så våd cum procedeazå colegii mei „de la adul¡i“. 2002)]. dupå 7-10 zile. pot spune cå împreunå cu tinerele mele colaboratoare am fåcut chiar un studiu Medline de psihofarmacologie la copil ¿i adolescent pe ultimii 10 ani. Gheorghe. 2001. Turguay. cu grijå. folosim ISRS sau ADT. Cred cå sunt unul dintre cei mai reticen¡i medici ai Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Astfel. indica¡iile din ghidurile de tratament. clasicå. Voi discuta în continuare eficacitatea unor substan¡e în diferite afec¡iuni ale copilului. Marinescu. Snyder. a fost acela de a utiliza aceste noi formule chimice numai în cazurile pe care le consideram dificile ¿i numai dupå ce încercam medica¡ia de primå alegere. m-au fåcut så utilizez cu mult succes medica¡ia antipsihoticå de nouå genera¡ie ca primå alegere la copii. introduceam antipsihotice atipice ¿i/sau timostabilizatoare. Udristoiu. timostabilizatoare. dar nu înainte de a reaminti importan¡a studiilor din literatura de specialitate. Ulterior. fapt care mi-a dat suportul informa¡ional necesar. ulterior am realizat cå existå o marjå de siguran¡å în care se poate lucra. antipsihotice. pacien¡ii mei sunt „copiii mei“ ¿i în fa¡a noilor preparate eram „mama reticentå ¿i grijulie“.D.

valproat de sodiu sau divalproex (acid + sare) gåsim multe date în literaturå. Autori precum Van Bellinghen. Am grupat aceste informa¡ii într-un tabel (vezi capitolul 1) din care se poate observa. iar aceste studii la copil. ¿i în cazul olanzapinei sau ziprasidonei existå studii care aratå eficien¡a acestora în cazul copiilor auti¿ti sau în schizofrenia cu debut foarte precoce: McDougle. care a efectuat douå studii randomizate aråtând importan¡a tratamentului cu timostabilizatoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå tip I ¿i II. în tulburåri disruptive. în autism. tocmai datoritå grijii fa¡å de copil). existå totu¿i autori care administreazå aceste noi formule ¿i au fåcut ¿i studii pe loturi mici în care demonstreazå eficacitatea noilor antipsihotice antidepresive la copil. Am enumerat numai câteva nume de mari autori care au condus studii controlate sau deschise în care dovedesc eficacitatea noilor antidepresive la copil (vezi capitolul de antidepresive). la fel. dar ce este important pentru noua lor utilizare ca stabilizatoare ale dispozi¡iei/timostabilizatoare la copilul cu tulburare bipolarå gåsim în studiile unor autori precum Kowatch. Masi. Geller. Emslie. Voloshina pentru sertralinå. Kafantaris.340 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI absen¡ei studiilor controlate. acid valproic. Keller pentru paroxetinå. Wagner. Liebowitz pentru fluoxetinå. dozele alese cu grijå. au avut studii recente în care dovedesc eficacitatea tramentului cu risperidonå la copil. în agresivitate. preparate pe care personal le-am utilizat la un numår extrem de mic de pacien¡i. Am acordat ¿i un mic spa¡iu pentru preparatele noi ¿i mai vechi utilizate în aceastå atât de frecventå tulburare care este sindromul hiperkinetic la copil (Attention Defficit/Hiperactivity Disorder). interesul pentru utilizarea acestor noi molecule. este important de ¿tiut cå existå ¡åri în care VPA este recomandat ca ortotimizant dupå 6 ani (vezi capitolul de timostabilizatoare). credem noi. nu sunt acceptate cu u¿urin¡å de FDA. Despre preparatele antiepileptice de tip carbamazepin. în ticuri. s-au men¡ionat ¿i comunicat efectele adverse. Findling. s-a utilizat terapia în mono-drog sau asocia¡ii de tip antipsihoticantidepresiv. Utilizarea antidepresivelor în tulburarea obsesiv compulsivå. în anxietate sau în depresia copilului este doveditå de studiile efectuate de autori precum March. Kemner C (vezi capitolul de antipsihotice). astfel: loturile sunt mici. Astfel pot så spun cå am utilizat . dupå cum ¿tim. Ryn. dar ¿i grija în ceea ce prive¿te copilul. De altfel. Malone. monitorizarea a fost foarte atentå. Buitellar.

condi¡ionat sub formå de granule cuprinse într-o capsulå. 2 picåturi de 2 ori pe zi.01-0. care s-a dovedit deja ca fiind eficace. crescând treptat în func¡ie de vârstå. uneori copiii pot avea doar crampe musculare pe care nu ¿tiu så le reclame. intervenim cu haloperidol solu¡ie de primå alegere. îmbunåtå¡ind semnificativ agita¡ia ¿i discontactul psihic. ¿i anume a sertralinei sau paroxetinei în doze mici. administrat chiar la 2-3 ani. permite deta¿area cu u¿urin¡å ¿i administrarea fårå probleme împreunå cu un aliment preferat de copil.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 341 Ritalin la un numår de patru copii. Noul preparat din grupa VPA. iar utilizarea unei doze de 0. iar despre noua formulå Atomoxetinå nu am decât speran¡e. . beneficiem de eficacitatea ISRS. atât de frecvente la vârstå micå. ¿i care sperie de multe ori familia. Pentru o mai bunå în¡elegere ¿i cunoa¿tere am întocmit un mic capitol de defini¡ii necesare (vezi capitolul 1). 1-2 picåturi diminea¡a. În cazul copiilor cu autism infantil ¿i sindrom hiperkinetic cu deficit de aten¡ie. În formele cronice motorii ¿i vocale ¿i mai ales în tulburarea Tourette. utile în sindromul hiperkinetic cu debut la vârste foarte mici sunt acid valproic (VPA) solu¡ie sau granule sau carbamazepin (CBZ) solu¡ie. Importan¡a acestor studii este doveditå ¿i de tipul de studiu: studii controlate dublu–orb. studii retrospective etc. am constatat cå din ce în mai mul¡i pacien¡i cu vârste cuprinse între 2. de¿i sertralina se indicå ¿i la copii de 6 ani. iar ameliorarea deficitului de aten¡ie este remarcabilå. Un alt preparat este flupentixol solu¡ie. u¿or de manevrat. date fiind comunicårile pe care le-am citit în literaturå (vezi capitolul de stimulante).06 mg/kgc/zi de risperidonå ne ajutå la ¿tergerea agita¡iei ¿i a severului deficit de aten¡ie. care duce la ameliorarea agita¡iei ¿i la cre¿terea capacitå¡ii de cooperare ¿i rela¡ionare a copilului. ceea ce cre¿te complian¡a familiei. dar care au cumpårat preparatul din alte ¡åri. studii deschise. De asemenea. acest fapt duce la eviden¡ierea adevåratului poten¡ial cognitiv ¿i de limbaj al copilului. nu am administrat sub aceastå vârstå. risperidona s-a dovedit eficace. sau un program de învå¡are implicitå (metoda lui Stanislavski). În ultimii ani. În tulburarea obsesiv compulsivå consideråm de primå alegere sertralina. 1 tb pe zi la 10 ani. Suntem foarte aten¡i la apari¡ia sindromului extrapiramidal. În ticuri.6 ¿i 3 ani au o simptomatologie de tip autistic-like. ulterior putând alege între a introduce o tehnicå de terapie comportamental cognitivå cu program TEACH sau «Methronom Therapy».

Aceste neurotrofice. având la dispozi¡ie o paletå largå de preparate cu formule diferite. Ini¡ial am utilizat aceste medicamente numai pentru pacien¡ii cu comi¡ialitate. Ac¡iunea eficace pe agresivitate ¿i agita¡ie o observasem deja la copilul epileptic. la fel ¿i absen¡a efectelor secundare majore. le consider inofensive. mama este cea care are griji. Ginsavit. fårå reac¡ii secundare. Memo plus. Ini¡ial reducem anxietatea ¿i depresia cu doze mici de amitriptilinå seara la culcare. era de fapt o stare reactivå depresivå ce luase acest aspect. care în majoritatea lor nu sunt substan¡e de sintezå. Ascolecitin. Stabilizatoarele de dispozi¡ie (timostabilizatoarele) reprezintå o categorie de preparate farmacologice utilizate ini¡ial ca antiepileptice. Bonisan. Eficacitatea lor o cunosc deja din anii ‘80. valproat de natriu ¿i amestecul acid valproic cu valproat de natriu. Efectul este satisfåcåtor de foarte multe ori. acid valproic. am în¡eles ¿i am acceptat importan¡a timostabilizatoarelor ¿i în tulburårile psihice. ci preparate naturale. Spirulinå etc. Familiile acceptå cu u¿urin¡å ¿i «preparate din plante» precum Mentat. Am folosit sertralina cu rezultate bune la un copil de 5 ani care avea un sever comportament anorexic în contextul unor traume în familie. Bromazepamul sau alprazolamul în doze mici ¿i pe duratå scurtå este uneori rapid eficace la ¿colarii cu astfel de probleme. aminoacizi esen¡iali precum Cerebrolisyne. Tonotil-N. Ulterior introducem o schemå cu neurotrofice. Fluvoxaminå am utilizat cu succes la un båie¡el de 10 ani cu encoprezis.342 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Trebuie så spun cå înaintea acestei molecule am utilizat prima datå cu mult success fluoxetina la o feti¡å de 12 ani cu tulburare obsesiv compulsivå (caz ce a fost prezentat la Conferin¡a de Psihiatrie). Recomand piridoxina. astfel încât se reduc presiunile asupra copilului. mai ales pentru carbamazepinå ¿i acid valproic. în cei peste 20 de ani de utilizare nu am înregistrat la pacien¡ii mei trata¡i cu carbamazepin ¿i acid valproic reac¡ii adverse majore. enzime activatoare din ciclul Krebs. iar terapeutul are cale liberå apoi în aplicarea terapiei compor-tamental cognitive. Schema poate fi modificatå. Treptat. Pårin¡ii se implicå în cåutarea ¿i administrarea tratamentului cu stricte¡e. O patologie frecventå este cea a copilului cu dificultå¡i de învå¡are ¿i reac¡ii de somatizare în contextul presiunilor educa¡ionale. iar când în anii ‘90 începeau deja så fie utilizate ¿i în tulburårile afective bipolare. dar mai ales condi¡ionare sub formå de granule a VPA sau solu¡ie . iar efectul placebo le dubleazå ac¡iunea neurotroficå.

care primea 1 mg risperidonå pe zi introduså treptat. care primea de 2 ani tratament cu risperidonå 2 mg/zi (fårå efecte secundare). dar ¿i de preparat. Ca tratament de între¡inere în psihoze pot fi administrate ani de zile. Noi avem în tratament copii cu autism la care utilizåm risperidonå deja de 2 ani. care primea 300 mg fluvoxaminå pe zi (a scåzut foarte mult în greutate). Intervalul maxim de timp de utilizare a risperidonei ¿i olanzapinei la copilul autist nu a depå¿it 2 ani. dar la copiii auti¿ti nu am gåsit încå date care så indice durata tratamentului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 343 a CBZ. • Båie¡el de 10 ani ¿i aproximativ 28 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv. spun unii autori. fårå teama de efecte secundare. Stabilizatoarele de dispozi¡ie pot fi utilizate luni sau ani de zile. În stårile de agita¡ie extremå sau în situa¡ie de crizå epilepticå. un preparat foarte util pentru copii este Diazepam Desitin care se administreazå intrarectal ¿i are un efect foarte rapid. tulburarea de conduitå cu agresivitate. este deja testatå de noi la pacien¡ii epileptici care au primit tratament timp de 8-10 ani. care a primit risperidonå 6 mg/zi (fårå efecte secundare) timp de 6 luni. Rezultatele sunt bune. în psihoze în asociere cu antipsihotice sau la copiii cu întârziere mintalå ¿i agresivitate. iar antidepresivele le utilizåm 3-6 luni. posibilitatea de a le utiliza pe termen lung. am început så le utilizåm în sindromul hiperkinetic. În ceea ce prive¿te intervalul de timp în care se pot administra aceste noi molecule. dar ¿i a VPA. acesta variazå în func¡ie de gravitatea tulburårii. timostabilizatoarele le putem utiliza peste 5 ani. iar în unele cazuri chiar excelente. Nu de pu¡ine ori îl utilizåm ¿i pentru sedare în vederea efectuårii CT sau IRM.06mg/kgc/zi. la fel ¿i în agita¡ie cu agresivitate. • Båie¡el de 12 ani ¿i aproximativ 27 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv sever. a prezentat la . tulburarea de opozi¡ie. doza maximå ar fi fost de 12x0. Cred cå este util så împårtå¿im câteva exemple întâlnite în practicå. Antipsihoticele pot fi utilizate ca tratament de între¡inere 2-3 ani la adul¡i. cu succes. al¡ii vorbesc despre administrare de ani de zile. „e¿ec sau succes în tratamentul prescris de al¡i colegi“ sau formule curajoase din experien¡a personalå ¿i observa¡ii privind efectele secundare: • Båie¡el în vârstå de 3 ani ¿i 6 luni ¿i 12 kg. • Adolescentå de 17 ani cu pulsiuni agresive. cu diagnosticul de autism infantil.

Adolescent de 17 ani. care developase ¿i crizele mioclonice. a venit la internare pentru scåderea performan¡elor ¿colare ¿i «zvâcniri» ale picioarelor.06 mg/kgc/zi). crescutå la aceastå valoare în 4 zile (de¿i indica¡ia este de cre¿tere lentå în 6 såptåmâni). Båie¡el de 6 ani ¿i având 18 kg. efectele adverse s-au ameliorat rapid la scåderea dozelor. Risperidonå 1 mg + sertralinå 50 mg pe zi recomandate la o feti¡å de 6 ani cu ticuri. dar feti¡a a prezentat la o lunå de la administrare o manifestare convulsivå tonico-clonicå generalizatå. era sub tratament cu 800 mg de carbamazepin/zi. primea 4 mg risperidonå pe zi (doza maximå 18x0. a prezentat frecvente echimoze la un an de tratament. cu epilepsie. dar se reu¿e¿te ie¿irea din episod fårå a fi necesar ES. dar prohibitå de al¡i colegi. fårå efecte secundare. Familia a venit la cabinet revoltatå de decizia terapeuticå a colegului nostru. somnolen¡å.344 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • • • • • • • • 3 zile de la administrare o severå crizå extrapiramidalå ¿i stare generalå alteratå. fårå de care în urmå cu 20 de ani nu s-ar fi putut (am utilizat o formulå curajoaså. Båie¡el de 6 ani ¿i având 14 kg. cu sindrom hiperkinetic sever. crize generalizate la trezire. Era sub tratament cu acid valproic 1200 mg pe zi (doza maximå 23x40 mg/kgc/zi) ¿i lamotriginå 100 mg pe zi. . Båie¡el de 8 ani ¿i 23 kg. Dozele nu erau mari. pe care nu o recomand decât în condi¡ii de urgen¡å ¿i sub supraveghere EKG). înlocuirea cu VPA a dus la amendarea simptomatologiei. nu mai prezenta crize dar la o lunå au început dureri abdominale ¿i scaune diareice ceea ce a impus înlocuirea cu Lamotrigin. cu epilepsie sub tratament cu VPA 20 mg/kgc/zi. cu epilepsie. în ciuda precau¡iilor familiei. prezintå transpira¡ii abundente ¿i tahicardie. atât de frecvent atunci când nu se respectå ritmul lent de cre¿tere a dozelor. prezenta de câteva zile stare generalå alteratå. Båiat de 15 ani ¿i având 54 kg. De men¡ionat cå nu a avut rash cutanat. în prezent este în afara oricårui pericol. 65 kg ¿i 180 cm care s-a internat pentru episod catatonic dupå o såptåmânå sub tratament cu 50 mg clomipraminå ¿i 50 mg sertralinå. Feti¡å de 8 ani sub tratament cronic cu CBZ în dozå de 20 mg/kgc/zi. ¿i anume asocierea ADT ¿i ISRS. vårsåturi. Adolescentå cu tulburare borderline ¿i tentative de suicid a luat 50 tablete sertralinå.

sau irascibilitatea la flupentixol. dar eu nu recomand så ajungem la polidrog sau la doze mari fårå un motiv serios. în timp ce alt copil cu aceea¿i greutate tolera cu u¿urin¡å 3 picx3/zi din aceea¿i substan¡å. . cu ticuri cronice severe vocale ¿i motorii. • Båie¡el de 3 ani ¿i având 14 kg cu severå stare de agita¡ie. grea¡a ¿i vårsåturile la valproat. Am dat aceste exemple pentru a aråta ce toleran¡å extraordinarå au copiii ¿i la ce formule se poate ajunge uneori. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 27 kg prezenta frecvente crize epileptice focale ¿i secundar generalizate. cu compulsii. antipsihotice ¿i antidepresive triciclice are o evolu¡ie favorabilå cu Paroxetinå 2 tb/zi. primea tratament cu Fenobarbital 100 mg/zi care nu controla crizele în schimb a dus la apari¡ia unei ståri de agita¡ie extremå. dupå mai multe încercåri nereu¿ite cu anticomi¡iale. cicluri rapide. Evit cu bunå ¿tiin¡å acest lucru. Am prezentat ¿i câteva efecte secundare destul de frecvente. ca de altfel în toate sferele medicinei. în timp ce un båie¡el cu aceea¿i greutate ¿i tulburare tolera cu u¿urin¡å 12 pic/zi fårå a necesita asocierea romparkin. somnolen¡å. Putem învå¡a din gre¿elile noastre sau ale colegilor no¿tri. sunt extrem de rapide. pentru cå progresele în psihofarmacologie. iar familia a crezut cå sunt ticuri. • Feti¡å de 12 ani cu Tulburare Tourette formå severå. precum: alergia la carbamazepin. • Feti¡å de 3 ani ¿i 12 kg primea pentru o singurå crizå generalizatå 600 mg carbamazepin/zi. am utilizat dupå mai multe încercåri lamotrigin 200 mg cu succes.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 345 • Adolescentå de 16 ani cu Tulburare afectivå bipolarå. a prezentat o reac¡ie de agita¡ie paradoxalå la numai 2 picåturi de Flupentixol administrate o datå. a prezentat criza extrapiramidalå la 6 pic de haloperidol pe zi. coprolalie. înlocuirea cu o formå retard de carbamazepin a dus la controlarea crizelor. Închei acest capitol fårå a vå recomanda scheme de tratament. sperând cå asimilarea principiilor de bazå ale managementului terapeutic la copil vå va putea ajuta în dobândirea propriilor dumneavoastrå formule eficace. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 23 kg. Vå recomandåm de asemenea så påstra¡i un contact direct cu sursele de informare de tip medline. nu este prima oarå când observåm ce stare de agita¡ie poate da barbituricul. ¿i de câteva zile acuza tulburåri de vedere (doza maximå ar fi fost de 40 mg/kg/ zi). copilul se freca la ochi. scåderea dozelor a dus la dispari¡ia simptomelor.

Griffin H. 265-76. 2000 Dec. Hertzberg MA. 97-102. 33:1. 4:Suppl I. Foster RH. Findling RL. 2003 May. Ovali E. 159:8. 41:1. 5-6. Heo J. 363-7. 19. Sherwood J. 2001 Jun. 276-82. Ravindran AV. 61(1). Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 5. Kuloglu M. 2003 – The Influence of Olanzapine on Immune Cells in Patients with Schizophrenia. Abdalla E. Lambrecht L. Kasper S. Plosker GL. Biswasl PN. De Smedt G. Schumacher J. 23. 98-103. 2002 Apr. J Toxicol Clin Toxicol. Wilner KD. Perwien AR. Wolf CE. Clozapine. Spettigue W. Goldfield GS. 2003 – Intramuscular Preparations of Antipsychotics: Uses and Relavance in Clinical Practice. Bernstein GA. 22:12. 2002 Summer. Cunningham Owens D. Tekelioglu Y. Castrogiovanni P. 15:4. 2003 – Cardiotoxicity Associated with Intentional Ziprasidone and Bupropion Overdose. 20. Anderson LK. Grassi L. Gecici O. 2001 Dec. Prog. 2002 Aug. 47:5. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Can J Psychiatry. Jayesekara D. 2002 – Serotonin and Fluoxetine Levels in Plasma and Platelets After Fluoxetine Treatment in Depressive Patients. 2002. 353-6. Montresor C. 2002 – Sertraline Pharamcokinetics and Dynamics in Adolescents. Gothelf D. 2001 – Olanzapine An updated review of its use in management of schizophrenia. Olney R. Brent DA. Efendioglu S. 2003. 2003 – Overview of ADHD. 2003 Spring. McGhee M. Monk K. 2002 – Neuroleptic Malignant Syndrome Associated with Risperidone and Olanzapine in First-Episode Schizophrenia. Clark DB. 1337-46. et al. Horton M. Axelson DA. Wudarsky M. Gerlach J. Naber D. 8. Dell’Erba A. 16. 14. Ulgen M. 13:1. 22. 12:2. Sporn A. Marmai L. Shakir SA. Levkovitz Y.3. 2003 Jan. Aboraya A. Auteri A. 2002. 101-4. 63-5. 17. Leo A. J Clin Psychopharmacol. 5. 483-4. 483-5. 10. 2002 – Gabapentin Treatment of Impulsive-Aggressive Behavior. Barnett SD. 12. Turncliff RZ. 1037-44. Tharwani HM. Bridge J. 63. Morris-Kukoski CL. S1-11. Crosby RD. Altamura AC. 64. Birmaher B. 562-5. 2002 Sep. et al. Kalas C. Arch Med Res. 15. 2001 – Recent evidence for dopamine abnormalities in schizophrenia. 9. Gilaberte I. 148-64. 3. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Barcelona. Derivan A. Mundo E. Chaput Y. Biswas AK. Agenda Medicalå ‘98. LePage J. van Os J. Biederman J. 4. Brent D. 2000 Mar. Blardi P. 131-6. 13. 2002 – Tolerability of Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. 2003 – Hyperglycemia from Olanzapine Treatment in Adolescents. 41:9. Realmuto GM. Sassella F. Hektner BA. 2000a – Imipramine Compliance in Adolescents. 265-71. Rudolph GR. Altamura AC. 22:2. 42:4. Bilici M. 2002 – Quetiapine Is Not Associated with Increase in Prolactin Secretion in Contrast to Haloperidol. Birmaher B. 2000 Nov-Dec. Principles of practice from the European Expert Panel on the Contemporary Treatment of Schizophrenia. Mendlovic S. Borchardt CM. Lenane M. Br J Clin Pharmacol. or Olanzapine. In: Biederman J. Last CG. 2003 – Fluoxetine for the Treatment of Childhood Anxiety Disorders. 2002 – Double-Blind. Freemantle S. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Renal Function. Pearcel GL. W V Med J. Kushner MG. Nuss S. . Bridge J. 111-61. 2002 Nov-Dec. Nicolson R. Zabrocki LA. 1998. Canatan H. 2003. 41:2. 49:Suppl 1. 33:6. 24. 11. 2002 – Correlation of Antipsychotic and Prolactin Concentrations in Children and Adolescents Acutely Treated with Haloperidol. pp 265-6. 27s-33s. Al-Mateen CS. – Sertraline and Fluoxetine Treatment of ObsessiveCompulsive Disorder: Results of a Double-Blind. 2000b – Imipramine Plus Cognitive-Behavioral Therapy in the Treatment of School Refusal. Aman MG. Ratzoni G. 284-90. Tezcan E. Facchi A. 39:3. Ehmann M. 21. J Clin Psychopharmacology. Drugs. 2000.Bibliografie 1. Smolarek TA. Aweeka F. Iapichino S. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2. Alfaro CL. 415-23. Bernstein GA. 2000 Mar. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Vardi O. Drugs. Boachie A. 2002 – Falsely Elevated Imipramine Levels in a Patient Taking Quetiapine. 7. 6. Bobes J. 2002. 26. Bhana N. 28:6. Hellewell JSE. Int J Eat Disord. Thuras PD. Am J Psychiatry. 2001 – The Pharmacovigilance of Olanzapine: Results of a Post-Marketing Surveillance Study on 8858 Patients in England. Anziano RJ. 493-512. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Mayes KL. Peral Guerra M. 2002 Jan. Placebo-Controlled Study of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behaviors in Children with Subaverage Intelligence. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 27:3. Tarrier N. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Gochman P. 83-91. 18. Fumagalli S. Santini A. Shahda M. Axelson DA. Biancosino B. 2003 Mar. Alcamí Pertejo M. Perel JM. Bergeron R. Int J Psych Clin Pract. 2002 Jun. Lyons B. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Psychopharmacol. Spain. 2000 – Schizophrenia: Diagnosis and continuing treatment. 2001. Butcher D. J Clin Psychiatry. 25. 2000 – Open Study of Fluoxetine in Children with Autism. De Lalla A. Swan S. International Schizophrenia Forum. 98:2. Actas Esp Psiquiatr. 6-Month Treatment Study. 26. Rapoport JL. 1998 – Editura Medicalå Bucure¿ti. 2003 – Olanzapine Use as an Adjunctive Treatment for Hospitalized Children with Anorexia Nervosa: Case Rreport. Abi-Dargham A. chair. 39:3. 2003 Apr. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002 Mar-Apr. Atmaca M. Bloch Y. Wilton LV. and Risperidone Disruptive Behavior Study Group. Di Muro A.

Rosenbaum JF. 2002 – Pediatric Quetiapine Overdose: A Case Report and Literature Review. Rudd D. 451-66. Int Clin Psychopharmacol. David S. 68:2-3. 32. Lauriello J. 38. 2001 – Risperidone in the Treatment of Psychotic Patients with Opiate Abuse and Dependence. Nunez CY. Cohen-Kettenis P. Leite P. et al. 42. Melman CT. 25. 12:4. 2001 – Risperidone Versus Pimozide in Tourete’s Disorder: A Comparative Double-Blind Parallel-Group Study. 2001 – Iniciden¡a anualå a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Becker ME. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Calabrese JR. 2002 May. Palmer R. 2001 Jul. 2003 Mar. 2001 – Atypical Antipsychotic Overdose in the Pediatric Population. . 81-5. 2002 Mar. Boon-Yasidhi V. 109-15. Kiesler G. 2002 – Risperidone in the Treatment of Autistic Thai Children under 4 Years of Age. Tenke CE. Buitelaar JK. Bobes J. Buitelaar JK. Heiligenstein JH. 13:2. Quitkin FM. 2002 Jan. 2002 – Fluoxetine and Norfluoxetine Plasma Concentrations During Relapse-Prevention Treatment.12:4. 29:6. 2000. Dolan EM. 46. Royal Society of Medicine Press Ltd. Suwanwattana C. 197-203. 43. Van Der Linden C. 36:6 Suppl. Hemrick-Luecke SK. Nelson DL. Lamictal – a brighter future. Sáiz PA. 59:5. 53. Troy S. 2002 – The Effect of Fluoxetine on the Pharmacokinetics and Safety of Risperidone in Psychiatric Patients. Connor KM. Bondolfi G. Bhattacharya N. Tuttle M. 60:2. 2000 Nov-Dec. Cavazzoni P. Casas M. Prezentat la NCDEU 41st Annual Meeting. Blanchard J. 2002. Keith SJ. Carrière P. Stewart CM. 79-88. Bousoño M. 239-48. Bogenschutz M. 355-61. Bustillo JR. Falissart B. 39. 1996. 2001 Aug. Bowden CL. Roychowdhury SM. 2001 – Clinical Advantages of Amisulpride in the Treatment of Acute Schizophrenia. 2003 – Treatment of Weight Gain with Fluoxetine in Olanzapine-Treated Schizophrenic Outpatients. 50-6. Van Der Gaag RJ. Rybabowski J. 52. 2001 – A Randomized Controlled Trial of Risperidone in the Treatment of Aggression in Hospitalized Adolescents with Subaverage Cognitive Abilities. 2001 – Case Study: Caudate Glutamatergic Changes With Paroxetine Pessist After Medication Discontinuation in Pediatric OCD. 2001 Mar. Amsterdam JD. Butterfield MI. Eur Psychiatry. 2001 – Olanzapine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder: A Pilot Study. Phoenix. Stewart JW. 45. 2000 Sep. Albert MJ. Temlett JA. Cavazzoni P. Burns T. Bobes J. Paperwalla KN. Tarugsa J. for the Lamictal 602 Study Group. Depression and Anhedonia with Sertraline Treatment in Patients with Major Depression. In: Loiseau P (ed). S784-9. Bertschy G. 243-9. Pharmacopsychiatry. 27. 2002 Nov-Dec. Neuropsychopharmacology. 1999 Feb. 54. Bymaster FP. Eap CB. 2000. J Clin Psychiatry. 380-5. Dossenbach M. Price BH. Hart BL. Am J Forensic Med Pathol. Sutherland S. Biol Psychiatry. an overview. J Clin Pharmacy Ther. Brodie MJ. Breier A. Brooks WM. González MP. Catalano G. J Child Adolesc Psychopharmacol. 50. 47. Ascher JA. London. Neuropsychopharmacology. 2001 Jan. Soising L. Hammond R. Pilaczynska E. Arch Gen Psychiatry. 2001 Oct. Catalano MC. Am J Psychiatry. 527-9. 21:3. 2001 Nov-Dec. Wright P. Brunswick DJ. 2003 – Nizatidine for Prevention of Weight Gain with Olanzapine: A Double-Blind Placebo-Controlled Trial. Kohlenberg TM. 51. 2002 – A Case of Eight Aggressive Young Children Treated with Risperidone. 41. Taylor CC. Petropoulos H. 416-25. 17-22. 2003 Mar. 903-6. Bustillo JR. 30. 28:6. J Clin Psychiatry. Perry KW. 85:Suppl 2. Actas Esp Psiquiatr. 2002 – The Effect of Sertraline on Cognitive Functions in Patients with Obsessive-Compulsive Disorder. Centorrino F. 62:1. p. Zullino D. J Clin Psychiatry. J Int Med Res. 159:1. 107:3. Carson HJ. Bonhomme D. 1999 – A Double-Blind Placebo-Controlled Study of Lamotrigine Monotherapy in Outpatients With Bipolar I Depression. Octavio I. 2000 – Risperidone: A Real Alternative for Patients Treated with Depot Neuroleptics. Bruder GE. 441-8. Agustines RE. Gutiérrez M. 34. 2002 Apr. Baldessarini RJ. Baumann P. 2002 Aug. Cesena M. Vermeulen A. Ferchland I. 36. 367-72. 2002 – EEG Abnormalities During Treatment with Typical and Atypical Antipsychotics. Gonzalez-Heydrich J. Psychiatry Res. J Affect Disord. Octavio I. double-blind study (the Amisulpride Study Group). J Med Assoc Thai. Lempérière T. Bale R. Actas Esp Psiquiatr. 16:4. Morin SM. 2001 – Effects of Chronic Haloperidol and Clozapine Treatments on Frontal and Caudate Neurochemistry in Schizophrenia. Arizona. Monaghan E. 425-34. McGrath PJ. Fawcett J. 1996 – Lamotrigine monotherapy. Hennen J. 2000 – Sequential Improvement of Anxiety. 62:4. -49. Tanaka Y. Rowland L. Breier A. 2001 Apr. Int Congress Symposium Series. May 28-31. Bahk WM. Davidson JR. Fernández JM. 2001 – Electroencephalographic and Perceptual Asymmetry Differences Between Responders and Nonresponders to an SSRI Antidepressant. Parker K.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 347 27. 37. 35. DeMaso DR.5. Rosenberg DR. Gericke GS. 2000 – Death from Asthma Associated with Sertraline Overdose. 273-5. 40:8. 35:2. Sutton V. 289-95. 33. Placebo-Controlled Dose-Response Comparison of Intramuscular Olanzapine and Haloperidol in the Treatment of Acute Agitation in Schizophrenia. 2001 Winter. 2001 Nov-Dec. Bolton J. J Child Adolesc Psychopharmacol. Borkowska A. Allison DB. Meehan K. 2002 Winter. Gehlert DR. 363-71. Bruggeman R. 29:6. Lueck NE. 11:4. Sachs G. 135-49. 31. Araszkiewicz A. Zweigart M. Rowland L. Jung RE. 337-45. 1996. Quitkin FM. MacMillan S. 2002 – Atomoxetine Increases Extracellular Levels of Norepinephrine and Dopamine in Prefrontal Cortex of Rat: A Potential Mechanism for Efficacy in Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. Birkett M. 2000 – Amisulpride has superior benefit/risk profile to haloperidol in schizophrenia: results of a multicentre. Moore GJ. 15: 321-9. 28:3. Boyer P. Roncero C. Brook S. Churchill LE. Catalano MC. 29. 214. 49:5. Eur Neuropsychopharmacol. Psychiatr Pol. Lauriello J. 2001. 2002 Winter. Beasley CM Jr. 40. Keith S. Szigethy E. Walker SC. 50-6. Katner JS. Hawkridge SM. J Child Adolesc Psychopharmacol. 699-711. Reimherr FW. 2002 – A Double-Blind. 44. Gilbert J. Catalano G. Tassin JP. 28. Threlkeld PG.

Golnez J-L. Vermeiren E. 2001 – Sertraline in Children and Adolescents with Social Anxiety Disorder: An Open Trial. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 10:1. Dellva MA. 44:10. 160:2. 56. Pollock NK.348 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55. 1999 – Open-label Study of Fluoxetine in Civilian Post-Traumatic Stress Disorder. Sauer J-M. 191-8. DelBello MP. 26:5. 45-9. 1999 May. DeLong GR. J Child Adolesc Psychopharmacol. 40:10. March JS. Beasley CM Jr. Connor DF. Brown VL. Brar JS. Long AJ. Costa e Silva JA. 68. Grimes JM. Conner KM. 2001 – Analysis of the QTc Interval During Olanzapine Treatment of Pacients with Schizophrenia and Related Psychosis. Chalon SA. Messig M. Wiley L. 1999 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder: an Overview. 1216-23. DeVane CL. 2003 – Subjective Experience and D2 Receptor Occupancy in Patients with Recent-Onset Schizophrenia Treated with Low-Dose Olanzapine or Haloperidol: A Randomized. 59. 2001 Winter. Shilling A. Wagner KD. Mazzotti G. Clin Pharmacokinet. Chengappa KNR. 2002 – A Comparison of Risperidone and Haloperidol for Prevention of Relapse in Patients with Schizophenia. 1997 – Intérêt de la tianeptine dans le traitement des dépressions majeures unipolaires récurrentes. 65. Daviss WB. Perry C.Quetiapine: A review of its safety in the management of schizophrenia. 4. Burch S. Wang J. 2001. March JS. 2003. 1991 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. De Haan L. 2001. Thomasson HR.M. Nemeroff CB. Bentivoglio P. Bukstein OG. S221. 4:2. 2001. Bostic JQ. 178-91. M. 2001 – Amisulpride: A review of its use in management of schizophrenia. Etude versus placebo sur 16 mois et demi de traitement. Clein P. Tran PV. Chengappa KNR. 652-9. Cook EH. 509-22. 17-22. 2001 – Olanzapine as Alternative Therapy for Patients with Haloperidol-Induced Extrapyramidal Symptoms: Results of a Multicenter. Melloni RH Jr. Liston HL. Taylor CC. DeVane CL. 79. 303-9. Davidson J. Ketter TA. De Beaurepaire R. 1999 – Antidepressants and the brain. et al. 77. 9:suppl 5. 64. S9-16. 67. 69. 62. Gammon PJ. 735-9. Dev Med Child Neurol. J Child Adolesc Psychopharmacol. Booij J. Chalasani L. Double-Blind. Biederman J. 61(1). Niveleazå vârfurile plasmatice. Desager J-P. Birmaher B. Salloum IM. 564-70. L’Encéphale. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Chang KD. Cornelius JR. Moreno F. 41:10. 965-8. Dev V. 307-13. Int Clin Psychopharmacol. Alvarez N. for the Risperidone-USA-79 Study Group. Eur Neuropsychopharmacology. Tohen M. Wolkow R. 1991. Dingemans PM. 2002. 2002 – A Double-Blind. 2001 – Anatomie fonctionnelle de la fluence verbale chez les schizophrènes et les sujets à risque. Chrisman AK. Markowitz JS. Frye RF. Clin Pharmacology Ther. Strakowski SM. Delgado P. Gershon S. 2001 – Fluoxetine in Adolescents with Major Depression and an Alcohol Use Disorder: An Open-Label Trial. 2003 Feb. Landau P. 2000 – Mood Stabilizer Augmentation with Olanzapine in Acutely Manic Children. Rosenberg HL. Hoyois PH. 2003 Mar. Sutherland SM. 346:18. 82. 2002 Oct. Biopsy in schizophrenia. 2001 May. Ritch CR. DeLeon KR. 2001 Sep-Oct. 2003 – Effect of Hepatic Impairment on the Pharmacokinetics of Atomoxetine and Its Metabolites. 2001 Oct. 2001 Dec. 2001 – Treatment of Risperidone-Induced Hyperprolactinemia with a Dopamine Agonist in Children. Drugs. 40:5. 2000 Spring. 73. Brenner R. 63. 61(14). Clark D. 2002. 23:56-64. 2123-50. An Atypical Antipsychotic. Lavalaye L. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1997. Randomized. parepally H. 76. Behav Brain Res. J Clin Psychiatry. 2001. 14 (Suppl 1). Desitin Arzneimittel GmbH – Timonil retard. Roth S. 81. 2002 – Clinical Pharmacokinetics of Sertraline. Drugs. Goldstein JM. 2003 – A Random Assignment.D. 73:3. Gattaz WF. 57. 46:10. Schwiers ML. Grant PJ. Mahmoud R. Cousins L. 75. 66. Double-Blind Study. 31-2. Raniwalla J. 2001 – Clozapine Impact on Clinical Outcomes and Aggression in Severely Ill Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. 1175-81. Grundy S. J Clin Psychopharmacology. 2001 – Clinical Pharmacokinetics of Quetiapine. Cohen LG. Brown KM. Am J Psychiatry. Placebo-Controlled Study of Quetiapine as Adjunctive Treatment for Adolescent Mania. 1999. 211-20. Witcher J. 72. 58. 60. 40 (7). 2002 – Adolescent Cocaine Exposure and Offensive Aggression: Involvement of Serotonin Neural Signaling and Innervation in Male Syrian Hamsters. Clinical Trial of Once-vs Twice-Daily Administration of Quetiapine Fumarate in Patients with Schizophrenia or Schizoaffective Disorder: A Pilot Study. 48:3. Can J Psychiatry. 2001 – Bupropion Sustained Release in Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder and Depression. 2002 – Fluoxetine Response in Children with Autistic Spectrum Disorders: Correlation with Familial Major Affective Disorder and Intellectual Achievement. de Bodinat C. 2001 Aug. 2001. . Clin Phamacokinet. 74. 133:2. Kant R. 2001 Mar. Biederman J. Ospina J. De Clercq M. Racusin R. Berg PH. 1996 – Pharmacokinetics in children and adolescents Cap. 419-23. DeSante KA. Can J Psychiatry. 78. 40:3. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Dagens-Lafont V. 71 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook second edition – Williams and Wilkins 1996. 61. 1999. Compton SN. 80. Horsmans Y. Larach V. 21:4. Curran P. Lynch K. Mullen J. J Trauma Stress. N Engl J Med. Newman E. 2001 Mar. 11:4. 435-40. 187-94. Collaborative Trial in Latin America. Riddle M. 2002 Oct. J Clin Psychiatry. Oliva D. Van Bruggen M. 62:3. Daléry J. Smith BP. 375-81. 71. Starkstein S. Tupler LA. 175. 1247-66. A. 2001 – Long-Term Sertraline Treatment of Children And Adolescents With Obsessive-Compulsive Disorder. 41:15. 70. Csernansky JG. Addict Behav. 2002 Jul. Linszen D. Czekalla J.

Van Heugen JC. Dosar ¿tiin¡ific Coaxil (tianeptina). Jacobs TG. 2003 – Risperidone in Children with Pervasive Developmental Disorder (PDD). Magnus RD. McNamara NK. Liégeois J-F. 2002 – Heart-Rate Variability (HRV) in the ECG Trace of Routine EEGs: Fast Monitoring for the Anticholinergic Effects of Clozapine and Olanzapine? Pharmacopsychiatry. Géczy J. 1999. 2001 Fall. Längle G. sIL-2R. 1995 – Neuroanatomy. Zislin J. Baerg EA. 10:3. 49:Suppl 1. Arndt S. 41:3. Mediators Inflamm. 495-6. Maguire K. 91. 2001 – Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia Secondary to Olanzapine. 125-6. Tarazi RA. 2002 Mar. Donoghue J. McNamara NK. Preskorn SH. Schulz SC. Cohen LG. Kim GS. Anderson KE. 90. Brussels. 2002 – Fluoxetine-Induced Extrapyramidal Symptoms in an Adolescent: A Case Report. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 282-3. Annable L. 2003 – Antipsychotics in the Treatment of First-Episode Schizophrenia. 106. 1997. Dion Y. Eschweiler GW. 132:9-10. Heiligenstein JH. Still DJ. 110. 2003 – A Prospective. Rotterdams Medisch Pedagogisch Instituut-Boerhaavelaan 2 – Barendrecht – The Netherlands. Emslie GJ. 41:10. Durst R. 2000 12th Jul. 2001 – Amotivational Syndrome Associated with Selective Serotonin Reuptake Inhibitors in Children and Adolescents. Placebo-Controlled Trial. 108. 867-9. 101. Gaffney GR. 11:2. Poster. 98. Harper J. 92. Domon SE. 170-5. 2001 – Failure of Tolterodine to Treat Clozapine-Induced Nocturnal Enuresis. Decamp E. 105. Bartels M. Erbagci AB. 11:3. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Fleischhacker WW. 96-100. Rubin-Jabotinsky K. 2002 Oct. Frazier JA. 2000b – Risperidone in Treating Behavioural Disturbances of Prader-Willi Syndrome. Piscitelli S. Open-Label Trial of Olanzapine in Adolescents With Schizophrenia. 2000a – Risperidone in Prader-Willi Syndrome. Biederman J. Randomized Clinical Trial. 35:3. Lejeune C. Branicky LA. Feetam C. Brawman-Mintzer O. Johnson A. English BA. Raskin S. 111. Yolga AY. Buist A. Cargille CS. 2002 Mar. 41:5. 2003 Feb. 2000 – The Inclusion of Fluoxetine Into ?-cyclodextrin Increases Its Bioavailability: Behavioural. Burrows GD. 509-16. J Clin Psychopharmacol. IL8 and TNF-alpha in Schizophrenic Patients. Bruhwyler J. 2000b – Nefazodone Pharmacokinetics in Depressed Children and Adolescents. 1999 – Once-week Dosing of Fluoxetine in the Maintenance of Remission in Panic Disorder. Szejtli J. 2003 – Clozapine Pharmacokinetics in Children and Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. 1997 – Antidepressant Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder and Major Depression in Veterans. J Child Adolesc Psychopharmacol. 97. 35:7-8. Branicky LA. Garland EJ. Etain B. Hum Psychopharmacol. Lund BC. 107. Ernest DE. Le Heuzey MF. Scuvée-Moreau J. Leblanc J. 26:5. Blumer JL. Yilmaz N. Williams & Wilkins. 93. Frazier JA. Pharm J. Durst R. 2000 May. 1995. 2001 Jun. 2002 – Fluoxetine for Acute Treatment of Depression in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled. 60. Flood J. Bauer LA. Wilner KD. Webber JC. 2000 Jun. 161-4. Filteau MJ. 2003 May. Brown E. Youngstrom EA. Emmanuel NP. Katz G. Electrophysiological and Pharmacokinetic Studies. 2003 – Quetiapine Reduces Flashbacks in Chronic Posttraumatic Stress Disorder. Lasseter KC. 2000 – Sertraline in paired blood plasma and breast-milk samples from nursing mothers. 2001 – Les Laboratoires Servier. 88. Kim GS. Nickola M. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Hepatic Function. Gelderblom IL. Friedlander R. Can J Psychiatry. 328-34. 2000 – How can novel antipsychotics help in rehabilitation of patients with schizophrenia? XXIInd CINP Congress. 2001 Summer. Everson G. 330-6. Wild B. 103. Can J Psychiatry. Jacobson JG. 96. 2001 – Serum IL-beta. Stocky A. Masset H. 2000a – A DoubleBlind Pilot Study of Risperidone in the Treatment of Conduct Disorder. Nilsson M. 15:4. Turncliff RZ. Reed MD. 2001 – Atypical Antipsychotic Use in Treating Adolescents and Young Adults with Developmental Disabilities. 2000 Apr. 2001 – A Prospective Open-Label Treatment Trial of Olanzapine Monotherapy in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. Sohma M. Katz G. 405-8. Mouren Simeoni MC. Findling RL. D’Amico F. Roubaud L. J Child Adolesc Psychopharmacol. 42:2. 100. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Psychopharmacology. Dineen Wagner K. Demeter CA. 102. Toma V. 2000 Aug. Ware MR. Diler RS. Marathe P. Grothe D. Klancnik J. USA. 2002 May. 2001 Fall. 2000. Domon SE. Garfield SB. Lazar S. 22:1. 86. 9:1. Kuperman S. 2002 – Risperidone in the Treatment of Tourette’s Syndrome: A Double-Blind. Sandor P. 48:4. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 94. 181-6. 104. 99. . Kline N. 151:4. 85. Szente L. rater MA. 2001 Jul-Aug. Belgium. Findling RL. 11:3. 89. Lemon E. 2003 Feb. 2001. 109. 2002 May. Encephale. Ann Pharmacother. 2000 Sep-Oct. Dresse A. Smolarek TA. 270. Gaertner I. Dodd S.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 349 83. 39:5. Avci A. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Zislin J. Carithens RL Jr. 112. Schluchter MD. Marcus RN. 1205-15. J Child Adolesc Psychopharmacol. Feldman PD. Jacobsen L. Seutin V. 87-91. Fix JD. Findling RL. Risser RC. 109-15. Br J Clin Pharmacol. 2003. 2001 Oct. 31-9. Dow B. Bever-Stille KA. 95. 87. Norman TR. 2002 – Quetiapine-Associated Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Risperidone Versus Clonidine in the Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Hoog SL. Raskin S. J Clin Psychopharmacol. 81-4. 299-301. 461-5. 2nd ed. 1008-16. IL-6. Board Review Series. J Clin Psychiatry. Bouchard R-H. 23:1. 741-5. 46:8. 102. Baldessarini RJ. 285-8. Mar 22. Tohen M. Acta Psychiatr Scand. 84. Perry PJ. Ann Clin Psychiatry. Anziano RJ. Tarakçioglu M. Herken H. 39:4. Nowlin ZM. Saklad SR. 545-46. 21s-26s. Festen DAM. Swiss Med Wkly. 2002 Feb. Relation with Symptomathology and Responsiveness to Risperidone Treatment. 1-5. Rapoport JL. Köylüoglu O. Rubin-Jabotinsky K. 39:8. 2000. 239-50. 2000 – A Case of Leukopenia in Treatment with Risperidone in an Adolescent. et al. Chouinard G. Gonzales-Heydrich J. 2000.

J Neural Transm. 114. Iqbal A. 2001 – Olanzapine Induces Remarkable Weigh Gain in Adolescent Patients. Skotschar M. Van Oene J. 2002 – Practical Experience with Amisulpride. British Columbia. Alfaro CL. 141. Hernández J. 205-8. Spencer CM. 2002 – Use of Healthcare Services by Patients Treated with Risperidone Versus Conventional Antipsychotic Agents. 1996 – Principles of psychopharmacotherapy and specific drug treatments. Weizman R. 307S. 142. Kurtz DL. Grcevich S. 4:Suppl I. 335-43. aggresion and hostility of schizophrenia. Calis KA. Whitehorn D. 7th ECPN Regional Meeting. Marini P. 2000 – Olanzapine Pharmacokinetics in Pediatric and Adolescent Inpatients with Childhood-Onset Schizophrenia. Haapasalo-Pesu K-M. 12-16 Jul 1998. Donoghue J. Durkin MB. Grothe DR. Gianfrancesco F. Priory Lodge Education Ltd. 14:4. 5-11 Feb 2000. 2000. Bloch Y. 413-27.D. 1998 – Low incidence of reproductive / hormonal dide effects with “Seroquel“ (quetiapine) is supported by its lack of elevation of plasma prolactin concentrations. 125. 127. Cantillon M. 132. J Clin Psychiatry. Bucure¿ti. Mulqueen A. Guerrini R. Khetarpal S. 2003 – Olanzapine. Gerlach J. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. 121:19. Tolerability. Gheorghe M. Sporn A. 133. Abstracts from the 21st CINP Congress. 119. 545-60. Int J Psych Clin Pract. 128. 136. Reidman J. Gillgerg C. 2001 Jul. 2002. Ghaziuddin N. Latorraca S. 139. Gogtay N. Tamura R. Richards R. Kluszynski S. 118. 2001 April 28 – May 2. 325-40. Pharmacoepidemiologic Study of Olanzapine in Schizophrenia. 2001 – Focus on Amisulpride. Gal G. Asocia¡ia Românå de Psihofarmacologie ¿i Les Laboratories Servier. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2001 – Long-Term Remission of Schizophrenia in an Adolescent treated with Quetiapine. McBurney C. Haddad P. 199-202.350 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113. Green W. Cap.D. 13 Suppl 4. 116. Bucure¿ti. 2000. Melamed L. J Clin Psychopharmacol. Hellewell JSE. Ricardi RK. Langley RW. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. Brand-Gothelf A. April 28 – May 2. the Fluoxetine Pediatric OCD Study Team. 140. Tidsskr Nor Laegeforen. Grigoriu I. 72 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook. 10. 20-24 Sep 1998. 21. 131. 2001.0. 2001 117. Kiss I. 2002 – Improvement in Cognitive Functioning in Patients with First-Episode Psychosis During Treatment with Quetiapine: An Interim Analysis. Whistler. Poster Janssen-Cilag. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1998. 40:7. Eur Child Adolesc Psychiatry. 2000 – Efficacy of „Seroquel“ for the treatment of negative symptoms is comparable with that of olanzapine and risperidone. 2000 May. 1981 – Growth hormone and prolactin secretion in adults and hyperactive children relation to methylphenidate serum levels. 2001 – Progrese în cunoa¿terea depresiei. Gheorghe M. CNS Drugs. 7th ECNP Regional Meeting. 6:331-9. 120. Sacristán JA. 1981. Abstracts presented at 9th Congress of the Association of European Psychiatrists (AEP). 2000 Apr. 135. Piacentini S. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Reserch. Whistler. 2002 Winter. Gunasekara NS. Grcevich S. 2001 Dec. 9:4. 129. 61:5. DeVane CL. Psychiatry On-Line 1999-2001. 122. second edition – Williams and Wilkins. Copenhagen. Gualtieri CT. 121. Green B. 41:1. Rui Q. 2001. Special Issue. 1998 – “Seroquel“: Efficacy in improving mood. Gómez JC. s45-9. Gothelf D. Koriath U. Cantillon M. Kumra S. 11:2. Mackellar A.2001 – Ghid terapeutic Tulburarea bipolara – Editura Medicala Universitaria Craiova. 1996. 203-4. 347-9. Eur Psychiatry. Risperidone and Haloperidol in the Treatment of Adolescent Patients with Schizophrenia. 1998. 121-3. 134. Ratzoni G. 1998 – Quetiapine. Glasgow. Buiteman C. Saarijärvi S. 2000 Dec. 20:2. 2001b – Comparative Side Effects of Atypical Antipsychotics in Chidren and Adolescents. 126. Antón Saiz C. Apter A. Rapoport JL. Bradshaw CM. 130. Wapenaar R. 2000 – Risperidone in Idiopatic and Symptomatic Dystonia: Preliminary Experience. Good KP. S53-61. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. Jacobson JG. 220-5. Heitun OG. 2002 – Patient Satisfaction and compliance: Working in Partnership. Grassi E. Breier A. Bergstrom RF. Fontova Carbonell E. 20:6. 2001 – Risperidone as a Tool to Control Hard Aggression. Ruiz Carrasco P. Owen R. 137. Sorbi S. Neurol Sci. Gheorghe M. Ray C. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. Davos. Hellewell JSE. Kanoy R. Version 3. Hellewell J. 2001 – Myoclonus During Prolonged Treatment with Sertraline in an Adolescent Patient. 2000. 2000 – The Safety of Olanzapine Compared with Other Antipsychotic Drugs: Results of an Observational Prospective Study in Patients with Schizophrenia (EFESO Study). Heiligenstein JH. 124.D. 19 April 2002. 2000 – Opportunities and Challenges presented by the new generation antipsychotics. Szabadi E. Geller DA. 2001. 2002 – Clozapine-Induced Akathisia in Children with Schizophrenia. Schizophrenia Research. . 289-93. Hoog SL. 2265-7. Udristoiu T. 2001 Fall. H. 2002 Sep. 773-8. 2003 May. Kikinzon L. Pharmaeconomics. Psychoneuroendocrinology. 115. Marinescu D.A. Atkinson GA. Collegium Internationale NeuroPsychopharmalogicum Congress 1998:338. Woodley H. Mahmoud R. 2001a – A Retrospective Analysis of Quetiapine in the Treatment of Psychosis in Children and Adolescents. 2000. 2001 – Effects of Haloperidol and Clozapine on Prepulse Inhibition of the Acoustic Startle Response and the N1/P2 Auditory Evoked Potential in Man. Delong VY. – Monoterapia cu Topiramat: Dozarea ¿i modalitatea de råspuns în epilepsia recent diagnosticatå. 138. 2001 Aug. 243-50. 2001 – Fluoxetine Treatment for Obsessive-Compulsive Disorder in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled Clinical Trial. Suppl I. Jacobsen L. 11:3. J Child Adolesc Psychopharmacol. J Child Adolesc Psychopharmacol. 15:4. 123. 43. 2001 Summer. British Columbia. Friday 19th April 2002. Rapoport JL. Hayden F. 9. 110:5. Kopala L. Goldstein JM. 2000 – Actualitati in psihofarmacologie. A Review of its Use in Schizophrenia. Br J Psychiatry Suppl. Graham SJ. J Psychopharmacol. 2000 – Typical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. Tyano S. Wang R-H.

2002 Sep. Editura Medicalå Callisto 2002. 2001 – Reduction in Basal Afternoon Plasma ACTH During Early Treatment of Depression With Fluoxetine. Feinberg D. Kowatch R. Kim JG. Courvoisie HE. 101-5.B. Ha JH. 1992 – Pharmacology 3rd Edition. 146. 149. CA. 1999 – Patient Satisfaction and Acceptability of Long-term Treatment with Quetiapine. 783-801. 2000 – Lack of Efficiency for Fluoxetine in PTSD: A Placebo Controlled Trial in Combat Veterans. 790-1. Kasper S. 2000. 1997 Sep. 2002 – OpenLabel Study of Olanzapine in Children with Pervasive Developmental Disorder. Controlled Trial. 339-41. J Clin Psychiatry. Sweeney M. 2002 – Acute Quetiapine Overdose in an Eleven-Year-Old Girl. Kasper S. 1988 154. Kim YS. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kasper S. 40:8. Awad AG. J Clin Psychopharmacology. Vet Hum Toxicol. 2002 – Clozapine Associated Pericarditis and Elevated Troponin I. 168. 2003 – The future of pharmacotherapy for schizophrenia. 1993 May 23-26. Koo MS. Ingenito GG. Wang SY. 2002 – Genetic Variant of the Histamine-1 Receptor (Glu349Asp) and Body Weight Change During Clozapine Treatment. Kay SE. Weller EB. 73-8. 40:7. Carson WH. 158. 54. 2 (2). 2001 – More on Fluvoxamine and Enuresis. De Jonge M. and The Olanzapine Late-Phase II Study Group. 2003 Jun. Ann Clin Psychiatry. Hong CJ. 865-6. Int Clin Psychopharmacol. 153. Rintelmann J. 2000 – Selective Serotonin Reuptake Inhibitors Cap. Benitez JG. 148. 11:3. Psychiatry Clin Neurosciences. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Clarke GN. 61:6. Int J Psychiatr Clin Practice. 2002 Jan. 152. 2000. 151. et al. Hong KS. 2002 – Terapie medicamentoaså în psihiatrie. Prickett TCR. 2001.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 351 143. Zimbroff DL. Malhotra A. 2002 Dec. 467-78. Editura ¿tiin¡ificå ¿i Enciclopedicå Bucure¿ti. 155. 7th ECPN Regional Meeting. Kwon JS.25 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Hellewell JSE. Van Engeland H. 165. 2000 – Clinician. Parent. Saha AR. 14 (Suppl 1). 1166-7. 2001 – Efficacy of Paroxetine in the Treatment of Adolescent Major Depression: A Randomized. Hughes CW. Niculescu G. 2002 Sep. 2000 Jul. USA. 23:5. S405-13. 11: Suppl 4. Dicker R. Schroeder SR. Hellings JA. J Clin Psychiatry. Kemner C. Hodge CH. 163. 171. 163-4. Kane JM. 165. 19 April 2002. 2000 – A time of opportunity in schizophrenia. Nemeroff C. Oakes R. Winters NC. Lin CH. 2001 – Weight Gain in a Controlled Study of Risperidone in Children. 2002 Oct. 47:8. 162. 31. Arisaka O. 2002 – Efficacy and Tolerability: Working in Partnership. . Presented at the 146th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. 2001 Apr. Strober M. Feldman ME. 143-4. Tolerability. Kelsey J. Papatheodorou G. Lee D. Barnhill LJ. 2000 Jun. 2000 Nov. Chung SJ. Tsai SJ. Carlson GA. 63 (9): 763-71. Pharmacogenetics. Hong CJ. 11:3. 150. Tuynman-Qua H. Birmaher B. Crandall K. Ishigooka J. 156. 12:3. Müller-Spahn F. 2001 Fall.1992 157. 144. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. and Child Prediction of Medication or Placebo in Double-Blind Depression Study. Adolescents and Adults with Mental Retardation and Autism. 2000 Lippincott Williams Wilkins 175. Tauscher J. Bucure¿ti. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 36:9. Yu YW. Kane JM. Klein RG. 2000 Dec. Beckham JC. Chang SC. Koo YJ. Koh HJ. 2000 – Electrocardiographic Abnormalities in Patients Treated with Clozapine. Can J Psychiatry. Kim JH. Hertzberg MA. 591-4. Karam-Hage M. Kasper S. Langham SJ. Vet Hum Toxicol. Int J Psych Clin Pract. 265-8. 2001. 43:6. Zarcone JR. World Psychiatry. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002 – Bupropion-Methylphenidate Combination and Grand Mal Seizures. 12:2. 1:4. 2001 Dec. Geller B. Jewell M. Eur Neuropsychopharmacology. 105-13. 44:3. Kalali AH. 36:1. 441-6. 2000. McCafferty JP. 172. 161. Johnston HF. Expert Opinion Pharmacother. Donald RA. Weinberg W. Kaplan & Sadock. 321:7254. 170. Kafantaris V. 2002 Jun. McKellar J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Yu YW. Ghaziuddin N. 167. Aust N Z J Psychiatry. 2002 – Atypical Presentation of Risperidone Toxicity. 139. 81-6. Juhl GA. Willemsen-Swinkels SHN. Lin CH. Gummin DD. 1999. Leikin JB. Mulder RT. Schizophr Res. 1999 – From symptoms to social functioning: differential effects of antidepressant therapy. Murasaki M. Heiden A. 40:12. 2002 Feb. 2001 Aug. Keller MB. 2002 – Efficacy and Safety of Aripripazole and Haloperidol Versus Placebo in Patients with Schizophrenia and Schizoaffective Disorders. 2002 Oct. Br Med J.E. Kasper S. Horrigan JP. 762-71. Neuropsychopharmacology. Emslie G. 2002 – Effect of Risperidone on Information Processing and Attention in First-Episode Schizophrenia. Inder WJ. Joyce PR. Coletti DJ. Kang UG. Jacob L. Wallace D. 174. Ryan ND. Ali MW. 1988 – Compendiu de neuroanatomie. Kim E. 53:1-2. San Francisco. 156:1. 7-16. Psychiatr Genet. 39:2. 1993 – The Efficacity of Sertraline and Behavior Therapy in Adolescents with Treatment Resistant OCD (abstract). 22:5. 173. 166. S63-5. 2001 – Adjunctive Antipsychotic Treatment of Adolescents with Bipolar Psychosis. 169. 2000 – The Internet and A “Small Miracle”. 145. Hagino OR. Ahn YM. 2000 Feb. Padula G. Kano K. Koplewicz H. 160. 1448-56. 1997 – Olanzapine in PDD. Sack WH. Jelley Di. Miura S. 2001 – Quetiapine: efficacy and tolerability in schizophrenia. Dineen Wagner K. Psychopharmacology. S27-31. 4:Suppl I. 2001 Jul. National Medical Series From Williams and Wilkinson. Ifrim M. 147. McQuade RD. 2000 – Olanzapine Optimal Dose: Results of an Open-Label Multicenter Study in Schizophrenic Patients. 2000 – Review of quetiapine and its clinical applications in schizophrenia. 2000 – Olanzapine in Tourette’s Disorder. McFarland S. Wang SY. Tsai SJ. 159. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 164. 455-60.S. Kutcher SP. Rush AJ. Kusumakar V. 169-71. Kane JM. 2001 – Genetic Variants of the Serotonin System and Weight Change During Clozapine Treatment. Ickowicz A. 3:2. 1999 May. 229-38. Emslie GJ.

J Child Adolesc Psychopharmacol. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. Kumra S. Lykouras L. 2002 Mar-Apr. 179. Krpmelis M. Koller E. Rosenthal M. Newcorn JH. Chen X-P. 186. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 202. 2000. Ther Drug Monit.and Long-Term Safety and Effectiveness. Br J Clin Pharmacology. 2001 Jun. Lennkh C. Walker DJ. Jacobsen LK. 2002 Jul. Smith AK. Köhnke MD. J Child Adolesc Psychopharmacol. 53-7. 713-9. Kong L. Simhandl C. Ed. 2001 – Risperidone for Controling Aggressive Behavior in a Mentally retarded Child: A Case Report. 2002 Jul. Kratochvil CJ. Malek-Ahmadi P. 995-1003. 191.3. 183. Maneeton N. Randomized. Goriunov AV. Ferguson J. 351-3. 205. Finkel B. Lin S-H. Bengtsson F. 140-7. 265-76. 95:1. Frazier JA. 1995 – Effects of late afternoon methylphenidate administration on behavior and sleep in attention-deficit hyperactivity disorder. 569-76. Rush J. Emslie GJ. Koplewucz HS. 182. Clarvit SR. Cook EH. Masikhina SN. 15:1. Grebchenko IuF. pp 268-72. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 196. 2001. 2002 – Risperidone Treatment in Children And Adolescents with Autism: Short. 35-8. 2001 – Higher Occupancy of Muscarinic Receptors by Olanzapine Than Risperidone in Patients with Schizophrenia. 2001 Apr. Lee CT. 1998 – Sertraline in Children . Reis M. 117-9. 14:859-61. 116-8. 1994. 16:2. Hume JH. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Koch G. King RA. Am J Med. 37:4. Pediatrics. Arch Pediatr Adolesc Med. Cheng Z-N. Lavalaye J. 177. 204. Kent JD. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 111:9. Laudenslager ML. 1364. Schmidt AB. 2001 Dec. 2001 – Topiramate for Reversing Atypical Antipsychotic Weight Gain. Muller B. Graae F. J Med Assoc Thai. 184. Delaney MA. Weinberg WA. 776-84. 40:12. 893-6. Zhang P. Reneman L. Oulis P. 96:320-5. 2003 Mar. Murphy TK. 37:9. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Lenane M. 41:12. Davies SO. 28:5. 2000 – Aspecte actuale ale utilizårii valproatului în tulburarea afectivå bipolarå. 2002 – Cytochrome P450 2D6 Deficiency and Its Clinical Relevance in a Patient Treated with Risperidone. Cu H. Wong MM. Tran PV. Neuropsychopharmacology. 2002 – Atomoxetine and Methylphenidate Treatment in Children with ADHD: A Prospective. Lundmark J. Adesman AR. 2001 – Serum Concentration of Fluoxetine in the Clinical Treament Setting. Srisurapanont M. 2002 – Switching to Olanzapine from Previous Antipsychotics: A Regional Collaborative Multicenter Trial Assessing 2 Switching Techniques in Asia Pacific. Choudhury MS. Wang A. 12:4. 39:6. Maislin G. 190. Bucci JP. 1998 Sep. Roychowdhury SM. chair. 2000 Jun. 2001 Apr. Michelson D. Sallee FR. 34. Hatzimanolis J. Stösser D. Safferman A. 192. Malanga CJ. Wang H. 1147-52. 2000 Summer. Phillips M. 887-94. Jankowitz B. Sigal M. Abed T. 2000 – Antidepressant Treatment During Social Challenge Prior to 1 Year of Age Affects Immune and Endocrine Responses in Adult Macaques. Burelomova IV. 23:2. Kratochvil CJ. Cater J. Blader JD. Kozlova IA. 507-18. Kochhar S. 139-47. Mardekian J. Khouzam HR. Huang S-L. Andrew B. 2001 – Effect of the CYP2C19 Oxidation Polymorphism on Fluoxetine Metabolism in Chinese Healthy Subjects. 2001 Mar. Open-Label Trial. Van Royen EA. Lessig MC. 1995. 2000 – Farmacologie ilustratå. 25:3. Wolkow R. 30:2. 147-51. Barth G. Carmody TJ. 181. 96-9. Int Clin Psychopharmacol. Booij J. 2001 – Clozapine-Associated Diabetes. Karp BI. Heiligenstein JH. Lerner AG. 52:1. 2003 May. Linszen DH. El-Gabalawi F. Divalproex Sodium. 194. 185. Riesenberg R. 84:6. 2002 Winter. Casat C. 200. Beidel DC. Markianos M. Intaprasert S. 2003 – Atypical and Conventional Antipsychotic Drugs in Treatment –Naïve First-Episode Schizophrenia: A 52-Week Randomized Trial of Clozapine vs Chlorpromazine. Psychiatry Res. Goldstein IJ. 35:3. 2003 – Standard Approaches to Treating ADHD. Stroup S. 2002 Feb. 41:2. Rapoport JL. Int Clin Psychopharmacol. 2001 Jun. 189. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Kretzmer G. Conde BJ. 1995 – Risperidone Treatment of Children and Adolescents with Chronic Tic Disorders: A Preliminary Report. 63:7. Wagner KD. 188. 2002 – Fluoxetine in Children and Adolescents With OCD: A Placebo – Controlled Trial. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 180. Griese EU. Zhou H-H. Kodesh A. 198. Liebowitz MR. 178. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Lipkin PH. Gifford C. 2002 Dec. 101:7. Jiang C-H. Choudhury MS. 1995. 2002 May. 25-34. 2000 – Treatment of Bipolar Disorder in an Adolescent with Olanzapine. Bedwell J. 2001 Dec. 10:2. 377-85. Visanuyothin T. In: Biederman J. Sholevar EH. Psychopharmacology. 2001 – Dose-Dependent Olanzapine-Associated Leukopenia: Three Case Reports. 1998 – Olanzapine for Autistic Disorder with Hyperactivity. 187.352 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 176. 2000 Jul. Lee P. 2002 – Olanzapine in Tourete’s Syndrome: A Report of Three Cases. Sallee FR. Sheikh RM. Schneider B. Malone RP. Medicalå Callisto. Mamer RM. Cutler NR. 129-32. 193. Jaffer M. and Carbamazepine in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. 197. 195. 2002 – Olanzapine Overdose: A Pediatric Case Report. 156:1. 716-23. 2001 Jul. Gaertner I. 201. Lombroso PJ. et al. Dominguez R. Lieberman JA. J Clin Psychiatry. Liu Z-Q. Mazlan M. March JS. 1998 – Childhood-Onset Schizophrenia: An Open-Label Study of Olanzapine in Adolescents. Bennett K. Piacentini J. Kowatch RA. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 902-3. 203. Lucas Taracena MT. Ou-Yang D-S. 2001 – Dopamine Receptor Responsivity in Schizophrenic Patients in a Drug-Free State and After Treatment with Olanzapine. Turner SM. 64. 199. Hamburger S. Montañés Rada F. Biederman J. Pharmacopsychiatry. Simonds JF. 2001 – Olanzapine versus Haloperidol in Children With Autistic Disorder: An Open Pilot Study. 2001 – An Experience of the Application of Rispolept in Childhood Schizophrenia. Suppes T. Edi¡ia a 2-a. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Clin Psychiatry. Dubitsky G. Milton D. Nwokike JN. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Baron DA. Wernicke J. Shapira NA. Dittmann R. 1994 – Tics and dyskinesias associated with stimulant treatment in attention-deficit hyperactivity disorder. 40:8. 1431-8. Simpson HB. Actas Esp Psiquiatr. 2000. 1998 Apr. Delaney MA. Lippincott. Ji Z. Clarke AS. Spencer TJ. 2001 Aug. Malone RP. Scahill L. 2000 – Effect Size of Lithium. Biederman J.

J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Leckman JF. 149. Br J Clin Pharmacol. Chaney RO. Kerwin R. Sallee FR. Dantendorfer K. 5s-13s. Spencer T. Landau J. Chouinard G. 199-206. Kane J. 226. 2001b – Atomoxetine in the Treatment of Children and Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: A Randomized.7b in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 11. Placebo-Controlled Trial. Charney DS. Michelson D. Casat C. Theisen F. Millepiedi S. 1896-1901. British Columbia. 215. Beperet-Urmeneta M. Masi G. Faries D. 1:231-9. Marinescu D. 225. Fleurot O. 179. JAMA. Wewetzer C. 10. Wernicke J. Arch Gen Psychiatry. 2001a – Prolactin Levels in Young Children with Pervasive Developmental Disorders During Risperidone Treatment.Editura Medicala Universitaria Craiova. Randomised Comparative Trial of Amisulpride Versus Olanzapine in the Treatment of Schizophrenia: Shortterm Results at Two Months. 2001 – Safety. Kem DL. 14 (Suppl 1). Hansen RA. 2002 – Once-Daily Atomoxetine Treatment for Children and Adolescents With Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A Randomized. Mata-Pastor I. Martenyi F. 2002 Summer. Michelson D.R. 2002. 40:10. 2001 – Olanzapine in Children and Adolescents with Chronic Anorexia Nervosa. and Clinical Effectiveness of Quetiapine Fumarate: An Open-Label Trial in Adolescents with Psychotic Disorder. 2000. 1992 – Fluoxetine and Fluvoxamine in PTSD. Masi G. 2001 April 28 – May 2. 18:6. 280:20. Cholesterol and Weight Changes Among Risperidone-Treated Youths. Mucci M. 2000 – Dopamine Receptor Antagonists Cap. 31. Arvanitis LA. 213. Brown E. Thirumalai S. 227. an effective and well-tolerated atypical antipsychotic. McElroy S. et al. Trapp NJ. Martin S. Brown E. Bourgeois M. Scahill L. Friedman LM. Friedmen L. et al. 252-60. 1997. Altamura AC. N Engl J Med. 355-62. Annable L. 129-33. McDougle CJ. Bertoldi A. Martin A. J Clin Psychiatry. 2000 – Single. 2001 – Sertraline to Improve Arousal and Alertness in Severe Traumatic Brain Injury Secondary to Motor Vehicle Crashes. Sorter MT.and Multiple-Dose Pharmacokinetics of Ziprasidone Under Non-Fasting Conditions in Healthy Male Volunteers. Kratochvil C. 347. 2003 – Clozapine Treatment for Suicidality in Schizophrenia: International Suicide Prevention Trial (InterSePT). 325-7. Heubi JE. Allen AJ. J Clin Psychiatry. e83. 2000. 413. 2000 – RisperidoneAssociated Weigh Gain in Children and Adolescents: A Retrospective Chart Review. Am J Psychiatry. Int Clin Psychopharmacol. 108:5. Anand R. Meltzer HY. Actas Esp Psiquiatr. 214. 11. Devivo MJ. Open-Label Study. Wilkinson LA. 31. 2001a – Efficacy of Usual Antidepressant Dosing Regiment of Fluoxetine in Panic Disorder. 1040-4. Islam MZ. Pediatrics. Yeh C. 2002 Aug. McConville BJ. 2001 – Ghid terapeutic Schizofrenie. Sorter M. Apseloff G. 2002 – Fluoxetine v. 31. Eur Child Adolesc Psychiatry. 30:5. Brown KL. Alphs L. 389-94. 234. 93-9. 315-20. 211. Curr Med Res Opin. 11:4. 2002. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kelsey D. Sweitzer D. Dion Y. Wernicke J. Sangal RB. 2000 – Pharmacokinetics. 207. Foster K. J Child Adolesc Psychopharmacol. 1991. 2000 Lippincott Williams Wilkins Margolese HC.G. March JS. 321-31. 3. 1991 – An Open Trial of Fluoxetine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder. 231. Posey DJ. J Clin Psychiatry. Masi G. Lippincott Williams Wilkins. 2002 – Fluoxetine versus placebo in posttraumatic stress disorder. 2000 Winter. 2000 Apr. 1206-13. Br J Psychiatry. Cosenza A. Southwick SM. Gerber N. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. 63:11. Giudicelli A.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 353 206. Kelsey D. Cosenza A. 12:2. Meythaler JM. 218. McConville B. Pope H. Brovedani P. 2002 – Case Series: Use of Ziprasidone for Maladaptative Symptoms in Youth with Autism. Dose-Response Study.E. Schulze U. Ljo H. J Child Adolesc Psychopharmacol. 514-8. 49:Suppl 1. 222. Green AI. Tolerability. 229. 2001 Oct. 219. Chaney R. Mehler C. et al. 230. Martin A. et al. VanKammen D. 2002b – A Double-Blind. 233. 259-68.P. 314-21.L. 208. S17-20. Arranz-Calderón MJ. Johnson AC. Novack TA. Saylor K. Placebo-Controlled. 224. 2000 – Valproate Cap. 2001 Winter. 921-7. Mendlewicz J. L’Ecuyer S. Lindemayer JP. The Atomoxetine ADHD Study Group.26 SerotoninDopamine Antagonists în Kaplan ¿i Sadock – Textbook of Psychiatry. Pérez-Nievas F. 15:4. Harder D. 60:1. Brain Injury. Depalma L. Sallee FR. 2002. Int J Psychiatr Clin Pract. Eur Child Adolesc Psychiatry. 1992. J Clin Psychopharmacol. Randomized. Miceli JJ. 223. 2001. Zhang H. 217. 2002 – Depression and Dysphoria in Adult and Adolescent Patients with Tourette’s Disorder Treated with Risperidone. 2002a – Triglyceride. 209. placebo-Controlled Study. Peuskens J. 2003 Jan. 265-71. 216. 2001 Nov. Cicchetti D. Br J Psychiatry. Udristoiu T. 2002 – Influence of Serotonergic Transmission on Response to Olanzapine. and Research Units on Pediatric Psychopharmacology Autism Network. Allgulander C. McDougle CJ. Canada. 181. Leebens P. 228. 31. and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Multicenter Randomized Controlled Trial. 1998 Nov. A study of Five Cases. P. and Clinical Effectiveness of Quetiapine in Adolescents with Selected Psychotic Disorders: A Long-Term. 220. Keck P. Mucci M. Busner J. Carrero L. West S. placebo in prevention of relapse in posttraumatic stress disorder. 2001. Martenyi F. Wilner KD. 1997 – Quetiapine (“Seroquel“). 2002 – Risperidone in Children with Autism and Serious Behavioral Problems. Marder S. 2002 Aug. 2001b – Open Trial of Risperidone in 24 Young Children with Pervasive Developmental Disorder. Potkin S. Ulizio K.17 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 212. Tolerability. Am J Psychiatry. Zhang H. Warnke A. Michelson D.17 Dopamine Receptor Antagonists ¿i Cap. 2002 – Clozapine in Adolescent Inpatients with Acute Mania. Krishnan R. 210. 2000 – Cap. 2001. 41:8. Newcorn J. J Child Adolesc Psychopharmacol. Dittmann RW. 61:4. 1752-6. Marder S. si Van Kammen D. 151-7. 232. 159:11. 2002 Nov. Potter L. 221. 2002. Dunn D. 1999 May. 82-91. . 2002. Sham P. Chirita V. 2001. Thyrum PT. 1999 – Predicting response: serotonin reuptake inhibition. Whistler. Rein W. 2000 Lippincott Williams Wilkins Meats P. Mucci M. Browne K. McCracken JT. 2002 Sep-Oct. Kendrick K. Guin-Renfroe S. Foster KD.R. 10:4.

mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 258. Vallée L. Monografie Chlorpromazine. iunie 2003. [www document]. iunie 2003.mentalhealth. Available: www. 2003 – HealthyPlace Inc. Available: www. Michelson D. 237. [www document]. [www document]. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. [www document].com.mentalhealth. Pollack MH.com. 241. 250.com. 2003 – Internet Mental Health.com. iunie 2003. [www document]. Monografie Fluoxetine. Monografie Lamictal.com. Monografie Chlordiazepoxide.mentalhealth. Placebo-Controlled Trial with Fluoxetine. iunie 2003. Available: www.inchem. Available: www. 262. [www document]. [www document]. iunie 2003. 2000 – GlaxoSmithKline. Monografie Amoxapine. 269. Monografie Clozapine.com.mentalhealth. Dulac O. 263. 244. Monografie Bonnisan – The Himalaya Drug Co. [www document].mentalhealth.com.com.mentalhealth. 245. 1998. iunie 2003. [www document]. iunie 2003. [www document]. [www document].com.org. Monografie Divalproex Sodium. iunie 2003. 174. 266. Available: www. et al. 261.com.com. iunie 2003. 240. Available: www.com. iunie 2003. Available: www. [www document]. Monografie Geriforte – The Himalaya Drug Co. 1992 – Higa de Landoni J. iunie 2003. Monografie Convulex – Gerot Pharmazeutika. Available: www. Monografie Amitriptyline. iunie 2003. [www document]. 251. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth.mentalhealth.mentalhealth.com. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. Monografie Mesoridazine. 246. 2003:53.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Desipramine. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. Chiron C. 265. 2003. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Fluphenazine Decanoate. [www document].com. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. Mancini J. iunie 2003. 272. 254. 242. Monografie Clomipramine.com. 243. [www document]. Available: www. Available: www. Available: www. Monografie Cerebrolysin – Ebewe Pharma.mentalhealth.com.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. iunie 2003.mentalhealth. et al.com. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. Available: www. iunie 2003.mentalhealth.mentalhealth. 253. Monografie Mentat – The Himalaya Drug Co. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 1998 – Outcome Assessment and Clinical Improvement in Panic Disorder: Evidence from a Randomized Control Trial of Fluoxetine and Placebo. Monografie Lithium Carbonate. 271. [www document]. Available: www.com.com. 252. [www document]. Available: www. Monografie Haloperidol. Br J Psychiatry. Available: www. 2003. 239. 213-8. Monografie Liv. iunie 2003. 249. [www document]. iunie 2003.com. 238. Available: http://www. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. 259. Available: www. 255. 260.com. Available: www. 1570-7. 2003 – Internet Mental Health.52 – The Himalaya Drug Co. Monografie Lamotrigine. 1999 – Continuing Treatment of Panic Disorder After Acute Response: Randomized. Available: www. Available: www. Available: www. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 236.com. 2000. 268.com. Monografie Doxepin.mentalhealth. Michelson D. 2003 – Topiramate: efficacy and tolerability in children according to epilepsy syndromes. [www document]. [www document].354 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235.healthyplace. Am J Psychiatry. Pedespan J-M. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Citalopram Hydrobromide.com. 270. 2003 – Internet Mental Health. 257. Monografie Carbamazepine. Arzimanoglu A. Lydiard RB. 1999. Pollack MH. 264. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. iunie 2003. Monografie Imipramine.mentalhealth. 248. iunie 2003. [www document]. iunie 2003. Monografie Haloperidol.mentalhealth. Available: www.com. Mikaeloff Y. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Bupropion.mentalhealth. [www document]. Monografie Fluvoxamine. 267.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Clonazepam. Monografie Alprazolam. 247. Monografie Buspirone. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Flupenthixol.com. iunie 2003. Monografie Maprotiline. iunie 2003. Monografie Haloperidol. Monografie Loxapine. . iunie 2003. Epi Research. Peudenier S. [www document].mentalhealth. 256. iunie 2003. Lydiard RB. Available: www. [www document]. 225-32. 155. Motte J.com. De Sainte-Martin A. [www document].mentalhealth.mentalhealth. Bourgeois M.

[www document]. 2003 – Micromedex. Available: www.com. 280.org.com. 283. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. [www document]. iunie 2003. . Available: www.mentalhealth.nlm. 303. iunie 2003. Monografie Zuclopentixol.com. 2003. iunie 2003. Monografie Thioridazine. 2001 Aug. Monografie Trimipramine.mentalhealth. 295. Monografie Zyprexa. iunie 2003. iunie 2003. 310.com. Monografie Orfiril – Desitin Arzneimittel GmbH. iunie 2003. S21-6. Roselló B. [www document]. Available: www. Monografie Risperidone. 311. iunie 2003.com. Available: www.mentalhealth. iunie 2003. 287. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 290. Monografie Venlafaxine. Monografie Sulpiride. 307. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Monografie Trifluoperazine. [www document]. Available: www. Monografie Olanzapine – Switching Medication to Olanzapine Therapy – Eli Lilly. Monografie Olanzapine – Acute Extrapyramidal Symptoms – Eli Lilly. [www document]. 2002 Apr. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 288.mentalhealth. 33:3. Monografie Risatarun. 285. 2003 – Micromedex. 1999 – Predicting response: noradrenaline reuptake inhibition. iunie 2003. Available: www.nlm.nih. Monografie Neurontin (gabapentin). 304. Montgomery SA.com. 284. 279.mentalhealth. Hernández S. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth.com. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Topamax – Cilag AG/LTD. [www document]. Mulas F. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth.com.com. Available: www. Monografie Nortriptyline. Monografie Protriptyline.org. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. Monografie Sertraline. Monografie Serzone. iunie 2003. 275. Available: www. 302.com. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. Available: www.medscape. 309. [www document]. Int Clin Psychopharmacol. ian 2004. iunie 2003. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. Morrison JA.com. Cottingham EM. 300.com. 655-7. 294. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Paroxetine. Monografie Taver – Medochemie. Monografie Olanzapine – Pharmacology – Eli Lilly. 14 (Suppl 1). Monografie Ritalin. 276.mentalhealth. Available: www. Monografie Perphenazine. 297. Monografie Olanzapine. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Moclobemide. 274. 299. Available: www. Available: www. iunie 2003. Monografie Tranylcyprimine. Available: www. Barton BA.com. 292. Available: www. [www document].mentalhealth. 2003. iunie 2003. 2003. 289. Available: www. 2001 – Pfizer HCP Corporation. [www document]. Inc. iunie 2003.nih. Rev Neurol. Available: www. [www document].mentalhealth. [www document]. [www document]. 314. Monografie Neurotop retard – Gerot Pharmazeutika.mentalhealth. 281. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. 298. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. 308. 2003 – Internet Mental Health.com. 2003 – Eli Lilly. 159:4. iunie 2003.mentalhealth. [www document]. [www document]. 282. Monografie Moclobemide. [www document]. 2004 – MedScape Drug Info.mentalhealth. Inc. Monografie Trazodone.mentalhealth. Monografie Reboxetine. 201-8. [www document]. Am J Psychiatry.com.mentalhealth. 286. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 277. [www document]. Monografie Olanzapine – Effect on Cognition in Schizophrenia – Eli Lilly. 291. 306.mentalhealth. 296.mentalhealth. Monografie Ofiril long – Desitin Arzneimittel GmbH.mentalhealth. Available: www. 1999 May. 315.com.com. Monografie Risperdal – Janssen-Cilag.com. Available: www. Monografie Olanzapine – Pharmacokinetics – Eli Lilly. 278. 313. 2001. 2002 – Metformin for Weight Loss in Pediatric Patients Taking Psychotropic Drugs. 2003 – Internet Mental Health. 312.com. Monografie Monoamine Oxidase (MAO) Inhibitor. 316. Available: www. [www document]. iunie 2003.mentalhealth.com. 293. Monografie Rispolept – Janssen-Cilag. [www document]. Available: www.com. Monografie Zopiclone.com. 2001 – Pharmacological Treatment with Risperidone in Children with Behavior Disorders. Monografie Olanzapine Co-Administration with Other Antipsychotics – Eli Lilly. [www document]. Morant A.com. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003.mentalhealth. Available: www. 301. Monografie Olanzapine – Drug Interaction Profile – Eli Lilly. 305. Monografie Vigabatrin.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 355 273. iunie 2003. Monografie Pimozide. [www document].mentalhealth. [www document].

Nelson C. 4:2. 2002 Apr. Elmi S. 1423-8. Gordon J. Clin Ther. Drug Aging. Annals of the New York Academy of Sciences. 2001 – Economic Evaluation of Major Selective Serotonin-Reuptake Inhibitors in a Managed Care Population. 59-65. 2001 – Dépression: les patients schizophrènes aussi. Sweitzer D. Olié J-P. Nemeroff CB. Millin R. Cloutier P. Plosker GL. 26:3. Barcelona. 159:11. 2003:18. Can J Psychiatry. 2001 – Bonnes notes pour les futurs schizophrènes. NMIC. Muijers RBR. Nierenberg AA. Cabaret W. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2001. 4:2. Freeman DJ. 2002 – Sertraline. 7th ECNP Regional Meeting. 321. 319. 2002 – Liver Function Tests During Treatment with Antipsychotic Drugs: A Case Series of 23 Patients. McKay D. 2001 – The role of limbic and cortical regions in schizophrenia. Shapiro DY. 4:Suppl I. 2001. Spenst W. 2000 Sep. 345. Giannaccini G. 2001 – Quelle durée de traitement pour un premier épisode? Biopsy in schizophrenia. 2002 Dec. Jibson MD. 2002 – Newer Atypical Antipsychotics in Special Populations. for the QUEST Study Group. 323. Eur Psychiatry. Kasper S. Efficacy. 544-5. 19:5. 2000 12th Jul. 941-2. Focus on Amisulpride. Rosenbaum JF. A Review of its Use in the Management of Major Depressive Disorder in Elderly Patients. Belgium. 336. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 348. 2001 – The Depressed Suicidal Patient:Assessment and Treatment [The Clinical Science of Suicide Prevention: Part I. Worthington JJ. Dell’Osso L. Xuan J. Paillère-Martinot ML. 318. Brussels. Mullen J. 1839-54. 47. Walz J. 2000 – Timing of Onset of Antidepressant Response with Fluoxetine Treatment. 377-92. 2001. Brussels. Morgan CA. Compton MT. Paillère-Martinot ML. Norclozapine Plasma Levels. 20. Biopsy in schizophrenia. 2000 – Risperidone in Anorexia Nervosa. 1993 – Open Prospective Trial of Fluoxetine for PostTraumatic Stress Disorder. Paillère-Martinot ML. Nagy LM. XXIInd CINP Congress. 4:2. 337. 2000 – The importance of treatment acceptability to patients. 326. 322. Biopsy in schizophrenia. Cernovsky ZZ. 2001 – Population Pharmacokinetics of Gabapentin in Infants and Children. 2001 Apr. 35:4. Belgium. Palego L. 340. Wolpin J. Berger J. 2001 – A Comparison of the Relative Safety. 341. Ciapparelli A. Prod: Russell Hill. Belgium. 334. 2001 Summer. 2001. 320. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2000 Dec S25-34. 2002 – Relation of Blood Counts During Clozapine Treatment to Serum Concentrations of Clozapine and Nor-Clozapine. 335. Müller-Spahn F. Sarno N. 131-42. Am J Psychiatry. Müller-Spahn F. Koren G. Fava M. An Oveview. Pani L. 331. Wesche DL. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2002. 107-113. National Prescribing Centre. Shuhaiber S. Controlled Study. 1993. 2000 – Long term tolerability review of antipsychotics. Noble S. Nuss P. 14:4. 21. 2002 Apr. 295-306. 330. 2001. Garofalo. 4:2. 2001 – Increased Risk of Neutropaenia and Agranulocytosis with Sodium Valproate Used Adjunctively with Clozapine. 2000 – Healthcare resources in schizophrenia: OASIS survey. 2001. Int J Psych Clin Pract. 8:1. Neziroglu F. Naber D. 338. Oullet D. XXIInd CINP Congress. 473-80. 2001 – Sertraline Effects in Adolescent Major Depression and Dysthymia: A Six-Month Open Trial. 4:2. Mortimer AM. J Clin Psychopharmacol. . Biopsy in schizophrenia. Bockbrader HN. 2001. 2002 – Clozapine. Rovet J. Farabaugh AH. 2003 – Antipsychotic treatment in schizophrenia: atypical options and NICE guidance. Aust N Z J Psychiatry. 2000 Aug. 2000 – The Effect of Fluvoxamine and Behavior Therapy on Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder.30 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Paillère-Martinot ML. 2002. Pantelis C. Ed: Claire McQuade. 2001 – Visualisation du circuit fronto-striatale et des effets des neuroleptiques dans la schizophrénie. 4:2. Nulman I. 157:9. 2000 12th Jul. Januel D. 257-61. 229-41. 2001 – Schizophrénie: le cervelet aussi? Biopsy in schizophrenia. 2000 Lippincott Williams Wilkins 327. Paillère-Martinot ML. 11:2. 26-8. Barcelona. 2002 – Decision process in prescribing Atypicals: a patient-prescriber complementary. 333. 344. 2001 – Current use of atypical antipsychotics. Biopsy in schizophrenia. 2002 – Child Development Following Exposure to Tricyclic Antidepressants or Fluoxetine Throughout Fetal Life: A Prospective. 10:4. Yaryura-Tobias JA. 346. 2000 – Acute exacerbations of schizophrenia: why choose a second generation antipsychotic? XXIInd CINP Congress. 342. Simeon JG.J. 2001 May. J Child Adolesc Psychopharmacol. International Schizophrenia Forum. 339. 16-7. 1889-95. 26:7-8. Newman-Toker J. 31. 18-9. Epi Res. and Tolerability of Quetiapine and Risperidone in Outpatients with Schizophrenia and Other Psychotic Disorders: The Quetiapine Experience with Safety and Tolerability (QUEST) Study. Manag Care Interface. Martini C. 325. Pace-Asciak P. 39:8. Lacacchini A. 13. 329. 2001 – Matière grise et schizophrénie. 209-19. Cassano GB. Southwick SM. 2001 Jun. Mouradian-Stamatiadis L. 1-23. 47:3. 324. Diagnostic and Clinical Considerations]. Am J Psychiatry. 2000 Winter. Naber D. Delmas BA. 2001 – New Developments in Antipsychotic Drug Therapy. Nixon MK. International Schizophrenia Forum. 2001 Aug. Alpert JE. Brussels. London – North Thames Medicines Information Centre.356 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 317. 23:11. Biondi L. Bucure¿ti. Their Sum and Ratio in 50 Psychotic Patients: Influence of Patient-Related Variables. 24-5. 328. et al. 2000 – Tricyclics and Tetracycklics Cap. NHS. Streiner DL. 932. Adesanya A. 347. Spain. Stewart DE. Oyewumi LK. Paillère-Martinot ML. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 332. Panzarino PJ Jr. Spain. 2001. Dumortier G. 1409-11. 343. 2002 Nov. 2000 12th Jul. Friday 19th April 2002. 2001 Jun.

sustained-release dextroamphetamine. 373. Pliant Rivotril (clonazepam) – Roche. 1997. Neuvonen PJ. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data: Risperidone Does Not Increase Serum Clozapine Concentration. Thyrum PT. 2002 – AstraZeneca. Privitera MD. 2002 – Novartis Pharma Services Inc. 385. 121-30. 37-44. 203-4. 14 (Suppl 1). 543. 165-75. Niveleazå vârfurile plasmatice – Desitin Arzneimittel GmbH. 1990 – Relative efficacy of long-acting stimulants on children with ADHD: A comparison of standard methylphenidate. 2000. 1989 384. 2002 Apr. De Oliveira IR. Euromedex. and Adults with Pervasive Developmental Disorders: An Open-Label Pilot Study. Schizophrenia Research. sustained-release methylphenidate. Pliant Lexotanil (bromazepam) – Roche. 368. 360. Schlote K. 2001. 2001. Yeh C. 587-91. Raju GVL. 2002 Apr. 41:1. Pliant Lamictal. 2001 – Quetiapine Treatment of Children with Tourette’s Syndrome: Report of Two Cases.p. Pliant Seroquel (quetiapinå) în schizofrenie. [www document]. 1999 – Physiology to functionality: the brain and neurotransmitter activity. 2002.mentalhealth. 366. 2002 Dec. J Clin Psychopharmacology. 2002 – Effect of Fluoxetine and Imipramine on the Pharmacokinetics and Tolerability of the Antipsychotic Quetiapine. 2003. 370. 350. 28 (2). Rak I. Potkin SG. 2000 – Maintenance of long-term efficacy with “Seroquel”. 2000 – Electroencephalogram Alterations During Treatment with Olanzapine. 2002. Ramesh KTC. Wang S. and pemoline. Carreon D. 2003 – Interactions between the cytochrome P450 system and the second-generation antipsychotics. Aust N Z J Psychiatry. Racagni G. 99-112. or Thioridazine. Pliant Tanakan – Beaufour Ipsen. Eur J Clin Pharmacology. Raniwalla J. 2001 – Clozapine-Risperidone Combination in Treatment-Resistant Schizophrenia. Bushkovich V. 375. Li Wan Po A. 22:2. 1997 – Sanofi. Pliant Ixel (milnacipran). 377.1. 362. 357. 388. Nu mai ¿tii cum e så ui¡i! 2000 – KRKA. 1989 – Anatomy Volume II The Science of the the vessels The Scinece of The Nervous System The Science of the Sensory Organs. 2001 Summerr. 372. Risperidone. 389. Potenza MN.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 357 349. 187-91. 5-11 Feb 2000. Pliant Depakine (valproat de sodiu). 2003. Noaptea bunå se cunoa¿te de diminea¡å. Pliant Mentat – The Himalaya Drug Company. 19:1. 1999 – Noradrenaline and serotonin in depression: consensus and controversies. Racagni G. 2001 – A. 383. 374. Párraga HC. 2002 – Sanofi~Synthelabo. Brodie MJ. Neto W. Alva G. Pliant Bilobil. Woodward RL. 364. Kanes SJ. Arvanitis LA. Greenslade KE. 1999 Feb. 11:2. S1. Mattson RH. 391. 2001 Aug. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. Phung D. Yeh C. Pliant Seroxat. 358. Chicago. 2001 – GlaxoSmithKline. Pliant Leponex: Aduce oamenii înapoi. 2001. 2003 – Topiramate. 381. 356. J Clin Psychopharmacology. Special Issue. 371. 206. 380. 86:226-37. 22:2. Parks-Veal P. for the EPMN 105 Study Group. 376. Virtual Hospital. Pliant Frontin (alprazolam generic de la Egis) – Egis Pharmaceuticals.com. 369. 379. 150. Int Clin Psychopharmacol. Kuperman S. Available: www. 2003 – Psihiatrie Note de curs. Pliant Rohypnol (flunitrazepam) – Roche. Perry P. Chadwick DW. Raitasuo V. 378. McDougle CJ. Lysenkov N. Prives M. Fenning PA. 2001 – Monoamine Oxidase Inhibitors: Adverse Effects. 2000. 1999 May. 107. Eficacitate ¿i siguran¡å în tratamentul epilepsiei. Virtual Hospital. Acta Neurol Scand. Perspectiva se schimbå – SmithKline Beecham. 2002 – Desitin Arzneimittel GmbH. 17 Jun 1999. . 216-9. 58:9. Sumant K. 2000 – Systematic overview of lithium treatment in acute mania.C. 2000. Marneros A. Pliant Spitomin (anxiolitic selectiv) – Egis Pharmaceuticals. 14 (Suppl 1).Deficit Hyperactivity Disorder: Pharmacotherapy. Rak I. Available: www. Arvanitis LA. 1999 – Olanzapine Treatment of Children. Alva G. Prospect Edronax (reboxetine tablets). J Clin Phar Ther. Available: www. Melvin K. 352. 2002. 2000. Kalali A. Int Clin Psychopharmacol. Pillmann F. 1990. Pelham WE. Broich K. Lund BC. Pizzuti D. 2000:25. Davos. 2003 – Attention. 363. Perspectiva se schimbå. Pliant Clopixol (zuclopenthixol). 2001 – GlaxoSmithKline. Perry P. 354.vh. 392. [www document]. Bera R. 386. Prior TI. Baker GB. 139-56. Europharm. 2002 – Pharmacia & Upjohn. J Psychiatry Neurosci. 35:4. Prospect Trittico AC 150 (clorhidrat de trazodonå). Brunello N. Angelini Francesco S. 2004 – Ziprasidone. Raniwalla J. Raaska K. Jones AM. 2001 387. J Clin Psychopharmacol. 41. 2002 – The Safety and Pharmacokinetics of Quetiapine when Coadministrated with Haloperidol.org. Poolsup N. 174-82. S2-7.R. Holmes JP. Better chance of recovery for your patients – Pierre Fabre Médicament. 1999 May.Lundbeck A/S. Schizophrenia Research. 351. 390. Prelipceanu D.org. 359. Pliant Seroxat. 1999 – Dear Health Care Professional Letter Regarding Pemoline. Adolescents. J Child Adolesc Psychopharmacol. 365. 2003. carbamazepine and valproate monoterapy: double-blind comparison in newly diagnosed epilepsy. 2000 – Weight changes in patients treated with “Seroquel“ (quetiapine). Pliant Stilnox (zolpidem). 361. Psychopharmacology. Thyrum PT. Pediatrics. 367.A. Editura Infomedica Bucure¿ti 2003 382. Pliant Timonil retard. 353. Abbott Laboratories. A potent sedative neuroleptic – H. 355.vh. Vodde-Hamilton M. 2002. Pliant Produse farmaceutice de elitå. Pliant Valproate in the 21st century – Desitin Arzneimittel GmbH. Pliant Dormicum (midazolam) – Roche. Párraga MI. Potkin SG.M. A New Generation Antipsychotics – Internet Mental Health [www document]. Mir Publishers Moscow.

Reeve EA. J Clin Psychopharmacology. Greist JH. Neuropsychopharmacology. Shendarkar N. 1992 – Stimulant drug treatment in children with Tourette’s syndrome and attention deficit hyperactivity disorder. Scott SM. 2002 – Initial Conditions of Serotonin Transporter Kinetics and Genotype: Influence on SSRI Treatment Trial Outcome. Chappell PB. Schaeffer JL. 423. Stewart CM. Phillip M. 2002 – The Pharmacology and Mechanisms of Action of New Atypical Anti-Psychotics . Mahajan VK. 671-5. Schatzberg A. Schultz E. MacMaster FP. J Dermatol. Germany. Rickels K. 936-8. Jansen PA. 43:4. Castellanos FX. 409. 2000 Spring. 419. Chung WG. 415. Leibach FH. Claghorn JL. Yaryura-Tobias JA. Chauhan D. Belgium. Wewetzer C. Goetz CG. 35:9. Unal F. 2002 – Dosing and Effectiveness of Quetiapine in Treating Children and Adolescents. 2001 – Risk of Extrapyramidal Syndroms with Haloperidol. 51:9. 411. 9 Suppl I. 2000 Jan. DeBattista C. 35:12. 10:1. 2001 Dec. et al. Fleurot O. 136:3. Rezumatul caracteristicilor produsului Seroquel. 1517-22. Clement H. 41:3. Fei YJ. Peuskens J. 1062-9. 2001 – Agranilocytosis in a Child with Schizophrenia Treated with Clozapine – Clinical Findings and Therapy. 1992 – Double-blind. Yang HM. 1992. Warnke A. 41:5. Inc. Privitera MD. A Case Report. Gothelf D. 1997 – Manual Clinical of Psychofarmacology. Fitzgerald KD. Biol Psychiatry. Selva KA. 2002 – Astra Zeneca. Svensson JO. Bellinlino S. Ferrell RE. 2000 Jul-Aug: 2(4). 396. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – An Open Trial and Discontinuation Study of Fluoxetine in Children and Adolescents with Obssessive-Compulsive Disorder. 167-73. Ravizza L.358 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 393. DeVane CL. 2002. 412. 422. Lecrubier Y. Pigott T. 2002 – Childhood-Onset Schizophrenia: Premorbid and Prodromal Diagnostic and Treatment Histories. 410. Siqueland L. 2000a – Management of Schizofrenia in Children and Adolescents. 2001 Oct-Dec. Sharma NL. Friday 19th April 2002. 27:1. 2001 Dec. Third Edition. 2001 – Sanofi ~Synthelabo. Park CS. 394-6. 10:2. 39:3. . Remschmidt H. Crossover Trial of Fluoxetine and Placebo in Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. Reynolds GP. Bertilsson L. 57:9. Davies SO. Rezumatul caracteristicilor produsului Solian. Robertson JB Jr. 425. 323-8. 2000 Sep. Dittman VM. 406. Rynn MA. Leufkens HG. 32. Sawka AM. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 31. 2000 12th Jul. Rugino TA. 2002 October 9-13. 2001 – Olanzapine-Induced Rhabdomyolysis. 424. 2000 – Dopaminergic system: practical implication in schizophrenia. et al. 418. or Olanzapine. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Yasuda SU. Hennighausen K. I/9-19. 2000 – Loss of Hypoglycemia Awareness in an Adolescent with Type 1 Diabetes Mellitus During Treatment with Fluoxetine Hydrochloride. 421. Riddle MA. Hobby HM. Roos RA. 2000b – Ziprasidone Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome: A Pilot Study. et al. Rausch JL. J DevBehav Pediatr. 2000 – Decrease in Caudate Glutamatergic Concentrations in Pediatric Obsessive-Compulsive Disorder Patients Taking Paroxetine. 417. 394. Rein W. 407. 23:4. Schillevoort I. 1990. Controlled. 7th ECNP Regional Meeting. O. Multicenter Trial. 29:2. Illinois. Sallee FR. Rosenberg DR. Li JQ. – Topiramate in Newly Diagnosed Epilepsy: 100 mg/day as Initial Target Dose. 137-43. Wang S. 399. XXIInd CINP Congress. 2008-14. 2002 May. Scahill L. Hennighausen K. 2001 Sep. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Keshavan MS. Sharma AK. Eur J Clin Pharmacology. 27-34. 408. Remschmidt H. Heiser P. 2000 September 9-13. Sharma RC. Treosti L. Psychopharmacol Bull. Turk J Pediatr. Gal G. 337-43. Z Kinder Jugendpsychiatr Psychother. 225-30. Burgart V. Walker KD. 397. 538-45. De Boer A. Ganapathy V. 1020-3. 2002 – Weight Gain Associated With Olanzapine and Risperidone in Adolescent Patients: A Comparative Prospective Study. 24-6. 1071-81. 292-9. 1992. 1996 – Drug Treatment of Obsessive Compulsive Disorder (OCD): Long Term Trial with Clomipramine and Selective Serotonin Reuptake Inhibitors. 403. Johnson ME. 1996. Sharma RC. Ratzoni G. Rezumatul caracteristicilor produsului Rispolept. Chicago. 2001 – Diabetic Ketoacidosis Associated with Olanzapine in an Adolescent Patient. 222-8. 2000 Mar. 39:9. Brand-Gothelf A. 416. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 405. Bucure¿ti. 1997. 1990 – Fluoxetine in Panic Disorder. 158:12. 395. Focus on Amisulpride. 400. 2000 – Successful Treatment of an Adolescent with High Dose Quetiapine. Sander JWAS. 2001 May. Apter A. Rosebraugh CJ. Roh HK.-W. 2002 – Amisulpride vs. Schultz E.F. Fleischhaker C. Müller H. 398. Salee FR. Sechter D. Herings RM. Walkup JT. 2001 – Risperidone Metabolism in Relation to CYP2D6*10 Allele in Korean Schizophrenic Patients. 2001 – Placebo-Controlled Trial of Sertraline in the Treatment of Children with Generalized Anxiety Disorder. Reimherr JP. 2001. USA. Weizman R. Brussels. McConville BJ. Riddle MA. 2000 – Janssen-Cilag. Ann Pharmacother. Kikinzon L. American Psychiatric Press. Flockhart DA. 2002 Dec. 420. J Pediatr. J Pediatr. Sanger DJ. 27:6. J Child Adolesc Psychopharmacol. Moore GJ. 2000. Reitzle K. Liebowitz MR. Kurlan R. 138:6. Ross RG. Ann Pharmacother. 2000a – Fluoxetine-Related Death in a Child with Cytochrome P-450 2D6 Genetic Deficiency. Gaffney G. Woosley RL. Presented at the IPS Annual Meeting. 723-32. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Am J Psychiatry. 40:2. 2001 Feb. 404. 414. Semerci ZB. Schneider FR. The Role of Clozapine – Paediatr Drugs. 2001 Jun. 119-21. 2001 Nov. Holland D. Poster Janssen-Cilag. Samsock TC. Zimmerman D. 2002 May. 2002 Aug. Cole J. Law G. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 1096-102. 2001 – Fluvoxamine for Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Randomized. 2000 Mar. 2000. 2002 Mar. 402. Rapoport JL. 401. 15 (Suppl 1):226A. Presented at the 13th European College of Neuropsychopharmacology Congress. Barzega G. Risperidone in Chronic Schizophrenia: Results of a 6-Month Double-Blind Study. Singer H. Twyman R. 2002 – Levetiracetam in Autistic Children: An Open-Label Study. Kim CE. Risperidone. Munich. Clin Neuropharmacol. Arroyo S. Squires L. 413. 2000 – Trichotillomania and Trichophagia Leading to Trichobezoar. King RA. Scahill L. Reidman J. 2000b – Atypical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry.

2002 Aug. Sternberg K. J Clin Psychiatry. 438. 238-43. USA. Simeon J. 434. Unis AS. Widawski M. 1992 – Fluoxetine Reduces Explosiveness and Elevates Mood in Vietnam Combat Vets with PTSD.plsgroup. 2001 Jan. Binder C.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 359 426. 69-78. 457. Sheehan KH. 2000 – Long-Term Use of Quetiapine in Elderly Patients with Psychotic Disorders. 237-44. Dawson G. 1999 – Farmacologie. 2002. Milin R. 1999 – Risperidone vs Olanzapine: Comparing Clinical Outcomes. 415-24. Clin Ther. 2002 May. 432. 2002 – Drug-Induced Extrapyramidal Reactions. 2000 October 25-29. Thomsen PH. A Retrospective. Perucca E. 2002 – Clozapine-Induced Fevers and 1-year Clozapine Discontinuation Rate. 38:1. Stewart RS. Bucure¿ti. 11. 159:5. 2001 – Relantionship Between Plasma Risperidone and 9-Hydroxyrisperidone Concentrations and Clinical Response in Patients with Schizophrenia. 39:9. 2002 Sep. 435. 428. 2001 Winter. 2003. 446. 455. Salzman C. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 Sep. chair. Stowe ZN. Synelnikov R. Placebo-Controlled Study of Mecamylamine Monotherapy for Tourette’s Disorder.C. 446-51. Altshuler LL. 153:2. Took KJ. Pennsylvania. 24:4. 2003 Jan. Hostetter A. 2002 – Estimates of Nursing Infant Daily Dose of Fluoxetine Through Breast Milk. 73-80. 433. Rastram M. 895-901. Collins L. 2002 Oct. 2003 – Risperidone Treatment of Motor Restlessness Following Anoxic Brain Injury. Pupo-Guillen M. 2002 – ECNP: Sertindole Superior to Haloperidol for Extrapyramidal Symptoms in Schizophrenic Patients [www document]. Salemi M. 2002 – A Retrospective Chart Rewiew of Risperidone Use in TreatmentResistant Children and Adolescents with Psychiatric Disorders. 430. Cohen LS. 2002 – Fluorine Magnetic Resonance Spectroscopy Measurement of Brain Fluvoxamine and Fluoxetine in Pediatric Patients Treated for Pervasive Developmental Disorders. Welch R. Stroescu V sub redactia. 427. Hird S. 1103-9. 1068-84. 2002. 1997. Harding M. Solhkhah R. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000. 1990 – Atlas of human anatomy Volume III The Science of the Nervous System. Potenza MN. 1994. Facciolà G. USA. Lewis JE. 22:9. Silver AA. 2000 – Other Anticonvulsivants Cap. Tariot PN. 35:1460-9. 2003 – The Pharmakinetics of Sertraline Excretion into Human Breast Milk: Determinants of Infant Serum Concentrations. Susman N. Wilens TE. Sharma RK. Available: http://www. 2001 – A Study of Quetiapine: Efficacy and Tolerability in Psychotic Adolescents. 1994 – Farmacologie. Shytle RD. Neurology. and Endocrine Glands.3. 1999. All. 1996. 138-41. 2001 – Tolerability Profile of Atipical Antipsichotics in Children and Adolescents – Paediatr Drugs. Ritchie JC. Cowan C. Soderstrom H. 40:9. Snyder R. 440. 1992. Faraone SV. 441. 2001 Aug. 431. Bucure¿ti. 2003 Mar. Rak IW. Madia AG. 448. 2002 – Overview and Neurobiology of AttentionDeficit/Hyperactivity Disorder. 447.com/dg/21FE72. Dager SR. 444.D. J Clin Psychiatry. 880-4.1990 452. 2001 – Long-Term Experience with Citalopam in the Treatment of Adolescent OCD. 2002 Feb. 2000 – Quetiapine as an Alternative to Risperidone in Children and Adolescents with the Side Effect of Weight Gain. Teoh L. 439. Biederman J. Ther Drug Monit. 2003 – Nonstimulant Medication Treatments for ADHD. J Child Adolesc Psychopharmacol. 41:9. J Clin Psychiatry. Aman M. 3(12). Strauss WL. Paradise NF. 2000 Lippincott Williams Wilkins 450. 2001 – Multicenter. 2002. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Allen H. Guillen R. Shaw JA. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 436. 2000 – Possible Risperidone-Induced Visual Hallucinations. Spencer TJ. 2002 – Treatment of ADHD in children with tics: a randomized controlled trial. Suri R. 2001 Sep. 927-42. Stigler KA. Reis M. Editura All. Washington. 443. 755-60. 456. Presented at the 52nd Institute on Psychiatric Services. Bucure¿ti. 2000 – Treatment of Childhood-Onset Schzophrenia with Olanzapine. 52:5. 40:8. 31. Snarterse M. Am J Psychiatry. Baron DA. Persson C. Buck BL. Ed. El-Dadah M. Fisman S. 442. 1999. Finkel J. Hendrick V. DoubleBlind. Dickson RA. 26:2. Spencer TJ. 2000 Summer. 2002 Feb. 49-52. 10:2. 437. 2002 – Effects of Risperidone on Conduct and Disruptive Behavior Disorder in Children with Subaverage IQs. Bengtsson F. 97-101. Mir Publishers Moscow. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Rodriguez RA. 449. . Psychiatry. Lundmark J. Sholevar EH. J Clin Psychiatry.7c in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Shay J. Skogh E. Kowalenko N. 2000 Sep. 11:4. 429. Eur Child Adoles. 64:1. 267-75. D. Nejtek VA. Carroll A. Mc Dougle CJ. Biederman J. 445. 1074-5. Sanberg PR. 1026-36. Hostetter AL. Nemeroff CB. Dahl ML. Pultz J. 3-9. Spencer TJ. Naturalistic Review (NR 702). 64:1. Stowe ZN. Gillberg C. 17:3. 2001. Ebbesen C. 454. 64. Ramos A. 63 (Suppl 12). Psychopharmacology. 152nd American Psychiatric Association Annual Meeting. J Clin Psychiatry. 2003 Jan. In: Biederman J. Pascal S. Ancione M. 95-7. Spina E. Silver BV. 2003 – An Open-Label. Tham JC. 63:10. 5. 453. The Tourette’s Syndrome Study Group. Sylvester B. Sheehan DV. J Child Adolesc Psychopharmacol. May 15-20. 518-26. Yeung PP. 265-76. J Paediatr Child Health. 1996 – Growth deficits in ADHD children revisited: Evidence for disorder-associated growth delays? J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Walker S. Hardie TL. 451. 1997 – Farmacologie. Sense Organs. Brain Injury. Stroescu V sub redactia. 58:526-36. Turgay A. Biol Psychiatry. Scordo MG. 2002 – A Clinical Case Series of Six Extremely Aggressive Youths Treated with Olanzapine. Avenoso A. American Psychiatric Association. Zidek KA. Owens MJ. Philadelphia. J Trauma Stress. Editura Medicalå. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data on Olanzapine and Its N-Demethyl Metabolite in the Naturalistic Clinical Setting. Stroescu V sub redactia.htm 2002 Oct 10. Flexible-Dose Study of Olanzapine in the Treatment of Trichotillomania.

Crandall K. 485. 1995. Neft D. Gheorghe MD. Van der Kolk BA. 866-7. 517-22. A Double-Blind Crossover Study Using Multiple Measures. Koren EV. Fleming K. 12:3. Biederman J. 2000 Jul. 44:3. 11:1. 38. Vienna. 480. Mahurin R. 2001 – Effects of Risperidone on Aberrant Behavior of Persons with Developmental Disabilities: I. Nakamura J. 175-88. J Clin Psychiatry. Nahshoni E. Van Wattum PJ. Lynn D. Spector SG.3. Davies M. 101:8. 290. Frisch A. 106:6. 476. Lev-Ran S. Dreyfuss D. 462. 49:Suppl 1. 568-75. WHO. Woods SW. Loosigian SR. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Wyeth Whitehall Export GmbH – Efectin (venlafaxine HCl. Apseloff G. 2002 – Effects of Development on OlanzapineAssociated Adverse Events. De Troch C. 2001 – Risperidone in the Treatment of Behavioral Disturbances in Children and Adolescents with Borderline Intellectual Functioning: A Double-Blind. 2002 May 18-23. Wolkow R. Editura Medicalå Callistro. Velligan DI. 22:6. 239-48. 2001 Jun. 629. 2002 Fall. 2000 Lippincott Williams Wilkins 466. 2001 – Schizophrenia as a disease of the cerebral cortex. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. 2001 – Ghid terapeutic Depresie Majora. Trimble MR.26 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 487. J Clin Psychiatry. Tyano S. 41:12. 34. 39:7. 1990 – Behavioral Science 2nd Edition. 2002 Sep. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. McCracken J. Weizman A. 31. 463. Klee B. Volavka J. 2001 – Sertraline in Child And Adolescent Psychiatry. 1439-46. 481. Snyder R. Cates M. Marquis J. 2002.360 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 458. Abikoff H. Landau P. 2002 – Seizures. Sayce R. Dec 2002. Wiener J. 265-76. Gammon P. Neuropsychobiology. Newcomer J. 31. Pine DS. Wilner KD. 2001 – Possible Relantionship Between Combined Plasma Concentrations of Risperidone Plus 9-hydroxyrisperidone and Extrapyramidal Symptoms. 479. Kim LV. Csenansky J. 1994 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Yoshimura R. Miller AL. Preliminary Study. 482. 64. Eur Neuropsychopharmacology. Citrome L. 2002 – Does cognitive function improve with quetiapine in comparison to haloperidol? Schizophrenia Research. 2002. et al.R. Hoff AL. National Medical Series From Williams and Wilkinson. et al. Clarius Press Ltd. Tatarova IN.H. Shores R. 5-13. Presented at the World Psychiatric Association. Bensason D. 43s-47s. Ward-Chene L. Zalsman G. Marinescu D. 2003 Mar. 2000 – Fluoxetine in the Treatment of Self-Mutilating Behavior. 110:3. Marinescu D. 2000 – Serotonin – Dopamine Antagonists Cap. 473. Cohen L. 2000 – Terapia Psihofarmacologicå.M. Placebo-Controlled Pilot Trial. Wilens TE. 25-8. Binder C. 471. 525-38. 129-33. Sweeney M. International Schizophrenia Forum. J Clin Psychopharmacol.A. 2002b – Safety and Efficacy of Sertraline in LongTerm Pediatric OCD Treatment: A Multicenter Study. VanKammen D. Greenhill L. 2001 Spring.Editura Medicala Universitaria Craiova.1990 477. 469. Williams D. Actualitå¡i – Editura Scorillo Craiova. Weinberger D. Anziano RJ. et al. 2001. 1999. De Cunha C. 2003 – Appropriate Therapeutic Targets for ADHD. Abrams A. Udristoiu T. 2001. 33-5. 459. Windhager E. 2000 486. 16:4. Tohen M. March J. Young P. 484. P. Cook EH. Gothelf D. et al. 13:3. 470. 1999 – Absence of Cardiovascular Adverse Effects of Sertraline in Children and Adolescents. . Philadelphia. chair. Gerber N. 2000 – Carbamazepine Cap. 1994. Voloshina VM. Wells BG. 2003 June 1922. Wagner KD. Riddle MA. pp 267-8. Prima alegere pentru remisie). J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. WHO Drug Information. Spain. Klein R. Schroeder SR. 31. Psychopharmacology Bull. 183-5. 464. Fairbanks J. Pediatrics. J Child Adolesc Psychopharmacol. Velazques L. Kashnikova AA. Udristoiu T. 468. Martin A. 2000. Hack S. Demattos SB. Wagner KD. Pfizer Inc. 465. affective disorder and anticonvulsivants drugs. Van Bellinghen M. 2001 Nov. 2002 – Fluoxetine Pharmacokinetics in Pediatric Patients. Faird N. 2003 – Recent Developments in Antipsychotic Use in Adults. 2000 Lippincott Williams Wilkins 488. UK 2002. Chung H. Young P.7a in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Zarate CA. 467. 474. Psychiatric Times. Presented at the 155th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. 573-7. Austria. Labellarte M. Walkup J. 2000 – Ziprasidone and the Activity of Cytochrome P450 2D6 in Healthy Extensive Metabolizers. USA. 2002a – Long-Term Sertraline Treatment of Pediatric OCD: Remission and Functional Status (abstract). McGlashan TH. Barcelona. 460. 812-4. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Long-Term Safety and Efficacy of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behavior Disorders in Children with Subaverage IQs. 2001 – Valproic Acid and Risperidone. 2001. Bergman RL. 2000. 2002:53. J Child Adolesc Psychopharmacol. Am J Ment Retard. Hellings JA. Biederman J. Messig M. Pultz J. 475. Marder S. Turgay A. 1995 – An Open Trial of Fluoxetine in Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder – New Clinical Drug Evaluation Unit Meeting. 478. 40:8. 2001 Aug. Ueda N. March J. Reese RM. Boisteanu P. 483. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Michaelovsky E. 2000 – Neuroanatomie generalå ¿i clinicå. Zarcone JR. 2002 Dec. 55. Schmitz B. 2002 – Fluoxetine Approved for Paediatric Use. 2003 May. 2003 May. Wilens TE. Poster. Martin A. 461. 472. Vitiello B. Sinha V. PA. Br J Clin Pharmacol. Ritz L. March JS. Michaels M. 2003 – DRD4 Exon III Polymorphism and Response to Risperidone in Israeli Adolescents with Schizophrenia: A pilot Pharmacogenetic Study. 2002 – Treatment of Pediatric Anxiety Disorder: An Opel-Label Extension of the Research Units on Pediatric Psychopharmacology Anxiety Study. In: Biederman J. Wozniak J. Fisman S. 2003 – Switching to Quetiapine in Patients with Schizophrenia Inadequately Responsive to or Intolerant of risperidone.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful