ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

COLABORATORI: Dr. Laura Mateescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Raluca Grozåvescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Iuliana Eparu Clinica Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“

Lucrare publicatå cu sprijinul: S.C. ROGER-GIL – Timi¿oara Dna. Director Rodica Blågåilå Gerot Desitin GlaxoSmithKline Lilly

Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti Catedra de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Conf. Dr. Iuliana DOBRESCU

Colectivul

EDITURII AMALTEA care a contribuit la realizarea acestei lucråri: Cristian Cârstoiu, Simona Derla, Antoaneta Dincå, Lucian Dumitrescu, Gabriela Fårcå¿anu, Tatiana Militaru, Ana-Maria Murariu, M.C. Popescu-Drânda, Corneliu Rusu, George Stanca, Mihaela Stanca

tehnoredactare computerizatå: AMALTEA TehnoPlus coperta: Simona Derla, Antoaneta Dincå editori: Dr. M.C. Popescu-Drânda Dr. Cristian Cârstoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale DOBRESCU, IULIANA
Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului

Iuliana DOBRESCU – Bucure¿ti: Amaltea, 2004 Bibliogr. ISBN 973-9397-93-X 615.01-053.2

Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului / Iuliana DOBRESCU ISBN 973-9397-93-X © 2004 – Editura Medicalå AMALTEA adresa: CP 9-8 Bucure¿ti internet: www.amaltea.ro / email: office@amaltea.ro

CUPRINS

Cuvânt înainte ------------------------------------------------------------------------------------ 13 1. Introducere (Dobrescu I.) ------------------------------------------------------------------ 17 1.1. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope --------------------------------- 17 1.2. Cercetårile psihofarmacologice la copil --------------------------------------------- 18 1.3. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului ----------------- 23 1.4. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------------------- 25 1.5. Complian¡a la tratament. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie ---------------------------------------------------------------- 29 1.6. Defini¡ii utile ------------------------------------------------------------------------------ 32 2. No¡iuni de neuroanatomie, psihofarmacologie ¿i neurochimie (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 34 2.1. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile cortico-subcorticale implicate în tulburårile psihice -------------------------------------------------------- 34 2.2. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie -------------------------------------------- 43 2.3. No¡iuni de farmacologie ---------------------------------------------------------------- 58 3. Tratamentul antipsihotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 74 3.1. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------------------- 74 3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice ----------------------------------------- 75 3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice ------------------------------- 75 3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori ----------------- 79 3.5. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) ----------------------------------------- 81 3.5.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori ------------------------------ 81 3.5.2. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------- 83 3.5.3. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------------------------------------------------------ 84 3.5.4. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent ---------------- 88 3.5.5. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice -------------------------------- 89 3.5.6. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice -------------------------- 93 3.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice ------------ 97 3.5.8. Neurolepticele depot --------------------------------------------------------- 97 3.6. Antipsihoticele atipice -------------------------------------------------------------- 99 3.6.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice/Ac¡iunea pe receptori ---------------------------- 100 3.6.2. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice -------------------------------------------------------- 102 3.6.3. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent ------------- 107 3.6.4. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice ----------------------------- 108 3.6.5. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent -------------------------------------------------------- 111 3.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice ---------- 115

6

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

3.6.8. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent ------------------------------------ 115 3.7. Studii clinice -------------------------------------------------------------------------- 117 4. Tratamentul antidepresiv la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) --------------------------------------------------------------- 159 4.1. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------- 159 4.2. Clasificarea medicamentelor antidepresive -------------------------------------- 159 4.3. Efecte clinice -------------------------------------------------------------------------- 160 4.4. Antidepresivele triciclice, tetraciclice ¿i ciclice atipice ----------------- 165 4.4.1. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice ------- 165 4.4.2. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri- ¿i tetraciclice ------------------------------------------------------------ 166 4.4.3. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent ------------ 169 4.4.4. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice ------------------------- 170 4.4.5. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice ------- 172 4.4.6. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice ----------------------------------------------------- 175 4.4.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice -------- 177 4.5. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei --------- 177 4.5.1. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 178 4.5.2. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 179 4.5.3. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------- 182 4.5.4. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ------------------------------------------------------- 184 4.5.5. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ---------------------------------------- 187 4.5.6. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ---------------------------------------------------- 190 4.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 191 4.6. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina -------------------------------- 191 4.6.1. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei --------------------- 191 4.6.2. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei ---------------------- 192 4.6.3. Indica¡iile mirtazapinei ----------------------------------------------------- 192 4.6.4. Contraindica¡iile mirtazapinei --------------------------------------------- 192 4.6.5. Efectele secundare ale mirtazapinei ------------------------------------ 192 4.6.6. Utilizarea clinicå a mirtazapinei ------------------------------------------ 193 4.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei ---------------------- 193 4.7. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina ------ 193 4.7.1. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei --------------------- 193 4.7.2 . Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei ----------------------- 194 4.7.3. Indica¡iile venlafaxinei ----------------------------------------------------- 194 4.7.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei ---------------------------- 194

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

7 195 195 196 196 196 197 197 197 198 199 199 200 200 200 200 201 201 201 201 202 202 202 203 203 203 203 204 204 204 205 205 205 206 206 206 207 207 207 208 209 209 209 210 210

4.7.5. Efectele secundare ale venlafaxinei -----------------------------------4.7.6. Utilizarea clinicå a venlafaxinei -----------------------------------------4.7.7. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei ---------------------4.8. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul -----4.8.1. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului -------------------4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului --------------------4.8.3. Indica¡iile bupropionului ---------------------------------------------------4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului -------------------------------------------4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului ---------------------------------4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului ----------------------------------------4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina -------------------------------------4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei ---------------------4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei -----------------------4.9.3. Indica¡iile reboxetinei ------------------------------------------------------4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå --------4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå ---------------4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei ------------------------------------------4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei ----------------------4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona ----------------------4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei ----------------------4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei ------------------------4.10.3. Indica¡iile trazodonei ------------------------------------------------------4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei ----------------------------------------------4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei -------------------------------------4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei -------------------------------------------4.10.7. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei -----------------------4.11. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona ---------------------4.11.1. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei -------------------4.11.2. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei ---------------------4.11.3. Indica¡iile nefazodonei ----------------------------------------------------4.11.4. Contraindica¡iile nefazodonei --------------------------------------------4.11.5. Efectele secundare ale nefazodonei -----------------------------------4.11.6. Utilizarea clinicå a nefazodonei -----------------------------------------4.11.7. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei ---------------------4.12. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) -------4.12.1. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei -------------------------4.12.2. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.3. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.4. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------------------4.12.5. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei ---4.12.6. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------4.12.7. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------4.13. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent (Eparu I.) -------------------------------------------------------------------------------

5.7.3. Tratamentul stabilizator al dispozi¡iei/timostabilizator la copil ¿i adolescent (Dobrescu I. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.7.5.6.245 5.6.2. Utilizarea clinicå a carbamazepinei -------------------------.3.252 5.3. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei ----.263 . Utilizarea clinicå a topiramatului ----------------------------. Indica¡iile carbamazepinei ------------------------------------.3. Grozåvescu R.3. Interferen¡ele cu testele de laborator ----------------------.1. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului --------.3.3.255 5.3.3.3.3.6.3.241 5. Utilizarea clinicå a gabapentinului --------------------------.5.3.2.263 5. Acidul valproic -----------------------------------------------------------. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.6.3. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.248 5.3.5.247 5.262 5.258 5. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei -----------.3.6.3.245 5.5.3.232 5. Topiramatul ---------------------------------------------------------------.3.3.5.242 5.7.4.261 5. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei ----.6.3.3.232 5.255 5.3.3. Clasificare -----------------------------------------------------------------------------.3.3.3.3. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic ---.232 5.8.4.6.3.7.259 5.4.3.261 5.4.3. Efectele secundare ale topiramatului ----------------------.3.255 5.2.1. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului ---------.3.255 5.6.3. Introducere ------------------------------------------------------------------.2. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic -----.5. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------.3.7.2.3. Indica¡iile lamotriginei -----------------------------------------.245 5.4.4.1. Gabapentinul -------------------------------------------------------------. Utilizarea clinicå a acidului valproic ------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului -------.259 5.250 5.260 5.4.232 5.1.232 5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.3.7. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.) --------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei ---------.253 5.3.1.6.4.3. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante ----------------------------------------------------------.3.234 5. Efectele secundare ale lamotriginei ------------------------.4.256 5. Contraindica¡iile carbamazepinei ----------------------------.3.5.4.260 5.7.3. Lamotrigina ---------------------------------------------------------------.3.1.3.4.257 5. Carbamazepina -----------------------------------------------------------.4. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului -------.248 5.3. Modificarea testelor de laborator ----------------------------.261 5.7.3.6. Utilizarea clinicå a lamotriginei ------------------------------.3.5.6.4..247 5.7.257 5.1.3. Indica¡iile gabapentinului --------------------------------------. Efectele secundare ale carbamazepinei ------------------. Timostabilizatoarele anticonvulsivante -------------------------------------. Efectele secundare ale acidului valproic ------------------. Indica¡iile topiramatului ----------------------------------------.3.8 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 5.6.2.7.5.244 5.3. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului ------.258 5.243 5.3.7.5. Efectele secundare ale gabapentinului --------------------.2.242 5.253 5.3.5.260 5.3.257 5.3.263 5. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei -----.3.258 5. Indica¡iile acidului valproic ------------------------------------.6.3.246 5.5. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic ----.263 5.3.3.7.7.

8. Efectele clinice ale benzodiazepinelor ---------------------------------6.275 5.5. Efectele secundare ale litiului -------------------------------------------.4.4.275 5.3. Studii clinice (Eparu I.3.1. Utilizarea clinicå a litiului -------------------------------------------------.265 5.3.3.4.7.5.4.267 5. Mecanismele farmacodinamice ale litiului ----------------------------. Litiul -----------------------------------------------------------------------------------.4. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent -----------------6.4.2.3.2. Clasificarea neurotroficelor ---------------------------------------------------------7.5.1.6.4. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului -------------------7.4.4.4.4.4. Mecanismele farmacocinetice ale litiului ------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor -------------6.267 5..5.2. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului -----------------------------.3.2.3. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei ------------------------6. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i -----6.271 5.1. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------6. Piritinolul ----------------------------------------------------------------------------7.4.4.) ------------------------------------------------------------.3. Mateescu L. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor -------------6.1.5.5.4. Buspirona ----------------------------------------------------------------------------6.4. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------7. Introducere ----------------------------------------------------------------------------6. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare -----------------6. Efectele secundare ale benzodiazepinelor ---------------------------6.276 6. Medicamentele neurotrofice la copil ¿i adolescent (Dobrescu I. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului ------------------7. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor --------------6. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------------------.2.4.274 5.4.4.4. Efectele adverse ale buspironei ----------------------------------------6. Contraindica¡iile buspironei ----------------------------------------------6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei -----------------------7.1.3. Introducere ------------------------------------------------------------------.5.6.4.3.) ---------------------------------------------------------------7.) --------------------------------------------6. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei ----------------------6.264 5.2.5.7. Efectele secundare ale piracetamului ---------------------------------7. Indica¡iile litiului ------------------------------------------------------------. Mateescu L.1. Contraindica¡iile piracetamului ------------------------------------------7. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------------------7. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i ---------------6.3. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului ------------------------------------- 277 277 278 278 278 278 283 283 287 288 288 290 292 292 292 293 294 294 294 294 295 296 296 296 296 296 301 301 301 301 302 302 302 302 302 .3.5.5. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent ---------------------------6.5..1.264 5. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului ----------------------7. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent ------------7.3.4.4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9 5. Tratamentul anxiolitic ¿i sedativ-hipnotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I. Contraindica¡iile benzodiazepinelor ------------------------------------6.4. Piracetamul --------------------------------------------------------------------------7.8. Benzodiazepinele ------------------------------------------------------------------6.6. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent -----------------------7.4.5.6.4.5.2.

303 7.305 7.10.6.7.5.307 7.5.2.8.3.7.11.4.6.5.3.10.12. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei -----------------------.7.8. Efectele secundare ale Mentat ------------------------------------------.9.8.310 7.4.305 7.10.312 .12.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei ----------------------.11. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------.303 7.2.12. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba -------------------------.303 7.6.7.5.8.305 7.1.8.305 7. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent ----------------.12. Efectele secundare ale vincaminei ------------------------------------.9. Contraindica¡iile administrårii Mentat -----------------------------------. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent ----------------------------.5. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba --------------------------------.11.7.3.305 7.2.9. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------.304 7.10. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------------------.4.312 7.11.307 7.312 7.311 7. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent ---------------------. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului -----------------------. Contraindica¡iile administrårii vincaminei -----------------------------.311 7.1. Piridoxina ----------------------------------------------------------------------------. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------------------.3. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent -----------------.303 7.6. Cerebrolisyn -------------------------------------------------------------------------.4.4. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------------------.5. Tonotil-N ------------------------------------------------------------------------------. Vincamina ---------------------------------------------------------------------------.307 7. Lecitina --------------------------------------------------------------------------------. Meclosulfonat -----------------------------------------------------------------------.306 7.10 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.11. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent -------------------------------.5.306 7.311 7.303 7.6. Efectele secundare ale Cerebrolisynului ------------------------------. Efectele secundare ale lecitinei ----------------------------------------.303 7. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------.5.10.4. Contraindica¡iile administrårii lecitinei ----------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N -----------------------.5.2.3. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei ---------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba -----------------. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent --------------------------.311 7. Efectele secundare ale Tonotil-N --------------------------------------. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent ---------------.2.5.1.308 7.311 7. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului ---------------.2.5.7.5.2.9. Efectele secundare ale meclosulfonatului ----------------------------.4. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------.12.305 7.312 7.309 7.303 7.306 7.8.6.6.8.309 7.304 7.312 7.9.1.6.3.312 7.308 7.309 7. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------------------.4. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------.305 7.1. Ginkgo Biloba EGb761 ----------------------------------------------------------.1.311 7.1. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului ---------------------.3.7. Mentat (BR-16A) --------------------------------------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N -------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului -------------.2.12.4. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului -----------------. Efectele secundare ale piritinolului -------------------------------------.303 7.11. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba ------------------.312 7. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat --------------------------.312 7.309 7.3. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent ---------------------------.308 7.10.4.311 7.309 7.307 7.304 7.307 7.

1. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------------------------------------------------------7. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.14.335 8.1. Atomoxetina -------------------------------------------------------------------------.7.13.315 8. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei -------------------.334 8.8.5.13. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat ------------------7. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent -------7.318 8.1.1.1.334 8.3. Tratamentul specific al tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.5.334 8.335 9.2.4.13.346 ..6. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.2.328 8.7.3.2.1.13. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------7.5.2. Efectele clinice -------------------------------------------------------------. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent ------------------------.2.321 8.1.13.332 8.3.2.1.9.2.316 8.2.2.8. Indica¡iile la copil ¿i adolescent -----------------------------------------. Efectele clinice -------------------------------------------------------------.2.10. Mecanismele farmacodinamice -----------------------------------------.14. Eparu I.1.315 8.2.9.1.2.315 8. Colina glicerofosfat ---------------------------------------------------------------7.14. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat ----------7.1.14. Utilizarea clinicå a atomoxetinei ----------------------------------------.333 8.14. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei ---------------------.1. Introducere ------------------------------------------------------------------. Studii clinice ------------------------------------------------------------------------.14.320 8.2. Meclofenoxat ------------------------------------------------------------------------7.13.318 8.) ------------------------.1. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat -------------------------7.2. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului --------------7. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent ------------------7. Mecanismele farmacocinetice ------------------------------------------. Efectele secundare -------------------------------------------------------.3. Clasificare -------------------------------------------------------------------.4. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.323 8.1.4.333 8. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent -----------------------------------.335 8.332 8.333 8.5.332 8.4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 11 313 313 313 313 313 313 313 313 313 314 314 314 7.337 Bibliografie -------------------------------------------------------------------------------------.) --------------------------------------------------.10.6. Observa¡ii clinice ¿i terapeutice legate de experien¡a personalå a autorilor (Dobrescu I.2.3. Efectele adverse -----------------------------------------------------------. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.1. Utilizarea clinicå -----------------------------------------------------------.335 8. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului ---------------------7. Efectele secundare ale meclofenoxatului ------------------------------ 8.316 8.

.

prescrip¡iile la copil necesitå o atentå judecatå clinicå ¿i minu¡ioaså urmårire in timp. ¿eful Clinicii de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului a U.) pentru a putea prezenta apoi. Într-adevår. avantajele ¿i dezavantajele prescrip¡iei unei categorii de psihotrope sau ale alteia. este o premierå în literatura ¿tiin¡ificå medicalå de la noi. fårå så fie omiså importanta problemå a interac¡iunilor medicamentoase).M. „Carol Davila“.. necesare pentru în¡elegerea completå ¿i aprofundatå a temei centrale a cår¡ii. datå fiind marja mai îngustå dintre efectele clinice ¿i cele adverse. de experien¡å tråitå în practica clinicå de zi cu zi a autoarei ¿i colaboratorilor domniei sale. Exhaustivå este ¿i lista agen¡ilor . date actuale despre complian¡a la tratament (obiectiv major în terapeutica psihiatriei infantile) ¿.a. abordeazå – în debutul lucrårii – temele generale introductive. farmacologie. farmacocineticå. principii de administrare a psihotropelor la aceastå grupå de vârstå cu risc. precum ¿i a experien¡ei acumulate în prescrierea acestora. Sunt prezentate cele mai recente informa¡ii privind no¡iuni de neuroanatomie. atât în alte pår¡i ale lumii. cu atât mai mult cu cât. Iuliana Dobrescu. Autoarea. Dr. se ¿tie. asupra indica¡iilor ¿i contraindica¡iilor. de o sintezå asupra modalitå¡ilor de a utiliza în clinicå noile substan¡e psihotrope. cât ¿i la noi. alåturi de cî¡iva colegi tineri din colectivul pe care îl conduce. pe larg ¿i utilizând cele mai noi informa¡ii din studiile clinice de datå foarte recentå.F. afinitate fa¡å de receptori etc. structurå chimicå. iar practicienii psihiatriei copilului ¿i adolescentului din ¡ara noastrå aveau nevoie. neurochimie. farmacodinamie. Fiecare capitol cuprinde finalmente trecerea în revistå a fiecårui preparat utilizat în prezent în clinica de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului într-o manierå exhaustivå (caracterizare chimicå. arsenalul psihofarmacologic modern disponibil în aceastå specialitate medicalå a devenit impresionant în ultimii 15 ani. Fiecare categorie de psihotrope este de asemenea abordatå dupå o schemå descriptivå amånun¡itå (clasificare. cu siguran¡å. efecte adverse etc. A doua calitate a lucrårii este caracterul ei viu.Cuvânt înainte Lucrarea propuså de d-na Conf. Prima calitate a cår¡ii este caracterul monografic pe care autoarea a ales så îl confere materialului prezentat. argumentat.

de concep¡ie ¿i de pionierat pe care a depus-o în elaborarea acestei cår¡i ¿i så remarcåm ceea ce. în efortul lor de a prezenta cele mai moderne concep¡ii ¿i descoperiri din psihiatria actualå. Obregia“: atmosfera de colegialå emula¡ie ¿i de asigurare a unei continuitå¡i benefice a genera¡iilor de speciali¿ti. Nu sunt omise nici neurolepticele clasice sau antidepresivele primei genera¡ii. U. încå o datå. Recomandåm cu toatå convingerea aceastå carte pentru a intra în bibliografia obligatorie a tuturor psihiatrilor de copii. prin apari¡ia acestei valoroase lucråri. ceea ce constituie fårå îndoialå un fapt pozitiv pentru o specialitate aflatå.terapeutici prezenta¡i. au reu¿it så integreze . ¿tiam mai de mult privitor la colectivul acestei clinici bucure¿tene de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. o altå calitate a cår¡ii. în practica lor curentå. pediatru sau specialist în psihiatria pediatricå. în ultimele 2-3 decenii. î¿i aratå acum. Autorii. ca ¿i pentru familiile acestora ¿i pentru societate în general.M. dar ¿i a tuturor medicilor. În acest context. a cårei concluzie generalå este un optimism terapeutic bine argumentat ¿i bine temperat. cu problematica copilului ¿i a adolescentului. Aceasta este. Capitolul 9 cuprinde o pasionantå (ca stil de expunere ¿i informa¡ie utilå transmiså cititorului) ¿i instructivå sintezå a experien¡ei proprii a colectivului de autori. care continuå så råmânå în uz în noile condi¡ii. de orice specialitate. la ceea ce practica pediatricå reprezintå în particular. Nu ne råmâne decât så o felicitåm pe autoare pentru munca remarcabilå. într-o restructurare conceptualå ¿i terapeuticå importantå. de altfel. de fapt. care vin în contact. Medicii cu experien¡å s-au confruntat adesea cu procesul de „adultomorfizare“ în tratamentul bolilor psihice ale vârstelor fragede. cu spectre adaptate de prescrip¡ie. roadele. Dan Prelipceanu ªeful Catedrei de Psihiatrie. de informare. dr. fie el specialist în medicina de familie. apari¡ia lucrårii de fa¡å reprezintå un eveniment ¿tiin¡ific major. care a caracterizat acest colectiv de-a lungul deceniilor.F „Carol Davila“ Bucure¿ti Psihopatologia copilului ¿i adolescentului reprezintå o piatrå grea de încercare pentru oricare medic. Al. cu finalitate profitabilå pentru micii/tinerii ei pacien¡i. Conf. fiind supu¿i unui efort permanent de adaptare a schemelor recunoscute ¿i aplicate la adult.

comunicarea este un factor determinant în reu¿ita unei terapii. copilul ¿i adolescentul sunt privi¡i în ansamblul mediului lor de via¡å (familie. un bagaj bogat de cuno¿tin¡e teoretice pare a nu fi suficient. afectându-i pe to¡i cei implica¡i. doze. societate). dar. pe medic. dupå validarea lor. ghiduri de diagnostic. neuropsihofarmacologiei ¿i studiilor clinice de profil. contraindica¡ii. era nevoie de un îndrumar. dåruire. trecerea în revistå a tuturor psihotropelor utilizate în practica modernå subliniazå particularitå¡ile de utilizare la vârstele tinere. indica¡ii. De asemenea. logicå. Dacå teoria purå nu trece cu succes pragul spre aplicarea clinicå. Desfå¿urarea capitolelor este cursivå. temele referitoare la particularitå¡ile psihopatologiei infantile pot deveni un excelent îndrumar pentru viitorii practicieni. Sunt prezentate ¿i perspectivele terapeutice.. au darul de a exemplifica aspecte tipice. Dar. în final. Aceste intersec¡ii sunt multidirec¡ionale. demonstrând talent.. Astfel. pe cele deosebite. nu în ultimul rând. pe micul pacient ¿i pe familia acestuia. dacå nu cumva îi decep¡ioneazå. Cum altfel am putea îngriji un suflet de copil aflat în suferin¡å? Irina Dan Medic primar psihiatru Doctor în medicinå . muncå. cu prescurtåri ¿i scale moderne de evaluare. Era necesarå nu numai o selec¡ie a descoperirilor teoretice recente. Acest fapt vine în ajutorul tuturor cititorilor cår¡ii.aspecte ale cercetårii fundamentale. ¿coalå. inteligen¡å ¿i iubire. Expuse într-un mod accesibil (dar nicidecum facil). rodul unei îndelungate ¿i pasionate experien¡e clinice. cu partea aplicativå din clinicå ¿i din via¡a de zi cu zi. întâlnite în psihiatria pediatricå. În rela¡ia medic-pacient-familie. deopotrivå! ªi. efectele pozitive se laså multå vreme a¿teptate. În labirintul de ghiduri terapeutice. cuprinzând importante note explicative care dau claritate informa¡iei. Cartea de fa¡å deschide calea integrårii literaturii psihiatrice române¿ti în circuitul bibliografic interna¡ional. familiarizându-i cu termeni specifici psihiatriei. care vor putea fi mai u¿or pozi¡ionate. „trucuri“ specifice. pe medicul curant! Prezentårile de caz. care stau la baza tratatelor medicale interna¡ionale. cu interdependen¡ele ¿i influen¡ele pe care le suportå. mai ales. aflate încå în cercetare. concep¡ii ¿i postulate. dar ¿i o „umanizare“ a aspectului pragmatic.

.

atât pentru antipsihoticele atipice. se poate scrie o carte întreagå despre substan¡ele folosite în tratamentul tulburårilor psihice ale copilului ¿i adolescentului. În materialul pe care îl vom prezenta în continuare. cu particularitå¡ile de indica¡ii ¿i administrare la copii ¿i adolescen¡i. dar ¿i studii aflate încå în lucru. „propuså pentru a fi aprobatå“ sau „neaprobatå“ la copil ¿i adolescent.1 INTRODUCERE 1. în marea lor majoritate. s-au ob¡inut prin studii controlate. s-a ajuns aståzi la un spectru mult lårgit al recomandårilor.1. dar ¿i pentru cele mai noi molecule de antidepresive. Aståzi asiståm la o adevåratå „invazie“ de substan¡e psihotrope. fie cå este vorba de studii „double blind – placebo“ sau „open label trial“. ne-am stråduit så utilizåm cât mai multe studii recente de psihofarmacologie pentru medicamentele aprobate de FDA la copil ¿i adolescent. în manualele de neuro-psihiatrie a copilului. precizând pentru fiecare substan¡å în parte rezultatele cercetårilor. cå de la indica¡iile ini¡iale. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope În urmå cu 20 de ani. Aståzi. iar pentru copil ¿i adolescent dozele au fost calculate prin extrapolarea rezultatelor ob¡inute la adult. „double-blind – placebo“ la adult. în psihofarmacologia pediatricå existau doar câteva grupe de medicamente. Informa¡iile despre noile genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. . În urmå cu douå decenii. exista un mic tabel cu medicamente psihotrope. Încercåm în lucrarea de fa¡å så prezentåm medica¡ia psihotropå. precizând ¿i „statutul“ de substan¡å „aprobatå de FDA“. care erau numai pentru câteva tulburåri. ¡inând seama de particularitå¡ile acestor categorii de vârstå. precum ¿i alte medicamente mai nou introduse în tratamentul tulburårilor psihice. dar nu înainte de a discuta despre particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie la copil. Este evident.

iar medicii de familie sau educatorii pot confunda efectele secundare cu boli digestive intercurente. care. • dificultatea de a ob¡ine loturi suficient de mari pentru a fi semnificative statistic. Pentru a putea evalua corect raportul dintre beneficiile ¿i riscurile tratamentului. ca apar¡inând tulburårii psihice respective. uneori. diareea. mai ales la cei cu întârziere mintalå sau autism. am considerat necesar så reamintim ariile neuroanatomice implicate în psihofarmacologie. • varietatea simptomelor secundare ¿i laturile heterogene (prezen¡a comorbiditå¡ii la copil). precum iritabilitatea. cât ¿i medicul trebuie så lucreze ca o echipå în . 2002): • deficitul consensual privind criteriile de diagnostic ¿i instrumentele de måsurare a variabilelor dependente. 2000. Deocamdatå. iar studiile clinice randomizate la copil sunt în numår foarte redus.18 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom aduce argumente bazate atât pe experien¡a personalå. 1996. Urmårirea efectelor secundare este dificil de fåcut la copii. precum ¿i no¡iuni de neurochimie. nu este func¡ionarea normalå a¿teptatå de familie. cât ¿i pe dovezi din literatura de specialitate. atât familia. deoarece ei nu reclamå scåderea apetitului. care apar frecvent la ace¿ti copii sau nu interpreteazå simptome. no¡iuni despre receptori ¿i transport interneuronal.2. durerile abdominale. 1. • dificultå¡i de definire a „succesului terapeutic“. • inabilitatea copilului (mai ales a copilului cu autism) de a comunica experien¡a post tratament. • dificultå¡ile copiilor de a participa la evaluårile structurate. cita¡i de Carol Schall. iar studiul acestor molecule psihotrope aduce în permanen¡å noi informa¡ii. În primele capitole. profesorii sau educatorii. mai ales cå în aceste domenii s-au fåcut progrese foarte mari în ultimii 10 ani. existå studii care folosesc „open label“ ¿i foarte pu¡ine studii care folosesc metoda de cercetare „double blind – placebo controlled“ pentru måsurarea efectelor tratamentului. 1997. Cercetårile psihofarmacologice la copil Cercetårile psihofarmacologice la copil se confruntå cu urmåtoarele dificultå¡i (Arnold et al. Mul¡i autori considerå cå cercetarea psihofarmacologicå la copil se aflå în primele etape. Bristol et al.

La copil ¿i adolescent. face o trecere în revistå a studiilor psihofarmacologice efectuate la copil ¿i adolescent ¿i a avut ca surså a informa¡iilor studiile publicate în revistele americane ¿i europene de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului. Tratamentul psihotrop la copii trebuie så aibå în vedere în principal riscul efectelor secundare ¿i apoi beneficiul medica¡iei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 19 administrarea. încet. Rezultatele ob¡inute în cele douå grupe sunt comparate pentru a vedea dacå tratamentul investigat este eficace în tratarea tulburårii. . benzodiazepine ¿i neuroleptice clasice la copil ¿i adolescent. Studiul deschis (open-label study) este un studiu clinic în care doctorii ¿i participan¡ii ¿tiu ce medica¡ie este administratå. în revistele de psihofarmacologie. Studiul simplu orb (single-blind study sau single-masked study) este un studiu în care o parte. încet. Studiul controlat (placebo) [(placebo) controlled study] este un studiu în care o substan¡å inactivå (placebo) sau un tratament standard pentru acea boalå este administratå unui grup de participan¡i (grup de control). fie cå este investigatorul sau participantul. Trecerea în revistå a studiilor farmacologice la copil ¿i adolescent în ultimii cinci ani dovede¿te interesul pe care clinicienii îl aratå moleculelor de nouå genera¡ie. Deoarece ar putea exista confuzii în interpretarea studiilor din tabel ¿i pentru a u¿ura întelegerea datelor prezentate. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. se vor ob¡ine mai multe informa¡ii corecte privind administrarea acestor noi genera¡ii de psihotrope la copil ¿i adolescent. Ordonarea s-a fåcut în func¡ie de medicamentul studiat. în ultimii 5 ani. dar existå din ce în ce mai multe comunicåri de caz sau studii pe loturi mici. pe site-ul Medline precum ¿i pe alte site-uri ce oferå informa¡ie medicalå. în timp ce substan¡a testatå este datå unui alt grup. care aratå cå. tipul epidemiologic al studiului ¿i durata acestuia. Tabelul 1. foarte pu¡ine studii sunt aprobate de FDA.1. am dori så facem ni¿te precizåri referitoare la caracteristicile fiecårui tip de studiu (având ca surså criteriile FDA). Literatura ultimilor ani cuprinde relativ pu¡ine studii psihofarmacologice care au ca ¡intå popula¡ia cu vârste cuprinse între 3-18 ani. Precizåm cå în ultimii ani existå extrem de pu¡ine studii care så se fi ocupat de tratamentul cu antidepresive triciclice. monitorizarea ¿i evaluarea efectelor medica¡iei.

Studii psihofarmacologice la copil ¿i adolescent Tulburåri de conduitå Episod maniacal cu trasåturi psihotice Anorexie Sindrom Tourette ¿i ticuri cronice Dizabilitå¡i de dezvoltare Kozlova 2001 Schizofrenie Boli psihice rezistente la tratament Gothelf 2003 .20 Studii prospective Studii pe termen lung Studii deschise Masi 2002 Silver 2003 Studii controlate Studii de caz Studii retrospective Medicamentul Studii de caz Chalasani 2001 Tulburarea / simptomul Studii pe termen scurt Studii deschise Studii controlate Episod maniacal Activitate motorie Risperidona excesivå secundarå leziunilor cerebrale anoxice Maneeton 2001 Durst 2000 Heitun 2001 Turgay 2002 Fasten Boon-Yashidi 2002 Malone 2002 Clozapina Agresivitate Agresivitate McCraken 2002 Morant 2001 Aman 2002 Snyder 2002 Buitelaar 2001 Van Bellinghen 2001 Cesena 2002 TDP Masi 2001 Findling 2000 Kafantaris 2001 Newman 2000 Lombroso 1995 Friedlander 2001 Simeon 2002 Gaffney 2002 Dion 2002 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.1.

Olanzapina Malek-Ahmandi 1998 TDP Potenza 1999 Kemner 2002 Malone 2001 Horrigan 1997 TDP cu hiperactivitate Schizofrenie Kumra 1998 Findling 2003 Sholevar 2000 Boachie 2003 Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Anorexie Episod maniacal sau mixt Frazier 2001 Karam-Hage 2000 Soderstrom 2002 Mehler 2001 Chang 2000 Khouzam 2000 Quetiapina McConville 2001 Episod maniacal DelBello 2002 Episod psihotic Shaw 2001 McConville 2000 Parraga 2001 Reimherr 2002 Grcevich 2001 Hayden 2001 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Robertson 2000 McDougle 2002 Schizofrenie Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Ziprasidona TDP Sindrom Tourette Tabelul 1.1. (continuare) Sallee 2000 21 .

22 Sertralina Cook 2001 Anxietate TOC Voloshina 2001 Compton 2001 Voloshina 2001 Johnston 1993 Wagner 2002 Lombroso 1995 Wagner 2002 Nixon 2001 Rynn 2001 March 1998 Voloshina 2001 Keller 2001 Neziroglu 2000 Sharma 2000 Walkup 2002 Semerci 2000 Liebowitz 2002 Velazques 2000 Paroxetina Fluvoxamina Kano 2001 Fluoxetina Depresie majorå Depresie majorå Enurezis TOC Anxietate TOC Riddle 2001 Anxietate Depresie De Long 2002 Alcami 2000 Cornelius 2001 Geller 2001 Riddle 1992 Birmaher 2003 Emsile 2002 TDP TPD = Tulburåri pervazive de dezvoltare TOC = Tulburarea obsesiv compulsivå THDA = Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1. (continuare) .1.

Are patru etape: 1. Randomizarea diminueazå diferen¡ele între grupuri prin distribu¡ia egalå a persoanelor cu caracteristici particulare în toate bra¡ele studiului. Studiile de faza a IV-a (phase IV trials) sunt studiile post-marketing care inten¡ioneazå så delimiteze informa¡ia aditionalå inclusiv riscurile. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. Inten¡ioneazå så strângå informa¡ii adi¡ionale care så evalueze rela¡ia globalå risc – beneficiu. . så ob¡inå dovezi timpurii asupra eficacitå¡ii medicamentului. beneficiile ¿i utilizarea optimå a medicamentului. Studiile de faza I (phase I trials) sunt studiile ini¡iale care inten¡ioneazå så determine metabolismul ¿i ac¡iunile farmacocinetice ale medicamentului în organismul uman. Studiul clinic (clinical trial.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 23 Studiul dublu orb (double-blind study sau double-masked study) este un studiu în care nici o parte. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului Beneficiile noilor tratamente psihotrope s-au våzut nu numai la adult. deoarece nici a¿teptårile doctorului nici ale pacientului nu vor afecta rezultatul. medical research. nici participantul nici investigatorul. 2. fie cå este medicamentul care este testat fie cå este placebo. ci ¿i la copil ¿i adolescent. efectele adverse asociate cu cre¿terea dozelor. 4. poate include participan¡i sånåto¿i sau pacien¡i. Studiile de faza a III-a (phase III trials) cuprind studii extinse controlate ¿i necontrolate ce au loc dupå ce au fost ob¡inute dovezi preliminare sugerând eficacitatea unei substan¡e. 3. Studiile dublu orb sunt considerate a produce rezultate obiective.3. Studiul randomizat (randomized trial) este un studiu în care participan¡ii sunt randomiza¡i (ale¿i la întâmplare) så participe la unul din douå sau mai multe ramuri ale studiului clinic. research study) este un studiu de cercetare care încearcå så råspundå la întrebarea dacå noul medicament este sigur ¿i eficace. Studiile de faza a II-a (phase II trials) sunt studiile clinice controlate conduse pentru a evalua eficacitatea unui medicament pentru o anume indica¡ie sau indica¡ii la pacien¡i cu o anume tulburare sau condi¡ie în studiu. 1. Au ca scop ¿i determinarea efectelor adverse ¿i riscurilor pe termen scurt.

cât ¿i formele severe de ticuri – sindromul Tourette. anorexia mentalå. îmbogå¡indu-se astfel performan¡ele ¿colare ¿i acceptarea acestor copii în colectivitate. atât de greu tolerat atât de familie cât ¿i de ¿coalå. • Sindromul hiperkinetic beneficiazå din plin de noile asocia¡ii medicamentoase. butirofenone. topiramatul. am asistat la o scådere a cazurilor noi de „episod psihotic acut“ internate ¿i aceasta datoritå interven¡iei rapide cu antipsihotice atipice la nivelul policlinicilor teritoriale. • În autismul infantil sau în tulburårile din spectrul autismului. • Intervalul liber dintre episoadele tulburårii bipolare a crescut evident sub tratament cu stabilizatori ai dispozi¡iei. noi formule de benzodiazepine ¿i anticomi¡iale de a treia genera¡ie. autismul infantil ¿i sindromul hiperkinetic. recomandatå la ace¿ti copii. în spital ajungând doar pacien¡ii cu forme severe sau cei incorect trata¡i. De¿i în urmå cu 20 de ani paleta medica¡iei la care aveam acces era formatå numai din fenotiazine. benzodiazepine. • Sindromul Tourette. tulburårile disruptive cu agresivitate. ci ¿i depresiile. calitatea vie¡ii acestor copii a crescut. antidepresive triciclice ¿i tetraciclice. gabapentinul etc. aståzi ne bucuråm de noi molecule cum sunt cele din grupul antipsihoticelor atipice. tulburårile anxioase. Nu numai tulburårile psihotice beneficiazå de aceste progrese.24 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În ultimii ani. se folosesc din ce în ce mai frecvent antipsihotice atipice. se poate ameliora în prezent. . maladie atât de rezistentå la medica¡ia din vechea genera¡ie. • Comportamentul agresiv. noile antidepresive. copilul fiind mai permeabil la maniera educa¡ionalå specificå. alåturi de redutabila clorpromazinå. din categoria tratamentului injectabil. de asemenea. îmbogå¡indu-se contactul psihic ¿i crescând astfel eficacitatea måsurilor terapeutice. Administrarea acestor medicamente a dus la schimbarea stårii de sånåtate a popula¡iei infantile: • Se poate vindeca un numår foarte mare dintre pacien¡ii cu epilepsie. În ultimii ani. poate fi sim¡itor ameliorat sub noile formule terapeutice. barbiturice ¿i antiepileptice de tipul valproatului ¿i carbamazepinei. putând fi încadra¡i ¿colar corespunzåtor. • Se pot ob¡ine remisiuni de foarte bunå calitate în tulburårile psihotice. dispunem ¿i de zuclopentixol ¿i ziprasidonå. precum lamotrigina.

Medica¡ia psihotropå este reprezentatå de substan¡e prescrise pentru îmbunåtå¡irea sau stabilizarea afectivitå¡ii ¿i dispozi¡iei. familiile preferând formulele naturale. citat de Remschmidt. Trebuie ob¡inut consim¡åmântul familiei ¿i dezvoltatå alian¡a terapeuticå cu pacientul sau cu îngrijitorii acestuia. 9. 1. 3. 7. Trebuie utilizate cele mai recente procese de evaluare ¿i monitorizare a protocoalelor medica¡iei psihotrope. iar altele constituind substan¡e naturale. Trebuie observatå prezen¡a sau absen¡a efectelor secundare. ob¡inute din plante. Trebuie men¡inute cele mai mici doze posibile indicate de prospect. care au un spectru din ce în ce mai larg. 2. statusului mintal sau comportamentului. 1998. Trebuie urmårit efectul medica¡iei prin adunarea de date despre comportament. comportamentului ¿i calitå¡ii vie¡ii. Tot ace¿ti copii pot beneficia de medicamentele neurotrofice. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent Kala Chnik. . unele fiind substan¡e de sintezå. 10. 8. Principiile „pentru“ sunt urmåtoarele: 1.4. 6. Folosi¡i un plan ¿i o echipå multidisciplinarå pentru recomandarea medica¡iei ¿i îngrijire. Trebuie efectuate evaluåri sistematice ale statusului clinic. Folosi¡i medica¡ie psihotropå numai pentru un diagnostic psihiatric sau un comportament bine definit care poate beneficia de aceastå medica¡ie. care pot avea progrese remarcabile dacå le sunt controlate pulsiunile agresive ¿i stårile depresive. Trebuie monitorizatå prezen¡a sau absen¡a dischineziei tardive la copilul care prime¿te medica¡ie antipsihoticå. a considerat cå existå 10 principii „pentru“ ¿i 4 „împotrivå“ în ceea ce prive¿te administrarea medica¡iei psihotrope. 5. 2000. 4. tulburarea psihiatricå ¿i calitatea vie¡ii persoanei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 25 • Nu în ultimul rând. men¡ionåm copiii cu deficit intelectual ¿i tulburåri emo¡ionale ¿i de comportament. fapt care cre¿te complian¡a la tratament. precum ¿i despre complian¡a la tratament.

• Ce trebuie fåcut dacå apar aceste efecte secundare.. Nu trebuie schimbate dozele sau medicamentele prea repede. Nu trebuie utilizate mai multe medicamente din aceea¿i categorie farmacologicå.26 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cele 4 principii „împotrivå“ sunt: 1. 3. cognitiv sau al sånåtå¡ii mintale. Acest ghid nu a fost gândit pentru o tulburare anume. Nu trebuie prescrise medicamente care dau dependen¡å (de exemplu benzodiazepine) sau cu efecte secundare serioase ¿i medica¡ie anticolinergicå. pentru o boalå psihicå. Medicul trebuie så discute cu pårin¡ii ¿i så le råspundå la urmåtoarele 20 de întrebåri: 1. • Care sunt modificårile de comportament care trebuie så aparå ca urmare a administrårii tratamentului. 2. • Cât de mult timp dureazå pânå la apari¡ia primelor modificåri. De ce recomanda¡i acest medicament – pentru care simptome este el eficace (pentru a scådea agita¡ia. Aceste informa¡ii minime trebuie date celor care îngrijesc copiii cu tulburåri psihice ¿i care primesc medicamente psihotrope.) . Ei trebuie så primeascå urmåtoarele informa¡ii: • De ce copilul trebuie så urmeze un tratament medicamentos. profesorii trebuie så în¡eleagå de ce medicul a prescris acest medicament ¿i cum trebuie administrat ¿i urmårit. • Care sunt efectele secundare care pot apårea. ci pentru situa¡iile în care cel în cauzå este prea pu¡in în måsurå så comunice pårerile sale din punct de vedere fizic. educatorii. • Când trebuie chemat medicul. • Când trebuie luate medicamentele. Implementarea ghidului de tratament Pårin¡ii. pentru autism. îngrijitorii. 4. trebuie a¿teptat minimum de timp prevåzut în protocol. Nu trebuie folosite medicamente psihotrope sau cantitå¡i care så afecteze calitatea vie¡ii celui în cauzå.. • Cum trebuie administrate medicamentele. • Ce trebuie fåcut dacå uitå så i se dea o dozå sau mai multe. emo¡ional. • Care sunt informa¡iile pe care vor trebui så i le aducå medicului la urmåtoarea consulta¡ie.

20. 4.. 13. EEG) între vizite? Când va fi programatå urmåtoarea întâlnire? Pentru administrarea medicamentelor psihotrope se vor da recomandårile urmåtoare: 1. 14. Întreba¡i doctorul despre orice vi se pare cå nu a¡i în¡eles sau este neclar. 6. såptåmâni. luni sau se men¡in atâta timp cât se ia medica¡ia)? Ce trebuie så facem dacå apar efectele secundare? Ce observa¡ii trebuie så mai facem despre efectele secundare? Vå putem suna pentru a vå spune dacå apar efecte secundare? Cât timp va fi necesar så ia medica¡ia? Trebuie så ¡inå regim în timpul tratamentului? Cum trebuie så ia medicamentele? Pot fi fragmentate. Întreba¡i doctorul dacå ave¡i îndoieli asupra medica¡iei. urinå. 17. 9. 10. . la ce schimbåri trebuie så ne a¿teptåm? De cât timp aproximativ este nevoie pentru a observa primele efecte pozitive? Care sunt cele mai comune efecte secundare ce pot apårea? Dupå cât timp dispar efectele secundare (în câteva zile. 19. 11.. 5. zdrobite sau amestecate cu dulcea¡å sau suc? Existå contraindica¡ii? Ce trebuie så facem dacå am uitat så administråm o dozå? Ce trebuie så facem dacå vomitå sau se simte råu ¿i nu putem så-i dåm altå pastilå? Mai existå ¿i alte motive pentru care så vå sunåm înainte de întâlnirea urmåtoare? Ce trebuie så observåm la comportamentul copilului nostru pânå la urmåtoarea consulta¡ie? Putem så completåm altå scalå sau interviu pentru a aprecia efectele medica¡iei? Trebuie efectuate analize de laborator (sânge. 4..ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 27 2. A fost recomandatå aceastå medica¡ie la copii?.La copii cu autism sau cu întârziere mintalå. 16.. 8.) Aceste medicamente afecteazå învå¡area? Cum anume? Dacå medica¡ia va ac¡iona favorabil. 15. Da¡i numai medicamentele recomandate de doctor. 12. 3. Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut în cazul în care copilul nu poate lua medica¡ia. 7. 2. 3. 18.? (Medicul trebuie så cunoascå ¿i så dea cât mai multe referin¡e.

riscând cre¿terea dozelor. Nu opri¡i tratamentul când dori¡i dumneavoastrå sau dacå dori¡i så face¡i acest lucru. Este foarte important ca aceste observa¡ii ale familiei så fie cât mai obiective. Din påcate. întreba¡i doctorul cum se opre¿te. putem fi mai obiectivi. 6. efectele secundare ¿i 5. 2002. nu de pu¡ine ori. pårin¡ii.28 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut dacå a¡i uitat så administra¡i o dozå. 10. face¡i acest lucru. – comportamentul. 12. pentru cå sunte¡i îngrijora¡i privind riscurile medica¡iei. – cine a observat (pårin¡ii. Încercând så men¡inem un astfel de tabel de colectare a datelor. – contextul în care a fost observat comportamentul respectiv. frustra¡i. copilul are deja un an de tratament ¿i nu au reapårut modificårile de comportament. 8. Când copilul prime¿te antibiotice ¿i antitermice sau alte medicamente. – consecin¡ele. împreunå cu restul familiei. pentru cå administrarea medicamentelor psihotrope se opre¿te scåzând dozele treptat. Discuta¡i cu medicul despre tratament atunci când dori¡i o altå metodå de abordare a tulburårii. Întreba¡i medicul dacå aceste medicamente nu interac¡ioneazå cu medica¡ia psihotropå. exagereazå descrierea comportamentelor. nota¡i observa¡iile dumneavoastrå despre comportamentul copilului ¿i pårerile celorlal¡i membri ai familiei sau educatorilor. nota¡i indica¡iile medicului ¿i comunica¡i-le educatorilor ¿i profesorilor. Carol Schall recomandå chiar efectuarea unui grafic pe care sunt notate evolu¡iile simptomelor. 9. cuprinzând: – data. – durata lui. profesorii). Înainte de vizita medicalå. Dacå doctorul vå roagå så observa¡i ¿i så nota¡i date particulare de comportament. educatorii. Dupå fiecare vizitå medicalå. 11. nota¡i durata tratamentului ¿i dozajul. Carol Schall. 7. ora. pentru cå: nu a¡i observat nici o îmbunåtå¡ire evidentå. recomandå completarea unui tabel cu modul de colectare a datelor despre evolu¡ia copilului. Întreba¡i doctorul dacå este de acord cu oprirea medica¡iei pentru o perioadå („drug holiday“). .

1988). 1976b). 1985). Leland ¿i Lambert. a urmåri administrarea pe termen lung a medica¡iei ¿i medica¡ia în plus pentru copiii cu tulburåri psihice. Scala de måsurare a efectelor secundare (FORMAL SIDE EFFECT RATING SCALE) • Abnormal Involuntary Movement Scale (Guy. 1992). • Maladaptative Behaviour Scale (Thompson. putem folosi scale ¿i interviuri. precum: A. Impresia Clinicå Globalå (CLINICAL GLOBAL IMPRESSIONS SCALE) (Psychopharmacology Bull. • Conners’s Rating Scales Revised (Conners. Tane ¿i Rojahn. B. 1. • The Aberrant Behaviour Checklist (Aman ¿i Singh. 1993. 1986). • Dosage Record and Treatment Emergent Symptom Scale (Guy. • Monitoring of Side Effects Scales (Kalachnik. 1996). • Numerous disorder – specific scale. 1976a). Complian¡a la tratament. 1991). 1995). 1997). • Subjective Treatment Emergent System Scale (Guy. Scala de måsurare a efectelor terapeutice (FORMAL RATING SCALE TO MEASURE THE EFFECTS OF MEDICATION). Monitorizarea este necesarå pentru a evita supradozarea. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie Între momentul în care medicul prescrie un medicament ¿i momentul în care copilul „deschide gura ¿i înghite pastilele“ este o mare distan¡å. Toatå teoria prezentatå anterior cade în fa¡a micului pacient care refuzå så înghitå „pastila“ sau „siropul“. • The AAMR Adaptative Behaviour Scale – Second Edition / Nikira. 1997). • Child Behaviour Checklist (Achenbach. • The Psychopathology Inventory for Mentally Retarded Adults (Matson. to measure the presence and severity of the simptoms.5. C.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 29 progresele. Pentru monitorizarea efectelor secundare ale medica¡iei psihotrope. • The Nissonger Child Behaviour Rating Form (Aman. 1976c). • Assessment Information Rating Profile (Bauras. oricât de .

dar acest lucru se va face cu consim¡åmântul pacientului. Pentru al¡i copii. care va „inventa“ diferite formule de administrare. Din påcate. am fost obliga¡i så-i administråm numai tratament injectabil. astfel cå. mul¡i dintre ace¿ti copii în¡eleg ¿i acceptå ulterior cå au nevoie de medicamente pentru a li se îmbunåtå¡i rela¡iile la ¿coalå sau cu prietenii. cu acordul familiei. de aceea este foarte important modul în care se câ¿tigå încrederea adolescentului. Påstrarea confiden¡ialitå¡ii este obligatorie ¿i este discutatå cu adolescentul. nu eu. sub formå de injec¡ii intramusculare. la începutul tratamentului. În cazul unei paciente cu tulburare obsesiv compulsivå severå am apelat de asemenea la tratament injectabil. Nu este singura datå când copiii sau adolescen¡ii refuzå tratamentul. cå nu mai are „starea de dinainte când se sim¡ea altfel. copilul cu tulburåri emo¡ionale sau de comportament refuzå medica¡ia. În alte situa¡ii. Acest . când se vedea alåturi ¿i putea vorbi cu el însu¿i“. În aceastå situa¡ie. Adolescen¡ii sunt cei care adesea refuzå medica¡ia. Când este vorba de un debut psihotic cu agita¡ie psihomotorie ¿i lipsa con¿tiin¡ei bolii sau cu idei delirante de otråvire. spunând cå medicamentul „îi furå puterea de a sim¡i“. Alt pacient a afirmat cå „vrem så-l otråvim“. din vina lor sunt a¿a“. foarte pu¡ine medicamente psihotrope sunt condi¡ionate pentru administrare injectabilå. Am avut un pacient de 13 ani. påstrarea medicamentelor de cåtre pårin¡i este obligatorie. Nu rareori existå situa¡ii în care adolescentul refuzå deodatå tratamentul. gåsindu-i vinova¡i pe pårin¡i pentru situa¡ia de boalå: „så ia ei tratament. de¿i îl acceptase deja de mult timp. cå se simte „drogat“. Existå ¿i copii care acceptå så înghitå medicamentele. În situa¡iile de tulburare depresivå cu tentativå de suicid.30 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI bun la gust ar fi el. medica¡ia se va administra de urgen¡å. care refuza medica¡ia. iar dacå sunt mai mari încep så întrebe: • De ce eu iau medicamente ¿i al¡i copii nu? • Ce am eu? • De ce må tot duci la doctor? • Cât timp trebuie så mai iau medicamente? La aceste întrebåri se stråduiesc så råspundå atât medicul cât ¿i familia. administrarea pe termen lung a medica¡iei duce la agravarea sentimentului de inadecvare. administrarea unui preparat pentru timp îndelungat devine o adevåratå corvoadå pentru întreaga familie. cu tulburare Asperger.

mai ales cå unele dintre ele au pre¡uri foarte mari. pårin¡ii unui båie¡el de 9 ani. Atitudinea pårin¡ilor Dacå pårin¡ii sunt obi¿nui¡i så dea medicamente copiilor lor. pårin¡ii refuzå medica¡ia de la început. „se sperie“. Alteori. la oprirea tratamentului sau la imposibilitatea evaluårii corecte a evolu¡iei simptomelor. care erau epuiza¡i ¿i mai ales a educatorilor. Existå. atunci în¡elegerea ¿i acceptarea tratamentului psihotrop este facilå. familii în care doar unul dintre pårin¡i este de acord cu medica¡ia. dar ulterior. disputele dintre ei ducând. atunci ¿i sentimentele de vinovå¡ie ale pårin¡ilor privind educa¡ia se reduc. Existå ¿i pårin¡i care urmåresc cu mare aten¡ie apari¡ia efectelor secundare ¿i pot exagera sau interpreta gre¿it o indigestie pasagerå. Dacå simptomele sunt rapid ameliorate sub tratament. familia a acceptat în final terapia. la cererea bunicilor. Al¡i pårin¡i. acesta este un refuz disimulat al primirii medica¡iei. datoritå ameliorårii semnificative a simptomatologiei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 31 fapt poate fi explicat de efectele secundare (cre¿terea în greutate le face pe multe adolescente så refuze antipsihoticele atipice) sau pentru cå „postura de bolnav care ia medicamente“ poate interfera cu imaginea de sine ¿i cu autonomia sa. în momentul în care li se comunicå diagnosticul ¿i necesitatea tratamentului psihotrop. sperie de multe ori familia. Sunt obligatorii ¿i discu¡ii despre modul cum se poate ob¡ine medicamentul. mai ales dacå medicul nu a prezentat el însu¿i toate aceste posibilitå¡i ¿i nu a câ¿tigat încrederea pårin¡ilor. ace¿tia putând så î¿i dovedeascå eficacitatea de buni pårin¡i îngrijindu-se de tratament. de multe ori. de asemenea. de fapt. le vom explica legisla¡ia în vigoare. Existå ¿i pårin¡i care privesc tulburarea psihicå ¿i nevoia de tratament a copilului lor ca pe o mare nenorocire ¿i un mare e¿ec al vie¡ii lor. au refuzat medica¡ia. mai ales de cåtre pårin¡ii copiilor mici care uneori sunt chiar mul¡umi¡i cå cel mic månâncå mai bine. oprind tratamentul. Ulterior. pe care le citesc din prospect. Totu¿i cre¿terea în greutate este un efect secundar bine tolerat la noi în ¡arå. a crescut rapid ¿i complian¡a. exagerând tulburarea copilului. informându-i . Pårin¡ii care primesc ei în¿i¿i tratament sunt mult mai receptivi la medica¡ia psihotropå. Efectele adverse. Adolescentele depresive cu tulburåri de somatizare pot reclama ulterior toate efectele secundare. De exemplu. cu un sever sindrom hiperkinetic. care insistau pentru tratament.

„dispera¡i“ de comportamentul agresiv al adolescentului ¿i våzând eficacitatea medicamentului.. indiferen¡i sau foarte ocupa¡i. Antipsihoticele atipice sunt antipsihoticele de a doua genera¡ie. dar care prezintå efecte secundare neurologice. Antidepresivele sunt substan¡ele chimice apar¡inând unor clase diferite. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (Gheorghe M. fårå acordul medicului. Semnele supradozårii pot fi eviden¡iate clinic. 2001).32 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI dacå au dreptul så ob¡inå gratuit aceste medicamente. unde pot afla mai multe lucruri despre tulburarea copilului såu. gre¿ind dozele în plus sau în minus. punând în pericol sånåtatea pacientului.D. Trebuie så men¡ionåm ¿i existen¡a unor pårin¡i care. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. Marinescu D.6. Din nefericire. 1994 drept substan¡ele care prezintå efect antipsihotic. luându-le „când î¿i aduce aminte“. În aceste condi¡ii. Când avem în fa¡å o familie tânårå ¿i educatå. noi nu ezitåm så o informåm care sunt site-urile pe internet.. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de . Defini¡ii utile Psihotropele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ce prezintå tropism pentru sistemul nervos central ¿i î¿i exercitå ac¡iunea farmacologicå la acest nivel. Medicamentele stabilizatoare ale dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. existå ¿i pårin¡i foarte bolnavi. supradozeazå medica¡ia.. Ele au fost definite de Delay ¿i Denicker în 1957 drept substan¡ele chimice care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Ele au fost definite de Martes. monitorizarea tratamentului devine foarte dificilå. Udri¿toiu T. dar care prezintå foarte rar efecte secundare neurologice. care laså medicamentele la îndemâna copilului. Neurolepticele sunt antipsihoticele de primå genera¡ie. 1. Antipsihoticele sunt substan¡ele chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic.

Neurotroficele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ¿i care au urmåtoarele principale proprietå¡i definite de Giurgea ¿i Salama. tranchilizant ¿i efectul hipnotic. cel pu¡in în anumite condi¡ii. sedativ. a achizi¡iilor de învå¡are ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diferi¡ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba. cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control cortico-subcortical. facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 33 efecte importante pentru practica psihiatricå: efectul anxiolitic. sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. . absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope. 1977: sporirea.

Niculescu G. Informa¡iile despre lobii frontal. a se hråni. PSIHOFARMACOLOGIE ªI NEUROCHIMIE 2. care include girusul paraterminal ¿i aria subcalosalå. Ifrim M. Componentele majore ¿i conexiunile sistemului limbic Sistemul limbic include structuri din telencefal (cortexul orbito-frontal.1. activitå¡ile de curtare/ gåsire partener. Synelnikov R. aceste informa¡ii vor fi corelate cu informa¡ii privind func¡iile acestora. 1. Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Vom prezenta pe larg doar sistemul limbic. (1990)]. Se exprimå prin hipotalamus pe calea sistemului nervos autonom (vezi tabelul 2.2 NOºIUNI DE NEUROANATOMIE. occipital ¿i temporal sunt redate pe scurt în tabelul 2.D. Speråm ca astfel legåtura neuroanatomie-neurochimie-farmacologie så ofere o imagine globalå a ceea ce înseamnå psihofarmacologia [informa¡ii adaptate dupå Fix J. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile corticosubcorticale implicate în tulburårile psihice Vom prezenta pe scurt ¿i într-o formå cât mai accesibilå câteva date privind neuroanatomia principalelor arii implicate în apari¡ia tulburårilor psihice. (1999). aria septalå). (1988). Joacå rol în a sim¡i. lobul limbic. (1995). D. Aria septalå constå într-o arie corticalå septalå.1. hipotalamusul). Cortexul orbitofrontal mediazå percep¡ia con¿tientå a mirosului. diencefal (nucleii mediodorsal ¿i anterior ai talamusului.). mezencefal.1. a se lupta. A. Sistemul limbic este considerat sistemul anatomic aflat la baza expresiei comportamentale ¿i emo¡ionale. Este interconectat pe calea fasciculului median al creierului cu aria septalå ¿i nucleii hipotalamusului. parietal. a fugi. Con¡ine ¿i o arie septalå subcorticalå (nucleii septali) care leagå . Are conexiuni reciproce cu nucleul medio-dorsal al talamusului.D. Gheorghe M. 2. dat fiind marea sa importan¡å în etiopatogenia tulburårilor psihice la copil.

perversiuni comportamentale instinctuale. de personalitate – pasivitate. anozognozia.Lobul Lobul frontal Func¡ia – limbajul în componenta sa expresivå – cogni¡ia: func¡ia prosexicå.1 Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Lobul temporal – zona de integrare a func¡iilor vizuale – participå la procesul de codificare superioarå a informa¡iei vizuale (conexiuni cu lobul frontal. incapacitatea efectuårii opera¡iilor mentale. mnezicå ¿i gândirea – afectiv motiva¡ionalå cu expresie în actele comportamentale – praxia în componenta ei efectorie Perturbårile ce apar în lezarea acestor structuri – dezinhibi¡ie comportamentalå moriaticå – anazodiaforie ¿i indiferen¡å fa¡å de ambian¡å – alternan¡e afective maniforme/depresive – tulburåri confuzionale. autopognozia – alexia. avoli¡ie. apraxie constructivå. afazia senzorialå Wernicke. anozodiaforia – astereognozia. tulburåri în orientarea ¿i recunoa¿terea vizualå – apar ca aurå/fenomene de înso¡ire epilepsie temporalå: tulb. eurezis – axa anxietate-depresie-tulb. Lobul parietal – integrarea vizuo-spa¡ialå. dezorientare în locuri familiare. mnezie – func¡ia prosexicå ¿i vigilitatea (conexiuni cortico-func¡ionale ale memoriei) 35 . pierderea spontaneitå¡ii. exacerbarea/diminuarea unor trebuin¡e bilogice primare – halucina¡ii vizuale ¿i auditive. asomatognozia. perturbåri ale nivelului de con¿tien¡å. excentricitå¡ii etc. agnozia pentru culori ¿i vizualå – agnozia vizuo-spa¡ialå. jamais-vu. grea¡å. jamaisconnu. acalculia. respiratorii. ståri de déjà-vu. déjà-connu. Gerstsman: agnozia digitalå. metamorfopsiile – halucina¡ii vizuale elementare – surditatea corticalå. disprosexii. bradicardie. parietal) – memoria vizualå – func¡ii senzoriale – func¡ii viscerovegetative – func¡ii afectiv-motiva¡ionale (conexiuni cu lob frontal. temporal. dezorientare stg-dr. incapacitatea utilizårii informa¡iilor vizuo-spa¡iale ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. prosopagnozia. halucina¡ii olfactive – tulburåri în desfå¿urarea proceselor gândirii: discursivitate. gastralgii proxistice. puerilism. harta mentalå a spa¡iului – percep¡ia spa¡ialå – func¡iile perceptuale integrative Lobul occipital – tulburåri complexe ale schemei corporale ¿i ale spa¡iului extracorporal (lob parietal nedominant) – Sd. alexia (lob parietal dominant) – apraxie de îmbråcare. agnozia acusticå. hipersaliva¡ie. indiferen¡å în raport cu mediul înconjuråtor. hipocamp) – circuitul lui Papez: afect. adermolexia. apraxia constructivå. gândirii. agrafia.

7. 1995) . 11. 2) Somatosensory association cortex (5.1 Ariile corticale motorii ¿i senzoriale (dupå Fix J. 19) Limbic lobe Primary visual cortex (17) Figura 2.) 5 7 10 19 11 12 38 18 17 17 37 19 18 20 6 Prefrontal cortex (9. 7. 1.. 42) B Primary motor cortex (4) Suplimentary motor cortex (6) Primary somatosensory cortex (3. 10. 10. 19.D.2 Limbic lobe Limbic lobe Septal area Visual association cortex (18.1. 11. 1. 40) Prefrontal cortex (9.2 10 11 Visual association cortex (39.1. hemisphere)(22) Primary auditory cortex (41.36 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A Primary motor cortex (4) Premotor cortex (4) Frontal eye field (8) 5 7 40 44 22 39 19 18 17 Primary somatosensory cortex (3. 12) 8 9 4 3. 45) 38 20 21 37 Secondary somatosensory and gustatory cortex Auditory association cortex (Wernicke`s speach area of I. 2) Vestibular cortex (2) Somatosensory association cortex (5. 18) Primary visual cortex (17) Broca`s speach area (44. 12) 9 6 4 8 45 3.

dar. endorfine. • Forma¡iunea hipocampalå are func¡ii în învå¡are. 7). girul paraterminal. Proiecteazå prin stria medularis (talamus) în nucleii habenulari. • Complexul amigdalian (amigdala) este un ganglion bazal. cingulum. Este divizat în 4 arii citoarhitecturale (CA1CA4). îngropate în girul parahipocampal. de învå¡are. Conexiunile aferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt ariile corticale cerebrale de asocia¡ie (ariile 19. girul cingulat ¿i istmul. Con¡ine celule piramidale care proiecteazå prin fornix cåtre aria septalå ¿i hipotalamus. sus¡inând uncusul parahipocampal. Proiecteazå efluxul major prin fornix cåtre aria septalå ¿i nucleii mamilari. nucleul anterior al talamusului. memorie. 3. Când este stimulat produce activitå¡i similare cu hrånirea. Structurile majore ale forma¡iunii hipocampale sunt urmåtoarele: (1) Girusul dentat este un arhicortex format din trei straturi. Con¡ine. (3) Subiculum prime¿te influx de la celulele piramidale hipocampale. care include uncusul. de aseme- . Prime¿te influx prin fornix de la aria septalå. Are conexiuni reciproce cu hipotalamusul prin fasciculul medial al creierului. Are conexiuni reciproce cu forma¡iunea hipocampalå prin fornix. Prime¿te influxul major de la cortexul entorinal (aria 28) prin calea alvearå ce merge cåtre hipocampus ¿i prin calea perforantå ce merge cåtre girusul dentat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 37 septum pelucidum ¿i comisura anterioarå. 22. Con¡ine celule granulare care primesc influx hipocampal ¿i care proiecteazå cåtre celulele piramidale din hipocampus ¿i subiculum. girul parahipocampal. CA1 (sectorul Sommer) este vulnerabil în special la hipoxie. Conexiunile eferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt nucleii mamilari ai hipotalamusului. recunoa¿tere a noului. de îndemânare. nucleul anterior al talamusului (prin girusul cingulat. Lobul limbic include aria subcalosalå. NA. Are rol în circuitul memoriei al lui Papez: tulburåri în memoria recentå. forma¡iunea hipocampalå ¿i complexul nuclear amigdalian. Proiecteazå prin fornix cåtre nucleii mamilari ¿i nucleul anterior al hipotalamusului. Are un con¡inut bogat în urmåtorii neurotransmi¡åtori: Ach. (2) Hipocampul (cornu ammonis) este un arhicortex format din trei straturi. aria septalå. cortexul entorinal). aria septalå.

CRH) ¿i nucleul supraoptic (sintezå ADH. 6. proiecteazå prin tractul mamilar la nucleul anterior talamic) ¿i nucleul posterior cu rol în reglarea termalå. Este o legåturå majorå în circuitul limbic al lui Papez. Aria hipotalamicå medialå are 4 regiuni: regiunea preopticå ce con¡ine nucleul preoptic medial (regleazå eliberarea de hormoni gonadotropi din hipofizå).38 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nea. Prime¿te influx hipocampal prin fornix. Joacå rol în comportamentul afectiv ¿i memorie. neocortexul temporal. 5. orbire psihicå (agnozie vizual). Con¡ine infundibulumul. a. Are un rol deosebit de important în men¡inerea homeostaziei. substan¡a neagrå. b. Leziunile sale produc: placiditate. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. în patologia func¡iei mnestice. nucleul ventromedial (centrul sa¡ietå¡ii) ¿i nucleul arcuat. Are rol în tulburårile comportamentale. ocitocinå). în etiopatogenia schizofreniei. hiperfagie. cortexul orbitofrontal (prin fasciculul median . sistemul endocrin ¿i sistemul limbic. Prime¿te influx de la nucleul amigdalian. Hipotalamusul este o parte deosebit de importantå a sistemului limbic. În aria hipotalamicå lateralå se gåsesc nucleul preoptic lateral ¿i nucleul hipotalamic lateral. Conexiunile aferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. hipotalamus. Este o componentå a diencefalului. Proiecteazå în girusul cingulat. Nucleul mediodorsal al talamusului are conexiuni reciproce cu cortexul orbitofrontal ¿i prefrontal ¿i nucleii hipotalamusului. corpii mamilari ¿i chiasma opticå. Nucleul anterior al talamusului prime¿te influx hipotalamic de la nucleul mamilar pe calea tractului mamilotalamic ¿i a fornixului. regiunea mamilarå ce con¡ine nucleii mamilari (primesc influx prin fornix de la forma¡iunea hipocampalå. hipotalamusul. nucleul anterior (reglarea temperaturii). regiunea supraopticå cu nucleul suprachiasmatic (rol în ritmul circadian). tuber cinereum. regiunea tuberalå ce con¡ine nucleul dorsomedial. 4. cortexul cerebral (cortexul limbic ¿i senzorial de asocia¡ie). Este parte a sistemului limbic ¿i a sistemului striatal. comportament hipersexual. Conexiunile aferente majore ale complexului amigdalian sunt cu bulbul olfactiv ¿i cortexul olfactiv. produce urå ¿i comportament agresiv. Deserve¿te 3 sisteme: sistemul nervos autonom. Conexiunile eferente majore ale complexului amigdalian sunt cu cortexul cerebral. nucleul paraventricular (secre¡ie ADH.

nucleul anterior al talamusului. cortexul olfactiv primar (prin fasciculul median al creierului). . 6. stria terminalis. Proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus ¿i aria septalå. neurohipofiza pe calea urmåtoarelor fibre: fornixul. aria septalå. adenohipofiza. Aria ventralå tegmentalå proiecteazå ascendent fibre dopaminergice cåtre toate structurile limbice. Calea ventral amigdalofugalå proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus. 5. tractul hipotalamospinal. B. 3. Stria terminalis leagå talamusul ¿i nucleul caudat. talamus. tractul tuberohipofizal. 4. fasciculul longitudinal dorsal.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 39 al creierului). Banda diagonalå Broca leagå nucleul amigdalian ¿i aria septalå. Stria medularis (talami) proiecteazå fibre de la aria septalå la nucleul habenular. tractul mamilotalamic. nucleii rafeului dorsal ¿i central superior prin fibre serotoninergice pe calea fasciculului median al creierului ¿i prin pedunculul mamilar. Conexiunile eferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. Fornixul: proiecteazå de la forma¡iunea hipocampalå cåtre hipotalamus (corpii mamilari). complexul amigdalian (prin stria terminalis ¿i cåile ventrale amigdalofugale). pedunculii mamilari. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. Unii nuclei ai mezencefalului sunt componente ale sistemului limbic. nucleii trunchiului cerebral ¿i måduva spinårii. 7. complexul amigdalian. nuclei ai trunchiului cerebral (nucleii tegmentali ventrali ¿i dorsali prin pedunculul mamilar). Tractul retroflexus (tractul habenulointerpeduncular) proiecteazå de la nucleul habenular (epitalamus) la nucleul interpeduncular (mezencefal). 2. fasciculul median al creierului. forma¡iunea hipocampalå (de la subiculum prin fornix). nucleul locus coeruleus prin fibre noradrenergice pe calea fasciculului median al creierului. nucleii anterior ¿i mediodorsal ai talamusului. Nucleii rafeului ai mezencefalului proiecteazå ascendent fibre serotoninergice cåtre toate structurile limbice. cåile ventrale amigdalofugale. nucleul mediodorsal al talamusului (prin pedunculul talamic inferior). tractul mamilotalamic. tractul supraopticohipofizal. Locus coeruleus: proiecteazå ascendent fibre noradrenergice cåtre toate structurile limbice. Sistemele majore de fibre limbice 1.

Corpul mamilar care proiectezå pe calea tractului mamilo-talamic cåtre nucleul anterior al talamusului. hipersexualitate). agresiunii. apatia. Nucleul anterior al talamusului care proiecteazå cåtre girusul cingulat ¿i care prime¿te tractul mamilotalamic. Are cea mai mare concentra¡ie de receptori opioizi din creier. . Girusul cingulat care proiecteazå pe calea forma¡iunii hipocampale cåtre cortexul entorinal. Lezarea girusului cingulat are ca rezultat akatizia. Forma¡iunea hipocampalå care proiecteazå pe calea fornixului cåtre nucleul mamilar. sindromul Kluver-Bucy (orbire psihicå. confabula¡ie. 3. Este implicat în învå¡are ¿i memorie. Abla¡ia bilateralå are ca rezultat apari¡ia sindromului Kluver-Bucy (orbire psihicå. 5. docilitate. 4. 3. 2. Func¡iile sistemului limbic contribuie la integrarea afectivitå¡ii vegetative ¿i instinctual-comportamentale. monotonie. docilitate. Abla¡ia bilateralå a hipocampusului are ca rezultat inabilitatea de a forma amintiri pe termen lung. apatie. Leziunile bilaterale au ca rezultat placiditate. vid afectiv. Lobul temporal anterior con¡ine amigdala ¿i hipocampul. 4. hipersexualitate). c. dupå un episod de agresivitate.40 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circuitul lui Papez este o cale circularå care leagå structurile limbice majore. absen¡a expresivitå¡ii fizionomice. hiperfagie. mutismul. indiferen¡a la durere. dezorientare temporospa¡ialå]. Lezarea componentelor sale duce la perturbåri ale comportamentului instinctiv-emo¡ional: a. indiferen¡å. Are o înaltå concentra¡ie de receptori pentru estradiol. fond de vigilitate normalå. Corpii mamilari ¿i nucleul mediodorsal al talamusului sunt afecta¡i de alcoolismul cronic ¿i de deficien¡a de tiaminå [(vitamina B1) care are ca rezultat sindromul Korsakoff (sindrom amnestic – confabulator ale cårui semne clinice includ tulburåri de memorie (amnezie). Considera¡ii func¡ionale ¿i clinice: 1. Hipocampusul are un prag scåzut pentru activitatea paroxisticå. placiditate. Con¡ine: 1. Nucleul amigdalian moduleazå activitå¡ile hipotalamice ¿i endocrine. 2. agresivitate: ståri de furie declan¿ate fårå scop ¿i fårå implicarea unei cauzalitå¡i specifice. b. hiperfagie. pierderea fricii. urii.

comportamentului sexual.D. 1990) .. e..B. peristaltism intestinal. f. Anterior nucleus of thalamus Stria medullaris Medial forebrain bundle Habenular medullaris Anterior commissure Longitudinal striae Septal nuclei (indusium griseum) Subcallosal area Paraterminal gyrus Olfactory tubercle bulb Olfactory striate medial lateral Amigdaloid complex Rhinal sulcus Parahippocampal gyrus Fasciolar gyrus Fimbria Hippocampal formation Dentate gyrus Interpendicular nuclei Mammilathalmic tract Mammilary body Diagonal band Stria terminalis Figura 2. apari¡ia de reac¡ii vegetative: cu modificarea TA. tulburåri afective: episoade expansive cu agita¡ie psihomotorie. Principalele componentele subcorticale ale sistemului limbic (dupå Carpenter M. tulburåri instinctuale: modificarea instinctului alimentar.. puls..ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 41 d.2. 1995) Corpus callosum Crus fornicis Commisura fornicis Gyrus fasciolaris Bulbus cornu posterioris Calcar avis Trigonum collaterale Fimbria hippocampi Ventriculus lateralis (opened) Hippocampus Pes hippocampi Gyrus dentalus Gyrus hippocampalis Corpus fornicis Crus fornicis Fasciculus mamillothalamicus Commissura anterior Columna fornicis Corpus mamillare Fimbria hippocampi Uncus Figura 2.D. 1983 citat de Fix J. Sutin J. respira¡ie. senza¡iei de sete.3 Fornixul ¿i hipocampul (dupå Synelnikov R.

oculomotorius ventriculi lateralis Gyrus Pons parahippocampalis Tractus opticus Nuclei corporis mamillaris Ventriculus tertius Figura 2. 1990) .. 1990) Striae longitudinales mediales V. Hipotalamusul ¿i talamusul (dupå Synelnikov R. oculomotorius Figura 2. thalamostriata Caput nuclei caudati Tela chorioridea ventriculi tertii Thenia thalami Plexus chorioideus ventriculi tertii Claustrum Fasciculus mamillothalamicus Capsula externa Capsula interna Nucleus Putamen lentiformis Globus palidus Lamina medularis Fornix Fisura longitudinalis cerebri Corpus callosum Tenia fornicis Tenia chorioridea Plexus chorioideus ventriculi lateralis Radiatio corporis callosi Pars centralis ventriculi lateralis Stria terminalis Lamina affixa Nucleus anterior Nucleus medialis Nucleus lateralis Adhesio interthalamica Nucleus subthalamicus Sustanta nigra { Pedunculus cerebri Fosa Cornu inferius interpeduncularis ventriculi lateralis Plxus chorioideus N. Talamusul (dupå Synelnikov R.D.4..5.D.42 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Nucleus paraventricularis Nucleus dorsomedialis Nuclei tuberales Nucleus posterior Sulcum hypothalamicus Talamus Nucleus supraopticus Chiasma opticum Hypophysis Nucleus ventromedialis Nuclei corporis mamillaris N.

Neurosecre¡ia este fenomenul prin care neuronii produc substan¡e biologic active. Existå mai multe tipuri de sinapse. Transportul interneuronal Sinapsa este o conforma¡ie biochimicå specialå alcåtuitå din urmåtoarele componente: receptori. o schimbare dramaticå a poten¡ialului de ac¡iune este propagatå de-a lungul membranei axonale. clor. trecerea acestor ioni prin membrana neuronalå cauzeazå depolarizarea (în care diferen¡a de poten¡ial electric prin membranå cre¿te de la – 70mV la – 15 mV). canale ionice. a. Informa¡ia de bazå pentru comportament este transferatå. 2. Sinapsa chimicå este reprezentatå de regiunea unde membranele a doi neuroni sunt în apropiere ¿i unde un mesager chimic eliberat din membrana presinapticå traverseazå fanta sinapticå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe membrana postsinapticå. poten¡ialul de ac¡iune depinde de deschiderea ¿i închiderea canalelor ionice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 43 2. Sinapsa faciliteazå transferul interneuronal de informa¡ie.2. receptorii neurochimici sunt proteine de care se leagå substan¡e chimice. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie Neuronul este unitatea de bazå a sistemului nervos. purtåtoare de informa¡ii. canalele ionice: mijloacele electrice ale transferului neuronal implicå poten¡ialul de ac¡iune. a. b. calciu. iar modificarea lor în urma stimulårii are ca rezultat eventuala declan¿are a proceselor specifice în neuron. Când un neuron este stimulat. urmatå de repolarizare (când diferen¡a de poten¡ial înaltå de bazå este restauratå). în neuroni ¿i între neuroni. potasiu. Elementele componente ale sinapsei sunt substratul neurochimic pe care ac¡ioneazå substan¡ele psihotrope. Membrana neuronalå ¿i particularitå¡ile ei: 1. neurotransmi¡åtori. mesageri secunzi. pe care le transmit altor celule care au receptori pe ele. a. sub forma unor substan¡e chimice specifice ¿i energie. care permit trecerea ionilor precum: sodiu. În unele . receptorii sunt forma¡iuni neurochimice localizate în membranå ¿i sunt mijloacele chimice ale transferului de informa¡ie între neuroni.

Sinapsa mixtå: opereazå prin ambele mijloace. a NA Difuziune în afara sinapsei Interferarea sintezei prin a-metildopa Ac¡ionarea receptorilor postsinaptici prin NA Activare prin stimulan¡i b-adrenergici Blocare prin blocanan¡i b-adrenergici r. Sunt de mai multe categorii: • neurotransmi¡åtorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i pre sinaptici. • neuromodulatorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i presinaptici. Sinapsa adrenergicå (dupå Stroescu V. Sinapsa electricå transmite informa¡ii direct prin transferul unei încårcåturi electrice c. • neurohormonii sunt elibera¡i în circula¡ia sistemicå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe neuroni.44 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cazuri. mesagerii ac¡ioneazå pe receptori situa¡i pe membrana presinapticå (autoreceptori). b. 1997) . et al. b Structurå postsinapticå Figura 2.6. dar pot fi elibera¡i ¿i din membrane care nu sunt sinaptice. a2 Recaptarea NA în Ac¡ionarea receptorilor citoplasma neuroa2 prin NA nalå prin transport activ Activarea sau blocarea medicamentoaså a receptorilor a2 Inactivare prin COMT+MAO Inhibarea recaptårii prin imipraminå ¿i cocainå Ac¡ionare prin stimulan¡i a-adrenergici Blocare prin blocan¡i a-adrenergici r. Tirozinå Dopa Varicozitate Dopaminå pe Împiedicarea inactivårii termina¡ia prin IMAO Blocarea recaptårii adrenergicå MAO NA în granule NA prin rezerpinå Eliberarea NA prin InactiRecaptarea simpatomimetice indirecte vare NA în granule Împiedicarea Eliberarea NA eliberårii prin NA exocitozå guanetidinå r. Neuroregulatorii sunt substan¡ele care transportå informa¡ia între neuroni.

polipeptidul vasoactiv intestinal. dinorfinele peptidele intestinale Substan¡a P. parasimpatolitice. curarizante depolarizante Receptori Blocarea receptorilor colinergici colinergici prin (muscarinici. Sinapsa colinergicå (dupå Stroescu V. somatostatine.7. Neurotransmi¡åtori prostaglandine. endorfinele. Ei produc efecte de stimulare nervoaså asupra neuronilor postsinaptici ¿i asupra receptorilor celulari. colecistikinina. alanina. hipotalamice. purinele: ATP. Aminoacizi 4. norepinefrina. nicotinice. Acetilcolina GABA. pineale . nicotinici) ganglioplegice. neurotensine peptide pituitare. cistationina serina excitatori: glutamat. tromboxanii. glicina. adenozina nonpeptidici 5. Tabelul 2. Neuropeptidele opioidele endogene enkefalinele.2. Pe baza datelor din literaturå am gândit urmåtorul tabel (tabelul 2.) de clasificare a neurotransmi¡åtorilor dupå grupa biochimicå din care fac parte.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 45 Sintezå Inhibarea sintezei prin hemicolinium Ach Eliberare prin exocitozå Blocarea eliberårii prin toxina botulinicå Împiedicarea inactivårii prin anticolinestezice Inactivare prin colinesterazå Ac¡ionarea receptorilor coli.2. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor 1. Neurotransmi¡åtorii sunt substan¡e eliberate sub influen¡a excita¡iei din neuronii presinaptici. et al. epinefrina serotonina 2. aspartan 3. 1997) Neuroregulatorii pot ac¡iona la nivelul receptorilor ca agoni¿ti sau ca antagoni¿ti competitivi ori noncompetitivi. Amine biogene catecolamine indolaminergice histamina inhibitori: dopamina.Ach nergici prin parasimpatomimetice. curarizante antidepolarizante Figura 2.

canalul de calciu. et al. receptorii colinergici muscarinici.8. citat de Stroescu V. 1997) . proteinele reglatoare ¿i sistemele mesagere implicate în transmiterea informa¡iei la unele sinapse (dupå Venter C. p -GTP b g 35K 10K as 45K -GTP Ca 2+ Citoplasmå Cuplare la turnover-ul P1 Canale ionice ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Figura 2. Receptorii adrenergici.46 Spa¡iu extracelular Ca 2+ Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Acetilcolinå Receptor a 1 Mr=85K Receptor a 2 Receptor a 2 Mr = 85K Mr = 85K Receptor Receptor b b Mr = 68K Mr = 68K Receptor a 1 Mr=85K Receptor muscarinic Mr=80K 5 5 S S Canal pentru Ca 2+ Mr=270 K b g 35K 10K g g b Unitate 35K 10K cataliticå 10K b 35K a1 adevilat41K cicleazå GTP a3 45K -GTP ATP AMPc g b g b 10K 35K 35K 10K a0 a0 39K -GTP 39K -GTP a i. s.

colliculus x rte x rte co Ne ulate Striatum g Cin o oc Nucleus accumbens Mesolimbic tract Amygdaloid nucleus Entorhinal area Arcuate nucleus Substantia nigra Fronta l Y= Local circuit neurons Ventral tegmental area Figura 2. 4. 2. fiind astfel cåi catecolaminergice. cåile GABAergice transmit informa¡ia prin intermediul acidului gama-aminobutiric (GABA). 5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 47 Cåile neurochimice implicate în transmisia interneuronalå pot fi clasificate dupå tipul de neurotransmi¡åtori care ac¡ioneazå dupå cum urmeazå: 1. indolaminergice ¿i histaminergice. 3. 7. cåile peptidergice transmit informa¡ia prin intermediul peptidelor. D. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor dupå func¡ia lor Neurotransmi¡åtor inhibitor Serotonina (5HT) Acidul gama-aminobutiric (GABA) Glicina Alanina Serina Dopamine Neurotransmi¡åtor excitator Glutamat Aspartat Neurotransmi¡åtor cu ambele func¡ii Dopamina (DA) Histamina Septal nuclei Nigrostriatal tract Medial forebrain bundle Sup. 6. cåile colinergice transmit informa¡ia prin intermediul acetilcolinei. serotonina. Tabelul 2. cåile glicinergice: glicina. 1995) . cåile glutamatergice transmit informa¡ia prin intermediul glutamatului.3. epinefrina. histamina)..9. cåile monoaminergice (transmit informa¡ia prin intermediul aminelor biogene: dopamina. cåile L-argininå-oxid nitric. Tracturile dopaminergice (dupå Fix J. norepinefrina.

serotonina. forma¡iunea apeductalå. I. Receptorii DA Sinteza Metabolizarea Receptorii D1post sau like pre sinaptici D2like Tracturi Fenilalaninå ® tirozinå ® L-Dopa ® dopaminå enzime: fenilalanin-hidroxilaza. distrugerea sa duce la reducerea sau pierderea mi¿cårii. lob intermediar glandå pituitarå. nucleul tractului solitar ® ariile gri periventriculare ¿i periapeductale. tirozin-hidroxilaza. accumbens. DA: efect inhibitor. girusul cingulat). metabolizarea. septum. motiva¡ie. dar extraveziculare • MAO-A: dopamina. nc. Stroescu V et al (1997). cerebel Tractul nigrostriatal: pars compacta a substan¡ei negre ® striat. substan¡a D2(D2A) D2S neagrå. privind sinteza.0…D4. Synelnikov R.. beta-fenilalanina. norepinefrina. (1988). Tractul tuberoinfundibular (tuberohipofizal): nucleii arcuat ¿i paraventricular ai hipotalamusului ® eminen¡a medianå hipotalamus.48 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta date adaptate dupå Fix J. Tractul incertotalamic: zona incertå (hipotalamusul dorsal posterior) ® hipotalamusul dorsal anterior. cogni¡ie. benzilamina • catecol-O-metiltransferaza (COMT): metilare Principal metabolit în urinå. Ifrim M.4. epinefrina. excitator. este importantå în deaminarea oxidativå a catecolaminelor intracelulare. nc.10 Cortex Frontal. septum. Important în reglarea eliberårii de prolactinå. Cele mai importante efecte pe comportament: tractul nigrostriatal. amigdala. Tractul medular periventricular: nucleul motor al nervului vag. accumbens. aromatic-Laminoacid-decarboxilaza • monoamin oxidaza (MAO): localizatå pe membrana exterioarå a mitocondriei.D. COMT D1 striat. Important în afect. Sinteza ¿i metabolizarea DA. cel inhibitor cel mai comun. Dopamina (DA) Tabelul 2. trunchi. Niculescu G. Gheorghe M. (1995). (1990). Amine biogene (Catecolamine): dopamina. Are rol în ini¡ierea mi¿cårii. bulb olfactiv D3(D2B) D3S D4(D2C) D4. NA. hipotalamus D2L striat.D. parkinsonism. nucleul accumbens. mezolimbic ¿i mezocortical. (1999). accumbens. bulb olfactiv D5 Hipocamp. am grupat informa¡iile în tabele. Eliberarea DA: factor de inhibi¡ie a eliberårii prolactinei din adenohipofizå. cortexul cerebral (lob frontal). ariile gri ale måduvei spinårii. dupå cum urmeazå: A. bulb olfactiv D3L Hipocamp.D. 5HT • MAO-B: dopamina. . plasmå: acidul homovanilic (HVA): format de MAO. receptorii ¿i tracturile implicate în func¡ionarea neurotransmi¡åtorilor. Tracturile mezolimbic ¿i mezocortical: aria ventral tegmentalå ® sistemul limbic (amigdala.

5. DA este importantå în organizarea gândurilor ¿i a sentimentelor. Histamina (tabelul 2. am grupat cele mai importante roluri ¿i func¡ii ale dopaminei descrise în literatura de specialitate.) . este cauzatå de excesul transmisiei DA datoritå hipersensibilitå¡ii receptorilor postsinaptici DA. receptorii postsinaptici devin hipersensibili pentru a compensa scåderea concentra¡iei DA.7. Noradrenalina (Norepinefrina) (NA. Serotonina (5-hidroxitriptamina) (5HT) (tabelele 2.8) IV.6) III. Distrugerea tractului nigrostriat duce la apari¡ia bolii Parkinson manifestatå prin akinezie. ce apare dupå tratamentul îndelungat cu neuroleptice ¿i se manifestå prin mi¿cåri coreoatetozice ale gurii ¿i mâinilor. 2. Diskinezia tardivå. Neurolepticele cauzeazå parkinsonism prin ac¡iune de blocare a receptorilor dopaminergici postsinaptici. scåderea libidoului. pierderea reflexelor posturale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 49 Tabelul 2. II. Schizofrenia. NE) (tabelul 2.9. instalare anovula¡ie Func¡ia vizualå Celule amacrine retiniene În tabelul 2.5. Neurolepticele amelioreazå simptomele schizofreniei prin ac¡iunea de blocare a receptorilor D2. rigiditate. Ipoteza DA a schizofreniei propune existen¡a unor anomalii în transmiterea DA în tracturile mezolimbic ¿i mezocortical la persoanele prezentând aceastå tulburare. galactoree. O datå cu scåderea concentra¡iei DA.. tremor. Parkinsonismul. Simptomele schizofreniei se datoreazå unei ståri hiperdopaminergice date de concentra¡ia crescutå de DA ¿i de activitatea crescutå a receptorilor DA. Func¡iile DA ¿i structurile anatomice asupra cårora ac¡ioneazå Rol Termoreglare Motricitate Reglare umoralå Func¡iile cognitive Structurile anatomice implicate Regiuni periventriculare sau preoptice Sisteme negrostriatale ¿i mezolimbice Sistem limbic Sistem mezocortical Disfunc¡ia Hipertermie malignå Sindromul neuroleptic malign Model boala Parkinson Deficit – depresie Hiperactivitate – manie Model boala Alzheimer HTA Reglarea Sistem incertotalamic tensiunii arteriale Func¡iile Sistem tuberoinfundibular neuroendocrine Efect hiperprolactemiant Ginecomastie.

2 metaboli¡i în plasmå ¿i urinå: 3-metoxi-4-hidroxi fenilglicol zarea (MHPG). striatul ventral. întregul cortex cerebral. Tracturile noradrenergice. forma¡iunea reticularå. AVM) Deaminare oxidativå de cåtre MAO-A Receptori a1 postsinaptici a2 postsinaptici b1 postsinaptici b2 postsinaptici Tracturi Locus coeruleus (pata albastrå) (aria gri centralã pontinå) ® cerebel. fenil-etanolamin-N-metiltransferaza Metaboli. Locus coeruleus (localizat în punte ¿i mezencefal): con¡ine cea mai mare concentra¡ie de NA din SNC. tegmental area Spinal cord Cerebellar cortex Figura 2. Efectele NA. durere. anxietate. NA joacå rol în anxietate. Ariile tegmentale laterale ventrale ® arii bazale ale creierului: septum. acid 3-metoxi-4-hidroximandelic (acid vanililmandelic. Tracturile noradrenergice (dupå Fix J. trezire. Hiperactivitatea NA la unii pacien¡i cu schizofrenie.6. sistemul limbic. tulburåri anxioase. Sinteza Norepinephrine Medial forebrain bundle Thalamus Septal nuclei N o eoc rtex Fomix Hypothalamus Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Locus ceruleus Lat. tulburarea de panicå.. 1995) . Teoria CA a tulburårilor dispozi¡iei: activitatea reduså a sistemului CA-ergic (de obicei sistemul NA-ergic) în anumite arii ale creierului poate fi asociatå cu depresie. Dopamina ® norepinefrina ® epinefrina Enzime: dopamin-b-hidroxilaza. legatå de tulburårile anxioase ¿i ale dispozi¡iei. Dispozi¡ie: geneza ¿i men¡inerea dispozi¡iei. amigdala. prime¿te fibre de la: cortex. prin fasciculul median al creierului cåtre hipocampus. • rol în variate func¡ii fiziologice: ciclul somn-veghe. D. måduva spinårii. Func¡ii neuromodulatorii: Efecte • måre¿te råspunsul locomotor la DA. hipotalamus. måduva spinårii. Receptorii NA. Sinteza ¿i metabolizarea NA. iar nivelul ridicat cu mânie. talamus. • mediazå orientarea organismului în mediu. rafeului cerebral. nc.50 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2.10.

emo¡ia. controlul presiunii sângelui. trombocite 2B. apetit. Receptorii serotoninergici 5HT 1 5HT 1A 5HT 1B 5HT 1C 5HT1D. anxiolitice. schizofrenie. diaree Efecte antipsihotice. opiacee Neocortex. 2C 5HT 3 5HT 4 5HT 5 5HT 6 5HT 7 . cerebelul 5HT este importantå în multe procese centrale: percep¡ia durerii. benzodiazepine. agresiune. melatonina. în timp ce activitatea ridicatå cu mania • ipoteza permisivitå¡ii serotoninei = activitatea scåzutå a serotoninei permite nivelurilor scåzute ale catecolaminelor så producå depresie ¿i nivelurilor ridicate så producå manie • schizofrenia: ipoteza transmetilårii = anumi¡i deriva¡i metila¡i ai 5HT. negative disfunc¡ii sexuale. antifobicå. 1F. hipocamp. Efectele 5HT. depre.8. punte ¿i mezencefal = nucleii rafeului median ¿i dorsal • neuronii rafeului median: inerveazå structuri limbice inclusiv amigdala • neuronii rafeului dorsal: inerveazå striatul. Profilaxia migrenei Efecte secundare GI: grea¡å. pot provoca schizofrenie TOC Receptori 5HT 1-7 Tracturi Efecte Tabelul 2.asupra simptomelor sie. antibulimicå antiobsesionalå Blocarea: tratament Ac¡iune antipsihoticå în anxietate. vårsåturi. deriva¡i N-metila¡i ¿i N-formila¡i Recaptare: în neuronul presinaptic Cei mai importan¡i neuroni serotoninergici sunt situa¡i în cluster.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 51 Tabelul 2. în jurul liniei mediane = rafeului în måduva spinårii. rata cardiacå ¿i a respira¡iei. func¡iile cognitive înalte. • tulburårile dispozi¡iei: 5HT • activitatea scåzutå a serotoninei în creier este asociatå cu depresia. Tulburåri de memorie la vârstnici. inducerea somnului ¿i trezirii. talamusul. antipanicå. sevraj alcool. forma¡i prin erori de metabolism. serotonina) Catabolizare: oxidare grup -NH2 de MAO-A ¿i apoi oxidarea rapidå Metaboli¡i: acidul 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA). 1E 5HT 2 2A hipocamp striat plexul coroid Ac¡iune antidepresivå anti-axioaså. Sinteza Metabolizarea Triptofan ® 5-hidroxitriptofan ® 5-hidroxitriptamina (5HT. Sinteza ¿i metabolizarea 5HT. cortexul cerebral. termoreglare.7.

1995) Tabelul 2. receptorii. talamus. sedare.10. hipocamp. dar axoni histaminergici traverseazå fasciculul median al creierului. existå în 60% din sinapse. neurotransmi¡åtorul inhibitor principal. Efecte Histamina este importantå în trezire. Acetilcolina (Ach) (tabelul 2. I. Receptori (tabelul 2. Blocarea receptorilor H: câ¿tig ponderal. în întregul SNC. care poten¡eazå ac¡iunea lor inhibitorie. hipotensiune Anorexia nervosa: tratatå cu ciproheptadinå (blocant H2. din punct de vedere cantitativ.11. cortexul cerebral Cåile sunt neclare. GABA (acid gama aminobitiric) – pur inhibitor. termoreglare. eliberarea vasopresinei. GABA-B: pentru tratarea spasticitå¡ii . nucleus centralis Nucleus raphae pontis Nucleus raphae magnus Locus ceruleus Cerebellar cortex Nuclei raphae obscurus and pallidus Spinal cord Figura 2. neurotransmi¡åtorii predominan¡i în SNC.11. metabolizarea. ganglioni bazali. a. Metabolizare: transaminare c. tracturile ¿i efectele histaminei Histidina ® histamina Sinteza Metabolizarea Metilare ¿i oxidare Receptori H1. Aminoacizii inhibitori 1. Tracturile serotoninergice (dupå Fix J.. func¡ia cardiovascularå.) C.9.52 Serotonin ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Thalamus oc Ne Striatum Septal nuclei Hypothalamus Mamillary nucleus or tex Medial forebrain bundle Fomix Cingula te gyru s Nucleus raphae dorsalis Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Sup. Sinteza: acid glutamic → GABA b.) GABA-A: receptori postsinaptici. Aminoacizii Sunt. 5HT) B. Sinteza. ingestia de apå. D. cupla¡i la un sit de recunoa¿tere a benzodiazepinelor. H2 În creier ¿i în periferie Excitatori: în hipotalamus Inhibitori: în cortexul cerebral Tracturi Histamina a fost gåsitå în concentra¡ii: – mari în hipotalamus – moderate în mezencefal.

caudat ¿i putamenul) Nucleii septali proiecteazå prin fornix în forma¡iunea hipocampalå Mi¿care. d Sistemul nervos periferic: simpatic ¿i parasimpatic La jonc¡iunea nervilor motori ¿i mu¿chilor scheletici SNC Muscarinici: pot fi excitatori sau inhibitori în ganglionii periferici ai sistemului nervos simpatic ¿i parasimpatic. somn. Tracturile colinergice (dupå Fix J. comportaEfecte ment sexual. D. Alzheimer) sunt asociate cu pierderea transmisiei Ach în creier: în hipocamp ¿i cortexul cerebral. în organele terminale ale SN parasimpatic (mu¿chi netezi. glande) M1: postsinaptici.12. metabolizarea. b. receptorii. amigdalieni) Striatul (nc. Memorie ¿i cogni¡ie: demen¡ele (b. moduleazå eliberarea de Ach în întreaga laminå corticalå M3 M4 Tracturi Cale de la nucleul bazal Meynert (situat în substan¡a innominata din creierul bazal. moduleazå transmisia nicotinicå. Acetylcholine Neocortex Striatum Basal nucleus of Meynert Hippocampal formation Cranial motor neurons and preganglionic parasympathetics Spinal motor neurons Autonomic preganglionic neurons Septal nuclei Fomix Medial habenular nucleus Habenulointerpeduncular tract Interpeduncular nucleus Y= Local circuit neurons Figura 2. scåderea numårului neuronilor colinergici în nucleul bazal al lui Meynert (nucleul bazal).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 53 Tabelul 2. nc. Sinteza. comportamente exploratorii. talamus.10. g. este transportatå în creier Colina + acetil-CoA ® acetilcolina Metabo. agresiune. hipotalamus. excitatorii: tot neocortexul M2: presinaptici..Acetilcolinesteraza: inhibatå lizarea reversibil: figostigmina ireversibil: compu¿ii organofosforici Receptori Nicotinici: N cu subtipurile a. între globus palidus ¿i substan¡a perforatå anterioarå) la întregul cortex cerebral ¿i sistemul limbic (hipocamp. memorie La om: efect pe mi¿care ¿i memorie Ach este importantå în mi¿care: periferic ¿i central periferic: este neurotransmi¡åtorul principal în mu¿chii stria¡i central: Ach ¿i DA sunt într-o balan¡å reciprocå în sistemul motor extrapiramidal Scåderea uneia (scåderea DA în boala Parkinson) poate fi contrabalansatå de scåderea celeilalte (folosind anticolinergice). tracturile ¿i efectele acetilcolinei Sinteza Colina nu poate fi sintetizatå în neuroni. 1995) .

54 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. substan¡a neagrå → talamus. Tracturile GABA – ergice (dupå Fix J. diencefal. 3. Cåile GABA: striat → substan¡a neagrå. d. retinå. . Glicina – neurotransmi¡åtor inhibitor. reglare apetit. nc. striat. care sunt singurii neuroni eferen¡i în întregul cortex. putamen. 5. caudat.D. care se gåse¿te în creier. Interneuronii inhibitori din multe arii cerebrale: trunchi cerebral = substan¡a neagrå.. måduva spinårii. proprietå¡i anticonvulsivante Analgezie. amigdalå. 1995) 2.13. hipotalamus posterior → neocortex. talamus. Receptorii GABA GABA-A GABA-B Anxiolizå.11. vestibular nucleus Cerebellar nuclei Purkinje cell of flocculonodular lobe Y= Local circuit neurons Figura 2. hipotalamus. depresie GABA Striatum Globus pallidus Thalamus Striatonigral tract Hypothalamus Sup. Alanina Serina Cistationina II. Aminoacizii excitatori Principalii neurotransmi¡åtori excitatori din creier sunt glutamatul ¿i aspartatul. cortexul cerebral. nc. Tracturi GABA este neurotransmi¡åtorul primar al celulelor Purkinje. globus palidus → talamus. colliculus Purkinje cell Neocortex Hippocampal formation Substantia nigra Lat. globus palidus. måduva spinårii con¡in GABA. 4. globus palidus. cerebelo¿i.

– celule granulare cerebelare. PGD2 moduleazå sistemul serotoninei. d. Sinteza: din glucozå b. talamus. PG E2 poate inhiba eliberarea DA ¿i NA. ATP 2. quisgualat. Purinele 1. – nuclei subtalamici → globus palidus. . corpul geniculat medial. D. D.. tracturi corticobulbare ¿i corticospinale. În striat: ajutå la modularea transmisiei dopaminergice. Receptori: receptori kainat. Tracturile ce au ca neurotransmi¡åtori glutamatul ¿i aspartatul (dupå Fix J. hipocamp. Prostaglandinele ¿i tromboxanii Nu au rol de neurotransmi¡åtor.14. Efecte pe comportament Glutamat: prin receptorii NMDA pot fi implica¡i în poten¡area pe termen lung a neuronilor din hipocamp. Adenozina: neuromodulator inhibitor în celulele excitatorii din cerebel. c. N-metil-Daspartat (NMDA). Neurotransmi¡åtori nonpeptidici I. olivary nucleus Figura 2. Tracturi: Glutamat: cåi corticostriate. II. – Aspartat: cåi hipocampal-comisurale. proces important în stocarea memoriei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55 Glutamate and Aspartate Striatum Septal nuclei Sup. neocortex → nuclei subtalamici. colliculus Fomix rtex Neoco Septal area Dentate gyrus Hippocampus Perforant pathway Entorhinal area (area 28) Subiculum MN Climbing fibers Granule cells of cerebellar cortex Olivocerebellar tract Y= Local circuit neurons Inf. 1995) a.

talamus. alcoolismul. Y2. c. locus coeruleus (mezencefal ¿i punte). Endorfine: func¡ii endocrine. • ε: β endorfinele. Neuropeptidele (neurohormoni) I. • κ: analgezia spinalå. Y3. Substan¡a P (NPY) – depresie: nivel scåzut. II. β ¿i γ). b. dinorfinele (A ¿i B). de exemplu. – rol anxiolitic. Opioidele endogene Sunt trei clase: enkefalinele (metionina ¿i leucin-enkefaline = met ¿i leuenkefalinele). 2. naltrexona. unde au cea mai mare concentra¡ie. inducerea crizelor. Leuenkefalinele. efectele generale asupra locomo¡iei (hipo-motilitatea ¿i tulburårile mi¿cårilor).56 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI E. Peptide intestinale 1. tratamentul supradozei de narcotice. depresia respiratorie. schizofrenia. analgezia sunt asociate cu alterårile opiodelor endogene = β endorfinele. Antagoni¿tii opioizi: naloxona. metenkefalinele. • δ: sunt asocia¡i cu componentele dispozi¡ionale ale ac¡iunii opioide. proopiomelanocortina. Dinorfinele: au concentra¡ie înaltå în hipotalamus ¿i amigdalå. Agoni¿ti: morfina. a. Neuroni endorfinergici: se gåsesc aproape exclusiv în hipotalamus: nc. Sinteza: sunt sintetizate ca fiind parte dintr-o moleculå polipetidicå mai largå. proiecteazå în hipotalamus. mioza pupilarå. comportamente automutilatorii. arcuat ¿i premamilar. aria septalå. Dinorfinele. • σ: efectele psihomimetice ale unor opiacee. localizate în circuitele locale ale sistemelor limbic ¿i striat. endorfinele (α. Receptorii opioizi • µ: mediazå analgezia supraspinalå. Colecistokinina 3. Efectele pe comportament: multe ståri comportamentale ¿i tulburåri neuropsihiatrice: termoreglarea. Enkefaline: supresia durerii. euforia. Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP) . Enkefalinele: sunt sintetizate de striat. β endorfina este sintetizatå ca fiind parte dintr-o moleculå mai mare. – receptori Y1. de unde sunt transportate în globus palidus. d.

2. – depresie: hipercortizolemie. LH. – boala Alzheimer. hipofiza anterioarå – 6 hormoni: ACTH. lobul intermediar: MSH. – similar cu cele de mai sus putem gåsi la unii pacien¡i cu manie. Neurotensina 6. Oxidul nitric (NO) – celulele cerebrale stimulate cu aminoacizi excitatori (glutamat) elibereazå o substan¡å cu proprietå¡ile NO. care la rândul lor controleazå eliberarea de hormoni din glandele endocrine ¡intå. 3. – excesul (sindromul Cushing): depresie. Hormonii pineali: melatonina. memorie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 57 4. bulimie. ocitocina. tulburåri schizoafective. Alanina 7. – NO mediazå transmisia sinapticå normalå. ACTH: – se gåse¿te în sistemul limbic. Purinoreceptorii III. TSH. – nivelurile excesive de NO pot fi neurotoxice. 5. Factorii de cre¿tere ¿i diferen¡iere neuronalå 10. GH. anorexia nervosa (hipercorticism. prolactina. controleazå eliberarea de hormoni din hipofiza anterioarå. idei delirante. 2. FSH. – important în învå¡are. råspuns anormal la testul de supresie la dexametazonå. 3. Peptide pituitare. aten¡ie. Hormonii hipotalamici = releasing factors. Acidul arahidonic 8. hipogonadism hipotalamic). – deficitul (boala Adison): depresie. fatigabilitate. a. 9. hipofiza posterioarå: vasopresina. – un subset al pacien¡ilor cu depresie endogenå au niveluri ridicate de cortizol. manie. delirium. Proto-oncogenele 11. Somatostatina – receptori: SSTR1. halucina¡ii. letargie. hipotalamice ¿i pineale Hormonii pituitari/hipofizari: 1. . brain stem. talamus. pierderea varia¡iei diurne normale a nivelurilor de cortizol ¿i ie¿ire rapidå din supresia secre¡iei de cortizol ce urmeazå dupå administrarea dexametazonei = testul de supresie la dexametazonå.

memoria.3. LH. idea¡ie suicidarå. rol în tulburårile de dispozi¡ie sezonale. – implicat în dispozi¡ie ¿i comportament. dorsomedial. neuronii proiecteazå în nucleul amigdalian medial. No¡iuni de farmacologie Pentru a în¡elege mecanismele de ac¡iune ale medica¡iei psihotrope consideråm necesarå o scurtå trecere în revistå a principalelor defini¡ii ¿i caracteristici ale farmacodinamiei ¿i farmacocineticii drogurilor ce ac¡ioneazå asupra siste- . talamus. c. arcuat. septum lateral. aria ventralå tegmentalå. nivelurile cresc în timpul nop¡ii. hipocampus. – secre¡ie scåzutå de TSH la stimularea cu TRH în depresie = marker biologic în depresie. aten¡ie. 2. rol antidepresiv. – melatonina: sintetizatå din serotoninå. Vasopresina ¿i ocitocina: – sintetizate în nucleii hipotalamici supraoptic ¿i paraventricular. memorie. aria postrema. implicatå în reglarea ritmului circadian. suprachiasmatic. – efect inhibitor postsinaptic. – ocitocina: eliberarea ei este reglatå de dopaminå. tratamentul cu vasopresinå îmbunåtå¡e¿te memoria la pacien¡i cu demen¡e. tulburare de panicå. f. Importantå în depresie ¿i psihoze. unii pacien¡i depresivi au niveluri nocturne de melatoninå reduse. func¡ii comportamentale: învå¡area. învå¡are. d. e.58 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI b. ventromedial. sinteza este reglatå de ciclul zi-noapte/luminå-întuneric. – supresia nivelurilor de cortizol în timpul testului este consideratå un semn de depresie endogenå responsivå la antidepresive. GH TSH – provoacå eliberarea de T3 ¿i T4. nucleul tractului solitar. FSH Prolactina: dopamina ¿i multe medicamente neuroleptice blocheazå receptorii dopaminergici ai tractului dopaminergic tuberoinfundibular. – vasopresina: inhibitorie. locus coeruleus. provoacå cre¿terea prolactinei circulante ¿i lacta¡ie.

Farmacologia este definitå ca fiind ¿tiin¡a care studiazå interac¡iunile sistemelor chimice cu cele biologice precum ¿i consecin¡ele acestor interac¡iuni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 59 AXA HIPOTALAMO-HIPOFIZO-ADRENERGICÅ Raphe nucleus 5-HT PVN CRH NA Locus coeruleus Hipotalamus Glanda pituitarå POMC Anterior ACTH Posterior Feedback negativ CORTIZOL Corticosuprarenala PVN – Paraventricular nucleus POMC – Pro-opio-melanocortin ACTH – Adrenocorticotrophic hormone CRH – Corticotropin-releasing hormone Figura 2. în ultimii ani. Brezina. . 2001) mului nervos central. În „Farmacologia“ sub redac¡ia Valentin Stroescu. Vom acorda o aten¡ie deosebitå cercetårilor privind biodisponibilitatea la copil. psihofarmacologia a fåcut progrese extraordinare prin descoperirea a noi molecule cu ac¡iune antipsihoticå sau antidepresivå. Axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian ¿i rolul lui în depresie (dupå Gheorghe M. Alex.D.15. mai ales cå.. 1994 am întâlnit urmåtoarele defini¡ii ale principalelor domenii ale farmacologiei.

Singer ¿i Nicolson (1972) au propus un model în care membrana are o structurå în mozaic formatå dintr-un strat lipidic bimolecular cu proprietå¡i fluide. Farmacodinamia este tot parte a farmacologiei. 2.v. Particularitå¡i farmacocinetice ale medica¡iei psihotrope 1. • filtrare.v.v sunt concentra¡iile plasmatice dupå administrarea oralå (o) ¿i (i.×100 ¿i reprezintå frac¡iunea de medicament administrat oral care ajunge în sânge. • difuziune facilitatå. • coeficientul de partaj lipide/apå. Membranele biologice reprezintå un sistem complex semipermeabil. • solubilitatea. Transportul prin membrane implicå urmåtoarele procese: • difuziune. Absorb¡ia/transportul prin membrane Traversarea membranelor reprezintå procesul cheie în ciclul farmacologic. locul de ac¡iune ¿i modul de ac¡iune al medicamentelor. polienzimatic. Biodisponibilitatea este un parametru farmacocinetic important care exprimå propor¡ia dintre cantitatea de medicamente administratå ¿i cea disponibilå pentru ac¡iune. cu o grosime de 80-100A. distribu¡ie. Se determinå pe baza rela¡iei: Bd(%) = Cp. Aceastå matri¡å fosfolipidicå înglobeazå proteine globulare ¿i/sau lipoproteine cu grupåri ionice ¿i polare proeminente pe una sau pe ambele pår¡i ale membranei. care studiazå efectele. • gradul de ionizare. În procesul de traversare sunt importante: • dimensiunile moleculelor.o ¿i Cp.60 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Farmacocinetica este partea farmacologiei care evalueazå modificårile cantitative ¿i calitative pe care le suferå substan¡ele medicamentoase ¿i/sau metaboli¡ii lor în func¡ie de doza ¿i de calea de administrare în procesele de absorb¡ie. .3. studiazå cauzele apari¡iei reac¡iilor adverse la medicamente ¿i stårile patologice produse de acestea.1. biotransformare ¿i eliminare. Cp.i.i.). • transport activ.o/Cp. Farmacotoxicologia se ocupå de studiul manifestårilor intoxica¡iilor medicamentoase acute ¿i cronice precum ¿i cu modalitå¡ile lor de tratament.

2. ale pere¡ilor capilarului. hidrosolubile este mult limitatå. ceruloplasmina. iar uneori gravitatea sau urgen¡a tulburårii psihice impune administrarea parenteralå. • Forma legatå nu poate difuza în ¡esuturi. • pinocitoza. iar difuzarea moleculelor polare. existå pu¡ine forme care se administreazå parenteral din påcate. Compartimentul care cuprinde LCR este de asemenea înconjurat de o membranå lipofilå formatå din pere¡i endoteliali ¿i celule epiteliale. 3. mai ales la copii. Anumite molecule pot traversa bariera hematoencefalicå folosind mecanisme transportoare specifice. Acesta este plexul coroid care reprezintå bariera pentru påtrunderea medicamentelor. care acceptå cu greutate medica¡ia. prin urmare cantitatea de molecule active disponibile pentru absorb¡ie. nu poate ac¡iona farmacodinamic. Bariera hematoencefalicå este formatå din celule endoteliale. .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 61 • transport prin ioni pereche. În general. transferinele. pu¡in permeabile. pot påtrunde în creier medicamente liposolubile. care se interpun ca ni¿te man¿oane protectoare. Cåile de administrare Majoritatea psihotropelor se administreazå enteral. nu poate filtra glomerular. la care se adaugå eritrocitele. Intervine în plus teaca de mielinå care întârzie påtrunderea medicamentelor în substan¡a albå. alfa ¿i beta lipoproteinele. Absorb¡ia este dependentå de calitå¡ile formei farmaceutice care determinå disponibilitatea farmaceuticå. • Macromoleculele proteice ce pot lega anumite medicamente sunt: albuminele. Plexul coroid posedå mecanisme transportoare active de eliminare a substan¡elor chimice polare. Pentru medicamentele psihotrope este esen¡ialå etapa de traversare a barierei hematoencefalice. Distribu¡ia medicamentelor Este important acest proces de transport prin sânge al medica¡iei neurotrope ¿i mai ales legarea de proteinele plasmatice care influen¡eazå distribu¡ia drogului. Permeabilitatea barierei hematoencefalice ¿i a celei dintre sânge ¿i lichidul cefalorahidian poate fi crescutå în bolile inflamatorii ale creierului ¿i în meningite.

asigurând un nivel relativ constant de molecule libere (pe måsura distribu¡iei moleculelor libere. Clt = Clt+Clnr. • Clearance-ul (Cl) este un parametru farmacocinetic primar care define¿te viteza epurårii (V) raportatå la concentra¡ia medicamentului în lichidele biologice (C) astfel încât Cl = V/C. noi molecule se desfac de pe suprafa¡a proteinelor). aprecierea timpului în care concentra¡ia plasmaticå scade cåtre 0. când se opre¿te administrarea medicamentului. 4. • Clearance-ul sistemic total (Cl) însumeazå clearance-ul hepatic ¿i al altor organe mai pu¡in importante pentru eliminare. pentru unele poate interveni ¿i depozitarea tisularå (fapt relativ frecvent în cazul neurotropelor). Clearance-ul intrinsec (Clint) ¿i cel de perfuzie cu sânge al organului (Q): Clorg = Q × (Clint/Q + Clint). Clp = D/ASC. este un fenomen reversibil în echilibru dinamic. Biotransformarea medicamentului este mecanismul prin care în urma proceselor biochimice din organism are loc . Vd = volumul de distribu¡ie aparent. Ke = constanta de epurare. D = doza administratå. • Timpul de înjumåtå¡ire este un parametru farmacocinetic (T½) ¿i reprezintå timpul necesar scåderii la jumåtate a concentra¡iei de medicament în plasmå T½ = 0. Cunoa¿terea acestui parametru este foarte importantå pentru aprecierea timpului în care se realizeazå concentra¡ia în platou (când administrarea se face constant ¿i epurarea se face dupå o anumitå cineticå de gradul I). ficat. eventual alt organ) indicå eficacitatea cu care organul respectiv epureazå plasma de medicament ¿i este dependent de capacitatea maximå intrinsecå a organului de a epura medicamentul din plasmå.62 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Legarea se face în anumite propor¡ii. • Clearance-ul unui organ (rinichi. ASC = aria de sub curba concentra¡iei în func¡ie de timp. Epurarea medicamentelor Epurarea medicamentelor se face prin douå procese: prin biotransformare (metabolizare) hepaticå ¿i excre¡ie renalå.693 × Vd/ Cl. • Clearance-ul plasmatic (Clp) reprezintå volumul (în ml sau l) epurat de medicament în unitatea de timp (min sau ore) raportat la greutatea corporalå: Clp = Ke × Vd. Este util de asemenea pentru stabilirea dozelor ¿i intervalului între ele.

Excre¡ia este a doua modalitate de epurare ¿i se face în principal prin urinå ¿i bilå.2. • secre¡ia tubularå. în care au loc procese de oxidare. adicå råspunsul sistemului biologic la ac¡iunea sistemului chimic. glucuronoconjugare. 1996. în care au loc procese de sintezå. Este o forma de epurare fie prin diminuarea sau anularea activitå¡ii biologice fie prin inducerea unor modificåri care le favorizeazå excre¡ia din organism. acetilconjugare. cât ¿i rolul sistemelor mesagere secunde. sulfoconjugare. Excre¡ia renalå implicå trei procese precum: • filtrarea glomerularå. fizicå. care se gåsesc în ficat (în reticulul endoplasmatic rugos). • A doua. la nivelul unor organite intracitoplasmatice. glicinoconjugare. corticosuprarenalå. 2. a¿a cum sunt prezentate în V. Aceastå ac¡iune primarå la nivel molecular declan¿eazå un complex de procese.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 63 modificarea consecutivå a proprietå¡ilor sale fizico-chimice ¿i farmacodinamice. metilare. Stroescu. • reabsorb¡ia tubularå. Procesele de biotransformare afecteazå moleculele liposolubile care traverseazå cu u¿urin¡å membranele celulare ¿i ajung astfel la sediile enzimelor metabolizate în special în ficat. conjugare cu diferite substraturi endogene. ficat ¿i mai pu¡in în ¡esuturi. al mecanismelor calcice ¿i al cascadei de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic.3. având drept rezultat efectul farmacodinamic global. Enzimele nemitocondriale (libere sau solubile) se gåsesc în plasmå. Vom prezenta schematic ac¡iunea medica¡iei psihotrope la nivel membranar. chimicå sau fizico-chimicå a moleculelor materiei vii cu medicamentul. Metabolitul secundar este: intens polar. ¿i are capacitate reduså de a traversa membranele. mucoasa intestinalå. pu¡in solubil. Biotransformarea parcurge douå faze: • Prima. Particularitå¡i de farmacodinamie ale medica¡iei psihotrope Efectul farmacodinamic este de fapt råspunsul sistemului biologic la interac¡iunea primarå. celular. Biotransformarea este catalizatå de enzime mitocondriale ¿i nemitocondriale. . în rinichi. reducere ¿i hidrolizå.

64 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A. Aceasta se datoreazå existen¡ei pe suprafa¡a macromoleculei a unui sediu de legare. complementar chimic. caracteristicile suprafe¡ei active a acestora. formând cu acestea complexe care comandå anumite ac¡iuni biologice. Exemplu: Medica¡ia agonistå → se fixeazå de receptor → modificåri ale moleculei receptoare → modificåri de permeabilitate ale membranei: → modificåri ale transportorilor activi. Interac¡iunea moleculelor de medicamente cu . legåturile ionice fiind întårite prin pun¡ile de hidrogen ¿i for¡e van der Waals care consolideazå complexul. Fixarea medica¡iei de receptori se face: • Conform teoriei ocupa¡ionale. Cele douå componente se atrag electrostatic. • Substan¡ele medicamentoase con¡in grupåri ionizate (acide sau bazice). Medica¡ia adrenergicå → receptori β adrenergici → activeazå adenilatciclaza membranarå → catalizeazå transformarea ATP → AMPc → activeazå proteinchinazele → catalizeazå procese de activare a catecolaminelor. electric ¿i/sau spa¡ial cu molecula medicamentului. Ac¡iunea la nivel membranar a medica¡iei psihotrope se face în principal prin intermediul farmacoreceptorilor. iar farmacoreceptorii grupåri ionice de suprafa¡å u¿or accesibile. • Formarea complexului medicament-receptor realizeazå stabilirea unor legåturi între moleculele de medicamente ¿i suprafa¡a activå a moleculelor receptoare. facându-l så reziste la energia agita¡iei termice. putând interveni ca mecanisme transportoare prin membrane sau reprezentând componente structurale importante pentru biologia celularå. → modificåri de activitate enzimaticå. Majoritatea sunt proteine sau acizi nucleici ce pot avea ¿i func¡ii enzimatice. ¿i. care considerå cå efectul este propor¡ional cu numårul receptorilor ocupa¡i. • Receptorii recunosc în mod specific semnalul chimic prezentat de anumite molecule. Farmacoreceptorii sunt structuri macromoleculare capabile så lege specific substan¡ele active cu molecula relativ micå. • Prin analiza rela¡iilor între structura chimicå ¿i activitatea unor medicamente s-au putut stabili caracteristicile indispensabile pentru fixarea. prin deduc¡ie. respectiv ac¡ionarea receptorilor.

• Cre¿terea Ca++ intracelular → eliberarea de mediatori în termina¡iile nervoase. K → translocare ionicå → modificarea poten¡ialului de membranå = depolarizare ¿i generarea poten¡ialului excitator sau hiperpolarizare. ritmul de asociere ¿i (K2). 3. Ac¡iunea la nivel celular se poate exercita la nivelul membranei celulare sau în interiorul celulei. Membranele con¡in adenilciclaza ¿i guanilciclaza care catalizeazå transformarea ATP → AMPc ¿i GTP → GMPc. Cl. (Ka). Mecanismele calcice ¿i rolul lor în comanda råspunsului celular • Depolarizarea → deschiderea canalelor de Ca++ (canale lente) → cre¿terea influxului ¿i a concentra¡iei de Ca++ în citoplasmå. în func¡ie de substan¡å. poten¡ial postsinaptic inhibitor. Cmr = Cm × Cr × K1/K2 = Cm × Cr × Ka. care la rândul lor intervin în cascada de reac¡ii metabolice. Sistemele secundare care intervin în ac¡iunile unor medicamente la nivel celular sunt grupate în: • mesageri primari: substan¡e endogene receptoare sau medicamente agoniste care ac¡ioneazå asupra receptorilor specifici. intervin douå constante (K1). • mesageri secunzi: sisteme intermediare apar¡inând economiei metabolice celulare. 2. • K → iese din celulå → inhibi¡ie. → eliberarea Ca++ din reticulul endoplasmatic. constanta de afinitate. Existå agoni¿ti deplini cu efecte maximale ¿i agoni¿ti par¡iali cu efecte submaximale. efecte de intensitate diferitå. . 1. • Conform teoriei activitå¡ii intrinseci. care considerå cå fixarea de receptori nu are consecin¡e egale în cazul agoni¿tilor. ritmul de disociere.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 65 macromoleculele receptoare se conformeazå regulii ac¡iunii maselor. • Cl → intrå în celulå → inhibi¡ie. B. cantitatea receptorilor ocupa¡i (Cmr) fiind propor¡ionalå cu cantitatea de medicament (Cm) ¿i cantitatea de receptori disponibili (Cr). Asupra membranei ac¡iunea medicamentelor se desfå¿oarå astfel: medicament → membrana receptoare → deschiderea canalelor de Na. ac¡ionarea acelora¿i receptori poate declan¿a. • Na → intrå în celulå → excita¡ie.

prostaciclina. C. Ac¡iunea asupra unor organite celulare. purinelor. • mitocondriile pot fi sediul blocårii citocromoxidazei de cåtre cianuri. atât de folosi¡i de noi ca neurotrofice. În urma activårii acestor reac¡ii metabolice care au ca precursor ini¡ial acidul arahidonic. prostaglandine. → stimuleazå fosfodiesteraza → scade AMPc. Acidul arahidonic rezultå atât din desfacerea unor fosfolipide membranare cât ¿i din fosfatidilinozitolglicofosfat împreunå cu diacetilglicerol. • Complexul Ca++-calmodulinå → exocitoza veziculelor sinaptice. Cascada de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic ¿i importan¡a ei în ac¡ionarea anumitor receptori membranari. modificându-le func¡ionalitatea chimicå). . acestea ac¡ioneazå ca intermediari metabolici între ac¡ionarea receptorilor membranari ¿i efec¡ia celularå. • AMPc → cre¿te influxul de Ca++ sau scade efluxul de Ca++. 4. care: → favorizeazå recaptarea Ca++ în reticulul endoplasmatic. Acest sistem este cuplat cu cel calcic ¿i cu cel al guanilatului ciclic GMPc. se formeazå eicosanoidele: tromboxani. calmodulina.66 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Ca++ liber din termina¡iile nervoase se fixeazå pe o proteinå. Este important de ¿tiut cå unele medicamente ac¡ioneazå ¿i la nivelul unor forma¡iuni intracelulare precum: • nucleul (analogii metabolici ai acidului folic. leucotriene. capabile så tulbure profund biochimismul celular. inhibå sinteza acizilor nucleici sau se încorporeazå în ace¿tia. → activarea transportorilor membranari de acetilcolinå → acetilcolina se elibereazå în fanta sinapticå. • lizozomii pot fi afecta¡i de hipoxie. pirimidinelor. acidoza eliberând enzime litice. • ribozomii sunt sediul sintezei proteice. • Cre¿terea Ca++ intracitoplasmatic este detectatå de un complex proteic numit troponina. → stimuleazå adenilatciclaza → AMPc cre¿te. → modificå sensibilitatea proteinchinazelor (dependente de Ca++-calmodulinå).

peptide. Procesul de up regulation a receptorilor este reprezentat de producerea de råspunsuri suprasensibile. am gåsit mai mul¡i . Pot fi eliberate sub formå activå func¡ionând ca mediatori chimici. receptor la o dozå constantå de substan¡å. Ayd J.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 67 • forma¡iuni veziculare sau granulare con¡in substan¡e endogene precum: acetilcolina. ca urmare a administrårii unui inhibitor al recaptårii. Când este mediatå prin scåderea afinitå¡ii. Procesul de down regulation a receptorilor reprezintå reducerea råspunsului ca urmare a expunerii receptorilor la administrarea cronicå a unei anumite concentra¡ii dintr-o substan¡å agonistå a receptorului.3. În capitolele care trateazå mecanismele de ac¡iune ale substan¡elor sunt men¡ionate mai multe categorii de procese. organ. (Frank J.. Procesul de down regulation poate implica fie scåderea densitå¡ii receptorilor ¿i/sau schimbåri în semnalul ce traverseazå sistemul distal de receptor. A. Neurology and Neurosciences. 1995) 2. care sunt acompaniate de cre¿terea (up regulation) densitå¡ii receptorilor care mediazå råspunsul ca urmare a supraexpunerii repetate a receptorilor la transmi¡åtori endogeni. histamina. procesul de down regulation a receptorilor dupå supraexpunerea cronicå a receptorilor la un neurotransmi¡åtor endogen. Williams and Wilkinson. având func¡ii biologice importante. Am sim¡it nevoia så precizåm defini¡iile unora dintre acestea. Farmacotoxicologie ¿i reac¡ii adverse Studiul ¿i cunoa¿terea reac¡iilor adverse este o etapå importantå mai ales când este vorba de administrarea psihotropelor la copil. numårului sau densitå¡ii receptorilor se nume¿te down regulation. neurohormoni. Procesul de subsensibilitate reprezintå scåderea responsivitå¡ii unui ¡esut. Reac¡iile adverse la medicamente În literatura de psihofarmacologie. FDA aprobå cu mare greutate astfel de cercetåri din motive lesne de în¡eles. GABA.R. De exemplu.3. în studii ¿i în prospectele în limba englezå ale psihotropelor. Lexicon of Psychiatry. Ed. cunoscându-se faptul cå sunt pu¡ine studii efectuate la copii. uneori fårå a fi explicate îndeajuns. serotonina. depozitate sub formå inactivå.

68

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

termeni pe care îi vom reda a¿a cum i-am întâlnit: adverse reactions, adverse effects, adverse events, side effects, adverse experiences, undesirable effects, untoward events. În Kaplan and Sadock, Textbook of Psychiatry, edi¡ia 8, 2000, se utilizeazå folosit termenul adverse effects. În studiile clinice de psihofarmacologie sunt men¡ionate toate evenimentele nedorite care apar în cursul administrårii unui medicament, chiar dacå ele au apårut doar o singurå datå, la un singur pacient, sub denumirea de adverse events. În prospectele în limba românå am gåsit urmåtorii termeni referindu-se la aceea¿i categorie de simptome: reac¡ii adverse, efecte secundare, efecte adverse. În practica clinicå, existå tendin¡a de a se face o diferen¡å între reac¡iile adverse ¿i efectele secundare. Efectele adverse pot fi utilizate uneori în clinicå cu scop terapeutic (de exemplu sedarea), ceea ce nu putem spune despre reac¡iile adverse. În aceastå carte vom folosi termenul de efecte secundare care apare în cele mai multe prospecte în limba românå. În cår¡ile de farmacologie în limba românå (Stroescu V. ¿i col, 1999) sunt precizate douå tipuri de efecte, altele decât cele terapeutice: reac¡iile adverse ¿i intoxica¡iile. Reac¡iile adverse sunt efecte nedorite, nocive, care apar la administrarea de medicamente, la dozele uzuale de medicament. Trebuie deosebite de efectele nedorite de ordin farmacologic care nu sunt nocive ¿i de intoxica¡ii, care apar la doze mari. Statisticile OMS semnaleazå cele mai frecvente reac¡ii adverse la câteva asocia¡ii printre care ¿i deprimantele centrale: diazepam, clorpromazin, pentazocin, men¡ionând probabilitatea cre¿terii acestor efecte nedorite la copii ¿i båtrâni. Dupå mecanismul lor, Stroescu, 1999, le împarte în reac¡ii adverse de tip toxic, de tip idiosincrazic ¿i de tip alergic. 1. Reac¡ii adverse de tip toxic. Sunt dependente de dozå, apar la doze obi¿nuite, care în anumite condi¡ii, în func¡ie de bolnav sau de medicament, pot determina tulburåri func¡ionale sau leziuni ale diferitelor aparate ¿i/sau sisteme. Principalii factori care depind de medicament sunt: – toxicitatea intrinsecå cumulatå cu un indice terapeutic mic (dozele toxice coincid cu dozele terapeutice mari, biodisponibilitate mare); – utilizarea unei cåi de administrare nepotrivite; – scheme de doze care nu ¡in seama de farmacocinetica medicamentului;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

69

– interac¡iuni medicamentoase care au efect sinergic de sumare sau poten¡are. Factorii care ¡in de bolnav sunt: – reactivitatea individualå (un numår mic de persoane poate prezenta reac¡ii toxice chiar la doze mici datoritå fie unor particularitå¡i de metabolizare care greveazå bioinactivitatea, fie unei sensibilitå¡i excesive a ¡esutului ¡intå); – ståri patologice care influen¡eazå comportarea farmacocineticå (insuficien¡a hepaticå, renalå). Reac¡ii de tip toxic pot fi ¿i: – efectele dismorfogene (apar în cazul utilizårii de substan¡e la femei gravide ¿i au ca efect apari¡ia de malforma¡ii); – mutagene (au drept consecin¡å modificåri permanente ale genotipului, care ulterior, dupå mai multe genera¡ii, pot afecta fenotipul; numårul mare de boli genetice la om se explicå prin acumularea de gene mutante la spermatozoizi ¿i ovule, datoritå printre altele ¿i substan¡elor chimice exogene precum medicamentele); – cancerigene (existå riscul ca unele substan¡e så ini¡ieze transformarea canceroaså a celulelor prin muta¡ia unor celule somatice sau så promoveze dezvoltarea cancerului la nivelul ¡esutului unde a avut loc procesul de ini¡iere). 2. Reac¡iile adverse de tip idiosincrazic sunt reac¡ii de intoleran¡å, independente de dozå ¿i se manifestå sub formå de reac¡ii neobi¿nuite diferite de efectul obi¿nuit, fiind determinate de doze obi¿nuite lipsite de nocivitate. Sunt caracteristice unui anumit grup de popula¡ie care nu se încadreazå în curba Gauss; se datoreazå unor particularitå¡i farmacogenetice care determinå modificåri în sinteza unor proteine specifice, cu consecin¡e în ceea ce prive¿te alterarea proceselor de metabolizare sau reac¡ii tisulare anormale la medicamente. Enumeråm câteva astfel de manifeståri: apnee toxicå, hemolizå, methemoglobinemie, crize de porfirie, hipertermie malignå (este atribuitå unor particularitå¡i genetice determinate de capacitatea de legare a ionilor de calciu de cåtre celulele musculare). 3. Reac¡iile adverse de tip alergic sunt efecte nedorite care apar prin interven¡ia unor mecanisme imune; cercetårile experimentale pe animale nu pot fi extrapolate la om ¿i nu

70

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

poate fi evaluat riscul reac¡iilor alergice, manifestându-se mari varia¡ii interspecii; existå o popula¡ie cu predispozi¡ie alergicå probabil de naturå geneticå. Frecven¡a reac¡iilor alergice la om este relativ micå, ele reprezintå aproximativ 10% din totalul reac¡iilor adverse. Alergia este specificå pentru o anumitå structurå chimicå, dar poate cuprinde ¿i substan¡e cu structuri analoage. Ca alergeni pot så func¡ioneze ¿i impuritå¡i sau excipien¡i din compozi¡ia formelor farmaceutice. B. Intoxica¡iile medicamentoase Se pot manifesta sub formå acutå sau cronicå. • Intoxica¡iile acute apar la administrarea dozelor foarte mari de substan¡e medicamentoase obi¿nuite sau la depå¿irea dozelor maxime în cazul substan¡elor foarte puternic active ¿i toxice. • Intoxica¡iile cronice apar la administrarea repetatå timp îndelungat ¿i se datoreazå acumulårii în organism de cantitå¡i excesive de substan¡å activå sau în cazul sumårii efectului fiecårei doze în cazul în care acestea sunt ireversibile. Evaluarea toxicitå¡ii medicamentoase se face prin experimente pe animale; efectele toxice ca ¿i efectul letal observat asupra unei colectivitå¡i de animale sunt de tip „cuantal“, fiind caracterizate prin prezen¡a sau absen¡a lor (corespunzåtor unei ac¡iuni de tip „tot sau nimic“). Rezultatele de toxicologie ob¡inute la animale nu pot fi extrapolate la om. Efectele toxice, la om, apar la doze de aproximativ zece ori mai mari comparativ cu cele determinate experimental, atunci când raportarea se face în func¡ie de greutatea corporalå; în schimb, dacå se face în func¡ie de suprafa¡a corporalå, sensibilitatea omului ¿i a animalelor de laborator este aproximativ egalå. În condi¡ii clinice, la factorii dependen¡i de substan¡a medicamentoaså se adaugå al¡i factori care pot favoriza reac¡iile toxice. Le vom enumera, a¿a cum apar în manualul V. Stroescu, 1994, mai ales pentru faptul cå le consideråm foarte importante când este vorba de tratamentul copiilor: • biodisponibilitatea variabilå a formei terapeutice; • susceptibilitatea individualå prin boalå sau de naturå geneticå (idiosincrazie); • toxicitatea unor excipien¡i, vehiculi din formula farmaceuticå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

71

• interac¡iuni cu alte medicamente; • acumularea în organism de cantitå¡i toxice prin insuficien¡a epurårii; • preparate expirate. La copil, mai mult decât la adult, care are poate toate mecanismele de apårare prezente, trebuie så ne gândim la posibilitatea unor reac¡ii de tip idiosincrazic (sunt deja citate în literaturå astfel de reac¡ii datorate lipsei materialului enzimatic necesar metabolizårii hepatice); la fel trebuie så fim aten¡i la medicamentele care se eliminå renal, copiii având o ratå de filtrare glomerularå scåzutå. Dependen¡a este o stare de intoxica¡ie cronicå care se caracterizeazå prin necesitate subiectivå sau obiectivå de folosire a unor substan¡e toxice sau medicamente. Dintre neurotrope, benzodiazepinele ¿i barbituricele pot da dependen¡å. Cele patru componente care definesc dependen¡a sunt: • dependen¡a psihicå, care este determinatå de interac¡iunea unui complex de factori de ordin farmacologic, psihologic ¿i social. • toleran¡a apare mai ales pentru efectele nervos centrale cu caracter subiectiv, explica¡ia farmacocineticå fiind aceea cå administrarea repetatå face ca aceea¿i dozå så realizeze progresiv concentra¡ii sanguine mai mici datoritå stimulårii repetate a procesului metabolic respectiv; explica¡ia farmacodinamicå este aceea cå se produce o scådere a reactivitå¡ii neuronilor interesa¡i în ac¡iune, ca rezultat al unor mecanisme adaptative, în sens contrar interven¡iei medicamentoase; în consecin¡å, acelea¿i concentra¡ii de medicament produc progresiv råspunsuri mai slabe. • dependen¡a fizicå relevatå prin semne clinice zgomotoase care eviden¡iazå sindromul de abstinen¡å; se manifestå prin efecte inverse decât cele provocate de substan¡a responsabilå; mecanismul este probabil asemånåtor cu cel al toleran¡ei, intervin fenomene biochimice sau fiziologice compensatorii fa¡å de ac¡iunea medicamentului, care se dezvoltå adaptativ în timpul folosirii acestuia (de exemplu modificarea echilibrului fiziologic al unor mediatori sau modulatori ai transmisiei sinaptice); substan¡ele cu efect psihotrop au poten¡ial de toleran¡å ¿i de dependen¡å fizicå foarte mare: morfina, barbituricele, alcoolul, amfetaminele.

72

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

• psihotoxicitatea este cea de-a patra componentå a dependen¡ei care se manifestå prin tulburåri de comportament uneori cu aspect psihotic care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari de substan¡å care dezvoltå dependen¡å: barbituricele, cocaina, amfetaminele, alcoolul, unele benzodiazepine; este greu de tratat datoritå intricårii mai multor factori: factori etiopatogeni (medicament psihotrop, teren psihic, condi¡ii sociale, elemente de condi¡ionare precum efectul plåcut), sindrom de abstinen¡å.

2.3.4. Interac¡iunile medicamentoase
În situa¡ia administrårii simultane a douå sau mai multe substan¡e medicamentoase pot så aparå interac¡iuni medicamentoase cu consecin¡e avantajoase, dar ¿i dezavantajoase. Interac¡iunile pot så existe între substan¡ele chimice ¿i så fie de ordin fizic sau fizico-chimic ¿i se numesc incompatibilitå¡i, sau pot så aparå dupå administrare ¿i se datoreazå unor interac¡iuni de ordin farmacocinetic sau farmacodinamic. A. Incompatibilitå¡i Sunt interac¡iuni «in vitro» ¿i apar înaintea administrårii medicamentelor. Se datoreazå unor asocieri necorespunzåtoare, într-o formå farmaceuticå, de substan¡e medicamentoase care genereazå procese chimice sau fizico-chimice (hidrolize, oxidåri, lichefieri etc.), cu modificarea consecutivå a proprietå¡ilor terapeutice sau ob¡inerea de forme terapeutice necorespunzåtoare. Aståzi, astfel de incompatibilitå¡i sunt foarte rare, farmacistul ¿i industria farmaceuticå rezolvând eventualele incompatibilitå¡i din prescrip¡iile magistrale, respectiv cele ce pot så aparå în cazul produselor tipizate. B. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacocinetic Asocierea medicamentelor poate duce uneori la modificåri în comportamentul farmacocinetic, cu consecin¡e asupra eficacitå¡ii terapeutice sau cu generarea unor efecte adverse. Interac¡iunile pot så aparå: • la nivelul procesului de absorb¡ie (un medicament poate modifica procesul de absorb¡ie al celuilalt medicament prin inactivare, modificarea pH-ului, formare de complexe neabsorbabile, modificarea motilitå¡ii intestinale);

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

73

• la nivelul procesului de distribu¡ie (prin modificarea regionalå a fluxului sanguin fie datoritå deplasårii de pe proteinele plasmatice, fie datoritå afinitå¡ii pentru acelea¿i situsuri de legare); • la nivelul biotransformårii medicamentelor (se datoreazå unor fenomene care interferå cu unele sisteme enzimatice metabolizante; ele pot apårea datoritå inhibi¡iei sau induc¡iei enzimatice; inhibi¡ia enzimaticå apare prin competi¡ia pentru locuri de legare de enzimå, enzimele de tipul citocrom P450 pot interac¡iona cu multe substan¡e ¿i au locuri de legare aproape saturate la dozele terapeutice; induc¡ia enzimaticå se exercitå cel mai des la nivelul oxidazelor hepatice, consecutiv cre¿te clearence-ul ¿i se mic¿oreazå concentra¡ia plasmaticå a medicamentelor biotransformate de enzimele respective); • la nivelul procesului de excre¡ie (prin cre¿terea fluxului de urinå, prin scåderea reabsorb¡iei tubulare, prin modificarea pH-ului urinar). C. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacodinamic Sunt de tip sinergic ¿i de tip antagonist (Stroescu V., 1999).

3
TRATAMENTUL ANTIPSIHOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT
3.1. Defini¡ie
Antipsihoticele sunt substan¡e chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Primele medicamente antipsihotice au fost fenotiazinele. Medicamente din aceastå claså au fost utilizate ini¡ial ca antihelmintice în medicina veterinarå ¿i ca antiseptice urinare la oameni (Kaplan, 2000). În 1950, Paul Charpentier, la Rhône-Poulenc Laboratories din Paris, a reu¿it så sintetizeze clorpromazina. Acest medicament a fost folosit ini¡ial în chirurgie, de Henri Laborit, pentru reducerea anxietå¡ii preoperatorii ¿i prevenirea ¿ocului postoperator. Efectele clorpromazinei s-au dovedit a fi diferite calitativ fa¡å de cele ale sedativelor, a¿a încât Laborit a sus¡inut administrarea acesteia în psihiatrie, în cazurile de manie ¿i schizofrenie. În 1952 se raportau deja rezultate bune în tratamentul acestor tulburåri (Kaplan, 2000). Mai târziu, în 1958, a fost introduså în psihofarmacologie de cåtre Paul Janssen, din Belgia, prima butirofenonå eficace: haloperidolul (Kaplan, 2000). Denumirea de neuroleptice provine de la faptul cå aceste medicamente produc efecte adverse neurologice, în paralel cu efectul lor antipsihotic ¿i sedativ. Mai mult, aceste efecte neurologice erau considerate inevitabil legate de efectele terapeutice (se urmårea „neuroleptizarea“ pacientului, apari¡ia efectelor adverse fiind consideratå ca un semn cå „medicamentul î¿i face efectul“). Dupå apari¡ia noilor genera¡ii de antipsihotice, cum sunt clozapina, risperidona, olamzapina etc. s-a constatat cå efectele antipsihotice nu sunt condi¡ionate de apari¡ia efectelor secundare neurologice (Kaplan, 2000). Aceste medicamente au îmbunåtå¡it semnificativ programele de tratament, fåcând posibil un nivel de men¡inere în activitate ¿i îmbunå-

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

75

tå¡ind considerabil calitatea vie¡ii ¿i, implicit, complian¡a la tratament, în special în schizofrenia apårutå la copil ¿i adolescent (H. Remschmidt et al, 2000). În ceea ce prive¿te antipsihoticele clasice, în ciuda neajunsurilor datorate efectelor secundare, råmân încå o unealtå utilå în managementul psihozelor, påstrându-¿i importan¡a, mai ales în episodul acut (Kaplan, 2000; M.D.Gheorghe, 2000).

3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere al profilului legårii de receptori, dar ¿i al proprietå¡ilor farmacologice, implica¡iilor clinice ¿i efectelor adverse, medicamentele antipsihotice pot fi grupate în douå categorii: 1. clasice, conven¡ionale, tipice, din prima genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor dopaminici (se considerå cå efectul antipsihotic al acestora este datorat antagonizårii receptorilor dopaminici D2). 2. noi, atipice, din a doua genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor serotonin-dopaminici (care î¿i exercitå efectul antipsihotic în principal prin antagonizarea receptorilor serotoninici ¿i dopaminici). Vom prezenta în tabelul 3.1. medicamentele antipsihotice, cu denumirile comune interna¡ionale, denumirile comerciale, formele de prezentare, precum ¿i dozele recomandate de firmele producåtoare, cu specificarea acestora la copil ¿i adolescent. Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. Uneori, la adolescen¡i, pentru controlul simptomatologiei, suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari ce se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor, motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. De asemenea, existå o serie de antipsihotice pentru care dozele recomandate la copil ¿i la adult sunt similare.

3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere chimic, medicamentele antipsihotice apar¡in mai multor clase de substan¡e, acest lucru reflectându-se în diferen¡ele în spectrul farmacocinetic, farmacodinamic, cât ¿i în efectele terapeutice ¿i cele secundare.

76

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. Clasificarea medicamentelor antipsihotice (Adaptat dupå Schatzberg A.F. et al, 1997 ¿i Kaplan and Sadock, 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare)
Denumire Prezentare Clasa Denumirea comercialå Comunå Interna¡ionalå ANTAGONIªTII RECEPTORILOR DOPAMINICI Ataractil, Promazina Oral: Tb. 25, 50, Frenil, Sparine 100 mg Clorpromazina Clordelazin, Oral: Tb. 10, 25, 50, Plegomazin, 100, 200 mg Largactil, Cp. 30, 75, 150, 200, Thorazine 300 mg Sol. 10mg/5ml; 30mg/ml; 100mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Sup. Rectal: 25-100 mg Parenteral: 10, Trifluoproma- Flumazin, Siquil, Vespin 20 mg/ml zina LevomeproLevomepro- Oral: Tb. 2, 25, 100 mg mazina mazin, Parenteral: Nozinan, f. 25 mg/1 ml Tisercin Supozitoare: 10, 50 mg Tioridazina Mellaril Oral: Tb. 10, 15, 25, 50, 100, 150, 200 mg Sol: 25, 100 ml/5 ml; 30, 100 mg/ml
Fenotiazine Alifatice Piperidine

Doze mg/zi

Adul¡i: 40-800

1

Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i: 10-300 (1-3 mg/kgc/zi) Adul¡i: 300-800

Adul¡i: 100-150 1 Copii ¿i adolescen¡i: 25-150 Adul¡i: 25-250

Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 10-300 copii 2-12 ani: 0,5-3mg/kg/zi Adul¡i: 200-700 Periciazina Neuleptil Copii peste 3 ani Oral: Cp. 10 mg ¿i adolescen¡i: Sol: 4% 3-15-50 Adul¡i: 50-100-200 Mesoridazina Serentil Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 12: 75-400 100 mg Adul¡i: 75-400 Sol: 25 mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Perfenazina Trilafon Oral: Tb. 2, 4, 8, 16 mg Copii peste 12, Etrafon Sol: 16 mg/5ml adolescen¡i: 2-24 Adul¡i: 8-40 Parenteral: 5 mg/ml Oral: Tb. 5, 10, 25 mg Adul¡i: 40-150 1 Proclorperazina Stemetil Cp. 10, 15, 25 mg (cu Compazine eliberare prelungitå) Sol. 5mg/ml Parenteral: 5 mg/ml Sup. rectal: 2,5; 5; 25 mg Copii, adolescen¡i: Oral: Tb. 1; 2,5; 5; Lyogen, MiFlufenazina 1-10 renil, Modeca- 10 mg Adul¡i: 1-20 Sol. 2,5mg/5ml, te, Moditen, Permitil, Pro- 5mg/ml lixin, Prolixin Parenteral: 25 mg/ml decanoat, Prolixin entanat

Piperazine

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

77

Tabelul 3.1. (continuare)
Fenotiazine Piperazine

Trifluoperazina Stelezine Terfluezine Tioproperazina Majeptil

Haloperidol
Butirofenone

Haldol

Zuclopentixol Clopixol, dihidroclorid, Clopixol acetat decanoat Acuphase, Clopixol Depot

Flupentixol

Fluanxol

Tiotixen

Navane

Clorprotixen

Taractan, Truxal

Clopentixol
Difenilbutil piperdine ¿i piperazine

Sordinol Orap

Pimozid

Oral: Tb. 1, 2.5, 10 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:1-20 Sol. 10 mg/ml Parenteral: 2 mg/ml Adul¡i: 6-20 Oral: Tb. 10 mg Copii, adolescen¡i: Sol. 4 % 1-10 1 picåturå=1 mg Adul¡i: 1-20 Oral: Tb. 0,1; 1,2; 5; Copii peste 3 ani, adolescen¡i: 1-16 10; 20 mg Adul¡i: 6-20 Sol. 2 mg/ml (1 ml = 20 picåturi; 1 picåturå = 0,1 mg Parenteral: im 5 mg/ ml haloperidol decanoat: 50 mg, 100/ml (f=1 ml) iv Oral: Tb. 2; 10; 25; Copii, adolescen¡i: 40 mg 5-40 Sol. 20 mg/ml; Adul¡i: Cloxipol 1 picåturå = 0,1 mg Tb: 20-60 mg/zi Parenteral: Clopixol Cloxipol dihidroclorid f im dihidroclorid Fiole 10-20 mg de 1-4 10 mg/ml; Clopixol Acuphase Fiole 50 ml; ori pe zi Fiole 200, 500 mg/ml Cloxipol Acuphase: 5-10 mg im la 1-3 Cloxipol Depot zile Cloxipol Depot: 500 mg im la 2-4 såptåmâni Parenteral: fiole 2% Adul¡i: 20-40 mg la 2-3 såptåmâni 40 mg/ml 100 mg la 3-4 Fiole 10%, 100 mg/ml såptåmâni 1 Oral: Cp. 1, 2, 5, 10, Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 20 mg doze similare Sol. 5mg/ml Parenteral: 2,5,10 mg/ml Adul¡i: 6-30 Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 100 mg 10-25 mg de 3-4 Sol. 100 mg/5ml ori pe zi Adul¡i: 50-400 1 Parenteral: fiole Adul¡i: 600-800 200 mg/ml Copii peste 12 ani, Oral: Tb. 2 mg adolescen¡i: 1-10 Adul¡i: 2-12-20

Tioxantene

Dibenzodiazipine

Loxapina

Loxitane, Loxapac

Oral: Cp. 5, 10, 25, 50, 100 mg Sol. 25 mg/ml Parenteral: fiole 50 mg/ml

Adolescen¡i peste 16 ani: 5-60 Adul¡i:60-100

78

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. (continuare)
Benzamide Indoli
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, 50 mg Sol. 20mg/5ml Oral: cp. 50; 200; 400 mg; Sirop Parenteral f. 100mg/2ml Oral: Tb. 100mg Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Tb. 50, 200 mg Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 10-50 Adul¡i: 5-100 Adul¡i: 600-800 mg im1

Sulpirid

Eglonyl

Taprid

Tiapridal

Adul¡i: 100-8001

Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine

Adolescen¡i peste 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Oral:20, 40 mg Adolescen¡i 40-160: Zeldox, Ziprasidona Parenteral: Adul¡i: 80-160 Geodon f 20 mg Solian
Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, Copii peste 12 ani, 50 mg adolescen¡i: 10-50 Sol. 20mg/5ml Adul¡i: 5-100 Sulpirid Eglonyl Oral: cp. 50; 200; Adul¡i: 400 mg; Sirop 600-800 mg im1 Parenteral f. 100mg/2ml Taprid Tiapridal Oral: Tb. 100mg Adul¡i: 100-8001 Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Amilsulprid Adolescen¡i peste Solian Tb. 50, 200 mg 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Adolescen¡i 40-160: Oral:20, 40 mg Zeldox, Ziprasidona Adul¡i: 80-160 Parenteral: Geodon f 20 mg

Amilsulprid

Idibenzodiazepine

Benzamide Indoli

Idibenzodiazepine
Olanzapina Zyprexa Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Serindol Serdolect Adul¡i: 16-24 mg 1

Olanzapina

Zyprexa

Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg

Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Adul¡i: 16-24 mg 1

Serindol

Serdolect

1

Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate acestora sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie.

Psihofarmacologia pediatricå din zilele noastre înregistreazå progrese foarte rapide, o largå paletå de medicamente psihotrope fiind aprobatå ¿i la copil ¿i adolescent, în ultimii ani. Acest fapt este încurajator, pe de o parte, datoritå îmbogå¡irii arsenalului terapeutic disponibil, dar pe de altå parte apare obliga¡ia clinicianului de a învå¡a principiile de bazå, indica¡iile ¿i efectele secundare ale noilor agen¡i, având în vedere permanent descoperirile recente din domeniul neuro¿tiin¡elor (C.Gilberg ¿i H. Remschmidt, 2000). Astfel, recomandarea unui medicament sau a altuia va trebui så fie mult mai nuan¡atå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

79

Când alegem un anumit antipsihotic, este foarte importantå identificarea ¿i intrepretarea corectå a simptomelor prezentate de pacient, deoarece: • Cele douå clase de antipsihotic au efecte diferite pe anumite simptome, pot prezenta sau nu efecte benefice, dar uneori pot chiar så agraveze simptomele respective (pozitive, negative sau cognitive). • Au un tablou diferit al efectelor secundare: unele dintre acestea pot fi efecte adverse, dar altele pot fi utile în anumite perioade ale evolu¡iei bolii.1

3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori
Profilul diferit al afinitå¡ii antipsihoticelor fa¡å de receptori le-a adus ¿i denumirea diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra receptorilor D2, fiind denumite antagoni¿ti dopaminergici, iar cele atipice au o afinitate ridicatå pentru receptorii serotoninergici (5-HT) ¿i afinitate slabå pentru receptorii dopaminergici, fiind denumite antagoni¿ti serotonin-dopaminergici. Astfel, la doze clinice uzuale, haloperidolul ocupå 70-90% din receptorii D2, iar clozapina ¿i olanzapina pot ocupa 2060% din receptorii D2 ¿i pânå la 80% din receptorii 5-HT2 la doze maxime (Kaplan, 2000, Remschmidt et al, 2000).
1

Simptomele psihotice (dupå Gheorghe M.D. 1999 ) Simptome pozitive: • Halucina¡ii, • Idei delirante, • Comportament bizar, legat de îmbråcåminte, aspect, comportament social, sexual, comportament agresiv, agitat, comportament repetitiv, stereotip, • Tulburare pozitivå formalå: tangen¡ialitate, incoeren¡å, lipså de logicå, circumstan¡ialitate, vorbire precipitatå. Simptome negative: 1. Primare: sunt efectul direct al patofiziologiei Schizofreniei • Aplatizare afectivå (scåderea nivelului ¿i intensitå¡ii expresiei emo¡ionale), • Alogie (reducerea gândirii, såråcirea vorbirii ¿i a con¡inutului vorbirii, blocajele), • Apatie/hipobulie/avoli¡ie: absen¡a motiva¡iei, absen¡a interesului, scåderea ini¡ierii comportamentelor direc¡ionate cåtre scop, • Anhedonie. 2. Secundare: nu sunt parte a procesului bolii; sunt legate de simptomele pozitive, de efectele extrapiramidale ale neurolepticelor, depresia/disforia, lipsa stimulårii sociale; acestea sunt poten¡ial trecåtoare, råspund la tratament adecvat • Neglijarea aspectului/igienei personale ca efect secundar al bolii, al tratamentului, • Retragerea socialå, • Reducerea calitå¡ii vie¡ii, Simptome cognitive/dezorganizate = Disfunc¡ia cognitivå • Deficite în func¡ia executivå: controlul ¿i procesarea informa¡iei • Deficite în timpul de reac¡ie/aten¡ie, percep¡ie, limbaj, învå¡are verbalå, memorie.

80

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

În timp ce Sanyal et al. sugereazå cå rata înaltå de legare a clozapinei de receptorii D2/D4 e importantå pentru proprietå¡ile terapeutice ale clozapinei ¿i altor antipsihotice atipice, al¡i autori subliniazå rolul capacitå¡ii înalte de legare de receptorii serotoninici. Studii PET la oameni au aråtat pentru antipsihoticele atipice un nivel mai mare de ocupare a receptorilor serotoninici 5-HT2 decât a receptorilor dopaminici D2, aceasta sprijinind rolul contribu¡iei terapeutice a transmiterii serotoninergice în schizofrenie, contribuind ¿i la un grad mai mic al efectelor extrapiramidale. Rata scåzutå a efectelor secundare în cazul antipsihoticelor atipice s-ar datora faptului cå acestea prezintå doar un mic efect pe neuronii dopaminergici nigrostriatali, având o ratå înaltå de legare pe receptorii 5-HT2 (Remschmidt et al, 2000). Prin hibridizarea in situ prin ARNm a neuropeptidelor, se poate eviden¡ia cå haloperidolul afecteazå conexiunile striatum-ului într-o mai mare måsurå ca risperidona (Remschmidt et al, 2000). Din punct de vedere al influen¡årii neurotransmisiei dopaminergice, efectele antipsihotice se datoreazå efectului antagonist pe receptorii dopaminergici la nivelul mezocortexului, iar efectele extrapiramidale se datoreazå afectårii neurotransmiterii pe cåile nigrostriate (Kaplan, 2000). Studiile de imagerie la pacien¡ii adul¡i aratå apari¡ia efectelor extrapiramidale la o ocupare de aproximativ 80% a receptorilor D2. Pentru dozele uzuale, de exemplu, existå o ocupare a receptorilor D2 între 70 ¿i 90% pentru haloperidol, între 20 ¿i 60% pentru clozapinå ¿i de aproximativ 60% pentru olanzapinå, acestea din urmå având un procent mai mare al legårii de receptorii 5-HT2 (80% pentru olanzapinå, la o dozå zilnicå de 10mg) (Remschmidt et al, 2000). La cre¿terea dozelor antipsihoticelor atipice, la un nivel mai mare de doza maximå recomandatå (pentru olanzapinå la mai mult de 20mg zilnic), profilul legårii de receptori apare foarte apropiat de cel al neurolepticelor standard, cu riscul apari¡iei efectelor secundare ¿i pierderea avantajelor sale (Remschmidt et al, 2000). Afinitatea diferitå fa¡å de receptori este eviden¡iatå de Remschmidt et al, 2000, în tabelul 3.2. care sintetizeazå rezultatele cercetårilor publicate în literatura de specialitate în ultimii ani.

De asemenea. 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 81 Tabelul 3. Aceste medicamente pot produce o cre¿tere minimå a nivelului de prolactinå sau nu modificå nivelul acestui hormon. delir. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) 3. cât ¿i cele secundare). Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori Efectul antipsihotic al antipsihoticelor clasice este explicat prin ipoteza hiperdopaminergicå a producerii schizofreniei. Vom prezenta. modificårile neurotransmisiei. comportament bizar). 2000).. iluzii. conduc cåtre noi considera¡ii ¿i ipoteze nu numai privind aceste medicamente.2. 2000) D1 Haloperidol Clozapina Olanzapina Risperidona Quetiapina Ziprasisona Sertindol Amisulpid ++ ++ ++ ++ + ++ ++ D2 +++ + ++ +++ +++ + + +++ + +++ + +++ D3 +++ ++ ++ +++ + +++ +++ ++ 5-HT 5-HT alfa1 alfa2 NA NA 1A 2A +++ + ++ D4 ++ ++ +++ + + ++ + +++ +++ +++ M1 + H1 +++ ++++ ++++ ++ ++++ ++++ ++ +++ +++ ++++ ++++ ++ + ++ ++ +++ ++ ++++ +++ ++ +++ +++ +++ ++ +++ Profilul diferit al legårii de receptori. dar ¿i pentru etiologia schizofreniei (Remschmidt et al. no¡iunile acceptate actualmente privind ac¡iunea antipsihoticelor clasice la nivelul receptorilor. . Profilul de legare pe receptori al neurolepticelor (Adaptat dupå Remschmidt et al. implicând sistemele dopaminergic. efectele extrapiramidale determinate de antipsihoticele atipice sunt minime (cum sunt sindromul parkinsonian. glutaminergic. iar cele atipice atât asupra celor pozitive cât ¿i a celor negative primare ¿i cognitive. serotoninergic.1. spre deosebire de cele tipice.5.5. Eficacitatea asupra simptomelor schizofreniei este diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra simptomelor pozitive (halucina¡ii. akatisia) sau absente (efecte ca distonia ¿i diskinezia tardivå). precum ¿i efectele clinice atribuite acestor modificåri (atât efectele terapeutice. în tabelul 3.3. respective α adrenergic.

82 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. tasikinezie)/ la distan¡å (diskinezie tardivå) Efecte endocrine Dificultå¡i cognitive. deoarece ele apar în plin proces de neurodezvoltare. somnolen¡å Blocarea rec. s-ar putea explica heterogenitatea råspunsului la acest tratament (Kaplan. ame¡eli. D2 nigrostriatali (prin inhibi¡ia legårii DA de rec. somnolen¡å Scåderea TA. Astfel. afinitatea fa¡å de ace¿ti receptori ¿i gradul de satura¡ie a acestora. de care clinicianul va trebui så ¡inå seama. somnolen¡å diurnå Cre¿tere în greutate. vertij. Întrucât neurolepticele se leagå ¿i de celelalte subtipuri de receptori dopaminergici. constipa¡ie. Chiri¡å V. tulb. Blocarea îndelungatå a receptorilor D2 nigrostriatali determinå perturbarea sistemului de neurotransmisie global (tabelul 3.. dopaminici D2 nigrostriatali) cu dezaferentarea cåilor mezolimbice Ac¡iunea la nivelul neurotransmisiei Inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul proiec¡iei rec. aceste medicamente se vor acumula în ¡esuturi. La copil existå o mai mare densitate a receptorilor dopaminergici D1 ¿i D2 comparativ cu adultul. eficacitatea antipsihoticelor tipice ¿i doza terapeuticå sunt înalt corelate cu distribu¡ia receptorilor pe anumite arii cerebrale. La copil ¿i adolescent este imperios necesar ca aceste efecte. unele ireversibile. 2001) Ac¡iunea la nivel de receptor Blocarea rec. uscåciune a mucoaselor.. tendin¡e lipotimice.4. muscarinici M1 Efecte secundare care pot diminua complian¡a terapeuticå Blocarea rec. vor apårea efecte pe termen lung. 2000). histaminici H1 Blocarea alfa 1NA Fiind administrate perioade lungi de timp. vedere. så fie foarte atent cântårite în func¡ie de beneficiul urmårit. fapt dovedit de . Mecanismul de ac¡iune al antipsihoticelor tipice (tabel adaptat dupå Marinescu D. exercitându-¿i ac¡iunea atât la nivel cerebral cât ¿i sistemic. Udri¿toiu T.3. cu consecin¡e serioase asupra acestuia. Ac¡ionând via receptori dopaminergici D2.). DA în mezocortex Blocarea cåii nigrostriate prin inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul cåii nigrostriate Inhibi¡ia tractului tuberoinfundibular Efecte anticolinergice Efecte clinice Efecte antipsihotice Efecte neurologice: Efecte extrapiramidale precoce (akatisie.

5. au efecte antipsihotice medii/joase ¿i efecte puternic sedative. iar în ceea prive¿te efectele secundare au EEP bine exprimate ¿i efecte cardiovasculare. Levomepromazina. EEP reduse. atrofii corticale/ ventriculomegalie Cre¿terea fenomenologiei depresive. efecte EEP . efecte anticolinergice. Flufenazina. Atât neurolepticele cu poten¡å joaså cât ¿i cele cu poten¡å înaltå au efect antipsihotic când sunt administrate în doze . Molidon.4.. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice Efectele antipsihoticelor tipice au fost împår¡ite. Chiri¡å V.. • Neuroleptice cu poten¡å medie/joaså (Clorpromazina. Efectele pe termen lung ale ac¡iunii antipsihoticelor conven¡ionale (tabel adaptat dupå Marinescu D. Perfenazina.2. a riscului suicidar Efectele clinice Blocarea transmisiei DA la nivel subcortical Accentuarea fenomenelor deficitare colinergice Fenomen de hipodopaminergice cu fenomene de hiperfrontalitate Afectare cognitivå Accentuarea simptomatologiei negative ¿i a depresiei dopamino-dependente Seeman. 1987. Gheorghe M. în mai multe categorii: efect antipsihotic.D. efect sedativ. în func¡ie de ac¡iunea pe receptori ¿i de utilitatea lor clinicå. Tiotixen. neurolepticele au fost împår¡ite în (dupå Udri¿toiu T. ceea ce explicå sensibilitatea mai mare a copiilor la neuroleptice. Droperidol). efecte cardiovasculare ¿i anticolinergice puternice. Tioridazina. 2001) Efectele la nivelul balan¡ei neurotransmi¡åtorilor Dezechilibrul Cre¿terea balan¡ei activitå¡ii GLU DA/GABA/GLU Dezechilibrul Scåderea balan¡ei activitå¡ii DA/5HT serotoninergice Blocarea În prima fazå: balan¡e DA/ amplificarea actiAch vitå¡ii colinergice Etapa ulterioarå Efectele biologice Distruc¡ia neuronalå. 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 83 Tabelul 3. Loxapina... Mesoridazina. Din punct de vedere al efectului antipsihotic. 2000): • Neuroleptice cu poten¡å înaltå (Haloperidol. Udri¿toiu T. Pimozid. Trifluoperazina): efecte antipsihotice puternice. anticolinergice reduse. Marinescu D.

dar diferå prin frecven¡a ¿i severitatea efectelor lor adverse. Tabelul 3. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå.F. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare..D. deoarece prin administrare parenteralå se ating mai rapid concentra¡iile plasmatice eficiente. neurolepticele sedative determinå efecte vegetative mai importante. vom exemplifica aceste aspecte în tabelul 3. Marinescu D.3.). Totu¿i. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice Datele prezentate în urmåtorul capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. Neurolepticele cu poten¡å joaså se mai numesc neuroleptice sedative (au efecte sedative mai accentuate). determinatå atât de vârstå cât ¿i de caracteristicile biologice ale fiecårui individ. Efectele antipsihoticelor tipice (adaptat dupå Udri¿toiu T. trebuie luatå în calcul variabilitatea råspunsului la tratament. ci la doza în mg necesarå unui anumit efect antipsihotic. Efectele adverse ale neurolepticelor sedative ¿i ale celor incisive diferå dupå cum am aråtat. 3. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. dozele considerate echivalente ale antipsihoticelor tipice. Injec¡iile intramusculare se utilizeazå în situa¡ii de urgen¡å. Din punct de vedere al efectelor secundare. et al.5. astfel.5. Vom prezenta în tabelul 3. iar cele incisive determinå efecte neurologice mai importante (efecte extrapiramidale) (tabelul 3. aceste valori ale dozelor sunt cunoscute. ele pot orienta clinicianul la administrarea medica¡iei.84 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI echivalente.7. Gheorghe M.5.. Termenul de „poten¡å“ nu se referå la eficacitatea clinicå. iar cele cu poten¡å înaltå se numesc incisive.6. în special la copil ¿i adolescent. 2000) Efect sedativ Clorpromazina Tioridazina Levomepromazina Efecte vegetative Mesoridazina Loxapina Molidon Efect incisiv/antipsihotic Flufenazina Perfenazina Trifluoperazina Droperidol Haloperidol Pimozid Tiotixen Efecte neurologice .

. aceasta este ¿i calea de administrare a preparatelor depot.m. Formele depot-decanoat sunt absorbite foarte încet de la locul injec¡iei i. Rosenbaum J.. Kaplan and Sadock. Udri¿toiu T. 2002. unele antipsihotice tipice (haloperidol) se pot administra pe cale i. sunt eliminate treptat în sânge ¿i apoi hidrolizate. Arana G. Gheorghe M.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 85 Tabelul 3. Preparatele lichide au o mai bunå absorb¡ie oralå... Marinescu D.W. Absorb¡ia de la nivelul tractului gastrointestinal este incompletå dupå administrare oralå..m. asigurå concentra¡ii sangvine mai mari.6.E.5-3 mg 5 mg 2 mg 10 mg 25 mg 3 mg 5 mg 50 mg 1 mg 10 mg 10 mg 200 mg 200 mg Poten¡å/efect antipsihotic scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå medie medie înaltå înaltå înaltå medie medie înaltå înaltå scåzutå înaltå medie medie scåzutå scåzutå De asemenea..D. deoarece este evitat primul pasaj hepatic. sau pe cale rectalå (clorpromazina). de¿i nu existå .. Administrarea i. 2000) Substan¡a Fenotiazine Cloropromazina Trifluorpromazina Promazina Tioridazina Mesoridazina Perfenazina Proclorperazina Fluferazina Trifluoperazina Butirofenone Tioxantene Haloperidol Droperidol Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Clorprotixen Difenilbutilpiperidine Pimozid Loxapina Dibenzodiazepine Indoli Benzamide Molindone Sulpirid Tiaprid Echivalent clorpromazinå 100 mg 100 mg 25-50 mg 40 mg 100 mg 50 mg 10 mg 15 mg 1. Rareori.v. Echivalen¡ele antipsihoticelor tipice în raport cu clorpromazina ¿i efectul antipsihotic (Adaptat dupå Hyman S. 1994). Unele ipoteze teoretice explicå rezisten¡a la tratament sau necesitatea unor doze orale foarte mari de fenotiazine la unii copii ¿i adolescen¡i prin imaturitatea florei intestinale implicate în absorb¡ia acestora (Taylor.

1987). cu reducerea grupului cetonå.. . Arana G. în primul rând de albuminå.EEP tinenergic tate mie ++ ++ + +++ +++ +++ + + + + + + + + +++ +++ ++ + + + + + ++ ++ + + + ++ ++ ++ Clasa Fenotiazine +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ +++ Tioxantene Butirofenone Benza.7.W. prin procese ca dealchilarea oxidativå. Poten¡a/efectul antipsihotic ¿i reac¡iile adverse ale antipsihoticelor tipice (Adaptat dupå Hyman S.E. în propor¡ie de mai mult de 90%. 2002. Rosenbaum J.86 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. Metabolizarea antipsihoticelor tipice are loc în principal la nivel hepatic.. 2000) Reprezentant Clorpromazina Tioridazina Mesodirazina Perfenazina Flufenazina Trifluoperazina Haloperidol Droperidol injectabil Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Pimozid Poten. Marinescu D.Indoli Dibenzodiazepine mide Difenilbutilpiperide ++ +++ +++ +++ +++ +++ Loxapina ++ ++ ++ + ++ +++ +++ Molindone Sulpirid Tiaprid ++ + + ++ +++ + ++ + + ++ + + +++ + + ++ +++ + date care så certifice o reducere generalå a absorb¡iei medicamentelor administrate oral la copii (Jatlow. Udri¿toiu T. Gheorghe M. Biodisponibilitatea este de 50-60%... Kaplan and Sadock.anti-coli.Efect prolactoxici. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450.D. Prin metabolizare sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi (precum în cazul tioridazinei) sau inactivi.. Se leagå de proteinele plasmatice. Metabolizarea dupå administrarea oralå este intensivå în timpul primului pasaj hepatic.Efect seda¡a tiv + + + ++ +++ +++ +++ ++ ++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ + ++ ++ + + ++ + + + Efect hipotensor +++ +++ ++ + + + + + + + + + HiperCardio.

6+/. zuclopentixol: 4 ore) dupå administrarea oralå.65 ore (Furlanut et al. care este asociat cu apari¡ia unei reac¡ii rare ¿i fatale. în cea mai mare propor¡ie prin fecale. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. se matureazå în jurul vârstei de 6 luni. dozele în mg/kgc. 1982). clorpromazina: 30-60 minute. 1990). Morselli ¿i Pipenger. Cåile de metabolizare hepaticå func¡ioneazå la nivel scåzut în perioada perinatalå. Haloperidolul se eliminå în principal prin urinå 24-60%. produc fie metaboli¡i care nu apar la adul¡i. administrate la copii ¿i adolescen¡i. sunt necesare pentru a ob¡ine acelea¿i concentra¡ii plasmatice de echilibru. clorpromazina se eliminå prin urinå. Excre¡ia se face prin urinå ¿i materii fecale. Astfel. ele traverseazå bariera hemato-encefalicå datoritå liposolubilitå¡ii lor.12. Greutatea ficatului este propor¡ional mai mare la copii decât la adul¡i (Alvarez et al. Timpul de înjumåtå¡ire a antipsihoticelor tipice este mai redus la copii decât la adul¡i. Timpul de înjumåtå¡ire (T½) variazå în cadrul neurolepticelor între 10-20 ore. 1975). Existå. 1977. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse în 1-6 ore (haloperidol ¿i tioridazinå: 2-4 ore. al patrulea metabolit al acidului valproic. în func¡ie de care administrarea se face în mai multe doze zilnice (la ini¡ierea tratamentului) sau dozå unicå (dacå starea clinicå este stabilå ¿i pacientul tolereazå efectelele adverse).74+/-0. restul prin fecale. copii: 7. restul sub formå de metaboli¡i. ating un nivel maxim în perioada 1-5 ani ¿i suferå un declin gradat cåtre perioada de adult cu aproape 15% pe an (Morselli. tioridazina. de exemplu. de asemenea. capacitatea metabolicå hepaticå este crescutå. Haloperidol: adul¡i: 24. relativ mai mari la copii decât la adul¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 87 Neurolepticele au distribu¡ie largå în corp. 1993).1±8. Doza unicå se administreazå de obicei seara la culcare. Clorpromazina: adul¡i: 16-37 ore. fenomen care apare numai la copiii care primesc acid valproic). copii: 18. anumite medicamente. zuclopentixolul se . care. La copii ¿i adolescen¡i. respectiv în 20-30-60 minute dupå administrarea parenteralå. iar prin urinå în principal sub formå de metaboli¡i.9 ore. o reac¡ie de hepatotoxicitate idiosincraticå. 1-4% din cantitatea de antipsihotice tipice administratå se eliminå nemodificatå în urinå.2 ore (Yhoshida et al. fie sunt produ¿i în concentra¡ie mai mare (a¿a este produs.

epileptogene. demen¡å.4. 1987). 1991). iar pe cele cognitive chiar le înråutå¡esc. de¿i datele farmacocinetice sunt limitate. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent Antipsihoticele tipice sunt folosite la copil ¿i adolescent în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Schizofrenie: Sunt folosite pentru tratarea simptomelor pozitive. Aceasta sugereazå cå existå probabil diferen¡e care ¡in de particularitå¡ile specifice neuro-dezvoltårii. dupå cum am aråtat anterior. 3.88 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI eliminå în cea mai mare parte prin fecale ¿i în måsurå mai micå prin urinå. copiii au un nivel al densitå¡ii receptorilor D1 ¿i D2 mai mare decât al adul¡ilor (Seeman et al. ratele clearance-ului sunt modificate. 1991). Este necesarå ajustarea dozelor. de între¡inere/pe termen lung. . • Tulburåri delirante. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå. fenomen care a fost observat ¿i clinic (Varghese et al. afec¡iuni organice. se considerå cå. 1991). abuz de substan¡e. În aceste cazuri se folosesc Antipsihoticele tipice cu poten¡å înaltå. În concluzie. Aceasta se datoreazå timpului de înjumåtå¡ire mai scurt. Antipsihoticele tipice se utilizeazå pentru tratamentul în perioada acutå. Astfel. rezultat al unei rate mai crescute de metabolizare ¿i eliminare (Geller. mai pu¡in pentru simptomele negative. dozele de medicament (antipsihotice tipice) în mg pe kilogram corp necesare pentru a atinge concentra¡ii sangvine similare sunt mai mari decât la adul¡i (Jatlow. • Tulburåri schizofreniforme. • Tulburåri schizoafective. având ca scop profilaxia recåderii. ei fiind mult mai sensibili la efectele neurolepticelor decât adul¡ii.5. 1990) datoritå ritmului crescut de metabolizare hepaticå (Geller. anticolinergice. Nu existå deosebiri între func¡ionarea renalå a copiilor ¿i adul¡ilor care så creeze diferen¡e legate de vârstå în excre¡ia antipsihoticelor tipice (Jatlow. copiii ¿i adolescen¡ii necesitå concentra¡ii sangvine mai scåzute pentru a ob¡ine acelea¿i efecte clinice care apar la adult la concentra¡ii mai mari. la copii ¿i adolescen¡i. 1987). care au risc mai mic de efecte cardiotoxice. Clearance-ul este crescut la copii (Gilman. • Psihoze secundare unei cauze organice: tumorå cerebralå. Cu toate acestea. 1987).

ostilitatea severå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 89 • Tulburåri psihotice de scurtå duratå.m. hiperactivitatea marcatå. Tulburarea obsesiv-compulsivå. Parenteral: doza unicå uzualå: 0. • Tulburårile pervazive de dezvoltare.5. 3. • Tulburarea bipolarå. în timpul perioadei de între¡inere se administreazå în 1-2 doze.5-1 mg haloperidol pe zi.F. carbamazepinå. et al. care se påstreazå în timpul tratamentului de între¡inere. Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 5 ani (pânå la 23 kg) vor primi maximum 40 mg/zi. Se începe terapia combinatå. Dupå ce s-a atins doza eficace. Se folosesc haloperidol ¿i pimozid. Modul de administrare: fragmentat în 2-4 doze la început. apoi se întrerupe lent antipsihoticul. pot necesita folosirea de neuroleptice cu poten¡å înaltå: 0. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice Datele ce vor fi prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. care au un debut mai lent al ac¡iunii. • Tulburarea depresivå majorå cu elemente psihotice.5. 2002 cu informa¡iile obtinute din monografiile firmelor producåtoare. cu cea mai mare dozå seara. Iritabilitatea extremå. Tulburarea de opozi¡ie.5 mg/kgc i. valproat. la culcare. . Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. În episoadele maniacale din tulburarea bipolarå tip I se folosesc neuroleptice în combina¡ie cu timostabilizatoare: litiu. agita¡ia.. se men¡ine o perioadå. • Retardul mental sever ¿i Tulburarea autistå care prezintå episoade de psihomotorie. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se men¡ine efectul de reducere a simptomelor). cu riscul apari¡iei efectelor neurologice. care apar în aceste tulburåri. • Tulburarea de conduitå. • Ticuri. poate fi repetatå la 6-8 ore dacå este necesar. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. • Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 12 ani: Oral: doza unicå uzualå: 0. absen¡a controlului impulsurilor. Tulburarea Gilles de la Tourette. auto ¿i hetero agresivitate. Se folose¿te un neuroleptic în combina¡ie cu un antidepresiv. repetatå la nevoie la 4-6 ore.5 mg/kgc. care are efect clinic asupra simptomatologiei. CLORPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi.

La pacien¡ii cu tulburåri severe sau psihotici. Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-20 mg/zi. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Se repetå la 1 orå dacå este necesar. Precau¡ie la hipotensiunea ortostaticå. apoi se cresc dozele dacå este necesar pânå la doza maximå de 300 mg/zi. Dupå ce s-a atins doza eficace. pânå la 25 mg de 4 ori pe zi. Este folositå când este necesarå ac¡iunea rapidå pentru controlul simptomatologiei acute. Modul de administrare este în douå-patru doze pe zi. Cre¿terile ulterioare se fac cu 25-50 mg. la pacien¡ii agita¡i. • La copii cu vârste între 2-12 ani se recomandå doze cuprinse între 0. TIORIDAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi.m. care are efect clinic asupra simptomatologiei. de 3 ori pe såptåmânå. • Adolescen¡i: doza ini¡ialå: 25-50 mg de 2-3 ori pe zi. care se men¡ine în timpul tratamentului de între¡inere. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). TRIFLUOPERAZINA Din nefericire nu se mai fabricå în România. Dozele ulterioare se administreazå la 4-6 ore. • Tioridazina este contraindicatå la copiii sub 1 an ¿i se administreazå cu precau¡ie la copiii cu vârstå mai micå de 2 ani. cu excep¡ia cazurilor în care este necesarå cre¿terea lentå ulterioarå a dozelor. • Adolescen¡i: Oral: se începe cu 10 mg de trei ori pe zi. care se cresc treptat.5-3 mg/kg/zi. se recomandå doza ini¡ialå de 10 mg de 2-3 ori/zi.90 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Copiii cu vârste între 5-12 ani (23-46 kg) vor primi pânå la 75 mg/zi. se men¡ine o perioadå. Parenteral: 25 mg i. În formele de tuburåri moderate. de 1-2 ori/zi. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. . spitaliza¡i. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Rectal: 1 mg/kg repetat la 4-6 ore. se recomandå doza ini¡ialå de 25mg.

rar se ajunge pânå la 40 mg/zi. Apoi doza poate fi crescutå treptat.15 mg/kg/zi la pacien¡ii psihotici. Sunt necesare 4-6 såptåmâni de men¡inere a dozei eficace pentru a apårea efectul clinic asupra simptomatologiei. doza ini¡ialå este 1mg în 1-2 doze. cu cre¿terea gradatå dacå este necesar. apoi doza se cre¿te treptat cu 0.5 mg de 2-3 ori pe zi). tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Modul de administrare este în 3-4 prize la ini¡ierea tratamentului. • La copiii cu vârste între 6-12 ani. Unii pacien¡i pot deveni . HALOPERIDOLUL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-16 mg/zi.5 mg/zi ( 0. care este în general 15-20 mg/zi. doza ini¡ialå 1-5 mg/zi. cea mai mare dozå administrându-se seara. începând cu prima såptåmânå ¿i continuând pânå la 6 såptåmâni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 91 Modul de administrare este în douå-trei doze/zi sau dozå unicå.5-1. pânå la 15 mg/zi. Ameliorarea este înceatå. • Trifluoperazina nu se recomandå la copiii mai mici de 6 ani. • La copiii peste 12 ani. • Tratamentul cu haloperidol nu este recomandat la copiii mai mici de 3 ani.25-0. care se cresc treptat. la culcare. Durata de atingere a dozelor optime este 2-3 såptåmâni. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. în douå prize. Apoi. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici de 0. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå ce men¡ine remisiunea. intervalele terapeutice sunt de la 0. pânå la doza eficace. de intensitatea tulburårii ¿i de råspunsul la tratament. • La copiii de 3-12 ani (15-40 kg).5 mg la 5-7 zile. se poate trece la doza unicå. la culcare. cu care se face tratamentul de între¡inere. Dupå 1-2 såptåmâni.05-0. Dozele maxime ¿i cele de între¡inere vor fi individualizate în func¡ie de tipul patologiei. dupå 2-3 såptåmâni de men¡inere a dozei optime. seara. cu efect clinic asupra simptomatologiei.075 mg/kg/zi la pacien¡ii nonpsihotici (tulburare Tourette) pânå la 0.

cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). de 2-3 ori/zi. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei) cu care se . dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. care se cresc treptat. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. cu cre¿terea dozelor dacå este necesar pânå la 1-16 mg/zi. Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. Dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei). Apoi.m. LEVOMEPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-50 mg/zi. Se recomandå supravegherea tensiunii arteriale. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei).m. Apoi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. de 2-3 ori/zi. ZUCLOPENTIXOL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-40 mg/zi. • La adolescen¡i: ini¡ial se folosesc doze de 0. la interval de 2-3 zile.5-5 mg de 2-3 ori pe zi. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. i. în sensul scåderii dozei de neuroleptic. Tratamentul parenteral se face cu 25-50 mg.5-5 mg. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). care se cresc treptat. Apoi se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici.92 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI supraseda¡i în momentul în care simptomatologia lor se amelioreazå. atunci se ajusteazå tratamentul. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå 1-5 mg. Dozajul trebuie adaptat stårii pacientului.. la 4-6 ore. i. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå de 25 mg. Tratamentul parenteral se face cu 2.

¿i efectul asupra cogni¡iei. Efectele extrapiramidale Distonia acutå apare în primele ore. cu ameliorarea simptomelor în 1-2 zile.m. loxapina. pimozid. i. având ca rezultat criza oculogirå (mi¿cåri superioare ¿i laterale ale ochilor sau blefarospasmul). distonia glosofaringianå: dizartrie. facies asemånåtor unei må¿ti (fijat). Tratamentul se face cu anticolinergice i. tioridazina. cu riscul de dezvoltare a diskineziei tardive.com): haloperidol. torsionarea limbii. 3. zuclopentixol. mesoridazina.m. sidromul iepurelui (tremor perioral focal. protruzia. Lewis M. Tratamentul parenteral se face cu 5-10-20 mg pe zi.6.. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. tremor regulat grosier. blocaj postural. apårând torticolis spasmodic. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi.5. Profilaxia se poate face cu anticolinergice. hipersaliva¡ie. . flufenazina. La trecerea pe medica¡ia oralå se înmul¡e¿te doza administratå im. difenhidraminå 25 mg po. sus¡inute sau spasme care determinå mi¿cåri involuntare ale mu¿chilor gâtului. zile (zilele 1-5) de la ini¡ierea tratamentului sau la cre¿terea dozelor.m. a. disfagie. sau i. mi¿cåri ale ochilor. în mg. perfenazina. diazepam 10 mg i. tremor fin al buzei inferioare). mi¿cåri ale mandibulei.m. 1996 ¿i monografiile urmåtoarelor neuroleptice (care pot fi consultate pe site-ul www. tulburåri de respira¡ie. cu 2 ¿i se ob¡ine doza care trebuie administratå per os. sulpiride.mentalhealth.. Tratamentul constå în administrarea de agen¡i anticolinergici: benztropinå: 1-2 mg de 2-3 ori pe zi. mers ¿ovåitor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 93 face tratamentul de între¡inere ¿i care se încadreazå în intervalul 5-20mg/zi. mi¿cåri ale întregului corp: opistotonus. De¿i antipsihoticele tipice prezintå numeroase efecte adverse. Parkinsonismul apare în perioada de 5-30 zile de la ini¡ierea tratamentului. cele mai importante din punctul de vedere al copiilor ¿i adolescen¡ilor sunt efectele extrapiramidale. trifluoperazina. Se caracterizeazå prin: rigiditate muscularå. clorpromazina. akinezie (trebuie diferen¡iate de simptomele negative). bradikinezie. flupentixol. hipertonie în roatå din¡atå. Mi¿cårile distonice pot fi reprezentate de contrac¡ii musculare lente. difenhidraminå.

efecte extrapiramidale severe: rigiditate muscularå. de råsucire ¿i de protruzie a limbii. Severitatea poate merge de la minimå la marcatå. Diskinezia tardivå poate apårea ¿i la reducerea dozei de neuroleptic ¿i. mi¿cårile degetelor. dar poate apårea ¿i dupå perioade scurte cu doze mici. de obicei. distonie: crize oculogire. Dischinezia tardivå. opistotonus. spasmul care afecteazå mu¿chii posteriori ai gâtului. disfagie. grimase faciale. Medica¡ia antiparkinsonianå poate înråutå¡i situa¡ia. råsucirea trunchiului. quetiapina. Apare dupå luni de tratament. precum ¿i utilizarea dozelor minime eficace. Este reprezentatå de mi¿cåri coreoatetozice ale musculaturii capului. Nu a fost raportat nici un caz de diskinezie tardivå ireversibilå la copii ¿i adolescen¡i. încle¿tarea pumnului. semnul de roatå din¡atå pronun¡at. 2. membrelor. riscul cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului ¿i cu doza cumulatå. cu imposibilitatea de a desfå¿ura activitå¡i. posturi particulare de flexieextensie. Propranololul poate fi eficient. retrocolis. Ratele de apari¡ie a diskineziei tardive. Poate så nu råspundå la medicamentele antiparkinsoniene. torticolis. Este necesarå reducerea dozelor. Nu existå un tratament adecvat. agita¡ie.94 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Acatizia poate apårea oricând în perioada de 5-60 zile de la ini¡ierea tratamentului. raportate la copii ¿i adolescen¡i. rapide. Constå în: senza¡ie subiectivå de disconfort muscular. trismus. hipertermie. temperatura peste 38°C în absen¡a unor cauze organice. Sindromul neuroleptic malign Se caracterizeazå prin: 1. . Tratamentul este reprezentat de reducerea dozei de neuroleptic sau de înlocuirea lui cu altul: clozapina. olanzapina. trunchiului (mi¿cåri periorale. dischinezia respiratorie). mi¿cåri bru¿te. au fost de 0-51%. b. mi¿cåri coreiforme. strângerea buzelor. proiectarea bruscå a bazinului cåtre anterior. Profilaxia este cea mai importantå ¿i constå în selectarea riguroaså a pacien¡ilor trata¡i cu neuroleptice. care produce agita¡ie motorie. mi¿cåri ale mandibulei: mi¿cåri laterale ¿i de mestecare. akinexie. sialoree. alternarea adoptårii pozi¡iei ¿ezânde ¿i ortostatice ¿i senza¡ie disforicå generalå. este reversibilå în câteva såptåmâni-luni.

neurolepticul se reintroduce începând cu doze mici. tioridazina. Efectele cardiovasculare Hipotensiunea ortostaticå apare mai frecvent în primele zile de tratament cu antipsihotice tipice cu poten¡å joaså: clorpromazina. tioridazina.m. 5-10 zile. 4.8-2. tahicardie. 5. poate duce la exitus. stupor. obnubilare. incontinen¡å. delirium. se vor evita neurolepticele depot. Tratament 1. afectându-le semnificativ activitatea ¿i randamentul ¿colar. mioglobinei. care au efect sedativ înalt: clorpromazina. e. ritmului cardiac. Este un efect deosebit de important pentru copiii de vârstå ¿colarå. c. Sedarea Apare în special în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. Se vor prefera neuroleptice cu blocare D2 reduså (cu poten¡å joaså). tratarea simptomaticå a febrei. d. diaforezå. 0. Dacå este netratat. crescând lent dozele. Efectul poate fi util la începutul tratamentului. determinând pe EEG apari¡ia de unde lente. aritmii. TA. monitorizarea ¿i tratarea febrei. simptome autonome: hipertensiune. dantrolen 10 mg/zi. debitului renal. La reluarea tratamentului. cu sincronizare crescutå. Efectele epileptogene Neurolepticele cu poten¡å joaså (clorpromazina. mioglobinurie (rabdomiolizå).5 mg/kg la 6 ore. comå. enzimelor hepatice. Neurolepticele cu poten¡å înaltå au efect sedativ redus.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 95 3. întreruperea neurolepticului ¿i internare obligatorie 2. perioadå în care se monitorizeazå pacientul. Se evitå neurolepticul timp de 1 lunå. întrucât existå riscul reapari¡iei sindromului neuroleptic malign. tioridazina) scad pragul convulsivant. dar dezvoltarea rapidå a toleran¡ei duce la ameliorarea . antipsihotice atipice.. cre¿terea nivelurilor sangvine ale creatinfosfokinazei peste 1000 UI/ml. modificåri de laborator: leucocitozå peste 15000/mmc. 5 mg la 4 ore. 3. se administreazå agoni¿ti dopaminergici pentru reducerea rigiditå¡ii musculare: bromocriptinå 20 mg/zi. mai ales în cazul administrårii i. mutism. rehidratare. insuficien¡å renalå acutå.

constipa¡ie. subdenivelarea segment ST. iar în doze mari poate produce aritmii maligne. Tratamentul cu tioridazinå la doze > 800 mg/zi poate produce pigmentarea ireversibilå a retinei. care pot progresa cåtre granule opace albe/galben cafenii. mesoridazina. Apar mai frecvent la antipsihotice cu poten¡å joaså: clorpromazina. putând progresa ¿i dupå întreruperea tratamentului. f. Agranulocitoza poate apårea cu o frecven¡å de 5/10000 . galactoree. inhibarea orgasmului. Hipotensiunea se poate manifesta prin ståri de le¿in. corneei posterioare. tioridazina. Cavazzoni et al. PR. Efectele endocrine Se datoreazå cre¿terii secre¡iei de prolactinå ¿i sunt reprezentate de ginecomastie. h. cåderi înso¡ite de traumatisme (copilul va trebui supravegheat atent. vizibile la lampa cu fantå. Apare la persoane care au ingerat 1-3 kg clorpromazinå în timpul vie¡ii. Nu determinå afectare retinianå. Clorpromazina poate determina alungirea intervalelor QT. în special la ini¡ierea tratamentului). g. Cre¿terea în greutate este unul dintre efectele tratamentului cu antipsihotice tipice. moartea subitå. Efectele oftalmologice În urma tratamentului cu clorpromazinå poate apårea pigmentarea benignå a retinei (depozite alb-cafenii la nivelul cristalinului anterior. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. aplatizarea undei T. i. iar acuitatea vizualå este påstratå. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 71-119 pacien¡i la 1000 pentru tioridazinå ¿i 70-100 pacien¡i la 1000 pentru haloperidol. Efectele hematologice Leucopenia tranzitorie cu un numår de leucocite aproape de 3500/mm3 poate apårea frecvent. Efectele anticolinergice periferice Uscarea mucoasei bucale ¿i nazale. amenoree. dar nu are poten¡ial grav. Efecte cardiace. Tioridazina are efecte marcate asupra undei T. impoten¡å. Pe conjunctivå apare un pigment de culoare cafenie). ducând la cecitate. vedere neclarå. Debutul este cu vedere nocturnå dificilå.96 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI acestui simptom. midriazå. reten¡ie urinarå. trifluoperazina. de formå stelatå.

Efectele dermatologice Apar în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. febrå. poate apårea icter obstructiv sau colestatic. aceste medicamente se folosesc în cazuri speciale. icter franc sau subicter. tioridazinå. Neurolepticele depot Folosirea preparatelor retard. fa¡å de persoane. Efectele rezultate din aceste interac¡iuni pot diminua/cre¿te eficacitatea antipsihoticå sau pot determina fenomene toxice importante. l. a¿a încât trebuie cunoscute de clinician. pancitopenie.8. Apar erup¡ii cutanate: erup¡ie urticarianå. Existå. Icterul Rar. în formele severe: stupoare. a transaminazelor hepatice ¿i fosfatazei alkaline. în special la copil ¿i adolescent. rash. în cazurile în care nu putem fi siguri de administrarea zilnicå a tratamentului. grea¡å. Clinic se manifestå prin dureri abdominale în etajul superior. dezorientare în timp ¿i spa¡iu. nu este foarte agreatå. .5. Efectele anticolinergice centrale Agita¡ie severå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 97 pacien¡i.7. vårsåturi. iar probele de laborator aratå cre¿terea bilirubinei serice.8 cele mai importante interac¡iuni cu alte medicamente. 3. persoane care preferå administrarea unui preparat injectabil o datå la câteva såptåmâni. erup¡ie edematoaså. dilatare pupilarå. maculopapularå. febrå. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice Antipsihoticele tipice interac¡ioneazå atât cu alte medicamente psihotrope cât ¿i cu alte medicamente. în primele luni de tratament cu clorpromazinå. datoritå riscului cre¿terii efectelor adverse.5. Vom prezenta în tabelul 3. halucina¡ii. Rar apar: purpurå trombocitopenicå ¿i nontrombocitopenicå. pete¿ii. j. Totu¿i. convulsii. de asemenea. în special al dischineziei tardive. în loc så „înghitå zilnic pastile“. anemie hemoliticå. Clorpromazina poate determina o reac¡ie de fotosensibilizare similarå arsurii solare severe. comå. 3. k. Apare de obicei la ini¡ierea tratamentului (în prima lunå) ¿i impune întreruperea acestuia.

AmfetamiAc¡iune asupra psihozei nele pot agrava psihoza Formeazå precipitat cu Scådere efect neurolepticele. neurolepticelor Neurolepticele antagoni. Scåderea concentra¡iei Fenobarbitalul induce metabolismul neurolep. clonidina. Scåderea meta. plasmatice interac¡iune farmacodi. stupoare. Antidepresive triciclice Anticonvulsivante: carbamazepina. benzodiazepine. bolismului fenitoinei. colestiraminå Anticolinergice Anticolinergice. beta NA. nivelurolepticele inhibå metabo. guanetidinei propranololului. Meperidina: efect aditiv Hipotensiune ¿i sedare de deprimare a SNC Cre¿terea efectului far. sedative. Medicamentul Antiacide.hipotensoare aditive. Efecte rata metabolizårii. D2 prolactinei Rar neurotoxicitate Neurolepticele antagoni. Inhibarea efectului Neurolepticele inhibå efec.Hipo TA zeazå efectul presor Scåderea efectului farma. inhibitori selectivi ai enzimei de conversie. propranololul Deprimante SNC barbiturice. 2002).8. guanetidina. ISRS altereazå metabo. psihomotorii Alcool: efect aditiv de deprimare a SNC Inhibarea metabolismului Cre¿terea nivelului plasneurolepticelor. acidul valproic Mecanism Efect clinic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i a neurolepticelor a efectului antipsihotic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i Sumare activitate a efectului antipsihotic anticolinergicå Toxicitate anticolinergicå Carbamazepina e inductor Scåderea concentra¡iei al metabolismului neuro.hipotensor tele hipotensoare ale metil Hipo/hiper TA dopa.plasmatice ale ambelor ticele î¿i reduc reciproc medicamente. lismul neurolepticelor. hipo TA macologic al BDZ Tulb. Neurolepticele ¿i propranololul î¿i cresc reciproc concentra¡iile.nivelurilor fenitoinei. cimetidinå cårbune activ. Scåderea lepticelor. Neu.Scåderea efectului cologic al amfetaminelor amfetaminelor.neurolepticelor ticelor. metildopa. Antidepresivele: Antidepresive triciclice. Poten¡area efectelor clonidinei. alcool Cimetidina Disulfiram Bromocriptina Litiu Medicamente noradrenergice Amfetamine Cofeina .Depresie respiratorie.neurolepticelor celor prin inhibi¡ie compe. ADT ¿i neurolep. anticolinergice. matic al neurolepticelor ¿i al efectelor adverse Alterarea metabolismului Cre¿terea concentra¡iei neurolepticelor. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. fenitonina.a neurolepticelor.Cre¿terea concentra¡iilor titivå. Instalare namicå bruscå a EEP Antipsihoticele tipice au Hipotensiune severå efect cu cel al anti HTA. Efect variabil.98 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3.Cre¿terea t 1/2. meperadina. Inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei Antidepresivele: antagoni¿ti rec. Cre¿terea conc.Cre¿terea nivelului zeazå rec.rilor acidului valproic lismul acidului valproic Fluvoxamina inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul haloperihaloperidolului dolului.neurolepticelor. ADT inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul neurolepti.

psihofiole 10% ¡inere 100 mg/3-4 tice 100mg såpt.9. în func¡ie de care se stabilesc intervalele dintre doze. comparativ cu al neurolepticelor clasice (legare scåzutå de receptorii dopaminici. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Antipsihotice. ca o consecin¡å a profilului legårii de receptori. caracterizate prin urmåtoarele proprietå¡i. medicamentele retard disponibile în prezent. Pentru administrarea neurolepticelor depot este necesarå cunoa¿terea peak-ul (vârful maxim de distribu¡ie) ¿i a curbelor de dispersie pentru fiecare preparat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 99 Tabelul 3. afective Zuclopentixol Clopixol fiole 200 mg/såpt. de Schizofrenie Flupentixol 20-40mg/2-3 40 mg întresåpt. bipolare decanoat 200-500mg Tratament episod ANTIPSIHOTICE depozit/ Indica¡ii acut delirant Haloperidol Haldol fiole 50mg 50mg/såpt. afinitate înaltå pentru receptorii 5-HT2A ¿i α1). care le diferen¡iazå de Antipsihoticele tipice (clasice) (H. Tulb.Evitarea administrårii dazina. Tabelul 3. concomitente pimozidul Pacientul ¿i familia acestuia vor fi informa¡i asupra acestor aspecte. fenotiazepinele.9. • ratå scåzutå a efectelor adverse extrapiramidale. Vom prezenta în tabelul 3.6. Tulb. Antipsihoticele atipice Antipsihoticele atipice sunt un grup de substan¡e cu structurå chimicå diferitå. (continuare) Induc¡ia enzimelor hepatice Warfarina Warfarina Agen¡i care prelungesc QT Scåderea concentra¡iei plasmatice a neurolepticelor Antipsihotice. . 3. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Sumarea ac¡iunii cu tiori.8. Neurolepticele retard ANTIPSIHOTICE depozit Denumirea DenuComunå mirea Mod de Prezentare Internacomeradministrare ¡ionalå cialå Fluanxol fiole 2% Trat. 2000): • un profil diferit al legårii de receptor. ªi în cazurile medicamentelor retard se vor folosi dozele minime eficace. care e responsabil pentru ac¡iunea lor diferitå.Remschmidt et al.

Antipsihoticele atipice au ac¡iune selectivå pe receptorii D2 la nivel mezolimbic ¿i amigdalian. în contrast cu tractul dopaminergic nigrostriat. deoarece.1. care se folosesc pe scarå destul de largå în psihiatria copilului ¿i adolescentului. deoarece vor fi folosite cu siguran¡å în viitorul apropiat ¿i la aceastå categorie de vârstå. 3. olanzapina ¿i risperidona. conform ipotezei dopaminice a schizofreniei.10. 2000). ceea ce explicå rata scåzutå a efectelor secundare. Primul antipsihotic atipic – clozapina – a fost considerat ini¡ial ineficient ca antipsihotic. ziprasidona nu existå încå suficientå experien¡å la copil ¿i adolescent.100 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • eficacitatea mai mare pe simptomele negative. Olanzapina . nu induce catalepsie. dupå cum am mai aråtat. ca sertindolul. Olanzapina a fost descoperitå ca urmare a cercetårilor pentru un agent antipsihotic cu un profil al legårii de receptori similar clozapinei. receptorii serotoninici 5-HT2. comparativ cu neurolepticele clasice. • absen¡a hiperprolactinemiei ¿i un nivel scåzut al altor efecte adverse. M1 muscarinic ¿i H1 histaminic.6. În plus. Remschmidt et al. prezintå oarecare afinitate ¿i pentru receptorii serotoninici 5-HT6 ¿i 5-HT7 (Remschmidt et al. nu determinå supersenzitivitate GABAergicå. Clozapina este diferitå de antipsihoticele clasice printr-o mai mare activitate inhibitorie a „reac¡iei de trezire“. din cauza absen¡ei efectelor extrapiramidale. 2000). efectele extrapiramidale erau considerate esen¡iale pentru activitatea antipsihoticå (H. 2000). Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice / Ac¡iunea pe receptori Prezentåm în tabelul 3. nu depolarizeazå ¿i nu blocheazå neuronii dopaminergici nigrostriatali la administrare cronicå. Pentru alte antipsihotice atipice. prin faptul cå nu inhibå inducerea comportamentului stereotip determinatå de apomorfinå ¿i amfetamine. în special agranulocitoza (Remschmidt et al. datele actuale privind ac¡iunea la nivelul receptorilor a antipsihoticelor atipice precum clozapina. dar le vom prezenta totu¿i. dar fårå efectele adverse ale acesteia. noradrenergici α1 ¿i α2 noradrenergici. De asemenea. quetiapina. prezintå afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1¿i D4.

În compara¡ie cu Antipsihoticele tipice. GABA Efect antipsihotic Efect antimuscarinic Somnolen¡å Hipertensiune ortostaticå interac¡ioneazå cu un spectru larg de receptori. . 4 Sulpirid Antisulpirid D 2. 1D. Udri¿toiu T. 2C Anti D2. Ac¡iunea pe receptori a antipsihoticelor atipice (dupå Gerlach ¿i Peacock. 4 ¿i 5HT2A. Profilul legårii de receptori poate explica. 2B. 1995 cita¡i de Marinescu D. 2001) Efecte Ac¡iunea pe receptori D 2. 2 NA Sertindol Anti 5HT2. afinitatea olanzapinei pentru familia receptorilor dopaminici este relativ scåzutå ¿i relativ înaltå pentru receptorii serotoninici. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism alfa1 NA Quetiapina Moderat Anti 5HT2A. M1 a1 agonist 5HT1A inhibitor receptare 5HT. 3. sensibile la haloperidol Fårå afinitate pentru M.10. 2/alfa 1.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 101 Tabelul 3. 2000). 2NA/H1 Fårå efect pe rec. ¿i efectele adverse. 4 Antia NA/H1 slab anti D1. 3 postsinaptici: la doze mari asupra simptomelor D 2. 5HT6/ ¿i alfa 1 NA/ M1-5/ ¿i H1 Slab efect GABA A. M. 3 de la nivelul structurilor pozitive ¿i negative limbice. 3. 1A ¿i pentru D1. 2A. 2. 2 NA Anti 5HT2/ Par¡ial anti H1 alfa 1NA Afinitate scåzutå pentru 5HT1C.beta NA Anti D2 Antagonism D. 3 presinaptici: la doze mici Efect antipsihotic D 2. 5HT6 Slab anti D1. având afinitate de la moderatå pânå la înaltå pe receptorii D1-4. 3. 2C... M1 ¿i H1. 4 / HT2A/ Ac¡iune alfa 1 NA antagonistå Anti M1 multiplå Anti H1 Slab anti D2 striatali Nu determinå EEP Olanzapina Afinitate înaltå cu efect anti D1. Chiri¡å V. α1. la fel ca ¿i pentru clozapinå. Aceasta ar putea explica. antidepresive Ziprasidona Anti 5HT 1D. slab la nivelul striatului Par¡ial anti D2 Efect antipsihotic Anti D2/5HT RisperiPuternic anti 5HT2A dona Efect EEP sau Par¡ial anti a1. 5-HT2A. de ce olanzapina este mai eficientå pe simptomele negative ¿i cele legate de dispozi¡ie la pacien¡ii cu schizofrenie (Remschmidt et al. situsurile sigma. NA Clozapina Puternic anti D 1. a 1. de asemenea. alfa 2NA Prop.C.

afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1-4. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. rezultå un numår diferit de metaboli¡i ai antipsihoticelor atipice. α1. Prezintå. 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. slabei blocåri D2. Reducerea riscului pentru efecte extrapiramidale (inclusiv dischinezia tardivå) se datoreazå. risperidona are o activitate antipsihoticå mediatå printr-o combina¡ie între antagonismul pe receptorii D2 ¿i antagonismul pe receptorii 5-HT2A. 2001) (tabelul 3. . 5-HT2A. 2000).102 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. de asemenea. 2000). care pot fi detecta¡i în sânge sau în urinå. explicå diferen¡ele în ceea ce prive¿te efectele terapeutice ¿i cele adverse (Remschmidt et al. Lewis M. Unul dintre cele mai pronun¡ate efecte adverse este cre¿terea în greutate. ca rezultat al antagonismului pe receptorii serotoninergici. comparativ cu al olanzapinei ¿i clozapinei. majoritatea fiind metabolizatå la nivel hepatic. α2 ¿i H1. Monitorizarea nivelului sangvin al neurolepticelor este un instrument important ¿i util pentru controlul calitå¡ii tratamentului ¿i evitarea supradozårii (Remschmidt et al.11.).com. care pot fi consultate pe site-ul www. Profilul diferit al legårii de receptori a risperidonei. Comparativ cu clozapina. dupå cum am mai aråtat. în combina¡ie cu ac¡iunea antimuscarinicå (Remschmidt et al. Toate antipsihoticele atipice ating peak-ul plasmatic în câteva ore.6. În ¡ara noastrå. efectele anticolinergice rezultå din interac¡iunea cu receptorii muscarinici.2. în timp ce sedarea poate fi atribuitå efectelor pe receptorii adrenergici ¿i muscarinici. în special la nivel nigrostriatal. mentalhealth. Conform datelor actuale. 2000). 3. Cea mai mare parte a medicamentului este imediat metabolizatå ¿i inactivatå. având un risc mai scåzut pentru hipotensiune ortostaticå. nu se efectueazå de rutinå monitorizarea concentra¡iei de neuroleptic.C. din motive financiare. et al. olanzapina are o ac¡iune mai slabå pe receptorii α adrenergici. Profilul de legare pe receptori al antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent nu prezintå diferen¡e în raport cu cel de la adult (Stigler K.

Absorb¡ia este incompletå. traverseazå bariera hematoencefalicå ¿i placenta ¿i trec în laptele matern. clearance-ul sumei risperidonå plus metabolit este redus cu 60%. Ratele clearance-ului sunt modificate la copii. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. Dupå administrarea oralå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o zi. Acestea au distribu¡ie largå în organism. în primul rând de albuminå. T½ este de 20 ore. 2000). båtrâni ¿i la cei cu afectare renalå. depot. astfel cå se poate administra în dozå unicå zilnicå.m. fiind transformatå în metabolitul activ: 9-hidroxi-risperidonå. Ac¡iunea farmacologicå este datå de efectele însumate ale risperidonei ¿i metabolitului såu. Efectul clinic în func¡ie de modalitatea de ac¡iune pe receptori a neurolepticelor Ac¡iunea pe receptori Antagonism D. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450IID6 debrisoquin hidroxilazå. dar existå ¿i varianta i. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså la 1 orå. se absoarbe în propor¡ie de 70-85%. prin hidroxilare. medica¡ia asociatå etc. cum sunt: activitatea sistemului citocromului P450 de la nivel hepatic (putând determina o metabolizare intenså sau såracå) ¿i al¡i factori. precum vârsta. fumatul. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism a1NA Efectul Efect antipsihotic Efectele antimuscarinice Somnolen¡a Hipotensiunea ortostaticå Nivelurile serice ale medicamentelor ¿i metaboli¡ilor acestora depind de câ¡iva parametri. preparatul lichid are o mai bunå absorb¡ie oralå. Eliminarea se face prin urinå (85%) ¿i materii fecale. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. sub formå de tablete. concentra¡ia plasmaticå este dependentå de dozå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 103 Tabelul 3. solu¡ie. sexul. (Remschmidt et al. 1% se eliminå nemodificatå. în propor¡ie de 90% risperidona ¿i 77% metabolitul.11. fiind necesarå reducerea dozelor. Se leagå de proteinele plasmatice. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. RISPERIDONA Risperidona este un benzioxazol derivativ descoperit de Janssen. Biodisponibilitatea este de 70%. .

iar concentra¡ia maximå plasmaticå este mai înaltå. Se leagå de proteinele plasmatice: de albuminå în propor¡ie de 93%. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå.. dar nu s-au gåsit diferen¡e la pacien¡ii cu cirozå severå (motivele . sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. Absorb¡ia este incompletå (85%) dupå administrarea oralå.. 7% este eliminatå nemodificatå.m. descoperitå de Eli-Lilly. placenta ¿i trece în laptele matern. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 6 ore dupå administrare oralå ¿i în 15-45 minute dupå administrare i. Are distribu¡ie largå în ¡esuturi. se ob¡in metaboli¡i inactivi. dar existå ¿i varianta parenteralå. volumul de distribu¡ie nu sunt diferite la forma i. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. T½. diferå doar rata de absorb¡ie ¿i perioada în care se atinge concentra¡ia maximå. T½ este de 30 ore.m. se administreazå maximum 3 doze de 10 mg la 4 ore. Biodisponibilitatea este de minimum 50%. doar 7% este eliminatå nemodificatå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå: olanzapina este înalt metabolizatå înainte de excre¡ie. frac¡iunea liberå cre¿te cu 35% datoritå scåderii proteinelor plasmatice (albumina).104 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La pacien¡ii care prezintå afectare hepaticå. Olanzapina se administreazå în dozå unicå zilnicå 10 mg oral sau 2 doze de 5 mg. Nu au fost studiate efectele afectårii renale asupra eliminårii.m. prin glucuronidare directå ¿i oxidare oxidarea fiind mediatå de sistemul enzimelor con¡inând FMO-flavin. este o thienobenzodiazepinå derivativå. Eliminarea se face prin urinå (57%) ¿i fecale 30%. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic (40%). clearance-ul. astfel cå se recomandå scåderea dozelor. Traverseazå bariera hematoencefalicå. i. astfel cå disfunc¡ia renalå nu are impact asupra eliminårii ¿i nu este necesarå reducerea dozelor. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o såptåmânå. dacå se administreazå o singurå dozå. Afectarea hepaticå poate influen¡a clearance-ul. OLANZAPINA Olanzapina.

Biodisponibilitatea este de 50-60%. 2D6. Quetiapina este în principal ¿i extensiv metabolizatå hepatic. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 83%. Quetiapina se administreazå în 2-3 doze zilnice. Absorb¡ia. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. la primul pasaj. pentru protejarea fa¡å de aceste efecte adverse (Remschmidt et al. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore. este o dibenzodiazepinå derivativå. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450 3A4. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. 30% prin fecale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 105 nu au fost încå elucidate) Prin urmare. 2000). La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå severå. placenta ¿i trece în laptele matern. Concentra¡ia plasmaticå maximå cre¿te propor¡ional cu doza. T1/2 este de 10-16 ore. primul neuroleptic atipic. Metabolizarea se face hepatic. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-4 ore. se administreazå în douå doze zilnice. Majoritatea efectelor adverse importante pe supresia måduvei hematogene. CLOZAPINA Clozapina. nu este necesarå reducerea dozelor în aceste cazuri. fiind folosit doar în cadrul unui protocol strict monitorizat. Alimentele nu influen¡eazå rata ¿i propor¡ia absorb¡iei. clozapina este contraindicatå. T½ este de 6 ore. QUETIAPINA Administrarea se face pe cale oralå. Clozapina se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 95%. A fost descoperitå de Wander prin varia¡ia sistematicå a compu¿ilor heterociclici ¿i introduså în practica clinicå în 1972. Se eliminå (metabolizatå aproape complet înainte de eliminare) 50% prin urinå. Absorb¡ia este incompletå: 90-95% dupå administrarea oralå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. cu agranulocitozå a dus la pierderea acceptårii acestui medicament în practica clinicå curentå. metaboli¡ii rezulta¡i sunt inactivi. Eliminarea. . Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 3-4 zile.

m. dar existå ¿i varianta i. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå indiferent dacå este u¿oarå. În afectarea hepaticå. deci nu este necesarå modificarea dozelor. clearance-ul quetiapinei este redus cu 25%. motiv pentru care se administreazå în douå doze zilnice. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 3-5 ore dupå administrare oralå ¿i în 30-45 minute dupå administrare i. placenta ¿i trece în laptele matern. la primul pasaj. În caz de afectare hepaticå medie-moderatå cre¿te concentra¡ia plasmaticå. Alterårile proteinelor plasmatice ¿i ale acizilor gra¿i pot modifica legarea de proteine ¿i farmacocinetica. clearance-ul este redus cu 25%. Metabolizarea se face intensiv la nivel hepatic. Eliminarea este 73% renalå. Absorb¡ia. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile dupå 2 doze. fiind necesarå adaptarea dozelor: reducerea dozelor ini¡iale ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Are o biodisponibilitate de 59%. a 10 mg. comparative cu adultul. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. Absorb¡ia. cu 26%. Eliminarea se face prin urinå ¿i fecale. fiind nevoie ¿i în aceste cazuri de adaptarea dozelor. La copiii peste 12 ani ¿i adolescen¡i nu existå diferen¡e în profilul farmacocinetic. fiind necesarå reducerea dozelor. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. 1% se eliminå nemetabolizatå. ZIPRASIDONA Administrarea se face pe cale oralå. . 21% prin fecale. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 99%.106 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile. moderatå sau severå. pe 4 cåi metabolice. Mesele bogate în carbohidra¡i reduc biodisponibilitatea administrårii orale. AMISULPRIDUL Administrarea se face pe cale oralå. Alimentele bogate în gråsimi cresc absorb¡ia: administrarea se face în timpul sau imediat dupå maså.m. nu existå diferen¡e farmacocinetice. T½ este de 5-10 ore.

Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii pentru antipsihoticele atipice sunt în episodul acut ¿i ca tratament de între¡inere în schizofrenii ¿i în mod deosebit în tratamentul schizofreniilor cronice ¿i refractare. tulburarea obsesiv-compulsivå. caracterizat prin iluzii. În afectarea hepaticå. Astfel. 2000).3. Eliminarea renalå este majoritarå. tulburåri de gândire. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. probabil cå studiile viitoare vor consacra aceste medicamente ca tratament al multora dintre ele) (H. 2000. T½ este de 12 ore. halucina¡ii. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. apare reducerea clearance-ului. datoritå riscului scåzut pentru efecte adverse extrapiramidale (cum este dischinezia tardivå). Este necesarå scåderea dozelor. . existå o tendin¡å de a lårgi paleta indica¡iilor (H. se administreazå în 1-2 doze zilnice. medicamentul eliminându-se nemodificat în propor¡ie mare (22%). Alte indica¡ii sunt reprezentate de tulburårile pervazive ale dezvoltårii. Se ob¡in 2 metaboli¡i inactivi. THDA etc (de¿i aceste condi¡ii ¿i tulburåri nu au fost stabilite încå drept indica¡ii terapeutice ferme. Remschmidt et al.6. dar este foarte slabå (doar 4% din dozå). placenta ¿i trece în laptele matern.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 107 Metabolizarea se face la nivel hepatic. De asemenea. 3. 2000). Are o distribu¡ie largå ¿i rapidå în ¡esuturi. Concentra¡ia plasmaticå maximå: medicamentul atinge 2 vârfuri plasmatice (la 1 orå ¿i la 4 ore). Remschmidt et al. recomandå antipsihoticele atipice la copii ¿i adolescen¡i în urmåtoarele situa¡ii: • Schizofrenie – episodul psihotic acut. tulburarea Tourette. propor¡ional cu scåderea clearanceului la creatininå. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 17%. Are o biodisponibilitate de 48%. • Schizofreniile cronice ¿i refractare la tratament. nu este necesarå reducerea dozelor (deoarece amisulpridul este supus unei metabolizåri hepatice minime). H. Remschmidt et al. comportament agresiv ¿i „acting – out“.

specificând de fiecare datå dacå medicamentul folosit a fost aprobat pentru tulburarea în cauzå sau pentru grupa de vârstå din care face parte pacientul. 2002. pentru multe tulburåri. Apoi doza poate fi crescutå treptat. timp de 1 såptåmânå. De asemenea. în 2 prize sau dozå unicå seara. Dozele mai mari de 6mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici.25 mg/såpt. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. au fåcut ca tratamentul cu antipsihotice atipice al acestora så nu fie încå aprobat oficial. Modul de administrare: se recomandå administrarea în douå prize sau dozå unicå seara.4.25 mg/zi. se va defini spectrul indica¡iilor tratamentului cu antipsihotice atipice la copil ¿i adolescent. Probabil cå. Durata . în schimb sunt asociate cu mai multe efecte adverse. Atât din ra¡iuni medicale cât ¿i medico-legale. 3. dar ¿i ce simptome. care se cresc treptat. în viitorul foarte apropiat. mentalhealth. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. este necesarå monitorizarea riguroaså clinicå ¿i de laborator. RISPERIDONA La copii ¿i adolescen¡i sunt acceptate doze cuprinse între 1-6 mg/zi. vor trebui så îi alerteze pentru a se adresa medicului între vizitele programate.108 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Suprimarea simptomelor ¿i profilaxia recåderilor în schizofreniile acute ¿i cronice – tratament pe termen lung. dar ¿i riscurile lui. sistematizate în tabelul urmåtor.com. este imperativå informarea pacien¡ilor ¿i familiilor acestora privind beneficiile acestui tip de tratament. care pot fi consultate pe site-ul www. Prezentåm în tabelul 3. informând pårin¡ii când trebuie så se prezinte la medic pentru evaluårile de rutinå. doar rigorile impuse de aprobarea oricårui medicament.6. indica¡iile antipsihoticelor atipice recomandate recent de Stigler K et al. Suntem convin¿i cå. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici. în special la copil ¿i adolescent. legate de efectele secundare sau de evolu¡ia bolii.12. cu 0. doza ini¡ialå fiind de 0. 2001 ¿i Kaplan ¿i Sadock. • Copii.

12. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). negative. 2002) Tulburåri psihotice acute ¿i cronice: Schizofrenie: pentru simptome pozitive. rezistentå la tratament Diskinezie tardivå severå Când existå efecte secundare severe. valproatul. Apoi. anomalii hematologice induse de clozapinå) Tulburåri psihotice secundare traumatismelor craniocerebrale. demen¡e SIDA. intolerabile datorate altor neuroleptice (cre¿terea în greutate. Sindrom Gilles de la Tourette Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie Auto/hetero agresivitate la copii Tulburarea de conduitå Tulburarea de opozi¡ie Tulburarea obsesiv compulsivå Risperidona Clozapina Olanzapina Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Risperidona Sulpirid Risperidona Risperidona Olanzapina Quetiapina Risperidona este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. cognitive. tratamente medicamentoase Tulburåri pervazive de dezvoltare Adjuvant al antidepresivelor în tratamentul acut al episodului depresiv major cu elemente psihotice Episod maniacal acut (mai pu¡in eficientå decât litiul. cu reevaluare periodicå. Kaplan ¿i Sadock. carbamazepina) în Tulburarea bipolarå tip I Tulburarea bipolarå cu ciclicitate rapidå Adjuvant în tulburarea bipolarå refractarå Simptome depresive ¿i anxioase în Schizofrenie Risperidona Olanzapina Risperidona Clozapina Risperidona Olanzapina Ticuri. pentru a .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 109 Tabelul 3. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent (Stigler K et al. 2001. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. Risperidona Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Amisulprid Sulpirid Risperidona Olanzapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Quetiapina Tulburare schizoafectivå Schizofrenie cu debut în copilårie.

cu 1 mg/dozå. în 2 prize sau dozå unicå seara. Dozele mai mari de 10 mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici. Tratamentul de ini¡iere se face cu 2.5-5-10 mg/zi. cu reevaluare periodicå. Tratamentul se introduce cu doze mici. . Este necesarå reevaluarea periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. dozele de clozapinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. Dozele mai mici de 200 mg/zi se administreazå într-o singurå prizå. care se cresc treptat. cu maximum 100 mg/zi. Apoi se cre¿te doza cu 2. Doza zilnicå de între¡inere este cuprinså între 0. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. Se cre¿te doza treptat. • Adolescen¡i. la interval de 2-3 zile/1 såptåmânå. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 12. cu o dozå mai mare seara la culcare. NB. Durata este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace.110 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determina necesitatea men¡inerii tratamentului. Cre¿terile ulterioare ale dozelor. Nu se frac¡ioneazå tableta. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor).5-3 mg.5 mg la fiecare 5-7 zile. de 2 ori pe zi. pânå la doza ¡intå de 300 mg/zi. pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului.5 mg/zi. 3-4 zile. dacå sunt necesare. cuprinså în intervalul de 5-10 mg/zi. indica¡ia firmei Eli Lilly! CLOZAPINA La adolescen¡i. Doza zilnicå de între¡inere este 5-10 mg. Apoi doza poate fi crescutå treptat. se fac o datå sau de 2 ori pe såptåmânå. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. atinså la sfâr¿itul a douå såptåmâni. la interval de 2-3 zile. doza ini¡ialå fiind de 1-2 mg/zi. în dozå unicå. seara la culcare. OLANZAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu doze de 2. Apoi. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. pânå la 4-6 mg/zi. cu 25-50 mg/zi. Modul de administrare: este în dozå unicå zilnicå. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei.5-25 mg.

de 40-80 mg/kg). pânå la doza ¡intå. Pentru simptomele pozitive se folosesc 400-800 mg/zi (doze mari. care efectueazå såptåmânal hemograma.5. diferen¡ele între grupul antipsihoticelor atipice în compara¡ie cu înaltul poten¡ial al efectelor neurologice al antipsihoticelor tipice apare evident. de 10 mg/kg. datoritå riscului de apari¡ie a efectelor adverse (agranulocitoza. doza se descre¿te gradat pânå la 150-300 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se face cu 400 mg/zi. Modul de administrare este în douå prize zilnice. Dozele peste 400 mg/zi vor fi divizate în douå prize. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå eficace. convulsiile). Clozapina este eliberatå în SUA doar prin intermediul unui sistem de distribu¡ie special. apoi la 2 såptåmâni – 1 lunå (Gheorghe M. Modul de administrare este în una/douå prize pe zi. Se cre¿te cu 25-50 mg la 1-3 zile. iar pentru simptomele negative se folosesc 50-100-300 mg/zi (doze scåzute. Existå o bazå de date centralå.6. Se monitorizeazå hemograma såptåmânal. AMISULPRIDUL Doze: 50-100-300-400-800-1200 mg/zi. Tratamentul de ini¡iere: 20 mg/zi în 2 prize. 2001). oral sau injectabil. QUETIAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 25-400 mg/zi. în 2-3 prize. Modul de administrare este în douå-trei prize pe zi. ZIPRASIDONA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 40-160 mg/zi. Se ini¡iazå tratamentul cu 12. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. pe parcursul a 1-2 såptåmâni. se impune urmårirea atentå a pacientului pentru detectarea reapari¡iei simptomelor psihotice. 3.5-25 mg/zi. Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. înainte de a furniza medicamentul.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 111 Tratamentul de între¡inere. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Privind profilul efectelor adverse. care monitorizeazå hemogramele. Necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. Dacå este necesarå întreruperea bruscå datoritå apari¡iei leucopeniei severe. sub 100 mg/zi). .D.

granulocitopenia. cre¿terea în greutate. 2000) Utilizarea olanzapinei s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: sedare. cre¿terea nivelurilor de prolactinå cu galactoree. S-au eviden¡iat anumite categorii care prezintå risc crescut: sexul feminin. Pacien¡ii trebuie så fie instrui¡i så raporteze imediat apari¡ia oricåror semne de „infec¡ie“: letargie. hepatotoxicitate cu cre¿terea nivelurilor enzimelor hepatice. dispepsie. uscarea mucoasei bucale. cre¿terea glicemiei. dupå Levkovittch et al. 1998). bolnavii ce prezintå boli somatice grave. 1987). care apar rar. a cårei apari¡ie nu a fost raportatå de studiile implicând copiii. raportatå de numeroase studii la copii ¿i adolescen¡i. alungirea intervalului QT>450 msec (Posey et al. ca sedarea. care sunt descrise ca apårând la adult cu o frecven¡å de 1%. vertij. Leucograma trebuie efectuatå înainte de ini¡ierea tratamentului cu clozapinå ¿i apoi såptåmânal. dar severe. sialoreea (variind între 35%. slåbiciune. tremor. 2001). grea¡å ¿i vårsåturi.mentalhealth. tahicardie. Clozapina prezintå efecte secundare frecvente. semne caracteristice gripei. dureri faringiene. et al. 1997). care pot fi consultate pe site-ul www. et al. 1997). ame¡ealå ¿i hipotensiune ortostaticå. Printre efectele adverse rare. Olanzapina are o ratå foarte scåzutå de apari¡ie a EEP (Kumra et al. ca parkinsonismul ¿i dischinezia tardivå. rinitå. hipotensiunea ¿i tahicardia (la 38-42%. dupå Turetz et al. cre¿terea apetitului cu cre¿tere semnificativå în greutate. se numårå leucopenia. sedarea. riscul de apari¡ie fiind mai mare la doze mai mari de 6 mg/zi (Stigler et al. cre¿terea în greutate ¿i efecte severe. sincopå.112 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta în continuare efectele adverse ale fiecårui antipsihotic atipic a¿a cum sunt ele prezentate în Kaplan ¿i Sadock 2002. dupå Sifen G. cre¿terea transaminazelor. înso¡ite de febrå. Apari¡ia agranulocitozei nu depinde de dozå sau de durata tratamentului. 1999). cu excep¡ia agranulocitozei. Rar. hiperpigmentare. pot apårea sindrom neuroleptic malign. vertijul la 90% dintre pacien¡ii studia¡i (Turetz et al. hipotermie sau convulsii (Remschmidt H. constipa¡ie. dependente de dozå.com. 1994 ¿i 90%. Risperidona s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: efecte extrapiramidale (EEP). anxietate. . dar pun în pericol via¡a pacientului. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. iar studiile realizate la copii ¿i adolescen¡i au gåsit rate similare. agranulocitoza.

Dacå pe parcursul tratamentului numårul de leucocite devine < 2000/mm3 sau granulocite < 1500/mm3. Au mai fost descrise efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. Cavazzoni et al. clozapina se întrerupe ¿i pacientul se monitorizeazå atent pentru orice semn de infec¡ie. Sindromul neuroleptic malign. fiind dependente de dozå > 600 mg/zi. Findling et al. Dacå leucocitele sunt < 1000/mm3 sau granulocitele < 500/mm3. agranulocitozå induså de medicamente. 49-66 pacien¡i la 1000 pentru olanzapinå ¿i 27-51 pacien¡i la 1000 pentru quetiapinå. • dacå existå istoric de boalå mieloproliferativå. nu a fost descris la copii ¿i adolescen¡i. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Tratamentul cu quetiapinå la copii ¿i adolescen¡i se asociazå cu un risc scåzut de apari¡ie a EEP (Findling et al. 71-87 pacien¡i la 1000 pentru risperidonå. 1994) la absent pânå la jucarea unui rol în ameliorarea diskineziei tardive ¿i a EEP produse de tratamente neuroleptice anterioare (Turetz et al. înso¡itå de vertij. 2000) similar cu datele observate la adul¡i. impunând limitarea cre¿terii dozelor ¿i chiar întreruperea tratamentului. ca apårând la 50% dintre subiec¡i. 2000). Cre¿terea u¿oarå în greutate a fost descriså ¿i la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå (McConville et al. 1999. Riscul de apari¡ie a EEP la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå a fost evaluat de la foarte scåzut (Remschmidt et al. 2000 au concluzionat cå pacien¡ii tineri trata¡i cu clozapinå au un risc mai mare decât adul¡ii de a dezvolta convulsii sau anomalii EEG. pacientul se interneazå. convulsii tonico-clonice generalizate) au fost gåsite ca apårând la 10-44% dintre copiii ¿i adolescen¡ii (Kumra et al. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 16-119 pacien¡i la 1000 pentru clozapinå. Convulsiile (mioclonii. Nu a . granulocitopenie severå. 1996) trata¡i cu clozapinå. 1997). Convulsiile datorate tratamentului cu clozapinå apar la pacien¡ii adul¡i cu o frecven¡å de 5%.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113 Tratamentul cu clozapinå nu se ini¡iazå dacå: • numårul de leucocite < 3500/mm3. descris ca apårând la adul¡ii trata¡i cu clozapinå în asociere cu litiu. Sedarea a fost descriså de Martin et al. • numårul de granulocite < 2000/mm3. tahicardie posturalå u¿oarå sau moderatå la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå.

114 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI fost descriså apari¡ia hepatotoxicitå¡ii la aceastå categorie de pacien¡i. Sedarea u¿oarå a fost cel mai frecvent efect advers descris ca apårând la tratamentul cu ziprasidonå. adenom endocrin pancreatic. ca de altfel nici tahicardie sau hipotensiune ortostaticå (Sallee et al. chiar de lungå duratå. dar eficacitatea lor pe simptomele pozitive ¿i negative comparativ cu clozapina este încå incomplet investigatå (Remschmidt et al.13. apari¡ia ginecomastiei. anxietatea. hemangiom ¿i hemangiosarcom hepatic. la copii ¿i adolescen¡i. moderate. nu au fost gåsite modificåri semnificative ale intervalului QT. . La oameni. Nu a fost raportatå cre¿terea în greutate ca urmare a tratamentului cu ziprasidonå (Sallee et al. Nu au fost descrise modificåri cardiace de tipul alungirii intervalului QTc. Quetiapina a determinat. Studiile la animale. similar cu datele de la adul¡i. cu apari¡ia hiperplaziei celulare ¿i a neoplasmelor: adenom de glandå pituitarå. Studiile efectuate nu au raportat apari¡ia tumorilor men¡ionate la oamenii care au primit tratament. 2000) (tabelul 3. Cele mai frecvente efecte adverse raportate la pacien¡ii trata¡i cu amisulprid sunt insomnia. este necunoscutå relevan¡a cercetårilor referitoare la apari¡ia acestor tumori la animale. au eviden¡iat. cre¿terea în greutate. în unele cazuri. Carcinogeneza. cre¿terea cronicå a secre¡iei de prolactinå. Amisulpridul se pare cå este fårå risc carcinogen la animale. De asemenea. care så necesite reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (Sallee et al. adenom folicular tiroidian benign.). doar apari¡ia akatisiei a fost descriså la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu ziprasidonå. dependente de dozå ¿i reversibile dacå se administreazå agen¡i antiparkinsonieni. Dupå administrarea olanzapinei s-a observat apari¡ia de adenom ¿i adenocarcinom al glandei mamare. apari¡ia de adenocarcinom mamar. la ¿oareci. ca urmare a administrårii risperidonei. La copil ¿i adolescent. 2000). olanzapina ¿i quetiapina par a avea cea mai scåzutå ratå a efectelor secundare. 2000). De asemenea. 2000). în sensul alungirii acestui interval (cel mai important efect advers descris la adul¡i). au fost raportate la båie¡i cre¿teri u¿oare ale nivelului prolactinei ¿i. EEP sunt rare. agita¡ia. adeno-carcinom al glandei mamare. A fost descriså cre¿terea nivelurilor de prolactinå. cu antipsihotice atipice (Kaplan. rar. Dintre efectele extrapiramidale. 2000). extrem de rar apårând sedarea severå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 115 Tabelul 3.7. hemoragii craniene recente.6. Vom prezenta interac¡iunile antipsihoticelor atipice atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 3. mentalhealth. • afec¡iuni hematologice: tulburåri mieloproliferative. barbiturice.com. care pot fi consultate pe site-ul www.13. stare comatoaså. tromboze. • afec¡iuni neurologice: sindrom extrapiramidal.2. • prezen¡a/risc apari¡ie convulsii: în special pentru Clozapinå.6. • afectare hepaticå severå. delir colinergic: scopolamina. Contraindica¡iile se datoreazå efectelor lor antiadrenergice. fenilciclidina. IMA. beta Sedare Antagonism M Uscarea mucoasei bucale Antagonism H1 Sedare Serotonina Noradrenalina Acetilcolina Histamina 3. • glaucom cu unghi închis: contraindica¡ie absolutå pentru Olanzapinå. Contraindica¡iile tratamentului cu antipsihotice: • istoric de råspuns alergic. insuficien¡å cardiacå. • afec¡iuni cardio-vasculare: hipotensiune. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice Datele referitoare la interac¡iunile antipsihoticelor atipice cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. 3. anevrisme.14). Mecanismele efectelor secundare Neurotransmi¡åtor Dopamina Receptor/ efect Efect clinic farmacologic Antagonism D2 Simptome parkinsoniene Distonie Akatisie Diskinezia tardivå Cre¿terea nivelului de prolactinå Antagonism 5HT Cre¿terea ponderalå Antagonism Hipotensiune alfa1. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002 ¿i monografiile firmelor producåtoare. BDZ. • suspiciune ingestie substan¡e ce pot provoca depresia SNC: alcool. . opioide.8. anticolinergice. istoric de agranulocitozå ¿i granulocitopenie severå: contraindica¡ie absolutå pentru Clozapinå. antihistaminice.

risperidona Quetiapina scade clearance Loraxepam Loraxepam cu 20% Quetiapina nu scade clearance Litiu Litiu Levodopa. accentuare hipotensiune ortostaticå BDZ hipotensiune ortostaticå. captopril. risc convulsii. fenitoina. CYP 3A4: carbamazepina.supresia måduvei osoase uracil. alcool. este necesarå barbiturice. atipice cu 50%. sulfonamide. propiltio.116 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. ISRS Simptome sevraj opioid Opioide Cre¿terea concentra¡iei plasmatice Clozapina a clozapinei cu 75% Levodopa. rifampicina. cre¿terea dozelor glucocorticoizi Medicamente care inhibå Inhibare clearance antipsihoticelor izoenzime CYP atipice.efectele acestora. digitoxina Desfac legåtura clozapinå proteine Accelerare clearance Fenitoina Quetiapina Quetiapina de 5 ori Accelerare clearance Tioridazina Quetiapina cu 65% Scade clearance Quetiapina cu 20% Cimetidina Fluoxetina. 2002) Efectul Substan¡a Antipsihoticele atipice poten¡eazå Deprimante SNC: narcotice. sincopå. imipra. depot de clozapinå Paroxetina Risc convulsii. antipsiPrecipitare neutropenie cauzatå hotice. se scad dozele de olanzapinå. Cresc concentra¡ia sericå de Clozapinå fluvoxamina warfarina. agoni¿ti Quetiapina le antagonizeazå efectele dopaminici Ziprasidona Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. anestezice. antihista. “ Diazepam “ Litiu Inhibå izoenzime CYP 1A2. barbiturice. Fluvoxamina. cre¿terea Biperiden concentra¡iei serice de Olanzapinå. ciprofloxacina Levodopa. fluoxetina. analgezice sedative. stare confuzionalå.14. Levodopa. ADT sedare. minice H1. depresie respiratorie Medicamente care induc izoenzime Accelerare clearance antipsihoticelor CYP1A2. efecte cardiace Medicamente antihipertensive Antipsihoticele atipice poten¡eazå efectele acestora. haloperidolul. paroxetina. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. Litiu SMN Risperidona.Fårå interac¡iune mina. agoni¿ti dopaminici: Amisulprid le antagonizeazå efectele . e necesarå scåderea dozelor Risperidona EEP Fenitoina. agoni¿ti dopaminici Risperidona le antagonizeazå efectele Olanzapina Cimetidina. Levodopa. Clozapina Carbamazepina. omeprazol. agoni¿ti Olanzapina le antagonizeazå efectele dopaminici Acestea determinå agranulocitoza. antacid Fårå interac¡iune “ Warfarina “ Imipramina “ Desipramina. agoni¿ti dopaminici: Ziprasidona le antagonizeazå efectele Amisulprid Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase.

scorurile GAF îmbunåtå¡indu-se semnificativ. • tumori dependente de prolactinå: prolactinoame de glandå pituitarå: contraindica¡ie pentru Amisulprid. S-au revåzut foile de observa¡ie ale pacien¡ilor. 3. Conform raportului Dr. De¿i limiteazå concluziile la datele prezentate. • Feocromociton: pentru Amisulprid. vârsta medie fiind de 15 ani. pentru o perioadå medie de 52 de zile. efectele secundare apårute. Aceste rezultate ar putea fi în mod particular importante pentru a îmbunåtå¡i moralul pacien¡ilor. Masi. de la 71. Aceste cazuri sugereazå beneficiile clozapinei în tratamentul schizofreniei cu debut în copilårie. 2001 au studiat efectul clinic al clozapinei asupra agresivitå¡ii la adolescen¡ii cu schizofrenie severå cu debut în copilårie (Chalasani et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 117 • afectare renalå severå.7.4 ± 13. stabilizatori ai dispozi¡iei). Autorii raporteazå cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. deoarece se presupune cå s-ar putea asigura un mediu mai pu¡in restrictiv pentru ace¿ti pacien¡i. autorii sus¡in cå a existat o îmbunåtå¡ire semnificativå a comportamentului agresiv. Chalasani et al.6 kg la 77. rezultatele ob¡inute fiind similare celor descrise la adul¡i.3 ± 10. Studii clinice CLOZAPINA Studii clinice Douå studii clinice la copii au fost efectuate în ultimii ani pentru clozapinå. al familiilor ¿i personalului.6 mg/zi) timp de . scorurile GAF la internare ¿i externare. detalii despre dozarea clozapinei. au primit clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142.6 kg.5 ± 73. 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. S-au notat amelioråri semnificative privind interac¡iunile sociale ¿i scåderea numårului de episoade violente ¿i gânduri de homicid ¿i suicid. G. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå. 2001). Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå. extrågându-se datele demografice ale acestora. în vârstå de 12-17 ani.

Acatisia ar trebui luatå în considerare în toate cazurile de e¿ec aparent al antipsihoticelor atipice (Gogtay N. 2002c). To¡i pacien¡ii au fost responderi la clozapinå. Autorii aten¡ioneazå cå deoarece copiii nu pot descrie cu acurate¡e simptomatologia. CGI-S. MRS.08 kg.7%. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. sedarea. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente.96 ± 3.96 ± 3. Nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice (Masi G.6 mg/zi) timp de 12-24 de luni. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. cu råspuns la tratament β-blocant. Masi et al au realizat în 2002 un studiu privind efectul clozapinei la 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. în vârstå de 12-17 ani.118 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 12-24 de luni (Masi et al. timpul de debut al hipoglicemiei ¿i efectul . 384 pacien¡i sub tratament cu clozapinå care au dezvoltat diabet zaharat. Studii asupra efectelor secundare Gogtay et al au raportat în 2002 cazul a 2 copii cu schizofrenie sub tratament cu clozapinå. conform CGI-I. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. în 2001. 2002). sedarea.5 ± 73. care au dezvoltat ca efect secundar acatisie. Modificårile medii ale scorurilor pe scalele aplicate au fost semnificative. Efectele secundare. BPRS.7%. caracteristicile demografice ale pacien¡ilor. reprezentând în medie 10. reprezentând în medie 10. Studiul a inclus cercetarea bazei de date a FDA MedWatch pentru perioada ianuarie 1990-februarie 2001. ca apetitul crescut. S-au evaluat apari¡ia diabetului. cazurile noi versus exacerbårile unui diabet preexistent. S-a administrat clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. stabilizatori ai dispozi¡iei). Efectele secundare.08 kg. severitatea clinicå. acatisia este frecvent diagnosticatå ca o agravare a tulburårii psihotice. în vârstå de 13-77 ani au fost inclu¿i într-un studiu epidemiologic realizat de Koller et al. 2002). Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. ca apetitul crescut. CGAS. Autorii concluzioneazå cå tratamentul cu clozapinå poate îmbunåtå¡i tabloul clinic la adolescen¡ii cu episoade maniacale sau mixte refractare la tratament. ¿i nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice. S-au aplicat pentru måsurarea eficacitå¡ii clinice scalele CGI-I.

O rela¡ie cauzalå între clozapinå ¿i diabet este sugeratå de numårul de cazuri. vârsta relativ micå a pacien¡ilor afecta¡i ¿i reversibilitatea promptå la oprirea medica¡iei la unii pacien¡i. Enurezisul nocturn este un efect secundar rar care apare la terapia cu clozapinå. Reitzle et al au publicat în 2001 cazul unui båiat cu psihozå schizofrenicå. rela¡ia temporalå cu începutul tratamentului cu clozapinå. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå.6 kg la 77. Pentru a normaliza tabloul hematologic s-a folosit factorul stimulator al coloniilor de granulocite. în vârstå de 12 ani.3 ± 10. Chalasani et al au descris cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 119 opririi ¿i reluårii tratamentului. simptomatologia enureticå s-a ameliorat. Dupå trei luni de tratament. 46 de pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it controlul glicemiei dupå ce au renun¡at la sau au scåzut doza de clozapinå. care nu a avut nici un efect asupra enurezisului. Copilul a dezvoltat agranulocitozå dupå terapia cu clozapinå. Severitatea cazurilor raportate a variat de la intoleran¡å medie la glucozå la cetoacidozå diabeticå sau comå hiperosmolarå. S-a administrat tolterodinå. un agent anticolinergic cu selectivitate vezicalå. care a fost tratat cu clozapinå timp de 15 såptåmâni. De¿i tolterodina s-a dovedit a fi ineficientå în cazul prezentat. Raportul femei/bårba¡i a fost de 2/0. Un singur pacient a dezvoltat diabet în urma unei singure doze de 500 mg de clozapinå. 242 pacien¡i au avut diabet de novo ¿i 54 exacerbåri ale bolii preexistente. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. este prezentat de English et al. pentru o perioadå medie de 52 de zile. Au fost 80 de cazuri de acidozå metabolicå sau cetozå. de la 71. Cele mai multe cazuri au apårut în primele 6 luni de tratament cu clozapinå. Autorii aten¡ioneazå cå agranulocitoza se . 2001). în vârstå medie de 15 ani (Chalasani et al.4 ± 13. studii ulterioare sunt necesare pentru a evalua corect eficacitatea tolterodinei în enurezisul indus medicamentos. în 2001. La administrarea de desmopresinå. 25 de pacien¡i au murit în timpul episoadelor hiperglicemice. Cazul unei paciente hispanice de 16 ani cu boalå bipolarå cu tråsåturi psihotice. pacienta a început så prezinte episoade de enurezis nocturn. cu terapie cu clozapinå. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå.6 kg.

Pe perioada desfå¿urårii studiului. miocardite.4 mg/kgc). în vârstå de 16 ani. Înregistrarea EKG a aråtat undå P mitralå în DI. diferind semnificativ de cele din acest studiu. doza medie de clozapinå a fost de 200 mg/zi (3. iar dupå 1 såptåmânå doza a fost crescutå la 100 mg/zi. Ameliorårile clinice observate la 5 din cei 6 pacien¡i s-au corelat cu concentra¡ia sericå de clozapinå. Terapia cu clozapinå a fost continuatå. sub monitorizare strictå. Concentra¡iile plasmatice de clozapinå în func¡ie de dozå nu au variat cu vârsta. durere retrosternalå. se sugereazå cå aceste evenimente ar putea fi mai frecvente decât se credea. Dupå câteva zile. segment ST ridicat concav în toate deriva¡iile. Clearance-ul mediu de clozapinå a fost de 1. Studii de farmacocineticå Frazier et al au studiat în 2003 farmacocinetica clozapinei la 6 tineri de 9-16 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. iar dupå 3 såptåmâni de la începerea terapiei s-a prezentat la camera de gardå. AUC 0-8 h ¿i concentra¡iile de norclozapinå au fost mai mari decât cele de clozapinå ¿i N-oxid-clozapinå. a primit clozapinå 25 mg/zi. norclozapina ¿i N-oxid-clozapina. råspunsul clinic ¿i numårul total de efecte secundare s-au corelat cu concentra¡iile de norclozapinå.120 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI poate instala la copiii cu schizofrenie care primesc tratament cu clozapinå. La adul¡i. O adolescentå cu schizofrenie cronicå rezistentå la tratament. S-a pus diagnosticul de pericarditå secundarå clozapinei. Concomitent lua benztropinå mesilat 2 mg/zi ¿i diazepam 2 mg la nevoie. fiind similare cu cele raportate la adul¡i. TA 124/59 mmHg. undå P bifazicå în VI. Se recomandå monitorizarea regulatå a EKG ¿i a troponinei I la pacien¡ii pe clozapinå. respira¡ia 24 rpm. Examenul fizic a fost normal. cardiomiopatii sau anomalii EKG.7 l/kg-h. pacienta a dezvoltat palpita¡ii. S-au studiat parametrii farmacocinetici ai clozapinei ¿i ai metaboli¡ilor såi. În plus. Cazul este descris de Kay în 2002. dar a revenit la normal în decurs de 2 såptåmâni. De¿i clozapina este rar asociatå cu pericardite. . Pulsul era de 124 bpm. Clozapina liberå ¿i metabolitul såu activ norclozapinå contribuie la eficacitatea ¿i efectele secundare observate la tineri. Ini¡ial troponina I a fost crescutå. concentra¡iile de norclozapinå sunt în medie cu 10-25% mai mici decât cele de clozapinå.

01-0.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 121 RISPERIDONA Studii clinice Silver et al au descris cazul unui adolescent în vârstå de 15 ani cu activitate motorie excesivå datoratå unei leziuni cerebrale anoxice secundare unui stop cardiac.5 mg/zi gradat sau placebo. s-a administrat risperidonå în doze între 0. 2003). La 16 pacien¡i de 7-14 ani. Autorii apreciazå cå risperidona poate fi consideratå ca fåcând parte din armamentul disponibil unui medic care trateazå nelini¿tea din leziunile cerebrale severe (Silver BV 2003). în urma unei lovituri de fulger. În concluzie. Pe parcursul primelor 8 såptåmâni. autorii raporteazå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. au fost cuprin¿i în studiul realizat de McCracken et al. CGI-I ¿i Aberrant Behavior Checklist. nelini¿tea membrelor inferioare a dus la apari¡ia de råni cutanate ¿i a împiedicat vindecarea arsurilor existente (Silver et al. în 2001. în cadrul cåruia pacientul a primit 1 mg risperidonå în combina¡ie cu metilfenidat 10 mg ¿i amantadinå 100 mg. Copiii care au primit placebo au avut un råspuns pozitiv în 69% din cazuri comparativ cu 12% la placebo. Evolu¡ia clinicå a fost bunå în 10 cazuri. 68% din cei care au råspuns ini¡ial ¿i-au men¡inut råspunsul ¿i în urmåtoarele 6 luni.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. studiul fiind realizat de Morant et al. Comportamentul agresiv a fost cuantificat de clinicieni ¿i pårin¡i folosind douå scale validate. Grupul de pacien¡i cu cele mai mari amelioråri a fost cel al copiilor cu retard . Cele mai frecvente efecte secundare. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse. cu probleme serioase de comportament. în 2002. cu vârste cuprinse între 5 ¿i 17 ani. controlat placebo. 101 copii cu autism. S-a efectuat un studiu experimental simplu-orb. diferite de cele la placebo. Adåugarea de metilfenidat a crescut u¿or aten¡ia pentru îndeplinirea unor sarcini. fårå modificåri în 4 ¿i nu a putut fi evaluatå la 2 pacien¡i. copiii au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 0. . Nelini¿tea motorie s-a redus ca råspuns la risperidonå. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. care nu au råspuns la alte medicamente.5-2. cu comportament agresiv. ceea ce a permis vindecarea rånilor.

timp de 6 såptåmâni. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-au folosit Nisonger Child Behavior Rating Form. Behavior Problems Inventory. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. cu vârstele cuprinse între 5 ¿i 12 ani. Grupul pe risperidonå a aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât grupul placebo a scorurilor Nisonger Child Behavior Rating Form încå din prima såptåmânå. Aberrant Behavior Checklist.2 kg ¿i respectiv 0. Risperidona nu a produs nici o modificare a variabilelor cognitive.06 mg/kgc/zi sau placebo timp de 6 såptåmâni ¿i s-au urmårit scalele NCBRF. Autorii considerå risperidona un medicament sigur în tratamentul farmacologic al copiilor cu probleme de comportament. Risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. Aberrant Behavior Checklist. ca agresiunea ¿i comportamente distructive. folosirea psihostimulantelor. în vârstå de 5-12 ani (Snyder et al.9 kg. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). O reducere importantå a scorurilor de bazå s-a observat la risperidonå. 2002).02-0. cefaleea. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i dintre cei pe risperidonå ¿i la 3 dintre cei pe placebo. CGI. Snyder raporteazå studiul efectuat la 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. CGI. au fost cuprin¿i într-un studiu dublu-orb controlat placebo. nivelul IQ sau somnolen¡å. În concluzie risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. în 2002. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. ¿i nici un pacient nu a avut EPS.122 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI mental.02-0. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia. Ameliorårile au apårut cel mai devreme la 1 såptåmânå. Behavior Problems Inventory. semnificativ în compara¡ie cu placebo. . precum ¿i a celorlalte scale. O subanalizå a demonstrat cå efectul risperidonei nu a fost influen¡at de diagnostic.06 mg/kgc/zi sau placebo. prezen¡a sau absen¡a ADHD. S-a administrat risperidonå 0. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. realizat de Aman et al. scala CVLT modificatå ¿i CPT. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2.

2001). 2001). Comparativ cu placebo. ABC. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind efectele secundare extrapiramidale. cu vârste cuprinse între 15 ¿i 25 de ani. Autorii considerå cå risperidona este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul comportamentului agresiv la copiii cu retard mental sever. VAS. Van Bellinghen et al au studiat efectul risperidonei la 13 copii cu tulburåri comportamentale persistente ¿i intelect liminar. ABC. într-un studiu raportat de Buitelaar et al. fårå efecte secundare importante. Copiii au primit risperidonå 0. Autorii considerå cå tratamentul pe termen scurt cu risperidonå a fost bine tolerat ¿i semnificativ mai eficient decât placebo în controlul tulburårilor de comportament la copiii cu IQ scåzut. în medie 1. iar risperidona a fost bine toleratå. Pe parcursul a 2 såptåmâni de urmårire dupå cele 6 de tratament. cu diagnostic de PWS cu tulburåri severe de comportament. cu . Maneeton et al raporteazå cazul unui copil cu retard mental sever ¿i agresivitate. risperidona a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor CGI-S. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. iar EPS au fost måsurate cu ESRS. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i.9 mg) sau placebo. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit CGI. În urma tratamentului s-a redus comportamentul agresiv. ¿i scorurile Personal Assessment Checklist pentru rela¡ii sociale ¿i atitudini ocupa¡ionale. în 2001.5-4 mg (în medie 2. CGI. cåruia i s-a administrat risperidonå (Maneeton et al. OAS modificatå ¿i ABC. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 123 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit timp de 6 såptåmâni risperidonå 1. sau placebo timp de 4 såptåmâni. Risperidona a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea scorurilor ABC pentru iritabilitate ¿i hiperactivitate. VAS ¿i Personal Assessment Checklist.01-0. Autorii sugereazå cå risperidona ar putea fi eficientå pentru agresivitatea severå la adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. Principalele metode de evaluare a eficacitå¡ii au fost CGI-S. ABC ¿i pe scalele de hiperactivitate. o înråutå¡ire semnificativå statistic s-a observat la grupul pe risperidonå pe scalele CGI-S.2 mg/zi.05 mg/kgc/zi. de 6-14 ani (Van Bellinghen. OAS modificatå. Durst et al au analizat efectul risperidonei la 6 adul¡i tineri ¿i 1 adolescent.

prezen¡a sau ab- . Dozele mici de risperidonå au fost îmbunåtå¡iri clinice notabile. Turgay et al au analizat siguran¡a pe termen lung ¿i eficacitatea risperidonei la 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. Peste jumåtate din pacien¡i au câ¿tigat un control mai bun asupra manifestårilor deranjante. Doza medie de risperidonå a fost de 1.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni. AS.124 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament anterior e¿uat pentru manifestårile psihiatrice ale bolii. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dubluorb placebo cu risperidonå. Scorurile la subscalele pentru problemele de conduitå au fost ini¡ial mai mici la cei ce au fost trata¡i anterior cu risperidonå decât la cei trata¡i cu placebo. ROAS. S-au aplicat Conduct Problem Subscale. care au primit anterior diverse medica¡ii (Heitun. cu nelini¿te. probleme de concentrare.02-0. Ace¿tia din urmå ¿i-au îmbunåtå¡it într-o såptåmânå scorurile. realizat de Snyder et al (Turgay et al. Autorii subliniazå cå risperidona este folositoare în tratamentul PWS datoritå efectului såu pozitiv asupra tulburårilor de comportament (Durst R. ticuri ¿i agresivitate greu de controlat.5 mg/ zi. 2000b). 2001).25-1 mg/zi. confirmate prin scåderea scorurilor CGI-S. 2 pacien¡i au renun¡at la risperidonå datoritå efectelor adverse. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. iar dupå încå o såptåmânå nu mai erau diferen¡e semnificative între pacien¡i. Pacien¡ilor li s-a administrat ¿i risperidonå 0. AS. Pentru evaluare s-au folosit CGI-S. fårå efecte secundare importante. Eficacitatea risperidonei nu a fost afectatå de diagnostic. CGI. Autorul concluzioneazå cå efectul risperidonei asupra agresivitå¡ii este în concordan¡å cu alte rapoarte din literaturå. Îmbunåtå¡irile au råmas constante pe parcursul întregului studiu pentru ambele grupuri. CPT. 2002). S-a administrat risperidonå ini¡ial în dozå micå de 0. Nu a existat un grup de control. chiar ¿i la doze mai mici decât cele raportate anterior. pe lângå diverse alte medicamente ¿i terapii. timp de 37 de såptåmâni. ROAS. Heitun raporteazå cazurile a 11 pacien¡i de 11-47 de ani. CVLT. apoi doza a crescut treptat pânå la maximum 3 mg/zi.64 mg/zi.

38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. 2 pacien¡i au re- . dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml. carbamazepinå sau valproat. nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. 2002). Studiul retrospectiv a analizat råspunsul terapeutic la risperidonå. În concluzie se aratå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1.5 mg/zi. 2001b). Copiii aveau vârste sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4.5. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i.5 la 3.75 mg/zi pe parcursul a 16 såptåmâni. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate.9 ± 0. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. Scorul CGI s-a îmbunåtå¡it în medie de la 5. dar au scåzut ulterior la normal.25-0. un copil a avut hiperprolactinemie.6-6. 7 din cei 8 copii au primit risperidona în combina¡ie cu litiu. în 2001 (Masi. semnificativ statistic. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. CGI-I ¿i C-GAS. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. CARS.6 ani ± 8 luni) au primit risperidonå 0. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. folosirea psihostimulantelor. fårå manifeståri clinice. într-un studiu deschis realizat de Masi et al. Doza medie de risperidonå a fost de 1. Dupå tratament s-au gåsit îmbunåtå¡iri în 21% din scorurile CPRS ¿i 14% din CARS. 8 subiec¡i au fost considera¡i responderi (îmbunåtå¡iri cu cel pu¡in 25% a CPRS ¿i scor CGI 1 sau 2).27 mg/zi. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii sau moderate. dar nici unul nu a fost sever. nivelul IQ sau somnolen¡å. 24 copii cu PDD.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 125 sen¡a ADHD. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. efectele sale secundare ¿i scorul CGI. Nivele crescute de prolactinå. S-au aplicat CPRS. La sfâr¿itul studiului. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. Doza optimå a fost 0. Cesena et al au publicat cazurile a 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni (Cesena et al. Disfunc¡ionalitatea måsuratå cu C-GAS s-a ameliorat cu peste 25%.6 ani (medie 4. cu vârstele cuprinse între 3.25 ± 0.8 ani). Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple.

La copiii cu PDD. pe când cel de-al treilea copil are încå probleme de integrare. 2002). 22 pacien¡i cu autism. care au primit risperidonå 0. Parent Rating Scale. Vârsta pacien¡ilor era cuprinså între 5 ¿i 15 ani. Studiul a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. iritabilitå¡ii ¿i agresivitå¡ii. AIMS. To¡i copiii au tolerat bine risperidona.5-6 mg/zi (în medie 1. temându-se de efectele adverse men¡ionate în prospect. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate.9-16. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. . de 11-13 ani.1 ani. ameliorarea cooperårii ¿i interesului social.3 ani. cu vârsta între 2. datoritå îmbunåtå¡irii capacitå¡ii de integrare a pacien¡ilor. Boon-Yasidhi et al raporteazå cazurile a 5 copii foarte mici (2. Efectele secundare au inclus sedare. Festen prezintå cazurile a 3 båie¡i cu PDD. . 2000a). au participat la un studiu realizat de Malone et al privind efectul ¿i siguran¡a pe termen scurt ¿i lung a risperidonei în autism (Malone et al.5-1 mg/zi. Cei doi copii pe risperidonå au aråtat îmbunåtå¡iri în contactul social ¿i dezvoltare. Autorii apreciazå cå eficacitatea risperidonei la copiii foarte mici cu tulburare autistå este similarå celei din literaturå.25-0. în medie 7.1-3.25-3 mg/zi gradat. în care s-a administrat risperidonå 0.7 ani) cu tulburare autistå. mama celui de al treilea a refuzat risperidona. Findling et al au condus un studiu pilot dublu-orb privind efectul risperidonei la 20 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de conduitå (Findling et al. S-au constatat îmbunåtå¡iri importante ale hiperactivitå¡ii. S-au aplicat RAAPP CGI-S ¿i CGI-I. Doi dintre copii au luat risperidonå 0. (Festen et al. CPRS. 2002). Pacien¡ii au primit random placebo sau risperidonå 0. 2002). Måsuråtorile au inclus CGI. Conners. nu s-au observat efecte adverse. Autorii considerå cå risperidona promite ca tratament în autism.2 mg/zi). Autorii men¡ioneazå în concluzie cå risperidona în doze mici poate afecta pozitiv simptomele la copiii mici cu autism. tratamentul multidisciplinar poate beneficia de pe urma adåugårii suplimentare a risperidonei în doze mici.5 mg/zi (Boon-Yasidhi et al.126 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. Copiii au avut amelioråri clinice semnificative pe scalele CGI ¿i CPRS.

pe care au men¡inut-o ¿i dupå oprirea medica¡iei. Newman-Toker prezintå 2 adolescente cu anorexie mentalå severå. cårora li s-a administrat risperidonå 0. de 12 ¿i respectiv 19 ani. Autorul considerå cå de¿i risperidona este un medicament cu efecte secundare semnificativ serioase. Pacien¡ii au primit simultan cu litiu. În mai pu¡in de o såptåmânå s-au observat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei obsesionale ¿i anxioase asociate. doza de antipsihotic a fost scåzutå treptat ¿i întreruptå dupå 4 såptåmâni. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au observat la 64% dintre pacien¡ii cu manifeståri psihotice dupå 4 såptåmâni de tratament combinat. Autorii aten¡ioneazå cå medica¡ia antipsihoticå adjuvantå trebuie men¡inutå mai mult de 4 såptåmâni la cei mai mul¡i adolescen¡i cu manie acutå.5 mg/zi. HAM-D. C-GAS. la 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. Pacientele au sim¡it cå î¿i controleazå greutatea sub risperidonå. CGI. S-au folosit pentru evaluare YMRS. sau risperidonå pânå la 6 mg/zi (din 1998). . mortalitatea ¿i morbiditatea crescute asociate cu anorexia mentalå recomandå folosirea precautå a risperidonei la ace¿ti pacien¡i (Newman-Toker. Singurul efect secundar a fost sedarea moderatå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 127 Risperidona a fost superioarå placebo în ameliorarea agresivitå¡ii ¿i a fost rezonabil de bine toleratå. Dacå simptomatologia psihoticå a fost rezolvatå complet. Totu¿i.5-1. comparativ cu cele ale clonidinei. 42 adolescen¡i cu manie acutå cu tråsåturi psihotice. cu vârste între 7 ¿i 17 ani. fårå EPS. Pacientele au câ¿tigat în greutate. pu¡ini au påstrat råspunsul dupå întreruperea tratamentului antipsihotic. 2000). iar tratamentul cu litiu a fost men¡inut. condus de Kafantaris în 2001. în tratament cu litiu. haloperidol 5 mg/zi (între 1995 ¿i 1997). cu vârste de 12-18 ani au intrat într-un studiu privind terapia antipsihoticå adjuvantå la adolescen¡ii cu boalå bipolarå. Gaffney et al au publicat în 2002 un studiu privind efectele risperidonei. Autorii considerå cå risperidona ar putea fi eficace în tratamentul tinerilor cu tulburåri de conduitå. chiar dacå simptomele maniacale ¿i psihotice au fost rezolvate. Succesul întreruperii medica¡iei antipsihotice s-a asociat cu primul episod ¿i durata scurtå a psihozei. Pacien¡ii au primit apoi litiu în monoterapie pentru încå maxim 4 såptåmâni.

Risperidona a îmbunåtå¡it ¿i scorurile Global Assessment of Functioning Scale. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. timp de 8 såptåmâni. care a cedat la oprirea medica¡iei. risperidona fiind semnificativ superioarå placebo. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-a folosit Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. timp de 8 såptåmâni. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå.5 mg/zi treptat. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå.8% din pacien¡ii pe risperidonå îmbunåtå¡indu-¿i scorul Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. Jumåtate din pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi.1% la placebo. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. de 13-24 ani.128 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Pacien¡ii au primit random. 60. Autorii trag concluzia cå risperidona s-a dovedit la fel de eficientå ca ¿i clonidina în tratamentul ticurilor la copiii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. controlat placebo. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona.03-0. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate (Lombroso. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. între care o fatå cu OCD asociatå. parkinsonismul subiectiv sau akatisia. pentru func¡ionarea globalå Global Assessment of Functioning Scale. iar pentru efectele secundare Extrapyramidal Symptom Rating Scale. 1995). 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au fost inclu¿i într-un studiu dublu-orb.5 mg/zi. mi¿cårile diskinetice. Cele douå medicamente par la fel de eficiente.5-2. în 2002. realizat de Dion et al. Doza medie de risperidonå a fost de 2. a fost realizat de Friedlander et al. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. iar jumåtate så primeascå placebo. comparativ cu 26. Un studiu retrospectiv asupra a 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. pentru a analiza folosirea . clonidinå 0. S-a aplicat YGTSS. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice.06 mg/kgc/zi. în 2001. Nu s-au observat EPS semnificative.

Pacien¡ii aveau între 6. . care au dispårut rapid la administrarea corectorului. Autorii ajung la concluzia cå risperidona are o eficien¡å înaltå în tratamentul copiilor cu schizofrenie. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i timp de 8 såptåmâni cu olanzapinå (19). simptomele pozitive au scåzut cu 42%. îmbunåtå¡iri au fost observate pentru toate medicamentele. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. iar cele negative cu 39%. precum ¿i a simptomatologiei depresive conform PANSS. Ameliorårile clinice au fost evaluate cu PANSS. în 2003. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. În såptåmâna a 4-a. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. diskinezie oculomotorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). Kozlova et al au condus în 2001 un studiu privind efectul risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. de¿i unii au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin).5 ¿i 16 ani. În concluzie. S-au revåzut fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. Conform PANSS. Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresie ¿i efecte extrapiramidale severe. Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. A existat ¿i o scådere semnificativå a simptomatologiei obsesiv-compulsive monitorizatå de CYBOCS. ¿i s-au aplicat scalele PANSS ¿i CY-BOCS. autorii considerå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. Olanzapina. Efecte clinice importante au fost observate asupra bolilor psihotice ¿i nonpsihotice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 129 antipsihoticelor atipice la acest grup. risperidonå (17) sau haloperidol (7). dar au efecte secundare diferite. Cei mai mul¡i pacien¡i au tolerat bine aceste medicamente. iar efectele secundare cu scala pentru efectele secundare UKU. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). într-un studiu publicat de Gothelf et al.

3% ¿i înråutå¡it pentru 1%.0 ± 4.2 mg/zi. risperidona poate fi folositoare pentru managementul tulburårilor de comportament ¿i simptomelor psihotice asociate cu o largå varietate de tulburåri psihiatrice ale copilului ¿i adolescentului. Doza medie de risperidonå a fost de 1. în special stimulante pentru tratamentul ADHD. diferite de cele la placebo. cu tulburåri de conduitå. la 106 copii ¿i adolescen¡i cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (49). moderat îmbunåtå¡it pentru 37. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i din studiu. efectele risperidonei asupra metabolismului lipidic ¿i greutå¡ii corporale la 22 copii ¿i adolescen¡i. Scorul CGI la finalul tratamentului a fost marcat îmbunåtå¡it pentru 34. în vârstå de 8-17 ani (în medie 12. Majoritatea pacien¡ilor a luat medica¡ie simultanå. PDD fårå alte specifica¡ii (4). Studii asupra efectelor secundare 101 copii cu autism cu comportament agresiv. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. în medie 2. tulburare de conduitå (13). S-au raportat foarte pu¡ine efecte adverse.4%. sindrom Asperger (8). Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse.7 ± 2. Martin et al au descris. pe o perioadå medie de 11 luni. tulburåri de comportament fårå alte specifica¡ii (2). S-a raportat o cre¿tere semnificativå în greutate de 7.7%.9%. Pacien¡ilor li s-a administrat risperidonå 0. în medie 4. pentru o perioadå de 4-6 luni. Durata medie a bolii înainte de risperidonå a fost de 5 ani. în 2002.8 ± 2. autism (8). depresie (2). Cele mai frecvente efecte secundare. de 5-17 ani. anxietate (6). tulburåri de adaptare (1) sau OCD (2). Autorii considerå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism.7 kg . S-au måsurat greutatea ¿i nivelurile plasmatice ale trigliceridelor ¿i colesterolului.130 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simeon et al au realizat în 2002 un studiu retrospectiv asupra tolerabilitå¡ii ¿i eficacitå¡ii risperidonei. În concluzie. distimie (2). fårå råspuns la terapia anterior aplicatå. boalå afectivå sau boalå psihoticå. mediu pentru 12. într-un studiu publicat în 2002.5-10 mg/zi. în doze de 0. schizofrenie (4). combinarea risperidonei cu farmacoterapie adjuvantå a fost beneficå.0 luni.9 ± 1.2 mg/zi. vârsta medie la care s-a început tratamentul cu risperidonå fiind de 11 ani.25-8 mg/zi.6 ani). nici o îmbunåtå¡ire pentru 11. tulburare de opozi¡ie (5). au fost cuprin¿i într-un studiu de 8 såptåmâni risperidonåplacebo prezentat de McCracken et al.

S-a trecut pe olanzapinå. Deoarece la internare nu a prezentat halucina¡ii. s-a exclus diagnosticul de intoxica¡ie rezidualå sau eliberare prelungitå de substan¡e. pacienta începe så descrie halucina¡ii vizuale nou instalate. în vârstå de 5-12 ani. iar simptomatologia maniacalå ¿i psihoticå s-a remis total. nåscutå din mamå cu dependen¡a de opiacee. dar fårå så se plângå de simptomatologie anxioaså. în vârstå de 3. polidependen¡å (incluzând folosirea de halucinogene). Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. 2001b). 2 pacien¡i au renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. a fost prezentatå în 2000 de Solhkhah et al. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. Se recomandå pruden¡å la administrarea medica¡iei neuroleptice la copii ¿i adolescen¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 131 în medie. O adolescentå de 18 ani cu boalå bipolarå. La tinerii cu istoric de abuz de substan¡e. Se recomandå pruden¡å ¿i vigilen¡å la administrarea risperidonei. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Nu au existat cre¿teri semnificative ale nivelurilor serice de colesterol ¿i trigliceride la nivelul întregului grup. 2002a). Risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie.6 ani ± 8 luni). probabil induså de risperidonå. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%.2 kg ¿i respectiv 0. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona (Masi. Masi et al au efectuat un studiu privind efectele risperidonei la 24 copii cu PDD.9 kg.6 ani (medie 4. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a.6-6. olanzapina ar putea fi de primå alegere dacå e nevoie de un antipsihotic atipic.06 mg/kgc/zi sau placebo. timp de 6 såptåmâni. Nivelul de trigliceride ¿i greutatea sunt puternic corelate: 25% din varia¡ia nivelului de trigliceride poate fi explicatå prin cre¿terea în greutate. cu monitorizarea profilului lipic al pacien¡ilor (Martin. care au primit pe parcursul a 16 såptåmâni risperidonå 0. Aman et al au condus în 2002 un studiu dublu-orb controlat placebo la 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84).02-0. care a primit risperidonå 2 mg/zi ¿i acid valproic 1250 mg/zi. În a 5-a zi de tratament. S-a pus diagnosticul de tulburare de percep¡ie halucinogenå persistentå.75 mg/zi. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo.25-0. .

06 mg/kgc/zi.3 ani. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate. Cei mai mul¡i au tolerat bine aceste medicamente. au primit random.9 ± 0.9-16. Cesena et al au analizat. în vârstå de 13-24 ani. . Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. în care s-a administrat risperidonå 0. dar au efecte secundare diferite. în cadrul unui studiu retrospectiv råspunsul terapeutic. 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. Efectele secundare au inclus sedare. Se considerå cå olanzapina.5-6 mg/zi (în medie 1. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i cu olanzapinå (19). în 2003. clonidinå 0. de 7-17 ani. Friedlander et al au analizat în 2001 fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. un copil a avut hiperprolactinemie. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina.1 ani. Nu s-au observat EPS semnificative. 22 pacien¡i cu autism. care a cedat la oprirea medica¡iei. risperidonå (17) sau haloperidol (7) timp de 8 såptåmâni în cadrul unui studiu efectuat de Gothelf et al.03-0. în cadrul unui studiu efectuat de Gaffney et al. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. timp de 8 såptåmâni. de¿i unii pacien¡i au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. Autorii afirmå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. În studiu au intrat 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. Vârsta pacien¡ilor a fost sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i.8 ani). Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresia ¿i efecte extrapiramidale severe. în 2002. în cadrul unui studiu ce a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. în 2002. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. în medie 7. de 2.2 mg/zi). Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. efectele secundare ¿i scorul CGI la 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni.132 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Malone et al au prezentat. în 2002.

13 pacien¡i (22. fårå manifeståri clinice. ca agresiunea ¿i comportamente. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii . cefaleea. dar au scåzut ulterior la normal. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i din cei pe risperidonå ¿i la 3 din cei pe placebo.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 133 58 adul¡i ¿i adolescen¡i cu sindrom Tourette care au primit risperidonå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat în 2002 de Margolese et al în care s-au analizat prezen¡a ¿i factorii de risc pentru depresie majorå sau disforie. Depresia ¿i disforia au fost motive frecvente pentru renun¡area la risperidonå. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia.3%) au dezvoltat depresie. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. În concluzie. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. distructive. 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. Nivelurile crescute de prolactinå. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå.02-0. Se apreciazå cå risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. La sfâr¿itul studiului nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. Singurul factor predictor semnificativ pentru dezvoltarea depresiei în timpul tratamentului cu risperidonå a fost istoricul personal pozitiv pentru depresie. în 2002. autorii afirmå cå depresia ¿i disforia sunt efecte adverse comune ale tratamentului cu risperidonå la adul¡ii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. în vârstå de 5-12 ani.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni în cadrul unui studiu condus de Tutgay et al. dar nici unul nu a fost sever. au primit risperidonå 0.4%) au devenit disforici. inclusiv un pacient care ulterior s-a sinucis. restul fiind cazuri noi. 9 dintre subiec¡i au avut un episod depresiv ¿i înainte de a lua risperidonå. 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. 70% dintre cei care au dezvoltat depresie sau disforie ¿i au întrerupt tratamentul cu risperidonå au fåcuto tocmai din cauza acestor efecte adverse. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dublu-orb placebo cu risperidonå. 17 pacien¡i (29. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. mai ales la pacien¡ii cu istoric anterior de depresie. Snyder et al au cuprins într-un studiu din 2002.

definit prin prima folosire a unui medicament antiparkinsonian. s-a urmårit apari¡ia EPS. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. Tratamentul psihozei s-a realizat scåzând dozele de risperidonå. a fost descris de TEOH et al. care s-au rezolvat cu administrarea de benztropinå ¿i medica¡ie anticolinergicå. s-a observat scåderea riscului de EPS la risperidonå ¿i olanzapinå comparativ cu haloperidolul la subgrupurile de pacien¡i cu istoric similar de tratament. Folosirea anterioarå a unui antipsihotic cu un agent antiparkinsonian a fost semnificativ mai crescutå la pacien¡ii care folosesc în prezent risperidonå (36. metilfenidat. În general. În primele 90 de zile de tratament.3%) decât la cei ce folosesc haloperidol (4. în 2002. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. . Schillevoort et al realizeazå în 2001 un studiu privind riscul de EPS la 424 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i de 15-54 ani care au luat pentru prima datå haloperidol. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. iar jumåtate så primeascå placebo. Datele au fost ob¡inute din baza de date PHARMO. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. sertralinå. timp de 8 såptåmâni. Jumåtate dintre pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi.134 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI sau moderate. mi¿cårile diskinetice. Autorii considerå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. Cazul unui copil cu simptomatologie psihoticå ¿i ADHD.5%).2%) sau olanzapinå (40. pacien¡ii pe olanzapinå sau risperidonå au avut risc de EPS mai mic comparativ cu cei pe haloperidol. procedurå urmatå de cre¿terea lor treptatå. Copilul a dezvoltat EPS. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au participat în 2002 la un studiu dublu-orb controlat placebo realizat de DION et al.000 de re¡ete completate între 1986 ¿i 1999. În interiorul subgrupurilor cu istoric de tratament asemånåtor. care a primit o combina¡ie de risperidonå. de¿i unele dintre aceste date nu au semnifica¡ie statisticå. 243 risperidonå. 181 cu olanzapinå. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. care con¡ine informa¡iile din 450. parkinsonismul subiectiv sau akatisie. tropisetron ¿i ketorolac.

în medie 0.9 ng/ml în cea de-a 10-a såptåmânå de studiu. Cabergolina a fost bine toleratå. se recomandå monitorizarea prolactinei în timpul tratamentului cu antipsihotice (Masi.09 mg/zi. hipotensiune ¿i tahicardie.25-0. 19 subiec¡i cu comportament agresiv.7 zile. 22 båie¡i ¿i 3 fete. Catalano et al prezintå în 2001 cazul unui adolescent de 15 ani care a înghi¡it 110 mg risperidonå într-o tentativå de suicid. Nici un copil nu a avut semne clinice de hiperprolactinemie. 2001a). Când nivelurile de prolactinå s-au normalizat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 135 Masi et al au studiat în 2001 nivelurile de prolactinå la 25 copii auti¿ti. 6 copii (24%) au avut niveluri de prolactinå sub 15 ng/ml (nivelul normal). au fost inclu¿i într-un studiu privind cre¿terea în greutate sub tratament . de 6-65 ani. Autorii aten¡ioneazå cå o grijå specialå ar trebui acordatå tuturor cazurilor pediatrice de supradozå de antipsihotice atipice.5 ± 162. fårå efecte adverse. Cabergolina ar putea fi folositoare în tratamentul hiperprolactinemiei induse de risperidonå la tineri. greutatea. la to¡i cei patru copii doza de cabergolinå s-a redus la 1 mg/såptåmânå la trei din cei patru pacien¡i.52 mg/zi.10 ani în timpul tratamentului cu risperidonå. fårå alte efecte semnificative. S-a administrat cabergolinå 2.9-7 ani. distructiv sau autoagresiv. incluzând monitorizarea pentru prevenirea poten¡ialelor dificultå¡i cardio-respiratorii. Nivelurile de prolactinå au fost måsurate înainte ¿i dupå 10 såptåmâni de tratament. Copiii au primit risperidonå 0. Hiperprolactinemia nu s-a corelat semnificativ cu vârsta.13 ± 0.77±3. Prolactina plasmaticå a fost în medie 9.5 zile.90 mg/zi. Reducerea dozei de risperidonå a determinat scåderea nivelurilor de prolactinå. iar durata medie a terapiei cu risperidonå de 788.5 ± 129. în medie 4. Pacientul a dezvoltat doar letargie tranzitorie.92± 13. în vârstå de 3. Råspunsul clinic la tratament s-a måsurat cu CGI-I. 8 copii au avut prolactina plasmaticå de douå ori mai mare ca normalul. Cohen et al raporteazå în 2001 cazul a 4 båie¡i de 6-11 ani cu hiperprolactinemie induså de risperidonå. într-un studiu retrospectiv ce analizeazå efectele tratamentului hiperprolactinemiei cu cabergolinå.94 ng/ml înainte de tratament ¿i 25. cu boalå bipolarå sau psihozå. cu retard mental ¿i autism. Durata medie a terapiei cu cabergolinå a fost de 523. Luând în considerare såråcia datelor privind efectele poten¡iale pe termen lung ale hiperprolactinemiei. doza de risperidonå sau råspunsul clinic.

în 2001.8 mg/zi ¿i 24 au primit pimozid în medie 2. care nu au råspuns la alte medicamente.4 kg (3. cât ¿i pe parcursul fazei de între¡inere cu risperidonå de 24 de såptåmâni.5 kg).01-0. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. Cre¿terea în greutate a fost semnificativå la administrarea risperidonei la copii. Dupå 1 an. De¿i ambele medicamente au fost eficiente ¿i bine tolerate la pacien¡ii cu sindrom Tourette. timp de 12 såptåmâni. au fost mai pu¡ini pacien¡i pe risperidonå cu EPS (4) decât pacien¡i cu pimozid cu EPS (8).9 mg) sau placebo timp de 6 såptåmâni. atât pe parcursul primei faze a tratamentului. incluzând dietele încorporate ¿i programele de exerci¡ii (Hellings.6-15. S-a administrat risperidonå în doze între 0. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå.4 kg (0-9. adolescen¡i ¿i adul¡i. Cele mai comune efecte adverse în ambele grupuri au fost depresia. Rata de cre¿tere în greutate a scåzut rapid la oprirea medica¡iei. copiii cu vârste între 8-12 ani (5) au câ¿tigat în medie 8. Sunt necesare studii ulterioare. adolescen¡ii între 13-16 ani (6) 8. De¿i EPS au fost scåzute în ambele grupuri.717. . ¿i nici un pacient nu a avut EPS. 2001).05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. 2001). Morant et al au analizat în 2001 efectul risperidonei la 16 pacien¡i de 7-14 ani cu probleme serioase de comportament. Pacien¡ii au primit placebo sau risperidonå. fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. iar adul¡ii de 21-51 ani (8) 5. 50 pacien¡i cu boalå Tourette au participat la un studiu comparativ risperidonå-pimozid realizat în 2001 de Bruggeman et al.2 kg (2. 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit risperidonå 1. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. realizat de Hellings et al.5-4 mg (în medie 2. risperidona ar putea deveni medicamentul de primå linie în tratamentul sindromului Tourette datoritå unui profil de eficacitate ¿i toleran¡å mai bun (Bruggeman.5 kg). 26 de pacien¡i au primit risperidonå în medie 3. într-un studiu realizat de Buitelaar et al.7 kg). S-a måsurat periodic greutatea acestora.136 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cu risperidonå.9 mg/zi. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i. Cre¿terea în greutate a fost semnificativ mai mare la risperidonå decât la placebo pe parcursul ambelor faze ale studiului. de 16 såptåmâni.

Etain et al raporteazå în 2000 un caz de leucopenie la un adolescent african tratat pentru schizofrenie cu risperidonå 4 mg/zi. vârsta. care au dispårut rapid la administrarea corectorului. greutatea de bazå sau BMI nu s-au asociat cu cre¿terea în greutate. cu excep¡ia distribu¡iei pe sexe (mai mul¡i båie¡i în grupul pe risperidonå). evidentå încå din primele 2 luni de tratament. statusul pubertar. sexul. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). greutatea ¿i indexul de maså corporalå înainte ¿i lunar în timpul tratamentului. ¿i nu a atins un platou în timpul celor 6 luni de tratament.2 kg/lunå. Autorii considerå cå expunerea de 6 luni la risperidonå a fost asociatå cu cre¿tere semnificativå în greutate. mai ales la pacien¡ii cu risc de leucopenie din motive etnice. Întreruperea tratamentului a fost urmatå de normalizarea numårului de leucocite. Concentra¡ia plasmaticå medie a risperidonei (suma dintre concentra¡ia risperidonei ¿i cea a metabolitului . Studii de farmacocineticå Kohnke et al au raportat în 2002 cazul unui adolescent de 17 ani cu schizofrenie. Subiec¡ii din cele douå grupuri au fost ini¡ial comparabili. Pacientul a dezvoltat leucopenie dupå 10 zile de tratament.5-16 ani. Martin et al au studiat în 2000 cre¿terea în greutate la 37 copii ¿i adolescen¡i trata¡i 6 luni cu antipsihotice atipice ¿i 33 de copii fårå expunere la neuroleptice. Pacientul a dezvoltat EPS severe în urma administrårii risperidonei. comedica¡ia.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 137 Kozlova et al raporteazå în 2001 experien¡a administrårii risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. genotipat CYP2D6 PM. iar readministrarea a 2 mg/zi de risperidonå a determinat din nou leucopenie. în vârstå de 6. care a progresat cu o ratå de 1. Acela¿i pacient tratat cu olanzapinå nu a avut nici un fel de efect secundar hematologic. Pacien¡ii pe risperidonå au avut o cre¿tere semnificativå în greutate. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). Autorii avertizeazå cå terapia cu risperidonå poate crea un risc de leucopenie. diskinezie oculo-motorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). Doza de risperidonå. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. care a primit 4 mg/zi risperidonå. Se recomandå monitorizare hematologicå în timpul tratamentului cu risperidonå. Folosirea risperidonei a conferit un risc substan¡ial pentru cre¿terea greutå¡ii cu 7%. S-au måsurat înål¡imea.

Cel mai probabil cåi metabolice. Nu s-a descoperit nici o asociere semnificativå între genotipul DRD4 ¿i råspunsul clinic. OLANZAPINA Studii clinice Malone et al au studiat comparativ olanzapina ¿i haloperidolul la 12 copii cu tulburare autistå în vârstå de 5-17 ani.8 ± 2. S-a determinat genotipul receptorului pentru dopaminå DRD4. Autorii considerå cå olanzapina este un tratament promi¡åtor pentru copiii cu sindrom autist (Malone. metilfenidat. Fenotipul PM pentru CYP2D6 la acest pacient a avut o importan¡å clinicå majorå în tratamentul cu risperidonå. SNRS. Pentru evaluare clinicå s-au folosit CGI ¿i CPRS. iar pentru efectele secundare DOTES. în medie 1.5 mg/zi) sau haloperidol (0.1 ani (Malone et al.255 mg/zi. Sunt necesare studii suplimentar.9 ± 2. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. pentru a clarifica posibila asocia¡ie între alelele repetitive ale exonului III al DRD4 ¿i råspunsul la risperidonå. Horrigan et al prezintå douå cazuri clinice ale unor båie¡i cu retard mental ¿i sindrom autist. 2001). tioridazinå. realizat în 2003 de Zalsman et al.520 mg/zi. S-a început cu olanzapinå 5-10 mg p. S-a administrat risperidonå.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. . TESS. clonidinå. în medie 7. Ambele grupuri au experimentat reducerea simptomatologiei. dextroamfetaminå. Båie¡ii se interneazå pentru heteroagresivitate fizicå. carbamazepinå. acid valproic. bupropion.4 ± 0. risperidonå. 1997). AIMS. în medie 7. fluoxetinå. de 9 ¿i 10 ani. 5 pacien¡i cu olanzapinå ¿i 3 cu haloperidol fiind clasifica¡i ca responderi pe baza scorurilor CGI. sunt de asemenea implicate ¿i sunt inhibate de haloperidol. molindonå. la culcare.138 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9-OH-risperidonå) a fost crescutå ¿i a continuat så creascå chiar ¿i dupå administrarea concomitentå de haloperidol ¿i biperiden. 24 adolescen¡i evrei din Israel la primul episod de schizofrenie au participat la un studiu farmacogenetic al risperidonei. pe grupe mai largi de adolescen¡i. trata¡i anterior cu multiple combina¡ii de litiu. 2001). altele decât CYP2D6. råspunsul fiind determinat pe baza modificårilor pe scala BPRS. gabapentin. crize de furie ¿i distrugere de bunuri. Subiec¡ii au avut îmbunåtå¡iri ale scorului CPRS pentru autism.o. Copiii au fost randomiza¡i ¿i au primit olanzapinå (2. fårå succes terapeutic (Horrigan et al.

cu beneficii terapeutice similare. pacien¡ii au primit 2. în monoterapie.7 mg/zi. pacien¡ii au primit olanzapinå 520 mg/zi la culcare. VAS. 23 de copii au terminat studiul ¿i au avut îmbunåtå¡iri semnificative pe trei subscale ale Aberrant Behavior Checklist (iritabilitate.5-20 mg/zi. Råspunsul la olanzapinå a fost determinat cu scalele Y-BOCS-CS. CGI-I. Se sugereazå cå olanzapina ar putea avea un rol în tratamentul copiilor cu dizabilitå¡i de dezvoltare ¿i dificultå¡i de dispozi¡ie ¿i comportament. La cel de-al doilea. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. Timp de 12 såptåmâni. S-au aplicat pentru evaluare CGI-S. în 1999. 7 pacien¡i au completat studiul. Nu s-au constatat înså îmbunåtå¡iri asupra comportamentelor repetitive. În concluzie se men¡ioneazå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii. SIB-Q.8 ± 4. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri aproape imediate. VMBS. Pentru urmåtoarele 4 såptåmâni a fost men¡inutå olanzapina în aceea¿i dozå. 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. CGI ¿i RF. Medicamentul a fost bine tolerat. iar 6 au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it).7 mg/zi. în medie 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 139 cu cre¿terea dozei la 10-20 mg ulterior. hiperactivitate ¿i vorbire în exces) ¿i Target. La primul pacient nu s-au semnalat efecte adverse. exceptând sedarea ini¡ialå moderatå. A fost men¡inut pe acelea¿i doze timp de 6 luni. Kemner et al au condus în 2002 un studiu deschis privind efectele olanzapinei la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. au fost inclu¿i într-un studiu pilot realizat de Potenza et al. în doze similare celor folosite în popula¡ia adultå. . Pe parcursul a 3 luni. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. fårå exacerbåri substan¡iale în comportament sau dispozi¡ie. în medie 10. adolescen¡i ¿i adul¡i. cu vârste cuprinse între 6-16 ani. ¿i fårå efecte secundare precum sedarea sau semne extrapiramidale. cu vârste între 5 ¿i 42 de ani. dupå 3 zile de tratament simptomatologia a scåzut cu 75%. The Aberrant Behavior Checklist ¿i TARGET (o listå cu cinci simptome ¡intå). Efectele adverse au fost cuantificate cu SNRS ¿i BAS.

doar 3 copii au fost considera¡i responderi dupå scorul CGI. cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. 6.140 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mai multe aspecte ale comunicårii au fost îmbunåtå¡ite dupå olanzapinå. 4 pacien¡i primind clozapinå ¿i ulterior ¿i olanzapinå. dupå douå zile se cre¿te la 2. apoi doza a fost crescutå la 15 mg/zi. îmbunåtå¡ire a SANS cu 27% ¿i a SAPS cu 1%. 1998). Dupå 48 ore se începe tratament cu Olanzapinå 2. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit BPRS ¿i Bunney-Hamburg Rating Scale. SAPS. Autorii aten¡ioneazå cå de¿i olanzapina este un medicament sigur la copii. precum ¿i CGAS. 1. hiperactivitate ¿i comportament agresiv. carbamazepinå.5 mg de trei ori pe zi. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå.2525 mg/zi. Malek-Ahmandi prezintå cazul unui båiat alb de 8 ani cu autism. Trei copii au avut EPS. 15 au primit clozapinå pentru 6 såptåmâni. EKG. 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani. raportat la statusul ini¡ial sub antipsihotice tipice. 8 pacien¡i au primit olanzapinå pentru 8 såptåmâni.2520 mg/zi. haloperidol (rezultate slabe). acesta fiind mai pu¡in hiperactiv ¿i total neagresiv. La sfâr¿itul celor 8 såptåmâni de studiu cu olanzapinå. Pacientul a primit buspironå 10 mg/zi pentru 7 zile. Efectele adverse au fost cuantificate folosind STESS. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Kumra et al în 1998. CGI. tioridazinå (ineficiente). Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. relevan¡a clinicå la copiii cu PDD poate fi înså limitatå. Totu¿i. EEG. AIMS ¿i SNRS. cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. Cei patru copii care au primit ambele medicamente au avut un scor BPRS semnificativ mai scåzut în .5 mg de douå ori pe zi. care au dispårut la scåderea dozelor. SANS. Autorii considerå cå olanzapina s-ar putea dovedi un agent terapeutic activ în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu psihopatologie severå refractarå la agen¡ii nonneuroleptici ¿i antipsihoticele clasice. s-a constat o îmbunåtå¡ire a scorului BPRS cu 17%. metilfenidat (accentuarea hiperactivitå¡ii) (Malek-Ahmandi et al. tratat anterior cu clomipraminå. Tratamentul cu olanzapinå a determinat o îmbunåtå¡ire semnificativå în comportamentul pacientului. moment în care hiperactivitatea a crescut ¿i a impus întreruperea tratamentului.

Findling et al publicå în 2003 un studiu efectuat la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. Pacientului i s-au administrat guanfacinå 4 mg/zi pentru ticuri ¿i fluoxetinå 20 mg/zi pentru simptomele depresive ¿i comportamentul ritual. Karam-Hage et al prezintå în 2000 cazul unui pacient de 14 ani cu sindrom Tourette ¿i tulburare depresivå fårå alte specifica¡ii. au primit tratament cu olanzapinå în cadrul unui studiu efectuat de Sholevar et al. care nu au dispårut la reducerea dozei de haloperidol . Dupå 6 såptåmâni. EPS au fost evaluate cu SNRS. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. Dupå 2 såptåmâni ticurile au scåzut. Autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå la unii copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie refractarå la tratament. 15 tineri cu schizofrenie cu debut în copilårie. timp în care pacien¡ii au primit olanzapinå 2. dar au apårut EPS. S-a întrerupt guanfacina ¿i s-a administrat haloperidol 2 mg seara. cå cei mai mul¡i pacien¡i din studiu au råspuns bine la terapia cu olanzapinå. CGI ¿i CGAS. iar în general olanzapina a fost bine toleratå. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. Studiul a durat 8 såptåmâni. în vârstå de 12-17 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 141 såptåmâna a 6-a de tratament cu clozapinå decât în såptåmâna a 6-a de tratament cu olanzapinå. BAS ¿i AIMS. Vârsta a fost invers corelatå cu råspunsul pozitiv la olanzapinå. S-au gåsit îmbunåtå¡iri semnificative la scorurile PANSS. simptomatologia a fost descriså ca fiind în continuare intolerabilå. metilfenidat ¿i clonidinå. Autorii subliniazå cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. de 6-13 ani. tratat anterior cu dextroamfetaminå. fiind înså necesare studii riguroase dublu-orb pentru a compara cele douå medicamente. Pentru evaluare clinicå s-au aplicat PANSS. sertralinå. în 2000. Autorii considerå. în medie 13. CGI ¿i CGAS. Sedarea ini¡ialå a fost cel mai întâlnit efect secundar.8 ± 1.5 ani.5-20 mg/zi. în concluzie. Atât simptomele negative cât ¿i cele pozitive au fost reduse. Cei care nu au primit anterior nici un tratament psihotropic au råspuns mai bine decât cei la care a existat un e¿ec al terapiei antipsihotice. cu rezultate slabe.

este prezentatå de Soderstrom et al. frica de a nu se îngrå¿a. S-au luat în considerare medicamente alternative. dar a avut efecte adverse importante.5 mg/zi pentru 6-8 såptåmâni. fårå efecte secundare. fetele au devenit mult mai compliante la terapie. La 4 dintre ei efectul a depå¿it cu mult efectele secundare (cre¿terea în greutate. Singura variabilå generatoare de confuzie. S-a administrat pentru 4 såptåmâni în dozå de 5 mg/zi seara. risperidona ¿i olanzapina. Pacientele au câ¿tigat în greutate între 4. olanzapina pare så aibå poten¡ial pentru tratamentul heteroagresivitå¡ii la adolescen¡i. cu anorexie nervoaså de 1-3 ani. sedarea). În concluzie. Adolescentele au primit olanzapinå 5-12. . comportamentele compulsive ¿i pierderea percep¡iilor realiste s-au ameliorat considerabil în scurt timp. Pacien¡ilor li s-a administrat olanzapinå 5-20 mg/zi. Un båiat a råspuns la tratament.5 ¿i 12 kg. Subiec¡ii au descris o senza¡ie de bine crescutå pe parcursul tratamentului. comportamentul s-a îmbunåtå¡it. Mehler et al publicå în 2001 cazurile a 5 adolescente cu vârste cuprinse între 12 ¿i 17 ani. O serie de cazuri clinice a 6 båie¡i adolescen¡i nepsihotici cu tulburåri psihiatrice cu agresivitate severå. 5 pacien¡i au început så råspundå încå din prima såptåmânå. Singurele plângeri ale pacientului au fost sedarea moderatå ¿i cre¿terea moderatå în greutate. Non-responderul a avut efecte secundare care au depå¿it cu mult minimul efect terapeutic. care nu a putut fi evaluatå. Ticurile s-au diminuat. de 14-19 ani. trata¡i anterior fårå succes prin metode cognitiv-comportamentale ¿i psihofarmacologice. Scorurile la Tourette’s Symptom Checklist au scåzut de la 71/65 la 33/29 dupå 4 såptåmâni ¿i la 6/12 dupå 1 an.142 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI la 1 mg/zi. a fost influen¡a combina¡iei olanzapinå-fluoxetinå. Fanteziile delirante legate de imaginea corporalå ¿i mâncare. ca pimozidul. Autorii considerå cå tratamentul cu olanzapinå poate fi luat în considerare ca o alternativå pentru unii pacien¡i cu sindrom Tourette sever care au efecte secundare importante la medica¡ia neurolepticå clasicå. în 2002. iar adåugarea de mesilat de benztropinå a provocat sedare ¿i scåderea concentra¡iei. sperând la mai pu¡ine efecte secundare. Nu s-au semnalat efecte adverse. pacientul ¿i familia au ales olanzapina.

analize de laborator ¿i scale de EPS (BAS. Efectele secundare au fost monitorizate prin raportåri ale pacien¡ilor. În plus. În concluzie. Folosirea olanzapinei a fost asociatå cu câ¿tig considerabil în greutate ¿i cu men¡inerea acestei greutå¡i. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. 2000). Evaluårile s-au fåcut folosind YMRS. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. cu o medie de 0. Olanzapina a fost bine toleratå de ace¿ti pacien¡i.5-20 mg/ zi. tratamentul cu olanzapinå a fost eficient ¿i bine tolerat la tinerii bipolari cu episod maniacal acut. au fost cuprin¿i într-un studiu deschis prospectiv privind efectele monoterapiei cu olanzapinå la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå. Chang et al prezintå 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii suplimentare pentru a determina beneficiile terapeutice ¿i siguran¡a folosirii olanzapinei la copiii cu anorexie nervoaså.3 kg). evaluåri ale greutå¡ii corporale ¿i semnelor vitale. în 2001. 23 tineri cu boalå bipolarå. SNRS). 22 de pacien¡i au completat studiul. considerând cå olanzapina ar putea så fie un instrument important care pare så îmbunåtå¡eascå psihopatologia anorexicå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 143 Autorii sunt optimi¿ti. Autorii considerå cå olanzapina ar putea avea un efect antimaniacal sau ortotimizant la copiii cu boalå bipolarå în episod maniacal acut. 4 copii spitaliza¡i cu anorexie mentalå. Timp de 8 såptåmâni s-a administrat olanzapinå 2. S-au evaluat greutatea corporalå. To¡i trei au avut îmbunåtå¡iri marcate ale simptomatologiei maniacale dupå 3-5 zile de olanzapinå. anxietatea ¿i agita¡ia. cu episod maniacal/mixt/hipomaniacal acut. olanzapina a determinat o scådere clinicå notabilå a agita¡iei ¿i anxietå¡ii de dinainte de maså ¿i îmbunåtå¡iri aproape imediate ale somnului.0 ± 2. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortotimizant deja existent (Chang et al. Rata totalå de råspuns a fost de 61%.99 kg/såptåmânå de spitalizare. Tratamentul cu olanzapinå a fost asociat cu o îmbunåtå¡ire semnificativå a scorului YMRS. sunt prezenta¡i de Boachie et al. AIMS. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. CGI-S. de 5-14 ani. trata¡i cu olanzapinå. . func¡ionårii generale ¿i complian¡ei la tratament. realizat de Frazier et al. BPRS ¿i CDRS. în 2003. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative.

Morrison et al au studiat în 2002 efectul metforminei de scådere în greutate la 19 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani ce urmeazå tratament cu olanzapinå. risperidonå (21) sau haloperidol (8). quetiapinå sau valproat ¿i care ¿i-au crescut greutatea cu cel pu¡in 10%. fiecare pacient a primit metforminå 500 mg de douå ori pe zi. grea¡å ¿i vårsåturi. în vârstå de 17 ani. care a fost tratat cu olanzapinå. risperidonå. . 15 pacien¡i au pierdut în greutate. Modificårile de greutate ¿i BMI au fost evaluate în mod repetat. în medie 13.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. cu un råspunsul favorabil. iar unul nu a suferit nici o modificare. Într-un studiu efectuat de Findling et al.5-20 mg/zi. în vârstå de 12-17 ani. bine tolerate. Grothe et al au studiat farmacocinetica olanzapinei la 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. Modificarea medie în greutate ¿i BMI la 12 såptåmâni au fost înalt semnificative. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului.144 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Khouzam et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent cu boalå bipolarå. în 2003. cefalee ¿i somnolen¡å. autorii considerând cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. Timp de 12 såptåmâni. 50 adolescen¡i evrei israelieni ce primesc tratament cu olanzapinå (21). au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Ratzoni et al. 3 au câ¿tigat cel mult 1. 2000). la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente.5 ani. pacien¡ii au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. Efectele adverse au fost moderate. Autorii aratå cå metformina meritå studii suplimentare ca tratament pentru cre¿terea în greutate la pacien¡ii sub medica¡ie psihotropå. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. la 16 adolescen¡i cu schizofrenie.6 kg. ¿i au inclus apetit crescut. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. Studii asupra efectelor secundare Kumra et al au raportat în 1998 rezultatele unui studiu privind efectele olanzapinei comparativ cu clozapina la 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. iar în general olanzapina a fost bine toleratå. de 1320 ani. rezistentå la tratament (Grothe et al.8 ± 1. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. constipa¡ie.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 145 în 2002 privind cre¿terea în greutate la adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå ¿i risperidonå. Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului.7 mg/zi. Olanzapina ¿i risperidona sunt asociate cu cre¿terea extremå în greutate la adolescen¡i. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. Timp de 3 luni.5% din cei cu haloperidol. 2002).1 ani). autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii.8 ± 2. spre deosebire de pacien¡ii din grupul cu haloperidol a cåror greutate nu s-a modificat. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS.7 mg/zi. 42. Vârsta pacien¡ilor a variat între 5 ¿i 42 ani. S-au monitorizat prospectiv såptåmânal greutatea ¿i BMI. mult mai mult decât la adul¡i. timp de 12 såptåmâni.25-5 mg/zi. Acest efect secundar ar trebui luat în considerare. în medie 10.5-20 mg/zi.9 ± 2.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. adolescen¡i ¿i adul¡i. Kemner et al au condus un studiu la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. în medie 1.5 mg/zi) sau haloperidol (0. în medie 7.8 ± 4. În concluzie. Cre¿terea a fost mai importantå pentru olanzapinå. pacien¡ii au primit 2. dozele de neuroleptice. . råspunsul la tratament ¿i durata bolii nu se asociazå cu aceastå cre¿tere. au primit olanzapinå (2. BMI bazal scåzut. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. Cre¿terea extremå în greutate (>7%) a fost întâlnitå la 90. Potenza et al au publicat în 1999 rezultatele unui studiu efectuat la 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii.9% din cei cu risperidonå ¿i 12. de 5-17 ani (medie 7. cre¿terea în greutate ¿i sedarea.4 ± 0. BMI patern.5-20 mg/zi. Factorii asocia¡i pozitiv cu cre¿terea în greutate au fost sexul masculin. Pacien¡ii din grupurile tratate cu olanzapinå ¿i risperidonå au suferit o cre¿tere semnificativå în greutate.5% dintre pacien¡ii pe olanzapinå. în cadrul unui studiu realizat în 2001 de cåtre Malone et al. în medie 7. preocuparea scåzutå pentru cre¿terea în greutate. 12 copii cu tulburare autistå. pe când istoricul de terapie neurolepticå. Timp de 12 såptåmâni pacien¡ii au primit olanzapinå 5-20 mg/zi la culcare. Medicamentul a fost bine tolerat. în vârstå de 6-16 ani (Kemner et al. mai ales la pacien¡ii cu risc crescut.

0 ani. în special la adolescen¡i obezitatea este un efect advers serios. Haapasalo-Pesu et al au raportat în 2001 cazul a 3 adolescen¡i cu simptomatologie psihoticå. Riscurile de simptome extrapiramidale . în medie 39. anomalii EEG nespecifice pot fi mai frecvente decât sub alte neuroleptice. Vârsta pacien¡ilor a variat între 15-64 ani. rela¡ia acestui fenomen cu olanzapina este „probabilå”. Conform scalei de probabilitate Naranjo. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative în activitatea epileptiformå între EEG-urile cu olanzapinå ¿i cele fårå. Se recomandå supravegherea atentå a pacien¡ilor cu risc convulsiv. Doi dintre adolescen¡i au dezvoltat diabet ¿i trei au råspuns cu tulburåri ale metabolismului glucidic. Se recomandå monitorizare regulatå metabolicå la adolescen¡ii aparent sånåto¿i care primesc tratament cu olanzapinå. Bloch et al au raportat în 2003 cazul a 5 adolescen¡i trata¡i cu olanzapinå. Woods et al au analizat în 2002 baza de date pentru supraveghere postvânzare administratå de FDA pentru efectele adverse la olanzapinå pânå la data de 31 martie 2000. în 2000. Unul dintre pacien¡i a reu¿it ulterior så piardå kilogramele suplimentare. Råspunsul la olanzapinå pentru simptomele psihotice a fost semnificativ clinic în toate trei cazurile.146 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. Efectele adverse raportate ¿i expunerea au fost divizate pe vârste: copii (0-9 ani). Efectul secundar major a fost cre¿terea în greutate. diferen¡å care nu a putut fi atribuitå medica¡iei concomitente. Expunerea pacien¡ilor pânå la aceea¿i datå a fost oferitå de producåtor. Trei copii au avut EPS. Doi copii au întrerupt olanzapina la sfâr¿itul studiului deoarece pårin¡ii au considerat cå dezavantajul cre¿terii în greutate este mai mare decât beneficiul terapeutic al medicamentului. Înregistrårile EEG mai lente au fost semnificativ mai frecvente sub olanzapinå. iar consecin¡ele poten¡iale includ numeroase probleme de sånåtate. Autorii aten¡ioneazå cå. În cadrul unui studiu efectuat de Pillmann et al. trata¡i anterior fårå succes cu alte antipsihotice. Autorii considerå cå olanzapina este un medicament sigur la copii. De¿i activitatea epileptiformå nu a crescut sub olanzapinå. care au dispårut la scåderea dozelor. în vârstå de 14-17 ani. adolescen¡i (10-19 ani) ¿i adul¡i (peste 20 ani). care au fost trata¡i cu olanzapinå 10 mg/zi. s-au analizat înregistrårile EEG la 43 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i ce primesc zilnic 10-25 mg/zi olanzapinå ca tratament de rutinå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 147 au fost similare în cele trei grupuri. Pacien¡ii au primit timp de 6-8 såptåmâni haloperidol în medie 15. pacientul ¿i-a revenit complet ¿i fårå sechele. În acel moment. desmetilclozapinå ¿i olanzapinå. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i diskinezie tardivå.4 ± 8.8 mg/zi (12 pacien¡i). nu s-a luat în considerare un posibil efect advers al medica¡iei. autorii aratå cå EPS nu sunt mai frecvente la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå decât la adul¡i. clozapinå. La copii au fost mult mai frecvente sedarea. În ciuda unui nivel plasmatic crescut de olanzapinå. Sunt necesare studii suplimentare privind proprietå¡ile antipsihoticelor de a cre¿te nivelul seric al prolactinei. Kochhar et al au raportat în 2002 cazul unui båiat cu supradozå de olanzapinå. Nu s-au notat diferen¡e legate de sex între concentra¡iile sau dozele de antipsihotic.1 mg/zi (15 pacien¡i). Corela¡ii separate legate de sex au fost semnificative doar pentru pacien¡ii de sex feminin care au primit olanzapinå. cu debut înainte de 13 ani. Alfaro et al au condus în 2002 un studiu privind corela¡ia dintre nivelul seric al antipsihoticelor ¿i concentra¡iile de prolactinå la 57 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii.9 ± 173. care s-a prezentat la spital pentru slåbiciune severå ¿i modificåri EKG sugestive pentru afectare miocardiacå. Frecven¡a anumitor efecte secundare variazå cu vârsta. Pacientul s-a prezentat cu o simptomatologie opioid-like. în vârstå de 12 ani. cre¿terea în greutate. Pacien¡ii cu cel mai mare nivel plasmatic de prolactinå au avut galactoree.5 ± 2. În concluzie. cre¿terea în greutate. Corela¡ii între concentra¡ia plasmaticå a medicamentului ¿i nivelul de prolactinå s-au putut stabili doar pentru olanzapinå. iar cele pentru diskinezie tardivå au fost comparabile la adolescen¡i ¿i adul¡i. Rosenbraugh et al au descris în 2001 cazul unui båiat alb de 13 ani în tratament cu olanzapinå ¿i litiu. S-au recoltat probe de sânge pentru determinarea concentra¡iilor plasmatice de haloperidol. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i cre¿teri ale nivelului de prolactinå. Momentul instalårii slåbiciunii a coincis cu momentul începerii terapiei cu olanzapinå. La adolescen¡i au fost mai frecvente sedarea. clozapinå în medie 269. precum ¿i pentru determinarea nivelurilor serice de prolactinå. haloperidol redus. iar anomaliile EKG sunt manifeståri cunoscute ale terapiei cu litiu.3 mg/zi (30 pacien¡i) sau olanzapinå în medie 17. Dupå 6 zile de .

såptåmânal ¿i la 36 de ore de la doza finalå. 23 tineri cu boalå bipolarå. Cazul a fost raportat de Domon et al. Olanzapina.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. O adolescentå de 16 ani în terapie cu olanzapinå a dezvoltat cetoacidozå diabeticå.0 ± 2. ca ¿i al¡i agen¡i neuroleptici.3 kg). conform raportului realizat de Selva et al. Efectele medicamentelor ¿i efectele secundare trebuie luate întotdeauna în considerare în fa¡a unui complex morbid. în 2001. Litiul poate determina multiple modificåri EKG. Pentru evaluarea clinicå s-a aplicat scala BPRS. iar dupå încå 14 zile copilul a fost nevoit så råmânå în pat. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. cum ar fi afectare miocardialå. cu episod maniacal/mixt/ hipomaniacal acut. care s-au rezolvat prin renun¡area la olanzapinå. S-au colectat probe de sânge venos. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortimizant deja existent. poate cauza rhabdomiolizå. fårå modificåri în dietå.5-20 mg/zi în cadrul unui studiu realizat de Frazier et al. în 2001. consideratå neascultare ¿i tulburare opozi¡ionalå.148 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI olanzapinå pacientul a acuzat mialgii. La studiu au participat 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. Studii de farmacocineticå Grothe et al au publicat în 2000 un studiu privind farmacocinetica olanzapinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu schizofrenie. AIMS ¿i SNRS. au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. Litiul a fost adåugat datoritå interpretårii gre¿ite a acestei atitudini. în vârstå de 5-14 ani. dar de douå ori . în 2001. Numai când s-a luat în considerare un posibil efect advers al medicamentelor s-a putut pune un diagnostic corect al stårii copilului: rhabdomiolizå induså de olanzapinå. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. în 2000. rezistentå la tratament. Concentra¡ia de olanzapinå a fost similarå celei descoperite la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie nefumåtori. Chang et al au raportat. administrare de insulinå sau de hipoglicemiante orale. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. iar pentru efectele adverse scalele STESS. Un adolescent sub tratament cu olanzapinå a dezvoltat hiperglicemie ¿i hipertrigliceridemie.

Autorii considerå cå asocierea de quetiapinå la divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproexul singur în tratamentul maniei acute la adolescen¡ii bipolari. grea¡å ¿i vårsåturi.1 ore. ¿i au inclus apetit crescut. Nu s-a putut stabili o corela¡ie între concentra¡ia de olanzapinå ¿i scorurile BPRS. privind dozarea ¿i eficacitatea acesteia (Reimherr et al. BAS. Vârsta pacien¡ilor a fost de 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). Reimherr et al prezintå un studiu realizat asupra a 43 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. Doza generalå recomandatå este de 5-10 mg/zi într-o singurå administrare. controlat placebo. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei.4 L/h. Pacien¡ii au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost randomiza¡i pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo. cefalee ¿i somnolen¡å. fiind ¿i bine toleratå. iar tolerabilitatea cu AIMS. Efectele adverse au fost moderate. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. . cu o dozå ¡intå de 10 mg/zi. Clearance-ul oral mediu a fost de 9. 2002). simptomatologia fiind evaluatå cu CGI. Au fost analizate retrospectiv foile de observa¡ie ale pacien¡ilor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 149 mai mari ca la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie fumåtori.2 ± 5. AIMS. Eficacitatea clinicå a fost monitorizatå cu YMRS. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. Grupul care a primit divalproex ¿i quetiapinå a avut o scådere mai importantå a scorurilor (87% pacien¡i au avut o sådere cu 50% a scorurilor YMRS) decât grupul pe divalproex cu placebo (53% pacien¡i au avut o scådere de 50%). CGI. constipa¡ie. PANSS.6 ± 2. trata¡i cu quetiapinå. QUETIAPINA Studii clinice Delbello et al au realizat în 2002 un studiu dublu-orb. La stabilirea dozei ini¡iale de olanzapinå ar trebui luatå în considerare greutatea pacientului. privind efectul quetiapinei ca tratament adjuvant la 30 adolescen¡i de 12-18 ani cu boalå bipolarå. CDRS. iar timpul mediu de înjumåtå¡ire de 37. bine tolerate.

3-15. agita¡ia. Autorii trag concluzia cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective.5 ± 10. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4 kg. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. tolerabilitatea ¿i eficacitatea clinicå a quetiapinei. iar TSH crescåtoare. McConville et al au publicat în 2000 rezultatele unui studiu realizat la 10 adolescen¡i de 12.150 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cei mai mul¡i pacien¡i au avut cel pu¡in 2 diagnostice. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. Nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. S-a administrat quetiapinå 300-800 mg/zi. privind farmacocinetica. Studiul s-a oprit în ziua 21. în medie 467 mg/zi. 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå. CGIS. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. neurologice ¿i de laborator. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Shaw et al. boalå bipolarå II (65%) ¿i Tulburarea de stres posttraumatic (27. de 13-17 ani. Cele mai frecvente efecte secundare au fost fatigabilitatea. timp de 12.9%). SANS modificatå). PANSS ¿i YMRS. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå.1 ani.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. Se sugereazå cå tratamentul cu quetiapinå este eficient la tinerii cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. CGI. Simptomatologia psihoticå a fost evaluatå prin scalele BPRS. ame¡eala ¿i cefaleea. Nu s-au raportat efecte secundare .3 luni. Adolescen¡ii au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. Doza medie de quetiapinå a fost de 307 ± 189 mg/zi (50-800 mg). Quetiapina a fost semnificativ eficientå (93% dintre pacien¡i au au avut scoruri foarte mult sau mult îmbunåtå¡ite) în reducerea simptomatologiei psihotice conform scalelor men¡ionate. timp de 8 såptåmâni. Scorurile AIMS au fost negative pentru to¡i pacien¡ii. în medie 15. 95% din pacien¡i au avut scoruri CGI îmbunåtå¡ite. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS. privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la adolescen¡ii psihotici. cel mai frecvent fiind Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (79%). în 2001.

2 la 3. Sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå. nici unul din pacien¡i neprimind tratament pentru EPS.5 ± 0. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. .8 ± 0. Cele mai multe efecte secundare au fost medii.9 la 7 ± 2.9). 3 pacien¡i au crescut în greutate. conform BPRS (de la 35.0 ± 0. CGI-S. cefaleea ¿i faringita.7 la 5.2) ¿i SANS (de la 12. 2001). Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH. Hayden prezintå în 2001 cazul unei adolescente diagnosticate cu schizofrenie. Párraga et al prezintå 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. Simptomele pozitive ¿i negative s-au îmbunåtå¡it în timpul studiului. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. Timp de maxim 88 de såptåmâni pacien¡ii au primit 300800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). devenind un studiu pe termen lung. Monitorizarea psihiatricå a fost realizatå cu BPRS. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii pe termen lung pentru a vedea dacå aceste date pot fi generalizate. se afirmå cå farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului. CGI-S (de la 5. SANS modificatå.8 ± 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 151 semnificative. medii ¿i moderate. în vârstå de 14 ani. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. iar informa¡iile descriptive merg pânå în såptåmâna 88. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. În concluzie. CGI-S ¿i SANS. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare.4). în 2001. la care s-a administrat quetiapinå timp de 28 luni. Studiul anterior a fost extins de McConville et al. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. iar cea neurologicå cu SAS ¿i AIMS. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå s-a asociat cu îmbunåtå¡iri în simptomele pozitive ¿i negative la adolescen¡ii cu simptome psihotice.9 ± 1. Evaluarea statisticå a fost realizatå la 64 de såptåmâni.

. ob¡inându-se doar un beneficiu par¡ial. încå din såptåmâna 3 de tratament. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. cu adåugarea unei doze importante de litiu (1125 mg/zi). Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg.7 kg). care împiedica prezen¡a la ¿coalå. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. Observa¡iile clinice ¿i scalele standardizate au sugerat cå medicamentul a avut efecte favorabile asupra ticurilor ¿i simptomelor asociate. s-a oprit imipramina ¿i s-a introdus olanzapinå 15 mg/zi timp de 6 såptåmâni. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. Efectele secundare (ame¡ealå. dar cu o cre¿tere importantå în greutate (8. Deoarece acesta nu a fost un studiu controlat. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. ¿i era subponderal. fårå efecte secundare. Robertson et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. Timp de 8 såptåmâni a fost adåugat valproat 750 mg. litiul a fost oprit. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. Singurele efecte secundare observate au fost cre¿terea în greutate (14. dar a trebuit så fie reluat datoritå cre¿terii severitå¡ii simptomatologiei (Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie). Datoritå asocierii unei tulburåri de dispozi¡ie. copilul lua un produs pe bazå de amfetamine 60 mg/zi ¿i imipraminå 75 mg/zi de 2 ani. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. La evaluarea ini¡ialå. scåderea apetitului) au fost minime. Doza de olanzapinå a fost scåzutå la 10 mg/zi. Datoritå lipsei de îmbunåtå¡ire dupå 8 såptåmâni. fiind întrerupt. fårå amelioråri notabile. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. Tratamentul bazat pe amfetamine a fost întrerupt. se sugereazå aten¡ie la interpretarea datelor ¿i oportunitatea unor studii controlate viitoare. Un studiu anterior cu metilfenidat ¿i psihoterapie nu a fost eficient.5 kg) ¿i tremorul inten¡ional mediu. Rezultatele ¿colare au devenit excep¡ionale.152 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI S-au folosit YGTSS pentru måsurarea frecven¡ei ticurilor ¿i ESRS pentru måsurarea simptomelor diskinetice. dar violen¡a crescutå a impus cre¿terea dozei la 20 mg/zi. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. Rezolu¡ia simptomatologiei a persistat la 90 de zile de tratament cu quetiapinå 1000 mg ¿i cu produsul pe bazå de amfetamine 45 mg/zi.

Au apårut multiple simptome. în vârstå de 12-18 ani. Dupå tratamentul cu lorazepam s-a instalat somnolen¡å. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare. ame¡eala ¿i cefaleea. . iar TSH crescåtoare. agita¡ia. În decurs de 1 orå s-a instalat letargia. printre care tahicardie. timp de 8 såptåmâni. Studii asupra efectelor secundare Catalano et al raporteazå în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani ce a ingerat o supradozå de quetiapinå în scop suicidar (1250 mg quetiapinå. în medie 467 mg/zi. Acest raport al unei supradoze de quetiapinå la un adolescent aratå un curs mai degrabå benign al intoxica¡iei. reprezentând 22.1 ani. fiind ¿i bine toleratå. fårå cre¿tere în greutate. Se sugereazå cå quetiapina este eficientå în tratamentul tinerilor cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. în medie 15. 30 adolescen¡i cu boalå bipolarå. iar nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. agita¡ie. hipotensiune ¿i pierderea con¿tien¡ei. Juhl et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 11 ani care a ingerat o supradozå de quetiapinå (1300 mg. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. reprezentând 21. Shaw et al au publicat în 2001 un studiu privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå.1 kg. Vârsta pacien¡ilor a variat între 13 ¿i 17 ani. au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost repartiza¡i random pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo în cadrul unui studiu efectuat de DELBELLO et al. urmatå de reinstalarea statusului mental la 16 ore de la ingestie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 153 Autorii considerå cå quetiapina în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. urmatå la 3 ore de la ingestie de un episod de agita¡ie ¿i combativitate.2 mg/kgc). în 2002. Se considerå astfel cå tratamentul cu quetiapinå împreunå cu divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproaxul singur în mania acutå la adolescen¡ii bipolari. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. Nu s-au descoperit anomalii cardiace sau de laborator. S-a administrat quetiapinå 300800 mg/zi.6 mg/kgc). Cre¿terea medie în greutate a fost de 4.

Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Cazul a fost raportat de HAYDEN et al. nici unul dintre pacien¡i neprimind tratament pentru EPS. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå (McConville et al. Autorii considerå cå quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu.6 ± 3. rezultatele fiind semnificative statistic. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare.5 mg/zi). în 2001. au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20.3 la 41.0 ± 11. s-a oprit în ziua 21. a primit quetiapinå timp de 28 luni.3-15.25 mg/zi (0.154 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI O adolescentå diagnosticatå cu schizofrenie. 3 pacien¡i au crescut în greutate. prezentat de Took et al. în 2000. Acela¿i studiu a fost extins de McConville la 88 de såptåmâni.53. Risperidona a fost administratå în medie timp de 11. .5 luni (2-27 luni). iar a BMI de 5. în vârstå de 14 ani. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH. 2001). Párraga et al raporteazå cazul a 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute. 24 copii de 4-18 ani (în medie 11. scåderea apetitului) au fost minime. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. cre¿terea medie în greutate fiind de 16. 2001). Studiul.5 kg (de la 3. cefaleea ¿i faringita. Autorii considerå cå sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå.1-13. Efectele secundare (ame¡ealå. 10 adolescen¡i cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului.4 kg).9 ani. în 2000.7 ani) care au avut o cre¿tere a BMI mai mare de 1 kg/m2 sub risperidonå ¿i care din acest motiv au fost trecu¡i pe quetiapinå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv care a analizat cre¿terea în greutate a copiilor sub risperidonå ¿i apoi sub quetiapinå. în doze medii de 1. în vârstå de 12. realizat de McConville et al. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. medii ¿i moderate.5 kg/m2 în medie (1.8 kg/m2). timp în care pacien¡ii au primit 300-800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 155 Quetiapina a fost administratå în doze medii de 278 mg/zi (75-900 mg/zi). litiu. semnificativå statistic. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani).9 mg/zi (75-600). Dupå trecerea de la risperidonå la quetiapinå.2 kg/m2 (de la –1.6 luni (3-18 luni). Aceste rezultate sugereazå cå adolescen¡ii ¿i copiii cu cre¿tere excesivå în greutate sub risperidonå au o ratå mai scåzutå de cre¿tere în greutate dupå trecerea pe quetiapinå. fårå efecte secundare. imipraminå. un produs pe bazå de amfetamine. Robertson et al au raportat în 2000 cazul unui copil de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. Copilul a primit tratament anterior cu metilfenidat. În concluzie se men¡ioneazå cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. boalå schizoafectivå sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii.7 la 4.2 ± 1. precum ¿i psihoterapie.2 kg). timp mediu de 11. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. Doza medie de quetiapinå a fost de 308. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei.4 kg (de la -3.8 ± 3. în 2001. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. pe când cre¿terea medie a BMI de 1. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat de Grcevich et al. Nici . sedarea ¿i efectele anticolinergice. Efectele secundare cele mai frecvente au fost cre¿terea în greutate. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. olanzapinå. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. Reimherr prezintå rezultatele unui studiu retrospectiv efectuat în 2002 la 243 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. în vârstå de 7-16 ani (în medie 11. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. Cel mai frecvent efect secundar a fost fatigabilitatea. trata¡i cu quetiapinå.4 la 15. cre¿terea medie în greutate a fost de 5. iar durata medie a tratamentului de 327. trata¡i cu quetiapinå. fårå cre¿tere în greutate.6 ani). cre¿terea apetitului. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei.4 zile (7-969 zile).5 kg/m2) nu a fost semnificativå. 14 pacien¡i cu schizofrenie. valproat.

Cre¿terea în greutate a fost cel mai des întâlnit efect secundar la toate cele trei medicamente. tulburare de conduitå ¿i retard mental mediu. În momentul luårii în eviden¡å. iar colesterolul de 196 mg/dl. Autorii comenteazå cå pacienta a dezvoltat diabet la scurt timp dupå . ¿i bine tolerat ca terapie de între¡inere (Grcevich.9 kg la risperidonå. nu s-a constatat nici o cre¿tere în greutate. pacienta era în tratament cu divalproex 1500 mg/zi de peste 8 luni. În aceastå perioadå. Glicemia era de 144 mg/dl. Apari¡ia EPS a impus tratament la 19% dintre pacien¡ii pe risperidonå. trigliceridemia 456 mg/dl. se afirmå cå tratamentul cu quetiapinå pare så fie sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri psihotice. În timpul terapiei de 3 luni cu quetiapinå. Cu 2 luni înainte de a intra în aten¡ia autorilor. pacienta a fost diagnosticatå cu diabet zaharat II.5 kg. Autorii aten¡ioneazå clinicienii cå ar trebui så cântåreascå atent riscul cre¿terii în greutate ¿i al EPS fa¡å de poten¡ialele beneficii atunci când prescriu antipsihotice atipice la copii ¿i adolescen¡i. Metformina a fost întreruptå treptat. În concluzie. Cre¿terea în greutate nu a fost dependentå de dozå pentru nici un medicament analizat. Quetiapina a fost înlocuitå cu risperidonå. 2001a). A început o dietå hipocaloricå ¿i tratament cu metformin 1000 mg de douå ori pe zi. comparativ cu cei trata¡i cu olanzapinå. quetiapinå 600 mg/zi de peste 3 luni.2 kg la quetiapinå ¿i 6.4 kg la olanzapinå.6 ¿i 75. olanzapinå (16) sau quetiapinå (25) (unii copii fiind trata¡i secven¡ial cu mai mult de un medicament). 7% dintre cei pe olanzapinå ¿i 4% dintre cei pe quetiapinå. iar colesterolul 235 mg/dl. iar dupå o såptåmânå glicemia a scåzut sub 120 mg/dl. Tot Grcevich et al au prezentat în 2001 rezultatele unui studiu comparativ retrospectiv privind efectele secundare la antipsihoticele atipice la 97 copii ¿i adolescen¡i trata¡i cu risperidonå (75). Quetiapina poate furniza un profil al efectelor secundare mai avantajos decât risperidona ¿i olanzapina la copii ¿i adolescen¡i (Grcevich. 3. paroxetinå 20 mg/zi de 1 zi.156 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI un pacient nu a avut nevoie de scåderea dozelor sau oprirea tratamentului datoritå efectelor adverse. Domon et al prezintå în 2002 cazul unei adolescente africano-americane de 17 ani cu boalå bipolarå. Pacien¡ii trata¡i cu quetiapinå au fost cel mai pu¡in predispu¿i la cre¿terea în greutate. greutatea ei a råmas între 73. Trigliceridemia la 1 såptåmânå de la oprirea quetiapinei era de 167 mg/dl. dupå 3 luni cre¿terea medie în greutate fiind 3. la 1 såptåmânå dupå normalizarea glicemiei. 2001b).

CGI-S. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. agita¡ia ¿i iritabilitatea la copiii. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS.38 ani). Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. iar nivelurile glicemiei au început så se normalizeze dupå întreruperea medicamentului. 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. nu par så fie secundare acesteia. Farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente.6 kg (între –16 ¿i +3 kg).62 ± 4. mecanismul råmânând în continuare neclar. folosind 10 adolescen¡i de 12.315. Nu s-au observat cre¿teri semnificative în greutate la tratamentul pe termen scurt. care au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. SANS modificatå. de¿i legate de cre¿terea în greutate. adolescen¡ii ¿i adul¡ii tineri cu autism. în 2000. ZIPRASIDONA Studii clinice McDougle et al prezintå. Nu s-au observat efecte cardiovasculare. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. Studiul s-a oprit în ziua 21.6 ± 5. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-a folosit scala CGI. Studii de farmacocineticå Farmacocinetica quetiapinei la adolescen¡i a fost studiatå de McConville et al. SANS modificatå). Se considerå cå hiperglicemia ¿i hipertrigliceridemia. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative. 50% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). Ziprasidona pare så aibå poten¡ial pentru îmbunåtå¡irea simptomelor ca agresivitatea. în 2002.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 157 introducerea quetiapinei. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. . Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. CGI-S. neurologice ¿i de laborator.

S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. Ziprasidona a fost semnificativ mai eficientå decât placebo pentru reducerea scorului CGI ¿i YGTSS.158 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. Studii asupra efectelor secundare McDougle et al analizeazå în 2002 efectele folosirii ziprasidonei la 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. Nu s-au observat EPS. precum ¿i în reducerea ticurilor contorizate cu Goetz Videotape Rating Scale. revenind la înregistrarea de bazå dupå 80 de ore de la ingestie. Goetz Videotape Rating Scale ¿i CY-BOCS. de 7-17 ani. Pacientul a dezvoltat complexe QRS largi ¿i intervale QT prelungite. I s-a administrat terapie antiaritmicå. CGI-S pentru sindromul Tourette. Autorii subliniazå poten¡ialul cardiotoxic al acestor medicamente.38 ani). Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. Biswas et al raporteazå în 2003 cazul unui adolescent de 17 ani ce a ingerat o supradozå de ziprasidonå ¿i bupropion. 2000b). de 7-17 ani. 2000b). . în 2000 (Sallee. au participat la un studiu pilot realizat în 2000 de Sallee et al (Sallee. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Sallee et al. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. Nu s-au observat efecte cardiovasculare. S-au aplicat YGTSS.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). Nu s-au observat EPS. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå.62 ± 4. în vârstå de 8-20 ani (medie 11.6 ± 5. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. Autorii considerå cå ziprasidona 5-20 mg/zi pare eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul sindromului Tourette ¿i pare a fi asociatå cu risc scåzut de EPS la copii.

abuzul sau îngrijirea inadecvatå. De aceea. • rareori pot apårea halucina¡ii terifiante. diaree sau vårsåturi. refuzå så se joace. care înspåimântå copilul. îi „repede“ pe cei care încearcå så îl abordeze. 1 Ini¡ial. dar afirmå adesea cå „nu are chef“ sau cå „se plictise¿te“. fårå energie ¿i vitalitate. • în general. pierderea chefului de joacå. • scåderea în greutate sau modificarea aspectului fizic. • insomnie sau hipersomnie. • adesea. • stagneazå în greutate motivat sau nu de diaree. cât ¿i în elaborarea unor noi strategii terapeutice. encoprezis. copilul nu folose¿te termenul de „deprimat“ sau „trist“. • tentativele de suicid sunt rare.). „amårâ¡i“. prezentåm pe scurt câteva aspecte. . • lentoare motorie ¿i verbalå. 1990.): . • uneori apar simptome de tip „criteriu DSM“: apatie.1. dar în ultimele edi¡ii au început så aparå men¡iuni referitoare la acest diagnostic în rândul popula¡iei pediatrice. dispozi¡ia depresivå ascunzându-se în spatele unor manifeståri cum sunt: • copilul este apatic. dureri abdominale. 2. • copilul preferå så stea singur.. poate apårea refuzul ¿colar. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA). Boi¿teanu P 2001) (tabelul 4. 1. tetraciclice. cefalee.1 4. citat de Udri¿toiu T. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. Depresia ¿colarului este presåratå atât cu tråsåturi anxioase cât ¿i depresive: • ini¡ial apar simptome psihosomatice ca: dureri abdominale. ciclice atipice (ADT. senza¡ie de neputin¡å. Antidepresivele ciclice: triciclice. înso¡ite de anxietate. La copil ¿i adolescent. în manualele de diagnostic nu existau precizåri cu privire la depresia la copil. • scåderea elanului vital.. tulburåri vegetative. refuzå alimenta¡ia. • plânge sau ¡ipå cu u¿urin¡å. pierderea apetitului. Marinescu D. • adesea are ¿i o u¿oarå întârziere în dezvoltare. Antidepresivele tip inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS). vårsåturi sau inapeten¡å. „certåre¡“. Pre¿colarul nu poate afirma de obicei cå se simte trist. lentoare motorie ¿i verbalå. • aspectul copiilor depresivi este particular. Defini¡ie Medicamentele antidepresive (AD) sunt substan¡e chimice apar¡inând unor clase diferite. Clasificarea medicamentelor antidepresive Prezentåm o variantå de clasificare a medicamentelor antidepresive care folose¿te criterii combinate: chimice ¿i psihofarmacologice (Pöldinger. • se exclud neglijarea. • joc „distructiv“ (rupe. par „neferici¡i“. dar copilul poate spune cå „vrea så moarå“. copilul poate deveni agresiv verbal. • sentimente de vinovå¡ie etc.. care ar trebui så atragå aten¡ia asupra unei eventuale tulburåri depresive la aceastå categorie de vârstå. 3. ADTT). • agita¡ie psihomotorie sau lentoare. • scad performan¡ele ¿colare.2. episodul depresiv are ni¿te particularitå¡i care diferen¡iazå aceastå tulburare fa¡å de cea apårutå la adult: • iritabilitatea (criteriu men¡ionat ¿i în DSM ca fiind specific depresiei copilului). cercetårile ulterioare vor putea aduce îmbunåtå¡iri substan¡iale în cunoa¿terea mecanismelor etiopatogenice. mai ales dacå sunt folosite criteriile pentru adult.4 TRATAMENTUL ANTIDEPRESIV LA COPIL ªI ADOLESCENT 4. sparge obiecte etc. scåderea imaginii de sine (apreciatå prin întrebåri indirecte). • scade puterea de concentrare a aten¡iei. • iritabilitate.1. • uneori prezintå enurezis. Diagnosticul poate fi dificil. • incapacitate de a se descurca în situa¡ii frustrante. Acest lucru reprezintå un pas important: având criterii standardizate.

alterarea func¡ionalitå¡ii sociale.. Pacien¡ii cu depresie ostilå prezintå acte antisociale. • apar frecvent ¿i idei suicidare sau chiar tentative de suicid. • Depresia prin deficit de GABA. congruente cu dispozi¡ia (în cazul depresiei majore). Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei (¿i dopaminei. . Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei. Marinescu D. cu somn agitat ¿i treziri multiple în timpul nop¡ii. instabil ¿i variabil de la un moment la altul. iar prezen¡a deficitului cognitiv este o caracteristicå importantå. simptomatologia este adesea similarå cu cea a adultului: • se plânge de pierderea interesului ¿i plåcerii. • Depresia prin deficit adrenergic prezintå: inhibi¡ie psihomotorie. • e¿ec ¿colar. motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. 5. aceste manifeståri precedând diagnosticul de depresie.. 7.adrenalinå. comportament suicidar recurent. Tabloul clinic al depresiei anxioase este reprezentat de urmåtoarele simptome: nelini¿te psihomotorie marcatå. Depresia prin deficit de serotoninå +/. • Depresia prin deficit dopaminergic este o depresie inhibatå. • pot apårea halucina¡ii sau iluzii auditive. nefericire ¿i e¿ec sunt frecvente. de cele mai mici semne de boalå. pentru controlul simptomatologiei. hiperfagie. Depresia prin deficit mixt de serotoninå ¿i noradrenalinå are o simptomatologie polimorfå. Uneori. • sentimentele de inutilitate. Simptomele depresive (dupå Udri¿toiu T.. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i dopaminei (IRNADA). deficit cognitiv. insomnie de adormire. uree crescutå. 4. la doze mari) (IR 5HT/ NA/DA). acesta putând alege medica¡ia în func¡ie de efectul terapeutic urmårit. suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari care se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor. Boi¿teanu P. De asemenea. Efecte clinice Antidepresivele pot fi clasificate ¿i dupå efectul lor. 6. cât ¿i pentru alegerea terapiei adecvate (teoria adecvan¡ei terapeutice) (Udri¿toiu T. situat predominant la unul dintre cei doi poli: efect stimulant/dezinhibitor/activator.3. acneea poate crea un mare disconfort. inapeten¡å cu scådere în greutate. 2001): • Depresia prin deficit serotoninergic poate prezenta douå tipuri de aspecte clinice: depresia anxioaså ¿i depresia ostilå. • Depresia mixtå are douå forme mai importante: depresia prin deficit de serotoninå ¿i noradrenalinå ¿i depresia prin deficit de serotoninå +/. bradicardie.160 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. la adolescen¡i.. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT). Boi¿teanu P. de lipsa de energie. • Depresia prin deficit de acetilcolinå are un aspect clinic polimorf. • senza¡ie de obosealå în timpul zilei. • apar frecvent tulburåri de somn ¿i ale apetitului. Aceastå clasificare este foarte utilå pentru clinician. 8.adrenalinå. tendin¡å la colaps. Marinescu D. La adolescent. precum ¿i simptome somatice ca deshidratare. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå este o depresie delirantå. • adolescentul este îngrijorat adesea „de cum aratå“. respectiv efect anxiolitic/sedativ.. de exemplu.. 2001). asociat cu hiperactivitate dopaminergicå. cu predominan¡a elementelor ostile ¿i a comportamentului suicidar. insomnie matinalå. Antidepresivele tip inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). existå o serie de antidepresive pentru care dozele recomandate la adolescent ¿i la adult sunt similare. hipersomnie diurnå. Datele despre dozele recomandate la copii si adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. consum de alcool ¿i droguri. albire precoce a pårului. Urmåtoarea clasificare a depresiei din punct de vedere al corela¡iei dintre aspectul clinic ¿i substratul biologico-farmacologic se considerå a fi utilå atât pentru un diagnostic corect.

150 mg Parenteral: f. 100. 50 mg Parenteral: f. Clasificarea medicamentelor antidepresive Tetraciclice Maprotilina Doxepina. 25. 75 mg Oral: cp. 10. 25. de 2ml 12. 10. 50. 50.5-5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 150-300 Imipramina Antideprin Tofranil Janimine Imipramina pamoat Trimipramina Tofranil PM Nortriptilina Surmontil Rhotrimine Nortriptilina. 10. 75 VON CT Oral Cp. 25. 50. 25. de 2ml 12. Maprolu50 Maprotilin Maprotilin 25.5 mg/kgc/zi ) Adul¡i: 150-300 mg /zi ( 1. adolescen¡i: 50-100 Adul¡i: 50-150 Copii. 150 mg Parenteral:f. 75 mg 161 . 25. 75 mg Sirop 10 mg/ 5ml Oral tb. Aventyl Desipramina Copii. 50.Clasa Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Oral: tb. 100. de 10 ml 10mg/ml Oral: cp.5 mg/ml Oral: tb. 75. 5. 75. Antidepresivele ciclice ( ADT. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 100-250 Copii peste 6 ani. Pamelor. 25.1. 100. 50.75. 25. 100 mg Adul¡i: 150-300* Oral. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 150-300 Adul¡i: 15-60* Adul¡i: 150-300* Copii ¿i adolescen¡i:10-25-150 Adul¡i: 75-150-225 Protriptilina Norpramin. Endep Anafranil Clomipramina Copii. 100. Adapin. adolescen¡i: 25-100 Adul¡i: 150-300 Copii peste 10 ani. 10 mg Denumirea comercialå 1. 75. Pertrofane Vivactil. 150 mg Solu¡ie 10 mg/ ml Oral. 125. Triptil ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Doxepina Tabelul 4. Sinequan Ludiomil. 150 mg Oral: tb. ADTT) Triciclice Amitriptilina Amitriptilina Elavil. Cp. 50. 15. adolescen¡i: 25-125 (maxim: 2. 10. 25. tb.5 mg/ml Cp. 50.

100 mg Fevarin.162 Amoxapina Mianserina Tianeptina Oral tb.100mg Oral Cp.100mg Cp. 20.1. 100.75. 50.25. 50. 25. 30 mg Oral cp.5. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT ) Mirtazapina Remeron ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. Efectin Oral Tb.5.30. 10. 10. 37.75. noradrenalinei. 25. 25.50. cu eliberare prelungitå 37. 12. (continuare) 4. 30 mg Sertralina Zoloft. 50 mg . Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS) Fluoxetina Oral Cp. Serlift Citalopram Cipramil Celexa 3.20 mg Prozac. Fluoxin.150 Milnacipran Ixel Oral Tb. 150 mg Oral dj.150mg/zi Adul¡i 37.10. 20 mg Cp. Luvox Faverin Paroxetina Seroxat. Solutie: 20 mg/5ml Framex.30mg Adul¡i: 15-45 Adolescen¡i: 18. Serafem.5.5-375 mg/zi Adolescen¡i peste 15 ani : 50-100 mg/zi Adul¡i 50-100 mg/zi 2. 40mg Solu¡ie: 10mg/ml Oral Tb.5 mg Asendin Miansan Coaxil Adul¡i: 150-400* Adul¡i: 30-90* Adolescen¡i peste 15 ani: 25mg/zi Adul¡i 37. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii serotoninei. 15.Magrilan Fluvoxamina Oral Cp.40 mg Suspensie: 10mg/5ml Oral Cp. 75. 50. Paxil Oral Tb. dopaminei (IR 5HT/NA/DA) Venlafaxina Effexor.5mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 10-40 mg/zi Adul¡i: 20-80mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:25-200mg Adul¡i: 50-150-300mg Adolescen¡i: 10-50 mg Adul¡i: 20-60mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 50-200 Adolescen¡i:10-40 mg Adul¡i: 20-40-60 mg Adolescen¡i: 7.

50. 150 mg Adul¡i: 10-30mg* Adul¡i: 300-600mg* Reboxetina ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Inhibitori selectivi ¿i reversibili MAO-B Eldepryl. Deprenyl Selegilina Inhibitori selectivi ¿i reversibili IMAO-A Moclobemid Manerix. Antidepresivele inhibitori ai monoaminoxidazei ( IMAO) Inhibitori ireversibili MAO-A ¿i MAO-B Adul¡i: 30-60-90mg* Nardil Marplan Fenelzin Oral Tb. 150 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-400 Adul¡i: 150-600 8. 100. 100. 15 mg Parnate Isocarboxazid Adul¡i: 20-40-60mg* Oral Tb. 200. 10 mg Tranilcipromina Adul¡i: 20-60mg* Oral Tb. (continuare) *nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent 163 . dopaminei ¿i serotoninei (IRNADA5HT) Oral Tb. 150.Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA) Edronax Oral Tb. 100mg Tb. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei Nefazodona Serzone Oral Tb. 10 mg Oral Cp.5. 2 .75. 250 mg Adul¡i:300-600* Trazodona Desyrel. 50. Trittico Oral Tb. 100. cu eliberare prelungitå: 100. Aurorix Tabelul 4. 10 mg Oral Tb. Tb.1. 4 mg Adolescen¡i: 2-4-6-8 mg/zi Davedax Adul¡i: 4-10 7. 150 mg Copii ¿i adolescen¡i : 50-150-300mg Adul¡i : 150-450 mg Bupropion Wellbutrin Zyban 6. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei. 5 mg.

Antidepresivele diferå. ¿i prin profilul efectelor secundare. cu idei recurente de moarte. Clasificarea clinicå a antidepresivelor (Dupå Udri¿toiu T. Marinescu D.. dezinhibitorii. • proiec¡ie negativå asupra viitorului etc. • durere moralå. • triste¡e vitalå. • rumina¡ii morbide...164 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. Antidepresivele cu efecte sedative se vor alege când pacien¡ii prezintå manifeståri clinice ale anxietå¡ii. Gheorghe M. • autoacuzare. Efectul antidepresiv se adreseazå urmåtoarelor simptome clinice: • dispozi¡ie depresivå. depresia noradrenergicå). 2000) Efect dezinhibitor / AD stimulante IMAO Desipramina Nortriptilina Amineptina Fluoxetina Clomiramina Imipramina Protriptilina Maprotilina Mianserina Tianeptina Amoxapina Amitriptilina Doxepina Trimipramina Trazodona Efect anxiolitic/ AD sedative Prezentåm în tabelul 4.D. medicamentele din partea de sus a tabelului au efecte predominant dezinhibitorii/activatoare/psihostimulate. • comportament suicidar. de¿i mai scumpe decât cele din clasele anterioare ¿i cu eficacitate antidepresivå comparabilå. Efectele psihostimulante. în timp ce medicamentele din partea de jos a tabelului au efecte predominant sedative. se adreseazå acelor cazuri care în tabloul depresiei asociazå manifeståri precum inhibi¡ia psihomotorie ¿i dezinteresul pentru efectuarea oricårei activitå¡i („depresia inhibatå“. Alåturi de efectul antidepresiv (ac¡iune asupra dispozi¡iei depresive. sunt deseori alese pentru .2. ac¡iune antidepresivå). clasificarea clinicå a antidepresivelor dupå efectul dezinhibitor (AD stimulante/dezinhibitorii) respectiv efectul anxiolitic (AD sedative). de asemenea.2. în func¡ie de clasa din care fac parte (de structura chimicå ¿i de ac¡iunea lor la nivel neuronal). Antidepresivele „noi“. aceste efecte fiind factori importan¡i în alegerea unui anumit medicament.

acetilcolina). iar prin administrarea pe termen lung determinå fenomene . în aceste situa¡ii. Marinescu D. antidepresivele triciclice inhibå recaptarea NA. ca tulburårile anxioase (Tulburarea obsesiv compulsivå. α1 ¿i alfa 2 NA. La nivelul polului presinaptic. Antidepresivele ciclice ac¡ioneazå la polul presinaptic. blocând receptorii 5HT2. 2003. O ipotezå mai veche considera cå ac¡iunea antidepresivå a medicamentelor antidepresive ciclice are ca principal substrat inhibarea recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice Antidepresivele triciclice au mecanisme de ac¡iune polivalente. Tulburarea de stres posttraumatic. Studiile privind mecanismele de ac¡iune psihofarmacologicå a antidepresivelor precum ¿i studiile privind eficacitatea acestora pe anumite categorii de simptome psihice. multe ori. Udri¿toiu T. 2003).1. 4. tulburårile psihosomatice (inclusiv enurezisul). 2000.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 165 faptul cå au efecte adverse mult mai blânde (Prelipceanu D. boli somatice grave etc (Kaplan. 4. tulburarea schizoafectivå. pe mesagerii secunzi ¿i pe alte sisteme de neurotransmi¡åtori (histamina. Antidepresivele triciclice. de asemenea. antidepresivele se asociazå altor medicamente. schizofrenia cu simptome negative.4. ci ¿i pentru alte tulburåri. atacuri de panicå etc. efectele lor biochimice fiind.... alåturi de IMAO. ulterior descoperindu-se ¿i antidepresivele tetraciclice. au ac¡iune antagonistå. sindromul depresiv postneuroleptic. pe care acestea o determinå la nivel presinaptic. De cele mai . efectuate de-a lungul timpului. Boi¿teanu P 2001). M1.4. Prelipceanu. sunt primele medicamente antidepresive. tetraciclice ¿i ciclice atipice Antidepresivele triciclice (ADT). asemånåtoare. au dus la extinderea utilizårii acestor medicamente în practica clinicå nu numai pentru tulburårile depresive. iar la nivelul polului postsinaptic. Teorii mai recente au inclus în spectrul farmacologic ¿i efectele pe receptorii pre ¿i post sinaptici.. impunându-se precau¡ii asupra interac¡iunilor medicamentoase ¿i sumårii efectelor adverse.). H1. Antidepresivele triciclice au structurå chimicå asemånåtoare. 5HT.

antidepresivele ciclice produc varia¡ii în expresia geneticå. cu efecte secundare mai mici.. 1997. ¿i prin mecanisme de modulare hormonalå. Green W.F. în special prin inducerea genelor c-fos.166 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de hipersensibilizare receptoralå postsinapticå. cu scåderea complian¡ei. reten¡ie urinarå. 4. respectiv efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale. în diferite localizåri cerebrale. amitriptilinå ¿i clomipraminå. Antidepresivele ciclice au . sedarea ¿i cre¿terea în greutate..D. dar ¿i efecte adverse endocrine ¿i neurologice. ADT fiind folosite cu succes de peste 50 de ani. 2003). 1996.. 2002). raportarea accidentelor terapeutice datorate în special efectelor secundare cardiotoxice ¿i apari¡ia unor antidepresive noi. legate în principal de glucocorticoizi (Prelipceanu D.. Marinescu D.. ac¡ioneazå asupra plasticitå¡ii neuronale. 2003). Totu¿i. Clein P ¿i Riddle . ac¡iune slabå de blocare a receptorilor serotoninergici. în situa¡ii de urgen¡å. Amoxapina. 2002 cu informa¡iile ob¡inu¡e din monografiile firmelor producåtoare.H. prezintå efecte antipsihotice. La copil ¿i adolescent existå o experien¡å clinicå destul de bogatå. evitând distrugerea neuronalå ¿i protejând homeostazia sinapticå (Prelipceanu D. care sunt folosite rar.. De asemenea. când este necesarå atingerea . Boi¿teanu P 2001). Blocada receptorilor noradrenergici. deteriorare cognitivå). fapt care explicå proprietå¡ile sedative ale acesteia (Kaplan ¿i Sadock. i-au determinat pe clinicieni så le considere medica¡ie de a doua alegere.2.A. Existå preparate parenterale de imipraminå.4. la aceastå categorie de vârstå. Aceste medicamente ac¡ioneazå. confuzie. prin antagonizarea receptorilor dopaminergici. Administrarea antidepresivelor ciclice se face în majoritatea cazurilor pe cale oralå. 1996 ¿i Kaplan and Sadock. histaminergici ¿i muscarinici determinå apari¡ia efectelor secundare: efectele cardiovasculare..¿i tetraciclice Informa¡iile din acest capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. Pe termen lung. M. afectarea acomodårii. Clomipramina prezintå cea mai înaltå selectivitate pentru serotoninå (Kaplan ¿i Sadock. constipa¡ie. cu alterarea sistemelor de mesageri secunzi AMPc (Udri¿toiu T. 2002). se pare. et al. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri. Doxepina are cea mai intenså activitate histaminergicå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 167 Tabelul 4. Prin urmare. Absorb¡ia din tractul gastro-intestinal este rapidå ¿i completå dupå administrarea oralå.+/+ – – +/. Ac¡iunea antidepresivelor ciclice la nivelul receptorilor (Kaplan ¿i Sadock.– ++ +/. Sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi sau inactivi. cel de-al doilea fiind principalul metabolit al acesteia. Dar ¿i în cadrul popula¡iei pediatrice existå diferen¡e în func¡ie de vârstå.++ ++ – +++ +/. copiii prepuberi metabolizeazå antidepresivele ciclice mai rapid decât adolescen¡ii. în principal de albuminå. Se leagå de proteinele plasmatice. la copii ¿i adoles. oxidare. imipramina 86%. Principalul metabolit activ al clomipraminei este desmetilclomipramina. Astfel. de asemenea. 1990. Antidepresivele ciclice au distribu¡ie largå în corp ¿i traverseazå BHE. Imipramina are ca metabolit activ desmetilimipramina.– + +/. antidepresivele triciclice sunt metabolizate hepatic mai rapid decât la adul¡i.D. Existå.hidroxi amoxapina. demetilare. La copii ¿i adolescen¡i. desipramina 90-95%.– ? – +/. .+/. iar copiii pre¿colari cel mai rapid (Ryan.+ +/- rapidå a concentra¡iilor plasmatice eficiente.– – – +/. Wilens et al. maprotilina 88%.3. 1996)..+++ ++ Imipramina Clomipramina Trimipramina Amitriptilina Nortriptilina Desipramina Protriptilina Doxepina Maprotilina Amoxapina 5HT DA a1NA a2NA M H1 + ++ ++ +/– – +++ – ++ – ++ ? – – ++ +/. cen¡i sunt necesare doze mai mari în mg/kgc decât la adul¡i.– ? +/. amoxapina 90%.+++ ++ ++ – – +/+ ++ +/+/– + – + – +/– + – + +++ +/+ – ++ – ++ +++ – – + – + +/+/– ++ +/. sub ac¡iunea cårora antidepresivele sunt supuse unor procese de hidrolizare. Amoxapina are 2 metaboli¡i activi: 7.– – ? – + – ? – +/. Enzimele implicate fac parte din sistemul enzimatic al citocromului P450 2D6. 1993 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M.+/.¿i 8.– – +/. pentru a ob¡ine concentra¡ii plasmatice comparabile. un preparat depot de imipraminå sub forma pamoat.A. atingând concentra¡ia cea mai mare. când este folositå calea de administrare intramuscularå. 2002) Medicament Blocarea recaptårii NA + + + +/++ +++ +++ + +++ ++ Blocare receptori H2 5HT15HT2 DA +/+/. clomipramina în propor¡ie de 96-97%. Metabolizarea se face în principal la nivel hepatic ¿i este intenså încå de la primul pasaj.

A. În raport cu timpul de înjumåtå¡ire. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este atinså în 5-7 zile de la ini¡ierea tratamentului. pentru a tolera mai u¿or efectele adverse. 70% din desipramina. se fragmenteazå dozele. La ini¡ierea tratamentului. 20% din imipramina. Prin materii fecale se eliminå: 1/3 din clomipramina. Debutul ac¡iunii clinice a antidepresivelor triciclice apare înså abia dupå 2 såptåmâni de la ini¡ierea tratamentului.. 30% din maprotilina.168 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dar. inclusiv în cazul medicamentelor cu t ½ mai lung. 1987. 1982). maprotilina: 57%. existå o minoritate de 5-10% dintre copii. Eliminarea se face majoritar sub formå de metaboli¡i. 1982 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M. amoxapina: majoritatea. 1996). fie în mai multe doze zilnice. amoxapina : 8 ore. în principal prin urinå. Astfel. imipramina: 80%. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse într-un interval de 2-8 ore de la administrarea oralå (pentru clomipraminå: 2 ore.. Geller et al.A. Potter et al.ciclice se administreazå fie în dozå unicå zilnicå.5 ore. La copii ¿i adolescen¡i. Timpul de înjumåtå¡ire (t½) variazå între 10-70 ore dupå administrarea oralå (clomipramina: 21 ore. imipramina: 9-20 ore. depinzând probabil de cre¿terea ratelor de metabolizare specifice acestor categorii de vârstå (Dulcan. 1984. antidepresivele triciclice au un timp de înjumåtå¡ire mai redus decât la adul¡i. maprotilina: 27-57. Pe de altå parte. deoarece ace¿tia au o maså adipoaså mai reduså decât adul¡ii ¿i. pentru imipraminå: 2-5 ore ¿i pentru amoxapinå: 90 minute). cu cei 2 metaboli¡i ai såi. 1990. întreruperea abruptå a antipresivelor triciclice la copii ¿i adolescen¡i duce mai rapid la instalarea sindromului de întrerupere. dintre care 8.6 ore). ceea ce determinå un timp de înjumåtå¡ire mai lung ¿i o concentra¡ie plasmaticå maximå mai ridicatå (Potter et al. clomipramina 2/3 ratele. în consecin¡å. 1984.D. pentru nortriptilinå la copiii cu vârste între 5-12 ani este de 11-42 ore. în acela¿i timp. Jatlow. Sub formå nemodificatå se eliminå 2% din amoxapinå. 1987. . Morselli et al. 1987. antidepresivele tri¿i tetra. M. 2-4% din maprotilinå. timpul de înjumåtå¡ire . 1996). în timp ce la copiii cu vârste între 13-16 ani este de 14-77 ore (Geller et al.D. cita¡i de Clein P ¿i Riddle . au depozite de medicament mai reduse.hidroxi amoxapina: 6. care metabolizeazå mai lent antidepresivele triciclice (hidrolizatori len¡i).hidroxi amoxapina este cel mai bine reprezentat: 30 ore ¿i 7.

• La copiii prezentând anxietate de separare. reduc frecven¡a recåderilor. refuz ¿colar. În depresia majorå cu elemente se folosi un antidepresiv ciclic în asociere cu un neuroleptic. Toate antidepresivele ciclice sunt la fel de eficiente în tratamentul tulburårilor depresive. Nu au fost observate efecte carcinogene. • În tulburårile de alimenta¡ie: bulimia nervoaså. Dozele se recomandå a fi crescute treptat pentru a evita apari¡ia anxietå¡ii descrise la ini¡ierea tratamentului cu antidepresive ciclice. În depresia cronicå. clomipraminå. imipramina a fost descriså ca fiind eficientå. Precau¡ii. Doza eficace este mai mare decât în depresie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 169 Clearance-ul ADT este mai redus la copii ¿i la pacien¡ii cu afectare renalå.4. Råspunsul apare dupå 2-4 såptåmâni. • În tulburarea de panicå cu agorafobie cel mai bine a fost studiatå imipramina. • Pentru fobia socialå ¿i fobiile specifice. Clearance plasmatic mai redus impune doze ini¡iale mai reduse. dar ¿i combina¡ia între amitriptilinå ¿i clordiaxepoxid. anorexia nervoaså se recomandå tratamentul cu imipraminå. • În tulburårile anxioase asociate cu depresie. • În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie este recomandat tratamentul cu desipraminå. desipraminå. ¿i cre¿terea mai lentå a dozelor: doze mai mici la intervale mai mari. Clomipramina este contraindicatå la pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå.3. Clomipramina nu se administreazå la copiii mai mici de 10 ani. 4. • În tulburarea obsesiv compulsivå este indicat tratamentul cu clomipraminå. • În cazul asocierii tulburårii obsesiv compulsive cu tulburarea depresivå. pavor nocturn sau automatism ambulator nocturn (somnambulism). Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå este principala indica¡ie a antidepresivelor ciclice. iar amitriptilina la copiii mai mici de 12 ani. . Antidepresivele ciclice sunt recomandate în depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice.

maprotilinå ¿i reduså la desipraminå. Efectele psihiatrice Toate antidepresivele triciclice pot induce apari¡ia unui episod maniacal sau hipomaniacal la persoanele cu istoric de tulburare bipolarå sau chiar la cele cu antecedente nesemnificative. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Urmåtoarele modificåri cardiace au fost eviden¡iate la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu antidepresive triciclice: alungirea intervalului PR. 1974. La concentra¡ii ridicate pot genera psihoze provocate farmacologic: confuzie. De asemenea. Efectele anticolinergice Sunt efecte adverse importante ce apar în cursul tratamentului cu antidepresive triciclice. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice Informa¡iile utilizate în realizarea acestui capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. trimipraminå ¿i doxepinå determinå sedare.4. constipa¡ie pânå la ileus paralitic. dilatare a tractului urinar. pot agrava sau activa tulburårile psihotice la persoanele susceptibile. afectarea concentrårii. sindrom de deteriorare cognitivå. complexului QRS. adenite sublinguale. imipraminå. tahicardie.170 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Clomipramina este recomandatå pentru comportamentul compulsiv la copiii cu tulburare autistå. determinând scåderea complian¡ei: uscarea mucoasei bucale. afectare ocularå (vedere neclarå. insomnia. reten¡ie urinarå. medie la amoxapinå. blocuri. co¿marurile. delir. asistolie. fatigabilitate. cre¿terea presiunii intraoculare. Riddle et al. prelungirea timpului de conducere AV afectarea conducerii . „Sudden Death“. . hiperpirexie. et al. intraventriculare. Au intensitate mare la amitriptilinå. delir. precipitarea sau agravarea glaucomului. Efectele cardiace Existå descrise în literaturå cazuri de moarte subitå la copii ¿i adolescen¡i afla¡i în tratament cu imipraminå ¿i desipraminå (Saraf et al. 4. Alte efecte psihice pot fi: anxietatea. June 1 1990. doxepinå. • Enurezisul la copil este tratat cu imipraminå. dezorientare.F. trimipraminå. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. aritmii. intervalului QT. nortriptilinå. agita¡ia. halucina¡ii la persoanele predispuse. midriazå). 1993).4. tulburåri de acomodare. Tratamentul cu amitriptilinå.

Efectele alergice Care pot apårea în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: rash. Amoxapina prin efectul de antagonizare DA are efecte extrapiramidale: akinezie. tinnitus. cre¿terea treptatå a dozelor ¿i monitorizarea func¡iei cardiace. cu alterarea aspectului EEG ¿i apari¡ia de convulsii. blocarea vorbirii. Acestea sunt motivele pentru care. scåderea ratelor pauzelor sinusale. rigiditate în roatå din¡atå. protriptilina. parestezii. amoxapina. se recomandå folosirea de doze mici de antidepresive ciclice. necrozå toxicå epidermalå. 1993). 1990). crize oculogire. diskinezie. cât ¿i la mårirea dozelor. Astfel de efecte au fost descrise la 4-5% dintre pacien¡ii trata¡i cu maprotilinå. cefalee. urticarie. prurit. facies tip mascå. imipramina. sindrom neuroleptic malign. necoordonare. dizartrie. amor¡ealå. ataxie. în sensul cre¿terii sau scåderii tensiunii arteriale. Schroeder et al. Antidepresivele triciclice (clomipramina. la copii ¿i adolescen¡i. atât înainte de ini¡ierea tratamentului. hipertonie muscularå. 1989 au concluzionat ca administrarea desipraminei este sigurå la copiii ¿i adolescen¡ii fårå tulburåri cardiace preexistente. ritm jonc¡ional (Biederman et al. maprotilina) au rol în reducerea pragului convulsivant. neuropatii periferice. Unele antidepresive triciclice determinå stimulare psihomotorie: desipramina. paralizii peroniere. Efectele neurologice Datorate ADT sunt: spasme mioclonice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 171 În timpul tratamentului cu antidepresive triciclice. În compara¡ie cu copiii sånåto¿i netrata¡i. al limbii. inclusiv tardivå. fotosensibilizare. tremor al limbii sau al extremitå¡ilor superioare. pot så aparå modificåri ale valorilor presionale. posibil datoritå capacitå¡ii lor crescute de a transforma antidepresivele triciclice în metaboli¡i hidroxila¡i poten¡iali cardiotoxici (Baldessarini. tahicardie supraventricularå. edemul fe¡ei. . tremor. coree. Copiii sunt mai sensibili la efectele cardiace ale antidepresivelor triciclice decât adolescen¡ii ¿i adul¡ii. cei trata¡i cu antidepresive triciclice au prezentat rate semnificativ mai mari de contrac¡ii atriale premature unice sau în perechi. slåbiciune muscularå. akatizie. furnicåturi. torticolis. febrå la medicamente.

eozinofilie. rar. pânå la leucopenie sau agranulocitozå. Poate apårea cre¿terea benignå a transaminazelor hepatice (TGO. dureri epigastrice. . de la câteva zile la câteva såptåmâni (acest lucru va fi comunicat ¿i familiei) ¿i nu va måri intempestiv dozele: o cre¿tere rapidå a dozelor nu vor scurta perioada pânå la apari¡ia ac¡iunii terapeutice. Efectele endocrine Care au fost descrise în timpul tratamentului cu antidepresive ciclice sunt: cre¿terea greutå¡ii. dar va cre¿te cu siguran¡å inciden¡a efectelor adverse. determinå apari¡ia hiperprolactinemiei. care se cresc gradat. durere abdominalå. ginecomastie. Dacå apar degluti¡ie dureroaså ¿i febrå se indicå efectuarea unei hemograme de urgen¡å (pårin¡ii vor fi instrui¡i så recunoascå aceste simptome ¿i så se prezinte cu pacientul la medic). amenoree.172 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efectele gastrointestinale Descrise în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: grea¡å. leucocitozå. Tratamentul se va începe cu doze mici.5. Efectele hematologice Supresia måduvei osoase. stomatite. afectarea glicemiei în sensul cre¿terii sau scåderii. TGP) sau. Anorexie. Ini¡ierea tratamentului. galactoree. cu aten¡ie la råspunsul clinic ¿i la semnele de intoleran¡å la tratament. purpurå.4. trombocitopenie apar rar ca efecte asociate tratamentului cu antidepresive triciclice. 2002 cu datele ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. et al. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice Informa¡iile au fost adaptate dupå Schatzberg A. prin antagonizarea dopaminei. Administrarea clinicå a antidepresivelor triciclice. Medicul va ¡ine seama de faptul cå existå un anumit interval între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic. senza¡ie de gust „ciudat“. diaree.4.F. Amoxapina. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. vomå. 4. cu particularitå¡ile acestora la copil ¿i adolescent. pete¿ii. le vom prezenta în tabelul 4. flatulen¡å. alterarea func¡iei hepatice pânå la hepatitå fulminantå.

Ini¡ierea se face cu doze mici. Copiii ¿i adolescen¡ii necesitå doze mai reduse. pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. Modul de administrare. ini¡ial în doze divizate. de¿i întreaga dozå ar trebui administratå seara pentru a induce somnul. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. seara la culcare. 50 mg/zi pot fi suficiente.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 173 AMITRIPTILINA La copii ¿i adolescen¡i. doza mai poate fi crescutå de-a lungul unei perioade de câteva såptåmâni. Clomipramina necesitå un interval de 2-3 såptåmâni între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic (cu varia¡ii de la câteva zile la câteva såptåmâni). apoi dozå unicå. se men¡ine pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. dar ini¡ial se impune frac¡ionarea dozelor pentru a reduce severitatea efectelor adverse. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. la culcare. dar va cre¿te inciden¡a efectelor adverse. la culcare. CLOMIPRAMINA La copii peste 10 ani ¿i adolescen¡i. pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. nu sunt recomandate doze mai mari de 200 mg/ zi. 10-25 mg/zi. Durata tratamentului se întinde pe toatå faza activå a depresiei. cu o dozå mai mare seara la culcare. dozele de clomipramina recomandate sunt de 25-200 mg/zi. Când s-a ob¡inut îmbunåtå¡irea necesarå. cre¿terea rapidå a dozelor nu va scurta perioada de debut a ac¡iunii terapeutice. Clomipramina este acceptatå (¿i în România ¿i în USA) alåturi de tratamentul depresiei ¿i pentru tratamentul Tulburårii obsesiv compulsive la copil ¿i adolescent. cre¿terile dozelor se efectueazå dupå amiaza ¿i seara. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. . În timpul administrårii ini¡iale. cu efectele secundare cele mai scåzute. pânå la o dozå de 100-150 mg sau 3 mg/ kgc/zi. care se cresc gradat. pânå la 200 mg/zi. Are proprietå¡i intens sedative. Se poate cre¿te doza pânå la 100 mg/zi. se cre¿te cu 25 mg. Între¡inere. Ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. se reduce doza la cantitatea minimå care men¡ine efectul terapeutic. dozele de amitriptilinå recomandate sunt de 25-100 mg/zi. pentru a reduce posibilitatea recåderii. la intervale de 3-4 zile. la sfâr¿itul celei de-a doua såptåmâni. Doza cea mai mare se administreazå seara. dupå un timp se administreazå o singurå dozå seara. doza va fi divizatå ¿i se va administra cu alimente.

Adolescen¡i: – 25-200 mg/zi în tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. O dozå peste 75 mg/zi nu cre¿te efectele.174 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI IMIPRAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. Copii: nu este recomandatå. la copiii peste 12 ani. dozele de desipraminå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. în doze divizate. Durata tratamentului este de 2-4 såptåmâni. Doza de între¡inere: 50-57 mg/zi. cu cre¿teri în func¡ie de necesitå¡i pânå la 75 mg/zi. cu 1 orå înainte de culcare (pentru cei cu enurezis în partea a doua a nop¡ii) sau între orele 15-17 (pentru cei cu enurezis în prima parte a nop¡ii). dozele de imipraminå recomandate sunt de 50-100 mg/zi. refuzul ¿colar. • Depresie. Modul de administrare este în dozå unicå. Se cre¿te doza treptat cu câte 25mg. Ini¡ial: 25 mg/zi. se cre¿te doza pânå la 75 mg/zi. La copii nu este recomandatå. – 100-200 mg/zi în anxietatea de separare. Doza ini¡ialå este de 10-25 mg/zi. dupå amiaza sau la . MAPROTILINA La copii ¿i adolescen¡i dozele de maprotilinå recomandate sunt de 10-25-150 mg/zi. • Enurezis. NORTRIPTILINA La adolescen¡i. Intervalul dozelor este de 10-75-125 mg/zi. dar spore¿te riscul de efecte secundare: modificåri EGC. Se cre¿te treptat pânå la 125 mg/zi. • La copii. Modul de administrare este în 2-3 doze pe zi. • La adolescen¡i. Dacå råspunsul terapeutic nu apare dupå o såptåmânå. DESIPRAMINA La adolescen¡i. ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. Modul de administrare este în dozå unicå seara sau dupåamiaza în enurezis ¿i sub formå de doze divizate în depresie. în doze divizate. dupå aceea doza se scade gradat ¿i apoi se întrerupe. ini¡ial se administreazå 10 mgx3/zi. – 100-300 mg/zi în tulburarea depresivå majorå. dozele de nortriptilinå recomandate sunt de 30-50-100 mg/zi în doze divizate.

ECG. 4. 2002. când doza totalå a depå¿it 3mg/kgc/zi (Wilens et al. cre¿terea dozelor poate fi fåcutå pânå la dozele uzuale ale adultului. de¿i poate fi necesarå o dozå de 200 mg/zi. intervalul între ingestie ¿i ini¡ierea tratamentului Primele semne ¿i simptome: • reac¡ie anticolinergicå severå: ½-2 ore dupå ingestie. 2001). alterarea reflexului de supt (Kaplan ¿i Sadock. la interval de 2-3 zile. Efectuarea ECG este indicatå ¿i ulterior. Marinescu D. Simptomele supradozårii sunt grave. vårsåturi (sindromul de întrerupere. iritabilitate. electroli¡ii serici. Întreruperea terapiei se face lent. Solu¡ia care trebuie adoptatå în acest caz este reintroducerea antidepresivelor triciclice. . manifestat prin tahipnee. Înainte de ini¡ierea tratamentului cu antidepresive triciclice se recomandå efectuarea examenului clinic ¿i a unor probe paraclinice: hemograma. teste hepatice. Aspectul clinic al supradozårii diferå în func¡ie de cantitatea de medicament absorbitå. et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 175 culcare. dupå Gheorghe M. Dacå aceastå regulå nu este respectatå. punând via¡a pacientului în pericol. în doze mici ¿i apoi scåderea lor lentå. cianozå. confuzie temporarå. disconfort gastric.D. ¿i Udri¿toiu T. Dacå pacientul nu mai prezintå simptome. Dorim så amintim ¿i posibilitatea ADT de a produce sindrom de sevraj la nou-nåscutul a cårui mamå a luat ADT în timpul sarcinii.4. • sedare. 2002) (tabelul 4. apare sindromul de rebound colinergic. formula leucocitarå. cefalee. se scade doza cu 25 mg/ zi (5mg/zi pentru protriptilinå). cu ¾ din doza maximå într-un interval de o lunå. durere în regiunea nucalå. vârstå. cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. care constå în urmåtoarele simptome: grea¡å. Dozarea nivelurilor plasmatice ale antidepresivelor nu se efectueazå încå la noi în ¡arå. Nu se recomandå asocierea tratamentului cu TEC sau folosirea lui la persoanele cu afec¡iuni hepatice sau renale.. stupor.4.F. iar antidepresivele se scad brusc. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. La adolescen¡i. sudora¡ie.. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A.6.). 1993). doza maximå 150 mg/zi.

insuficien¡å cardiacå congestivå. alte aritmii: flutter. amenin¡åtoare de via¡å pot continua câteva zile de la ingestia ADT. halucina¡ii vizuale trecåtoare. hipertermie. rigiditate muscularå. Contraindicatiile ADT sunt corelate direct propor¡ional cu efectele anticolinergice ale ADT. constipa¡ie. hipotensiune severå. nelini¿te. hipertermie ini¡ialå. depresie respiratorie. Aritmiile cardiace pot fi refractare la tratamentul medicamentos. • Tulburårile cardiace ischemice. abilitå¡ilor motorii: conducere ma¿ini. vomå. bårba¡i> 30 ani Copii: monitorizare ECG pe tot parcursul tratamentului Afectarea concentrårii. Contraindica¡iile relative sunt: • Epilepsie. Vom prezenta în continuare contraindica¡iile ADT. agita¡ie. Tulburårile de ritm. delir. tahicardie ventricularå. comå. reflexe hiperactive. electroli¡i serici. . Tratament Este o mare urgen¡å medicalå. activitå¡i cu risc Alcool Informa¡ii pentru pacient • • • • • • • • • • • • • • • • • ataxie. afectarea concentrårii. tulburåri ale motilitå¡ii oculare. mi¿cåri atetozice ¿i coreiforme. extrasistole vetriculare. Conduita de evaluare înainte de ini¡iere ¿i monitorizarea tratamentului cu ADT Examen clinic Examen paraclinic Complet pe aparate ¿i sisteme Hemoleucogramå cu numår de leucocite ¿i formula leucocitarå.176 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. convulsii. teste hepatice ECG: femei> 40 ani. poliradiculoneuropatie. fibrila¡ie atrialå. cianozå. midriazå. Necesitå tratament într-o unitate de terapie intensivå. de ritm: IMA. necesitând supraveghere ¿i tratament.4. paralizia vezicii urinare. transpira¡ie severå. tulburåri cardiace severe: tahicardie.

• Hipertiroidism. Contraindica¡iile absolute sunt: • Ståri comatoase. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice De multe ori. Prezentåm în tabelul 4. Tabelul 4. dopaminici Anxiolitice. 2002) Clasa de medicamente IMAO Nu se administrezå concomitent.5. • Afectarea func¡iei renale. • Reten¡ie urinarå. poate apårea necesitatea administrårii concomitente a altor medicamente. • Afectarea func¡iei hepatice. 4. câteva dintre interac¡iunile medicamentoase ale ADT. • Diabetul zaharat. 4. • Glaucom cu unghi îngust. Se a¿teaptå douå såptåmâni de la ultima dozå de IMAO pânå la prima dozå de ADT Efecte cardiovasculare severe Influen¡e reciproce Poate apårea agita¡ie Efecte anticolinergice ¿i sedative aditive Efect sedativ marcat (Aten¡ie în cazul conducåtorilor auto!) Simpatomimetice Antiaritmice Antihipertensive cu ac¡iune centralå Antagoni¿ti ai rec.4. • Insuficien¡å hepaticå severå. de¿i studiile de validare sunt încå la început.5. Recomandåm pruden¡å maximå în special în cazul unor medicamente care au efecte secundare asemånåtoare ¿i în special în cazul celor cu efecte cardiotoxice.5. • Presiune intraocularå crescutå. • Asociere IMAO.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 177 • Adenom de prostatå. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS devin din ce în ce mai mult medica¡ie de primå alegere ¿i la copilul ¿i adolescentul cu depresie. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice (dupå Kaplan ¿i Sadock. hipnotice .7. • Agranulocitozå. • Istoric de discrazii sangvine.

5. tremor ¿i akatisie (D. comparativ cu cele ale altor antidepresive. . Astfel. • desensibilizarea autoreceptorilor face ca mecanismul de autocontrol negativ så devinå inoperant ¿i neuronii 5HT de la nivel rafeului så î¿i recapete activitatea electricå normalå. Prelipceanu. prin administrare repetatå apare o reducere a sensibilitå¡ii autoreceptorilor 5HT1A de la nivel rafeului median. Prin blocarea selectiv-antagonistå a autoreceptorilor 5HT1A. situa¡i la nivel presinaptic. nici afinitatea receptorilor beta NA. 4. Astfel. efectul antidepresiv al ISRS instalându-se în 2-4 såptåmâni. laten¡a råspunsului este explicatå prin urmåtoarele aspecte: • administrarea repetatå a ISRS determinå desensibilizarea autoreceptorilor 5HT1A somatodendritici ¿i autoreceptorilor terminali 5HT1B. prin efecte inhibitorii pe transportul Na/K ATP dependent. În general. ce implicå autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. apårute la administrarea lor la copil. au dus la cre¿terea utilizårii lor ¿i la aceastå categorie de vârstå. ¿i dependen¡i de NA. 5HT endogenå acumulatå va activa autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. determinå o cre¿tere pu¡in importantå a nivelului de serotoninå. Ac¡iunea serotoninei pe receptorii 5HT 2 apare ca efect secundar. deoarece intrå în ac¡iune mecanismele de control. D. rezultå cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivel sinaptic.178 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Raportarea lor ca medicamente eficace în tulburårile depresive ¿i efectele secundare minore. Administrarea cronicå realizeazå blocarea transportorilor de 5HT1A la nivelul rafeului median (zona cea mai bogatå în site transportoare). 2003).1. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Aceste medicamente determinå blocarea recaptårii 5HT. cu agravarea parkinsonismului. având ca rezultat cre¿terea transmisiei serotoninergice. ele nu modificå nici densitatea. Prin urmare. ducând la o scådere a nivelului dopaminei. În administrarea acutå. rezultând atenuarea descårcårilor neuronale ¿i reducerea eliberårii de 5HT la nivel sinaptic.

steady-state. pentru fiecare medicament în parte. Concentra¡ia plasmaticå maximå se ob¡ine în 6-8 ore. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. T ½ fiind prelungit. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. cu activitate farmacologicå similarå. Metabolizarea este hepaticå extensivå prin desmetilare sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450(CYP). este important pentru întreruperea tratamentului. dar pentru norfluoxetinå este propor¡ionalå cu doza. Timpul îndelungat pânå la eliminarea completå din corp. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Informa¡iile prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. Legarea de proteinele plasmatice este de 94%. Timpul de înjumåtå¡ire lung permite administrarea în dozå unicå. nu este propor¡ionalå cu doza. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. cirozå hepaticå. Pentru fluoxetinå. Având structuri chimice diferite. La cei cu afectare renalå. ISRS au proprietå¡i farmacocinetice care diferå semnificativ. Absorb¡ia este bunå dupå administrarea oralå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 179 4. 1-2 luni. FLUOXETINA Administrarea se face pe cale oralå. Eliminarea se face prin urinå în principal ¿i în cantitate micå prin fecale.F. La cei cu afectare hepaticå severå.2. Vom prezenta în continuare aceste proprietå¡i. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. este afectatå eliminarea. se atinge în 4-5 såptåmâni. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Alimentele influen¡eazå rata absorb¡iei. Se ob¡ine un metabolit activ: norfluoxetina. . Timpul de înjumåtå¡ire este de 4-6 zile pentru fluoxetinå ¿i de 4-15 zile pentru norfluoxetinå. et al. Dozele multiple. FLUVOXAMINA Administrarea se face pe cale oralå.5. Ficatul este principalul loc de metabolizare. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock.

conjugare oxidativå. prin oxidare. Este propor¡ionalå cu doza. Se recomandå administrarea în timpul meselor. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. Ficatul este principalul loc de metabolizare. La cei cu afectare renalå. T ½ fiind prelungit. fårå activitate farmacologicå. prin demetilare oxidativå. Se ob¡in metaboli¡i fårå activitate farmacologicå. La cei cu afectare hepaticå severå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în 1-2 doze. PAROXETINA Administrarea se face pe cale oralå. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. se atinge în 10-14 zile. Eliminarea se face pe cale renalå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. cirozå hepaticå. SERTRALINA Administrarea se face pe cale oralå. 36% prin fecale. La cei cu afectare renalå. apar niveluri plasmatice crescute. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 3-7 ore. steady-state. La cei cu afectare hepaticå severå. clearance-ul este semnificativ redus. steady-state. Timpul de înjumåtå¡ire este de 15 ore. Dozele multiple. Metabolizarea este hepaticå extensivå. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 1. Alimentele cresc biodisponibilitatea cu 40%. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. demetilare. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. . Se ob¡in 9 metaboli¡i. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. se atinge în 14 zile. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 24 ore. Eliminarea se face 64% prin urinå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. este afectatå eliminarea.5-8 ore.180 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Metabolizarea este hepaticå extensivå. cirozå hepaticå. 2% se eliminå sub formå nemodificatå. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4.

prin demetilare. 40-45% prin fecale. La cei cu afectare renalå. glucuronid conjugare. Legarea de proteinele plasmatice este de 80%. Timpul de înjumåtå¡ire este de 26 ore pentru sertralinå. Metabolizarea este hepaticå extensivå. t½ este prelungit. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 181 Metabolizarea este hepaticå extensivå. dar cu selectivitate ¿i poten¡å mai reduså. La cei cu afectare hepaticå severå. steady-state. Dozele multiple. cirozå hepaticå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. Se ob¡ine un metabolit inactiv farmacologic: N desmetilsertralina. Ficatul este principalul loc de metabolizare. glucuronid-conjugare. deaminare oxidativå. Eliminarea se face 40-45% prin urinå. Legarea de proteinele plasmatice este de 98%. deaminare oxidativå. se atinge în 1-2 såptåmâni. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P450 2C19. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 6-8 ore. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. hidrolizare. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. La cei cu afectare renalå. . Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 4 ore. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. La cei cu afectare hepaticå severå T ½ este dublu. Eliminarea se face 85% prin materii fecale ¿i 15% prin urinå din care 12% nemodificat. hidrolizare. cronice. 3A4. T½ fiind prelungit. iar cleareance scåzut cu 37% necesitå doze scåzute. 2D6 prin demetilare. reducere. Timpul de înjumåtå¡ire este de 37 ore. steady-state se atinge în 5-7 zile. este afectatå eliminarea. reducere. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. 65 ore pentru desmetilsertralinå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Se ob¡in metaboli¡i activi farmacologic. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Concentra¡iile plasmatice steady state sunt crescute cu 61%. CITALOPRAM Administrarea se face pe cale oralå.

deoarece nu au efecte adverse cognitive. prematuritate. ISRS sunt recomandate în depresia la persoanele cu afec¡iuni medicale. paroxetina. carcinogeneza Nu au fost demonstrate efecte teratogene. anticolinergice. eficien¡a lor este depå¿itå de antidepresivele tricilice sau de inhibitorii selectivi ai recaptårii 5HT/NA: venlafaxina. se poate folosi un ISRS în asociere cu un neuroleptic. embriotoxice în urma tratamentului cu paroxetinå. Diferen¡ele farmacocinetice se referå la timpul de înjumåtå¡ire. În depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice.182 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Teratogeneza. Doza eficace este mai mare decât în depresie. ISRS sunt la fel de eficiente ca alte clase. pierderi de sarcinå. Råspunsul apare în primele såptåmâni.3. ISRS reduc riscul suicidului. În depresia cronicå. reduc frecven¡a recåderilor. fluvoxamina. La om nu au fost raportate malforma¡ii fetale. 4. dar la 15-20% dintre pacien¡i apare numai dupå tratament îndelungat. cardiotoxice. Sunt totu¿i mai pu¡in tolerate de persoanele cu afec¡iuni gastrointestinale preexistente. fluoxetina se administreazå la pacien¡ii cu vârste peste 18 ani. sertralina. inclusiv antidepresivele triciclice. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale ISRS la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå. dar au un profil mai bun al reac¡iilor adverse. În depresia majorå cu elemente psihotice nu sunt indicate. mirtazapina. Existå pu¡ine date disponibile despre farmacocinetica ISRS la copii ¿i adolescen¡i. dar la doze mari. Doar paroxetina are u¿oare efecte anticolinergice. administrarea de sertralina a fost urmatå de cre¿terea inciden¡ei adenoamelor hepatice. iar fluvoxamina ¿i sertralina ¿i la cei cu vârste între 6-17 ani. La ¿oareci. dar necesitå supraveghere pentru starea de agita¡ie ¿i anxietatea ini¡ialå ¿i pentru perioada în care înlåturarea stårii de depresie poate face tentativa de suicid mai eficientå. Astfel. autoinhibarea (medicamentele î¿i inhibå propria lor metabolizare) ¿i interac¡iunile medicamentoase. antinoradrenergice. antihistaminergice. • ISRS se recomandå ¿i în Tulburarea obsesiv compulsivå. dar informa¡iile limitate disponibile sugereazå cå extrapolarea datelor de la adult este probabil potrivitå. .5. mutageneza.

. dar sunt mai bine tolerate pe termen lung ¿i nu determinå toleran¡å. clonazepam). ªi pacien¡ii cu obezitate beneficiazå de tratamentul cu fluoxetinå. sertralina ¿i fluvoxamina aduc unele beneficii în ameliorarea comportamentelor obsesivo-fobice. evitarea acestuia. indica¡ia terapeuticå este de ISRS. este indicatå utilizarea bupropionului. ISRS mai bune decât ADT. agresivitate. Litiul nu are efect. • În tulburarea autistå. rela¡ionarea socialå deficitarå. excitabilitatea pacientului. paroxetina. Se asociazå benzodiazepinele în faza acutå. de asemenea. paroxetina este la fel de bunå ca IMAO ¿i benzodiazepinele. • În tulburarea de panicå asociatå cu depresie. În tulburarea de panicå la copil se recomandå ISRS. • ISRS se mai recomandå ¿i în fobiile specifice ¿i anxietatea de separare. • Noile cercetåri aratå eficacitatea ISRS ¿i în tulburårile de alimenta¡ie. din cauza riscului de cardiotoxicitate. • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu ticurile sau Sindromul Tourette se utilizeazå combina¡ia ISRS cu neuroleptice tipice sau atipice (Risperidona). în cazul bulimiei nervoase. • În Tulburarea de stres posttraumatic. • Pentru fobia socialå. sertralina: ac¡ioneazå mai lent decât benzodiazepinele (alprazolam. dupå folosirea substan¡elor simpatomimetice. În anorexia nervoaså. Astfel. În aceste cazuri. Nu se folosesc clozapina sau buspirona pentru cå agraveazå ticurile. • În tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. Nu se folose¿te combina¡ia ISRS cu clomipraminå. Fluoxetina ini¡ial accentueazå anxietatea. mai ales în cazul asocierii acestei tulburåri cu tulburårile afective sau Tulburarea obsesiv compulsivå. în dozå de 60mg/zi. fluoxetina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 183 • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu Tulburarea depresivå. reduce episoadele de alimenta¡ie excesivå ¿i vårsåturi provocate. se începe cu doze mici. care se cresc treptat. ca medicament de linia a doua. • Mutismul electiv. IMAO în ceea ce prive¿te retråirea experien¡ei evenimentului traumatic. Se mai folosesc citalopramul ¿i fluvoxamina. • În Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. se recomandå. ISRS sunt superioare benzodiazepinelor. fluoxetina.

fluvoxaminå. amelioreazå întârzierea de limbaj. disforia premenstrualå. ISRS reduc agresivitatea.F et al. men¡ionåm: durerea neuropaticå (neuropatia) din diabet. Dintre acestea. Existå o inciden¡å crescutå a comorbiditå¡ii acestor entitå¡i cu tulburårile afective. dar greutatea revine ulterior la valoarea ini¡ialå. ceea ce face ca ele så fie adeseori preferate acestora din urmå în tratamentul tulburårilor prezentate mai sus.5. repetitive. dispepsia. Efecte SNC • Cefalee. amelioreazå comportamentele automutilante. fibromialgia. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. Paroxetina. diareea.184 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. Efectele la administrarea de sertralinå. paroxetinå sunt dependente de dozå. ISRS mai sunt indicate pentru lipsa capacitå¡ii de rela¡ionare socialå la adul¡ii cu tulburåri din sfera autistå. în anumite cazuri. • Anxietate în primele såptåmâni. scådere/cre¿tere ponderalå. . compresiunea cronicå a unor nervi. ISRS au un profil al efectelor adverse mult mai favorabil decât al antidepresivelor tricilice. Anorexia ¿i scåderea ponderalå sunt specifice pentru fluoxetinå. citalopram. traumatisme. fluoxetinå. ¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. 2002 cu informa. determinatå de fluoxetinå. Efectele adverse ale ISRS sunt dependente de dozå ¿i administrarea acestora în timpul meselor scade inciden¡a apari¡iei simptomelor gastrointestinale. Efecte gastro-intestinale Cele mai frecvente sunt grea¡a. 4.4. acestea chiar accentueazå durerea (antidepresivele tricilice sunt mult mai eficiente). prin ac¡iune anticolinergicå. are ca efect cre¿terea în greutate. dar. • Sindroamele dureroase cronice pot beneficia de tratamentul cu ISRS. fårå a fi afectatå absorb¡ia medicamentelor. efectul este maxim la 20 såptåmâni. cefaleea cronicå recurentå migrenoaså. vårsåturile. anorexia. nemigrenoaså. atât la adult cât ¿i la copil ¿i adolescent. determinatå în special de fluoxetinå.

efect asupra glicemiei ISRS pot determina hiponatremie prin secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic la cei trata¡i cu diuretice. • Efecte anticolinergice u¿oare (apar la paroxetinå): uscåciunea mucoasei bucale. paroxetina. sedare. Tulburåri electrolitice. somnolen¡å: citalopram. opistotonus. fluvoxamina. Apari¡ia reac¡iilor alergice impune întreruperea tratamentului. acatisie. cu afectarea sistemului respirator. Este determinat de efectele 5HT în periferie. prin interferarea mecanismului de reglare a secre¡iei de prolactinå. Pot determina. torticolis. • Simptome extrapiramidale: tremor. se administreazå la culcare. rigiditate în roatå din¡atå. Efecte hematologice ISRS pot determina trombocitopenie. diskinezie tardivå (apar mai ales la fluoxetinå). sunt dependente de dozå. care sunt reversibile la întreruperea tratamentului. pot determina mamoplazie ¿i galactoree. continuå pe toatå durata tratamentului. În 50-80% dintre cazuri determinå disfunc¡ie sexualå: scåderea libidoului. Sindromul serotoninic Acesta reprezintå cea mai redutabilå manifestare a efectelor adverse ale ISRS. bradikinezie. aceste efecte alergice se pot generaliza. mai ales la asociere cu clozapina). Efecte endocrine ISRS. mai dau somnolen¡å/ insomnie: sertralina. se remit ulterior. dispnee. co¿maruri: în primele såptåmâni. rar persistå luni de zile. de asemenea. Reac¡ii alergice Pot apårea erup¡ii. inhibarea orgasmului. scåderea glicemiei. tulburåri de mers. determinând leziuni fibrotice. Aceste efecte sunt dependente de dozå ¿i nu se remit. în 4% dintre cazuri. constituind o urgen¡å medicalå. • Convulsii: la dozele mari. cu posibile echimoze ¿i neutropenie reversibilå (paroxetina ¿i fluoxetina determinå rar neutropenie reversibilå. constipa¡ie. • Vise. distonie. . dacå se administreazå diminea¡a. Rar.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 185 • Tulburåri de somn: somnolen¡å sau insomnie: fluoxetina.

• diaforezå. • delir. sincopå. hipertermie. Tratament. frisoane. ame¡ealå/zåpåcealå – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå Citalopram – Grea¡å – Insomnie/somnolen¡å. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå . ame¡ealå. somnolen¡å. astenie. colaps cardio-vascular. uscåciunea mucoasei bucale. cicloheptadinå. prurit – Disfunc¡ie sexualå – Scådere ponderalå Fluvoxamina – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. constipa¡ie. Se impune oprirea de urgen¡å a medicamentelor declan¿atoare. tremor. îngrijire. se practicå împachetåri reci. agita¡ie. dispepsie. Efecte secundare ale ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. ame¡ealå. • nelini¿te. uscåciunea mucoasei bucale – Insomnie. 2002) Fluoxetina – Afectåri SNC: nervozitate. convulsii. BDZ.6. vomå. • mioclonus. rigiditate. ame¡ealå. dispepsie – Afectåri SNC: somnolen¡å. Se administreazå nitroglicerinå. uscåciunea mucoasei bucale. în tabelul 4. clorpromazinå. agita¡ie. diaree. cefalee. anorexie. cefalee – Transpira¡ie excesivå – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere / scådere ponderalå – Prurit – Hipertensiune. cefalee. astenie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere ponderalå – Transpira¡ie excesivå – Palpita¡ii Paroxetina – Grea¡å. L-triptofan. Vom prezenta efectele secundare ale fiecårui medicament din clasa ISRS. vomå. anticonvulsivante. Tabelul 4. diaree. diaree. Se manifestå prin: • diaree. constipa¡ie – Somnolen¡å. astenie. reflexe hiperactive. comå. instabilitatea sistemului autonom cu fluctua¡ii ale semnelor vitale. vomå. insomnie. dantrolen. litiu aduce nivelul serotoninei plasmatice la valori toxice. metisergid. sus¡inerea func¡iilor vitale.6. agita¡ie. nervozitate. Apari¡ia acestui sindrom are risc vital. fatigabilitate. insomnie. ame¡ealå. tremor. anorexie – Transpira¡ie excesivå – Rash. tremor. tahicardie – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. status epilepticus. ventila¡ie mecanicå. fatigabilitate/astenie.186 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Administrarea concomitentå de ISRS ¿i IMAO. tremor. exitus. anxietate.cefalee. diaree. Sertralina anorexie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Insomnie/somnolen¡å.

grea¡å. vomå Nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de fluoxetinå. pupile dilatate.). hemoperfuzia. diureza for¡atå nu sunt eficiente (ISRS au volum de distribu¡ie mare) – ingestia unicå de ISRS a fost descriså rar – nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de ISRS. hipotensiune. dilata¡ie pupilarå Citalopram Ame¡ealå. chiar dacå nu au fost înregistrate cazuri de deces prin ingestie unicå de ISRS. Se impune o supraveghere extrem de atentå a pacien¡ilor cu idea¡ie suicidarå ¿i la cei cu istoric de tentative de suicid. neacceptând autoadministrarea tratamentului nici la adolescent. care vor trebui urmårite atent. semne de excitare SNC. perturbåri ale func¡iei hepatice. simptome mina cardiace: tahicardie. cianozå. nelini¿te. atât de clinician cât ¿i de pacient ¿i familia acestuia (tabelul 4. 2002 adaptate cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. inclusiv convulsii. vomå. Aspectul clinic al supradozårii cu ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. diaree.7. uscåciunea mucoasei bucale. pentru a stimula vårsåtura ¿i lavajul – dializa. vomå. 4. hipomanie. somnolen¡å. iritabilitate Sertralina Somnolen¡å. FLUOXETINA La copii ¿i adolescen¡i. hiperventila¡ie. convulsii. rar modificåri ECG reversibile: prelungirea intervalului QT Tratament Este comun pentru toate supradozårile ISRS – nu existå antidot specific pentru nici un ISRS – internare în sec¡ia de terapie intensivå – asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate – monitorizarea cardiacå. vomå. convulsii. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat date din Schatzberg A. tremor. dozele de fluoxetinå recomandate sunt de 10-40 mg/zi. tahicardie sinusalå. a semnelor vitale – måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. et al. rabdomiolizå. grea¡å.5.F. ci doar în urma poliingestiilor Fluvoxa. grea¡å.Grea¡å. confuzie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 187 Întrucât la supradozare pot apårea efecte destul de importante. Prezentåm în continuare efectele clinice ale supradozårii. bradicardie. vomå. ci doar în urma polingestiilor: alcool/alte medicamente sau datoritå sindromului serotoninergic: moclobemid+citalopram . 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. tremor. transpira¡ii excesive.7. recomandåm o supraveghere strictå a pacientului. tahicardie. comå. 2002) Fluoxetina Agita¡ie. modificåri ECG nesemnificative. pierderea stårii de con¿tien¡å. Tabelul 4. ame¡ealå.5. somnolen¡å. comå Paroxetina Grea¡å. ci doar în combina¡ie cu alte medicamente.

Se cre¿te apoi la 50 mg/zi. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. cu efectele secundare cele mai scåzute. se men¡ine toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. cu alimente. au nevoie de doze reduse ¿i administrare mai frecventå. O dozå de 40-60 mg este mai eficientå decât cea de 20 mg. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. în func¡ie de dozå. la interval de câteva zile. doza necesarå este mai mare decât în depresie: 20-40-60 mg/zi. ca persoanele cu afectare renalå sau hepaticå. Dupå cum am aråtat anterior. la culcare. administratå seara. • În depresie: Doza ini¡ialå va fi de 25 mg/zi în prima såptåmânå. la culcare. De asemenea. pentru a evita senza¡ia de grea¡å ¿i pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. råspunsul fiind gradat. se va administra în timpul meselor. Doza eficientå zilnicå este 75-100 mg/zi. deci. pentru a minimaliza efectele adverse. • În depresie. pentru a evita insomnia. Dacå este necesar. Dacå nu se amelioreazå simptomatologia. se ajusteazå gradat. • în mutismul electiv. dozele de fluvoxaminå recomandate sunt de 25-100-200 mg/zi.188 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. • Popula¡iile speciale. astfel ca doza de la culcare så fie de maximum 100 mg. FLUVOXAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. cre¿terile se fac cu 25-50 mg/zi. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. Dozele mai mari de 100 mg/zi se frac¡ioneazå în douå prize. de o perioadå de 4 såptåmâni pentru a atinge concentra¡iile stabile. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. existå o perioadå de laten¡å pânå la debutul ac¡iunii antidepresive ¿i pânå la evaluarea definitivå a ac¡iunii antidepresive. administratå seara. se cre¿te doza la maximum 40 mg/zi. Modul de administrare. ini¡ial se administreazå 10 mg/zi. Fluoxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. . dozå unicå diminea¡a. • În tulburåri alimentare ca bulimia nervoaså se administreazå 40-60 mg/zi. este nevoie. la culcare. se cre¿te pânå la doza maximå de 200 mg/zi. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. Pentru a evita anxietatea ¿i nelini¿tea se poate începe cu 5 mg/zi. timp de 3 såptåmâni. Fluvoxamina se va administra dozå unicå seara.

SERTRALINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. cu alimentele). Dacå nu se ob¡in îmbunåtå¡iri în 1-3 såptåmâni. La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. dozele de paroxetinå recomandate sunt de 10-50 mg/zi. Modul de administrare. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-60 mg/zi. • La persoanele cu afectare hepaticå sau renalå se administreazå doze scåzute. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. råspunsul terapeutic este întârziat. la interval de câteva zile. Paroxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. se cre¿te doza cu 10 mg. doza eficace este cuprinså în intervalul 20-50 mg/zi. PAROXETINA La adolescen¡i. Sertralina se va administra dozå unicå seara. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. se va începe tratamentul cu doze scåzute ¿i se va monitoriza cu aten¡ie. pentru a evita efectele gastro-intestinale (se poate administra ¿i diminea¡a. • În caz de insuficien¡å renalå sau hepaticå. administratå seara. la culcare. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. Doza ini¡ialå este de 10-20 mg/zi. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. la intervale de 1-2 såptåmâni (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7-14 zile). Modul de administrare. pânå la doza maximå de 40-50 mg/zi. fiind a¿teptat dupå 3-4 såptåmâni. • În Tuburårile anxioase/Fobia socialå. dozele de sertralinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 189 • În Tulburarea obsesiv compulsivå: Doza ini¡ialå este de 25-50 mg/zi. administratå în dozå unicå diminea¡a. Tratamentul de între¡inere se va face cu cele mai mici doze care men¡in efectul terapeutic. Doza eficientå zilnicå este 100-200 mg/zi. Dupå câteva zile se cre¿te la 100 mg/zi. • În Tulburarea de panicå. . pentru a evita sedarea. se ajusteazå gradat. la culcare. doza optimå este de 20 mg/zi. administratå seara. Cre¿terile se fac cu 50 mg/zi. dupå maså. • În depresie. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-50 mg/zi.

simptome pseudomigrenoase. se impune scåderea dozelor. cefalee. • La cei cu afectare hepaticå.190 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal. în dozå unicå. care prezintå un metabolit activ ¿i are timpul de înjumåtå¡ire lung. • În depresie: Doza ini¡ialå: 5-10 mg/zi. seara/diminea¡a. se cre¿te doza cu 10 mg. cu urmåtoarele manifeståri clinice: ame¡eli. în prima såptåmânå. fluvoxamina) determinå sindrom de sevraj. pânå la 40 mg/zi. • La cei cu afectare renalå u¿oarå sau moderatå nu este necesarå ajustarea dozelor. se reduc dozele. Dacå nu se observå nici o îmbunåtå¡ire clinicå dupå 1-3 såptåmâni. . într-un interval de doze de 50-200 mg/zi. Doza de între¡inere va fi cea mai micå dozå care men¡ine îmbunåtå¡irea clinicå. cu sau fårå alimente. insomnie. Acest sindrom nu apare la fluoxetinå. pânå la doza maximå de 200 mg. seara. se cre¿te doza cu 50 mg såptåmânal (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7 zile). Citalopramul se va administra dozå unicå diminea¡a sau seara. se administreazå 5 mg/zi. cu o cre¿tere pânå la 30 mg/zi. Întreruperea administrårii ISRS Întreruperea bruscå a ISRS cu T½ scurt (paroxetina. Dacå nu apare råspunsul clinic. CITALOPRAMUL La adolescen¡i.5. Doza ini¡ialå: 25-50 mg/zi. la intervale de o såptåmânå.6. • În depresie. scåderea capacitå¡ii de concentrare. 4. administratå într-o singurå prizå. se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. Modul de administrare. • În Tulburarea obsesiv compulsivå se administreazå doze de 50-200 mg/zi. parestezii. anxietate. • La cei cu afectare renalå sau hepaticå. la cei cu afectare severå. simptome ce CRS. slåbiciune. doar dacå nu apare råspuns. Doza de între¡inere: cea mai micå dozå care men¡ine efectul terapeutic. dozele de citalopram recomandate sunt de 10-40 mg/zi. în dozå unicå. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei • hipersensibilitate la diferi¡ii ISRS.

• pot induce sedare ¿i pot interfera cu reac¡iile mentale ¿i fizice prompte. de asemenea. 2000). blocare/antagonist al receptorilor 5HT2.7. ISRS cresc toxicitatea antidepresivelor triciclice prin cre¿terea concentra¡iei plasmatice a acestora (Kaplan. Le vom prezenta. 5HT3. Principalele ac¡iuni psihofarmacologice ale acestui medicament sunt: 1. Pentru urmåtoarele clase de antidepresive. blocare/antagonist al receptorilor presinaptici α2adrenergici. 3.6. producerea convulsiilor (Kaplan. amplificând transmisia 5-HT ¿i NA. 4. afec¡iuni cardiace: ISRS nu au fost evaluate. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina 4. astfel cå nu au intrat în practica clinicå curentå la aceste categorii de vârste. pe scurt. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS pot determina sindrom serotoninic în special dacå se administreazå concomitent cu IMAO.1. 4. 2000). ISRS: fluoxetina/fluvoxamina/paroxetina/sertralina/citalopramul trebuie întrerupte cu 5/2/2/2/2 såptåmâni înainte de administrarea IMAO). . triptofan. • infarct miocardic acut. rezultând cre¿terea nivelurilor sinaptice de NA ¿i 5HT. litiu sau alte antidepresive care inhibå recaptarea serotoninei (Kaplan. totu¿i. Ac¡ioneazå atât la nivel pre-.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 191 • administrarea concomitentå cu IMAO (IMAO trebuie întrerupt cu 14 zile înainte de administrarea ISRS. inclusiv anumite sporturi: avertizarea pacientului pânå la excluderea riscului. Asocierea litiului sau a clozapinei poate determina. 2000). Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei Mirtazapina are o ac¡iune farmacologicå dualå. 2. de¿i acestea ¿i-au dovedit eficacitatea ca antidepresive la adult. necesare la conducerea autovehiculelor. stimularea autoreceptorilor 5HT1A.6. întrucât speråm cå studiile ulterioare vor duce la acceptarea unora dintre ele la copil ¿i adolescent.5. måcar pentru anumite tulburåri. sarcini cu risc. rezultând reducerea anxietå¡ii ¿i a depresiei. nu existå studii suficiente la copil ¿i adolescent. cât ¿i post-sinaptic.

Timpul de înjumåtå¡ire este de 20-40 ore.3. tulburåri digestive de micå amploare ca ¿i absen¡a efectelor anticolinergice caracteristice ADT. rezultå efectele antidepresive ¿i anxiolitice. 4. În urma acestor ac¡iuni biologice. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2 ore. Efectele secundare ale mirtazapinei Mirtazapina poate cauza somnolen¡å.6. 4. unde are eficien¡å similarå amitriptilinei ¿i clomipraminei. are un metabolit activ. Indica¡iile mirtazapinei Mirtazapina este indicatå în depresia moderatå ¿i severå. chiar pentru pacien¡ii interna¡i (cazurile cu depresie severå). 4.192 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. În condi¡iile afectårii func¡iei hepatice. prin intermediul complexului enzimatic al citocromului P450. ameliorarea tulburårilor de somn ¿i ac¡iunea sedativå.6. antagonist moderat al receptorilor α1adrenergici.6.2. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. cu cre¿tere în greutate.6. Mirtazapina este metabolizatå la nivel hepatic. antagonist al receptorilor H1.4. 6. alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii. Mirtazapina provoacå disfunc¡ionalitå¡i sexuale minime. de la ultima dozå de IMAO. precum ¿i administrarea dozei seara. Contraindica¡iile mirtazapinei Administrarea concomitentå cu IMAO este prohibitå. Poate determina cre¿terea apetitului. Nu produce efectele digestive ¿i anxiogene ale ISRS. . impunând precau¡ii pentru conducerea autovehiculelor ¿i activitå¡ile cu risc. iar afectarea renalå determinå reducerea cu 50 % a clearance-ului.5. nu inhibå recaptarea nici unui neurotransmi¡åtor. înainte de culcare. 5. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 85%. Se eliminå la nivel renal. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 5 zile. 4. sedare. la culcare. 7. putând fi administratå în dozå unicå. fiind necesar un interval liber de 14 zile. seara. antagonist moderat al receptorilor muscarinici. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Råspunsul clinic apare dupå 2-4 såptåmâni. clearance-ul plasmatic va fi cu 30% mai redus.

5 mg. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina 4.6. La cei cu afectare hepaticå sau renalå se vor administra doze mai mici. Realizeazå o blocare potentå a recaptårii 5HT ¿i a recaptårii NA ¿i o slabå blocare a recaptårii DA. în func¡ie de dozå: • la doze mici: 37.7. când apar simptome ¿i semne ca: febrå. frisoane.5-150mg. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei Venlafaxina are o triplå ac¡iune farmacologicå presinapticå. cu câte 7. Blocarea recaptårii 5HT/NA/DA se realizeazå gradual. 4. alte semne de infec¡ie. ac¡ioneazå ca ISRS. se cre¿te apoi la interval de 5 zile. • la doze medii: 150-225 mg. 4.5-30 mg/zi. Modul de administrare.1. seara. ulcera¡ii ale mucoasei. Mirtazapina se va administra în dozå unicå. Se impune efectuarea unui consult medical riguros. Utilizarea clinicå a mirtazapinei Dozele de mirtazapinå recomandate sunt de 7. la culcare. 4. noradrenergicå ¿i dopaminergicå.5 mg. degluti¡ie dureroaså (faringita). Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei Mirtazapina poten¡eazå efectul sedativ al alcoolului ¿i al benzodiazepinelor. Leucopenia impune întreruperea tratamentului. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu succes a mirtazapinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. determinarea hemogramei. ac¡ioneazå ca antidepresiv dual 5HT/NA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 193 Efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale) sunt de micå intensitate. Poate determina hipotensiune ortostaticå.7. trigliceride. pânå la o dozå maximå de 30 mg. De asemenea. administratå seara la culcare. la culcare. poate cauza cre¿terea nivelului seric de colesterol. amplificând transmisia serotoninergicå. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. Un efect secundar grav este agranulocitoza. . seara. cre¿terea transaminazelor.6. Ini¡ial se administreazå 7.6.7.

cu elemente psihotice.4. histaminici.194 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • la doze mari de 225mg. • Tulburarea depresivå severå. Este necesarå ajustarea dozelor. • Tulburarea de anxietate generalizatå. are o ac¡iune triplå: 5HT/ NA/DA. Timpul de înjumåtå¡ire este de 3-13 ore (venlafaxina: 3-7 ore. 4. Indica¡iile venlafaxinei Venlafaxina se administreazå pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå: debutul ac¡iunii farmacologice este rapid.3. La copii ¿i adolescen¡i nu se administreazå. instalându-se în primele 2 såptåmâni la doze de 200 mg. alfa 1 adrenergici. • Fobia socialå. 4. 4. Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. iar metabolitul în 2-6 ore) ¿i concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3 zile.7. iar la cei cu afectare renalå are un T½ prelungit cu 40-50% ¿i un clearance scåzut cu 24%. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. fiind unicul antidepresiv cu ac¡iune pe DA prezent pe pia¡å. în doze de 150 mg/zi. • Unii autori acceptå folosirea venlafaxinei în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-6 ore (venlafaxina în 1-2 ore. . • Durerea cronicå. Nu are activitate de IMAO.7. • Tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie.2. La cei cu afectare hepaticå are un T½ prelungit cu 3060% ¿i un clearance scåzut cu 30-50%. rezultând un metabolit activ: O desmetilvenlafaxina. necesitând 2-3 doze/zi.7. • Tulburarea obsesiv compulsivå. Alimentele nu interferå în absorb¡ia venlafaxinei. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 35%. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei Nu se administreazå venlafaxinå în caz de hipersensibilitate la acest medicament ¿i în caz de istoric de hipertensiune arterialå. mai rapid decât în cazul ISRS (2-4 såptåmâni). Nu are afinitate semnificativå pe receptorii muscarinici. opioizi. Metabolizarea se face la nivel hepatic. metabolitul: 9-13 ore).

Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. astenie. în 2 såptåmâni. dupå câteva (2-3) såptåmâni se poate cre¿te doza cu maximum 75 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 195 Este interziså administrarea concomitentå cu IMAO. Grea¡a ¿i ame¡eala se reduc pe parcursul tratamentului. cre¿terea tensiunii arteriale diastolice – efect dependent de dozå (la doze>300) – impunând reducerea dozelor sau chiar întreruperea tratamentului.75 x 2). care trebuie întrerupte cu douå såptåmâni înainte de ini¡ierea tratamentului cu venelafaxinå. Mirtazapina se va administra în 2-3 doze/zi. cre¿terea alurii ventriculare. doza se poate cre¿te treptat. în 2 prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. nervozitate. somnolen¡å. prin efect mediat noradrenergic. constipa¡ie. În cazurile severe. în cazul pacien¡ilor interna¡i afla¡i sub supraveghere. divizate în trei prize.7. tratamentul cu IMAO se poate ini¡ia la o såptåmânå de la întreruperea tratamentului cu venlafaxinå. vertij.5 mg/zi (18. pânå la 150 mg/zi. la 225 mg/zi – 350-375 mg/zi. Efectul antidepresiv rapid poate fi ob¡inut imediat. în caz de afectare moderatå sau mai mult. Efectele secundare ale venlafaxinei Venlafaxina poate cauza grea¡å. 4.75-150 mg/zi. La persoanele cu afectare hepaticå se impune reducerea dozei ini¡iale la jumatåte. vedere neclarå. anorexie. Se cre¿te apoi doza la 75 mg/zi. o datå cu alimentele.7. Dacå nu apare nici o îmbunåtå¡ire clinicå. o datå cu alimentele.5. tulburåri erectile.6. prin administrarea dozei de 200 mg/zi încå din prima zi. prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. Venlafaxina poate cauza cre¿terea nivelului colesterolului plasmatic. insomnie. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu . 4. uscåciunea mucoasei bucale. De asemenea. în caz de cirozå. la intervale de o såptåmânå. anomalii ale ejaculårii ¿i ale orgasmului. pentru a se minimaliza efectele adverse (grea¡a). timp de de 4-7 zile. Utilizarea clinicå a venlafaxinei Dozele de mirtazapinå recomandate la adolescen¡i sunt de 18. poate determina. La persoanele cu afectare renalå se reduce doza ini¡ialå. Ini¡ial se administreazå 37. Modul de administrare. impoten¡å. cu 25% la pacien¡ii cu afectare u¿oarå-moderatå ¿i cu 50% la cei cu dializå.

hemoperfuzia ¿i diureza for¡atå nu sunt eficiente (venlafaxina are un volum de distribu¡ie mare). Nu existå antidot specific pentru venlafaxinå. La supradozare. • dializa. de asemenea. care este responsabil de principala ac¡iune a medicamentului. • monitorizarea cardiacå. o interac¡iune poten¡ialå între venlafaxinå ¿i toate medicamentele metabolizate tot de citocromul P450. venlafaxina determinå somnolen¡å. Se impun urmåtoarele måsuri: • internare în sec¡ia de terapie intensivå. • slab inhibitor al recaptårii NA ¿i • slab inhibitor al recaptårii 5HT. pentru orice pacient care a primit tratament cu venlafaxinå mai mult de 7 zile.7. a semnelor vitale. Existå. Se considerå actualmente cå acest medicament este: • slab inhibitor al recaptårii DA. afectare a func¡iei hepatice sau renale. cu scåderea treptatå a dozelor.1. Întreruperea tratamentului Venlafaxina are T½ redus. . Tratamentul se întrerupe gradat. dar nu are efect asupra metabolitului activ al acesteia. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul 4.196 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI succes a venlafaxinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. convulsii. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului Mecanismul de ac¡iune al bupropionului este necunoscut.8. prelungirea intervalului QT la 500 ms. 4. timp de 2-4 såptåmâni. • asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate.8.7. Aceastå combina¡ie trebuie evitatå la persoanele cu HTA preexistentå. 4. manifestat prin grea¡å. astfel cå întreruperea bruscå poate duce la apari¡ia unui sindrom de abstinen¡å. tahicardie sinusalå minorå. somnolen¡å ¿i insomnie. pentru a stimula vårsåtura ¿i se practicå lavajul. • måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. vârstnici. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei Cimetidina inhibå metabolizarea hepaticå a venlafaxinei ¿i îi cre¿te concentra¡ia plasmaticå maximå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

197

4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Este metabolizat la nivel hepatic, prin reducere ¿i hidroxilare, rezultând 4 metaboli¡i activi. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în douå ore. Timpul de înjumåtå¡ire este de 12 ore (8-40), necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 80%. Se eliminå în cea mai mare parte prin urinå (87%) ¿i în micå måsurå prin fecale (10%). La cei cu afectare hepaticå sau renalå clearance-ul este scåzut; se impune scåderea dozelor. 4.8.3. Indica¡iile bupropionului Bupropionul este recomandat pentru: • Unii autori îl recomandå ¿i în tulburarea depresivå majorå la copil ¿i adolescent, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000). • Tulburarea bipolarå I, tulburarea bipolarå II cu ciclicitate rapidå (existå risc mai mic de a produce viraj maniacal). • De¿i nu a fost aprobatå folosirea bupropionului pânå la 18 ani, unii autori îl recomandå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, ca medicament de linia a II-a, dupå simpatomimetice, chiar la copil (Kaplan ¿i Sadock, 2002). Totu¿i, nu se recomandå la vârste foarte mici, având în vedere efectele adverse grave care pot så aparå (Kaplan, 2000). Se recomandå la persoanele care prezintå Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu depresie sau Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu un pattern persistent de încålcare a normelor sociale ¿i a drepturilor celorlal¡i sau abuz de substan¡e (Kaplan ¿i Sadock, 2002). • Dezintoxicare în intoxica¡ia cu cocainå. Este preferat altor antidepresive deoarece nu produce hipotensiune ortostaticå, stimularea apetitului sau disfunc¡ii sexuale. 4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului Nu se administreazå bupropion pacien¡ilor prezentând o tulburare epileticå sau istoric de convulsii. De asemenea, nu se administreazå pacien¡ilor diagnostica¡i sau cu istoric de bulimie sau anorexie nervoaså, datoritå riscului mare de apari¡ie a crizelor de epilepsie la aceastå categorie de pacien¡i.

198

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Administrarea concomitentå de IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. Nu se administreazå bupropion dacå existå hipersensibilitate la aceastå substan¡å. 4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului Tratamentul cu bupropion poate produce convulsii (în 0,4% din cazuri), în func¡ie de dozå (la doze mai mari de 450 mg/zi) ¿i în prezen¡a unor factori predispozan¡i, ca: antecedente de convulsii, tumori ¿i boli cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, ECG cu modificåri, asocierea unor medicamente care scad pragul convulsivant, alcool. Acest efect va fi prevenit prin administrarea unei doze zilnice < 450 mg, administrarea sub forma a trei doze pe zi ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Bupropionul poate determina, de asemenea, nelini¿te, agita¡ie, anxietate, insomnie, cefalee, grea¡å, uscåciunea mucoasei bucale, constipa¡ie, tremor, sedare. Pot apårea ¿i efecte neuropsihiatrice, ca: agita¡ia, declan¿area/activarea de simptome psihotice (idei delirante, halucina¡ii, manie), la pacien¡i fårå/cu antecedente psihiatrice. Au fost descrise ¿i efecte gastro-intestinale, ca: grea¡å, vomå, anorexie, respectiv scådere (cel mai frecvent)/cre¿tere în greutate. Efectele neurologice care pot apårea sunt convulsii, cefalee, tulburåri de somn. Au fost descrise ¿i efecte dermatologice. Efectele psihomotorii determinate de bupropion sunt: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, impunând avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital. Clay et al, 1988, într-un studiu realizat la copii, au precizat cå bupropionul are efecte pozitive unice asupra performan¡elor cognitive între toate antidepresivele, spre deosebire de celelalte, care pot fi ori fårå efecte ori pot avea efecte negative. Cele mai frecvente efecte raportate au fost agita¡ia, uscåciunea mucoaselor, cefalee, grea¡a, vårsåturile, constipa¡ia, tremor. Au fost raportate rezultate fals pozitive la testele screening pentru determinarea amfetaminelor urinare. Tratamentul cu bupropion poate avea ca efect scåderea numårului leucocitelor sangvine, aceasta impunând sistarea tratamentului.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

199

De asemenea, pot apårea modificåri ECG: extrasistole, modificå ri ST-T. 4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului Dozele de bupropion recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt de 50-150 mg/zi pânå la 300 mg/zi, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000; Kaplan ¿i Sadock, 2002). Modul de administrare. Bupropionul se va administra în 2-3 doze pe zi. Ini¡ial se administreazå 0,5mg/kgc pe zi. Se cre¿te doza cu 25 mg sau 0,5 mg/kgc la intervale de 5-7 zile pânå la instalarea råspunsului terapeutic sau pânå la apari¡ia efectelor secundare. Tratamentul de între¡inere se face cu doze cuprinse între 1-5 mg/kgc/zi. La cei cu afectare hepaticå, se recomandå doze reduse. La copiii cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, studiile (Simeon et al, 1986; Clay et al, 1988; Casat et al, 1989) recomandå un interval al dozelor optime de bupropion de 100-150-200 mg/zi. Doza ini¡ialå de 50 mg/zi în prima såptåmânå este crescutå la 100 mg (50 mg de 2 ori pe zi) în a doua såptåmânå ¿i la 150 mg (50 mg de 3 ori pe zi) în a treia såptåmânå. Supradozarea determinå convulsii, halucina¡ii, pierderea con¿tien¡ei, tahicardie, febrå, rigiditate muscularå, rabdomiolizå, hipotensiune, stupor, comå etc. Intoxica¡ia gravå produce convulsii, bradicardie, insuficien¡å cardiacå, comå. Tratamentul implicå spitalizare obligatorie, practicându-se inducerea emezei, administrarea de cårbune activat, lavajul gastric. Se vor monitoriza ECG, valorile probelor de laborator. Diureza for¡atå, dializa ¿i hemoperfuzia pot fi utile uneori. Convulsiile vor fi tratate cu benzodiazepine. Se adaugå tratamentul simptomatic, suportiv. 4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase Administrarea concomitentå cu agen¡i dopaminergici antiparkinsonieni poate produce alterarea stårii de con¿tien¡å, simptome psihotice, dischinezie; se impune reducerea dozei. Asocierea cu Litiu determinå toxicitate SNC, convulsii. Combina¡ia cu fluoxetinå este, în general, bine toleratå; rar existå riscul de apari¡ie a unor simptome ca: panica, alterarea stårii de con¿tien¡å, convulsii.

200

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Substan¡ele care determinå induc¡ie enzimaticå hepaticå (de ex., carbamazepina) reduc concentra¡ia plasmaticå de bupropion; la rândul såu, bupropionul reduce concentra¡ia plasmaticå a acidului valproic.

4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina
4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei Reboxetina ac¡ioneazå la nivel presinaptic, inhibând selectiv mecanismele de recaptare NA. Are o ac¡iune unimodalå, de înaltå specificitate: realizeazå amplificarea unui singur semnal de neurotransmi¡åtor (NA). Determinå cre¿terea concentra¡iei plasmatice de NA ¿i amplificarea semnificativå a afinitå¡ii receptorilor NA. Are afinitate scåzutå pentru receptorii muscarinici ¿i colinergici ¿i nu interac¡ioneazå cu receptorii alfa 1, 2, beta adrenergici, serotoninici, dopaminici ¿i histaminici. Nu are efecte semnificative asupra recaptårii serotoninei ¿i dopaminei. 4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei Absorb¡ia reboxetinei este rapidå, dupå administrare oralå. Alimentele nu influen¡eazå rata absorb¡iei. Reboxetina este metabolizatå hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P 450 3A4. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 2 ore. Reboxetina atinge concentra¡ia de echilibru în 5 zile. Timpul de înjumåtå¡ire este de 13 ore, necesitând 2 doze pe zi. Legare de proteinele plasmatice este în propor¡ie de 76-97%. Eliminarea de face în principal prin urinå. 4.9.3. Indica¡iile reboxetinei Reboxetina este recomandatå în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Tulburåri depresive acute ¿i cronice; în depresia majorå este la fel de eficientå ca ADT ¿i mai eficientå ca ISRS; • Distimie; • Fobia socialå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

201

4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå Administrarea reboxetinei este contraindicatå în caz de hipersensibilitate la acest medicament, glaucom, adenom de prostatå, tratament concomitent cu medicamente hipotensoare, istoric de convulsii. Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå. 4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå Reboxetina determinå efecte anticolinergice, ca: dificultå¡i la urinat, constipa¡ie, uscåciunea mucoasei bucale, perspira¡ie crescutå, congestie nazalå. Poate cauza cefalee, vertij, insomnie. S-a raportat ¿i disfunc¡ie sexualå, la doze > 8 mg/zi. Rar, determinå tremor ¿i efecte adverse cardiovasculare, ca: tahicardie, hipotensiune ortostaticå (la dozele maxime), probabil prin efecte adrenergice. ªi mai rar, cauzeazå anxietate, grea¡å, disfunc¡ie sexualå. Un alt efect advers al reboxetinei poate fi ¿i sindromul de secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. Nu produce lentoare psihomotorie, ca alte antidepresive. 4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei Dozele de reboxetinå recomandate sunt de 2-4-6-8 mg/zi. Modul de administrare. Reboxetina se va administra douå doze pe zi. Se administreazå ini¡ial 2-4 mg/zi (2 mg în dozå unicå sau 2 mg de 2 ori pe zi), råspunsul clinic fiind a¿teptat dupå 2 såptåmâni de tratament. Se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni la 6 mg/zi. În caz de afectare renalå sau hepaticå, doza de start va fi de 2 mg x 2/zi; se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni, în func¡ie de toleran¡å. Nu se recomandå administrarea la copii ¿i adolescen¡i. În caz de supradozare, determinå hipotensiune ortostaticå, anxietate, uneori hipertensiune. Se impune supravegherea func¡iei cardiace ¿i a semnelor vitale. 4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei Reboxetina nu inhibå activitatea citocromilor hepatici P4501A2, 2C9, 2C19, 2E1: nu interferå cu activitatea altor medicamente. Inhibitorii CYP 3A4, de tipul ketoconazolului, îi cresc concentra¡ia plasmaticå cu 50%.

202

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Reboxetina nu poten¡eazå efectele asupra func¡iilor cognitive ale alcoolului. Asocierea ISR NA + ISRS poate fi utilå la pacien¡ii care nu råspund la medicamente administrate separat, deoarece efectele acestora nu se suprapun.

4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona
4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei Trazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. Astfel, acest medicament are urmåtoarele ac¡iuni: • antagonist potent, realizând blocada receptorilor 5HT2A,2C postsinaptici; prin downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2 are efecte antidepresive; • realizeazå activarea/stimularea selectivå a receptorilor 5HT1A, cu rol important în depresie, anxietate ¿i comportamentul violent; • agonist selectiv al receptorilor 5HT2C, aceasta explicând atât eficacitatea sa cât ¿i efectele adverse: migrenå, anxietate, scådere ponderalå; • inhibitor slab al recaptårii 5HT, determinând cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivelul sinapsei. Trazodona este, de asemenea, antagonist slab al receptorilor α1NA, ceea ce explica o parte dintre efectele adverse. 4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei Trazodona se absoarbe rapid ¿i complet dupå administrare oralå; alimentele întârzie ¿i scad absorb¡ia. Metabolizarea trazodonei se face la nivel hepatic, prin N dealchilare, rezultând 3-4 metaboli¡i (un metabolit activ: m-clorofenil-piperazina are efecte serotoninergice). Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Trazodona atinge concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. Timpul de înjumåtå¡ire al trazodonei este de 5-9 ore, necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 89-95%. Se eliminå în primul rând prin metabolizare hepaticå, iar excre¡ia metaboli¡ilor se face prin urinå (75%) ¿i fecale (30%). 4.10.3. Indica¡iile trazodonei • În tulburarea depresivå majorå, eficien¡a trazodonei este comparabilå cu cea a ADT.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

203

• Tulburarea de anxietate generalizatå; • Anxietatea asociatå cu tulburare depresivå sau simptome depresive; • Tulburarea de panicå cu sau fårå agorafobie; • Tulburarea obsesiv compulsivå; • Bulimia nervoaså; • Comportament autoagresiv cu sau fårå Întârziere mintalå (Fras, 1987; Ghaziuddin ¿i Alessi, 1992; Ziubietta ¿i Alessi, 1992 cita¡i de Green W.H., 1995); • În insomnie, ca hipnotic : 25-100 mg seara, nu are poten¡ial de adic¡ie (efecte favorabile asupra arhitecturii somnului: cre¿terea duratei totale de somn, scade numårul ¿i durata trezirilor din timpul nop¡ii, scade durata somnului REM, nu reduce stadiul 4 al somnului). 4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei • Hipersensibilitate la substan¡å; • Afec¡iuni cardiace, AVC, infarct miocardic, hipovolemie, tratament antihipertensiv; • Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de cel pu¡in 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. 4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei Trazodona poate determina ame¡ealå, grea¡å/vomå (uneori diaree), cefalee, uscåciunea mucoasei bucale, sedare, somnolen¡å, constipa¡ie, astenie, insomnie, senza¡ie de zåpåcealå, alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, sedare, ambliopie. De asemenea, acest medicament poate activa SNC, producând viraj maniacal. Uscåciunea mucoasei bucale se explicå prin blocajul adrenergic, trazodona neavând efecte anticolinergice. Efectele cardiovasculare, ca: hipotensiune ortostaticå, ame¡ealå, vertij, sincopå, aritmii, se explicå tot prin blocajul adrenergic. Trazodona poate avea efecte endocrine, determinând cre¿terea nivelurilor de prolactinå ¿i poate produce priapism (pe cåile noradrenergice). 4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei • Copii sub 6 ani: trazodona nu este recomandatå; • Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: dozele de trazodonå recomandate sunt de 6 mg/kgc/zi. (Uspdi, 1992 citat de Green W.H., 1995).

Apari¡ia ame¡elii necesitå administrarea unei doze mai mari seara la culcare sau ajustarea dozelor. deoarece pot apårea simptome de întrerupere. Trazodona se va administra în trei-patru doze pe zi.11. cu efecte clinice antidepresive. cu rol important în depresie. realizând o downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2. pânå la 100-200-400 mg pe zi.11. Se va cre¿te doza cu 50 mg la interval de 3-4 zile. dozele trebuie men¡inute la nivelul minim eficace. împreunå cu alimentele. cu o dozå mai mare la culcare. .C postsinaptici.1. Ini¡ial se administreazå 25-50 mg/zi în dozå unicå seara sau în douå doze zilnice.204 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. este un antagonist al receptorilor 5HT2A. Ameliorarea simptomelor apare în 7-10 zile de la ini¡ierea tratamentului. Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. Astfel. este necesarå reducerea dozelor.10. realizeazå o activare/stimulare selectivå a receptorilor 5HT1A. În terapia de între¡inere. anxietate ¿i comportamentul violent.7. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei Nefazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona 4. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei Trazodona cre¿te nivelurile plasmatice ale digoxinei ¿i fenitoinei. iar cre¿terile dozelor trebuie så fie cu cantitå¡i mai mici ¿i la intervale mai mari. în trei-patru prize. Întreruperea tratamentului se face treptat. înainte de culcare. în func¡ie de råspuns. 4. pentru a reduce efectele adverse gastro-intestinale. 4. Efectuarea terapiei electroconvulsivante impune întreruperea tratamentului cu trazodonå. de aceea se recomandå întreruperea tratamentului înainte de interven¡ia chirurgicalå. doza zilnicå trebuie så fie reduså la jumåtate. La pacien¡ii cu afectare hepaticå. ca de exemplu un rebound al insomniei. De asemenea. Interac¡ioneazå cu anestezicele. Când efectul terapeutic a fost atins.

Alimentele întârzie absorb¡ia. Indica¡iile nefazodonei Nefazodona este recomandatå numai la adult. Este metabolizatå la nivel hepatic. scåderea ponderalå. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii.3. pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå. • Sindromul de fatigabilitate cronicå. • Afec¡iuni cardiace. Are efect redus ca inhibitor al recaptårii NA ¿i este antagonist slab al receptorilor α1adrenergici.2. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 99%.11. aceasta explicând eficacitatea sa. rezultând 2 metaboli¡i activi: hidronefazodona ¿i triazoldiona. • Tulburarea disforicå premenstrualå. 4. • TSPT. 4. AVC.11. dar ¿i efecte adverse ca: migrena. • Tulburarea de panicå. atinge o concentra¡ie plasmaticå dublå.4. . determinå cre¿terea cantitå¡ii sinaptice de 5HT. necesitând 2-3 doze pe zi. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-3 ore. prin N dealchilare. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. hipovolemie. 4. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. • Sarcinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 205 Ac¡ioneazå ¿i ca agonist (activare/stimulare selectivå) al receptorilor 5HT2C. alåptare. anxietatea. • Tulburarea de anxietate generalizatå. La cei cu afectare hepaticå gravå. tratament antihipertensiv. T1/2 este de 2-4 ore.11. care posedå proprietå¡i similare nefazodonei ¿i un metabolit activ – m-clorofenil-piperazina – care are efecte serotoninergice. infarct miocardic. Ca inhibitor al recaptårii 5HT. Contraindica¡iile nefazodonei • Hipersensibilitate la nefazodonå. • Durerea cronicå. • Panica asociatå cu tulburare depresivå sau cu simptome depresive. Se eliminå prin urinå (50-65%) ¿i prin fecale (20-40%).

sincopå. este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. Nefazodona se va administra în douå-trei doze pe zi. suportiv. 4. se reduce doza. vomå ¿i cre¿terea inciden¡ei ¿i severitå¡ii efectelor adverse. Doza zilnicå trebuie så fie 2/3 din doza obi¿nuitå a adultului. nefazodona poate determina viraj maniacal.11. De asemenea.5. pânå la o dozå maximå de 400 mg/zi. Cre¿terea dozelor se face treptat pentru a limita dezvoltarea efectelor adverse. somnolen¡å. de asemenea. tratamentul va fi simptomatic. senza¡ie de zåpåcealå. La persoanele cu afectare hepaticå. Utilizarea clinicå a nefazodonei Dozele de nefazodonå recomandate sunt de 100-300-600 mg/zi. De asemenea.206 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea concomitentå a IMAO trebuie evitatå. 4. doza ini¡ialå va fi de 50 mg x 2 pe zi. Efectul antidepresiv poate apårea dupå 2-4 såptåmâni. se impune reducerea dozei. efecte endocrine.11. Nefazodona poate avea. pânå la 300-600 mg/zi. Modul de administrare. astenie. . cefalee. determinând cre¿terea nivelului de prolactinå. constipa¡ie.6. 4. ambliopie.11. Dozele se vor cre¿te cu cantitå¡i mai mici. insomnie. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei Nefazodona cre¿te nivelul sangvin al triazolamului cu afectare psihomotorie. Efectele secundare ale nefazodonei Nefazodona poate determina grea¡å. poate avea efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. în douå prize. Efectele adverse psihomotorii pot fi: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii (se impune avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital). cre¿te nivelul sangvin al alprazolamului ¿i haloperidolului. cu 100-200 mg/zi la intervale de 1 såptåmânå. Supradozarea În cazul supradozårii apar ame¡ealå. Ini¡ial se administreazå 100-200 mg/zi (50-100 mg x 2/zi). vertij. Un alt efect nedorit care poate apårea este priapismul. în cazul apari¡iei hipotensiunii sau sedårii. la intervale mai mari. aritmii. uscåciunea mucoasei bucale. Nu existå antidot specific. Nu se recomandå administrarea la copil ¿i adolescent.7.

4.12. . serotonina. provocând accidente hipertensive grave.2.1. serotonina ¿i adrenalina sunt metabolizate de MAO-A.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 207 Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. Toloxalona. ficatului. 4. al cårei rol este acela de a degrada monoaminele citoplasmatice: noradrenalina. cu excluderea alimentelor care con¡in tiraminå. adrenalina. deoarece interac¡ioneazå cu anestezicele. Se va oferi pacientului o listå cu alimentele pe care acesta trebuie så le evite. pentru evitarea unor gre¿eli terapeutice. iar dopamina ¿i tiramina sunt metabolizate de cele douå izoenzime. Isocarboxazid. MAO-A ¿i MAO-B. • Inhibitori selectivi ¿i reversibili ai MAO-A: Moclobemid. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) Utilizarea IMAO ¿i IMAO reversibili råmâne limitatå.12. chiar ¿i în patologia adultului. Tranilcipromina. Aceastå substan¡å råmâne în circula¡ie. 4. Se recomandå întreruperea înainte de interven¡iile chirurgicale. pe care trebuie så o aibå în permanen¡å asupra lui. IMAO ac¡ioneazå aupra MAO situate: la nivelul SNC. tiramina. Befloxaton. întrucât consideråm necesar ca medicul pedopsihiatru så fie familiarizat cu efectele acestei categorii de substan¡e ¿i precau¡iile care se impun. la copil ¿i adolescent nu se administreazå. vom prezenta pe scurt ¿i aceste medicamente. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei • Inhibitori ireversibili ai enzimelor MAO-A ¿i MAO-B: Fenelzin. Tratamentul cu aceste substan¡e impune un regim alimentar strict. Noradrenalina. nemaiputând fi metabolizatå la administrarea IMAO. • Inhibitor selectiv ¿i reversibil al MAO-B: Selegilina. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Monoamin-oxidaza este o enzimå intracelularå situatå pe membrana mitocondrialå externå a celulelor råspândite în întreg organismul. De¿i nu le folosim la copil ¿i adolescent. Clorgylina.12. tractului gastro-intestinal. dopamina. sistemului nervos simpatic.

trombocite ¿i intervine în metabolizarea DA. tiraminei. prin intermediul MAO. inactivarea reversibilå a MAO. ixocarboxazidul în 2 ore. tranilcipromina. MAO-B se gåse¿te în SNC. triptaminei. sistemul nervos simpatic. dar nu ¿i dimensiunea absorb¡iei. iar moclobemidul produce. tiraminei. 4. astfel cå doar alimentele care au concentra¡ii mari de tiraminå trebuie evitate timp de 3 zile de la administrarea ultimei doze de medicament. Inhibitorii selectivi ai MAO-A prezintå activitate inhibitorie nesemnificativå asupra MAO-B. Sunt metabolizate la nivel hepatic. triptaminei. Ating concentra¡ia plasmaticå maximå: fenelzina.208 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Izoenzima MAO-A se gåse¿te la nivelul SNC.5 ore pentru moclobemid. ixocarboxazid produc în 2 såptåmâni inactivarea ireversibilå a MAO. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Absorb¡ia este rapidå dupå administarea oralå.5-3. Efect terapeutic: fenelzina. Alimentele care con¡in tiraminå trebuie evitate timp de 2 såptåmâni de la ultima dozå de IMAO ireversibil. Când metabolizarea tiraminei – provenitå din alimente – la nivel gastro-intestinal. T½. Pentru moclobemid nu au .3. cu apari¡ia consecutivå a crizei hipertensive. tiramina nemodificatå påtrunde în circula¡ie ¿i exercitå un puternic efect presor. pentru a permite restabilirea concentra¡iei adecvate de MAO. într-o perioadå mai reduså. alimentele reduc rata.5 ore. revine la normal la 16-48 ore de la administrarea ultimei doze. benzilaminei ¿i metilhistaminei. Se impune reducerea dozelor zilnice la 1/3-1/2 din dozele standard. tractul gastro-intestinal. DA. Sunt eliminate la nivel renal. este inactivatå de un IMAO ireversibil. La cei cu afectare hepaticå cresc concentra¡iile plasmatice maxime. 5HT. fiind reversibilå. La cei cu afectare renalå se impune reducerea dozelor la administrarea de tranilciprominå. iar activitatea MAO-A. rezultând metaboli¡i farmacologic inactivi. iar moclobemidul în 0. tranilcipromina. ficat. T½ este 2-3 ore pentru fenelzinå. ¿i scade clearance-ul. tranilciprominå ¿i ixocarboxazid ¿i 1.12. tegumente ¿i intervine în metabolizarea NA. octopaminei. ficat.

Se impun precau¡ii la persoanele peste 60 ani.12. vinuri.12. nu are efecte anticolinergice.4. 4. Nu se administreazå în afec¡iunile cerebrovasculare ¿i nici în cazurile de cefalee recurentå. ¿i evitarea substan¡elor simpatomimetice. båuturi tari. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO pot cauza hipotensiune ortostaticå. Nu se administreazå IMAO în afec¡iuni cardiovasculare (risc crescut de HTA). Sunt necesare precau¡ii speciale pentru fluoxetinå: 5 såptåmâni între întreruperea fluoxetinei ¿i ini¡ierea IMAO. parestezii. drojdia de bere. datoritå riscului de a exista sclerozå cerebralå cu afectare vascularå (poten¡iale consecin¡e grave în cazul unei crize hipertensive). feocromocitom: IMAO poate precipita o crizå hipertensivå. Nu se administreazå în tireotoxicozå. efecte gastrointestinale mai reduse. 4. Trec în laptele matern. sos de soia.12. nu este recomandatå modificarea dozelor. fructele foarte coapte. Sunt contraindicate în cazurile de hipersensibilitate la IMAO. disfunc¡ii sexuale.5. grea¡å. dureri musculare. Nu existå studii efectuate la copii ¿i adolescen¡i. afumat sau conservat. cre¿tere ponderalå. ficatul etc. ISRS: trebuie så treacå 1 såptamânå de la întreruperea primului pânå la introducerea celuilalt. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO sunt recomandate pentru tulburarea depresivå. discrazii sangvine. Nu este recomandatå utilizarea în timpul sarcinii. edeme. insomnie. Nu este recomandatå alåptarea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 209 fost observate modificåri ale farmacocineticii. a aminelor ¿i precursorilor acestora. Nu se administreazå concomitent cu ADT. 4.6. nu interferå func¡ia sexualå. se impun precau¡ii în caz de afectare hepaticå. mioclonus. . insomnie. De asemenea. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei Este absolut necesarå evitarea alimentelor care con¡in tiraminå: brânzeturi fermentate. pe¿tele marinat. berea. salamuri. Moclobemidul poate produce vertij. dar trebuie luate precau¡ii. crize de hipertensiune arterialå.

Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit gradat sertralinå de la 12. Men¡ionåm încå o datå cå. Utilizarea acestor medicamente este.7. se reduce la o singurå dozå diminea¡a. Doza ini¡ialå va fi de 10 mg x 2/zi (diminea¡a ¿i la prânz. Când se asociazå TEC (terapie electro-convulsivantå). se cre¿te doza la 30 mg/zi (20 mg diminea¡a ¿i 10 mg la prânz). diminea¡a ¿i la prânz.210 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4.13. combina¡ia: 10 mg tranilciprominå + 1-2 mg trifluoperazinå se administreazå de 2 ori pe zi. • Fenelzinul se administreazå în doze de 30-60-90 mg/zi. doza ini¡ialå fiind de 15 mg. pânå se ajunge la doza de între¡inere. HAM-A ¿i CGI. clinicianul preferând alegerea unui antidepresiv mai eficient (IMAO sunt antidepresive mai pu¡in eficiente ca ADT) ¿i care implicå mai pu¡ine riscuri la administrare.12. Observa¡iile clinice au fost combinate cu examinarea pacien¡ilor folosind HAM-D. dupå cum am aråtat. ståri anxioase sau OCD. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei • Tranilcipromina se administreazå în doze de 20-60 mg/zi. se reduce doza gradat. Când se combinå cu trifluoperazinå.m. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent SERTRALINA Studii clinice Voloshina et al au studiat în 2001 efectul sertralinei la 72 copii cu vârste cuprinse între 6-18 ani cu depresie. la copil ¿i adolescent.5 la 100 mg/zi. limitatå. apoi se reduce la 10 mg pe zi ca dozå de între¡inere. 4. Sertralina a fost eficientå ¿i sigurå. diminea¡a ¿i la prânz.). care va fi doza minimå care men¡ine råspunsul clinic. nu se administreazå mai târziu de ora 3 p. se administreazå câte 10 mg tranilciprominå de 2 ori pe zi. Dacå nu apare beneficiul clinic se întrerupe. Se continuå cel pu¡in o såptåmânå. IMAO nu au fost aprobate ¿i nici noi nu recomandåm folosirea acestora în pedopsihiatrie. Dupå apari¡ia råspunsului clinic. nu a avut nici o influen¡å pe func¡iile cognitive ¿i nici un efect miorelaxant . Dacå apare råspunsul. mai ales în condi¡iile în care existå o paletå largå de antidepresive mult mai sigure ¿i mai eficace. Dacå nu apare råspunsul în 2-3 såptåmâni.

Pacien¡ii au primit random sertralinå maxim 50 mg sau placebo timp de 9 såptåmâni. S-au folosit în principal HAM-A ¿i CGI. Sertralina a fost în general bine toleratå. NIMH-CS. Rezultatele unui studiu multicentric randomizat controlat placebo au fost publicate în 1998 de cåtre March et al. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. pentru mai mult de 2 luni. Lotul a fost alcåtuit din 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. Social Phobia and Anxiety Inventory for Children. 50 mg/zi reprezintå o dozå semnificativå pentru depresia medie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 211 sau sedativ. Principalele scale pentru evaluarea råspunsului au fost CY-BOCS. Activitatea acestui medicament este caracterizatå prin manifeståri rapide ale efectelor timoanaleptic ¿i anxiolitic. se considerå cå sertralina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative ale simptomatologiei anxietå¡ii sociale la copil. de 10-17 ani. Un råspuns clinic semnificativ a apårut în såptåmâna a 6-a. Måsuråtorile autoaplicate au reflectat aceste diferen¡e la sfâr¿itul tratamentului. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. Diferen¡ele semnificative dintre sertralinå ¿i placebo au apårut în såptåmâna 3 ¿i au . Pentru depresia mai severå ¿i OCD. În concluzie. CGI. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Compton et al în 2001. Autorii considerå cå sertralina în dozå de 50 mg este sigurå ¿i eficientå în tratamentul anxietå¡ii generalizate la copii ¿i adolescen¡i. 14 adolescen¡i cu anxietate socialå. 36% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi conform CGI. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. rezultatele fiind evaluate cu Anxiety Disorder Interview Schedule for Children. Începând cu såptåmâna a 4-a. dozele au fost de pânå la 100 mg/zi. cu vârste cuprinse între 6-12 ani ¿i respectiv 13-17 ani. scorurile HAM-A ¿i CGI au aråtat diferen¡e semnificative între placebo ¿i sertralinå în favoarea sertralinei. Pacien¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 8 såptåmâni. Pacien¡ii trata¡i cu sertralinå au aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât pacien¡ii pe placebo. iar 29% responderi par¡iali. privind eficacitatea sertralinei la aceastå grupå de vârstå. Rynn et al au condus în 2001 un studiu controlat placebo al sertralinei la 22 copii ¿i adolescen¡i de 5-17 ani cu anxietate generalizatå. CGI-I ¿i CGI-S.

4. iar dupå 42 de zile de terapie a scåzut la 14. gre¡ei. atât pentru lotul total cât ¿i pe subloturile de copii ¿i adolescen¡i. gurå uscatå ¿i „o senza¡ie amuzantå în piept“. La sfâr¿itul studiului. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu . 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale.4. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Scorul mediu CY-BOCS la începutul studiului a fost 25. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå.212 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI persistat pe toatå durata studiului. Concluziile studiului sugereazå cå sertralina pare så fie sigurå ¿i eficientå pe termen scurt la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. Efectele secundare au fost ame¡ealå. psihoterapia concomitentå fiind permiså. 42% din simptomatologia pacien¡ilor pe sertralinå ¿i 26% din a celor pe placebo a fost foarte mult sau mult îmbunåtå¡itå. Autorul considerå în final cå sertralina în combina¡ie cu terapia comportamentalå este promi¡åtoare în tratamentul adolescen¡ilor cu OCD rezistentå la tratament. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. între care o fatå cu OCD asociatå (Lombroso. trata¡i anterior cu o combina¡ie de terapie comportamentalå ¿i clomipraminå (5). NIMH-CS. ºinând cont de scorul CGI-I. tulburåri gastrice.5-2.5 mg/zi treptat. Johnston prezintå în 1993 cazurile a 5 adolescen¡i de 13-17 ani cu OCD rezistentå la tratament. Inciden¡a insomniei. CGI-I ¿i CGI-S. Principala scalå de evaluare a fost CY-BOCS. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au ob¡inut pentru toate cele patru scale. fluoxetinå (3) sau ambele (3). 1995). 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani cu OCD au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook et al în 2001. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. To¡i adolescen¡ii au primit sertralinå 25-200 mg/zi gradat în 21 de zile. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå.

care a apårut la 4 pacien¡i. . dispepsie ¿i vårsåturi. 2002b). psihoterapia concomitentå fiind permiså. completå sau par¡ialå. îmbunåtå¡irile s-au men¡inut. 66% dintre pacien¡ii cu OCD severå la start (CY-BOCS mai mare sau egal cu 26) au avut remisiune. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. NIMH-CS. cu råspuns acut ce a dus la remisie ¿i un status func¡ional îmbunåtå¡it la o mare parte dintre pacien¡i. Sertralina 50-200 mg a fost eficientå ¿i în general bine toleratå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD timp de 52 de såptåmâni. grea¡å. valorilor de laborator sau electrocardiografiilor. Îmbunåtå¡irea în func¡ionarea pacien¡ilor cu disfunc¡ii moderate spre severe a fost realizatå de 69% dintre pacien¡i. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). Cei 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD care au participat la studiul de 12 såptåmâni placebo-sertralinå prezentat de Cook et al au fost înrola¡i într-un studiu pe termen lung prezentat de Wagner et al în 2002 (Wagner. Acela¿i autor prezintå rezultatele aceluia¿i studiu din perspectiva siguran¡ei ¿i eficacitå¡ii sertralinei pe termen lung (Wagner et al. La continuarea tratamentului. 47% dintre pacien¡i au ob¡inut o remisiune completå (CY-BOCS = 8). Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Sertralina a fost bine toleratå. Sertralina a fost eficientå în tratamentul OCD la copii ¿i adolescen¡i. De¿i copiii au manifestat o probabilitate mai mare de a ob¡ine o remisiune decât adolescen¡ii. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. durere abdominalå. hiperkinezie. iar 25% o remisiune par¡ialå (CY-BOCS între 8 ¿i 15). nervozitate. diaree. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. teste de laborator sau EKG. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. 2002a). La sfâr¿itul studiului. CGI-I ¿i CGI-S. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. Îmbunåtå¡iri semnificative au fost raportate pe toate scalele ce au evaluat simptomatologia clinicå. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. insomnie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 213 peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). somnolen¡å. diferen¡a nu a fost semnificativå.

Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. timp de 52 de såptåmâni. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. Ambele grupuri au aråtat îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor. Ratele de råspuns la sfâr¿itul studiului n-au mai fost a¿a ridicate la 2 din cei trei pacien¡i care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. Ghaziuddin et al au raportat în 2001 cazul unei adolescent de 15 ani. în vârstå de 12-18 ani. valorilor de laborator sau electrocardiogramelor. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Ratele de råspuns au fost men¡inute în såptåmâna 24 de to¡i cei 6 pacien¡i cu depresie care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. evaluarea rezultatelor fiind realizatå cu HAM-D. Grupul cu depresie a avut råspunsul maxim clinic pe HAM-D ¿i CGI în såptåmânile 12 ¿i 20. au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebosertralinå efectuat de Cook et al în 2001. Grupul cu tulburare distimicå a ob¡inut maximum de råspuns pe scalele HAM-D ¿i CGI în såptåmâna 6. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final. în doze de 50200 mg/zi. HAM-A ¿i CGI-S. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. psihoterapia concomitentå fiind permiså. În general.214 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. respectiv 13-18 ani. Sertralina a fost bine toleratå. Timp de 6 luni. cu OCD. Pacien¡ii distimici au råspuns bine în special în faza acutå a tratamentului. Timp de 6 luni pacien¡ii au primit sertralinå. pacien¡ii au primit sertralinå. Nixon et al au descris în 2001 rezultatele unui studiu realizat la 21 adolescen¡i cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8). Efecte secundare 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. Nixon et al au studiat efectul sertralinei la 21 adolescen¡i de 12-18 ani cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8) (Nixon et al. care . În general. Sertralina poate fi eficientå în tratamentul acut ¿i de între¡inere al depresiei majore la adolescen¡i. cu depresie. 2001). fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale.

vârsta micå ¿i un sistem nervos central compromis prin afec¡iuni asociate. Factori de risc ar putea så fie durata de mai mul¡i ani a tratamentului. privind efectele sertralinei la 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. Inciden¡a insomniei. 1998) au fost analiza¡i pentru a vedea efectele adverse cardiovasculare la sertralinå de cåtre Wilens et al în 1999. March et al au publicat în 1998 rezultatele unui studiu randomizat. iar PR peste 200 msec a fost considerat BAV. în timp ce la 2 adolescen¡i pe placebo s-a måsurat hipotensiune.sau hipertensiuni de novo atribuite sertralinei. måsurându-se AV ¿i durata intervalelor PR. ¿i respectiv 13-17 ani. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind TA de repaus sau ortostaticå. primind ¿i metilfenidat. QRS ¿i QTc. care nu a cedat la oprirea sertralinei ¿i continuarea doar cu metilfenidat. Înregistråri EKG au fost efectuate înainte ¿i la sfâr¿itul såptåmânilor 1. în vârstå de 6-12 ani. Nu au existat hipo. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. Hipertensiunea a fost definitå ca fiind TA peste 118/78 mmHg pentru copii ¿i 136/86 mmHg pentru adolescen¡i. Valorile anormale au fost cele ce nu s-au încadrat între percentilele 5 ¿i 95 conform scalelor standardizate pentru grupele de vârstå. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. Hipertensiune tranzitorie ¿i asimptomaticå s-a måsurat la 2 copii cu placebo ¿i la 1 cu sertralinå. RC peste 120 bpm a fost consideratå tahicardie. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. Nici un pacient nu a prezentat simptome clinice ¿i nu a abandonat studiul datoritå modificårii semnelor vitale. 4 ¿i 12. Nu au existat anomalii EEG de novo de tipul aritmii sinusale. Semnele vitale (TA ¿i RC) au fost måsurate înainte ¿i periodic pe parcursul studiului. gre¡ei. iar hipotensiunea ca TA sub 78/46 mmHG la copii ¿i 90/50 pentru adolescen¡i. Cei 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD inclu¿i în studiul raportat de March (March et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 215 timp de 6 ani a urmat tratament neîntrerupt cu sertralinå. Dupå 6 ani de tratament a dezvoltat mioclonus. Autorii considerå cå mioclonusul ar putea så fie un efect secundar la sertralinå la unii adolescen¡i. Îmbunåtå¡irea tulburårii de mi¿care s-a produs la tratament cu acid valproic. anomalii nodale sau anomalii de conducere intraventriculare. Autorii . controlat placebo.

care a apårut la 4 pacien¡i. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. hiperkinezie. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. grea¡å. în doze de 50-200 mg/zi. 10 adolescen¡i au primit o singurå dozå de sertralinå 50 mg pentru determinarea parametrilor farmacocinetici. 2002b). Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. dispepsie ¿i vårsåturi. care au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook (Cook et al. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. iar 6 au primit 100-150 mg/zi.5 ore fa¡å de 26. durere abdominalå. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. ¿i mul¡i . 2001).4 ore).7 ± 3.4 ore sau de 20. diaree. 12 adolescen¡i au luat sertralinå 50 mg/zi timp de 2 såptåmâni. Farmacocineticå Axelson et al au prezentat în 2002 farmacocinetica ¿i dinamica sertralinei la adolescen¡i. Semnele vitale ¿i înregistrårile EKG nu par så fie necesare în tratamentul de rutinå la tineri fårå alte probleme medicale ce folosesc doze terapeutice de sertralinå. nervozitate. Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. Timpul de înjumåtå¡ire la 50 mg a fost semnificativ mai scurt decât timpul de înjumåtå¡ire a unei singure doze sau timpul de înjumåtå¡ire la 100-150 mg (15. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i. Timpul de înjumåtå¡ire a sertralinei 50 mg devine semnificativ mai scurt de la doza ini¡ialå la echilibru. Wagner et al au måsurat siguran¡a sertralinei administrate pe termen lung la 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD. somnolen¡å. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD.216 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI afirmå cå monoterapia cu sertralinå are un profil cardiovascular benign la copii ¿i adolescen¡i. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. teste de laborator sau EKG. folosind un lot de 28 adolescen¡i.4 ± 3.3 ± 3. Recaptarea serotoninei plachetare a fost inhibatå cu 61 ± 15% dupå aproximativ 2 såptåmâni de sertralinå 50 mg. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final (Wagner. timp de 52 de såptåmâni. insomnie.

pe când råspunsul la imipraminå nu a diferit semnificativ de placebo în nici o scalå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 217 adolescen¡i pot beneficia de administrarea de douå ori pe zi. precum ¿i modificårile liniei bazale a HAM-D. în special efecte cardiovasculare. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. S-au folosit ca date principale scåderea scorului HAM-D sub 8% sau scåderea liniei bazale a HAM-D cu peste 50%. în vârstå de 12-18 ani. dar mult crescute la imipraminå. Pacien¡ii au primit tratament de 8 såptåmâni cu paroxetinå (20-40 mg) sau imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. Autorii considerå cå Paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. în special efecte cardiovasculare. au fost înrola¡i într-un studiu dublu-orb. prezentat în 2001 de cåtre Keller et al. cu vârstele cuprinse între 12 ¿i 18 ani. Nici paroxetina nici imipramina nu au diferit semnificativ de placebo la nivelul scalelor måsurate de pacien¡i sau de pårin¡i. S-au folosit ¿i itemii de depresie din scalele HAMD ¿i K-SADS-L. dar mult crescute la imipraminå. imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. ¿i îmbunåtå¡irea scorurilor medii CGI. PAROXETINA Studii clinice 275 adolescen¡i cu depresie majorå. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. subscala de depresie de nouå itemi a KSADS-L. Paroxetina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative comparativ cu placebo la nivelul scalelor folosite. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit paroxetinå (20-40 mg). Autorii considerå cå paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. Timpul de înjumåtå¡ire la echilibru cre¿te o datå cu cre¿terea dozei. Efecte secundare Keller et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu dublu-orb paroxetinå-imipraminå-placebo efectuat la 275 adolescen¡i cu depresie majorå. îmbunåtå¡irea cu 1 sau 2 a CGI. Inhibi¡ia modestå de recaptare a serotoninei plachetare la 50 mg indicå cå cei mai mul¡i adolescen¡i au nevoie de doze mai mari pentru a ob¡ine un råspuns terapeutic. .

7 ani). publicat în 2001 de Riddle et al. La 4 dintre cei 12 (33%) s-a constatat o scådere a frecven¡ei enurezisului. S-au folosit CY-BOCS. 46 pacien¡i (19 cu fluvoxaminå. La 9 pacien¡i a scåzut frecven¡a enurezisului dupå 4-13 luni de tratament. Fluvoxamina 25 mg s-a administrat la o lunå dupå oprirea altei medica¡ii.1 ± 1. terapie condi¡ionalå. de 8-17 ani. Fluvoxamina are un efect rapid ¿i este bine toleratå ¿i eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. ca ¿i la celelalte scale. CGI. Neziroglu et al prezintå în 2000 efectul fluvoxaminei în cazul a 10 copii ¿i adolescen¡i cu OCD care nu au råspuns la terapie comportamentalå. Fluvoxamina a fost complet eficientå la 5 pacien¡i. Fluvoxamina nu a avut efecte adverse serioase. 8 dintre copii având o scådere a frecven¡ei enurezisului (73%). ¿i nu s-a constatat revenirea enurezisului dupå oprirea fluvoxaminei. primind fluvoxaminå. fa¡å de 26% cu placebo. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. 42% dintre pacien¡ii pe fluvoxaminå au fost responderi (scåderea scorului CY-BOCS cu 25%). NIMH-OC. Eficacitatea fluvoxaminei este similarå celei a desmopresinei. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. Efectele secundare rare (cefalee. fårå boli psihice. Mecanismul prin care ISRS ac¡ioneazå pentru reducerea enurezisului råmâne så fie elucidat. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. 12 dintre cei 18 pacien¡i au primit seara la culcare imipraminå 1 mg/kgc timp de douå luni. Pacien¡ii au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. controlat. iar dupå douå luni copiii råma¿i incontinen¡i (8 din 18) au primit 50 mg. multicentric. 27 cu placebo) au întrerupt precoce studiul.218 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI FLUVOXAMINA Studii clinice Kano et al au studiat în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. au fost cuprin¿i într-un studiu randomizat. Vârsta copiilor a fost de 7-13 ani (medie 9. Subiec¡ii care nu au råspuns dupå 6 såptåmâni au putut intra într-o fazå deschiså a studiului. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. . La 11 dintre cei 18 pacien¡i s-a administrat desmopresinå 10-20 µg intranazal seara la culcare timp de 3 luni. Scorurile CY-BOCS au fost semnificativ îmbunåtå¡ite fa¡å de placebo încå din såptåmâna 1. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 219 Copiii au fost randomiza¡i în douå grupuri: doar fluvoxaminå sau fluvoxaminå plus terapie comportamentalå. To¡i cei 10 pacien¡i au primit fluvoxaminå timp de 10 såptåmâni. fårå boli psihice. Deoarece studiul nu a fost controlat. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. aceste date nu pot fi decât preliminarii. Efecte secundare Kano et al prezintå în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. mai mult cei cu terapie combinatå. ca ¿i 56% dintre cei ce au trecut de pe placebo pe fluvoxaminå. iar studiul a durat 6 luni. participan¡i la un studiu anterior de 8 såptåmâni cu fluvoxaminå. într-un nou studiu al fluvoxaminei pe termen lung (Walkup. La 2 ani. iar cei 48 de copii care nu au råspuns la placebo au trecut pe fluvoxaminå. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. anxietate de separare sau anxietate generalizatå. NIMH-OC. conform CY-BOCS. Råspunsul a fost definit în func¡ie de criteriile CGI. cå cei care nu råspund la fluvoxaminå ar putea avea rezultate mai bune la fluoxetinå. Adåugarea terapiei comportamentale la fluvoxaminå pare så creascå eficien¡a tratamentului. 5 au fost angaja¡i în terapie comportamentalå pentru 20 de sesiuni ¿i tratament cu fluvoxaminå. S-au aplicat CY-BOCS. CGI-I. Simptomatologia anxioaså a råmas scåzutå la 94% dintre cei ce au continuat så ia fluvoxaminå. Vârsta . 71% din cei ce au trecut pe fluoxetinå ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile. Studii viitoare ar trebui så determine efectul specific al fiecårui tip de tratament. diagnostica¡i cu anxietate socialå. 35 de copii care au råspuns la fluvoxaminå au råmas pe fluvoxaminå. Se sugereazå înså cå un råspuns ini¡ial la fluvoxaminå ar trebui så indice continuarea aceluia¿i tratament. 14 copii care nu au råspuns la fluvoxaminå au trecut pe fluoxetinå. ¿i cå unii placebo nonresponderi ar putea reac¡iona la fluvoxaminå. CGI-S. 8 din cei 10 pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile CY-BOCS dupå primele 10 såptåmâni. Walkup et al au inclus 97 de copii de 6-17 ani. terapie condi¡ionalå. apoi au continuat doar cu fluvoxaminå pânå la 1 an. 2002). Cei ce au primit ¿i terapie comportamentalå au råspuns semnificativ mai bine decât cei ce au primit doar medica¡ie. 5 au continuat doar cu fluvoxaminå timp de 1 an. to¡i pacien¡ii au continuat îmbunåtå¡irile.

A urmat o perioadå de 12 såptåmâni de inversare a terapiei. cu vârsta medie 11. de 8-17 ani. dar au fost inclu¿i în analiza finalå. Totu¿i. au participat la un studiu randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi pentru o perioadå de 8 såptåmâni. publicat de Riddle et al în 1992. Simptomele OCD au fost cuantificate folosind scala CY-BOCS. 3 din cei 6 pacien¡i care au trecut de pe fluoxetinå pe placebo au suferit o reapari¡ie a simptomatologiei.8 ani. Un pacient a fost exclus datoritå necomplian¡ei ¿i doi pacien¡i au renun¡at pe parcurs.1 ± 1. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. fie placebo (raport 2:1). Rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå ¿i placebo. FLUOXETINA Studii clinice 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. Autorii considerå cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt a OCD la copii ¿i adolescen¡i. Geller et al au realizat în 2001 un studiu controlat placebo la 103 copii de 7-17 ani cu OCD. în cadrul unui studiu publicat în 2001 de Riddle et al. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. dozele de fluoxetinå au crescut lent la 20-60 mg/zi. Cazul unei adolescente de 14 ani cu tricotilomanie ¿i tricotilofagie a fost raportat de Sharma et al în 2000. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. oboseala ¿i grea¡a. Efectele secundare rare (cefalee. nu a avut loc o analizå statisticå.220 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI copiilor a fost între 7-13 ani (medie 9.7 ani). au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. Deoarece doar 6 pacien¡i care au participat la perioada de studiu de terapie inversatå au fost trata¡i cu fluoxetinå. Copiii au primit timp de 13 såptåmâni fie fluoxetinå. . grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. Fluoxetina în dozå de 20-60 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul OCD în popula¡ia pediatricå. Fluoxetina s-a asociat cu îmbunåtå¡irea semnificativå a scorurilor CY-BOCS fa¡å de placebo. Eficacitatea fluoxetinei a fost evaluatå la fiecare patru såptåmâni folosind CY-BOCS ¿i CGI-OCD. A existat o scådere semnificativå la pacien¡ii trata¡i cu fluoxetinå la scorurile CY-BOCS ¿i CGI-OCD.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 221 Investiga¡iile au aråtat ¿i un tricobezoar ce umplea complet stomacul. Pacien¡ii au fost monitoriza¡i încå 24 de luni dupå oprirea tratamentului. scobitul în nas ¿i scuturarea corpului. care a ameliorat semnificativ simptomatologia. S-au folosit scalele CY-BOCS ¿i CGI-I. Fluoxetina este eficientå ¿i sigurå pentru tratamentul pe termen scurt ¿i lung a OCD la copii ¿i adolescen¡i. cu vârsta medie de 12 ± 2. au participat la un studiu realizat în 2001 de Semerci et al Timp de 20 de såptåmâni. Severitatea simptomatologiei OCD a fost måsuratå cu scala Maudsley pentru OCD ¿i cu CGI. cu sau fårå sindrom Tourette. 4 ¿i 5 de la mâna dreaptå de la vârsta de 18 luni. dar nu ¿i la 8. troznirea articula¡iilor. Fluoxetina a fost bine toleratå. efectele adverse fiind în general medii. 23 de copii ¿i adolescen¡i cu OCD.5% dintre pacien¡i au avut recåderi ale bolii dupå oprirea tratamentului. iar pentru componenta psihiatricå a primit fluoxetinå. a . Tricobezoarul a fost îndepårtat chirurgical. mai prezenta spålarea obsesivå a mâinilor. Pacien¡ii trata¡i cu Fluoxetinå au avut scoruri CY-BOCS semnificativ mai scåzute ¿i scalå CGI-I mult îmbunåtå¡itå fa¡å de pacien¡ii placebo la 16 såptåmâni. 43. precum ¿i o anemie hipocromå. dar au råspuns bine la fluoxetinå. Autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. 21 de copii au primit paroxetinå. Velazques et al au publicat în 2000 cazul unui båiat de 11 ani care î¿i mesteca degetele 3. Liebowitz et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu al fluoxetinei controlat placebo la 43 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. dupå care a fost pierdut din urmårire.3 ani. diagnosticat cu distimie ¿i tulburarea de control a impulsurilor fårå alte specifica¡ii. Pacientului i s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi per os pentru cinci luni. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. la responderi s-a men¡inut apoi o fazå de platou pentru 8 såptåmâni. Din punct de vedere psihiatric. Autorii subliniazå importan¡a abordårii multidisciplinare a tricotilomaniei. cu vârse de 6-18 ani. Pacien¡ii au avut o scådere importantå a simptomatologiei OCD pe ambele scale folosite. în primele 8 såptåmâni dozele au crescut progresiv la 60-80 m/zi. pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. 22 placebo. dar efectul s-a instalat în mai mult de 8 såptåmâni.

dar simptomatologia este mult scåzutå când pacietul ia medica¡ia. Råspunsul slab la tratament a fost indicat de severitatea anxietå¡ii la internare ¿i istoricul familial pozitiv. pe parcursul studiului observându-se o ameliorare a ambelor tulburåri. Autorii considerå cå fluoxetina este o terapie promi¡åtoare pentru ameliorarea simptomelor depresive ¿i a abuzului de alcool la adolescen¡ii cu depresie majorå ¿i abuz de alcool. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i a unor cefalei medii ¿i tranzitorii. cu disfunc¡ionalitate importantå. 122 copii ¿i 97 adolescen¡i cu depresie majorå. au participat la un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. Pacien¡ii cu fobie socialå ¿i anxietate generalizatå au råspuns mai bine la fluoxetinå decât placebo.222 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI revenit în aten¡ie dupå 4 ani. au participat la un studiu controlat placebo publicat în 2002 de Emslie et al. Dupå douå luni de tratament cu fluoxetinå a încetat så-¿i mestece degetele ¿i a devenit evident eutimic. cu råspuns bun la ISRS. cu intensitate diminuatå. Autorii considerå cå mestecatul degetelor apar¡ine spectrului OCD. Pacien¡ilor li s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi timp de 12 såptåmâni. în perioada când nu a luat medica¡ie. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. Pacien¡ilor li s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. . mestecatul degetelor a revenit. cu vârstele cuprinse între 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. Acum î¿i mestecå degetele ocazional. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. de 7-17 ani. Fluoxetina a fost bine toleratå. dar numai în fobia socialå s-a îmbunåtå¡it råspunsul func¡ional ¿i clinic. Autorii considerå cå fluoxetina este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al anxietå¡ii la copii. timp în care nu a urmat tratamentul. Sunt necesare noi investiga¡ii pentru optimizarea tratamentului în scopul ob¡inerii unei remisii complete a anxietå¡ii ¿i determinårii lungimii tratamentului necesar preven¡iei recåderilor. dar un grup important de pacien¡i a råmas simptomatic. Fluoxetina a fost bine toleratå. În prezent ia medica¡ie ocazional. Cornelius et al au studiat efectul fluoxetinei asupra a 13 adolescen¡i cu depresie majorå ¿i abuz de alcool (Cornelius. Fluoxetina a fost eficientå în reducerea simptomatologiei anxioase ¿i îmbunåtå¡irea func¡ionalitå¡ii. 2001).

Au scåzut ritualurile. Tulburarea bipolarå.2-5 ml/zi (4. DeLong et al au publicat în 2002 un studiu referitor la efectul fluoxetinei la copiii cu tulburåri din spectrul autist. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. S-au îmbunåtå¡it abilitå¡ile de comunicare ¿i aten¡ie.8-20 mg/zi) timp de 1 an. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i tulburårile din spectrul autist se grupeazå puternic în familii. istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå (în special bipolarå). cu vârste cuprinse între 2 ¿i 8 ani. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i cu hiperlexia copilului. S-a administrat fluoxetinå 1. stereotipiile ¿i comportamentele repetitive. Råspunsul la fluoxetinå. Copiii au experimentat o ameliorare marcatå sau moderatå (scor final CGI între 3 ¿i 5). Vârsta de tratament nu s-a corelat cu råspunsul. 11 copii au terminat studiul.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 223 S-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. 52% un råspuns bun ¿i 31% corect sau slab. 17% dintre copii au avut un råspuns excelent. folosind pentru evaluare clinicå CGI-S. alte efecte adverse fiind tulburå- .5 mg/kgc timp de 5-76 luni (în medie 32-36 luni). Studiul a fost efectuat la 129 copii cu tulburåri din spectrul autist. Subgrupurile au fost ob¡inute ¡inânt cont de istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. Alcami Pertejo et al au condus în 2000 un studiu deschis la 12 pacien¡i cu PDD. limbajul de dinainte de tratament ¿i hiperlexie. putând avea determinan¡i genetici comuni. Fluoxetina a fost semnificativ mai eficientå decât placebo ¿i la 1 såptåmânå ¿i la sfâr¿itul perioadei. 5 copii au dezvoltat boalå bipolarå pe parcursul studiului. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. Råspunsul la fluoxetinå s-a corelat robust cu istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. cu vârste între 3-13 ani. autorii sus¡in cå fluoxetina 20 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. S-a folosit CDRSR pentru cuantificarea simtomelor depresiei.15-0. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i hiperlexia copilului par så defineascå un subgrup autistic omogen. În concluzie. Pacien¡ii au fost trata¡i cu fluoxetinå 0. Istoricul familiei a fost ob¡inut prin interviuri repetate.

Fluoxetina 5 ml/zi (20 mg/zi) poate ajuta la îmbunåtå¡irea unor simptome în PDD. iar la 6 såptåmâni tåifåsuia cu colegii. cu disfunc¡ionalitate importantå. în vârstå de 6-18 ani. Emslie et al descriu un studiu realizat în 2002 la 122 copii. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå.224 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI rile de somn ¿i pierderea apetitului. copilul a început så vorbeascå la ¿coalå. cu vârsta medie de 11. în cadrul cåruia s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. Jelley prezintå în 2000 cazul unei fete de 6 ani diagnosticate cu mutism selectiv. în vârstå de 7-17 ani. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i cefalei medii ¿i tranzitorii. în vârstå de 7-17 ani. fluoxetina fiind bine toleratå în popula¡ia pediatricå. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. La 2 såptåmâni de la începutul tratamentului. pentru care a primit fluoxetinå.8 . la 103 copii OCD. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. Autorul considerå cå fluoxetina a fost folositå cu succes în tratarea mutismului selectiv la un copil. Un studiu efectuat de Geller et al în 2001. a eviden¡iat cå rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå 20-60 mg/zi ¿i placebo. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. Pe parcursul studiului. Efecte secundare Liebowitz et al au publicat în 2002 un studiu controlat placebo privind efectul fluoxetinei la 43 copii ¿i adolescen¡i OCD. 97 adolescen¡i cu depresie majorå în vârstå de 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. fluoxetina fiind eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. Riddle et al au efectuat în 1992 un studiu privind eficacitatea fluoxetinei comparativ cu placebo la 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. iar autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. cårora li s-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. Fluoxetina a fost bine toleratå.

terapia antidepresivå adecvatå poate fi instituitå ¿i men¡inutå în timpul sarcinii ¿i postpartum. au fost cuprin¿i într-un studiu prezentat de Semerci et al în 2001. Prin contrast. ¿i EPS nu au mai apårut. dezvoltarea limbajului sau comportamentul. durata tratamentului farmacologic. Studiul randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi a durat o perioadå de 8 såptåmâni. Pacienta a fost 2 luni fårå tratament. în timp ce limbajul a fost negativ asociat cu numårul de episoade depresive dupå na¿tere. IQ-ul a fost semnificativ ¿i negativ asociat cu durata depresiei. IQ-ul matern. care a primit tratament cu fluoxetinå. Cele trei grupuri au fost comparate în func¡ie de IQ-ul. Fluoxetina ¿i benztropina au fost folosite concomitent timp de 21. Diler et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani cu depresie. cu sau fårå sindrom Tourette. Nulman et al au studiat efectul expunerii fetale la fluoxetinå ¿i antidepresive triciclice la 122 femei însårcinate (Nulman et al. oboseala ¿i grea¡a. dezvoltarea limbajului sau temperamentul pre¿colarilor ¿i ¿colarilor mici.3 ani. Femeile au primit random antidepresive triciclice (46) sau fluoxetinå (40). rigiditate în roatå din¡atå).2 luni. fumatul de ¡igarete ¿i abuzul de alcool. Clinicienii ar trebui så fie con¿tien¡i de poten¡ialul ISRS de a produce EPS. La nevoie. comportamentul ¿i temperamentul copilului între 15 ¿i 71 de luni. Autorii aten¡ioneazå cå EPS pot så aparå ¿i la tratamentul cu fluoxetinå la adolescen¡i. 2002). statusul socioeconomic. numårul de episoade depresive dupå na¿tere. în medie în vârstå de 12 ± 2. S-a ¡inut cont ¿i de severitatea depresiei materne. OCD ¿i tulburare de conduitå. La oprirea benztropinei. autorii considerând cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. depresia maternå este asociatå cu achizi¡ii cognitive ¿i de limbaj mai slabe de cåtre copii. În timpul tratamentului au apårut EPS (torticolis. EPS au reapårut. Timp de 20 de såptåmâni pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. care au råspuns bine la benztropinå. . Nici antidepresivele triciclice nici fluoxetina nu au afectat IQ-ul global al copilului. Expunerea la antidepresive triciclice sau fluoxetinå în timpul sarcinii nu pare så afecteze cogni¡ia. bradikinezie. 36 neprimind nici un fel de medica¡ie antidepresivå. 23 copii ¿i adolescen¡i cu OCD.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 225 ani. limbajul.

Timp de 28 de zile dupå imunizare au fost recoltate probe de sânge la 4-5 zile interval. trata¡i cu solu¡ie salinå. Garland et al au raportat în 2001 cazul unui copil ¿i a 4 adolescen¡i trata¡i cu fluoxetinå sau fluvoxaminå. Pe parcursul studiului. Pacien¡ii trata¡i au avut imunoglobuline serice. Au . efectele adverse fiind în general medii. în vârstå de 9 luni. Puii au fost împår¡i¡i în 3 grupuri. OCD ¿i sindrom Tourette. indiferent de tipul de antidepresiv sau de despår¡irea precoce de mamå.2-5 ml/zi (4. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. care a fost tratat cu o combina¡ie de metilfenidat. cårora li s-a administrat fluoxetinå 1. Ca grup de control au servit puii nesepara¡i. Pentru a stabili efectele imune ale tratamentului antidepresiv precoce. care au dezvoltat apatie ¿i scåderea motiva¡iilor.8-20 mg/ zi) timp de 1 an. alte efecte adverse fiind tulburårile de somn ¿i pierderea apetitului. Simptomele au fost dependente de dozå ¿i reversibile. 2000a). Laundenslager et al au publicat în 2000 un studiu privind efectele tratamentului antidepresiv în copilårie asupra råspunsului imun ¿i endocrin la maimu¡e rhesus (Macaca mulatta). complement ¿i cortisol crescute. desipraminå sau solu¡ie salinå. Sallee et al au publicat în 2000 cazul unui copil cu THDA. Timp de 10 luni pacientul a experimentat semne ¿i simptome sugestive de toxicitate metabolicå. anticorpilor antitetanos ¿i cortisolului plasmatic. cu tulburåri gastrointestinale. clonidinå ¿i fluoxetinå (Sallee. necoordonare ¿i dezorientare. Puii au fost fie låsa¡i lângå mamå. unul dintre subiec¡i prezentând ¿i dezinhibi¡ie. puii deveni¡i adul¡i au fost imuniza¡i cu un antigen nou. Nivele de anticorpi antitetanos au fost mai scåzute la maimu¡ele tratate cu antidepresive. Aceste rezultate ar trebui luate în considerare la prescrierea antidepresivelor pentru tulburårile copilåriei. complementului seric (C3 ¿i C4).226 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fluoxetina a fost bine toleratå. toxoid tetanic. în vârstå de 9 ani. febrå scåzutå. Alcami Pertejo et al au analizat în 2000 rezultatele unui studiu efectuat la 12 pacien¡i cu PDD. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. în vârstå de 3-13 ani. fie separa¡i ¿i crescu¡i cu al¡i pui. primind fluoxetinå. pentru evaluarea imunoglobulinelor plasmatice totale (IgM ¿i IgG).

Copiii au valori de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 2 ori mai mari ca adolescen¡ii. raportate la greutatea corporalå. La autopsie s-a constatat cå nivelele de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå din sânge. cu o mare variabilitate individualå. Raportul de autopsie a indicat drept cauza mor¡ii toxicitatea prin fluoxetinå. Adolescen¡ii au parametri farmacocinetici similari cu ai adul¡ilor. urmat de stop cardiac ¿i de deces. . A fost administratå fluoxetinå 20 mg timp de 60 de zile. rezultatele fiind comparabile cu rezultatele provenite de la 28 de adul¡i. iar pacientul a intrat în status epileptic. Acest caz confirmå cå polimorfismul CYP2D6 influen¡eazå metabolismul fluoxetinei. a dezvoltat o comå hipoglicemicå.7 ori mai mare la copii decât la adolescen¡i. Concentra¡iile medii de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 127 ng/ml ¿i 151 ng/ml au fost atinse în cea de a 4-a såptåmânå de tratament. rezultatul fiind o proastå metabolizare a fluoxetinei. creier ¿i alte ¡esuturi erau de câteva ori mai mari decât cele a¿teptate conform rapoartelor din literaturå privitoare la supradozare. valorile au fost similare în cele douå grupuri. de 17 ani. Analiza geneticå a indicat un defect pe locusul citocromului P450 CYP2D. Un adolescent cu diabet zaharat tip 1 ¿i depresie. recoltându-se periodic probe de sânge pentru evaluarea parametrilor farmacocinetici ai fluoxetinei ¿i principalului såu metabolit.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 227 apårut convulsii generalizate. Farmacocineticå Wilens et al au analizat în 2002 farmacocinetica fluoxetinei la popula¡ia pediatricå. Strauss et al au publicat în 2002 rezultatele unui studiu ce a folosit analiza concentra¡iilor cerebrale de fluvoxaminå ¿i fluoxetinå la 16 copii de 6-15 ani cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. iar norfluoxetina de 1. Cazul a fost raportat de Sawka et al în 2000. O rela¡ie semnificativå între dozå ¿i concentra¡iile cerebrale s-a observat pentru ambele medicamente. tratat cu fluoxetinå hidroclorid. S-a analizat concentra¡ia medicamentelor la nivel cerebral prin (19)F MRS. norfluoxetina. rezolvatå prin întreruperea medica¡iei antidepresive. folosind un lot de 10 copii ¿i 11 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani. Copiii au primit doze consistente de fluoxetinå sau fluvoxaminå. Fluoxetina a fost de 2 ori.

în medie 13. . în vârstå de 13-18 ani. cu vârste cuprinse între 13-18 ani. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. Pacien¡ii au primit între 20-70 mg/zi citalopram pentru 1-2 ani. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 11 ¿i 16 ani. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. 70% dintre pacien¡i au experimentat o scådere a scorului Y-BOCS la 1 an de tratament. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. CY-BOCS ¿i CGAS. 2001).7 ani (Thomsen et al.7 ani. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. CITALOPRAM Studii clinice Thomsen et al au studiat efectele pe termen lung ale citalopramului la 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. doza pe kilogram corp fiind ¿i ea mai scåzutå. Efecte secundare Thomsen et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu pe termen lung (1-2 ani) realizat pe un lot de 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. Aceste date sugereazå cå fluoxetina ¿i fluvoxamina ajustate pentru greutatea corporalå reprezintå un tratament acceptabil pentru copiii cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. Concentra¡ia cerebralå de fluoxetinå a fost similarå pentru toate grupele de vârstå.228 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia cerebralå de fluvoxaminå a fost mai scåzutå. BUPROPION Studii clinice Daviss et al au condus un studiu privind efectele bupropionului la 24 adolescen¡i cu THDA ¿i depresie sau tulburare distimicå majorå (Daviss et al. S-au folosit pentru evaluarea clinicå Y-BOCS. în medie 13. 2001).

simptomatologia depresivå cuantificatå de pårin¡i ¿i de copii s-a îmbunåtå¡it semnificativ. Comparativ cu placebo. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå efectelor adverse. Rezultatele urmårite au fost îmbunåtå¡irea globalå a simptomelor de THDA ¿i depresie. Se recomandå precau¡ie la asocierea unui medicament care scade pragul convulsivant cu alte medicamente psihotrope. Studiul a fost dublu-orb placebo versus imipraminå (25 mg/zi) pentru 8 såptåmâni. Clinicienii au constatat 14 responderi atât pentru depresie cât ¿i pentru THDA. fiecare în combina¡ie cu tera- . fårå antecedente de crize sau alte probleme medicale predispozante (Ickowicz. P-MFQ). 2002).2+1. SNAP CBCL. Autorii considerå cå probabil aceastå crizå a fost determinatå de bupropion. CBCL. Bupropionul SR poate fi eficient ¿i bine tolerat la adolescen¡ii cu THDA ¿i tulburåri depresive. IMIPRAMINA Studii clinice Bernstein et al au publicat în 2000 un studiu privind eficacitatea imipraminei asociate cu terapie cognitiv-comportamentalå la 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. Efecte secundare Ickowicz prezintå cazul unui adolescent de 14 ani tratat cu bupropion ¿i metilfenidat pentru ADH. cu vârsta cuprinså între 12 ¿i 18 ani (Bernstein. C-MFQ. 2000b). dar nu ¿i cea evaluatå de profesori. iar pentru THDA doar simptomatologia evaluatå de pårin¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 229 Subiec¡ii au primit timp de 8 såptåmâni bupropion SR în doze flexibile de pânå la 3 mg/kgc de douå ori pe zi (în medie 2. La 4 såptåmâni de la cre¿terea dozei. TRF. 7 responderi doar pentru depresie ¿i 1 responder doar pentru THDA. pacientul a avut o crizå tonico-clonicå generalizatå. iar pacientul nu a mai avut alte crize timp de 12 luni. Båiatul era în tratament cu metilfenidat 60 mg/zi la momentul introducerii bupropionului pentru simptomatologia disforicå. constatate atât de clinician. Youth Self. P-ARS. Report. T-ARS. dar asocia¡ia metilfenidat-bupropion a amplificat riscul convulsivant. ini¡ial 200 mg. cât ¿i de pårin¡i ¿i pacient (scalele CGI. apoi 300 mg/zi. S-a întrerupt bupropionul.7 mg/kgc/zi).

Analiza statisticå a demonstrat cå presupunerile psihiatrilor au fost prezise de CGI ¿i efectele secundare.5% pentru mame ¿i 79. ¿i presupunerile asupra con¡inutului pastilelor (placebo sau imipraminå). Pe scala FACES II. Efectele secundare nu s-au asociat cu necomplian¡a. coeziunea familialå scåzutå ¿i tipul familial extrem. Efectele secundare au fost semnificativ mai crescute pentru imipraminå. RCMAS. Scorurile pentru scalele de depresie ¿i anxietate au scåzut comparativ pentru ambele grupuri. Efecte secundare Bernstein et al au realizat în 2000 un studiu privind complian¡a la imipraminå a 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. Imipramina combinatå cu CBT a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea atendan¡ei ¿colare ¿i în scåderea simptomelor de depresie ¿i anxietate la adolescen¡ii cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. FACES II. factorii asocia¡i semnificativ cu cea mai mare necomplian¡å la medicamente au fost adaptabilitatea familialå scåzutå. Al-Mateen et al au raportat în 2002 cazul unui copil de 10 ani cu multiple probleme de comportament. atendan¡a ¿colarå s-a îmbunåtå¡it semnificativ pentru grupul pe imipraminå. 2000a). S-au folosit ¿i Side Effects Rating. S-au evaluat rata atendan¡ei ¿colare såptåmânale bazatå pe procentul orelor frecventate ¿i scalele de anxietate ¿i depresie (ARC-R. Studiul dublu-orb placebo versus imipraminå a durat 8 såptåmâni. îmbunåtå¡irea globalå. BDI).5% pentru psihiatri. CDRS-R. func¡ionarea familiei. complian¡a la tratament bazatå pe numåråtoarea pastilelor. Pe parcursul studiului. scala CDRS-R scåzând mai repede pentru grupul cu imipraminå.230 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. CGI. dar nu au fost asociate cu necomplian¡a sau renun¡area la studiu. 62. în tratament . S-au evaluat efectele secundare. în vârstå de 12-18 ani (Bernstein. fiecare în combina¡ie cu terapie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. CDRS-R. ODD la adolescen¡i a fost semnificativ asociatå cu necomplian¡a la medica¡ie. ACR-R. Se recomandå folosirea unor evaluatori independen¡i pentru cuantificarea datelor din studiile clinice. Acurate¡ea privind presupunerile despre con¡inutul pilulelor a fost de 66% pentru pacien¡i.

hiperactivitatea. iar peste trei såptåmâni imipramina era 324. ajungând la 50 mg/zi. La reluarea analizelor. 750 mg litiu. S-a renun¡at la fluvoxaminå (consideratå ineficientå). 400 mg de quetiapinå ¿i 100 mg docusat. S-au recoltat probe plasmatice seriate pentru a detecta nivelul imipraminei. desipramina 40 ng/ml. S-a adåugat imipraminå 10 mg/zi pentru a controla lipsa de aten¡ie. în total 410. nivelurile de imipraminå era nedetectabil ¿i desipramina era de 32 ng/ml. Informa¡ia poate fi folositoare clinicienilor care au pacien¡i sub tratament cu imipraminå ¿i quetiapinå pentru prevenirea prezum¡iei de toxicitate la niveluri fals crescute de imipraminå. iar trei såptåmâni mai târziu concentra¡ia de imipraminå era de 231 ng/ml. antidepresivele triciclice totale în ser 271 ng/ml (interval de referin¡å 150-300 ng/ml). imipramina în sânge era de 87 ng/ml (interval de referin¡å 110-140 ng/ml).8 ng/ml. La 30 mg/zi. iar desipramina < 25 ng/ml (interval de referin¡å 40-160 ng/ml). era vorba despre un metabolit al quetiapinei. La 50 mg/zi imipramina sangvinå era de 194 ng/ml. Problema a fost rezolvatå modificând lungimea de undå la care se analiza imipramina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 231 zilnic cu 150 mg fluvoxaminå. impulsivitatea ¿i enurezisul. Quetiapina ¿i metaboli¡ii såi au structurå similarå imipraminei ¿i vor fi detecta¡i prin sistemul HPLC folosit în laborator pentru detec¡ia compu¿ilor triciclici (dezvoltat înaintea descoperirii quetiapinei). iar desipramina < 25 ng/ml. În proba pacientului s-a descoperit un compus necunoscut care interfera cu cantitatea de imipraminå.6 ng/ml. desipramina 85.4 ng/ml. . S-a crescut doza de quetiapinå la 250 mg de douå ori pe zi.

3. Deoarece unele din ele au început så fie utilizate drept stabilizatori ai dispozi¡iei dupå ce î¿i dovediserå utilitatea în tratamentul diferitelor forme de epilepsie. Defini¡ie Medicamentele stabilizatori ai dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. Carbamazepina ¿i valproatul sunt recunoscute actualmente ca antimaniacale ¿i stabilizatori ai dispozi¡iei (substan¡e ortotimizante). anxiolitice (gaba- . Urmåtoarele genera¡ii de antiepileptice par a avea efecte antidepresive importante (lamotrigina).. capabile så augmenteze sau så substituie tratamentul cu carbonat de litiu. Udri¿toiu T. 5.D. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (dupå Gheorghe M.2. În prezent. în literaturå au fost utiliza¡i mai mul¡i termeni pentru a defini aceastå categorie de substan¡e. au fost ini¡ial denumite antiepileptice sau anticonvulsivante.. Al¡i termeni folosi¡i sunt cei de ortotimizante sau timostabilizatori. De-a lungul timpului.3. în special în ceea ce prive¿te tulburårile bipolare. Clasificare Existå douå mari categorii de substan¡e utilizate ca stabilizatori ai dispozi¡iei: anticonvulsivantele ¿i litiul. 2001).1.1.. Introducere Cel pu¡in la adult. este utilizat termenul de stabilizatori ai dispozi¡iei. 5. medicamentele anticonvulsivante joacå un rol din ce în ce mai mare în tratamentul tulburårilor afective. Timostabilizatoarele anticonvulsivante 5.5 TRATAMENTUL STABILIZATOR AL DISPOZIºIEI/TIMOSTABILIZATOR LA COPIL ªI ADOLESCENT 5. Marinescu D.

retard 150. 300. 50. 300 valproat de sodiu minipachete 500. 150-1800 Sirop 8mEq/ml citrat de litiu Conc. 600 mg. înghi¡ite Oral: tb. 2. 300.CR retard 200mg.200. 250mg Convulex Oral: cp. 600mg Sirop 100mg/5ml Intrarectal: Supozitoare:125 mg. Lithonate.25. 300.1.6-1. Timonil. Cp. Depakene. Carbasan. 400mg Neurotop Retard: Cp. Finlepsin. 25.400 mg Cp.250 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Cp. 50. Valproat de sodiu. Stazepine Convulex. 500mg (333mg valproat de sodiu+145 mg acid valproic) Orfiril long Oral: cp. Lithotabs Copii ¿i adolescen¡i: 25-100-200 mg Adul¡i: 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i:5-9 mg/kgc/zi Adul¡i: 25-50-200-400 mg Copii peste 3 ani ¿i adolescen¡i: 10-30 mg/kgc/zi Adul¡i: 300-2400 mg Oral: cp. Neurotop. 5. 200. serice 0. cp. 300.Carbamazepina lizatoarele anticonvulsivante Acidul valproic. Orfiril long. 500 mg acid valproic.600mg Tegretol: Cp. Petilin. Taver. 200mg.2 mEq/l Adul¡i: 300-1800 . Sirop 50 mg/ml valproat de sodiu Depakine Oral: cp. Eskalith. Carbavim. 300. 500 mg valproat de sodiu Sirop 57 mg/ml valproat de sodiu Depakine Chrono 500 Oral: cp. 200 mg. 100.CR cu eliberare controlatå 200mg. Lithobid.300. Depakine. 50. 25. dispersate în lichid. Carbasan Retard. 200 mg care pot fi mestecate. 150. 150.Clasa Copii ¿i adolescen¡i: 10-20 mg/kgc/zi Copii pânå la 1 an: 100-200 mg Copii 1-5 ani: 200-400 mg/zi Copii 6-12 ani: 200-600-1000 mg Copii peste 12 ani ¿i adolescen¡i: 200-1200 mg Adul¡i: 100-1200-1600 mg Copii ¿i adolescen¡i: 20-40 mg/kgc/zi Adul¡i: 15-30 mg/kgc/zi Denumirea comunå interna¡ionalå Prezentare mg/zi Timostabi. Acidul valproic+ valproat de sodiu Denumirea comercialå Carbamazepina. 400 mg Tabelul 5. 600mg Timonil retard: Tb. 15. Clasificarea medicamentelor stabilizatori ai dispozi¡iei Litiul Carbonat de litiu 233 Carbonat de litiu. Tegretol.100. 1000 mg valproat de sodiu 2mg/granulå Oral: cp. 400. Eskalith CR. Orfiril. cu eliberare controlatå 450mg. 25. Depakote Depakine Chrono 500 Lamotrigina Lamictal Topiramatul Topamax ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Gabapentin Neurontin Oral: cp. Tegral. gastro-rezistente 150. Neurotop Retard 300600. 100. Timonil retard. 100.50 mg Oral: cp.

apoi valproatul de calciu (Convulsofin). tulb. ¿i Speer A. M. înso¡ite de o posibilå stabilizare a dispozi¡iei (topiramatul). Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante De¿i aceste medicamente sunt folosite din ce în ce mai mult în tratamentul tulburårilor afective ¿i în special în tulburarea bipolarå. în Romania am putut folosi ini¡ial acidul valproic. Actualmente. Anul aprobårii de FDA pentru tratamentul epilepsiei 1857 1912 1938 1940 1954 1960 1976 1977 1953 1974 1978 1993 1994 1996 Anul primelor utilizåri în tulburårile afective 1880 1912 1942 1938 1965 1980 1983 1985 1984 1981 1986 1997 1994 1998 Primele utilizåri în psihiatrie Psihoze Tulb.3. având consecin¡e asupra semnalului postsinaptic ¿i . În ceea ce prive¿te experien¡a noastrå. 2002). schizofrenie Tulb. fobie socialå Profilaxia depresiei Manie. anxietate.2. afective refractare Manie.234 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. • Prin efecte asupra canalelor ionice voltaj dependente. anxietate Mania acutå. de somn. bipolare refractare Discontrol Manie Manie Tulb. mecanismele lor de ac¡iune nu au fost încå elucidate. depresie Manie acutå (aprobat de FDA) Depresie. cu ciclare rapidå Medicamentul Bromura de sodiu Fenobarbitalul Fenitoina TEC Pirimidona Etosuximidul Clonazepamul Lorazepamul Acetazolamida Carbamazepina Acidul valproic Gabapentinul Lamotrigina Topiramatul pentinul) ¿i de scådere în greutate. Abia în anii 90 am putut utiliza combina¡ia acid valproic – valproat de sodiu pentru ca în prezent så beneficiem ¿i de preparatele care con¡in doar valproat de sodiu. depresie Depresia psihoticå.. se considerå cå existå 3 niveluri diferite la care acestea ac¡ioneazå: • Prin legarea de por¡ile canalelor membranare ¿i/sau prin mobilizarea neurotransmi¡åtorilor. Folosirea medicamentelor antiepileptice în epilepsie ¿i în tulburårile psihice (adaptat dupå Post R. 5.2.

s-au formulat primele ra¡ionamente privind folosirea medicamentelor antiepileptice în tratamentul tulburårilor bipolare. mecanismul celular de råspuns la acesta. câteva date recente din literaturå. existå studii care aratå cå pacien¡ii cu tulburare bipolarå råspund mai bine decât cei cu tulburare unipolarå (Daly et al. Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe metabolismul neurotransmi¡åtorilor a. ac¡ionând ¿i asupra receptorilor GABA-B. astfel ar putea fi explicat ¿i efectul antinociceptiv. în continuare. proteinkinazei (PK) ¿i adenilat ciclazei. existå autori care îl considerå încå cel mai eficace tratament al maniei (Mukherjee et al. În plus. citoprotector al anticonvulsivantelor. având efect asupra capacitå¡ii de supravie¡uire celularå. tratamentul electroconvulsivant (TEC) a fost unicul tratament disponibil. De asemenea. de asemenea. . 2002). 1995). Pornind de la astfel de date. cât ¿i valproatul (VPA) prezintå un efect agonist pe sistemul GABA-ergic: • CBZ este un modulator pozitiv al receptorilor GABA-A (Granger et al. 1994 citat de Grunze. aceastå ac¡iune fiind unul dintre argumentele ipotezei GABA în tulburarea bipolarå. • Prin modificårile produse la nivelul unor proteine structurale de la nivelul reticulului endoplasmic. cum sunt bcl-2 ¿i Rho-kinaza ROCK II. înså.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235 asupra cåilor mesagerilor secunzi. • VPA cre¿te eliberarea GABA în diferite arii ale creierului (Emrich ¿i Wolf. prin activarea unor fragmente moleculare. în special pe cåile inozitol fosfatului. fårå så fi fost elucidat. a nitric oxid sintetazei. implicat în transmiterea GABA-ergicå. ac¡iune ce pare a fi legatå de efectul antinociceptiv al CBZ (Kaplan. care încearcå så facå pu¡inå luminå în mecanismele de ac¡iune ale acestor medicamente. • Topiramatul este. 1992). 2001). care råmân totu¿i. Vom prezenta. Pânå a fi descoperite litiul ¿i neurolepticele ¿i a fi folosite în tratamentul tulburårilor bipolare. la ora actualå. 2000). a unor proteine citoprotectoare. GABA Atât carbamazepina (CBZ). Amann ¿i Walden. incomplet elucidate.

La pacien¡ii bipolari. un studiu recent de PET la pacien¡i cu tulburåri bipolare (Yatham et al. d. Dopamina VPA cre¿te turn over-ul dopaminei în câteva arii ale SNC. au aråtat amelioråri în transmiterea serotoninergicå centralå – eviden¡iate prin testul L-5-HTP dupå tratament . 1990). . Serotonina În timp ce litiul este implicat în cre¿terea transmiterii serotoninergice la nivelul SNC (Hegerl et al. Muhlbauer and Muller-Oerlinghansen. chiar dacå modificårile în sistemul serotoninergic nu au fost principala cauzå a tulburårii. råmâne încå neclar în ce fel aceste ac¡iuni contribuie la eficacitatea în tulburårile bipolare. 1995). astfel: pentru VPA (Whitton et al. o cre¿tere a eliberårii aspartatului fiind observatå ¿i pentru VPA (Loscher. în cazuri de manie acutå. 1993). dar proprietå¡ile anti-glutamatergice par a juca un rol decisiv pentru eficacitatea antidepresivå la pacien¡ii bipolari (Sporn ¿i Sachs. Totu¿i. 1997) – pe modele animale. Lamotrigina (LTG) inhibå eliberarea glutamatului ¿i aspartatului prin blocarea canalelor de sodiu (Teoh et al. 2001) a demonstrat o scådere a func¡iilor dopaminei presinaptice la nivelul ganglionilor bazali dupå 3-5 såptåmâni de tratament cu VPA. Waldmeier et al. c. iar pentru lamotriginå – in vitro (Southam et al. 1992. 2000). Astfel.236 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Pe de altå parte. cum e cazul vigabatrinului (Sander et al. 1997. 1997). studii recente aratå cå medicamentele antiepileptice cu o înaltå specificitate GABA-ergicå nu sunt foarte eficace în tratamentul tulburårilor bipolare sau chiar sunt suspectate cå ar induce tulburåri afective ¿i psihoze la pacien¡ii cu epilepsie. 1998. 1985) ¿i pentru CBZ (Dailey et al. modularea transmiterii serotoninergice pare a influen¡a simptomatologia tulburårilor bipolare. 1991). von Wegerer et al. 1995. 1997). Aminoacizii excitatori CBZ inhibå influxul de calciu prin receptorii NMDA (N-metil-D-aspartat) (Lampe ¿i Bigalke. cu VPA. Maes et al. în timp ce CBZ nu are acest efect. iar topiramatul (TPM) are proprietå¡i antagoniste la nivelul receptorilor AMP-A (Smith et al. pentru anticonvulsivante a fost observatå o cre¿tere a serotoninei extracelulare. b. 1985).

inhibå influxul de sodiu (Macdonald ¿i Kelly. dar sunt necesare ¿i alte studii pentru confirmarea acestui efect. la fel ca ¿i LTG ¿i TPM. Canalele de sodiu Inhibarea canalelor de sodiu reprezintå principala ¡intå a majoritå¡ii anticonvulsivantelor.¿i postsinaptice. Pânå recent. acest efect a fost considerat important doar pentru tratamentul crizelor epileptice ¿i lipsit de importan¡å pentru stabilizarea dispozi¡iei. care determinå o inhibare înaltå a canalelor de sodiu. în special a celor clasice. deci. de asemenea. Un studiu recent sugereazå înså eficacitatea antimaniacalå a fenitoinei (Mishory et al. a fost consideratå complet ineficace drept ortotimizant. Sursele de calciu sunt atât depozitele intracelulare. afirma¡ia speculativå cå aceste aspecte prezente la nivelul celulelor periferice se reflectå ¿i în mediul neuronal. 1997. Hough et al. Astfel. La nivel presinaptic. 1999). iar la nivel postsinaptic. aceastå opinie fiind sus¡inutå ¿i de faptul cå fenitoina. Aceasta . calciu dependente. b. la fel ca unele procese enzimatice care determinå activarea genelor care moduleazå expresia enzimelor. cât ¿i influxul de calciu extracelular la nivelul canalelor de calciu voltaj dependente. activarea adenilatciclazei ¿i proteinkinazei sunt. cre¿teri ale calciului intracelular activeazå procesele metabolice prin activarea adenilatciclazei. calciul liber controleazå eliberarea neurotransmi¡åtorilor. Astfel. studiile viitoare råmânând så låmureascå acest aspect (Grunze. ceea ce ar permite formularea unui model ipotetic al corelårii concentra¡iei calciului intracelular cu tulburårile dispozi¡iei. receptorilor ¿i a altor proteine implicate în transmiterea neuronalå ¿i supravie¡uirea celularå. CBZ ¿i VPA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 237 Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe canalele ionice voltaj dependente a. Cre¿terea concentra¡iei calciului intracelular a fost confirmatå la nivelul trombocitelor ¿i limfocitelor pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. atât în episoadele depresive cât ¿i în cele maniacale (Gruntze et al. Astfel. 2000). 2002). Amann ¿i Walden. 1995). Se poate face. contribu¡ia blocårii canalelor de sodiu la eficacitatea anticonvulsivantelor ca ortotimizante se men¡ine încå neclarå. Canalele de calciu Mobilizarea calciului este un eveniment cheie în transmiterea semnalelor pre.

1990). o enzimå critic implicatå în schimbårile sinaptice pe termen lung (Lisman. Atât litiul cât ¿i CBZ pot stimula ATP-aza Na+ K+ (Wood et al. Sinteza de inozitol 1. dupå H. cum ar fi alterarea ATP-azei Na+ K+ (Antia et al. conducând ipotetic la o stare de depolarizare neuronalå continuå. 1995) ¿i alterarea activitå¡ii adenilatciclazei cu efectele de poten¡are a cre¿terii concentra¡iei de calciu din celulå prin mobilizare intracelularå sau prin influx crescut de calciu. manifestatå clinic ca depresie. J. aceastå cale prezentând senzitivitate crescutå la pacien¡ii bipolari (Moscovich et al. 2002). 2001). inhibând în final .4. ducând în final la cre¿terea excitabilitå¡ii neuronale. corespondentul clinic al cre¿terii concentra¡iei intracelulare a calciului poate fi un sindrom maniacal. contracarând ac¡iunea calciului. B. În plus. prin inhibi¡ia maximalå a ATP-azei Na+ K+.238 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determinå. implicatå în neurotransmiterea sinapticå ¿i restructurårile citoskeletale (Lenox ¿i Watson. sinteza catecolaminelor prin fosforilarea tirozinhidroxilazei. Grunze. 1994) ¿i a substratului MARKS (myrisolated alanine-rich C kinase). Aceastå ac¡iune implicå reducerea ratei de activare a Ca2+ calmodulin kinazei II (CAM kinaze II). s-a observat ¿i pentru VPA capacitatea de a inhiba sinteza inozitol – monofosfatului (Vaden et al. 1989). Aceastå ipotezå combinå poten¡ialul factorilor vulnerabilitå¡ii pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. ¿i prin inhibi¡ia par¡ialå a ATP-azei Na+ K+ (el Mallakh ¿i Wyatt. Walden. este bine cunoscutå ac¡iunea litiului pe calea fosfatidilinozitolului. Pe måsurå ce pacien¡ii î¿i revin din depresie. de asemenea. observat adesea la pacien¡ii care „ies din depresie“ (modelul ipotetic al corela¡iei concentra¡iei calciului liber intracelular cu perturbårile dispozi¡iei. cu scåderea sintezei de catecolamine. 1995). în imediata apropiere a proteinelor efectorii calciu dependente. putând fi activatå din nou adenilatciclaza. ceea ce ar cauza un episod hipomaniacal. 1994). O cre¿tere ulterioarå a acestei concentra¡ii duce la scåderea activitå¡ii adenilatciclazei printr-un efect de epuizare.5-trifosfat (IP3) mobilizeazå depozitele de calciu. concentra¡ia calciului intracelular scade cåtre nivelul normal. Recent. Astfel. Amann. Excitabilitatea neuronalå poate cre¿te. alåturi de alte etape dependente de proteinkinaza activatå pe calea AMPc.

efect antagonist fa¡å de calciu. antiepilepticele folosite ca ortotimizante prezintå proprietå¡i antagoniste calciului. manifestate direct sau indirect. VPA ¿i LTG cresc efluxul de K+ în faza precoce a depolarizårii. dovedindu-¿i validitatea dacå aceste efecte vor fi reproduse. cu rol în protec¡ia împotriva distrugerii celulare. Xie ¿i Hagan. 1997). precum ¿i asupra calreticulinei. 1997. 1998). în timp ce VPA inhibå un alt tip de canal de calciu voltaj dependent. 1991. 1992). În concluzie. c. Aceasta ac¡ioneazå atât în faza precoce cât ¿i în cea tardivå a depolarizårii (Olpe et al. efectuate pe loturi mai mari de pacien¡i bipolari. codificând o conductan¡å neuronalå scåzutå pentru K+ la nivelul canalelor de potasiu calciu – activate. Efectele anticonvulsivantelor pe activitatea proteinkinazei Studii fåcute prin determinåri post-mortem. în noi studii. O altå descoperire recentå este ac¡iunea la nivelul reticulului endoplasmic asupra unor structuri numite chaperons GRP 78 ¿i GRP 94. au aråtat o activitate crescutå a protein- . ¿i anume canalele T (Altrup et al. Aceste descoperiri necesitå confirmåri viitoare. 1998). aceste medicamente pot fi instrumente eficiente în limitarea excita¡iei. contribuind la homeostazia calciului la nivelul reticulului endoplasmic (Wang et al. prin amplificarea fluxului de potasiu la nivelul canalelor de K+ voltaj dependente. Zona et al. de asemenea. Canalele de potasiu CBZ exercitå efecte pe canalele de potasiu voltaj dependente. CBZ exercitå in vitro proprietå¡i puternic antagoniste fa¡å de calciu. Modularea curen¡ilor de K+ pare a fi implicatå în neuroprotec¡ie (Chandy et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 239 schimbårile structurale neuronale care s-ar produce în cursul bolii. Astfel. În ac¡iunea CBZ sunt implicate mecanisme diferite (Grunze et al. N ¿i P (Wegerer et al. ac¡ionând pe canalele de tip L. Prin studii pe ¿obolani s-a dovedit cå tratamentul cronic cu VPA cre¿te sinteza acestor structuri – „chaperons“ – în celulele gliale ale ¿obolanilor. LTG exercitå. 1999). iar TPM inhibå – efect dependent de dozå – activitatea canalelor de calciu de tip L ¿i N. blocând canalele de calciu de tip L (Walden et al. 1990). pe creierul pacien¡ilor bipolari. 2001). crescând fluxul de potasiu.

nu determinå doar scåderea activitå¡ii PK. ¿i la nivelul reticulului endoplasmic. efectul neurotrofic ¿i neuroprotector al ortotimizantelor apare. au gåsit. 1997). o enzimå decisiv implicatå în protec¡ia celulelor fa¡å de stresul oxidativ. incluzându-le pe cele pentru neurotransmi¡åtori ¿i elementele citoskeletale (Hughes ¿i Dragunow. un rol important în men¡inerea integritå¡ii structurale a neuronilor. au aråtat cå expuneri de 3-4 såptåmâni la VPA sau litiu duc la cre¿teri între 25 ¿i 45% a ROCK II. Un alt efect AP-1 dependent este sinteza nitric oxid sintetazei (NOS). Activarea PK inhibå sinteza AP-1. la cre¿terea hidroxilazei. Astfel. VPA. 2001). o enzimå cheie implicatå în sinteza catecolaminelor. la fel ca ¿i litiul. extrem de important. de exemplu. O anumitå scådere a activitå¡ii proteinkinazei (PK) a fost raportatå ¿i pentru VPA (Manji ¿i Lenox. 2000). Chan et al. fiind elemente esen¡iale pentru neuroplasticitate). CBZ scade activitatea proteinkinazei A ¿i C. Aceasta are drept consecin¡å scåderea expresiei genetice a proteinelor responsabile de neurotransmitere (Jensen ¿i Mork. de asemenea. VPA intervine. existå dovezi certe cå o evolu¡ie îndelungatå a acestei tulburåri se acompaniazå de atrofii corticale frontale (Drevets et al. niveluri duble ale proteinei citoprotectoare majore bcl-2. un conglomerat format din complexe homo. în cortexul frontal al ¿obolanilor care au primit VPA sau litiu. În acest sens. ci activeazå ¿i direct AP-1. Similar litiului. dar nu a fost încå probatå (Shank et al. prin scåderea fosforilårii proteinelor AMPc dependente. 2001. 1995). 1999). De¿i tulburarea bipolarå nu e consideratå o boalå degenerativå în sensul tradi¡ional al acestei no¡iuni. ni¿te kinaze Rho – asociate. la nivelul cortexului frontal (ROCK I ¿i ROCK II. Chan et al. ¿i din aceastå perspectivå. AP-1 se leagå la ADN în domeniul reglator al mai multor gene. dupå cum am men¡ionat anterior. de asemenea. 1999) ¿i e bånuitå ¿i pentru TPM. într-un studiu pe ¿obolani. . 2000).240 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI kinazei AMPc – dependente (Chang et al. aceastå enzimå cre¿te de 2-3 ori dupå tratamentul cu litiu sau VPA (Chan et al. Proteinele cu greutate molecularå joaså ale subfamiliilor Ras ¿i Rho au. Aceasta poate duce. 2001.¿i heterodimerice ale genelor fos ¿i jun.

în 1969 ¿i reluat de McNamara ¿i Wada. Primele rapoarte privind proprietå¡ile antiepileptice ale CBZ dateazå din 1963. evolu¡iei tulburårilor dispozi¡iei. eficien¡a lor scåzând în faze mai tardive. 5. mania. aplicarea repetatå. Kraepelin a observat. Existå numeroase analogii care permit aplicarea acestui model. inducând progresiv activitate epilepticå. care ac¡ioneazå ca ortotimizante. poate scådea pragul convulsivant. putând fi indus în mai multe arii. conferå un cadru conceptual pentru aspectele ini¡ierii ¿i progresiei acestor boli. Responsivitatea diferen¡iatå la anticonvulsivante în diferitele stadii ale kindling-ului sugereazå cå fazele precoce ¿i cele tardive ar putea necesita abordåri terapeutice diferite. totu¿i.. culminând cu convulsii tonico-clonice generalizate. Weiss ¿i Post. în cazurile refractare la tratament (Post et al. Aceste fenomene s-au ob¡inut la animale. ¿i droguri psihostimulante. ca. ulterior stresori majori induc episoade majore. de asemenea. cu mai multå u¿urin¡å la ¿obolan ¿i mai dificil la primate. Modelul tip „kindling“ al recuren¡ei în tulburårile bipolare. Animalele supuse kindling-ului la vârste mici påstreazå susceptibilitatea la crize ¿i la maturitate. de¿i neomologat. metilfenidatul. pe o serie de 406 cazuri. o scådere în timp a intervalului dintre episoade. 2000). 1994 etc. CBZ este un derivat N-carbamil al iminostilbenului. eventual. episoadele majore så aparå spontan sau la factori stresori minimali (Kupka ¿i Post. Interven¡ia farmacologicå poate influen¡a fenomenul de kindling. considerat un model al plasticitå¡ii neuronale. Pentru aceste tulburåri s-au fåcut cercetåri la animale. pentru ca. fiind. este. de asemenea. Existå totu¿i o sensibilitate individualå la ace¿ti factori stresori. Modelul ob¡inut. în laboratoarele J. Actualmente. în anumite zone ale creierului. sensibilitatea la stresorii din mediu. înrudit chimic cu imipramina. în era „prefarmacologicå“ ¿i chiar în era farmacologicå. Elve¡ia. a unor stimuli subliminali. la declan¿area spontanå a crizelor. cât ¿i tulburårile bipolare se caracterizeazå printr-o ratå înaltå a recuren¡elor. 2000). s-a raportat o tendin¡å generalå de înråutå¡ire de-a lungul anilor. Geigy din Bassel.R. oferind speran¡a unor noi perspective terapeutice. 1982. responsivitatea farmacologicå în diferite stadii ale evolu¡iei. incluzând progresiunea bolii ¿i ciclicitatea. împreunå cu cel al senzitivizårii. în final. kindling-ul e un model – demonstrat la animale – al epileptogenezei. Aceastå schimbare a responsivitå¡ii poate conduce. de exemplu. fårå a fi omologat. . 2002). cocaina (Post et al. în continuare stresori minori produc episoade majore. pe scurt. de la primul pânå la al cincilea episod. când alte medicamente pot fi mai eficace). importante. recunoa¿terea ei ca ortotimizant devine din ce în ce mai mare. 2002). 1 Atât depresia unipolarå. 2002). alåturi de litiu ¿i valproat. 1986. fiind folositå pe scarå destul de largå în tulburårile afective.3. elementul caracteristic fiind recuren¡a (Post et al. stresori majori induc episoade minore. deoarece existå varia¡ii considerabile. ca: amfetamina. printre care se numårå vulnerabilitatea geneticå ¿i factorii de mediu ¿i biologici implica¡i în neurodezvoltare. cum sunt structurile limbice ¿i în special la nivelul amigdalei. separarea. învå¡årii ¿i memoriei pe termen lung (Ralph Kupka ¿i Robert Post. acest model contribuie la în¡elegerea cursului longitudinal al tulburårilor afective. aspectele instalårii toleran¡ei la tratament ¿i ale refractaritå¡ii induse de întreruperile tratamentului (Kupka ¿i Post. efectele terapeutice depinzând înså de momentul acestei interven¡ii (unele medicamente pot preveni crizele în fazele precoce. Încå din 1913. Procesul se dezvoltå în mai multe etape. De¿i e greu så se facå o predic¡ie pentru fiecare caz individual. în 1997. din perspectiva modelului tip kindling pentru tulburarea bipolarå1 . par a preveni progresia bolii ¿i chiar a minimaliza alterårile celulare prin efect direct la nivelul genelor. Potrivit acestui model. Efectele pe termen lung ale medicamentelor antiepileptice. pe care o putem în¡elege doar ca o interac¡iune între numero¿i factori. Descris de Goddard ¿i al.). urmåtorul: ini¡ial. În ciuda limitelor sale. dar se produce mult mai rapid în anumite pår¡i ale creierului. Carbamazepina Carbamazepina (CBZ) a fost descoperitå în 1950.3. folosindu-se stimuli stresori externi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 241 Aceste schimbåri structurale apar.

3. Metabolizare ¿i eliminare. 5. dar ¿i foarte slabei sale solubilitå¡i în lichidele gastro-intestinale. Nu existå încå studii care så defineascå clar cum aceste mecanisme determinå efectul ortotimizant al carbamazepinei. Se distribuie rapid în toate ¡esuturile. CBZ e oxidatå de citocrom P450 oxidazå la 10. poate ac¡iona ca inductor al propriului metabolism ¿i timpul såu de înjumåtå¡ire så scadå la 5–26 ore.11-epoxid. pe termen lung. Timpul de înjumåtå¡ire dupå o singurå dozå este în medie 26 de ore (între 18 ¿i 54 ore). neexistând un preparat pentru administrare intravenoaså.3. Concentra¡ia plasmaticå de vârf se atinge dupå 2-8 ore de la administrare. dar.3.2.242 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Denumire chimicå: 5-h-dibenz [b. redate mai pe larg anterior.3. f] –azepinå-5-carboxamidå. Conform teoriilor actuale. un metabolit activ. se considerå cå principalele mecanisme de ac¡iune ale CBZ sunt (dupå Grunze. în ciuda folosirii clinice îndelungate. potasiu ¿i cele de calciu tip L. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei Absorb¡ie. nu au fost încå elucidate. • Moduleazå ATP-aza Na+ K+ ¿i proteinkinaza (PK). 2002): • Inhibå canalele voltaj dependente: de sodiu.1. Amann ¿i Walden. CBZ liberå atinge în LCR un nivel similar cu cel plasmatic. Este insolubilå în apå ¿i foarte dificil de dizolvat în majoritatea preparatelor ¿i de aceea se administreazå numai oral. Absorb¡ia sa inconstantå a fost atribuitå proprietå¡ilor anticolinergice. cu proprietå¡i atât anticonvulsivante cât ¿i antinociceptive. 5. adenozinergicå ¿i serotoninergicå ¿i antagonistå pe glutamat. în principal prin citocromul P450 microzomal ¿i excretatå la nivel renal. modificând tranzitul intestinal. CBZ e metabolizatå la nivelul ficatului. CBZ e absorbitå lent ¿i inconstant din tractul gastro-intestinal. . absorb¡ia sa fiind crescutå în prezen¡a alimentelor. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei Mecanismele de ac¡iune ale CBZ. legându-se în propor¡ie de 70-80% de proteinele plasmatice. • Activitate GABA-ergicå.

în faza acutå.3. Efectul antidepresiv al CBZ pare poten¡at de litiu. inclusiv terapie electro-convulsivantå ¿i la cei cu ciclare rapidå. istoric familial negativ pentru tulburårile afective sau mania cu ciclare rapidå. CBZ se mai folose¿te ¿i în cazul abuzului de alcool ¿i benzodiazepine. 10. 5. are o activitate similarå carbamazepinei ¿i ca efecte terapeutice ¿i ca toxicitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 243 Principalul såu metabolit. În episoadele maniacale. 2000). utilizându-se inclusiv la copii. având efecte benefice observabile dupå 2-3 såptåmâni. dovedindu-se eficace la pacien¡ii cu simptome pozitive marcate ¿i la cei cu agresivitate. existå studii care aratå un råspuns bun la CBZ în cazul depresiilor asociate cu un nivel scåzut al tiroxinei. efectuate pânå în prezent doar pe loturi de adul¡i. De asemenea. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. dar CBZ e folositå ca medicament de linia a 2-a. hormoni tiroidieni. adicå într-un procent mult mai mic decât cel al eficacitå¡ii medica¡iei antidepresive standard. Se acceptå ca variantå terapeuticå la cei nonresponsivi la alte tratamente. 11 epoxidul. Existå studii care aratå eficien¡a CBZ în controlul comportamentului impulsiv ¿i al agresivitå¡ii la pacien¡i nonpsihotici. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. CBZ s-a dovedit eficientå doar în aproximativ 30% dintre cazuri. dupå cum rezultå din studii controlate. CBZ are eficacitate comparabilå cu cea a litiului ¿i antipsihoticelor. . este folositå în tratamentul diferitelor sindroame dureroase. acid valproic.3. atât în sevraj cât ¿i în tratamentul de lungå duratå. Poate fi utilå la pacien¡ii nonresponsivi la terapia cu litiu. CBZ a fost utilizatå ¿i ca tratament adjuvant în schizofrenie ¿i în tulburårile schizoafective. Pentru profilaxia episoadelor maniacale ¿i depresive din tulburårile bipolare nu existå studii suficiente nici la adult. Indica¡iile carbamazepinei Majoritatea studiilor privind efectele carbamazepinei ca timostabilizator au fost fåcute la adult. mai ales în situa¡ii speciale ca: mania disforicå. De asemenea. dupå litiu ¿i valproat.3. Efectele antimaniacale ale CBZ pot fi poten¡ate de litiu. în 50-70% dintre cazuri (Kaplan. inclusiv neuropatia diabeticå ¿i în profilaxia migrenei.

• La nivel hepatic CBZ poate induce cre¿terea valorilor transaminazelor. • La nivelul SNC Pot apårea ståri confuzionale acute. pot apårea înså sindroame dermatologice cu poten¡ial letal: dermatitå . poate apårea un rash. Efectele secundare ale carbamazepinei Cele mai importante efecte adverse ale carbamazepinei se împart în douå categorii (Kaplan.3. de obicei benign. ataxie. CBZ e consideratå ca o op¡iune de a 3-a linie ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. Cre¿terile persistente ale transaminazelor. tulburåri gastro-intestinale. scåderea performan¡elor intelectuale. sedare marcatå. rezultatele preliminare fiind încurajatoare (Kaplan. scåderea performan¡elor intelectuale. 2000): • efecte legate de dozå: diplopie sau vedere neclarå. În prezent. sindrom StevensJohnson. echimoze ¿i sângeråri spontane sau la traumatisme nesemnificative impun evaluarea imediatå.4. cu risc mare de deces. anemie aplasticå. Tulburåri dermatologice La 10-15% dintre pacien¡ii trata¡i cu carbamazepinå. la valori de 3 ori mai mari ca normalul. vertij. diplopie. existå totu¿i câteva studii deschise pe loturi de copii ¿i adolescen¡i cu diferite tipuri de tulburåri de comportament. Simptome ca febra.3. • efecte idiosincrazice: agranulocitozå. 5. Nu existå studii privind utilizarea CBZ pentru profilaxia tulburårilor bipolare la copil ¿i adolescent. rash. 2000). clonus. dar ¿i ale bilirubinei ¿i fosfatazei alcaline. Dacå se reia tratamentul cu CBZ. rash. Aceste simptome se pot diminua la scåderea dozei. degluti¡ie dureroaså. La aproximativ 3/1000000 dintre pacien¡i. pancreatitå. tulburåri hepatice.244 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Actualmente. existå posibilitatea unei hepatite toxice. vertij. Discraziile sangvine severe (anemie aplasticå. pentru episodul maniacal ¿i tulburarea bipolarå I cu ciclare rapidå. pete¿ii. care au primit carbamazepinå. hiperreflexie. impun oprirea tratamentului. efecte hematologice. agranulocitozå) survin la 1/125000 pacien¡i trata¡i cu CBZ. tremor.

5. se pare cå CBZ nu determinå cre¿tere ponderalå. Contraindica¡iile carbamazepinei Carbamazepina nu trebuie folositå la pacien¡i cu istoric de supresie medularå. De asemenea. sindrom Stevens-Johnson ¿i necrolizå epidermicå toxicå.3. La nivelul aparatului cardio-vascular CBZ poate agrava afec¡iunile cardio-vasculare preexistente.3. Influen¡area testelor de laborator În timpul tratamentului cu CBZ. Medica¡ia cu IMAO trebuie întreruptå cu cel pu¡in 2 såptåmâni înainte de începerea tratamentului cu CBZ. vårsåturi. La nivelul sistemului endocrin Administrarea de CBZ se asociazå cu o scådere tranzitorie a concentra¡iei tiroxinei ¿i a triiodotironinei. diaree ¿i anorexie ¿i par legate de dozå. glaucom cu unghi închis.7.3. Cre¿terea lentå a dozelor poate preveni apari¡ia acestor efecte. Efecte gastro-intestinale Constau în: grea¡å. complica¡ii renale. constipa¡ie. pot scådea concentra¡ia plasmaticå a T3 ¿i T4. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei (tabelul 5. . disconfort gastric.3. putând cauza hiponatremie ¿i. hipersensibilitate cunoscutå la carbamazepinå sau la antidepresive triciclice ca amitriptilina ¿i imipramina. fårå cre¿terea nivelului TSH.3. Producerea acestor reac¡ii este idiosincrazicå ¿i impune oprirea imediatå a tratamentului. CBZ activeazå func¡ia receptorilor pentru vasopresinå. intoxica¡ie cu apå. Spre deosebire de litiu ¿i de valproat.6. Alte efecte adverse Rareori pot apårea efecte adverse idiosincrazice. fårå semnifica¡ie clinicå. fårå cre¿terea TSH ¿i fårå semnifica¡ie clinicå.3.3. Administrarea CBZ trebuie evitatå la cei cu afec¡iuni cardio-vasculare preexistente. poate cre¿te colesterolul seric total. pancreatitå. 5. 5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 245 exfoliativå. rar. cum ar fi cazuri sporadice de manie ¿i manifeståri psihotice.) 5.

Interac¡iunile carbamazepinei cu alte medicamente (dupå Kaplan.3. în timpul meselor principale. în doze de 1001000 mg pe zi (dupå Kaplan. carbamazepina se administreazå la copilul ¿i adolescentul cu tulburåri afective. pânå la o concentra¡ie sanvinå de 8-12 ng/ml. 10. 2000). Se administreazå de 3 ori pe zi. Mod de administrare. Utilizarea clinicå a carbamazepinei Ca timostabilizator.3. 11-epoxidului) Teofilina Valproatul CBZ poate interfera cu testul de supresie la dexametazonå ¿i poate determina rezultate fals pozitive la testele de sarcinå. 2000) CBZ poate scådea concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor medicamente Acetaminofenul Alprazolamul Amitriptilina Bupropionul Clomipramina Clonazepamul Ciclosporina Contraceptivele Desipramina Dicumarolul Doxepina Doxiciclina Ethosuximidul Felbamatul Fentanilul Fensuximidul Fenitoina Flufenazina Haloperidolul Imipramina Lamotrigina Metadona Metosuximidul Metilprednisolonul Nimodipina Pancuronium Teofilina Valproatul Warfarina CBZ poate cre¿te Medicamente care Medicamente care pot scådea concentra¡ia pot cre¿te concentra¡ia plasmaticå a concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor plasmaticå a CBZ CBZ medicamente Clomipramina Fenitoina Pirimidona Allopurinolul Cimetidina Claritromicina Danazolul Diltiazemul Eritromicina Fluoxetina Fluvoxamina Gemfibrozilul Itraconazolul Ketoconazolul Izoniazida Lamotrigina Lorantadina Macrolidele Nefazodona Nicotinamida Propoxifenul Trefenadina Troleandromicina Valproatul Verapamilul Viloxazina Carbamazepina (autoinduc¡ie) Cisplatinul Doxorubicina HCl Felbamatul Fenobarbitalul Fenitoina Pirimidona Rifampicina (scade conc.246 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5.3. crescându-se cu 100 mg. CBZ ¿i cre¿te conc. Se începe cu o dozå de 100200 mg/zi. Doza zilnicå (de între¡inere) va fi cuprinså între 300-1000 mg. 5. Cre¿terea lentå a dozelor pânå la doza de între¡inere previne apari¡ia rapidå a efectelor adverse ¿i asigurå o .8. în func¡ie de vârstå ¿i greutate.

Acidul valproic Acidul valproic (VPA) a fost descoperit în Europa. se va merge pe doza minimå eficace ¿i se va monitoriza tratamentul. • determinarea concentra¡iei sangvine de CBZ. de¿i din motive economico-financiare nu se face de rutinå la noi în ¡arå. Având în vedere posibilitatea unor efecte adverse redutabile. se vor urmåri: • hemograma completå la 2 såptåmâni. • teste hepatice ¿i renale de 4 ori pe an. Astfel. trombocite < 100000/mm³. atât din partea pacientului. 5. cât ¿i din partea familiei sale. a fost aprobat în USA pentru tratamentul maniei acute. • examen clinic complet la fiecare control. • transaminaze cu valori de 3 ori mai mari ca valorile normale. având o structurå chimicå diferitå fa¡å de celelalte medicamente antiepileptice. în primele douå luni de tratament ¿i ulterior de 4 ori pe an. Actualmente se considerå. care. numårul eritrocitelor < 4000000/mm³. în 1964 ¿i aprobat în USA abia în 1978.4. Este disponibil sub formå de capsule ¿i sub formå de sirop pentru administrare oralå. Din 1996. Valori ale examenelor de laborator care impun întreruperea tratamentului cu CBZ: • numårul leucocitelor < 3000/mm³. .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 247 complian¡å mai bunå. Denumirea chimicå a acidului valproic este n-acid dipropil acetic sau acid 2-propilpentanoic.1. este importantå. • hematocrit < 32%.4. a fost utilizat ca antiepileptic pentru prima datå în Fran¡a. fiind folosit ini¡ial ca vehicul pentru alte medicamente. iar în USA existå ¿i o formå pentru administrare intravenoaså ¿i o formå pentru administrare intrarectalå. unde aprecierile legate de biodisponibilitate nu pot fi întotdeauna precise. deoarece existå studii care aratå cå majoritatea efectelor adverse ale CBZ apar la concentra¡ii plasmatice mai mari de 9 ng/ml. în 1963.3. • Fe seric < 150 mg/100 ml. neutrofile < 1500/mm³. Aceste determinåri apar cu atât mai importante la copil. 5. hemoglobina < 11 g/100ml. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic Efectele terapeutice ale VPA ca ortotimizant nu au un cadru teoretic perfect definit.3.

proteinkinazei ¿i asupra unor proteine citoprotectoare. Unii metaboli¡i. 2000). VPA are un timp de înjumåtå¡ire de 8-17 ore. urmåtoarele mecanisme (dupå Grunze.2. experien¡a utilizårii acestui medicament ca ortotimizant în psihiatria copilului ¿i adolescentului a crescut foarte mult în ultimii ani. Amann ¿i Walden. se poate spune cå utilizarea VPA ca primå linie de tratament la copilul ¿i adolescentul cu tulburare bipolarå a intrat în practica curentå (Kaplan. Indica¡iile acidului valproic Valproatul a fost recent aprobat de FDA pentru tulburårile bipolare la adult.3. atât pentru efectele antiepileptice. astfel încât concentra¡iile terapeutice de valproat liber devin mai mari.3. La concentra¡ii serice mai mari de 50-100 ng/ml apare saturarea proteinelor plasmatice. Folosind numeroasele studii efectuate la adult (inclusiv la adultul tânår) ¿i unele studii începute la copil. . legându-se în propor¡ie de aproximativ 90% de proteinele plasmatice. 5. Metabolizare. Aceste concentra¡ii plasmatice sunt considerate eficace.3. riguros urmårite. påstreazå proprietå¡ile anticonvulsivante.248 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ca principale modele de ac¡iune. cât ¿i pentru cele ortotimizante. cum este acidul 2-propil-2-pentanoic. prin glicurono-conjugare ¿i prin β-oxidare mitocondrialå.4. acesta fiind mai scurt la pacien¡ii care iau medicamente cu efect de accelerare a metabolizårii hepatice. inhibi¡ia canalelor voltaj dependente de sodiu ¿i calciu (tip T).4. • proprietå¡i GABA-ergice ¿i serotoninergice. 5. • efecte asupra inozitol fosfatazei. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic Absorb¡ie. Studiile fåcute pe adolescen¡i ¿i adul¡i tineri au aråtat beneficii terapeutice la doze care asigurå o concentra¡ie sangvinå între 50 ¿i 100 µg/ml. 2002): • cre¿terea efluxului de potasiu. VPA este metabolizat în întregime la nivel hepatic. inclusiv alte medicamente anticonvulsivante. precum ¿i cazurile de tratament la copil. Astfel. Toate preparatele de acid valproic sunt absorbite rapid ¿i complet dupå administrare oralå.

VPA nu ¿i-a dovedit eficacitatea. În tulburarea depresivå majorå. De asemenea. Din punct de vedere profilactic. Datoritå efectelor adverse mai mici. Astfel. VPA e preferat litiului ¿i carbamazepinei în episoadele maniacale. eficacitatea VPA poate fi poten¡atå de litiu. CBZ. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. Având eficacitate asemånåtoare litiului. În tulburarea schizoafectivå. Efectele antimaniacale ale VPA. VPA este eficace la aproximativ 60% dintre pacien¡ii maniacali. VPA este mai pu¡in eficient decât în episoadele maniacale. gabapentin. mai ales la copil ¿i adolescent. antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. VPA scade intensitatea simptomelor. chiar ¿i pentru simptomele depresive din cadrul acestei tulburåri s-au ob¡inut råspunsuri bune doar în 27% din cazuri. dar fiind mai u¿or de controlat ¿i cu efecte secundare mai mici. VPA are eficacitate moderatå în profilaxia episoadelor depresive. . scåzând frecven¡a. Totu¿i. eficacitatea VPA este reduså în monoterapie (aproximativ 30%). lamotriginå. în episodul acut. VPA poate fi preferat tratamentului cu litiu. sunt poten¡ate de litiu. în tulburarea obsesiv-compulsivå ¿i câteva cazuri de ameliorare a simptomatologiei de sevraj la alcool ¿i benzodiazepine. În schizofrenie. în episoadele acute. VPA s-a dovedit a fi eficient în profilaxia tulburårii bipolare I. s-au observat unele beneficii ¿i în tulburarea de stres postraumatic. înså e considerat eficient ca tratament adjuvant. monoterapia cu VPA e ineficientå pentru tratamentul simptomelor psihotice. Totu¿i. trebuie cântåritå foarte bine oportunitatea acestor asocieri care. pe lângå efectul benefic. Au fost raportate îmbunåtå¡iri semnificative la pacien¡ii cu tulburåri de panicå. la copil.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 249 Pentru tulburarea bipolarå I. VPA adåugat la tratamentul antidepresiv s-a dovedit a fi eficient. scåzând în plus ¿i necesitatea dozelor suplimentare de benzodiazepine sau antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. adaugå ¿i o însumare sau augmentare a efectelor adverse. în special la cei care prezentau modificåri EEG. dar existå studii care aratå cå la pacien¡ii care au prezentat agita¡ie în cadrul acestei tulburåri. severitatea ¿i durata episoadelor maniacale. CBZ ¿i antagoni¿tii receptorilor dopaminergici. În episoadele depresive din cadrul tulburårii bipolare I.

a. a fost raportat. icter.4. • utilizarea mai multor medicamente antiepileptice. Un studiu pe persoane cu întârziere mintalå a aråtat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei afective. hemoragii. dupå gravitatea lor. dar au fost identifica¡i unii factori de risc: • vârsta micå (în special mai micå de 2 ani). Apare de obicei dupå primele 3 luni de tratament. grea¡å. aceasta putând evolua cåtre deces. cu insuficien¡å respiratorie. Efecte adverse majore De¿i apar în cazuri foarte rare.4. de când se folose¿te tratamentul cu VPA. Hepatotoxicitatea asociatå VPA este o reac¡ie de tip idiosincrazic. tulburåri de control al impulsurilor. vårsåturi. letargie ¿i. la pacien¡ii epileptici. Potrivit raportårilor. • pancreatitå hemoragicå. care au primit monoterapie cu VPA. de cåtre Abott Laboratories. Efectele secundare ale acidului valproic Efectele adverse ale VPA au fost împår¡ite. ascitå. Nu se cunosc cauzele acestui sindrom. cu urmåtoarea simptomatologie: anorexie. La pacien¡ii mai mari de 10 ani.250 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI VPA a fost folosit cu unele rezultate bune în tulburåri ale comportamentului alimentar. . Dupå identificarea acestor factori de risc ¿i excluderea respectivilor pacien¡i de la tratamentul cu VPA. • encefalopatie cu comå. pot fi letale. Istoricul de epilepsie sau de convulsii s-a asociat semnificativ statistic cu un råspuns mai bun. edeme. majoritatea cazurilor fatale au fost atribuite hepatotoxicitå¡ii. • prezen¡a unor afec¡iuni metabolice. VPA poate cauza: • hepatitå toxicå. nefiind legatå de dozå. tulburarea de personalitate borderline. 5. • afectarea musculaturii scheletice. decesele prin aceste afec¡iuni nu au depå¿it 1000 în întreaga lume. 2000). • agranulocitozå. • prezen¡a unor întârzieri în dezvoltare. agresivitatea impulsivå. În literatura neurologicå. intensificarea crizelor.3. rata hepatitei toxice fatale cauzate de acest medicament a scåzut considerabil în ultimii ani: de la 1/10000 în 1978 la 1/100000 în ultimii ani. în majore ¿i minore (Kaplan.

se poate concluziona cå la pacien¡ii mai mari de 10 ani. Nu sunt dovezi care så ateste un efect mutagenic al VPA. la om nu au fost observate efecte carcinogenetice în tratamentul pe termen lung. • tulburåri neurologice (sedare. La pacien¡ii mai mici de 10 ani ¿i. la fel ca ¿i cre¿terea în greutate. diaree etc. Simptomele persistente pot fi ameliorate prin administrarea de antagoni¿ti ai receptorilor histaminici H2. dispepsii. ataxie. foarte mic. afecteazå complian¡a la . • cre¿tere în greutate etc. b. Efecte adverse minore Acestea pot fi: • tulburåri gastro-intestinale (grea¡å. S-a raportat. Simptomele gastro-intestinale sunt mai frecvente la începerea tratamentului ¿i se amelioreazå în timp. De asemenea. dar aceasta e adesea tranzitorie. dizartrie. cåderea pårului. alopecia completå fiind descriså foarte rar. la cei sub vârsta de 2 ani. Un alt efect neplåcut. fiind mai pu¡in importante în cazul capsulelor entero-solubile. E excretat în laptele matern. VPA poate cauza comå ¿i moarte dacå se depå¿esc dozele ¿i se atinge o concentra¡ie sangvinå mai mare de 2000 µg/ml. nu prezintå riscuri pentru copilul alåptat la sân. Cele mai frecvente efecte adverse raportate pentru tratamentul cu VPA sunt tulburårile gastrointestinale ¿i tulburårile neurologice. are efecte teratogene. în special. care poate scådea complian¡a la tratament în special la adolescen¡i. totu¿i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 251 un singur caz de hepatitå toxicå fatalå. raportatå la 3-12% dintre pacien¡i. este cre¿terea în greutate. ca famotidina. deci va fi interzis în timpul sarcinii. decizia tratamentului cu VPA trebuie atent cântåritå. Chiar dacå nu este permanentå. vårsåturi. • alopecie. cimetidina sau sucralfatul. apari¡ia alopeciei. Astfel. de asemenea.). care nu iau ¿i alte medicamente hepatotoxice. dar. Efectele adverse neurologice pot fi controlate prin scåderea dozelor. potrivit studiilor. De¿i în studiile pe ¿obolani s-a eviden¡iat cre¿terea semnificativå a prevalen¡ei adenoamelor pulmonare ¿i fibrosarcoamelor.). tremor etc. riscul hepatitei cauzate de VPA este.

). VPA mai poate produce cre¿terea transaminazelor. De asemenea. VPA se administreazå adesea concomitent cu alte medicamente antimaniacale. inconstant. disfunc¡ii trombocitare reversibile. De asemenea. mai ales la aceste vârste la care pacien¡ii pot fi foarte preocupa¡i de înfå¡i¿area lor. pentru a contracara efectul de cre¿tere în greutate. trombocitopenie reversibilå. cu precipitarea efectelor adverse ale acestora.3. reducerea dozelor. • rare: vårsåturi. pancreatitå hemoragicå. afectare a musculaturii scheletice cu insuficien¡å respiratorie. tulburåri de coagulare. sedare. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic • cu alte medicamente psihotrope. cre¿terea persistentå a transaminazelor hepatice. cu monitorizare riguroaså. agranulocitozå. diplopie ¿i ame¡eli. Unii autori considerå cå e beneficå administrarea concomitentå de topiramat. • foarte rare: hepatotoxicitate fatalå (apare în special la vârste mici).4. dar aceasta este de obicei reversibilå ¿i rareori cu semnifica¡ie clinicå. coagulopatii ¿i edeme. grea¡å. disfunc¡ii trombocitare. administrarea de preparate care con¡in zinc ¿i seleniu pare a reduce cåderea pårului. diaree.4. atât în tratamentul episoadelor acute cât ¿i în tratamentul profilactic al tulburårilor bipolare.5. VPA poate scådea clearance-ul altor medicamente metabolizate hepatic. Alte efecte secundare minore includ cefalee. cre¿tere în greutate. tremor. edeme. antipsihotice sau antiepileptice. raportatå la un procent cuprins între 5 ¿i 40% dintre pacien¡i. în unele cazuri. 2000): • comune: irita¡ie gastro-intestinalå. . ataxie. chiar în condi¡iile continuårii tratamentului. asociatå cu disfunc¡ii hepatice semnificative clinic. efectele adverse ale VPA se clasificå în (dupå Kaplan. • cu medicamente administrate pentru afec¡iuni medicale. Au mai fost raportate. dizartrie. 5. Dupå frecven¡a apari¡iei lor. La unii pacien¡i poate apårea trombocitopenie la începutul tratamentului. astfel încât interac¡iunile cu acestea trebuie cunoscute (vezi tabelul 5. antidepresive. encefalopatie ¿i comå. Aceasta impune întreruperea tratamentului sau.252 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament. cåderea pårului.

apari¡ia efectelor secundare. toxicitatea VPA poate fi precipitatå de alte medicamente. se va începe cu administrarea oralå a VPA în doze de 20-30 mg/kg/zi. CBZ poate scådea concentra¡ia VPA Antidepresive Amitriptilina ¿i fluoxetina pot cre¿te concentra¡ia sericå a VPA Diazepam VPA cre¿te concentra¡ia sericå a diazepamului Clonazepam Status absen¡e (rar.4. Se va evita. grea¡å. Influen¡area testelor de laborator • VPA poate cauza cre¿terea concentra¡iei serice a acizilor gra¿i liberi pânå la aproximativ 40%. administrându-se împreunå cu alimentele. CBZ. ataxie. respectiv. ca ¿i la adult.6. Pe de altå parte. astfel.4. VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenobarbitalului Alte depresoare SNC Cre¿terea sedårii Anticoagulante Posibilå poten¡are a efectului anticoagulant . VPA poate poten¡a efectul antiagregant ¿i anticoagulant al aspirinei ¿i. doza ini¡ialå va fi mult mai micå: – între 250–750 mg/zi la adolescent ¿i adult ¿i – între 125–250 mg/zi la copil.3. raportat doar la cei cu epilepsie preexistentå) Fenitoina VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenitoinei Fenobarbital Accentuarea sedårii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 253 La rândul såu. • Poate determina rezultate fals pozitive pentru corpii cetonici urinari. Doza va fi fragmentatå în 3 prize. concentra¡iile terapeutice putând fi ob¡inute de la început. cu semnifica¡ie clinicå. fårå a afecta nivelul seric al trigliceridelor. prin competi¡ia legårii de proteinele plasmatice (de ex. 5. în special tremorul Antipsihotice Accentuarea sedårii ¿i a efectelor extrapiramidale. cu råspuns clinic bun ¿i efecte adverse minime.4.3.7. La pacien¡ii cu vârste mai mici. letargie. Tabelul 5. aspirinå. delir ¿i stupor (un singur caz raportat) CBZ Psihozå acutå (un singur caz raportat). Medicamentul Litiu Interac¡iunea cu valproatul Augmenteazå efectele neurologice. al anticoagulantelor. diazepam). • Poate determina cre¿terea transaminazelor hepatice. precum ¿i la cei depresivi ¿i la cei hipomaniacali. Utilizarea clinicå a acidului valproic În episodul maniacal la adolescent. Interac¡iunile VPA cu alte medicamente (dupå Kaplan ¿i Sadock 2002). 5.

• Pentru cre¿teri ale transaminazelor mai mari decât de 3 ori valoarea normalå. Testele de laborator recomandate (Kaplan. pentru a nu cre¿te riscul apari¡iei efectelor adverse. . se poate administra în dozå unicå. pentru a putea semnala precoce apari¡ia unor eventuale efecte nedorite. • pe parcursul tratamentului: – teste pentru func¡ia hepaticå – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. – hemograma completå (inclusiv numårul leucocitelor ¿i trombocitelor). Dacå pacientul a råspuns la VPA ¿i transaminazele se normalizeazå. care pot fi dizolvate în lichide sau amestecate cu alimentele. seara.254 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii care nu înghit capsule se folosesc siropul sau capsulele care con¡in granule dozate. 2000) sunt: • înainte de ini¡ierea tratamentului: – probe hepatice de rutinå ¿i probe pentru func¡ia hepaticå. se recomandå scåderea dozelor sau tratament discontinuu sau chiar întreruperea tratamentului. În USA. atât pentru copil ¿i adolescent. atât pacien¡ii. se poate relua tratamentul cu monitorizare. Monitorizarea tratamentului este obligatorie. se continuå tratamentul. Dacå apar rezultate anormale la testele de laborator: • pentru cre¿teri medii ale transaminazelor (mai mici decât de 3 ori valoarea normalå): monitorizare la fiecare 1-2 såptåmâni ¿i. administrarea VPA ca ortotimizant e recomandatå dupå vârsta de 6 ani. De asemenea. poate furniza elemente pre¡ioase. Totu¿i. cu monitorizare lunarå. Examenul clinic. vor fi instrui¡i asupra cåror aspecte vor trebui så fie aten¡i pe parcursul tratamentului. atât înainte. la culcare. în scopul îmbunåtå¡irii complian¡ei. – hemograma completå (inclusiv numårul de leucocite ¿i trombocite) – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. la copil nu se recomandå administrarea într-o singurå prizå. cât ¿i pentru adult. La adult. cât ¿i pårin¡ii acestora. cât ¿i pe parcursul tratamentului. Concentra¡ia plasmaticå eficace e consideratå 50-100µg/ml. dacå valorile se stabilizeazå ¿i råspunsul clinic la VPA e bun. dupå controlul simptomatologiei.

lamotrigina: • Cre¿te efluxul de potasiu.1. împreunå cu metaboli¡ii såi.3. Actualmente. fiind consideratå un stabilizator bimodal al dispozi¡iei. aceste medicamente reprezintå alternative posibile sau adjuvante în tratamentul tulburårilor bipolare.5. inhibå canalele voltaj dependente de sodiu ¿i calciu. tulburårilor anxioase.5.3. dupå cum am aråtat. pare a avea efecte benefice în tratamentul maniei ¿i depresiei. un derivat de feniltriazinå. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei Se absoarbe rapid ¿i complet din tubul digestiv. 5.3. Lamotrigina Lamotrigina (LTG).3. 2002). 5. A fost aprobat în USA în 1994 ca antiepileptic la adult ¿i adolescent. Ca ¿i valproatul ¿i CBZ. Indica¡iile lamotriginei Datele ob¡inute din studii deschise ¿i raportåri de caz indicå eficacitatea LTG la pacien¡ii cu tulburare bipolarå . • Inhibå eliberarea glutamatului ¿i recaptarea serotoninei. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei Conform datelor actuale (dupå Grunze.5. par a avea un spectru terapeutic ce poate fi extins ¿i cåtre tulburårile psihiatrice.3.2. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 30 ore. 5. continuarea tratamentului cu VPA dupå cre¿terea valorilor transaminazelor trebuie cântåritå riguros (se vor lua în calcul alte alternative terapeutice). 5. E metabolizatå în principal prin glicurono-conjugare ¿i e eliminatå. întrucât. riscul dezvoltårii unei hepatite toxice este mult mai mare înainte de 10 ani decât la cei care au depå¿it aceastå vârstå. agita¡iei ¿i abuzului de substan¡e.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 255 La copilul mic.5. Alte anticonvulsivante Trei dintre noile medicamente antiepileptice – lamotrigina (Lamictal). existå totu¿i pu¡ine studii privind folosirea acestora în practica psihiatricå. la nivel renal. Amann ¿i Walden. topiramatul (Topamax) ¿i gabapentinul (Neurontin).

3. deschis. la 42% dintre pacien¡ii cu depresie. 1998. a aråtat rezultate încurajatoare. Walden et al. litiul råmânând înså mult mai eficace în profilaxia maniei. Efectele secundare ale lamotriginei Cele mai frecvent. Unele concluzii ar sugera rezultate mai bune în profilaxia maniei pentru doze mai mari de LTG. a relevat diferen¡e semnificative în favoarea lamotriginei. dar cu pre¡ul cre¿terii riscului pentru reac¡ii alergice severe. 1998). existå studii care aratå o eficacitate a LTG similarå litiului în profilaxia episoadelor depresive. dar s-au eviden¡iat ¿i efecte antimaniacale (Ichim et al.4. considera¡i refractari la tratament. În ceea ce prive¿te tratamentul profilactic. Walden et al. nu s-au eviden¡iat interac¡iuni farmacocinetice între LTG ¿i paroxetinå. LTG poate produce: rash. 2000. 2000). 2000). efectuat pe 75 pacien¡i cu tulburare bipolarå I sau tulburare bipolarå II. în care s-au folosit: un lot de pacien¡i care au luat doar LTG. 5. un alt lot de pacien¡i care au primit LTG plus paroxetinå ¿i alt lot care au primit paroxetinå plus placebo. 1996). evaluatå prin HAM-D (Hamilton Depresion Rating Scale). În tulburarea de stress posttraumatic LTG pare a ameliora simptomatologia de reexperimentare a evenimentului traumatic ¿i a reduce evitarea contactelor sociale (Kaplan. somnolen¡å. Alt studiu. s-a ob¡inut o ameliorare semnificativå a simptomatologiei. iar la pacien¡ii cu hipomanie. randomizat (Norman et al. Astfel.256 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI (Ferrier. s-au ob¡inut rezultate ¿i în tratamentul tulburårii de stress posttraumatic (Hertz et al. De asemenea. vårsåturi. diplopie. manie sau episoade mixte.5. s-au ob¡inut scåderi ale scorurilor pentru manie în 74% dintre cazuri (Calabrese et al. Aceste efecte benefice au fost descrise în depresia din tulburarea bipolarå ¿i în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå. Existå studii care au aråtat efecte antipsihotice în episoadele psihotice la pacien¡i cu epilepsie (Kaplan. cât ¿i la cei care au primit în continuare doar LTG. Aceste efecte apar deosebit de importante. deoarece neurolepticele ar putea agrava tabloul epilepsiei. De asemenea. Un studiu prospectiv. dublu-orb. . vedere neclarå. atât la cei cårora li s-a adåugat LTG la tratamentul ini¡ial. 1999). 1996). 2000). 1999) ¿i în tulburårile de personalitate borderline (Pinto ¿i Akistal. ame¡ealå. cefalee.

scåzându-i timpul de înjumåtå¡ire la 13 ore. dupå caz. LTG nu afecteazå metabolismul altor medicamente.5.. dar au existat situa¡ii de apari¡ie a rash-ului ¿i în tratamente prelungite (de ex. cu ajustarea dozelor. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de rash! 5. probabil va fi folositå ca ortotimizant ¿i la aceastå categorie de vârstå.7. N. Nu se ¿tie încå de ce vârsta micå apare ca un factor de risc pentru acest efect. va trebui så se ¡inå seama de aceste interac¡iuni.3. ¿i al¡i inductori hepatici cresc metabolismul LTG.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 257 Aproximativ 10% dintre pacien¡i au întrerupt tratamentul datoritå apari¡iei efectelor secundare. Nu s-au semnalat cre¿teri în greutate în urma tratamentului. Interac¡iunile medicamentoase Toate medicamentele care inhibå sistemul citocromului P450 cresc concentra¡ia LTG. fenobarbitalul. cre¿terea foarte lentå a acestora ¿i o .3. Totu¿i. la fel ca ¿i CBZ. care au prezentat rash amenin¡åtor de via¡å. 5. inciden¡a rash-ului sever este mult mai mare decât la adult.3. crescându-i timpul de înjumåtå¡ire la 70 ore. Dimpotrivå. Rezultatele studiilor efectuate aratå un raport de la 1/50 pânå la 1/100 de copii trata¡i cu LTG.6. VPA inhibå metabolismul LTG. Modificarea testelor de laborator LTG nu interferå cu testele uzuale de laborator. cu precau¡iile legate de riscurile crescute de apari¡ie a rash-ului sever la vârste mai mici. CBZ cre¿te metabolizarea LTG. De asemenea. Aproape toate rash-urile severe apar în primele 2–8 såptåmâni de tratament. de cre¿terea rapidå a dozelor ¿i de folosirea unor doze mari de LTG.B. Utilizarea clinicå a lamotriginei De¿i e folositå ca antiepileptic în neuropediatrie. pentru a ajusta dozele de LTG. nu a fost aprobatå folosirea ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. fenitoina. Astfel.5. 6 luni). La copii. Riscul apari¡iei rash-ului poate fi crescut de combinarea LTG cu VPA. 5.5.5. în tratamentele combinate.

Administrarea VPA impune doze mai mici (VPA scade cleareance-ul LTG) ¿i o cre¿tere mai lentå a dozei: • în såptåmânile 1–2 se administreazå 25 mg la 2 zile.1.3. se ajunge la doza de între¡inere de 50–200 mg/zi. . Topiramatul Topiramatul (TPM) este un substituent sulfamat monozaharidic. pentru prevenirea apari¡iei efectelor adverse. 5. de 100–200 mg/zi.6. în USA nu e permiså folosirea LTG ca ortotimizant la vârste mai mici de 16 ani. atât la adult cât ¿i la adolescent. a fost aprobat în USA ca antiepileptic.3. a fost observat efectul antiepileptic. pentru evitarea apari¡iei rash-ului. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå se folosesc doze mai mici. În 1996. 5. 2002): • inhibi¡ia dozå – dependentå a canalelor de sodiu voltaj dependente ¿i a canalelor de calciu tip L. • în såptåmânile 3–4 se cre¿te la 25 mg/zi • în såptåmânile 4–5. • inhibi¡ia anhidrazei carbonice.2. în medie. care este. • în såptåmânile 3 ¿i 4 se cre¿te la 50 mg/zi. se considerå cå principalele sale mecanisme de ac¡iune sunt (dupå Grunze. iar • în såptåmânile 4–5 se ajunge la doza zilnicå.258 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI monitorizare riguroaså. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului Absorb¡ia sa este rapidå ¿i aproape completå. înså.3. Actualmente. nefiind afectatå de prezen¡a alimentelor în tubul digestiv. când. 5. • augmentarea inhibi¡iei GABA-ergice. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului Actualmente. Amann ¿i Walden. Astfel. • diminuarea neurotransmiterii glutamat-ergice (excitatorii). • în primele 1–2 såptåmâni se introduc 25 mg/zi. Medica¡ia se introduce foarte lent. cercetat ini¡ial ca agent hipoglicemiant.6. efect care nu s-a dovedit de-a lungul studiilor.6.

dupå o dozå oralå de 400 mg. Indica¡iile topiramatului Date ob¡inute din studii deschise ¿i din raportåri de caz aratå eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare. somnolen¡å ¿i fatigabilitate. lentoare psiho-motorie. confuzie. 5. dar au fost minore ¿i rezolvate. Sachs et al.6. 5. .6. Efectele cognitive par a fi asociate cu doze ini¡iale mari ¿i cre¿terea rapidå a dozelor. a fost demonstratå eficacitatea tratamentului cu TPM în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå (Yatham et al. 1999. De asemenea. iritabilitate ¿i depresie. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 21 de ore ¿i atingând concentra¡ia platou dupå 4 zile de tratament.5 dintre pacien¡i.3. În majoritatea studiilor. în general. peste 50% dintre pacien¡i au prezentat amelioråri dupå tratamentul cu topiramat. tulburåri de limbaj (gåsirea cuvintelor cu dificultate). dificultå¡i de concentrare. acest medicament a fost foarte bine tolerat: cele mai frecvente efecte adverse observate au fost cele legate de SNC.4. 2. printr-un mecanism necunoscut. În plus. topiramatul determinå scådere în greutate.3. Clearance-ul såu scade în insuficien¡a renalå. 2000): 1. Efectele secundare ale topiramatului Cele mai frecvente efecte adverse asociate cu topiramatul sunt cele de la nivelul SNC. Shank. Cazurile descrise cuprind ¿i pacien¡i care nu au råspuns la terapia conven¡ionalå. ¿i în cazul disfunc¡iilor hepatice. probleme de memorie. scåzând. de asemenea. Pot apårea foarte rar ame¡ealå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 259 Concentra¡iile plasmatice de vârf se ating în aproximativ 2 ore. Spre deosebire de celelalte anticonvulsivante. 1999). 2002). se poate asocia cu litiazå renalå: Shorvon (1996) a aråtat prezen¡a litiazei renale la 1. în timp sau prin scåderea dozelor (Kamman. Este foarte pu¡in metabolizat: 70–85% din doza administratå se eliminå neschimbat în urinå.3. La fel ca to¡i inhibitorii anhidrazei carbonice. care au fost împår¡ite în douå categorii (Kaplan. au aråtat eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare comorbide cu obezitatea.

depinzând de greutatea ini¡ialå. monitorizarea pacien¡ilor. tolerabilitatea sa fiind consideratå foarte bunå.3. astfel. ar putea permite extrapolarea acestor date ¿i la popula¡ia pediatricå cu patologie psihiatricå. Este necesarå. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului Topiramatul poate cre¿te concentra¡ia fenitoinei ¿i VPA. Influen¡area testelor de laborator Topiramatul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator.7. ne putem gândi în perspectivå la folosirea acestui medicament ca ortotimizant ¿i la copil ¿i adolescent.5. se pot asocia alte anticonvulsivante. Shank. în cazurile asociate cu obezitate sau cu dificultå¡i de control al alimenta¡iei (mâncatul excesiv). 5. dar nu influen¡eazå concentra¡ia CBZ.6. pentru a determina un regim alimentar optim. efectele adverse ale TPM nu sunt grave ¿i se reduc cu timpul ¿i la scåderea dozelor. pentru contracararea scåderii în greutate. în cele cu ciclare rapidå.3.3.6 ¿i 6. 2002). trebuie evitatå. ca de exemplu etazolamida. Totu¿i. topiramatul putând fi un ajutor pre¡ios. doza ¿i durata tratamentului (Kammen. s-au constatat scåderi în greutate între 1. Utilizarea clinicå a topiramatului Folosirea topiramatului ca ortotimizant nu este încå aprobatå la copil ¿i adolescent.6.260 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În studiile pilot. Chengappa et al. La nevoie. Asocierea cu al¡i inhibitori ai anhidrazei carbonice.5 kg. 2001. .6. în func¡ie de caz. Administrarea concomitentå de CBZ. fenobarbitalului ¿i pirimidonei. deoarece poate precipita formarea calculilor renali.6. experien¡a clinicå din neuropediatrie. au ob¡inut rezultate bune la pacien¡ii cu tulburare bipolarå cu obezitate ¿i diabet zaharat de tip II. acest efect este benefic la pacien¡ii obezi. fenitoinå sau VPA scade concentra¡ia topiramatului. fiind aprobat doar ca antiepileptic. la care se adaugå studiile fåcute la adultul tânår cu tulburåri psihiatrice. în special în cazul tulburårilor bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. Astfel. 5. De asemenea. 5. Totu¿i. efectuate pentru tulburarea bipolarå.

5. chiar în situa¡iile în care nu s-a ob¡inut un control bun asupra crizelor epileptice. divizatå în douå prize. Efectele clinice ale gabapentinului sunt mai pronun¡ate la doze mai mari. îmbunåtå¡iri semnificative ale dispozi¡iei ¿i calitå¡ii vie¡ii. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului Conform datelor actuale (dupå Grunze. 5. biodisponibilitatea sa fiind invers propor¡ionalå cu mårimea dozelor (cantitå¡ile mari nu se absorb).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 261 Pentru diminuarea efectelor adverse cognitive ¿i sedative. dozele ini¡iale sunt mici (25 mg/zi).3. se scad dozele.7.7. De-a lungul timpului.7.3.1. gabapentinul are urmåtoarele mecanisme de ac¡iune: • agonist al receptorilor GABA. care a fost aprobat de FDA ca antiepileptic în 1993. 5. 2000).3. Absorb¡ia sa se realizeazå prin sistemul de transport membranar al aminoacizilor neutri ¿i traverseazå bariera hematoencefalicå. la pacien¡ii cu epilepsie trata¡i cu gabapentin. 2002). în propor¡ie de 35 – 60%. Gabapentinul Gabapentinul este un aminoacid cu o structurå asemånåtoare acidului γ amino-butiric (GABA). Amann ¿i Walden. pentru pacien¡ii mai mari de 12 ani. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului Gabapentinul este absorbit incomplet la nivel intestinal. • altereazå metabolismul glutamatului ¿i glutaminei prin ac¡iunea pe canalele de calciu voltaj dependente. • cre¿te concentra¡ia plasmaticå de serotoninå. Dozele se cresc foarte lent pe o perioadå de 8 såptåmâni. . Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. În caz de insuficien¡å renalå. dar nu s-a stabilit încå precis în ce mod se coreleazå concentra¡ia plasmaticå cu råspunsul clinic. Aceste observa¡ii au atras aten¡ia asupra poten¡ialului terapeutic al gabapentinului în tulburårile psihiatrice (Kaplan. pânå la doza maximå de 400 mg/zi.2. • blocheazå canalele Na+ voltaj dependente. Dozele mai mari nu se asociazå cu cre¿terea eficacitå¡ii. s-au observat.

Un alt studiu (Pande et al. a evaluat eficacitatea gabapentinului ¿i lamotriginei în monoterapie – administrate pe o perioadå de 6 såptåmâni – comparativ cu placebo. Mc Elroy et al. Un studiu recent. a aråtat o eficacitate a gabapentinului superioarå placebo. 2002). dublu orb. dar a fost ineficace în mania severå. 2000).3. la pacien¡i cu manie. la pacien¡i cu tulburare bipolarå refractarå la tratament ¿i pacien¡i cu tulburare unipolarå (Frye et al. hipomanie sau episoade mixte. 2000) a evaluat efectele gabapentinului ca tratament de adåugare la litiu sau VPA.7. ceea ce impune administrarea în mai multe prize. 1999. 1999). de asemenea. 1997. Eficacitatea lamotriginei a fost mai mare decât a gabapentinului ¿i placebo. randomizat. 2000). 1997) au raportat rezultate care aratå cå gabapentinul este eficient în hipomanie. Alt studiu a investigat eficacitatea gabapentinului în tratamentul tulburårilor bipolare refractare la tratament (Altshuler et al. în tratament în tulburårile bipolare. 1997. Un studiu controlat. aceste rezultate. dublu-orb. . Indica¡iile gabapentinului Unii autori (Schaffer ¿i Schaffer. depresia din tulburårile bipolare ¿i în profilaxia tulburårilor bipolare. în timp ce gabapentinul a avut o eficacitate comparabilå cu placebo. în tratamentul fobiei sociale ¿i tulburårilor de panicå (Pande et al. Astfel. Acest medicament ar putea avea totu¿i un rol în tratamentul pacien¡ilor cu tulburåri bipolare refractare la tratamentul conven¡ional.3. 5. în special ca adåugare la alte medicamente ¿i în cazul comorbiditå¡ii cu tulburårile anxioase (Walden ¿i Grunze. Un studiu pe pacien¡i cu manie acutå (Erfurth et al.262 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circulå liber în plasmå (nu se leagå de proteinele plasmatice). Se eliminå nemodificat în urinå. Concluziile au fost cå gabapentinul este eficient doar ca tratament adjuvant ¿i nu în formele cu ciclare rapidå. în special în combina¡ie cu alte ortotimizante. Are un timp de înjumåtå¡ire de 5-9 ore. cu toate limitele ¿i inconcordan¡ele lor. 1998) a aråtat cå gabapentinul a fost eficace în mania u¿oarå. Stanton et al. dar eficacitatea a fost. controlat. comparabilå cu placebo. nu permit recomandarea gabapentinului între op¡iunile ini¡iale.

5. putându-se cre¿te rapid la doza de între¡inere. în combina¡ie cu gabapentinul î¿i pot augmenta acest efect. Interac¡iunile medicamentoase Antiacidele gastrice (de exemplu hidroxizii de aluminiu ¿i magneziu) scad absorb¡ia sa. dar nu sunt severe ¿i sunt tranzitorii. 5.7. Se începe cu o dozå de 300 mg/zi. Atât studiile cât ¿i raportårile de caz au aråtat o variabilitate extremå a dozei zilnice eficace (s-au raportat la adult doze cuprinse între 600 ¿i 6000 mg). De asemenea. divizatå în 3 prize. alcool ¿i cocainå.6. Acest medicament amelioreazå semnificativ durerea de origine neuropatå. Nu are efecte toxice serioase la supradozare. Poate fi folosit în locul benzodiazepinelor ¿i hipnoticelor pentru insomniile u¿oare. inclusiv la copii. La unii pacien¡i.3. existå studii care sugereazå eficacitatea gabapentinului în tulburårile de control al comportamentului. 2000). Interferen¡ele cu testele de laborator Gabapentinul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator. 5. normalizând somnul. poate fi folosit ca adjuvant în sevrajul la benzodiazepine.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 263 De asemenea.3. .3. Cre¿terea rapidå a dozelor ¿i dozele mari produc sedare u¿oarå.5.7. Eficacitatea medicamentului este. au fost observate edeme declive. ataxia.7. Efectele secundare ale gabapentinului Cele mai frecvente efecte adverse sunt sedarea.3.4. 5. scåzând frecven¡a ¿i intensitatea decompensårilor ¿i a crizelor disruptive la ace¿ti pacien¡i (Kaplan.7. dependentå de dozå. Utilizarea clinicå a gabapentinului Nu au fost stabilite dozele optime la pacien¡ii cu tulburåri psihiatrice. Medicamentele care dau sedare. dupå cum am aråtat. Pacien¡ii cu afectare renalå trebuie monitoriza¡i. dar existå mari varia¡ii individuale. ame¡eala.7. Gabapentinul este ¿i un sedativ u¿or. deoarece gabapentinul se eliminå exclusiv renal.

deci. Totu¿i. Introducere Litiul este un ion monovalent. Ele constituie. pot fi folosite ca ortotimizante. fiind eficace pentru un grup considerabil de tulburåri psihiatrice. De asemenea. fiind necesarå o monitorizare riguroaså. Aceste precau¡ii necesare nu trebuie. ca tiagabinul. De asemenea. vigabatrinul ¿i felbamatul nu s-au dovedit pânå în prezent beneficii în psihofarmacologie. Litiul 5. mai ales în cazurile în care vârsta micå apare ca un factor de risc. noi perspective terapeutice în tratamentul multor tulburåri psihiatrice. dovedit ¿i sus¡inut prin studiile numero¿ilor autori. Pentru alte medicamente antiepileptice noi. fåcând parte din grupa IA a tabelului lui Mendeleev. Nu se folosesc doze foarte mari la copil ¿i adolescent. totu¿i. Atât pacientul cât ¿i pårin¡ii acestuia vor trebui informa¡i asupra beneficiilor. fragmentate în 3 prize. dar este singurul element cu proprietå¡i antimaniacale din aceastå grupå. atât din motive medicale cât ¿i din motive medico-legale. dar ¿i asupra riscurilor unui anumit medicament. reiese cå medicamentele antiepileptice. în special la copil.264 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Majoritatea pacien¡ilor råspund la doze cuprinse între 600 ¿i 900 mg. Din numeroasele studii citate anterior. iar decizia terapeuticå va fi luatå împreunå cu ace¿tia. så sperie clinicianul. nu trebuie uitat cå aceste medicamente s-au dovedit eficace chiar ¿i în unele tulburåri refractare la tratamentul conven¡ional ¿i pot avea uneori beneficii mai mari ¿i chiar efecte adverse mai mici decât unele medicamente deja acceptate.1. cu unele excep¡ii. În plus. Întreruperea tratamentului nu produce sindrom de abstinen¡å.4. având în vedere cå unele nu au fost încå aprobate pentru uzul psihofarmacologic. 5. din întreaga lume. decizia terapeuticå trebuie atent cântåritå. deoarece aceste medicamente au un real poten¡ial terapeutic pentru tulburårile psihiatrice. . trebuie luate în calcul efectele adverse. cel mai u¿or dintre metalele alcaline. la pacien¡ii interna¡i vor fi consemnate în foaia de observa¡ie motivele pentru care se alege un medicament care nu are în prospect indica¡ia respectivå sau nu e recomandat pentru vârsta pacientului ¿i se va urmåri atent evolu¡ia sub tratament.4.

sub formå de capsule de 150 mg. concentra¡ia de acid uric. Singura aprobare a FDA care a mai fost ob¡inutå a fost pentru tratamentul de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. în urma unor studii în care a dovedit efectul antimaniacal al litiului. de cåtre Johan Arfwedson. iar introducerea litiului în psihiatrie a trebuit så a¿tepte foarte mult timp. dovedind capacitatea acestuia de a diminua. 2000). Litiul este disponibil sub mai multe forme: • preparate standard.4. renale. În anul 1843. a fost introdus în medicinå de Alexander Ure. Ini¡ial a fost administrat sub forma apelor minerale cu con¡inut de litiu. in vitro. Astfel. 300 mg ¿i 600 mg carbonat de litiu ¿i sub formå de tablete de 300 mg carbonat de litiu. psihiatrul australian John Cade. nedovedite încå. pe care le vom prezenta în continuare. Observa¡iile clinice ale lui Cade au fost sus¡inute de mai multe trialuri clinice riguroase. Mecanismele farmacodinamice ale litiului Mecanismele biochimice ale efectului ortotimizant al litiului nu sunt cunoscute. considerau. Astfel.. la acea vreme. a determinat de-a lungul timpului numeroase reac¡ii adverse (neurologice. 2000). cå depresia ¿i mania fac parte dintre tulburårile metabolismului acidului uric (Kaplan. fapt care nu a fost cunoscut ini¡ial.) ¿i chiar decesul unor pacien¡i. 5. Existå înså unele specula¡ii. litiul a fost introdus în USA. 2000). conduse de Mogens Schou ¿i al. administrarea acestuia a început så fie controversatå. con¡inând 8 mEq/ml citrat de litiu. . fiind numit lithion de Jons Jacob Berzelius. pentru tratamentul diatezelor urice. în anul 1975 (Kaplan. ¿i numai pentru tratamentul maniei. Ceea ce este interesant. în Suedia. acest element fiind încorporat ¿i în alte 43 de preparate medicale. gastro-intestinale etc.2. În anii ’40.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 265 A fost descoperit în anul 1817. având o fereastrå terapeuticå (indice terapeutic) destul de îngustå. deoarece Trousseau (în Fran¡a) ¿i Alexander Haig (în Anglia). iar în 1907 au fost produse primele tablete de litiu. • preparate cu eliberare lentå (controlatå) de 450 mg carbonat de litiu ¿i • sirop. a fost ini¡iatorul folosirii litiului ca antimaniacal. care au aråtat eficacitatea litiului în manie ¿i în tratamentul profilactic al „tulburårii maniaco-depresive“ (Kaplan. Totu¿i. dar a fost aprobat de FDA abia în 1970. folosirea lui crescând tot mai mult cåtre anii ’60.

precum calciul ¿i magneziul. Practic. Pare a produce ¿i un fenomen de down-regulation a receptorilor 5HT1 ¿i 5HT2 (D. pare så creascå excre¡ia de metaboli¡i ai NA la maniacali. Ini¡ial pare så creascå sinteza de NA în unele arii cerebrale. litiul crescând concentra¡ia acesteia la nivelul cortexului.266 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fiind un cation monovalent. prin interac¡iunea sa cu fosfolipidele membranare. Litiul pare a poten¡a transmisia serotoninergicå. 2000). De asemenea. 2000). 2003). de exemplu.D. precum sodiul ¿i potasiul. prin interven¡ia la nivelul cuplårii receptor – mesager secund. M. ceea ce ar explica efectele ortotimizante la ambele categorii de pacien¡i (D. astfel. Litiul produce. dar ¿i cationilor bivalen¡i. Prelipceanu. litiul are efect ¿i asupra transmiterii GABA. ac¡iunea litiului la nivelul ATP-azei Na+K+) (Kaplan. dar reduce excre¡ia de metaboli¡i ai NA la depresivi. dar ¿i la nivelul mesagerilor secunzi. ac¡ionând la nivelul neurotransmi¡åtorilor. Prin administrarea litiului va apårea o competi¡ie între acesta ¿i cationii mai sus men¡iona¡i (a fost doveditå. o cre¿tere a permeabilitå¡ii membranei hemato-encefalice. De asemenea. ac¡ionând la nivelul sintezei 5HT ¿i producând cre¿terea eliberårii de serotoninå la nivelul cortexului parietal ¿i în hipocamp. S-ar putea explica. Prelipceanu. Prelipceanu. Aceste efecte apar dupå o perioadå de tratament. crescând eliberarea acestuia prin ac¡iunea la nivelul . 2003). se considerå cå nu existå nici un neurotransmi¡åtor care så nu fie influen¡at de litiu (Kaplan. 2000). efecte similare tuturor medicamentelor antidepresive. Se pare cå litiul ac¡ioneazå ¿i asupra sistemului dopaminic. Prelipceanu. care coincide cu perioada de apari¡ie a efectelor benefice (D. Prin mecanisme neelucidate. ceea ce ar explica eficacitatea litiului ¿i asupra pacien¡ilor cu manie cu manifeståri psihotice (D. 2003). de asemenea. Acest medicament ac¡ioneazå în diferite arii cerebrale. Efectul antimaniacal se explicå ¿i prin ac¡iunea asupra acetilcolinei. Gheorghe. Litiul intervine ¿i asupra sistemului noradrenergic. litiul are efecte similare celorlal¡i cationi monovalen¡i. 2003. litiul pare så afecteze func¡ia receptorilor βadrenergici. cu durata de la câteva zile la câteva såptåmâni. capacitatea litiului de a încetini viteza de repolarizare la nivelul sistemului nervos central.

randomizat. 2000. ac¡iunea litiului la nivelul diferi¡ilor neurotransmi¡åtori pare a restabili ritmurile circadiene fiziologice. 2000). De asemenea.4. 2003). Prelipceanu. a dus la aprobarea litiului de cåtre FDA. profund dereglate în cadrul tulburårilor afective (D. în special la adult. în ciuda cercetårilor efectuate de-a lungul a peste 100 de ani. clearance-ul litiului este cu 50% mai ridicat decât la cei cu greutate normalå. Deoarece nu se leagå de proteine. au fost efectuate numeroase studii. Spre deosebire de alte medicamente psihotrope. Metabolizare. Mecanismele farmacocinetice ale litiului Absorb¡ie. se distribuie în apa corporalå. Acest efect este datorat ¿i cre¿terii nivelului de conversie a glutamatului în GABA (Kaplan.3. Timpul de înjumåtå¡ire este de aproximativ 18–24 ore. Preparatele standard ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 1–1 ½ ore. 5. Litiul se absoarbe rapid ¿i complet din tractul gastrointestinal. D. Se eliminå la nivel renal. Clearance-ul litiului este aproximativ 1/5 din clearance-ul creatininei. în urma acestor studii. dublu orb.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 267 receptorilor presinaptici. Un studiu recent. Eliminare. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice ¿i nu se metabolizeazå.4. 2000). Prelipceanu. . Indica¡iile clinice ale litiului se adreseazå în special tulburårii bipolare. Pe lângå efectul ortotimizant. multicenter. ca antimaniacal ¿i în 1974 ca tratament de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. Dovedirea efectului antimaniacal. Men¡ionåm totu¿i cå nici una dintre aceste ipoteze nu a putut fi demonstratå ¿tiin¡ific pânå în prezent. iar cele cu eliberare lentå în aproximativ 4 ore (Kaplan. 2000).4. în 1970. astfel încât toxicitatea sa se manifestå la nivelul tuturor aparatelor ¿i sistemelor. Indica¡iile litiului De-a lungul timpului. a aråtat o eficacitate a litiului în cazul maniei acute de douå ori mai mare ca placebo ¿i similarå cu a valproatului (Kaplan. 5. mecanismele de ac¡iune farmacologicå a litiului råmânând incomplet elucidate. fiind ceva mai mare la båtrâni ¿i la cei cu afectåri ale ratei de filtrare glomerularå (Kaplan. la pacien¡ii obezi. 2000).

R. la ini¡ierea tratamentului se recomandå asocierea unei benzodiazepine sau unui neuroleptic clasic. citat de J. 2001. Unele studii clinice au aråtat cå o anumitå categorie de pacien¡i cu tulburare bipolarå nu råspunde la tratamentul de între¡inere cu litiu (Bowden et al. schizofrenie ¿i la pacien¡ii agresivi (eficient mai ales la cei cu agresivitate „explozivå“. Existå studii clinice care aratå cå tratamentul îndelungat cu litiu a scåzut rata suicidului de 6 – 7 ori la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I (Kaplan. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. existå studii care aratå eficacitatea litiului atât în depresia majorå. cât ¿i în episoadele depresive din tulburarea bipolarå I. Speer. cu ciclare rapidå. în func¡ie de tabloul clinic al episodului respectiv. 1994. având episoade depresive care nu se amelioreazå în urma tratamentului cu litiu (Calabrese. Din acest motiv. 2002). . Este utilå folosirea litiului ca monoterapie. în tratamentul de între¡inere al pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. asocierea cu valproat sau carbamazepinå poate fi beneficå. dar trebuie urmåritå riguros sumarea efectelor adverse. Se pare cå pacien¡ii „non-responderi“ prezintå de fapt tulburare bipolarå II. Litiul se poate folosi ¿i asociat cu un antidepresiv. cu agresivitate inten¡ionalå) (Kaplan. litiul a fost acceptat pentru tratamentul episoadelor maniacale. 2002). 2000. mai ales la acei pacien¡i care au prezentat manifeståri maniacale la tratamentul cu antidepresive. Cookson.268 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dupå cum am aråtat. eficien¡a sa fiind mai mare pentru manie (Kaplan. Post ¿i A. 2000). Litiul mai este utilizat ca ortotimizant ¿i în tulburarea schizoafectivå. controlând mania acutå ¿i prevenind recidivele la aproximativ 80% dintre pacien¡ii cu tulburare bipolarå I ¿i într-un procent mai redus la pacien¡ii cu episoade mixte ¿i la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. care se manifestå în crize. 2000). pe perioade îndelungate. litiul reduce semnificativ atât frecven¡a cât ¿i gravitatea ¿i durata episoadelor maniacale ¿i depresive din cadrul tulburårii bipolare I. citat de J. ¿i mult mai pu¡in eficient la cei antisociali. Cookson. pânå la dobândirea efectelor antimaniacale ale litiului (Kaplan. 2000). 2002). Ca tratament de între¡inere. 2000). De asemenea. 2000). în special la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. Efectul terapeutic al litiului se instaleazå dupå o perioadå cuprinså între 1-3 såptåmâni.

de¿i mult mai rar. apare evident cå decizia asupra unui anumit tratament este destul de dificilå. iar debutul înainte de pubertate. fåcând apel la monitorizarea atentå (atât a efectelor benefice. fiind înså eficace. studiile controlate privind aceste boli ¿i tratamentul lor sunt relativ sårace (Kaplan. Aceste procente ar fi chiar mai ridicate. este în general subestimat. de asemenea. . post detox. doar la acei pacien¡i la care consumul de alcool a apårut în contextul unei tulburåri depresive (Kaplan. Câ¡iva factori se considerå a fi predictivi pentru tulburarea bipolarå ¿i. La copil ¿i adolescent. reiese cå 20-30% dintre ace¿tia au avut primul episod al tulburårii înainte de vârsta de 20 de ani. ai influen¡elor benefice ale tratamentului cu litiu sau cu alte medicamente ortotimizante: • debutul rapid. La aceste aspecte se adaugå faptul cå pentru formularea diagnosticului de tulburare bipolarå se folosesc acelea¿i criterii ca la adult (Kaplan. 2000). Din studiile efectuate pânå în prezent la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I. 2000). implicit. cât ¿i a celor adverse) ¿i la întreaga experien¡å a clinicianului. profilul efectelor adverse este aproape similar la aceastå categorie de vârstå. cu manifeståri psihotice ¿i întârziere în dezvoltarea psihomotorie. dar în aceste studii debutul este considerat a fi de obicei prima spitalizare ¿i nu apari¡ia primelor simptome ale bolii (Kaplan. cât ¿i dificultå¡ilor formulårii acestui diagnostic la aceastå categorie de vârstå. De¿i existå numeroase date de literaturå referitoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburare bipolarå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 269 Acest medicament s-a dovedit a fi util ¿i în tratamentul alcoolismului. În aceste condi¡ii. folosirea litiului întâmpinå unele controverse. Din observa¡iile clinice reiese cå debutul tulburårii bipolare I la vârsta adolescen¡ei este destul de frecvent. ca ortotimizant. O altå dilemå de diagnostic este dacå un prim episod depresiv va evolua ca o tulburare unipolarå sau bipolarå. agresivitate sau tulburåri de comportament asociate întârzierii mintale ¿i tulburårilor de dezvoltare. • istoric familial de tulburare bipolarå. 2000). • prezen¡a manifestårilor hipomaniacale induse de antidepresive (Kaplan. se pare. atât datoritå simptomatologiei deseori atipice ¿i comorbiditå¡ii (în special THDA). Rata concentra¡iei serice a litiului la adolescent este similarå cu a adultului. 2000). 2000).

sub o strictå monitorizare clinicå ¿i a concentra¡iei serice. performan¡ele academice (Kaplan. de¿i nu au fost aprobate de FDA ca ortotimizante la copil. Utilizarea lui va fi conform experien¡ei clinice a medicului. mai ales la aceste grupe de vârstå. La adolescen¡i ¿i tineri.270 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Totu¿i. Noi nu recomandåm litiul la vârste mici. endocrinå (tiroidå. Acest fapt poate impune reconsiderarea indica¡iei de tratament. Vârsta minimå la care se administreazå litiul nu este precizatå în tratatele de specialitate. la concentra¡ii serice cuprinse între 0. 2000). unde experien¡a clinicå este mult mai micå decât la adult ¿i. 2000). mai degrabå decât cre¿terea dozelor. Concentra¡iile cuprinse între 0. Concentra¡ia plasmaticå a litiului trebuie monitorizatå riguros. în plus. De asemenea. cåderea pårului pot fi foarte greu de tolerat (Kaplan. se vor lua în considerare alte alternative terapeutice.6 ¿i 1.6 ¿i 1. Tratamentul cu litiu se mai recomandå la copiii cu tulburåri periodice sau ciclice ale dispozi¡iei sau comportamentului ¿i la copiii cu manifeståri agresive severe (Kaplan.2 mEq/l sunt considerate eficace. semnificativ. dar pot exista pacien¡i la care efectele benefice så nu aparå la aceste concentra¡ii. preferând ca ortotimizante medicamente din grupul antiepilepticelor (care. în aceste cazuri. pentru . cre¿terea în greutate. existå anumite particularitå¡i de biodisponibilitate. În ceea ce prive¿te durata tratamentului. din perspectiva adolescentului extrem de preocupat de imaginea sa corporalå. existå speciali¿ti care recomandå ca la copil ¿i adolescent så nu se administreze litiu pe perioade mai mari de 6 luni. 2000). litiul este eficace atât în profilaxia cât ¿i în tratamentul maniei acute. nu în cadrul intoxica¡iei) ale tratamentului cu litiu pot afecta.4 mEq/l. Având în vedere înså indicele terapeutic foarte mic al litiului. 2000). efecte secundare ca acneea. ¿i facem precizarea cå acest medicament nu a fost aprobat de FDA pentru folosirea la popula¡ia pediatricå. paratiroide) ¿i func¡ia cardiacå (Kaplan. Pe parcursul tratamentului se vor monitoriza obligatoriu ¿i func¡ia renalå. beneficiazå de o experien¡å clinicå valoroaså în folosirea acestora ca antiepileptice) ¿i medicamente neuroleptice clasice. efectele cognitive (este vorba de cele care apar la o concentra¡ie sericå normalå. pentru controlul agresivitå¡ii.

vårsåturi. poate avea efecte nedorite asupra tuturor aparatelor ¿i sistemelor. 2000). Efectele secundare ale litiului Dupå cum am aråtat anterior. Post.5. Efecte neurologice Litiul poate produce mai frecvent tremor. dar tremorul sever ¿i chiar ataxia ¿i disartria trebuie så atragå aten¡ia asupra unei eventuale intoxica¡ii. clinicianul va trebui så ¡inå seama ¿i de numeroasele studii care demonstreazå evolu¡ia nefavorabilå a pacien¡ilor netrata¡i. fragmentatå în 3-4 prize (aten¡ie la bradicardie!) Pot apårea rar neuropatie perifericå. distribuindu-se în apa corporalå. Efectele adverse cele mai importante sunt cele gastrointestinale. Trimble ¿i B. litiul scade pragul convulsivant (Kaplan. . 2000. în doze de la 30 la 120 mg/zi. dermatologice ¿i de cre¿tere în greutate. Efecte gastro-intestinale Litiul poate cauza grea¡å. afectarea memoriei). de tipul propranololului. timp de reac¡ie întârziat. 2000). ¿i så ia în calcul alternativele terapeutice existente în prezent (Kaplan. M. renale. cardiovasculare. cât ¿i asupra neurodezvoltårii (Kaplan. hipertensiune intracranianå benignå. endocrinologice. fragmentarea dozelor ¿i administrarea în timpul meselor. 2000) recomandå antagoni¿ti ai receptorilor βadrenergici. Aceste efecte pot fi diminuate prin fragmentarea dozelor. Kupka ¿i R. Efectele descrise pot fi evitate prin introducerea treptatå. fragmentat în 3-4 prize.4. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice. iar la copil nu se va depå¿i doza de 1 mg/kg/zi. astfel. neurologice. 2002. unii autori (Kaplan. diaree. fenomene asemånåtoare miasteniei gravis. atât asupra dezvoltårii somatice. Citratul de litiu este mai bine tolerat. fiind mai importante la ini¡ierea tratamentului. precum ¿i alte fenomene care apar mai rar. 2000). în special la doze toxice. Totu¿i. ca simptome u¿oare de tip parkinsonian. 5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 271 evitarea efectelor pe termen lung. efecte cognitive (lipsa spontaneitå¡ii. Tulburårile de tranzit råspund la medica¡ia antidiareicå. Pentru ameliorarea tremorului. subsalicilatului de bismut sau difenoxilat cu atropinå (Kaplan. R. ataxie ¿i disartrie. Schmitz. De asemenea. de tipul loperamidului. 2002).

Dieta hiposodatå. diureticele. utilizarea dozei de litiu minime eficace.272 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efecte renale Dintre efectele renale. rar. Tratamentul cu litiu se poate asocia cu sindrom nefrotic. Se impune echilibrarea hidricå. dacå apar manifeståri clinice care så sugereze afectare renalå. se vor administra diuretice tiazidice. prin determinarea anualå a creatininei serice ¿i a volumului urinar pe 24 de ore. Efecte endocrinologice Litiul poate determina efecte adverse tiroidiene ¿i paratiroidiene. 2000). Efecte cardiace Efectele litiului asupra cordului sunt similare celor determinate de hipokaliemie ¿i se datoreazå înlocuirii potasiului intracelular cu ioni de litiu. Poate determina gu¿å (la 5% dintre pacien¡ii trata¡i cu litiu). se impune monitorizare cardiacå. La pacien¡ii trata¡i cu litiu se recomandå determinarea periodicå a TSH. sincope sau chiar stop cardiac. Pacien¡ii vor fi monitoriza¡i din punct de vedere al func¡iei renale. afecteazå func¡ia tiroidei. cre¿terea creatininei sangvine ¿i. adenom paratiroidian. determinând scåderea pasagerå a concentra¡iei hormonilor tiroidieni circulan¡i. . La administrare îndelungatå (de obicei peste 10 ani) pot apårea efecte renale severe. Probele renale se vor efectua ¿i în afara determinårilor de rutinå. cu aritmii sinusale consecutive. cu efectuarea ECG cel pu¡in o datå pe an.sau hipertiroidism. Constau în aplatizarea undei T pe ECG ¿i în deprimarea activitå¡ii nodului sinusal. mai rar. De¿i cele mai frecvente modificåri cardiace datorate litiului sunt benigne. hipo. exoftalmie benignå. scåzându-se doza de litiu. Litiul poate determina ¿i fenomene de hiperparatiroidism ¿i. consecin¡å a ac¡iunii litiului asupra hormonului antidiuretic. inhibitorii enzimei de conversie måresc cardiotoxicitatea litiului (Kaplan. cel mai frecvent este poliuria cu polidipsie secundarå (diabetul insipid nefrogen). insuficien¡å renalå. Dacå poliuria este importantå. administratå în prizå unicå. reversibilå. deoarece diureticul poate determina reten¡ia de litiu (Kaplan. Astfel. ca fibroza intersti¡ialå cu scåderea progresivå a ratei de filtrare glomerularå. 2000). sau care economisesc potasiu.

rash ¿i agravarea psoriazisului. Aceste efecte par a fi dependente de dozå. Tratamentul cu litiu se va opri imediat. Stroescu. Se asociazå simptome gastrointestinale. Intoxica¡ia cu litiu este gravå. o stângåcie excesivå a mi¿cårilor. Prelipceanu. 1993). de¿i nu este un efect grav. Efecte dermatologice Litiul poate determina efecte adverse dermatologice cum sunt acneea. vertij. Primele semne ¿i simptome care trebuie så atragå aten¡ia sunt tremorul important. modificåri cardiovasculare ¿i afectare renalå (Kaplan. Tratamentul intoxica¡iei vizeazå îndepårtarea litiului din organism ¿i combaterea deshidratårii. prin mobilizare din ¡esuturi. u¿or hipocaloricå ¿i exerci¡iile fizice pot atenua acest efect. O dietå echilibratå. efectele adverse cardiace sunt poten¡ate de dezechilibrele hidro-electrolitice ¿i de insuficien¡a renalå (V. råspunzând la mic¿orarea dozelor sau la schimbarea preparatului de litiu. concentra¡ia litiului poate cre¿te din nou. Dupå dializå. În cazul supradozei sau a intoxica¡iei voluntare cu litiu se încearcå eliminarea medicamentului din tractul gastrointestinal prin administrarea de polistiren sulfonat sau polietilen-glicol. mioclonii. datoratå efectului asupra metabolismului glucidelor ¿i reten¡iei hidrice (litiul poate determina edeme). Administrarea de cårbune activat este contraindicatå. 2000. iar pacientul va fi internat într-o sec¡ie de toxicologie sau terapie intensivå ¿i tratat de urgen¡å. dar valoarea acesteia este controversatå. Se poate face lavaj gastric folosind un tub de calibru mare (Kaplan. ataxie. 2000). pentru cazurile cele mai severe. somnolen¡å. D. Alte efecte Tratamentul cu litiu poate determina cre¿tere ponderalå. fiind necesarå uneori o nouå dializå (Kaplan. bradipsihie. disartrie. sindrom confuzional cu agravare pânå la comå. convulsii. 2000). Unii autori recomandå diurezå for¡atå. aceasta fiind måsura cea mai eficace de înlåturare rapidå a litiului seric. deoarece poate duce la leziuni cerebrale ireversibile ¿i chiar la moarte. ¿i în special când se asociazå ¿i cre¿terea în greutate (Kaplan. cåderea pårului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 273 De asemenea. poate afecta complian¡a la tratament mai ales la adolescent. 2000). Apari¡ia acneei. . Se va avea în vedere hemodializa. 2003). fiind o mare urgen¡å medicalå.

pentru condi¡ii medicale sau simptomatologia psihicå. prin diminuarea secre¡iei renale.5. sindrom serotonin-like (în asociere cu inhibitorii poten¡i ai serotoninei) Neurotoxicitate la asocierea cu CBZ Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. Ocazional. se impune cunoa¿terea efectelor care pot apårea în urma ac¡iunii simultane a acestor medicamente. tetraciclinå Metildopa Bicarbonat de sodiu Ioduri Propranololul Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. întrucât litiul traverseazå lent bariera hematoencefalicå. S-au raportat ¿i modificåri ale eritrocitelor ¿i influen¡area reciprocå a concentra¡iei serice de medicamente (atât pentru neuroleptice. prin diminuarea secre¡iei renale (cu excep¡ia aspirinei) Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa.274 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simptomatologia neurologicå se poate ameliora în câteva zile de la normalizarea litemiei. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului (dupå Kaplan ¿i Sadock. . Neuroleptice Antidepresive Antiepileptice Antiinflamatoare nesteroidiene Diuretice tiazidice Diuretice care economisesc K+ Diuretice de anså Osmotice (manitol. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). cofeinå. S-au raportat cazuri de neurotoxicitate.6. Nu modificå concentra¡ia litiului. este destul de frecventå. 5. precipitarea sindromului neuroleptic malign. Neurotoxicitate Cre¿te eliminarea renalå a litiului Se cumuleazå efectele antitiroidiene Probabil cre¿te u¿or concentra¡ia sericå a litiului. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului Întrucât necesitatea administrårii cocncomitente cu litiul a altor medicamente. Prelipceanu. Cresc concentra¡ia sericå a litiului. 2002) Medicamentul Efecte ale asocierii cu litiu Encefalopatie. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). Tabelul 5. agravarea efectelor extrapiramidale. cât ¿i pentru litiu).5. uree) Xantine (aminofilinå. principalele interac¡iuni medicamentoase ale litiului. teofilinå) Inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidå) Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Inhibitori ai canalelor de calciu Metronidazol. Vom prezenta în tabelul 5. prin diminuarea secre¡iei renale. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). La pacien¡ii cu istoric de intoxica¡ie cu litiu se contraindicå tratamentele ulterioare cu acest medicament (D. 2003). Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului.4.

Dupå stabilirea dozei de între¡inere. T3 ¿i T4. prin scåderea treptatå a dozelor. Doza de între¡inere variazå în limite destul de largi: va råmâne cea care va men¡ine litemia în cadrul intervalului de mai sus. cre¿terea lentå a dozelor cu 150 mg la 3-5 zile. cuprinzând: hemograma. pacientului i se va face un examen clinic complet ¿i determinåri de laborator. ionograma sericå. litiul se va întrerupe lent. De asemenea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 275 5. Influen¡area testelor de laborator Litiul nu modificå testele de laborator. concentra¡ia sericå a litiului se va determina periodic (diferi¡i autori recomandå determinarea de rutinå a litemiei la intervale cuprinse între 2 – 6 luni).) duc la cre¿terea concentra¡iei serice a litiului. 5. se va determina litemia ¿i se va examina pacientul de câte ori se va suspiciona intoxica¡ia cu litiu sau. valorile TSH. timp de 1-2 såptåmâni. La copil ¿i adolescent se recomandå ini¡ierea tratamentului cu 150 mg.4.2 mEq/l. efectuarea ECG (la femei se face ¿i un test de sarcinå). . ineficient din punct de vedere terapeutic. având poten¡ial toxic. dimpotrivå.8.7. în câteva såptåmâni. fiind administratå în douå sau trei prize pentru preparatele standard ¿i în prizå unicå pentru preparatele cu eliberare lentå. se va reconsidera tratamentul (introducerea altui medicament cu efecte antimaniacale sau ortotimizante). respectiv scåderi ale acesteia: • aportul excesiv de sodiu duce la scåderea concentra¡iei serice a litiului. • pierderile excesive de apå (febrå. • dieta hiposodatå cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. Înainte de ini¡ierea tratamentului. Utilizarea clinicå a litiului Înainte de ini¡ierea tratamentului cu litiu. vor fi informa¡i cå varia¡iile aportului sau pierderii de lichide ¿i såruri influen¡eazå concentra¡ia sericå a litiului. atât pacientul cât ¿i familia acestuia. putând determina cre¿teri. creatinina sericå.6-1. cu toate cå litemia s-a încadrat în intervalul standard. un nivel scåzut al litemiei. pânå la ob¡inerea unei concentra¡ii serice a litiului cuprinse între 0. În cazul în care nu se ob¡ine un råspuns clinic satisfåcåtor. transpira¡ii abundente etc.4.

atât la toate controalele de rutinå cât ¿i de câte ori va observa vreun semn care ar sugera o eventualå intoxica¡ie cu litiu. de efectele dezastruoase ale unei posibile intoxica¡ii ¿i så nu îl administråm decât atunci când avem siguran¡a cå familia va supraveghea administrarea corectå a tratamentului ¿i va aduce pacientul la medic. valproatului ¿i carbamazepinei. inclusiv în tratamentul de între¡inere în tulburarea bipolarå I. De asemenea. cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani. Råspunsul a fost definit ca modificarea scorului YMRS cu peste 50%. în medie 11. Litiul este. Pacien¡ii au fost distribui¡i randomizat så primeascå timp de 6 såptåmâni tratament cu litiu. de necesitatea unei monitorizåri riguroase. Eficacitatea a fost în principal måsuratå cu CGI-I ¿i YMRS. agresivitå¡ii ¿i a altor tulburåri psihice ale copilului ¿i adolescentului.4 ani. litiul ¿i carbamazepina au aråtat un efect important în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu boalå bipolarå I ¿i II în episod maniacal sau mixt. 1.5. Mårimea efectului a fost 1. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. în medie 11.00 pentru carbamazepinå. 5. au fost cuprin¿i într-un studiu publicat în 2000 de cåtre Kowatch et al. . ratele de råspuns fiind 53% pentru divalproexul de sodiu.06 pentru litiu ¿i 1. 38% pentru litiu ¿i 38% pentru carbamazepinå.4 ani.276 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Familia va fi învå¡atå. trebuie så ¡inem seama de indicele terapeutic mic al acestuia.63 pentru divalproex. Totu¿i. så recunoascå semnele precoce ale unei posibile intoxica¡ii cu litiu ¿i så se prezinte la medic. ceea ce face ca el så fie preferat deseori pentru tratamentul episoadelor maniacale. Efecte secundare Kowatch et al au studiat în 2000 la 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. fårå efecte adverse importante. în vârstå de 8-18 ani. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. un medicament antimaniacal ¿i ortotimizant eficace. divalproex de sodiu sau carbamazepinå. Studii clinice 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. de asemenea. efectele litiului. Divalproex. fårå efecte adverse importante. este ieftin ¿i u¿or de procurat. dupå cum am aråtat.

precum secobarbitalul. Dar mul¡i pacien¡i descriu efectul såu anxiolitic mai degrabå disforic ¿i neplåcut. cu cel mai mare mumår de prescrip¡ii atât de cåtre psihiatri cât ¿i de cåtre speciali¿ti din multe alte discipline. ea a început så fie folositå din ce în ce mai mult de cåtre psihiatri în tratamentul anxietå¡ii. Introducere Anxioliticele sunt în prezent substan¡ele psihotrope cel mai frecvent folosite. anul 1959 a reprezentat apari¡ia diazepamului. . precum fenobarbitalul. Este folosit ca sedativ cu duratå lungå de ac¡iune în unele programe de dezintoxicare. erau folosite pentru sedarea diurnå. Primul mare grup de anxiolitice folosite au fost barbituricele care au apårut la începutul anilor 1900 cu rol sedativhipnotic ¿i anticonvulsivant. dupå ce primele primele studii clinice i-au demonstrat calitå¡ile antianxioase. De¿i a fost dezvoltatå ca agent antipsihotic. În prezent. Barbituricele cu duratå lungå de ac¡iune. Barbituricele cu duratå scurtå de ac¡iune ¿i cu debut rapid al efectului. Fenobarbitalul este singurul barbituric care continuå så fie folosit pe larg în tratamentul epilepsiei. hipnotice ¿i anticonvulsivante ale clordiazepoxidului în 1957. benzodiazepinele acoperå peste 90% din pia¡a mondialå a anxioliticelor. astfel cå folosirea lui este limitatå. erau folosite drept hipnotice. El are o oarecare eficacitate în sedarea diurnå ¿i probabil ca anxiolitic.1. Mebrobamatul a fost introdus dupå aproape 60 ani ca agent sedativ-hipnotic. Dupå sintetizarea primelor benzodiazepine în 1955 ¿i descoperirea proprietå¡ilor sedative. buspirona este cel mai important anxiolitic descoperit de la apari¡ia benzodiazepinelor. care a fost pentru câteva decenii medicamentul cel mai utilizat. Introduså în practica clinicå în 1987.6 TRATAMENTUL ANXIOLITIC ªI SEDATIV-HIPNOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT 6. amobarbitalul sau pentobarbitalul.

Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Prezentåm o clasificare a medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare-sedative la realizarea cåreia au fost utilizate date din Kaplan ¿i Sadock. Receptorul GABA-A are formå de rozetå. 1995). Efectul clinic este anxioliza. 1990). Existå mai multe tipuri de receptori GABA: GABA-A.F et al. Braestrup. Dar efectele anxioliticelor pot fi separate doar arbitrar.4. • efectul hipnotic. B. C care sunt cupla¡i. cu cinci subunitå¡i proteice grupate în jurul canalului de clor.1. iar prin jonc¡iunile func¡ionale pe care le are cu celelalte cåi de neurotransmi¡atori reprezintå placa turnantå a neuromedia¡iei cerebrale (Udri¿toiu et al. Blocarea receptorilor GABA-A (canale ionice pentru clor) determinå deschiderea canalelor ionice pentru clor ¿i påtrunderea clorului în celulå. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor Benzodiazepinele î¿i exercitå ac¡iunea prin ameliorarea transmisiei GABA-ergice. iar seara în doze mari pentru insomnie. Acidul gabaaminobutiric (GABA) este cel mai important neurotransmi¡åtor inhibitor (Steven. deoarece în practicå sunt folosite în doze mici în timpul zilei pentru anxietate. . ma¡ii din monografiile firmelor producåtoare (tabelul 6. 2002.2. sedativ.278 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. tranchilizant. 6.1. Squires.3. 6. Benzodiazepinele se leagå de receptorii benzodiazepinici BDZ (descoperi¡i de Bossman. Moller ¿i Okada în 1977) care sunt situa¡i pe receptorii GABA ceea ce a dus la denumirea lor drept receptori GABA-BDZ (Young ¿i Kunar. 2000). beta 2 ¿i gama 2 sunt codate de acela¿i cluster de gene situate pe cromozomul 5. ac¡iune realizatå prin blocarea receptorilor GABA postsinaptici. Benzodiazepinele 6. Schatzberg A.4. Defini¡ie Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de efecte importante pentru practica psihiatricå: • efectul anxiolitic. Subunitå¡ile alfa 1.). urmatå de depolarizarea membranei cu efect inhibitor. 1997 ¿i infor.

15. 10mg Oral: tb.25-4 Adul¡i: 0. 25. 15 mg Tb. 1.25. Lorivan. 1.5-6 Adul¡i: 1-6 279 . 5.5-4-10 Copii ¿i adolescen¡i: 1. Lorans Adolescen¡i peste 15 ani: 15-30 seara Adul¡i: 15-30 seara 2 Adul¡i: 60-160 Copii.Clasa Oral: tb. 2. 22. Diazepam desitin Oral: cp. Frontin. adolescen¡i: 0. 25 mg Parenteral f 20 mg/ml Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Denumirea comercialå Benzodiazepine Alprazolam Bromazepam Clordiazepoxid Xanax. 40mg Oral: tb. 5. 10. 10.5.1mg) Parenteral f 1mg/ml Adul¡i: 15-602 Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 0. 7. Alprox Lexotanil. 2 mg Parenteral f 2mg/ml 4mg/ml Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i:1-10 Adul¡i: 5-40 Adul¡i: 1-22 Estazolam ProSom Oral : cp.25-3 Adul¡i: 1-6-8-10 Clorazepat Tranxene Diazepam Diazepam. Klonopin.5-6 Adul¡i: 4.1. 20.5 mg Oral : tb.5. Helex. 10 mg Parenteral f 5mg/ml. Librium Clonazepam Rivotril. Calmepam.5-9-18 Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Oral:10-30 Parenteral 10-100 Adul¡i: 10-150 Copii ¿i adolescen¡i: 0. 2 mg Solu¡ie picåturi: 2. Libritabs. 0. Sup 5.5. Alprazolam. 0. 6 mg Oral : cp.5mg/ml (1 picåturå=0.5. 30 mg Oral: tb. 1. 2 mg Oral: tb. Clonotril-2 Oral: tb.Valium. prelungitå 11.5. 0.5. 1. 3. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Halazepam Lorazepam Paxipam Ativan.1. 0. 3. 2 mg ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Flurazepam Dalmane Tabelul 6. cu elib. 5. Lexotan Napoton.

Mogadon Oxazepam Prazepam Oral: cp.5-5 mg seara Copii.2 mg/kgc Adul¡i: 5-50 Midazolam Versed Nitrazepam Nitrazepam. 250.5 mg Adul¡i: 30-1201 Adul¡i: 20-60 Adul¡i: 7. 100mg Parenteral 30mg/5ml Serax. 10. adolescen¡i: 2.280 Midazolam Parenteral f 5mg/ml Oral: cp. 7. 10 mg Oral tb. 5. 7.5.15-0. 5. Spitomin Tensispes Stressigal Amobarbital Amytal Aprobarbital ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. 30. Oxazepam Oral: cp.5-15 seara2 2 Adul¡i: 7. 2.25 seara2 Adolescen¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 10 mg seara Adolescen¡i peste 15 ani: 3. adolescen¡i: 0. 15. 15.15.5. 30 mg Centrax Oral: cp. 30.5-30 seara Adul¡i: 5-10mg seara Copii. Serestra. 20 mg Quazepam Temazepam Doral Restoril Triazolam Zolpidem Halcion Stilnox Zaleplon Adul¡i: 0.125 -0.125. (continuare) Butabarbital Butisol . 5. 7. 30 mg Oral tb. 10. 0. 10 mg Oral: cp. 500mg Parenteral 40mg/5ml Oral tb.75 mg seara Adul¡i: 7.5 mg seara Adolescen¡i: 5-30mg Adul¡i: 15-60 Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 100-200mg Hipnotic: 50-300mg Sedativ: 40-160mg 2 Hipnotic: 40-120mg Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 45-120mg Hipnotic: 50-100mg Ciclopirolone Zopiclon Imovane Azospirodecandione Barbiturice Buspirona BuSpar.50. 15 mg Oral: cp. 5.5 mg Oral: cp. 10 mg Oral: cp. 200 mg Parenteral f.1. 0. 250mg Oral: tb.

2 mg/kg pentru TEC Pentobarbital Nembutal Fenobarbital Fenobarbital Secobarbital Parenteral 50mg/ml Parenteral f 0. 100mg Parenteral 30. 30. 50 mg/ml Copii ¿i adolescen¡i: 25-300 mg3 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i: 5 mg/kgc/24 ore Im. 20mg5ml Oral tb.5 mg/0. 100mg Tiopental Tiopental Nesdonal Pentotal ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Antihistaminice Hidroxizin sedative Hidroxizin. 100mg Parenteral 50mg/ml 20mg/ml Copii: 1-3 mg/kgc Adul¡i: Sedativ: 30-120 mg Hipnotic: 100-300 mg Copii: 3-5 mg/kgc Sedativ: 100-300 mg Hipnotic: 100 mg Copii 2-8 mg/kgc Adul¡i: iv 100-150 mg Copii peste 1 an: 1 mg/kgc/zi Copii peste 10 ani: 50-100 Adul¡i: 50-100 Copii: 0. (continuare) Parenteral f. 60. 130mg/ml.50 mg/ml Im Iv lent în solu¡ie salinå Oral tb.5 mg/ml Benadryl Tabelul 6.45 kgc.5 . 10mg/ml. 65. Atarax.Mepobarbital Oral tb. 60.1. 15. 25mg/ml. 50. 25 mg Parenteral f.7-1. iv 10-50-100mg pânå la 400 mg /zi 281 . 32. 1 g Oral: cp. Im: 50-200 mg/zi Iv: 50-200 Adul¡i: Sedativ: 60-100 mg Hipnotic: 100-150 mg Copii: 2-6mg/kgc pânå la 100 mg Copii pânå la 5 ani: 16-32 mg de 3-4 ori pe/zi Copii peste 5 ani: 32-64 mg de 3-4 ori pe/zi Adul¡i: Sedativ: 66-300 mg Hipnotic: 100 mg Adul¡i: 0. 25 mg Sirop: 12. 50. Vistaril Difenhidramina Oral: cp. 100mg Mebaral Metohexital Parenteral 500mg/50ml Oral tb. 8.

500mg Oral: cp.2-1. 500mg.2 mg Copii 6-12 ani: 200-400 Adolescen¡i: 400-800 Adul¡i: 400-800 Adul¡i: 250-500 mg seara2 Copii ¿i adolescen¡i: 500-1000 Adul¡i: 500-2000 Oral:tb 0.8-2. 60. Effron ¿i Freedman. (continuare) 3 Precizåm cå unele indica¡ii sunt în conformitate cu recomandårile FDA (Food and Drugs Administration) din USA ¿i nu se suprapun cu informa¡iile din prospectele medicamentelor valabile în România. Nu existå informa¡ii despre dozele recomandate la copil ¿i adolescent. 10. 1953. 400. 648 mg Glutetimida Glutetimida Doriden Cloral hidrat Cloral hidrat Noctet 1 2 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. Fish. Korein et al. Solu¡ie: 500 mg/ml Supozitoare rectale: 324.5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 60-160 Copii ¿i adolescen¡i: 0.282 Agen¡i noradrenergici Oral:tb. Clonidina Catapres Carbama¡i Meprobamat Meprobamat Miltown Equanil Oral:tb. 600 mg Propranolol Inderal.3 mg Oral:tb. 1971 cita¡i de Green W. 1960.05-0.H. 500. 1996 . 20. 80.3 mg Adul¡i: 0. Propranolol. 200.1 0. 90 mg Copii ¿i adolescen¡i: 50-160 mg/zi (0.1.. 40.2 0.

care determinå o afinitate mai scåzutå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i care sunt situa¡i în hipocamp ¿i striat ¿i poten¡eazå efectul anxiolitic prin diminuarea secre¡iei DA (de exemplu alprazolamul). Efectele clinice ale benzodiazepinelor Principalele ac¡iuni farmacodinamice ale benzodiazepinelor sunt urmåtoarele: anxioliticå. – tipul II. Existå compu¿i psihoactivi endogeni care se leagå specific de receptorii GABA-A BDZ. ¿i intrarectalå.4. sau i. BDZ se leagå de receptorii GABA-BDZ ¿i induc modificårile asupra canalului de clor. efect hipnoinductor. legarea de receptorii GABA-C cre¿te permeabilitatea pentru clor urmatå de cre¿terea cantitå¡ii de clor intracelular. La nivelul receptorilor GABA-A existå mai multe categorii de receptori BDZ: – tipul I. Flumazenilul este singura benzodiazepinå prezentatå de noi care ac¡ioneazå prin antagonizarea receptorilor GABA-BDZ.v.4. 6.3. BDZ scad necesarul de GABA la nivelul sinapsei.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 283 Similar. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare pot ac¡iona ca agoni¿ti (benzodiazepinele) sau ca antagoni¿ti ai receptorilor GABA-BDZ. inductor al anesteziei (midazolam). miorelaxantå ¿i anticonvulsivantå. Proprietå¡ile lipofilice ¿i hidrofilice ale substan¡elor influen¡eazå debutul ¿i durata ac¡iunii lor prin influen¡area . Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor Administrarea benzodiazepinelor se face pe cale oralå. ataxie. hiperpolarizarea neuronalå ¿i scåderea excitabilitå¡ii. sedativ-hipnoticå. efect miorelaxant. Deficitul acestor compu¿i psihoactivi endogeni este o ipotezå în etiologia anxietå¡ii (Smith. facilitând sau inhibând neurotransmisia. prezen¡a lor justificând existen¡a subtipurilor receptoare. 2001). dar numai în prezen¡a GABA. care determinå afinitatea înaltå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i sunt responsabili pentru efectul sedativ ¿i hipnoinductor. Unele benzodiazepine mai prezintå ¿i alte efecte: efect antidepresiv (alprazolamul). 6.2. parenteralå i. timoreglator (clonazepamul). Blocarea receptorilor GABA-B (canale ionice pentru calciu) are urmåtoarele efecte clinice: sedare.m.

dupå administrarea oralå. Efectele benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T.2. Absorb¡ia.... midazolam. În cazul administrårii orale.284 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. 2000) Substan¡a Midazolam Triazolam Alprazolam Bromazepam Estazolam Halazepam Lorazepam Oxazepam Temazepam Clordiazepoxid Clonazepam Clorazepat Diazepam Flurazepam Ketazolan Nitrazepam Prazepam Quazepam Zolpidem Zaleplon Anxiolitic + + + ++ + ++ +++ ++ + +++ ++ +++ + ++ + ++ + Sedativ/hipnotic +++ +++ + +++ + + +++ + ++ +++ +++ +++ +++ +++ Efectul Anti-convulsivant + + + ++ + + ++ +++ +++ + Miorelaxant +++ + Tabelul 6. Gheorghe M.3. Gheorghe M. Astfel. Marinescu D. Clasificarea benzodiazepinelor în func¡ie de efectul sedativ (dupå Udri¿toiu T. . unele benzodiazepine au o ratå de absorb¡ie rapidå: diazepam. Majoritatea benzodiazepinelor sunt absorbite complet din tractul gastrointestinal.. diazepamul are absorb¡ia cea mai rapidå. Marinescu D.D. cu timpul cel mai scurt pânå la instalarea efectelor clinice... distribu¡iei în ¡esutul adipos ¿i traversårii barierei hemato-encefalice. clonazepam. necesar în situa¡iile în care se dore¿te anxioliza rapidå sau inducerea stårii de somn. 2000) BDZ cu efect sedativ slab BDZ cu efect sedativ mediu Bromazepam Tamazepam Clordiazepoxid Clobazam Cloxazolam Diazepam Ketazolam Medazepam Oxazepam Alprazolam Prazepam Clotiazepin Clorazepat Lorazepam Midazolam BDZ cu efect sedativ puternic (dependent de dozå) = high potent BDZ absorb¡iei.D.

quazepam. în 15-30 minute dupå administrarea i. estazolam. cu atât concentra¡ia plasmaticå maximå ¿i.. Este indicat în stårile de agita¡ie psihomotorie. halazepam. Altele au o ratå de absorb¡ie intermediarå: alprazolam. triazolam. dar persistå o perioadå mai îndelungatå. este în 30 minute. Benzodiazepinele au capacitate ridicatå de a traversa BHE prin difuziune pasivå. Oxidarea este un proces consumator de timp. consecutiv. clorazepat. motiv pentru care T½ al acestora este lung. Lorazepamul ¿i midazolamul se absorb rapid dupå administrarea im. clordiazepoxid. temazepam. iar efectul apare în câteva minute. difuzeazå foarte rapid dupå administrarea i. Clonazepamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. ¿i în 3-30 minute dupå administrarea i. halazepam. Similar. Urmåtoarele benzodiazepine: diazepam. Existå unele benzodiazepine care au o ratå de absorb¡ie lentå: oxazepam.m. Alprazolamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Lorazepamul are lipofilie moderatå. Debutul efectului midazolamului dupå administrarea i. Metabolizarea benzodiazepinelor se face la nivel hepatic unde sunt transformate în metaboli¡i activi sau inactivi. lorazepam. dependentå de liposolubilitate ¿i pH. Diazepamul este o substan¡å foarte lipofilå.v. Absorb¡ia oralå a zolpidemului ¿i zaleplonului poate fi întârziatå de administrarea concomitentå cu alimentele. praxepam sunt transformate prin oxidare în metaboli¡i activi sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450 3A3/4 . prazepam. clorazepat. Zolpidemul ¿i zaleplonul ating concentra¡ia plasmaticå maximå dupå 1. clordiazepoxidul ac¡ioneazå prin combina¡ia clordiazepoxidului cu metaboli¡ii: . efectele clinice se ating mai târziu. Aceste benzodiazepine ac¡ioneazå prin intermediul metaboli¡ilor sau printr-o combina¡ie a substan¡ei cu principalii ei metaboli¡i ob¡inu¡i în urma oxidårii: diazepamul ac¡ioneazå prin combina¡ia diazepamului cu metaboli¡ii – desmethyldiazepam ¿i methyloxazepam.v.m. clordiazepoxid. zolpidem. Clordiazepoxidul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea oralå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 285 flurazepam.6 ¿i 1 ore. efectul se instaleazå mai lent. Cu cât timpul de absorb¡ie este mai lung. Timpul în care se atinge concentra¡ia plasmaticå maximå depinde de rata absorb¡iei. zaleplon.

clordiazepoxid. Dar medicamentul se poate acumula ¿i pot apårea fenomene psihomotorii ¿i sedare în timpul zilei. Bromazepamul. Eliminarea se face în principal prin urinå: alprazolam. Benzodiazepinele cu timpul de înjumåtå¡ire lung se pot administra într-o singurå prizå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. . nitrazepamul au timpul de înjumåtå¡ire plasmatic cuprins între 30 ¿i 100 ore.6 ore respectiv 1 orå. quazepamul. clonazepamul ¿i temazepamul sunt transformate prin conjugare directå în metaboli¡i inactivi. Se administreazå în 1. prazepamul.2 prize zilnice. temazepamul au timpul de înjumåtå¡ire cuprins între 8 ¿i 30 ore. Clorazepatul. Legarea de proteinele plasmatice a alprazolamului este de 80%. oxazepamul. Se administreazå în 2-3 prize zilnice.286 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI desmethylclordiazepoxid ¿i demoxepam. Ele se pot administra într-o singurå prizå. clonazepamul. halazepamul ¿i prazepamul ac¡ioneazå metabolitul: desmethyldiazepam. au fenomene mai pu¡in severe ale sindromului de abstinen¡å. Alprazolamul are un timp scurt de înjumåtå¡ire de 10-15h. clonazepam. având duratå lungå de ac¡iune. clordiazepoxidul. clorazepatul. Alprazolamul ¿i triazolamul sunt metaboliza¡i prin oxidare ¿i transforma¡i în metaboli¡i activi. Alprazolamul atinge concentra¡ia de echilibru în 7 zile. halazepamul. dar au fenomene mai severe ale sindromului de abstinen¡å. estazolamul. flurazepamul. Timpul de înjumåtå¡ire influen¡eazå durata de ac¡iune. Zolpidemul ¿i zaleplonul sunt metaboliza¡i rapid ¿i sunt transforma¡i în metaboli¡i inactivi. Diazepamul. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Midazolamul ¿i triazolamul au un timp ultrascurt de înjumåtå¡ire. Lorazepamul. oxazepamul. Zolpidemul ¿i zaleplonul au timpul de înjumåtå¡ire de 2. au varia¡ii mici ale concentra¡iei sangvine. mai mic de 5h. T½ al acestor benzodiazepine este mai redus. Benzodiazepinele cu timp scurt de înjumåtå¡ire nu se acumuleazå ¿i nu produc sedare în timpul zilei. Datoritå timpului mai redus cerut de procesul de conjugare. lorazepamul.

Anxietate de separare (Klein et al.H. Schimbårile dependente de vârstå ale enzimelor microzomale hepatice sunt cea mai probabilå explica¡ie a acestor diferen¡e.). indica¡iile s-au extins ajungând så cuprindå ¿i tulburårile anxioase.A.. 1996). auto. midazolam i.. • Tulburarea de stres post traumatic. . Pe lângå acestea pe lista recomandårilor au intrat ¿i alte tulburåri. 1985. Treptat. pavorul nocturn ¿i automatismul ambulator nocturn.). • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea de .. episod psihotic (lorazepam. Rappaport et al. cita¡i de Green W. Benzodiazepinele care nu sunt metabolizate direct de enzimele microzomale hepatice înainte de conjugare nu prezintå aceste diferen¡e legate de vârstå. Simeon. vârsta de la care se pot prescrie benzodiazepine la copii ¿i adolescen¡i a scåzut o datå cu acumularea experien¡ei clinice. 1996. 1971. Rappaport et al. 1987).4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 287 La copii ¿i adolescen¡i. cita¡i de Green W. De asemenea. 1996). • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. agita¡iei severe (Simeon ¿i Ferguson.D. Kanto et al. 1978 (citat de Clein P ¿i Riddle M. • Pentru tratarea impulsivitå¡ii.H. 1996).D. 1980. Insomnie (Glick et al. .. • Tulburarea obsesiv-compulsivå. Automatism ambulator nocturn/Somnambulism. 1996) când apar în urmåtoarele tulburåri: Întârziere mintalå.H. 1992). Fobia socialå (Simeon ¿i Ferguson. benzodiazepinele erau utilizate în psihofarmacologia copilului ¿i adolescentului doar pentru tratarea tulburårilor legate de somn.. Tulburare supraanxioaså. 1978 citat de Clein P ¿i Riddle M. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent Pânå nu demult. episod maniacal. Studiile men¡ionate au fost citate de Green W. Tulburare evitantå (Simeon ¿i Ferguson.¿i heteroagresivitå¡ii. 1985. • Tulburåri de somn: Pavor nocturn. Timpul de înjumåtå¡ire plasmaticå este mai rapid la copii: 17 ore ¿i la nou nåscu¡i: 17 ore în compara¡ie cu adul¡ii: 24 ore (Morselii et al. 6. dar ¿i alte condi¡ii patologice care sunt men¡ionate în continuare. Diazepamul a fost studiat din perspectivå farmacocineticå developmentalå. care sunt principalele tulburåri ale copilului.m.4.1978. Atacuri de panicå (Pfefferbaum et al.A. a aråtat ca diazepamul este metabolizat mai rapid la copii în compara¡ie cu adul¡ii. 1978). 1987.

• Akatisia post-neurolepticå. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i Dozele de benzodiazepine diferå în func¡ie de tulburarea care este tratatå precum ¿i de severitatea simptomelor.4. dozele de alprazolam recomandate sunt de 0. dependen¡å ¿i sindromului de abstinen¡å. . • afectare renalå severå. dozele se cresc treptat cu câte 0. • glaucom acut cu unghi îngust. • miastenia gravis. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. Se cresc ini¡ial dozele de searå. 1991 ¿i Quaison et al. Dacå este necesar.5 mg.6. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. Contraindica¡iile benzodiazepinelor Contraindica¡iile benzodiazepinelor sunt: • hipersensibilitate la benzodiazepine. • accident vascular cerebral acut. • Tratamentul Sindromului de abstinen¡å la alcool.25-0. datoritå riscului de apari¡ie a fenomenelor de toleran¡å. tensiune. risc care cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului. ALPRAZOLAM La copii ¿i adolescen¡i. agita¡ie. droguri. Nu se recomandå prelungirea tratamentului mai mult de 4-6 såptåmâni.288 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI stres posttraumatic comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al.5. • afectare severå a func¡iei respiratorii.25-4 mg/zi. la intervale de 2-7 zile pânå la doza optimå cu efect asupra simptomatologiei. • istoric de abuz de substan¡e. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. 6. 1996).4. de obicei seara. • porfirie.. dupå care se scad treptat.25 mg. • glaucom acut cu unghi îngust. 6. 1991 cita¡i de Green W. necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. • boalå obstructivå cronicå pulmonarå.H. • afectare hepaticå severå.

cu 25% din dozå pe såptåmânå.003-0. Simeon.1-0. Klein ¿i Last. pânå când se atinge doza de între¡inere de 0. se pot administra lent. Se poate cre¿te cu pruden¡å pânå la 0. Modul de administrare este în 3 prize pe zi. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i..m. oral se administreazå 2 mg.25-3 mg/zi. sau i. Se repetå la nevoie dupå 15-30 minute. în caz de anxietate acutå. dozele se cresc treptat cu câte 0. La copiii mici.250. dozele de diazepam recomandate sunt de 1-10 mg/zi. 2-20 mg care se pot repeta dupå 3-4 ore. Studiile citate în literaturå au administrat alprazolamul la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 7 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4-6 såptåmâni. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. 1992 cita¡i de Green W.v. I.m.. Se poate cre¿te la nevoie pânå la 30 mg pe zi divizate în 2-3 doze.2 mg/kg/zi.. se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. oral se administreazå 1-2 mg de 1-2 ori pe zi. Pfefferbaum et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 289 Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. Pentru fobie acutå sau reac¡ie de panicå. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i.375-6 mg/zi. care . de repetå 25-50 mg de 3-4 ori pe zi. CLORDIAZEPOXID La copii ¿i adolescen¡i. 1996) CLORAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i.5 mg/kgc/zi. Parenteral. dozele orale recomandate sunt de 10-30-100 mg/zi.03 mg/kgc/zi pânå la un maximum de 0.v. 5 mg sau 10 mg de 3-4 ori pe zi. 1987. Se ini¡iazå terapia cu 10 mg pe zi în doze divizate.5 mg. I. sub forma a 3 doze pe zi. DIAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i.H. 1985. cu multå pruden¡å. 1989.v. La copiii mari.25 mg o datå. adicå 0. se administreazå 0. la intervale de 3 zile.m.1. Dozele administrate au fost de 0.01-0.0.075 mg/kgc/zi. Dacå este necesar. sau i.05 mg/kgc/zi.m. (Simeon ¿i Ferguson. Dacå este necesar. La nou nåscu¡i ¿i copii mai mici de 10 ani ¿i sub 30 kg. sau i. dozele recomandate sunt de 0. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi.

care este par¡ial legatå de dozå ¿i care poate fi reduså prin scåderea dozei.290 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI se repetå în 4-6 ore dacå este necesar. halucina¡ii. cre¿terea anxietå¡ii. vertijul. benzodiazepinele au un profil relativ favorabil al efectelor adverse. de midazolam poate apårea amnezie anterogradå de scurtå duratå (pacientul nu î¿i aminte¿te evenimentele care s-au produs în timpul efectului maxim al preparatului). 6. sau i. co¿maruri. • Zolpidem: 5-10 mg seara. Benzodiazepinele trebuie administrate cu precau¡ie la persoanele cu boalå obstructivå cronicå pulmonarå. Benzodiazepinele pot produce rar deficite cognitive u¿oare care pot afecta performan¡a academicå. Rar. la copii ¿i adolescen¡i a fost raportatå apari¡ia unei reac¡ii paradoxale. agresiune ¿i ostilitate marcatå. Trebuie cunoscut riscul de apari¡ie a afectårii coordonårii motorii care poate apårea în timpul tratamentului cu benzodiazepine.7. Urmåtoarele benzodiazepine sunt folosite la copil ¿i adolescent cu rol de hipnoinductor: • Flurazepam 15-30 mg seara.m. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. Cel mai frecvent efect advers care poate apårea este sedarea. Pentru agita¡ia psihoticå acutå.4. confuzia progresivå pânå la coma care poate apårea la dozele mari. insomnie.v. • Zopiclon: 3.v.5-5 mg seara. • Nitrazepam: 2. A fost descriså apari¡ia unei cre¿teri paradoxale a agresivitå¡ii la persoanele cu leziuni cerebrale preexistente care sunt tratate cu benzodiazepine. cårora . ataxia. Alte efecte care se pot asocia cu consumul de benzodiazepine la copil ¿i adolescent sunt fatigabilitatea. sau i. Dupå administrarea i. Administrarea benzodiazepinelor pentru insomnie se poate înso¡i de apari¡ia unei stårii de somnolen¡å în timpul zilei urmåtoare. Efectele secundare ale benzodiazepinelor În compara¡ie cu alte clase de substan¡e psihotrope.m. Coma hepaticå a fost descriså la persoanele cu afectare hepaticå cårora li s-au recomandat benzodiazepine mai ales repetat sau în doze mari. reprezentatå de episoade de lipså de control marcatå ¿i dezinhibi¡ie: excita¡ie.75 mg seara.

depersonalizare. astfel cå decesul a fost raportat rar în urma ingestiei doar a acestor substan¡e.P anxietate. iritabilitate. Apari¡ia reac¡iilor alergice la tratamentul cu benzodiazepine este rarå. dependen¡å ¿i sindromul de abstinen¡å Administrarea repetatå a benzodiazepinelor duce la adaptarea receptorilor postsinaptici cu apari¡ia fenomenului de toleran¡å. de rata cu care a fost întreruptå administrarea. ¿i cu riscul de apari¡ie a fenomenului de dependen¡å. fiind descriså apari¡ia de rash maculopapular ¿i prurit generalizat. sim¡ tactil). de timpul de înjumåtå¡ire al benzodiazepinei. Simptomele intoxica¡iei cu benzodiazepine sunt: confuzie. insomnie. pânå la simptome severe: depresie. Apari¡ia sindromului de abstinen¡å depinde de durata terapiei. tremor. delir. cefalee. 2002) sunt: .. Benzodiazepinele au risc scåzut de a determina apari¡ia fenomenelor de toleran¡å. somnolen¡å. dificultå¡i de concentrare. Oprirea bruscå a administrårii benzodiazepinelor cu timp de înjumåtå¡ire scurt poate determina apari¡ia simptomelor severe ale sindromului de abstinen¡å. 1988 cita¡i de Kaplan ¿i Sadock. alteråri ale percep¡iei mediului înconjuråtor. dispnee. Dar existå persoane la care s-a semnalat cre¿terea anxietå¡ii a doua zi dupå o singurå dozå de benzodiazepine. ame¡eli. Din fericire. percep¡ie anormalå sau senza¡ie de mi¿care. ¿i Hommer D. perioade îndelungate de timp. sudora¡ie. Instalarea sindromului de abstinen¡å poate apårea dupå 1-2 såptåmâni în cazul benzodiazepinelor cu timp . hiporeflexie. deci poten¡ial toxicomanic. gust. luminå. obosealå. Fenomenele de toleran¡å. vorbire neclarå. ataxie. Sindromul de abstinen¡å se dezvoltå la persoanele care au primit doze mari de benzodiazepine. convulsii. Simptomele sindromului de abstinen¡å (dupå Roy-Byrne P . 1-2 såptåmâni. Alprazolamul poate stimula apetitul cu cre¿terea în greutate. Cele mai multe decese au fost concomitente consumului de benzodiazepine asociat cu alcool sau antidepresive triciclice. benzodiazepinele au limite de siguran¡å largi. de doza administratå. percep¡ie senzorialå crescutå (miros. spasme sau dureri musculare. dependen¡å sau sindrom de abstinen¡å când sunt administrate perioade scurte. care necesitå cre¿terea dozelor pentru a ob¡ine efectul anxiolitic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 291 le pot provoca depresie respiratorie cu alteråri semnificative clinic ale respira¡iei pânå la apnee.

neuroleptice. alcool. 6. fenobarbitalul Benzodiazepinele . clordiazepoxid.5. antidepresive triciclice si tetraciclice. halazepam Ataxie.1. carbamazepina. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor Datele referitoare la interac¡iunile benzodiazepinelor cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. dizartrie Cre¿te concentra¡ia plasmaticå zalepon Cresc concentra¡ia plasmaticå alprazolam.. depresie respiratorie Delir Cresc concentra¡iile plasmatice diazepam.D.5. estrogenii. litiu.4.4. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T. prazepam. triazolam.292 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de înjumåtå¡ire lung.. Vom prezenta interac¡iunile benzodiazepinelor atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 6. antipsihotice Cimetidina Nefazodona. flurazepam. Buspirona 6. Asocierea nefazodonå-alprazolam necesitå reducerea dozei cu 50% Scade concentra¡ia plasmaticå alprazolam Cresc metabolizarea benzodiazepinelor ¿i le scad concentra¡ia plasmaticå Cresc metabolismul zaleponului Cresc concentra¡iile plasmatice fenitoinå. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei Buspirona este o azospirodecandionå. 2002) Substan¡a Deprimante SNC: barbiturice.4. 2000. Kaplan ¿i Sadock. Gheorghe M..8. izoniazida.). cu un ritm de 25% pe såptåmânå. alimentele. contraceptivele orale Efectul Sedare. Asocierea nefazodonå-triazolam necesitå reducerea dozei cu 75%. 6. clorazepat. antihistaminice Clozapinå Cimetidina. de aceea este necesarå oprirea lentå a medicamentului. nicotina Rifampicina. Întreruperea tratamentului cu alprazolam poate determina rapid instalarea unui sindrom de abstinen¡å sever. Tabelul 6. fenitoina. prazepam. digoxin Clonazepam. fluvoxamina Carbamazepina Antiacidele. disulfiram. Marinescu D. opioide.

Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge în câteva zile. . Timpul de înjumåtå¡ire este de 2-11 ore. ac¡iune care este asociatå cu efectele sale antiagresiune ¿i cu cele anxiolitice. De asemenea. Prin ac¡iunea asupra acestor receptori. astfel cå în acest moment se cunoa¿te cå efectul anxiolitic al buspironei nu se explicå prin ac¡iunea ei asupra acestui complex receptor. Absorb¡ia buspironei din tractul gastrointestinal este rapidå. Alimentele nu interferå absorb¡ia. buspirona are efecte sedative mai reduse decât benzodiazepinele. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. La doze terapeutice. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei Administrarea buspironei se face pe cale oralå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 293 Mecanismul de ac¡iune al buspironei nu este complet elucidat încå. Eliminarea se face prin urinå 60% ¿i prin fecale 40%. care au efect anxiolitic imediat. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 40-90 minute dupå administrarea oralå. Buspirona se administreazå sub forma a 3 doze zilnice. Buspirona nu se leagå de complexul receptor GABA.benzodiazepinic.2. Se pare cå buspirona prezintå poten¡ial de abuz scåzut chiar la persoanele cu risc crescut fa¡å de dependen¡a de droguri. Buspirona ac¡ionezå ca agonist asupra receptorilor 5HT1A. Metabolizarea buspironei se face intens la primul pasaj hepatic. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Administrarea buspironei nu s-a asociat cu apari¡ia simptomelor sindromului de întrerupere. Spre deosebire de benzodiazepine. buspirona necesitå un timp de 1-2 såptåmâni pentru dezvoltarea efectului såu anxiolitic. 6.5. Buspirona este transformatå prin oxidare în câ¡iva deriva¡i hidroxila¡i ¿i într-un metabolit activ: 1-pirimidinilpiperazina. buspirona influen¡eazå transmisia serotoninergicå ¿i dopaminergicå cerebralå. buspirona are afinitate pentru receptorii dopaminergici D2 la nivelul cårora ac¡ioneazå atât ca agonist cât ¿i ca antagonist.

Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 2. Efectele adverse ale buspironei Efectele adverse raportate în urma tratamentului cu buspironå.5. • Tulburarea de Stres Post Traumatic. 1991 cita¡i de Green W. Contraindica¡iile buspironei • hipersensibilitate la buspironå.5. dozele de buspironå recomandate sunt de 5-30 mg/zi. (Kranzer..H.5. 1988. 1989 cita¡i de Green W. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i Doze: 15-60 mg/zi. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. tensiune. agita¡ie. 1991.H.294 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. Modul de administrare este în 3 prize pe zi. 1996).H. se cre¿te doza treptat. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 5 mg/3 ori pe zi. • afectare renalå severå.H. • afectare hepaticå severå. • Comportamentul hiperkinetic la pacien¡ii cu Tulburare Autistå (Realmuto et al.5. 1989.4. • Pentru tratarea auto. Buspirona nu se asociazå cu sedare. Studiile citate în literaturå au administrat buspirona la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4 såptåmâni. 1988 citat de Green W. 1996). 1996). Dacå este necesar. 1991 cita¡i de Green W.6. 1996).. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. 1991 ¿i Quaison et al. 6. La adolescen¡i. 1989. ame¡eli. grea¡å.3. Dozele administrate au fost de 5-15 mg/zi... sunt cefalee.agresivitå¡ii la pacien¡ii cu întârziere mintalå sau boli organice cerebrale sau leziuni traumatice (Ratey et al.H. Dacå este necesar. Tulburare supraanxioaså (Kranzer. 6. . dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. 1996). cu câte 5 mg. Realmuto et al.5-5 mg de 2-3 ori. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 5-30 mg/zi. 6. 1989 cita¡i de Green W. Ratey et al..¿i hetero. insomnie.5. îndeosebi la adult. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 15-60 mg/zi.

5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei Tratamentul anxiolitic la copil ¿i adolescent: datele referitoare la interac¡iunile buspironei cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 295 6.5. 2002) Substan¡a Nefazodonå. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei (dupå Kaplan ¿i Sadock. Tabelul 6. eritromicinå. itraconazol Buspironå ¿i haloperidol Buspironå ¿i IMAO Efectul Cresc concentra¡ia plasmaticå a buspironei Cre¿te concentra¡ia plasmaticå a haloperidolului Nu se administreazå împreunå .

7. • sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului. Principalele tråsåturi care definesc un medicament neurotrofic sunt: • sporirea.1. Piracetamul Piracetamul este un derivat al acidului gamaaminobutiric (Stroescu V et al.).3. a achizi¡iilor de învå¡are. cre¿te eficien¡a sistemelor colinergice ¿i catecolaminergice din creier. ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diver¿ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba.1. 7.E. Giurgea. principalul cercetåtor care a studiat piracetamul ¿i cercetåtorul coordonator al UCB. . firma belgianå care a lansat piracetamul. cel pu¡in în anumite condi¡ii. produce modificåri metabolice: dimi- . 7.7 MEDICAMENTELE NEUROTROFICE LA COPIL ªI ADOLESCENT 7. • facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului Piracetamul faciliteazå transferul interemisferic de informa¡ie. • absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope (Giurgea and Salama 1977). • cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control corticosubcorticale.3.1. Clasificarea neurotroficelor În realizarea acestei clasificåri am folosit informa¡ii din articolele ¿i monografiile ce pot fi consultate pe site-urile internet precum ¿i monografiile substan¡elor neurotrofice oferite de firmele producåtoare sau publicate în Agenda Medicalå (tabelul 7. 1999). ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice.2. Defini¡ie Conceptul ¿i defini¡ia medicamentelor nootrope au fost propuse pentru prima datå în 1972 de C.

1mg/ 5ml Piritinol. N-PiraceOral: Cp 400. 5 . Copii ¿i adolescen¡i 1 f/ zi Adul¡i: 1-2 f/ zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. Bedoxin Parenteral: f.050g/2ml 0. Piridoxine HidroOral: cp 0. Piracetam. Stamin Parenteral: f. 10 ml Cerebrolisyn Tonotil-N Oral: f 10ml Solu¡ia din fiolå: l-fosfotreonina 20mg l-glutamina 75 mg hidroxicobalamina 500mg Pulberea de sub capac: l-fosfoserina 60mg l-arginina HCl 150mg Mentat Oral: cp. Pyramen. 10mg/ml Piridoxine.1.250g/5ml Tanakan. Vitamina B6. Oral: cp 40mg Tebokan fort. Clasificarea neurotroficelor Preparate plante Mod de prezentare/ cåi de administrare Nootropil.. 800mg tam. sirop flacon de 200mg Bacopa monnieri 216mg Centella asiatica 70mg Withania somnifera 52mg Evolvulus alsinoides 52mg Nordostachys jatamansi 52 mg Valeriana wallichii 50mg Embelia ribes 50mg Prunus amygdalus 50mg Copii ¿i adolescen¡i 2cp / zi Nou-nåscu¡i: 1 linguri¡å /zi Copii: 2 linguri¡e /zi Adul¡i: 4 cp/zi 297 . Oxybral SR Parenteral: f. Piracebral. Ginkr fort.Denumirea comunå interna¡ionalå Piracetam Mod de administrare Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi Denumirea comercialå Piritinol Copii ¿i adolescen¡i 50-300 mg/zi Adul¡i: 600 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 30 mg/zi Adul¡i: 10-60-80 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 20-50mg/zi Adul¡i: 50-250 mg/zi Vincamina Piridoxina Ginkgo Biloba EGb761 Aminoacizi esen¡iali Aminoacizi esen¡iali +Hidroxicobalamina Copii ¿i adolescen¡i: 40 mg/zi Adul¡i: 120 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1f/såpt. Encephabol. Oral: cp 10mg cp 30 mg Oxybral. Ginseng Solu¡ie buvabilå: 40mg/ml Parenteral: f 1. Bilobil. Oral: cp100mg Encephabol forte Vincamina.250g chloride. Enerbol. 0. 10 såpt.

de 3-4 ori pe zi Adul¡i: 2-3 tb.298 Liv 52 Acorus calamus 42mgh Tinospora cordifolia 36mg Terminalia chebula 36mg Emblica oficinalis 36 mg Oroxylum indicum 32mg Celastrs paniculatus 32 mg Orchis mascula 18mg Macuna pruriens 18 mg Elletaria cardamomum 18 mg Terminalia arjuna 18mg Foeniculum vulgare 18mg Ipomoea digitata 18mg Zingiber officinale14mg Terminalia bellirica 14mg Myristica fragrans 14mg Syzygium aromaticum 10mg Oral Tb.1.5ml) linguri¡å de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 1 linguri¡å (5ml) de 3-4 ori pe zi Copii 6-12 luni: 2 linguri¡e (10ml) de 3-4 ori pe zi Copii 2 ani: 2-3 linguri¡e(10-15ml) de 3-4 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscut: 5-10 pic.5ml)de 2 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscu¡i: 5-10 pic. de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 10-20 picåturi de 3-4 ori pe zi . Sirop flacon 100-200 ml Picåturi flacon 60-120 ml ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7.25-2.5ml) de 2 ori pe zi Adul¡i: 1. de 3 ori pe zi copii: 10-20 picåturi de 3 ori pe zi Sirop: Nou-nåscut: 1/4-1/2 (1.5 linguri¡å (7. de 3-4 ori pe zi Sirop: Copii: 1/2 linguri¡å (2. (continuare) Bonnisan Oral: sirop flacon de 120ml Picåturi : flacon de 30ml Tablete: Copii: 1-2 tb.

Junior One tablet daily One tablet daily+ Fe 299 . Oral Dj.3g: lecitina pulbere 250mg acid ascorbic 100mg lecitinå pulbere 500mg. miere albine 15g Meclosulfonat Colina glicerofosfat Oral: dj. de 2 ori pe zi Sirop 1 linguri¡å (5 ml) de 1-2-3 ori pe zi Capsule: 1cp/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1-3 lingurite /zi Adul¡i: 3 linguri¡e /zi 3-6 tb/zi Ascolecitin forte Meclosulfonat Oral: dj. Adul¡i: 3-9 dj/zi 1-3 cp/zi 1 fiolå / zi Copii ¿i adolescen¡i :3-6 cp/zi Adul¡i: 6-12 cp/ zi Meclofenoxat Meclofenoxat Ginseng ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Multivitamine Oral cp. polen de albine 50g. Sirop 200ml Lecitinå Lecithin Lecitinå Ascolecitin 1. 5.1. Oral cp. de 4ml 250 mg/ml Oral: cp 100 mg Romener Gliatin Gliatin 1000 Copii ¿i adolescen¡i: 2-6 dj/zi Adul¡i: 3-9 dj/zi Copii ¿i adolescen¡i :2-6 dj/zi.Geriforte Oral Tb. Vitagins V2Plus Multirovital Oral Cp. diminea¡a Adul¡i: 3 linguri¡e/zi Tablete 1-2 tb. Multivitamine Multivitamins 'Peoples choice' 1-3 cp/zi 1-2 cp/zi Copii sub 12 ani: 1/2 tb /zi Adolescen¡i ¿i adul¡i: 1 tb /zi Copii peste 4 ani: 1cp /zi Adul¡i: 1-2 cp /zi Copii 1cp masticabil /zi Adul¡i: 1 cp/zi 1-2 dj/zi 1dj/zi Tabelul 7. acid ascorbic 200mg Granule 100g: lecitinå vegetalå 10g. Oral Dj. (continuare) One a day multivitamine Baby. Ginseng. 50mg ginseng Oral Tb.5 3 tb /zi Copii: 1-2 linguri¡e. 100mg Oral: cp 400mg Parenteral f. 100mg Lecitinå +vitamina D Polenolecitin Romener Oral: cp 600mg Granule 20% Tb. 40mg ginseng Oral Cp. Ginseng tonic Ginsavit.

Oral Solu¡ie Oral cp. efervescente Oral Cp. /zi. Oral cp. efervescente Oral Cp.1/2 linguri¡e/zi Copii : 1-2 linguri¡e/zi Adul¡i: 2-3 linguri¡e/zi Copii 4-12 ani: 1/2 tb. Calciu lactic Vitamine+substan¡e Supradyn minerale ¿i oligoelemente Supral Multiminerale Vitamax Optical MagneB6 Pikovit Vi-daylin-M Upsavit multivitamins Vitamine+substan¡e Vitamax minerale ¿i oligoelemente Royal Jelly + altele Aslavital infantil Apilarnil prop../zi Copii peste 6 såptåmâni: 2 linguri¡e(10ml)/zi 2-4 cp. Oral Dj. Oral solu¡ie: f buvabile 1 cp/zi 1-2 cp de 3 ori/zi Drajeuri: Copii peste 6 ani (20kg): 10-30mg/ kgc/zi (4-6dj. Parenteral im F 2 ml gluconolactat de calciu ¿i magneziu 5% Oral Cp. Oral Cp.1. cp. dj.Oral cp. Oral cp. Oral cp./zi Solu¡ie: copii ¿i sugari peste 1 an (10kg):1-3 f.200. Adul¡i: 100-600mg /zi Copii: 1-3 dj/zi. 100. efervescente 200mg Oral Cp./zi 1-2 F/zi Copii: 2-3 cp/zi. (continuare) Viplex Sana-Sol Electovit Polivitaminizant S Vitamin B complex 9 vita Rovital C Vi-daylin Biovital Multi-tabs Multiminerale Polimineralizant S Gluconolactat de calciu si magneziu Calciu 200 Berocca calcium Berocca calciu ¿i magneziu Cal-C-vita Calciu forte./zi 2-4 dj. solu¡ie buvabilå Copii peste 12 ani ¿i adul¡i: 1 cp/zi 1 cp/zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. Copii mici: 1/4 . Oral Solu¡ie 2-4 cp.. Calciu forte 500 Calciu granulat./zi Copii: 100 mg/zi. Adul¡i: 3f/zi 1 cp./zi 2-4 dj./zi 300 Oral Tb. Adul¡i: 4 cp/zi 1-2 cp/zi 1-2 cp/zi 1 cp/zi Oral cp. efervescente. Deanol-aceglutamat Risatarun Oral Cp. efervescente Oral dj. Adul¡i: 3-8dj/zi Copii 10-20 Kg: 1/2 f 1-2 /z. /zi Adul¡i: 1 tb.600mg Oral dj.) Adul¡i: 8dj.efervescente Oral Dj. Adul¡i: 1f 1-4/zi .

Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent sunt: • sechele psihoafective ale encefalopatiilor. Efectele secundare ale piracetamului În timpul tratamentului cu piracetam pot så aparå agita¡ie psihomotorie. favorizeazå formarea de ATP ¿i activitatea G-6PD fårå cre¿terea producerii de lactat. Mod de administrare. în insuficien¡a renalå moderatå ¿i la pacien¡ii cu epilepsie se administreazå cu pruden¡å. dar ¿i somnolen¡å. cre¿te rezisten¡a celulelor cerebrale la hipoxie. • sechele post accidente vasculare cerebrale. pânå la câteva luni. Se administreazå pe cale oralå în trei prize a câte 400 mg. .2.3. favorizeazå arderea glucozei. sindroame posttraumatice. Contraindica¡iile piracetamului Contraindica¡ia administrårii piracetamului este reprezentatå de insuficien¡a renalå severå. în afec¡iunile cronice. Durata tratamentului este de 4-6 såptåmâni sau mai mult. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/zi. influen¡eazå pozitiv conductibilitatea nervoaså. • tulburåri de adaptare.3. favorizeazå procesele mintale. 7. agresivitate. 7.3. excita¡ie sexualå.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 301 nueazå consumul neuronal de oxigen.4. 7. În cazul prezen¡ei unei afec¡iuni hepatice cronice. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå doza se reduce pânå la o jumåtate sau un sfert. favorizeazå sinteza proteinelor cerebrale. amelioreazå procesele de învå¡are ¿i de memorizare. Piracetamul ac¡ioneazå la nivelul sistemului nervos central ca agent nootropic.3. • tulburåri de comportament. dereglåri ale somnului reprezentate mai ales de insomnie. 7. • întârziere mintalå. • tulburåri de comportament în epilepsie. cu mult lichid. cre¿te concentra¡ia de ATP în neuroni. dupå interven¡ii chirurgicale craniene. în timpul sau dupå maså. având urmåtoarele ac¡iuni: protejeazå cortexul cerebral împotriva agresiunii/hipoxiei.5.

Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent sunt: • întârziere mintalå. • nefropatii cu proteinurie ¿i hematurie. grea¡å. • tulburåri de adaptare. • tulburåri hematologice. reac¡ii alergice. amelioreazå coordonarea psihomotorie. 7.3.4. cre¿terea apetitului. diaree.2. gastralgii. poate atenua deficitul de memorie ¿i de aten¡ie ¿i concentrare. tulburåri la nivelul tractului digestiv: hipersaliva¡ie. Piritinolul Piritinolul este un compus chimic înrudit cu piridoxina. • insuficien¡å renalå. cre¿te rezisten¡a la oboseala psihicå. cre¿tere în greutate. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului Piritinolul este un protector al ¡esutului cerebral. la pacien¡ii predispu¿i.3. penicilaminå. 7. • miastenie. vårsåturi.302 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI manifeståri depresive. Foarte rar au fost semnalate ame¡eli. neurolepticele (apari¡ia de manifeståri hiperkinetice excesive).4. 7. piridixinå. hormonii tiroidieni. activator al metabolismului neuronal. ceea ce determinå supravegherea pacien¡ilor care primesc tratament anticonvulsivant. • insuficien¡å hepaticå. modificåri ale tensiunii arteriale. . În mod excep¡ional. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului Pot apårea la utilizarea piracetamului în asociere cu amfetaminele.4. encefalite.1. • astenie psihicå. poate så aparå o scådere a pragului convulsivant. Favorizeazå trecerea glucozei prin bariera hematoencefalicå ¿i utilizarea ei de cåtre neuroni. • sechele post accidente vasculare cerebrale. 7. • tulburåri de comportament. traumatism cerebral. • dermatoze severe. • lupus eritematos diseminat.4. intoxica¡ii. 7. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului Contraindica¡iile utilizårii piritinolului sunt: • alergie la piritinol.6.

6. 7.1. dozele utilizate sunt de 20-50 mg/zi. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei Vincamina cre¿te fluxul sangvin cerebral prin vasodilata¡ie selectivå a vaselor sangvine cerebrale. Se administreazå oral 25-100 mg de douå-trei ori pe zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 303 7. 7. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. 7. intoxica¡ii. agranulocitozå. erup¡ii buloase. afectåri hematologice: trombocitopenie. 7.3. timp de mai multe såptåmâni. traumatism cerebral.5. Piridoxina se administreazå per os sau parenteral (intramuscular sau intravenos). Vincamina 7.5.4.1. encefalite.2.5. Mod de administrare. Implicarea în modificårile tisulare de la nivelul sistemului nervos explicå clasificarea piridoxinei în categoria substan¡elor neurotrofice. polimiozitå. anxietate. leucopenie. Favorizeazå metabolismul cerebral prin cre¿terea degradårii oxidative a glucozei ¿i a utilizårii acesteia de cåtre celulele nervoase. 7. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei Piridoxina joacå un rol important în metabolismul acizilor amina¡i ¿i al gråsimilor. timp de 15-20 zile. miastenie. Piridoxina Piridoxina face parte din grupul vitaminelor B care se gåsesc în drojdia de bere ¿i în anumite vegetale. insomnie înso¡itå de apari¡ia de proteinurie.5. Efectele secundare Rareori a fost descriså apari¡ia urmåtoarelor efecte adverse: iritabilitate. dozele utilizate sunt de 50-300 mg/zi.4. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. • sechele post accidente vasculare cerebrale. având astfel un rol important în schimbårile tisulare.5.4. . Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent sunt: • întârzierea mintalå.6. 7.

tulburåri electrocardiografice de repolarizare. Måre¿te circula¡ia ¿i amelioreazå metabolismul cerebral. 7. somnul. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea activitå¡ii centrilor nervo¿i prin modificåri trofice: ischemie cerebralå. separate prin pauze de 10-15 zile. fizice ¿i intelectuale sau ale altor func¡ii fiziologice. bloc atrio-ventricular. Cre¿te fluxul sangvin cerebral. se adminstreazå intramuscular 1-3 fiole pe zi. în cure de 10-30 zile.304 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ceea ce duce la o cre¿tere a activitå¡ii generale. are efecte trofice ¿i protectoare asupra neuronilor cerebrali. Mod de administrare. diabet zaharat. Scade ¿i egalizeazå rezisten¡ele hemodinamice ale patului vascular cerebral. postapoplectic.6.3. • se administreazå cu pruden¡å la persoanele prezentând afec¡iuni hepatice sau convulsivante. determinând ameliorarea. • dupå accidente cerebrale acute: posttraumatic. aterosclerozå. 7. insuficien¡å cardiacå.2. dozele utilizate sunt de 10-30 mg/zi. . • sechele ale traumatismelor cranio-cerebrale. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. orientarea temporo-spa¡ialå. comportamentul. adicå 10-30 mg/zi. reglarea ¿i men¡inerea tuturor func¡iilor cerebrale. vorbirea. Favorizeazå transportul oxigenului în celula nervoaså.4. Prin toate aceste proprietå¡i se amelioreazå sau se refac circula¡ia ¿i func¡iile cerebrale. 7. aritmii. Contraindica¡iile administrårii vincaminei Contraindica¡iile administrårii vincaminei sunt: • tumori cerebrale cu hipertensiune intracranianå. • afectare cardiacå: sechele de infarct miocardic. • tulburåri emo¡ionale acompaniate de iritabilitate ¿i anxietate. Oral se administreazå 10 mg de douå-trei ori pe zi.6.6. apoi se scade la 10 mg pe zi. Amelioreazå ¿i normalizeazå microcircula¡ia cerebralå. • sindrom postcomo¡ial în traumatismele craniene. sechele postictus. • tulburåri de concentrare privind memoria. • simptome psihice/neurologice: afazia. Parenteral.

7.7.3. Mod de administrare.4. stimulând captarea oxigenului ¿i consumul aerob al glucozei ¿i favorizând epurarea lacta¡ilor. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent sunt: • deficite cognitive. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se folosesc doze de 40 mg/zi. Cre¿te rezisten¡a vascularå ¿i scade permeabilitatea capilarelor. 7. are efect neurotropic. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba EGb761 este un extract din frunzele de Ginkgo Biloba ¿i con¡ine peste 40 de principii active. • sechele ale accidentelor cerebrale vasculare ¿i ale traumatismelor cranio cerebrale. cre¿terea densitå¡ii receptorilor sinaptici. 7.6. administrate în timp de 4 ore sub controlul presiunii sangvine.5. 7. Are efect vasoreglator asupra arterelor. Ginkgo Biloba EGb761 7. cefalee. protejeazå integritatea membranelor celulare prin neutralizarea radicalilor liberi. 7. Efectele secundare ale vincaminei Rareori a fost descriså apari¡ia unor tulburåri digestive minore. în 250 ml de solu¡ie glucozatå sau salinå.2. Amelioreazå metabolismul energetic bazal.1. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. La nivel tisular.7.7. • ischemie cerebralå. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba Rareori a fost descriså apari¡ia de tulburåri digestive. se administreazå 1 fiolå.7. Cre¿te tonusul pere¡ilor veno¿i. respectiv 10 mg. Se administreazå pe cale oralå sub forma a trei doze zilnice. stimulând procesele de compensare neuronalå.5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 305 Intravenos.7. Solu¡ia buvabilå se dilueazå în jumåtate de pahar de apå. cutanate. turnoverul neuromediatorilor. 7. între care gingkgolidele ¿i bilobalidele. .7.

neuromodularea. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba Interac¡iuni medicamentoase ale Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. având astfel activitate Nerve Growth Factor-like (Shimazu F et al. având astfel ini¡ial o ac¡iune inhibitorie prelungitå. În culturi neuronale. Cerebrolisyn Cerebrolisyn este un amestec de peptide ob¡inut prin metode biotehnologice standardizate de scindare enzimaticå a proteinelor ob¡inute din creierul de porc. cre¿te capacitatea de concentrare ¿i de depunere a datelor în memorie. Cerebrolisyn are un efect dependent de dozå de prevenire a mor¡ii neuronilor induse de concentra¡ii mari de glutamat (excitotoxicitate). Cerebrolisyn stimuleazå receptorii presinaptici A1 pentru adenozinå ¿i receptorii GABA-B. cre¿terea performan¡elor la învå¡are ¿i ameliorarea tulburårilor de comportament. 1992). În experien¡e pe animale. • Stimularea neurotroficå Cerebrolisyn asigurå diferen¡ierea.7.1. • Neuromodularea Cerebrolisyn induce modificåri ale plasticitå¡ii neuronale ¿i sinaptice ¿i. 7. crescând semnificativ metabo- . formarea de prelungiri ¿i promoveazå supravie¡uirea neuronilor (Albrecht E. Cerebrolisyn intensificå reac¡ia de trezire. în consecin¡å.8.306 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. 1992). Cerebrolisyn determinå o stimulare imediatå a metabolismului energetic.6. urmatå de o intensificare prelungitå a råspunsurilor sinaptice în aria CA1. 7. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn are efect neurotrofic ¿i neuroprotector la nivelul sistemului nervos central care se realizeazå pe trei cåi: stimularea neurotroficå. stimuleazå cre¿terea neuronilor. supravie¡uirea ¿i protec¡ia celulelor nervoase împotriva agen¡ilor nocivi. et al.8. • Reglarea metabolicå Cerebrolisyn protejeazå celulele nervoase ale sistemului nervos central împotriva acidozei lactice ¿i cre¿te capacitatea acestora de utilizare a oxigenului în condi¡ii de hipoxie. reglarea metabolicå. În experien¡e pe culturi celulare. Cerebrolisyn induce cre¿terea prelungirilor neuronilor din ganglionii spinali.

cefalee. • sechele post-traumatice.8.2. 20 zile.8. cu reducerea consecutivå a formårii radicalilor liberi în timpul reperfuziei dupå ischemie. Tratamentul se repetå la 6 luni. • întârzierea mintalå.4. sau în perfuzie a celor peste 5 ml. • afectare renalå severå.8. a dozelor pânå la 5 ml ¿i i.6. Regleazå sinteza proteinei MAP2 din structura microtubulilor.5. Inhibå calpaina ¿i alte proteaze implicate în moartea celularå induså de ischemie. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie ¿i de concentrare. 7. pot apårea unele reac¡ii de hipersensibilitate: frisoane. 7. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului sunt: • hipersensibilitate la unul dintre componentele medicamentului.3. a cårei dispari¡ie este unul dintre primele evenimente ce au loc în cadrul mor¡ii celulare întârziate induse de ischemie. Moduleazå compozi¡ia molecularå a barierei hematoencefalice prin intensificarea sintezei ARNm ¿i a proteinei transportoare a glucozei codificate de gena GLUT-1. Scade semnificativ concentra¡ia lactatului în creier în cursul episoadelor ischemic-hipoxice. facilitând transportul glucozei din capilarele cerebrale în sistemul nervos.v. u¿oarå hipertermie. 7. Nu are poten¡ial mutagen sau cancerigen demonstrat prin testele toxicologice in vitro sau in vivo. Efectele secundare ale Cerebrolisynului • Foarte rar. Se administreazå o fiolå pe zi. 7. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn penetreazå u¿or bariera hemato-encefalicå. .8. Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Doze: 1-60 ml Mod de administrare: Se recomandå administrarea i.8. 7. • epilepsie.m.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 307 lismul aerob.

l-fosfoserina. formarea de acid nicotinic.2. stimuleazå glicogeneza. 7. • întârziere psihicå. lipidic. l-glutamina. glucidic. acid gamaaminobutiric. sintetizeazå creatinina ¿i acidul ketoglutaric. Tonotil-N are ac¡iune regenerativå deoarece induce anabolismul proteic. Tonotil-N procurå organismului dozå zilnicå necesarå de substan¡e esen¡iale generative.1. • surmenaj fizic ¿i intelectual. substituie deficien¡a de glucozå. 7. stres. recuperarea dupå interven¡ii chirurgicale. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent sunt: • obosealå fizicå ¿i psihicå. Aminoacizii esen¡iali care intrå în compozi¡ia tonotilului sunt: l-fosfotreonina. Componentele tonotilului sunt ambalate o parte sub formå de solu¡ie ¿i o parte sub formå de pulbere. 7. serotoninå. Arginina ¿i hidroxicobalamina sunt implicate în func¡ionarea normalå a diferitelor enzime necesare sintezei acizilor nucleici. Tonotil-N Tonotil-N este un amestec de aminoacizi esen¡iali ¿i hidroxicobalaminå. Tonotil-N regleazå metabolismul celular ¿i furnizeazå energie pe urmåtoarele cåi: induce reac¡ii de fosforilare.308 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale la persoanele cu epilepsie. Fosfotreonina este un aminoacid fosforilat care joacå un rol important în biosinteza lipoproteinelor cerebrale. l-arginina. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N Fosfoserina este un aminoacid fosforilat care interferå în biosinteza fosfolipidelor în ¡esutul nervos.9. Tonotil-N are ac¡iune detoxifiantå deoarece previne acumularea de amoniac în celula nervoaså. Glutamina este implicatå în biosinteza unor substan¡e biologice cum ar fi sinteza acetilcolinei ¿i în reac¡iile legate de transportul grupelor amino. . • tonic în condi¡ii de slåbire a organismului. • anorexie.9. acetilcolinå.9. în convalescen¡å.

pragul stresului. Embelia ribes.9. Macuna pruriens. 7. Mentat îmbunåtå¡e¿te coeficientul intelectual. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå o fiolå pe zi. Foeniculum vulgare. Nordostachys jatamansi. Valeriana wallichii. abilitå¡ile de concentrare. Myristica fragrans. 7. Elletaria cardamomum.10. 7. Terminalia chebula. Oroxylum indicum. Mentat ajutå la reducerea nivelului de tribulinå. Syzygium aromaticum. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat Mentat îmbunåtå¡e¿te func¡iile mentale prin modularea neuro-transmisiei colinergice ¿i GABA-ergice. Prin refacerea activitå¡ii receptorilor muscarinici ¿i colinergici de la nivelul cortexului frontal.9. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. • scåderea performan¡elor intelectuale – supliment în tratamentul cu antidepresive ¿i anxiolitice. Efectele secundare ale Tonotil-N Efectele secundare ale Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. Mentat este un medicament neurotrofic alcåtuit din urmåtoarea combina¡ie de plante: Bacopa monnieri. Terminalia arjuna. Celastrs paniculatus.4. Acorus calamus. Evolvulus alsinoides.10.1. Mentat (BR-16A) Medicina tradi¡ionalå indianå ¿i chinezå folose¿te de peste 3000 de ani plante pentru tratamentul diverselor afec¡iuni mentale sau disfunc¡ii cognitive. 7. un inhibitor endogen al monoaminooxidazei care este crescut de variatele niveluri ale anxietå¡ii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 309 • ameliorarea capacitå¡ii de adaptare. Mentat amelioreazå fluctua¡iile aten¡iei ¿i tulburårile comportamentale.3.5. Terminalia bellirica. Zingiber officinale. Prunus amygdalus. Withania somnifera. Orchis mascula. • oboseala în urma unui efort intelectual prelungit. . Ipomoea digitata. 7. Centella asiatica. nivelul memoriei. Emblica oficinalis. diminea¡a înainte de micul dejun.9. Tinospora cordifolia.

Saponinele: bacosid A ¿i bacosid B sunt responsabile de cre¿terea capacitå¡ii de memorare ¿i învå¡are prin îmbunåtå¡irea transmiterii impulsurilor nervoase. – are efect anxiolitic. Bacopa monnieri: – cre¿te poten¡ialul de învå¡are. consolideazå memoria. glicozidul asiaticozid.310 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mentat prezintå activitate semnificativå antiparkinsonianå sporind activitatea receptorilor dopaminergici postsinaptici. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent sunt: • terapie suportivå în retardul mental u¿or-moderat. Efectele farmacologice ale Bacopa monnieri sunt realizate de compu¿ii bilogic activi ai acesteia identifica¡i de medicina modernå: alcaloizi. steroli. comportament antisocial. Au rol în cre¿terea capacitå¡ilor de memorare. Academia de ¿tiin¡e din Marea Britanie a prezentat în mai 1996 un studiu clinic despre oxidul nitric. – moduleazå mecanismele colinergice centrale. anti-stres ¿i de adaptare. – regleazå nivelurile dezechilibrate ale aminelor biogene (acetilcolina. Oxidul nitric este o moleculå mesager importantå în organismul uman (pentru dovedirea rolului såu s-a acordat Premiul Nobel în 1998). saponine. în tratamentul cronic. relaxarea nervoaså. de cre¿tere a capacitå¡ii de memorizare. tulburåri de limbaj ¿i de învå¡are. acidul medecasic. serotonina. sus¡inând faptul cå oxidul nitric din Bacopa monnieri are efect pozitiv asupra învå¡årii ¿i memorårii. nutri¡ia neuronalå. • tulburårile de memorie: fluctua¡iile aten¡iei. temper tantrum/crize de mânie. accelereazå procesarea informa¡iilor vizuale. • perturbåri comportamentale: stare hiperkineticå. adic¡ie la alcool.2. – posedå proprietå¡i antioxidante puternice. Centella asiatica este alcåtuitå din urmåtorii metaboli¡i farmacologic activi: acidul asiatic. dupå 12 såptåmâni. Mentat îmbunåtå¡e¿te articularea ¿i corecteazå defectele de exprimare. 7. enurezis. Proprietå¡ile antioxidante previn deteriorarea func¡iei mentale. GABA).10. alterarea concentrårii. comportament agresiv. Are efecte antianxioase. Efectele sedative ¿i tranchilizante ale Mentatului oferå protec¡ie împotriva convulsiilor ¿i sunt benefice în insomnie. .

accelereazå refacerea organismului dupå eforturi intense.3. 7. Lecitina Lecitina este reprezentatå de fosfolipide ob¡inute din vegetale ¿i ou. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei Fosfolipidele sunt constituen¡i esen¡iali ai tuturor ¡esuturilor ¿i organitelor celulare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 311 • • • anxietate ¿i tulburåri anxioase legate de stres.11. 7. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent Doze: 4 cp pe zi. 7. Efectele secundare ale Mentat Efecte secundare ale Mentat nu au fost descrise pânå în prezent. Contraindica¡iile administrårii Mentat Contraindica¡iile administrårii Mentat nu au fost descrise pânå în prezent. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea randamentului intelectual: elevi. • scåderea randamentului fizic: sportivi de performan¡å. favorizând cre¿terea ¿i dezvoltarea organismului. Se recomandå 1-2 såptåmâni de întrerupere a tratamentului cu Mentat înaintea interven¡iilor chirurgicale.10. lucråtori care efectueazå muncå grea.1.11. La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 2 cp pe zi. 7. câte 1 cp de 2 ori pe zi.11. . defecte de vorbire: afazie. 7. studen¡i.10. Contraindica¡iile administrårii lecitinei Contraindica¡iile administrårii lecitinei nu au fost descrise pânå în prezent.2. 7. obosealå mentalå.10. Preparatele din lecitinå amelioreazå coeficientul de utilizare a alimentelor. 7. • convalescen¡å dupå boli consumptive. Mentatul sirop se administreazå 1 linguri¡å pe zi la nounåscu¡i ¿i 2 linguri¡e pe zi la copii. måresc capacitatea de muncå fizicå ¿i intelectualå.4. • tulburåri nevrotice.3.5.11. Se administreazå 2 cp de 2 ori pe zi.

• surmenaj intelectual.4. Dacå administrarea înainte de maså determinå tulburåri digestive. 1-2 tb de 250 mg de 3 ori pe zi. 7. insomnie dupå prizele de searå. Efectele secundare ale meclosulfonatului Nu au fost descrise pânå în prezent.5.12. 1/2-1 tb de 500 mg de 3 ori pe zi. Meclosulfonat 7. 7. 7. Granulele se administreazå 3 linguri¡e pe zi la adult ¿i 1-3 linguri¡e pe zi la copii ¿i adolescen¡i. grea¡å. Se administreazå oral diminea¡a sau la mijlocul zilei. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului nu au fost descrise pânå în prezent.11.12.3.5.312 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. studen¡i.12. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului Meclosulfonatul este un reglator metabolic al celulei nervoase. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent Doze: 1 cp de 600 mg pe zi. • encefalopatii infantile cu sindroame hiperkinetice. Se evitå administrarea înainte de culcare. Se pot face mai multe serii pe an cu pauze de 10-20 zile. 7. 7.4.12. .1.12. 7. O serie de tratament poate dura în medie 4-8 såptåmâni.11. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 dj de 2-3 ori pe zi. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent sunt: • situa¡ii care impun cre¿terea randamentului intelectual: elevi.12. Efectele secundare ale lecitinei Rareori poate apårea cre¿terea saliva¡iei. cu ac¡iune psihoenergizantå la care se adaugå efectele antidepresive. • sechele dupå encefalopatii la copil. administrarea se va face în timpul mesei sau dupå maså.2. Måre¿te capacitatea de muncå intelectualå.

13. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat Foarte rar poate apårea grea¡å.14. • sechele postencefalitice. Colina glicerofosfat 7. • tulburåri psihocomportamentale.1.13.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 313 7. interven¡ii chirurgicale.13. îndeosebi la nivelul substan¡ei cenu¿ii. 7.4.13.13. . Parenteral se administreazå o fiolå i. pe zi. • întârziere psihosomaticå. 7. ceea ce impune reducerea posologiei. Colina glicerofosfat favorizeazå refacerea fosfolipidelor din membrana neuronalå ¿i implicit amelioreazå func¡ionarea neuronilor. 7.m. 7.13.2. • dupå traumatisme.14. Meclofenoxat 7. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent sunt: • adjuvant în procesele involutive cerebrale.1. în special la structuri cu procese evolutive. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat Colina glicerofosfat este un protector al membranei neuronale.5. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat sunt: • hipersensibilitatea la colinå glicerofosfat.14.2. 7.3. 7. accidente cerebro-vasculare. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Oral se administreazå 1 cp de 2-3 ori pe zi. • surmenaj. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului Meclofenoxatul este un antianoxic ¿i un reglator metabolic neuronal care provoacå vasodilata¡ie cerebralå prelungitå.

14. • tulburåri extrapiramidale.3.5.314 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. Ultima dozå se administreazå la ora 16. insomnie.14. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 cp de 3 ori pe zi. . Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului sunt: • tulburåri psihotice endogene cu nelini¿te ¿i agita¡ie. Efectele secundare ale meclofenoxatului Rareori pot apårea iritabilitate.4. 7.14. • este necesarå pruden¡å în stårile de excita¡ie. 7. obosealå.

Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent 8.1.8 TRATAMENTUL SPECIFIC AL TULBURÅRII HIPERKINETICE CU DEFICIT DE ATENºIE LA COPIL ªI ADOLESCENT Am inclus cu bunå ¿tiin¡å acest capitol. 2000). metilfenidatul ¿i pemolinul (aståzi mai pu¡in folosit. Principalele amfetamine cu utilizare terapeuticå sunt dextroamfetamina. a fost de fapt primul medicament nonbarbituric eficient clinic în psihofarmacologia modernå. 2002. 8. amelioreazå performan¡ele diminuate de obosealå (stimulante psihomotorii) sau produc modificåri profunde în modelul de gândire ¿i dispozi¡ie (psihomimeticele sau halucinogenele) (Lippincott. 1997. mai ales când literatura de specialitate abundå în studii despre utilizarea substan¡elor simpatomimetice ¿i atomoxetinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie.1. Amfetamina. 1997). A fost dezvoltat la sfâr¿itul anilor 1930 ¿i studiat la copiii cu tulburåri severe de comportament. Informa¡iile prezentate în acest capitol au fost adaptate în principal dupå Schatzberg. de¿i în România nu existå încå preparate de acest tip ce pot fi recomandate în aceastå afec¡iune atât de frecventå. . Kaplan ¿i Sadock. cunoscute aståzi ca Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (Schatzberg. Defini¡ie Stimulantele sistemului nervos central sunt substan¡e chimice ce stimuleazå activitatea mentalå ¿i motorie. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (THDA). Anticipåm astfel posibila viitoare comercializare a lor ¿i în ¡ara noastrå. datoritå toxicitå¡ii hepatice).1. Consideråm necesar så prezentåm informa¡ii despre aceste preparate. disponibilå original ca un preparat sub formå de amestec racemic.

Experien¡a noastrå în utilizarea metilfenidatului este restrânså. Aceste efecte stimulante au determinat folosirea amfetaminelor ¿i deriva¡ilor lor în tratamentul depresiei. scåderea apetitului (efect anorexigen) ¿i insomnie. 1997. A existat Centedrin care era aprobat pentru a fi utilizat în alte tulburåri. Amfetaminele simpatomimetice folosite frecvent în psihiatrie sunt prezentate în tabelul urmåtor. 8.1. Clasificare Cele douå clase principale de stimulante SNC sunt reprezentate de stimulantele psihomotorii (amfetaminele. precum ¿i dupå monografiile firmelor producåtoare (monografii Internet Mental Health ¿i Medscape). precum ¿i dupå monografiile medicamentelor oferite de firmele producåtoare. Stroescu. Dintre toate aceste substan¡e. fiind reprezentatå de 4-5 pacien¡i cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ai cåror pårin¡i au cumpårat acest medicament din stråinåtate. L-am utilizat cu doze corespunzåtoare celor indicate de prospect. teobromina. activitate motorie sporitå.1. 2000. Existå colegi care au utilizat-o cu rezultate îndoielnice. ¿i anume amfetaminele. metilxantinele – cofeina. 2003. senza¡ie de minte proaspåtå. Stimuleazå acut starea de vigilen¡å mentalå ¿i produc un sentiment de bine ¿i de euforie. Efectele clinice Amfetaminele determinå fenomene de excita¡ie cu reducerea stårii de obosealå. 1997. Perry.3. hiperactivitå¡ii la copii. a fost încercatå utilizarea efedrinei ca echivalent al simpatomimeticelor. nevoie de a vorbi.2. prin diminuarea nevoii de somn ¿i a duratei acestuia. În România. tetrahidrocanabinol). În România. Schatzberg. medicamentele stimulante nu sunt aprobate pentru a fi folosite în tratamentul Tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie. iar procurarea medicamentului era dificilå fiind posibilå doar cu ajutorul re¡etelor cu timbru sec. fenciclidina. 2002. A fost eficace la 3 dintre pacien¡i. 8. prelucrat dupå Kaplan ¿i Sadock. teofilina.316 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Lippincott. restul au devenit foarte agita¡i. . posibilitate de concentrare måritå. – nicotina ¿i cocaina) ¿i de medicamentele psihomimetice (dietilamida acidului lisergic – LSD. ne vom ocupa în acest capitol de medicamentele cu uz terapeutic la copil. narcolepsiei ¿i pentru controlul apetitului.

10.75-75 mg/zi Ritalin Methidat Methylin Attenade Concerta Pemolin Cylert ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 8.75. 37.80 mg/zi Denumirea comercialå Doza recomandatå [mg/zi] Mod de prezentare Dextroamfetaminå Dexedrinå DextroStat Metamfetaminå Desoxyn Metilfenidat Tablete 5. 15 mg sirop: 5 mg/ 5 ml Capsule cu eliberare lentå 5. 20 mg Tablete cu eliberare lentå: 10. 10. 30.5. 40 mg Tablete cu eliberare lentå 18. Clasificarea substan¡elor simpatomimetice Fenfluraminå Dexfenfluraminå Pondimin Redux 317 . 10. 20 mg Capsule cu eliberare lentå 20. 75 mg Tablete de mestecat: 37.5 mg Tablete 20 mg Capsule 15 mg 18-54 mg 18. 10 mg Capsule 5.Denumirea comunå interna¡ionalå Copii ¿i adolescen¡i: 1200mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi 20-25 mg 5. 54 mg Tablete: 18. 10. 15 mg Tablete: 5. 15 mg Tablete: 5 mg Tablete cu eliberare lentå 5. 36.1. 27.

8. precum ¿i prin sirop ¿i tablete de mestecat.4. Datoritå efectelor lor asupra sistemului nervos. zgomotele. Tabletele cu eliberare prelungitå ¿i . îmbunåtå¡esc perioadele de aten¡ie ¿i memoria pe termen scurt. Pemolinul poate stimula indirect activitatea dopaminergicå printr-un mecanism încå neclar. dar are activitate simpatomimeticå reduså. ¿i prin fumat. În spital. cum ar fi la ¿coalå. Pentru a evita insomnia provocatå de metilfenidat. activitatea disruptivå ¿i îmbunåtå¡esc scrierea de mânå. prin supozitoare. diminueazå activitatea fizicå. Modafinilul poate inhiba recaptarea dopaminei. Adi¡ional la ac¡iunea marcatå asupra SNC. trunchiului cerebral ¿i måduvei spinårii. administrarea se poate face ¿i pe cale intrarectalå. Eficien¡a clinicå se asociazå cu cre¿terea eliberårii de dopaminå în special.1. 8. sus¡inutå sau prelungitå. Cei ce abuzeazå de amfetamine le consumå frecvent prin injectare i.1. la cei ce nu pot înghi¡i pastilele.v.318 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii cu THDA. hipnotice ¿i narcoticele opioide. dar situsul de ac¡iune farmacologic nu se cunoa¿te cu precizie. amfetaminele ac¡ioneazå asupra sistemului adrenergic stimulând indirect receptorii adrenergici α ¿i β prin eliberarea noradrenalinei. Mecanismele farmacodinamice Amfetaminele sunt simpatomimetice cu ac¡iune indirectå. alåturi de anxiolitice. Dextroamfetamina ¿i metilfenidatul sunt de asemenea inhibitori slabi ai recaptårii catecolaminelor ¿i inhibitori ai monoaminoxidazei. al cåror efect principal este eliberarea catecolaminelor din depozitele intracelulare ale neuronilor presinaptici. prin tablete ¿i capsule cu eliberare obi¿nuitå. Mecanismele farmacocinetice Administrarea terapeuticå se face pe cale oralå. ultima dozå de tablete conven¡ionale trebuie administratå cu multe ore înainte de culcare. Îmbunåtå¡esc complian¡a la comenzile adul¡ilor.5. Scad vocalizårile. substan¡ele psihostimulante ¿i psihomimetice fac parte din categoria medicamentelor de care se abuzeazå în mod frecvent. în special în perioadele când se a¿teaptå de la copii så fie mai pu¡in activi. determinând stimularea întregului ax cerebro-spinal. cortexului. ¿i probabil mai pu¡in cu eliberarea de noradrenalinå sau serotoninå. reduc distractibilitatea ¿i impulsivitatea.

dar nu måre¿te cantitatea de substan¡å absorbitå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 319 tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå trebuie înghi¡ite intacte. Amestecul cu suc de mere trebuie înghi¡it imediat dupå preparare. pemolin diona. ¿i nu poate fi påstrat pentru administrarea ulterioarå. Biodisponibilitatea capsulelor cu eliberare prelungitå nu este afectatå de deschiderea capsulelor ¿i amestecarea con¡inutului cu cantitå¡i mici de suc de mere. metilfenidatul ¿i metaboli¡ii såi sunt distribui¡i între plasmå (57%) ¿i hematii (43%). dar în aceea¿i cantitate cu cea din tabletele obi¿nuite. Absorb¡ia din tubul digestiv este completå ¿i rapidå dupå administrarea oralå. Nu este recomandatå subdivizarea con¡inutului unei capsule. Principalul metabolit al metilfenidatului este acidul ritalinic (acid α-fenil-2-piperidin acetic. cu mari varia¡ii individuale. este normal. Pacien¡ii care primesc tablete de metilfenidat tristratificate cu eliberare prelungitå (Concerta) trebuie instrui¡i så nu se impacienteze dacå observå în fecale o substan¡å asemånåtoare unei tablete. Capsulele cu eliberare prelungitå pot fi înghi¡ite întregi sau con¡inutul lor poate fi amestecat cu cantitå¡i mici de suc de mere imediat înainte de administrare. Proprietå¡ile formulei de a elibera medicamentul ar putea fi afectate în cazul în care con¡inutul capsulelor este amestecat cu suc de mere cald. Printre metaboli¡ii pemolinului se numårå pemolinul conjugat. . biodisponibilitatea este scåzutå. fårå a fi sfårâmate sau mestecate. acidul mandelic ¿i unii compu¿i polari încå neidentifica¡i. Pemolinul din tabletele de mestecat este absorbit în sânge dupå câteva minute. dat fiind cå tableta care con¡ine medicamentul este proiectatå så råmânå intactå ¿i så elibereze lent substan¡a activå din înveli¿ul neabsorbabil în timpul pasajului prin tubul gastrointestinal. Unii producåtori sugereazå ca pacientul så bea lichide imediat dupå administrarea capsulei intacte sau a mixturii cu suc de mere. În sânge. Metabolizarea are loc la nivel hepatic. Administrarea metilfenidatului cu mâncare accelereazå absorb¡ia. Gradul de distribu¡ie al metilfenidatului la oameni este necunoscut. Substan¡a din tabletele cu eliberare prelungitå este absorbitå mai lent. iar mestecatul sau sfårâmarea capsulelor cu eliberare prelungitå sau a con¡inutului capsulelor ar trebui evitatå. Datoritå unui prim pasaj hepatic extensiv. Aproximativ 15% din metilfenidat ¿i metaboli¡ii såi se leagå de proteinele plasmatice. PPAA).

Stimulantele au efecte benefice asupra simptomelor definitorii ale THDA: aten¡ie ¿i concentrare.1. Atât AUC (aria de sub curbå) cât ¿i concentra¡ia plasmaticå maximå sunt dependente de dozå. atât la adul¡i cât ¿i la copii. fiind eficiente în aproximativ 75% din cazuri. 24 ¿i respectiv 90 de ore. Indica¡iile la copil ¿i adolescent În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie amfetaminele pot fi folosite singure sau în combina¡ie cu terapii comportamentale. 8. impunând administrarea mai multor doze pe zi. Pemolinul ¿i modafinilul ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea în dozå unicå. . Existå înså o mare variabilitate individualå. Dupå administrarea oralå a metilfenidatului timpul de înjumåtå¡ire pentru eliminarea din plasmå este de 3-3. Dupå administrarea oralå de metilfenidat radiomarcat.5 ore. permi¡ând administrarea unei doze zilnice unice.6. Pemolinul are un timp de înjumåtå¡ire de 12 ore. Timpul de înjumåtå¡ire pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå este de 2-3 ore. 75% din doza oralå de pemolin se regåse¿te în urinå în 24 de ore. iar modafinilul de 15 ore. la copii de peste 6 ani atent selec¡iona¡i dupå o evaluare completå. Efectul persistå 3-6 ore dupå administrarea tabletelor conven¡ionale. iar preparatul cu eliberare sus¡inutå are un timp de înjumåtå¡ire de 4-6 ore.320 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå. în func¡ie de severitatea simptomatologiei. Excre¡ia amfetaminelor se face în principal pe cale urinarå. Aproximativ 43% din pemolin este excretat nemodificat. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå pentru pemolin în 2-3 zile. Simpatomimeticele reprezintå medicamentele de elec¡ie pentru aceastå tulburare. 80 ¿i 95% din dozå a fost recuperatå ca metaboli¡i din urinå la 6. 3-8 ore dupå tabletele cu eliberare prelungitå. Timpul de înjumåtå¡ire al metabolitului PPAA este dublu fa¡å de cel al metilfenidatului. dar valoarea este de câteva ori mai mare. Concentra¡ia plasmaticå maximå pentru PPAA este atinså în aproximativ acela¿i interval cu metilfenidatul nemodificat. circa 50. 8-12 ore dupå tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå sau dupå capsulele cu eliberare prelungitå. 4-5 ore pentru cel cu eliberare sus¡inutå ¿i de 6-8 ore pentru eliberarea prelungitå.

antidepresive triciclice etc. impulsivitate. unii clinicieni recomandå folosirea acestuia doar dacå atât terapiile cu metilfenidat ¿i dextroamfetaminå cât ¿i cele cu medicamente de linia a doua (bupropion. IQ ridicat.7. cu un grad ridicat de inaten¡ie. la pacien¡ii cu depresie înso¡itå de abulie ¿i anergie. Totu¿i. Existå pu¡ine diferen¡e între metilfenidat. amfetaminele mai sunt folosite în narcolepsie (modafinil. luând în considerare factori precum vârsta ¿i greutatea corporalå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 321 activitate. La adul¡i. sindromul imunodeficien¡ei umane. obnubilarea cauzatå de consumul cronic de opioide. dextroamfetaminå sau pemolin. în obezitate (fentermina). învå¡area. Se considerå cå efectele comportamentale sunt de douå ori mai importante decât cele ¿colare.) au e¿uat. Pacien¡ii care vor råspunde cel mai probabil la tratamentul cu stimulante au THDA cu severitate scåzutå. ¿i ¡inând cont de perioadele cele mai dificile pentru pacient din punct de vedere ¿colar. abilitå¡ile sociale. Stimulantele îmbunåtå¡esc inconstant abilitå¡ile de citit. anxietate joaså. astfel încât alegerea medicamentului trebuie individualizatå. pårin¡ii ¿i profesorii.1. Stimulantele nu normalizeazå întregul spectru de tulburåri comportamentale. sunt mai degrabå tineri. ca medica¡ie adjuvantå în parkinsonism (la persoanele care nu suportå levodopa). în situa¡iile clinice în care declan¿area unui råspuns rapid este important. tulburårile depresive rezistente la tratament din afec¡iunile medicale. acumulårile ¿colare sau comportamentele anti-sociale. comportamental ¿i social. dar terapia electroconvulsivantå este contraindicatå. mul¡i copii cu THDA trata¡i cu succes cu amfetamine având un grad ridicat de probleme comportamentale comparativ cu copiii fårå THDA. stimulantele pot fi folosite ¿i în enurezisul nocturn. Amfetaminele trebuie . datoritå toxicitå¡ii hepatice asociate pemolinului. Amelioreazå de asemenea interac¡iunea cu anturajul. Utilizarea clinicå Dozarea trebuie individualizatå în func¡ie de necesitå¡ile ¿i råspunsul pacientului. distractibilitate. 8. Datoritå diminuårii profunzimii somnului ¿i cre¿terii tonusului sfincterului vezical. în encefalopatia prin leziuni cerebrale. atât la copiii cu THDA pur cât ¿i la cei cu agresivitate asociatå. precum ¿i productivitatea ¿colarå. metilfenidat).

00 la pacien¡ii care dezvoltå insomnie.5 mg/zi. diminea¡a. La copii cu vârste cuprinse între 3 ¿i 5 ani tratamentul se începe cu 2. Îmbunåtå¡irile pot fi observate ¿i când medicamentul este oprit temporar sau permanent. de¿i la unii copii doza zilnicå optimå ar putea fi mai mare de 40 mg. Tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå se administreazå în dozå ini¡ialå de 18 mg/zi. Capsulele cu eliberare lentå pot fi folosite ¿i în administrare unicå zilnicå. metilfenidatul ar trebui oprit. prima dozå este recomandatå la trezire. de 2. pânå la o dozå ¡intå medie de 18-54 mg/zi. dar nu ¿i îmbunåtå¡iri comportamentale satisfåcåtoare. de obicei fiind de 5-60 mg/zi. Se administreazå de obicei la 30-40 de minute dupå maså. Pentru THDA se sugereazå cå doza optimå de stimulante ar trebui så producå îmbunåtå¡iri clinice evidente ale comportamentului la copiii hiperkinetici cu performan¡e cognitive alterate. fiind de regulå oprit dupå pubertate. metilfenidatul poate fi administrat fårå så se ¡inå cont de greutatea copilului. Metilfenidat.5 mg såptåmânal pânå la doza optimå. indiferent de indica¡ia clinicå. În THDA se recomandå în doze de 2. cre¿terea se face cu 2. Spre deosebire de alte medicamente. cu duratå de ac¡iune de circa 8 ore. tratamentul cu tablete conven¡ionale de metilfenidat trebuie ini¡iat în doze mici.322 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI folosite în cele mai mici doze eficiente. Ultima dozå zilnicå nu ar trebui så fie dupå orele 18. Se recomandå oprirea periodicå a metilfenidatului pentru evaluarea clinicå a copilului. Dextroamfetamina nu este recomandatå la copii sub 3 ani. În ceea ce prive¿te tabletele. când acest lucru este posibil. Dextroamfetamina. dozele mai mici determinând doar stimularea învå¡årii. dupå ce doza optimå a fost stabilitå cu tablete conven¡ionale. pot fi folosite în locul tabletelor conven¡ionale în dozå zilnicå. una sau douå. sau cu o dozå ini¡ialå de 20 mg/zi. Tabletele cu eliberare prelungitå. Pentru copiii de peste 6 ani cu THDA. Medicamentul nu ar trebui så fie necesar pe timp indefinit.5-40 mg/zi (în medie 20-30 mg/zi). . doza zilnicå maximå este de 54 mg/zi. dozele adi¡ionale ulterioare. Dacå dupå o perioadå de o lunå de administrare corectå nu se observå îmbunåtå¡iri. pentru a contracara efectul anorexigen. Doza ¡intå este individualizatå.5-10 mg de 3 ori pe zi. maximul recomandat este de 80 mg/zi. sunt administrate la 4-6 ore. cu cre¿tere såptåmânalå de 5-10 mg/zi.

Modafinil. Doza maximå recomandatå este de 112. cre¿terea pânå la doza optimå se face cu 5 mg såptåmânal. Foarte rar sunt necesare doze mai mari de 40 mg/zi. pânå se atinge o dozå de 20-25 mg/zi. Cre¿terea se face cu 18. care pentru cei mai mul¡i pacien¡i este de 56. pemolinul ar trebui întrerupt periodic pentru a observa eventuala recuren¡å a simptomatologiei comportamentale. dupå ce simptomatologia este controlatå. Singurele efecte adverse care apar mult mai frecvent decât la placebo sunt anxietatea. Copiii hiperkinetici pot tolera doze mai mari de dextroamfetaminå cu mai pu¡ine efecte adverse. cu o dozå ini¡ialå de 37. beneficiile putând fi observate dupå 3-4 såptåmâni de administrare corectå. Pemolinul. gastralgii ¿i insomnie. Efecte asupra sistemului nervos Cele mai frecvente efecte adverse ale metilfenidatului par a fi legate de dozå ¿i includ insomnia ¿i nervozitatea. Mai pu¡in de 4% dintre copii întrerup tratamentul datoritå efectelor secundare. Reducerea temporarå a dozelor poate rezolva multe dintre aceste efecte nedorite. posibil deoarece ei excretå medicamentul mai repede decât alte categorii de pacien¡i. Mul¡i copii hiperkinetici au nevoie de tratament timp de mai mul¡i ani. Efectele secundare Efectele adverse ale stimulantelor nu sunt foarte frecvente. A. triste¡ea. Doza maximå recomandatå este de 45 mg/zi. Îmbunåtå¡irea clinicå la pemolin este gradatå. Insomnia apare la 3-5% din copiii cu THDA care primesc metilfenidat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 323 La copiii de peste 6 ani se începe cu 5 mg/zi în dozå unicå. Acolo unde posibil. dezinteresul. Nu se utilizeazå în THDA. ¿i se datoreazå în principal administrårii . de¿i. este posibilå reducerea dozelor sau chiar oprirea medica¡iei pe timpul vacan¡elor de varå sau în perioadele mai pu¡in stresante pentru copil.75 mg såptåmânal pânå la doza optimå. Hiperactivitatea scade cu vârsta pânå la punctul în care råmâne o problemå serioaså doar pentru o minoritate de pacien¡i. 8. scåderea apetitului. la pubertate pemolinul poate fi întrerupt. Metamfetamina.5 mg/zi.1. Se administreazå în THDA în dozå unicå matinalå.8.5 mg/zi.25-75 mg. De obicei. Doza ini¡ialå este de 5-10 mg/zi.

Pemolinul determinå insomnie de douå ori mai frecvent decât metilfenidatul sau dextroamfetamina. Se întâmplå rar ca aceste ticuri så persiste dupå oprirea tratamentului. Sindromul Tourette a fost raportat rar. Studiile polisomnografice nu au detectat nici o diferen¡å între pattern-urile de somn la copiii cu THDA trata¡i cu doze de searå de stimulante ¿i cele ale subiec¡ilor de control. ticurile se remit fie imediat dupå metabolizarea metilfenidatului.3 ¿i 60% dupå o perioadå cuprinså între 1 såptåmânå ¿i 24 de luni de tratament. clonidinå sau guanfacinå. 1992). cel mai frecvent duce la o ameliorare sau la o întoarcere la severitatea ini¡ialå (Rapoport. eventual cu ajustarea dozelor. Kent (1995) a demonstrat cå totu¿i ultima dozå de searå are efecte benefice la ace¿ti copii. Un studiu realizat de The Tourette’s Syndrome Study Group în 2002 sus¡ine cå comorbiditatea cu sindromul Tourette nu contraindicå administrarea metilfenidatului la copiii cu THDA. Nervozitatea poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministrarea medicamentului seara. Dupå agravarea ini¡ialå a ticurilor. Un studiu efectuat de Lipkin în 1994 aratå cå inciden¡a cumulativå a ticurilor nou instalate sau exacerbate la copiii care primesc metilfenidat a fost între 1. neexistând o înråutå¡ire a ticurilor comparativ cu placebo.324 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI medicamentului seara sau dupå-amiaza târziu. Ame¡eli se constatå la circa 2% dintre copiii cu THDA care au primit metilfenidat sub formå de tablete tristratificate cu eliberare lentå. Psihoza toxicå apare rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. În cazurile severe poate fi necesarå adåugarea de risperidonå. Unii clinicieni recomandå înlocuirea ultimei doze zilnice cu clonidinå. Poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministarea medicamentului seara. Înainte de ajustarea dozelor. Durerea de cap apare la 12-14% dintre copiii cu THDA trata¡i cu metilfenidat. continuarea tratamentului. fie spontan dupå câteva luni. De obicei sunt necesare doze de aproximativ 300 mg . pacien¡ii sim¡indu-se mai pu¡in obosi¡i diminea¡a. De obicei. de¿i unii pårin¡i ai copiilor cu THDA au raportat cå au fost trezi¡i din somn noaptea mai frecvent decât pårin¡ii copiilor care nu au THDA. Acest lucru s-ar putea datora faptului cå oricum copiii cu THDA au mai pu¡ine inhibi¡ii în a-¿i trezi pårin¡ii noaptea din somn. este necesarå corelarea cu severitatea tulburårilor de mi¿care.

Toleran¡a nu se instaleazå nici pentru efectele asupra narcolepsiei. Modificårile de dispozi¡ie merg de la plâns facil la depresie majorå. diskinezie ¿i somnolen¡å. hipertermice. precum ¿i nistagmus ¿i mi¿cåri oculare nistagmoide. Toleran¡a la efectele simpatomimeticelor poate surveni în câteva såptåmâni. noncomplian¡å. dependen¡a psihologicå nu apare practic niciodatå la dozele terapeutice folosite la copiii cu THDA. Majoritatea studiilor pe termen scurt. Toleran¡a la efectele metilfenidatului asupra ratei cardiace se instaleazå în câteva såptåmâni. Aceastå reac¡ie poate fi amelioratå prin adåugarea de clonidinå la ultima dozå. Apari¡ia crizelor la copiii fårå acest istoric este extrem de rarå. mul¡i dintre ace¿ti pacien¡i primind concomitent ¿i alte medicamente cunoscute cå ar produce sindrom neuroleptic malign. de 2-3 luni. cardiovasculare ¿i ortotimizante apare în 1-8 såptåmâni. Probleme pot så aparå înså la adolescen¡ii sau adul¡ii din familia pacientului. buzelor. Metilfenidatul poate produce ¿i akatisie. Dispozi¡ia depresivå a fost raportatå rar la pacien¡ii care au primit metilfenidat. B. precum ¿i agravarea glaucomului. Rar la metilfenidat pot så aparå tulburåri de vedere. reac¡ie care constå în apari¡ia dupå-amiaza de iritabilitate. Dependen¡a psihologicå ¿i fizicå De¿i reprezintå unul dintre cele mai severe efecte adverse ale amfetaminelor. Metilfenidatul ¿i pemolinul pot scådea pragul convulsivant la pacien¡ii cu istoric de crize convulsive ¿i cu anomalii EEG anterioare. . excitabilitate ¿i insomnie la 5-15 ore dupå ultima dozå de stimulante. toleran¡a la efectele anorectice. precum ¿i letargie crescutå ¿i obosealå. dificultå¡i de acomodare sau înce¡o¿area privirii. care pot folosi abuziv medica¡ia stimulantå. nefiind înså stabilitå o legåturå cauzalå clarå cu metilfenidatul. fe¡ei ¿i extremitå¡ilor. Destul de rar apare ¿i a¿a numitul rebound. mi¿cåri diskinetice ale limbii. logoree. Sindromul neuroleptic malign a fost raportat foarte rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. nici pentru cele asupra tulburårii hiperkinetice. Pentru dextroamfetaminå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 325 metilfenidat pentru apari¡ia halucina¡iilor vizuale ¿i auditive ¿i a delirului paranoid. Pemolinul poate determina mi¿cåri coreoatetozice reversibile.

diaree sau constipa¡ie. Supresia apetitului ¿i scåderea ponderalå sunt efecte comune ale terapiei cu stimulante. Spencer (1996) sugereazå chiar cå aceste efecte asupra cre¿terii nu ar fi efecte adverse ale stimulantelor. gust neplåcut. Efecte gastro-intestinale Durerea abdominalå a fost raportatå la 7% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. într-un studiu prospectiv de 23 de luni cu metilfenidat. De¿i existå preocupåri privind întârzierile de cre¿tere legate de doza de metilfenidat. La dextroamfetaminå pot så aparå uscåciunea gurii. cu un grad de scådere la începutul tratamentului. În general. compensatå ulterior. S-a sugerat cå circa 40% dintre pacien¡ii cu THDA ar avea nevoie de o cre¿tere micå a dozelor în timpul primului an de tratament.326 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nu au notat instalarea toleran¡ei la efectele clinice ale stimulantelor. C. Metilfenidatul are efecte semnificative statistic asupra vitezei de cre¿tere de aproximativ 3 cm. Gualtieri (1981). Vårsåturile apar la 4% dintre copiii care primesc metilfenidat. studiile cu stimulante la copii au descoperit scåderi minime sau zero fa¡å de înål¡imea a¿teptatå. Efectele asupra cre¿terii Anorexia a fost raportatå la 3-9% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. studii efectuate la adul¡i nu au detectat alteråri semnificative în înål¡ime. D. ci efecte ale tulburårii hiperkinetice în sine (în conformitate ¿i cu ipoteza dismaturårii din THDA . studiile controlate nu au putut sprijini aceastå observa¡ie. nu existå diferen¡e între metilfenidat ¿i dextroamfetaminå privind inciden¡a acestor efecte secundare la copii. De¿i s-a sugerat cå pauza din administrarea medicamentului pe timpul vacan¡ei de varå ar minimaliza pierderea ponderalå ¿i celelalte efecte secundare. Unele studii sugereazå cå terapia prelungitå cu metilfenidat 30-40 mg/zi poate determina supresia cre¿terii ponderale normale la copii. O explica¡ie minimå pentru presupusa instalare a toleran¡ei ar putea fi o complian¡å scåzutå la tratament. nu a putut identifica vreo pierdere a eficacitå¡ii medicamentului atâta timp cât în sânge a existat metilfenidat dozabil. În ciuda observa¡iilor clinice asupra instalårii toleran¡ei. nu existå date din studii controlate care så stabileascå dacå pauzele din vacan¡e sunt benefice sau au alte riscuri asociate.

E.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 327 la unii copii. F. S-au raportat ¿i cazuri de icter dupå pemolin. Foarte rar a fost raportat sindromul Stevens-Johnson dupå metilfenidat. dintre care 12 s-au soldat cu transplant de ficat sau cu deces în primele 4 såptåmâni de la debutul simptomelor. Efecte hepatice La terapia cu metilfenidat au fost raportate cazuri de func¡ionare hepaticå anormalå. Perry (2003) citeazå existen¡a a 15 cazuri de toxicitate hepaticå la pemolin. artralgii. fiind considerat o reac¡ie de hipersensibilitate întârziatå. Efectul este tranzitor ¿i reversibil la oprirea terapiei. leucopenie. Se recomandå verificarea valorilor transaminazelor la debutul tratamentului ¿i la fiecare douå såptåmâni. Reac¡ii de sensibilitate Reac¡iile de hipersensibilitate la metilfenidat pot include rash. G. erythema multiforme cu leziuni histopatologice de vasculitå necroticå. mergând de la cre¿teri ale transaminazelor la comå hepaticå. urticarie. Efecte hematologice De¿i nu a fost stabilitå o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. recuperate ulterior). Alte efecte adverse gastro-intestinale includ grea¡a ¿i senza¡ia de gât uscat. existând uneori întârzieri de dezvoltare. pauzele de administrare din timpul vacan¡elor ar fi chiar contraproductive. Riscul de insuficien¡å hepaticå acutå este considerat de 4-17 ori mai mare ca în popula¡ia generalå. 1999). unii copii experimentând grea¡å. dermatite exfoliative. Cel mai rapid debut al simptomelor de toxicitate hepaticå s-a înregistrat la 6 luni de la începutul tratamentului cu pemolin. sângeråri gingivale. vårsåturi. epistaxis. de¿i nu a fost demonstratå nici o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. febrå. anemie ¿i eozinofilie. purpurå trombocitopenicå. . Pemolinul determinå cre¿terea transaminazelor. iar pemolinul trebuie oprit la o cre¿tere a acestora la de douå ori valoarea superioarå a normalului (Pizzuti. În aceste condi¡ii. au fost raportate trombocitopenie ¿i/sau sângerare u¿oarå. letargie ¿i stare de råu. ducând la scåderea socializårii acestor copii lipsi¡i de medica¡ie.

Efecte cardiovasculare Rar.9. în timpul terapiei prelungite cu metilfenidat. Dextroamfetamina poate determina la adul¡i impoten¡å ¿i modificåri de libido. modificåri ale tensiunii arteriale ¿i ale ratei pulsului. Cei mai mul¡i clinicieni considerå monitorizarea nenecesarå în absen¡a semnelor clinice sugestive pentru o posibilå hematotoxicitate (de exemplu febrå. la pacien¡ii care primesc metilfenidat. sângeråri anormale. pot så aparå anginå.1. Au fost raportate cazuri izolate de cardiomiopatie dupå folosirea cronicå de dextroamfetaminå. Au fost raportate cazuri izolate de arterite cerebrale ¿i/sau ocluzie dupå metilfenidat. Efecte endocrine Simpatomimeticele pot precipita hipertiroidismul. 8. . K. Monitorizarea tratamentului 1. J. echimoze etc). Efecte respiratorii La copiii care primesc metilfenidat au fost raportate infec¡ii de tract respirator inferior (8%). aritmii cardiace. al¡i practicieni recomandå monitorizarea anualå hematologicå la to¡i pacien¡ii care primesc metilfenidat pe termen lung. faringite (4%) ¿i sinuzite (3%). I. pierderea pårului scalpului. palpita¡ii. Alte efecte adverse Abcese superficiale sau reac¡ii de corp stråin ¿i eozinofilie au fost raportate la consumatorii de droguri ce folosesc solu¡ie injectabilå de metilfenidat dizolvat în apå. incluzând hemograma completå.328 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI H. tahicardie. serologice sau electroencefalografice în timpul terapiei cu metilfenidat. Producåtorii recomandå efectuarea periodicå a unor teste de laborator. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii A. Academia Americanå de Pediatrie (AAP) nu recomandå monitorizarea de rutinå prin teste hematologice. 2. tuse frecventå (4%). Foarte rar a fost raportatå la consumatorii de metilfenidat ¿i fårå a se stabili o reac¡ie cauzalå cu acesta.

deoarece ace¿tia pot avea ini¡iativa måririi dozelor fårå så consulte medicul. Pacien¡ii care primesc pemolin concomitent cu alte medicamente. Este necesarå monitorizarea cre¿terii la copiii care primesc terapie îndelungatå cu amfetamine. Metilfenidatul trebuie oprit dacå apar convulsii. 6. Pemolinul trebuie oprit dacå se descoperå anomalii la aceste teste ¿i la testele de confirmare. 4. în special cu medicamente cu ac¡iune în sfera SNC. Întreruperea bruscå a terapiei cu amfetamine trebuie fåcutå cu pruden¡å dupå administrarea prelungitå. La pacien¡ii care primesc pemolin trebuie efectuate teste hepatice înainte de ¿i periodic în timpul tratamentului. 4. deoarece poate demasca o depresie severå sau poate determina simptome de supraactivitate cronicå. Pacien¡ii trebuie superviza¡i cu aten¡ie în aceastå perioadå. 6. La pacien¡ii cu hipertensiune trebuie monitorizatå periodic tensiunea arterialå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 329 3. pacien¡i instabili emo¡ional sau la cei cu adic¡ii cunoscute la alte medicamente trebuie luatå în considera¡ie posibilitatea apari¡iei dependen¡ei fizice sau psihologice la amfetamine. La alcoolici. trebuie monitoriza¡i cu aten¡ie. fatigabilitate. 2. Stimulentele ar trebui administrate cu pruden¡å la pacien¡ii cu istoric de dependen¡å de droguri. ar trebui reduse dozele sau medicamentul ar trebui oprit. 8. insomnie sau hipersomnie sau agita¡ie psihomotorie. 5. fiind necesarå o urmårire îndelungatå deoarece unele simptome (cum ar fi depresia) pot så aparå mai târziu. Tratamentul cu stimulante nu trebuie ini¡iat decât la pacien¡ii cu THDA care au fost evalua¡i complet. Pot så mai aparå idea¡ie paranoidå sau suicidarå. Eficacitatea ¿i siguran¡a amfetaminelor la copiii sub 3 ani nu a fost pe deplin stabilitå. care au boalå cronicå ¿i severå. 7. Precau¡ii 1. tratamentul putând fi oprit temporar dacå se observå o stagnare a cre¿terii normale la ace¿ti copii. Dacå apar agravåri paradoxale ale simptomatologiei în timpul terapiei cu stimulante. 5. . 3. Metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii hipertensivi. disforie. ¡inând cont de vârsta acestora. B.

11. la ace¿ti pacien¡i medicamentul scåzând pragul convulsivant. Pemolinul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii cu afectare hepaticå sau renalå. Ca ¿i alte substa¡e nedeformabile. 8. 9. Amfetaminele pot afecta capacitatea de a manevra utilaje ¿i de a conduce ma¿ini. tensiune sau agita¡ie. 3. 9. C. medicamentele agravând aceste simptome. 7. Amfetaminele sunt contraindicate în tireotoxicozå.330 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. 4. Amfetaminele nu ar trebui folosite pentru a combate oboseala sau pentru a înlocui odihna. Pacien¡ii cu hipersensibilitate la aminele simpatomimetice nu ar trebui så primeascå aceste medicamente. Metilfenidatul este contraindicat la copii cu depresie severå. tabletele tristratificate de metilfenidat trebuie folosite cu pruden¡å la pacien¡ii cu stenoze gastrointestinale preexistente. asocierea putând determina apari¡ia unei crize hipertensive. coadministrarea metilfenidatului cu medica¡ia antiepilepticå nu a fost stabilitå. La pacien¡ii cu istoric de convulsii ¿i/sau anomalii EEG metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å. Metilfenidatul nu pare så creascå numårul de crize la pacien¡ii epileptici afla¡i sub medica¡ie anticonvulsivantå corectå. Contraindica¡ii 1. 10. 5. Dextroamfetamina nu ar trebui folositå la pacien¡ii cu arteriosclerozå avansatå sau boalå cardiovascularå simptomaticå. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate la pacien¡ii cu istoric de anxietate marcatå. 2. 10. O contraindica¡ie relativå a tratamentului cu metilfenidat o reprezintå pacien¡ii cu ticuri motorii sau istoric familial de sindrom Tourette. exacerbând simptomele tulburårii de conduitå ¿i ale tulburårii de gândire. De¿i sigurå. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate în primele 14 zile de administrare ale inhibitorilor de monoaminoxidazå. 6. De¿i stimulantele sunt rar folosite dupå pubertate. Pacien¡ii cu glaucom au contraindica¡ie pentru metilfenidat ¿i dextroamfetaminå. Pemolinul este contraindicat la pacien¡ii cu THDA care asociazå reac¡ii acute de stress. endogenå sau exogenå. deoarece pot så aparå obstruc¡ii. 8. trebuie re¡inut cå acestea nu se administreazå în . precum ¿i la pacien¡ii cu hipertensiune.

Aceasta se realizeazå de obicei cu barbiturice. Nivelurile sangvine sunt de pu¡in folos în stabilirea severitå¡ii supradozårii. frisoane. poate poten¡a efectele alcoolului ¿i ale altor deprimante SNC. tahicardie. transpira¡ii. grea¡å. halucina¡ii. paloare. De¿i se ¿tie cå efectele amfetaminelor sunt cel mai bine combåtute cu haloperidol. Hipotensiunea severå impune procedurile obi¿nuite de de¿ocare. halucina¡ii. palpita¡ii. care are efecte anticolinergice minime. anginå. iar manifestårile psihotice cu neuroleptice. delir. rabdomiolizå. Tratamentul intoxica¡iei acute este simptomatic ¿i poate include inducerea vårsåturilor. având poten¡ial embriotoxic ¿i teratogenic la mamifere. cum se întâmplå frecvent.m.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 331 sarcinå sau la femeile care alåpteazå. cafalee. confuzie. extrasistole sau alte aritmii.. convulsii. Dacå amfetaminele au fost luate cu barbiturice. Hemodializa extracorporalå poate fi utilå în tratamentul intoxica¡iei cu . Supradozarea simpatomimeticelor poate determina pupile dilatate ¿i reactive. respira¡ii rapide. oral sau parenteral. anxietate. sincope. spålåturi gastrice. Pentru a furniza un nivel bazal de sedare se poate folosi amobarbitalul sodic per os sau în injec¡ie im. într-una sau mai multe doze. reflexe osteotendinoase accentuate. D. tratamentul fiind acela¿i ca în supradozarea oricårui stimulant SNC. vårsåturi. Foarte rar otråvirea fatalå este precedatå de convulsii ¿i comå.m. Se poate folosi ¿i sedarea. Amobarbitalul poate fi repetat de câte ori este necesar ¿i în cantitå¡i suficiente pentru a controla simptomele. Supradozarea Doza toxicå de amfetamine variazå larg în func¡ie de gradul de toleran¡å prezent. atacuri de panicå.. hipertensiune sau hipotensiune. Supradozarea pemolinului determinå agita¡ie. hipertermie. Pot duce la deces prin aritmii cardiace. poate prelungi ac¡iunea hipnoticå a barbituricelor. Hipertemia necesitå împachetåri reci. Haloperidolul are proprietå¡i antiemetice centrale. dureri abdominale. colaps circulator. dozele de clorpromazinå trebuie înjumåtå¡ite. diaree. mi¿cåri diskinetice ¿i tahicardie. ¿i poate scådea pragul convulsivant. Sedarea poate fi ob¡inutå ¿i cu clorpromazinå. tendin¡e suicidare sau homicidare. acesta nu este indicat în intoxica¡ia acutå. alåturi de måsurile pentru sus¡inerea func¡iilor vitale. Convulsiile pot fi tratate cu benzodiazepine. 100 mg la adul¡i i. repetat la nevoie la intervale de o jumåtate de orå. la copii 1 mg/kgc i. evaluarea depinzând în întregime de semnele clinice.

Interac¡iuni antagonice Cu: blocan¡i adrenergici.1. anticonvulsivante (fenobarbital. noradrenalinå.332 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pemolin. etosuximidå.2. A. scåderea tensiunii care apare dupå folosirea drogurilor sedative fiind suficientå. meperidinå. bretilium – amfetaminele le scad efectele hipotensive – haloperidol. SSRI. Atomoxetina 8. agen¡i alcalinizan¡i gastrointestinali ¿i urinari. antidepresive triciclice (imipraminå.1. antihistaminice. IMAO (asocierea poate precipita o crizå hipertensivå). tiazide. acetazolamidå. iritabilitate. insomnie marcatå. fenilbutazonå. Nevoile de insulinå la pacien¡ii cu diabet zaharat pot fi modificate în asociere cu amfetaminele. Cea mai severå manifestare de intoxica¡ie cronicå o reprezintå psihoza. raportându-se o multitudine de interac¡iuni medicamentoase. B. metenaminå. care presupune câteva adminis-tråri pe zi. 8. greu de diferen¡iat clinic de schizofrenie. carbonat de litiu. efectele SNC ¿i cardiace cumulate pot fi fatale. crescându-le nivelurile plasmatice: anticoagulante cumarinice. ¿i terminând . antihipertensive. hipertensiunea care poate rezulta dintr-o supradozare masivå cu dextroamfetamimå nu necesitå tratament. primidonå). desipraminå). hiperactivitate ¿i modificåri de personalitate. folosirea lor are o mul¡ime de limitåri. 8. Metilfenidatul poate inhiba metabolismul anticoagulantelor cumarinice. medicamentele tradi¡ionale pentru THDA. În unele cazuri. Interac¡iuni sinergice Amfetaminele pot inhiba metabolismul pentru urmåtoarele substan¡e. sunt foarte eficiente în tratamentul acestei boli. Interac¡iunile medicamentoase Amfetaminele trebuie prescrise cu pruden¡å la coadministrarea cu alte medicamente.10. Introducere De¿i stimulantele. începând cu perioada relativ scurtå de ac¡iune. agen¡i acidifian¡i urinari ¿i gastrointestinali. diureza for¡atå ¿i dializa peritonealå par så fie mai pu¡in eficiente. Dozele trebuie strict monitorizate.2. clorpromazinå. guanetidinå. De obicei. propoxifenå. fenitoinå. Manifestårile intoxica¡iei cronice cu amfetamine includ dermatozele severe.

atomoxetina îmbunåtå¡e¿te simptomele definitorii ale THDA ¿i amelioreazå func¡ionarea academicå. constipa¡ie.2.3. 8. modificåri ale tensiunii arteriale (Spencer. având afinitate minimå pentru al¡i receptori noradrenergici sau transporteri pentru neurotransmi¡åtori (Michelson. care au raportat rezultate bune.2. 2002). Defini¡ie Recent s-a explorat eficacitatea unui nonstimulant. Antidepresivele triciclice. 8. nu s-au efectuat încå studii controlate pentru aceastå indica¡ie (Spencer. Bupropionul este un alt antidepresiv testat în THDA. sedare. cre¿terea timpului alocat meselor. Datoritå dezavantajelor stimulantelor. scåderea perioadei de trezire ¿i de pregåtire pentru ¿coalå (Spencer. 8. pot fi eficace în THDA. atomoxetina. fårå poten¡ial de abuz. atomoxetina pare a fi un potent inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei (Michelson. scåderea luptelor ¿i certurilor excesive. în THDA. dar ale cårui efecte secundare au fost mai pu¡in studiate (Spencer. De¿i eficacitatea venlafaxinei în THDA a fost analizatå în studii deschise. ¿i pot determina efecte secundare cum ar fi gura uscatå. . 2003). Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei Atomoxetina este un inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei.4. ele sunt dificil de administrat la copil deoarece sunt puternic sedative ¿i determinå hipertensiune la oprirea bruscå (Spencer. 2003). 2002).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 333 cu poten¡ialul mare de abuz (Kratochvil. ¿i au o duratå mai lungå de ac¡iune decât stimulantele. care afecteazå noradrenalina. cu eficacitate în aceastå tulburare. Cunoscutå ini¡ial sub numele de tomoxetinå (numele a fost schimbat pentru a nu se crea confuzii cu tamoxifenul) ¿i folositå ca antidepresiv. 2003). cre¿tere ponderalå. dar ac¡iunea lor nu este selectivå. Atomoxetina cre¿te astfel nivelurile de noradrenalinå. cre¿terea tranzi¡iilor de la joc la muncå.2. De¿i medicamentele antihipertensive pot ameliora unele simptome ale THDA.2. 2002). S-au constatat îmbunåtå¡iri la efectuarea temelor. Inhibitorii selectivi ai recaptårii serotoninei nu s-au dovedit a fi eficace în THDA. 2003). au fost analizate pentru folosirea în THDA o serie de alte medicamente. Efectele clinice La unii pacien¡i cu THDA. inhibând transporterul presinaptic al noradrenalinei. socialå ¿i familialå. 2002). ocupa¡ionalå.

pe calea citocromului P450 2D6 (CYP2D6).334 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Atomoxetina afecteazå mai pu¡in sistemul dopaminergic decât pe cel noradrenergic. 2003).2.6 ore. 8. fiind foarte pu¡in afectatå de alimente. Unii copii care nu au råspuns la stimulante pot så råspundå la atomoxetinå. Administrarea se face pe cale oralå.4 mg/kgc/zi sau 100 mg/zi. 8.2. abilitatea de a repeta råspunsuri ¿i cu nivelul de impulsivitate (Bymaster. Copiii ¿i adolescen¡ii cu greutate peste 70 kg încep cu 40 mg/ zi. Absorb¡ia este rapidå ¿i aproape completå dupå administrare oralå. 8. Metabolizatorii rapizi metabolizeazå atomoxetina la rata normalå pe calea CYP2D6. Clearance-ul scåzut la atomoxetinå la pacien¡ii cu afectare hepaticå este corelat cu activitatea CYP2D6 scåzutå ¿i fluxul sangvin hepatic redus. în timp ce metabolizatorii len¡i o metabolizeazå la o ratå mai lentå. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent Atomoxetina este recomandatå în unii pacien¡i cu THDA. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. În alegerea tratamentului. prin alte câteva enzime CYP450. Utilizarea clinicå a atomoxetinei Datele prezentate sunt extrase în principal din Alexandrescu. atomoxetina este asociatå cu nivelurile crescute de dopaminå în cortexul prefrontal.5. Doza maximå este de 1. se poate cre¿te pânå la 1. arii considerate a fi în legåturå cu poten¡ialul de abuz ¿i cu ticurile. Metabolizarea este în principal hepaticå. partea creierului corelatå cu memoria de lucru. se poate . Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei Datele de farmacologie sunt extrase în principal din Alexandrescu. 2002). medicul trebuie så ¡inå cont de simptomele individuale ale pacientului (Spencer. Excre¡ia se face prin urinå (80%) ¿i prin fecale. Concentra¡ia medie a proteinelor plasmatice transportatoare de atomoxetinå este scåzutå la pacien¡ii cu afectare hepaticå.2 ore. iar la cei len¡i de 21. Timpul de înjumåtå¡ire la metabolizatorii rapizi este de 5.5 mg/kgc/zi.7.2.6. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. Totu¿i. Copiii cu greutate sub 70 kg încep cu 0.2 mg/kgc/zi. Nivelurile de dopaminå nu sunt crescute în nucleul accumbens sau în striat.

Cele mai frecvente efecte adverse sunt durerea abdominalå. iritabilitatea. faringita. Beneficiile terapeutice se men¡in mult timp dupå administrarea în prizå unicå diminea¡a.0 pentru atomoxetinå ¿i de la 37. S-a aplicat THDA-IV Rating Scale.6 la 19. normalizate la oprirea tratamentului. care se remediazå înså pe termen lung (Spencer. fluoxetina.2. Nu s-au remarcat diferen¡e semnificative între grupuri privind rezultatele la tratament. se poate ajunge la 100 mg/zi. S-au constatat ¿i modificåri minore ale ratei cardiace ¿i tensiunii arteriale. grea¡a.3. 2002). eficacitatea fiind similarå. Studii clinice Kratochvil et al au efectuat în 2002 un studiu deschis randomizat atomoxetinå-metilfenidat la 228 copii ¿i adolescen¡i cu THDA. scorul THDA-IV Rating Scale scåzând de la 39. atomoxetina este bine toleratå. chinidina. rinita.9. vårsåturile.66). 8. Dozele se reduc la jumåtate la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå moderatå ¿i la 25% în caz de insuficien¡å hepaticå severå.2. 8.8. cefaleea. Pacien¡ii au primit random atomoxetinå (184) sau metilfenidat (44). 2003). Atomoxetina se poate administra fie într-o dozå zilnicå.2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 335 cre¿te pânå la 80 mg/zi. insomnia. diminea¡a ¿i seara. 8. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii Se recomandå precau¡ii în administrarea la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå. Ambele medicamente au fost asociate cu îmbunåtå¡iri marcate ale grupului de simptome de neaten¡ie ¿i hiperactivitateimpulsivitate. 8.10. fiind evidente ¿i a doua zi diminea¡å (Michelson. fie în douå prize egale. Siguran¡a ¿i . somnolen¡a. scåderea apetitului. Unii pacien¡i pot experimenta o scådere ini¡ialå în greutate. Dacå nu s-a ob¡inut un råspuns optim în 2-4 såptåmâni.4 la 20. Interac¡iunile medicamentoase Dozele de atomoxetinå trebuie adaptate la pacien¡ii care primesc concomitent medicamente ce inhibå CYP2D6: paroxetina. Efectele adverse În general. de 7-15 ani. febra ¿i ame¡elile.8 pentru metilfenidat (p=0. diareea.

2 mg/kgc/zi sau 1. În concluzie atomoxetina este asociatå cu efecte terapeutice comparabile cu cele ale metilfenidatului.2 mg/kgc/zi ¿i 1. Efectele au fost similare administrårii atomoxetinei în douå doze zilnice.5 mg/kgc/zi. cu vârste cuprinse între 6 ¿i 16 ani. 2001. sugerând un råspuns în func¡ie de dozå. În 2002.4% pentru atomoxetinå ¿i 11. Abandonul pentru efecte secundare a fost 5. fårå diferen¡e între grupul cu 1.336 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tolerabilitatea au fost de asemenea similare între cele douå grupuri. dar doza de 1. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost rare. Atomoxetina 1. în vârstå de 8-18 ani. Scale pentru pårin¡i ¿i investigatori au fost folosite pentru evaluarea simptomelor THDA. care au primit fie placebo.175).4% pentru metilfenidat (p=0. se pare cå administrarea atomoxetinei în dozå unicå este eficientå în THDA. fie pânå la 1 mg/kgc/zi atomoxetinå în dozå unicå diminea¡a. pårin¡i ¿i profesori.2 mg/kgc/zi a fost la fel de eficientå ca cea de 1. la 297 copii ¿i adolescen¡i cu THDA moderat spre sever.5 mg/kgc/zi s-a asociat cu eficacitate intermediarå între placebo ¿i cele douå doze mai mari. a realizat un studiu randomizat. 1. Råspunsul la atomoxetinå a fost în func¡ie de dozå.8 mg/kgc/zi.2 mg/kgc/zi ¿i grupul cu 1. Michelson. . dupå scalele folosite de investigator. Tratamentul cu atomoxetinå a fost sigur ¿i bine tolerat. dublu-orb. Func¡ionarea socialå ¿i cea familialå s-au îmbunåtå¡it în grupurile pe atomoxetinå comparativ cu placebo.8 mg/kgc/zi. controlat placebo. în func¡ie de greutatea corporalå. Doza de 0. Lotul a cuprins 171 de copii. timp de 8 såptåmâni.8 mg/kgc/zi a fost consistent asociatå cu rezultate superioare asupra simptomelor THDA comparativ cu placebo. sub 3%. În concluzie. dar cu atomoxetina în administrare în dozå unicå. atomoxetina a fost superioarå placebo în reducerea simptomelor THDA ¿i în îmbunåtå¡irea func¡ionårii sociale ¿i familiale. Michelson publicå un studiu asemånåtor.8 mg/kgc/zi. Rezultatele au fost superioare la pacien¡ii trata¡i cu atomoxetinå fa¡å de placebo. Pentru copii ¿i adolescen¡ii de 8-18 ani. Pacien¡ii au primit random placebo sau atomoxetinå 0. controlat placebo. fiind o dozå ini¡ialå potrivitå pentru cei mai mul¡i pacien¡i. randomizat. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost sub 5% pentru toate grupurile. simptomelor afective ¿i func¡ionårii sociale ¿i familiale.

din lista de medicamente de prim ordin. despre cercetårile la care am participat. neuropediatri ¿i pediatri. din påcate. în func¡ie de comportamentul pårin¡ilor. Acest capitol se adreseazå în special tinerilor no¿tri colegi. monoterapia este forma idealå de tratament. Voi grupa informa¡iile în câteva mici capitole: Principii de tratament. . este mai importantå colaborarea pårin¡ilor decât impunerea opiniei noastre cu orice chip. din experien¡a clinicå de peste 20 de ani ca specialist de neuropsihiatrie infantilå ¿i din experien¡a pe care de altfel am tråit-o cu to¡ii. Consider cå o bunå complian¡å asigurå succesul tratamentului. Ofer uneori ¿i adrese de internet pentru a informa ¿i pentru a cre¿te gradul de credibilitate al preparatelor pe care le recomand. • Informarea familiei ¿i ob¡inerea acordului acesteia este o etapå uneori dificilå ¿i care necesitå timp. o datå cu apari¡ia pe pia¡å a acestor noi genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. În acest proces atât de subtil al managementului farmacologic la copil.9 OBSERVAºII CLINICE ªI TERAPEUTICE LEGATE DE EXPERIENºA PERSONALÅ A AUTORILOR În acest capitol voi prezenta opinii personale. indica¡iile din prospectele de medicamente nu ne sunt de ajutor întotdeauna când este vorba de copii. • La copil. cuvintele „nu se administreazå sub x ani“ sunt repede asimilate ¿i începe avalan¿a de întrebåri. Formule pe care le consideråm eficace în cele mai frecvente afec¡iuni ale copilului. am câteva principii de bazå pe care le respect cu stricte¡e: • „Primum non nocere“ este principiul universal pe care trebuie så-l urmeze orice medic. medici reziden¡i sau speciali¿ti psihiatri. temporizez introducerea medica¡iei 1-2 zile. de suspiciunile acestora. så spun câteva cuvinte despre studiile din literaturå. de aceea prefer så explic eu înainte. • Aleg. cel mai potrivit medicament conform experien¡ei personale acumulate pânå acum.

cât ¿i de condi¡ia somaticå a copilului.338 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • În cazurile severe. • Monitorizarea simptomatologiei copilului timp de câteva såptåmâni ¿i dupå externare (telefonic sau rechemându-l la control ¿i rugând familia så noteze orice modificare observatå). am trecut printr-o experien¡å proprie interesantå. Nu uitåm principiul de bazå care ne cålåuze¿te. ceea ce îmi permite ulterior demararea procesului psihoterapic. La copii ¿i adolescen¡i îmbinåm tehnica psihofarmacologicå cu cea psihoterapicå cu mult succes. trombocitopenia. conform posologiei recomandate. în prealabil aten¡ionând familia asupra celor mai frecvente modificåri posibile ale preparatului administrat. doza trebuie så fie adaptatå la cele mai noi cercetåri de psihofarmacologie la copil. de aceea nu intråm în panicå dacå este vorba de agita¡ie sau agresivitate. hepatotoxicitatea sunt ariile majore din spectrul de efecte pe care le urmåresc cu aten¡ie. dupå caz. cât ¿i modul de interac¡iune. agranulocitoza. • Trecerea de la o formulå la alta o fac dupå intervalul minim recomandat de firma producåtoare. Începând cu anii ‘90. Aståzi. dar pe care så le cunoa¿tem foarte bine ¿i în care så avem încredere. efectele secundare ¿i rapiditatea eficacitå¡ii. calculate pe kg corp ¿i pe zi. încerc så ajung la monoterapie dupå ce am utilizat cât mai pu¡ine asocieri medicamentoase. Urmårim reac¡ia ¿i eventualele efecte secundare monitorizând atent copilul în urmåtoarele zile. Oricum. • Respect principiul dozelor mici crescute treptat. de când beneficiem de acest „val de noi psihotrope“. eu personal folosesc o paletå destul de largå de antipsihotice ¿i antidepresive care må ajutå la modelarea perturbårii dopaminergice ¿i serotoninergice. • ºin seama de particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie ale preparatului. „primum non nocere“. Må aflam în fa¡a unui nou medicament foarte „låudat“ ¿i nu . • Cardiotoxicitatea. alegem cu grijå medicamentul ¿i-l administråm pentru început în doza cea mai micå pe kg/corp/zi. De aceea recomand pårin¡ilor eventual examen EKG sau probe hematologice. Utilizåm câteva asocia¡ii de medicamente pe care le-am verificat ca fiind valoroase. Så le cunoa¿tem dozele. O primå observa¡ie ar fi aceea cå este bine så „jonglåm“ cu un numår mic de preparate.

Turguay. în ceea ce prive¿te importan¡a terapiei în monodrog sau asocia¡ii antidepresive. Astfel. Am fost atentå ¿i la modul cum distin¿ii mei colegi mai în vârstå au pornit „cu curaj“ la administrarea noilor molecule fårå teamå fa¡å de dozele mari. folosim ISRS sau ADT. dar numai dupå ce am a¿teptat så våd cum procedeazå colegii mei „de la adul¡i“. pot spune cå împreunå cu tinerele mele colaboratoare am fåcut chiar un studiu Medline de psihofarmacologie la copil ¿i adolescent pe ultimii 10 ani. cât ¿i sugestiile unor mari autori cu experien¡å în psihofarmacologia copilului. dupå 7-10 zile. Snyder. McCracken. pacien¡ii mei sunt „copiii mei“ ¿i în fa¡a noilor preparate eram „mama reticentå ¿i grijulie“. ulterior am realizat cå existå o marjå de siguran¡å în care se poate lucra. Gheorghe. timostabilizatoare. M. T. 2001. se evitå asocierea lor. (2000. Dacå tulburarea psihoticå se înso¡e¿te ¿i de modificåri ale afectivitå¡ii în sens maniacal sau depresiv (ceea ce se întâmplå frecvent la adolescen¡i). dar nu înainte de a reaminti importan¡a studiilor din literatura de specialitate. În prezent. Cred cå sunt unul dintre cei mai reticen¡i medici ai Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Ulterior. Prelipceanu. ini¡ial am fost chiar intrigatå ¿i revoltatå de atitudinea terapeuticå a unor colegi. Solu¡ia de haloperidol ne permite o monitorizare controlabilå. Trebuie så recunosc cå am råmas surprinså våzând ce doze mari pot tolera copiii. indica¡iile din ghidurile de tratament. cu care må sfåtuiam ¿i din experien¡a cårora am învå¡at. 2002)]. precum Remschmidt. Voi discuta în continuare eficacitatea unor substan¡e în diferite afec¡iuni ale copilului.Obregia“ ¿i cred cå am procedat bine. Treptat am început så folosesc ¿i eu noile antipsihotice ¿i antidepresive. Al. dar la care în prezent am renun¡at. Un alt principiu pe care l-am avut. Udristoiu. a fost acela de a utiliza aceste noi formule chimice numai în cazurile pe care le consideram dificile ¿i numai dupå ce încercam medica¡ia de primå alegere.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 339 aveam curajul de a ini¡ia terapia. Pentru acest manual. Marinescu. clasicå.D. antipsihotice. introduceam antipsihotice atipice ¿i/sau timostabilizatoare. fapt care mi-a dat suportul informa¡ional necesar. m-au fåcut så utilizez cu mult succes medica¡ia antipsihoticå de nouå genera¡ie ca primå alegere la copii. Dr. de¿i poate în unele prospecte indica¡ia la copil nu existå (¿i nu existå datoritå . cu grijå. Utilizam în debutul psihotic formule clasice haloperidolplegomazin-diazepam. având în vedere efectele cardiace. D. Împårtå¿esc pårerea distin¿ilor colegi psihiatri de adul¡i [(D.

Despre preparatele antiepileptice de tip carbamazepin. Utilizarea antidepresivelor în tulburarea obsesiv compulsivå. în agresivitate. Astfel pot så spun cå am utilizat . interesul pentru utilizarea acestor noi molecule. dupå cum ¿tim. Emslie. tocmai datoritå grijii fa¡å de copil). Am grupat aceste informa¡ii într-un tabel (vezi capitolul 1) din care se poate observa. Malone. în ticuri. s-a utilizat terapia în mono-drog sau asocia¡ii de tip antipsihoticantidepresiv. existå totu¿i autori care administreazå aceste noi formule ¿i au fåcut ¿i studii pe loturi mici în care demonstreazå eficacitatea noilor antipsihotice antidepresive la copil. este important de ¿tiut cå existå ¡åri în care VPA este recomandat ca ortotimizant dupå 6 ani (vezi capitolul de timostabilizatoare). iar aceste studii la copil. au avut studii recente în care dovedesc eficacitatea tramentului cu risperidonå la copil. Findling. Ryn. în tulburåri disruptive. Wagner. acid valproic. care a efectuat douå studii randomizate aråtând importan¡a tratamentului cu timostabilizatoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå tip I ¿i II. în anxietate sau în depresia copilului este doveditå de studiile efectuate de autori precum March. Autori precum Van Bellinghen. Kafantaris. Am acordat ¿i un mic spa¡iu pentru preparatele noi ¿i mai vechi utilizate în aceastå atât de frecventå tulburare care este sindromul hiperkinetic la copil (Attention Defficit/Hiperactivity Disorder). astfel: loturile sunt mici. Keller pentru paroxetinå. dar ce este important pentru noua lor utilizare ca stabilizatoare ale dispozi¡iei/timostabilizatoare la copilul cu tulburare bipolarå gåsim în studiile unor autori precum Kowatch. s-au men¡ionat ¿i comunicat efectele adverse. ¿i în cazul olanzapinei sau ziprasidonei existå studii care aratå eficien¡a acestora în cazul copiilor auti¿ti sau în schizofrenia cu debut foarte precoce: McDougle. Geller. valproat de sodiu sau divalproex (acid + sare) gåsim multe date în literaturå.340 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI absen¡ei studiilor controlate. De altfel. Masi. credem noi. Am enumerat numai câteva nume de mari autori care au condus studii controlate sau deschise în care dovedesc eficacitatea noilor antidepresive la copil (vezi capitolul de antidepresive). la fel. Kemner C (vezi capitolul de antipsihotice). dar ¿i grija în ceea ce prive¿te copilul. în autism. preparate pe care personal le-am utilizat la un numår extrem de mic de pacien¡i. Buitellar. nu sunt acceptate cu u¿urin¡å de FDA. dozele alese cu grijå. Voloshina pentru sertralinå. monitorizarea a fost foarte atentå. Liebowitz pentru fluoxetinå.

06 mg/kgc/zi de risperidonå ne ajutå la ¿tergerea agita¡iei ¿i a severului deficit de aten¡ie. În cazul copiilor cu autism infantil ¿i sindrom hiperkinetic cu deficit de aten¡ie. acest fapt duce la eviden¡ierea adevåratului poten¡ial cognitiv ¿i de limbaj al copilului. am constatat cå din ce în mai mul¡i pacien¡i cu vârste cuprinse între 2. Importan¡a acestor studii este doveditå ¿i de tipul de studiu: studii controlate dublu–orb. dar care au cumpårat preparatul din alte ¡åri. iar despre noua formulå Atomoxetinå nu am decât speran¡e. beneficiem de eficacitatea ISRS. care duce la ameliorarea agita¡iei ¿i la cre¿terea capacitå¡ii de cooperare ¿i rela¡ionare a copilului. iar utilizarea unei doze de 0. Un alt preparat este flupentixol solu¡ie. În ticuri. permite deta¿area cu u¿urin¡å ¿i administrarea fårå probleme împreunå cu un aliment preferat de copil.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 341 Ritalin la un numår de patru copii. ulterior putând alege între a introduce o tehnicå de terapie comportamental cognitivå cu program TEACH sau «Methronom Therapy».01-0. intervenim cu haloperidol solu¡ie de primå alegere. crescând treptat în func¡ie de vârstå. utile în sindromul hiperkinetic cu debut la vârste foarte mici sunt acid valproic (VPA) solu¡ie sau granule sau carbamazepin (CBZ) solu¡ie. ¿i anume a sertralinei sau paroxetinei în doze mici. sau un program de învå¡are implicitå (metoda lui Stanislavski). În ultimii ani. 1-2 picåturi diminea¡a. nu am administrat sub aceastå vârstå. condi¡ionat sub formå de granule cuprinse într-o capsulå. 1 tb pe zi la 10 ani. date fiind comunicårile pe care le-am citit în literaturå (vezi capitolul de stimulante). îmbunåtå¡ind semnificativ agita¡ia ¿i discontactul psihic. De asemenea.6 ¿i 3 ani au o simptomatologie de tip autistic-like. administrat chiar la 2-3 ani. studii deschise. ¿i care sperie de multe ori familia. atât de frecvente la vârstå micå. Noul preparat din grupa VPA. u¿or de manevrat. care s-a dovedit deja ca fiind eficace. ceea ce cre¿te complian¡a familiei. studii retrospective etc. În tulburarea obsesiv compulsivå consideråm de primå alegere sertralina. Pentru o mai bunå în¡elegere ¿i cunoa¿tere am întocmit un mic capitol de defini¡ii necesare (vezi capitolul 1). de¿i sertralina se indicå ¿i la copii de 6 ani. Suntem foarte aten¡i la apari¡ia sindromului extrapiramidal. uneori copiii pot avea doar crampe musculare pe care nu ¿tiu så le reclame. iar ameliorarea deficitului de aten¡ie este remarcabilå. risperidona s-a dovedit eficace. În formele cronice motorii ¿i vocale ¿i mai ales în tulburarea Tourette. 2 picåturi de 2 ori pe zi. .

Spirulinå etc. enzime activatoare din ciclul Krebs. astfel încât se reduc presiunile asupra copilului. iar efectul placebo le dubleazå ac¡iunea neurotroficå. Ac¡iunea eficace pe agresivitate ¿i agita¡ie o observasem deja la copilul epileptic. Ulterior introducem o schemå cu neurotrofice. care în majoritatea lor nu sunt substan¡e de sintezå. Am folosit sertralina cu rezultate bune la un copil de 5 ani care avea un sever comportament anorexic în contextul unor traume în familie. valproat de natriu ¿i amestecul acid valproic cu valproat de natriu. Memo plus. O patologie frecventå este cea a copilului cu dificultå¡i de învå¡are ¿i reac¡ii de somatizare în contextul presiunilor educa¡ionale. având la dispozi¡ie o paletå largå de preparate cu formule diferite. dar mai ales condi¡ionare sub formå de granule a VPA sau solu¡ie . Ini¡ial am utilizat aceste medicamente numai pentru pacien¡ii cu comi¡ialitate. Ini¡ial reducem anxietatea ¿i depresia cu doze mici de amitriptilinå seara la culcare. ci preparate naturale. Tonotil-N. era de fapt o stare reactivå depresivå ce luase acest aspect. Bonisan. Pårin¡ii se implicå în cåutarea ¿i administrarea tratamentului cu stricte¡e. Ginsavit. Efectul este satisfåcåtor de foarte multe ori. Ascolecitin. Recomand piridoxina. aminoacizi esen¡iali precum Cerebrolisyne. Eficacitatea lor o cunosc deja din anii ‘80. Treptat. iar când în anii ‘90 începeau deja så fie utilizate ¿i în tulburårile afective bipolare. Stabilizatoarele de dispozi¡ie (timostabilizatoarele) reprezintå o categorie de preparate farmacologice utilizate ini¡ial ca antiepileptice. iar terapeutul are cale liberå apoi în aplicarea terapiei compor-tamental cognitive. la fel ¿i absen¡a efectelor secundare majore. Fluvoxaminå am utilizat cu succes la un båie¡el de 10 ani cu encoprezis. mama este cea care are griji. acid valproic.342 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Trebuie så spun cå înaintea acestei molecule am utilizat prima datå cu mult success fluoxetina la o feti¡å de 12 ani cu tulburare obsesiv compulsivå (caz ce a fost prezentat la Conferin¡a de Psihiatrie). mai ales pentru carbamazepinå ¿i acid valproic. Schema poate fi modificatå. Familiile acceptå cu u¿urin¡å ¿i «preparate din plante» precum Mentat. Bromazepamul sau alprazolamul în doze mici ¿i pe duratå scurtå este uneori rapid eficace la ¿colarii cu astfel de probleme. am în¡eles ¿i am acceptat importan¡a timostabilizatoarelor ¿i în tulburårile psihice. le consider inofensive. în cei peste 20 de ani de utilizare nu am înregistrat la pacien¡ii mei trata¡i cu carbamazepin ¿i acid valproic reac¡ii adverse majore. Aceste neurotrofice. fårå reac¡ii secundare.

În ceea ce prive¿te intervalul de timp în care se pot administra aceste noi molecule. În stårile de agita¡ie extremå sau în situa¡ie de crizå epilepticå. fårå teama de efecte secundare. este deja testatå de noi la pacien¡ii epileptici care au primit tratament timp de 8-10 ani. iar antidepresivele le utilizåm 3-6 luni. la fel ¿i în agita¡ie cu agresivitate. care primea 300 mg fluvoxaminå pe zi (a scåzut foarte mult în greutate). dar la copiii auti¿ti nu am gåsit încå date care så indice durata tratamentului. Noi avem în tratament copii cu autism la care utilizåm risperidonå deja de 2 ani. „e¿ec sau succes în tratamentul prescris de al¡i colegi“ sau formule curajoase din experien¡a personalå ¿i observa¡ii privind efectele secundare: • Båie¡el în vârstå de 3 ani ¿i 6 luni ¿i 12 kg. doza maximå ar fi fost de 12x0. care a primit risperidonå 6 mg/zi (fårå efecte secundare) timp de 6 luni. dar ¿i de preparat. Intervalul maxim de timp de utilizare a risperidonei ¿i olanzapinei la copilul autist nu a depå¿it 2 ani. care primea de 2 ani tratament cu risperidonå 2 mg/zi (fårå efecte secundare). spun unii autori. care primea 1 mg risperidonå pe zi introduså treptat. cu diagnosticul de autism infantil. cu succes.06mg/kgc/zi. Stabilizatoarele de dispozi¡ie pot fi utilizate luni sau ani de zile. Ca tratament de între¡inere în psihoze pot fi administrate ani de zile. Rezultatele sunt bune. • Båie¡el de 12 ani ¿i aproximativ 27 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv sever. Nu de pu¡ine ori îl utilizåm ¿i pentru sedare în vederea efectuårii CT sau IRM. • Båie¡el de 10 ani ¿i aproximativ 28 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv. al¡ii vorbesc despre administrare de ani de zile. a prezentat la . acesta variazå în func¡ie de gravitatea tulburårii. tulburarea de opozi¡ie. • Adolescentå de 17 ani cu pulsiuni agresive. timostabilizatoarele le putem utiliza peste 5 ani. în psihoze în asociere cu antipsihotice sau la copiii cu întârziere mintalå ¿i agresivitate. un preparat foarte util pentru copii este Diazepam Desitin care se administreazå intrarectal ¿i are un efect foarte rapid. posibilitatea de a le utiliza pe termen lung. Cred cå este util så împårtå¿im câteva exemple întâlnite în practicå. iar în unele cazuri chiar excelente. am început så le utilizåm în sindromul hiperkinetic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 343 a CBZ. dar ¿i a VPA. tulburarea de conduitå cu agresivitate. Antipsihoticele pot fi utilizate ca tratament de între¡inere 2-3 ani la adul¡i.

Familia a venit la cabinet revoltatå de decizia terapeuticå a colegului nostru. Adolescentå cu tulburare borderline ¿i tentative de suicid a luat 50 tablete sertralinå. primea 4 mg risperidonå pe zi (doza maximå 18x0. . Båie¡el de 6 ani ¿i având 14 kg. atât de frecvent atunci când nu se respectå ritmul lent de cre¿tere a dozelor. cu epilepsie sub tratament cu VPA 20 mg/kgc/zi. cu sindrom hiperkinetic sever. dar feti¡a a prezentat la o lunå de la administrare o manifestare convulsivå tonico-clonicå generalizatå. era sub tratament cu 800 mg de carbamazepin/zi. cu epilepsie. De men¡ionat cå nu a avut rash cutanat. somnolen¡å. efectele adverse s-au ameliorat rapid la scåderea dozelor. Risperidonå 1 mg + sertralinå 50 mg pe zi recomandate la o feti¡å de 6 ani cu ticuri. Adolescent de 17 ani. Båie¡el de 8 ani ¿i 23 kg. în prezent este în afara oricårui pericol. Feti¡å de 8 ani sub tratament cronic cu CBZ în dozå de 20 mg/kgc/zi. înlocuirea cu VPA a dus la amendarea simptomatologiei. cu epilepsie. crescutå la aceastå valoare în 4 zile (de¿i indica¡ia este de cre¿tere lentå în 6 såptåmâni). dar se reu¿e¿te ie¿irea din episod fårå a fi necesar ES. a prezentat frecvente echimoze la un an de tratament. nu mai prezenta crize dar la o lunå au început dureri abdominale ¿i scaune diareice ceea ce a impus înlocuirea cu Lamotrigin. Dozele nu erau mari. care developase ¿i crizele mioclonice. în ciuda precau¡iilor familiei. Båiat de 15 ani ¿i având 54 kg. crize generalizate la trezire. vårsåturi. ¿i anume asocierea ADT ¿i ISRS. pe care nu o recomand decât în condi¡ii de urgen¡å ¿i sub supraveghere EKG). fårå efecte secundare. Båie¡el de 6 ani ¿i având 18 kg. 65 kg ¿i 180 cm care s-a internat pentru episod catatonic dupå o såptåmânå sub tratament cu 50 mg clomipraminå ¿i 50 mg sertralinå. a venit la internare pentru scåderea performan¡elor ¿colare ¿i «zvâcniri» ale picioarelor. prezenta de câteva zile stare generalå alteratå. Era sub tratament cu acid valproic 1200 mg pe zi (doza maximå 23x40 mg/kgc/zi) ¿i lamotriginå 100 mg pe zi. dar prohibitå de al¡i colegi. prezintå transpira¡ii abundente ¿i tahicardie.06 mg/kgc/zi).344 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • • • • • • • • 3 zile de la administrare o severå crizå extrapiramidalå ¿i stare generalå alteratå. fårå de care în urmå cu 20 de ani nu s-ar fi putut (am utilizat o formulå curajoaså.

Am dat aceste exemple pentru a aråta ce toleran¡å extraordinarå au copiii ¿i la ce formule se poate ajunge uneori. Vå recomandåm de asemenea så påstra¡i un contact direct cu sursele de informare de tip medline. în timp ce alt copil cu aceea¿i greutate tolera cu u¿urin¡å 3 picx3/zi din aceea¿i substan¡å. • Feti¡å de 12 ani cu Tulburare Tourette formå severå. antipsihotice ¿i antidepresive triciclice are o evolu¡ie favorabilå cu Paroxetinå 2 tb/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 345 • Adolescentå de 16 ani cu Tulburare afectivå bipolarå. cu ticuri cronice severe vocale ¿i motorii. . înlocuirea cu o formå retard de carbamazepin a dus la controlarea crizelor. cicluri rapide. Putem învå¡a din gre¿elile noastre sau ale colegilor no¿tri. sperând cå asimilarea principiilor de bazå ale managementului terapeutic la copil vå va putea ajuta în dobândirea propriilor dumneavoastrå formule eficace. în timp ce un båie¡el cu aceea¿i greutate ¿i tulburare tolera cu u¿urin¡å 12 pic/zi fårå a necesita asocierea romparkin. dupå mai multe încercåri nereu¿ite cu anticomi¡iale. sau irascibilitatea la flupentixol. iar familia a crezut cå sunt ticuri. Evit cu bunå ¿tiin¡å acest lucru. ca de altfel în toate sferele medicinei. cu compulsii. a prezentat o reac¡ie de agita¡ie paradoxalå la numai 2 picåturi de Flupentixol administrate o datå. pentru cå progresele în psihofarmacologie. coprolalie. sunt extrem de rapide. scåderea dozelor a dus la dispari¡ia simptomelor. am utilizat dupå mai multe încercåri lamotrigin 200 mg cu succes. Închei acest capitol fårå a vå recomanda scheme de tratament. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 23 kg. grea¡a ¿i vårsåturile la valproat. somnolen¡å. • Båie¡el de 3 ani ¿i având 14 kg cu severå stare de agita¡ie. primea tratament cu Fenobarbital 100 mg/zi care nu controla crizele în schimb a dus la apari¡ia unei ståri de agita¡ie extremå. ¿i de câteva zile acuza tulburåri de vedere (doza maximå ar fi fost de 40 mg/kg/ zi). copilul se freca la ochi. • Feti¡å de 3 ani ¿i 12 kg primea pentru o singurå crizå generalizatå 600 mg carbamazepin/zi. dar eu nu recomand så ajungem la polidrog sau la doze mari fårå un motiv serios. precum: alergia la carbamazepin. a prezentat criza extrapiramidalå la 6 pic de haloperidol pe zi. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 27 kg prezenta frecvente crize epileptice focale ¿i secundar generalizate. Am prezentat ¿i câteva efecte secundare destul de frecvente. nu este prima oarå când observåm ce stare de agita¡ie poate da barbituricul.

Br J Clin Pharmacol. Tekelioglu Y. Gerlach J. 101-4. Aweeka F. Gochman P. Kasper S. Foster RH. 284-90. Iapichino S. 61(1). J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 8. 2002. Brent DA. Plosker GL. Levkovitz Y. Mayes KL. Last CG. 159:8. Int J Psych Clin Pract. Lambrecht L. Birmaher B. McGhee M. J Psychopharmacol. 9. Dell’Erba A. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Derivan A. 2002 Sep. Butcher D. 2000 – Schizophrenia: Diagnosis and continuing treatment. LePage J. Actas Esp Psiquiatr. 2003 May. Sporn A. 2000. Hellewell JSE. van Os J. Borchardt CM. 26. Perel JM. Fumagalli S. Sassella F. 1998 – Editura Medicalå Bucure¿ti. 2003 Mar. Ovali E. Barnett SD. Birmaher B. 5-6. 2002 – Sertraline Pharamcokinetics and Dynamics in Adolescents. 2001 – Recent evidence for dopamine abnormalities in schizophrenia. 14. 2001 Dec. Chaput Y. 49:Suppl 1. Bridge J. 2003 – Olanzapine Use as an Adjunctive Treatment for Hospitalized Children with Anorexia Nervosa: Case Rreport. 2002 Aug. Hertzberg MA. In: Biederman J. 2000a – Imipramine Compliance in Adolescents. Wolf CE. Axelson DA. Smolarek TA. 33:6. 111-61. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Turncliff RZ. Mundo E. W V Med J. Morris-Kukoski CL. et al. Agenda Medicalå ‘98. 2000 Mar. Arch Med Res. 2000 Mar. Abi-Dargham A. pp 265-6. 2003 – Fluoxetine for the Treatment of Childhood Anxiety Disorders. De Lalla A. Hektner BA. 22:2. Ravindran AV. Nicolson R. Bridge J. Tezcan E. 98:2. Castrogiovanni P. 4. 2002 Apr. Realmuto GM. 2003 Apr. Alfaro CL. Am J Psychiatry. Kuloglu M. Santini A. 10. Peral Guerra M. Clark DB. Naber D. 64. Thuras PD. 2000b – Imipramine Plus Cognitive-Behavioral Therapy in the Treatment of School Refusal. Aman MG. Pearcel GL. Prog. 5. Lyons B. Drugs. 2002 Jan. Horton M. 22:12. 41:1. 5. 1337-46. Bergeron R. 27:3.Bibliografie 1. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 47:5. J Clin Psychiatry. 98-103. 2003 – Overview of ADHD. Olney R. 4:Suppl I. Brent D. 148-64. Canatan H. International Schizophrenia Forum. chair. Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Ehmann M. 2001 – Olanzapine An updated review of its use in management of schizophrenia. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 33:1. Wilton LV. Heo J. Cunningham Owens D. 22. 27s-33s. Biswasl PN. 2003 – Intramuscular Preparations of Antipsychotics: Uses and Relavance in Clinical Practice. Zabrocki LA. De Smedt G. 483-4. Wilner KD. Gilaberte I. Mendlovic S. 415-23. 2003 Jan. Facchi A. Nuss S. 2002 – Serotonin and Fluoxetine Levels in Plasma and Platelets After Fluoxetine Treatment in Depressive Patients. 7. 2000 Dec. 24. Rudolph GR. 2001. J Child Adolesc Psychopharmacol. 353-6. Atmaca M. Montresor C. 2000 – Open Study of Fluoxetine in Children with Autism. Rapoport JL. 25. Spettigue W. 3. Efendioglu S. 2003. 2002 Jun. Al-Mateen CS. Placebo-Controlled Study of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behaviors in Children with Subaverage Intelligence. 2002 Nov-Dec. 12:2. 41:9. 2003 – The Influence of Olanzapine on Immune Cells in Patients with Schizophrenia. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002 Summer. 2003 – Hyperglycemia from Olanzapine Treatment in Adolescents. Marmai L. 2002 – Neuroleptic Malignant Syndrome Associated with Risperidone and Olanzapine in First-Episode Schizophrenia. Biancosino B. 2002. Barcelona. Swan S. Aboraya A. Altamura AC. Bernstein GA. 16. Jayesekara D. 1998. Bobes J. Monk K. Vardi O. Clozapine. 2000 Nov-Dec. 493-512. 13. Ulgen M. 2002 – Correlation of Antipsychotic and Prolactin Concentrations in Children and Adolescents Acutely Treated with Haloperidol. 276-82. Wudarsky M. 42:4. 20. Bernstein GA. Principles of practice from the European Expert Panel on the Contemporary Treatment of Schizophrenia. 23. 6-Month Treatment Study.3. Schumacher J. 1037-44. S1-11. 2002 – Double-Blind. Can J Psychiatry. 2003. 18. Spain. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Auteri A. Axelson DA. and Risperidone Disruptive Behavior Study Group. J Clin Psychopharmacol. J Clin Psychopharmacology. 562-5. 97-102. 15:4. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Renal Function. Kalas C. 2002. 2003 – Cardiotoxicity Associated with Intentional Ziprasidone and Bupropion Overdose. 2002 – Gabapentin Treatment of Impulsive-Aggressive Behavior. Anziano RJ. 2001 – The Pharmacovigilance of Olanzapine: Results of a Post-Marketing Surveillance Study on 8858 Patients in England. Perwien AR. Boachie A. 21. 2. . 131-6. Grassi L. Bhana N. Freemantle S. 11. Gothelf D. 2002 Mar-Apr. 363-7. 6. Lenane M. Tarrier N. et al. 2002 – Falsely Elevated Imipramine Levels in a Patient Taking Quetiapine. Biederman J. Crosby RD. Kushner MG. 63. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Di Muro A. Shakir SA. Tharwani HM. 483-5. Shahda M. Biswas AK. or Olanzapine. Sherwood J. 265-76. Goldfield GS. 2001 Jun. – Sertraline and Fluoxetine Treatment of ObsessiveCompulsive Disorder: Results of a Double-Blind. Alcamí Pertejo M. Anderson LK. 63-5. Ratzoni G. Drugs. 15. Abdalla E. 2003 Spring. 19. Blardi P. Griffin H. J Toxicol Clin Toxicol. Findling RL. Bilici M. Int J Eat Disord. Leo A. Bloch Y. 2002 – Tolerability of Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. 13:1. 83-91. 39:3. 265-71. 41:2. 12. 39:3. 28:6. Gecici O. 17. 2002 – Quetiapine Is Not Associated with Increase in Prolactin Secretion in Contrast to Haloperidol. 26. Altamura AC.

Sachs G. Bruder GE. Bowden CL. 40:8. Actas Esp Psiquiatr. 2002. Fernández JM. 2002 – Fluoxetine and Norfluoxetine Plasma Concentrations During Relapse-Prevention Treatment. J Clin Psychiatry. Monaghan E. 41. Bertschy G. Price BH. 32. 289-95. Prezentat la NCDEU 41st Annual Meeting. Jung RE. 62:4. Boyer P. 59:5. Araszkiewicz A. MacMillan S. 31. Gehlert DR. Parker K. Lauriello J. 2003 – Nizatidine for Prevention of Weight Gain with Olanzapine: A Double-Blind Placebo-Controlled Trial. Blanchard J. 159:1. 28:3.12:4. Eap CB. London. 46. Bondolfi G. Carrière P. 15: 321-9. Bogenschutz M. 2001 – Effects of Chronic Haloperidol and Clozapine Treatments on Frontal and Caudate Neurochemistry in Schizophrenia. Catalano MC. 50-6. 36. Burns T. Zullino D. Katner JS. Carson HJ. Psychiatr Pol. Baumann P. Birkett M. Bhattacharya N. Vermeulen A. Morin SM. Tarugsa J. Gutiérrez M. 2002 Nov-Dec. Hemrick-Luecke SK. Brunswick DJ.5. Centorrino F. 2001 Nov-Dec. Taylor CC. 50. 337-45. Actas Esp Psiquiatr. 2001 Winter. Catalano G. Psychiatry Res. Falissart B. 416-25. Brodie MJ. Boon-Yasidhi V. Paperwalla KN. Heiligenstein JH. Bobes J. 2001 – Clinical Advantages of Amisulpride in the Treatment of Acute Schizophrenia. Rudd D. Arizona. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. double-blind study (the Amisulpride Study Group). 2002 – The Effect of Fluoxetine on the Pharmacokinetics and Safety of Risperidone in Psychiatric Patients. Brooks WM. 2001. Bobes J. Cesena M. 2002 – Risperidone in the Treatment of Autistic Thai Children under 4 Years of Age. Octavio I. 2001 Oct. Pilaczynska E. 2001 – Electroencephalographic and Perceptual Asymmetry Differences Between Responders and Nonresponders to an SSRI Antidepressant. Pharmacopsychiatry. Zweigart M. 85:Suppl 2. Bousoño M. 47. 53. 28. Connor KM. Eur Psychiatry. 2001 – Iniciden¡a anualå a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. 54. Roychowdhury SM. 25. Calabrese JR. Wright P. 2001 – Risperidone in the Treatment of Psychotic Patients with Opiate Abuse and Dependence. Casas M. Int Clin Psychopharmacol. Fawcett J. 2000 Nov-Dec. Reimherr FW. 2002 Apr. 79-88. Hart BL. 2002 Jan. Keith SJ. 2002 Winter. Cohen-Kettenis P. 1996. 17-22. Melman CT. 2001 Nov-Dec. Bymaster FP. 1996. Walker SC. Royal Society of Medicine Press Ltd. 2000 – Risperidone: A Real Alternative for Patients Treated with Depot Neuroleptics. Bustillo JR. 35:2. 29. Petropoulos H. 239-48. 29:6. Van Der Linden C. Rowland L. Moore GJ. 37. Octavio I. 68:2-3. Cavazzoni P. 2001 – Risperidone Versus Pimozide in Tourete’s Disorder: A Comparative Double-Blind Parallel-Group Study. Dossenbach M. 2002 – A Case of Eight Aggressive Young Children Treated with Risperidone. Catalano G. 2000 – Amisulpride has superior benefit/risk profile to haloperidol in schizophrenia: results of a multicentre. Buitelaar JK. Ascher JA. Gonzalez-Heydrich J. David S. Neuropsychopharmacology. J Child Adolesc Psychopharmacol. 51. 2000 Sep. 2001 – Olanzapine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder: A Pilot Study. 44. J Clin Psychiatry. 2000 – Death from Asthma Associated with Sertraline Overdose. Perry KW. Catalano MC. 81-5. Szigethy E. S784-9. Breier A. Neuropsychopharmacology. In: Loiseau P (ed). 363-71. 34. 367-72. Bruggeman R. 13:2. 214. J Clin Psychiatry. Gilbert J. 11:4. Arch Gen Psychiatry. 45. Rosenbaum JF. Tanaka Y. Phoenix. 527-9. Int Congress Symposium Series. 2002 – Pediatric Quetiapine Overdose: A Case Report and Literature Review.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 347 27. Lempérière T. Brook S. 197-203. 27. 2003 – Treatment of Weight Gain with Fluoxetine in Olanzapine-Treated Schizophrenic Outpatients. J Child Adolesc Psychopharmacol. Bale R. Lamictal – a brighter future. 2002 Winter. Kohlenberg TM. Gericke GS. Albert MJ. Depression and Anhedonia with Sertraline Treatment in Patients with Major Depression. Dolan EM. DeMaso DR. Quitkin FM. 135-49. Beasley CM Jr. 60:2. J Med Assoc Thai. J Affect Disord. Bustillo JR. González MP. 1999 Feb. Placebo-Controlled Dose-Response Comparison of Intramuscular Olanzapine and Haloperidol in the Treatment of Acute Agitation in Schizophrenia. J Int Med Res. 21:3. 40. 1996 – Lamotrigine monotherapy. 2003 Mar. Cavazzoni P. May 28-31. 12:4. et al. 62:1. 903-6. 2000. 2001 – Case Study: Caudate Glutamatergic Changes With Paroxetine Pessist After Medication Discontinuation in Pediatric OCD. 42. J Child Adolesc Psychopharmacol. Ferchland I. Am J Forensic Med Pathol. 50-6. 28:6. Soising L. 38. Tassin JP. Roncero C. Bolton J. Temlett JA. Becker ME. Keith S. 30. Nelson DL. an overview. 43. 2002 Aug. J Clin Pharmacy Ther. Breier A. Am J Psychiatry. Sutton V. Eur Neuropsychopharmacol. Davidson JR. 39. p. Rowland L. 699-711. 2001 – A Randomized Controlled Trial of Risperidone in the Treatment of Aggression in Hospitalized Adolescents with Subaverage Cognitive Abilities. Quitkin FM. 2001 Jan. 451-66. Butterfield MI. Bahk WM. 2003 Mar. Rybabowski J. for the Lamictal 602 Study Group. 380-5. Nunez CY. Buitelaar JK. -49. 425-34. 2001 Aug. Rosenberg DR. Hawkridge SM. 2002 – EEG Abnormalities During Treatment with Typical and Atypical Antipsychotics. Stewart JW. 2002 May. . Allison DB. 16:4. 2002 – Atomoxetine Increases Extracellular Levels of Norepinephrine and Dopamine in Prefrontal Cortex of Rat: A Potential Mechanism for Efficacy in Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. 1999 – A Double-Blind Placebo-Controlled Study of Lamotrigine Monotherapy in Outpatients With Bipolar I Depression. 2001 Mar. Troy S. 2001 Jul. Hammond R. 2000 – Sequential Improvement of Anxiety. Lauriello J. 273-5. 2001 Apr. Lueck NE. Sutherland S. Amsterdam JD. 35. 33. Tuttle M. Kiesler G. 109-15. 355-61. 2002 Mar. Hennen J. Churchill LE. Palmer R. Van Der Gaag RJ. 36:6 Suppl. Agustines RE. Sáiz PA. Tenke CE. Baldessarini RJ. 243-9. 29:6. 2002 – The Effect of Sertraline on Cognitive Functions in Patients with Obsessive-Compulsive Disorder. 2001 – Atypical Antipsychotic Overdose in the Pediatric Population. 441-8. 52. 49:5. Meehan K. 2002 – A Double-Blind. Leite P. 2000. Bonhomme D. McGrath PJ. Biol Psychiatry. 107:3. Borkowska A. Threlkeld PG. Suwanwattana C. Stewart CM.

2002. 1999 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder: an Overview. Curran P. 2001 – Treatment of Risperidone-Induced Hyperprolactinemia with a Dopamine Agonist in Children. Racusin R. 2002 – Clinical Pharmacokinetics of Sertraline. Czekalla J. 82. 211-20. Can J Psychiatry. 72. Landau P. 1991. Double-Blind. A. Dingemans PM. 2001. Horsmans Y. Gattaz WF. Lavalaye L. Raniwalla J. 58. 17-22. Clark D. 71. De Haan L. 1991 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Tohen M. 2001 Mar. Booij J. Sauer J-M. Davidson J. 2003 Feb. 178-91. 61. J Child Adolesc Psychopharmacol. DeLeon KR. DeVane CL. 2001 Dec. Mazzotti G. Wang J. 2002 – Fluoxetine Response in Children with Autistic Spectrum Disorders: Correlation with Familial Major Affective Disorder and Intellectual Achievement. Smith BP. 2001. 2001 – Amisulpride: A review of its use in management of schizophrenia. J Clin Psychopharmacology. 2001 Mar. 74. 23:56-64. Grundy S. Burch S. 70. Wolkow R. 735-9. 1175-81. 75. Thomasson HR. Clein P. Brenner R. March JS. 435-40. Dev V. 2001. 307-13. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Behav Brain Res. et al. 26:5. 2123-50. 419-23. Biopsy in schizophrenia. J Trauma Stress. Niveleazå vârfurile plasmatice. 40:10. 81. Mahmoud R. 191-8. Berg PH. Newman E. Clin Pharmacokinet. Clin Pharmacology Ther. 187-94. 133:2. Chang KD. J Clin Psychiatry. An Atypical Antipsychotic. Cook EH. Chalasani L. Taylor CC. 59. 56. Alvarez N. Dellva MA. Shilling A. 67. 2001 Aug. Desitin Arzneimittel GmbH – Timonil retard. 60. 4. Biederman J. Long AJ. Can J Psychiatry. 2000 – Mood Stabilizer Augmentation with Olanzapine in Acutely Manic Children. De Beaurepaire R. Witcher J. 509-22. 652-9. 48:3. 1999 – Antidepressants and the brain. 65. 375-81. 2002 – Adolescent Cocaine Exposure and Offensive Aggression: Involvement of Serotonin Neural Signaling and Innervation in Male Syrian Hamsters. Chrisman AK. DeSante KA. Pollock NK. Golnez J-L. 1247-66. 57. 2001 – Anatomie fonctionnelle de la fluence verbale chez les schizophrènes et les sujets à risque. 40:5. Compton SN. 175. 2003 Mar. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 564-70. 64.Quetiapine: A review of its safety in the management of schizophrenia. 40 (7). 2001 – Fluoxetine in Adolescents with Major Depression and an Alcohol Use Disorder: An Open-Label Trial. Ospina J. Markowitz JS. 2001 – Clozapine Impact on Clinical Outcomes and Aggression in Severely Ill Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia.M. Van Bruggen M. 31-2. parepally H. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001. Gershon S. 1216-23. 76. 2002 – A Double-Blind. 2001 Sep-Oct. Tran PV. Csernansky JG. 21:4. Desager J-P. Eur Neuropsychopharmacology. . 11:4. 2002 Oct. Placebo-Controlled Study of Quetiapine as Adjunctive Treatment for Adolescent Mania. 61(1). DeVane CL. Cousins L. Beasley CM Jr. 965-8. Dagens-Lafont V. 41:10. DelBello MP. 303-9. 2002 Oct. Randomized. Rosenberg HL. Tupler LA. 77. Ketter TA.348 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55. 2001 – Bupropion Sustained Release in Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder and Depression. de Bodinat C. Am J Psychiatry. Riddle M. Brown KM. Double-Blind Study. Brar JS. Starkstein S. Mullen J. 2003. Bentivoglio P. Dev Med Child Neurol. Larach V. 4:2. Wagner KD. Int Clin Psychopharmacol. 61(14). 2001 – Analysis of the QTc Interval During Olanzapine Treatment of Pacients with Schizophrenia and Related Psychosis. 1999. DeLong GR. 80. L’Encéphale. S221. Cornelius JR. Daviss WB. Chengappa KNR. Grimes JM. Schwiers ML. Vermeiren E. 73:3. 44:10. 71 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook second edition – Williams and Wilkins 1996. 66. 1999 May. 46:10. Bostic JQ. Messig M. March JS. Delgado P. Cohen LG. Clinical Trial of Once-vs Twice-Daily Administration of Quetiapine Fumarate in Patients with Schizophrenia or Schizoaffective Disorder: A Pilot Study. 73. Sutherland SM. Roth S. Conner KM. Hoyois PH. Strakowski SM. M. 9:suppl 5. 2002 – A Comparison of Risperidone and Haloperidol for Prevention of Relapse in Patients with Schizophenia. Moreno F. Nemeroff CB. 2003 – A Random Assignment. 2000 Spring. Bukstein OG. Costa e Silva JA. 1996 – Pharmacokinetics in children and adolescents Cap. Goldstein JM. Wiley L. 2001 – Sertraline in Children and Adolescents with Social Anxiety Disorder: An Open Trial. Ritch CR. 78. Liston HL. 1999. Chengappa KNR. Connor DF. Biederman J. 41:15. for the Risperidone-USA-79 Study Group. Drugs. J Clin Psychiatry. Oliva D. 1999 – Open-label Study of Fluoxetine in Civilian Post-Traumatic Stress Disorder. Brown VL. Addict Behav. 2001. Perry C. J Child Adolesc Psychopharmacol. 63. 14 (Suppl 1). Clin Phamacokinet. 160:2. De Clercq M. 346:18. 69. 2003 – Subjective Experience and D2 Receptor Occupancy in Patients with Recent-Onset Schizophrenia Treated with Low-Dose Olanzapine or Haloperidol: A Randomized. Gammon PJ. 62:3. 79. Kant R. 2001 Winter. Chalon SA. 10:1. S9-16. Grant PJ. N Engl J Med. 1997 – Intérêt de la tianeptine dans le traitement des dépressions majeures unipolaires récurrentes. Daléry J. 1997. Collaborative Trial in Latin America. 2001 – Clinical Pharmacokinetics of Quetiapine. 2001 Oct. 2002. 2003 – Effect of Hepatic Impairment on the Pharmacokinetics of Atomoxetine and Its Metabolites. 2001 – Olanzapine as Alternative Therapy for Patients with Haloperidol-Induced Extrapyramidal Symptoms: Results of a Multicenter. Birmaher B. 68. Linszen D. Melloni RH Jr. Etude versus placebo sur 16 mois et demi de traitement. Drugs. Frye RF. 40:3. 2001 – Long-Term Sertraline Treatment of Children And Adolescents With Obsessive-Compulsive Disorder.D. 45-9. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 Jul. 62. Lynch K. 2001 May. Salloum IM.

2000 May. 96. Scuvée-Moreau J. Rubin-Jabotinsky K. Norman TR. 867-9. 39:5. Mediators Inflamm. 2002 Mar. Brawman-Mintzer O. 2003 – Clozapine Pharmacokinetics in Children and Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. 2003. Blumer JL. Filteau MJ. Findling RL. 110. Still DJ. 21s-26s. 49:Suppl 1. English BA. D’Amico F. 2002 – Risperidone Versus Clonidine in the Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome. Längle G. Piscitelli S. 2001 – Amotivational Syndrome Associated with Selective Serotonin Reuptake Inhibitors in Children and Adolescents. 2003 Feb. 26:5. Diler RS. Toma V. Avci A. 89. Brown E. Frazier JA. Zislin J. Biederman J. 39:8. Nickola M. 2001 – Atypical Antipsychotic Use in Treating Adolescents and Young Adults with Developmental Disabilities. 1997. Arndt S. Harper J. 299-301. Branicky LA. 84. Durst R. 2000. J Child Adolesc Psychopharmacol. Dow B. 2000 Apr. Feetam C. Schluchter MD. 2001 Summer. 1008-16. 31-9. 2002 – Fluoxetine-Induced Extrapyramidal Symptoms in an Adolescent: A Case Report. McNamara NK. 2002 May. 1999. 2000b – Nefazodone Pharmacokinetics in Depressed Children and Adolescents. Flood J. Bartels M. Gaffney GR. 2000 Jun. Köylüoglu O. Schulz SC. 509-16. Kuperman S. Gaertner I. 2000a – A DoubleBlind Pilot Study of Risperidone in the Treatment of Conduct Disorder. 2001 Jun. Roubaud L. 2001 – Les Laboratoires Servier. Dodd S.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 349 83. 39:4. McNamara NK. Bruhwyler J. 11:3. 2000a – Risperidone in Prader-Willi Syndrome. Johnson A. Ann Pharmacother. 2001 – Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia Secondary to Olanzapine. Szejtli J. 2003 – Risperidone in Children with Pervasive Developmental Disorder (PDD). 2001 Jul-Aug. J Clin Psychiatry. Branicky LA. Perry PJ. Nilsson M. 9:1. Baldessarini RJ. 239-50. 103. Tarakçioglu M. Findling RL. 86. 87. 102. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Erbagci AB. Stocky A. 1997 – Antidepressant Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder and Major Depression in Veterans. Br J Clin Pharmacol. 88. Youngstrom EA. et al. 109. Turncliff RZ. 15:4. Eschweiler GW. 41:3. Ernest DE. Risser RC. 2001 – Serum IL-beta. J Child Adolesc Psychopharmacol. Swiss Med Wkly. sIL-2R. 42:2. 1205-15. 1999 – Once-week Dosing of Fluoxetine in the Maintenance of Remission in Panic Disorder. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Encephale. Kline N. 282-3. 23:1. Dineen Wagner K. Frazier JA. Kim GS. Decamp E. Raskin S. Katz G. Raskin S. 741-5. 285-8. 2000. 2001 – Failure of Tolterodine to Treat Clozapine-Induced Nocturnal Enuresis. Randomized Clinical Trial. Webber JC. Lemon E. 101. Smolarek TA. Pharm J. Donoghue J. Lasseter KC. Lejeune C. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 405-8. Jacobsen L. 111. 95. Masset H. 2000 Sep-Oct. Lund BC. Preskorn SH. 2002 – Risperidone in the Treatment of Tourette’s Syndrome: A Double-Blind. Wild B. Szente L. Zislin J. Fleischhacker WW. Anderson KE. Can J Psychiatry. Herken H. Saklad SR. 10:3. 2000 Aug. 107. Ann Clin Psychiatry. Klancnik J. Durst R. Maguire K. Katz G. Mouren Simeoni MC. 98. Sandor P. 1995. Findling RL. 1995 – Neuroanatomy. 91. Demeter CA. 2003 – Antipsychotics in the Treatment of First-Episode Schizophrenia. 46:8. Rubin-Jabotinsky K. 132:9-10. Grothe D. 330-6. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 106. Acta Psychiatr Scand. 112. Everson G. Carithens RL Jr. J Clin Psychopharmacol. 2002 Oct. 270. Buist A. 2003 – Quetiapine Reduces Flashbacks in Chronic Posttraumatic Stress Disorder. 104. 2000 12th Jul. Emslie GJ. Garfield SB. J Clin Psychopharmacol. Yolga AY. Marathe P. 2002 – Heart-Rate Variability (HRV) in the ECG Trace of Routine EEGs: Fast Monitoring for the Anticholinergic Effects of Clozapine and Olanzapine? Pharmacopsychiatry. 2001 Fall. Electrophysiological and Pharmacokinetic Studies. 35:7-8. 22:1. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Bauer LA. Wilner KD. USA. 90. Dosar ¿tiin¡ific Coaxil (tianeptina). Sohma M. Le Heuzey MF. Reed MD. Ware MR. Bever-Stille KA. 105. . 1-5. Festen DAM. 81-4. Psychopharmacology. 2003 May. 94. 102. 545-46. Mar 22. 2002 Mar. IL-6. 60. 108. 151:4. Emmanuel NP. 328-34. 2000 – Sertraline in paired blood plasma and breast-milk samples from nursing mothers. 2nd ed. 161-4. 2000. Dion Y. 2000 – The Inclusion of Fluoxetine Into ?-cyclodextrin Increases Its Bioavailability: Behavioural. Domon SE. Burrows GD. Hoog SL. 11:2. 2002 May. Marcus RN. Van Heugen JC. Jacobs TG. Board Review Series. 85. Fix JD. 100. J Child Adolesc Psychopharmacol. Friedlander R. rater MA. 99. Cargille CS. Rotterdams Medisch Pedagogisch Instituut-Boerhaavelaan 2 – Barendrecht – The Netherlands. 11:3. Domon SE. Dresse A. Jacobson JG. 2001 Oct. 96-100. 48:4. 93. Tohen M. 109-15. Gelderblom IL. 41:10. 2000 – A Case of Leukopenia in Treatment with Risperidone in an Adolescent. IL8 and TNF-alpha in Schizophrenic Patients. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Hepatic Function. 92. Relation with Symptomathology and Responsiveness to Risperidone Treatment. Nowlin ZM. Garland EJ. 35:3. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Magnus RD. Anziano RJ. Géczy J. Baerg EA. 97. Etain B. 2001 – A Prospective Open-Label Treatment Trial of Olanzapine Monotherapy in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. 181-6. Brussels. 87-91. 2003 – A Prospective. Yilmaz N. Kim GS. Rapoport JL. Open-Label Trial of Olanzapine in Adolescents With Schizophrenia. 2000 – How can novel antipsychotics help in rehabilitation of patients with schizophrenia? XXIInd CINP Congress. Belgium. 2001 Fall. Bouchard R-H. Seutin V. 2003 Feb. 2001. Lazar S. 461-5. Heiligenstein JH. Tarazi RA. Hum Psychopharmacol. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Can J Psychiatry. Gonzales-Heydrich J. 2000b – Risperidone in Treating Behavioural Disturbances of Prader-Willi Syndrome. Placebo-Controlled Trial. Poster. 125-6. 2002 – Fluoxetine for Acute Treatment of Depression in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled. 2002 – Quetiapine-Associated Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia. 170-5. Feldman PD. 41:5. Williams & Wilkins. Liégeois J-F. Chouinard G. Cohen LG. Leblanc J. 495-6. Annable L. 2002 Feb.

2001 Jul. 2000 Dec. 1998 – “Seroquel“: Efficacy in improving mood. 1998 – Low incidence of reproductive / hormonal dide effects with “Seroquel“ (quetiapine) is supported by its lack of elevation of plasma prolactin concentrations. 11:2. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 140. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. 19 April 2002. 2001 – Fluoxetine Treatment for Obsessive-Compulsive Disorder in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled Clinical Trial. 127. 72 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook. 2000 Apr. Tyano S. Wapenaar R. 138. Gunasekara NS. Grcevich S. Good KP. 1998 – Quetiapine. Rapoport JL. 5-11 Feb 2000. Asocia¡ia Românå de Psihofarmacologie ¿i Les Laboratories Servier. Saarijärvi S. Special Issue. Szabadi E. 126. Copenhagen. Koriath U. Gerlach J. Breier A. 2001 – Focus on Amisulpride. 115. Schizophrenia Research. Kurtz DL. 2001 – Progrese în cunoa¿terea depresiei. Ratzoni G. Grassi E.D. 114. Udristoiu T. Poster Janssen-Cilag. 243-50. 2001 Aug. Kanoy R. 128. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. Friday 19th April 2002. 220-5. Int J Psych Clin Pract. 14:4. 2265-7. 2003 – Olanzapine. 9:4. 6:331-9. 133. 2002 Winter. aggresion and hostility of schizophrenia. 2001 117. Abstracts presented at 9th Congress of the Association of European Psychiatrists (AEP). Cantillon M. 11:3. 7th ECPN Regional Meeting. J Neural Transm. British Columbia. Gualtieri CT. Collegium Internationale NeuroPsychopharmalogicum Congress 1998:338.2001 – Ghid terapeutic Tulburarea bipolara – Editura Medicala Universitaria Craiova. Whistler. Bradshaw CM. Bergstrom RF. Gal G. Davos. Grothe DR. 2001. Gheorghe M. Ruiz Carrasco P. Hayden F. 43. Langley RW. CNS Drugs. 289-93. Guerrini R. Br J Psychiatry Suppl. 4:Suppl I. 20-24 Sep 1998. Abstracts from the 21st CINP Congress. Sacristán JA. 2001 – Risperidone as a Tool to Control Hard Aggression. Suppl I. 2000 May. 41:1. Eur Psychiatry. J Clin Psychiatry. Khetarpal S. 61:5. McBurney C.D. 2003 May. 40:7. 125. Cap. Whistler. 9. 21. Jacobson JG.A. 135. Rapoport JL. Geller DA. 121. 118. Owen R. Glasgow. 2001a – A Retrospective Analysis of Quetiapine in the Treatment of Psychosis in Children and Adolescents. 1998. Grigoriu I. 20:2. Latorraca S. Psychiatry On-Line 1999-2001. . Marini P. 2001 Summer. Skotschar M. Sporn A. Bucure¿ti. Ghaziuddin N. 129. Antón Saiz C. Haddad P. 20:6. 773-8. 15:4. Weizman R. 132. Apter A. – Monoterapia cu Topiramat: Dozarea ¿i modalitatea de råspuns în epilepsia recent diagnosticatå. 1996 – Principles of psychopharmacotherapy and specific drug treatments. 141. Goldstein JM. 116. 325-40. Hoog SL. 110:5. Heitun OG. 139. 2002 – Improvement in Cognitive Functioning in Patients with First-Episode Psychosis During Treatment with Quetiapine: An Interim Analysis. Gómez JC. 120. Buiteman C. Fontova Carbonell E. 545-60. 347-9. Mackellar A. Durkin MB. H. Whitehorn D. 2000 – Risperidone in Idiopatic and Symptomatic Dystonia: Preliminary Experience. April 28 – May 2. Woodley H. Gianfrancesco F. 2000 – Olanzapine Pharmacokinetics in Pediatric and Adolescent Inpatients with Childhood-Onset Schizophrenia. 130. 2000. Iqbal A. 2000 – Opportunities and Challenges presented by the new generation antipsychotics. 205-8. 2001b – Comparative Side Effects of Atypical Antipsychotics in Chidren and Adolescents. Kumra S. 2000 – The Safety of Olanzapine Compared with Other Antipsychotic Drugs: Results of an Observational Prospective Study in Patients with Schizophrenia (EFESO Study). 2001. 122. Neurol Sci. the Fluoxetine Pediatric OCD Study Team. 142. 137. 123. J Clin Psychopharmacol. 13 Suppl 4. 12-16 Jul 1998.D. 2001 Dec. J Child Adolesc Psychopharmacol. second edition – Williams and Wilkins. British Columbia. 2001 – Long-Term Remission of Schizophrenia in an Adolescent treated with Quetiapine. Haapasalo-Pesu K-M. Graham SJ. Mahmoud R. s45-9. S53-61. 124. Heiligenstein JH.0. Gheorghe M. 2002 – Clozapine-Induced Akathisia in Children with Schizophrenia. 199-202. Pharmacoepidemiologic Study of Olanzapine in Schizophrenia. 2000 – Efficacy of „Seroquel“ for the treatment of negative symptoms is comparable with that of olanzapine and risperidone. Hellewell JSE. Tolerability. Version 3. J Child Adolesc Psychopharmacol. Kluszynski S. Hernández J. Hellewell JSE. 10. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Bloch Y. Cantillon M. 2002 – Patient Satisfaction and compliance: Working in Partnership. 2001 – Olanzapine Induces Remarkable Weigh Gain in Adolescent Patients. 119. Kikinzon L. Gillgerg C. Marinescu D. Tidsskr Nor Laegeforen. Richards R. Atkinson GA. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2000. Jacobsen L. Spencer CM. Reidman J. 136. 2001 Fall. Piacentini S. 131. 134. 413-27. Gheorghe M. Gogtay N. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Reserch. 7th ECNP Regional Meeting. Sorbi S. Melamed L. 307S. 335-43. Tamura R. 2002 Sep. 1998. J Psychopharmacol. 121-3. A Review of its Use in Schizophrenia. Priory Lodge Education Ltd. 1981. 2000. Alfaro CL. 2001 April 28 – May 2. Kiss I. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. 2002 – Use of Healthcare Services by Patients Treated with Risperidone Versus Conventional Antipsychotic Agents. Green W. Donoghue J. Brand-Gothelf A. Calis KA. Grcevich S. 121:19. Gothelf D. Ray C. Van Oene J. 1996. 2001 – Myoclonus During Prolonged Treatment with Sertraline in an Adolescent Patient. Risperidone and Haloperidol in the Treatment of Adolescent Patients with Schizophrenia. DeVane CL. 2000 – Actualitati in psihofarmacologie. 2002 – Practical Experience with Amisulpride. Ricardi RK. Mulqueen A. 1981 – Growth hormone and prolactin secretion in adults and hyperactive children relation to methylphenidate serum levels. 2001.350 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113. Rui Q. Bucure¿ti. 2000 – Typical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. 2002. Green B. Eur Child Adolesc Psychiatry. 2000. Hellewell J. 2001 – Effects of Haloperidol and Clozapine on Prepulse Inhibition of the Acoustic Startle Response and the N1/P2 Auditory Evoked Potential in Man. Kopala L. 203-4. Psychoneuroendocrinology. Wang R-H. Delong VY. Pharmaeconomics.

Hellewell JSE. Arisaka O. 1997 Sep. Benitez JG. 163-4. 153. Editura ¿tiin¡ificå ¿i Enciclopedicå Bucure¿ti. Klein RG. 147. 12:3. Juhl GA. 170. Murasaki M. Karam-Hage M. Lin CH. Kalali AH. 2001 – Genetic Variants of the Serotonin System and Weight Change During Clozapine Treatment. Kim E. Psychiatry Clin Neurosciences. 159. 155. 2002 – OpenLabel Study of Olanzapine in Children with Pervasive Developmental Disorder. 2003 – The future of pharmacotherapy for schizophrenia. 145. Hagino OR. Joyce PR. Chang SC. Oakes R. 2002 – Effect of Risperidone on Information Processing and Attention in First-Episode Schizophrenia. 81-6. 2002 – Efficacy and Safety of Aripripazole and Haloperidol Versus Placebo in Patients with Schizophrenia and Schizoaffective Disorders. 105-13. 2001 Aug. 160. McKellar J. 1999 – From symptoms to social functioning: differential effects of antidepressant therapy. Yu YW. Int J Psych Clin Pract. 339-41.S. 47:8. 1999 May. 171. J Child Adolesc Psychopharmacol. 148. Jewell M. Wallace D. 1988 154.25 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a.B. Kemner C. 441-6. 150. Lin CH. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Awad AG. Koo MS. 2002 – Acute Quetiapine Overdose in an Eleven-Year-Old Girl. 36:1. 36:9. Geller B. 168. 139. 12:2. Aust N Z J Psychiatry. Psychopharmacology. 2001 – More on Fluvoxamine and Enuresis. 174. Schroeder SR. 1999 – Patient Satisfaction and Acceptability of Long-term Treatment with Quetiapine. 11: Suppl 4. Birmaher B. 2000 Jun. Saha AR. Tolerability. 2001 Fall. Parent. Prickett TCR. 146. Mulder RT. 54. 43:6. Kasper S. Wang SY. 152. 2001 – Efficacy of Paroxetine in the Treatment of Adolescent Major Depression: A Randomized. 172. 2001. 173. Kowatch R. 14 (Suppl 1). Hong KS. Chung SJ. 162. 265-8. 1997 – Olanzapine in PDD. 455-60. Can J Psychiatry. 1:4. Langham SJ. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 1166-7. 101-5. Kaplan & Sadock. S63-5. Carson WH. 167. Dicker R. 2000 – Review of quetiapine and its clinical applications in schizophrenia. Beckham JC. Br Med J. Tsai SJ. 2000 – Electrocardiographic Abnormalities in Patients Treated with Clozapine. Jelley Di. Coletti DJ. 2000 Jul. Weinberg W. Eur Neuropsychopharmacology. McFarland S. Zarcone JR. 2002 Oct. 73-8. Psychiatr Genet. Kim JG. Kane JM. 467-78. Kutcher SP. 164. 161. Clarke GN. Feinberg D. Hong CJ. Kasper S. 2000. Ishigooka J. 44:3. and The Olanzapine Late-Phase II Study Group. 2001 – Reduction in Basal Afternoon Plasma ACTH During Early Treatment of Depression With Fluoxetine. S405-13. Tsai SJ. S27-31. Ifrim M. 2 (2). Schizophr Res. McCafferty JP. J Clin Psychopharmacology. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 165. 2003 Jun. 2002 – Genetic Variant of the Histamine-1 Receptor (Glu349Asp) and Body Weight Change During Clozapine Treatment. 2000 – Olanzapine Optimal Dose: Results of an Open-Label Multicenter Study in Schizophrenic Patients. Malhotra A. 2000 – A time of opportunity in schizophrenia. 2000 Nov. 2001. De Jonge M. Int J Psychiatr Clin Practice. Ickowicz A. 2002 – Bupropion-Methylphenidate Combination and Grand Mal Seizures. 144. et al. 2001 – Quetiapine: efficacy and tolerability in schizophrenia. 40:12. Crandall K. Neuropsychopharmacology. Kane JM. 166. 2002 – Atypical Presentation of Risperidone Toxicity. 2000 – Clinician. Jacob L. 1448-56. Ali MW. 156:1. Hughes CW. 11:3. 2000. Sack WH. 40:8. 2002 Feb. Donald RA. Vet Hum Toxicol. 165. San Francisco. 156. Ingenito GG. Ghaziuddin N. 762-71. 2002 Oct. Winters NC. Kasper S. Rush AJ. Weller EB. 2000 – Olanzapine in Tourette’s Disorder. 3:2. 591-4. Feldman ME. Leikin JB. World Psychiatry. Kim YS. Presented at the 146th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. Dineen Wagner K. Int Clin Psychopharmacol. 158. Ha JH. Kasper S. National Medical Series From Williams and Wilkinson. 783-801. 1992 – Pharmacology 3rd Edition. 39:2. Van Engeland H. 2000 – Selective Serotonin Reuptake Inhibitors Cap. 143-4. 2002 Sep. 2002 Jan. 169. . 2000. Papatheodorou G. Carlson GA. Rintelmann J. Müller-Spahn F. Kay SE. Kasper S. Tauscher J. Miura S. 2000 Lippincott Williams Wilkins 175. Hodge CH. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. 2000 Feb. 321:7254. 1988 – Compendiu de neuroanatomie. 2001 Apr. 2002 – Clozapine Associated Pericarditis and Elevated Troponin I. J Clin Psychiatry. 2002 Jun. USA. 19 April 2002. Hertzberg MA. Koh HJ. Expert Opinion Pharmacother. Barnhill LJ. 149. Ann Clin Psychiatry. 22:5. 2001 Dec. 2000 – Lack of Efficiency for Fluoxetine in PTSD: A Placebo Controlled Trial in Combat Veterans. Inder WJ. Kane JM. 2000 – The Internet and A “Small Miracle”. Heiden A. 2002 Dec. Bucure¿ti. 11:3. 2001 – Weight Gain in a Controlled Study of Risperidone in Children. and Child Prediction of Medication or Placebo in Double-Blind Depression Study. 169-71. Kelsey J. Emslie GJ. Strober M. 1993 – The Efficacity of Sertraline and Behavior Therapy in Adolescents with Treatment Resistant OCD (abstract). Ahn YM. J Clin Psychiatry. 229-38. Sweeney M. Yu YW. Pharmacogenetics. Kim JH. McQuade RD.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 351 143. Ryan ND. Tuynman-Qua H. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Terapie medicamentoaså în psihiatrie. Keller MB. 865-6. Hellings JA. Courvoisie HE. Hong CJ. 2001 – Adjunctive Antipsychotic Treatment of Adolescents with Bipolar Psychosis. Kafantaris V. Vet Hum Toxicol. Zimbroff DL. 2000 Dec. 61:6. 4:Suppl I. Johnston HF. Horrigan JP. CA. 163. Koo YJ. 2001 Jul. 151. Wang SY. Koplewicz H. Kusumakar V.1992 157. Kang UG. 7-16. 31. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 23:5. Niculescu G. Kano K. Editura Medicalå Callisto 2002. Kwon JS. 1999. Nemeroff C. 53:1-2. 2002 – Efficacy and Tolerability: Working in Partnership. Emslie G. Gummin DD. 63 (9): 763-71. Controlled Trial. 1993 May 23-26. Adolescents and Adults with Mental Retardation and Autism. 790-1.E. 7th ECPN Regional Meeting. 40:7. Lee D. Padula G. Willemsen-Swinkels SHN. 2002 Sep.

Clarvit SR. 101:7. 185. Koplewucz HS. Markianos M. 2002 Jul. 2001 – Higher Occupancy of Muscarinic Receptors by Olanzapine Than Risperidone in Patients with Schizophrenia. Stösser D. 2001 – Dopamine Receptor Responsivity in Schizophrenic Patients in a Drug-Free State and After Treatment with Olanzapine. 194. 111:9. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Lavalaye J. 41:12. Hume JH. Sheikh RM. Milton D. 198. Jankowitz B. 28:5. Reis M. Michelson D. 30:2. 893-6. Kozlova IA. Lenane M. Delaney MA. Sallee FR. Sholevar EH. 193. Lieberman JA. 2002 – Atomoxetine and Methylphenidate Treatment in Children with ADHD: A Prospective. 186. 15:1. 1431-8. Lin S-H. 181. 1995 – Risperidone Treatment of Children and Adolescents with Chronic Tic Disorders: A Preliminary Report. 2002 – Fluoxetine in Children and Adolescents With OCD: A Placebo – Controlled Trial. 52:1. Pediatrics. Cater J. 716-23. 2002 Winter. Baron DA. Neuropsychopharmacology. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 Apr. 2000 – Aspecte actuale ale utilizårii valproatului în tulburarea afectivå bipolarå. 2001 – An Experience of the Application of Rispolept in Childhood Schizophrenia. Cook EH. 776-84. 2003 – Atypical and Conventional Antipsychotic Drugs in Treatment –Naïve First-Episode Schizophrenia: A 52-Week Randomized Trial of Clozapine vs Chlorpromazine. Rosenthal M. 39:6. Lipkin PH. Liu Z-Q. Gifford C. 2002 Jul. 147-51. 2001 – Dose-Dependent Olanzapine-Associated Leukopenia: Three Case Reports. Dittmann R. 188. Ji Z. 2000 – Antidepressant Treatment During Social Challenge Prior to 1 Year of Age Affects Immune and Endocrine Responses in Adult Macaques. 2001 Dec. Lee P. Wernicke J. 177. 95:1. 1995. Cheng Z-N. In: Biederman J. 2002 May. Lombroso PJ. Lennkh C. Goldstein IJ. Andrew B. 902-3. Actas Esp Psiquiatr. Kent JD. 2001 – Risperidone for Controling Aggressive Behavior in a Mentally retarded Child: A Case Report. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2001 Jun. 2000 – Effect Size of Lithium. J Clin Psychiatry. Piacentini J. 35-8. 351-3. 2003 May. Kratochvil CJ. 183. 2000 – Farmacologie ilustratå. and Carbamazepine in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. Mamer RM. Simonds JF. 1995 – Effects of late afternoon methylphenidate administration on behavior and sleep in attention-deficit hyperactivity disorder. 195. 201. 2000 Jul. 34. Simpson HB. Sigal M. 507-18. Montañés Rada F. Divalproex Sodium. Malone RP. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Liebowitz MR. 1998 – Childhood-Onset Schizophrenia: An Open-Label Study of Olanzapine in Adolescents. Köhnke MD. Karp BI. Biederman J. Beidel DC. 182. Stroup S. 41:2. Heiligenstein JH. Koller E. 887-94. Zhang P. Huang S-L. 1998 Apr. Koch G. 202. 2001 – Olanzapine versus Haloperidol in Children With Autistic Disorder: An Open Pilot Study. Nwokike JN. Ther Drug Monit. 2000 Summer. 2000 – Treatment of Bipolar Disorder in an Adolescent with Olanzapine. Intaprasert S. Krpmelis M. Bengtsson F. Turner SM. pp 268-72. 192. 1994 – Tics and dyskinesias associated with stimulant treatment in attention-deficit hyperactivity disorder. Hatzimanolis J. 2001 Aug. Walker DJ. Wong MM. Oulis P. 2002 – Risperidone Treatment in Children And Adolescents with Autism: Short. Jacobsen LK. 2002 – Olanzapine in Tourete’s Syndrome: A Report of Three Cases. 200. Kochhar S. Delaney MA. 2001 Dec. 569-76. Lucas Taracena MT. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 37:9. Emslie GJ. Lundmark J. Chen X-P. Frazier JA. 2000 Jun. 2001 – Topiramate for Reversing Atypical Antipsychotic Weight Gain. Blader JD. 2002 – Olanzapine Overdose: A Pediatric Case Report. 190. King RA. Masikhina SN. Tran PV. 2001 – Serum Concentration of Fluoxetine in the Clinical Treament Setting. El-Gabalawi F. Murphy TK. Malek-Ahmadi P. Schneider B. 2000. Sallee FR. Rush J.3. 1364. 40:12. 84:6. Wolkow R. Dubitsky G. Bennett K. Wagner KD. 2003 – Standard Approaches to Treating ADHD. 25-34. Clarke AS. 1998 Sep. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Wang A. Kumra S. Muller B. 14:859-61. Kretzmer G. 203. 64. Burelomova IV. Lerner AG. 10:2. Simhandl C. 995-1003. Zhou H-H. 377-85. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Effect of the CYP2C19 Oxidation Polymorphism on Fluoxetine Metabolism in Chinese Healthy Subjects. 40:8. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Lykouras L. Wang H. Carmody TJ. 2001 Apr. Hamburger S. 117-9.352 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 176. Safferman A. Psychopharmacology. 179. Roychowdhury SM. Ou-Yang D-S. Lee CT. Graae F. J Med Assoc Thai. Malone RP. 2002 Mar-Apr. 139-47. Van Royen EA. Abed T. Suppes T. Spencer TJ. Choudhury MS. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Cu H. Lippincott. 2001 Jul. 140-7. Shapira NA. Ed. 180. Grebchenko IuF. 1998 – Olanzapine for Autistic Disorder with Hyperactivity. 2003 Mar. Finkel B. 2001 Jun. et al. 2001. Goriunov AV. 197. 199. Linszen DH. Rapoport JL. 53-7. Am J Med. 2001 – Clozapine-Associated Diabetes. Newcorn JH. 196. Br J Clin Pharmacology. Jaffer M. 2002 – Switching to Olanzapine from Previous Antipsychotics: A Regional Collaborative Multicenter Trial Assessing 2 Switching Techniques in Asia Pacific. Ferguson J. Smith AK. Jiang C-H. Kodesh A. J Child Adolesc Psychopharmacol. 1147-52. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kratochvil CJ. Kowatch RA. Malanga CJ. 2000. Visanuyothin T. J Child Adolesc Psychopharmacol. Phillips M. Pharmacopsychiatry. 63:7. 187. 1994. Gaertner I. Arch Pediatr Adolesc Med. 23:2. 96-9. 12:4. 1998 – Sertraline in Children . 37:4. Griese EU. Int Clin Psychopharmacol. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Edi¡ia a 2-a. Maislin G. 178. 265-76. March JS. Srisurapanont M. Barth G. Reneman L. 2002 Dec. Bucci JP. Lessig MC. 189. 156:1. Adesman AR. Psychiatry Res. Laudenslager ML. 96:320-5. chair. Open-Label Trial. 2002 Feb. Davies SO. Conde BJ. Randomized. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. Choudhury MS. Kong L. 184. Schmidt AB. Khouzam HR. 204. Bedwell J. 129-32. 2001 Mar. Int Clin Psychopharmacol. 1995. Dominguez R.and Long-Term Safety and Effectiveness. 16:2. Booij J. Mazlan M. Mardekian J. 205. 713-9. Maneeton N. 25:3. Medicalå Callisto. Casat C. 116-8. Weinberg WA. 2002 – Cytochrome P450 2D6 Deficiency and Its Clinical Relevance in a Patient Treated with Risperidone. Cutler NR. J Clin Psychiatry. Riesenberg R. 35:3. Scahill L. 191. Biederman J.

Mendlewicz J. 151-7.17 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 11:4. J Clin Psychopharmacol. 207. 18:6.7b in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 213. Miceli JJ. 2001 – Ghid terapeutic Schizofrenie. 1991 – An Open Trial of Fluoxetine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder. 214. 280:20. 10:4. Arranz-Calderón MJ. Newcorn J. Saylor K. 223. Open-Label Study. Mucci M. McConville BJ. 1997. Masi G. Foster KD. Randomized. Friedman LM. J Clin Psychiatry. Pope H. 227. Randomised Comparative Trial of Amisulpride Versus Olanzapine in the Treatment of Schizophrenia: Shortterm Results at Two Months. 232. Mucci M. 2002 Summer. Gerber N. Peuskens J. Ljo H. 413. Dunn D. A study of Five Cases. 231. Br J Psychiatry. Southwick SM. 31. Beperet-Urmeneta M. 1992 – Fluoxetine and Fluvoxamine in PTSD. 31. Altamura AC. Zhang H. 224. and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Multicenter Randomized Controlled Trial. Green AI. 82-91. 2001. Posey DJ. 1998 Nov. et al. Scahill L. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. JAMA. 2001 Oct. 2002 Aug. Cosenza A. and Clinical Effectiveness of Quetiapine Fumarate: An Open-Label Trial in Adolescents with Psychotic Disorder. 2003 – Clozapine Treatment for Suicidality in Schizophrenia: International Suicide Prevention Trial (InterSePT). Sallee FR. Browne K. 129-33. Kane J. Pérez-Nievas F. 314-21. 60:1. Cosenza A. 1999 – Predicting response: serotonin reuptake inhibition. Arch Gen Psychiatry. 226. et al. Martenyi F. Leebens P. e83. McCracken JT. 259-68. Chouinard G. Sallee FR. McElroy S. Tolerability. 212. 234. 2001. Martin S. Ulizio K. Wernicke J. 265-71. 12:2. 252-60. Bertoldi A.Editura Medicala Universitaria Craiova. 2001 – Sertraline to Improve Arousal and Alertness in Severe Traumatic Brain Injury Secondary to Motor Vehicle Crashes. Eur Child Adolesc Psychiatry.R. Br J Clin Pharmacol. 347. Masi G. 2002 – Once-Daily Atomoxetine Treatment for Children and Adolescents With Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A Randomized. 2001b – Open Trial of Risperidone in 24 Young Children with Pervasive Developmental Disorder. Sweitzer D. 2002. 325-7. 389-94. 179. 2000 – Dopamine Receptor Antagonists Cap. 2001. Johnson AC. placebo-Controlled Study. 2000. Charney DS. Mehler C. L’Ecuyer S. 321-31. Allen AJ. 31. 215. Michelson D. Heubi JE. Sorter M. 2001 Winter. Potkin S. 15:4. 10. Michelson D. Krishnan R. Sangal RB. 2000 Apr. 222.17 Dopamine Receptor Antagonists ¿i Cap. 2000 Lippincott Williams Wilkins Margolese HC. 2002 – Fluoxetine v.P. Masi G. 225. Fleurot O. 2002. 2002. 3. 1991. Harder D. Thirumalai S. Brown E. et al. 2002. an effective and well-tolerated atypical antipsychotic. Pediatrics. Arvanitis LA. Trapp NJ. 31. 63:11. Hansen RA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 353 206. 2002 – Influence of Serotonergic Transmission on Response to Olanzapine. Dantendorfer K. 2002 – Clozapine in Adolescent Inpatients with Acute Mania. 1896-1901. Canada. Bourgeois M. 1999 May. Tolerability. 2000 – Cap. 355-62. 93-9. The Atomoxetine ADHD Study Group. Placebo-Controlled. 210. Brain Injury. si Van Kammen D. 514-8. Zhang H. Dion Y. 181. 1997 – Quetiapine (“Seroquel“). 2001 – Safety. Meltzer HY. Whistler. 229. 220. Marder S. 1206-13. P. 2002 – Risperidone in Children with Autism and Serious Behavioral Problems. 149. West S. Wewetzer C. 2002 – Fluoxetine versus placebo in posttraumatic stress disorder. 228. Dose-Response Study. Apseloff G. 2000 – Pharmacokinetics.and Multiple-Dose Pharmacokinetics of Ziprasidone Under Non-Fasting Conditions in Healthy Male Volunteers. Guin-Renfroe S. Potter L. 219. J Clin Psychiatry. Wernicke J. 230. Theisen F. 2001 – Olanzapine in Children and Adolescents with Chronic Anorexia Nervosa. 2003 Jan. March JS. 30:5. Chaney RO. 14 (Suppl 1). Novack TA. Placebo-Controlled Trial. Udristoiu T. Kelsey D. 2002 Nov. Dittmann RW.26 SerotoninDopamine Antagonists în Kaplan ¿i Sadock – Textbook of Psychiatry. 2001a – Prolactin Levels in Young Children with Pervasive Developmental Disorders During Risperidone Treatment. 2002b – A Double-Blind. 233. Foster K. McConville B. J Child Adolesc Psychopharmacol. Brown KL. Casat C. Mata-Pastor I. Busner J.L. Chirita V. 2000 – Valproate Cap. et al. Millepiedi S. VanKammen D. Depalma L. Sorter MT. Martenyi F. Allgulander C. Int J Psychiatr Clin Pract. 2002 Sep-Oct. Brown E. J Child Adolesc Psychopharmacol. Kelsey D. 1752-6. Am J Psychiatry. Giudicelli A. 2002 Aug. 2001. placebo in prevention of relapse in posttraumatic stress disorder. J Clin Psychiatry. and Clinical Effectiveness of Quetiapine in Adolescents with Selected Psychotic Disorders: A Long-Term. 921-7. 1992. 2000. Devivo MJ. 211. Anand R. 217. 2002 – Case Series: Use of Ziprasidone for Maladaptative Symptoms in Youth with Autism. Lippincott Williams Wilkins. Kem DL. Islam MZ. Mucci M. 216. 108:5. Michelson D. Sham P. 208. 2000 – RisperidoneAssociated Weigh Gain in Children and Adolescents: A Retrospective Chart Review. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. Brovedani P. 11. British Columbia.G. 61:4. 2002. Rein W. 2001a – Efficacy of Usual Antidepressant Dosing Regiment of Fluoxetine in Panic Disorder. Meythaler JM. Chaney R. Lindemayer JP. 11. McDougle CJ. 209. Spencer T. Carrero L. 1:231-9. Marinescu D. 2000 Winter. 2001b – Atomoxetine in the Treatment of Children and Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: A Randomized. 199-206. 159:11. 2001 Nov. Marder S. Martin A. Cicchetti D. 2000 Lippincott Williams Wilkins Meats P. 49:Suppl 1. Wilkinson LA. . J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Martin A. Leckman JF. Int Clin Psychopharmacol.R. 40:10. S17-20. Keck P. Kendrick K. McDougle CJ. Actas Esp Psiquiatr. 2000 – Single. 218. Am J Psychiatry. Eur Child Adolesc Psychiatry. 221. Thyrum PT. Kratochvil C. Alphs L. 1040-4. Yeh C. Kerwin R. Cholesterol and Weight Changes Among Risperidone-Treated Youths. Faries D. Schulze U. 315-20. Curr Med Res Opin. Annable L. Friedmen L. Br J Psychiatry. Wilner KD. 2002 – Depression and Dysphoria in Adult and Adolescent Patients with Tourette’s Disorder Treated with Risperidone.E. N Engl J Med. 5s-13s. Warnke A. 2001 April 28 – May 2. J Child Adolesc Psychopharmacol. 41:8. 2002a – Triglyceride. and Research Units on Pediatric Psychopharmacology Autism Network. Landau J.

2003 – Internet Mental Health. [www document]. iunie 2003. Available: www. Monografie Haloperidol. Mikaeloff Y.com. Dulac O. 2003 – Internet Mental Health.inchem.mentalhealth. Available: www. 259.com.mentalhealth. iunie 2003. Monografie Chlorpromazine. Monografie Liv. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Loxapine.mentalhealth. [www document]. Pedespan J-M. Available: www. Monografie Geriforte – The Himalaya Drug Co. Monografie Mentat – The Himalaya Drug Co. Monografie Fluvoxamine.healthyplace. [www document].mentalhealth.mentalhealth.mentalhealth. iunie 2003.com. Monografie Bonnisan – The Himalaya Drug Co. Available: http://www.mentalhealth. [www document]. [www document]. [www document].mentalhealth. 264. Michelson D. [www document]. 252. 247. Monografie Convulex – Gerot Pharmazeutika. [www document]. 250.com.com.com.com. [www document]. 2003 – Topiramate: efficacy and tolerability in children according to epilepsy syndromes. 237. Available: www. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Peudenier S. iunie 2003.mentalhealth. [www document]. 270. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health.com.com. 266. iunie 2003. Available: www. 2000. [www document]. [www document].com. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 251. Lydiard RB. . Available: www. iunie 2003. iunie 2003. 255. 1998. 260.mentalhealth. Monografie Chlordiazepoxide. [www document]. 1570-7. [www document].mentalhealth. Available: www. [www document]. Vallée L. Pollack MH.com. iunie 2003. iunie 2003. 267.mentalhealth. iunie 2003. Available: www.52 – The Himalaya Drug Co.com. 242. [www document]. iunie 2003. De Sainte-Martin A. Available: www. Chiron C. 2003. Monografie Haloperidol.com. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 1999. iunie 2003. 2003:53. Monografie Amitriptyline. Am J Psychiatry. Available: www. 244. Available: www. Monografie Amoxapine. 155. Monografie Cerebrolysin – Ebewe Pharma.com. iunie 2003.com. 225-32. Monografie Doxepin. Monografie Clomipramine. Available: www. 1998 – Outcome Assessment and Clinical Improvement in Panic Disorder: Evidence from a Randomized Control Trial of Fluoxetine and Placebo. Monografie Clonazepam. 257. Monografie Lithium Carbonate. Available: www.com. 241.com. Br J Psychiatry.com. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Monografie Clozapine. Available: www. et al. Bourgeois M. Pollack MH. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. 268.com.com. 253. [www document]. 262.com.com. [www document]. Monografie Maprotiline. 272. Monografie Desipramine. Available: www.mentalhealth. 258. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Motte J.com.com.mentalhealth. Available: www. Available: www. Epi Research. 271.mentalhealth. 239.mentalhealth. et al. 238.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Arzimanoglu A. Available: www. Monografie Haloperidol. Available: www. 2000 – GlaxoSmithKline. Monografie Imipramine.mentalhealth. Monografie Mesoridazine. 213-8. 248. 236. 263.com. Available: www. iunie 2003. Monografie Bupropion. 265. 245. Monografie Alprazolam. 174. Available: www. [www document]. Michelson D. Lydiard RB.org.mentalhealth. Monografie Fluphenazine Decanoate. Placebo-Controlled Trial with Fluoxetine.mentalhealth. 254. 246. iunie 2003. [www document]. iunie 2003. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 1999 – Continuing Treatment of Panic Disorder After Acute Response: Randomized. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 2003. 243. Mancini J. Monografie Fluoxetine. [www document]. 2003 – HealthyPlace Inc. Available: www. 240. Available: www. 256.354 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235. 249. 261. Monografie Carbamazepine. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Monografie Lamotrigine. iunie 2003. Monografie Lamictal. 269. [www document]. Monografie Flupenthixol. Monografie Buspirone. [www document]. iunie 2003. 1992 – Higa de Landoni J. iunie 2003. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Monografie Divalproex Sodium. [www document]. Available: www.com.mentalhealth. [www document]. iunie 2003. [www document].mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003.com.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Citalopram Hydrobromide.

iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. Available: www.mentalhealth. 201-8. 295. 285.com. 276. [www document]. Available: www. Available: www.com. 304.mentalhealth.mentalhealth.com. Rev Neurol. Monografie Olanzapine – Pharmacokinetics – Eli Lilly. 14 (Suppl 1). 2003 – Internet Mental Health.nlm. Monografie Orfiril – Desitin Arzneimittel GmbH. 291. 2003 – Internet Mental Health. Am J Psychiatry. [www document]. Monografie Rispolept – Janssen-Cilag. [www document]. Monografie Thioridazine. Monografie Serzone. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. Monografie Zopiclone. 281. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. 302. 2003 – Eli Lilly.com. Monografie Olanzapine – Effect on Cognition in Schizophrenia – Eli Lilly. 308. 294.com. 292. [www document]. [www document]. iunie 2003. 33:3. Monografie Olanzapine – Acute Extrapyramidal Symptoms – Eli Lilly. iunie 2003. iunie 2003. Monografie Moclobemide. [www document].com. 289. 2003 – Internet Mental Health. 309. Monografie Risperdal – Janssen-Cilag. iunie 2003. Monografie Trifluoperazine.com. 2003 – Micromedex. iunie 2003. Monografie Risperidone. Monografie Sertraline. [www document].com. ian 2004.com. 2001 – Pharmacological Treatment with Risperidone in Children with Behavior Disorders. Monografie Taver – Medochemie.mentalhealth. 299. 2002 Apr. Available: www.com. 311. Available: www. 2003 – Internet Mental Health.com.com. Available: www. 2003 – Internet Mental Health.com.mentalhealth. iunie 2003. [www document]. Mulas F. Int Clin Psychopharmacol. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. iunie 2003. 298. [www document]. iunie 2003. 2003. 2003 – Micromedex. [www document]. Available: www. 2001 Aug. 288.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health.nih. 300.mentalhealth.mentalhealth. 280. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. [www document]. 1999 May. Available: www.mentalhealth. iunie 2003. 2003. Monografie Nortriptyline. 301. Available: www.com. iunie 2003. Monografie Neurotop retard – Gerot Pharmazeutika. Available: www. Monografie Topamax – Cilag AG/LTD. 2002 – Metformin for Weight Loss in Pediatric Patients Taking Psychotropic Drugs. iunie 2003.mentalhealth. 2003. [www document]. [www document]. Monografie Trazodone. iunie 2003. [www document]. Monografie Vigabatrin. Monografie Perphenazine. 159:4. 2001.mentalhealth. 279. Inc.mentalhealth. Monografie Ritalin.com. 284.com.mentalhealth. 275. 306. Monografie Pimozide. 297. Monografie Risatarun. Available: www. Available: www.mentalhealth. 282. [www document].mentalhealth. 286.mentalhealth. iunie 2003. 287. 2003 – Internet Mental Health. Morant A. [www document]. iunie 2003.com. 305. 655-7.com. S21-6. Available: www.nih. Monografie Trimipramine.nlm. .medscape. Available: www. 314. Available: www. iunie 2003. Monografie Olanzapine.com. Monografie Olanzapine – Switching Medication to Olanzapine Therapy – Eli Lilly. Monografie Monoamine Oxidase (MAO) Inhibitor. 278. 296. Available: www.com. iunie 2003. Roselló B. Hernández S.mentalhealth. Monografie Olanzapine Co-Administration with Other Antipsychotics – Eli Lilly. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. 313. Inc. Monografie Ofiril long – Desitin Arzneimittel GmbH. [www document]. 290.mentalhealth. Monografie Sulpiride. Available: www. [www document]. Available: www. 2001 – Pfizer HCP Corporation.com. 2004 – MedScape Drug Info. Monografie Olanzapine – Pharmacology – Eli Lilly. [www document]. 293. 2003 – Internet Mental Health. 277. Monografie Reboxetine. 2003 – Internet Mental Health.org. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. [www document]. Monografie Zyprexa. Monografie Olanzapine – Drug Interaction Profile – Eli Lilly. 2003 – Internet Mental Health. Morrison JA.com. 274. iunie 2003. 283. Monografie Paroxetine. 315. Available: www.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 355 273. iunie 2003.org. [www document]. Available: www. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 312. Monografie Tranylcyprimine.com.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. Montgomery SA. 1999 – Predicting response: noradrenaline reuptake inhibition. [www document]. Monografie Moclobemide. 310. Cottingham EM. iunie 2003. Monografie Protriptyline. 2003 – Internet Mental Health. 307. [www document]. 316. Monografie Zuclopentixol. Available: www. Monografie Venlafaxine. Barton BA.mentalhealth. iunie 2003. Monografie Neurontin (gabapentin). 303. iunie 2003.

Noble S. Nuss P. 2001 – Increased Risk of Neutropaenia and Agranulocytosis with Sodium Valproate Used Adjunctively with Clozapine. 319. 13. Oullet D. 325. Paillère-Martinot ML. Am J Psychiatry. 348. Manag Care Interface. Morgan CA. Paillère-Martinot ML. et al. 59-65. 2000 – Timing of Onset of Antidepressant Response with Fluoxetine Treatment. Rosenbaum JF. Bucure¿ti. Mouradian-Stamatiadis L. Dell’Osso L. Friday 19th April 2002. 2001 Aug. Müller-Spahn F. Naber D. Cernovsky ZZ. 2000 Lippincott Williams Wilkins 327. 10:4. 159:11. 941-2. 473-80. 341. London – North Thames Medicines Information Centre. Barcelona. Plosker GL. 2001 Jun. 1409-11. 2000 – Risperidone in Anorexia Nervosa. Biopsy in schizophrenia. 2001. Sweitzer D. Xuan J. Worthington JJ. Cloutier P. 2003 – Antipsychotic treatment in schizophrenia: atypical options and NICE guidance. 295-306. 11:2. 328. Focus on Amisulpride. 2001 – Matière grise et schizophrénie. Cassano GB. Sarno N. Paillère-Martinot ML. 2002 Apr. 2002. 344. 2000 Winter. Am J Psychiatry. 2002 – Decision process in prescribing Atypicals: a patient-prescriber complementary. 2000 12th Jul. 337. Prod: Russell Hill. Millin R. Nixon MK. 8:1. Belgium. 19:5. Diagnostic and Clinical Considerations]. 2000 Dec S25-34. Shuhaiber S. 544-5. 2001 – The Depressed Suicidal Patient:Assessment and Treatment [The Clinical Science of Suicide Prevention: Part I. Their Sum and Ratio in 50 Psychotic Patients: Influence of Patient-Related Variables. Streiner DL. Gordon J. 21. 1-23. Delmas BA. 2001 – A Comparison of the Relative Safety. 320. 1423-8. Norclozapine Plasma Levels. 332. and Tolerability of Quetiapine and Risperidone in Outpatients with Schizophrenia and Other Psychotic Disorders: The Quetiapine Experience with Safety and Tolerability (QUEST) Study.356 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 317. 2001 – Visualisation du circuit fronto-striatale et des effets des neuroleptiques dans la schizophrénie. Wolpin J. 209-19. Epi Res. 2000 – Tricyclics and Tetracycklics Cap. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002 – Sertraline. 157:9. XXIInd CINP Congress. Walz J. 2001 Summer. Southwick SM. 4:2. Nelson C. 2000 – Healthcare resources in schizophrenia: OASIS survey. 18-9. NMIC. Nulman I. 2001 Apr. 2001 – Population Pharmacokinetics of Gabapentin in Infants and Children. Aust N Z J Psychiatry. 39:8. Newman-Toker J.30 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 2002 Nov. 334. Belgium. 107-113. 2001 – The role of limbic and cortical regions in schizophrenia. 345. 335. Spenst W. 343. 2002. 2002 Apr. Oyewumi LK. 2001. 4:2. 2000 Aug. 1839-54. 2000 – The Effect of Fluvoxamine and Behavior Therapy on Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. J Child Adolesc Psychopharmacol. Elmi S. 7th ECNP Regional Meeting. Brussels. Lacacchini A. 2002 – Child Development Following Exposure to Tricyclic Antidepressants or Fluoxetine Throughout Fetal Life: A Prospective. 23:11. An Oveview. Freeman DJ. Mullen J. 2000 12th Jul. Stewart DE. Biopsy in schizophrenia. Nierenberg AA. McKay D. Müller-Spahn F. 347. 2002 – Newer Atypical Antipsychotics in Special Populations. 323. Nagy LM. 4:Suppl I. Farabaugh AH. Spain. 2001 – Quelle durée de traitement pour un premier épisode? Biopsy in schizophrenia. Pace-Asciak P. 4:2. 2002 – Clozapine. Can J Psychiatry. 2003:18. Olié J-P. 2001 – Sertraline Effects in Adolescent Major Depression and Dysthymia: A Six-Month Open Trial. 2002 Dec. 318. Paillère-Martinot ML. 2000 – Long term tolerability review of antipsychotics. A Review of its Use in the Management of Major Depressive Disorder in Elderly Patients. 131-42. Shapiro DY. Eur Psychiatry. Fava M. 31. 4:2. Paillère-Martinot ML. 2001 – Current use of atypical antipsychotics. Pani L. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. Kasper S. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 4:2. Controlled Study. for the QUEST Study Group. 2000 – Acute exacerbations of schizophrenia: why choose a second generation antipsychotic? XXIInd CINP Congress. 326. 2000 Sep. Simeon JG. Martini C. Clin Ther. 16-7. 333. Ciapparelli A. 26:3. 2001 – Schizophrénie: le cervelet aussi? Biopsy in schizophrenia. 932. 336. Palego L. Brussels. Biopsy in schizophrenia. 2001 – New Developments in Antipsychotic Drug Therapy. 2000 12th Jul. Panzarino PJ Jr. Bockbrader HN. Berger J. 47:3. 2001. 14:4. Nemeroff CB. 24-5. Compton MT. Koren G. Alpert JE. 2001 Jun. 26:7-8. Januel D. NHS. 2001 May. 2001 – Bonnes notes pour les futurs schizophrènes. International Schizophrenia Forum. 342. 20. 1889-95. 338. 4:2. 2002 – Liver Function Tests During Treatment with Antipsychotic Drugs: A Case Series of 23 Patients. 339. Pantelis C. 1993 – Open Prospective Trial of Fluoxetine for PostTraumatic Stress Disorder. 2001. 2001. Neziroglu F. . International Schizophrenia Forum. 47. 2001.J. Muijers RBR. Yaryura-Tobias JA. 331. 2001 – Economic Evaluation of Major Selective Serotonin-Reuptake Inhibitors in a Managed Care Population. 35:4. Garofalo. Dumortier G. 330. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. J Clin Psychopharmacol. Spain. 322. Annals of the New York Academy of Sciences. Int J Psych Clin Pract. Biopsy in schizophrenia. Brussels. 346. 2002 – Relation of Blood Counts During Clozapine Treatment to Serum Concentrations of Clozapine and Nor-Clozapine. 1993. Rovet J. Cabaret W. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Mortimer AM. Paillère-Martinot ML. 2001. 329. Biondi L. Naber D. Efficacy. 257-61. Wesche DL. 340. Barcelona. Adesanya A. Jibson MD. 229-41. Giannaccini G. 26-8. National Prescribing Centre. Drug Aging. 2000 – The importance of treatment acceptability to patients. XXIInd CINP Congress. 321. 324. 2001 – Dépression: les patients schizophrènes aussi. Belgium. 377-92. Ed: Claire McQuade. 2001.

Holmes JP. 2001 – GlaxoSmithKline. Kalali A. Chadwick DW. 1999 May. 359. J Clin Psychopharmacol.vh.vh. McDougle CJ. 22:2. 376. 381. 378. Perspectiva se schimbå – SmithKline Beecham. 391. 372. Bera R. 360. 2002 – AstraZeneca. 2002 – Sanofi~Synthelabo. 2002 – The Safety and Pharmacokinetics of Quetiapine when Coadministrated with Haloperidol. 2001. Int Clin Psychopharmacol. Mattson RH.A. Pliant Mentat – The Himalaya Drug Company. for the EPMN 105 Study Group. Noaptea bunå se cunoa¿te de diminea¡å. 203-4. Pliant Spitomin (anxiolitic selectiv) – Egis Pharmaceuticals. 367. Yeh C. Davos. sustained-release dextroamphetamine. Perry P. Marneros A. Wang S. Available: www. Prior TI. 2000:25. Prives M. Li Wan Po A. Perspectiva se schimbå. 2001 387. 1990. Risperidone. 1999 – Dear Health Care Professional Letter Regarding Pemoline. . 362. 543. [www document]. 19:1. 187-91. Lund BC. 2000. 41:1. Potenza MN. 353. Neuvonen PJ. Pliant Valproate in the 21st century – Desitin Arzneimittel GmbH. Pliant Frontin (alprazolam generic de la Egis) – Egis Pharmaceuticals. Pliant Seroxat. 37-44. Prospect Trittico AC 150 (clorhidrat de trazodonå). 2001 – A. Raaska K. Pliant Dormicum (midazolam) – Roche. Racagni G. 2002.R. 355. Pliant Produse farmaceutice de elitå. Lysenkov N. Poolsup N. Pliant Rohypnol (flunitrazepam) – Roche. Pliant Ixel (milnacipran). J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002.Lundbeck A/S. 1999 May. 165-75. 2000. and pemoline. Carreon D. Párraga MI. 1989 384. Woodward RL. Thyrum PT. 358. 350. Baker GB. Raju GVL. 121-30. Pliant Timonil retard.org. 2001 – Monoamine Oxidase Inhibitors: Adverse Effects. 2003 – Attention. 2003. 58:9. Potkin SG. Jones AM. Perry P. 2001 Aug. 383. 374. 2003 – Topiramate. 2002 – Novartis Pharma Services Inc. Chicago.com. Eficacitate ¿i siguran¡å în tratamentul epilepsiei. Raitasuo V. J Clin Phar Ther. 587-91. 1997. 14 (Suppl 1). 2000. Virtual Hospital. Int Clin Psychopharmacol. 17 Jun 1999. Schizophrenia Research. 356. Pillmann F. 22:2. Pliant Seroquel (quetiapinå) în schizofrenie. Melvin K. Pliant Lamictal. [www document]. A potent sedative neuroleptic – H. 28 (2). 2002. 1990 – Relative efficacy of long-acting stimulants on children with ADHD: A comparison of standard methylphenidate. Pliant Rivotril (clonazepam) – Roche. 216-9. Available: www. Nu mai ¿tii cum e så ui¡i! 2000 – KRKA. 2000 – Electroencephalogram Alterations During Treatment with Olanzapine. 2001 – Clozapine-Risperidone Combination in Treatment-Resistant Schizophrenia. 357. Niveleazå vârfurile plasmatice – Desitin Arzneimittel GmbH. 392. S1. 2002 Dec. Special Issue. Phung D. 380. 139-56. Párraga HC. sustained-release methylphenidate. Arvanitis LA. Brodie MJ. Pliant Tanakan – Beaufour Ipsen. Eur J Clin Pharmacology. 1999 – Physiology to functionality: the brain and neurotransmitter activity. Raniwalla J. 11:2. 363. 2002 – Pharmacia & Upjohn. Raniwalla J. 150. 35:4. Prelipceanu D. Vodde-Hamilton M. 1997 – Sanofi. 368. Privitera MD. 390. and Adults with Pervasive Developmental Disorders: An Open-Label Pilot Study. Better chance of recovery for your patients – Pierre Fabre Médicament. Pliant Bilobil. Pediatrics. Europharm. 1999 Feb. Acta Neurol Scand. Bushkovich V. Yeh C. 375. 2001. Broich K. Arvanitis LA. 377. 14 (Suppl 1). Kuperman S. 2003. Racagni G. Available: www. 365. 389. 1999 – Olanzapine Treatment of Children. J Clin Psychopharmacology. 388. Editura Infomedica Bucure¿ti 2003 382. 2002 Apr.Deficit Hyperactivity Disorder: Pharmacotherapy. Thyrum PT. 2001. Fenning PA. 2002 Apr. 1989 – Anatomy Volume II The Science of the the vessels The Scinece of The Nervous System The Science of the Sensory Organs. 354. 2001 – Quetiapine Treatment of Children with Tourette’s Syndrome: Report of Two Cases. or Thioridazine. Pliant Leponex: Aduce oamenii înapoi. Pliant Clopixol (zuclopenthixol). Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. 2004 – Ziprasidone. Pelham WE. Kanes SJ. 99-112.C. Virtual Hospital. Sumant K. Pliant Lexotanil (bromazepam) – Roche. Ramesh KTC. carbamazepine and valproate monoterapy: double-blind comparison in newly diagnosed epilepsy. S2-7. 86:226-37. 2000 – Maintenance of long-term efficacy with “Seroquel”. 2003.org. 364. 371. 2000 – Weight changes in patients treated with “Seroquel“ (quetiapine). 206. Alva G. 174-82. Angelini Francesco S. A New Generation Antipsychotics – Internet Mental Health [www document]. 379. Potkin SG. Pliant Seroxat. 385. 2002 – Effect of Fluoxetine and Imipramine on the Pharmacokinetics and Tolerability of the Antipsychotic Quetiapine. Schlote K. 107.M. 2002 – Desitin Arzneimittel GmbH. Rak I. Brunello N. Adolescents. 373. Schizophrenia Research. 386. 369. 2002. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data: Risperidone Does Not Increase Serum Clozapine Concentration. Abbott Laboratories. Pliant Depakine (valproat de sodiu). Alva G. Parks-Veal P. 2001 – GlaxoSmithKline.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 357 349. 2003 – Psihiatrie Note de curs. 1999 – Noradrenaline and serotonin in depression: consensus and controversies. Aust N Z J Psychiatry. 2000.1. Prospect Edronax (reboxetine tablets). Greenslade KE. Neto W. 366. Euromedex. De Oliveira IR. 5-11 Feb 2000. Rak I.mentalhealth. 351. Pliant Stilnox (zolpidem).p. J Psychiatry Neurosci. 2003 – Interactions between the cytochrome P450 system and the second-generation antipsychotics. Mir Publishers Moscow. Pizzuti D. 361. 41. 2001 Summerr. 370. 2000 – Systematic overview of lithium treatment in acute mania. 352. J Clin Psychopharmacology. Psychopharmacology.

J Dermatol. 1997. Treosti L. 2001 Feb. Fleischhaker C. Poster Janssen-Cilag. . 2000 Jul-Aug: 2(4). 41:5. Third Edition. 1020-3. American Psychiatric Press. J Pediatr. 35:9. 41:3. Bucure¿ti. 225-30. et al. MacMaster FP. Wewetzer C. 2001 – Sanofi ~Synthelabo. Woosley RL. 410. 2000 – Dopaminergic system: practical implication in schizophrenia.-W. Am J Psychiatry. Pigott T. Sallee FR. 138:6. Sharma NL. 397. Crossover Trial of Fluoxetine and Placebo in Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. Ratzoni G. Remschmidt H. 412. 404. Presented at the IPS Annual Meeting. Turk J Pediatr. 424. 2001 – Fluvoxamine for Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Randomized. Friday 19th April 2002. 2002 Aug. Mahajan VK. 2001 Sep. Walkup JT. Rugino TA. De Boer A. 419. Ann Pharmacother. Leibach FH. Kim CE. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 39:9. Yaryura-Tobias JA. Dittman VM. 1096-102. Gal G. Stewart CM.358 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 393. Focus on Amisulpride. XXIInd CINP Congress. Schneider FR. Salee FR. Greist JH. 394. et al. Privitera MD. Chappell PB. I/9-19. Clement H. Cole J. Lecrubier Y. Schillevoort I. 136:3. 27-34. 415. J DevBehav Pediatr. Biol Psychiatry. 1071-81. J Pediatr. 2000 September 9-13. Rickels K. 936-8. Selva KA. Sharma RC. Ganapathy V. Liebowitz MR. Fleurot O. 2001 – Risk of Extrapyramidal Syndroms with Haloperidol. 167-73. 423. Roos RA. Schultz E. or Olanzapine. J Child Adolesc Psychopharmacol. 398. O. Neuropsychopharmacology. 51:9. Park CS. 418. 323-8. Flockhart DA. 2001. 417. Rosebraugh CJ. Wang S. Svensson JO. 2001 – Risperidone Metabolism in Relation to CYP2D6*10 Allele in Korean Schizophrenic Patients. Inc. 413. Munich. Z Kinder Jugendpsychiatr Psychother. Gaffney G. Schaeffer JL. Chauhan D. 2002 – Dosing and Effectiveness of Quetiapine in Treating Children and Adolescents. 2000a – Fluoxetine-Related Death in a Child with Cytochrome P-450 2D6 Genetic Deficiency. 2002 – Childhood-Onset Schizophrenia: Premorbid and Prodromal Diagnostic and Treatment Histories. 2000 – Janssen-Cilag. Germany. 2000 – Trichotillomania and Trichophagia Leading to Trichobezoar. Scott SM. Reynolds GP. Castellanos FX. Ann Pharmacother. Apter A. 10:1. 35:12. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. Sharma AK. 406. 425. Unal F. 2000 12th Jul. 1990. 420. Clin Neuropharmacol. 723-32. USA. 2000. 23:4. A Case Report. 2002 Mar. 396. Rezumatul caracteristicilor produsului Rispolept. 2000 Mar. 2000 – Decrease in Caudate Glutamatergic Concentrations in Pediatric Obsessive-Compulsive Disorder Patients Taking Paroxetine. 2001 – Diabetic Ketoacidosis Associated with Olanzapine in an Adolescent Patient. 414. 2002 Dec. Rausch JL. et al. Fei YJ. 2001 Dec. Scahill L. 2002 May. Hennighausen K. The Role of Clozapine – Paediatr Drugs. 411. 10:2. King RA. Siqueland L. 408. Davies SO. 2000 – Successful Treatment of an Adolescent with High Dose Quetiapine. Phillip M. 2001 Dec. Chicago. Reeve EA. Li JQ. 422. Belgium. Reidman J.F. 2000 Sep. 403. 2001 May. Brussels. Ravizza L. Shendarkar N. 2000 – Loss of Hypoglycemia Awareness in an Adolescent with Type 1 Diabetes Mellitus During Treatment with Fluoxetine Hydrochloride. Reimherr JP. 2002 October 9-13. 1992 – Double-blind. 15 (Suppl 1):226A. Rein W. 292-9. Remschmidt H. Illinois. Rosenberg DR. Keshavan MS. Riddle MA. Samsock TC. 39:3. Schultz E. Arroyo S. Müller H. 7th ECNP Regional Meeting. 409. 43:4. Chung WG. 27:1. 1062-9. Law G. Zimmerman D. Jansen PA. 2000a – Management of Schizofrenia in Children and Adolescents. Fitzgerald KD. Rapoport JL. Hobby HM. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Agranilocytosis in a Child with Schizophrenia Treated with Clozapine – Clinical Findings and Therapy. Sawka AM. Sanger DJ. Risperidone. 29:2. Heiser P. 399. 2001 – Olanzapine-Induced Rhabdomyolysis. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Weight Gain Associated With Olanzapine and Risperidone in Adolescent Patients: A Comparative Prospective Study. Singer H. 405. Leufkens HG. 1517-22. 2002 – The Pharmacology and Mechanisms of Action of New Atypical Anti-Psychotics . J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Roh HK. 2002 – Astra Zeneca. 2000b – Atypical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. 9 Suppl I. 1992. 31. Eur J Clin Pharmacology. 1990 – Fluoxetine in Panic Disorder. Yasuda SU. 394-6. 57:9. 2002. 2008-14. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Warnke A. Sharma RC. 24-6. Holland D. 2000. Rezumatul caracteristicilor produsului Seroquel. 2001 – Placebo-Controlled Trial of Sertraline in the Treatment of Children with Generalized Anxiety Disorder. – Topiramate in Newly Diagnosed Epilepsy: 100 mg/day as Initial Target Dose. Brand-Gothelf A. Herings RM. 395. Controlled. 2001 Jun. DeBattista C. Rynn MA. Sander JWAS. Scahill L. 2002 – Levetiracetam in Autistic Children: An Open-Label Study. Yang HM. Peuskens J. 2000b – Ziprasidone Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome: A Pilot Study. DeVane CL. 119-21. Kurlan R. J Clin Psychopharmacology. 1996. 421. 671-5. 158:12. 401. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Risperidone in Chronic Schizophrenia: Results of a 6-Month Double-Blind Study. 27:6. Kikinzon L. 2002 May. Bellinlino S. 400. 2002 – Initial Conditions of Serotonin Transporter Kinetics and Genotype: Influence on SSRI Treatment Trial Outcome. Burgart V. Ross RG. 1992. Gothelf D. 538-45. Reitzle K. Bertilsson L. 40:2. Rezumatul caracteristicilor produsului Solian. 2001 Oct-Dec. Weizman R. 1996 – Drug Treatment of Obsessive Compulsive Disorder (OCD): Long Term Trial with Clomipramine and Selective Serotonin Reuptake Inhibitors. 2000 Jan. Barzega G. Twyman R. 2000 Spring. 32. 1992 – Stimulant drug treatment in children with Tourette’s syndrome and attention deficit hyperactivity disorder. Semerci ZB. Walker KD. Goetz CG. 402. 2002 – Amisulpride vs. 2001 – An Open Trial and Discontinuation Study of Fluoxetine in Children and Adolescents with Obssessive-Compulsive Disorder. 1997 – Manual Clinical of Psychofarmacology. Schatzberg A. Riddle MA. 2001 Nov. Sechter D. 2000 Mar. 137-43. Hennighausen K. 407. Moore GJ. 222-8. 416. Presented at the 13th European College of Neuropsychopharmacology Congress. Robertson JB Jr. Johnson ME. Ferrell RE. McConville BJ. Multicenter Trial. Psychopharmacol Bull. 337-43. Squires L. Claghorn JL.

Buck BL. Sanberg PR. Took KJ. 159:5. Unis AS. Biol Psychiatry. Stowe ZN. Wilens TE. 2001 – Multicenter. Synelnikov R. 1997. Skogh E. 1992. 40:9. Ritchie JC. 435. 2000 – Quetiapine as an Alternative to Risperidone in Children and Adolescents with the Side Effect of Weight Gain. Binder C. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data on Olanzapine and Its N-Demethyl Metabolite in the Naturalistic Clinical Setting. 1994. Carroll A. The Tourette’s Syndrome Study Group. 2000 – Possible Risperidone-Induced Visual Hallucinations. 2002 – Treatment of ADHD in children with tics: a randomized controlled trial. 52:5. Biederman J. Paradise NF. J Clin Psychiatry. J Paediatr Child Health.plsgroup. Allen H. 1068-84. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Altshuler LL. Sheehan KH. Turgay A. 447. J Child Adolesc Psychopharmacol. Bucure¿ti. May 15-20. 448. Psychopharmacology. 2002 – A Clinical Case Series of Six Extremely Aggressive Youths Treated with Olanzapine. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Dahl ML. 436. 2002. Collins L. Spencer TJ. 2003 Jan. 69-78. 63 (Suppl 12). 1990 – Atlas of human anatomy Volume III The Science of the Nervous System. 895-901. Sholevar EH. 2002 – ECNP: Sertindole Superior to Haloperidol for Extrapyramidal Symptoms in Schizophrenic Patients [www document]. Spencer TJ.htm 2002 Oct 10. Zidek KA. 11. Ramos A. Walker S. Editura Medicalå. 2002 Sep. Avenoso A. Nemeroff CB. 237-44. 2001 – Relantionship Between Plasma Risperidone and 9-Hydroxyrisperidone Concentrations and Clinical Response in Patients with Schizophrenia. 1999. 73-80. 3(12). J Clin Psychiatry. Facciolà G. 446. DoubleBlind. 2002 – A Retrospective Chart Rewiew of Risperidone Use in TreatmentResistant Children and Adolescents with Psychiatric Disorders.com/dg/21FE72. Washington. chair. Potenza MN. 443. 2001. Baron DA. 449. 2002 – Fluorine Magnetic Resonance Spectroscopy Measurement of Brain Fluvoxamine and Fluoxetine in Pediatric Patients Treated for Pervasive Developmental Disorders. 454. Teoh L. 2000 – Treatment of Childhood-Onset Schzophrenia with Olanzapine. 441. 2001 Jan.C. 2001 – A Study of Quetiapine: Efficacy and Tolerability in Psychotic Adolescents. 2002 Feb. Mc Dougle CJ. Pennsylvania. Salzman C. 438. Mir Publishers Moscow. 444. Bengtsson F. Scordo MG. Solhkhah R. 3-9. American Psychiatric Association. 434. Pupo-Guillen M. Dager SR. 2001 – Long-Term Experience with Citalopam in the Treatment of Adolescent OCD. Eur Child Adoles. Milin R. 17:3. 415-24. Stowe ZN. All. Dickson RA. Aman M. 2001 – Tolerability Profile of Atipical Antipsichotics in Children and Adolescents – Paediatr Drugs. 152nd American Psychiatric Association Annual Meeting. 1026-36. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 880-4. Lundmark J. Pascal S. 431. Neurology. Faraone SV. 518-26. 1996. Silver BV. Hardie TL. Persson C. 440. 2002. Flexible-Dose Study of Olanzapine in the Treatment of Trichotillomania. 64. 267-75. 455. Owens MJ. 2002 – Drug-Induced Extrapyramidal Reactions. 238-43. J Clin Psychiatry. 26:2. Naturalistic Review (NR 702). Ed. 427. Am J Psychiatry. 2003. Hird S. 2003 – Nonstimulant Medication Treatments for ADHD. Finkel J. 1074-5. 2003 – The Pharmakinetics of Sertraline Excretion into Human Breast Milk: Determinants of Infant Serum Concentrations. Strauss WL. Sharma RK. Philadelphia. Welch R. Tariot PN.1990 452. 2002 Oct. 63:10. 35:1460-9. Sense Organs. 31. Bucure¿ti. 2003 – Risperidone Treatment of Motor Restlessness Following Anoxic Brain Injury. Soderstrom H. Editura All. 2000 Summer. 446-51. Hendrick V. Sheehan DV. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. USA. 22:9. 153:2. 265-76. 2002. 2002 Aug. 1992 – Fluoxetine Reduces Explosiveness and Elevates Mood in Vietnam Combat Vets with PTSD. Shaw JA. 451. 2000 October 25-29. A Retrospective. Widawski M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 433. 2001 Sep. 927-42. 24:4. El-Dadah M. In: Biederman J. 2003 – An Open-Label. 755-60. Nejtek VA. 49-52. 2002 – Clozapine-Induced Fevers and 1-year Clozapine Discontinuation Rate. Rastram M. Salemi M. Tham JC. Ancione M. . 429. 456. Shytle RD.D. Suri R. J Child Adolesc Psychopharmacol. 138-41. Cowan C. 1996 – Growth deficits in ADHD children revisited: Evidence for disorder-associated growth delays? J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Fisman S. 64:1.7c in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 64:1. 11:4. Psychiatry. Spina E. Ebbesen C. 40:8. Perucca E. Shay J. 2002 May. J Trauma Stress. Hostetter A. Stroescu V sub redactia. Lewis JE. 41:9. Available: http://www. Hostetter AL. Dawson G. 2002 Feb. Rak IW. 432. 437. Stroescu V sub redactia. Silver AA. 2001 Winter. Harding M. 95-7. Biederman J. Snarterse M. Pultz J. Rodriguez RA. 1994 – Farmacologie. 2002 Sep. Thomsen PH. Stigler KA. 1999 – Farmacologie. 5. 2002 – Estimates of Nursing Infant Daily Dose of Fluoxetine Through Breast Milk. 430. Gillberg C. Madia AG. Clin Ther. 38:1. 2000 – Other Anticonvulsivants Cap. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Placebo-Controlled Study of Mecamylamine Monotherapy for Tourette’s Disorder. Yeung PP. 428. 2003 Jan. 10:2. Reis M. USA. Cohen LS. 2000 Sep.3. 2000 – Long-Term Use of Quetiapine in Elderly Patients with Psychotic Disorders. 97-101. J Clin Psychiatry. 2003 Mar. 2001 Aug. 1999 – Risperidone vs Olanzapine: Comparing Clinical Outcomes. Simeon J. D. 1103-9. 445. Susman N. 1997 – Farmacologie. 1999. Spencer TJ. 2000. Bucure¿ti. 439. and Endocrine Glands. 39:9. Stroescu V sub redactia. Presented at the 52nd Institute on Psychiatric Services. Sylvester B. Guillen R. 58:526-36. 2000 Lippincott Williams Wilkins 450. 442. Ther Drug Monit. 453. 2002 – Overview and Neurobiology of AttentionDeficit/Hyperactivity Disorder. Snyder R. Sternberg K. 457. 2002 – Effects of Risperidone on Conduct and Disruptive Behavior Disorder in Children with Subaverage IQs. Kowalenko N.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 359 426. Stewart RS. J Clin Psychiatry. Brain Injury.

Psychiatric Times. 2002 – Long-Term Safety and Efficacy of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behavior Disorders in Children with Subaverage IQs. 31. VanKammen D. McGlashan TH. Neuropsychobiology. Schroeder SR. 2002:53. 2000 Lippincott Williams Wilkins 466. Wilens TE. Williams D. Woods SW. 38. Marder S. Sweeney M. Pine DS. Dec 2002.7a in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Gammon P. 465. 31. Marquis J.Editura Medicala Universitaria Craiova. 2001 – Possible Relantionship Between Combined Plasma Concentrations of Risperidone Plus 9-hydroxyrisperidone and Extrapyramidal Symptoms. 239-48. 11:1. 2001 – Valproic Acid and Risperidone. Wagner KD. Preliminary Study. Gothelf D. Van Wattum PJ. Loosigian SR. et al. . Young P. Austria. Placebo-Controlled Pilot Trial. Labellarte M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Michaels M. J Child Adolesc Psychopharmacol. 487. Mahurin R. Presented at the 155th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. 2003 May. In: Biederman J. 866-7. 459. Neft D. 2001. 2000 Jul. Zarcone JR. 2000 – Terapia Psihofarmacologicå. Cates M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kashnikova AA. 34. Apseloff G. Klein R. 5-13. Abrams A. 476. 2002 Sep. Pultz J. 2002 Fall. 1994 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. 568-75. Fairbanks J. 2003 – DRD4 Exon III Polymorphism and Response to Risperidone in Israeli Adolescents with Schizophrenia: A pilot Pharmacogenetic Study. 39:7. 2000. Schmitz B.A. 2001 – Risperidone in the Treatment of Behavioral Disturbances in Children and Adolescents with Borderline Intellectual Functioning: A Double-Blind. Anziano RJ. March J. 2001 – Schizophrenia as a disease of the cerebral cortex. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Newcomer J. 485. Vienna. Lev-Ran S. 2000 – Carbamazepine Cap. 2002 – Fluoxetine Pharmacokinetics in Pediatric Patients. Miller AL. Tohen M. 2000 Lippincott Williams Wilkins 488. De Troch C. 2003 – Recent Developments in Antipsychotic Use in Adults. 49:Suppl 1. 2001 Aug. 2002 – Treatment of Pediatric Anxiety Disorder: An Opel-Label Extension of the Research Units on Pediatric Psychopharmacology Anxiety Study. 2002 – Effects of Development on OlanzapineAssociated Adverse Events. Csenansky J. Reese RM. 2002a – Long-Term Sertraline Treatment of Pediatric OCD: Remission and Functional Status (abstract). P. Tyano S. 517-22. 40:8. Van der Kolk BA. 12:3. 2003 Mar. 482. Fleming K. 25-8. 629. 2002 – Does cognitive function improve with quetiapine in comparison to haloperidol? Schizophrenia Research. 22:6. Riddle MA. 1999 – Absence of Cardiovascular Adverse Effects of Sertraline in Children and Adolescents. Turgay A. Hoff AL. Presented at the World Psychiatric Association. Cohen L. 2003 June 1922. 461. Am J Ment Retard. Weinberger D. Wiener J. Pfizer Inc. Zarate CA. Shores R. 525-38. 44:3. Boisteanu P. 175-88. Hellings JA. Lynn D. Trimble MR. Van Bellinghen M. 471. 2000 – Neuroanatomie generalå ¿i clinicå. Wells BG. Tatarova IN. De Cunha C. Spector SG. Sinha V. 483. J Clin Psychopharmacol. March JS. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Poster. 2001 Jun. Snyder R. Faird N. Nakamura J. 464. 1994. WHO. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. 573-7. Walkup J. Spain. Wilner KD. Prima alegere pentru remisie). Sayce R. 2003 – Switching to Quetiapine in Patients with Schizophrenia Inadequately Responsive to or Intolerant of risperidone. Greenhill L.26 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Gheorghe MD. affective disorder and anticonvulsivants drugs. 2001. Martin A. National Medical Series From Williams and Wilkinson. Zalsman G. 481.1990 477. Nahshoni E. et al. 110:3. Messig M. 1995 – An Open Trial of Fluoxetine in Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder – New Clinical Drug Evaluation Unit Meeting. 2001. Hack S. Davies M. USA. 479. 55. 2000 – Ziprasidone and the Activity of Cytochrome P450 2D6 in Healthy Extensive Metabolizers. Yoshimura R. J Clin Psychiatry. Wyeth Whitehall Export GmbH – Efectin (venlafaxine HCl. Velazques L. Velligan DI.R. 463. 470. 2000. Kim LV. UK 2002. Martin A. pp 267-8. Biederman J.360 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 458. 480. Cook EH. Barcelona. Crandall K. 2002b – Safety and Efficacy of Sertraline in LongTerm Pediatric OCD Treatment: A Multicenter Study. 1995. International Schizophrenia Forum.3. Eur Neuropsychopharmacology. J Child Adolesc Psychopharmacol. Wozniak J. Ritz L. Vitiello B. PA. 2001 – Effects of Risperidone on Aberrant Behavior of Persons with Developmental Disabilities: I. 2002 May 18-23. 101:8. 2003 – Appropriate Therapeutic Targets for ADHD. chair. Biederman J. 460.M. 469. Udristoiu T. 2002. Binder C. et al. 473. 1439-46. Marinescu D. 484. Ward-Chene L. 33-5. 183-5. 2001 – Ghid terapeutic Depresie Majora. Actualitå¡i – Editura Scorillo Craiova. 2002 Dec. 474. 2000 486. 16:4. Br J Clin Pharmacol. 31. Citrome L. Windhager E. McCracken J. 2001 – Sertraline in Child And Adolescent Psychiatry. 290. 41:12. 2003 May. Abikoff H. 2002 – Seizures. 467. Fisman S. Weizman A. 2001 Spring. 2002. A Double-Blind Crossover Study Using Multiple Measures. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Wolkow R. Wagner KD. 2000 – Serotonin – Dopamine Antagonists Cap. Landau P. Frisch A. Klee B. Bergman RL. 2002 – Fluoxetine Approved for Paediatric Use. 1990 – Behavioral Science 2nd Edition. Young P. Clarius Press Ltd. 265-76. 812-4. Michaelovsky E. Pediatrics. Psychopharmacology Bull. Voloshina VM. 129-33. WHO Drug Information. Ueda N. 462. 1999. 472. Dreyfuss D. 475. Editura Medicalå Callistro. et al. Gerber N. Bensason D. Chung H. Demattos SB. Marinescu D. March J. Philadelphia. Wilens TE. Volavka J. Koren EV. 2001 Nov. 64. 2000 – Fluoxetine in the Treatment of Self-Mutilating Behavior. 468. Udristoiu T. 43s-47s. 13:3. J Clin Psychiatry. 106:6.H. 478.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful